cap 6 garantiile executarii obligatiilor

8/13/2019 Cap 6 Garantiile Executarii Obligatiilor

http://slidepdf.com/reader/full/cap-6-garantiile-executarii-obligatiilor 1/29

P a r t e a a I I - а . T E О R I A G E N E R A L A A O B I . I G AT I I L O R 4 8 1

c) Contractul de gaj este sinalagmatic (bilateral), deoarece, asa cum se va arata mai jos, el da nastere obligatiilor in sarcina ambelor parti.

3.2. Clasificarea gajului

In primul rand, trebuie de mentionat ca legea prevede doua tipuri de gaj: gajul

inregistrat (gajul fara deposedare) si amanetul (gajul cu deposedare).

In cazul gajului inregistrat, obiectul gajului ramane in posesiunea debitorului gajist

sau a unui tert care actioneaza in numele debitorului gajist.

In cazul amanetarii, obiectul gajului se transmite in posesiune creditorului gajist

sau unui ter^ care actioneaza in numele creditorului gajist. Conform contractului dintre

creditorul gajist si debitorul gajist, obiectul gajului, sigilat de catre creditorul gajist, poate

fi lasat la debitorul gajist (art. 455 CC).

Exista mai multe criterii de clasificare a gajului.

In functie de temeiul constituirii, gajul poate fi legal sau conventional. Legea

dispune ca gajul se constituie in virtutea legii sau a contractului (art. 466 CC).

Gajul conventional este atunci cand partile insesi convin asupra necesita- tii

constituirii gajului.

Gajul este legal atunci cand legea obliga anumite persoane sa constituie un gaj, in

vederea garantarii executarii unei obligatii.

Legea specifica creantele din care se poate naste gajul legal:

a) creantele statului, pentru sumele datorate conform legislatiei fiscale;

b) creantele persoanelor care au participat la constructia imobilelor;

c) creantele care rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca (art. 467 CC).

In functie de natura raporturilor juridice ce constituie obiectul gajului,

legea distinge urmatoarele categorii:

a) ipoteca - gajarea pamantului, constructiilor, altor imobile legate nemijlocit de

pamant, impreuna cu terenul aferent necesar asigurarii functionale a obiectului

gajat sau cu dreptul de folosinta a acestui teren. Constituie ipoteca §i grevarea

chiriilor, prezente si viitoare, pe care le produce un imobil;

b) ipoteca de intreprinzator - gajul intreprinderii care se extinde asupra intregului

ei patrimoniu, inclusiv asupra fondurilor fixe si eirculante, asupra altor bunuri si

drepturi patrimoniale reflectate in bilantul intreprinderii, daca legea sau

contractul nu prevede altfel;

c) gajul marfurilor care se afla in circulatie sau in proces de prelucrare\

d) gajul bunurilor pe care debitorul gajist le va dobandi in viitor (art. 455, alin. (3)

CC). 3.3. Natura juridica

Problema locului institutiei gajului in dreptul civil suscita discutii in literatura de

specialitate. In decurs de multi ani, doctrinarii au polemizat referitor la natura juridica a



4 8 2 D R E P T C I V I L

gajului: este oare gajul un drept real sau о garantie? Diferite sunt abordarile si in sistemelenationale de drept. Astfel, in legislatiile unor tari, gajul este situat in compartimentele

codurilor civile referitoare la drepturile reale, iar in altele - in cele referitoare la garantii.

Aceasta dualitate s-a re- flectat §i in evolutia conceptului consacrat de legiuitorul nostru:

in Codul civil din 1964, reglementarile cu privire la gaj se aflau in capitolul XV:

“Garantarea executarii obligaîilor”, pe cand in Codul civil actual, aceasta institutie este

re- glementata in Capitolul V al Titlului IV al Cartii a doua: “Drepturile reale”.

Din aceasta calitate a gajului rezulta doua elemente definitorii care nu se exclud, ci se

intrepatrund si se completeaza reciproc, alcatuind conceptul de gaj, care este unul complex

si bivalent:

1) gajul este о garanfie. Gajul se instituie in legatura cu un alt raport juridic -

raportul de baza, avand menirea sa asigure executarea cuvenita a acestuia. Pentru a se proteja contra unor eventuale riscuri, creditorul solicits afectarea unor bunuri pentru

garantarea obligatiei principale. Finalitatea gajului este sporirea gradului de siguranâ a

creditorului ca obligatia va fi executata. Creditorul obligatiei principale, prin constituirea

gajului, adauga un nou raport obligational, facand ca raporturile juridice sa devina mai

complexe. Insa al doilea raport obligational are un caracter complementar; obligatia se

na§te doar in cazul in care debitorul obligatiei garantate nu о execute in conformitate cu

conditiile acesteia. Atata timp cat debitorul va executa obligatia principals, dreptul de gaj

comporta doar limitarea dreptului de proprietate al debitorului gajist asupra bunului; de

regula, este limitat dreptul de dispozitie asupra bunului, iar in cazul gajului cu deposedare

- §i drepturile de posesiune si folosinâ. Insa, din momentul in care debitorul nu va

executa obligatia garantata in modul stabilit, creditorul va putea exercita efectiv dreptulsau de gaj, prin urmarirea bunului gajat in vederea satisfacerii creanêlor sale;

2) gajul este un drept real, adica un drept subiectiv in virtutea caruia titularul poate

sa-§i exercite imputernicirile asupra unui bun, in mod direct si nemijlocit.

InsS gajul este un drept real specific. Spre deosebire de alte drepturi reale (uzufructul,

uzul si abitatia, servitutea si superficia), gajul nu acorda beneficia- rului dreptul de a

fructifica bunul. Chiar si in cazul cand bunul este transmis in posesia creditorului (gajul cu

deposedare), creditorul are calitatea de detentorprecar, debitorul pastrand calitatea de

proprietar, cu efectele ce rezulta din aceasta.

Dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate 13, din calitatea de drept real al gajului

rezulta anumite atribute, la care ne vom referi in continuare.

Titularul dreptului de gaj are dreptul de urmarire, adica de a pretinde exercitareadreptului de gaj, indiferent de faptul in mainile cui se afla bunul; aceasta presupune

subzistenta gajului in cazul transmiterii bunului de catre persoana care a constituit gajul

13 A se vedea: Гражданское право. В 2 т. Том II. Полутом 1 / Отв. ред. проф. Е. А. Суханова, Москва,

2003, с. 118; R. Gladei, Gajul // Ghidul judecatorului in materie civila $i comerciala a Republicii Moldova,

Chisinau, Rolsi media SRL, 2004, p. 273-274.



Dreptul de urmarire presupune si dreptul titularului de a revendica bunul gajat dinmainile oricui s-ar afla, inclusiv din posesiunea debitorului gajist. Acest drept rezulta din

caracterul absolut al dreptului de gaj si poate fi realizat dupa regulile generale privind

revendicarea bunului din posesiunea nelegitima a altuia. De asemenea, titularul dreptului

de gaj poate cere inlaturarea incalca- rilor ce afecteaza dreptul de gaj, care nu sunt legate

de privarea de posesiune.

Titularul dreptului de gaj are dreptul de prefer in fa, adica de a fi platit din produsul

realizarii bunului gajat cu prioritate fata de alti creditori. Potrivit legii, consecutivitatea

satisfacerii creantelor ce decurg din cateva drepturi de gaj asupra unuia si aceluiasi bun se

stabileste in functie de consecutivitatea aparitiei drepturilor de gaj (art. 481, alin. (1) CC).

In acest sens, dupa cum s-a remarcat mai sus, gajul inregistrat apare in momentul

inregistrarii sale, iar amanetul - in momentul transmiterii obiectului gajului, daca incontractul de gaj nu este prevazut altfel. Creantele creditorului gajist ulterior se satisfac

numai dupa satisfacerea deplina a creantelor creditorului gajist precedent. Insa, prin

acord scris, creditorii pot conveni asupra modificarii gradului de prioritate, astfel meat un

creditor de grad inferior sa poata sa-si satisfaca creanta din bunul gajat inaintea

creditorilor de grad superior (art. 481, alin. (2) si (3) CC). Acest acord urmeaza a fi adus la

cunostinta debitorului obligatiei garantate (si, eventual, debitorului gajist, cand acesta este

un tert) si produce efecte juridice numai dupa inregistrarea lui in registrul public in care

este inscris gajul (art. 482 CC).

О aplicatie a dreptului de preferinta este si dreptul creditorului gajist de a fi satisfacut

in mod prioritar din contul despagubirii de asigurare pentru pieirea, pierderea sau

deteriorarea bunului gajat, indiferent de faptul in a cui favoare a fost asigurat bunul gajat,daca pieirea, pierderea sau deteriorarea nu se datoreaza culpei creditorului gajist sau daca

in contractul de gaj nu este prevazut altfel (art. 465 CC).

Titularul dreptului degaj are dreptul sa urmareasca bunul gajat prin actiunile sale

proprii, indiferent de vointa debitorului gajist. Astfel, titularul poate vinde el insusi bunul

gajat pentru a se indestula din produsul obtinut din vanzare.

