Prof. Dajka Adalbert Prof. Şuteu Florin

Realizarea demersului didacticla educaţie fizică

Indrumar metodic pentru

învăţători

Târgu Mures

2010

Cuvânt înainte

În dorinţa de a sprijini activitatea învăţătorilor, cadrelor didactice în curs de calificare si necalificate, care suplinesc activităţile procesului de învăţământ, considerăm ca acest material constituie un punct de plecare, un ajutor suplimentar, un suport pentru idei care, puse în practică vor contribuie la atingerea competenţelor specifice menţionate în programă. Din ansamblul problemelor pe care le ridică predarea educaţiei fizice în învăţământul primar, în prezentul material, am căutat să prezentăm cele trei componente ale actului didactic: proiectarea, predare – învăţare, evaluarea. În elaborarea lucrării am ţinut cont de programa de educaţie fizică, de ghidul metodologic de aplicare a programei, respectiv de sistemul naţional şcolar de evaluare. Lucrarea a fost structurată în aşa fel încât să cuprindă toate componentele majore de ordin practic şi metodic. Considerăm că, sugestiile şi experienţele împărtăşite în lucrare, pot constitui un instrument uşor adaptabil cu o largă deschidere pentru cadrele didactice, oferindu-le variante la alegere în funcţie de ideile şi arta lor didactică. Soluţiile prezentate au caracter de exemplu şi urmăresc eficientizarea demersului didactic sub aspectele: proiectării, predării, evaluării, modernizării lecţiei. Documentele de planificare şi evaluare prezentate şi concepţia de structurare a lecţiei au avut în vedere realizarea unui demers didactic modern în care procesul de învăţare să fie elastic. Ţinem să precizăm în final, că lucrarea nu trebuie considerată un model, ci mai degrabă o sugestie, o abordare care poate fi personalizată şi îmbunătăţită. Autori

i

Didactica educaţiei fizice şi a sportului

Probleme specifice şi speciale legate de educaţia fizică

Sistemele de educaţie fizică şi condiţiile materiale ale ciclurilor curriculare

Relaţia educaţiei fizice cu pedagogia si didactica

DIDACTICA TEORIA EDUCAŢIEI CICLURILE CURRICULARE

P E D A G O G I A

EDUCAŢIE FIZICĂ - DISCIPLINĂ DE ÎNVĂŢĂMÂNT

1. Pedagogia. Având în vedere particularităţile acţiunii educaţionale, se poate estima că pedagogia este o ştiinţă pozitivă şi filozofică în acelaşi timp. Este ştiinţa care în conformitate cu propria sa logică, decide asupra finalităţii acţiunii educaţionale în concordanţă cu un sistem de valori sociale, asigurând totodată mijloacele necesare transpunerii în practică a acestei finalităţi. Una dintre ramurile pedagogiei este pedagogia şcolară care reprezintă educaţia aşa cum se desfăşoară ea în cadrul şcolii.

2. Didactica (teoria procesului de învăţământ) Studiază procesul de învăţământ prin prisma relaţiei dintre predare şi învăţare, dintre conduitele pedagogice ale subiectului acţiunii(profesorul) şi modalităţile de răspuns ale obiectului ei(elevii) în vederea asigurării unei armonii între ele. Didactica educaţiei fizice şi sportului este parte integrantă a didacticii generale. Între didactică şi metodică există o relaţie reciprocă.Metodica educaţiei fizice reprezintă o teorie a practicii eficiente asigurând suportul ştiinţific al activităţilor fizice, cu scopul realizării unui randament ridicat procesului instructiv-educativ.

3. Teoria educaţiei. Teoria educaţiei fizice si sportului, ca parte integrantă a Teoriei educaţiei, poate fi definită ca fiind: ”o generalizare a practicii educaţiei fizice si sportului sub forma cunoştinţelor ştiinţifice ordonate sistematic, care reflectă şi dezvaluie esenţa şi legile aplicării ei. T.E.F.S. explică, sintetizează, informează şi prospectează realitatea domeniului si tendinţele sale de evoluţie.T.E.F.S. - stabileşte funcţiile şi directivele tuturor subsistemelor E.F.S. în funcţie de cerinţele sociale.- sintetizează mijloacele E.F.S.- formulează: principii, norme, metode, forme de organizare ale procesului instructiv-educativ.

4. Ciclurile curriculare.Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii care au în comun obiective specifice şi

grupează mai mulţi ani de studiu, aparţinând uneori de niveluri şcolare diferite. Aceste periodizări ale şcolarităţii se suprapun peste structura formală a sistemului de învăţământ, cu scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei etape şcolare şi de a regla procesul de învăţământ prin intervenţii de natură curriculară. În acest sens sunt importante sistemele de educatie fizică, în mare măsură, corespunzătoare ciclurilor curriculare (educaţie fizică în grădiniţă, ciclul primar, gimnazial, liceal, ŞAM, universitar)Se pot include tot aici condiţiile materiale existente pentru predarea acestei discipline.

Rolul cadrului didactic în realizarea demersului didactic.

Pentru o realizare integrală şi eficientă a demersului didactic, cadrele care predau această disciplină, trebuie să cunoască componentele acesteia:

- proiectarea – predarea – evaluarea.Iată o reprezentare schematică a acestei problematici.

Aceste componente împreună cu conţinuturile lor, sunt prezentate pe schema,, Repere conceptuale şi metodologice, pentru realizarea calitativă ale actului didactic.

ACTUL DIDACTICcomponentele

PROIECTAREPREDARE

CADRU DIDACTIC

EVALUARE

REPERE CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE PENTRU REALIZAREA CALITATIVĂ A ACTULUI DIDACTIC

Proiectarea unităţilor de învăţarerubricatura

Obiective de referinţă

Detalieri de conţinut

Activităţi de învăţare

Resurse Evaluare

De ce voi face ?

Ce voi face ?

Cu ce voi face ?

Cum voi face ?

Cât s-a realizat?

Identificarea obiectivelor

Selectarea conţinutului

Determinarea acttivităţilor de învăţare

Analiza resurselor

Stabilirea instrumentelor de învăţare

Se trec numerele corespun-zătoare obiectivelor cuprinse în programă, care urmează a fi realizate

Selectarea mijloacelor din progra-mă menite să realizeze obiectivele cadru şi de referinţă.

Activităţile de învăţare pot fi cele din programă sau pot fi modificate, completate, înlocuite !

Pot cuprinde resurse materiale, umane, procedurale (metode de învăţare, de predare etc.)

Pentru realizarea (cuantificarea)progresului se aplică evaluarea:PredictivăFormativăsumativă

COMPONENTELE ACTULUI DIDACTIC

PROIECTAREINSTRUIRE - PREDARE

Schema modulară a evaluării

Eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare

Plan calendaristic semestrial

Conţinuturile programei

Calităţile motrice de bazăDeprinderi motrice de bază şi aplicativ – utilitareDeprinderi sportive:AtletismGimnasticăJocuri sportiveRamuri sportive alternative

EVALUARE

A. Instrumente de evaluare

Elaborarea instrumentelo

r

Clasificarea instrumentelo

r

Aplic. opţională

a instumentelor

Criterii de evaluare

Probeobligatorii opţionale

Opţiunea

profesor elev

Probe obligatorii opţionale

B. Tipuri de evaluare

Predictivă

(iniţială)

Formativă (continuă)

Sumativă

(finală)

C. APRECIERE - EVALUARE- NOTARE CALIFICATIV - NOTA

Funcţiile notei Trăsăturile notei

D. ELABORAREA SCALELOR DE NOTARE

Tipuri de scale Sugestii de elaborare

Evaluări opţionalecurentă bilanţ

Schema proiectării activităţilor didactice

Traseul proiectării activităţilor didacticeI.

Studierea documentelor reglatoare elaborate de MECTS

Elaborareadocumentelor de planificare

A. B.

Programa de educaţie fizică

Ghid metodologic pentru aplicarea programei

Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare

Eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare

Planul calendaristic semestrial

Proiectarea unităţilor de învăţare

1.

2.

3.

1.

2.

3.

Criterii de realizare a proiectăriiII.

Selectarea conţinuturilor de învăţare

Baza materială a şcolii

Nivelul de pregătire al elevilor

Defalcarea conţinuturilor şi a cerinţelor didactice

Repartizarea unităţilor de învăţare

1.

a.

b.

2.

3.

Pentru o mai bună conştientizare, este recomandabil studierea în ordinea cronologică ale celor trei componente.

I. PROIECTAREA. Despre proiectarea didactică.Datorită faptului că educatia fizică este exclusiv practică, realizarea proiectării didactice

este mai dificilă. Această proiectare reflectă modul în care învăţătorul,institutorul sau profesorul de educaţie fizică concepe realizarea competentelor specifice pentru fiecare clasă. Pentru o mai bună inţelegere şi interpretare, cadrul didactic ar trebui să răspundă la câteva întrebări cum ar fi:

1. Ce înseamnă proiectarea didactică ?2. Care sunt documentele reglatoare elaborate de M.E.C.I ?3. Care sunt documentele de planificare ?1. Ce înseamnă proiectarea didactică. Reprezintă o activitate de mare responsabilitate profesională care decide realizarea

competentelor din programa şcolară şi atingerea descriptorilor de performanţă propuşi.2. Care sunt documentele reglatoare elaborate de M.E.C.I. Pentru a realiza o proiectare corectă şi eficientă, cadrele care predau educaţie fizică,

trebuie să cunoască şi să aplice prevederile documentelor cu rol reglator care oferă fiecărei discipline cadrul legal de abordare a proiectării demersului didactic. Aceste documente sunt următoarele:

a.Programa de educaţie fizică, b.Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizică şi sport. c.Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare. a.Programa de educaţie fizică, elementul fundamental în realizarea

proiectării didactice, care stabileşte competenţe, adică ţintele care urmează a fi atinse prin intermediul activităţii didactice.Ea descrie oferta educaţională pentru un parcurs şcolar determinat.

La baza revizuirii recente a programelor de educaţie fizică s-a avut în vedere adaptarea acestora pe competenţe generale şi specifice, derivate din competenţele cheie europene.Noua programă revizuită are următoarea structură:

-nota de prezentare care face referiri la unele dispoziţii, -competenţele cheie europene ( comunicare în limba maternă, străină,

competenţe sociale şi civice etc. ) -competenţele generale, -valori şi aptitudini, -competenţe specifice şi conţinuturi pentru fiecare clasă, -sugestii metodologice, -normativ de dotare minimală.Deci în această programă fiecărei competenţe generale îi sunt asociate

competenţe-specifice care se pot realiza cu ajutorul conţinuturilor. Conţinuturile reprezintă esenţa programei şcolare şi trebuie realizate la nivelul cel mai ridicat. Ele sunt obligatorii ( ca domenii de activitate) din care cadrul didactic are latitudinea de a opta pentru acele categorii de conţinuturi ce le poate realiza mai bine în şcoală.

b.Ghid metodologic de aplicare a programei.

EŞALONAREA ANUALĂ A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE

PLAN CALENDARISTIC SEMESTRIAL

REPARTIZAREA COMPONENTELOR PE

SEMESTRE ŞI OREPLAN DE LECŢIE

FEED BACK

SISTEMUL DE EVALUAREInstrumente de evaluare

(probe de control)

DOCUMENTUL METODICcerinţe materiale, organizatorice şi metodice

Standarde finale de performanţă• Opţiunea învăţătorului• Opţiunea elevului

• Evaluări curente• Evaluări bilanţ

PROIECTAREA UNITĂŢILOR

DE ÎNVĂŢARE

PROGRAMA ŞCOLARĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Publicat de către Consiliul Naţional pentru Curriculum, are menirea de a oferi un traseu adecvat de lectură personalizată a curriculumului, în conformitate cu situaţia concretă la nivel de şcoală şi clasă.. prima parte a ghidului prezintă repere conceptuale şi metodice privind proiectarea acestui Curriculum naţional care de fapt constituie partea fundamentală. Celelalte părti oferă elemente specifice didacticii respectiv exemple de planificări, proiectări de unităti de învăţare, exemple de programe de opţional.c.Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare.Este itrodus în anul şcolar 1999-2000 la toate ciclurile (primar,gomnazial,liceal si profesional), având un rol reglator atât pentru actuvitatea de instruire a elevilor, cât şi pentru îmbunătăţirea strategiilor didactice.Sistemul este corelat cu conţinuturile programei, fiind aplicabil în toate unităţile şcolare indiferent de condiţiile existente şi se adresează numai claselor care au prevăzută educaţie fizică în trunchiul comun. Oferă celor care predau această disciplină posibilitatea să opereze cu cele mai adecvate instrumente de evaluare.Sistemul cuprinde: -metodologia de aplicare a sistemului, -capacităţile şi competenţele supuse evaluării, -instrumentele de evaluare (probele de control), -criteriul minimal de promovabilitate, -descrierea probelor.3.Care sunt documentele de planificare la educaţie fizică. După ce s-a clarificat problematica privind interpretarea programei în adevăratul ei spirit, din care nu lipseşte autonomia acordată fiecărui cadru didactic în vederea menţinerii sau propunerii a altor activităţi în funcţie de condiţiile concrete din şcoală,clasă, se poate proceda la elaborarea documentelor de planificare, care sunt prezentate pe modelul alăturat. Trebuie precizat că existenţa acestor documente, este obligatorie pentru fiecare cadru didactic, aşa cum urmează:A.Eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare.Este documentul pe baza căruia se vor elabora şi celelalte. În esenţă acest document constă în stabilirea sistemelor (ciclurilor) de lecţii pentru fiecare componentă sau subcomponentă din care se stabilesc teme, precum eşalonarea acestora pe parcursul semestrelor sau anului şcolar. Conceperea şi marcarea ciclurilor tematice în funcţie de complexitate şi importanţa lor, se marchează în două modalităţi : ca unitate de învăţare principală, evidenţiată printr-o casetă sau linie lată, sau ca unităţi de învăţare secundare (marcate printr-o linie îngroşată). La distribuirea unităţilor de învăţare principale, trebuie avute în vedere următoarele cerinţe :- plasarea unităţilor de învăţare încheiate cu evaluări sumative (cele atletice sau jocuri sportive), vor fi în funcţie de situaţiile atmosferice favorabile (primăvara - vara toamna),- cuplarea a doua categorie de conţinuturi care nu solicită acelaşi nivel de efort,- cuplarea raţională a celor două cicluri tematice care necesită un timp mai mare de pregătire în lecţie ( jocurile sportive) cu tematici de o complexitate mai mică şi cu un timp mai redus de pregătire,- cuplarea a două categorii de conţinuturi care pot favoriza transferul pozitiv de deprinderi cum este aruncarea mingii de oină şi jocul de handbal.În esenţă acest document de planificare asigură corelarea dintre competenţele specifice stabilite în programă şi fiecare unitate de învăţare cât şi selectarea conţinuturilor.

