Liceul PedagogicPetre Nicoleta Alexandra

Juretchi Andreea Ciobotaru

Cerasela

CuprinsInundatiiCutremureTornadeAvalanseTsunamiAlunecari de teren

Tsunami cauze,zone expuse,avertizari

Tsunami sunt valuri uriase provocate de seisme. Ele sunt foartepericuloase pentru populatia din regiunile de pe coastele oceanelor.Oamenii de siinta încearca sa prevada producerea lor, pentru a lelimita consecintele.* Pericolul unui tsunamiFenomenul numit tsunami este în general urmarea unui seism: apadeplasata brusc de miscarile crustei, poate produce valuri cu oînaltime de 30 m . Asa se explica faptul ca Japonia, tara cu oseismicitate foarte puternica, este în mod special expusa acestuirisc.* Efecte catarstofale

Un tsunami produce multe victime: în 1755, în Portugalia, un seismurmat de un tsunami a provocat 20000 de morti. În Alaska, în 1964, unsesm a spart rezervoarele de petrol, care au luat foc. Un val imens,plin de petrol arzând, s-a napustit asupra unui sat, înghitind cladiride trei etaje. În fata unui tsunami singura scapare este fuga. Navelese departeaza de tarmuri, iar populatia se refugiaza spre locuriînalte.

Alunecari de teren Alunecările de teren sunt o categorie de fenoneme geologice care cuprinde o gamă

largă de mişcări ale solului în lungul unor pante începând de la scurgerile de noroi până la avalanşele de pietre pe versanţi muntoşi. Alunecările de teren sunt determinate de gravitaţie. Oamenii pot contribui şi ei la apariţia acestui fenomen, prin subminare(aceasta se produce, de exemplu, când sunt construite şosele pe suprafaţa unui teren în pantă).

Alunecările de teren sunt fenomene ce au loc pe terenuri în pantă. Ca şi componente, acestea prezintă:

râpă de desprindere pat de alunecare treaptă de alunecare corpul alunecării fruntea de alunecare.

Inundatii In general, inundatiile apar atunci cand exista cantitati mari de zapada

topita, insotite de ploi abundente. Pentru a le preveni, s-au construit numeroase diguri. Pe suprafete mari au fost plantate noi paduri, ale caror soluri absorb apa fluviala si reduc suprafata de teren expusa.

Controlul inundatiilor nu este intotdeauna total benefic. Din 1968, marele dig Aswan a controlat Nilul, in Egipt, prevenind inundatiile anuale. Dar inundatiile fertilizau valea Nilului. Lipsiti de fertilizarea naturala, agricultorii trebuie sa se foloseasca de metode artificiale pentru a mentine fertilizarea solului. In plus, cantitatea de sedimente ce ajunge in mare s-a redus considerabil din cauza ca cea mai mare parte a malului transportat de fluviu este depozitata pe fundul barajului construit pe lacul Nasser. Ca urmare, delta Nilului se micsoreaza.Apa de mare inainteaza in interiorul uscatului, periclitand terenul agricol fertil din regiunea deltei.

Ploile abundente pot avea si alte efecte – cum ar fi acela ca solul devine saturat cu apa si incepe sa”curga’’ cu apa. Asemenea surpari de teren s-au produs la periferiile oraselor dn tarile in curs de dezvoltare, cum ar fi in Rio de Janeiro. In 1966, la scoala din localitatea Aberfan din Tara Galilor s-au inregistrat 144 de morti, ca urmare a unei alunecari de teren produsa de un strat de roca carbonifera situat in spatele scolii, cladirea find ingropata in pamant. Asemenea dezastre ar putea fi evitate printr-un control mai riguros al cladirilor si prin consolidari.

CutremureCutremur sau seism sunt termenii folosiţi pentru mişcările pământului, ce

constau în vibraţii originate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibraţii rezultă din mişcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.

În unele ţări, cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mişcări ale plăcilor tectonice care provoacă daune majore şi seism sau mişcări seismice pentru cele care trec neobservate.

Scara seismologică a lui Richter este o scală logaritmică, care este folosită pentru a evalua intensitatea cutremurele.

Cutremure puternice ce devin catastrofe naturale, pot distruge construcţii, clădiri, chiar localităţi întregi, provoacă alunecări de teren, chiar catastrofe naturale. Cutremurele submarine pot declanşa formarea de valuri uriaşe până la 30 de m înăţime atingând viteze neaşteptate (800 km/h), astfel în Oceanul Pacific (Tsunami) a produs pagube foarte mari materiale, cu pierderi de vieţi omeneşti. Ştiinţa care se ocupă cu studiul cutremurului (mişcărilor seismice) se numeşte seismologie.

Tornade Tornada este o perturbatie atmosferica violenta, de

dimensiuni reduse, cu un caracter turbionar, sub  aspectul unei  coloane inguste care se roteste foarte  repede sau al unei palnii intoarse care atinge nivelul solului.

Atunci cand un curent de aer rece intalneste o masa  umeda de aer cald iau nastere niste nori negri enormi  (numiti cumulonimbus). Acesti nori genereaza o furtuna  cu tunete, in care urca aerul mai cald, creand un  curent puternic. In partea superioara a furtunii, vanturi puternice incep sa se invarta tot mai rapid, formand un vartej. Vartejul se roteste in spirale din ce in ce mai stranse, marindu-si viteza si inaltandu-se spre nori dupa care coboara si loveste pamantul cu violenta.

Pentru a considera  un vartej - un vant in spirala in forma de palnie – drept o tornada, acesta trebuie sa fie in contact cu solul si cu norul care produce furtuna. Cand aceasta palnie vine in contact cu solul, se produce o zona concentrata de distrugere.

Avalanse Avalanşa reprezintă o masă importantă de zăpadă care se pune în mişcare şi alunecă în jos pe versantul

unui munte. O avalanşă poate duce la vale milioane de tone de zăpadă, precedată de o undă de şoc care spulberă şi

striveşte orice se află în calea ei. Din punct de vedere fizic, aceasta este un fenomen nivologic (determinat de zăpadă), reprezentând un curent de gravitate care constă din material granular.

Aceste fenomene se înscriu printre cele mai dramatice evenimente ale muntelui şi reprezintă un pericol pentru populaţia montană din numeroase ţări ale lumii. Extinderea activităţilor turistice şi, în special, practicarea sporturilor de iarnă determină o creştere a riscului impactului avalanşelor asupra societăţii.

Tipuri După modul de formare, avalanşele pot fi: fenomene naturale declanşate de o supraîncărcare naturală de zăpadă; cauzate de om, declanşate de trecerea unui schior, drumeţ sau de altă intervenţie umană accidentală sau nu. În funcţie de particularităţile stratului de zăpadă afectat, avalanşele sunt de mai multe tipuri: Avalanşe uscate care se produc la temperatura de -5 grade, atunci când zăpada este afânată şi are aspect

prăfos-grăunţos, cristalele de zăpadă fiind rotunde. Zăpada în amestec cu aerul formează aerosoli foarte periculoşi pentru oameni, aceştia murind sufocaţi.

Avalanşe umede care se produc în stratele de zăpadă umedă şi grea. Ele antrenează, în deplasare, cantităţi mari de zăpadă în lungul culoarelor de avalanşă şi exercită presiuni mari aspra obiectelor din cale, distrugându-le.

Avalanşe în plăci care se produc prin desprinderea stratului superficial îngheţat şi a celui mijlociu, suprafaţa de desprindere fiind la contactul cu stratul bazal.