3.4. Conditiile de validitate

Pentru constituirea gajului este necesar ca, pe langa conditiile generale de validitate a

oricarui act juridic, sa mai fie respectate anumite reguli speciale care se referi: la

subiectii raportului de gaj (A), la obiectul gajului (B), la creanta garantata prin gaj (C) $i la

formalitatile ce trebuiesc indeplinite pentru constituirea gajului (D).

A. Contractul de gaj se incheie intre partile contractante, care se numesc creditor

gajist si debitor gajist. At at debitor gajist, cat si creditor gajist poate fi orice persoana

fizica sau juridica care indeplineste conditiile generale in ceea ce priveste capacitatea de a

incheia un act juridic.

Creditorul gajist este persoana obligatiile fata de care sunt garantate prin gaj (art.



P a r t e a a I I - а . T E О R I A G E N E R A L A A O B I . I G AT I I L O R 4 8 5

456, alin. (1) CC). Creditor gajist este persoana care detine о creanta garantata prin gaj.Gajul poate fi constituit in favoarea unuia sau mai multor creditori. Plu- ralitatea

creditorilor se poafe naste atunci cand mai multi creditori detin gaj asupra aceluiasi bun in

baza unui contract incheiat de catre toti creditorii sau de un reprezentant ce actioneaza in

numele lor, precum si in cazul gajului ulterior, atunci cand se constituie mai multe gajuri

succesive, creditorii avand diferit rang de prioritate.

Debitor gajist este proprietarul sau un alt posesor si uzufructuar legal al bunurilor

depuse in gaj, care are dreptul de a instraina aceste bunuri (art. 456, alin. (2) CC). De

exemplu, debitor gajist poate fi intreprinderea de stat, careia bunurile ii sunt conferite in

gestiune operativa, cu condi^ia obtinerii autori- zatiei Guvernului sau a autoritatii

administrative competente (art. 3, alin. (4) al Legii nr. 146/1994 cu privire la

intreprinderea de stat // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 2 din 25.08.1994).Fiind un act juridic de dispozitie, contractul de gaj poate fi incheiat numai de о

persoana cu capacitate de exercitiu deplina. Tinind cont de prevederile art. 42 CC,

asemenea contracte nu pot fi incheiate de catre debitorul minor sau in numele lui, fara

permisiunea prealabila a autoritatii tutelare.

Debitor gajist poate fi atat debitorul obligatiei garantate, cat §i un tert. Raporturile

intre tertul-debitor gajist si debitorul obligatiei principale nu fac parte din raportul

obligational de gaj. Tertul si debitorul obligatiei principale pot stabili prin acord conditiile

in care tertul garanteaza cu bunul sau pentru obligatiile debitorului, precum si obligatiile

celui din urma fata de tert, in cazul urmaririi bunului de catre creditor. Lipsa unui astfel de

acord nu afecteaza valabilitatea gajului; in cazul urmaririi bunului depus in gaj, tertul-

debitor gajist este indreptatit sa pretinda debitorului obligatiei principale recuperarea prejudiciului in baza reglementarilor in materia imbogatirii fara justa cauza.

B. Obiect al gajului poate fi orice bun, corporal sau incorporal, mobil sau imobil,

consumptibil sau neconsumptibil, determinat individual sau generic. Nu pot constitui

obiect al gajului bunurile retrase din circuitul civil, bunv rile inalienabile (de exemplu,

bunurile domeniului public) sau insesiza! .If (art. 457, alin. (2) CC).

Legea contine о serie de prevederi speciale in materie de ipoteca:

a) bunul ipotecat trebuie sS fie determinat in mod expres;

b) ipoteca asupra terenului se extinde si asupra constructiilor capitale amplasate pe

acesta, daca contractul nu prevede altfel;

c) ipoteca asupra constructiilor capitale, apartamentelor sau incaperilor izolate,

situate pe terenul care apartine unui tert, se extinde asupra dreptului de folosintasau de arenda a terenului sau a cotei ideale respective;

d) ipoteca se extinde asupra tuturor ameliorarilor bunului gajat;

e) constructia nefinalizata poate fi grevata cu ipoteca si in cazul in care terenul nu

apartine cu drept de proprietate persoanei care efectueaza constructia, daca la

momentul constituirii ipotecii debitorul gajist detine un drept de superficie




(constructie) asupra terenului pe care este amplasata constructia (art. 18-19 aleLegii 449/2001).

Obiect al gajului poate fi о universalitate de bunuri - mai multe bunuri omogene

(universalitate de fapt) sau chiar ?i neomogene, dar considerate ca un tot intreg

(universalitate de drept). Universalitatea de bunuri trebuie descrisa prin caracteristici de

gen, astfel meat sa permita, in orice moment, determinarea apartenentei unui bun

particular la categoria data. Nu este necesara individuali- zarea parti lor ei constitutive. Se

considera gajate in marimea stabilita de contract toate bunurile care, conform

particularitat ilor de gen indicate in contract, pot fi atribuite la aceasta universalitate. De

exemplu, produsele fabricate de о rafinarie de petrol - benzina, motorina, pacura - vor fi

grevate ca produse petroliere.

Gajul asupra unei universalitati de bunuri subzista si se extinde asupra bunului deaceeasi natura care il inlocuieste pe cel vandut in cadrul unei activitati obisnuite. In cazul

in care bunul vandut nu este inlocuit, in termenul stabilit de creditorul gajist, gajul se

extinde asupra sumelor de bani provenite din vanzarea bunurilor gajate, daca acestea pot fi

identificate (art. 24 al Legii 449/2001).

Un caz particular al gajului asupra unei universalitatii de bunuri este gajul asupra

intreprinderii. Legea dispune ca gajul asupra intreprinderii in calitate de complex

patrimonial se extinde asupra tuturor bunurilor necesare functionary acesteia sau asupra

unei parti din bunurile ei, care ar permite cumpara- torului sa-i asigure continuitatea

functionarii 14.

Pot fi gajate titluri de valoare (actiuni, obligatiuni, cambii etc.) si drepturi confirmate

prin certificate de actiuni (de exemplu, certificatele cu privire la

14 Particularitatile gajului asupra intreprinderii sunt reglementate de art. 27-31 ale Legii 449/2001.



P a r t e a a I I - а . T E О R I A G E N E R A L A A O B L I G A f H L O R 4 8 7

dobanzi, dividende si la alte venituri obtinute in temeiul dreptului exprimat in titlul devaloare). Titlurile de valoare pot fi gajate in temeiul contractului de gaj, iar in cazurile

prevazute de lege - §i prin andosament (gir). Gajul tit lurilor de valoare reprezentative (de

exemplu, conosamente, recipise de depozit) gre- veaza bunurile indicate in titlu (art. 460

CC).

Obiect al gajului pot fi marfurile care se afla in circulate si in proces de prelucrare

(stocurile de marfuri, materie prima, materiale, semifabricate, produse finite etc.).

Debitorul gajist este in drept sa modifice componenta si forma naturals a obiectului

gajului cu conditia ca valoarea lor totala sa nu se reduca fata de valoarea mentionata in

contractul de gaj. Valoarea acestor bunuri poate fi redusa numai proportional cu partea

executata a obligatiei garantate prin gaj, daca in contract nu este prevazut altfel. In cazul

vanzarii acestor bunuri, cumparatorul le dobandeste libere de gaj. Pe de alta parte,marfurile cumpa- rate de debitorul gajist, mentionate in contractul de gaj, devin obiect al

gajului in momentul in care debitorul gajist dobandeste dreptul de proprietate sau de

gestiune asupra lor. Conditiile gajarii mSrfurilor §i datele despre toate opera- tiunile ce

conduc la modificarea componentei ?i formei naturale a marfurilor gajate trebuie sa fie

reflectate in registrul gajului (art. 459 CC).

Pot fi depuse in gaj bunuri care vorfi dobandite in viitor (art. 457, alin. (3) CC).

Aceasta prevedere este in armonie cu regula generala, conform careia pot constitui obiect

al actului juridic §i bunurile viitoare (art. 206, alin. (3) CC), ?i este valabila indiferent de

modul de dobandire a bunului (art. 320, CC). De exemplu, poate constitui obiect al gajului

un lucru care urmeaza a fi fabricat sau cumparat, roada anului viitor etc. Bineinteles ca

gajul va greva aceste bunuri doar din momentul in care debitorul gajist devine proprietar.Bunurile care, conform legii, nu pot fi transmise separat, nu pot fi grevate separat cu

un gaj. Nu poate fi obiect al gajului о parte a bunului indivizibil (art. 457, alin. (4) CC). In

cazul bunului indivizibil, obiect al gajului va fi nu о parte reala a bunului in cauza, ci о

cota-parte a dreptului de proprietate asupra acestui bun. De exemplu, coproprietarul unui

automobil nu poate constitui un gaj asupra unei pSrti a automobilului, ci poate greva cota

sa din dreptul de proprietate comuna asupra bunului.

Legea prevede ca, pentru gajarea bunurilor care se afla in proprietate comunS, de

regula, este necesar acordul tuturor coproprietarilor (art. 457, alin. (5) CC). Insa, unui

dintre coproprietari poate depune in gaj cota lui din bunurile proprietate comuna pe cote-

parti, firS acordul celorlalti coproprietari, daca legea sau contractul nu prevede alt fel (art.

