UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ-NAPOCAFACULTATEA DE CONSTRUCTII

C A I E T

D E

P R A C T I C A

Pop NicolaeGrupa 3235

Activitatea de constructii montaj cuprinde o complexitate de procese de productie si alte activitati, care incep cu proiectarea obiectelor de constructii si continua cu activitati de relatii, aprovizionarea si transportul materialelor si al prefabricatelor, asigurarea fortei de munca si mijloacelor de munca, punerea in opera a materialelor si prefabricatelor, predarea lucrarilor etc.

Activitatea de realizare a obiectelor de constructii si de montare a instalatiilor tehnologice se desfasoara in principal in cadrul santierelor de constructii, cuprinzand de asemenea si productia secundara industriala pentru aprovizionarea santierelor cu materiale si semifabricate, exploatarea si intretinerea utilajelor si echipamentelor necesare.

Conform normativelor in vigoare, obiectele de constructii montaj se clasifica din punct de vedere al destinatiei functionale in 15 grupe, cum sunt : constructiile industriale, civile, agrozootehnice, drumuri, poduri, montaj utilaje etc. La realizarea unui obiect de constructie concura una sau mai multe categorii de lucrari, cuprinzand lucrarile de constructii propriu – zise, lucrarile de instalatii interioare, electrice, sanitare, incalzire, finisaje, izolatii, amenajari exterioare etc.

Pentru fiecare obiect sau complex de obiecte, conform reglementarilor in vigoare, se elaboreaza proiecte intrucat productia de constructii montaj este o productie de unicate. Chiar si in cazul in care se folosesc procese tip (de locuinte, scoli, crese, hale industriale etc.), adaptarea la teren precum si celelalte conditii locale (de exemplu distanta de transport) duc la deosebiri in ceea ce priveste volumul de lucrari si implicit costul lor.

Activitatea de proiectare se concretizeaza in:

Piese scrise, care cuprind :

- avizele necesare inceperii executiei, conform legislatiei in vigoare- studiul geotehnic- memorii tehnice – justificative ale solutiilor de arhitectura, rezistenta si

instalatii, cuprinzand conditiile impuse de Normele de tehnica a securitatii muncii si a masurilor de paza impotriva incendiilor si de stingere a incediilor

- note sau breviare de calcul ale structurii de rezistenta, instalatii etc.- antemasuratoare, devize (generale si pe categorii de lucrari), calculul

indicilor tehnico – economici, extrase de materiale, analize de preturi, forta de munca necesara etc.

- tablouri de tamplarie, liste de prefabricate, baze de preturi, costuri privind transporturile etc.

- memorii tehnice privind organizarea santierului, tehnologia de executie (daca nu s-a intocmit un proiect privind tehnologia de executie a lucrarilor de constructii montaj si instalatii), grafice de esalonare in timp a lucrarilor etc.

- indici tehnico – economici : aria utila, aria construita, aria desfasurata,aria locuibila, indicele de confort etc.

Piese desenate :

- plan de situatie (scara 1:500, 1:1000)

1

- planul general al terenului, cu indicarea zonei de executie a lucrarilor (scara 1:500, 1:1000)

- profilul general al terenului (scara 1:500, 1:1000)- planurile tuturor nivelelor cladirilor, complet cotate, cu amplasamentul

utilajului sau mobilierului respectiv (scara 1:50)- sectiuni caracteristice cotate (scara 1:50)- fatade (scara 1:100)- planuri de rezistenta (planuri fundatii, planuri ale structurii de

rezistenta, cofraj, armare, plan sarpanta, plan montaj prefabricate etc. (scara 1:50, 1:100)

- planuri privind instalatiile (scara 1:51, 1:100)- detalii de arhitectura, constructii, instalatii (scara 1:1, 1:2, 1:5, 1:10,

