CAIETE DE SARCINI INSTALAŢII ELECTRICE

1. GENERALIT ĂŢI

Instalaţiile electrice de utilizare se vor executa numai de electrician autorizat, conform ordinului

M.I.C. nr. 34 din 23 februarie 1999, de Compania Naţională de Electricitate “CONEL”, având

“gradul” de competenţă corespunzător lucrării.

Instalaţiile de utilizare se vor executa numai cu respectarea articolului 6 din ordinul M.I.C. nr. 34/1999 şi având “Avizul de racordare” al furnizorului de energie electrică.

Antreprenorul este obligat să execute lucrările conform proiectului, condiţiilor contractuale şi prescripţiilor tehnice în vigoare.

În timpul execuţiei, orice modificări, completări ale proiectului, se fac numai cu respectarea dispoziţiilor legale şi acordul scris al proiectantului general şi al beneficiarului.

2. NORMATIVE, INSTRUC ŢIUNI, DECRETE

• I. 7 – 2002 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c. (ICECON);

• GP052 – 2000 – Ghid pentru instalaţii electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c. (ICECON);

• I. 7 - 1/94 - Instrucţiuni tehnice privind calculul de dimensionare a coloanelor electrice din clădirile de locuit;

• I. 20 – 2000 - Normativ privind protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului (ICECON);

• P 118/99 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor;

• N.G.P.M. /96 - Norme generale de protecţie a muncii;

• N.S.P.M. 65/2000 - Norme specifice de protecţie a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice;

• PE 003/79 - Nomenclator verificări, încercări şi probe privind montajul, punerea în funcţiune şi darea în exploatare a instalaţiei energetice;

• PE 103/92 - Instrucţiuni pentru dimensionarea şi verificarea instalaţiilor electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în condiţiile curenţilor de scurtcircuit;

• PE 106/95 - Normativ pentru construcţia liniilor electrice aeriene de joasă tensiune;

• PE 107/95 - Normativ pentru proiectarea şi execuţia reţelelor de cabluri electrice;

• PE 109/92 - Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor;

• PE 116/94 - Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice;

• PE 120/94 - Instrucţiuni pentru compensarea puterii reactive în reţelele electrice ale furnizorilor de energie şi la consumatorii industriali şi similari;

• PE 124/95 - Normativ pentru stabilirea soluţiilor de alimentare cu energie electrică a consumatorilor industriali şi similari;

• PE 134-2/96 - Normativ privind metodologia de calcul al curenţilor de scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1 kV;

• PE 136/88 - Normativ republican privind folosirea raţională a energiei electrice la iluminatul artificial şi în utilizări casnice;

• PE 142/80 - Normativ privind combaterea efectului de flicker în reţelele de distribuţie;

• PE 143/94 - Normativ privind limitarea regimului nesimetric şii deformant în reţelele electrice;

• PE 155/92 - Normativ privind proiectarea şi executarea branşamentelor electrice pentru clădiri civile;

9

• PE 741/89 - Norme tehnice pentru întocmirea instrucţiunilor şi proiectelor de urmărire comportării construcţiilor de reţele electrice;

• PE 932/93 - Regulament pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat cu H.G. nr. 236/24.06.1993;

• PE 936/85 - Instrucţiuni privind modul de autorizare a introducerii în proiecte a montării şi a utilizării receptoarelor electrotermice;

• ID 17/86 - Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi recepţionarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie;

• C 56/85 - Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţii aferente;

• Ordonanţa Guvernului referitor P.S.I. - M.O. nr. 225/1997;

• C 204/80 - Normativ cadru privind verificarea calităţii lucrărilor de montaj ale utilajelor şi instalaţiilor tehnologice pentru obiecte de investiţii;

• C 167/77 - Norme privind cuprinsul şi modul de întocmire, completare şi păstrare a cărţii tehnice a construcţiilor;

• 2RE-FT-83 - Fişa tehnică de execuţie a fundaţiilor prefabricate;

• C 28/83 - Instrucţiuni tehnice pentru sudarea armăturilor de oţel beton;

• C 150/84 - Normativ privind calitatea îmbinărilor sudate din oţel ale construcţiilor civile, industriale şi agricole;

• C 169/88 - Normativ privind executarea lucrărilor de terasamente pentru realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale;

• C 16/84 - Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente;

• C 140/86 - Normativ pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat;

• C 139/87 - Instrucţiuni tehnice pentru protecţia anticorozivă a elementelor de construcţii metalice;

3. STANDARDE

Indicativ: Indice clasif.

Denumire standard:

•STAS 333 B12 - Oţel laminat la cald. Oţel rotund;

•STAS 438/2 B12 - Sârmă trasă pentru beton armat;

•STAS 908 B12 - Oţel laminat la cald.Banda;

•STAS 1946 B12 - Oţel laminat la cald. Tablă neagră;

•STAS 7656 B14 - Ţevi din oţel sudate longitudinal pentru instalaţii;•STAS 2339/1 B24 - Bare rotunde din aluminiu. Condiţii de calitate;•STAS 2339/2 B24 - Bare rotunde din aluminiu. Dimensiuni;

•STAS 3322/1 B24 - Bare dreptunghiulare de aluminiu. Condiţii tehnice de calitate;

•STAS 3322/2 B24 - Bare dreptunghiulare de aluminiu. Condiţii tehnice de calitate;

•STAS 391/1 B24 - Bare rotunde de cupru. Condiţii tehnice de calitate;

•STAS 391/2 B24 - Bare rotunde de cupru. Condiţii tehnice de calitate;

•STAS 392/1 B24 - Bare dreptunghiulare din cupru. Condiţii tehnice de calitate;

•STAS 392/2 B24 - Bare dreptunghiulare din cupru. Condiţii tehnice de calitate;

•STAS 889 B31 - Sârmă rotundă de uz general trefilată din oţel;

10

F 01 - NORME ŞI REGULI•SR EN 60617-2:1998 F01 - Simboluri grafice pentru scheme electrice. Partea 2: Elemente

de simboluri, simboluri distinctive şi alte simboluri cu aplicabilitate generală;

•SR EN 60617-3:1999 F01 - Simboluri grafice pentru scheme electrice.Partea 3:

Conductoare şi dispozitive de conexiune;•SR EN 60617-4:1999 F01 - Simboluri grafice pentru scheme electrice. Partea 4:

Componente pasive de bază;•SR EN 60617-5:1999 F01 - Simboluri grafice pentru scheme electrice.

Partea 5:Semiconductoare şi tuburi electronice;

•SR EN 60617-6:1999 F01 - Simboluri grafice pentru scheme electrice.Partea 6:

Producerea, transformarea şi conversia energiei electrice;•SR EN 60617-7:1999 F01 - Simboluri grafice pentru scheme electrice. Partea 7: Aparataj

şi dispozitive de comandă şi de protecţie;•STAS 1590/7-71 F01 - Electrotehnică şi electroenergetică. Semne convenţionale

pentru aparate de măsurat;•STAS 1590/11-75 F01 - Electrotehnică şi electroenergetică. Semne convenţionale

pentru instalaţii electrotermice industriale;•STAS 3087-76 F01 - Mărimi în electrotehnică. Simboluri;

•STAS 3303-88 F01 - Energetică generală. Terminologie;•STAS 9153-90 F01 - Culorile indicatoarelor luminoase de semnalizare, ale

butoanelor de comandă şi ale butoanelor de comandă luminoase;

•STAS 9638-74 F01 - Marcarea conductoarelor izolate pentru identificarea circuitelor instalaţiilor electrice;

•STAS 11054-78 F01 - Aparate electrice şi electronice. Clase de protecţie contra electrocutării;

•STAS 11373-85 F01 - Indicatori de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate pentru echipamente energetice. Nomenclator;

•STAS 11381/25-88 F01 - Semne convenţionale pentru scheme electrice. Aparate indicatoare, aparate înregistratoare, contoare,dispozitive de contorizare şi ceasuri electrice;

•STAS 11381/28-80 F01 - Semne convenţionale pentru scheme electrice. Dispozitive de telemăsurare;

•STAS 11381/31-81 F01 - Semne convenţionale pentru scheme electrice. Lămpi şi dispozitive de semnalizare;

•STAS 11381/33-91 F01 - Semne convenţionale pentru scheme electrice. Echipamente şi elemente de comutaţie în telecomunicaţii;

•STAS 11381/37-91 F01 - Semne convenţionale pentru scheme electrice. Circuite şi linii de telecomunicaţii;

•STAS 11381/40-81 F01 - Semne convenţionale pentru scheme electrice.Semne

convenţionale diverse în telecomunicaţii;•STAS 11381/40-91/A1 F01 - Semne convenţionale pentru scheme electrice.

11

Semneconvenţionale diverse în telecomunicaţii;

•STAS 12120/1-83 F01 - Instalaţii electrice. Scheme, diagrameşi tabele.

Terminologie şi clasificare;•STAS 12120/2-88 F01 - Instalaţii electrice. Scheme, diagrame şi tabele. Identificarea

elementelor;•STAS 12120/3-83 F01 - Instalaţii electrice. Scheme, diagrame şi tabele. Prescripţii

generale pentru întocmirea schemelor;•STAS 12120/4-83 F01 - Instalaţii electrice. Scheme, diagrame şi tabele. Scheme de

circuite;•STAS 12120/5-83 F01 - Instalaţii electrice. Scheme, diagrame şi tabele. Scheme şi

tabele de conexiuni exterioare;•STAS 12120/6-83 F01 - Instalaţii electrice. Scheme, diagrame şi tabele. Scheme şi

tabele de conexiuni interioare;•STAS 12993/11-91 F01 - Simboluri grafice pentru scheme. Semne convenţionale;

F 02 - TERMINOLOGIE GENERALĂ•SR CEI 60050(161):1997 F02 - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 161:

Compatibilitate electromagnetică;•SR CEI 60050(212):1996 F02 - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul

212:Materiale electroizolante solide, lichide şi gazoase;

•SR CEI 60050(371):1994 F02 - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul371: Teleconducere;

•SR CEI 60050(411):1999 F02 - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 411: Maşini electrice rotative;

•SR CEI 60050(421):1999 F02 - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 421: Transformatoare de putere şi bobine de reactanţă;

•SR CEI 60050(441):1997 F02 - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul441:

Aparataj şi siguranţe fuzibile;•SR CEI 60050(461)+A1:1996

F02 - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 461: Cabluri electrice;

•SR CEI 60050(826):1995 F02 - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul826:

Instalaţii electrice în construcţii;F 06 - TENSIUNI, CURENŢI ŞI FRECVENŢE•SR CEI 60038+A1:1997 F06 - Tensiuni standardizate de CEI;

•SR CEI 60038+A1:1997

•/C1:1998

F06 - Tensiuni standardizate de CEI;

•SR CEI 60196:1998 F06 - Frecvenţe standardizate de CEI;

•SR CEI 50160:1998 F06 - Caracteristicile tensiunii furnizate de reţelele publice de distribuţie;

F 31 - CONDUCTOARE NEIZOLATE•SR CEI 60228+A1:1996 F31 - Conductoare pentru cabluri izolate;

•SR CEI 60228A:1996 F31 - Conductoare pentru cabluri izolate. Ghid pentru limitele

12

dimensionale ale conductoarele circulare;•SR CEI 60888:1994 F31 - Sârme de oţel zincate pentru conductoare cablate;

•STAS 2873/1-86 F31 - Sârme şi bare dreptunghiulare dincupru pentru electrotehnică;

•STAS 2873-68 F31 - Sârme şi bare dreptunghiulare din cupru şi benzi din cupru pentru scopuri electrotehnice;

•STAS 3033-87 F31 - Sârmă rotundă de aluminiu pentru electrotehnică;

•STAS 4130-77 F31 - Sârmă rotundă de cupru pentru electrotehnică. Condiţii tehnice generale de calitate;

•STAS 6499/1-74 F31 - Sârmă şi bare dreptunghiulare de aluminiu pentru scopuri electrotehnice;

F 32 - CABLURI ŞI CONDUCTE•SR CEI 60173:1998 F31 - Culorile conductoarelor izolate ale cablurilor flexibile şi

cordoanelor;•SR CEI 60189-1:1993 F31 - Cabluri şi conducte pentru joasă frecvenţă izolate cu PVC şi în

manta de PVC. Partea 1: Metode generale de încercare şi verificare;

•SR CEI 60189-2+A1:1995

F31 - Cabluri şi conducte pentru joasă frecvenţă izolate cu PVC şi în manta de PVC. Partea 2: Cabluri în perechi, terţe, cuarte şi chinte pentru instalaţii interioare;

•SR CEI 60189-2+A1:1995/A2:1999

F31 - Cabluri şi conducte pentru joasă frecvenţă izolate cu PVC şi în manta de PVC. Partea 2: Cabluri în perechi, terţe, cuarte şi chinte pentru instalaţii interioare;

•SR CEI 60189-3+A1:1998

F31 - Cabluri şi conducte pentru joasă frecvenţă izolate cu PVC şi în manta de PVC. Partea 3: Conductoare pentru echipament, conductoare unice, în perechi şi terţe cu conductor unifilar sau multifilar, izolate cu PVC;

•SR CEI 60189-4+A1:1998

F31 - Cabluri şi conducte pentru joasă frecvenţă izolate cu PVC şi în manta de PVC. Partea 4: Conductoare de distribuţie cu conductor unifilar cu izolaţie de PVC, în perechi, terţe, cuarte şi chinte;

•SR CEI 60189-5+A2:1999

F31 - Cabluri şi conducte pentru joasă frecvenţă izolate cu PVC şi în manta de PVC. Partea 5: Cabluri şi conductoare pentru echipament, cu conductoare unifilare sau multifilare izolate cu PVC, ecranate,unice sau o pereche;

•SR CEI 60189-6+A1:1998

F31 - Cabluri şi conducte pentru joasă frecvenţă izolate cu PVC şi în manta de PVC. Partea 6: Cabluri de semnalizare, cu conductoare unice, pentru echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii;

•SR CEI 885-1 şi 189-1 F32 - Cabluri şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale

•STAS 10955 F32 - Cabluri electrice. Calculul curentului maxim admisibil în cabluri, în regim permanent. Prescripţii

•STAS 12220/4 F32 - Cordoane în manta de cauciuc, execuţie uşoară. Condiţii tehnice speciale

•STAS 12220/5 F32 - Protecţia împotriva electrocutării lautilajele şi

13

echiapmentele electrice mobile. Prescripţii•STAS 12220/6 F32 - Cabluri şi cordoane cu izolaţie de cauciuc pentru instalaţii

mobile. Cabluri flexibile şi cordoane cu izolaţie de cauciuc.Condiţii tehnice generale

•STAS 526 F32 - Conducte de cupru cu izolaţie de cauciuc, până la 750V

•STAS 6864 F32 - Conducte punte cu izolaţie de PVC pentru instalaţii electrice fixe

•STAS 6865 F32 - Conducte cu izolaţie de PVC pentru instalaţii electrice fixe

•STAS 7350/2 F32 - Cordoane cu izolaţie de PVC. Cordoane în execuţie uşoară.Condiţii tehnice speciale de calitate

•STAS 7350/3 F32 - Cordoane cu izolaţie de PVC. Cordoane în execuţie mijlocie.Condiţii tehnice speciale de calitate

•STAS 8822 F32 - Cabluri de energie flexibile şi foarte flexibile cu izolaţie şi manta din PVC pentru tensiuni nominale până la 750V

•STAS 9436/3 F32 - Cabluri şi conducte electrice. Clasificare şi simbolizare

•STAS 665 F33 - Izolatoare de susţinere tip N din porţelan, pentru linii aeriene de energie electrică până la 1kV inclusiv. Dimensiuni

•STAS 11160/2 F35 - Piese de îmbinare pentru tuburi izolante IPY şi IPEY. Mufe drepte şi curbe la 90 grade. Dimensiuni

•STAS 11360 F35 - Tuburi pentru instalaţii electrice. Clasificare şi terminologie. Condiţii tehnice generale

•STAS 551 F35 - Piese de fixare a tuburilor pentru instalaţii electrice.Bride metalice.Dimensiuni

•STAS 552 F35 - Doze de aparat şi doze de ramificaţie pentru instalaţii

electrice. Dimensiuni•STAS 6990 F35 - Tuburi pentru instalaţii electrice, din policlorură de vinil,

neplastifiate•STAS 7933 F35 - Tuburi de protecţie (PEL) cu manşoane

•STAS 10636 F40 - Identificarea bornelor aparatelor şi reguli generale pentru un sistem uniform de marcare alfa numerică a bornelor

•SR CEI 34-5 F41 - Maşini electrice rotative. Grade normale de protecţie

•STAS 10308 F41 - Montare asincrone monofazate. Condiţii tehnice generale

•STAS 4861/1 F41 - Maşini electrice rotative. Terminologie generală

•STAS 4861/3 F41 - Maşini electrice rotative. Mărimicaracteristice. Terminologie

•STAS 881 F41 - Maşini electrice asincrone trifazate de la 0,06 la 200kW.Pueteri, tensiuni şi turaţii nominale

•SR CEI 947-1 F45 - Aparataj de joasă tensiune. Partea 1. Reguli generale•SR EN 60947-2 F45 - Aparataj de joasă tensiune. Partea a II-a. Întrerupătoare

automate•SR EN 60947-4-1 F45 - Aparataj de joasă tensiune Partea a IV-a. Contactoare şi

demaroare de motoare. Contact şi demaroare electromecanice•SR EN 60947-5-1 F45 - Aparataj de joasă tensiune. Aparate şi elemente de comutaţie

pentru circuite de comandă. Aparate electromecanice pentru circuite cu comandă

•STAS 2425 F45 - Întreruptoare şi comutatoare cu pârghie până la 660V curent

14

alternativ, 440V curent continuu şi până la 1000 A. Condiţii tehnice de calitate

•STAS 3184/3 F45 - Prize, fişe şi cuple pentru instalaţii electrice până la 380 V curent alternativ şi 250 V curent continuu şi până la 25 A.Forme şi dimensiuni

•STAS 3185 F45 - Întreruptoare pentru instalaţii electrice fixe, casnice şi similare. Condiţii tehnice generale de calitate

•STAS 4173/1,2 F45 - Siguranţe fuzibile de joasă tensiune, cu mare putere de rupere, pentru scopuri industriale şi analoage. Condiţii tehnice generale de calitate

•STAS 4264 F45 - Sonerii şi buzere electrice. Condiţii tehnice de calitate

•STAS 452/1 F45 - Siguranţe tip D cu filet. Condiţii tehnice generale de calitate (M-SR 2/83)

•STAS 452/2 F45 - Siguranţe tip D cu filet. Socluri. Forme şi dimensiuni

•STAS 452/3 F45 - Siguranţe tip D cu filet. Capace filetate. Forme şi dimensiuni

•STAS 452/4 F45 - Siguranţe tip D cu filet. Elemente de înlocuire. Forme şi dimensiuni

•STAS 4641/1 F45 - Prize şi fişe de tip industrial până la 750V şi până la 200A.Condiţii tehnice generale de calitate

•STAS 5414 F45 - Întreruptoare şi comutatoare rotative până la 100 A şi până la 660 V curent alternativ şi 440 V curent continuu. Condiţii tehnice speciale de calitate

•STAS 9247/1 F45 - Siguranţe cu filet tip E. Condiţii tehnice generale de calitate

•STAS 9247/2 F45 - Siguranţe cu filet tip E. Socluri. Forme şi dimensiuni

•STAS 9247/3 F45 - Siguranţe cu filet tip E. Capace filetate. Forme şi dimensiuni

•STAS 9247/4 F45 - Siguranţe cu filet tip E. Elemente de înlocuire (patroane). Forme şi dimensiuni

•STAS R 9321 F45 - Prefabricate electrice de joasă tensiune (M-SR 4/79)

•STAS 3999 F46 - Aparate de protecţie contra supratensiunilor. Clasificare şi terminologie

•SR EN 50014 F47 - Aparatură electrică pentru atmosfere potenţial explozive. Prescripţii generale

•SR EN 50028 F47 - Echipamente electrice pentru atmosfere potenţial explozive. Încapsulare “m”

•STAS 12604/4 F50 - Protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii generale

•STAS 1596 F55 - Papuci presaţi sau turnaţi pentru conductoarele multifilare din cupru

•STAS 243 F55 - Papuci de cablu ştanţaţi pentru conductoare de cupru. Dimensiuni

•STAS 4002 F55 - Materiale auxiliare pentru reţele şi instalaţii electrice. Cleme de şir pentru circuite cu conductoare din cupru şi aluminiu. Condiţii tehnice speciale de calitate (înlocuit parţial de STAS 4002/1-85)

•STAS 4102 F55 - Piese pentru instalaţii de legare la pământ de protecţie

•STAS 6595 F55 - Reţele electrice de distribuţie de joasă tensiune. Cutii de

15

distribuţie. Condiţii tehnice generale de calitate•STAS 9293/1 F55 - Papuci de cablu pentru conductoare de cupru. Condiţii tehnice

generale•STAS 9293 F55 - Papuci de cablu. Condiţii tehnice generale de calitate

(înlocuit parţial de STAS 9293/1-85)•STAS E 12764 F55 - Joncţiuni pentru conductoarele cablurilor de energie.

Condiţii tehnice generale•STAS 7804 F56 - Tablou electric pentru locuinţe de apartament. Condiţii tehnice

generale•STAS 234 F57 - Branşamente electrice. Prescripţii generale de proiectare şi

execuţie•SR CEI 598-2-22 F61 - Corpuri de iluminat. Partea 2. Secţiunea 22: corpuri de

iluminat de siguranţă•SR CEI 598-2-5 F61 - Corpuri de iluminat. Partea 2. Condiţii tehnice speciale.

Secţiunea 5: proiectarea•SR CEI 598-2-6 F61 - Corpuri de iluminat. Partea 2. Secţiunea 6: corpuri de iluminat

cu transformator încorporat pentru lămpi electrice cu incendescenţă

•SR CEI 598-2-7 F61 - Corpuri de iluminat. Partea 2. Secţiunea 7: corpuri de iluminat portabile utilizate în grădini

•SR CEI 598-2-8 F61 - Corpuri de iluminat. Partea 2. Secţiunea 8: lămpi portabile de mână

•SR EN 60598-1 F61 - Corpuri de iluminat. Prescripţii generale şi încercări

•STAS 10515 F61 - Lămpi cu vapori de sodiu de înaltă presiune. Dimensiuni şi parametri principali

•STAS 3009 F61 - Lămpi electrice cu incandescenţă de format normal. Tensiuni şi puteri nominale

•STAS 6115/1 şi 6115/3 F61 - Lămpi electrice cu incandescenţă pentru iluminat general. Tipovariante

•STAS 6824 F61 - Lămpi fluorescente tubulare pentru iluminatul general.Condiţii tehnice generale de calitate

•STAS 7290 F61 - Lămpi electrice cu descărcări în gaze. Clasificare şi terminologie (M-SR 9/84)

•STAS 7832/1 F61 - Lămpi electrice cu descărcare în gaze. Lămpi cu vapori de mercur de înaltă presiune. Condiţii tehnice generale de calitate

•STAS 8114/2-1 F61 - Corpuri de iluminat. Corpuri de iluminat fixe de uz general.Condiţii tehnice speciale

•STAS 8114/2-2 F61 - Corpuri de iluminat. Corpuri de iluminat încastrate. Condiţii tehnice speciale

•STAS 2614/1 F62 - Aparate electrice pentru uz casnic şi scopuri similare.Condiţii tehnice generale de securitate

•STAS 10413/1 F69 - Unelte electrice portabile. Condiţii tehnice generale de securitate

•STAS 831 F71 - Linii aeriene. Utilizarea în comun a stâlpilor pentru linii de energie electrică, de tracţiune şi de telecomunicaţii. Prescripţii

•STAS 9824/0 G08 - Trasarea pe teren a construcţiilor

16

•STAS 6054 G20 - Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ. Zonarea teritoriului din România

•STAS 2970 G46 - Condiţii calitate pentru stâlpi beton armat

•SR 12294 G82 - Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie

•STAS 6646-1 G82 - Iluminatul artificial. Condiţii tehnice pentru iluminatul interior şi din incintele ansamblurilor de clădiri

•STAS 6646-2 G82 - Iluminatul artificial. Condiţii pentru iluminatul spaţiilor de lucru

•STAS 6646-3 G82 - Iluminatul artificial. Condiţii specifice pentru iluminatul în clădiri civile

•STAS 6646-4 G82 - Iluminatul artificial. Condiţii specifice pentru i încăperilor pentru învăţământ şi similare (birouri)

lumi natul

•STAS 10128 G92 - Protecţia contra coroziunii a construcţiilor supraterane. Clasificarea mediilor agresive

din oţel

•STAS 10166/1 G92 - Protecţia contra coroziunii a construcţiilor supraterane. Pregătirea mecanică a suprafeţelor

din oţel

•STAS 10702/1 G92 - Protecţia contra coroziunii a construcţiilor supraterane. Condiţii tehnice generale

din oţel

•STAS 10702/2 G92 - Protecţia contra coroziunii aconstrucţiilor

din oţel

supraterane. Acoperişuri protectoare pentru construcţii situate în medii neagresive şi cu agresivitate medie

•STAS 5235 M45 - Grade normale de protecţie asigurateprin carcase.

Clasificare şi metode de verificare (M-SR 9/82)•STAS 297/1 R01 - Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale

•STAS 297/2 R01 - Culori şi indicatoare de securitate. Reprezentări

•STAS 12216 R13 - Protecţia împotriva electrocutării la echipamente electrice portabile. Prescripţii

•STAS 12217 R13 - Protecţia împotriva electrocutării lautilajele şi

echipamentele electrice mobile. Prescripţii•STAS 12604/5 R13 - Protecţia împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă.

Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare şi de execuţie•STAS 12604 R13 - Protecţia împotriva electrocutării. Prescripţii generale

•STAS 2612 R13 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise

•STAS 8275 R13 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Terminologie

•STAS 2849/1...8 U41 - Iluminat. Corpuri de iluminat. Terminologie4. CARACTERISTICI ALE MATERIALELOR, APARATELOR, ECHIPAMENTELOR ŞI

RECEPTOARELOR UTILIZATE ÎN INSTALAŢII PÂNĂ LA 1.000VCA ŞI 1.500VCC

Înainte de începerea lucrărilor de construcţii - montaj se verifică şi probează materialele şi echipamentele care se vor folosi la execuţia instalaţiei - pentru a corespunde normativului I.7 cap. 5.1 ÷ 5.4; PE 107 - cap. 4.1÷4.4; C 56 şi PE 116.

• pe baza certificatelor de calitate emise de organele competente ale furnizorului sau prin verificări şi probe în laboratoare autorizate de specialitate, conform normelor în vigoare sau uzanţelor şi înţelegerilor întocmite între cumpărător şi furnizor pentru toate materialele principale;

17

• conform prevederilor contractelor de livrare, pe baza certificatelor de garanţie emise de organele de control ale furrnizorului sau, în cazuri speciale (în special la echipamente, prin probe şi verificări la furnizor în prezenţa delegatului cumpărătorului. Materialele şi echipamentele necorespunzătoare calitativ nu se introduc în operă. Coordonarea şi răspunderea revine integral, după caz, executantului şi furnizorului.

Toate materialele, echipamentele, aparatele, receptoarele, este obligatoriu să fie omologate în România şi să aibă certificate de calitate pentru parametrii reţelei electrice şi a mediului în care se utilizează - conform specificaţiilor din proiect.

Dacă comportarea la foc nu se cunoaşte, e obligatoriu să se facă încercările în laboratoare specializate.

De asemenea, se vor verifica culorile pentru identificare (conform STAS 9638) şi la întreaga lucrare se va păstra marcarea unitară a culorii şi izolaţiei, conform I.7/ cap. 5.1.41÷5.1.43.

Receptoarele electrotermice trebuie omologate cu aviz energetic, conform normativ PE 936 şi cu autorizaţie corespunzătoare de la furnizorul de energie electrică.

INSTALAŢII ELECTRICE INTERIOARE FIXE ELECTRICE DE LUMINĂ ŞI FORŢĂ ÎN CONSTRUCŢII CIVILE ŞI INDUSTRIALE PÂNĂ LA 1000V

4.1.1. conducte cu izolaţii PVC:

• FY (pentru cupru), Un=750V: STAS 6865

• AFY (pentru aluminiu), Un=750V: STAS 6865

4.1.2. cabluri pentru instalaţii electrice

Conform STAS 8778/1,2 şi 9436/1şi PE 107 cap.4 (verif. 4.2.1÷4.4.8) de tensiune nominală U0/U=0,6/1kV, cu izolaţie şi manta de PVC cl. 1 până la 4 conductori, cu conductor de nul separat sau concentric şi întârziere la propagarea flăcării şi conform STAS 5162.

Temperatura maximă în regim permanent admisă 70°:

• nearmate (conductori de cupru CYY, cu conductori de aluminiu ACYY) - încercare conform N.I. 954 a FCME Bucureşti;

• armate (cu conductori de cupru CYAbY, cu conductori de aluminiu ACYAbY, armate cu bandă din OL) - încercare conform N.I. 954 a FCME Bucureşti 4.1.3. bare conductoare STAS 7944, (Al - 3322/1,2; Cu - STAS 391/1; 392/1)

4.1.4. izolatoare conform STAS 665.

4.1.5. Tuburi şi ţevi protecţie instalaţii electrice conform STAS 11360/1:

• IPY: STAS 6990;• IPEY: STAS 6990;• PEL: STAS 7933;• OL sudate longitudinal pentru instalaţii: STAS 7656;• OL fără sudură: STAS 530;• PVC-U: STAS 6675.4.1.6. sisteme de DISTRIBUŢIE ÎN bare PREFABRICATE conform CEI 60 439-1, CEI 60 439-2, EN 60 439-1, EN 60 439-2, CEI 60 364-5;

4.1.7. Accesorii pentru executare conexiuni

• papuci pentru conductori Cu: STAS 243; • papuci pentru conductori Al: STAS 243;

• izolatori:

• cleme de legătură şi racord Un=500V:

• bride fixat tuburi: STAS 551;

18

• manşonare pentru tuburi şi ţevi: STAS 7933, 6990, STAS 475;

• coturi şi curbe pentru tuburi şi ţevi: STAS 5764, STAS 472, STAS

11160/2;

• doze, tile şi cutii ramificaţie: STAS 552, STAS 5764;

• cutii terminale: STAS 3913, STAS 8399.

4.1.8. Corpuri de iluminat (omologate) conform CEI 598 şi STAS 8114/2:

• corpuri portabile: STAS 11549;• corpuri de siguranţă: STAS 11971;• dulii pentru E27: STAS 690;• lămpi fluorescente: STAS 6824;• lămpi electrice incandescente: STAS 115/1,3 (E27), STAS 9419,

STAS 3009;

• lămpi cu descărcări în gaze: STAS 7290, 7832/1;

Vor fi respectate datele caracteristice specificate în proiect - desen, antemăsurătoare tensiune, normă internă cu denumiri şi cod fabricaţie, grad protecţie, caracteristici iluminat, lampă

4.1.9. Aparate de conectare şi măsură

Vor fi omologate pentru tensiunea şi curenţii nominali, de serviciu, închidere deschidere, rezistenţa de izolaţie 10 MΩ uscat şi 2 MΩ umed sau cald, capacitate închidere caracteristici mecanice STAS 555, STAS 553 şi grad protecţie conform STAS 5325 sau STAS 6877. Vor avea certificate de calitate şi vor corespunde riguros ca şi cod şi denumirea specificaţiilor din proiect.

• siguranţele MPR - conform STAS 4173/1

• siguranţele cu filet tip D vor corespunde STAS 452/1,2 (M-SR 2/83)

• aparatele de comutaţie până la 1kV curent alternativ (1200Vcc) şi până la 4000A vor corespunde condiţiilor tehnice din STAS 553/2

• întreruptoarele şi comutatoarele pârghie - STAS 2475

• aparatele de uz casnic şi scopuri similare - STAS 2614

• prizele, fişele, cuplele până la 380Vcc şi 250Vcc - 25A - conform STAS 3184

• întreruptoare pentru instalaţii casnice şi similare - STAS 3185

• aparatajul electric de joasă tensiune, sonerii, buzere - STAS 4264

• contactoarele şi receptoarele de joasă tensiune - STAS 4479

• întreruptoarele de joasă tensiune uz general - STAS 4480

• prize - fişe industriale, până la 750V, 200A - STAS 4641/1

• întreruptoare, comutatoare rotative până la 600Vca şi 400Vcc până la 100A - STAS 5414

• transformatoare, autotransformatoare, regulatoare reducţie, trafo măsură şi traductoare STAS 5680

• transformatoare mici de siguranţă - STAS 7615

• întreruptoare automate mici U=415Vca 82A - STAS 8666

• condensatoare (pentru cos 0,4) - STAS 7083

• transformatoare - STAS 10381

4.1.10. Echipamente şi receptoare electrice omologate şi cu certificat calitate

Vor corespunde gradului de protecţie pentru mediu (STAS 5325 şi STAS 5625) şi clasei de protecţie la electrocutare (STAS 11054) indicat în desen şi antemăsurătoarea proiectului; încercări şi măsurători conf. PE 116.

• maşinile rotative STAS 625; STAS 4861/1,3

19

• maşinile rotative asincrone trifazate STAS 881

• ascensoare STAS 4957

• carcasele maşinilor STAS 5325

• motoare asincrone cu inele pentru ridicat şi transport STAS 6968/1

• echipamente pentru zone ex. - STAS 9954/1,2,3

• echipament electromedical STAS 11237/2

• echipament portabil STAS 12216

• echipament mobil STAS 12217

4.1.11. Tablouri de conexiuni şi distribuţie pentru tensiuni sub 1000V

(vor fi omologate şi cu certificat de calitate. Vor corespunde PE 102, STAS R 9321, instrucţiunile fabricii, fişele tehnice ale aparatelor montate, schemă de conexiuni şi generală, procesul verbal de încercare a aparatului şi circuitelor).

Toate instalaţiile de conexiuni şi distribuţie trebuie să aibă separatoare de lucru, legare la pământ şi nul, conform STAS 6616, 6619, 4102.

Toate piesele metalice vopsite anticoroziv.

