Calendarpastoral

Elev Schuszter Cristian, 15 aniClubul Copiilor Petroşani

îndrumător prof. Doina Buldur

Izolaţi de munţi, “momârlanii”

-vechii locuitori ai Văii Jiului –

- sunt păstrători a vechi obiceiuri şi tradiţii.

În zona delimitată de munţii Şureanu,

Parâng, Vâlcan şi Retezat, de la

Merişor până la Câmpul lui Neag, s-a

dezvoltat o spiritualitate unică,

cu un puternic caracter dacic.

În una dintre Expediţiile Cutezătorii realizate de Cercul

de Informatică din cadrul Clubului Copiilor Petroşani, am discutat cu locuitori ai satelor şi ciobani din Parâng şi Şureanu,

în legătură cu sărbătorile şi obiceiurile lor de-a lungul

anului.

Am realizat atunci un “Calendar momârlănesc”

Din datele culese, am observat o strânsă legătură între ritmurile naturii şi ritmul activităţilor umane, natura fiind considerată ca luând parte la sărbători.

Acest sentiment al naturii face ca multe sărbători, chiar şi acelea al căror nume l-a dat biserica, să aibă o “ştearsă faţă creştinească” (Ion Ghinoiu, “Vârstele timpului”, Editura Meridiane, 1988).

Au fost schimbate numele unor personaje din calendarul bisericesc:

Baba Dochia din muceniţa Eudochia

Ioan Fierbe-Piatră

Constandinu Puilor din Sf. Împărat Constantin,

Altele şi-au pierdut cuvântul ce indica ierarhia creştină (sfânt, arhanghel, mucenic, martir) şi au primit nume ca oamenii de rând: Sava, Foca, Tudose.

Considerând că meritele unora sunt prea mici pentru locul ocupat în calendar, poporul le-a mai adăugat şi alte atribuţii, de “patroni” peste diferite ocupaţii şi meşteşuguri, răspunzători de hrana animalelor, de căsătoria fetelor, de înfrunzirea şi desfrunzirea codrului, etc.

În calendarul pastoral, anul este împărţit în două anotimpuri: vara şi iarna, delimitate de Sângiorz – Sf. Gheorghe (23 aprilie) şi Sâmedru – Sfântul Dumitru (26 octombrie).

Anotimpurile pastorale

Începutul anului pastoral este marcat de perioada fătatului şi înţărcatului mieilor iar sfârşitul, de ciclul de reproducţie a

animalelor.

Debutul în noul an pastoral presupune luarea unor măsuri organizatorice:

• practici magice de purificare a vitelor, a ciobanilor şi a proprietarilor de oi, de prevenire a stricăciunilor aduse turmei de sălbăticiunile pădurii şi a îmbolnăvirii animalelor, etc.

• construirea ţarcurilor şi a colibelor

• tunderea şi însemnarea oilor înainte de a fi urcate la munte

• alcătuirea turmelor de oi

• învoiala cu ciobanii şi văcarii

• închiderea ţarinei pentru păşunatul vitelor

Cum într-o singură zi nu se puteau îndeplini toate aceste activităţi, există la începutul anului pastoral o perioadă de timp marcată de mai multe sărbători, când se efectuau aceste practici rituale precise, de obicei între Sângiorz şi Ispas (5 iunie), sărbătoarea centrală rămânând Sângiorzul.

În această zi are loc sacrificiul ritual al mielului, ospăţul câmpenesc, rugile sau nedeile în satele unde patronul bisericilor este Sf. Gheorghe.

Ritualul care deschide al doilea sezon pastoral se desfăşoară de-a lungul a două săptămâni, între 14 şi 27 octombrie.

La Sâmedru expiră vechile înţelegeri făcute la Sângiorz şi se încheie altele noi. În sâmbăta dinaintea lui Sâmedru sunt sărbătoriţi Moşii de toamnă, una dintre cele mai importante sâmbete ale morţilor.

În multe locuri, în seara de 25 spre 26 octombrie se aprind focuri pe înălţimi, la răspântii, lângă ape sau în alte locuri propice adunării spiritelor, numite Focul lui Sâmedru. După îndeplinirea actelor de purificare (sărirea peste foc, aruncarea tăciunilor prin grădină), şi a celor legate de cultul morţilor, urmează o adevărată petrecere nocturnă.

Sărbători ale soarelui şi ale solstiţiului

Cele mai spectaculoase sărbători dedicate soarelui şi focului sunt grupate în calendarul pastoral la miezul verii, acolo unde patronează

Sfântul Ilie - Sântilie.

Împreună cu Sântămărie (15 august), ziua de Sântilie (20 iulie) marchează mijlocul sezonului

pastoral.

Sfântul Ilie este ţinut nu numai de ziua lui, ci şi în sărbătorile care îl preced, Ana-Foca, Panteliile, Circovii de Vară, sau care îl urmează, Ilie-Pălie, Foca, Sf. Ana, Pintilie Călătorul.

Nedeile care se ţin în această perioadă întăresc convingerea că Sântilie se suprapune peste o sărbătoare a unui zeu al soarelui şi focului venerat de strămoşii noştri. Indiferent că se numesc sântilii, bâlciuri, nedei, târguri de fete, la aceste petreceri se vindeau, înainte, produse pastorale şi se cumpărau produse necesare stânei.

