Cancerul bronhopulmonar (carcinomul bronsic) reprezinta o tumora maligna localizata la nivel pulmonar, cu originea in celulele bronsice. In mod clasic se deosebesc doua tipuri mari de carcinom bronsic: carcinomul microcelular si carcinomul macrocelular. Cele doua forme se diferentiaza in functie de modul in care cresc, de tratament si de prognostic. De cele mai multe ori cancerul pulmonar este descoperit in mod intamplator, cu ocazia unei radiografii uzuale a cutiei toracice. Simptomele timpurii sunt tusea constanta si dispneea, iar in stadiile avansate apare expectoratia cu sange (hemoptizia) si scaderea in greutate. Cancerul bronhopulmonar este favorizat de anumiti factori, cum ar fi fumul de tigara si inhalarea de pulberi in mediul profesional (de exemplu pulberea de azbest). Varsta medie de imbolnavire este de 65 de ani. Se deosebesc doua tipuri de cancer pulmonar: carcinomul microcelular si carcinomul macrocelular. Carcinomul microcelular se trateaza mai greu decat cel macrocelular, deoarece da repede metastaze in alte organe. Tratamentul cancerului pulmonar se bazeaza in primul rand pe chimioterapice care duc, de cele mai multe ori, la o micsorare vizibila a tumorii. Sansele de vindecare cresc daca simptomele se recunosc de timpuriu si tratamntul incepe imediat. Carcinomul macromolecular se dezvolta local, fara a da metastaze. De aceea, tratamentul vizeaza indepartarea tumorii maligne, posibilitate valabila pentru aproximativ 20% din pacienti. Interventia chirurgicala se completeaza cu chimio- si radioterapie, care se folosesc si in cazul tumorilor inoperabile. Dat fiind faptul ca fumatul reprezinta unul din factorii de risc principali ai cancerului pulmonar, se recomanda renuntarea la fumat pentru a scadea riscul de imbolnavire.

Carcinomul macrocelular Carcinomul macrocelular se dezvolta de obicei local si formeaza rareori metastaze, astfel incat sansele sale de vindecare sunt mai bune decat cele ale carcinomului microcelular. In functie de structura histologica, el se poate clasifica mai departe in: - Carcinomul epidermoid : constituie in medie 40% din cazurile totale de cancer pulmonar;- Adenocarcinomul: 35% din totalul carcinoamelor bronsice. Reprezinta forma cea mai frecventa de cancer la nefumatori; - Carcinomul nediferentiat cu celule mari; 

Carcinomul microcelular Carcinoamele microcelulare reprezinta doar 15% din toate cazurile de cancer bronhopulmonar si, datorita proliferarii rapide si a faptului ca formeaza de timpuriu tumori-fiice (metastaze), are un prognostic mai rau decat carcinomul macrocelular. Aproximativ 80% din pacienti au deja metastaze in momentul diagnosticarii.

Etiologie

Aparitia cancerului bronhopulmonar este pusa in legatura cu un cumul de factori pe mai multe nivele. Pe primul nivel se afla contactul cu substante cancerigene, cum ar fi fumul de tigara sau azbestul. Al doilea nivel este reprezentat de modificarile aduse structurii genice a tesutului pulmonar prin actiunea substantelor cancerigene. A treia faza apare dupa o perioada de latenta de pana la 30 de ani si consta in degenerarea si proliferarea haotica a celulelor afectate, cu formarea de cancer bronhopulmonar. Fumatul Exista mai multe substante daunatoare care favorizeaza aparitia cancerului bronhopulmonar. Dintre acestea, cel mai periculos este fumul de tigara. Aproximativ 90 % din bolnavii de cancer bronhopulmonar sunt sau au fost fumatori. Renuntarea la fumat determina scaderea riscului de cancer. Riscul unui fumator de a se imbolnavi de cancer bronhopulmonar este de 40 de ori mai mare decat in cazul nefumatorilor. Fumatul pasiv creste de asemenea riscul de cancer pulmonar. Riscul profesional Aproximativ 5 % din cazurile de cancer bronhopulmonar sunt determinate de substante