1:20)- alte piese desenate cum sunt perspectivele, axonometrii, desfasurari

(scara 1:1, 1:2, 1:5, 1:10, 1:20, 1:50, 1:100)- planul de organizare al santierului (scara 1:500, 1:1000)- scheme si detalii tehnologice (scara 1:1, 1:2, 1:5, 1:10, 1:20, 1:50,

1:100)- planuri si detalii ale baracamentelor, instalatiilor, cailor de acces, etc,

aferente organizarii santierului, care se demoleaza dupa realizarea lucrarii

Documentatia tehnico – economica este ansamblul format din proiectul propriu – zis (notele de calcul, plansele de ansamblu si de detalii) si din documentatia economica. Piesele economice principale ale proiectului unui obiect de constructii sunt evaluarile si devizele care se elaboreaza pentru a stabili pretul de vanzare antecalculat al lucrarilor de constructii montaj. Evaluarile se fac pe complexe de obiecte si pe obiecte de constructii separate, iar in unele cazuri, cand exista indici corespunzatori, si pe categorii de lucrari si categorii de cheltuieli.

Devizul este piesa economica care se intocmeste de proiectant dupa intocmirea fazei de proiect de executie, odata cu intocmirea detaliilor de executie. Astfel, devizele sunt mult mai detaliate si mai exacte decat evaluarile, volumul de munca necesar elaborarii acestora fiind cu mult mai mare decat cel necesar elaborarii evaluarilor. In functie de continutul lor, devizele pot fi : pe categorii de lucrari, pe categorii de cheltuieli, pe obiect si devize generale (pentru un complex de obiecte). Aceasta clasificare a devizelor corespunde tipurilor de lucrari de constructii montaj mentionate mai sus. Dintre cele patru tipuri de devize mentionate, devizele pe categorii de lucrari sunt cele mai numeroase, necesita volumul cel mai mare de munca pentru intocmirea lor si cuprind partea cea mai mare din valoarea investitiilor. Pentru fiecare categorie de lucrari de constructii montaj necesara realizarii unui obiect se elaboreaza cate un deviz pe categorii de lucrari. Pe baza devizelor pe categorii de lucrari si a devizelor pe categorii de cheltuieli, mai simple si mai putine la numar, se intocmesc devizele pe obiect si devizele generale, care sunt insumari pe obiect sau pe complexe de obiecte a primelor doua tipuri de devize. Ca atare, pentru a ajunge la devizul general, documentatia economica se incepe cu elaborarea devizelor pe categorii de lucrari.

Documentatia necesara intocmirii devizelor este alcatuita din: antemasuratoarea – reprezinta piesa scrisa prin care se determina cantitatile de lucrari din fiecare articol de deviz din cadrul unui deviz pentru o lucrare.

Antemasuratoarea trebuie totodata sa furnizeze informatiile necesare in conducerea productiei(programarea, lansarea si urmarirea lucrarilor), stabilind

2

cantitatile de lucrari aferente partilor de obiecte de constructie(ansamble, subansamble, elemente).

Antemasuratoarea se evalueaza pe parti de obiecte, fiecare parte de obiect de constructie fiind executabila cu continuitate in aceeasi etapa a procesului de executie.

Etapele de intocmire a antemasuratorii sunt:- impartirea obiectului de constructie in ansambluri, subansambluri, elemente

si articole de lucrari- incadrarea articolelor de lucrari in IND si transformarea lor in articole de

deviz cu denumire, cod, numar de ordine, incadrarea se refera la localizarea articolului de lucrare intr-o varianta a articolului de deviz din IND si afectarea lui cu un simbol bine definit, extras din IND

- efectuarea – in mod ordonat si foarte clar a calculelor – pentru determinarea volumului de lucrare, utilizand cotele din piesele desenate ale proiectului. Calculele se fac in unitatile de masura stabilite pentru fiecare articol in IND

Antemasuratoarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:- bine organizata(ordonata si sistematizata)- clara, precisa, exacta- usor verificabila de toti factorii interesati(beneficiar, executant, proiectant,

banca etc.)Antemasuratoarea constituie piesa de baza pentru intocmirea devizelor fiindca:- cuprinde toate articolele de lucrari care urmeaza sa se execute, incadrate in

articole de deviz din I.N.D.- exprima pentru fiecare articol de deviz volumul de lucrare ce trebuie executat

extrasele de resurse – principalele resurse pentru care se intocmesc extrase sunt : materialele, forta de munca si utilajele. Extrasele de resurse se determina pe baza cantitatilor din articolele de deviz prevazute in antemasuratoare si respective a consumurilor specifice de materiale, forta de munca sau utilaje, prevazute in normele de deviz respective.

Cunoasterea proprietatilor fizico – mecanice si chimice ale materialelor este hotaratoare in privinta determinarii domeniilor de utilizare a materialului respective, calitatea materialului este primordiala in toate cazurile. Este important de cunoscut atat proprietatile materialului inainte de punerea lui in opera, cat mai ales proprietatile materialului in cadrul elementului (in exploatare).

Studiul proprietatilor se face corelat cu structural or fizica si compozitia lor chimica, intrucat acestea le influenteaza foarte mult.

Cunoscand proprietatile materialelor putem aprecia insusirile lor tehnice, putem aproxima comportarea lor in exploatare atat din punct de vedere al rezistentei la actiuni mecanice cat si al rezistentei la diversi agenti fizici si chimici agresivi. Determinarea acestor proprietati se face prin :

- analiza unui material – consta in descompunerea lui in parti componente. Analiza poate fi fizica, cand punem in evidenta caracteristicile fizico – mecanice (descompunerea agregatelor pe sorturi si stabilirea formei granulelor, coeficientului volumic) si chimica cand se pun in evidenta unele proprietati chimice ale constituentilor materialului si se pot face aprecieri privind proprietatile chimice si fizice ale materialului (proprietatile constituentilor cimentului dand natura cimentului alitic, belitic)

- incercarea unui material consta din supunera unor probe din materialul respective unor actiuni similare acelora in care materialul va fi utilizat (aceste incercari se realizeaza cu ajutorul unor instalatii si aparate speciale)

Totodata mai trebuie cunoscute pentru fiecare material de constructie in parte domeniul de utilizare, conditiile de livrare si pastrare, conditiile de calitate,

3

toate acestea fiind foarte importante in vederea realizarii unui obiect de constructii de o inalta calitate.

Lucrarile de constructii montaj se caracterizeaza, printre altele, si printr-un volum foarte mare de materiale ce se prelucreaza si se pun in opera. Aceste materiale necesita un complex de lucrari de transport si manipulare, atat pentru aprovizionarea santierelor cat si a punctelor de lucru de pe santiere in cadrul proceselor tehnologice de transport loco – obiect si punere in opera. Este necesara o mecanizare cat mai intensa a acestor operatii, utilizarea unor sisteme cat mai ieftine de manipulare (de tip gravitational) si limitarea pe cat posibil a operatiilor manuale la cele care utilizeaza mijloace de inventar si masini de mica mecanizare si care se desfasoara auxiliar proceselor mecanizate de transport si manipulare.

Mijloacele de transport si de manipulare cunosc o mare diversitate de tipuri, cu caracteristici tehnice si economice foarte diferentiate. Justa alegere si exploatare a acestor mijloace in cadrul mecanizarii proceselor de manipulare si transport trebuie efectuata cat mai rational pentru a reduce pretul de cost si consumul de energie in conditiile asigurarii unui sistem de transport convenabil proceselor de punere in opera.

Un flux de transport cuprinde mai multe procese elementare, astfel : incarcare, transportul propriu – zis (pe orizontala sau pe verticala), descarcare, eventuale transbordari intermediare si depozitari.