Şcoala........................................................Clasa........................Profesor....................................................An şcolar..................

EŞALONAREA ANUALĂ A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE PE CICLURI TEMATICE

UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE SEMESTRUL I SEMESTRUL II

LUNA SEPT. OCT. NOI. DEC. IAN. FEBR. MARTIE APRILIE MAI IUNIE

SĂPTĂMÂNA 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 14 15 16 17 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18Viteza

Îndem.

Forţă

Rezist.

Depr. apl. util.

PRO

BE

ŞI

RA

MU

RI

SPO

RT

IVE

AT

LE

TIS

M AV

AR

SL

SÎ

AMO

JOC

. SPO

RT B

F

H

GIM GA

SA

Pr. alterna

Prob. şi normede evaluare

B.Plan calendaristic semestrial. În contextul noului curriculum, planificarea calendaristică este un document administrativ care asociază într-un mod personalizat elemente ale programei respectiv competenţele specifice şi conţinuturi, cu alocarea de timp considerată optimă de către pedagog pe parcursul unui semestru sau an şcolar.Numărul de ore alocat fiecărei unităţi de învăţare reprezintă numărul de lecţii în care se realizează unitatea respectivă, ştiind că, de regulă în aceeaşi lecţie va mai fi abordată şi o a doua unitate de învăţare. Planul calendaristic este acelaşi pentru toate clasele din anul de studiu respectiv, dacă acestea beneficiază de aceeaşi schemă orară, în celelalte cazuri fiind necesar să se elaboreze planuri calendaristice diferite. Aceste noi structuri ale planurilor calendaristice transformă acest document din unul pur administrativ în unul funcţional cu importante contribuţii în organizarea demersului didactic.

PLAN CALENDARISTICClasa …….. Semestrul …..

UNITATEA DE

ÎNVĂŢARE

COMPETENŢE DE

REFERINŢĂCONŢINUTURI NR. ORE

ALOCA-TE

SĂPTĂ- MÂNA

Capacitatea organizatoricăDezvoltarea

fizică armonioasă

VitezaÎndemânarea

ForţaRezistenţaDeprinderi

motrice de bazăDeprinderi aplicativ-utilitare

Alergarea de viteză

Alergarea de rezistenţăAruncarea

mingii de oină

Joc sp.

Gimnastică acrobatică

Sărituri la aparate

C. Proiectarea unităţilor de învăţare.

Unit.de învăţare:………………. Nr. de ore:……. Cls.:……..

Proiectarea unităţii de învăţare

Nr.Lec-ţiei

Obiective de

referinţă

Detalieri de conţinutActivităţi de învăţare Resurse Obs

Aceste unităţi de învăţare sunt considerate elemente generatoare ale planificării calendaristice. O unitate de învăţare reprezintă o structură didactică deschisă şi flexibilă, cuprinzând un număr diferenţiat de lecţii. pentru o proiectare cât mai corectă şi eficientă, este recomandabil să fie studiată schema de mai jos.La elaborarea unităţii de învăţare se precizează denumirea unităţii de învăţare şi clasa pentru care este elaborată. Proiectarea ei se realizează tabelar după cum urmează:a. În prima rubrică se înscrie numărul lecţiei din totalul celor alocate unităţii de învăţare,b. În a doua rubrică se înscriu competenţele specifice urmărite a fi realizate pentru unitatea de învăţare respectivă.c. Rubrica următoare cuprinde detalieri de conţinut în care se inventariază toate procedeele tehnice care sunt supuse instruirii în lecţia respectivă.d. Următoarea rubrică este destinată prezentării activităţilor de învăţare (redactarea sistemelor de acţionare), precizarea unor metode de predare etc.e. Rubrica resurse este destinată precizării mijloacelor de învăţământ (pe care trebu-ie să le asigurăm), instalaţiilor, marcajelor, cronometrelor, ruletelor, etc., necesare realizării categoriilor de conţinuturi planificate pentru unitatea de învăţare. f. În rubrica observaţii se vor insera tipurile de evaluare folosite de cadru didactic pentru această categorie de conţinuturi (evaluări predictive, formative, sau sumative) şi instrumentele de evaluare. Identificarea unei unităţi de învăţare se face prin tema acesteia. Stabilirea temei de către cadru didactic pe baza lecturii programei, utilizând surse diverse, este primul pas de identificarea unităţilor de învăţare în care va fi împărţită materia anului şcolar. Activităţile de învăţare se construiesc prin corelarea competenţelor specifice la conţinuturi şi presupun orientarea către un anumit scop, redat prin tema activităţii.Proiectarea de evaluare se realizează concomitent cu proiectarea demersului de predare-învăţare.Conceptul de proiectare didactică. Proiectarea procesului instructiv-educativ la educaţie fizică incubă trei parametrii fundamentali: - precizarea finalităţilor la nivelul treptelor şcolare al unei lecţii sau a unei acţiuni instructiv-educative concrete, - elaborarea tehnologiilor de realizare a competenţelor stabilite, - stabilirea instrumentelor de evaluare, a rezultatelor exersării.Caracteristici comune ale actului de proiectare. - proiectarea didactică are caracter de anticipare pentru o unitate de învăţare-exersare sau de evaluare, - se elaborează ca un demers algoritmic cu paşi şi etape bine precizate.Proiectarea didactică presupune un sistem bazat pe trei întrebări:1 Spre ce tind, sau ce obiective vom urmări în cadrul lecţiilor de educaţie fizică2 Cum se ajunge acolo sau ce strategii de acţionare, modalităţi de exersare concretă să adopt? Este vorba de organizarea conţinutului instructiv, de metodele, procedeele şi mijloacele utilizate, de exerciţiile folosite în acest scop .

3 Cum vom şti când am ajuns ? Acest aspect este concretizat la educaţie fizică prin stabilirea unui sistem concret şi coerent de evaluare a îndeplinirii activităţilor programate ?

Criterii de repartizare a unităţilor de învăţare.1.Selectarea conţinuturilor de învăţare. care se realizează după următoarele puncte de vedere sau criterii: a. Baza materială a şcolii: - este un criteriu care se referă la inventarierea condiţiilor materiale şi a mijloacelor existente din şcoala respectivă ( baza sportivă, sală, teren, dotări.) b. Nivelul de pregătire a elevilor, care constituie un reper de pornire în instruire. Se referă şi se realizează prin anumite verificări şi aprecieri, la fiecare început de an şcolar. c. În funcţie de numărul orelor.2.Defalcarea conţinuturilor şi a cerinţelor didactice. - unităţile de învăţare care se abordează pentru prima oară, pot constitui un argument pentru prevederea lor ca teme într-un număr mai mare de lecţii, - cele cu un grad mai ridicat de complexitate, de exemplu jocurile sportive şi gimnastica acrobatică, trebuie abordată intr-un număr sporit de lecţii, - posibilitatea de exersare pentru realizarea unităţii de învăţare oferite de baza materială a şcolii, determină alocarea diferenţiată a numărului de lecţii în care acestea se abordează ca teme, - nivelul de pregătire a elevilor dobândit prin achiziţii anterioare, poate determina restrângerea numărului de lecţii alocate învăţării, - unităţile de învăţare care fac şi obiectul evaluării sumative pot fi prevăzute într-un număr mai mare de lecţii.3.Repartizarea unităţilor de învăţare de-a lungul anului şcolar.- unităţile de învăţare care presupun amenajări şi dotări în aer liber (jocuri sportive, atletism), vor fi plasate de regulă în intervalele septembrie-octombrie respectiv martie-iunie, iar cele care se pot aborda numai în spaţii amenajate, în intervalele noiembrie-martie,- unele unităţi se pot proiecta pe mai multe cicluri tematice, unele prevăzute a se desfăşura în aer liber şi altele în spaşii anterioare amenajate,- unităţile de învăţare care fac obiectul evaluării sumative, trebuie astfel amplasate, încât să asigure echilibrarea pe semestre a numărului de calificative (note pe baza cărora se va încheia media semestrială,- este recomandată amplasarea a unor cicluri tematice ale unităţilor de învăţare care solicită şi valorifică aceste calităţi motrice (calitatea motrică viteză înaintea unităţilor de învăţare,,alergare de viteză,, sau săritura în lungime cu elan.

Competenţe specifice

Detalieri de conţinut

Activităţi de învăţare

Resurse Evaluare

De ce voi face?

Identificarea obiectivelor

Se trec numerele

corespunză-toare

competenţelor, cuprinse în

programa şcolară, care urmează a fi

realizate

Ce voi face?

Cum voi face?

Cu ce voi face?

Cât s-a realizat?

Selectarea conţinuturilor

Se selectează mijloace din

programa şcolară menite să realizeze obiectivele cadru

şi de referinţă

Determinarea activităţilor de

învăţare

Activităţile de învăţare pot fi

cele din programă, completate,

modificate sau chiar înlocuite cu

altele pe care profesorul le

consideră adecvate atingerii

obiectivelor

Analiza resurselor

Pot cuprinde: resurse

materiale, umane,

procedurale (metode de învăţare, de

predare, etc.)

Stabilirea instrumentelor

de evaluare

Pentru ca evaluarea

să asigure o evidenţiere

a progresului realizat de

elev se aplică

evaluarea: predictivă, formativă, sumativă

Despre modul de cuplare a unităţilor de învăţare.Pe baza programei şi particularităţilor de elevi, cadru didactic poate decide căror unităţi de învăţare le atribuie statutul de unităţi de învăţare principală şi cărora de unităţi de învăţare secundare. Criteriile care stau la baza acestei diferenţieri sunt: -contribuţia specifică a unităţii de învăţare la realizarea unuia sau mai multor competenţe, -timpul necesar realizării a acestor unităţi în lecţii, - nivelul de pregătire iniţial al elevilor, - perioada în care sunt plasate ciclurile tematice ale unităţile de învăţare, - să se cupleze teme care să se completeze reciproc pentru realizarea unei densităţi motrice corespunzătoare în întregii lecţii - să nu se prevadă simultan temele de debut sau de încheiere a două unităţi de învăţare, deoarece ar conduce la situaţia ca în aceeaşi lecţie să avem două teme diferite cu caracter de învăţare, sau două teme diferite cu caracter de evaluare sumativă. Proiect didactic.Proiectul didactic reprezintă conceperea didactică a unei lecţii , care de fapt reprezintă principala formă de organizare a procesului instructiv-educativ, fiind cadrul pedagogic unitar prin intermediul căruia elevii acumulează cunoştinţe. Alăturat vă prezentăm un model de proiect didactic.

P r o i e c t d i d a c t i cData :Clasa: Tema:………………………………………………….Locul: ………………………………………………………… ....................................................................................... Tipul:.............................................................................Obiect.operationale:*cognitive:...............................................................................................................................................................................................................................................*psiho-motorii:.......................................................................................................*afectiv-atitudinale:.............................................................................................. Resurse procedurale:.........................................................................................................Mijloace:................................................................................................................. Momentele lecţiei

Conţinut- mijloace Doza- re

Formaţii de lucruIndicaţii metodice

Obser vaţii

Lecţia de educaţie fizică.

Structura lecţiei de educaţie fizică.Prin structura de lecţie se înţelege succesiunea în care sunt parcurse principalele etape ale unei lecţii, delimitate în timp.În decursul anilor,specialişti ai domeniului, au susţinut mai multe modalităţi de structurare a lecţiei: pe părţi, momente, verigi, sau mai recent situaţii de instruire, care este recomandată pentru toate disciplinele de învăţământ. Iată structurarea lecţiei pe ,,situaţii de instruire’’.1.Organizarea colectivului de elevi. Durata 2-3 min.Competen ţe specifice : - organizarea clasei pentru începerea ordonată a lecţiei,- disciplinarea comportamentelor elevilor,- captarea atenţiei şi trezirea interesului pentru activitate,- verificarea prezenţei şi a ţinutei,- sisteme de acţionare(conţinut),- raport facultativ la clasele mici,- înregistrarea frecvenţei elevilor,- anunţarea temelor şi a competenţelor specifice majore,- exerciţii de front şi formaţie,de captarea atenţiei.Forme de organizare şi exersare.- în linie pe 1-2 rânduri,- în careu,semicerc,etc.Densitatea. – se obţine prin alternarea exerciţiilor menţionate.Atractivitatea –se realizează prin efectuarea exerciţiilor sub formă de întrecere între grupe sau individual.2.Pregătirea organismului pentru efort. 3-5 min.Competen ţe specifice : - angrenarea treptată în efort a marilor funcţii ale organismului,- realizarea unei stări de excitabilitate optimă,- angrenarea treptată în efort a aparatului locomotor.Sisteme de acţionare(conţinut).- mers şi alergare în diferite variante,- exerciţii din lecţiile anterioare,- exerciţii simple,angrenând principalele segmente ale corpuluiForme de organizare.- în coloană câte unul,câte doi,în semicerc.Densitatea- se obţine prin exersarea frontală din deplasare,de pe loc sau alternativ.Varietatea.- se obţine prin utilizarea unor exerciţii variate ca structură.Atractivitatea.- se realizează prin stimularea permanentă a interesului elevilor pentru efectuarea corectă a exerciţiilor,evidenţiind elevii care le execută corect.3. Influenţarea selectivă a aparatului locomotor. 5-12 min.Competen ţe specifice : - influenţarea,în mod colectiv, a aparatului locomotor,- educarea atitudinii corporale corecte,- influenţarea mobilităţii articulare, a elasticităţii articulare.Sisteme de acţionare.- exerciţii analitice cu influenţă selectivă specifică fiecărui segment,articulaţie,grupă musculară,

- exerciţii de mobilitate şi supleţe.Forme de organizare şi exersare.- în linie,în semicerc,în coloană de gimnastică.Varietatea.- se obţină prin schimbarea periodică a conţinutului complexelor de exerciţii.Atractivitatea.- se realizează prin efectuarea unor exerciţii ,,model’’ efectuate de învăţător sau de unii elevi,respectivpe fond muzical.4. Dezvoltarea calităţilor motrice (viteză, îndemânare) 5. Învăţarea acţiunilor motrice(cunoştinţe priceperi şi deprinderi). 15-30 min.Competen ţe specifice : - vizează realizarea unităţilor de învăţare planificate pentru o lecţie şi pentru întreg ciclul tematic.Sisteme de acţionare- în funcţie de specificul unităţii de învăţare abordate se operează cu exerciţii de complexitate variabile. În stadiul de consolidare-perfecţionare,sistemele de acţionare pot fi corelate cu nivelul de pregătire a elevilor,constituiţi în grupe valorice.Varietatea.- se realizează prin modificarea periodică a sistemelor de acţionare. Atractivitatea.- se obţine prin cunoaşterea permanentă a rezultatelor exersării de către fiecare elev şi stimularea autodepăşirii. Periodic se recomandă organizarea unor întreceri la nivelul clasei.6. Dezvoltarea calităţilor motrice (forţă, rezistenţă)7. Liniştirea organismului. 1-2 min.Competen ţe specifice : - prevenirea treptată a marilor funcţiuni ale organismului la un nivel cât mai apropiat de starea de la începutul lecţiei.Sisteme de acţionare(conţinut) - mers şi alergare uşoară, însoţită de mişcări de relaxare,exerciţii de respiraţie,exerciţii de captarea atenţiei.Varietatea. - se realizează prin schimbarea periodică a exerciţiilor folositeAtractivitatea - se obţine prin explicarea unităţii exerciţiilor efectuate.8. Încheierea organizată a lecţiei şi recomandări pentru activitatea ulterioară. 1-2 min.Competen ţe specifice : - captarea atenţiei elevilor şi prezentarea unor concluzii.Sisteme de acţionare.- evidenţierea aspectelor pozitive şi negative constate pe parcursul lecţiei- precizări privind modul de execuţie corectă a unor exerciţii fundamentală,- recomandări individuale şi generale pentru activitatea independentă.Forma de organizarea şi exersare.- în linie pe un rând,pe două rânduri,în semicerc sau în alte formaţiiVarietatea - se obţine prin schimbarea de la o lecţie la alta a modelului de prezentarea concluziilor şi recomandărilor.Atractivitatea se realizează prin evidenţieri efectuate prin realizarea unor demonstraţii ,,model’’.

