CANONUL LITERAR

Conceptul de canon literar se defineste in mod obisnuit prin propriul lui continut, se defineste printr-un anumit tip de literatura de valoare, recunoscuta, oficiala, adica totalitatea operelor literare carora in urma unor selectii riguroase li se descopera anumite valente. Canonul de mai defineste si ca un set de reguli estetice sau ca un insusi criteriu de estetica in procesul de evaluare al operei . Cel mai apreciat studiu despre canonul literar este cel al profesorulu Harold Bloom in lucrarea numita Canonul occidental. Cartile si Scoala Epocilor. El teoretizeaza si incearca o definitie a canonului literar din perspective lui estetica, materializandu-l in trei criteria estetice pe care orice opera literara care doreste canonizarea trebuie sa le indeplineasca, sugereaza un copr de opera literare care intrunesc acele valori special, si nu in ultimul rand discuta criteriile de departajare a operelor estetice de cele non-estetice. Harold Bloom isi structureaza studiul in cinci parti, in partea introductiva el pune in discutie teoria canonica. apoi inspirat de ciclul ternar al lui Gianbattista Vico el isi va structura cuprinsul studiului lui in: Epuca aristrocratica, pe care le-o ofera scriitorilor pe care ii considera puncte de rezistenta a canonului literar, Epoca democratica unde se regasesc cele mai mari num al literatrii amnericane si ruse si Epoca Haotica care ii infatiseaza printer altii pe Freaud , autorul ii ofera un loc aici pentru estetica operei lui eseistice. In ultima parte el alcatuieste o lista cu scriitorii canonici, tematica nu va fi numai cea literara , canonul lui Harold Bloom implica si creatii teoretice, biografice, de memorialistica, filosofice, de morala , religioase si alte domenii extraliterare. Cele trei principii care stau la baza teorii canonice a lui Harold Bloom sunt : stranietatea, anxietatea, si anxietatea influientelor. Daca aceste trei principii sunt materializate intr-o opera liteara acesta i va g si locul in canonul occidental. Stranietatea , nu o vom asimila niciodat n ntregime, ori devine ceva atat de specific, ncat s ,nct nu-I mai percepem idiosincrasiile, asa defineste el primul fctor al originalit ii. Ea poate fi tradus printr-o originalitate de fond, intr-o oare care masura prin fantastic, bizar,surprinzator, este sentimentul care apare la primul contact cu un sistem de interpretare si reprezentare nou. Bloom considera stranietatea ca fiind prima cerinta pentru accederea in canon.

Cel de-al doilea este anxietatea este acea asteptare plina de neliniste , este acea neliniste care trezeste la viata constiinta, acel sentiment produs de toate tulburarile omenesti stranse de literatura, care te fac sa-ti revizuiesti gandirea, sa iti recalculezi locul in lume, sa-ti reinventariezi propria persoana. In viziunea lui Bloom literatura are rolul de a starni anxitatea nu de a o combate. Conceptu numit anxietatea influenelor, este pus sub semnulu actului de creare a unei opere literare. Orice oper literar importanta este o lectura gresita n scop creativ, si o interpretare gre it a unui text precursor. Teoreticianul impune mprumutul dintr-o oper predecesoare ca o garantie a calitatii actului de creatie, acest imprumut trebuie sa fie facut pe baza unei legaturi de comunicare. El trebuie sa apara ca un raspuns al uneia fata de cealalta , adesea ca un raspuns provocator. Originalitatea se naste din aceata interpretare gre it a marilor scriitori. Valoarea literara este similara cu interpretarea , cu rescrierea, literatura nu mai este privita ca produsul lumii n care tr ie te scriitoul ci ca produsul lecturilor acestuia. Influentele in mod cert nu pot veni decat de la operele care s-au canonizat prin valoare lor, apelul catre ele, solicita aceasta memorie canonica , in momentul in care este accesata nu face decat sa duca la nasterea literaturii din literatur . Shakespeare, Dante, Cervantes, si cei ce au scris inaintea lor si cei ce se vor folosi de interpretari ale lor toti alcatiesc, memoria canonica care in fond este sinonima cu nsusi canonul literar, ramane permanent deschisa , gata sa acumuleze si alti scriitori si alte opere daca si vor dobandi valoarea. Canonul literar nu poate fi inchis niciodata pentru ca este un canon laic chiar daca stare lui de deschidere permanenta l ameninta cu perimarea, Bloom denunta puternic accesul in canoanele literare a celor lipsiti de valoare, a metodelor de valorizare care lasa in urma criteriu esthetic, substanta si se cramponeaza de contextualizarea. Bloom promoveaza canonul literar ca pe metoda de conservare a literatirii de valoare dar si ca pe o provocare in scopul productiilor de calitate.

In opinia lui Harold Bloom marea literature isi formeaza cititorii ei , el neaga accesul universal la cultura caci pentru o receptare constructive este nevoie de capacitate special cognitive si imaginative, el promoveaza scoaterea din literatura a dimensiunii sociale si promoveaza mai degraba individualitatea.