CALITATILE SENZATIILOR

Radu Sabina-Ioana Grupa1, Seria1

1

Imaginea senzoriala ca produs al senzatiei prezinta urmatoarele calitati:

• Intensitate • Durata • Calitate • Tonalitate afectiva • Valoare cognitiva

2

Calitatea senzatiilor este data de multitudinea elementelor care le compun, poate mai mult decât atât, de complexul sincretic al acestor elemente. Clorura de sodiu, zaharoza, clorhidratul de chinina, acidul tartric, în proportii convenabile, sunt prezente în calitatile elementare ale gustului (sarat, dulce, amar, acru), iar acestea pot interveni câte doua sau câte trei, uneori chiar toate patru deodata, pentru a da gustul unui aliment.

Componentele vibratorii ale unui sunet genereaza calitati senzoriale elementare a caror reuniune da posibilitatea recunoasterii specificului unei note muzicale emise de un instrument sau de un cântaret.

3

Calitatea senzatiilor, care consta în capacitatea lor de a fi vizuale, auditive, gustative, olfactive etc. are mare importanta în identificarea corecta a obiectelor si persoanelor, dar mai ales în ghidarea comportamentului. Savoarea unui aliment, vocea unui prieten, mirosul unui animal influenteaza reactiile noastre de cautare sau de evitare a alimentelor, prietenilor, animalelor. Iata de ce descoperirea mecanismelor carora le poate fi atribuita calitatea experientei senzoriale umane a constituit o preocupare constanta a cercetatorilor. Se pare însa ca aceste mecanisme nu sunt deloc simple si deloc usor de identificat. Cel putin trei mecanisme par a explica mai adecvat calitatea senzatiilor: selectivitatea receptorilor; energia specifica a receptorilor energia specifica corlicala.

4

5

Selectivitatea receptorilor consta in specificitatea diferentiata a receptorilor în raport cu diversele specii de stimuli. De exemplu, receptorii vizuali sunt sensibili la lumina (undele electromagnetice), cei auditivi la sunete, cei olfactivi si gustativi Ia moleculele diferitelor substante. Selectivitatea receptorilor se explica, la rândul ei, prin mai multe aspecte, dintre care mai importante sunt urmatoarele: Localizarea receptorilor :unii sunt localizati la suprafata organismului, deci nu vor putea capta decât informatiile ce vin din afara corpului, în timp ce altii, fiind localizati în interiorul organismului, în organele interne, în tendoane, articulatii,muschi, vor fi sensibili doar la stimulii ce vin din propriul organism.

Structurile asociate receptorilor :ochelarii nu filtreaza sunetele, Ia fel cum aparatele acustice nu sunt adaptate pentru lumina).

6

Caracterele chimice si structurale ale receptorilor:celulele vizuale contin o serie de substante chimice care le confera proprietatile lor fotosensibile, celulele labirintului nonauditiv dispun de o structura adaptata stimulilor mecanici. Caracteristicile functionale ale receptorilor:terminatiile nervoase libere din piele dau senzatii diferite de contact, de temperatura,durere, datorate nu numai structurii si constituentilor lor chimici,ci probabil,si echilibrului polarizat al membranelor nervilor.

Receptorii reactioneaza nu numai la stimuli specifici, ci si Ia unii stimuli nonspecifici, numiti universali, cum ar fi cei mecanici si electrici. Ochiul poate fi activat prin presiunea globilor oculari, la fel cum toti ceilalti receptori reactioneaza la curentul electric.Sensibilitatea organismului la stimulii nonspecifici nu este gratuita, dimpotriva, îndeplineste functii adaptative. De exemplu, faptul ca o caldura excesiva excita receptorii durerii avertizeaza organismul asupra unui pericol care îl ameninta.

8

Intensitatea senzatiilor Aceasta proprietate a senzatiilor este legata, în

principal, de intensitatea fizica a stimulilor care le provoaca.Intensitatea senzatiei nu depinde exclusiv de intensitatea stimulului, ci de o multitudine de alte variabile care actioneaza independent sau corelat cu intensitatea fizica a stimulului. Un sunet sau un flux de lumina vor atinge pragul la cea mai mica intensitate, aceasta din urma fiind net superioara comparativ cu cea a unui stimul ce actioneaza continuu, desigur nu independent de durata si frecventa întreruperilor. La fel de importanta este si simultaneitatea stimularii receptorilor simetrici (perechi). Un sunet produce o mai mare intensitate a senzatiilor auditive daca este receptionat cu ambele urechi decât cu una singura. Asadar, auditia binaurala si vederea binoculara sunt superioare auditiei monoaurale si, respectiv, vederii monooculare.