Obiectele operatiilor de transport si manipulare pot fi : - de aprovizionare – de la fabricile producatoare de materiale de constructii si pana la depozitul de lucru situate langa obiectul de constructii- de evacuare – de la obiectul de constructie la un depozit (de exemplu evacuarea surplusului de pamant rezultat din sapaturi, evacuarea materialelor rezultate din demolari, evacuarea echipamentelor tehnologice dupa utilizarea lor la obiect etc.)- tehnologic, loco – obiect – de la depozitul de lucru situat langa obiectul de constructii si pana la locul de punere in opera

Sensul transportului poate fi : - pe orizontala la distanta mare (>1 km), in cazul transporturilor de aprovizionare sau evacuare- pe orizontala la distanta mica (<100 m), care se poate desfasura la nivelul solului sau la nivelul etajului in cadrul transportului tehnologic loco – obiect- pe verticala – in cadrul transportului tehnologic loco – obiect

Totalitatea materialelor ce se manipuleaza si se transporta se pot grupa astfel :

- materiale pulverulente (ciment, ipsos, var hidratat etc.)- materiale granulare (nisip, balast, pamant, pietris, granulit etc.)- materiale in bucati mici de forma neregulata (var bulgari, piatra sparta, moloz

etc.)- materiale in bucati mici de forma regulata (caramizi, blocuri si placi B.C.A., bidoane cu vopsele, lazi cu cuie si suruburi, pachete cu faianta sau gresie, pachete de electrozi etc.)- materiale in bucati mari (prefabricate din beton armat sau precomprimat, profile metalice, bare si colaci de otel – beton, cherestea etc.)- materiale semilichide sau lichide (beton si mortar proaspat, apa, motorina, bitum topit etc.)

Exista mai multe tipuri de procedee si containere utilizate la transportul materialelor. Procedeele utilizate la transportul materialelor sunt urmatoarele : transport in vrac, in ambalaje (saci, cutii, bidoane, lazi mici) si in pachete, containere si transcontainere. Containerele pot fi clasificate :

4

- dupa forma si alcatuire : pachete sau legaturi, palete, box – palete (paleta lada), containere, transcontainere

- dupa posibilitatile de deplasare si manipulare : containere cu posibilitati proprii de deplasare, containere care nu au posibilitati proprii de deplasare, dar pot fi deplasate cu ajutorul unui mijloc de inventar de mica mecanizare adecvat.

Din cauza diversitatii si a volumelor mari de materiale semifabricatesi prefabricatece se transporta pentru executarea lucrarilor de constructii, s-a ajuns la o mare diversificare a mijloacelor de transport si manipulare. Alegerea celui mai potrivit mijloc pentru o situatie data, presupune o cunoastere in detaliu (ca tipuri si performante tehnice) a mijloacelor de transport si manipulare existente. Aceasta cunoastere se realizeaza prin consultarea cataloagelor de utilaje, a prospectelor uzinelor producatoare de astfel de mijloace sau a cartilor tehnice a acestor mijloace.

In vederea executarii lucrarilor de terasamente este necesar sa se realizeze, dupa caz, lucrari pregatitoare care sunt constituite din urmatoarele procese :

- eliberarea amplasamentului de obstacole- defrisarea terenului- curatarea terenului- scarificarea (afanarea) mecanizata a terenului- saparea si indepartarea stratului vegetal- nivelarea- trasarea axelor constructiilor, implementarea sistemului de cote de referinta, trasarea sapaturilor

Trasarea axelor constructiilor se realizeaza in vederea transpunerii de pe planurile de executie, pe teren, a dimensiunilor constructiilor care urmeaza a se executa. Se compune din urmatoarele operatii :

- fixarea pe teren a reperelor de trasare la care se va raporta orice element al constructiei, atat in plan cat si ca nivel

- alinierea constructiei si fixarea pe teren a axelor principale ale acesteia- raportarea pe teren a liniilor dupa care urmeaza sa se efectueze saparea

destinata fundatiilorAmplasarea reperelor pe teren trebuie efectuata astfel ca vizarea intre

repere cu aparate topografice sa nu fie impiedicata de constructiile care s-ar interpune ulterior pe directia reperelor. De asemeni ele nu trebuie amplasate pe locurile unde ulterior se vor face amenajari pentru organizare de santier.