• tablouri deschise conform STAS 5325

• tablouri capsulate STAS 5358 (tip ICMA, Alexandria, Gheorghieni)

• tablou electric pentru locuinţe - apartament STAS 7804;

• cofrete pentru aparate modulare tip SCHNEIDER ELECTRIC sau echivalente;

• prefabricate electrice j.t. - STAS 9321

• panouri j.t. STAS R 9321 - tip AUTOMATICA, ICMA Bucureşti, TIAB

• dulapuri j.t. STAS R 9321 - tip AUTOMATICA, ICMABucureşti, TIAB,

SCHNEIDER ELECTRIC sau echivalente; • tablouri sertarobloc tip Alexandria

• pupitre j.t.

4.1.12. Baterii acumulatoare STAS 443; STAS 445

• cu electrolit STAS 164

4.1.13. Piese pentru instalaţii legare la pământ :

• electrozi ţeavă STAS 4102; electrozi STAS 404/2, piesă cu eclise STAS 908, piesă trecere STAS 901, racord STAS 437, STAS 395, bandă Ol Zn 38 STAS 908, ţeavă Ol fără sudură STAS 404/2

4.1.14. Aparate măsură

• STAS 6419; STAS 4198

4.2. INSTALAŢII ELECTRICE SEMNALIZARE ŞI AMCR

(vor corespunde STAS 6755 şi STAS 9436)

4.2.1. cutii terminale

• STAS 3913

4.2.2. cabluri comandă şi control cu izolaţie şi manta PVC 500V

• tip nearmat CSYY - STAS 8779

• tip armat ecranat CSYEY - STAS 8779

• tip armat CSYAbY - STAS 8779

• tip armat ecranat CSYEAbY - STAS 8779

20

4.2.3. relee

• STAS 4196

4.2.4. aparate măsurat el.

• STAS 6419

4.3. Reţele electrice subterane 0,4kV, conform STAS 9436/2

• cabluri şi cleme derivaţie până la 1kV - STAS 1234

• CYAbY sau ACYAbY 0,6/1kV MS 8778 cl.2 sau cl.1 izolaţie conform specificaţiei material în desen şi antemăsurătoare

• cablu CSYAbY - STAS 8779

• ţevi PVC-U - STAS 6675/2

• tub beton 4 găuri STAS 4905

• tub beton canalizare STAS 816

• armături cabluri STAS 2739

• cutii terminale 1kV STAS 1572; STAS 3535

• cutii distribuţie STAS 6595

• manşoane de derivaţie STAS 1570, STAS 2739

• borne marcaj cablu STAS 6398

• tambur de lemn STAS 5674

• materiale auxiliare cleme şir STAS 4002

• masă bituminoasă STAS 3897

• masă izolantă nebituminoasă STAS 3898

• papuci cablu STAS 9293, STAS 1596, STAS 243, STAS 8298

• cleme legătură manşon STAS 6731, STAS 1234, STAS 237

4.4. REŢELE ELECTRICE AERIENE

4.4.1. STÂLPI

• Stâlp centrifugat armat, precomprimat pentru folosinţă comună tip SPF 4-11, conform proiect ISPE - E231-63; cod 573.366.704-6

Condiţii de calitate conform STAS 2970

Moment capabil 4tm, L=11m, dv=24/6mm, dbază=38/7mm

• Stâlp din oţel pentru iluminat exterior L=6-8m, cu braţ de 1,25 m pentru prindere corp de iluminat.

4.4.2. ARMĂTURI BETOANE

•Oţel beton rotund, neted OB.37 - STAS 437/1;

•Oţel beton cu profil periodic PC.52 - STAS 438/1;

•Sârmă moale - STAS 880;

•Sârmă trasă pentru beton armat - STAS 438/2;

•Plase sudate pentru beton armat - STAS 438/3;

4.4.3. BETOANE

4.4.3.1.Betonul marfă

Betonul livrat de staţiile de betoane trebuie, obligatoriu, să fie însoţit de fişă de calitate.

Sortimentele de beton ce se livrează trebuie să respecte, pentru fiecare marcă, următoarele caracteristici prevăzute de norme:

21

•consistenţă;

•mărirea maximă a agregatelor;

•tipul de ciment utilizat.

4.4.3.2.Ciment

Stabilirea cimentului s-a făcut ţinând seama de următoarele criterii: •marca betonului;

•condiţii de execuţie;

•condiţii de exploatare.

Pentru alegerea tipului de ciment pentru fundaţii s-a ţinut seama de agresivitatea apei subterane.

4.4.3.3.Agregate

Pentru prepararea betoanelor, având densitatea aparentă între 2201 şi 2500kg/mc, se folosesc agregate grele, provenitte din sfărâmarea naturală sau din concasarea rocilor.

Agregatele trebuie să provină din roci stabile, adică nealterabile de aer, apă sau îngheţ, se interzice folosirea agregatelor provenite din roci feldspatice sau şistoase.

4.4.3.4.Apa

Apa utilizată la prepararea betonului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

•să fie limpede şi fără miros;

•să aibă reacţie neutră, slab acidă sau slab alcalină (pentru max.=10; pt. min.=4);

•să nu conţină deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloză, zahăr, glucoză, acid sulfuric, vopsele, cocserii, ateliere de galvanizare)

4.4.3.5.Livrarea, depozitarea, manipularea Cimentul poate fi depozitat în saci sau în vrac.

Depozitarea cimentului ambalat în saci trebuie să se facă în încăperi închise, fără umezeală, bine aerisite.

Păstrarea cimentului în vrac se face în depozite tip siloz.

Durata de depozitare nu va depăşi 3 luni de la data fabricării pentru cimenturile cu întărire normală şi respectiv o lună în cazul cimenturilor cu întărire rapidă (RIM).

Cimentul depozitat un timp mai îndelungat nu va putea fi întrebuinţat la lucrări de beton şi beton armat decât după verificarea stării de conservare şi a rezistenţelor mecanice.

Cimenturile care vor prezenta rezistenţe mecanice inferioare limitelor prescrise mărcii respective, vor fi declasate şi utilizate numai în domeniul corespunzător noii mărci.

Înainte de folosirea cimentului se va face controlul calităţii cimentului, efectuându-se următoarele verificări:

•constatarea existenţei certificatului de calitate

•examinarea stării de conservare

•determinarea începutului şi sfârşitului zilei

•verificarea constanţei de volum

Aceste verificări se respectă lunar precum şi în cazul evenimentelor accidentale ca: umezire, amestecare cu corpuri străine.

Depozitarea agregatelor se face pe platforme betonate şi separat pe sorturi compartimentate corespunzător evitării amestecării cu alte sorturi.

4.4.4. CORPURI ILUMINAT EXTERIOR

Corpuri iluminat exterior 220Vca conf. STAS 8114/2 şi STAS 11557:

• Corpuri de iluminat pentru lămpi cu vapori de SODIU PV(S)B-12BM;

• Lămpi cu vapori de SODIU LPN-250W

22

5. EXECU ŢIA LUCRĂRILOR PÂNĂ LA 1KV CA ŞI 1,5KV CC

Semnele convenţionale corespund STAS 12993/11.

Se vor respecta ca distanţe minime amplasare I.7 cap.3.5 (3.5.1. tabel 3.1; 5.1.22÷5.1.26; 5.1.61÷5.1.83).

5.1. Executarea instalaţiilor cu conducte izolate montate în tuburi şi canale

(confecţionate din tablă, materiale plastice etc)

5.1.1. Montarea tuburilor de protecţie

Distanţele minime între tuburile electrice de protecţie sau faţă de alte instalaţii au fost indicate în tabelul 3.1. al I.7 şi art. 5.3.24.

Se vor folosi tuburi cu piese îmbinare uzinate, racorduri olandeze (lipite sau filetate), mufe, curbe; adeziv CCEEZ-100 şi dicloretan solvent păstrat în case tablă galvanizată (+540) etanşe şi etichetate.

5.1.2. Trasee

La alegerea traseelor circuitelor cu tuburi protectoare trebuie să se evite suprafeţele şi zonele calde ale încăperilor (coşurile de fum, panourile radiante ale instalaţiei de încălzire, sobele, cazanele de încălzire, cuptoarele etc) - distanţe conform I.7 cap.4.

În mod excepţional, tuburile metalice pot fi pozate în astfel de locuri calde, cu condiţia să se utilizeze conducte cu izolaţia rezistentă la temperaturi înalte (FffBC, FffSi etc).

Este interzis ca tuburile electrice să străpungă coşurile şi canalele de fum sau canalele de ventilare.

În general, tuburile protectoare se montează pe trasee orizontale sau verticale, care urmăresc liniile arhitectonice ale construcţiei. Se recomandă ca traseele orizontale să fie amplasate la o distanţă de 20-30cm de plafon sau de pardoseală. Pentru traseele verticale se recomandă distanţa de 10÷15cm de tocurile uşilor sau ale ferestrelor. În instalaţiile îngropate sub pardoseli se admit şi trasee directe, în vederea scurtării lor. Prinderea conform I.7.

5.1.3. Fixarea tuburilor.

La montarea aparentă a tuburilor protectoare se folosesc scoabe metalice sau din bachelită, sau console metalice. La montarea îngropată, fixarea tuburilor se face cu cuie şi ochiuri din sârmă sau cu copci de ipsos.

În cazul construcţiilor cu elemente din beton armat (stâlpi, grinzi, chesoane, panouri mari, diafragme etc) trebuie să se prevadă de la turnarea acestora găurile de trecere şi şliţurile pentru montarea tuburilor electrice, găurile pentru doze, pentru dibluri de aparate etc. Este interzis să se practice străpungeri sau şanţuri prin dăltuire în elementele din beton armat.

În cazurile în care circuitele trec prin încăperi cu medii agresive deosebite (umiditate, praf, agenţi, agenţi corozivi) este necesar să se etanşeze locul de trecere a tuburilor prin perete cu masă bituminoasă; etanşarea se aplică pe ambele părţi ale peretelui sau cel puţin pe partea dinspre încăperea cu mediul cel mai agresiv.

La trecerea circuitelor prin rosturile de dilatare ale construcţiilor, tubulatura se întrerupe pe o distanţă de 5 cm, racordarea făcându-se printr-o mufă de circa 20 cm lungime care permite preluarea diferenţelor de lungime datorită dilatării tuburilor şi respectiv a construcţiei.

5.1.4. Îndoirea tuburilor

La îndoirea tuburilor trebuie să se realizeze următoarele raze minime de curbură: • de cinci ori diametrul exterior al tubului în cazul montajului aparent;

• de 10 ori diametrul exterior în cazul montajului îngropat.

5.1.5. Dozele şi cutiile de derivaţie

Se montează de regulă pe suprafeţele verticale ale construcţiei (pereţi, grinzi, stâlpi etc). Se interzice montarea dozelor dedesubtul conductelor de apă, abur, gaze etc.

Pe traseele în linie dreaptă, dozele de trecere se prevăd la fiecare 6 m în cazul circuitelor cu conducte din aluminiu şi respectiv la fiecare 10 cm în cazul celor din cupru. Trebuie să se prevadă

23

doze de trecere după cel mult două curbe sau după două coturi în cazul conductelor din aluminiu şi respectiv după cel mult trei curbe sau două coturi în cazul conductelor din cupru.

La instalaţiile montate prin podurile clădirilor, dozele se vor monta de preferinţă în încăperile de la ultimul etaj, imediat sub plafon. Se admite montarea dozelor şi în poduri, dar numai pe elementele incombustibile ale clădirii (zidării, stâlpi şi grinzi din beton armat, sau metalice).

La instalaţiile de iluminat mai pretenţioase, dozele pot fi montate şi pe plafonul încăperilor, cu condiţia să rămână mascate sub corpurile de iluminat, sau sub dispozitivele de susţinere ale acestora.

La corpurile de iluminat care sunt prevăzute cu cleme sau borne de derivaţie se admite trecerea conductoarelor prin interiorul corpurilor şi realizarea convexiunilor la bornele acestora.

5.1.6. Protejarea tuburilor

În cazul montajului aparent, tuburile metalice şi accesoriile acestora se protejează contra coroziunii prin acoperiri protectoare (vopsea de ulei, lacuri anticorozive etc); se exceptează tuburile şi accesoriile IP, acestea fiind protejate contra coroziunii.

5.1.7. Montarea conductelor electrice

De regulă, conductoarele aceluiaşi circuit sau coloană (inclusiv conductorul de nul de lucru şi eventual conductorul de protecţie) se montează în acelaşi tub.

În cazul circuitelor de curent continuu, conductoarele + şi - pot fi montate în tuburi separate.

Ca regulă generală, într-un tub se montează numai conductoarele unui singur circuit. În următoarele cazuri se admite montarea în acelaşi tub a mai multor circuite:

• pentru alimentarea mai multor motoare ale unui acelaşi utilaj;

• în cazul circuitelor mononul;

• în cazul unui corp de iluminat alimentat prin mai multe circuite;

• circuite de iluminat, în cazul unor trasee magistrale;

• circuitele de semnalizare, comandă, automatizare sau control, care deservesc un proces tehnologic funcţional unic;

• circuitele cu destinaţii diferite ale aceluiaşi utilaj (alimentare, comandă etc);

• circuitele de lumină şi de prize din locuinţe, cu condiţia utilizării conductelor cu izolaţia colorată diferit.

Este interzis să se monteze împreună în acelaşi tub (canal):

• circuite cu tensiuni sub 65 V, cu circuite cu tensiuni superioare; • circuite cu tensiuni sub 1000 V, cu circuite cu tensiuni superioare;

• circuite cu frecvenţe diferite.

Prin dozele de tragere sau de ramificaţie ale unui traseu pot să treacă direct - fără legături sau derivaţii - circuite cu destinaţie diferită, cu condiţia să aibă aceeaşi tensiune.

Conductele din cupru se trag în tuburi cu ajutorul unor sârme de oţel; cele din aluminiu se introduc prin împingere. Nu se recomandă executarea lucrărilor cu conducte din aluminiu la temperaturi sub -5°C.

5.2. INSTALAŢII ÎN CABLURI

5.2.1. CONDIŢII GENERALE

Se va respecta normativul PE 107 şi precizările din I.7 cap. 4.138.

Traseele cablurilor se aleg în aşa fel încât să se realizeze legături scurte, în concordanţă cu ansamblul reţelelor de cabluri şi cu extinderile preconizate, evitându-se zonele în care este posibilă deteriorarea cablurilor.

Cablurile de comandă şi control vor avea, pe cât posibil, trasee diferite de cele ale cablurilor de energie.

24

Pentru cablurile de energie de tensiuni diferite, se va urmări de asemenea realizarea de trasee diferite; în cazul în care acest lucru nu este posibil, se vor respecta prevederile cu privire la distanţe şi separări.

La instalarea cablurilor se recomandă să se prevadă o rezervă de lungime pe traseu şi la capete, pentru a se permite introducerea sau înlocuirea manşoanelor şi a cutiilor terminale. Pe trasee lungi, rezerva se obţine prin montarea ondulată a cablurilor.

La intrarea şi ieşirea cablurilor din canale, clădiri sau tuneluri, la pozarea sub drumuri sau sub căi ferate, cablurile se vor proteja în tuburi de protecţie rezistente la solicitări mecanice.

Ţevile de protecţie vor avea diametrul interior de cel puţin 1,5 ori diametrul exterior al cablului. Ele vor avea cel mult două curbe realizate cu o rază de curbură minimă de 15-30 ori diametrul exterior al cablului, în funcţie de tipul acestuia. Capetele ţevilor se vor berclui.

Razele minime de curbură menţionate se vor realiza şi în timpul manipulărilor şi la montarea cablurilor.

În cazul aşezării înclinate a cablurilor este indicat a se folosi cabluri cu izolaţie uscată. Se pot utiliza cabluri cu izolaţie de hârtie impregnată, numai dacă diferenţa de nivel între punctul superior şi cel inferior de pe traseu nu depăşeşte 20cm, pentru cabluri de energie de 1kV.

Liniile de cabluri se vor proteja împotriva curenţilor de suprasarcină şi de scurtcircuit.

Desfăşurarea cablurilor de pe tambure şi pozarea lor se va face numai în condiţiile de temperatură ale mediului indicate de fabricile furnizoare pentru tipurile respective de cabluri.

5.2.2. INSTALAREA INTERIOARĂ

Se va respecta I.7 cap. 4.6.; 4.7; 4.8; 4.9 şi 4.138 şi PE 107 cap. 4.1.6; 4.1.8; 4.1.9; 4.1.10; 4.1.12.

La executarea acestor instalaţii trebuie să se ţină seama că temperatura minimă pentru manipularea cablurilor cu manta şi izolaţie din PVC şi a celor cu izolaţie din hârtie şi manta din plumb este de +5°C (cablurile cu izolaţie din cauciuc se pot monta până la temperaturi de -20°C). În cazurile în care se impune montarea cablurilor în condiţii de temperatură sub aceste limite, trebuie să se procedeze la preîncălzirea prealabilă a acestora în încăperi cu temperatura de +20 ...+25°C până ce atinge această temperatură.

În instalaţiile interioare este interzis să se folosească cabluri cu înveliş din iută, aceasta fiind un material combustibil care poate înlesni propagarea incendiilor. Distanţele la alte instalaţii conform PE 107 cap.4.2.1.

5.2.2.1.Montarea aparentă a cablurilor

Pe traseele orizontale la montarea aparentă pe console sau pe zidării, distanţa între două puncte de fixare trebuie să fie de cel mult 0,75 m pentru cablurile armate şi de 0,4 m pentru cele nearmate.

Pe verticală, distanţa între punctele de fixare poate să crească până la cel mult 2 m.

De regulă, distanţa între axele cablurilor de energie se prevede de 10cm, dar conform PE 107 cap.4.2.

5.2.2.2.Curbarea cablurilor

Pentru curbarea cablurilor electrice armate sau nearmate trebuie să se ţină seama de indicaţiile fabricii constructoare (10Dext cablu la S≥25mmp; 8Dext la S≤16mmp) şi 6 Dext la cablu nearmat.

5.2.2.3.Protejarea cablurilor

La traversările prin zidării, cablurile trebuie să se protejeze prin tuburi metalice sau beton. După caz, aceste treceri se etanşează cu masă bituminoasă (contra umezelii, a prafului, a agenţilor corozivi etc).

Tronsoanele de cabluri se taie cu o rezervă de lungime de 2,5÷3%, în vederea compensării deformărilor datorită variaţiilor de temperatură.

Pe porţiunile de traseu expuse loviturilor, cablurile nearmate se protejează cu tuburi metalice.

În locurile accesibile personalului neautorizat, cablurile (armate sau nearmate) pozate aparent, se instalează la o înălţime de cel puţin 2 m faţă de pardoseală.

5.2.2.4.Montarea cablurilor pe stelaje şi poduri de cabluri

25

La executarea instalaţiilor cu cabluri montate pe stelaje şi poduri de cabluri se respectă în general aceleaşi condiţii ca la pozarea aparentă a cablurilor; în astfel de cazuri, utilizarea cablurilor armate nu este justificată, deoarece ele nu sunt expuse loviturilor.

Aşezarea cablurilor se face de regulă la distanţa de 10 cm între axele lor.

Stelajele sau podurile de cabluri se execută fie din profile laminate de oţel (cornier, I etc), fie din aceleaşi profile executate din tablă de oţel.

Principalele elemente care intră în alcătuirea stelajelor şi podurilor de cabluri tipizate sunt consola, montantul şi longeronul, confecţionate din tablă de oţel (OL 38) cu grosimea de 2mm. Podurile şi stelajele de cabluri se pot realiza în două variante constructive:

• varianta tip scară, la care cablurile se aşează pe traverse (se utilizează pentru cablurile de energie, cu secţiuni mari);

• varianta tip placă, la care cablurile se aşează pe o placă continuă din tablă (se utilizează în special pentru cablurile de comenzi, semnalizări etc).

La asamblarea podurilor şi stelajelor din elemente prefabricate se mai folosesc: bride pentru console şi pentru montanţi, eclise, traverse etc.

Pentru devieri de trasee în plan sau de la un nivel la altul se folosesc elemente speciale, care asigură racordarea corespunzătoare a tronsoanelor de pod.

5.2.2.5.Montarea cablurilor în canale (tuneluri) Cablurile pot fi montate în una din variantele următoare:

• pe console sau poduri de cabluri (vezi punctul precedent);

• prin pozare liberă pe fundul canalelor;

• prin pozare aparentă pe pereţii canalelor.

Canalele (tunelurile) pentru cabluri trebuie să fie prevăzute cu posibilităţi de vizitare comodă şi cu pante pentru scurgerea apei; de asemenea, trebuie să fie bine izolate hidrofug şi bine ventilate.

În cazurile când cablurile se montează pe o singură latură a canalului (tunelului), cablurile de energie se aşează deasupra cablurilor cu alte destinaţii şi se despart de acestea prin elemente continue din materiale rezistente la foc.

Dacă se prevede pozarea cablurilor pe ambele laturi ale canalelor (tunelurilor), pe o latură se montează cablurile de energie şi pe cealaltă restul de cabluri.

Se admite pozarea cablurilor electrice în acelaşi canal sau tunel cu conducta de aer, conducte pentru fluide neinflamabile, cu condiţiile de distanţă indicate în PE 107 cap.4.2.2 şi cap. 4.2.3.

5.2.3. REŢELE EXTERIOARE SUBTERANE CU CABLURI (conf. PE 107)5.2.3.1.REGULI DE INSTALARE A CABLURILOR ÎN PĂMÂNT

5.2.3.1.1. În pământ , cablurile se vor poza în conformitate cu prevederile § 2.2, § 2.3, §

2.4., art. 3.3.2, §4.1 şi art. 4.3.1. din PE 107, cu următoarele precizări: Distanţele prescrise de pozare a cablurilor în şanţuri sunt:

Adâncimea de pozare “H” în condiţii normale nu va fi, de regulă, mai mică de: în cazul cablurilor cu tensiune nominală până la 20 kV inclusiv (0,7...0,8) m

Adâncimea de pozare se poate reduce până la 0,5 m în incinta staţiilor de conexiuni şi de transformare pe porţiuni scurte (sub 5 m) la intrarea cablurilor în clădiri, la pozarea sub planşee de beton şi la pozarea în tuburi de protecţie.

Distanţa liberă pe orizontală “L” între cablurile pozate în acelaşi şanţ sau între cabluri pozate în şanţuri separate nu va fi mai mică decât valorile minime indicate în tabel.

Distanţe minime, în cm, pe orizontală între cabluri pozate în pământ

Tipuri de cabluri

Comandă

control

Energie Telefoni e

MTTc

Tracţiun e

urbană

Ale

altor unităţi

1≤ 6÷20kV

trif. monof.

26

Comandă -control

Nenormat 10 101) 101) 502) 502) 502)

Energie ≤ 1kV 10 7 25 25 502) 502) 502)

NOTE:

1. Distanţele se stabilesc sau se verifică în baza calculelor de influenţă conform STAS 832.

2. Se măreşte de la 50 cm la 60 cm în cazul adâncimilor de îngropare mai mari de 1,50 m.

3. L=7 cm între cablurile monofazice aparţinând unei aceleaşi grupe trifazate (nu se normează în cazul aşezării cablurilor treflă);

L=25 cm între grupele trifazate de cabluri.

Pentru pozarea directă în şanţuri se folosesc profile, în funcţie de tensiune, diametrul şi numărul de cabluri instalate în şanţ.

Alegerea tipului şanţului de pozare a cablurilor de 0,5÷1kV, cablurile fiind de aceeaşi tensiune, funcţie de diametrul exterior şi numărul de cabluri, se face conform tabelului.

Diametrul exterior al

cablurilor-mm

Distanţa dintre axele cablurilor-mm

Tipul şanţului de pozare a cablurilor - variante

Numărul cablurilor pozate în şanţ

1 2 3 4 5 6

−până la 25 125 S40/80 a

S40/80 a

S50/80a S60/80 a

S70/80a S85/80a

−26-30 130 S40/80 a

S40/80 a

S50/80a S60/80 a

S70/80a S85/80a

−S40/80a 140 S40/80 a

S40/80 b

S50/80a S60/80 a

S70/80a S85/80a

−41-50 150 S40/80 a

S40/80 b

S50/80a S70/80 a

S75/80a S100/80a

−51-60 160 S40/80 a

S40/80 b

S50/80a S70/80 a

S85/80a S100/80a

−61-70 170 S40/80 a

S40/80 b

S60/80a S70/80 a

S85/80a S115/80a

−71-80 180 S40/80 a

S40/80 b

S60/80a S75/80 a

S100/80a

S115/80a

−81-90 190 S40/80 a

S40/80 b

S60/80a S85/80 a

S100/80a

S115/80a

OBSERVAŢII:

• Când într-un şanţ se pozează cabluri, cu diametre diferite, pentru toate cablurile se va adopta distanţa dintre primele două cabluri cu diametrele cele mai mari;

• Simbolizarea tipului de şanţ s-a făcut după catalogul de subansambluri 1974-ISLGC.

Astfel, se va restrânge folosirea cărămizilor pline şi, ca sisteme de avertizare a prezenţei cablurilor electrice subterane, se vor utiliza:

• folii şi benzi avertizoare din mase plastice;

• plăci din mase plastice.

Folia din polietilenă, având grosimea de 0,15÷0,20 mm şi orice culoare, se montează ca despărţitoare între straturile de nisip şi pământ.

Benzile avertizoare, având lăţimea minimă de 0,5 mm şi culoarea galbenă sau portocalie, se vor monta în stratul de pământ (la 20 cm deasupra foliei) şi vor fi inscripţionate continuu (“Atenţie!

27

Circuite electrice. Pericol de moarte!”), cu săgeţi între inscripţii.

Plăcile din mase plastice, având dimensiunile minime de 400×200×5 mm şi orice culoare, vor avea faţa inferioară striată şi cea superioară, inscripţionată (“Atenţie! Cabluri electrice. Pericol de electrocutare!”).

Cablurile se pozează în şanţuri, şerpuit, la minimum 0,7 m de suprafaţă, între două straturi de nisip sau pământ (granulaţie maximă 30 mm) cu o grosime de circa 10cm fiecare, peste care se pune un dispozitiv avertizor (exemplu benzi avertizoare şi plăci avertizoare din mase plastice) şi pământ rezultat din săpătură (din care s-au îndepărtat toate corpurile care ar putea produce deteriorarea cablurilor).

Utilizarea plăcilor avertizoare este recomandată în următoarele situaţii:

• pentru cablurile care alimentează consumatori importanţi;

• în zone cu densităţi mari de cabluri sau de reţele subterane;

• în cazul profilelor de şanţuri cu cabluri etajate între straturile de cabluri;

• deasupra manşoanelor.

Se va evita pozarea cablurilor în straturi suprapuse (etajate) atât din cauza influenţelor termice defavorabile, cât şi a unei intervenţii ulterioare dificile la cablurile inferioare.

Pentru menţinerea distanţelor minime prescrise, între cablurile cu tensiuni diferite sau între cablurile de medie tensiune (de aceeaşi tensiune) pozate în acelaşi şanţ, se vor monta distanţoare (din mase plastice sau cauciuc) pe toată lungimea cablurilor, amplasate pe traseu la distanţe de circa 1 m.

În oraşe şi zone locuite, reţelele de cabluri trebuie pozate, de regulă, pe partea necarosabilă a străzilor (sub trotuare) sau în anumite condiţii, în zonele verzi din cartierele de locuinţe. Cablurile pozate pe partea carosabilă a străzilor trebuie să aibă o protecţie mecanică corespunzătoare. Distanţe minime între cabluri pozate în pământ şi diverse reţele, construcţii sau obiecte - dacă nu există altă specificaţie pe planşă

Nr. crt.

Denumirea reţelei, construcţiei sau obiectelor

Distanţa minimă(m) Observaţiiîn plan

orizontal(aproprieri)

în planvertical

(intersecţii)1.

C

O

N

D

U

C

T

E

−apă şi canalizare 0,5* 0,25 *) La adâncimi peste 1,5m distanţa minimă este de 0,6m2.

3. −termoficare, abur

−apă fierbinte

1,50,5

0,50,2

Distanţele pot fi reduse cu 50% cu măsuri de protejare termică a cablului sau de reducere a încărcării

4.

−fluide combustibile 1,0 0,5* *) Distanţa poate fi redusă până la 0,25m în cazul protejării cablului în tuburi pe toată lungimea intersecţiei plus câte 0,5m pe fiecare parte

−gaze 0,6* 0,1 *) În cazul protejării cablurilor în tuburi, distanţa va fi funcţie de presiunea gazelor şi anume 1,5m pt. presiune joasă şi intermediară, 2m pt. presiune redusă şi 3m pt. presiune medie

5. Fundaţii de clădiri 0,6 - Cu condiţia verificăriistabilităţii construcţiei

6. Arbori (axul acestora) 1,0 - Se admite reducerea distanţei

28

cucondiţia protejării cablurilor în tuburi

7. LEA

≤1kV 0,5* - *) Distanţa se măsoară de la margineastâlpului sau fundaţiei

8. L

E

A

<1kV neutruizolat sautratat

1,0 - Distanţele se măsoară de la conductorul extrem al LEA (proiecţiape orizontală);

9. neutru legat la pământ

5,0 - Pentru cablurile de comandă control şi de telemecanică, precum şi pentru adoptarea unor distanţe mai reduse se vor face calcule de influenţă

10. Şină de tramvai (cea mai apropiată)

2* 1** *) Se admite reducerea până la1m în cazul cablurilor cu înveliş din PVC sau pozateîn tuburi

**) Cablurile se montează în tuburi de protecţie; unghi minim de

traversare 60° (recom. 75°-90°

11. CĂI

NEELE

−uzinale 1 1*

-

*) Unghi minim de traversare 75°.

Nr. crt.

Denumirea reţelei, construcţiei sau obiectelor

Distanţa minimă(m) Observaţiiîn plan

orizontal(aproprieri)

în planvertical

(intersecţii)12. F

ERATE

CTRIFIC.

−MTTc 3 2* Cablurile vor protejatetuburi până limita zonei expropriere, dar min.2mla şina extrem

fi în la de

de ă

13.

CĂI

ELECT

−uzinale 1,5* ** *) Cu măsuri de protecţie pentrucabluri

−idem darmin.3m; −traversarea la 10m de ace sau de cablu

deîntoarcere;

29

14. FERATE

RIFICATE

−MTTc 10* ** *) Se admite reducerea până la3m pe bază de calcul, cu măsuri de protecţie pentru cablu şi cu aprobarea organelor MTTc

**) 1,4m - tub izolant

(PVC, beton atc);

−3m tub metalic.

15. Drumuri 0,5* 1** *) Măsurată de la bordură spre trotuar (în localităţi) sau de la ampriză spre zona de protecţie (în afaralocalităţilor)

**) Măsurată în axul drumului; tubul de protecţie va depăşibordura,respectiv ampriza cu cca0,5m; unghiul

minim

de traversare 60° (recomandat 75°90°

16. Cabluri electrice(inclusiv tracţiune urbanăşi telefonie)

* 0,5** *) a se vedea tabelul 4 PE 107

**) Se admite reducerea până la 0,25m, cu condiţia protejăriimecanice a cablului traversar, pe o distanţă de 0,5m de o parte şi de alta a traversării.

Ordinea de aşezare a cablurilor electrice sub trotuare dinspre partea clădită înspre zona carosabilă:

• cabluri de distribuţie de joasă tensiune;

• cabluri de distribuţie de medie tensiune; • cabluri fir pilot pentru telemecanică;

• cabluri de iluminat public.

După pozare, pe planul reţelei de cabluri al localităţii sau al incintelor obiectivelor industriale, se vor trece în mod obligatoriu orice modificări de traseu faţă de proiect.5.2.3.1.2. Instalarea cablurilor în tuburi

Distanţe prescrise. Adâncimea de aşezare în pământ a tuburilor sau a blocurilor de cabluri trebuie să corespundă conform condiţiilor locale din proiect, însă nu mai mică decât adâncimile prevăzute la art.

4.3.1. lit. a PE 107 pentru cablurile pozate în şanţuri în pământ.

Reguli de instalare a cablurilor în tuburi (sau blocuri) de cabluri . Adoptarea soluţiei de instalarea cablurilor în tuburi se va face, de regulă, pe tronsoanele în care este necesar a se asigura: evitarea lucrărilor de desfacere a trotuarelor, carosabilului sau a altor suprafeţe pavate sau betonate pentru eventuale intervenţii ulterioare sau o protecţie mecanică ridicată a cablurilor.

30

În sensul arătat, instalarea în tuburi se utilizează, de regulă, pentru legăturile de telemecanică şi de telecomunicaţii în localităţi, precum şi pentru subtraversarea căilor de circulaţie de către cablurile de energie. Numărul de tuburi este cu rezervă goală 10% ţinând seama de perspectiva de dezvoltare a reţelelor de cabluri în zona respectivă. De asemenea, trecerea cablurilor din pământ prin pereţii de clădiri, canale, galerii va fi protejată prin tuburi încastrate în construcţii.

Materialul tubului:

• tuburile din materiale termoplastice (PVC);

• tuburile din oţel sau fontă se vor folosi în cazuri speciale cu eforturi mecanice foarte mari. Nu necesită încastrări de protecţie.

Datorită naturii magnetice a tubului de oţel, nu se va instala cablul monopolar aparţinând unei singure faze într-un tub (a se vedea şi art. 4.1.5.)

Diametrul tubului trebuie să permită tragerea cablurilor fără risc de gripare. Raportul dintre diametrul interior al tubului şi diametrul exterior al unui cablu trebuie să fie: • minimum 2,8 - în cazul tragerii a trei cabluri monofazate în acelaşi tub;

• minimum 1,5 - în cazul tragerii unui singur cablu în tub.

Traseul parcursului în tub (lungimea, schimbările de direcţie, razele de curbură) nu trebuie să conducă la solicitări de tracţiune dăunătoare cablului în timpul tragerii.

Metodele de calcul ale efortului de tragere şi valorile tracţiunii admise pentru diferite tipuri de cabluri sunt indicate în anexa 6/PE 107.

La pozarea cu cap de tragere, la care se solicită mecanic metalul din conductoare, prin aplicarea forţei, aceasta va fi de maximum 30N/mmp pentru Al şi 50N/mmp pentru cupru (Pnecesar=2G<Pmax, unde G este greutatea cablului tras).Dispunerea tuburilor

• Racordarea cablurilor între ele trebuie să fie realizată fără bavuri sau asperităţi care să conducă la deteriorarea cablului.

• În cazul subtraversării căilor de circulaţie se va asigura rezistenţa mecanică şi stabilitatea necesară. Se va urmări ca tuburile în care sunt instalate cabluri monofazate să nu fie înconjurate de armături metalice.