Procesul de predare-învăţare izolată a unor conţinuturi.

Ce şi cum trebuie predat-învăţat izolat.

La clasele I-II acest tip de conţinuturi este mai mare. Se vor preda-învăţa izolat componente ale capacităţii de organizare(întoarceri de pe loc,coloana de gimnastică, etc.), deprinderi motrice de bază .Deprinderile utilitar-aplicative,procedeele tehnice de bază din jocul sportiv,elementele de gimnastică acrobatică,probele atletice necesită o predare-învăţare izolată. Exemple de asemenea structuri simple, sunt:- adunarea,alinierea şi poziţiile de drepţi şi pe loc repaus,- pornirea şi oprirea din mers pe loc şi cu deplasare,- mersul pe vârful,pe călcâie,pe părţile laterale ale labei piciorului,- alinierea,pornirea,mersul în cadenţă şi oprirea,- aruncarea lansată cu două mâini şi prinderea cu două mâini la piept,- startul şi lansarea de la start,- ţinerea - pasarea-prinderea mingii,- poziţia fundamentală, deplasările specifice şi lucrul braţelor,- marcajul şi demarcajul,- pasa şi preluarea.Exemple de conţinuturi noi care pot fi predate-învăţate în structuri:de regulă,deprinderile învăţate anterior se cuprind în acest tip de structuri motrice pentru a favoriza predarea-învăţarea unui nou conţinut,cu care elevii să poată opera în întreceri(ştafetă,jocuri dinamice şi pregătitoare,etc.).Consolidarea cunoştinţelor,deprinderilor şi acţiunilor însuşite, prin integrarea lor în structuri şi acţiune progresiv crescute. Această modalitate concură la integrarea conţinuturilor învăţate în sisteme de acţionare similare sau apropiate de cele specifice activităţilor practice globale. La procedeele şi acţiunile tactice din jocurile sportive,exersarea trebuie organizată şi sub formă de jocuri pregătitoare. Elementele acrobatice învăţate se vor consolida prin exersarea sub formă de ,,legări’’ şi de linii acrobatice.Consolidarea cunoştinţelor,deprinderilor şi acţiunilor însuşite prin exersarea globală a ramurilor de sport

Despre conţinutul şi structura orei de educaţie fizică. Organizarea şi desfăsurarea orei.

1. Momente organizatorice: a Joc,, Cine se echipează mai repede”-motivarea elevului de a se pregăti în cel mai scurt timp pentru oră. Joc,, Cine este cel mai ordonat şi disciplinat”-formarea unei deprinderi de ordine şi disciplină la aranjarea hainelor după dezechipare. b. Formaţii de adunare:-formaţii în cerc cu prinderea bratelor în mijlocul spaţiului de lucru (cls. I.) , apoi ghemuire, iar la semnal ridicare în picioare şi salutul:-,, Bună ziua copii”!. Urmează salutul copiilor:-,,Bună ziua”!. -în linie pe un singur rând, pe două rânduri etc.

c. Raportul-unde este cazul. d.Verificarea echipamentului, absenţelor, a stării de sănătate. e. Anuţarea temelor. f. Jocuri de captare a atenţiei:-,,Colţuri colorate”, Jos-sus!”, Găseşte-ţi locul în formaţie”, Lac-mal”, etc. 2. Exerciţii de front şi formaţii. a. Poziţii:- drepţi (cu călcâiele lipite), comanda:-,, Clasă drepţi”!. - pe loc repaus (ducerea unui picior uşor înainte sau lateral), comanda:-,, Clasă pe loc repaus”! b. Întoarceri:- spre stânga la comanda:-,,La stînga”! - spre dreapta la comanda:-,,La dreapta”!Observaţii:- În aceste două siuaţii se fac întoarceri de 90* care la început pot fi efectuate prin săritură - Întoarcerea de 180* la comanda .-,, La stânga împrejur”!. c. Deplasările:-sunt forme de bază la schimb de locur - din mers:- pornirea se face la comanda:- ,, Cu mers normal,marş”! - mersul ritmat se efectuează la numărătoare folosind următoarele comenzi:- ,, Stâng-drept”! sau ,, Unu-doi”!. Mai târziu se poate utiliza bătaia palmelor sau fluierul etc. - din alergare: alergarea se efectuează la comanda:-,, Clasă! Pas alergător,marş!”, la care clasa trece din mers în alegare.Schimbarea direcţiei de deplasare se va efectua la comanda:-,, Cu ocolire la stânga (dreapta), marş!”.Oprirea deplasării se face la comanda:-,, Clasă ! Stai! Unu- doi!”. 3. Formaţii, schimb de formaţii:- forma de bază este rândul. - în linie pe un singur rând:- unul lângă celălalt la distanţă de o palmă sau cot, cu faţa orientată înainte, comanda:- ,, În linie pe un singur rând,adunarea!”. Ca joc:-,, Găseşte-ti locul în formaţie!. - coloană cu o dispunere în adâncime, adică unul în spatele celuilalt, cu respectarea unei distanţe stabilite. Comanda:-,, Clasă în coloană câte ...unu...doi...etc., marş

- în cerc dispunerea se face cu faţa spre interior. Dispunerea se poate efectua prin ţineri de mâini de la primul şi până la ultimul 4. Variante de mers şi alergare. a. de mers:- normal, cu ridicarea genunchilor sau a călcâielor, cu paşi adăugaţi înainte, înapoi, lateral, pe vârfuri, în ghemuit, cu genunchii întinşi, pe călcâie, pe partea exterioară şsi interioară a talpei, cu anumite poziţii de braţe etc. b. de alergare:- normală, cu genunchii ridicaţi, cu călcâiele la şezută, paşi adăugaţi, încrucişaţi, joc de gleznă etc.Jocuri recomandate pentru mers şi alergare:-ursul pe cărare, Mersul uriaşului, Mersul piticului, Cum merge racul, Cine aleargă mai corect, Trenuleţul, Statuile etc. Variantele de mers şi alergare sunt folosite în partea destinată încălzirii organismului. Jocurile recomandate pot fi folosite tot în această parte pentru motivareaelevului, trezirea interesului şi evitarea monotoniei.Pot fi folosite exerciţii şi jocuri de sărituri cum ar fi:-cum sare iepuraşul, Broaştele în apă, Lac-mal, Cercul zburător etc. 5. Exerciţii libere pentru înfluenţarea selectivă a aparatului locomotor.Se referă la încălzirea segmentară a corpului, cu următoarea grupare:a. exerciţii pentru gât:-înclinări, răsuciri, rotări de gât;b. exerciţii pentru braţe şi umeri:- arcuiri, rotări, balansări de braţe;

c. exrciţii pentru trunchi:- îndoiri, răsuciri, aplecări, rotări, ,extensii, etc.d. Exerciţii pentru picioare:- balansări, ridicări, rotări, etc.e. Exerciţii şi jocuri pentru dezvoltarea vitezei şi (sau) îndemânării.II. Realizarea temelor prouse Tratarea temelor prevăzute în planificare, conform planului conceput.III. Partea de încheiere a orei.- deplasări uşoare cu exerciţii de relaxare, de respiraţie.Jocuri recomandate:-,,Ura”!, Strigături ritmate, etc.- Concluzii, aprecieri, recomandări.

Lecţiile de educaţie fizică în aer liber.

Organizarea cu prioritate a lecţiilor de educaţie fizică în aer liber constituie chiar în anotimpul răcoros o recomandare şi o cerinţă fundamentală a păstrării şi întăririi sănătăţii, a dezvoltării fizice generale a elevilor. Lecţia de educaţie fizică efectuată în aer liber influenţează favorabil valoarea oscilaţiilor organismului în diferite sezoane, în special termoreglarea. Particularităţile influenţei exercitate de diferitele condiţii ale vremii asupra stării organismului elevilor reprezintă una dintre problemele fundamentale ale organizării lecţiilor în aer liber. De aceea elevii trebuie să fie convinşi de binefacerile călirii în cadrul lecţiei,fiind interesaţi în procesul şi rezultatele acesteia. Echipamentul lor la lecţie trebuie să fie corespunzător condiţiilor naturale şi potrivit cantităţii şi calităţii exerciţiilor fizice care urmează să fie efectuate. Activitatea de educaţie fizică în aer liber trebuie să ţină seama de următoarele indicaţii metodico-organizatorice: 1. Îmbinarea armonioasă în planificare a conţinuturilor învăţării, în concordanţă cu factorii naturali de călire,de condiţiile naturale,de baza materială din şcoală,de sarcinile ce decurg din programă. 2. Intensificarea prudentă şi treptată a mijloacelor călirii,dozarea lor atât în ceea ce priveşte intensitatea,cât şi durata acţiunii asupra organismului elevilor. 3. Aplicarea sistematică a mijloacelor de călire în diferitele ei forme de organizare şi de preferat în cea complexă. În vederea alcătuirii unei lecţii sau a unui sistem de lecţii pentru diferitele categorii de elevi,sunt necesare următoarele recomandări: - cunoaşterea caracteristicilor colectivelor de elevi pentru care se elaborează lecţia sau sistemul de lecţii,- concordanţa nivelului de pregătire,creştere şi dezvoltare fizică armonioasă a elevilor cu cerinţele vârstei,sexului,gradului de pregătire, - stabilirea mijloacelor şi metodelor folosite,dozarea acestora şi alegerea formelor de lucru,potrivit particularităţilor unor categorii de elevi, - stabilirea şi procurarea materialelor necesare instruirii. În funcţie de anotimpuri conţinuturile programei pot fi planificate în felul următor:A. Toamna- primăvara.- a). O parte din această perioadă se prezintă caldă,uscată.În această perioadă pot fi planificate următoarele componente :- atletism:- alergare de viteză 25m, sau naveta 5x5m, - dezvoltarea unor calităţi motrice, - săritura în lungime cu elan,

- deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative, - jocuri de mişcare,jocuri sportive etc. b). O parte a acestei perioade devine mai rece,mai friguroasă. Se planifică: - atletism:- diferite aruncări la ţintă,la distanţă, - aruncarea mingii de oină la distanţă, - alergare de durată, - deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative, - jocuri de mişcare,ştafete,concursuri,etc.

B. Perioada de iarnă. a). prima parte a perioadei se prezintă cu o vreme friguroasă,cu ger dar fără zăpadă. Se planifică: - săritură în lungime de pe loc, - jocuri de mişcare, - deprinderi motrice utilitar-aplicative, - ştafete şi jocuri de concurs. b). Perioadă cu vreme friguroasă,ger cu zăpadă. Se planifică: - jocuri de mişcare, - ştafete,concursuri,aruncări la ţintă şi la distanţă cu bulgări de zăpadă, - ştafete şi jocuri,concursuri cu sănii. C. Perioada de vară.- mai-iunie. - atletism: - săritura în lungime din elan, - alergări de durată, - jocuri sportive-mini handbal,mini fotbal,mini baschet.Distribuirea probelor de evaluare. a).Perioada de toamnă:- alergare de viteză sau navetă 5x5 m, - aruncarea mingii de oină la distanţă de pe loc,săritură în lungime de pe loc b).Perioada de primăvară:- alergări de durată, - aruncări. c). Perioada de iarnă: - complex de dezvoltare fizică armonioasă, - gimnastică acrobatică, - deprinderi utilitar-aplicative. d). Perioada de vară: - jocuri sportive,jocuri cu mingea etc.

Mijloace materiale improvizate:- bastoane confecţionate din cozi de mături,- corzi de sărit,- cercuri confecţionate din sârmă sau din alte materiale,- fanioane colorate,- flacoane din plastic(de diferite mărimi) umplute cu nisip, etc.

II. PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

Este următoarea componentă a actului didactic. Acest proces trebuie să fie realizat prin respectarea întocmai a temelor prevăzute în documentele de planificare conform prevederilor programei de educaţie fizică. Acestea sunt înşirate sub formă de conţinuturi din care au fost selectate, stabilite unităţile de învăţare. Procesul de predare pretinde de un nivel ridicat de pregătire profesională din partea celor care predau această disciplină dublată de cea metodică. Actul de predare-învăţare este un element important al educaţiei prin care pot fi formate, dezvoltate priceperile, deprinderile, respectiv calităţile motrice. Realizarea obiectivelor propuse nu poate fi concepută fără o unitate între instruire si educaţie, în care un rol important revine următorilor factori:a. Cunoştiţa şi priceperea profesională este o cerinţă importantă fără de care nu poate interveni la corectarea greşelilor sau la demonstrarea exerciţiilor.b. Farmecul personal împreună cu priceperea profesională, saigură imaginea pozitivă a pedagogului, ceea ce este foarte important în cazul elevilor.c. Poziţia autoritară derivată din statutul social , îl determină pe elev să fie conştient de faptul că pedagogul are o imagine clară şi completă despre el.d. Pedeapsa şi recompense, sunt considerate ca nişte competenţe ale cadrului didactic, utilizate în cadrul procesului instructive-educativ în funcţie de comportamentul elevului.

CURRICULUM PE CLASE.

Competenţele specifice şi conţinuturile învăţării. Ca parte a învăţământului pruniversitar, ciclul primar trebuie să asigură baza pregătirii elevilor pe linia competenţelor cheie europene stabilite ca finalităţi ale sistemelor educaţionale şi de formare profesională din ţările Comunităţii Europene.Programa de educaţie fizică document reglator al procesului de învăţământ, stabileşte şi permite fiecărui cadru didactic formarea competenţelor specifice, utilizând ca mijloace, categoriile de conţinuturi pe care le consideră eficiente, corespunzător particularităţilor clasei şi a condiţiilor concrete din şcoală. Conţinuturile reprezintă esenţa programei şcolare şi trebuie realizate la nivelul cel mai ridicat.Ele sunt de fapt mijloace de realizare a competenţelor specifice şi a celor generale, stabilite prin programa şcolară. În continuare prezentăm schematic conţinuturile programelor pe clase, care au fost elaborate în anul 2009.