cancerigene cu care pacientul intra in contact la locul de munca. Azbestul este responsabil de peste 90% din cazuri. Substantele cancerigene actioneaza si duc la cancer chiar si dupa cateva decenii. Categoriile de substante care expun la riscul de cancer bronhopulmonar sunt: - pulberea de azbest, combinatiile de arsen, combinatiile de crom, nichelul, benzolul, substantele radioactive, pulberea de quarz, haloeterul; Sclerozarea parenchimului pulmonar datorita unor procese inflamatorii sau a unor traumatisme anterioare comporta de asemenea un risc crescut de malignizare. Cancerul bronhopulmonar se leaga si de o predispozitie ereditara. Astfel, daca unul din parinti este bolnav de un carcinom bronsic, riscul copiilor de a se imbolnavi creste de doua pana la trei ori. 

Manifestari clinice

Manifestarile timpurii care indica prezenta unui cancer bronhopulmonar (carcinom bronsic) sunt tusea, dispneea, durerile precordiale. In stadiile avansate de boala apare scaderea in greutate, hemoptizie (expectoratie cu sange), dificultati respiratorii si febra.

Simptomele initiale din cancerul bronhopulmonar nu sunt specifice pentru neoplazii, putand sa apara la orice raceala normala. De aceea, cancerul bronhopulmonar este descoperit relativ tarziu. Chiar si in cazurile aparent inofensive de raceala, dar care dureaza mai mult de trei saptamani, ar trebui consultat un medic pentru excluderea diagnosticului de cancer. Mai ales barbatii fumatori cu varsta peste 40 de ani ar trebui sa fie atenti la acest tip de simptomatologie. Cu cat tratamentul cancerului bronhopulmoanr se initiaza mai devreme, cu atat cresc sansele sale de vindecare. 

In stadiile avansate de boala, mai ales in cazul carcinomului bronsic microcelular pot sa apara metastaze la nivel cerebral. Degradarea nervilor cauzeaza greata, cefalee, tulburari vizuale, tulburari de echilibru sau paralizii. Unele tumori excreta hormoni in sange si tulbura astfel echilbrul hormonal normal (sindromul paraneoplazic). 

Diagnostic

Diagnosticul prezumtiv de cancer bronhopulmonar se pune pe baza examenului radiologic, a unei computertomografii a plamanilor si a simptomelor specifice, mai ales daca pacientul este sau a fost un fumator inrait multi ani. Pentru diagnosticarea si tratarea cancerului bronhopulmonar se recomanda urmatoarele investigatii: Computertomografia cutiei toracice: cu ajutorul ei se localizeaza tumora pulmonara si se estimeaza gradul ei de extindere; Computeromografia capului: in caz de cefalee, lateropulsie (tendinta de deplasare latenta laterala in unele boli), tulburari de memorie, tulburari vizuale, pareze sau paralizii se poate face o computertomografie pentru depistarea metastazelor la nivel cerebral; Ecografia (sonografia) : Ecografia abdominala arata daca s-au format metastaze la nivel hepatic; Scintigrafia osoasa: in cadrul acestei investigatii se injecteaza in vene o substanta slab radioactiva, care se acumuleaza ulterior in oasele afectate. Metastazele osoase devin astfel vizibile la radiografie. Biopsia maduvei osoase: analiza histologica a unei probe de tesut din maduva osoasa poate indica prezenta metastazelor la acest nivel. Determinarea tipului de tumora Diagnosticul de certitudine al cancerului bronhopulmonar, cu identificarea tipului de tumora (carcinom microcelular sau macrocelular) se face doar pe baza prelevarii unei probe de