Fără bogăţia de manifestări şi

semnificaţii din calendarul agrar,

sărbătorile Sânzienelor, Sfântu Petru - Sânpetrului

şi Rusaliile, din preajma solstiţiului de

vară, apar şi în calendarul pastoral.

La Sânziene (24 iunie) se fac coroniţe din flori de sânziene pentru fiecare

membru al familiei, pentru animale, se

aşează pe casă şi pe morminte în credinţa că

ele vor ocroti casa şi gospodăria de puterea

forţelor malefice, aducând totodată noroc,

sănătate şi belşug oamenilor, animalelor.

Femeile pornesc în plină noapte pentru a aduna ierburi de leac. Multe din florile şi ierburile care se culeg în această zi

se duc la biserică, cu credinţa că vor fi sfinţite şi prin aceasta vor fi curăţate de influenţele negative ale Rusaliilor,

un fel de zâne rele ale pădurilor.

aşa cum sunt cunoscute de ţăranii din Prislop (m-ţii Şureanu)

Rusaliile, sărbătorite la 50 de zile de la Paşte, fac parte dintr-un ciclu de sărbători care durează o săptămână:

• Moşii de Vară, duminica Rusaliilor

• a doua zi de Rusalii

• marţea dintre tunuri

• joia verde

• sâmbăta chetrii

Studiind comportamentul animalelor sălbatice, oamenii au învăţat cum să se apere de ele iar periodicitatea obiceiurilor lor au folosit-o în marcarea timpului.

În calendarul pastoral, o importanţă deosebită se dă lupului şi ursului, două animale temute, al căror nume nici nu se

rosteşte: ursul este “spurcatul”, iar lupul e “gadina“.

Sărbători dedicate animalelor

Practici dedicate lupului apar la Sânpetru de Vară (29 iunie) şi de Iarnă (16 ianuarie),

Sântandrei (30 noiembrie), Filipii de

Iarnă (25-31 ianuarie) şi de Toamnă (14-21

noiembrie), Lucinul (18 octombrie).

Patronul lupilor este considerat

Sf. Petru de Iarnă, cel care

noapte de noapte le

împarte prada în vite, fiind mai

darnic în noaptea de 30

noiembrie, când sunt osândiţi proprietarii

vitelor care nu au “ţinut” Filipii şi joile de după

Paşte.

Zilele dedicate ursului sunt:

Stretenie (1 februarie)

Macaveii (1 august)

La Stretenie se fac previziuni meteorologice, dacă este cald e semn că va fi o primăvară geroasă şi ploioasă.

Tradiţii populare în alte ţări europene

Sărbătoarea solstiţiului

Solstiţiul de vară era celebrat de către triburile germanice şi de către vecinii lor, slavii şi celţii, cu focuri uriaşe, iar druizii îl considerau o nuntă a Cerului cu Pământul.

Astfel, la polonezi, noaptea dinaintea zilei Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie) se numeşte popular Sobotka, de la focurile care se aprind în luminişuri sau pe dealuri.

Fetele îmbrăcate în alb dansează în jurul lor, iar băieţii sar peste foc. Fetele împletesc coroniţe din multe feluri de ierburi şi flori, pe care le dăruiesc băieţilor în semn de dragoste

La 24 iunie, bulgarii poartă în jurul satului o fetiţă îmbrăcată ca o mireasă a Sf. Ioan, pentru

a aduce fertilitate pământului.

La irlandezi, sărbătoarea solstiţiului începe exact la apusul soarelui, în ajunul zilei de 24 iunie: se fac focuri, rugăciuni

pentru binecuvântarea recoltei, se aprind luminiţe lângă morminte, muzică, dans,

jocuri, competiţii de putere, viteză, agilitate, băi în râu, sărituri peste foc.

Se culeg “hocusfian”, nişte frunze mari cu tulpină puternică, cu care se atinge

fiecare persoană întâlnită pentru a o feri de boală şi influenţe nefaste tot anul

În munţii Bavariei, în 23 iunie, puţin înaintea amurgului, se aprind “focurile muntelui”. Pe vremuri, erau aprinse de păstori, astăzi tineri şi bătrâni fac foc

în cutii de conserve şi le pun pe vârfuri, creste sau stânci.

Obiceiuri asemănătoare obiceiurilor din România

Irlandezii pun de 1 mai, în faţa uşii, o tufă decorată cu flori, cu coaja ouălor colorate la Paşte, pentru a proteja casa, asemeni obiceiului românesc de Armindeni (1 mai).

Asemănător sărbătorii Filipilor de Toamnă de la noi, din luna noiembrie, bulgarii ţin o serie de trei, şapte sau nouă zile ale lupilor în această lună, în care au tot felul de interdicţii cu scopul protejării oamenilor şi animalelor de lupi.

Obiceiul mărţişorului îl găsim şi la bulgari, luna martie fiind personificată la ei de Baba Marta, a cărei dispoziţie sufletească este variabilă, asemeni vremii din această lună. Mărţişorul se oferă pe 1 martie odată cu urarea “Chestita Baba Marta” (Baba Marta fericită)

Bibliografie:

Ion Ghinoiu, “Vârstele timpului”, Editura meridiane, 1988

www. bellaonline.com/articles

www.geocities.com/MotorCity/Garage/1329/stjohn.html

www.ncf.carleton.ca/~bj333 /HomePage.season.html#summer

www.spellintime.fsnet.co.uk/Folklore.htm