Curriculum pe clase( I-IV).

Cls. I. II. III. IV.

1.Elemente ale -poziţiile corpului - idem - idem - idemdezvoltării fi- -mişcările părţile - idem - idem - idemzice armonioa corpului se. –ex. de prelucra- re selectivă a segmentelor cor- - idem - idem - idem pului. -complexe de dez- voltare fizică --------------------- ----------------------------------------------------------------------------------------2.Elemente de -formaţii de aduna- -în linii,coloane - idemorganizare. nare,de deplasare, -porniri şi -raportul, -poziţii de drepţi şi opriri din coloană câte 4, pe loc repaus, mers pe -idem dar din -întoarceri prin să- loc. mers. ritură la stânga şi la dreapta

3.Calităţi mot- -1.Viteza-formele: rice. –de reacţie, - de execuţie, -idem - de deplasare. –pe distanţe - idem variate. -2.Îndemânare. -coordonarea -idem -manevrări de - idem acţiunilor obiecte. motrice -3.Forţa -dinamică şi -idem -idem - idem segmentară -4.Rezistenţa -rezistenţa -idem -creşterea - idem generală la duratei eforturi aerobe -5.Mobilitate -idem -mobilitate - idem articulară4.Deprinderi -mersul(variante) -idem -cu pas fandat -în cadenţămotrice de -alergarea(var.) -cu scimb de -opriri,porniribază -săritura(var.) direcţii. –la coardă,în -aruncarea şi prin adâncime derea(azvîrlită,la -idem -idem -proced.de prinderi -prinderea cu două mâini

5.Deprinderi -escaladarea -idem -idem -idemutilitar-aplica- -tracţiuni-împing. –a unui par -pe bancă de tivă. tener gimnastică -idem -echilibru -pe suprafeţe –cu întoarceri -idem -transport de obi. –indiv.pe per.- idem -idem -căţărarea -pe scară fixă –idem -idem -târârea -pe palme,gen.-idem -idem -ştafete şi jocuri -idem -idem -idem6.Deprinderi 1.Atletism. motrice ele- -alerg.de viteză -idem -start.din pic. –idemmentare spor- -alerg.de rezist. –idem -idemtive elementa- -sărituri -idem -şcoala săriturii -idemre -arunc.mingii de -idem -idem -idem oină 2.Gimnastică -elemente statice -idem -idem -idem -elem.dinamice -idem -idem -idem 3.Jocuri sportive -jocuri dinamice şi pregătitoare pentru minifotbal, -idem -idem -idem minihandbal,mini baschet.-------------------------------------------------------------------------------------------------------

Influenţarea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului.

Prin competenţele speciale stabilite pentru fiecare clasă, prin conţinuturile prevăzute de programa şcolară, prin metodologia activităţilor de învăţare şi prin instrumentele de evaluare, stabilite în sistemul naţional şcolar de evaluare a elevilor la disciplinele educaţie fizică trebuie să se educe atitudinea de responsabilitate faţă de propria dezvoltare şi sănătate. Realizarea acestor competenţe presupune un demers didactic complex, care vizează activitatea din lecţiile de educaţie fizică. În lecţiile de educaţie fizică,influenţarea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului elevilor reprezintă un obiectiv constant în virtutea căruia se acţionează complex şi sistematic,incluzând următoarele tipuri de măsuri,acţiuni didactice practice: - influenţarea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului elevilor nu se constituie, de regulă, în teme,ea realizându-se constant în structura lecţiei, - cumulativ, prin succesiunea acestei situaţii de instruire,se urmăresc formarea reflexului de atitudine corporală corectă,dezvoltarea supleţei musculare şi mobilităţii articulare,prevenirea instalării atitudinilor deficiente etc. Pentru realizarea acestei secvenţe a lecţiei,cadrul didactic va concepe 6-8 exerciţii,fiecare vizând direct o regiune,zonă sau segment,precizând poziţia iniţială din care se vor efectua mişcările componente încadrate în 4-8 timpi. Ordinea în care se execută cele 6-8 exerciţii este: - exerciţiul pentru segmentul cap-gât, - exerciţiile pentru braţe-umeri:îndoiri-tracţiuni,întinderi-atârnări,duceri,extensii,,balansări,rotări,căţă-rări şi împingeri,- exerciţii pentru spate-trunchi:aplecări-indoiri,înclinări,rotări,răsuciri,arcuiri-extensii - exerciţii pentru abdomen:ridicări şi menţineri, - exerciţii pentru picioare.ridicări,îndoiri,păşiri,fandări,pendulări,genuflexiuni,rotări.Indicaţii metodice : - Exerciţiile cu obiecte constituie o posibilitate de gradare în aplicarea exerciţiilor destinate pregătirii analitice a aparatului locomotor. Astfel exerciţiile cu mingi,executate individual şi pe perechi,dezvoltă forţa musculară şi întăresc articulaţiile. Cele cu cercuri şi eşarfe dezvoltă îndemânarea,orientarea spaţiu,mobilitatea,expresivitatea. Exerciţiile la aparate şi cu aparate(scara fixă,banca de gimnastică şi celelalte aparate,trebuie folosite cu mai mult curaj în lecţii. - Exerciţiile de dezvoltare fizică influenţează pozitiv şi psihicul,solicitând concentrarea atenţiei,spiritul de observaţie,memoria,imaginaţia etc. - Învăţarea poziţiilor începe cu cel ale braţelor,picioarelor,trunchiului,capului,învăţătorul lucrând împreună cu elevii. - La clasele mai mici exerciţiile de trunchi se efectuează din poziţiile depărtat şi şezând depărtat. - De regulă,copii din clasele mici,în timpul execuţiilor,contractă exagerat musculatura,blochează respiraţia. Pentru a evita aceste greşeli,se recomandă ca exerciţiile să fie repetate de mai multe ori în aceeaşi lecţie.

JOCURILE DE MIŞCARE.

Jocul de mişcare reprezintă o variantă a activităţii ludice în care rolul mişcărilor este clar exprimat.Cele mai multe jocuri de miişcare se desfăşoară pe bază de întrecere şi sub formă de ştafetă.Uneori iau forma parcursurilor aplicative sau a parcursurilor cu obstacole. Parcursurile aplicative contribuie, prin marea lor varietate şi accesibilitate, la dezvoltarea motricităţii complexe. Ele sunt atractive prin ineditul lor şi prin starea de emulaţie pe care o dezvoltă. Totodată, cuprind mişcări cunoscute, care se perfecţionează şi se consolidează prin repetare. Ceea mai eficientă formă de angrenare în efort este întrecerea sub formă de ştafetă, probă pe echipe-simplă sau combinată-care se desfăşoară pe o anumită distanţă. Pentru că participanţii sunt puşi în situaţia de a executa rapid anumite acţiuni, în condiţii dificile, sunt solicitate şi totodată dezvoltate, pe lângă calităţile motrice, şi unele calităţi morale şi caracteriale:voinţa, dârzenia, hotărârea, prezenţa de spirit, stăpânirea de sine. Execuţia corectă presupune, sub aspect moral, responsabilitate, spirit colectivist, cinste, sinceritate. Un loc important îl ocupă ştafetele cu obstacole care contribuie la dezvoltarea îndemânării, forţei, rezistenţei, stimulându-i pe elevi, atrăgându-i, creând un climat emoţional favorabil.Exerciţiile cu obstacole stimulează dezvoltarea tuturor calităţile motrice. Un element important al jocului îl constituie regulile acestuia.Ele determină elementele cele mai constante în aşezarea jucătorilor şi cele mai tipice în deplasarea acestora, precizând caracterul comportării, drepturile şi obligaţiile participanţilor, stabilesc mijloacele de conducere a jocurilor, procedeele şi condiţiile de apreciere a rezultatului. Jocul de mişcare se deosebeşte, la diferite vârste, prin sarcini, conţinut, mod de organizare, număr de reguli.Cu ajutorul jocului de mişcare, preşcolarul şi şcolarul dobândesc cunoştinţe, priceperi şi deprinderi motricede bază, ca: mersul corect, alergare economică, săritura şi aruncarea; în acelaşi timp li se dezvoltă calităţile motrice de bază necesare în viaţa de relaţie. Vizează de asemenea perfecţionarea deprinderilor motrice de bază, în condiţiile variate şi complexe, ceea ce determină o mai mare solicitare din punct de vedere motric, intelectual şi afectiv. La vârsta şcolară, jocul de mişcare constituie şi un mijloc de verificare a nivelului de pregătire fizică şi a capacităţii motrice.

Clasificarea jocurilor de mişcare.

După criteriul sarcinilor de rezolvat, jocurile de mişcare se împart în:1. Jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază şi aplicative:a) jocuri pentru alergare; b) jocuri pentru sărituri; c) jocuri pentru aruncare; d) jocuri pentru căţărare; e) jocuri pentru târâre; f) jocuri pentru escaladare.2. Jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice specifice diverselor ramuri de sport A.Jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive. a)jocuri pregătitoare pentru fotbal;b)jocuri pregătitoare pentru handbal;c)jocuri pregătitoare pentru beaschet;d)jocuri pregătitoare pentru volei;

3.Jocuri pentru sensibilizarea motrică şi dezvoltarea calităţilor motrice de bază.a) jocuri pentru dezvoltarea simţului de orientare în spaţiu b) jocuri pentru dezvoltarea simţului ritmului;

c) jocuri pentru dezvoltarea simţului echilibrului;d) jocuri pentru dezvoltarea vitezei;e) jocuri pentru dezvoltarea îndemânării;f) jocuri pentru dezvoltarea forţei.4.Jocuri pentru educarea atenţieiConţinutul complex, bogat şi variat al jocurilor de mişcare nu permite o clasificare corespunzătoare.Marea importanţă a jocurilor de mişcare se regăseşte în valoarea lor instructiv-educativă. Sub aspect instructiv se poate menţiona:a) dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi aplicativ-utilitare;b) dezvoltarea calităţilor motrice;c) insuşirea unor elemente tehnico-tactice specifice ramurilor de sport;d) încălzirea generală a organismului, pregătirea pentru efortul care urmează;e) dezvoltarea fizică armonioasă şi întărirea sănătăţii;Sub aspect educativ se poate reţine:a) dezvoltarea trăsăturilor de voinţă şi a celor caracteriale, cum ar fi:stăpânirea de sine, curajul, perseverenţa, responsabilitatea, cinstea, corectitudinea, etc;b) crearea stărilor afective favorabile, buna dispoziţie etc.c) disciplinarea colectivului, captarea atenţiei;d) dezvoltarea capacităţilor creatoare, a calităţilor intelectuale;e) dezvoltarea respectului faţă de colegi şi a colaborării cu partenerii. Conţinutul complex, bogat şi variat al jocurilor de mişcare face dificilă nu numai o eventuală clasificare, ci şi incadrarea lor în anumite scheme. Trebuie să reţinem că jocul de mişcare se deosebeşte de celelalte mijloace ale educaşiei fizice prin particularităţile sale specifice cum ar fi(Mitra,Gh.,Mogoş Al)a) Jocurile de mişcare permit manifestarea complexă şi favorizezază dezvoltarea simultană a deprinderilor motrice de bază sau specifice, a calităţilor motrice, precum şi a însuşirilor şi deprinderilor moral-volitive.b) Jocului îi este specifică activitatea în colectiv, ce presupune cooperare, colaborare cu partenerii de joc, încadrarea în colectiv, acceptarea şi recunoaşterea liderului, asumarea unor responsabilităţi,etc.c) Jocul de mişcare permite manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiuni.. Aceasta este posibilă numai în cazul în care elevii stăpânesc un bagaj larg de deprinderi, au calităţi motrice dezvoltate crespunzător.d) Jocurile au ca element caracteristic de desfăşurare întrecerea, competivitatea. Intrecerea sporeşte interesul elevilor pentru activitate, le mobilizează forţele şi îi stimulează.e) Jocurile nu permit o dozare precisă a efortului şi nici o reglementare strictă a execuţiilor tehnice. Particularităţile elevilor este inegală datorită nivelului de pregătire sau insuşirilor temperamentale:unii sunt foarte activi, lucrează intens, alţii sunt reţinuţi, se sustrag. În clasele mici, mai ales în primele două, elevii sunt deficitari la capitolul forţă, rezistenţă şi atenţie. De aceea, este recomandabil ca la alegerea jocurilor de mişcare să se opteze pentru acelea care conţin alergări scurte, sărituri, prinderi, aruncări, aruncări la ţintă, fără împărţirea elevilor pe echipe. O atenţie specială trebuie acordată dezvoltării vitezei şi a îndemânării. Spre deosebire de clasele I şi a II-a, la clasele III-IV, pe lângă viteză şi îndemânare, foţa şi rezistenţa prezintă indici crescuţi. În aceste clase elevii posedă capacitatea de coordonare mai complexe şi se încadrează mai uşor în colectivele de joc.