tesut (biopsie), care va fi analizata la microscop din punct de vedere histologic si citologic. Prelevarea probei de tesut se face prin introducerea unui instrument optic flexibil la nivel bronsic (bronhoscopie) si recoltarea sa cu ajutorul unei pense mici. Analiza histologica a probei de tesut apreciaza nu doar tipul de tumora, ci si agresivitatea acesteia, viteza de proliferare si, in concluzie, prognosticul cancerului. Tumorile se clasifica in functie de gradul de diferentiere celulara: Tumori G1: tumorile sunt bine diferentiate (foarte asemantoare cu tesut lor de origine), prolifereaza incet si neagresiv; Tumori G2: diferentiere medie a tumorilor; Tumori G3: tumorile sunt slab diferentiate; Tumori G4: tumorile nu sunt deloc diferentiate (celulele bronsice nu mai pot fi recunoscute), prolifereaza rapid si au tendinta de a forma metastaze; Aprecierea gradului de extindere a cancerului bronhopulmonar se face in functie de clasificarea TNM, cu urmatoarele semnificatii: T- marimea tumorii primare; N- afectarea ganglionilor regionali; M-prezenta metastazelor la distanta; Tumorile de dimensiuni mici fara afectarea ganglionilor regionali si care nu dau metastaze la distanta se bucura de un prognostic mai bun.

Tratament

Tratamentul cancerului bronhopulmonar (a carcinomului bronsic) depinde in primul rand de tipul tumorii si de extinderea acesteia. Datorita sensibilitatii diferite la chemoterapice, este foarte important sa se diferentieze intre carcinoamele bronsice microcelulare si cele macrocelulare. Tratamentul carcinomului bronsic macrocelular Cele mai bune sanse de vindecare le are carcinomul bronsic macrocelular daca este indepartat complet chirurgical. Interventia chirurgicala este posibila doar atata timp cat nu exista tumori fiice (metastaze la distanta). Dupa operatie se impune radioterapie, mai ales in cazul in care sunt afectati ganglionii sau apar metastaze in tesuturile invecinate. Pacientii cu cancer bronhopulmonar care au metastaze la distanta sau tumori foarte mari, inoperabile, pot recurge la radioterapie sau chimioterapie. Tratamentul carcinomului bronsic microcelular Carcinomul bronsic microcelular este in general inoperabil, deoarece in momentul diagnosticarii tumora a format deja metastaze in 80% din cazuri. Carcinomul bronsic microcelular este sensibil mai ales la chimioterapie sau radioterapie. Medicamentele folosite in chimioterapie se numesc citostatice si reprezinta substante care ataca celulele canceroase mai degraba decat pe cele sanatoase. Avantajul chimioterapiei in cazul carcinomului bronsic microcelular consta in tratarea adiacenta a metastazelor la distanta.Chimioterapia poate fi precedata de radioterapie, pentru ameliorarea simptomatologiei determinate de tumora sau de metastazele ganglionare. Radioterapia poate sa se instituie si dupa tratamentul chimioterapic. Dat fiind faptul ca medicamentele chimioterapice nu patrund la nivel cerebral, se va actiona radioterapic la nivelul capului, pentru a preveni metastazele cerebrale. In completarea acestor masuri se poate face si o interventie chirurgicala de indepartare completa a tumorii atunci cand aceasta cauzeaza probleme din acuza dimensiunilor mari. 

Evolutie

Prognostic Perspectivele de vindecare ale carcinomului bronsic depind de multi factori, cum ar fi tipul tumorii, extinderea si localizarea sa. Tumorile pulmonare sunt tratate cel mai bine chirurgical, insa doar 25 pana la 30% din

pacientii cu carcinom bronsic macrocelular pot fi supusi unei interventii chirurgicale. Dupa operatie 30 pana la 50 % din bolnavi supravietuiesc mai mult de cinci ani. In cazul pacientilor care nu sunt operati, ci supusi radioterapiei, doar 20 pana la 30 % supravietuiesc mai mult de cinci ani. Prognosticul carcinoamelor bronsice microcelulare si a celor macrocelulare cu metastazenu este favorabil. Rata medie de supravietuire se situeaza intre patru si doisprezece luni. Daca este tratata cu chemoterapice sau radioterapie, tumora dispare complet la 5 pana la 10 % din bolnavi. Fara tratament, carcinomul bronsic microcelular duce la moate intr-un interval de trei pana la cinci luni, doar 4 % din bolnavi supravietuind mai mult de un an. 