• Extremităţile tuburilor vor fi obturate, cu interpunerea, în cazul cablurilor nearmate, a unui strat elastic între cablu şi materialul de obturare.

5.2.3.1.3.La instalarea cablurilor în canale şi tuneluri , în exteriorul clădirilor, se va ţine seama că:

• În canalele de cabluri, amplasate deasupra nivelului apelor subterane, se admite ca fundul să fie de pământ acoperit cu un strat de drenaj de nisip sau pietriş bătătorit, avnd grosimea de 10÷15cm.

• Canalele de cabluri în exteriorul incintelor vor fi acoperite cu pământ, pavaj etc, deasupra plăcilor demontabile. Traseul va fi marcat cu borne etc.

5.2.3.1.4. Instalarea cablurilor pe estacade şi poduri de cabluri suspendate pe porţiuni de traseu se va face avându-se în vedere şi următoarele:

• Se admit reţele aeriene de cabluri prin pozarea acestora pe poduri de cabluri suspendate sau pe estacade separate sau comune cu alte instalaţii, în incintele industriale, în zone cu densitate mare de reţele subterane tehnologice, soluri agresive etc.

• Pozarea cablurilor pe estacade şi poduri se poate realiza prin:

−stelaje metalice cu console;

−paturi din plasă de sârmă;

−cabluri suspendate pe funie de oţel; −cabluri autoportante etc. Se va respecta PE 107 cap.4.2.4.

31

5.2.3.1.5. La pozarea cablurilor pe stâlpi (ieşirea cablurilor din pământ pe stâlpi) se vor respecta următoarele:

• Cablul se va proteja contra deteriorărilor mecanice. Tubul de protecţie poate fi izolant sau metalic; în acest ultim caz, tubul de protecţie se va lega la pământ.

• Cablul se va curăţa, pe porţiunea ieşită din pământ, de materialele de protecţie combustibile

(iută, bitum) şi se va proteja anticoroziv prin vopsire.

• Ieşirea din pământ a cablului şi pozarea acestuia se vor face, pe cât posibil, pe partea opusă zonei de circulaţie şi pe partea nordică a stâlpului.

• Se va asigura o rezervă de cablu prin pozarea ondulată sau în buclă la baza stâlpului.

5.2.3.1.6. Pozarea cablurilor pe ziduri (racordarea cofretelor la branşament etc) se va face în aceleaşi condiţii ca la pozarea cablurilor pe stâlpi. În plus, se menţionează că în cazul în care traseul cablului subteran, către clădirea pe care o racordează, se găseşte în apropierea branşamentului de gaze, se prevede o răsuflătoare de gaze la capătul exterior al ţevilor de protecţie care conduc cablurile electrice la firida de branşament.

5.2.3.1.7.Pozarea sub apă a cablurilor 1kV , pentru traversarea râurilor, canalelor nenavigabile şi lacurilor se va face respectându-se următoarele:

• Cablurile se vor poza în zone supuse cât mai puţin la eroziune, în altă situaţie se vor lua măsuri pentru evitarea dezgolirii cablurilor.

• Nu se va face pozarea cablurilor în zone amenajate pentru diverse activităţi în apă sau la malurile apei.

• Pozarea cablurilor se va face pe fundul apei.

• În locurile de trecere sub apă a cablului, pe ambele maluri se vor lăsa rezerve de cel puţin 10m.

• Trecerile cablurilor sub apă se vor însemna pe maluri cu borne.

5.2.3.2.Cutii terminale şi manşoane de înnădire

Toate vor avea etichete conform 7.2. al PE 107 (U, cu pozare cablu conform PE 107).

Cutiile terminale şi manşoanele de înnădire ale cablurilor trebuie să asigure protecţia cablurilor împotriva pătrunderii umezelii şi a altor substanţe cu acţiune agresivă din mediul înconjurător.

Cutiile terminale şi manşoanele de înnădire ale cablurilor trebuie să reziste la tensiunile de încercare ale cablurilor.

Capetele terminale de exterior ale cablurilor se montează, de cele mai multe ori, pe stâlpi pentru a se face legătura cu liniile aeriene; pentru protejarea la intemperii se folosesc cutii terminale de 1kV, STAS 3535-69. Rezerva cablu la cutie trebuie să permită o dată refacerea legăturii.

Manşoanele de înnădire vor asigura:

• continuitatea electrică a conductoarelor din cablu, fără diminuarea secţiunii acestora;

• continuitatea electrică a mantalei metalice, a benzilor metalice şi a ecranelor;

• etanşeitatea mantalei de plumb sau aluminiu;

• continuitatea circulaţiei de ulei, la cablurile cu ulei sub presiune;

• nivelul de izolaţie şi protecţia mecanică, similar cu cele ale cablului.

La îmbinarea cablurilor cu izolaţie din hârtie impregnată, cu cabluri cu izolaţie uscată, se vor lua măsuri pentru a se împiedica păstrunderea masei izolante în cablul cu izolaţie uscată.

Numărul manşoanelor de legătură la 1km de linie subterană nou construită, se recomandă a nu depăşi 6 bucăţi.

La aşezarea capetelor de cablu ce urmează a se înnădi, acestea trebuie să fie petrecute unul peste altul, în linie dreaptă, pe o lungime de 1÷1,5 m (în funcţie de dimensiunea cablului, adică de mărimea manşonului). Această suprapunere este necesară pentru ea, la executarea manşonului de legătură, să se poată lăsa de o parte şi de alta a acestuia câte o rezervă în formă de “s” 2 ori lungimea manşonului, pentru a împiedica smulgerea capetelor de cablu prin presarea pământului, cât şi pentru o eventuală refacere a manşonului.

32

Înnădirea în prelungire a cablurilor de energie 1kV se face prin manşoane de legătură din fontă, STAS 2739, iar legarea în derivaţie a cablurilor armate subterane se face prin manşoane cu derivaţie din fontă STAS 1570.

Pentru umplerea manşoanelor se foloseşte masă izolantă bituminoasă STAS 3897-73 sau masă izolantă nebituminoasă STAS 3898.

Înnădirea cablurilor de comandă şi control se permite numai în următoarele cazuri:

• când lungimea traseului este mai mare decât lungimea de fabricaţie a cablului respectiv;

• pentru înlăturarea deranjamentelor cablurilor în funcţiune.

Pentru cablurile până la 1 kV se utilizează manşoane de plumb numai la cablurile de semnalizare, comandă şi telefonice, cu izolaţie de hârtie.

Pentru realizarea liniilor electrice subterane, MEE a dispus folosirea de armături din cauciuc, (manşoane de legătură şi derivaţie, precum şi cutii terminale) pentru cablurile izolate în hârtie, în vederea economisirii fontei. Odată cu introducerea în fabricaţie a acestor armături, urmează a li se definitiva caracteristicile tehnice. De asemenea, pentru cablurile cu manta şi izolaţie din PVC, urmează să se extindă utilizarea cutiilor terminale şi a manşoanelor din PVC. Acestea se realizează în cadrul TIAB.

Legăturile electrice ale cablurilor subterane se realizează prin cleme şi anume:

• cleme de legătură în prelungire, STAS 6731;

−în prelungire normală, simbol CLPN;

−în prelungire lungă, simbol CLPL; −în prelungire şi de reducere, simbol CLR.

• cleme de derivaţie:

−fixă, STAS 6731, simbol CLD; −demontabilă, STAS 1234, simbol CTD.

• cleme pentru branşamente:

−clemă de derivaţie, STAS 237, simbol CD-Br;

−clemă de nul pentru 3(9) derivaţii, STAS 238, simbol CN 3(9)

5.3. SISTEME DE DISTRIBUŢIE ÎN BARE PREFABRICATE

5.3.1. MONTARE SISTEME DE DISTRIBUŢIE ÎN BARE PREFABRICATE

Se va respecta normativul I.7 cap. 5.1.142…5.1.152.

Se vor respecta instrucţiunile de montaj ale furnizorului sistemelor de distribuţie în bare prefabricate.

Traseele sistemelor de distribuţie în bare prefabricate se aleg în aşa fel încât să se realizeze legături scurte, în concordanţă cu ansamblul consumatorilor şi cu extinderile preconizate. Distanţele minime între tuburile electrice de protecţie sau faţă de alte instalaţii au fost indicate în tabelul 3.1. al I.7.

Se vor folosi tronsoane de bare, elemente de schimbarea direcţiei, cutii de derivaţie cu sau fără aparate şi elemente auxiliare (piese de fixare, piese pentru suspendare, etc.) omologate, produse de fabricanţi atestaţi.

Fixarea sistemelor de distribuţie în bare prefabricate se face cu elemente suport (profile şi console) omologate.

La trecerile prin ziduri şi planşee sistemele de distribuţie în bare prefabricate se vor proteja cu bariere antifoc livrate de furnizorul sistemelor de distribuţie în bare prefabricate.

Sistemele de distribuţie în bare prefabricate se vor proteja împotriva curenţilor de suprasarcină şi de scurtcircuit.

5.3.2. Trasee

33

La alegerea traseelor sistemelor de distribuţie în bare prefabricate trebuie să se evite suprafeţele şi zonele calde ale încăperilor (coşurile de fum, panourile radiante ale instalaţiei de încălzire, sobele, cazanele de încălzire, cuptoarele etc) - distanţe conform I.7 cap.4.

Este interzis ca sistemele de distribuţie în bare prefabricate să străpungă coşurile şi canalele de fum sau canalele de ventilare.

În general, sistemele de distribuţie în bare prefabricate se montează pe trasee orizontale sau verticale, care urmăresc liniile arhitectonice ale construcţiei. Traseele orizontale şi verticale se vor amplasa, faţă de pereţi, plafoane sau pardoseli, la distanţele recomandate în instrucţiunile de montaj ale furnizorului sistemelor de distribuţie în bare prefabricate.

5.3.3. Fixare SISTEME DE DISTRIBUŢIE ÎN BARE PREFABRICATE

La montarea sistemelor de distribuţie în bare prefabricate se folosesc elemente de fixare (piese de fixare, piese pentru suspendare, etc.) şi elemente suport (profile şi console).

În cazul construcţiilor cu elemente din beton armat (stâlpi, grinzi, chesoane, panouri mari, diafragme etc) trebuie să se prevadă de la turnarea acestora găurile de trecere şi şliţurile pentru montarea sistemelor de distribuţie în bare prefabricate. Este interzis să se practice străpungeri sau şanţuri prin dăltuire în elementele din beton armat.

În cazurile în care sistemele de distribuţie în bare prefabricate trec prin pereţi şi planşee este necesar să se prevadă, la locul de trecere, bariere antifoc.

Distanţa maximă între două puncte de fixare a sistemelor de distribuţie în bare prefabricate, pe traseele orizontale şi verticale, este indicată instrucţiunile de montaj a sistemelor.

5.4. EXECUTAREA MONTAJULUI CORPURILOR DE ILUMINAT DE INTERIOR

La manipularea corpurilor se va evita deteriorarea lor. Ele se racordează doar între fază şi nul, astfel ca în dulii conductorul de nul al circuitului să fie legat la contactul exterior (partea filetată) a duliei, iar conductorul de fază trecut prin întreruptor se leagă la borna de interior în fundul duliei. Dispozitivele de suspendare (cârlige, dibluri etc) de tavan se vor verifica pentru a suporta fără deformaţii o greutate egală cu de 5 ori greutatea lor, dar cel puţin 10kg. Se interzice suspendarea corpului iluminat de conductori de alimentare.

Se va respecta întocmai cap. 6 al normativului I.7 (6.2; 6.3; 6.11; 6.16; 6.17; 6.18; 6.19; 6.20;

6.21; 6.23) - cap. 9 al I.7 - 9.2; 9.3; 9.10) şi cap. 11 - art. 1.7 din cap. 11 al I.7.

Legarea carcasei corpului de iluminat la conductor de protecţie se face în condiţiile date de STAS 12604/4.

5.5. EXECUTAREA LUCRĂRILOR MONTAJ APARATE ECHIPAMENTE ŞI RECEPTOARE ELECTRICE

Se va respecta normativul I.7 - pct. 5.1.÷5.3 şi 5.11.

5.5.1. Montarea aparatelor

5.5.1.1.Aparatajul de conectare

Se montează numai pe partea fixă a instalaţiilor: fac excepţie aparatele destinate anumitor utilaje electrocasnice, sau unor corpuri de iluminat, cu un curent nominal sub 1 A.

Întreruptoarele şi comutatoarele pentru instalaţii de iluminat se montează de regulă la înălţimea de 1,5 m de la pardoseala finită, la distanţa de 15 cm de la golul brut al uşii.

În locuinţe se recomandă ca întrerupătoarele şi comutatoarele să fie montate la înălţimea drucărului uşii (1,05 m).

5.5.1.2.Prizele

Pentru montarea prizelor se indică următoarele înălţimi:

• 0,15÷0,30 m în încăperile de locuit, birouri, săli de expoziţie etc (indiferent de natura pardoselii);

• 1,20÷1,40 m în bucătăriile locuinţelor;

34

• 1,20÷1,40 m în încăperi cu pardoseli neizolante din alte clădiri decât locuinţe; • 0,40 m în oficiile sau în sasurile din locuinţe;

• 1,50 m în camerele de copii din creşe, grădiniţe, şcoli, spitale de copii, cămine. În figură se prezintă unele detalii pentru montarea aparatelor de conectare în locuinţe.

5.5.1.3.Aparatele de protecţie şi de comandă (ÎNTRERUPĂTOARE, CONTACTOARE ETC)

Se montează fie cu dibluri, direct pe perete, fie pe suporturi metalice (console, stelaje). De regulă, aceste aparate se montează la înălţimea de 1,20÷1,40 m faţă de pardoseală, lăsându-se spaţiul necesar pentru decuvare (la aparatele cu cuvă de ulei).

La instalaţiile etanşe, racordarea la aparate a tubulaturii sau a cablurilor se face cu piese de îmbinare etanşe (mufe filetate sau presetupe).

La racordarea aparatelor de comandă şi de manevră, reţeaua se leagă la bornele R, S, T, iar conexiunile spre receptor la bornele A, B, C, respectiv la bornele A, B, C şi X, Y, Z în cazul comutatoarelor stea - triunghi.

Odată cu montarea aparatelor se fac şi reglajele respective ale elementelor de protecţie.

5.5.1.4.Releele termice ale întrerupătoarelor automate

Se reglează pentru intensitatea nominală a receptorului. Reglarea unui releu termic este corectă dacă acesta acţionează în timp de maximum două minute la un curent cu 50% mai mare decât curentul nominal al receptorului (de ex. la mersul în două faze a motoarelor trifazate). Dacă această condiţie de reglaj este îndeplinită, releul termic nu acţionează la curentul de pornire a motoarelor (releul nu trebuie să acţioneze la un curent de 6 ori curentul de reglaj, într-un timp mai scurt decât 2s pentru motoarele cu pornire normală, respectiv mai scurt decât 5s pentru motoarele cu pornire grea. La suprasarcini de 5 sau 20%, releul termic corect reglat nu trebuie să acţioneze timp de 2h, respectiv 1h.

5.5.1.5.Releele electromagnetice

Se reglează în felul următor: se aşează butonul sau pârghia de reglare a releului la poziţia 1 I s (Is

fiind curentul de serviciu) şi se conectează motorul, lăsându-l să funcţioneze timp de 1h, încărcat la puterea nominală; după acest timp, cu motorul în mers, se deplasează butonul (pârghia) spre gradaţia 0,6 Is până când releul acţionează provocând deconectarea motorului. Se deplasează apoi butonul sau pârghia releului spre notaţia 1 Is cu una sau două diviziuni. Se verifică apoi prin câteva porniri repetate ca releele să nu deconecteze la curenţii de pornire ai motorului.

Se va respecta I.7 - art. 5.16; 5.21÷5.29; 5.31; 5.34; 5.37; 5.39.

5.5.1.6.Pentru siguranţe fuzibile şi întreruptoare automate Se va respecta I.7 - art. 5.43.

Siguranţele şi întreruptoarele automate mici se vor folosi numai ca elemente de separare, fiind interzisă utilizarea lor ca elemente de conectare sub sarcină.

În instalaţiile electrice vor fi montate numai siguranţe fuzibile calibrate şi în execuţie închisă.

Siguranţele cu capac filetat se vor monta astfel încât conductoarele de alimentare să fie legate la şuruburile de contact, iar conductoarele de plecare spre consumatori să fie legate de duliile filetate.

Se interzice montarea siguranţelor pe conductorul folosit ca nul de lucru la circuitele bifazate cu trei conductoare şi la circuitele trifazate cu patru conductoare. De asemenea, nu se vor monta siguranţe pe conductoarele instalaţiei de protecţie (nul, pământ etc).

Siguranţele fuzibile vor fi astfel montate încât eventuala apariţie a unui arc electric să nu prezinte pericol pentru restul instalaţiei şi pentru personalul de exploatare.

Aparatele de conectare se vor monta în aşa fel încât să întrerupă simultan toate fazele circuitului pe care îl deservesc. Nu se admite întreruperea conductorului de protecţie. Conductorul de nul poate fi întrerupt numai în instalaţiile în care acesta nu este folosit şi pentru protecţie.

35

Întreruptoarele se vor monta astfel încât contactele lor mobile să nu fie sub tensiune atunci când aparatele sunt deschise şi să nu se poată închide sau deschide sub efectul vibraţiilor la lovirea aparatelor sau datorită greutăţii proprii a părţilor mobile.

Întreruptoarele şi separatoarele cu pârghie se vor folosi în cazurile în care este necesar să se asigure controlul vizual direct al separaţiei.

Aparatele de conectare se vor amplasa astfel încât arcurile sau scânteile electrice ce apar în timpul exploatării normale să nu fie periculoase pentru personalul de exploatare şi să nu poată cauza scurtcircuit, puneri la pământ sau deteriorarea obiectelor înconjurătoare.

5.5.2. Executarea şi montarea tablourilor de distribuţie

Tablourile de distribuţie trebuie să fie confecţionate numai în ateliere utilate corespunzător, astfel încât să se asigure o execuţie de calitate şi cu un preţ de cost cât mai avantajos.

La execuţia tablourilor se utilizează numai materiale incombustibile şi nehigroscopice, cum sunt:

• plăcile de marmură, textolit sau pertinax;

• plăcile şi profilele de oţel (laminate sau executate din tablă ambutisată);

• cutiile capsulate (din fontă sau din tablă de oţel).

Secţiunile conexiunilor de pe tablouri trebuie să corespundă curenţilor maximi admişi de coloanele şi circuitele care se conectează la tablou, conform schemei de circulaţie a acestor curenţi.

Pentru distribuţii de curenţi mai mari decât 100 A este de preferat utilizarea barelor pentru conexiuni.

Piesele sub tensiune neizolate de pe tablouri trebuie să fie distanţate la cel puţin 3cm de elementele care nu sunt sub tensiune (stelaj, rame sau cutii de protecţie, pereţi etc).

Tablourile nu trebuie să se amplaseze sub conductele de apă, canal, abur etc. Lateral, distanţa de la tablou până la astfel de conducte trebuie să fie de cel puţin 1,25 m.

Înălţimea de montaj a tablourilor de marmură se stabileşte astfel încât latura de jos şi latura de sus a tabloului să se situeze la următoarele cote:

• la clădiri de locuit, minimum 1,60 m şi respectiv maximum 2,50 m;

• la clădiri publice, minimum 1,20 m şi respectiv maximum 2,20 m;

• la clădiri industriale, cota minimă nu este normată; cea superioară, cel mult 2,20 m.

În spatele tablourilor confecţionate pe plăci izolante trebuie să se lase distanţele indicate în tabel. Distanţele la spatele tablourilor cu legături în spate

Dimensiunilemm

tabloului, 250×400 400×500 600×800 600×800 800×1000 1000×1800

Distanţaîntre

perete, în mm

tablou şi 100 150 250 350 600 800

La tablourile metalice sub formă de dulapuri trebuie să se prevadă coridoare de deservire în faţă şi în spate (dacă tabloul este cu acces şi din spate) cu lăţimea de cel puţin 0,80 m.

În cazul unor tablouri aşezate paralel, coridorul dintre ele trebuie să aibă lăţimea de cel puţin 1,00 m.

În cazul unor tablouri cu lungimi mai mari decât 7,00 m, coridoarele de deservire trebuie să aibă acces din două părţi.

La tablourile capsulate cu curenţi sub 200 A, conexiunile se pot realiza direct între bornele echipamentului la utilizarea cutiilor cu bare.

În cazurile când tablourile capsulate se montează pe pereţi (pe rame), la spatele cutiilor se lasă numai spaţiul necesar trecerii circuitelor şi coloanelor montate aparent.

În cazurile când tablourile capsulate se montează lângă perete, pe schelete fixate în pardoseală, se lasă la spate un interval de 15 cm. Scheletul se fixează şi de perete, cel puţin la latura superioară.

36

La stabilirea înălţimii de aşezare a tablourilor trebuie să se ţină seama de posibilitatea de realizare a razei de curbură a cablurilor racordate; după caz, se prevede adâncirea locală a pardoselii, sau pozarea cablului în canal, eventual trecerea acestuia prin pardoseală, la nivelul inferior al clădirii (soluţie acceptabilă în special pentru tablourile amplasate la parterul clădirilor, când cablurile pot fi montate în subsol.

Tablourile se vor monta perfect vertical, bine fixat la vibraţii şi protejat prin vopsire anticorozivă. Se va respecta întocmai pentru montajul şi execuţia tablourilor electrice normativul I.7 - cap.5 art. 5.59÷5-79; 5.81÷5.86 şi se vor folosi numai materiale şi aparate omologate având plăcuţe cu date caracteristice de recunoaştere.

5.5.3. Montarea maşinilor electrice

Ridicarea şi transportul maşinilor trebuie să respecte prevederile de protecţie a muncii cu privire la manevrarea obiectelor grele, utilizându-se, după caz, mijloace de transport şi de ridicat mecanizate.

Maşinile electrice se pot monta pe fundaţii de beton, pe suporturi metalice (console, cadre etc) fixate pe zidării, stâlpi etc, sau direct pe utilajele pe care le acţionează (în cazul motoarelor). În cazuri de provizorat se admite montarea maşinilor pe postamente din lemn (motoare cu puteri până la 14kW).

Fundaţiile sau postamentele trebuie să aibă dimensiunile în plan cu cel puţin 150mm mai mari decât dimensiunile plăcilor sau glisierelor de fixare ale maşinilor şi să fie mai înalte decât pardoseala cu cel puţin 150mm.

În locurile în care există pericol de inundaţie (unde sunt instalate conducte ce se pot sparge, de ex. în staţii de pompare, săli de cazane etc), înălţimea fundaţiilor (postamentelor) trebuie stabilită în mod corespunzător.

În jurul maşinilor trebuie să se rezerve spaţii suficiente pentru acces, pentru lucrări de revizie şi eventual pentru circulaţie.

În cazul maşinilor rotative se recomandă următoarele distanţe minime:

• 0,4 m între maşini şi perete;

• 0,8 m între maşini şi perete, dacă prin acest spaţiu se circulă;

• 1 m între diferite maşini, sau între maşină şi un tablou capsulat;

• 2 m între maşină şi tablouri deschise sau în execuţie protejată.

La montarea maşinilor trebuie să se aplice măsuri pentru limitarea zgomotelor supărătoare şi a vibraţiilor periculoase, utilizându-se materiale elastice corespunzătoare (straturi din plută expandată, amortizoare din cauciuc sau din oţel etc).

Motoarele destinate antrenării prin curele de transmisie se prevăd cu glisiere a căror cursă trebuie astfel dimensionată încât să permită întinderea curelei la montare şi în exploatare pe măsură ce cureaua se alungeşte.

În cazul antrenării directe, prin cuple, trebuie să se asigure coaxialitatea întregului agregat (motor - utilaj), cu toleranţele pe care le admite gradul de elasticitate al cuplei.

Dacă antrenarea se face prin intermediul unui angrenaj, trebuie să se asigure paralelismul (respectiv unghiul prescris) pentru arborii principali (motor - utilaj) şi angrenarea roţilor dinţate să se facă corect.

Se va mai respecta la montaj normativul I.7 cap. 5 - art. 5.89; 5.90; 5.94; 5.95÷5.98; 5.100 şi cap.

7 art. 7.2; 5.94; 5.95; 7.3; 7.7; 7.8; 7.9; 7.11.

5.5.4. Montarea bateriilor de condensatoare

Condensatoarele se montează de obicei pe stelaje metalice în 1÷3 etaje. Între condensatoarele de pe acelaşi nivel se lasă un interval de cel puţin 50 mm. Sub stelaje se instalează tăvi pentru colectarea scurgerilor de ulei.

La montarea lor se va respecta I.7 - art. 8.16.

37

5.5.5. MONTAREA INSTALAŢIILOR LA FIRME LUMINOASE

- se va face cu respectarea normativului I.7 - art.13.1 - 13.18.

5.5.6. EXECUTAREA LEGĂTURILOR ELECTRICE ŞI MARCAJ

Se va respecta I.7 - 4.15÷4.32.

La executarea legăturilor electrice între conductoare sau între acestea şi bornele (clemele) aparatelor sau ale utilajelor trebuie să se realizeze condiţii de conductibilitate electrică şi de rezistenţă mecanică apropiate de caracteristicile respective ale conductorului.

Contactele legăturii nu trebuie să se încălzească, la trecerea curentului nominal al conductorului, la mai mult de +60°C; totodată, căderea de tensiune pe legătură nu trebuie să depăşească 7 mV. Pentru dezizolarea conductoarelor în vederea efectuării legăturilor trebuie să se folosească cleşti speciali de dezizolat, care nu afectează secţiunea conductorului (astfel de cleşti se produc la fabrica ElectroMureş).

Legăturile conductoarelor izolate se izolează şi se protejează în cutii speciale (doze, manşoane etc) de construcţie corespunzătoare tubulaturii, conductelor sau cablurilor respective.

Este interzis să se efectueeze înnădirea conductoarelor în interiorul tuburilor de protecţie.

Legăturile conductoarelor de cupru sau de oţel se pot efectua prin răsucire şi cositorire, sau prin cleme. Răsucirea trebuie să cuprindă cel puţin zece spire pe o lungime de conductor egală cu cel puţin zece ori diametrul conductorului.

Pentru conductoarele de aluminiu se admit numai legături cu cleme speciale pentru aluminiu, sau prin sudură. Conductoarele de aluminiu cu secţiuni până la 6 mmp se pot suda şi la rece, folosindu-se pentru aceasta cleşti de construcţie specială.

Pentru legăturile între conductoarele de cupru şi cele de aluminiu trebuie să se folosească piese speciale de îmbinare din cupal (cleme, rondele intermediare etc) sau să se prevadă sudarea legăturii.

Legăturile în instalaţiile cu bare se pot realiza prin sudură, sau prin bulonare.

Legarea conductoarelor la bornele maşinilor, aparatelor sau tablourilor se poate executa direct, pentru conductoare cu secţiuni până la 10mmp sau cu papuci (lipiţi, sudaţi sau fixaţi cu şuruburi pe conductor) pentru cele cu secţiuni mai mari.

5.6. EXECUŢIA REŢELELOR DE ILUMINAT PUBLIC PE STÂLPI DE BETON SAU OŢEL ŞI ALIMENTARE CU CABLU SUBTERAN

Terenul va fi nivelat, eliberat şi degajat de obiecte şi materiale. Se stabilesc poziţiile de acces a stâlpilor. Se verifică existenţa accesoriilor de echipare în magazie (cofrete, cârje, corpuri de iluminat, tub PEL, stâlpi), se pregătesc sculele şi utilajele şi se instruieşte echipa.

5.6.1. săpături Şi umpluturi

5.6.1.1.GENERALITĂŢI

Săpăturile pentru fundaţii se vor executa în gropi izolate şi spaţii limitate cu mijloace manuale.

5.6.1.2.STANDARDE, NORMATIVE ŞI PRESCRIPŢII CARE GUVERNEAZĂ EXECUŢIA DE ANSAMBLU A LUCRĂRII

5.6.1.2.1.NORMATIVE:

•C56 -Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente.

•C169 -Normativ pentru executarea lucrărilor de terasamente pentru realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale.

•C16 -Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente.

5.6.1.2.2.STAS-uri:

•9824/0 -Trasarea pe teren a construcţiilor.

38

•9824/1 -Trasarea pe teren a construcţiilor civile, industriale şi agrozootehnice.

5.6.1.3.MATERIALE ŞI STANDARDE CARE TREBUIESC RESPECTATE

Conform proiect.

5.6.1.4.TESTE, VERIFICĂRI ŞI PROBE CARE TREBUIESC RESPECTATE

Lucrările de săpături trebuiesc recepţionate conform normativului C 56.

Calitatea lucrărilor de umpluturi se va verifica în baza greutăţii volumetrice realizate în stare uscată de 1,8 to/mc.

5.6.1.5.EXECUŢIA LUCRĂRILOR

5.6.1.5.1.DESCRIEREA LUCRĂRILOR

Lucrările de săpătură şi umpluturi nu prezintă dificultăţi deosebite. Săpăturile pentru fundaţiile izolate se vor executa în gropi izolate. Umpluturile de pământ se vor compacta cu maiul broască, iar cele de pietriş se vor compacta cu placă vibrantă.

Se predă amplasamentului stâlpului. Se trasează groapa şi se execută groapa manual, conform

proiect.

5.6.1.5.2.PROTECŢIA LUCRĂRILOR ÎN PERIOADA DE EXECUŢIE

Pentru a nu se degrada fundul săpăturilor datorită ploilor sau depunerilor de deşeuri, fundaţia se va executa într-un timp cât mai scurt posibil de la executarea săpăturii respective (1-3 zile). Se va amenaja platforma din jurul clădirii, astfel încât apele de precipitaţie să fie colectate şi îndepărtate de clădire în timp cât mai scurt.

5.6.1.5.3.PRESCRIPŢII, RECOMANDĂRI, STANDARDE, NORMATIVE PENTRU EXECUŢIA DE DETALIU

Lucrările de săpături se vor începe numai după identificarea pe teren a tuturor reţelelor şi devierea lor. În cazul în care în timpul execuţiei lucrărilor apar întâmplător reţele de instalaţii subterane neprevăzute în proiectele de specialitate se vor opri lucrările şi se va chema proiectantul şi organele de exploatare a reţelelor.

5.6.1.5.4.ABATERI, TOLERANŢE ŞI VERIFICĂRILE ACESTORA

Beneficiarul împreună cu executantul va semna un proces verbal de trasare.

După executarea săpăturii, se convoacă geotehnicianul pentru avizarea cotei de fundare.

În principiu cota de fundare este cea prevăzută în proiect. Coborârea cotei de fundare (coborârea fundului săpăturii) sub cota din proiect se stabileşte cu ocazia recepţiei naturii terenului de fundare de către geolog, dacă se constată că terenul nu are caracteristicile avute în vedere la proiectare.

5.6.1.5.5.DEFECTE ADMISE ŞI NEADMISE

Nu este cazul.

5.6.1.6.VERIFICĂRI ÎN VEDEREA RECEPŢIEI

Lucrările de fundaţie vor fi începute numai după verificarea şi recepţionarea naturii terenului, a săpăturilor şi după retrasarea elementelor geometrice a tuturor fundaţiilor, respectându-se abaterile admisibile prevăzute în anexa 2.1 la normativul pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi de instalaţii aferente (indicativ C 56).

Procesul verbal de recepţie a naturii terenului de fundare se va încheia între geolog, beneficiar şi executant. În vederea recepţiei se vor prezenta geologului procesele verbale de trasare şi a cotei de fundare.

Umpluturile se vor recepţiona de către geolog în baza buletinelor de analiză privitor la greutatea volumetrică în stare uscată. Nu se va trece la lucrările pentru realizarea plăcii de la cota ±0,00 până nu se recepţionează umpluturile.

Se vor respecta strict cele prevăzute în “Sistemul de evidenţă în activitatea de control tehnic al calităţii construcţiilor” elaborat de IGSIC şi publicat în BC nr.2/81.

5.6.1.7.MĂSURĂTORI ŞI DECONTĂRI

Săpăturile şi umpluturile se vor plăti la mc., conform planşelor din proiect.

39

5.6.2. REALIZAREA FUNDAŢIEI PENTRU STÂLPI

Fundaţiile sunt prevăzute prefabricate şi se vor monta în gropile de fundaţie cu fundul având o suprafaţă netedă şi orizontală şi cu o conicitate de 5 cm pe adâncime. Pe fundul gropii se toarnă beton de egalizare 10 cm. Fundaţiile prefabricate se vor monta cu macara de capacitate corespunzătoare şi se vor agăţa de cârligele prevăzute în prefabricate.

Se va încheia un proces verbal de predare - primire a cotei fundului paharului.

Monolitizarea stâlpului se face cu beton B300 cu agregat mărunt 0÷16 mm după montarea stâlpului şi a legăturilor la cofret.

5.6.3. BETOANE SIMPLE ŞI ARMATE

5.6.3.1.GENERALITĂŢI

În acest capitol sunt prezentate, pe mărci şi elemente de construcţii, condiţiile de preparare şi punere în operă a betonului.

5.6.3.2.MATERIALE ŞI PRODUSE

5.6.3.2.1.Betonul marfă - betonul livrat de staţiile de betoane trebuie, obligatoriu, să fie însoţit de fişă de calitate.

Sortimentele de beton ce se livrează trebuie să respecte, pentru fiecare marcă, următoarele caracteristici prevăzute de norme:

•consistenţă;

•mărirea maximă a agregatelor;

•tipul de ciment utilizat.

5.6.3.2.2.Ciment

Stabilirea cimentului s-a făcut ţinând seama de următoarele criterii: •marca betonului;

•condiţii de execuţie;

•condiţii de exploatare.

Pentru alegerea tipului de ciment pentru fundaţii s-a ţinut seama de agresivitatea apei subterane.

5.6.3.2.3.Agregate

Pentru prepararea betoanelor, având densitatea aparentă între 2201 şi 2500kg/mc, se folosesc agregate grele, provenitte din sfărâmarea naturală sau din concasarea rocilor.

Agregatele trebuie să provină din roci stabile, adică nealterabile de aer, apă sau îngheţ, se interzice folosirea agregatelor provenite din roci feldspatice sau şistoase.