CALITĂŢILE MOTRICE

După multe discuţii controversate,majoritatea specialiştilor au stabilit că în structura lecţiei de educaţie fizică să fie înclusă în verigă de sine stătătoare, şi dezvoltarea calităţilor motrice. S-a arătat că perfecţionarea calităţilor motrice constituie una din preocupările principale ale procesului de pregătire fizică a tineretului şcolar la clasele I-IV.Principala cale pentru dezvoltarea calităţilor motrice la această categorie de vârstă o constituie activitatea organizată în cadrul lecţiilor în scopul formării deprinderilor motrice. În practica activităţii de educaţie fizică sunt considerate ca făcând parte din rândul calităţilor motrice de bază următoarele: vitza, forţa, rezistenţa şi îndemânarea.1. Viteza. Exprimă în general,repeziciunea mişcărilor, adică iuţeala cu care mişcările sunt executate separat sau în diferite combinaţii.Viteza,cu diferitele ei forme de manifestare,este prezentă în majoritatea acţiunilor motrice.Formele de manifestare a vitezei: a.viteza de reacţie se referă la rapiditatea cu care organismul răspunde la semnale. b.viteza de execuţie defineşte iuţeala cu care se execută o acţiune motrică singulară . Dintre formele de manifestare a vitezei, această formă este cel mai incomplet studiată. c.viteza de repetiţie.Frecvenţa mişcărilor viteza de deplasare defineşte iuţeala cu care se repetă mişcările în unitate de timp. În legătură cu dezvoltarea vitezei programele şcolare prevăd competenţe particulare fiecărei clase.Astfel:-La clasele I-IV se prevede educarea tuturor formelor de manifestare amintite mai sus, în relaţie directă cu însuşirea bazelor generale ale mişcării, orientarea în spaţiu, perceperea ritmului, însuşirea unor priceperi şi deprinderi motrice şi precticerea unor jocuri de mişcare care solicită această calitate.Având în vedere faptul că pentru dezvoltarea vitezei condiţiile cele mai fevorabile sunt acelea în care sistemul nervos se află într-o stare de excitabilitate optimă, activitatea pentru dezvoltarea viteze trebuie plasată imediat după veriga destinată influenţării selective a aparatului locomotor.Metode şi mijloace pentru dezvoltarea vitezei. Pentru dezvoltarea vitezei se folosesc diferite exerciţii şi activităţi în condiţiile de educaţie fizică :a. Exerciţii cu influenţă selectivă(exerciţii de dezvoltarea fizică generală).Dezvoltă viteza de execuţie şi viteza de repetiţie, precum şi simţul ritmului. Se recomandă la clasele I-IV.b Exerciţii din grupa acţiunilor de front şi formaţii în cazul schimbărilor de formaţii,refacerea formaţiei,schombările de direcţii în deplasare,luarea unor poziţii etc.c. Ştafete şi jocuri de mişcare care solicită atenţie şi reacţii prompte la diferite semnale(vizuale,sonore sau tactile) d. Exerciţii şi jocuri cu mingea: aruncări şi prinderi executate rapid,prinderea mingii sau a unor obiecte aruncate în sus,prinderea unor mingi ricoşate din zid, etc.e. Plecări din diferite poziţii (în picioare,culcat,cu faţa sau cu spatele spre direcţia de alergare,etc.) la comenzi directe,sau date prin surprindere,prin semnale sonore sau vizuale.f. Sărituri variate cu bătaie pe unul sau ambele picioare.g. Exerciţii din şcoala alergării,h. Exerciţii şi activităţi care solicită echilibruli. Exerciţii şi acţiuni din jocurile sportive.

Exerciţii şi activităţi pentru dezvoltarea vitezei de reacţie.a. La semnale sonore:- gruparea şi regruparea în diferite formaţii indicate prin surprindere,- luarea unor poziţii la semnale sonore,

- efectuarea unor acţiuni la semnale stabilite dinainte,- jocuri şi ştafete b. La semnale vizuale:- Jocuri:,,Imitarea mişcării partenerului”, ,,Prinde mingea ricoşată din zid”, ,,Labirintul” , - Starturi la semnale vizuale, jocuri cu mingea pe perechi etc. c. La semnale tactile: ,,Lupta cocoşilor” , ,,Lupta cocoşilor în cerc”, ,,Doborârea de pe banca de e echilibru ,,Scoate-l din cerc” etc. 2. Forţa Forţa musculară este una din cele mai importante calităţi de care dispune organismul uman, fiind solicitată în majoritatea domeniilor de activitate.Având în vedere importanţa acestei calităţi motrice în pregătirea fizică a elevilor,ea ocupă un loc bine detrminat îm programele şcolare.Astfel la clasele I-IV:- favorizarea dezvoltării fizice corecte şi armonioasesporirea capacităţii de efort a organismului(cl.I);- asigurarea dezvoltării fizice armonioase;educarea calităţilor motrice,îndemânare,viteză,forţă,rezistenţă la clasele II-III; - favorizarea evoluţiei normale a proceselor morfologice în scopul dezvoltării fizice armonioase,întăririi sănătăţii.Educarea forţei la clasele mici este favorizată de exerciţii specifice de scurtă durată, cu caracter dinamic, sărituri,atârnărimixte şi simple, balansări din atârnat, căţărări, escaladări, etc.La clasele a III-a şi a IV-a dezvoltarea forţei mai poate fi abordată şi prin exerciţii de gimnastică acrobatică, prin bastoane etc. 3. Rezistenţa.Rezistenţa sub aspect fizic,este o calitate motrică care poate fi uşor perfecţionată ,ca urmare a efectuării sistematice, a unor exerciţii fizice specifice.Educarea rezistenţei la elevi poate începe din clasa I.În toate programele şcolare rezistenţa apare ca obiectiv instructiv-educativ şi anume:- favorizarea dezvoltării fizice armonioase şi creşterea capacităţii de efort a organismuluiLa clasa a I-a se recomandă folosirea alergărilor în aer liber în ritm moderat,pe durata de timp diferită.Pentru a fi eficiente şi agreate de elevi,trebuie să fie mai variate ca formă de organizare a activităţii.- La clasele II-III-IV-educarea calităţilor motrice:îndemânare,viteză,rezistenţă,forţă. Ca mijloc în dezvoltarea rezistenţei la această categorie de vârstă ar fi mersul vioi ţn special pentru elevii din clasele I-III. Un alt mijloc de dezvoltare ar fi alergarea uşoară cu care se poate dezvolta rezistenţa generală.Aşadar,pentru dezvoltarea rezistenţei generale se pot folosi următoarele modalităţi: a.executarea exerciţiilor cu un ritm moderat,mărind treptat timpul de repetare; b.jocuri de mişcare,ştafete şi parcursuri aplicative cu elemente de alergare sau cu alte acţiuni motrice; c.alergare în tempo moderat.3.ÎndemânareaExprimă gradul de coordonare a acţiunilor motrice. Este o calitate motrică complexă, cu multe aspecte încă insuficient studiate.Ea esteimplicată în toate acţiunile care presupune un anumit grad de coordonare.Este solicitată atât în învăţarea şi perfecţionarea acţiunilor motrice, cât şi în aplicarea acestora în condiţii neobişnuite.În dezvoltarea îndemânării,calea metodică principală o reprezintă insuşirea continuă a unor priceperi şi deprinderi noi în domenii cât mai veriate de activitate. Acestea se realizează prin:- schimbarea poziţiilor iniţiale,adoptarea unor poziţii neobişnuite;- execuţia ambidextră;

- schimbarea frecvenţei mişcărilor;- executarea exerciţiilor în condiţii mereu schimbătoare.Dezvoltarea îndemânării trebuie începută încă din clasa I.De fapt la clasele I-IV sunt prevăzute obiective instructiv-educative şi recomandate exerciţii şi activităţi vizând:- educarea capacităţii de percepere a componentelor spaţiului şi a timpului şi a posibilităţilor de mişcare a segmentelor;(cl.I)- educarea capacităţii de orientare şi însuşirea componenetelor fundamentale ale mişcării:direcţii,amplitudini,tempo,ritm;(cl.II-III);- educarea capacităţii de coordonare a mişcării în condiţiile utilizării obiectelor portative(cl.II-III);- educarea capacităţii de coordonare în condiţiile sporirii gradului de complexitate a mişcării şi diversificării condiţiilor de aplicare(cl.IV) În condiţiile educaţiei fizice şcolare la clasa a I-a,pentru dezvoltarea îndemânării,pot fi folosite exerciţii ca:jocurile de mişcare ce îndeamnă pe elev să treacă pe nesimţite de la o acţiune la alta;aruncarea şi prinderea unor mingi de diferite mărimi şi sub diferite forme; echilibru la o înălţime relativ mică;sărituri peste coardă,parcursuri aplicative;jocuri pregătitoare şi elemente din jocurile sportive. Elementele cu care se mai poate interveni pentru solicitarea unui grad sporit de îndemânare sunt:exerciţiile libere(cu influenţă selectivă) pentru braţe (îndoiri, întinderi, duceri, rotări, balansări, împingeri etc., picioare (ridicări, îndoiri, fandări, rotări, genuflexiuni, etc.), spate-trunchi (aplecări-îndoiri, rotări, răsuciri, extensii, arcuiri, etc.) abdomen (ridicări, coborâri, menţineri, etc.); exrciţii cu obiecte; deprinderi utilitare; deprinderi de bază; aruncări şi prinderi etc.

Deprinderile motrice de bază şi utilitar-aplicative.

1. Deprinderi motrice de bază. Din această categorie fac parte următoarele forme.

a. Mersul este o deprindere motrică de bază şi este folosit în cadrul lecţiei de educaţie fzică în toate verigile lecţiei,pentru organizarea colectivului de elevi.Mersul prezintă următoarele forme. -- mers pe loc şi din deplasare,- mers pe vârfuri,pe călcâie,cu paşi adăugaţi,încrucişaţi,- mers cu diferite poziţii de braţe etc.

b. Alergarea este mijlocul cel mai eficient şi frecvent folosit aproape în toate momentele lecţiei. Ea poate constitui teme de lecţii pentru însuşirea corectă a tehnicii alergării.- alergare cu joc de gleznă în tempo uniform,cu accelerare,- alergare cu pendularea gambei înainte,înapoi,- alergare laterală cu paşi adăugaţi,încrucişaţi,- alergare cu spatele pe direcţia de deplasare,- alergare peste obstacole şi cu ocolirea lor,cu schimb de direcţii.

c. Săriturile pot fi folosite în majoritatea verigilor lecţiei de educaţie fizică la clasele I-IV,ea poate fi programată ca temă de lecţie. Pot fi grupate în:- sărituri cu desprindere pe două picioare,- sărituri cu desprindere pe un picior,- sărituri în adâncime,- variante de sărituri(săritură la coardă,peste obstacole,etc.)

d. Aruncarea şi prinderea sunt deprinderi care contribuie la dezvoltarea îndemânării,vitezei,forţei. La clasele I-IV se pot constitui în teme. Formele de aruncare sunt:-azvârliri,împingeri,lansări,rostogoliri,loviri-împingeri,cu una sau cu ambele mâini,din poziţii diferite,de pe loc,,din deplasare,la distanţa sau la ţintă.

2. Deprinderi utilitar-aplicative.a. Transport de greutăţi sunt cuprinse în programele de educaţie fizică pentru elevii claselor I-IV sub forme diferite. Contribuie la dezvoltarea forţei şi la formarea unor priceperi şi deprinderi utilitare. Transportul obiectelor se face prin rostogolire,împingere,tracţiune,purtare. Se plasează în veriga destinată pentru dezvoltarea forţei sau rezistenţei. Exemple:- transport de aparate portative(mingi elastice,umplute,bastoane etc.),- transport de aparate de gimnastică(bănci,saltele,cutiile de pe ladă,- transport de alte obiecte(saci umpluţi etc.),- transport individual al unui coleg(,,roaba’’),- transport pe perechi al unui coleg.b. Tracţiuni şi împingeri dezvoltă forţa şi rezistenţa la efort. Se folosesc în acele verigi ale lecţiei în care se urmăreşte dezvoltarea calităţilor motrice. Pot fi executate pe perechi,intre două echipe care trebuie să fie de forţe apropiate. Exemple:- tracţiuni în doi cu apucarea mâinilor,- aceiaşi cu ajutorul unui baston,- tracţiuni laterale apucat de un braţ,- pe bancă de gimnastică,apucat de o mână,doborârea adversarului,- tracţiuni pe echipe apucat de talie sau de baston,frânghie,- împingeri între parteneri palmă în palmă,pe umeric. Căţărare şi escaladare.Căţărarea presupune urcarea şi coborârea pe aparate cu ajutorul braţelor şi a picioarelor, iar escaladarea se referă la trecerea corpului peste obstacole sau aparate,folosind picioarele sau braţele. Pe lângă valoarea lor aplicativă dezvoltă curajul,spiritul de observaţie,prezenţa de spirit,încrederea,forţa şi îndemânarea. Aparate folosite pentru căţărare şi escaladare sunt: scara fixă,banca de gimnastică,bârna,lada,calul,capra,etc. Exemple:- căţărare pe banca de gimnastică înclinată în sprijin ghemuit,cu şi fără ajutorul picioarelor,cu spatele înainte,- căţărări la scară fixă cu ajutorul braţelor şi a picioarelor,- deplasări laterale,- căţărări din două în două trepte sau chiar trei,- escaladare folosind banca de gimnastică,pe ladă,coborâre prin alunecare pe abdomen.d. Deprinderile de echilibru contribuie la simţul echilibrului,curajul,stăpânire de sine,atenţia şi prezenţa de sprijin. În lecţia de educaţie fizică,sunt folosite în acele verigi,unde se învaţă sau perfecţionează deprinderile motrice cu o atitudine corectă. Exemple:- mers pe linie trasată pe sol,- mers pe suprafaţa lată şi îngustă a băncii,- mers cu mărirea înălţimii,- mers pe plan înclinat,- mers pe banca de gimnastică cu trecere peste obstacole. În concluzie putem afirma că vârsta specifică a acestor elevi este deosebit de propice formării acestei categorii de deprinderi motrice de bază,care însuşite corect devin achiziţii stabile pe durata întregii vieţi. Deprinderile utilitar-aplicative reprezintă de asemenea achiziţii motrice deosebit de utile,care vor creşte capacitatea elevilor de a se adapta la mediul natural şi social.

Deprinderile motrice sportive elementare. Sunt deprinderi cu structuri simple,aflate în strânsă legătură cu deprinderile motrice de bază,care aparţin unor probe şi ramuri de sport accesibile elevilor din învăţământul primar. Au menirea de a-i iniţia pe copii în practicarea acestor sporturi,oferindu-le mijloacele tehnice elementare şi regulile principale.Programa pentru clasele I-IV prevede următoarele deprinderi sportive elementare:- atletism gimnastică- mini jocurile sportive.1. Atletism: dispune de o gamă largă de exerciţii şi procedee tehnice. În planificarea probelor atletice se începe cu alergare pe teren plat în următoarea ordine:- alergare de durată- startul din picioare,- alergare de viteză,- startul de jos. În abordarea temelor specifice probelor atletice de tip alergare,se recomandă însuşirea corectă a tehnicii de alergare.Dintre celelalte probe atletice cuprinse în programa şcolară,trebuie să mai amintim:- săritura în lungime cu elan prin procedeul ghemuit,- aruncarea mingii de oină de pe loc la distanţă.2. Gimnastica acrobatică. Exerciţiile acrobatice dezvoltă organele şi aparatele care asigură echilibrul,perfecţionează procesele care stau la baza coordonării şi îndemânării,dezvoltă mobilitatea coloanei vertebrale. După caracterul efortului depus,exerciţiile acrobatice se pot grupa în statice şi dinamice.Exerciţiile statice:- cumpenele pe un genunchi şi pe un picior,- semi sfoara ,- podul de jos,- stând pe omoplaţi,- podul de sus,etc.Exerciţiile dinamice:- rulare pe spate şi abdomen,- rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit,- rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit. Învăţarea exerciţiilor acrobatice trebuie să fie precedată de executarea unor exerciţii pregătitoare.După însuşirea unor elemente acrobatice izolate,se recomandă ca acestea să fie executate sub forma unei structuri,a unor linii acrobatice care să cuprinde 3-4 exerciţii statice şi dinamice.2. Mini jocurile sportive.Dintre mini jocurile sportive ,pot fi amintite următoarele:- mini handbal, - mini fotbal, - mini baschet Aşa cum prevede programa, aceste elemente tehnice trebuie să fie însuşite de elevi. Dintre acestea pot fi enumerate: pasa. prinderea-preluarea, driblingul,procedeul de finalizare de pe loc şi din deplasare,deplasările specifice,marcajul şi demarcajul,aşezarea în teren etc.

