Capitolul 1

CAP. 1. OBIECTUL MERCEOLOGIEI

Etimologia cuvântului merceologie: Merx (latină ) – marfă (la genetiv mercis) Logos (greaca) – ştiinţă, vorbire.

În alte limbi corespondentul termenului de merceologie : Connaisance de marchandises (limba franceză); Study of commodities,Knowledges of wares (limba

engleză); Warenkunde (limba germană); Tovarovedenie (limba rusă); Merceologia (limba italiană, limba spaniolă); Áruismeret (limba maghiară).Noţiunea de marfă: în sensul modern acceptat de economia

politică are o semnificaţie complexă. Conform cu cele exprimate în [1]:

marfa reprezintă un bun economic-obiect, serviciu sau informaţie - reproductibil sau nereproductibil, produs al muncii sau nu, care posedă o utilitate socială;

marfa este un bun rar, un bun care se găseşte în cantităţi limitate insuficiente pentru a satisface integral trebuinţele tuturor consumatorilor;

marfa este un bun economic destinat vânzării-cumpărării a cărei intrare în consum este mediată de procesul schimbului.

Capacitate mărfii de a satisface o utilitate socială depinde de proprietăţile utile pe care le are. Totalitatea acestor proprietăţi utile determină valoarea ei de întrebuinţare.

Deoarece bunurile marfă sunt produse pentru a fi vândute, ele se schimbă între ele într-un anumit raport cantitativ. Acest raport cantitativ se numeşte valoare de schimb. Valoarea de schimb constituie modul de exprimare al valorii mărfii. Acest concept de valoare are un caracter controversat în ştiinţele economice plecându-se de la teoria valorii bazată pe muncă şi teoria valorii bazată pe utilitatea bunurilor.

5

Capitolul 1

Merceologia este ştiinţa (disciplina) care studiază mărfurile din punct de vedere tehnico-economic prin prisma utilităţii, calităţii şi sortimentului în funcţie de necesitatea şi eficienţa economico-socială .

Cele trei criterii cu care operează merceologia: tehnic, economic şi social formează un ansamblu care nu poate fi disociat, fiecare componentă fiind esenţială în definirea calităţii produselor.

Studiul din punct de vedere tehnic al mărfurilor presupune evaluarea exactă a proprietăţilor acestora, încadrarea acestor în standardele de calitate specifice, menţinerea acestora şi dincolo de procesul de producţie în cadrul comerţului în operaţii de: asamblare, depozitare, transport şi desfacere.

Aspectul economic al studiului mărfurilor are în vedere asigurarea unei competitivităţi pe piaţă prin optimizarea relaţiei calitatea produsului–cheltuieli de producţie, desfacere şi utilizare.

Aspectul social avut în vedere la aprecierea mărfurilor ţine seama de influenţa proprietăţilor acestora asupra sănătăţii oamenilor, asupra mediului înconjurător a civilizaţiei umane în general. Acest ultim aspect are implicaţii foarte complexe si constituie o latură mai nouă a merceologiei care urmăreşte protejarea societăţii de impactul avalanşei de produse noi.

Merceologia asigură realizarea unei filiere informaţionale în fluxul constituit de: proiectarea, producerea, desfacerea şi întreţinerea mărfurilor atât sub aspectul nivelelor de calitate cât şi cel al sortimentelor necesare.

Problematica sortimentelor de mărfuri a impus rezolvarea unor aspecte specifice legate de: clasificare, codificare, recepţie, depozitare, ş.a.m.d.

Merceologia prin problematica avută în studiu face apel la cunoştinţe complexe dintr-un mare număr de discipline cum ar fi: fizica, chimia, tehnologie, matematică, economie, drept, management, marketing, informatică. Din acest punct de vedere se poate considera o ştiinţă interdisciplinară.

Dată fiind importanţa componentei de studiu a calităţii o tendinţă recentă o constituie dezvoltarea intensă a acesteia constituindu-se o ramură distinctă cunoscută sub numele de “calitologie” sau “ingineria calităţii”.

Disciplina de merceologie se studiază în universităţile din peste 30 de ţări la nivele universitare, postuniversitare si doctorat.

6

Capitolul 1

Sunt editate reviste de specialitate în: USA, Japonia, Italia. S-a constituit societatea ştiinţifică internaţional de specialitate: Asociaţia Internaţională de Merceologie şi Tehnologie cu sediul la Viena (1975) precum şi societăţi naţionale in mai multe ţări. În ţara noastră înfiinţându-se Asociaţia Naţională de Merceologie din România ( 1990).

În România primele cursuri universitare s-au predat la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale la Bucureşti (1913) şi Cluj (1920). În cadrul A.S.E. Bucureşti funcţionează o specializare de pregătire universitară distinctă din anul 1953.

Întrebări1. Care sunt semnificaţiile noţiunii de marfă ?2. Ce elemente determină valoarea de întrebuinţare a unei mărfi?3. Ce element determină valoarea de schimb a unei mărfi?4. Care este definiţia Merceologiei?5. Care sunt criteriile cu care operează Merceologia?6. Care sunt disciplinele care au interferenţe semnificative cu

Merceologia ?7. Ce presupune studiul din punct de vedere tehnic al mărfurilor?8. La ce se referă aspectul economic în studiul economic al

mărfurilor ?9. Ce elemente are în vedere aspectul social al mărfurilor ?10. Care este etimologia termenului de „Merceologie” ?

Bibliografie:

1. DITU GH., POSTELNICU GH., DRĂGOESCU A., VORZSAK A., CATANĂ D. şi POP S. Economie politică vol.2., Universitatea Babeş - Bolyai Cluj-Napoca, 1990.

2. STANCIU, I. şi OLARU MARIETA, Bazele merceologiei, Universitatea independentă “Dimitrie Cantemir “ Bucureşti ,1993.

3. OLARIU MARIETA PAMFILIE RODICA, SCHILERIU I.,PĂRĂIAN ELENA,BĂETONIU P., PURCĂREA ANCA. Fundamentele ştiinţei mărfurilor, Editura Eficient, Bucureşti, 1999

7

Capitolul 1

4. PAMFILIE, RODICA Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de export import, Oscar Print , Bucureşti, 1996.

5. DIACONESCU I. Merceologie alimentară, Editura Eficient, Bucureşti,1998.

6. MOŢOIU, R. Ingineria calităţii, Editura Chiminform Data,Bucureşti,1994.

7. BARON,T. Calitatea şi fiabilitatea produselor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1976.

8. BARON,T. Calitate şi fiabilitate, Editura Tehnică,Bucureşti,1988.9. VASILIU, F. Controlul modern al calităţii produselor, Editura

Ceres, Bucureşti,1987.10. JURAN, J.M. Calitatea produselor, Editura Tehnică

Bucureşti,1973.

8