Ingrijirea post-operatorie Masurile de ingrijire post-operatorie vizeaza recunoasterea precoce a recidivelor decancer bronhopulmonar si tratarea lor la timp, dar si a urmarilor tratamentului. In mod uzual se face o anamneza amanuntita, un examen fizic complet, analize din sange si o radiografie a cutiei toracice. Uneori se recomanda si repetarea bronhoscopiei la intervale mai mari de timp. Examinarile de control in cazul pacientilor care au avut cancer bronhopulmonar se efectueaza o data la trei luni in primii 3 ani dupa tratament, iar in anii al patrulea si al cincilea de doua ori pe an, iar ulterior anual. 

Reabilitarea Masurile de reabilitare stationara ulterioare operatiei ar trebui efectuate doar in clinici oncologice specializate, cu experienta, familiarizate cu nevoile specifice ale pacientilor cuneoplazii. Ele asigura imbunatatirea si consolidarea calitatii vietii pe plan fizic, social, psihic si profesional. 

Preventie Avand in vedere ca fumatul constituie cauza cea mai frecventa a cancerului bronhopulmonar (a carcinomului bronsic), riscul de a muri de cancer poate fi scazut considerabil prin renuntarea la nicotina, chiar la varste inaintate si dupa multi ani de tabagism.

Acest articol are nevoie de atenția unui expert în domeniu.

Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la

îmbunătățirea articolului!

Cancerul pulmonar (cancerul plămânului sau tumora malignă pulmonară) reprezintă o formă de tumora

malignă cu origine în diferite celule ale plămânului. Este forma de cancer cea mai frecventă la bărbați. Se

apreciază că această formă de cancer determină în fiecare an la bărbați 1.095.000 noi îmbolnăviri și

514.000 decese iar la femei aproximativ 514.000 noi cazuri și 427.000 decese.[1] Cancerul pulmonar

reprezintă 12,7% din totalul noilor cazuri de cancer și aproximativ 18,2% din totalul deceselor determinate

de cancer.[1] Principala cauză în dezvoltarea cancerului bronhopulmonar este fumatul.

Cuprins

  [ascunde]

1   Epidemiologie

2   Etiologia cancerului bronhopulmonar

o 2.1   Expunerea la carcinogeni

o 2.2   Predispoziția genetică

3   Patogeneza cancerului bronhopulmonar

4   Clasificarea cancerului bronhopulmonar după localizare

5   Clasificarea histopatologică a cancerului bronhopulmonar

6   Metastazarea cancerului bronhopulmonar

7   Stadializarea cancerului bronhopulmonar

8   Simptomatologie

9   Metode diagnostice

10   Conduita terapeutică

11   Note

12   Legături externe

[modificare]Epidemiologie

Cancerul brohopulmonar are o incidență în Europa de 52/100.000 persoane pe an și este cel mai frecvent

tip de cancer întâlnit la bărbați, iar la femei ocupă locul 3 după cancerul de sân și cancerul de colon.[2] Conform celor mai recente studii, cancerul bronhopulmonar a devenit și în cazul femeilor în ultimii ani în

mai multe țări europene (ex. Germania și Elveția) și SUA, cea mai frecventă formă de cancer.[3][4]

[modificare]Etiologia cancerului bronhopulmonar

Factori etiologici ai cancerului bronhopulmonar sunt:

[modificare]Expunerea la carcinogeni

Fumul de țigară este răspunzător pentru 85% din cazurile de cancer bronhopulmonar.[2] Riscul de apariție

a unei tumori maligne la nivel pulmonar este de 10, până la 15 ori mai mare la fumători în comparație cu

persoane care nu sunt expuse fumului de țigară. Fumatul pasiv crește riscul de 1,5-2 ori.[3]