5.6.3.2.4.Apa

Apa utilizată la prepararea betonului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

•să fie limpede şi fără miros;

•să aibă reacţie neutră, slab acidă sau slab alcalină (pentru max.=10; pt. min.=4);

•să nu conţină deşeuri sau scurgeri provenite de la fabrici de celuloză, zahăr, glucoză, acid sulfuric, vopsele, cocserii, ateliere de galvanizare)

5.6.3.2.5.Livrarea, depozitarea, manipularea

Cimentul poate fi depozitat în saci sau în vrac.

Depozitarea cimentului ambalat în saci trebuie să se facă în încăperi închise, fără umezeală, bine aerisite.

Păstrarea cimentului în vrac se face în depozite tip siloz.

Durata de depozitare nu va depăşi 3 luni de la data fabricării pentru cimenturile cu întărire normală şi respectiv o lună în cazul cimenturilor cu întărire rapidă (RIM).

Cimentul depozitat un timp mai îndelungat nu va putea fi întrebuinţat la lucrări de beton şi beton armat decât după verificarea stării de conservare şi a rezistenţelor mecanice.

40

Cimenturile care vor prezenta rezistenţe mecanice inferioare limitelor prescrise mărcii respective, vor fi declasate şi utilizate numai în domeniul corespunzător noii mărci.

Înainte de folosirea cimentului se va face controlul calităţii cimentului, efectuându-se următoarele verificări:

•constatarea existenţei certificatului de calitate

•examinarea stării de conservare

•determinarea începutului şi sfârşitului zilei

•verificarea constanţei de volum

Aceste verificări se respectă lunar precum şi în cazul evenimentelor accidentale ca: umezire, amestecare cu corpuri străine.

Depozitarea agregatelor se face pe platforme betonate şi separat pe sorturi compartimentate corespunzător evitării amestecării cu alte sorturi.

5.6.3.3.EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE BETONARE

5.6.3.3.1.Prepararea şi transportul betonului

Prepararea şi verificarea caracteristicilor betonului se face corespunzător precizărilor din Normativul C.140-86, cap.5.

Transportul betonului de lucrabilitate L.3 şi L.4 (tasarea conului cu 5-9cm respectiv 10...15cm) se face cu autoagitatoare, iar a celor cu lucrabilitate L.2 (tasarea conului cu 1...4cm) cu autobasculante cu benă amenajate corespunzător.

Se admite transportul betonului de lucrabilitate L.3 cu autobasculanta cu condiţia ca la locul de descărcare să se asigure reomogenizarea amestecului.

Transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe, vagoneţi, benzi transportoare, jgheaburi sau roabe.

Mijloacele de transport trebuie să fie etanşe pentru a nu permite pierderile laptelui de ciment.

Pe timp de arşiţă sau ploaie, suprafaţa liberă de beton trebuie să fie protejată, astfel încât să se evite modificarea caracteristicilor betonului.

Durata de transport se consideră din momentul începerii încărcării mijlocului de transport şi sfârşitul descărcării acesteia şi nu poate depăşi valorile de mai jos decât când se utilizează aditivi întârzietori:

41

Temperatura amestecului de beton Durata maximă de transport1 (minute)

Cimenturi de marca 35 Cimenturi de marca 40°C

între 10 şi 30°C 60 30sub 10°C 90 60

Ori de câte ori intervalul de timp dintre descărcarea şi reîncărcarea cu beton a mijloacelor de transport depăşeşte o oră, precum şi la întreruperea lucrului, acestea vor fi curăţate cu jet de apă.

5.6.3.3.2.Pregătirea turnării betonului

Înainte de a se începe turnarea betonului se vor verifica:

•corespondenţa cotelor cofrajelor, atât în plan orizontal cât şi pe verticală, cu cele din proiect;

•orizontalitatea şi planeitatea cofrajelor plăcilor şi grinzilor;

•verticalitatea cofrajelor stâlpilor sau diafragmelor şi corespondenţa acestora în raport cu

elementele nivelelor inferioare;

•existenţa măsurilor pentru menţinerea formei cofrajelor şi pentru asigurarea etanşeităţii lor;

•măsurile pentru fixarea cofrajelor de elemente de susţinere;

•rezistenţa şi stabilitatea elementelor de susţinere existente şi corecta montare şi fixare a susţinerilor, existenţa penelor sau a altor dispozitive de decofrare, a tălpilor pentru repartizarea presiunilor pe teren, etc;

•dispoziţia corectă a armăturilor şi corespondenţa diametrelor şi numărul lor, cu cele din proiect, solidarizarea armăturilor între ele (prin legarea, durura, petrecere) existenţa în număr suficient a distanţierilor;

•instalarea conform planului (proiectului), a pieselor ce vor rămâne înglobate în beton sau care servesc pentru crearea de goluri.

În cazul în care se constată nepotriviri faţă de proiect sau se apreciază ca neasigurată rezistenţa şi stabilitatea susţinerilor, se vor adopta măsuri corespunzătoare.

Înainte de a se începe betonarea, cofrajul şi armăturile se vor curăţa de eventualele corpuri străine, mortar rămas de la turnarea precedentă, rugină neaderentă etc şi se va proceda la închiderea ferestrelor de curăţire.

În urma efectuării verificărilor şi măsurilor menţionate mai sus, se va proceda la consemnarea celor constatate într-un proces verbal de lucrări ascunse. Dacă până la începutul betonării intervin unele evenimente de natură să modifice situaţia constatată (întreruperi, accidente etc) se va proceda la o nouă verificare conform prevederilor de la pct.2.1. şi la încheierea altui proces verbal.

Suprafaţa betonului turnat anterior şi întărit, care va veni în contact cu betonul proaspăt, va fi curăţat cu deosebită grijă prin ciocănire, de pojghiţa superficială de ciment şi de betonul slab compactat, îndepărtându-se apoi materialul prin spălare cu jet de apă sau aer comprimat.

Cofrajele din lemn, beton vechi şi zidăriile, vor fi bine udate cu apă de mai multe ori, cu 2-3 ore înainte şi imediat înaintea turnării betonului, iar apa rămasă în denivelări va fi îndepărtată.

Se vor verifica, de asemenea, suprafeţele de zidărie pe care urmează a se turna betonul, prin confruntarea cotelor reale cu cele din proiect şi se va proceda la curăţirea resturilor de mortar.

Dacă se constată crăpături între scândurile de cofraj, care nu s-au închis la udarea acesteia, ele vor fi astupate.

Înainte de turnarea betonului trebuie verificată funcţionarea corectă a utilajelor de transport şi de compactare a betonului.

Se interzice începerea betonării înainte de efectuarea verificărilor şi măsurilor indicate la pct.3.2.

5.6.3.3.3.Reguli generale de betonare

• Betonarea unei construcţii, va fi condusă nemijlocit de maistrul sau şeful punctului de lucru. Acesta va fi permanent la locul de turnare şi va supraveghea comportarea şi menţinerea poziţiei iniţiale a susţinerilor cofrajelor şi armăturilor şi va lua măsuri operative de remediere a oricăror

1 În cazul autobasculantelor, durata maximã se reduce cu 15 minute.

42

deficienţe constatate. Atât deficienţele constatate cât şi măsurile adoptate vor fi consemnate în condica de betoane.

• Betonul trebuie să fie pus în lucrare în maximum 15 minute de la aducerea lui la locul de turnare. Punerea în lucrare se va face fără întreruperi, iar dacă acestea nu pot fi evitate se vor crea rosturi de lucru, conform prevederilor de la pct.6.6.

• La turnarea betonului trebuie respectate următoarele reguli generale:

a)la locul de punere în lucrare, descărcarea betonului se va face în bene, pompe de beton sau jgheaburi, pentru a se evita alte manipulări;

b)dacă betonul adus la locul de punere în lucru prezintă segregări, se va proceda la descărcarea şi reamestecarea lui pe platforma special amenajată, fără a se adăuga însă apă;

c)înălţimea de cădere liberă a betonului nu trebuie să fie mai mare de 1,5 m;

d)turnarea betonului de la înălţime mai mare de 1,5 m se va face prin tuburi alcătuite din tronsoane de formă tronconică;

e)betonul trebuie să fie răspândit uniform şi în grosime de cel mult 50 cm. Nu se admite întinderea betonului prin tragere cu grebla sau azvârlirea cu lopata la distanţe mai mari de 1,50 m;

f)se vor lua măsuri pentru a se evita deformarea sau deplasarea armăturilor faţă de poziţia prevăzută în proiect, îndeosebi pentru armăturile dispuse la partea superioară a plăcilor în consolă, dacă totuşi se vor produce asemenea defecte, ele vor fi corectate în timpul turnării;

g)se va urmări cu atenţie înglobarea completă în beton a armăturilor, respectându-se grosimea stratului de acoperire, în conformitate cu prevederile proiectului;

h)nu este permisă ciocănirea sau scuturarea armăturii în timpul vibrării betonului şi nici aşezarea pe armături a vibrorului;

i)în nodurile cu armături dese se va urmări cu toată atenţia umplerea completă a secţiunii, prin îndesarea laterală a betonului cu şipci sau vergele de oţel, concomitent cu vibrarea lui; în cazul că aceste măsuri nu sunt eficiente, se vor crea posibilităţi de acces lateral al betonului prin spaţii care să permită pătrunderea vibratorului;

j)circulaţia muncitorilor şi utilajelor de transport în timpul betonării se va face pe punţi speciale care să nu rezeme pe armături, fiind interzisă circulaţia directă pe armături sau pe cofraje;

k)în cazul turnării unor betoane speciale (aparente, torcretare etc) sau a unor elemente de construcţii diferite de cele indicate la pct.3.4, se vor respecta prescripţiile speciale sau precizările date prin proiect;

l)instalarea podinei pentru circulaţia lucrătorilor şi a mijloacelor de transport pe planşeele de beton, precum şi depozitarea pe ele a schelelor, cofrajelor şi armăturilor pentru etajele superioare este permisă numai după 24...36 ore în funcţie de temperatura şi tipul de ciment utilizat.

5.6.3.3.4.Betonarea diferitelor elemente şi părţi de construcţie Betonarea fundaţiilor

I. La executarea fundaţiilor de beton şi beton armat se vor respecta şi prevederile cuprinse la cap.6 din Normativul C 140, la cap.10 din Normativul P 10.

II. La executarea fundaţiilor vor fi avute în vedere următoarele:

A. Materialele întrebuinţate trebuie să corespundă indicaţiilor din proiect şi prescripţiilor din standardele şi normele de fabricaţie în vigoare;

B. Execuţia fundaţiilor nu poate să înceapă dacă nu s-a făcut în prealabil controlul săpăturii de fundaţie.

C. Fundaţia se va executa, pe cât posibil, fără întrerupere pe distanţa dintre două rosturi de tasare, în cazul când această condiţie nu a putut fi respectată se va proceda conform prevederilor de la "Rosturi de lucru", avându-se în vedere şi următoarele:

1. durata maximă admisă a întreruperii de betonare, pentru care nu se vor lua măsuri speciale la reluarea betonării, va fi între 1,5 şi 2 ore, funcţie de tipurile de ciment folosite (cu sau fără adaosuri);

43

2. în cazul în care rostul de lucru din fundaţie nu poate fi evitat, acesta se va realiza vertical, la o distanţă de 1,00m de marginea stâlpului;

3. suprafaţa rostului de lucru va fi perpendiculară pe axa fundaţiei şicanată sau verticală pe toată înălţimea;

4. turnarea benzilor de fundaţie se va face în straturi orizontale de 30-50cm, iar suprapunerea stratului următor superior de betoane se va face obligatoriu înainte de începerea prizei cimentului din stratul inferior;

5. nu se admit rosturi de turnare înclinate la fundaţii, cuzineţi, pungi de fundaţie, betonarea şi vibrarea făcându-se fără întrerupere;

6. nu se admit rosturi de lucru în fundaţiile izolate sau sub zonele cu concentrări maxime de

eforturi;

7. la construcţiile în care fundaţiile sunt executate longitudinal, se va urmări ca fiecare bandă de fundaţie în parte să fie turnată fără întrerupere, trecerea la banda următoare făcându-se după ce turnarea benzii precedente a fost terminată;

8. reluarea turnării se va face după pregătirea suprafeţelor rosturilor;

9. suprafaţa rostului de lucru trebuie să fie bine curăţată şi spălată abundent cu apă, imediat înainte de turnarea betonului proaspăt;

10. în cazul întreruperilor cu durate mai mari, tratarea suprafeţelor betonului întărit va fi: udarea îndelungată (8-10 ore) înainte de începerea betonării; curăţirea cu peria de sârmă, jet de aer etc.

D. Pentru a se asigura condiţii favorabile de întărire şi a se reduce deformaţiile de contracţii, se va menţine umiditatea betonului în primele zile după turnare, protejând suprafeţele libere prin:

1. acoperirea cu materiale de protecţie (prelate, rogojini etc);

2. stropirea periodică cu apă, care va începe după 2 până la 12 ore de la turnare, în funcţie de tipul cimentului utilizat şi temperatura mediului. Temperatura minimă la care se va proceda la stropire va fi +5°C.

E. Executarea rosturilor de tasare se va trata ca o lucrare ascunsă şi se va recepţiona de către reprezentantul beneficiarului, în timpul execuţiei sale, încheindu-se un proces verbal de lucrări ascunse.

Rostul de tasare se va face într-un plan perpendicular pe talpa fundaţiei, iar lăţimea sa pentru construcţii fundate pe terenuri obişnuite, va fi de minimum 3 cm pentru construcţiile fundate pe terenuri dificile, lăţimea rostului se va lua potrivit prescripţiilor pentru fundare pe astfel de terenuri.

Astuparea porţiunilor de săpătură rămase în afara fundaţiilor se va realiza potrivit cu prevederile cap.1 "Lucrări de terasamente".

A. Înaintea turnării cuzineţilor, se vor verifica toate armăturile din punct de vedere al numărului de bare, al poziţiei, formei, diametrului, lungimii, distanţelor etc, precum şi a măsurilor pentru menţinerea verticalităţii mustăţilor pentru pereţii subsolului. Se verifică, de asemenea, cofrajele în privinţa corespondenţei ca poziţie şi dimensiuni cu proiectul, dacă au fost curăţate şi corect pregătite, precum şi dimensiunile stratului de acoperire, a cărui grosime minimă va fi:

1. pentru fundaţii cu strat de egalizare, la armăturile de la faţa inferioară: 35 mm;

2. pentru feţele fundaţiilor în contact cu pământul: 45 mm;

3. abaterile limită pentru dimensiunile stratului de acoperire sunt de ±10 mm.

Rezultatele verificărilor, atât pentru armături, cât şi pentru cofraje, vor fi consemnate în proceseleverbale de lucrări ascunse, încheiate între beneficiar şi executant.

A. În cazul în care elementele de beton simplu sau beton armat sunt expuse la umiditate, se vor respecta prevederile din proiect şi din anexa I.3 a Normativului C 140 privind mărcile minime de beton, dozajul de ciment şi raportul apă - ciment pentru asigurarea gradului de impermeabilitate impus.

44

B. În cazul în care elementele de beton simplu sau beton armat sunt în contact cu ape naturale agresive, se vor respecta prevederile din proiect şi din Anexa I.5 din Normativul C 140, privind mărcile de beton, dozajul de ciment, raportul apă - ciment, a tipului de ciment, precum şi a stratului minim de beton de acoperire a armăturilor, pentru asigurarea gradului de impermeabilitate impus.

C. Când betonul se toarnă în săpături cu pereţii nesprijiniţi, acesta va umple bine tot volumul dintre pereţi. Dacă unele prăbuşiri sau goluri în teren sunt prea mari, precum şi în cazul săpăturilor adânci taluzate sau sprijinite, se vor utiliza cofraje, ţinând seama că umplutura ulterioară cu pământ să se facă uşor şi să permită compactarea lui.

D. Fundaţiile ce au suprafeţe înclinate (de regulă sub 60 grade faţă de verticală) se toarnă în

cofraje.

5.6.3.3.5.Compactarea betonului

• Compactarea betonului se execută prin vibrarea mecanică în cazul imposibilităţii de continuare a compactării prin vibrare (defectarea vibratoarelor, întreruperi de curent electric etc), turnarea betonului se va continua până la poziţia corespunzătoare unui rost, compactând manual betonul.

• Se pot utiliza numai vibratoare omologate, pentru care se cunosc caracteristicile tehnice şi funcţionale şi pentru care se dispune de prescripţii de utilizare şi întreţinere.

• Personalul care efectuează vibrarea betonului, trebuie să fie instruit în prealabil asupra modului de utilizare, a procedeului pe care urmează să-l aplice.

• Alegerea tipului de vibrare (mărimea capului vibratorului, forţa perturbatoare şi frecvenţa corespunzătoare acesteia) se va face în funcţie de dimensiunile elementelor şi de posibilităţile de introducere a capului vibrator (butelie) prin barele de armătură.

• Lucrabilitatea betoanelor compactate prin vibrare internă se recomandă să fie L.3 sau L.3/L.4.

• Durata de vibrare optimă, din punct de vedere tehnico-economic, se situează între durata minimă de 5sec. şi durata maximă de 30 sec., în funcţie de lucrabilitatea betonului şi tipul de vibrator utilizat.

Prelungirea duratei de vibrare până la 60 sec., impusă de condiţii speciale locale, nu este de natură să dăuneze calităţii betonului.

• Semnele exterioare după care se recunoaşte că vibrarea betonului s-a terminat, sunt următoarele:

⇒betonul nu se mai tasează;

⇒suprafaţa betonului devine orizontală şi uşor lucioasă;

⇒încetează apariţia bulelor de aer la suprafaţa betonului şi se reduce diametrul lor.

• Distanţa dintre două puncte succesive de introducere a vibratorului de interior este de 1,4 r, unde r este raza de acţiune a vibratorului.

În cazurile în care nu este posibilă respectarea acestei distanţe (din cauza configuraţiei armăturilor, a unor piese înglobate sau alte cauze) se recomandă utilizarea concomitentă a mai multor vibratoare, distanţa între ele depăşind 2r.

• Grosimea stratului de beton supusă vibrării se recomandă să nu depăşească 3/4 din lungimea capului vibrator (butelie); la compactarea unui nou strat, butelia trebuie să pătrundă 5...15 cm în stratul compactat anterior.

• Vibrarea de suprafaţă se va utiliza la compactarea betonului din elemente de construcţie de suprafaţă mare şi grosimi de 3...35 cm, domeniul de grosime optimă fiind de 3...20 cm.

• Lucrabilitatea betoanelor compactate prin vibrare de suprafaţă, se recomandă să fie L.2 (tasare 1...4 cm).

• Se recomandă ca durata vibrării să fie de 30...60 sec. Timpul optim de vibrare se stabileşte prin determinări de probă efectuate în operă cu prima şarjă de beton ce se compactează.

• Grosimea stratului de beton necompactat (turnat) trebuie să fie de 1,1...1,35 ori mai mare decât grosimea finală a stratului compactat, în funcţie de lucrabilitatea betonului. În cadrul

45

determinărilor de probă prevăzute la pct.5.13 se stabileşte şi grosimea stratului de beton necompactat necesară pentru realizarea grosimii finite a elementului.

• Distanţa dintre două poziţii succesive de lucru ale plăcilor şi riglelor vibrante trebuie să fie astfel stabilită încât să fie asigurată acoperirea succesivă a întregii suprafeţe de beton compactat.

5.6.3.3.6.Rosturi de lucru

În măsura în care este posibil, se vor evita rosturile de lucru, deoarece generează zone de slabă rezistenţă, organizându-se execuţia astfel încât betonarea să se facă fără întreruperea pe nivelul respectiv sau între rosturi de dilatare.

Când rosturile de lucru nu pot fi evitate, poziţia lor trebuie să fie stabilită, ţinând seama de mărimea solicitărilor din diferitele secţiuni ale elementelor de construcţie şi de posibilităţile de organizare a lucrului, ele vor fi prevăzute în zonele în care solicitările sunt minime.

Când rosturile de lucru nu sunt indicate prin proiect, poziţia lor va fi stabilită de către executant înaintea începerii betonării, respectându-se următoarele reguli:

•la stâlpi se vor prevedea rosturi numai la bază, în cazul unor tehnologii speciale se admit rosturi sub formă de grindă sau placă.

•la grinzi, dacă din motive justificate nu se poate evita întreruperea, aceasta se va face în regiunea de moment minim.

•în cazul în care grinzile se betonează separat, rostul de lucru se lasă la 3...5 cm sub nivelul inferior plăcii.

•la plăci, rostul de lucru va fi paralel cu armătura de rezistenţă sau cu latura cea mai mică şi situat la 1/5 şi 1/3 din deschidere.

Rosturile de lucru vor fi realizate ţinându-se seama de următoarele reguli:

•durata maximă admisă a întreruperilor de betonare pentru care nu este necesară luarea unor măsuri speciale la reluarea turnării, nu trebuie să depăşească momentul de începere al prizei cimentului folosit; în lipsa unor determinări de laborator, acest moment se va considera la 2 ore de la prepararea betonului, în cazul cimenturilor cu adaosuri şi respectiv 1,5 ore în cazul cimenturilor fără adaos.

•În cazul când s-a produs o întrerupere de betonare mai mare, reluarea turnării este permisă numai după ce betonul a atins rezistenţa la compresiune de minim 12daN/cmp şi după pregătirea suprafeţeleor rosturilor, prin curăţirea betonului ce nu a fost bine compactat şi a pojghiţei de lapte de ciment întărit ce eventual s-a format iar imediat înainte de turnarea betonului proaspăt, suprafaţa rosturilor va fi spălată abundent cu apă.

5.6.3.3.7.Tratarea betonului după turnare

Pentru a se asigura condiţii favorabile de întărire şi a se reduce deformaţiile din contracţie, se va asigura menţinerea umidităţii betonului minim 7 zile după turnare, protejând suprafeţele libere prin:

•acoperirea cu materiale de protecţie

•stropirea periodică cu apă

•aplicarea de pelicule de protecţie

Acoperirea cu materiale de protecţie se va face cu: prelate, rogojini, strat de nisip, etc. Această operaţie se face de îndată ce betonul a căpătat suficientă rezistenţă pentru ca materialul să nu adere de suprafaţa acoperită.

Materialele de protecţie vor fi menţinute permanent în stare umedă.

Stropirea cu apă va începe după 12 ore de la turnare în funcţie de tipul de ciment utilizat şi temperatura mediului, dar imediat după ce betonul este suficient de întărit pentru ca prin această operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment.

Stropirea se va repeta la intervale de 2-6 ore, în aşa fel încât suprafaţa betonului să se menţină umedă.

46

Se va folosi apă care îndeplineşte condiţiile prevăzute pentru apa de amestecare a betonului, care poate proveni din reţeaua publică sau din altă sursă. În ultimul caz, apa trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 790-84.

Stropirea se va face prin pulverizarea apei.

În cazul în care temperatura mediului este mai mică decât 5 grade C, nu se va proceda la stropirea cu apă.

Pe timp ploios, suprafeţele de beton proaspăt vor fi acoperite cu prelate sau folii de polietilenă, atât timp cât prin căderea precipitaţiilor există pericolul antrenării pastei de ciment.

Betonul ce ar urma să fie în contact cu apa curgătoare va fi protejat de acţiunea acestora prin devierea provizorie a apei timp de cel puţin 7 zile, după care turnarea, sau prin sisteme etanşe de protecţie (palplanşe sau batardouri).

5.6.3.3.8.Executarea lucrărilor de beton pe timp friguros

Prevederi generale

În cazul lucrărilor executate pe timp friguros, se vor respecta prevederile din Normativele C.16-84 şi C.140-86.

Măsurile specifice ce se adoptă în perioada de timp friguros se vor stabili ţinând seama de:

•regimul termoclimatic real existent pe şantier în timpul preparării, transportului, turnării şi

protejării betonului;

•dimensiunile şi masivitatea sau subţirimea elementelor ce se betonează;

•gradul de expunere a lucrărilor - ca suprafaţă şi durată - la acţiunea timpului friguros în cursul întăririi betonului;

•intensitatea prezumată a frigului în perioada respectivă.

La executarea pe timp friguros a betoanelor de orice fel este necesar să se exercite un control permanent şi deosebit de exigent din partea conducătorului tehnic al lucrării, delegatului CTC şi al beneficiarului şi, oricând va fi nevoie, din partea proiectantului. În procesele verbale de lucrări ascunse se vor menţiona măsurile adoptate pentru protecţia lucrărilor şi constatările privind eficienţa acestora.

Lucrări executate monolit

Cofrajele trebuie să fie bine curăţate de zăpadă şi gheaţă. Se recomandă ca imediat înaintea turnării betonului să se procedeze la curăţirea finală prin intermediul unui jet de aer cald sau abur. În ceea ce priveşte susţinerile cofrajelor, se va acorda o atenţie deosebită rezemării lor, luându-se măsurile corespunzătoare, în funcţie de comportarea la îngheţ a terenurilor şi anume:

•pentru pământurile stabile la îngheţ, rezemarea popilor se va face pe tălpi aşezate pe pământul curăţat în prealabil de zăpadă, gheaţă şi stratul vegetal şi nivelat.

•pentru pământuri nestabile, precum şi în cazul umpluturilor, popii se vor aşeza pe grinzi cu suprafaţa mare de rezemare, pe fundaţii existente etc.

În funcţie de condiţiile de temperatură, suprafaţa expusă şi forma elementelor, se va stabili tipul de cofraj, modul de protejare a acestuia cu materiale termoizolante sau de încălzire, precum şi modul de rezemare a susţinerilor.

Depozitarea armăturilor se va face de preferinţă în spaţii acoperite disponibile, în lipsa unor asemenea spaţii, armăturile vor fi protejate astfel ca să se evite căderea zăpezii sau formarea gheţii pe suprafaţa barelor.

Barele acoperite cu gheaţă vor fi curăţate înainte de tăiere şi turnare, prin ciocnire cu un ciocan de lemn.

Fasonarea armăturilor se va face numai la temperaturi pozitive folosind, după caz, spaţii încălzite. Dezgheţarea cu ajutorul flăcării este interzisă.

Se vor utiliza tipuri de ciment indicate pentru elemente supuse pe şantier la tratament termic în scopul accelerării întăririi betonului, conform anexei IV.1 din Normativul C.140-86.

47

Pentru betoane de marca B.200 şi B.250, tipurile de ciment indicate a se utiliza sunt Pa.35, Hz.35, SR.35 şi SRA.35. Cimentul de tipul M.30 poate fi utilizat numai cu acordul proiectantului şi numai justificat de imposibilitatea procurării unui tip din cimenturile indicate a se utiliza din considerente tehnico-economice temeinic fundamentate.

Se recomandă utilizarea la prepararea betoanelor a aditivilor plastifianţi, acceleratori sau antigel, în funcţie de particularităţile lucrărilor.

Utilizarea aditivilor se va face conform prevederilor din anexa V.4 din Normativul C.140-86.

La stabilirea compoziţiei betonului se va urmări adoptarea unei cantităţi cât mai reduse de apă de amestec.

Reţeta de beton afişată la locul de preparare a betonului trebuie să indice următoarele:

•temperatura apei la introducerea în amestec în funcţie de temperatura agregatelor în ziua preparării betonului;

•temperatura betonului la descărcarea din betonieră, care trebuie să fie cuprinsă între +15 grade C şi +30 grade C.

La transportul betonului se vor lua măsuri pentru limitarea la minimum a pierderilor de căldură ale betonului prin:

•evitarea distanţelor mari de transport, a staţionărilor pe trasee şi a transbordărilor betonului;

•în cazul benelor şi basculantelor, acestea vor fi acoperite cu prelate.

Înaintea încărcării unei noi cantităţi de beton, se va verifica dacă în mijlocul de transport utilizat nu există gheaţă sau beton îngheţat, acestea vor fi îndepărtate cu grijă în cazul că există, folosind un jet de apă caldă.

Este obligatorie compactarea tuturor betoanelor prin vibrare mecanică.

Protejarea betonului după turnare trebuie să asigure acestuia în continuare a temperaturii de min. +5 grade C, pe toată perioada de întărire necesară până la atingerea rezistenţei de min.50daN/cmp, moment de la care acţiunea frigului asupra betonului nu mai poate periclita calitatea acestuia.

În acest scop, suprafeţele libere ale betonului vor fi protejate imediat după turnare, prin acoperire cu prelate, folii de polietilenă, saltele termoizolante etc, astfel încât între ele şi beton să rămână un strat de aer staţionar (neventilat) de 3...4cm grosime.

Durata minimă de menţinere a protecţiei pentru atingerea rezistenţei de 50daN/cmp se numeşte

"durată de preîntărire" şi este determinată de:

•tipul de ciment utilizat şi valoarea raportului A/C;

•temperatura medie a betonului din lucrare.

Durata de preîntărire se poate aprecia cu ajutorul diagramelor din fig.

Decofrarea se poate efectua numai după verificarea rezistenţei pe probe de beton păstrate în aceleaşi condiţii ca şi elementul în cauză şi după examinarea atentă a calităţii betonului pe feţele laterale ale pieselor turnate, efectuându-se în acest scop unele decofrări parţiale, de probă:

5.6.4. MONTAREA STÂLPILOR DE ILUMINAT DIN METAL

5.6.4.1.Transportul şi manipularea stâlpilor

5.6.4.1.1.Transportul stâlpilor din depozit la locul de montaj se va efectua numai după recepţionarea şi verificarea fundaţiilor în cazul fundaţiilor turnate din beton sau după săparea gropilor şi transportul pietrei în cazul fundaţiilor burate şi după verificarea accesului la fiecare fundaţie.

5.6.4.1.2.Mijloc de transport - autocamion cu remorcă monoax prevăzută cu periodic pe care se montează o traversă din lemn. Autocamionul va avea obloanele laterale demontate sau lăsate în jos.

5.6.4.1.3.Încărcarea şi descărcarea stâlpilor se execută cu automacaraua.

5.6.4.1.4.prinderea stâlpului în cârligul macaralei se face cu cablu dublu cu ocheţi tip II D=18mm×3ml în urechile stâlpului de beton.

5.6.4.1.5.Automacaraua se amplasează într-o poziţie convenabilă lângă autocamionul ce transportă şi depozitul de stâlpi.

48

5.6.4.1.6.Se manevrează catargul macaralei astfel încât pisica să ajungă deasupra stâlpului ce urmează a fi transportat şi se lasă jos cârligul.

5.6.4.1.7.Se agaţă cârligele de urechile din oţel beton existente pe una din feţele stâlpului.

5.6.4.1.8.De celălalt capăt al cârligelor se agaţă ochetul cablelor, iar celălalt ochet se agaţă în cârligul macaralei.

5.6.4.1.9.Se întinde uşor cablul macaralei, dar nu se ridică stâlpul până ce şeful de echipă nu verifică încă o dată legăturile.

5.6.4.1.10.Se leagă de capetele stâlpului câte o frânghie de cca 10m lungime cu ajutorul cărora muncitorii vor putea manevra de la distanţă poziţia stâlpului suspendat în cârligul macaralei.

5.6.4.1.11.După ce toţi muncitorii se îndepărtează din zona periculoasă se ridică stâlpul, dirijându-se şi echilibrându-se cu ajutorul frânghiilor şi se aşează pe platforma de transport, astfel încât punctele de sprijin să fie ct mai aproape de cele de ancorare.

5.6.4.1.12.Se slăbeşte cablul cârligului, se scot cârligele din urechile de ancorare ale stâlpului, se desfac frânghiile de dirijare şi apoi se repetă manevra.

5.6.4.1.13.După încărcarea platformei de transport, stâlpii trebuiesc bine asiguraţi prin legare cu sârmă de 4÷5mm sau oţel beton.

5.6.4.1.14.Se recomandă să nu se depăşească viteza de 15km/h.

5.6.4.1.15.În şantier, transportul va fi dirijat de către maistru sau şeful de echipă care va executa lucrarea şi care vor indica punctele de descărcare şi drumul de acces la acestea.

5.6.4.1.16.Operaţia de descărcare se execută în acelaşi mod cu cea de încărcare.

5.6.4.1.17.Stâlpul se descarcă cât mai aproape de fundaţie, căutându-se ca mijlocul lui să fie în dreptul golului fundaţiei şi se va sprijini pe capete de bile din lemn, aşezate în dreptul punctelor de ancorare ale stâlpului, astfel încât între stâlp şi teren să rămână un spaţiu de cca 10cm necesar introducerii cablului de legare a stâlpului la ridicare.

5.6.4.1.18.Se întoarce stâlpul cu faţa pe care urmează a se echipa în sus cu ajutorul unei pârghii din lemn sau ţeavă introducându-se capul pârghiei într-unul din golurile stâlpului şi trăgând de celălalt capăt.

5.6.4.2.Echiparea stâlpilor

• Stâlpii se echipează la sol imediat după ce au fost descărcaţi în dreptul fundaţiilor.

• Se pregăteşte în atelierul centralizat:

−se asamblează corpul de iluminat cu cârja;

−se racordează la corpul de iluminat conductorii în lungimile indicate;

−se racordează la borna corespunzătoare a corpului de iluminat, conductorul pentru legarea la nul de protecţie.

ATENŢIE: se recomandă folosirea conductorilor cu izolaţie de culori diferite pentru a se identifica sigur conductorul de fază ce se racordează la borna din fundul duliei. −se montează becul;

−se probează funcţionarea ansamblului.

• Se transportă materialele necesare echipării stâlpului la fiecare stâlp în parte, cu excepţia cofretului de distribuţie şi a ţevilor de protecţie de la baza stâlpului.

• Se montează pe stâlp:

−ansamblul cârje, corp iluminat, conductor la cotele indicate. Se montează cablele, tuburile.

• După terminarea echipării, şeful de echipă sau maistrul vor verifica corectitudinea montajului.