457, alin. (6) CC).Dreptul de gaj se extinde asupra accesoriilor bunului principal, obiect al gajului, daca

in contract nu este prevazut altfel (art. 457, aim. (7) CC). Acceso- riile urmeaza soarta

bunului principal, de aceea ele fac parte din obiectul ga jului fara a fi indicate ca atare.

Incetarea caracterului de bun accesoriu nu est< opozabila creditorului care detine un gaj

asupra bunului principal (art. 292 alin. (4) CC). Astfel, motorul demontat ramane grevat

de gajul constituit asupra autovehiculului. Daca insa obiect al gajului a fost motorul,




atunci acesta ramane grevat de gaj la montarea lui pe vehicul, adica la transformarea lui in bun accesoriu (art. 292, alin. (6) CC) 15.

In ceea ce priveste fructele bunurilor depuse in gaj, legea prevede ca acestea vor fi

grevate de gaj, doar in cazurile prevazute in contract (art. 457, alin. (8) CC). Partile pot

conveni in contract ca creditorul sa obtina fructele din obiectul gajului pentru a stinge

obligatia principals garantata prin gaj (art. 477, alin. (5) CC).

Cel care are asupra bunului un drept afectat de modalitati sau susceptibil de nulitate

poate constitui doar un gaj afectat de aceleafi modalitati sau conditii de nulitate (art . 457,

alin. (9) CC).

C. In ceea ce priveste creanta garantata prin gaj, legea dispune ca gajul poate garanta

una sau mai multe creante legale, existente sau viitoare, pure si simple sau afectate de

modalitati.Legea stabileste anumite reguli in ceea ce priveste creanta garantata prin

gaj:a) ea trebuie sa fie determinate sau determinabila;

b) ea trebuie sa fie exprimata intr-o suma baneasca;

c) gajul garanteaza creanta in volumul existent la momentul satisfacerii, inclusiv

capitalul, dobanzile, cheltuielile de urmarire si cheltuielile de intretinere a

bunului gajat, daca in contract nu se prevede altfel. Astfel, prin contract, parti le

pot extinde garantia si asupra penalitatilor si prejudiciului cauzat prin

neexecutare;

d) о creanta poate fi garantata cu mai multe bunuri (gajul comun) §i de mai multe

persoane;e) cu acordul creditorului gajist si al debitorului gajist, in locul creantei pentru care

este constituit gajul poate fi pusa о alta creanta, cu conditia ca inlocuirea

creantei garantate sa nu afecteze drepturile creditorilor gaji§ti cu grad de

prioritate inferior (art. 461 CC).

Legea instituie unele reguli speciale in privin^a cesiunii creantei garantate prin gaj.

In acest context, se dispune ca gajul si creanta care sta la baza arestuia pot fi transmise

doar impreuna §i simultan, astfel incat noul creditor .lobandeste dreptul de gaj, debitorul

gajist ramanand obligat fata de creditorul resionar. Gajul si creanta garantata tree asupra

noului creditor asa cum existau .a creditorul anterior (art. 484 CC).

Pe de alta parte, poate avea loc si preluarea datoriei garantate prin gaj de ;i:re о alta

persoana. Potrivit regulii generale, datoria garantata prin gaj poate rreluata de о alta persoana doar cu acordul creditorului gajist, iar in cazul in care debitorul obligatiei

garantate si debitorul gajist sunt persoane diferite, si acordul acestuia din urma de a

raspunde pentru noul debitor.

Daca debitorul gajist este о alta persoana decat debitorul obligatiei garantate, datoria

15 R. Gladei, op. cit., p.283.



' j r t e a a I I - a . T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G AT I I L O R 4 8 9

garantata prin gaj poate fi preluata de о alta persoana si fara acordul debitorului gajist. Incazul respectiv, gajul se stinge. In cazul in care debitorul obligatiei garantate si debitorul

gajist reprezinta una si aceeasi per- ana, gajul se mentine, cu exceptia cazului in care

creditorul gajist este de acord cu о alta garantie sau cu stingerea gajului (art. 485 CC).

De cele mai dese ori, gajul se instituie pentru a garanta plata unei sume de г ini \de

exemplu, in cadrul unui imprumut sau al unui credit bancar). Legea r re cede unele reguli

speciale pentru aceste situatii. Astfel, se dispune ca gajul .: nstituit pentru garantarea platii

unei sume de bani este valabil chiar daca, la momentul constituirii lui, debitorul gajist inca

nu a primit sau a primit doar partial prestatia pentru care se obliga (de exemplu, atunci

cand gajul este insti- inainte ca creditul sa fie efectiv eliberat). Daca insa creditorul gajist

refuza -a r>redea sumele de bani pe care s-a obligat sa le dea cu imprumut si in a caror

^rantare detine un gaj, debitorul gajist poate obtine, pe cheltuiala creditoru- reducerea (cuexceptia ipotecii) sau radierea gajului, platind, in ultimul caz. doar sumele care i-au fost

predate efectiv (art. 462 CC).

D. Cat priveste formalitatile necesare constituirii gajului, urmeaza a fi respectate о

serie de reguli, pentru a asigura opozabilitatea gajului fata de terti, г asibilitatea de proba

sau chiar insasi validitatea contractului.

Forma contractului de gaj este determinata de tipul si obiectul gajului. Pentru

constituirea amanetului nu se cere ca contractul de gaj sa imbrace for- ~a >crisa, pe cand

contractul de gaj fara deposedare se incheie in forma scrisa art. 468, alin. (2) CC) 16.

Contractul de ipoteca se incheie in forma autentica.

Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea contractului (art. 468, alin. (2) CC).

Contractul de gaj se incheie in forma autentica si in cazul in care pentru transmiterea bunului se cere aceasta forma (art. 468, alin. (1) CC).

Raportul de gaj conventional se poate perfecta atat sub forma unui contract aparte, cat

si sub forma unei clauze incluse in contractul in a carui baza apare obligatia garantata prin

gaj (art. 468, alin. (5) CC).

Legea prevede mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda contractul de gaj: numele sau

denumirea partilor, domiciliul sau sediul lor, acordul expres al debitorului gajist de a

constitui gajul in favoarea creditorului gajist, tipul gajului, descrierea bunului gajat,

estimarea bunului gajat si locul aflarii lui, esenta, scadenta creantei garantate prin gaj si

valoarea maxima a acesteia fara dobanzi si alte cheltuieli, permiterea sau interzicerea

gajului ulterior. Partile sunt libere sa includa in contractul lor si alte clauze (art. 468, alin.

(4) CC).О conditie necesara pentru constituirea gajului fara deposedare, atat legal, cat si

Prevederi deosebite de cele ale Codului civil, in acest sens, sunt cuprinse in Legea 449/2001; potrivit art.

13, orice contract de gaj (indiferent de tipul lui) se intocme$te in scris sub sanc- tiunea nulitajii, cu

exceptia contractului de gaj asupra bunurilor a caror vanzare trebuie --tentificata notarial; astfel de

contract, de asemenea, trebuie autentificat notarial.




conventional, este inscrierea lui in unui din registrele publice indicate in lege (art. 470 CC,art. 7 al Legii 449/2001).

Trebuie insa de retinut ca inregistrarea gajului nu confera validitate unui gaj lovit de

nulitate. Chiar daca au fost indeplinite toate formalitatile legate de inregistrarea gajului,

acesta nu va fi valabil, daca nu sunt intrunite conditiile de validitate a gajului ca act

juridic.

Gajul se inregistreaza in modul urmator:

a) ipoteca se inregistreaza conform legislatiei privind cadastrul bunurilor imobile 17

la organul cadastral teritorial in a carui raza teritoriala este amplasat bunul imobil

ipotecat. Contractul de gaj se prezinta pentru inregistrarea ipotecii in termen de 3

luni de la data incheierii lui. Nerespectarea termenului atrage nulitatea

contractului. Daca contractul de vanzare-cumparare si contractul de gaj suntincheiate concomitent, dreptul de proprietate si ipoteca trebuie sa fie inregistrate

consecutiv;

b) ipoteca de intreprinzator se inregistreaza in conformitate cu Codul civil, la biroul

notarial in a carui raza teritoriala se afla intreprinderea;

c) gajul titlurilor de valoare nominative se inscrie in registrul detinatori- lor

titlurilor de valoare nominative;

d) gajul titlurilor de valoare ale statului se inscrie in registrul detinatori- lor titlurilor

de valoare ale statului;

17 A se vedea: Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.

44-46 din 21.05.1998.




care exercita posesiunea bunului, daca nu exista un acord care ar modifica gradul de prioritate. Gradul de prioritate al gajurilor fara deposedare este determinat de momentul

inregistrarii. Creanta care a fost garantata mai devreme va fi satisfacuta cu prioritate fata

de cea garantata mai tarziu.

Gradul de prioritate are important!, in primul rand, la distribuirea mijloacelor

obtinute din vanzarea bunului gajat, obtinut cu ocazia urmaririi gajului (a se vedea infra )

sau a instrainarii gajului cu autorizatia creditorilor gajisti. Gradul de prioritate ramane

neschimbat la distribuirea sumelor transmise creditorului in schimbul bunului iesit din

proprietatea debitorului (art. 479, alin. (2) CC) si a despagubirii de asigurare pentru

pieirea, distrugerea sau deteriorarea bunului gajat (art. 9 al Legii 449/2001).