III. Metodologia evaluării.

Începând cu anul şcolar 1999-2000, Ministerul Educaţiei,prin Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare,a elaborat şi introdus în reţea ,,Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina educaţie fizică şi sport’’,pentru toate treptele de învăţământ. Este corelat cu prevederile actuale ale

planurile de învăţământ şi programelor şcolare,asigurând,prin conţinutul şi metodologia de aplicare,posibilitatea determinării obiective a efectelor demersului didactic. Sistemul de evaluare ca şi programele,este centrat pe verificarea modului în care elevii,prin abilităţile(cunoştinţe,deprinderi,priceperi,calităţi motrice)manifestă capacităţile şi atitudinile precizate prin competenţele generale,prin competenţele specifice şi conţinuturi,şi prin standardele curriculare de performanţă. Conform cerinţelor sistemului de evaluare,elevul va susţine anual:- 2 evaluări la calităţile motrice cum ar fi:alergare de viteză25 m sau navetă 5x5m, - alergare de durată, - extensii şi ridicări de trunchi din culcat facial şi dorsal, - săritura în lungime de pe loc, - ridicări ale picioarelor din culcat dorsal - variante de sărituri la coardă, - aruncări la ţintă fixă(orizontală)- 2 evaluări la deprinderi motrice de bază,- complex de exerciţii libere,- 2 evaluări la deprinderi sportive elementare. Evaluarea semestrială va cuprinde minimum trei calificative provenite din susţinerea probelor la:- viteza de deplasare,- rezistenţă, - forţă,- complex de dezvoltare fizică,- îndemânare,- gimnastică acrobatică,- joc sportiv. Probele de evaluare corespund numai unor categorii de conţinuturi prevăzute de programă. Celelalte conţinuturi se predau şi se apreciază prin evaluări curente.

Ce trebuie să facă învăţătorul.1. Să selecteze din sistemul de evaluare,capacităţile pe care le va evalua în anul şcolar respectiv,cum ar fi de exemplu:calităţile motrice viteză şi rezistenţă,deprinderile motrice de bază săritura şi aruncarea şi ca deprinderi sportive gimnastică acrobatică şi procedee din mini jocuri.2. Să stabilească oferta de instrumente de evaluare (probe) pe care o va prezenta elevilor.3. Să stabilească pentru fiecare probă măsurabilă,selectată din sistemul de evaluare,performanţele corespunzătoare acordării calificativelor ,,bine’’ şi ,,foarte bine’’.4. Să stabilească conţinutul concret şi criteriile de evaluare la probele din sistemul naţional care nu sunt însoţite de unele precizări care se regăsesc în ,, Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizică şi sport (învăţământ primar).

A. INSTRUMENTE DE EVALUARE(probe de control)

Elaborarea şi distribuirea

instrumentelor

Clasificarea instrumentelor de

evaluare

Aplicarea opţională a instrumentelor

Criterii de elaborare

TIPURI DE EVALUAREB.

Predictivă (iniţială)

Formativă (continuă)

Sumativă(finală)

Evaluare curentă Evaluare “bilanţ”

Evaluări opţionale

Probe obligatorii

Opţiunea elevului

Opţiunea profesorului

Probe opţionale

C.APRECIEREEVALUARE

NOTARE

CALIFICATIVNOTA

Funcţiile notei

Trăsăturile notei

D. ELABORAREA SCALELOR DE NOTARE

Sugestii de elaborareTipuri de scale

C.APRECIEREEVALUARE

NOTARE

CALIFICATIVNOTA

Funcţiile notei

Trăsăturile notei

D. ELABORAREA SCALELOR DE NOTARE

Sugestii de elaborareTipuri de scale

A. INSTRUMENTE DE EVALUARE(probe de control)

Elaborarea şi distribuirea

Clasificarea instrumentelor de evaluare

Aplicarea opţională a instrumentelor

Probe obligatorii

• Probele prevăzute în Sistemul Naţi-onal Şcolar de Evaluare; probe atletice

• Evaluarea principalelor conţinuturi prevăzute de programa şcolară

Probe opţionale

• Calităţi motrice;

• Gimnastică;

• Jocuri sportive

Opţiunea profesorului

• Alergare de viteză, de rezistenţă sau naveta;

• 1-2 probe atletice;

• 1 săritură cu sprijin (gimnastică)

• 1-2 jocuri sportive;

• Probe din ra-muri de sport alternative

Opţiunea elevului

• 1-2 probe de forţă

• 1-2 probe atletice

• 1 joc sportiv

• 1 variantă din gimnastica acrobatică

• 1 săritură la aparate

Criterii de elaborare

• Condiţiile materiale şi de lucru

• Tradiţia sportivă a şcolii

• În funcţie de anotimp

• Se vor repartiza câte 3 probe(2 ore săptămânal) pe semestru

Întrebări utile

• performanţe minime, medii şi maxime la elevi

• când şi în ce scop evaluez

• tipul de evaluare ales

• ce instrumente

TIPURI DE EVALUARE

Predictivă (iniţială)

• Se utilizează în scopul alegerii de informaţii despre gradul de pregătire fizică şi dezvoltare a calităţilor motrice• Se utilizează la clasele nou constituite, înaintea abordării de capitole noi.• La începutul fiecărui an şcolar.

Formativă (continuă)

• Se aplică pe tot parcursul desfăşurării procesului instructiv – educativ, având rol de diagnosticare şi ameliorare, de investigare periodică• Trebuie folosită în cadrul fiecărei lecţii, pe parcursul derulării fiecărei unităţi de învăţare, de-a lungul întregului an şcolar

Sumativă(finală)

• Se efectuează la intervale mai lungi de timp, la încheierea ciclurilor tematice ale fiecărei unităţi de învăţare şi poate fi însoţită sau nu de notare• Realizată pe bază de ofertă şi opţiune, se poate aplica pe parcursul mai multor lecţii din ultima parte a ciclului tematic respectiv

B.

Evaluare curentă• Atitudinea elevului faţă de ed. fizică şi a conţi-nutului ei, interesul constant faţă de exersare• Frecvenţa la lecţii, ţinuta vestimentară, punctualitatea, comportamentul disciplinar• Să îndeplinească sarcinile încredinţate, exersa-rea conform indicaţiilor metodice ale profesorului• Acest tip de evaluare poate fi utilizat în fiecare oră şi poate fi finalizat cu notă.

Evaluare “bilanţ”• Comportamentul elevului prin abordarea unei conduite civilizate şi de respect în relaţia profesor – elev• Comportamentul în relaţia elev – elev, în raport cu colegii de clasă şi de şcoală (nu sunt recomandate atitudini de: superioritate, vedetism, supraapreciere, lipsa de cooperare, folosirea de limbaje neadecvate, nerespectarea deciziilor primite)• Preocuparea de a extinde practicarea sportului şi în afara lecţiei prin participarea la întrecerile organizate în şcoală, preocupări de practicare a sportului şi turismului în mod independent.• Se poate utiliza la sfârşitul fiecărui semestru, finalizat cu o notă care oglindeşte activitatea generală

Evaluări opţionaleB.

C. APRECIERE - EVALUARE - NOTARE

CALIFICATIVNOTA

Func ţiile notei • Funcţia didactică - de control, constatativă, instructivă.• Funcţia educativă – prin efectele asupra subiectului devine factor de motivaţie• Funcţia socială şi selectivă – ierarhizare, a valorilor, aprecie-rea valorii individuale.

Trăsăturile notei• Obiectivitatea – se referă exprimarea realităţii la notare. Prin intervenţia factorului uman, nota primeşte o doză de subiectivism• Raţionalitatea – notarea se bazează pe premise logice, acordarea ei se face numai pentru activităţi din cadrul procesului instructiv – educativ• Individualizarea – fiecărui elev i se acordă nota cuvenită pentru realizări individuale, stimulând astfel activitatea personală responsabilă• Se bazează pe criterii unitare, demonstrând egalitatea şanselor – stimulent pentru creşterea performanţelor• Exprimă în mărimi precise nivelul de realizare a unor obiective clare • Este publică – subiecţii cunosc cerinţele, cât şi nota primită

D. ELABORAREA SCALELOR DE NOTARE

Sugestii de elaborare

• Se stabilesc numărul probelor cât şi repartizarea lor de-a lungul anului şcolar. Pentru evaluare pe parcursul unui an şcolar, la clasele cu 2 ore săptămânal, se alocă minim 6 ore.• La nivelul fiecărei şcoli se vor elabora scale proprii pentru acordarea notelor de la 6 la 10, având ca punct de plecare baremurile pentru nota 5 ale SNŞE, la probele măsurabile. Se va avea în vedere ca toţi elevii să aibă acces la note de 7-8 şi exigenţe crescute pentru notele de 9-10. De asemenea exigenţe sporite şi pentru clasele care beneficiază de cea de a 3-a oră/săptămână. Elevii cu calităţi motrice reduse, supraponderali, scutiţii medical, cei cu deficienţe fizice vor beneficia de alte scale de evaluare adaptate stării lor fizice, măsuri prezentate întregului colectiv• Se stabilesc şi se aduc la cunoştinţa elevilor criteriile de apreciere şi notare pentru probele de evaluare nemăsurabile, precizându-se nota de pornire, elementele obligatorii de executat, valoarea lor în puncte cât şi modul în care se poate obţine nota maximă. Se recomandă diferenţierea pe sexe a elementelor, a structurilor tehnico – tactice, mai multe oferte de sărituri la aparate.• Sistemul de evaluare elaborat se prezintă fiecărei clase şi se afişează la loc vizibil.

Tipuri de scale

• Scale nominale – punctajele se grupează în categorii sau clase. Este o scală pentru identificare.

• Scale ordinale: permite o ierarhizare dar nu şi diferenţele între punctaje.

• Scale de interval – oferă atât ordinea punctajelor cât şi diferenţele dintre ele. Dau posibilitatea interpretării performanţelor, având punctaje standard.

• Scale de raport

SCALE DE EVALUARE

ALERGARE DE VITEZĂ – 25 m

a. Nivelul de dezvoltare al calităţilor motrice

•Dezvoltarea calităţilor motrice de bază este un obiectiv important. În anumite

etape ale dezvoltării lor se folosesc diferite forme de evaluare. Aceste calităţi sunt

măsurabile în unităţi obiective ca:

- rezistenţa - distanţa, număr de repetări

- viteza – timp, număr de execuţii în unitate de timp

- forţa – încărcătură, greutate

- îndemânarea – precizie, complexitate, mobilitate

b. Gradul de însuşire al cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor motrice

- nivelul de însuşire a tehnicii de execuţie sau nivelul exprimării motrice al

elevului este apreciat şi exprimat în note.

c. Nivelul performanţelor atinse se realizează prin unităţi de măsură obiective –

baremuri

d. Progresul înregistrat faţă de nivelul iniţial. Se urmăreşte stimularea elevilor cu

aptitudini mai reduse, dar care progresează ca urmare a străduinţei individuale.

Progresul realizat de elevi, de la o testare la alta, oferă indicii asupra calităţii muncii în

corelaţie cu eforturile depuse

e. Capacitatea de aplicare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor în condiţii

variate. Se urmăreşte testarea creativităţii elevilor şi a capacităţii de utilizare adecvată

în situaţii problemă se evaluează rapiditatea deciziilor, nivelul de realizare a finalităţii

acţiunii.

f. Capacitatea de a practica sistematic şi independent exerciţiile fizice – dobândirea

cunoştinţelor necesare practicării independente a exerciţiului fizic.

g. Atitudinea faţă de activitatea de educaţie fizică – comportament participativ la ore şi

la activităţi sportive, eforturi suplimentare.

Criterii de evaluare

CLASA SEXEVALUARE

SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE

IF 6,1 – 5,9 5,8 – 5,5 5,4 – 5,2L 6,4 – 6,2 6,1 - 5,8 5,7 – 5,5

IIF 6,0 - 5,8 5,7 – 5,4 5,3 – 5,1L 6,3 – 6,1 6,o - 5,7 5,6 – 5,4

IIIF 5,9 - 5,7 5,6 – 5,3 5,2 – 5,oL 6,2 – 6,o 5,9 – 5,6 5,5 – 5,3

IVF 5,8 – 5,6 5,5 – 5,2 5,1 – 4,9L 6,o – 5,8 5,7 – 5,4 5,3 – 5,1

ALERGARE DE DURATĂ

CLASA SEXEVALUARE

SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE

IF 1,3o’’- 1,4o’’ 1,5o’’- 2,oo 2,15’’- 2,3o’’L 1,3o’’- 1,35’’ 1,4o’’- 1,5o’’ 2,oo’’- 2,1o’’

IIF 2,oo’’- 2,1o’’ 2,2o’’- 2,3o’’ 2,4o’’- 2,5o’’L 1,45’’- 1,55’’ 2,oo’’- 2,1o’’ 2,2o’’- 2,3o’’

IIIF 2,1o’’- 2,2o’’ 2,3o’’- 2,4o’’ 2,5o’’- 3,1o’’L 2,oo’’- 2,o5’’ 2,1o’’- 2,2o’’ 2,3o’’- 2,4o’’

IVF 2,3o’’- 2,4o’’ 2,5o’’- 3,oo’’ 3,1o’’- 3,2o’’L 2,15’’- 2,2o’’ 2,3o’’- 2,4o’’ 2,5o’’- 3,oo’’

SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC (cm.)