5.6.4.3.Plantarea stâlpilor

Stâlpii se plantează cu automacaraua, procedându-se astfel:

• se aduce automacaraua până în imediata apropiere a stâlpului şi se calează;

• se aduce cârligul macaralei deasupra punctului de ancorare a stâlpului;

49

• se înfăşoară pe stâlp, în punctul indicat, cablul de ridicat introducându-se între cablu şi stâlp nişte şipci din lemn astfel încât cablul să nu atingă muchiile din beton ale stâlpului, precum nici tubul PEL;

• se blochează legătura împotriva alunecării prin introducerea unui fier beton ∅12mm prin golul stâlpului;

• se agaţă cârligul macaralei de nodul cablului;

• se leagă câte o frânghie de cca 25m lungime ∅12÷16mm la vârful şi baza stâlpului;

• nodul de legare al frânghiei va fi cu 2 ochiuri bine trase. Acest tip de nod se menţine strâns numai atât timp cât capătul lung al frânghiei este ţinut tensionat. Pentru desfacerea nodului este suficient de a slăbi frânghia şi a-i imprima o mişcare alternativă. Nodul de slăbeşte şi se eliberează singur;

• muncitorii care ţin capetele frânghiilor se vor deplasa în afara zonei de manevră a stâlpului;

• şeful de echipă verifică legăturile făcute şi dă comanda de ridicare a stâlpului;

• în timpul ridicării stâlpului, muncitorii de la capetele frânghiei vor manevra baza stâlpului către golul de fundaţie şi vor echilibra vârful stâlpului astfel încât în momentul când baza stâlpului se ridică de la sol, stâlpul să nu oscileze lovind braţul macalarei;

• se centrează stâlpul faţă de golul de fundaţie, se se aduce în poziţia corectă de montaj, se desface frânghia de la baza stâlpului şi la comanda şefului de echipă, se lasă stâlpul încet în groapă, manevrând numai cârligul macaralei;

• stâlpul, fiind ţinut în macara, se verifică alinierea stâlpului faţă de reperele fixate anterior şi se verifică, cu ajutorul nivelei şi a unei şipci de lemn, verticalitatea stâlpului;

• se fixează stâlpul în fundaţie, astfel:

−fundaţia betonată - prin baterea unor pene din lemn între stâlp şi pereţii golului din fundaţia prefabricată.

• după terminarea operaţiei de mai sus, se slăbeşte cablul macaralei şi cu ajutorul unei scări se scoate cârligul macaralei din ochiul cablului de ancoraj şi se desface cablul de ancoraj;

• se slăbeşte şi desface frânghia de la capul superior al stâlpului, conform indicaţiilor de la punctul dinainte;

• se îndepărtează macaraua;

• se completează echiparea stâlpului astfel:

−se montează cofretul la distribuţie la cota indicată cu suporţii respectivi, astfel încât ştuţul de tub PEL de la partea superioară a cofretului să fie în capul tubului PEL care coboară de la cârje. În prealabil s-au introdus conductorii în interiorul cofretului prin ştuţul amintit mai sus. −se înşurubează mufa PEL pe filetul tubului superior până la refuz, asamblându-se astfel tubul la cofret;

−se introduc ţevile de protecţie a cablelor prin găurile existente la partea inferioară a cofretului, după ce în prealabil a fost scos inelul superior iar inelul inferior înşurubat până la refuz;

−se înşurubează şi inelul superior, apoi se strânge inelul inferior cu ajutorul unui cleşte mops, presând prin şaibă garnitura.

• pentru legarea la o priză de pământ a nulului cablurilor de alimentare, se va racorda conductorul de legătură la priza la piesa de racord la armătură, asigurându-se pe marginea stâlpului, astfel încât să fie îngrobat în betonul de urmează a se turna pentru monolitizarea fundaţiei

5.6.4.4.Executarea reţelei de alimentare şi racordul la cofret Racordul la stâlp se execută astfel:

• se măsoară lungimea necesară a capetelor de cablu lăsate în dreptul stâlpului respectiv lăsând o rezervă de cca 1ml;

• se taie cablele la lungimes astfel măsurată;

50

• se introduc capetele de cablu astfel executate prin ţevile de protecţie în cofret;

• în cazul când conductorul de nul are secţiunea ≥16mmp se presează pe acest conductor un papuc (FT 28);

• se racordează conductorii la şirul de cleme, respectiv la piesa de legare la nul de protecţie.

5.6.4.5.Protecţia prin legare la nul şi la pământ

• Protecţia împotriva atingerilor indirecte în această variantă de montaj, se asigură prin legarea la nul de protecţie.

• Pentru a se putea considera fiecare stâlp şi priză de pământ, în condiţiile indicate în cap. 1 STAS 6616-69, pct. 4.5. secţiunea conductorului de legătură dintre cofret şi armătura stâlpului s-a ales 35mmp;

• Se execută racordarea conductorului flexibil între cofret şi piesa de racord la armătura stâlpului se execută cu şurub M10×20 şi şaiba A10-cadmiate.

• În cazul când, la stâlpul respectiv, se execută şi legare la o priză de pământ a nulului de protecţie, conductorul de legătură la priza de pământ OL Zn 40×4 care iese din fundaţie în dreptul stâlpului, se racordează pe stâlp şi se racordează la piesa de racord de armătură cu şurub M10 şi şaibă plată A10 cadmiată.

5.6.4.6.Betonarea stâlpului

Betonul se toarnă în straturi de cca 20cm şi se îndeasă cu o şipcă de lemn de lungimea corespunzătoare. La circa 3 ore după betonare se scot penele din lemn, se completează golurile rămase cu beton şi se toarnă pe faţa fundaţiei o supraînălţare cu panta către marginile fundaţiei.

5.7. EXECUŢIA INSTALAŢIILOR I.P.T. (PROTECŢIE ÎMPOTRIVA

TRĂSNETULUI)

La executarea acestor instalaţii se va respecta normativul I 20, I.7.

La execuţia instalaţiei IPT pentru un obiect trebuie să se cunoască următoarele date:

• caracteristicile constructive ale obiectului de protejat şi ale obiectelor învecinate: înălţimea, tipul, dimensiunile şi materialul acoperişului, structura construcţiei etc;

• caracteristicile elementelor metalice ale obiectului ce pot fi utilizate în IPT;

• amplasamentul (izolat sau neizolat) al obiectului;

• categoriile în care se încadrează obiectul din punct de vedere al pericolului de incendiu şi după gradul de rezistenţă la foc;

• valoarea construcţiei, valoarea conţinutului construcţiei, valoarea obiectelor învecinate; • vecinătăţile (copaci, construcţii, proeminenţe de teren)

• indicele keraunic al zonei în care se găseşte obiectul.

La realizarea IPT se utilizează cu prioritate elementele metalice naturale din componenţa sau dotaţia obiectului de protejat (stâlpi metalici, armături ale betonului, acoperişuri din tablă, elemente metalice ale instalaţiilor etc), dacă acestea îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

• au cel puţin dimensiunile (diametre, grosimi, secţiuni) specificate în tabelul 1 din I 20;

• prezintă continuitate electrică sigură în timp (realizată conform art. 3.14 ... 3.22 din I 20;

• sunt protejate la coroziune (conform art. 3.25 ... 3.30);

• au rezistenţa mecanică necesară;

• sunt fixate sigur pe obiect, respectiv pe suporturi, împotriva smulgerii, acţiunii vântului etc. Elementele componente ale IPT se realizează din oţel de formele şi având dimensiunile din tabelul

1 în cazurile în care:

• nu se dispune de elemente metalice naturale;

• dacă elementele existente nu îndeplinesc condiţiile de la art. 3.8;

• atunci când, conform normativului, nu este permisă utilizarea elementelor naturale în IPT.

51

Se admite folosirea aluminiului sau a cucprului pentru executarea elementelor componente ale IPT numai în cazuri excepţionale bine justificate (de exemplu: atunci când trebuie reparate IPT existente executate din astfel de materiale şi nu este posibil sau nu se admite îmbinarea lor cu elemente executate din oţel.

La executarea de IPT se utilizează elemente de captare şi accesorii de montaj, tipizate (tije de captare, piese de susţinere, de fixare, de îmbinare, de racordare etc).

În egalizările de potenţial pentru protecţia la trăsnet (MPT) se utilizează drept conductoare de legătură, conductele metalice bune conducătoare pe toată lungimea lor. Se interzice utilizarea conductelor pentru fluide comestibile.

Conductele de gaze sau fluide comestibile nu pot fi folosite ca conductori în instalaţia IPT.

Toate conductoarele de coborâre se prevăd cu piese de separaţie OL Zn cu eclise pentru măsurarea rezistenţei de trecere a prizei de pământ - amplasate la 1,5 ÷ 2,5m de pământ), la care se conectează instalaţia IPT (vezi capitolul prize pământ) şi specificaţia în cazul utilizării în comun pentru instalaţia PT şi restul prizelor pentru instalaţia de protecţie la electrocutare prin atingere etc).

5.7.1. Legături electrice la instalaţia IPT

Conexiunile electrice în PT se execută cu prioritate prin sudură. Se admite şi executarea legăturilor electrice prin alte mijloace (şuruburi, cleme cu crestături, nituri, lipitură tare etc) cu condiţia ca acestea să asigure menţinerea în timp a unei legături electrice corespunzătoare, cu continuitate electrică sigură, cu rezistenţă mecanică la solicitări şi cu protecţie la coroziune. Legăturile prin şuruburi se asigură împotriva autodeşurubării.

Indiferent de metoda utilizată pentru executarea conexiunilor electrice, suprafeţele de contact se pregătesc în prealabil prin curăţire de impurităţi (oxizi, murdărie etc). Suprafeţele de contact, pe cât posibil, se netezesc.

Conexiunile conductoarelor plate la elemente din tablă cu grosimea de max. 2mm se execută prin intermediul unei plăci de întărire cu suprafaţa de min. 10cm2 şi cu 2 şuruburi de min. M8 sau prin lipitură tare.Suprafeţele de sudat se suprapun pe o lungime de minimum 100mm, iar sudura va avea aproximativ 3mm grosime şi se execută pe toate laturile.

Prin suduri se asigură secţiuni de trecere a curentului cel puţin egale cu acelea ale conductoarelor ce se îmbină şi rezistenţa mecanică corespunzătoare. La lipiturile tari, secţiunea de trecere este egală cu aceea a conductoarelor ce se îmbină, multiplicată cu raportul dintre rezistivitatea alamei şi rezistivitatea materialului de îmbinat.

Pentru o conexiune prin şuruburi, între conductoarele bandă şi între acestea şi părţi de construcţie din oţel, se utilizează cel puţin două şuruburi M8 sau un şurub M10, iar suprafaţa legăturii este de cel puţin 10cm2.

În cazul tablelor, conexiunile se consideră realizate dacă tablele sunt îmbinate prin falţ, lipitură, sudură, şuruburi, nituri.

Legăturile electrice care nu pot fi verificate în timp (de ex, cele ale prizelor de fundaţie, ale elementelor îngropate în pământ) se execută prin sudură.

Legăturile electrice din IPT care pot fi verificate, se amplasează astfel încât să fie uşor accesibile pentru control şi eventuale reparaţii.

Se evită pe cât posibil executarea de conexiuni pe traseul conductoarelor (IPT) instalate pe elemente din materiale combustibile. Conexiunile se execută în aceste cazuri numai prin sudură, luându-se măsuri de protecţie în timpul lucrului.

5.7.2. Protecţia anticorozivă

Materialele din oţel utilizate pentru executarea PT se protejează anticoroziv.

Protecţia anticorozivă a elementelor conductoare din oţel ale IPT instalate suprateran se asigură prin straturi metalice, vopsire sau prin metalizare şi vopsire, respectându-se prevederile din STAS

52

10702/2 şi normativul C 139, corespunzător clasei de agresivitate în care se încadrează mediul în care urmează să fie utilizate (vezi STAS 10128-88).

Protecţia anticorozivă a elementelor conductoare din oţel ale IPT instalate în pământ, se realizează în condiţiile prevăzute în STAS 6119.

Legăturile electrice din pământ se protejează prin acoperire cu un strat de bitum.

Pregătirea suprafeţelor pentru vopsire anticorozivă se face conform STAS 10166/1.

În cazurile în care se foloseşte protecţia prin vopsire, cel puţin unul dintre straturile de vopsea se aplică după terminarea montajului, pe toate suprafeţele elementelor conducătoare supraterane şi aflate până la 30cm, sub nivelul solului.

Elementele de montaj executate din oţel se protejează anticoroziv în aceleaşi condiţii ca şi elementele conducătoare din oţel.

Şuruburile utilizate în IPT se protejează anticoroziv prin zincare la cald.

Profilele şi tablele din oţel folosite pentru protecţia mecanică se protejează anticoroziv prin vopsire.

5.7.3. Protecţia împotriva deteriorărilor mecanice

Elementele IPT instalate aparent se protejează împotriva deteriorărilor mecanice pe toate porţiunile de traseu pe care pot să apară astfel de pericole.

În zonele din vecinătatea solului, respectiv a pardoselii, protecţia conductoarelor se asigură:

• în interior, pe înălţimea de 0,5m de la pardoseală în locuri cu pericol redus de deteriorare mecanică şi pe 1,5m de la pardoseală, în cele cu pericol de deteriorare mecanică;

• în exterior, pe înălţimea de 1,5m de la sol şi până la 0,3m sub nivelul solului.

Protecţia conductoarelor PT se realizează cu ajutorul profilelor din oţel laminat sau din tablă de oţel, fixate sigur pe elementele de construcţie (de ex. prin praznuri şi brăţări metalice).

Se interzice utilizarea tuburilor şi jgheaburilor metalice care realizează secţiuni închise, pentru protecţia mecanică a conductoarelor IPT.

Elementele de captare ale IPT de pe coperişurile cu pante, se amplasează sau se protejează astfel încât să nu poată fi deteriorate prin alunecarea zăpezii sau a gheţii.

5.8. REALIZAREA INSTALAŢIILOR DE LEGARE LA PĂMÂNT DE PROTECŢIE

5.8.1. Date generale şi principii

Se va respecta I.7, I 20, PE 121/10, PE 119 şi STAS-urile 6616; 12604; HM 110 şi MS39/77. Instalaţiile de legare la pământ de protecţie se realizează în scopul dirijării în pământ, în condiţii de siguranţă, a curenţilor de defect datorită deteriorării sau conturnării izolaţiei sau a curenţilor proveniţi din descărcări atmosferice.

Partea principală a unei instalaţii de legare la pământ o constituie priza de pământ, formată dintrun ansamblu de electrozi în contact cu pământul şi legaţi conductiv între ei.

Prizele de pământ pot fi:

• prize naturale , constituite din elemente conductive care iniţial au fost îngropate în sol pentru alte scopuri (ele aparţinând unor construcţii sau instalaţii având altă destinaţie), dar care îndeplinesc şi condiţiile pentru a fi folosite ca electrozi, având un contact bun şi pe o suprafaţă mare cu pământul;

• prize artificiale , constituite din elemente metalice îngropate în pământ exclusiv pentru realizarea legării la pământ.

În funcţie de adâncimea de îngropare, conform STAS 8275-68, prizele de pământ se împart în:

• prize de suprafaţă , constituite din electrozi îngropaţi până la adâncimea de 1m de la suprafaţa solului; din această categorie fac parte prizele orizontale cu electrozi lungi, electrozi - bandă din oţel rotund sau oţel lat, îngropate în stratul de la adâncimea 0,5÷1m, sau cu plăci dispuse orizontal la această adâncime. Aceste prize se folosesc de preferinţă în regiuni muntoase, unde stratul de suprafaţă este mai conductibil;

53

• prize de adâncime , constituite din electrozi îngropaţi la o adâncime de 1÷5m; din această categorie fac parte prizele verticale cu electrozi din ţeavă de oţel, profile de oţel şi plăci, dispuse vertical în pământ la adâncimea de până la 5m. Aceste prize au o largă utilizare în solurile obişnuite, în care stratul de la suprafaţaă este mai rezistiv. Introducerea în sol a

electrozilor din ţeavă de oţel - cazul cel mai uzual - este indicat a se face mecanizat;

• prize de mare adâncime , constituite din electrozi verticali îngropaţi la o adâncime mai mare de 5m; introducerea în sol a electrozilor se face prin forare.

Conductivitatea solului

Conductivitatea solului este destul de redusă şi este condiţionată de structura sa mecanică şi de alcătuirea sa materială, adică este o consecinţă a caracteristicilor sale fizice şi chimice; ea depinde de conductivitatea ionilor din sol.

Rezistenţa de dispersie a unei prize de pământ este proporţională cu rezistivitatea solului.

Un sol uscat sau îngheţat este rău conducător de electricitate şi în această stare compoziţia solului are o influenţă foarte mică asupra conductivităţii sale.

Conductivitatea solului este determinată în mare măsură de conţinutul său de umiditate şi mai puţin de structura sa petrografico - mineralogică.

Pe lângă factorii menţionaţi care influenţează rezistivitatea solului, mai trebuie arătat că acesta nu este omogen şi nici izotrop decât în cazuri rare.

Conductivitatea solului creşte puternic cu umiditatea până la un procent de apă de cca 20%; o adăugare în plus de apă (în domeniul de saturaţie al solului) rămâne, practic, fără nici o influenţă asupra conductivităţii. În general, umiditatea normală a straturilor aflate deasupra nivelului apei subterane este în anotimpul uscat de cca 10%, putând creşte în anotimpul umed până la 35%. Rezistivitatea solului creşte sau scade cu densitatea acestuia, după cum spaţiile goale (ale solului puţin dens) sunt umplute cu soluţii mai puţin sau mai mult bune conducătoare decât părţile componente solide ale solului.

După rolul lor, prizele de pământ se clasifică în:• prize de protec ţie;

• prize de exploatare;

• prize auxiliare ;

• prize pentru dirijarea distribuţiei potenţialelor.

Faţă de tipul prizei de pământ prevăzute în proiect, se impune ca executarea prizelor de pământ să se facă cu respectarea următoarelor principii:

a) Prizele de pământ trebuie să aibă o legătură electrică cu solul înconjurător pentru a asigura o trecere în bune condiţii a curentului. Electrozii orizontali se vor îngropa într-un sol bun conducător, fără pietre, bătându-se cu grijă pământul după îngroparea electrodului; pământul uscat, necoeziv, se va bate în straturi, la umed. Electrozii verticali se vor introduce prin batere sau presare, evitându-se vibrarea acestora; la introducerea în găuri forate, pământul de umplutură trebuie de asemenea bătut.

Electrozii nu vor avea acoperiri de vopsea, de gudron etc.

b) Electrozii orizontali, cu excepţia celor destinaţi pentru dirijarea distribuţiei potenţialelor şi a celor montaţi în teren stâncos, se vor îngropa la cel puţin 0,8m de la suprafaţa solului. În acest fel se va diminua influenţa îngheţării sau uscării solului asupra calităţii prizei.

c) Electrozii se vor îngropa în stratul de pământ cel mai bun conducător.

d) Electrozii se vor dispune în aşa fel încât influenţa lor reciprocă să fie cât mai mică. Astfel, distanţa dintre electrozii orizontali (prize - bandă) montaţi în paralel, nu trebuie să fie mai mică

de 5m. La prizele verticale (prize - bară) distanţa dintre electrozii până la 3m lungime să nu fie mai mică decât lungimea dublă a acestora, iar la electrozii de peste 3m, distanţa să nu fie mai mică decât lungimea simplă a lor.

La prizele de pământ multiple, cu mai multe raze, se va urmări o repartizare uniformă a razelor iar unghiul dintre două raze învecinate nu va fi mai mic de 60°.

54

Prizele inelare vor avea un diametru de cel puţin 10m; dacă diametrul este mai mare de 60m, se vor prevedea - distribuite cât mai uniform - mai multe puncte de legătură între priză şi conductorul principal de legare la pământ.

În jurul clădirilor, electrozii orizontali se vor îngropa la cel puţin 1m de la zid.

e) Lungimea în linie dreaptă a electrozilor orizontali nu trebuie să depăşească 100m. Impedanţa longitudinală a electrozilor lungi face ineficientă contribuţia plusului de lungime la îmbunătăţirea rezistenţei de dispersie (rezistenţă ce tinde către o limită ce nu poate fi depăşită oricât s-ar prelungi electrodul; la un electrod din oţel lat de 40×4mm şi la o rezistivitate a solului de 100Ω×m, această valoare este de cca 1Ω).

f) Prizele de pământ nu trebuie dispuse în apropierea unor gropi cu fecale sau chimicale, care accentuează acţiunea corozivă a solului. De asemenea, se vor evita drumurile şi apele curgătoare sau stagnante.

5.8.2. Prize de pământ naturale

Pentru realizarea instalaţiilor de legare la pământ de protecţie se vor utiliza în primul rând elementele naturale conductive ale construcţiilor şi instalaţiilor existente.

Pot fi folosite drept prize de pământ naturale:

• elementele metalice ale construcţiilor în contact cu pământul, direct sau prin fundaţii de beton, ca: stâlpi şi alte elemente metalice îmbinate prin sudură sau şuruburi, armăturile metalice ale construcţiilor din beton armat în contact cu pământul;

• coloanele de adâncime ale sondelor;

• conductele metalice îngropate în pământ pentru apă (sau alte fluide necombustibile), cu condiţia ca elementele izolate (apometrele etc) să fie şuntate, cu legături conductive cu secţiunea de cel puţin 16mm2 cupru sau 100mm2 oţel;

• învelişurile metalice şi armăturile metalice ale cablurilor subterane, cu condiţia ca secţiunea legăturii de continuitate la manşoanele de legătură şi de ramificaţie să fie de cel puţin 4mm 2

cupru pentru cabluri de maxim 6mm2 şi 10mm2 cupru, pentru cabluri de 10mm2 sau de secţiune mai mare.

Se vor folosi drept conductoare pentru instalaţia de legare la pământ de protecţie, în primul rând construcţiile metalice ale clădirilor, ca de exemplu:

• construcţii metalice utilizate în producţie (căile de rulare ale macaralelor, platforme, grinzi, ferme etc);

• ţevile pentru foraj, ţevile de oţel pentru protecţia conductelor electrice;

• armăturile metalice ale construcţiilor din beton armat.

Elementele naturale ale construcţiilor se pot folosi drept prize de pământ şi conductoare de legătură, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

• prezintă continuitate electrică perfectă şi asigură în exploatare rezistenţă la solicitări mecanice şi la acţiuni chimice;

• satisfac condiţiile de stabilite termică la curenţii electrici posibili;

• îndeplinesc condiţiile de grosime şi secţiune prevăzute în tabelul 12.7; • asigură legarea la pământ şi în cazul defectării unei porţiuni;

• sunt uşor accesibile.

Se interzice folosirea drept priză de pământ naturale şi conductoare de legare la pământ, a conductelor tehnologice pentru transportul combustibililor lichizi, gazoşi sau solizi, cu pericol de explozie.

Se admite legarea conductelor tehnologice la instalaţia de legare la pământ numai pentru egalizarea potenţialelor, luându-se măsurile necesare de şuntare în locurile cu pericol de întrerupere.

În cazul în care valoarea rezistenţei de dispersie a elementelor naturale nu corespunde valorilor impuse, se va completa instalaţia de legare la pământ cu prize artificiale.

55

Betonul din cadrul elementelor de construcţii din beton armat, prin umezire în contact cu pământul (umiditate absorbită capilar), constituie o priză naturală (cu excepţia fundaţiilor prevăzute cu izolaţii de protecţie împotriva umidităţii. Rezistenţa de dispersie a prizei este în funcţie de:

• forma şi dimensiunile geometrice ale fundaţiei de beton;

• adâncimea de îngropare a fundaţiei; • cantitatea de armătură şi dispunerea acesteia;

• rezistivitatea solului.

Stratul de beton care acoperă armăturile are, de regulă, o grosime relativ redusă şi la o umiditate corespunzătoare obţine o conductivitate apropiată de cea a solului în care este îngropat.

Absorbţia capilară are loc într-un interval mic de timp după îngroparea electrodului în pământ, iar rezistivitatea betonului scade repede (după o curbă exponenţială), în funcţie de umiditate, ajungând la o valoare limită după câteva zeci de ore.

Acţiunea prizei în fundaţie se bazează pe conductivitatea bună şi aproape independentă de condiţiile meteorologice ale betonului.

Pentru creşterea eficienţei acesteia, armătura din fundaţii trebuie să aibă legături electrice. Acestea se realizează prin conductoare din oţel bandă sau rotund, nezincat, deoarece betonul înconjurător împiedică ruginirea oţelului.

Folosirea prizelor de pământ naturale constituie din fundaţiile de beton armat ale diferitelor construcţii prezintă ca avantaje:

• permit trecerea unor curenţi de defect mari, secţiunile echivalente şi suprafeţele în contact cu solul fiind mari;

• au o durată de funcţionare lungă, practic egală cu cea a construcţiei respective, nepunându-se astfel problema înlocuirii electrozilor ca în cazul prizelor artificiale;

• au o mare rezistenţă la coroziune, stratul exterior al betonului oferind o bună protecţie, astfel încât nu se înregistrează - în timp - creşterea rezistenţei de dispersie;

• au o mare rezistenţă mecanică şi siguranţă în exploatare;

• necesită un volum de lucru şi de material redus;

• permite racordarea conductoarelor de legare la pământ a paratrăsnetelor, a conductelor de apă, de încălzire centrală etc, precum şi a conductoarelor de protecţie (conductoarelor de nul), realizând, practic, o egalizare a potenţialelor între toate părţile metalice accesibile atingerii.

Problema principală care trebuie rezolvată este asoigurarea unor continuităţi electrice prin sudură, nefiind suficiente contactele întâmplătoare dintre armăturile metalice. Trebuie avute în vedere legăturile dintre armăturile metalice ale unei fundaţii, precum şi cele dintre fundaţii.

Prizele de pământ în fundaţii se realizează astfel, din oţel lat sau din oţel rotund înglobat în talpa fundaţiei. Se va avea în vedere ca electrozii de fundaţie să fie montaţi la cca 5cm deasupra tălpii de fundaţie, utilizându-se distanţoare - suport care să asigure electrodul împotriva răsturnării sau ieşirii din beton. Electrozii din oţel lat se vor aşeza pe muchie. Toate îmbinările, inclusiv legăturile între priza de pământ de fundaţie şi conductorul principal de legare la pământ, se vor face prin sudură.

Priza de fundaţie încheiată ca un inel are o eficienţă deosebită.

5.8.3. Utilizarea în comun a instalaţiilor de legare la pământ

Toate instalaţiile de legare la pământ din incinta unei intreprinderi şi, mai departe, de pe o platformă industrială, indiferent de scopul lor (protecţie împotriva electrocutării, exploatare, protecţie împotriva descărcărilor atmosferice sau supratensiunilor de comutare), se leagă între ele, formând o reţea generală de legare la pământ cu avantajul obţinerii unei rezistenţe de dispersie rezultante de valoare mică şi a unei echipotenţieri. Valoarea rezistenţei de dispersie trebuie să asigure nedepăşirea tensiunilor de atingere şi de pas admise.

Instalaţii de legare la pământ separate sau parţial comune - parţial separate se prevăd numai când nu este posibil tehnic realizarea celor comune sau nu este justificatr economic.

56

Conductoarele de legare la pământ a instalaţiilor de paratrăsnet vor fi separate de cele ale altor categorii de instalaţii până la priza comună, exceptând cazul clădirilor cu pereţi şi schelet din metal sau beton armat, care se vor utiliza în comun.

5.9. INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR PRIN

INSTALAŢII DE LEGARE LA NUL

5.9.1. Generalităţi

Protecţia prin legare la nul se foloseşte pentru evitarea unor tensiuni de atingere şi de pas periculoase la instalaţiile şi echipamentele din reţelele electrice cu nulul legat direct la pământ şi cu tensiuni nominale până la 250V faţă de pământ.

Această protecţie se aplică pentru toate părţile metalice ale instalaţiilor electrice care pot fi atinse de om şi care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care în caz de defect pot intra sub o tensiune periculoasă.

Se exceptează utilajele electrice la care se aplică izolarea de protecţie, separarea de protecţie sau protecţia prin tensiune redusă.

În cazul în care nu se poate realiza o instalaţie de protecţie prin legare la pământ, care să asigure limitarea tensiunilor de atingere şi de pas la valorile admisibile pentru un timp mai mare de 3 secunde şi deconectarea rapidă a sectorului defect pentru un timp de maxim 3 secunde, se va aplica obligatoriu protecţia prin legare la nul.

Realizarea unei instalaţii de protecţie prin legare la nul este condiţionată de rezolvarea următoarelor probleme:

• protecţia se va executa astfel încât în caz de defect să se asigure realizarea unui curent de scurtcircuit capabil să producă deconectarea rapidă prin siguranţe, întreruptoare relee etc a sectorului defect într-un timp de maxim 3 secunde;

• în situaţia în care timpul de deconectare a sectorului defect este mai mare de 3 secunde, instalaţia de proteţcie se va dimensiona pentru limitarea tensiunilor de atingere şi de pas la valorile admisibile;

• pentru a se evita pericolul datorat întreruperii conductorului de nul pentru protecţie, acesta se va lega la pământ;

• de la ultimul tablou electric de distribuţie, la care nulul este legat direct la o instalaţie de legare la pământ şi până la carcasele receptoarelor electrice alimentate de la acest tablou, conductorul de nul de lucru va fi separat de conductorul de nul de protecţie;

• până la ultimul tablou electric de distribuţie la care nulul este legat direct la o instalaţie de legare la pământ, conductorul de nul de lucru se poate folosi şi drept conductor de nul de

protecţie. În acest caz, el va fi izolat sau inaccesibil unei atingeri accidentale;

• de la ultimul tablou de distribuţie până la receptor, conductorul de legare la nul de protecţie va fi izolat şi protejat în tuburi de protecţie, în aceleaşi condiţii ca şi conductoarele de fază;

• în situaţia în care conductorul de nul de protecţie nu este instalat în înveliş comun (tuburi, cablu) cu conductoarele de lucru, se admite ca acesta să fie neizolat cu secţiunea minimă de

50mm2 dacă este din oţel şi cu secţiunea minimă de 16mm2 dacă este din cupru;

• se interzice racordarea la receptor la o bornă comună a conductorului de nul de lucru şi a conductorului de nul de protecţie; fiecare conductor se va lega la o bornă separată;

• se interzice montarea de siguranţe fuzibile sau de întreruptoare pe conductorul de nul de lucru în reţelele în care conductorul de nul este folosit şi drept conductor de nul de protecţie.

Unele receptoare electrice sunt alimentate prin prize şi fişe cu contacte de protecţie. În acest caz se vor folosi numai prize şi fişe cu contacte de protecţie la care contactul părţilor metalice cu conductorul de nul de protecţie se va face înaintea conductoarelor de fază, iar la deconectare, legătura de protecţie se va întrerupe după conductoarele de fază. La aceste receptoare electrice conductorul de nul de protecţie va face parte din cablul de alimentare.

57

La instalaţiile electrice alimentate de la aceeaşi sursă (transformator sau generator de joasă tensiune) se interzice a se folosi pentru o parte din instalaţii, protecţia prin legare la nul, iar pentru o altă parte din instalaţii, protecţia prin legare la pământ.

În cazul în care conductoarele de nul sunt executate din materiale identice cu conductoarele de fază, secţiunile conductoarelor de nul de protecţie vor fi cel puţin egale cu cele din tabelul alăturat.

58

Secţiunea fază

conductoarelor

mm2

de

Secţiunea conductorului de nul de protecţie

În tub, în conducte, sau în cabluri cu mai multe

conductoare mm2

În linii aeriene şi în instalaţiile cu conductoare

neizolate mm2

1,5 1,5 -

2,5 2,5 -

4 4 4

6 6 6

10 10 10

16 16 16

25 16 25

35 16 35

50 25 50

70 35 50

95 50 50

120 70 70

150 70 70

185 95 95

240 120 120

300 150 150

400 185 185În cazul reţelelor aeriene publice, se admite ca pentru secţiunile de fază de 25; 35 şi 50mm 2, conductoarele de nul să aibă secţiunea imediat inferioară secţiunii conductorului de fază, dacă rezistenţele de dispersie ale prizelor de pământ nu vor depăşi valoarea de 2Ω şi dacă curentul de defect este capabil să producă acţionarea protecţiei maximale.

Barele de nul din oţel ale tablourilor electrice generale, vor avea o secţiune de minim 150mm 2 şi vor fi verificate la stabilitate termică.

Reţeaua conductoarelor de nul se va lega la pământ în următoarele puncte:

• în apropierea sursei de alimentare (transformator sau generator);

• în cazul reţelelor aeriene, la capetele liniilor şi ramificaţiilor şi pe traseu în locuri alese, astfel încât distanţa dintre 2 prize de pământ de pe oricare traseu (linie sau ramificaţie) să nu fie mai mare de 1.000m;

• în sectoarele productive şi în instalaţiile electrice interioare sau exterioare, la toate tablourile de distribuţie generale, principale, intermediare şi secundare; o instalaţie de legare la pământ poate deservi mai multe tablouri de distribuţie.

Instalaţiile de legare la pământ care deservesc instalaţia de legare la nul, se vor dimensiona astfel încât să îndeplinească cel puţin una din condiţiile:

• tensiunile de atingere şi de pas să nu depăşească limitele maxime admisibile;

• rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ să nu depăşească valoarea de 4Ω, în orice condiţii.

În cazul reţelelor de distribuţie publică la care distanţa dintre 2 prize de pământ de pe orice traseu (linie sau ramificaţie) este mai mică sau egală cu 200m, rezistenţa oricărei prize de pământ de la capetele liniilor, ramificaţiei sau traseului, va fi de cel mult 20Ω.

59

În cazul reţelelor de distribuţie publică la care distanţa dintre 2 prize de pământ de pe orice traseu (linie sau ramificaţie) este mai mare de 200m dar mai mică de 500m, rezistenţa oricărei prize de pământ de la capetele liniilor, ramificaţiei sau traseului va fi de cel mult 10Ω.

Stâlpii metalici sau din beton armat, pot fi consideraţi ca prize naturale de pământ, dacă prezintă o rezistenţă de dispersie de cel mult 30Ω. În acest caz, conductorul de nul se va lega la armătura metalică a fiecărui stâlp şi va avea o secţiune corespunzătoare celei prevăzute în tabel.

În afara de legarea la conductorul de nul de protecţie, se va prevedea o măsură suplimentară de protecţie dacă există cel puţin unul din următoarele cazuri:

• nu sunt satisfăcute relaţiile privind intensitatea curentului de defect (Idef) stabilite mai sus;

• instalaţia electrică şi condiţiile de exploatare nu prezintă siguranţa unei deconectări rapide a echipamentului defect, într-un timp mai mic de 3 secunde;

• pentru legarea la nul se foloseşte unul din conductoarele de aluminiu ale cablurilor;

• locul de muncă este periculos sau foarte periculos.