Cedarea gradului de prioritate se efectueaza, respectandu-se urmatoarele reguli:

creditorul gajist care a cedat gradul de prioritate are obligatia ca, in termen de 3zile de la cedare, sa instiinteze despre aceasta pe debitor si pe debitorul gajist

cand acesta este un tert;

cedarea gradului de prioritate al gajului se face numai in cadrul aceluiasi registru

public §i pentru acelasi bun;

cedarea gradului de prioritate este posibila in masura in care nu sunt lezate astfel

drepturile unui alt creditor gajist care detine un gaj pentru acelasi bun;

- cedarea gradului de prioritate se inregistreazS in baza cererii creditorului gajist,

in acelasi mod ca si inregistrarea gajului, si produce efecte de la data inregistrarii

(art. 482 CC).

d) Daca debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a executat in mod

necorespunzator obligatia garantata ori о parte a acesteia, precum si in alte cazuri prevazute de lege si contract, creditorul gajist poate sa exercite dreptul de gaj

(art. 487 CC).

Creditorul gajist poate exercita urmatoarele drepturi:

- sS vanda el insu§i bunurile gajate;

- sa le v^nda sub controlul instantei de judecata; sa le ia

in posesiune spre a le administra.

Pentru a exercita dreptul de gaj, creditorul trebuie sa indeplineasca anumite conditii,

la care ne vom referi in cele ce urmeaza.

Creditorul gajist care intentioneaza sa-§i exercite dreptul de gaj trebuie sa notifice

acest lucru debitorului creantei garantate si, dupa caz, debitorului gajist si tertului detinator

al bunului gajat (art. 488, alin. (1) CC).Dupa notificare, creditorul gajist depune la registrul in care a fost inregistrat gajul

un preaviz, la care anexeaza dovada notificarii debitorului gajist. Preavizul trebuie sa

indice marimea creantei garantate, temeiul inceperii urmaririi, dreptul pe care creditorul

gajist intentioneaza sa-1 exercite, sa contina descrierea bunului gajat si somatia ca



P a r t e a a I l - a . T E О R I A G E N E R A L A А О В L I G A J 1 1 L О R 4 9 3

debitorul gajist sa transmits, in termenul acordat de creditorul gajist 19, bunul gajat (art.488, alin. (1) si (2) CC).

In cazul gajului inregistrat, intrucat bunul se afla in posesiunea debitorului gajist sau a

unui tert ce actioneaza in numele acestuia, pentru a exercita drepturile enuntate, creditorul

gajist trebuie sa preiaposesiunea bunului. Transmiterea bunului gajat in posesiune

creditorului gajist poate fi benevola ori silita.

Transmiterea in posesiune este benevola daca, inaintea expirarii termenului indicat

in preaviz, debitorul gajist transmite in mod efectiv bunul gajat in posesiune creditorului

gajist sau consimte in scris, in forma autentica, sa-1 puna la dispozitia acestuia la

momentul convenit.

Transmiterea silita are loc in baza unei hotariri judecatoresti, dupa expirarea

termenului din preaviz in conformitate cu legea.Dupa cum s-a aratat mai sus, creditorul gajist are dreptul sa vanda el insusi bunurile

gajate. Legea prevede ca vanzarea poate fi efectuata prin negocieri directe, prin tender

sau prin licita^ie publica. Se mai precizeaza ca el trebuie sa procedeze la vanzare fara nici

о intarziere nejustificata, contra unui pret comercial rezonabil si in interesul major al

debitorului gajist (art. 491, alin. (1) CC).

In cazul in care creditorul gajist opteaza pentru vanzarea bunului gajat sub controlul

instantei de judecata, aceasta desemneaza persoana care va efectua vanzarea bunurilor

gajate, determina conditiile si sarcinile vanzarii, indica modalitatea de efectuare a vanzarii

- prin negocieri directe, tender sau prin licitatie publica - ?i stabile^te, dupa caz, pretul

dupa о expertiza a valorii bunului (art. 492, alin. (1) CC).

Legea prevede anumite cazuri in care obiectul gajului trebuie sa fie vandut in modobligatoriu sub controlul instantei. Aceasta obligatie apare atunci cand:

lipseste autorizatia sau acordul unei alte persoane, necesar la incheie-

rea contractului de gaj pentru validitatea acestuia;

obiectul gajului il constituie bunurile de valoare istorica, artistica sau

culturala;

debitorul gajist lipseste si nu poate fi identificat locul aflarii lui (art. 492, alin. (5)

CC).

In ceea ce priveste distribuirea mijloacelor obtinute din vanzarea bunului gajat,

legea prevede urmatoarele reguli:

creditorul gajist are dreptul, de pe urma vanzarii, doar la ceea ce este necesar

satisfacerii creantei lui;creditorul trebuie sa plateasca din produsul vanzarii bunului gajat cheltuielile

aferente vanzarii, apoi creantele prioritare drepturilor lui §i dupa aceea creantele

15 Termenul acordat de creditorul gajist pentru transmiterea bunului nu va fi mai mic de 10 zile pentru un

bun mobil, de 20 de zile pentru un bun imobil si de 10 zile pentru un bun luat in posesiune spre a fi

administrat, incepand cu data inregistrarii preavizului.




proprii;daca exista si alte creante care urmeaza sS fie platite din produsul vanzarii

bunului gajat, creditorul gajist care a vandut bunul va depune instantei

judecatoresti, care ar fi fost competenta pentru vanzarea bunului, о dare de seama

cu privire la produsul vanzarii bunului gajat §i ii va transmite suma ramasa dupa

plata. In caz contrar, creditorul gajist este obligat sa prezinte, in termen de 10 zile

de la data vanzarii bunului, о dare de seama proprietarului bunului vandut §i sa-i

remita surplusul, daca acesta exista;

daca vanzarea bunului gajat are loc sub controlul instantei de judecata si

produsul nu este suficient pentru satisfacerea tuturor creantelor garantate,

persoana imputernicita cu vanzarea scade cheltuielile de vanzare, plaseaza soldul

intr-un cont special, intocmeste un plan de impartire pe principiul ranguluigajurilor si il prezinta instantei de judecata, care da celor in drept posibilitatea

de a se pronunta asupra lui. Dupa ce planul este aprobat definitiv de instanta,

persoana insarcinata cu vanzarea efectueaza platile in baza lui.

De retinut ca in cazul in care produsul obtinut din vanzarea bunului nu este suficient

pentru stingerea creantelor si acoperirea cheltuielilor creditorului gajist, acesta conserva о

creanta neprivilegiata pentru diferenta datorata de debitorul lui. In sensul acestei reguli,

prin debitor se intelege debitorul obligatiei principale. In cazul in care debitor gajist este

un tert, creditorul nu poate pretinde satisfacerea creantelor si recuperarea cheltuielilor

neacoperite prin mijloace- le obtinute din vanzarea bunului din alte bunuri ale tertului

decat cele gajate.



P a r t e a a I I - а . T E О R I A G E N E R A L A А О В L I G A f 1 1 L O R 4 9 5

e) Prin derogare de la regula generala, conform careia gajul poate fi pus suburmarire daca obligatia principals nu este executata la scadenta, in anumite

cazuri, stabilite de lege, creditorul gajist este indreptatit sa ceara executarea

inainte de termen a obligatiei.

Astfel, creditorul gajist este in drept sa ceara executarea inainte de termen a obligatiei

garantate prin gaj:

- in cazul in care a incetat dreptul debitorului gajist asupra obiectului gajului in

temeiurile prevazute de legislatie, precum si in cazul confis- cJrii obiectului

gajului respectiv ca sanctiune pentru savarsirea unei contraventii sau comiterea

unei infractiuni (art. 483, alin. (1) CC);

- in cazul in care, din motivul §i in modul stabilit de lege, se stinge dreptul

debitorului gajist asupra bunului, iar debitorului i se pune la dispozitie un alt bun sau i se restituie о suma corespunzatoare (art. 479, alin. (2) CC).

De asemenea, legea (art. 483, alin. (2) CC) prevede ca creditorul gajist este in drept sa

ceara executarea inainte de termen a obligatiei garantate prin gaj, iar in cazul neexecutarii

creantei sale, sa puna sub urmarire obiectul gajului, daca debitorul gajist:

a incalcat regulile gajului urmator (art. 480 CC); a instrainat obiectul gajului fara

a dispune de autorizatie in acest sens (art. 477, alin. (3) CC);

nu a executat obligatiile de pastrare si intretinere a bunului (art. 477, alin. (6)

CC);

- nu se afla in posesiunea obiectului gajului, contrar conditiilor contractului de gaj;

a incalcat regulile de inlocuire a obiectului gajului (art. 479, alin. (1) CC);

- a incalcat termenul de efectuare a platilor scadente;nu a notificat in scris creditorul gajist cu privire la drepturile tertilor asupra

obiectului gajului, daca drepturile tertilor diminueaza garantia creditorului (art.