9

Daca între intensitatea unui sunet si intensitatea senzatiei auditive relatia este directa, nu acelasi lucru s-ar putea spune despre relatia dintre intensitatea unui stimul termic si calitatea senzatiei produsa de acesta, care, tocmai în functie de marimea intensitatii stimulului, poate fi o senzatie obisnuita termica sau una de durere. Intensitatea unei senzatii este deci reglata nu numai de intensitatea stimulului, ci si de amplitudinea influxului nervos.

Durata senzatiilor Aceasta proprietate se refera la întinderea în timp a

senzatiei. De obicei, senzatia persista atâta vreme cât actioneaza si stimulul. în acest interval, ea variaza în ceea ce priveste unele dintre caracteristicile enumerate, dependent de nenumarati factori. Cresterea progresiva a intensitatii stimulului va duce la cresterea intensitatii senzatiei, în timp ce descresterea progresiva a acesteia la descresterea intensitatii senzatiei. însa intensitatea experientei senzoriale poate scadea însa nu doar ca urmare a scaderii intensitatii stimulului, ci si datorita intrarii în functiune a fenomenului de adaptare, de obisnuire cu stimulul.

11

Imaginile care se pastreaza si dupa încetarea actiunii stimulului poarta denumirea de imagini consecutive. Exista nenumarate efecte consecutive de miscare sau de culoare. Ele sunt de doua feluri: pozitive si negative. Imaginile consecutive pozitive sunt cele care corespund senzatiei originare. Analiza acestor efecte evidentiaza prezenta a doua aspecte. Primul: efectele consecutive sunt întotdeauna opuse sau complementare, fapt care sugereaza existenta a doua sisteme antagoniste. Al doilea: efectele consecutive necesita stimularea prelungita a unuia dintre sistemele antagoniste, fapt care sugereaza modificarea capacitatii de raspuns a mecanismelor senzoriale, fie în sensul adaptarii ei, fie în cel al obosirii pâna la scaderea sensibilitatii la datele senzoriale.

12

Tonul afectiv al senzatiilor

Este proprietatea generala a senzatiilor de a produce stari afective placute sau neplacute, de apropiere sau de respingere a realitatii pe care o reflectam. stim din proprie experienta ca, în urma „alertarii" simturilor de catre stimulii din realitatea înconjuratoare sau din cea interna, senzatiile genereaza stari afective diverse. Unele dintre ele ne dispun, altele ne indispun, unele produc stari afective placute, altele, dimpotriva, stari afective neplacute. Ca urmare, în cazul primelor va exista tendinta cautarii, prelungirii, repetarii lor, în timp ce ultimele vor fi evitate, scurtate, stopate. Ne deschidem ochii mari, ne încordam si ascutim auzul când intram în contact cu stimuli vizuali si auditivi ce produc senzatii placute ; ne acoperim ochii, ne astupam urechile, ne protejam nasul si gura când energiile înconjuratoare sunt foarte intense sau neplacute. Simturile produc asadar atât experiente agreabile, cât si experiente suparatoare, dezagreabile.

Tonalitatea afectiva a senzatiilor este diferentiata în functie de specificul lor. Daca la marea majoritate a senzatiilor polarizarea ei este evidenta, senzatiile respective putându-se asocia în egala masura cu efecte pozitive sau negative în plan afectiv, la senzatiile algice (dureroase) ea este unipolara, acestea producând întotdeauna efecte afective negative. Tonul afectiv al senzatiilor este proprietatea care specifica si individualizeaza senzatiile în general, dar si pe unele în raport cu altele. Totodata, el evidentiaza relatiile subtile ce exista sau pot exista între unele fenomene psihice simple, primare, cum sunt senzatiile, si altele complexe, cum sunt cele afective.

Valoarea cognitiva Exprima pozitia senzatiei

pe o scala a importantei si semnificatiei pentru cunoasterea senzoriala.Constatam in acest caz o inversare a ierarhiilor in raport cu tonalitatea afectiva.De acasta data pe prim plan se impun senzatiile vizuale,apoi cele auditive,cele tactil-kinestezice etc.

SFARSIT