CLASA SEXEVALUARE

SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE

IF 11o - 115 12o - 125 13o - 135L 1o5 - 11o 115 – 12o 125 – 13o

IIF 115 – 12o 125 – 13o 135 – 14oL 11o - 115 12o - 125 13o - 135

IIIF 12o - 125 13o - 135 14o - 145L 115 – 12o 125 – 13o 135 – 14o

IVF 125 – 13o 135 – 14o 145 – 15oL 12o - 125 13o - 135 14o - 145

ALEGARE ( 5 x 5 m = sec.) NAVETA

CLASA SEXEVALUARE

SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE

IF 6,5 – 6,3 6,2 – 6,o 5,8 – 5,5L 7,o – 6,8 6,7 – 6,4 6,3 – 6,o

IIF 6,4 – 6,2 6,1 – 5,8 5,7 – 5,4L 6,8 – 6,6 6,5 – 6,2 6,1 – 5,8

IIIF 6,3 – 6,1 6,o – 5,7 5,6 – 5,3L 6,7 – 6,5 6,4 – 6,1 6,o – 5,7

IVF 6,2 -6,o 5,9 – 5,6 5,5 – 5,2L 6,6 – 6,4 6,3 – 6,o 5,9 – 5,6

RIDICĂRI DE TRUNCHI DIN CULCAT DORSAL (număr de repetări)

CLASA SEXEVALUARE

SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE

IF 6 - 7 8 -11 12 - 15L 5 - 6 7 – 1o 11 - 13

IIF 8 - 9 1o -12 13 - 16L 6 - 7 8 – 11 12 - 15

IIIF 9 – 1o 11 -13 14 - 17L 7 - 8 9 - 12 13 - 16

IVF 1o - 11 12 -14 15 - 18L 8 - 9 1o -13 14 - 17

EXTENSII DE TRUNCHI DIN CULCAT FACIAL (număr de repetări)

CLASA SEXEVALUARE

SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE

IF 6 - 8 9 - 12 13 - 16L 6 - 7 8 - 11 12 - 15

IIF 8 - 9 1o - 13 14 - 17L 7 - 8 9 - 12 13 - 16

IIIF 9 – 1o 11 - 14 15 - 18L 8 - 9 1o - 13 14 - 17

IVF 1o - 11 12 - 15 16 - 19L 9 – 1ö 11 - 14 15 - 18

DESCRIEREA PROBELOR DE CONTROL

1. Alergarea de viteză 25 m cu start din picioare. - se execută în linie dreaptă, pe teren plat, - se trasează liniile de plecare şi sosire, - cronometrul se porneşte la mişcarea piciorului din spate, - se înregistrează timpul realizat în secunde şi fracţiuni de secundă.2. Navetă 5x5 m cu start din picioare. - se susţine numai în cazul în care nu există condiţii pentru alergare de viteză,25m, - se execută pe o suprafaţă netedă şi nealunecoasă, - se trasează două linii paralele la distanţa de 5 m, - executantul se dispune înapoia unei linii, iar la semnal porneşte în alergare până la linia opusă, o depăşeşte cu ambele picioare şi revine la linia de plecare,parcurgându-se de 5 ori distanţa de 5 m, - se înregistrează timpul realizat in secunde şi fracţiuni de secundă.3. Alergare de durată în tempo uniform moderat. - se desfăşoară pe teren plat, fără denivelări, pe grupe de 6-8 elevi, - alergarea este continuă, în ritm propriu pe duratele corespunzătoare fiecărui calificativ.4. Extensii ale trunchiului din culcat facial. - executantul adoptă poziţia culcat facial, cu palmele la ceafă fixat de glezne de un partener, - extensia trunchiului cu ridicarea capului peste înălţimea băncii de gimnastică, revenire în poziţia iniţială, - se înregistrează numărul de repetări.5. Extensii ale trunchiului din poziţia aşezat cu sprijin pe mâini înapoi. - ridicarea bazinului în extensie în extensie şi revenire în poziţia iniţială, - se înregistrează numărul de repetări.6. Ridicări de trunchi din culcat dorsal. - executantul adoptă poziţia culcat dorsal cu palmele la ceafă, genunchii îndoiţi şi tălpile fixate la sol de un partener, - ridicarea trunchiului până la atingerea genunchilor cu coatele şi revenire la poziţia iniţială, - se înregistrează numărul de repetări. - amplitudinea, ritmul şi expresivitatea mişcărilor.7. Sărituri la coardă. - stând cu coarda situată jos-înapoi, - învârtirea corzii dinapoi spre înainte pe deasupra capului, - se efectuează sărituri cu desprindere de pe ambele picioare pe loc.

8. Aruncare cu două mâini de jos la ţintă orizontală. - din poziţia stând depărtat, aruncare lansată cu două mâini de jos a unui obiect uşor la ţintă delimitată pe sol, la distanţă de 3-4 m lăţimea ţintei având o,5 m, - se înregistrează numărul de încercări reuşite.9. Aruncare la ţintă verticală. - aruncare azvârlită cu o mână deasupra umărului cu o minge de oină sau de tenis, la o distanţă verticală cu lăţimea de o,5 m, situată la distanţă de 5-6 m şi înălţimea de 2 m, - se înregistrează numărul de încercări reuşite.10. Ridicări ale picioarelor din culcat dorsal. - se adoptă poziţia de culcat, cu palmele pe ceafă,

- se execută îndoirea genunchilor la piept, întinderea picioarelor pe verticală, revenire cu genunchii la piept şi întinderea picioarelor pe sol, - se înregistrează numărul de repetări.

11. Tracţiuni pe banca de gimnastică. - se adoptă poziţia culcat pe banca de gimnastică(picioarele în afara acesteia), cu braţele în prelungirea corpului apucând cu mâinile marginea acesteia, - deplasarea corpului pe bancă prin tracţiuni simultane cu ambele braţe, - se înregistrează distanţa parcursă.12. Săritura în lungime de pe loc. - din poziţia stând înapoia unei linii, tălpile depărtate la nivelul umerilor, avântare prin îndoirea şi extensia picioarelor simultan cu balansarea braţelor,, - impulsie energică, săritură în lungime şi aterizare pe ambele picioare, - se măsoară lungimea săriturii de la linie până la călcâie.13. Elemente acrobatice izolate. - se execută izolat elemente statice şi dinamice prevăzute în programă, - se apreciază corectitudinea execuţiei.14. Legări de elemente acrobatice. - se execută legat, 2-3 elemente acrobatice însuşite, - se apreciază cursivitatea şi corectitudinea execuţiei.15. Procedee tehnice izolate din minijocul sportiv. - se execută izolat,procedee tehnice însuşite, - se apreciază corectitudinea execuţiei.16. Structuri simple de joc. - se execută legat 2-3 procedee tehnice, - se apreciază cursivitatea şi corectitudinea execuţiei.

Repere conceptuale si metodice pentru realizareacalitativa al actului motric.

Modul de realizare a demersului didactic la educatie fizica.

Pentru o realizare integrala si eficienta a demersului (actului) didactic, profesorii de educatie fizica si sport trebuie sa cunoasca componentele acestuia, dupa cum urmeaza : proiectarea - predarea - instruirea si evaluarea.Acestea vor fi prezentate, pe schema: “Repere conceptuale si metodologice, penrtru realizarea calitativa al actului didactic.”Pentru o mai buna constientizare, este recomandat studierea in ordinea cronologica a acestor trei componente.

PROIECTAREPentru o mai buna intelegere si interpretare, prof. de specialitate, ar trebui sa raspunda la cateva intrebari, cum ar fi :- Ce inseamna proiectarea didactica ?- Care sunt documentele reglatoare, elaborate de M.E.C.- Care sunt documentele de planificare al prof. de ed.fizica si sport ?

- Ce rol au aceste documente reglatoare si cum le utilizam in mod concret la elaborarea documentelor de planificare ?Pentru a veni in ajutorul profesorilor mai tineri, fara experienta didactica sau acelora - cei care mai au neclaritati, vom prezenta un reper, un fel de scenariu de elaborare al acestor documente.

Primul pas: cunoasterea cerintelor principale ale elaborarii:

1. Selectarea continutului de invatare care se vor realiza dupa urma-toarele criterii:a. Baza materiala a scolii-criteriu care se refera la inventarierea conditiilor materiale, a mijloacelor existente in scoala, (baza sportiva, sala, teren mingi, aparate, etc.)b. nivelul de pregatire al elevilor, care constituie reper de pornire in procesul de instruire. Se refera si se realizeaza prin anumite verificari –aprecieri, la fiecare inceput de an scolar.c. in functie de numarul orelor

2. Defalcarea continuturilor si al cerintelor didactice Se refera la acele cicluri tematice (cicluri de lectii) care nu pot fi predate intr-o ingura lectie, necesitand mai multe ore. Aceste vor fi planificate si distribuite in unitati didactice. Legat de cerintele didactice, primul lucru ar fi constatarea nivelului de pregatire si stabilirea “nivelului de performanta tinta”

3. Distribuirea, esalonarea unitatilor de invatare in functie de conditi-le atmosferice (specifice anotimpului) a locurilor de instruire, apoi terminata cu proiectarea lor. Selectarea si stabilirea unitatilor de invatare in functie de conditiile atmosferice se va realiza dupa anotimpurile primavara-vara-toamna, iar in functie de locurile de instruire (baza materiala) : in aer liber si sala.

4. Proiectarea unitatilor de invatare in urma efectuarii continuturilor.Prin aceasta activitate rezulta elaborarea celui de-al treilea document de planificare, care de fapt poarta denumirea de mai sus. Iata o schema de proiectare a unitatilor de invatare, care prezinta in mod sugestiv elaborarea acestuia.Evident ca pe langa aceste criterii prezentate pe schema, in lucrare, mai sunt prezentate si alte aspecte practico-metodice, specifice proiectarii.In concluzie, dupa ce s-a clarificat problematica privind interpretarea programei scolare in adevaratul spirit din care nu lipseste autonomia acordata fiecarui profesor, se poate trece la elaborarea documentelor de planificare care sunt prezentate, pe schema realizarii demersului didactic.

PREDARE – INSTRUIRE, este urmatoarea corespondenta a actului didactic. Instruirea trebuie sa fie realizata prin respectarea intocmai a temelor prevazute in documentele de plalificare conform prevederilor programei de educatie fizica. Acestea sunt insirate sub forma de continuturi din care au fost selectate stabilite unitatile de invatare. Procesul de predare pretinde un nivel ridicat de pregatire profesionala insotita de cea metodica.

II. EVALUAREA este al treilea component al actului didactic. Proiectarea activitatii de evaluare se realizeaza concomitent cu proiectarea demersului de predare-invatare si in deplina concordanta cu aceasta.In vederea unei proiectari obiective a probelor de evaluare este recomandabil de a pune cateva intrebari utile si anume :- Care sunt performantele minime, medii, superioare pe care le pot atinge elevii ?- Cand si in ce scop evaluez ?- Pentru ce tipuri de evaluare optez ?- Cu ce instrumente vei realiza evaluarea ?

Pentru ca evaluarea sa asigure o evidentiere a progresului inregistrat de elevi, trebuie avut in vedere modificarea raportului dintre evaluarea sumativa, care inventariaza, selecteaza prin nota si evaluarea formativa, ce are drept scop valorificarea potentialului de care dispun elevii.In functie de scopurile urmarite, se pot utiliza mai multe tipuri de evaluare :a) Evaluarea predictiva (initiala) care se utilizeaza in scopul culegerii de informatii despre stadiul in care se afla elevii din punct de vedere a dezvoltarii fizice, al gradului de dezvoltare a calitatilor matrice.

b) Evaluarea formativa (continua) are ca drept scop o activitate de investigare periodica privind participarea activa la exersare, atitudinea fata de disciplina, etc.c) Evaluarea sumativa se realizeaza la incheierea unui ciclu tematic.Trebuie sa facem precizarea ca evaluarile sumative sunt principalele furnizoare de note/ calificative, dar si cele care nu se finalizeaza cu note, ele fiind utilizate cu precadere pentru predarea-invatarea ulterioara.

Cele trei tipuri de evaluare prezentate, fac parte din asa-numita evaluare interna, care se desfasoara la nivelul scolii de catre fiecare profesor si capata un caracter unitar de exigenta, capabil sa asigure sanse egale tuturor elevilor indiferent de scoala sau mediul in care au studiat (urban-rural). Pe baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii profesorii trebuie ca pentru fiecare clasa sa desfasoara anumite activitati prin respectarea unor aspecte practico-metodice cum reiese din cele de mai jos.

Aspecte practico-metodice specifice evaluariiPe baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii profesorii trebuie sa desfasoare pentru fiecare clasa,urmatoarele activitati :a) Sa stabileasca numarul total al probelor de control la care elevii vor fi evaluati in anul scolar respectiv si repartizarea acestora de-a lungul celor doua semestre.Ca urmare trebuie sa tina cont de urmatoarele :- repartizarea lor sa fie relativ echilibrata numeric pe cele doua semestre, tinand seama de durata diferita a acestora- sa se realizeze la sfarsitul unitatii de invatare diferite- sa nu fie plasata la intervalle apropiate de timp, sumative la doua unitati de invatare diferite- sa evite pe cat posibil perioadele de solicitare intensa a elevilor la alte discipline- sa nu fie plasate la inceputul sau la sfarsitul semestrelor.- sa fie amplasate in minimum doua lectii din finalul ultimului ciclu tematic al unitatii de invatare, oferind astfel posibilitatea elevilor de a reedita sustinerea probei de evaluare. Sa elaboreze scale prorii de valori-pentru acordarea notelor 6-10 la pro-

bele masurabile prevazute in sistemul de evaluare. Sistemul national de evaluare stabileste doar valorile echivalente notei 5 (cinci) la probele masurabile. Valorile echivalente celorlalte note le stabileste fiecare profesor tinand seama de nivelul initial sau anterior de pregatire al elevilor (determinat prin evaluari predictive).b) Sa stabileasca criteriile de apreciere si notare pentru probele de evalu-luare prevazute in sistemul national sau stabilite personal, care nu sunt masurabile.Aceste probe sunt prevazute pentru capitolele de gimnastica si joc sportiv. Sugestiile de evaluare sunt mentioante la Sistemul National Scolar de Evaluare, precum si Ghidul metodologic de aplicare a programei de educatie fizica si sport.c) Să prezinte elevilor fiecarei clase sistemul de evaluare. La inceputul anului scolar sistemul complet de evaluare elaborat de profesor cuprinzand variantele de instrumente de evaluare, trebuie sa fie prelucrat fiecarei clase şi sa fie afişat la vedere.

Proces verbal

Privind protecţia muncii la lecţiile de educaţie fizică,activităţi sportive şi acţiuni turistice, întocmit între profesorul de educaţie fizică(învăţător)……………….....şi elevii clasei ………….În vederea prevenirii şi înlăturării tuturor cauzelor care pot provoca accidentarea elevilor, se stabilesc următoarele!1.Cu privire la lecţiile de educaţie fizică. - la fiecare început de an şcolar elevii au obligaţia să-şi controleze starea de sănătate şi să comunice şi să comunice profesorului dacă este apt să participe la lecţii. Această stare va fi confirmată prin adeverinţă medicală emisă de medic, - elevii inapţi din punct de vedere medical, parţial sau pentru întreg anul şcolar,au obligaţia să prezintă profesorului(învăţătorului) certificatul medical în care să fie specificată boala şi perioada pentru care este eliberat. Toţi aceşti elevi au obligaţia să fie prezenţi la toate lecţiile, cu echipament adecvat şi să îndeplinească toate sarcinile organizatorice date de profesor. - elevii care se prezintă fără echipament la oră, vor fi trecuţi în evidenţa profesorului, iar în cazuri repetate vor fi evaluaţi cu notă care se poate include în sistemul de notare curentă,- elevii au obligaţia de a se prezenta la lecţiile de educaţie fizică numai în echipament sportiv adecvat stării atmosferice în care se desfăşoară activitatea, - elevii nu au voie să intre în sala de sport şi să desfăşoară activităţi decât în prezenţa profesorului, - pe timpul activităţilor practice nu au voie să poartă ceasuri, brăţări, inele, lănţişoare, etc., - în timpul de exersare elevii au obligaţia să anunţe profesorul despre orice defecţiuni apărute la aparatele şi instalaţiile sportive la care lucrează şi să întrerupă activitatea până la remedierea acestora, - activităţile în aer liber se vor desfăşura numai pe terenuri special amenajate pentru acestea, în condiţii igienico-sanitare cât mai bune, - săriturile la atletism se vor efectua numai dacă în groapă nisipul este suficient săpat şi nivelat, - pentru exersarea săriturilor la aparate şi a elementelor de gimnastică acrobatică la sol, elevii vor folosi în mod obligatoriu saltele de gimnastică, - exersarea aruncărilor(cu mingea de oină sau greutate) se efectuează numai sub directa supraveghere a profesorului, asigurându-se spaţii de protecţie corespunzătoare, - manevrarea aparatelor şi saltelelor de gimnastică se face în perfectă ordine şi sub directa supraveghere a profesorului, - este interzis elevilor accesul la instalaţiile electrice, sau alte instalaţii, care nu sunt necesare activităţii pe care o desfăşoară şi nu au încuviinţarea profesorului.