469 CC).

Este important de subliniat faptul ca creditorul gajist nu poate exercita dreptul asupra

gajului prin preluarea bunului in proprietatea sa. Legea sanc- tioneaza cu nulitate absolutS

clauza prin care creditorul poate sa-?i apropie bunul (art. 13 Legea 449/2001). Totu§i, о

astfel de formula negativa nu impie- dica partile sa convina asupra transmiterii obiectului

gajului in proprietatea creditorului, prin contract de novatie sau vanzare-cumparare cu

compensarea creantelor monetare 20.

f) In cazul in care detine bunul gajat, creditorul gajist este obligat sa-l pastreze si

sa-l intretina, respectand dreptul defolosire a acestuia. Daca apare pericolul pierderii sau deteriorarii bunului gajat, cred itorul gajist este obligat sa informeze

imediat debitorul gajist, iar acesta este in drept sa-l examineze (art. 477, alin. (6)

CC).

g) In cazul cand acest lucru este prevazut in contract, creditorul gajist este obligat

20 R. Gladei, op. cit., p. 281.




sa obtina fructele din obiectul gajului pentru a stinge obligatia principala garantata prin gaj (art. 477, alin. (5) CC).

La randul lui, debitorul gajist are urmatoarele drepturi si obligatii:

a) Debitorul gajist are dreptul sa foloseasca obiectul gajului conform des- tinatiei si

sa dobandeasca fructele acestuia daca din contract sau din esenta gajului nu

reiese altfel (art. 477 CC).

b) Debitorul gajist, avand acordul prealabil al creditorului gajist, are dreptul sa

greveze bunul gajat cu drepturi reale sau sa-l dea in arenda ori in folosinta

tertilor, ulterior constituirii gajului. Drepturile constituite ulterior, fara acordul

creditorului gajist, pe un termen care depaseste data scadentei obligatiei

garantate, tertul le pierde la expirarea termenului de о luna de la data notificarii

acestuia de catre creditorul gajist despre intentia de a exercita dreptul de gaj.Aceasta regula nu se aplica asupra constituirii gajului (art. 477, alin. (2) CC).

c) Debitorul gajist este in drept sa instraineze bunurile gajate (indiferent de tipul

gajului), daca dispune de о autorizatie in acest sens, eliberata de creditorul

gajist, iar in cazul gajului ulterior - de toti creditorii gajisti (art. 477, alin. (3)

CC). Creditorul poate autoriza debitorul gajist sa instraineze bunul, cu sau fara

degrevarea acestuia. Daca autorizatia de instrainare nu degreveaza bunul,

cumparatorul va fi in continuare obligat fata de creditor, in virtutea caracterului

real al gajului. Autorizatia de instrainare a bunului liber de gaj are ca efect

stingerea gajului si radierea inscrierii din registru. Instrainarea bunurilor gajate se

efectueaza respectandu-se anumite reguli:

- in cazul gajarii marfurilor care se afla in circulatie si in proces de prelucrare,debitorul gajist poate instraina unele marfuri din rezervele sale de marfuri

grevate prin gaj, vanzandu-le in cadrul unei activitati comerciale obisnuite

(art. 478, alin. (3) CC);

in cazul gajului fara deposedare (inregistrat) debitorul gajist poate sa instraineze

obiectul gajului liber de gaj, daca dispune de о autoriza^ie expresa in acest sens,

eliberata de creditorul gajist. О astfel de instrainare trebuie sa fie facuta cu titlu

oneros §i in modul stabilit pentru inlocuirea obiectului gajului. Daca acordarea

de autorizatie este prevazutS in contractul de gaj, dobanditorul procura bunurile

degrevate de gaj (art. 478, alin. (1) si (2) CC); autorizatia de instrainare a bunului

care face obiectul gajului se suspenda о data cu inregistrarea preavizului cu

privire la urraa- rirea bunului gajat, pana la data radierii acestui preaviz (art. 478,alin. (4) CC).

intrucat regulile enuntate se refera doar la gajul inregistrat, autorizatia de

instrainare a obiectului gajului devine nula о data cu transformarea gajului

inregistrat in amanet (art. 478, alin. (5) CC).

f) Debitorul poate inlocui sau substitui obiectul gajului, in cazul si in conditiile stabilite



P a r t e a a I I - а . T E О R I A G E N E R A L A A O B L I G AT I I L O R 4 9 7

prin acordul partilor.g) Debitorul gajist poate constitui mai multe gajuri asupra act .uiafi bun, in favoarea

unuia sau diferitor creditori, daca grevarea repetata nu este interzisa prin contractele

de gaj precedente. De regula, gajul ulterior se constituie in cazul bunurilor

indivizibile, a caror valoare depaseste cu mult valoarea obligatiei garantate.

h) In cazul in care detine bunul gajat, debitorul gajist este obligat sa-l pastreze si sa-l

intretina. Daca apare pericolul pierderii sau deteriorarii bunului gajat, debitorul gajist

este obligat sa informeze imediat creditorul gajist, iar acesta este in drept sa-l

examineze (art. 477, alin. (6) CC).

i) Debitorul gajist are obligatia de a informa fiecare creditor gajist urmator despre

toate grevarile existente asupra bunului, raspunzind pentru prejudiciile cauzate

creditorului gajist prin neindeplinirea acestei obligatii (art. 480, alin. (2) CC). j) Debitorul gajist este obligat sd notifice in scris creditorul gaj ist cu privire la drepturile

tertilor asupra obiectului gajului, cunoscute de el la momentul constituirii gajului.

Neexecutarea acestei obligatii acorda creditorului gajist dreptul de a cere executarea

anticipate a obligatiei garantate prin gaj sau modificarea conditiilor contractului de

gaj, dac& drepturile tertilor diminueaza garantia creditorului (art. 469 CC).3.6. Incetarea gajului

Fiind un contract accesoriu, gajul inceteazS ca consecintS a incetSrii obligatiei

principale. Prin urmare, daca obligatia garantata prin gaj se stinge in baza temeiurilor

generale de stingere a obligatiilor, prevSzute de legea civilS, inceteaza si gajul. Daca

obligatia principals inceteazS prin executare, compensate, remitere de datorie, confuziune,

imposibilitate tortuitS de executare, nulitate, rezolutiune (reziliere), inceteaza si gajul.

De asemenea, gajul inceteaza in rezultatul exercitarii de catre creditorul gajist a

dreptului de gaj in cazul in care debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a

executat in mod necorespunzator obligatia garantata ori о parte a acesteia, precum si in

alte cazuri prevazute de lege si contract.

Gajul poate inceta §i independent de obligatia principals, prin modurile obisnuite de

stingere a obligatiilor. Legea prevede expres ca gajul inceteaza in cazul:

- expirarii termenului pentru care a fost constituit gajul;

- pieirii bunurilor gajate;

- punerii bunurilor in afara circuitului civil;

- exproprierii bunurilor (art. 495 CC, art. 80 al Legii 449/2001).

De asemenea, legea prevede cS amanetul se stinge о data cu incetarea po- sesiunii, iar

ipoteca se stinge in termen de 30 de ani de la data inregistrSrii sau de la data unei noi

inregistrari (art. 80 al Legii 449/2001).

Incetarea gajului este insotitS de anumite formalitSti. Astfel, legea dispune ca, in

urma stingerii gajului, informatia cu privire la gaj urmeaza a fi radiatS din registrul

gajului.




Pot solicita radierea informatiei cu privire la gaj:a) creditorul gajist;

b) debitorul gajist, in baza unui demers semnat de ambele parti, a decla- ratiei scrise

a creditorului cu privire la renuntarea la gaj sau a hotararii judecatore§ti;

c) ter^ul care a dobandit obiectul gajului, in baza declara|iei scrise a creditorului

gajist cu privire la radierea gajului din registrul gajului, a certificatului eliberat

de executorul judecStoresc prin care se confirms cS bunul a fost dobandit in

cadrul procedurii de executare silitS, a certificatului eliberat de instanta de

judecatS pentru confirmarea fap- tului ca bunul a fost dobandit in cadrul

procesului de insolvabilitate , a hotSrarii judecatoresti cu privire la expirarea

gajului (art. 473 CC).

4. CLAUZA PENALADefinitia si caracterizarea generala a clauzei penale

Clauza penala este о prevedere contractual^ prin carepartile evalueaza anti-

cipatprejudiciul, stipuland ca debitorul, in cazul neexecutarii obligatiei, urmeaza sa

remita creditorului о suma de bani sau un alt bun (art. 624, alin. (1) CC).

Din definitia clauzei penale date mai sus rezulta ca, ea are natura contractuala, adica,

de regula, este stabilita prin acordul partilor - clauza penala conventionala. InsS pot

exista cazuri cand, in mod exceptional, plata penalitatii este prevazuta de lege - clauza

penala legala. In aceste cazuri, creditorul poate cere plata penalitatii indiferent daca exista

о conventie a partilor in acest sens. De notat ca penalitatea stabilita de lege nu poate fi

exclusa si nici micsorata anticipat prin acordul partilor (art. 629 CC).

Clauza penala se aplica numai daca nu este executata obligatia principals a

contractului, care poate sa se infatiseze ca о neexecutare totala sau partiala, ca о executare

necorespunzatoare sau ca о executare cu intarziere; neexecutarea poate fi, de asemenea, in

acelasi timp, atat necorespunzatoare, cat §i cu intarziere 21. Prin urmare, clauza penala

acopera atat functia despagubirilor compensatorii, cat §i a celor moratorii 22. De

asemenea, clauza penala poate fi utilizata nu numai in cazul obligatiilor contractuale, ci si

in privinta unor obligatii care au un alt izvor.