Azbestul, răspunzător pentru 5% din cazuri, este principala cauză a apariției cancerului bronhopulmonar

prin expunere profesională.[2]

Carcinogenii din mediul înconjurător incriminați în apariția cencerului pulmonar sunt radonul din locuințe,

poluarea atmosferică, radiațiile ionizante.[2]

[modificare]Predispoziția genetică

S-a constat un risc de 2-3 ori mai mare pentru persoanele ce au un părinte afectat.

Gene candidat ce participă la predispoziția genetică pentru cancerul pulmonar aparțin următoarelor

categorii:[5]

gene implicate în metabolismul carcinogenilor:

activatoare ale carcinogenilor;

detoxifiante.

gene implicate în procesul de reparare a ADN-ului;

oncogene și gene supresoare de tumori.

[modificare]Patogeneza cancerului bronhopulmonar

Patogeneza cancerului bronhopulmonar cuprinde 3 etape:

1. expunerea la o substanță carcinogenă;

2. apariția de alterări ale materialului genetic în urma expunerii;

3. displazia epitelială, ce evoluează spre carcinom in situ.[2]

[modificare]Clasificarea cancerului bronhopulmonar după localizare

1. central/ hilar;

2. periferic;

3. difuz.

[modificare]Clasificarea histopatologică a cancerului bronhopulmonar

Datorită faptului că în o treime din tumorile bronhopulmonare se regăsesc caracteristici histologice

diferite în cadrul aceleiași formațiuni neoplazice, procentele aferente tipurilor de cancer

bronhopulmonar variază în funcție de autor.[3]

75% - Cancerul bronhopulmonar non-microcelular (în engleză non-small cell lung cancer,

NSCLC), ce se împarte în 3 categorii:

a) 35% - adenocarcinomul – cea mai frecventă formă la nefumători[2];

b) 30% - cancerul cu celule scuamoase (epidermoid), localizat cel mai adesea central, produce

simptome prin compresiunea căilor aeriene[2][3];

c) 10% - cancerul cu celule mari.

20% - Cancerul bronhopulmonar microcelular (cu celule mici) (în engleză small

cell lung cancer, SCLC)

localizat cel mai adesea central[2];

în 80 % din cazuri prezintă metastaze în momentul stabilirii diagnosticului[2];

prezintă mai multe subtipuri histologice - cel mai frecvent este cel cu celule în “boabe de

ovăz”[2];

este adesea însoțit de activitate neuroendocrină.

5% - alte forme : carcinom neuroendocrin, sarcom, carcinom

mucoepidermoid, carcinom adenocistic.

[modificare]Metastazarea cancerului bronhopulmonar

Se produce pe cale limfatică (relativ timpuriu) și pe cale hematogenă. Principalele localizări ale

metastazelor cancerului pulmonar sunt:[2]

ficatul;

creierul;

glandele suprarenale;

scheletul (în special coloana vertebrală).

[modificare]Stadializarea cancerului bronhopulmonar

Pentru cancerul bronhopulmonar non-microcelular (NSCLC, non-small cell lung cancer) se

utilizează stadializarea TNM:

T - evaluarea gradului de extensie a tumorii primare:

Tx - tumora primară nu poate fi evaluată;

T0 - fară tumoră primară;

Tis - carcinom in situ;

T1 - tumoră cu diametru sub 3 cm, fără interesarea pleurei viscerale sau a bronhiei lobare;

T2 - tumoră cu diametru peste 3 cm sau cu interesarea pleurei viscerale, a bronhiei lobare

sau principale (dar la mai mult de 2 cm de bifurcația traheei);

T3 - tumora cu extensie directă la pleură sau localizată la mai puțin de 2 cm de bifurcația

traheală;

T4 - tumoră ce invadeaza cordul, vasele mari, esofagul, traheea, bifurcația traheei, vertebre

sau cu prezența de pleurezie malignă.