Ca măsură suplimentară de protecţie, în funcţie de condiţiile locale, cu justificare tehnico economică, se va aplica cel puţin una din următoarele măsuri:

• legarea carcaselor echipamentelor electrice la o instalaţie de legare la pământ de protecţie

• executarea de legături suplimentare între toate carcasele metalice ale echipamentelor grupate în acelaşi loc cu alte elemente conductive aflate în zone de manipulare;

• egalizarea potenţialelor în zona de manipulare a omului;

• izolarea amplasamentului omului, prin executarea de pardoseli din materiale izolante, platforme izolante şi acoperirea obiectelor conductive aflate în zona de manipulare cu materiale izolatoare;

• folosirea unor dispozitive automate de protecţie împotriva tensiunilor de atingere periculoase sau a curenţilor periculoşi, care să acţioneze în cel mult 0,2 secunde de la producerea defectului.

Fac excepţie utilajele portative alimentate prin cabluri flexibile de cupru care se vor lega numai la nul prin conductorul de protecţie al cablului de alimentare, deoarece folosirea acestor utilaje se face prin mijloace individuale de protecţie (mănuşi, cizme, covoare etc), iar ca mijloace suplimentare se aplică izolarea de protecţie.

Instalaţia de legare la pământ care deserveşte reţeaua de nul de protecţie va fi alcătuită din următoarele elemente:

• prizele de pământ;

• conductorul principal de legare la pământ;

• conductoarele de ramificaţie de la nulul tablourilor electrice, precum şi de la elementele metalice care trebuie să se lege la pământ.

Fiecare utilaj va avea o legătură de ramificaţie la conductorul principal de legare la pământ şi la conductorul de nul de protecţie.

Se interzice legarea în serie a două sau mai multe utilaje şi apoi legarea lor la conductorul principal de nul de protecţie.

Legarea la pământ a echipamentelor supuse la deplasări frecvente sau vibraţii va fi realizată prin conductoare flexibile.

Legătura între utilaj şi instalaţia de legare la pământ se va executa înaintea legării conductoarelor de lucru la bornele utilajelor.

În prealabil, va fi identificat cu atenţie conductorul de protecţie.

Corpurile de iluminat din locurile periculoase şi foarte periculoase, alimentate la o tensiune mai mare de 65V, se vor lega la instalaţia de protecţie în următoarele cazuri:

• corpul de iluminat este montat la o distanţă mai mică de 2,3m de la pardoseală;

• corpul de iluminat este instalat la o distanţă mai mică de 1,25m, de alte obiecte conductive care au legătură cu pământul (construcţii metalice, conducte metalice de apă, gaze etc);

60

• corpul de iluminat este instalat în zona de manipulare a omului care stă pe o construcţie metalică neizolată electric faţă de pământ.

Legarea la nul a corpurilor de iluminat se poate face în două moduri:

• direct, printr-un conductor de nul de protecţie, care însoţeşte conductoarele de alimentare;

• la instalaţia de legare la pământ care deserveşte instalaţia de nul de protecţie.

În acest ultim caz, carcasele corpurilor de iluminat se pot lega la conductorul principal de legare la pământ, fie direct, fie prin intermediul unei ramificaţii comune.

5.9.2. EXECUTAREA ŞI MONTAJUL

Conductoarele de nul folosite pentru protecţie vor fi din cupru sau din oţel, cu secţiunile mai mari sau cel puţin echivalente cu cele indicate în tabelul de mai jos.

Se pot folosi, în cazuri justificate tehnico - economic, conductoare de aluminiu, cu respectarea următoarelor condiţii:

• conductorul de nul de protecţie să fie unul din conductoarele unui cablu sau unul din conductoarele unei linii aeriene cu secţiunea în conformitate cu tabelul; pentru asigurarea unei rezistenţe mecanice corespunzătoare, secţiunea minimă va fi de 2,5mm2 în cazul cablurilor şi 16mm2 în cazul liniilor aeriene de joasă tensiune;

• în instalaţia respectivă să nu fie interzisă folosirea luminiului;

• conductoarele şi legăturile electrice să fie de bună calitate;

• se va aplica cel puţin una din măsurile suplimentare de protecţie indicate la dimensionarea instalaţiilor de protecţie prin legare la nul.

La utilajele electrice alimentate prin cabluri flexibile (utilaje mobile, portative etc), conductorul de nul pentru protecţie trebuie să fie din cupru.

Pentru a distinge cu uşurinţă conductoarele de nul de protecţie izolate, acestea vor fi marcate cu culorile galben şi verde, alternate.

Conductoarele de protecţie neizolate vor fi vopsite în culoare neagră cu dungi albe, late de 10mm, la intervale de 100mm.

Cablurile flexibile folosite la alimentarea receptoarelor la care nu se aplică separarea de protecţie sau alimentarea la tensiune redusă, trebuie să cuprindă în învelişul comun şi conductorul de nul de protecţie izolat şi marcat cu culorile galben şi verde, alternate, care în mod normal nu intră în circuitul curentului de alimentare.

Această prevedere este valabilă pentru toate receptoarele conectate la reţeaua de alimentare cu ajutorul unor fişe şi prize, sau care se racordează fix la reţeaua de alimentare printr-un cablu flexibil.

Construcţiile metalice ale clădirilor sau alte construcţii tehnologice din elemente conductive montate fix, pot fi folosite şi drept conductoare de nul de protecţie, dacă îndeplinesc condiţiile prezentate la dimensionarea instalaţiilor de protecţie prin legare la nul şi dacă s-au prevăzut măsuri de asigurare a continuităţii electrice.

Conductorul de nul de protecţie se va lega direct la carcasele metalice ale echipamentelor electrice sau la alte părţi metalice care trebuie legate la nul pentru protecţie.

Se interzice înlocuirea unei porţiuni din conductorul de nul de protecţie prin capace sau alte părţi de construcţie demontabile, prin a căror îndepărtare s-ar putea întrerupe legătura de protecţie.

Se exceptează construcţiile metalice fixe, stelajele metalice ale tablourilor sau alte construcţii metalice ale instalaţiilor electrice, dacă prezintă o bună continuitate electrică la îmbinări, pentru a avea în permanenţă continuitate cu instalaţia generală de protecţie.

La stelajele metalice mai lungi de 10m, se vor prevedea legături cu instalaţia de protecţie la ambele capete.

Conductoarele principale de legare la pământ vor fi din oţel sau din cupru, cu dimensiunile minime indicate în tabelul de mai jos:

Conductorul Montat aparent sau în canale Montat îngropat

61

Secţiune mm2

Grosime mm

Secţiune mm2

Grosime mm

Oţel rotund sau profile 100 3 100 4

Cablu din oţel 95 - - -

Cablu din cupru 25 - 25 -Conductoarele din oţel se vor zinca sau proteja împotriva coroziunii.

Drept conductor principal de legare la pământ se vor folosi cu precădere:

• construcţiile metalice ale clădirilor sau alte construcţii montate fix, care prezintă continuitate electrică. În acest caz, conductoarele de ramificaţie de la utilaje, se pot lega la construcţia metalică, fie direct, fie prin intermediul unui conductor de ramificaţie comună, care trebuie să aibă secţiunea cel puţin egală cu cea a unui conductor principal indicată în tabelul de mai sus;

• conductele de apă. În acest caz se va controla continuitatea conductelor de apă, luându-se măsuri de şuntare la îmbinările care prezintă rezistenţe de contact; se va urmări ca în reţeaua conductelor de apă să nu existe legături sau ţevi din materiale neconductive (ţevi din PVC etc).

Şuntarea elementelor izolante se va face cu conductoare din oţel cu secţiunea de cel puţin 50mm2, sau din cupru cu secţiunea de cel puţin 16mm2.

Conductoarele de ramificaţie pentru legarea carcaselor utilajelor electrice la conductorul principal de protecţie vor fi din oţel sau din cupru. În cazul cablurilor, se pot folosi drept conductoare de ramificaţie, conductoarele de aluminiu sau mantalele metalice ale cablurilor din aluminiu sau din plumb.

Se vor folosi cu precădere:

• construcţiile metalice ale clădirilor (ferme, stâlpi, stelaje metalice etc);

• căile de rulare ale macaralelor;

• mantalele metalice ale cablurilor;

• conductele de apă, în condiţiile stabilite mai sus;

• tuburile metalice şi ţevile de protecţie ale conductoarelor electrice, dacă au asigurată continuitatea electrică, de la carcasa utilajului până la borna de nul a tabloului de distribuţie, de la care se alimentează utilajul respectiv şi dacă sunt îndeplinite condiţiile privind secţiunea necesară.

Secţiunea conductorului de ramificaţie va fi cel puţin echivalentă cu 50% din secţiunea unui conductor de fază al circuitului de alimentare al utilajului respectiv, însă nu mai mare de 25mm2

pentru conductoare din cupru şi 16mm2 pentru conductoare din oţel.

Conductoarele de ramificaţie pentru legarea la instalaţia de legare la pământ a bornelor de nul ale tablourilor de distribuţie, precum şi pentru legarea la pământ a conductoarelor de nul ale liniilor electrice aeriene vor avea dimensiunile minime conform tabelului următor:

Conductorul

Montat aparent sau în canale

Montat îngropat

Secţiune mm2

Grosime mm

Secţiune mm2

Grosime mm

Oţel rotund, bandă sau profile 50 3 50 4

Cablu din oţel zincat 50 - - -

Cablu rotund din cupru, unifilar multifilar

sau

16 - 25 -

Conductoarele de ramificaţie pentru legarea la pământ a utilajelor vor avea dimensiunile minime conform tabelului:

Conductorul Montat aparent sau în Montat îngropat

62

canale

Secţiune mm2

Grosime mm

Secţiune mm2

Grosime mm

Oţel rotund - 5 - 6

Bandă din oţel 21 3 48 4

Oţel profilat - 2 - 4

Sârmă rotundă din cupru 4 - 4 -

Ţevi din oţel - 2,5 - 3,5Pentru executarea legăturilor de protecţie este necesar ca orice utilaj, inclusiv corpurile de iluminat, să fie prevăzute cu două borne de legătură. O bornă va fi în interiorul utilajului, în apropierea bornelor pentru conductoarele de alimentare, iar cealaltă bornă va fi în exterior, pe carcasă.

Tuburile metalice de protecţie ale conductoarelor de alimentare, ca şi învelişurile metalice ale cablurilor, vor fi legate atât la carcasa utilajului racordat, cât şi la bara (borna) de protecţie a tablourilor electrice de unde se face alimentarea.

Utilajele portative sau mobile alimentate prin cabluri flexibile la care se aplică protecţia prin legare la nul, vor avea conductorul de protecţie legat la borna de protecţie din interiorul utilajului şi la contactul de protecţie al prizei, fişei sau cutiei de joncţiune şi ramificaţie. Se interzice folosirea de prize, fişe sau cutii de joncţiune şi ramificaţie care nu au contacte de protecţie.

Dacă se folosesc conducte de apă drept conductoare principale sau de ramificaţie pentru legarea la pământ, legăturile de contact vor fi controlate şi de bună calitate.

Legăturile în mediu umed sau coroziv vor fi protejate împotriva coroziunii prin vopsire.

Legăturile la construcţiile metalice se vor executa de preferinţă prin sudare.

Drept prize de pământ, se vor folosi în primul rând prizele naturale: armăturile metalice ale construcţiilor de beton armat, construcţiile metalice cu caracter permanent, conductele metalice de apă îngropate în pământ, învelişurile metalice ale cablurilor îngropate.

În cazul în care rezistenţele prizelor de pământ naturale nu sunt suficiente, se va adăuga şi o priză de pământ artificială.

Măsuri suplimentare de protecţie la protecţia prin legare la pământ şi protecţia prin legare la nul Măsurile suplimentare de protecţie se vor aplica în funcţie de condiţiile locale pe baza unei justificări tehnico - economice.

Se prezintă următoarele măsuri suplimentare de protecţie:

• egalizarea potenţialelor în zona de manipulare a omului;

• izolarea de protecţie a amplasamentului utilajelor; • protecţia prin deconectare automată a sectorului defect.

Egalizarea potenţialelor în zona de manipulare a omului

Instalaţia de protecţie prin egalizarea potenţialelor se dimensionează astfel încât în cazul unui defect, tensiunile de atingere şi de pas să fie sub valorile maxime admisibile.

În exterior, instalaţia de egalizare a potenţialelor se realizează cu ajutorul prizelor de pămnt orizontale îngropate în stratul superficial al solului şi legate la instalaţia de legare la pământ care deserveşte elementele la care trebuie să se realizeze tensiuni de atingere şi de pas admisibile.

În interior, instalaţia de egalizare a potenţialelor se realizează cu ajutorul unor legături metalice prevăzute în pardoseală, racordate la instalaţia de legare la pământ de protecţie din încăperea respectivă.

În cazul conductelor lungi (conductele de apă în special) îngropate în pământ, trebuie stabilite tensiunile în diferite locuri unde aceste conducte sunt accesibile în cazul unui curent de defect prin instalaţia de legare la pământ cu care conducta se află în legătură.

63

Pentru micşorarea tensiunilor pe conductele lungi îngropate în pămnt, este necesare creşterea rezistenţei longitudinale a conductei prin intercalarea unor elemente izolante.

6. PROTEC ŢIA ŞI TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII ÎN INSTALAŢII ELECTRICE SUB 1KV C.A. ŞI 1,5KV C.C.

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare prin atingere directă trebuie să se evite principalele cauze care le produc, şi anume:

• lucrul sub tensiune;

• accesul persoanelor necalificate la aparate electrice de manevră, la tablouri distribuţie, bare etc;

• neglijenţe la deconectarea instalaţiilor pentru lucrări de reparaţii - întreţinere (nu se scot siguranţele, nu se verifică deschiderea separatoarelor, nu se pun placarde avertizoare etc);

• lipsa mijloacelor de protecţie individuală, sau folosirea lor necorespunzătoare;

• utilizarea uneltelor şi a corpurilor de iluminat portative de construcţie necorespunzătoare sau defecte şi a tensiunilor care nu corespund gradului de pericol al locului de muncă. Principalele cauze ale accidentelor prin atingere indirectă sunt:

• lipsa sau degradarea instalaţiei de protecţie contra atingerilor indirecte;

• utilizarea siguranţelor fuzibile necalibrate;

• şuntarea sau blocarea dispozitivelor de protecţie;

• racordarea - în aceeaşi exploatare - a unora dintre utilaje la instalaţia de legare la pământ şi a altor utilaje la instalaţia de legare la nul.

Generalităţi6.1.1. Măsuri de protecţia muncii în instalaţiile electrice

Măsura Utilizare. Mod de realizare

1 2

Protecţia contra electrocutării prin atingere directă (a părţilor conductoare neizolate aflate normal sub tensiune)

Izolarea electrică (la lucru) Pentru conductoarele din circuitele curenţilor de lucru, conform STAS 2614-80

Carcasarea de protecţie Pentru echipamente cu părţi conductoare neizolate, prin carcase rezistente mecanic şi fixate sigur pe suporţi

Îngrădiri de protecţie Idem, sau locuri cu echipamente electrice interzise accesului neautorizat, prin plasă, tablă perforată etc fixate sigur pe suporturi fixe

Amplasarea laînălţimi

inaccesibile accidental

Obişnuit pentru bare neizolate şi aparate cu protecţie IP00 liber amplasate în afara zonei de manipulare definită prin fig. 15.1

Amplasarea în încăperi EE(§ 1.3.3.)

Pentru echipamentele electrice neprotejate contra atingerilor de către personal neautorizat

Blocaje electricesau mecanice

Contra accesului nepermis personalului neautorizat la instalaţiile electrice respective

Măsuri organizatorice de protecţie pentru executarea lucrărilor la instalaţii în exploatare (PE 199/82 -cap.4)

−îndeplinirea formelor de lucru;

−admiterea la lucru;

−controlul şi supravegherea activităţii formaţiei de lucru;

−mutarea în altă zonă de lucru;

−întreruperea şi terminarea lucrărilor;

−executarea lucrărilor în cazuri extreme fără autorizaţie de lucru.

64

Măsuri de protecţie pentru executarea lucrărilor la instalaţii sub tensiune (id.5)

−lucrări în apropierea instalaţiilor electrice sub tensiune;

−lucrări la instalaţii la care s-a întrerupt tensiunea dar nelegate la pământ;

−lucrări executate direct asupra părţilor aflate sub tensiune

Instruirea personalului pentru protecţia muncii în instalaţiile electrice, conf. NPM 119/82 (în paranteză s-au trecut capitolele unde sunt tratate) pentru:

−servirea operativă a instalaţiilor electrice;

−executarea lucrărilor: în cazul deranjamentelor, incidentelor şi avariilor, la maşini şi aparate electrice, la gospodăriile de cărbuni, la instalaţiile de acumulatoare, la staţiile de conexiuni şi transformatoare, la liniile electrice aeriene, la instalaţiile de iluminat exterior, la circuitele secundare cu aparate portative, la instalaţii Tc aferente reţelelor electrice, de către personal delegat, de întreţinere a instalaţiilor electrice, de încărcare, descărcare, transport, manipulare şi depozitare materiale, de săpături

Protecţia contra electrocutării prin atingere indirectă(a părţilor conductoare normal izolate dar posibil să fie accidental sub tensiune)

Legarea la pământ (STAS6119-79 şi STAS 7334-84)

Mijloc principal de protecţie în instalaţiile cu tensiuni periculoase (JT, MT, IT) sau suplimentar în instalaţiile de JT cu protecţie principală prin legarea la nul - prin legarea la pămnt a părţilor conductoare care nu fac parte din circuitele de lucru dar posibil să fie accidental sub tensiune periculoasă

Legarea la nul (STAS6616-78 şi mai jos 15.3)

Mijloc principal de protecţie în instalaţiile de JT legate la pământ - prin legarea la pămnt a părţilor conductoare ca mai sus

Utilizarea tensiunilor reduse

Mijloc principal de protecţie în special pentru utilaje portative şi corpuri de iluminat - prin alimentarea acestora prin transformatoare sauconvertizoare speciale de protecţie, acumulatoare sau elemente galvanice

Separarea de protecţie Mijloc principal de protecţie la utilaje portative când nu-i justificată tehnic utilizarea tensiunii reduse - prin transformator de separaţie cu secundarul

Măsura Utilizare. Mod de realizare

1 2 izolat faţă de pământ

Izolareasuplimentară de

protecţie a utilajelor

Idem - prin: înveliş izolant exterior pe părţile conductibile accesibile, normal izolate; strat intermediar izolant de separaţie a părţilor conductoare accesibile normal izolate; izolare dublă sau întărită, conform STAS 261480

Izolarea amplasamentului. Izolarea amplasamentuluiutilajelor

Mijloc principal de protecţie la stâlpii LEA de JT sau suplimentar la protecţia prin legare la pământ sau nul - prin acoperirea cu material izolant a pardoselii şi părţilor metalice în contact cu pământul din zona de manipulare

Egalizarea saudirijarea

distribuţiei potenţialelor

Mijloc suplimentar de protecţie de legarea la pământ sau la nul şi la stâlpii LEA de JT: egalizare - prin legarea la instalaţia de legare la pământ aelementelor metalice din zonă; dirijare - prin dispunerea convenabilă a electrozilor prizei de pămnt pentru a micşora Ua şi Up

65

Protecţia prin deconectarea automată la apariţia tensiunilor de atingere periculoase - PATA sau a curenţilor de defectpericuloşi - PACD)

De regulă mijloc suplimentar de protecţie la legarea la pământ sau la nul; PACD poate fi şi mijloc principal de protecţie în instalaţiile din locuinţe când legarea la nul sau la pământ se face numai prin asigurarea condiţiilor de funcţionare a acestei protecţii. Condiţii: declanşarea în maximum 0,2s; PATA - priza de pământ auxiliară şi conductorul de legare a lui la utilaj vor fi izolate de alte instalaţii de legare la pământ ca să nu şunteze bobina releului; PACD - trebuie ca Rp≤Ua/1,25Id unde Id este curentul de reglaj al releului PACD, iar Ua

6.1.2. Măsuri pentru prevenirea accidentelor în exploatarea, întreţinerea şi reparareainstalaţiilor electrice

Utilizarea mijloacelor pentru protecţia personalului împotriva electrocutării şi efectelor acţiunii arcului electric(PE 119/82 - cap.2)

Mijloacele de protecţie utilizate:

−electroizolante (prăjini, cleşti, plăci, pălării, folii, degetare, mănuşi, cizme, covoare şi platforme electroizolante; indicatoare de corespondenţa fazelor; scule cu mânere electroizolante);

−scurtcircuitoare şi dispozitive de atenuarea tensiunilor induse;

−pentru delimitarea zonelor de lucru (bariere rigide şi extensibile, frânghii şi benzi, panouri şi paravane mobile, indicatoare securitate);

−contra efectelor acţiunii arcului electric şi traumatismelor mecanice(ochelari şi cască de protecţie, centuri de siguranţă)

Măsuri tehnice de protecţie pentru executarea lucrărilor la instalaţii scoase de sub tensiune (PE110/82 - cap.3)

−întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă a instalaţiei;

−blocarea în poziţia deschis a aparatelor de comutaţie prin care s-a făcut separarea;

−verificarea lipsei tensiunii;

−legarea instalaţiei la pământ şi în scurtcircuit;

−delimitarea materială a zonei de lucru;

−asigurarea zonei de lucru împotriva accidentelor neelectrice7. VERIFIC ĂRI ŞI PROBE

Se vor face în timpul execuţiei şi înainte de punerea în funcţiune vor fi conform normativ I.7 şi C56, cu respectarea la verificarea sistemelor de protecţie împotriva electrocutărilor a normativului PE 116 şi STAS 12604/4 şi 5.

Punerea sub tensiune a unei instalaţii la consumator nu se poate face conform Regulamentului PE 932 decât după verificarea ei de către furnizor, conform prevederilor acestui regulament.

7.1. EXTRAS SPECIFIC DIN NORMATIVUL PENTRU VERIFICAREA CALITĂŢII ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII AFERENTE C 56-85

7.1.1. PREVEDERI GENERALE

Prezentul normativ cuprinde principalele condiţii de calitate pe care trebuie să se îndeplinească lucrările de construcţii şi instalaţii aferente acestora, precum şi verificările ce trebuie efectuate pentru a se constata dacă aceste condiţii au fost îndeplinite.

Pentru categoriile de lucrări ascunse necuprinse în acest normativ, se vor aplica prevederi generale, împreună cu condiţiile de calitate din prescripţiile tehnice specifice categoriilor respective.

Respectarea condiţiilor tehnice de calitate ce trebuie urmărite în primul rând de şefii formaţiilor de lucru şi de personalul tehnic anume însărcinat cu conducerea lucrărilor, în cadrul activităţii sale de îndrumare şi supraveghere.Separat de acestea, se efectuează verificări:

66

a) pe parcursul executării , pentru toate categoriile de lucrări ce compun obiectele de investiţii, înainte ca ele să devină ascunse prin acoperire cu (sau înglobate în) alte categorii de lucrări sau elemente de construcţii;

b) la terminarea unei faze de lucru ;

c) la recep ţia preliminară a obiectivelor ce fac parte dintr-un obiectiv de investiţii.

NOTĂ:

Verificările de la poz. a şi b se efectuează conform “Instrucţiunilor pentru verificarea calităţii şi recepţionarea lucrărilor ascunse la construcţii şi instalaţii aferente”, din anexa I.1 a prezentelor prevederi generale, iar cele de la poziţia c, conform reglementărilor în vigoare privind recepţia obiectivelor de investiţii.

7.1.2. ANEXA 1 - INSTRUCŢIUNI GENERALE PENTRU VERIFICAREA CALITĂŢII ŞI RECEPŢIONAREA LUCRĂRILOR ASCUNSE LA

CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII AFERENTE

7.1.2.1.Domeniul de aplicare

Prezentele instrucţiuni se aplică la verificarea calităţii şi conformităţii cu proiectele şi prescripţiile tehnice ale elementelor sau părţilor din lucrările de construcţii şi instalaţii aferente, care - în decursul execuţiei - devin ascunse şi nu mai sunt accesibile pentru verificare şi recepţie, ca urmare a acoperirii sau înglobării prin lucrări sau operaţii efectuate ulterior.

Se verifică şi se recepţionează conform prezentelor instrucţiuni lucrările ascunse care condiţionează rezistenţa, stabilitatea, durabilitatea sau funcţionalitatea obiectelor respective, în total sau în parte. Verificarea se face sub raportul încadrării în condiţiile dimensionate şi de calitate, prevăzute în “Normativul pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente” (indicativ C56-85), precum şi în proiecte şi în prescripţiile tehnice specifice.

Nu fac obiectul acestor instrucţiuni lucrările de montaj de utilaje şi instalaţii tehnologice de producţie.

Pentru lucrările care nu intră în categoria celor definite la pct. 1.2., verificarea condiţiilor de calitate se efectuează permanent de către conducătorul tehnic al lucrării, de delegatul compartimentului CTC al unităţii de construcţie şi de reprezentantul beneficiarului, pentru fiecare fază de lucrări.

7.1.2.2.Modul de verificare şi recepţionare a lucrărilor ascunse Verificarea se face prin:

• Constatarea existenţei şi examinarea conţinutului documentelor de atestare a calităţii materialelor utilizate şi a conformităţii lor cu prevederile proiectului şi prescripţiilor tehnice.

• Examinarea vizuală şi prin măsurare a elementelor componente ale lucrării ascunse, din punct de vedere al poziţiei, formelor, dimensiunilor şi a celorlalte condiţii de calitate, prevăzute la pct. 1.2, inclusiv încadrarea în limitele abaterilor admisibile.

• Verificarea rezultatelor încercării probelor de control, prevăzute în prescripţiile tehnice; în cazul în care termenul pentru obţinerea rezultatelor nu este scadent, se va verifica numai frecvenţa prescrisă pentru recoltarea probelor, urmând ca rezultatele să fie consemnate în registrul prevăzut la pct. 2.2, în termen de 3 zile de la efectuarea încercărilor, luându-se şi măsuri în consecinţă.

Rezultatele verificărilor şi recepţiilor lucrărilor ascunse se consemnează într-un registru denumit “Registru de procese - verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse” (formular 9-13-107).

Acest registru constituie un document oficial şi ca atare se paginează, se şnuruieşte şi se parafează de directorul intreprinderii sau de împuternicitul său; completarea cu cerneală a tuturor rubricilor este obligatorie; ruperea de foi şi ştersături sunt interzise.

Înregistrările, grupate pe obiecte distincte, se fac în ordinea cronologică în care au fost efectuate verificările.

67

La lucrările ce se execută prin subantreprize, procesele - verbale (formular 9-13-107) ale acestora se vor putea înscrie - la alegerea lor - în registre proprii, grupate pe obiecte, sau în cele ale antreprenorului general.

Verificarea se efectuează, de regulă, cu cel mult 7 zile înaintea operaţiei de acoperire sau înglobare în alte elemente de construcţie. Acest termen poate fi prelungit, de acord cu beneficiarul, dacă în intervalul respectiv nu pot apărea deteriorări. În cazul în care termenul e depăşit sau au apărut deteriorări, verificarea şi procesul verbal se anulează, efectuându-se o nouă verificare şi înregistrare.

În toate cazurile, în care la verificarea unei lucărir ascunse se constată abateri peste limitele admise sau neîncadrarea în prevederile proiectelor şi prescripţiilor tehnice, urmează a se proceda la remedieri, fiind strict interzis a se executa în continuare orice lucrare, care ar ascunde, prin acoperire sau ănglobare, lucrarea defectuoasă în cauză sau care ar împiedica accesul la ea.

Remedierile privitoare la abateri peste cele admisibile, care sunt de natură a afecta rezistenţa, stabilitatea, durabilitatea sau funcţionalitatea obiectului sau a unei părţi a sa, se vor putea efectua numai cu avizul scris al proiectantului. În aceste cazuri se va întocmi un plan de măsuri cu termene pentru repunerea construcţiei în situaţia prevăzută în proiect; după executarea remedierilor se întocmeşte un nou proces verbal de lucrări ascunse.

7.1.2.3.Organele care efectuează verificarea şi recepţia lucrărilor ascunse

Când beneficiarul are reprezentant permanent la lucrare, verificarea calităţii şi recepţionarea lucrărilor ascunse se face de către conducătorul tehnic al lucrării împreună cu dirigintele, procesul verbal înscriindu-se în registru şi semnându-se în aceeaşi zi de ambii participanţi.

La execuţia lucrărilor de tehnicitate ridicată din cadrul obiectivelor de investiţii, sarcinile dirigintelui de şantier prevăzute la pct. 3.1. se mai sus se exercită de beneficiar prin proiectant. Această acţiune se va prevedea ca atare în contractul de proiectare.

La recepţia terenului de fundare, a fundaţiilor şi a structurilor de rezistenţă este obligatorie şi participarea proiectantului.

Registrele de procese - verbale (formulare 9-13-107) vor fi vizate cu arătarea datei, de organele de control tehnic ale intreprinderii executante şi ale beneficiarului, ale forurilor tutelare precum şi de proiectant. Existenţa la zi a proceselor verbale va fi de asemenea verificată prin sondaj cu ocazia controalelor efectuate de Inspectoratul General de Stat pentru Directivare şi Control în Proiectarea şi Executarea Construcţiilor şi de banca finanţatoare.

7.1.2.4.Alte dispoziţii

Rezultatele verificărilor pe faze de lucrări, prevăzute la pct. 1.4. de mai sus se vor înregistra, în ordine cronologică, tot în registrul de procese - verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse (formular 9-13-107).

Registrul de procese - verbale de lucrări ascunse al unui obiect se pune la dispoziţie de către intreprinderea executantă, comisiei de recepţie preliminară. La cererea preşedintelui comsiei de recepţie, intreprinderea executantă va prezenta o notă de sinteză conţinând date asupra întocmirii pentru întregul obiect a proceselor verbale, buletinelor de încercări, recepţiilor, remedierilor etc cu frecvenţele prescrise.

Proiectanţii sunt obligaţi a acorda asistenţă tehnică, inclusiv detalii de alcătuire şi de executare pentru remedierile ce apar necesare în urma verificării lucrărilor ascunse. Cheltuielile pentru remedieri se vor recupera, potrivit dispoziţiilor legale, de la cei vinovaţi de producerea lor.

Se interzice prezentarea la banca finanţatoare, în vederea decontării, a taloanelor de plată ale obiectelor, pentru care nu există procesele - verbale (formular 9-13-107) care să ateste în mod elocvent că acestea sunt de calitate conformă cu proiectul şi prescripţiile tehnice în vigoare sau că - în urma remedierilor efectuate - au fost aduse în această situaţie.

Prezenta prescripţie se aplică integral la lucrările de construcţii şi instalaţii pentru clădiri (locuinţe, social - culturale, industriale şi agrozootehnice) şi la obiectele de deservire ale acestora (reţele edilitare, unităţi etc). Pentru alte tipuri de lucrări, pe lângă prezenta prescripţie se va ţine seama şi

68

de prescripţiile tehnice specifice sau - în lipsa acestora - de condiţii tehnice speciale, predate odată cu proiectul.

Toate condiţiile tehnice de calitate cuprinse în prezenta prescripţie sunt extrase din prescripţiile tehnice de proiectare, execuţie şi recepţie, în vigoare la data aprobării sale, pentru lucrări de construcţii şi instalaţii aferente şi a căror aplicare este obligatorie. Listele complete ale acestor prescripţii sunt cuprinse în indicatoarele de standarde, publicate anual de I.R.S. şi în listele normativele tehnice în vigoare (publicate anual în Buletinul Construcţiilor). Principalele prescripţii tehnice, aplicabile la verificările din prezenta prescripţie, sunt menţionate la fiecare capitol în parte.

7.1.3. DISPOZIŢII COMUNE

Verificarea calităţii lucrărilor se face în scopul confirmării corespondenţei acestora cu proiectul, cu prescripţiile tehnice şi cu prezentul normativ, în limitele indicatorilor de calitate şi a abaterilor admisibile, prevăzute de acestea.

Dispoziţiile de şantiere, date de beneficiar şi proiectant - cu respectarea normelor legale în vigoare - au aceeaşi putere ca şi proiectul de execuţie, din punct de vedere al verificărilor de efectuat.

Frecvenţele verificărilor sunt menţionate în prescripţiile tehnice specifice şi în prezentul normativ. În cazuri speciale, proiectantul poate prevedea - în mod justificat - mărirea acestor frecvenţe.

În toate cazurile în care vreun rezultat provenit dintr-o verificare vizuală sau încercare efectuată pe parcurs, referitoare la rezistenţa, stabilitatea, durabilitatea sau funcţionalitatea lucrărilor, depăşeşte în sens defavorabil abaterile admisibile, prevăzute în proiecte sau în prescripţiile tehnice, decizia asupra continuării lucrărilor nu va putea fi luată decât pe baza acordului, dat în scris de beneficiar, cu avizul proiectantului.

Este cu desăvârşire interzis a se proceda la executarea de lucrări, care să înglobeze sau să ascundă defecte ale structurilor de rezistenţă sau care să împiedice accesul şi repararea corectă sau consolidarea acestora.

În cazul în care verificarea se face prin sondaj (la faze de lucrări sau la recepţiile preliminare), în scopul obţinerii de date asupra corectitudinii verificărilor şi înregistrărilor efectuate pe parcurs, se va proceda astfel:

• dacă un singur rezultat este necorespunzător, se mai efectuează încă o serie alcătuită dintr-un număr egal de sondaje;

• dacă un singur rezultat din noua serie de sondaje este necorespunzător, toate verificările prevăzute în prescripţiile tehnice a se efectua pe parcurs trebuie refăcute, cu aceleaşi metode sau cu alte metode care să dea rezultate echivalente.

La cererea preşedintelui comisiei de recepţie preliminară a obiectului, întreprinderea executantă va întocmi o prezentare sintetică a tuturor verificărilor şi încercărilor efectuate pe parcursul lucrărilor şi pe faze de lucrări; această prezentare trebuie să cuprindă pe scurt:

• date asupra frecevenţei verificărilor şi probelor efectuate pentru fiecare tronson al obiectului, în comparaţie cu prevederile prescripţiilor tehnice;

• interpretarea statistică a rezultatelor încercărilor efectuate (pentru fiecare tronson şi - după caz pe ansamblu), în comparaţie cu valorile normate (sau de control) şi cu abaterile admisibile, cuprinse în prescripţiile tehnice);

• lista încercărilor suplimentare efectuate pentru cazurile în care probele de control prescrise au dat rezultate nesatisfăcătoare, precum şi măsurile aplicate în cazurile în care aceste rezultate sau confirmat;

• lista şi descrierea sumară a remedierilor efectuate cu arătarea succintă a cauzelor care le-au făcut necesare.