Obiectul clauzei penale il constituie, in mod uzual, о suma de bani, determinate sau

determinabila, numita penalitate. Ea poate fi stabilita fie global, fie procentual, in raport cu

valoarea obiectului contractului la care se refera. Legea prevede in acest sens ca clauza

21 De$i in art. 624, aiin. (1) CC se vorbe§te numai despre neexecutarea obligafiei, trebuie de avut in vedere

ca, potrivit art. 602, alin. (2) CC, neexecutarea include orice incalcare a obligatiilor, inclusiv executarea

necorespunzatoare sau tardiva.22 In doctrina se numesc compensatorii despagubirile (daunele-interese) datorate pentru prejudiciul cauzat

creditorului prin neexecutarea totala sau partiala ori executarea necorespunzatoare a obligatiilor de

catre debitor. Despagubirile (daunele-interese) moratorii sunt cele datorate pentru prejudiciul cauzat

creditorului prin intarzierea executarii obligatiei de catre debitor (a se vedea: T. R. Popescu, P. Anca, op.

cit., p. 319; E. Lupan, Raspunderea civila, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2003, p. 287).




penala poate fi stipulate in marime fixa sau sub forma unei cote din valoarea obligatieigarantate prin clauza penala sau a partii neexecutate (art. 624, alin. (3) CC).

In ipoteza caracterului contractual al clauzei penale, ea trebuie sa indeplineasca

conditiile de validitate impuse de lege pentru orice contract (act juridic civil): capacitatea

partilor, consimtamantul, obiectul si cauza.




Cat priveste conditiile de forma, este de subliniat ca clauza penala intot- deaunatrebuie sa imbrace forma scrisa, chiar daca obligatia principals pentru garantarea c&reia a

fost stipulate nu ar imbraca aceasta forma. Nerespectarea formei scrise a clauzei penale

este sanctionata cu nulitatea (art. 625 CC).

Fiind expresia principiului libertatii contractuale, clauza penala prezinta о deosebita

importanta practice, deoarece se evita dificultatile la evaluarea judiciara a prejudiciului,

creditorul nefiind obligat sa dovedeasca existenta si intinderea acestuia. Pentru a obtine

plata sumei stabilita in clauza penala, este suficient ca creditorul sS dovedeasca faptul

neexecutarii, executarii necores- punzStoare sau tardive a obligatiei. Suma de bani

prevazuta in clauza penala se datoreaza in locul despagubirilor care s-ar putea stabili pe

cale judecatoreasca in cazul neexecutarii, sau executarii necorespunzatoare si, indeosebi,

tardive a obligatiei. Totodata, in literatura de specialitate s-a atentionat ca clauzele penale pot prezenta §i unele pericole, in cazurile cand sunt impuse de catre partea mai puternicS a

contractului. Astfel, s-a relevat ca in contractele cu consumatorii, desi aceste clauze nu

sunt ilicite ca atare, ele pot fi recunoscute ca abuzive, de exemplu atunci cand nu exista

reciprocitate in aplicarea lor de catre parti 23.

In contextul contracararii efectelor negative pe care le pot antrena clauzele penale in

contractele de adeziune, mentionam ca, potrivit art. 718, alin. (1), lit. e) si f) CC, sunt nule

clauzele contractuale standard:

- privind evaluarea globala a dreptului utilizatorului la despagubiri pentru

prejudicii sau la despSgubiri pentru diminuarea valorii, daca in cazurile

reglementate valoarea globala depa^este prejudiciile sau diminuarea valorii, care

erau de a^teptat in conditii obi^nuite, sau daca partenerului sau de contract nu ise permite sa dovedeasca ca nu s-a produs nici un prejudiciu sau nici о

diminuare a valorii ori ca acestea sunt substantial mai reduse decat valoarea

globala; prin care utilizatorului i se promite plata unei penalitati, daca obligatia

nu este executatS sau este executata cu intarziere, daca intarzie plata sau dac&

partenerul lui de contract rezi liaza contractul.

In literatura de specialitate au fost expuse mai multe opinii in ce priveste natura

juridica a clauzei penale:

majoritatea autorilor francezi si romSni califica clauza penala ca о modalitate de

evaluare anticipata a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutarii

obligatiei de catre debitor 24;

- clauza penala este un mijloc de garantie a executarii obligatiei, pe care il are laindemana creditorul 25;

23 A se vedea: A. Benabent, op. cit., p. 268.24 A se vedea: J. Carbonier, op. cit., p. 330; C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 358; T. R. Po- pescu, P. Anca,

op. cit., p. 337; E. Lupan, op. cit., p. 292; I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, op. cit., p. 237.

- Г N1. Anghel, Fr. Deak, M. F. Popa, Raspunderea civila, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 370.




clauza penala este un mijloc de evaluare anticipata a despagubirilor la care danastere neexecutarea obligatiei, dar si un mijloc de garantie a executarii

obligatiilor, deci are о natura dubla 26. in legislatia si doctrina rusa, accentul se

pune pe functia clauzei penale de garantare a executarii obligatiilor, aceasta

institutie avandu-si sediul in Capitolul 23 al Codului civil intitulat “Asigurarea

executarii obligatiilor” 27.

In ceea ce ne prive§te, consideram ca clauza penala este о institutie

multifunctionala. Principalele functii ale clauzei penale sunt: functia degaran- functia de

evaluare, functia de sanctionare si functia de stimulare.

Clauza penala indeplineste functia de garantie, cat prive?te executarea :ougatiei

principale, prin faptul ca perspectiva consecintelor neexecutarii ::liijatiilor contractuale

indeamna pe debitor la executarea reala a contrac- Functia de garantie se invedereaza mai pronuntat in situatia in care : _ir.tumul penalitatii este stabilit in mod corespunzator, intr-o

suma care este ;el rutin egala cu despagubirile pe care debitorul ar fi obligat sa le plateasca

in ; unei clauze penale.

Clauza penala are §i о functie de evaluare. Dupa cum s-a remarcat mai sus, in

!::eratura de specialitate se accentueaza ca clauza penala apare ca modalitate ie evaluare

conventionala anticipata a prejudiciului care poate fi cauzat creditorului prin

neexecutarea obligatiei si, respectiv, a mtinderii reparatiei sub ■ rma de despagubiri pe

care debitorul о datoreaza creditorului.

Clauza penala are si о functie compensatorie (reparatorie), deoarece are ~ er.:rea de a

compensa prejudiciul suferit de creditor prin neonorarea obliga- :;:Ior contractuale de

catre debitor.Clauza penala are si о functie de sanctionare, care rezulta din faptul ca r.- i’itatea se

plateste independent de intinderea prejudiciului, putand sa 'rriseasca limitele acestuia, ^i

chiar in lipsa oricarui prejudiciu. Anume in scopul cominatoriu, partile pot conveni asupra

unei clauze penale mai mari decat prejudiciul. In acest context, clauza penala poate fi

privitS si ca о modalitate a raspunderii civile contractuale, ca о “sanctiune pecuniara” 28,

о masura de “pedeapsa privata” 29.

Clauza penala are §i ofuncfie de stimulare a debitorului la о conduita corecta. Facand

din plata penalitatii о consecinta inevitabila a incSlcSrii obligatiilor contractuale, clauza

penala i§i invedereaza rolul sau mobilizator, determinand partile la executarea reals a

contractelor. Ea este un stimul pentru executarea la timp si in modul corespunzator a

obligatiilor contractuale.

J V. D. Zlatescu, op. cit., p. 85.

A se vedea: Гражданское право. Часть 1. Учебник / Под ред. Ю. К. Толстого, А. П. Сергеева,

Москва, Изд. ТЕИС, 1996, с. 507-509.28 Ph. Delebecque, F.-J. Pansier, op. cit., p. 292.50 J. Carbonier, op. cit., p. 331.




Caracterele juridice ale clauzei penalea) Clauza penala are un caracter accesoriu, astfel incat validitatea obligatiei

principale constituie о conditie esentialS pentru existenta clauzei penale. In acest sens,

legea dispune ca prin clauza penala se poate garanta numai о creanta valabilS (art. 624,

alin. (2) CC). Nulitatea sau stingerea obligatiei principale se rasfrange §i asupra clauzei

penale conform regulii accesorium sequiturprin- cipalem. Astfel, daca obiectul obligatiei

principale piere din caz de fortS majors sau caz fortuit, se va stinge si obligatia debitorului

de a executa prestatia stipulata in clauza penala. Caracterul accesoriu al clauzei penale

rezultS si din scopul sau: prin stipularea clauzei se urmSreste executarea obligatiei

principale, si nu incasarea penalitStilor. De retinut ca nulitatea clauzei penale insa nu

atrage nulitatea obligatiei principale.

b) Debitorul nu poate alege intre executarea in natura si plata sumei prevazuta inclauza penala. Scopul clauzei penale este de a determina intinderea despagubirii, §i nu

crearea unei posibilitati pentru debitor de a se degreva de obligatia principals printr-o alta

prestatie - plata penalitatii. Aceasta posibili - tate de a alege о are numai creditorul si numai

in cazul cand obligatia principals devenitS exigibilS nu a fost executata in natura de

debitor.

c) In ceea ce priveste cumulul penalitatilor cu executarea obligatiei, regula este ca

creditorul nu poate cere concomitent executarea prestatiei si plata clauzei penale, cu

exceptia cazurilor in care sunt stipulate penalitati si pentru executarea necorespunzStoare

sau tardivS a obligatiei (art. 626, alin. (1) CC). In cazul in care a primit executarea,

creditorul poate cere plata penalitatii numai daca §i-a rezer- vat expres acest drept la

primirea executarii (art. 626, alin. (3) CC).d) Pentru a se putea aplica clauza penala, este necesar sa fie intrunite toate conditiile

acordarii de despagubir? 1. Aceasta cerinta deriva din faptul ca sem- nificatia clauzei

penale este evaluarea conventional a despagubirilor datorate creditorului pentru

neexecutarea contractului si ca ea reprezinta, de fapt, о modalitate a raspunderii civile

contractual, asa cum s-a aratat mai sus.