Proces verbal

Încheiat cu ocazia prelucrării normelor de protecţia muncii la educaţie fizică de către profesor(învăţător)…………………………şi elevii clasei a …….- a …….

Nr.crt.

Numele şi prenumele

Anul şcolar20__/20__ 20__/20__ 20__/20__ 20__/20__Clasa ____ Clasa ____ Clasa ____ Clasa ____

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16.17.18.19.20.21.22.23.24.25.26.27.28.29.30.

Data prelucrării

Noţiuni de terminologie româno - maghiară

I.Exerciţii de front şi formaţii = rendgyakorlatok adunarea = sorkozás alinierea = igazodás cadenţa = lépéstartás desfăşurarea = fejlődés deplasarea = vonulás drepţi = vigyázz állás formaţia = alakzat întoarceri = testfordulatok marş = menetmozgás pas = lépéstartás raportul = jelentésadás repaus = pihenj állás ritm = ütemtartás ruperi de ritm = ütemszakadozás ruperi de rând = szakadozás rândul = sor în linie pe un singur rând = egysoros vonal cu faţa înainte = arcsor, vonalakzat coloana = oldalsor, oszlopalakzat interval = térköz distanţă = távköz măriri de distanţă = nyitódás flancul drept = jobb szárny flancul stâng = bal szárny cercul = kör cu faţa spre interior = arckör cu faţa lateral = oldalkör

II. Terminologia gimnasticii = a gimnasztika szaknyelve Poziţii = tartások

poziţii de mâini = kéztartásokcu palma în sus = alsó tartás apucat jos apucat = alsó fogás cu palma spre interior = orsó tartáscu palma spre exterior = forditott kéztartásPoziţii de braţe = KartartásokCu braţele întinse = egyenes kartaráspoziţia de bază = mélytartásbraţele înainte = mellső középtartásbraţele lateral = oldalsó középtartásbraţele sus = magastartásPoziţia obligă a braţelor = rézsutos kartartásoblig înainte sus = mellső rézsutos mély

oblig înainte jos = mellső rézsutos magasoblig lateral jos = oldalsó rézsutos mélyoblig lateral sus = oldalsó rézsutos magasoblig înapoi jos = hátsó rézsutos mélyCu braţele îndoite = hajlitott kartartásokpe coapsă = combontartáspe şolduri = csipőretartásla piept = mellheztartáspe umăr = vállhoztartásla unghi drept = derékszögtartásla ceafă = tarkóratartásrotunjire = ivestartásCu braţele încrucişate = karkeresztezésekîn sus = felső magasîn jos = alsó mélyîncrucişat înainte = harántMişcări de braţe = karmozgásokbalansări = lenditéseklegănări = lengetésekfluturări = lebegtetésekarcuiri = karhúzásokrotări = karkörzésekridicări = karemelésekPoziţii şi mişcări de trunchi = törzymozgásokaplecare = törzsdöntésextensie = tőrzshajlitás hátraîndoire: = tőrzshajlitás- înainte = előre- înapoi = hátra- lateral = oldaltrăsucire = törzsforditásrotări = törzskörzésPrize = fogások sus apucat = zárt fogás mixt apucat = vegyes fogás cruciş apucat = kersztezett fogás jos apucat = alsó fogás Poziţii de sprijin a picioarelor = lábtámasz helxzetek poziţia fundamentală = alapállás pe loc repaus = pihenj állás pe vârfuri = zártállás pe călcâie = sarokállás stând depărtat = terpeszállás stând depărtat înainte = harántterpeszállás stând ghemuit = guggoló állás fandat = támadóállás Mişcări de picioare = lábmozgúsok incrucişări = kersztezések foarfecări = ollózások flotări = fekvőtámasz

Poziţii de genunchi = Térdelőhelyzetek sprijin pe genunchi = térdtámasz cu genunchii depărtaţi = terpesztérdelés cu şezuta pe călcâie = térdelőüllés sprijin pe un genunchi = térdelőmérleg Poziţia şezând = Ülőhelyzetek şezând apropiat = nyújtott ülés şezând ghemuit = hajlitott ülés şezând fără sprijin = lebegő ülés şezând încrucişat = török ülés şezând pe coapsă = gátülés Poziáia culcat = Fekvőhelyzetek culcat facial = hasonfekvés culcat dorsal = hanyatfekvés culcat lateral = oldalfekvés

III. Gimnastică acrobatică = Talajtorna.

a. Exerciţii statice = Statikus gyakorlatokcumpănă = mérlegálláspodul = hidsfoara = spárgastând pe omoplaţi = tarkóállás(gyertya)stând pe cap = fejállásstând pe mâini = kézállás b. Exerciţii dinamice = Dinamikus gyakorlatokîndreptare de pe cap = fejenátfordulásîndreptare din stând pe cap = fejrőlátfordulásrăsturnare laterală = kézenátfordulás oldalra(cigánykerék)răsturnare lentă înainte = kézenátfordulás előrerăsturnare înainte prin pod = kézenátfordulás előre hidonrostogolire înainte cu genunchii îndoiţi = gurulóátfordulás előre(előre bukfencrostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit = gurulóátfordulás hátra (hátrabukfenc)rostogolire lungă = tigrisbukfencrostogolire cu picioarele depărtate = terpeszbukfencc. Săriturile cu sprijin = Ugrások támasszalcomponenetele principale = fő összetevők(részek)alergare = nekifutássăritură pe trambulină = elugrásbătaie = dobbantás zborul prim = a repülés első ivebătaia cu mâinile = támaszvételzborul al doilea = a repülés második iveaterizarea = talajfogás, talajérintéssăriturile la ladă = szekrényugrássăritura depărtată peste ladă = terpeszugrás a szekrényensăritura depărtată peste capră = terpeszugrás a bakonsăritura cu rostogolire la ladă = gurulóátfordulás a szekrényensăritură în sprijin = guggolóátugrás lebegő

támasszal ghemuit peste ladă = guggolóátugrás a ládán

IV. Atletism = Atlétikaa. Alergările = Futások alergare cu obstacole = akadályfutásalergare de viteză = gyorsfutásalergare de garduri = gátfutásalergare de ştafetă = váltófutáscalităţi motrice: = motorikus kápességek- viteză = sebesség- forţă = erő, izomerő- rezistenţă = állóképesség- îndemânare = ügyességcomenzile de start: = indulási vezényszavak: -,, Pe locuri !” = ,,Rajthoz’” -,, Fi.ţi gata !” = ,,Vigyázz’”-,, Start !” = ,,Start’”alergare de fond = hosszútávfutásfrecveţa paşilor = lépésfrekvenciajoc de gleznă = bokajáték(taposó futás)linia de start = rajtvonalmişcare aciclică = aciklikus mozgásmişcare ciclică = ciklikus mozgásschimbări de ritm = váltakozó iramsemifond = középtávsosire = befutás, célstart = rajtstart de jos = térdelő rajtstart din picioare = állórajtviteza de deplasare = haladási sebességviteza de execuţie = mozdulat gyorsaságviteza paşilor = lépésgyorsaságviteza de reacţie = reagálási gyorsaságviteza de repetiţie = mozgásgyorsaság

V. Jocurile sportive = Sportjátékok

1. Handbalintercepţia mingii = labda megszerzésintrerupere de joc = játék megszakitáslupta corp la corp = test-test elleni küzdelemmarcaj = emberfogás, ütközésoferirea mingii = labda átnyújtásopriri şi schimbări de direcţii = megállás és irányváltoztatás

pasele = átadások, passzokpasarea mingii = labdaátadáspasa prin pronaţie = csuklópasszpasa cu o mână deasupra capului = egxkezes átadáspătrundere = betörés, áttöréspivotul = beállósplasament = helyezkedéspoziţia fundamentală = alapállásprinderea mingii = a labda elfogásareguli de joc = játékszabályokretragere în apărare(repliere) = visszarendeződési védekezésritm de joc = játékritmusscoaterea mingii = kisodrás (kéz)schimb de locuri = helycseréksistem de apărare = védekezési rendszertactică colectivă = csapattaktikatactică individuală = egyéni taktikaţinerea mingii = labda birtoklásazid = sorfal 2. Fotbal = Labdarugásaruncarea de la margine = bedobásdeposedarea = szerelésjocul cu capul = fejelő játéklovirea mingii: = a labda rugása - cu interiorul = belsővel(belső csüddel)- cu exteriorul = külső csüddel - cu laba piciorului = teljes csüddelpreluarea mingii: = labdaátvétel- cu talpa piciorului = talpal(toppolás)- cu interiorul = belsővel- cu exteriorul = külsővel- cu pieptul = mellel- cu coapsa = combbal

3. Baschet = Kosárlabdaţinerea mingii = labdafogásaruncările la coş: = kosárra dobások- cu două mâini de la piept = kétkezes mellső dobás- cu două mâini de jos = kétkezes alsó dobás- cu o mână din mişcare = fektetett dobás- de deasupra capului = fejfölötti dobás(tempó dobás)conducerea mingii din mişcare = helyváltoztatás labdavezetésselconducerea mingii cu pornire şi oprire = megindulás és megállás labdavezetésselpasa cu două mâini de deasupra capului = kétkezes fejfeletti átadáspasa cu o mână = egykezes átadáspasa cu pământul = átadás földön pattintvapasa de la piept = kétkezes mellső átadáspasa de pe loc = átadás állóhelyzetbenpivotare = levállásprinderea mingii = labdaátvétel

recuperarea mingii = labda visszaszerzés

1. Volei = RöplabdaBlocajul: = sáncolás- individual = egyéni sáncolás - blocaj în grup = csoportos sáncolás Pasa: = továbbitás - peste cap = fejfölötti Lovituri de atac: = leütések- lovitura plasată = gyenge ütés- cu procedeul întors = leütés elforditással- cu procedeul rotativ = horog ütés- din blocaj = ütés a sáncraPlonjonul: = vetődés- plonjon înainte = előre vetődés- plonjon lateral = oldalra vetődés- plonjon pe spate = hátra vetődésPreluările: = érintések- de jos = alkar érintés- de sus = magas érintés- înainte = elülről érintésRidicări: = feladások- ridicare din faţă = feladás előre Serviciile: = nyitások- de jos din faţă = alsó egyenes nyitás- de jos lateral = alsó oldal nyitás- înalt(lumânarea) = gyertya nyitás

Surse bibliografice

1.Báthori, Béla – A testnevelés elmélete és módszertana,Budapest,1991.2.Buruian,L.- Educaţie fizică şi şcolarul mic ,S.C.Tipografia, Andra SRL, Tîrgu Mureş, 2003.3.Crinu,I.,Nica,E.,Logel,D.,Dulică,D.- Educaţie fizică. Clasele I-IV.,Editura Carminis, 2oo1.4.Fărcaş, Valeriu- Educaţia fizică în aer liber,Ed. Sport Turism, Bucureşti,1978.5.Fărcaş,Valeriu- Didactica educaţiei fizice,Univ.,Petru Maior”,Tg. Mureş,2002.6.Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţiei fizice şi sportului,Bucureşti,2001.7.Horváth, Tihamér- Testnevelés kézi könyv ,az általános iskola 1-2 osztály számára.(Manual de educaţie fizică pentru clasele 1-2,) ,Apáczai Kiadó, Celdömölk,2006,Ungaria.8.Horváth,Tihamér- Testnevelés kézi könyv, az általános iskola 3-4.osztály számára.(Manual de educaţie fizică pentru clasele 3-4.),Apáczai Kiadó,Celdömölk,2006.9.Horváth Tihamér- Játék gyüjtemény. Testnevelés és népi játékok 1-6 osztály.(Culegeri de jocuri,clasele 1-6),Apáczai Kiadó,Celdömölk,2004.10.Jeni,L.Bangă şi colab.- Metodica predării educaţiei fizice în ciclul primar,Craiova,2008.11.Magyar György- Tetsnevelés módszertan ( Metodica educatiei fizice, clasele I-IV)Syryus Téka Kiadó,Csikszereda,2002.12.Makszim Imre- A testnevelés elmélete ás módszertana(Teoria şi metodica educaţiei fizice),Dialog Campus, Budapest-Pécs,2002.13.Makszim Imre- Testnevelő tanári kézikönyv(Manualul profesorului de educaţie fizică),Ábel Kiadó,2006.14.Nagy Sándor- Az oktatás folyamata és módszerei(Procesul didactic şi metodele)Budapest,199315.Péter Váry- Kézikönyv a tanároknak,edzőknek,játékosoknak,(Manual pentru profesori, antrenori, jucătoriDialóg Campus Kiadó,Budapest-Pécs,2005.16.Petrică,D.,Scarlat,E.-Educaţie fizică şcolară,Editura didactică şi pedagogică,RA.,Bucureşti,2004.17. Programa şcolară de educaţie fizică pentru clasele I-IV,Bucureşti,200918.Săvescu,I.- Proiectarea demersului didactic la educaţie fizică pentru învăţământul primar,clasele I-IV,Aius PrintEd,Craiova,2008.19.Scarlat, Eugeniu- Lecţia de educaţie fizică,metode şi mijloace,Editura Sport Turism, Bucureşti,1981.20.Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina educaţie fizică şi sport,Bucureşti,1999.21.Stan,L.,Oancea,I., Oancea,M.,Cojocaru, Şt.- Educaţie fizică Ghid metodologic ,cl.I-IV.,Editura Aramis Print,Bucureşti,2004.22.Stoicescu,A.- ABC-ul învăţătorului pentru predarea exerciţiilor fizice. Editura Sport Turism, Bucureşti,1981.