Această prezentare, împreună cu documentele primare de verificare (registre de procese - verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse, trebuie să furnizeze comisiei de recepţie împreună cu sondajele sale propii - dovada indubitabikă că lucrările executate se înscriu în condiţiile de calitate prevăzute în proiecte şi prescripţii tehnice specifice, în limitele abaterilor admisibile.

69

Pentru recepţia preliminară sau finală a obiectelor de construcţii, cu instalaţii aferente, proiectantul va prezenta la cererea comisiei de recepţie nota prevăzută de reglementările în vigoare, cuprinzând precizări asupra aplicării proiectului, observaţiile sale asupra calităţii lucrărilor, punctul său de vedere asupra condiţiilor în care recepţia poate fi admisă, confirmarea îndeplinirii obligaţiilor de predare a incidaţiilor asupra normalei ei folosiri şi exploatări.

Comisia de recepţia este obligată a cerceta existenţa documentelor încheiate pe parcursul executăţii lucrărilor şi care privesc verificările de calitate şi rezultatele încercărilor efectuate anterior, precum şi documentele privind cazurile prevăzute la pct. 2.3. de mai sus.

În toate cazurile privind elementele structurale de construcţii sau instalaţii, în care aceste documente lipsesc sau consemnează verificări efectuate cu o frecvenţă mai mică decât aceea prevăzută în proiecte şi prescripţiile tehnice sau în care rezultatele nu corespund condiţiilor de calitate prescrise, comisiile de recepţie preliminară nu pot admite recepţia decât dacă prin încercări şi cercetări suplimentare directe şi expertize tehnice - se dovedeşte că obiectul corespunde scopului pentru care a fost proiectat şi executat şi că poate fi exploatat în condiţii normale. În toate celelalte cazuri, comisia de recepţie preliminară este obligată a proceda conform reglementărilor privind efectuarea recepţiilor.

La controlul şi recepţia lucrărilor se va urmări respectarea etalonului. Etalonul în principiu va fi element prefabricat confecţionat (element de fundaţie, carcasă), primul apartament etc; etalon acceptat de CTC, iar în unele cazuri de proiectant sau beneficiar.

7.1.4. PROCEDEE DE VERIFICARE GENERALE ALE CALITĂŢII

În funcţie de momentul efectuării verificărilor - conform pct. 1.2. - acestea se referă la:

a) Determinarea - prin măsurători - a corespondenţei elementelor verificate cu prevederile proiectului, din punct de vedere al poziţiilor, dimensiunilor şi modului de rezemare;

b) Existen ţa documentelor de atestare a calităţii materialelor, semifabricatelor, prefabricatelor şi aparatelor utilizate;

c) Efectuarea încercărilor şi probelor impuse de proiecte şi prescripţiile tehnice şi întocmirea documentelor cu rezultatele acestora, precum şi a proceselor verbale de lucrări ascunse;

d) Examinarea existenţei şi conţinutului documentaţiei şi proceselor verbale menţionate mai sus, precum şi a sintezelor şi concluziilor acestora;

e) Verificarea directă prin sondaj şi efectuarea de încercări suplimentare în vederea formării convingerii organelor de control şi comisiilor de recepţie asupra corectitudinii şi valabilităţii documentelor încheiate anterior.

7.1.5. METODE ŞI PROCEDEE DE VERIFICARE, SPECIFICE PENTRUINSTALAŢII ELECTRICE LA CONSUMATOR CU TENSIUNE PÂNĂ LA 1KV7.1.5.1.Domeniul de aplicare

Prezentele prevederi se referă la metodele şi procedeele de verificare practică a calităţii şi de recepţie a lucrărilor de instalaţii electrice definitive, la consumator, cu tensiuni până la 1.000V.

Nu fac obiectul prevederilor de faţă, verificările speciale pentru lucrările de instalaţii electrice cu caracter tehnologic din domeniul telecomunicaţiilor, exploatărilor feroviare etc, precum şi cele pentru lucrările de instalaţii electrice ale exploatărilor miniere subterane.

7.1.5.2.Verificări de efectuat pe parcursul executării lucrărilor

Pe parcursul executării lucrărilor, verificările de calitate se efectuează de către conducătorul tehnic al lucrării şi de către controlorii tehnici din cadrul compartimentului CTC al intreprinderii de execuţie.

Pentru instalaţiile care se îngroapă sau se ascund, verificarea calităţii se efectuează conform instrucţiunilor pentru lucrări ascunse şi condiţiilor de la pct. 3 şi 4 ale prezentului capitol.

Verificările care constau din probe electrice sau mecanice vor fi efectuate de către persoane autorizate (verificatori autorizaţi, controlori tehnici de calitate etc).

70

Toate aparatele, echipamentele şi utilajele vor fi controlate separat pentru a corespunde caracteristicilor prevăzute în proiect şi calităţii funcţionale garantate de fabrica furnizoare.

NOTA: Se menţionează că executantul nu este îndreptăţit a face înlocuiri fără avizul scris al proiectantului.

Materialele (conducte, tuburi, cabluri), aparatele, echipamentele şi utilajele electrice ce urmează a fi utilizate pentru executarea unei instalaţii electrice, vor fi verificate scriptic, vizual şi după caz şi prin măsurători de sondaj cu ocazia preluării din magazie sau depozit pentru motoare.

Verificarea scriptică va consta din confruntarea datelor şi caracteristicilor de calitate, de tip, dimensionale, electrice etc menţionate în certificatele de calitate, buletinele de omologare, buletinele de probă, etichetele şi plăcuţele care însoţesc materialele, aparatele, cu acelea prevăzute în proiectul respectiv.

Verificarea vizuală se face examinând materialele, aparatele, pentru a se constata starea lor.

Verificarea prin măsurători prin sondaj se face la minimum 1% din tipodimensiunile de materiale şi constă din măsurarea dimensiunilor (secţiune, diametre, lungimi) acestora cu şublerul, metrul.

Materialele, aparatele, echipamentele, ale căror caracteristici nu corespund cu cele din proiect sau care prezintă defecte de calitate (izolaţii rupte, pereţi de tub cu fisuri, carcase sparte), vor fi respinse şi nu se vor introduce în lucrările respective.

Dacă la verificarea prin măsurători de sondaj a dimensiunilor materialelor se constată neconcordanţă între datele înscrise în actele ce însoţesc materialele şi cele constatate pe teren, vor fi efectuate verificări pe un număr de tipodimensiuni ce va fi apreciat de maistru.

Toate materialele care nu corespund prevederilor proiectului sub acest aspect vor fi respinse şi nu vor fi puse în operă.

Toate conductele, cablurile, barele, tuburile şi accesoriile lor vor fi verificate vizual la locul de montare, după transport. Materialele care la această verificare prezintă defecţiuni neremediabile (conducte cu izolaţia ruptă, tuburi din PVC sparte sau crăpate etc) vor fi respinse. Pot fi admise pentru montare, în cazurile în care este posibil, numai părţile de material care nu prezintă deteriorări, însă numai după ce s-a făcut o verificare severă a calităţii lor.

La conductele cu izolaţie şi manta şi la cabluri se va verifica continuitatea electrică pe fiecare colac, respectiv tambur, înainte de montare (pozare). Verificarea va fi efectuată cu inductorul (ohmmetrul) legându-se la cele două borne ale acestuia capetele colacului; în cazul cablurilor, se vor lega la bornele aparatului, pe rând, două câte două capetele conductelor cablului respectiv. Dacă acul indicator al aparatului la învârtirea manivelei arată rezistenţă nulă, conducta prezintă continuitatea electrică (nu este întreruptă). Toate conductele care prezintă rezistenţă infinită (fiind întrerupte) vor fi respinse.

După verificarea continuităţii electrice pe fiecare fază se vor verifica şi eventuale scurt-circuitate între faze.

Aparatele, echipamentele şi utilajele electrice (aparate de conectare, protecţie, pornire, reglare, maşini electrice, corpuri de iluminat, tablouri electrice etc) vor fi verificate scriptic şi vizual la locul de montare, după transport. Verificarea scriptică va consta din confruntarea caracteristicilor înscrise pe plăcuţe sau etichete cu acelea prevăzute în proiect. Verificarea vizuală va consta din examinarea aspectului exterior al aparatelor, echipamentelor etc.

Toate aparatele, echipamentele etc care au caracteristici diferite de cele prevăzute în proiect, precum şi acelea care prezintă defecţiuni (izolaţie ruptă, lipsa unor elemente de protecţie) care la exploatare ar putea conduce la accidente umane sau la producerea de daune materiale (prin electrocutare, incendii) vor fi respinse. Dacă defecţiunile pot fi remediate, atunci materialele respective, după remediere, vor fi supuse din nou verificării, înainte de a fi introduse în lucrările respective.

Pozarea cablelor, aparatajelor şi a tablourilor se va face numai după ce sunt create condiţii de conservare şi securitate a elementelor de instalaţii. Începerea execuţiei va fi precedată de întocmirea unui “Proces verbal încheiat între constructor şi electrician”.

71

Înainte de a începe montarea elementelor unei instalaţii electrice se va verifica vizual şi, după caz, şi cu instrumente de măsură adecvate (metru, ruletă etc) dacă lucrările constructive efectuate instalaţiei corespund prevederilor din proiect şi prescripţiilor tehnice.

La traseele alese (la trasaje, marcaje) pentru instalaţia electrică, se va verifica dacă:

• lungimea traseului este cea mai scurtă posibilă;

• au fost respectate distanţele minime admise până la conductele altor instalaţii, inclusiv cele până la conductele instalaţiei de paratrăsnet (atunci când nu au putut fi evitate traseele comune), precum şi până la elemente de construcţie;

• au fost evitate locurile în care integritatea instalaţiei ar putea fi periclitată în timpul exploatării (datorită loviturilor mecanice, umezelii, temperaturilor ridicate, agenţilor corozivi etc);

• au fost respectate condiţiile în care, în anumite locuri şi sub anumite înălţimi faţă de pământ sau pardoseală, este permisă executarea de trasee ale instalaţiei electrice (de ex. trasee de cabluri neprotejate în tuburi metalice nu sunt permise în canale de ventilaţie, trasee de conducte în tuburi PVC nu sunt permise în montaj direct pe elemente combustibile etc); toate traseele care la aceste verificări nu satisfac condiţiile impuse, vor fi reexaminate şi retrasate.

La traversările executate în elementele de construcţie, pentru instalaţia electrică, se va verifica dacă amplasamentul şi execuţia respectă prevederile prescripţiilor tehnice în vigoare. Cele care nu corespund la verificare, vor fi refăcute şi verificarea va fi repetată.

La locurile trasate pentru elementele de susţinere a instalaţiei electrice (brăţări, coliere, poduri, stâlpi, console de acoperiş etc), se va verifica prin măsurători cu metrul, ruleta etc, dacă au fost respectate prevederile cu privire la distanţe, dimensiuni, execuţie etc din proiect şi din prescripţiile tehnice.

La lăcaşurile marcate sau executate pentru doze, aparate etc, se va verifica dacă locul ales este conform prevederilor proiectului şi se va verifica prin măsurători cu metrul ruleta etc, dacă la montarea aparatelor vor fi respectate distanţele faţă de elementele metalice legate la pământ şi înălţimile, faţă de suprafaţa finită a pardoselii, prevăzute în prescripţiile tehnice în vigoare. Dacă la verificare se vor găsi lăcaşuri pentru doze, aparate etc, prevăzute în încăperi în care instalarea lor nu este permisă sau la alte distanţe sau înălţimi decât cele admise, ele vor fi respinse împreună cu tot traseul căruia aparţin (atunci când este cazul).

La poziţiile alese şi trasate în vederea montării de console, rame, postamente, nişe etc, pentru aparate, maşini, tablouri, utilaje electrice, se va verifica dacă amplasarea corespunde prevederilor proiectului şi sunt evitate locurile care prezintă pericole pentru instalaţie. De asemenea, se va verifica dacă pot fi respectate distanţele permise, faţă de elementele metalice legate la pământ, indicate în prescripţiile tehnice.

În cazul în care condiţiile prevăzute în proiect şi în prescripţiile tehnice nu au fost respectate, nu va fi permisă montarea aparatelor, motoarelor, tablourilor etc, decât după ce poziţiile nou alese sunt verificate şi găsite satisfăcătoare.

La cazul instalaţiilor electrice înglobate în panouri mari, înainte de turnarea betonului în cofraje, se va verifica fixarea sigură în numărul prevăzut şi la locul stabilit în proiect, a tuburilor, dozelor, cârligelor pentru locurile de lampă etc. După decofrare, la locul unde s-a efectuat turnarea (şaniter,fabrică), se va verifica dacă tuburile nu au fost obturate sau nu au ieşit din doze, dacă în doze nu a pătruns lapte de ciment, dacă locul dozelor şi cârligelor nu s-a schimbat etc.

Toate defecţiunile vor fi remediate înainte de a se începe tragerea conductelor în tuburi.

Înainte de începerea lucrărilor de instalaţii sau a unor părţi din acestea, conducătorul tehnic al lucrării trebuie să verifice dacă fundaţiile, eşafodajele etc prevăzute precum şi golurile necesare au fost executate, în bune condiţii din punct de vedere al poziţiilor, dimensiunilor şi calităţii. Este strict interzis a se executa de către instalatori străpungeri sau goluri prin spargerea sau tăierea elementelor care fac parte din structura de rezistenţă a construcţiei. În cazul în care, din diferite motive, este necesar ca instalatorul să execute totuşi astfel de lucrări (de ex., deoarece golurile prevăzute în proiect nu au fost lăsate sau au fost amplasate necorespunzător etc) se admite efectuarea lor numai pe baza unui aviz scris de la proiectantul structurii de rezistenţă însoţit, după caz, de documentaţie de execuţie (de exemplu schiţe, indicaţii de execuţie etc). Executarea

72

lucrărilor va fi supravegheată direct de conducătorul tehnic al lucrărilor de construcţii sau de instalaţii.

La construcţiile metalice nu se admite nici o străpungere neprevăzută în proiect decât în baza avizului scris dat de proiectantul structurii metalice.

Practicarea de goluri în elemente de zidărie, beton armat, în construcţii metalice, să se execute numai cu mijloace de mică mecanizare adecvate.

7.1.5.3.Verificări de efectuat pe faze de lucrări

La încheierea unei faze de lucrări, respectiv la terminarea unor porţiuni din instalaţie, care pot funcţiona sau se pot proba independent, verificările şi probele se fac cu participarea delegatului beneficiarului, iar rezultatele se înscriu în registrul de procese - verbale.

În cazul în care, în conformitate cu regulamentul întreprinderii respective de furnizare a energiei electrice, se impun anumite lucrări legate de fazele de lucrări, acestea vor fi efectuate conform instrucţiunilor speciale, în prezenţa delegatului beneficiarului.

Verificările care constau din probe electrice sau mecanice vor fi efectuate de către persoane autorizate (verificatori autorizaţi, controlori tehnici de calitate etc), în prezenţa delegatului beneficiarului.

Rezultatele verificărilor vor fi înscrise în procese - verbale. Toate rezultatele parţiale se vor sintetiza într-un proces - verbal care va servi la recepţia preliminară, făcând parte din dosarul de acte; el va fi semnat de cei care au făcut verificările şi datat.

Calitatea circuitelor electrice se va verifica după ce conductele electrice au fost trase în tuburi sau montate pe pereţi, înainte de acoperirea lor (cu mortar, pastă de ciment, rabiţ etc). La circuitele în cabluri, verificarea calităţii se va face înainte de închiderea canalelor, şanţurilor etc.

La toate circuitele electrice se va verifica vizual respectarea prevederilor cu privire la sistemul de marcare a conductelor, în vederea uşoarei lor identificări, de ex. prin culori, etichete etc. Vor fi respinse circuitele la care nu este posibil să se identifice vizual diferitele conducte (de faze, de protecţie etc). sistemul de identificare aplicat trebuie să corespundă prevederilor din prescripţiile tehnice în vigoare.

La legăturile electrice ale conductelor instalaţiei electrice se va verifica vizual, prin sondaj, la cel puţin 15% din numărul total, dacă acestea sunt executate în conformitate cu prevederile din prescripţiile tehnice în vigoare.

Dacă la verificare se găsesc legături ale conductelor izolate executate în afara dozelor, cutiilor de derivaţie, manşoanelor etc, circuitul va fi refăcut şi legăturile executate conform prescripţiilor.

Legăturile conductelor de aluminiu executate prin răsucire vor fi respinse. Legăturile care se constată că nu sunt bine strânse sau nu prezintă siguranţă, vor fi respinse şi refăcute.

Instalaţiile electrice etanşe executate în tuburi vor fi verificate cu aer la o presiune de 2,5atm. Încercarea se va face pe tronsoane de instalaţie, astfel încât să fie uşoară localizarea rapidă a eventualelor scăpări. Toate capacele dozelor, garniturile dozelor, curbele, mufele, vor fi bine fixate la locul lor. Dacă se constată scăpări, se vor face remedierile necesare şi proba se va repeta până când se realizează menţiunea constantă a presiunii.

Proba cu aer nu cuprinde şi fazele care fac parte din terasele respective.

La circuitele electrice se va măsura rezistenţa de izolaţie între conducte şi între conducte şi pământ. Se recomandă ca rezistenţa de izolaţie să se măsoare pe porţiuni de instalaţie cu lungimi limitate la cca 100m. Se va folosi pentru măsurare un inductor şi o tensiune de cel puţin 500V.c.c.

În timpul probei circuitul va fi deconectat de la sursa de alimentare.

a) Măsurarea rezistenţei de izolaţie a conductelor circuitului faţă de pământ se va face legând toate capetele conductelor între ele, punând aparatele de conectare în poziţia “închis” şi cu toate siguranţele montate în socluri. Receptoarele pot fi menţinute în circuit. Polul pozitiv al inductorului se va lega la pământ iar cel negativ la capetele conductelor legate la un loc. În timpul încercării vor fi desfăcute toate legăturile dintre carcasele aparatelor şi pământ.

73

b) Măsurarea rezistenţei de izolaţie între conductele circuitului se va face demontând toate receptoarele, punând aparatele la conectare în poziţia “închis” şi cu toate siguranţele montate în socluri. Se va măsura succesiv rezistenţa între conducte, luate două câte două.

Rezistenţa de izolaţie se consideră admisibilă dacă are o valoare de cel puţin 500.000ohmi. Toate circuitele care nu au aceeaşi rezistenţă de izolaţie vor fi respinse. După efectuarea remedierrilor se va face din nou verificarea rezistenţelor de izolaţie ale circuitelor respective.

74

Instalaţia de protecţie prin legare la pământ sau la nul va fi verificată după montarea receptoarelor (de preferat, pe măsura executării ei) în ordinea următoare:

Pozarea centurilor de împământare şi electrozilor se face numai după ce s-a realizat sistematizarea pe verticală a zonelor adiacente obiectivului construit;

a) După montarea prizei de pământ artificiale, se va măsura conform prevederilor din prescripţia tehnică de specialitate în vigoare, rezistenţa de dispersie obţinută.Dacă priza nu are rezistenţa dorită, ea va fi completată cu electrozi până la obţinerea valorii prevăzute în proiect. În cazul în care se folosesc elementele naturale ale construcţiei drept priză de pământ, se va verifica, conform pct. 2.4., continuitatea electrică a acestor elemente şi apoi rezistenţa de dispersie. Atunci când valoarea din proiect nu este realizată, se va completa priza naturală cu electrozi, până la obţinerea valorii necesare.

b) Se instalează conductorul principal de protecţie şi se verifică continuitatea lui electrică conform pct. 2.4.

c) Se leagă la conductorul principal de protecţie elementele metalice ale instalaţiei electrice, respectându-se prevederile din proiect şi se verifică continuitatea electrică a fiecărei legături. Verificarea eficienţei instalaţiei de protecţie se va face după punerea sub tensiune a instalaţiei electrice respective, cu ocazia recepţiei preliminare, aşa cum se indică la pct. 4.5.d.

Instalaţiile de paratrăsnet vor fi verificate în mod similar cu acelea de protecţie contra tensiunilor periculoase, de preferinţă pe măsura executării lor, în ordinea următoare:

a) se verifică continuitatea electrică a prizei de pământ naturale sau complexe (naturală + artificială) şi apoi se măsoară rezistenţa de dispersie; dacă este necesar, priza va fi completată cu electrozi până la obţinerea valorii impuse în prescripţia tehnică de specialitate.

b) după montarea conductelor de captare şi de coborâre se verifică pe rând continuitatea electrică a fiecărei părţi de instalaţie;

c) se execută legarea conductelor de captare cu acelea de coborâre şi se verifică continuitatea electrică a ansamblului.

Dacă verificările arată că instalaţia de paratrăsnet nu satisface condiţiile impuse în prescripţia tehnică respectivă, ea va fi respinsă.

Verificările necesare se vor repeta după efectuarea remedierilor.

La verificarea instalării tablourilor electrice, maşinilor, echipamentelor etc, se vor controla vizual şi prin măsurători, după caz, cel puţin următoarele: a) modul şi calitatea fixării lor pe suporţi;

b) înălţimile de montaj admise, conform prescripţiilor tehnice în vigoare;

c) distanţele admise până la elementele de pe traseu şi elementele construcţiei, conform prescripţiilor tehnice în vigoare;

d) existenţa tuturor aparatelor de pornire, reglaj, protecţie etc, prevăzute în proiect;

e) modul şi calitatea executării legăturilor;

f) existenţa etichetelor şi inscripţiilor de identificare, marcare etc, prevăzute în proiect.

În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse, se vor lua măsuri pentru remediere apoi, după efectuarea remedierilor, se vor face din nou verificările.

7.1.5.4.Verificări de efectuat la recepţia preliminară a obiectului

Verificările de calitate prevăzute în acest subcapitol vor fi efectuate de comisia de recepţie care va fi numită şi îşi va exercita atribuţiile conform “Regulamentului de efectuare a recepţiei obiectelor de investiţii”.

În vederea recepţiei preliminare la cererea executantului, pe baza dosarului înaintat la intreprinderea furnizoare de energie electrică (IFE), conform Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, personalul furnizorului efectuează controlul tehnic al instalaţiilor electrice ale consumatorului. Delegatul furnizorului examinează documentele puse la dispoziţie de executant, din care rezultă că instalaţiile electrice de racord şi utilizare au fost încercate în conformitate cu prevederile regulamentelor, instrucţiunilor şi prescripţiilor tehnice referitoare la

75

instalaţiile şi utilajele electrice. Pentru a verifica cele de mai sus, furnizorul poate face verificări prin sondaj. În cazul în care la aceste probe se obţin rezultate nesatisfăcătoare, racordarea la reţelele furnizorului nu este aprobată decât după remedierea deficienţelor de către executant.

După obţinerea aprobării de racord din partea IFE, înainte de punerea instalaţiei sub tensiune, se va face în prezenţa comisiei de recepţie şi a proiectantului, dacă este necesar, o verificare a tuturor documentelor (dosarului pentru recepţie, inclusiv a procesului - verbal în care sunt consemnate observaţiile şi rezultatele verificărilor efectuate până la terminarea lucrărilor).

În cazul în care nu au fost efectuate remedierile semnalate sau se constată lipsa unor elemente de instalaţie, comisia poate să amâne recepţia preliminară sau să o facă, dacă este posibil, numai asupra părţii de instalaţie care îndeplineşte condiţiile cerute.

Înainte de punerea sub tensiune, instalaţiei electrice i se va face încă o verificare minuţioasă, acordându-se în special atenţie acelor elemente sau părţi de instalaţie în care nu au fost respectate toate condiţiile tehnice şi organizatorice prevăzute în proiect. De asemenea, se vor lua toate măsurile prin care să fie exclusă posibilitatea accidentării personalului la punerea în funcţiune a maşinilor, utilajelor etc.

Comisia de recepţie va verifica pe teren la recepţia preliminară:

a) Existenţa dispozitivelor de protecţie contra supracurenţilor şi echiparea, respectiv reglarea corectă, a dispozitivelor de protecţie (siguranţe calibrate, curenţii releelor reglaţi la valorile prevăzute în proiect etc).

b) Funcţionarea corectă a maşinilor electrice. Acestea trebuie să funcţioneze fără a produce zgomote anormale, cu echipamentul de pornire, protecţie etc prevăzut în proiect şi cu legătura la pământ a carcasei metalice executată. La funcţionarea în gol, se va verifica dacă este posibil, egalitatea curenţilor pe cele trei faze, în cazul maşinilor trifazice.

c) Funcţionarea corectă a instalaţiilor de iluminat şi, acolo unde este prevăzut în proiect, funcţionarea secţionată a acestor instalaţii.

Dacă se constată în timpul funcţionării iluminatului fluorescent pâlpâiri supărătoare (efect stroboscopic) se vor lua măsuri pentru înlăturarea fenomenului (corectări în modul de alimentare). Se va verifica la instalaţia de iluminat, existenţa tutuor elementelor de protecţie ale corpurilor de iluminat (rastere, globuri etc), precum şi a culorilor surselor (la lămpile fluorescente) prevăzute în proiect.

Prin sondaj, la 2÷3% din corpurile fluorescente se va verifica existenţa condensatoarelor pentru îmbunătăţirea factorului de putere.

În cazul în care lipsesc condensatoarele, instalaţia de iluminat va fi respinsă şi nu va fi considerată recepţionată decât după instalarea tutuor condensatoarelor.

d) Funcţionarea eficientă a instalaţiilor de protecţie prin legarea la pământ. Verificarea se face prin punerea la masă în mod voit a unei faze, luându-se toate măsurile de protecţie pentru evitarea accidentelor prin electrocutare. Instalaţia este eficientă dacă asigură valori ale tensiunilor de atingere şi de pas sub limitele admise şi timpii de deconectare permişi, conform prevederilor din prescripţiile tehnice în vigoare.

În instalaţiile electrice de la micii consumatori o verificare a puterilor la masă se face cu un indicator (creion) de tensiune.

Executantul va preda beneficiarului toate actele de atestare şi verificare a calităţii lucrărilor de instalaţii (de exemplu procesele verbale pentru lucrările ascunse, certificatele de calitate, buletinele de încercări etc). Aceste acte vor fi folosite la întocmirea “Cărţii tehnice” a construcţiei.

7.2. EXTRAS DIN PE 116/84 - REVIZUIT 1988

NORMATIV DE ÎNCERCĂRI ŞI MĂSURĂTORI ECHIPAMENTE ŞI INSTALAŢII ELECTRICE

7.2.1. Generalităţi

Domeniul de aplicare

76

Prevederile prezentului normativ se aplică la montajul, punerea în funcţiune şi în exploatarea echipamentelor şi instalaţiilor aparţinând M.E.E., precum şi a celor aflate în planul de investiţii al altor organizaţii şi care urmează a fi transferate M.E.E.

Pentru echipamentele şi instalaţiile electrice aflate în exploatarea altor beneficiari decât M.E.E., prevederile prezentului normativ se vor aplica în urma unor dispoziţii aparte.

Pentru echipamentele construite în conformitate cu standardele şi prescripţiile tehnice ce vor apărea ulterior datei aprobării normativului şi care vor conţine, pentru anumite probe, indicaţii sau volri diferite de cele prevăzute în prezentul normativ, se vor respecta noile prevederi.

Condiţiile tehnice generale

Prezentul normativ este elaborat în conformitate cu standardele şi prescripţiile în vigoare şi cu instrucţiunile fabricilor furnizoare din România pentru produsele aflate în fabricaţie la data intrării în vigoare.

Ţinând seama de acţiunile permanente de îmbunătăţire şi diversificare a fabricaţiei, se va avea în vedere faptul că, în funcţie de anul de fabricaţie, instrucţiunile fabricii furnizoare pot diferi de prezentul normativ.

Din aceste motive, se stabileşte următoarea ordine de preferinţă:

• instrucţiunile de fabrică pentru produsele la care există astfel de instrucţiuni;

• prezentul normativ pentru produsele la care nu există instrucţiuni de fabrică şi pentru acele probe care nu se execută în fabrică.

Normativul cuprinde numai probe cu caracter obligatoriu, cu valori de control în conformitate cu standardele în vigoare şi recomandări din literatura de specialitate.

Ordinea probelor din actualul normativ este cea în care se execută respectivele probe.

După executarea încercărilor şi a măsurătorilor prevăzute în norme şi instrucţiuni, este necesară întocmirea buletinelor de verificare pentru fiecare probă sau grup de probe în parte, care să confirme în mod expres, respectarea sau nerespectarea valorilor de control stabilite prin instrucţiunile fabricii furnizoare sau alte acte normative din România (standarde, prescripţii etc). Buletinele de încercări şi măsurători vor conţine pentru fiecare probă în parte concluzia stabilită de şeful de lucrare, dacă corespunde sau nu actelor normative în vigoare.

Fiecare intreprindere de exploatare poate stabili, în funcţie de amplasarea geografică şi de importanţa instalaţiei, persoana competentă care are dreptul de a analiza buletinele şi de a da avizul de redare în exploatare. La instalaţiile complexe, la care se fac probe de către mai multe echipe (mai mulţi şefi de lucrare) decizia de punere în funcţiune poate fi luată de conducerea tehnică a subunităţii, după ce a verificat toate buletinele emise (inclusiv faptul că s-au efectuat probele necesare).

În caz de dubii sau rezultate contradictorii, se poate decide refacerea probelor neconcludente sau completarea volumului de probe cu alte măsurători, solicitându-se pentru aceasta şi concursul furnizorului sau al altor specialişti.

În cazul în care valorile măsurătorilor sunt în afara limitelor prescrise, decizia asupra posibilităţilor punerii în funcţiune sau redării în exploatare (permanentă sau limitată), se va lua în urma analizei rezultatelor măsurătorilor în ansamblu, după cum urmează:

de către conducerile tehnice ale intreprinderilor, pe baza notei justificative întocmite de subunitate (secţie, centru etc), pentru instalaţii cu tensiune până la 110kV inclusiv.

Buletinele de încercări şi măsurători trebuie să fie clar formulate şi cu precizări asupra tipului de aparate de măsură folosite.

Se recomandă ca măsurătorile periodice să fie repetate în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi tipuri de aparate. Buletinele vor conţine orice informaţii necesare pentru reproductibilitatea probelor în condiţii tehnice şi climatice necesare.

Pentru acele măsurători care prevăd comparaţii cu valori iniţiale de referinţă, se menţionează că prin valori iniţiale de referinţă se înţeleg următoarele:

77

• valori de fabrică confirmate prin buletine sau prin alt act oficial care se referă în mod expres la aparatul şi instalaţia electrică respectivă;

• în lipsa buletinelor de fabrică, valorile obţinute la punerea în funcţiune se consideră valori de referinţă. Aceste valori trebuie comparate de către comisia tehnică de punere în funcţiune cu valorile de catalog din prospect;

• pentru utilajele vechi la care nu există nici buletinele de fabrică, nici buletine la punerea în funcţiune, ca valori iniţiale se vor lua cele indicate în prezentul normativ.

Se recomandă ca compararea şi aprecierea rezultatelor obţinute să fie făcute pentru condiţii identice în ceea ce priveşte temperatura, condiţiile atmosferice, clasa de precizie a aparatelor, metoda de măsură etc. În funcţie de tipul probei, se pot lua în considerare coeficienţii de corecţie, în cazul în care condiţiile climatice nu se pot respecta.

Pentru caracteristicile izolaţiei interne, se va avea în vedere urmărirea acestor valori măsurate periodic de-a lungul timpului în exploatare şi prelucrate sub formă de curbe şi tabele.

Durata valabilităţii buletinelor de fabrică referitoare la parametrii izolaţiei pentru punerea în funcţiune diferă pe tipuri de aparate.

La periodicitatea probelor se va ţine seama că datele reprezintă intervale de timp maxime la care se efectuează proba respectivă.

Înainte şi după efectuarea oricărei măsurări şi în special a celor de izolaţie, înfăşurarea respectivă trebuie descărcată electric prin legarea sa directă la centura de punere la pământ.

Înainte de efectuarea încercărilor şi a măsurătorilor, suprafaţa exterioară a izolaţiei externe (izolatoare de trecere, plăci izolante etc) va fi curăţată de praf şi murdărie, în scopul micşorării curentului de scurgere pe suprafaţă, care poate duce la rezultatele eronate.

Înainte şi după încercarea cu tensiune mărită a unui echipament, este obligatorie măsurarea rezistenţei de izolaţiei a acestuia.

Înaintea probei cu tensiune mărită la echipamente care conţin fluide izolante, trebuie să existe certitudinea că rezultatele încercării acestora sunt corespunzătoare.

În ceea ce priveşte probele de izolaţie în general, având în vedere şi faptul că fabricatul este obligat să efectueze aceste probe, beneficiarul investiţiei se va îngriji să obţină buletinele din fabrică.

În cazul în care se contractează utilajele cu furnizori care nu asigură efectuarea acestor probe în fabrică (eventual, echipament de fabricaţie străină), se va solicita prin contract efectuarea acestor probe.

Dacă prin dispoziţii speciale se prevede efectuarea în fabrică şi a altor probe de izolaţie decât cele din prezentul normativ (de exemplu, repetarea probelor de tip), obligativitatea furnizorului de a le executa se va stabili tot prin contract.

78

7.2.2. CABLURI DE ENERGIE, DE COMANDĂ - CONTROL DE TELEMECANICĂ (PILOT) ŞI DE TELECOMUNICAŢII7.2.2.1.CABLURI DE ENERGIE

7.2.2.2.CABLURI DE COMANDĂ - CONTROL DE TELEMECANICĂ (PILOT) ŞI DE TELECOMUNICAŢIIStandarde şi norme de referinţă

STAS 4481/1-85 şi STAS 4481/2-85 - Cabluri de energie cu izolaţie de hârtie impregnată, în manta de plumb. STAS 8778/1-85 şi STAS 8778/2-85 - Cabluri de energie cu izolaţie şi manta din PVC

NTR 521 E-80 - Cabluri de energie cu izolaţie din polietilenă termoplastică cu tensiunea nominală de 12/20kV

A. CABLURI DE ENERGIE

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

1. Verificarea continuităţii şi identificarea fazelor

Probele se execută fărătensiune, cu ohmetre, cu punţi portabile, cu megaohmetre, buzere sau lămpi de control.