Cat priveste condi^ia existentei vinovatiei, legea prevede expres ca debitorul nu este

obligat sa plateasca penalitate in cazul in care neexecutarea nu se datoreaza vinovatiei sale

(art. 624, alin. (5) CC). In cazul in care neexecutarea se datoreaza partial unui caz fortuit

sau daca exista alte imprejurari ce exone- reaza pe debitor de raspundere, cum ar fi, de

exemplu, actiunile culpabile ale creditorului care au contribuit la survenirea prejudiciului,

instanta de judecata va trebui sa aprecieze in ce masura debitorul este exonerat deraspundere, si drept urmare, penalitatea se va aplica numai proportional cu partea din obli-

gate a carei neexecutare se datoreaza vinovatiei debitorului 30.

e) Creditorul obligatiei cu clauza penala este un creditor chirografar, care vine in

30 T. R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 338.




concurs cu ceilalti creditori fara vreun drept de preferin^a fata de ceilalti creditorichirografari ai aceluia^i debitor 31.

f) In ceea ce priveste corelatia dintre clauza penala $i despagubirile pentru

prejudiciul cauzat prin neexecutarea obl igatiei, potrivit art. 626, alin. (2) CC, ea poate fi

exprimata prin mai multe modalitati, si anume:

- ca regula generala, creditorul poate pretinde repararea prejudiciului in partea

neacoperitS prin clauza penala (clauza penala inclusivd); creditorul poate cere

sau despagubiri, sau penalitate (clauza penala alternativa);

creditorul poate cere repararea prejudiciului peste penalitate ( clauza penala

punitiva), ceea ce inseamna ca se plate§te atat penalitatea, cat §i suma integrala

a despagubirilor in marimea prejudiciului suportat; creditorul poate cere doar

penalitatea ( clauza penala exclusiva). g) Clauza penala areforta obligatorie intre parole contractului §i, in prin- cipiu, se

impune sa fie respectata intocmai de instantele de judecata, indiferent de faptul daca este

egala, mai mica sau mai mare decat prejudiciul. Insa, potrivit art. 630 CC, in cazuri

exceptional, luandu-se in consideratie toate

31 C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 360. Pentru notiunea de creditor chirografar, a se vedea: A. Benabent,

op. cit.; L.Pop, op. cit., p. 101; I. Adam, op. cit., p. 118-120.




imprejurarile, instanta de judecata poate dispune reducerea clauzei penaledisproportionat de mari. La reducerea clauzei penale trebuie sa se tina cont nu numai de

interesele patrimoniale, ci si de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Totodata,

legea prevede ca nu se admite reducerea penalitatii in cazul in care aceasta a deja fost

platita. Desi nu este expres prevazut de lege, in caz de executare partiala, instanta de

judecata poate micsora cuantumul penalitatilor proportional cu ce s-a executat.

De remarcat ca reducerea in cazurile enuntate a marimii penalitatilor constituie о

facultate, dar nu о obligate a instantei. Daca instanta decide sa modifice marimea

penalitatii, ea trebuie sa-§i motiveze decizia, ceea ce nu este cazul atunci cand instanta

refuza s-o modifice. Instanta este indreptatita sa revizuiasca clauza penala din oficiu, fara

ca partile sa ceara acest lucru, in vederea protejarii partii slabe a contractului. Revizuirea

clauzei penale de catre instanta de judecata constituie о exceptie de la principiul forteiobligatorii a contractului in favoarea principiului echitatii.

Tinem sa mentionam faptul ca sistemele nationale de drept au pozitii foarte diferite

fata de corelatia dintre penalitatile prevazute in clauza penala si marimea prejudiciului

efectiv suportat de creditor si posibilitatea modificarii cuantumului penalitatilor de catre

instanta jurisdictionala. Astfel, in majoritatea tarilor dreptului continental, clauzei penale

i se recunoaste si functia sanc^ionatoare alaturi de cea de compensare, instituindu-se

uneori un control judiciar asupra clauzelor deosebit de oneroase. Conform acestei

conceptii, daca debitorul nu-si onoreaza obligatia asumata, creditorul este indreptatit la

despagubirile prevazute de clauza penala, fara a trebui sa dovedeasca existenta si

marimea prejudiciului suferit. Pe de alta parte, legislative sistemului common law refuza

sa recunoasca validitatea clauzelor penale care stabilesc despagubiri mai mari decat prejudiciul suportat. Principiile Unidroit in acest sens au propus о solutie de compromis:

1) Daca contractul prevede ca debitorul ce nu $i-a onorat obligatia va plati о suma

anumita, aceasta suma va fi alocata creditorului independent de prejudiciul

suportat efectiv.

2) Totusi, indemnitatea poate fi redusa la о suma rezonabila, daca ea este evident

excesiva in raport cu prejudiciul rezultat din neexecutare (art. 7.4.13).

Legea prevede unele reguli speciale pentru cazurile pluralitatii debitorilor: in cazul

in care obligatia garantata este indivizibila, daca neexecutarea acesteia se

datoreaza vinovatiei unui debitor, penalitatea poate fi ceru- ta fie integral de la

debitorul vinovat, fie de la fiecare codebitor pentru partea acestuia. In ultimul

caz, fiecare codebitor are dreptul de actiune impotriva celui care a facut sacurga penalitatea (art. 627 CC); in cazul in care obligatia garantata este

divizibila, penalitatea este de asemenea divizibila si curge doar impotriva

codebitorului care nu a executat obligatia, si doar pentru partea din obligatie la

care acesta este tinut. De retinut ca regula enuntata nu se aplica obligatiilor so-

lidare si nici in cazul in care clauza penala a fost stipulate pentru a preveni plata



P a r t e a a I l - a . T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G AT I I L O R 5 0 5

partiala, iar unui din codebitori a impiedicat executarea integrale a obligatiei. Inacest caz, codebitorul este tinut pentru in- treaga penalitate, iar ceilalti,

corespunzator partii lor din obligatie. In ultimul caz, fiecare codebitor are dreptul

de actiune impotriva celui care a facut sa curga penalitatea (art. 628 CC).

5. ARVUNA

Arvuna este о suma de bani sau un alt bunpe care о parte contractanta о da celeilalte

parti pentru a confirma incheierea contractului si а -i garanta executarea (art. 631, alin.

(1) CC).

Intelegerea cu privire la arvuna, indiferent de suma ei, trebuie sa fie in- tocmita in

scris (art. 631, alin. (2) CC). Legea nu prevede nulitatea ca sanctiune pentru nerespectareaformei scrise a acestui act juridic, prin urmare, neindeplinirea cerintei in cauza va atrage

consecintele prevazute in art. 211 CC.

Arvuna indeplineste mai multe functii:

a) Legea prevede ca arvuna se ia in calcul la executarea prestatiei (art. 632 CC). Prin

aceasta caracteristica arvuna indeplineste functia de plata. Astfel, in contractul de vanzare-

cumparare, daca cumparatorul executa obligatiile sale, suma constituind arvuna se include

in pret. In acest sens, arvuna se aseamana cu plata in avans. Pentru a evita eventualele

confuziuni intre aceste categorii juridice, legiuitorul a dispus ca, in caz de dubii, suma

platita este considerate avans (art. 631, alin. (1) CC). Prin urmare, daca din intelegerea

incheiata intre perti nu rezulte vointa certa a pertilor de a imbreca suma in cauze in forma

juridica de arvune, atunci suma platite va fi calificata ca avans in contul pletii pretului. b) Arvuna indeplineste si functia de confirmare a incheierii contractului, ceea ce

rezulte chiar din definitia legale a acesteia, enuntate mai sus.

c) Arvuna indeplineste functia de garantie, care este cea principale. Legea dispune ca

daca, pentru neexecutarea contractului, raspunde partea care a dat arvuna, aceasta ramane

celeilalte perti. Dace inse pentru neexecutarea contractului raspunde partea care a primit

arvuna, ea este obligate se pleteasce celeilalte parti dublul arvunei (art. 633, alin. (1) CC).