N - evaluarea ganglionilor limfatici loco-regionali:

N0 - fară afectare ganglionară;

Nx - ganglionii limfatici nu pot fi evaluați;

N1 - invazie a ganglionilor peribronșici sau a ganglionilor hilari ipsilaterali;

N2 - invazie a ganglionilor mediastinali ipsilaterali sau a ganglionilor subcarinari;

N3 - invazie a ganglionilor mediastinali sau hilari contralaterali sau a oricărui ganglion

supraclavicular sau scalenic.

M - evaluarea metastazelor la distanță:

M0 - fară metastaze la distanță;

M1 - cu metastaze la distanță.

Clasificarea stadială:

Stadiul I - T1/T2 N0 M0, supraviețuire 45% la 5 ani;

Stadiul II - T1/T2 N1 M0, supraviețuire 30% la 5 ani;

Stadiul IIIA - T1/T2 N2 M0 sau T3 N0/N1/N2 M0, supraviețuire 15% la 5 ani;

Stadiul IIIB - T1/T2/T3/T4 N3 M0 sau T4 N0/N1/N2 M0, supraviețuire sub 5% la 5 ani;

Stadiul IV - orice T orice N M1, supraviețuire sub 1% la 5 ani.

Pentru tumorile microcelulare nu se face stadializare TNM deoarece s-a

constatat că încadrarea lor într-o clasă stadială în funcție de criteriile T, N

si M nu este corelată cu prognosticul. Astfel a fost conceput un sistem

stadial care împarte tumorile cu celule mici în 2 categorii:

tumori cu afectare limitată: tumora limitată la torace, cu afectare a ganglionilor

supraclaviculari, fară interesare a ganglionilor cervicali sau axilari;

tumori cu afectare extinsă: tumora ce depășește toracele sau prezintă metastaze la distanță.

[2]

[modificare]Simptomatologie

Manifestările clinice timpurii care pot indica prezența unui cancer

bronhopulmonar sunt tusea, dispneea, durerile toracice. În stadiile

avansate de boală apar hemoptizia, dificultățile respiratorii, scăderea

în greutate, transpirațiile nocturne și febra. Simptomele inițiale din

cancerul bronhopulmonar sunt nespecifice, de aceea cancerul

bronhopulmonar este descoperit relativ târziu.[6] Pot fi prezente

simptome datorate metastazelor și simptome paraneoplazice.[4]

[modificare]Metode diagnostice

Modalitățile diagnostice folosite în identificarea cancerului pulmonar

sunt:[6]

1. Radiografia toracică;

2. Tomografia computerizată (CT);

3. Bronhoscopia;

4. Examenul citologic al sputei;

5. Puncție biopsie transbronșică sau percutană transtoracică;

6. Radiografii, scintigrafii osoase;

7. PET;

8. CT cerebral;

9. Ecografie abdominală.

[modificare]Conduita terapeutică

Alegerea metodei de tratament depinde de:

1. stadiul tumorii;

2. tipul histologic;

3. condiția clinică și biologică a pacientului.

Tratamentul chirurgical este ales pentru tumorile localizate care

îndeplinesc condițiile de operabilitate (absența metastazelor, afectarea

doar a ganglionilor limfatici regionali). În anumite cazuri, bolnavii din

stadii mai avansate pot fi operați după chimiotarapie preoperatorie.

Pentru SCLC metoda de tratament de elecție este radio-chimioterapia,

chirurgical intervenindu-se doar în cazuri selecționate de cancer

localizat.

În cazul NSCLC în stadiul I și stadiul II, lobectomia este conduita

terapeutică de elecție. Pentru stadiile mai avansate intervențiile

chirurgicale pot fi cu rol curativ doar în combinație cu radio-

chimioterapia sau pot avea doar rol paliativ.[2][3]