În caz de continuitate sau corespondenţă a fazelor, lampa de control se aprinde, buzerul sună, ohmetrul, puntea sau megaohmetrul va indica “zero”.

- PIF- reparaţii - modificări în instalaţie

2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie

a) Măsurarea se execută direct, cu megaohmetre a) Valorile minime ale rezistenţelor de izolaţie, de 1 minut, raportate la

20°C

- PIF- reparaţii- modificări în instalaţii - după 6 luni de pauză în funcţionare- profilactic din 6 în 6 ani, sau la revizia generală a staţiei (postului de transformare, alimntare)

a) Cu ocazia măsurătorilor se notează lungimea cablui investigat şi temperatura ambiantă

b) Condiţiile de execuţie a probei, precum şi de corectare a datelor experimentale la condiţiile de referinţă (la 1 km de cablu şi 20°C) sunt conform fişei tehnologice

b) Valorile rezistenţelor de izolaţie ale fazelor nu trebuie să depăşească valoarea medie cu mai mult de 25%

b) În cazul nerespectării acestor condiţii, se va efectua o

79

încercare suplimntară după izolaţiei (MIU sau PVC, PE)

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

3. Verificarea sistemului de semnalizare a presiunii uleiului

Prin crearea unor presiuni minime şi maxime în instalaţie

Manometrele de contact trebuie să semnaleze valorile externe ale presiunii (cu transmitere de semnale electrice la casetele panourilor de semnalizări centrale)

Anual

4. Măsurarea diferenţei de potenţial dintre manta şi sol

Cu voltmetre având rezistenţa internă mare

(minimum 20kΩ/V)

Nu trebuie să depăşească valoarea maximă impusă în proiect Facultativ

5. Măsurarea rezistenţei de legare la pământ

Cu aparatul de măsurat prize de pământ (APP-2, MC-08) sau prin metoda voltmetrului şi ampermetrului

Valoarea rezistenţei punctelor de legare la pământ de pe traseul cablului maximum 2 Ω (sau conform datelor de proiectare)

Anual

6. Verificarea sistemului de transpunere a fazelor

Prin identificarea fazelor Conform diagramei de transpunere proiectate

- PIF- după reparaţii

7. Măusrarea curenţilor de circulaţie în manta şi a tensiunilor induse

Cu voltmetre şi ampermetre folosind o sursă trifazată de circa 100A

Conform datelor de proiectare Idem

8. Măusrarearezistivităţii termice asolului

Cu punte de măsurare a rezistivităţii şi traductoare Conform datelor de proiectare, iar în

lipsa acestora maximum 100 ° C cm/W

PIF

B. CABLURI DE COMANDĂ - CONTROL, TELEMECANICĂ (PILOT) ŞI TELECOMUNICAŢII

80

9. Verificarea continuităţii şi identificarea firelor

Probele se execută fără tensiune, cu ohmetre, punţi portabile, megeohmetre, buzere sau lămpi de control

În caz de continuitate sau corespondenţă a firului, ohmetrul, puntea şi megaohmetrul indică “zero”, buzerul sună, lampa de control se aprinde

- PIF- reparaţii la cablu- modificări în instalaţii

10. Măsurarea rezistenţei de izolaţie

Proba se execută direct, cu megaohmetrul. Condiţiile de execuţie a probei, precum şi coeficienţii de corectare a dateler experimentale la condiţiile de referinţă (la 1km de cablu şi 20°C) sunt conform fişei tehnologice

a) Valorile minime ale rezistenţelor de izolaţie, de l minute vor fi de: 5M Ωkm pentru cablurile de comandă control, telemecanică şitelecomunicaţie cu izolaţie de HIU,

- PIF- reparaţii la cablu - modificări în instalaţie

Cu ocazia măsurărilor, se notează lungimeacablului investigat şi

PVC, PE şi cauciuc, până la 1kV inclusivb) Valorile rezistenţelor de izolaţie ale firelor nu trebuie să depăşească valoarea medie cu mai mult de 50%

temperatura ambiantă

11. Măsurarea factorului reductor la cablurilede telemecanică(pilot) şi telecomunicaţii

Se măsoară în curent alternativ la 50Hz şi 800Hz,pentru diferite valori ale intensităţii câmpului electric inductor cu aparatul ICEMENERG

Valorile măsurate trebuie să fie mai mici sau cel mult egale cu valorile date prin diagrame în STAS 832

Această probă se execută numai atunci când valorile calculate în proiect sunt în plaja de 90÷100% faţă de cele din STAS

12. Măsurarea tensiunilor induse de linii de înaltă tensiune în cablurile de telecomandă şi telecomunicaţii

Se măsoară în curent alternativ, prin provocare de scurtcircuit pe linia inductoare

Valorile măsurate trebuie să fie maimici sau cel mult egale cu valorile admise în STAS 832

Această probă se execută numai atunci când valorile calculatedepăşesc pe cele dinSTAS

7.2.3. INSTALAŢII DE LEGARE LA PĂMÂNT

81

Standarde şi norme de referinţă

STAS 7334-83 - Instalaţii electrice de înaltă tensiune. Instalaţii de legare la pământ de protecţie. Prescripţii.

STAS 6119-78 - Instalaţii electrice de joasă tensiune. Instalaţii de legare la pământ de protecţie. Prescripţii. STAS 6116-83 - Instalaţii electrice de joasă tensiune. Instalaţii de legare la nul de protecţie. Prescripţii STAS 2612-86 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admisibile.STAS 8275-86 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Terminologie.

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării probei

Obs.

1. Măsurarea rezistenţei de dispersare

Metoda voltmetrului şi ampermetrului sau cu aparate speciale. La metoda voltmetrului şi ampermetrului, curentul de măsură va fi de minimum 20A.

Rezultatele măsurătorilor trebuie să corespundă cu valorile specifice fiecărui tip de instalaţie, conform documentaţiei de proiectare, iar în lpsa acesteia, instrucţiunilor de exploatare. Orientativ:

• priza de pământ pentru legarea

- PIF- după modificări sau reparaţii aleinstalaţiilor de legare la pământ- dacă există indicii cu privire la deterioări în instalaţia de legare la

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării probei

Obs.

repetată la pământ aconductorului de nul la LEA de

JT; Rp < 10Ω• priza generală a conductorului

de nul în reţeaua de JT; Rp < 4Ω

• pentru reţele de MT cu neutrul tratat prin rezistenţă de limitare stâlpi fără aparataj; Rp

< 1,5Ω (0,8Ω în incinte industriale sau agricole).

• PT MT/JT, Rp < 1,5Ω (0,8Ω în cazul prizei comune JT/MT)

pământ (descărcări însol, deteriorări datorateSTA)- instalaţii de joasă tensiune - o dată la 3 ani în afară de:

a) exploatările subterane, de două ori pe an;

b) LEA, o dată la 5ani

82

2. Verificarea gradului de corodare

Se execută numai pentru prizele artificiale prin dezgroparea în porţiunea de intrare în sol a legăturilor la priză, pe o adâncime de 0,3 ÷ 1m

Verificarea se face:- la stâlpii LEA CU APARATAJ - la stâlpii LEA din zone cu circulaţie frecventă din localităţi, prin sondaj la circa 2% din numărul acestora.Se consideră corodare puternică (periculoasă), dacă secţiunea electrodului este redusă cu mai mult de 1/5 din valoarea iniţială

O dată la 10 ani Pentru prizele din sol cu coroziune puternică, periodicitateaa se stabileşte prinITI

3. Verificarea continuităţii legăturilor de ramificaţie la instalaţia de legare la pământ

Se face verificarea individuală în curent alternativ a continuităţii ramificaţiei la instalaţia de legare la pământ. Valoarea minimă a curentului va fi de20A

Diferenţele dintre valorile măsurate la diferite ramificaţii nu trebuie să fie mai mari de ±10%.

- PIF- modificări ale instalaţiei de legare la pământ- înlocuireaechipamentului

4. Măsurarearezistivităţii solului

Se face numai la centrale şi staţii. Se utilizează metoda celor 4 electrozi sau a elcetrodului de control.

Se verifică stabilitatea termică a prizei.

- PIF, dacă nu s-a măsurat în faza de proiectare - deteriorări ale instalaţie de legare la

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării probei

Obs.

pământ

5. Măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas

Se determină distribuţia potenţialului şi coeficientul de atingere şi de pas la pământ

Valorile trebuie să se încadreze în prevederile documentaţiei de proiectare şi STAS 2612.Nu se executp măsuri la instalaţiile de legare la pământ la care tensiunea totală Up = Rp ⋅ Ip, determinată din Rp măsurat şi Ip de

- PIF- modificări în instalaţiile de legare la pământ

83

calcul este mai mică decât valorile admise pentru tensiunile de atingere şi de pas

6. Verificarea transmiterii tensiunilor periculoase prin obiecte metalice lungi

Se face măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas în zona obiectelor de acest tip ce ies de pe teritoriul staţiilor şi centralelor electrice

Valorile trebuie să se încadreze în prevederile STAS 2612 şi în instrucţiunile de exploatare

PIF

7. Măsurarea rezistenţei de dispersie rezultante a conductorului de nul împreună cu prizele de pământ legate la acesta

Metoda voltmetrului şi ampermetrului cu un curent de măsură care să determine tensiuni pe nul mai mici de 40V

Valoarea maximă trebuie să fie sub 4Ω. În cazul stâlpilor folosiţi în comun pentru reţea de MT izolată faţă de pământ şi JT cu conductor de protecţie neizolat (legat la stâlpi), rezistenţa rezultantă Rp ≤ 40V/Irm, unde Irm este curentul de reglaj al protecţiei pe plecarea de MT. La stâlpii folosiţi în comun pentru reţea MT legată la pământ prin rezistenţă şi JT cu conductor de protecţie neizolat Rp ≤ 0,8Ω

PIF

8. Verificarea izolaţiei între conductorul de nul şi confecţiile metalice de JT legate la priza de IT a PT

Se măsoară cu megaometru de 2.500V la PT Nul. Conductoarele LEA JT, inclusiv nulul, se conectează de la reţea şi de la aparatele din cutia postului

Riz ≥ 5MΩ - PIF- modificări sau reparaţii în PT

Proba se execută numai la posturi IT/JT la care priza nulului de JT este separată de priza deIT a postului la care

84

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării probei

Obs.

se leagă confecţiile metalice ale PT

7.2.4. ECHIPAMENTE PRIMARE PENTRU INSTALAŢII PÂNĂ LA 1kV

7.2.4.1.APARATE DE COMUTAŢIE DE JOASĂ TENSIUNEStandarde şi norme de referinţă

STAS 553/1-80 Aparate de comutaţie până la 1.000V în curent alternativ (1.200V în curent continuu) şi până la 4.000A. Terminologie.

STAS 553/2-80 Aparate de comutaţie până la 1.000V în curent alternativ şi 1.200V în curent continuu şi până la 4.000A curent alternativ şi curent continuu. - Caracteristici tehnice. Valori nominale.

STAS 553/3-80 Aparate de comutaţie până la 1.000V în curent alternativ şi 1.200V în curent continuu şi până la 4.000A curent alternativ şi curent continuu. - Reguli şi metode de verificare.

STAS 4479/82 - Contactoare şi ruptoare de joasă tensiune. - Condiţii tehnice de calitate.

STAS 3185/75 - Întrerupătoare şi comutatoare pentru instalaţii până la 250V c.a. şi până la 16A.

PE 016 - Normativ tehnic de reparaţii la echipamentele şi instalaţiile energetice

A. APARATE DE COMUTAŢIE DE JOASĂ TENSIUNE

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de control Momentul efectuării probei

Obs.

1. Măsurarea rezistenţeide izolaţie a întrerupătoarelor manuale şi automate, contactoarelor comutatoarelor, demaroarelor, controlerelor, ruptoarelor, separatoarelor şi a

Se măsoară cu megaohmetrul timp de 1 minute, conform tabelului de mai jos:

Tensiunea de încercare se va aplica după cum urmează:- între bornele de intrare şi ieşire ale aceluiaşi pol, aparatele având contactele deschise;- între bornele de legătură de polaritate diferită, aparatele având contactele deschise;- între părţile posibil sub tensiune şi masă. Rezistenţa de izolaţie trebuie să fie cea indicată în

- PIF- RT, RC, RK aechipamentelorelectrice de bază - RC, RK a echipamentelortermomecaniceşihidromecanice de bază

a) Prin stare caldă se înţelege că aparatul a fost, în prealabil, sub tensiune şi a ajuns la temperatura stabilizată de regimb) Prin stare umedă se înţelege că aparatul se află intr-un mediu cu umiditatea relativă

85

bobinelor dispozitivelelor de acţionare

norma internă de produs. În cazul în care nu se cunosc valorile, valoarea minimă va fi cea indicată în tabelul de mai jos:

max. 95% ± 3%c) Starea uscată corespunde unui mediu cu umiditatea relativă max. 65% +

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de control Momentul efectuării probei

Obs.

Tensiunea nominalã de utilizare Un

(V)

Tensiunea nominalã de izolare

(V)

Tensiunea de mãsurã în curentcontinuu

(V)

Tensiunea nominalãde izolare a

aparatului Un

(V)

Starea aparatului

Valoarea minimã a rezisteneiþde izolaieþ

(MΩ)

2%Un ≤ 110 uscatã, caldã ºi

uscatã2

0,25

110 ≤ Un ≤ 440 uscatã, caldã ºi umedã

60,5

500 ≤ Un ≤ 200 uscatã, caldã ºi umedã

10 1

Curent continuu

24,48,60 60 500

110, (220) 300 1000

127, 220

sau 250

440, 600 660 1000

800, 1200 800 1000

1200 2500

C urent alternativ

24, 36(42) 60 500

48, 60

110, (127)

220 sau 300 1000

250

330, 440

500, 660 660 1000

750, 1000 1000 2500

2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a citrcuitelor

Idem pct. precedent Idem tabel pct. precedent Idem pct. precedent

86

3. Verificarea rigidităţii dielectrice

Verificarea rigidităţii dielectrice se execută cu ajutorul unei surse de tensiune alternativă, capabilă să debiteze un curent nominal de 0,5A cu o putere aparentă de minimum 2kVA. Valorile tensiunilor de încercare a rigidităţii dielectrice sunt:

Tensiunea nominalã de

izolare Un

(V)

Tensiunea de încercare

(Vef)

Un ≤ 220 V 1000

Se execută cinci acţionări pentru fiecare operaţie de anclanşare şi declanşare

Tensiunea de încercare se va aplica ca la pct. 1. Rigiditatea dielectrică se consideră satisfăcătoare, dacă la aplicarea tensiunilor de încercare nu apar străpungeri prin piesele izolante şi prin aer sau conturnări şi efluvii pe suprafaţa pieselor izolate şi dacă nu apar supraîncălziri anormale

- PIF- înlocuiri deaparate

4. Măsurarea tensiunii Se execută cinci acţionări pentru fiecare Se consideră satisfăcătoare acţionarea

- reparaţia

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de control Momentul efectuării probei

Obs.

minime de acţionare a electromagneţilor deacţionare la întreruptoare, demaroare contactoare etc.

operaţie de anclanşare şi declanşare dispozittivelor la tensiunea minimă, nu mai mare de:a) pentru întreruptoare:

- la anclanşare: 0,85 = Un

- la declanşare: 0,70 = Un

b) pentru contaactoare:- la anclanşare: 0,85 = Un

- la declanşare: 0,75 = Un

aparatelor - RT, RC, RK la echipamenteleelectrice de bază - RC, RK la echipamentele termo şi hidromecanice de bază acţionate de minimătensiune

87

5. Verificarea şi reglarea acţionării elementelor termice la valoarea de reglaj a curentului delucru şi a acţionării elementelor electromagnetice (individual sau incluse în aparate)

Verificare se consideră încheiată când se obţine acţionarea corectă a elenentului tehnic şi electromagnetic

Elementele termice şi electromagnetice trebuie să acţioneze conform reglajului stabilit prin proiect sau din cerinţele de exploatare

- PIF- după o funcţionare incorectă a elementului termic sau electromagnetic respectiv - reparaţia aparatelor - suplimentar la aparateel cu elemente de reglaj cu următoarele periodicităţi:- RT, RC, RK laechipamentele electrice de bază- RC, RK la

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de control Momentul efectuării probei

Obs.

echipamentele termo şi hidromecanice de bază

6. Verificare rezistenţei de contact pentru contactele principale ale contactoarelor cu curenţi de peste 200A

Măsurarea se execută în curent continuu prin metoda ampermetrului şi voltmetrului.

Dacă alorile măsurate depăşesc cu mult de 50% valoarea de referinţă, atunci sistemul respectiv de contacte se recondiţionează sau se schimbă

- PIF- reparaţia aparatelor- RC, RK

Pentru contactoarele şiîntrruptoarele montate în staţii

88

7. Verificarea integrităţii siguranţelor şi a corectei calibrări a fuzibilelor

Se face vizual Calibrarea trebuie să corespundă planului general de reglaj.

- PIF- reviziapanoului sau celulei - după o funcţionare incorectă reparaţii

8. Verficarea continuităţiilegăturilor la prize de pământ

7.2.5. MOTOARE DE CURENT ALTERNATIV

Standarde de referinţă

STAS 1893-78 - Maşini electrice rotative. Condiţii generale

STAS 7246-82 - Motoare asincrone trifazate de la 0,5kW la 1.000kW. Metode de încercare

STAS 8211-77 - Maşini electrice sincrone trifazate. Metode de încercare

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

1. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor. Determinarea

Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face:

• cu megohmmetrul de 500V pentru înfăşurări cu U<500V, între faze;

Se recomandă verificarea cu formula:

Riz≥ KU(V)

1.000

• PIF, RT, RC, RK

• Interveţii la înfăşurări

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

coeficientului de absorbţie • cu megohmmetrul de 1.000V pentru înfăşurări cu U=500÷1.000V, între faze;

Valorile coeficientului K sunt date la cap.2 pct.1.

RK 1,3

15

• Înainte şi după încercarea cu tensiune mărită

89

2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a lagărului (în cazul lagărelor izolate)

Măsurătorile se execută:a) cu maşina în stare de repaus cu conductele de

ulei racordate, folosind megohmmetrul de500V;

b) în timpul funcţionării se măsoară cu voltmetrul de curent alternativ tensiunile între capetele arborelului şi între corpul lagărului şi placa de fundaţie cu pelicula de ulei şuntată

Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai mică decât 50% din valoarea măsurată la ultima punere în funcţiune

• PIF, RT, RK

• Interveţii la lagăre

• În timpulfuncţionării, o dată pe lună

3. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a bandajelor rotorice

Se măsoară cu megohmmetrul de 500V. Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 1MΩ

• PIF

• Intervenţii bandaje sau înfăşurări rotorice

4. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a traductoarelor de temperatură

Se măsoară cu megohmmetrul de 500V, la placa de borne a traductoarelor, după desfacerea legăturilor la pământ

Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie mai mică de 0,5MΩ

• PIF

• Intervenţii la înfăşurări statorice

• Intervenţii la traductoare

5. Încercarea izolaţiei înfăşurărilor statorice cutensiune alternativă mărită(50Hz)

Pentru maşini cu P≥50kW, încercarea este obligatorie şi se efectuează după ce s-a măsurat rezistenţa de izolaţie. După încercarea cu tensiune mărită se măsoară din nou rezistenţa de izolaţie

Valoarea tensiunii de încercare este: U=K(2Un+1.000V), dar nu mai mică de 1,5kV.Valorile coeficientului K se dau la cap.2, pct. 8.Durata menţinerii tensiunii de încercare este de 1min.

• PIF

• Intervenţii la înfăşurări

Bobinele noi, înainte de montare şi apoi întreaga înfăşurare se verifică conf.indicaţiilor furnizorului de bobine

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

90

6. Încercarea izolaţiei înfăşurării rotorice cu tensiune alternativă mărită

Încercarea este obligatorie numai pentru maşinile specificate la pct. 5a) motoare sincrone;b) motoare asincrone cu rotor bobinat

Valoarea tensiunii de încercare menţinută timp de 1min. este: Uînc.=10Un, dara)

1.500V≤Uînc.≤3.500V

b) Uînc.=2Un+1.000V, unde:

Un este tensiunea în circuit deschis în stare de repaus măsurată între inele, cu tensiune nominală aplicată înfăşurărilor primare

• PIF

• Intervenţii la înfăşurări

7. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a dispozitivelor depronire, reglaj şi stingere a cîmpului

Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face:

• cu megohmmetrul de 500V pentru tensiuni cu funcţionare sub 500V;

• cu megohmmetrul de 1.000V pentru tensiuni de funcţionare cuprinse între 500 şi 3.000V

Rezistenţa de izolaţie trebuie să fie cel puţin egală cu 0m5MΩ.

• PIF

• Intervenţii la dispozitivele menţionate

8. Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurărilor

Măsurătoarea este obligatorie numai pentru motoare cu P≥50kW.

Se măsoară rezistenţa pe fiecare fază şi ramură (unde există).Se recomandă metoda amoermetrului şi voltmetrului.

Rezultatele obţinute nu trebuie să difere cu mai mult de 5% între faze. Pentru înfăşurările rotorice rezistenţa nu trebuie să difere cu mai mult de 5% faţă de datele de referinţă la aceeaşi temperatură

• PIF

• Intervenţii la înfăşurări sau conexiuni

9. Măsurarea rezistenţei ohmice a reostatelor de pronire şi reglaj şi arezistenţei de stingere acâmpului

Se măsoară rezistenţa ohmică totală şi rezistenţa pe fiecare plot sau derivaţie

Rezultatele nu trebuie să difere cu mai mult de 10% faţă de datele de referinţă la aceeaşi temperatură.

• PIF

• Intervenţii la dispozitivele menţionate

10. Încercarea de mers în gol Înainte de cuplarea mecanismului antrenat se verifică sensul rotaţiei.Se măsoară I0.

Rezultatele nu trebuie să difere cu mai mult de 10% faţă de datele de referinţă la aceeaşi temperatură.

• PIF

• Intervenţii la înfăşurări

11. Determinarea parametrilor electrici la pornire

Determinările se fac pentru rotoare cu P≥500kW, cu mecanismul antrenat cuplat în condiţii normale.

Caracteristicile de pornire trebuie să corespundă celor date de fabrică.

• Intervenţii la înfăşurări cu

91

La pornire se măsoară: modificarea caracteristicilor

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

• curentul absorbit;

• timpul de pornire;

• curentul absorbit la turaţie nominală.

Schimbareacaracteristicilor mecanismului antrenat

12. Măsurarea întrefierului între stator şi rotor

Măsurarea se face cu ajutorul calibrelor, la ambele capete, dacă lungimea statorului depăşeşte300mm.a) La maşinile cu poli înecaţi măsurătorile se face

în 4 puncte situate la 90° geometrice.

Se repetă măsurătorile pentru încă 2 poziţii ale rotorului decalate cu câte 90° geometrice faţă de cea iniţială.

b) Pentru motoare cu poli aparenţi, măsurătorile se fac sub mijlocul fiecărui pol şi se repetă pentru deplasări succesive cu un pas polar.

Dacă deplasarea rotorului este dificilă se admite ca măsurătorile să se facă numai pentru 2 poziţii ale rotorului decalate cu 180° geometrice

Rezultatele cu trebuie să difere cu mai mult de 10% de valoarea medie.

a) PIF pentru motoarele care se transportă demontate.

• Intervenţii la polii motoarelor cu poli înecaţi.

b) Intervenţii la polii motoarelor cu poli aparenţi

13. Măsurarea vibraţiilor lagărelor

Măsurătoarea se face la motoarele cu P>50kW, în funcţie de importanţa acestora.Pentru restul motoarelor, vibraţiile se măsoară numai în cazul în care este necesar.

Vibraţiile nu trebuie să depăşească valorile:

• 0,06mm, pentru turaţii de 3.000rot/min.;

• 0,10mm, pentru turaţii de1.500rot/min. sau mai mici.

• PIF;

• Intervenţii la rotor

7.2.6. INSTALAŢII DE COMANDĂ - CONTROL

Nr. Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de control Momentul efectuării Obs.

92

crt. probei

1. Verificarea modului de montare a aparatajului de comandă şi control a pozării cablurilor, precum

Se va verifica respectarea condiţiilor de montaj prevăzute în proiectele de execuţie şi în prospectele aparatajului, cablurilor şi circuitelor

• PIF

• modificări în instalaţii

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

şi a modului de execuţie a circuitelor

2. Verificarea existenţei marcării panourilor, aparatajului, conductoarelor şi cablurilor

Panourile şi pupitrele de comandă şi control, precum şi aparatajul aferent trebuie să fie inscripţionate conform proiectului. Conductoarele care vin la şirurile de cleme şi la bornele aparatelor şi dispozitivelor trebuie să fie marcate. Cablurile trebuie să aibă marcaje atât la capete, cât şi pe traseu, în puncte intermediare.

• PIF

• modificări în instalaţii

• RT

3. Verificarea corectitudinii conexiunilor

Prin identificarea individuală a circuitelor Conexiunile dintre elemenetele instalaţiilor de comandă şi control, trebuie să fie executate conform schemelor de principiu şi a schemelor desfăşurate din proiect

• PIF

• modificări în instalaţii

4. Verificarea concordanţei între circuitele primare şi secundare ale instalaţiei

Se vor verifica schemele de conectare a transformatoarelor de curent (stea-triunghi, filtru homopolar) şi ale transformatoarelor de tensiune (stea-triunghi deschis).Se va ţine seama de manifestările făcute la transformatoare (polaritate, raport de transformare)

Conform proiectului de execuţie. • PIF

• modificări în instalaţii

• RT, RC, RK la echipamentele electrice de bază

• RC, RK la

93

echipamentele termomecanice şi hidromecanice de bază

5. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a tuturor aparatelor şi circuitelor secundare

Se măsoară cu megohmmetrul de 1.000V şi se vor deconecta aparatele şi circuitele care au tensiunea de încercare inferioară celei utilizate.

Rezistenţa minimă de izolaţie este:

− 2MΩ pentru fiecare circuit;

− 0,5MΩ pe ansamblul de circuite legate galvanic.

Proba se repetă la încheierea verificărilor din acest capitol.

• PIF

• modificări în instalaţii

• funcţionare incorectă a aparatului

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

• RT, RC la echipamentele electrice de bază

• RK la echipamentele termomecanice şi hidromecanice de bază (numai circuitele de alimentare cu tensiune)

6. Încercarea cu tensiune mărită a izolaţiei circuitelor secundare

Încercare se execută cu tensiune alternativă de 2kV, 50Hz sau cu megohmmetrul de 2.500V.Durata încercării va fi de 1min.Se vor deconecta aparatele şi circuitele care au tensiunea de încercare inferioară celei utilizate

Nu trebuie să apară străpungeri prin piesele izolante şi prin aer, conturnări sau fluvii pe suprafaţa pieselor izolante

• PIF

• modificări şi reparaţii în instalaţiile de circuite secundare

94

7. Verificarea funcţionării corecte a caracteristicilor şi reglarea releelor (cu elemente de măsură sau reglabile)

Verificările se efectuează conform instrucţiunilor de fabrică sau a celor de verificare elaborate de M.E.E.

Rezultatele obţinute trebuie să corespundă cu cele date de fabrică şi cu abaterile admisibile specificate în cărţile tehnice. Reglajele trebuie să corespundă proiectului sau cu cele impuse de exploatare.

• PIF

• modificări în instalaţii

• după o funcţionare incorectă a releului respectiv

• RT, RC, RK la echipamentele electrice de bază

• RC, RK laechipamentele termomecanice şi hidromecanice de bază (numai circuitele de alimentare cu tensiune)

8. Verificarea valorilor Control vizual prin citire Valorile nominale ale curenţilor • PIF

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

siguranţelor sau a curentului de acţionare a întreruptoarelor automate din circuitele secundare de curent continuu sau curent alternativ

fuzibilelor sau întreruptoarelor automate trebuie să corespundă celor prevăzute în proiect.

• după o funcţionare incorectă

• modificări în instalaţii

• întreţinere curentă planificată

95

9. Verificarea cu curent şi tensiune a circuitelor de curent şi tensiune (măsură, protecţie, sincornizare)

Verificarea se execută după montajul definitiv al circuitelor secundare (cu toate aparatele conectate).

Se verifică:

− fazarea corectă a circuitelor de tensiune;

− corespondenţa polarităţii între circuitele secundare şi aparatele de măsură;

− indicaţiile aparatelor de măsură şi de sincronizare.

Se controlează cu curent interacţiunea dintre relee, precum şi acţionarea corectă a protecţiilor la declanşări şi semnalizări.

• PIF

• modificări în instalaţii

• după o funcţionareincorectă în circuitulrespectiv

10. Măsurarea sarcinii secundare a transformatoarelor de curent şi tensiune

Idem pct. 9.Măsurarea se face prin metoda V-A

Sarcina secundară măsurată nu trebuie să depăşească pe cea nominală a transformatoarelor de măsură

• PIF

• modificări în instalaţii

11. Probe funcţionale La punerea în funcţiune, conform unui program aprobat de comisia PIFÎn exploatare, conform instrucţiunilor tehnice interne

Se controlează:

− acţionarea corectă a comenzilor, blocajelor, semnalizărilor, protecţiilor şi automatizărilor;

− fixarea reglajelor;

− interacţiunea elementelor de protecţie asupra dispozitivelor de acţionare şi semnalizărilor respective;

− indicaţiile instrumentelor de măsură şi sincronizare (inclusiv

• PIF

• modificări în instalaţii

• funcţionări incorecte• RT, RC, RK la

echipamentele electrice de bază

• RC, RK laechipamentele termomecanice şi

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

96

−

−

−

diagramele vectoriale pentru măsură şi protecţie); funcţionarea corectă a instalaţiilor anexă; verificarea pe viu a protecţiilor (prin ITI se vor preciza şi justifica verificările care nu pot fi făcute pe viu, precizându-se însă modul deverificare al protecţiilor respective); oscilografierea diferitelor mărimi (stingerea câmpului, curenţi de autopornire, curent de dezechilibru etc), dacă sunt cuprinse în programele din col. 2

hidromecanice de bază

7.2.7. BATERII DE ACUMULATOARE

Standarde şi norme de referinţăSTAS 164-75 - Acid sulfuric pentru acumulatoare

STAS 445/1-75 - Acumulatoare acide cu plumb cu plăci pozitive de mare suprafaţă. Condiţii tehnice generale de calitate

PE 112/83 - Normativ pentru proiectarea instalaţiilor de curent continuu din centrale şi staţii electrice

PE 114/83 - Regulament de exploatare tehnică a surselor de curent continuu

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

1. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a bateriei de acumulatoare formate (cu electrolit), precum şi a barelor de curent continuudin camera acumulatoarelor

Se măsoară cu megohmmetrul, conform tabelului următor:

Valorile minime orientative pentru rezistenţa de izolaţie a fiecărui pol:

• PIF, RT, RC, RK

• modificări în instalaţii

97

< <

2. Verificarea capacităţii bateriei

Se face conform STAS 445 Valorile obţinute trebuie să corespundă cu datele indicate de

• la formare

• RC, RK

Nr. crt.

Denumirea probei Condiţiile de execuţie a probei Indicaţiile şi valorile de controlMomentul efectuării

probeiObs.

furnizor

3. Verificarea densităţii temperaturii şi a purităţii electrolitului

Se face conform instrucţiunilor producătorului. Valorile obţinute trebuie să corespundă cu datele indicate de furnizor.Valori orientative în regim normal de funcţionare.Densitatea electrolitului: 1,20g/cm3.

Temperatura electrolitului: 20÷25°C

• la formare

• la încărcare descărcare.

4. Măsurarea tensiunii la bornele elementelor

Se va măsura cu voltmetrul de 0,5 cu scală 0÷3V.

Tensiunea nominală pe element se consideră 2V.Valoirle măsurate vor fi cele din PE 112, în funcţie de regimul de funcţionare al bateriei.

• la descărcarea bateriei

• o dată pe lună

5. Controlul nivelului electrolitului

Control vizual.La bateriile PAS 6S270 se face la minimum 20% din numărul elementelor şi se controlează cu un tub de sticlă cu ∅5mm şi L≈30cm.

Nivelul trebuie să corespundă indicaţiilor producătorului.În lipsa acestora, nivelul normal de funcţionare se consideră 15÷20mm deasupra separatoarelor dintre plăci.

• o dată în 24 ore în staţii cu personal permanent

• o dată pe lună în staţii fără personal permanent

6. Controlul nivelului depunerilor din electrolit

Control vizual.La bateriile tip PAS 6S270 nu se face.

Nivelul trebuie să corespundă indicaţiilor producătorului.

• RT

98

Tensiunea bateriei (V)

Tensiunea megohmmetrelor (V)

110 500

Tensiunea bateriei

(V)

Rezistena þde izolaieþ

(MΩ)

110 0,5

7. Analiza chimică a electrolitului

Analiza se face la cel puţin 5% din numărul elementelor unei baterii (sau minimum 3 elemente la bateriile cu Un sub 220V).

Trebuie să corespundă compoziţiei chimice indicată de fabrică

• înainte de umplerea vaselor, când nu există buletin de la furnizor

• după RT

• anual conform PE 114

8. Verificarea elementelor redresoare

Conform instrucţiunilor fabricilor furnizoare • PIF

• RT

• RK

• RC

99

92

7.3. VERIFICĂRI - PROBE. PLANTARE ECHIPARE STÂLPI

După terminarea montajului la un traseu al instalaţiei de iluminat exterior, înainte de punerea sub tensiune, se vor faxe următoarele verificări:

• controlul vizual al instalaţiei;

• controlul racordării conductorilor la bornele respective, la fiecare cofret, precum şi a elementelor de legare la nul sau pământ;

• verificarea cu inductorul a întregului traseu de cable se execută cu inductorul de 1.000V după ce în prealabil au fost scoase patroanele siguranţelor la cofrete. Încercarea se face între faze şi între fiecare fază şi pământ.

• verificarea cu inductorul a circuitelor de la cofret la corpul de iluminat. Încercarea se face între conductorul de faţă şi bara de nul a cofretului. Este important acest lucru, pentru a nu supravolta condensatorii.

NOTĂ: La efectuarea încercărilor se va ţine seama de “Normativul de încercări şi măsurări la echipamente şi instalaţii electrice, la punere în funcţiune şi în exploatare” PE116.

• după efectuarea încercărilor de mai sus şi a eventualelor remedieri, instalaţia se poate pune sub tensiune;

• se va verifica separat legarea la pământ a fiecărui stâlp.