Aceste reguli confera arvunei un caracter sanctionator, apropiind-o de masurile de

raspundere pentru neexecutarea obligatiilor contractuale. In acest context, arvuna se

aseamana cu clauza penala, dar se deosebeste de ultima prin faptul ca arvuna constS intr-o

prestatie efectiva, pe cand in cazul clauzei penale suma ce constituie penalitatea este

numai promisa.d) Arvuna indeplineste si functia de compensare in ipoteza in care partea culpabila

de neexecutarea obligatiilor contractuale este tinuta sa repare prejudiciile cauzate

cocontractantului. In acest caz, prejudiciul va fi reparat in partea neacoperita prin plata

arvunei (art. 633, alin. (2) CC).

Art. 632 CC prevede ca, in cazul in care executarea prestatiei nu s-a facut, arvuna se

restituie. De$i legea nu contine prevederi exprese in acest sens, о asemenea restituire




poate avea loc doar atunci cand neexecutarea prestatiei a avut loc in virtutea uneiintelegeri intre parti, prin care partile renunta expres la executare sau in cazul

imposibilitatii fortuite de executare. Aceasta concluzie rezulta din dispozitiile art. 633,

alin. (1), enuntate mai sus, care prevad efectele neexecutarii culpabile a obligatiei

principale de catre parti. Lipsa vinovatiei partilor pentru neexecutarea contractului si

stingerea obligatiei principale fac lipsita de sens existenta garantiei, in general, si a

arvunei, in particular. Retine- rea arvunei in folosul partii care a primit-o ar aduce in acest

caz la imbogatirea ei fara justa cauza 32.

6. RETENTIA

Dreptul de retenfie este acel drept care confera celui care detine un bun pe caretrebuie sa-l remitasau sa-l restituie (debitorului, retentorului) posibilitatea de a retine

acest bun, in cazul prevazut de lege, atata timp cat creditorul nu-l despagubeste pentru

cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun $i pentru prejudiciile pe

care bunul le-a cauzat (art. 637 CC).

Legislatia prevede aplicatii ale dreptului de retentie in diferite materii, in special:

- in materia contractului de vanzare-cumparare, art. 780, alin. (4) CC prevede ca,

in cazul in care bunul vandut trebuie conservat, partea obligata sa ia masuri de

conservare a bunului are drept de retentie asupra lui рапй cand i se va plati о

recompensa pentru pSstrare;

32 Гражданское право. Часть 1. Учебник / Под ред. Ю. К. Толстого, А. П. Сергеева, Москва, Изд.

ТЕИС, 1996, с. 535.



P a r t e a a I I - а . Т Е O R I A G E N E R A L A A O B L I G AT I I L O R 5 0 7

- in materia contractului de antrepriza, potrivit art. 952 CC, antrepre- norul aredrept de retentie si de gaj asupra bunului mobil produs sau imbunatatit de el,

daca, in cursul producerii sau al imbunatatirii, bunul a ajuns in posesiunea lui;

in materia contractului de transport, potrivit art. 1006 CC, carau$ul are drept de

retentie asupra incarcaturii atata timp cat poate dispune de incarcatura pentru

toate costurile care decurg din contractul de transport;

in materia contractului de mandat, legea dispune ca mandatarul are dreptul sa

retina din sumele pe care trebuie sa le remita mandantului ceea ce mandantul ii

datoreaza pentru executarea mandatului; de asemenea, el are dreptul sa retina din

sumele incredintate pentru executarea mandatului ceea ce i se cuvine (art. 1033,

alin. (4) CC); in materia contractului de comision, legea prevede ca, in scopul ga-

rantarii creantelor ce izvorasc din contractul dat, comisionarul este in drept saretina bunurile care trebuie sa le predea comitentului sau persoanelor indicate de

acesta (art. 1066 CC);

in materia contractului de depozit, potrivit art. 1103 CC, depozitarul are dreptul

sa retina bunul depozitat peste termenul prevazut in contract pana la momentul

retribuirii sale si compensarea cheltuielilor de pastrare.

In cazurile cand dreptul de retentie este prevazut expres de lege in favoarea unui

creditor care este in acelasi timp debitorul obligatiei de restituire sau remitere a bunului, el

opereaza ex lege (de drept). Problema se pune de a sti daca dreptul de retentie se poate

naste si in alte situa^ii, care nu sunt prevazute de lege. In literatura de specialitate romana

s-a apreciat ca dreptul de retentie poate aparea si pe cale conventionate 33, iar in

jurisprudent romana s- a statuat ca: “Dreptul de retentie nu este о simpla favoare pe careinstantele sa о acorde de la caz la caz, prin apreciere. Dimpotriva, el este un drept

recunoscut tuturor creditorilor ale caror creante s-au nascut in legatura cu bunuri supuse

restitui- rii. La cererea partii interesate, instantele constata acest drept si il recunosc, in

fapt, ca о garantie a realizarii prin plata a acelor creante. Prin urmare, de vreme ce s-a

stabilit existenta unei creante substantiate in legatura cu imobilul in litigiu, dreptul de

retentie trebu ie constatat la cerere...” 34

In ceea ce priveste creanta retentorului, ea consta, de obicei, in sumele chel- tuite

pentru pastrarea, intretinerea, imbunatatirile aduse bunului, precum si eventualele

prejudicii cauzate de bunul in cauza. In doctrina s-a precizat ca, pentru nasterea dreptului

de retentie, trebuie sa fie intrunite urmatoarele conditii:

a) creanta retentorului sa fie certa, lichida si exigibila; b) dreptul de retentie sa fie invocat fata de proprietarul exclusiv si actual al bunului

respectiv;

c) intre bun si creanta sa existe о conexiune. In ceea ce priveste aceasta conexiune,

33 I. Adam, op. cit., p. 637.34 Citat dupa: L. Pop, op. cit., p. 454.




s-a estimat ca exista drept de retentie nu numai atunci cand creanta s-a nascut inlegatura cu bunul, ci si atunci cand deti- nerea bunului de catre retentor si creanta

izvorasc din acelasi raport juridic, cum ar fi retinerea de catre mandatar a

bunurilor primite pentru mandant, pana i se restituie cheltuielile facute cu

executarea mandatului 35;d) bunul respectiv este corporal, mobil sau imobil, aflat in stapanirea retentorului 36.

In acest sens, legea noastra dispune ca prin retentie se poate garanta de asemenea о

creanta care, desi nu este legata direct de bunul detinut, se bazeaza pe о obligatie ale carei

parti sunt comerciantii (art. 637, alin. (2) CC).

Legea prevede cazurile in care dreptul de retentie nu poate fi exercitat, si anume:

daca posesiunea bunului provine dintr-o fapta ilicita, este abuzi- va ori ilegala; daca bunul

este insesizabil; precum si daca posesorul este de rea-credinta (art. 638 CC). Natura juridica a dreptului de retentie a suscitat discutii controversate in literatura de

specialitate din tarile in care aceasta institutie este consacrata de lege. Astfel, unii autori au

considerat ca dreptul de retentie constituie о expresie a exceptiei de neexecutare 37. Altii au

relevat distinctiile intre aceste in- stitutii: dreptul de retentie are caracter absolut, fiind

opozabil tuturor, in timp ce exceptia de neexecutare are caracter relativ, izvorand dintr-un

contract sinalagmatic 38. In doctrina, de asemenea, s-au indicat asemanarile si deosebirile

intre dreptul de retentie §i gaj 39.

Multi autori considera ca dreptul de retentie este un drept real de garantie

imperfect 42. Este real pentru ca este opozabil nu numai cocontractantului, ci si fata de

unele terte persoane, externe raportului juridic care 1-au generat. In acest context, legea

noastra prevede ca dreptul de retentie este opozabil tertilor fara indeplinirea vreuneiformalitati de publicitate (art. 639, alin. (1) CC). Mai mult ca atat, in unele cazuri,

retentorului ii este recunoscut dreptul de urmarire a bunului. Astfel, potrivit art. 639, alin.

(3) CC, retentorul poate revendica bunul daca a fost deposedat de el contrar vointei.

Dreptul de retentie este insa un drept real imperfect, intrucat confera retentorului

numai о detentie materiala, astfel incat el nu dobandeste in proprietate fructele bunului,

acestea fiind imputate asupra creantei lui (art. 640 CC). El functioneaza atata timp cat

bunul se afla la retentor; in cazul in care bunul ajunge in posesiunea creditorului sau

titularului dreptului, dreptul de retentie se stinge (art. 641 CC).

35 A se vedea: R. Sanilevici, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ia§i, 1976, p. 324.36 L. Pop, op. cit., p. 453.37 C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 448.38 L. Pop, op. cit., p. 455.39 Гражданское право. Часть 1. Учебник / Под ред. Ю. К. Толстого, А. П. Сергеева, Москва, Изд.

ТЕИС, 1996, с. 525 -526.



P a r t e a a l l - a . T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G AT I I L O R 5 0 9

’ A se vedea: Т. R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 339.31 A se vedea in acest sens: Sectiunea a IV- a a Capitolului X “RSspunderea civila” referitor la conditiile

angajarii raspunderii contractuale.41 C. St&tescu, C. Birsan, op. cit., p. 449-450; L. Pop, op. cit., p. 454-455.

cap 6 garantiile executarii obligatiilor

Documents