Trasarea axelor principale ale unei constructii se face dupa un plan de trasare pe care se precizeaza pozitia exacta a constructiei raportata la reperele existente deja pe teren (borne topografice, cladiri).

Trasarea in plan a constructiei incepe cu stabilirea pe teren cu ajutorul teodolitului a pozitiei axelor constructiei fata de reperul existent care de obicei este linia fatadei unei cladiri. Cum insa pe acest reper de baza nu se poate cala un teodolit este necesar un aliniament suplimentar care se materializeaza la distanta de 1,0 m fata de cel de baza.

La trasare, materializarea punctelor se face cu tarusi din lemn prevazuti la partea superioara cu un cui, iar materializarea axelor se face pe lungimea lor prin sarme intinse care se leaga de tarusi. Tarusii se aseaza la o distanta suficient de mare de constructia care se va executa, pentru a nu fi scosi sau deplasati pe timpul executarii lucrarilor de terasamente.

Dupa terminarea trasarii se inlocuiesc tarusii cu borne care trebuie astfel concepute si executate, incat ulterior sa poata asigura realizarea trasarii celorlalte puncte. Pe aliniamentele materializate prin sarme intre punctele care reprezinta colturile cladirii si tarusii exteriori se realizeaza bornele care in mod curent sunt din beton. Cand betonul din borna incepe sa se intareasca, se marcheaza cu

5

ajutorul firului de plumb pozitia axei, prin infigerea unui cupon de otel – beton care sa ramana in exterior 3-5 cm. Bornele se pastreaza pana la terminarea executiei cladirii, ele folosindu-se si ca reper de cota.

Dupa fixarea bornelor si a sarmelor intinse intre acestea, insemnand materializarea axelor constructiei, se pozitioneaza in afara conturului constructiei niste repere din lemn sau elemente de inventar IPC numite juguri, capre, porti sau scune de trasare. Nivelul superior al acestora trebuie sa fie acelasi si notat pe fiecare in parte. Cu ajutorul acestor repere se poate trasa si marginea sapaturilor. Astfel transmiterea pe verticala a liniilor (de baza) perimetrului real al constructiei se executa in raport cu sarmele intinse, cu ajutorul firului cu plumb. Toate liniile care trebuie trasate in interiorul sau exteriorul suprafetei de referinta, se materializeaza la nivelul superior al reperelor, prin sarme de otel intinse intre marcajele de pe repere.

Lucrarile de terasamente se pot executa cu ajutorul mai multor mijloace de munca specializate pentru saparea terenului cum sunt : - excavatoarele cu o singura cupa, avand functionare ciclica :

- excavatoare echipate cu lingura dreapta - din punct de vedere al naturii terenurilor ce pot fi sapate cu ele, acestea au un larg domeniu de folosire, sapand toate terenurile pamantoase si incarcand in vehicule materialul rezultat din derocarea tuturor categoriilor de roci stancoase. Dificultatea de sapare cu excavatorul creste de la o categorie de teren la alta, necesitand utilizarea unor cupe cu capacitati din ce in ce mai mari.

- excavatoare echipate cu lingura inversa – sub aspectul naturii terenului are acelasi domeniu de folosire ca si cel cu lingura dreapta, difera doar registrele de sapare.

- excavatoare echipate cu draglina – domeniul de utilizare al acestora este mai redus decat al celor cu lingura inversa.

- excavatoare echipate cu graifer – executa sapaturi in abataje frontale sau laterale, avand acelasi domeniu de utilizare ca si excavatoarele echipate cu draglina - excavatoarele cu mai multe cupe, avand functionare continua : sunt masini de sapat pamantul, utilizandu-se la executarea santurilor necesare instalarii diferitelor conducte sau a santurilor de scurgere, precum si pentru executarea unor transee de lungime mare, sapaturi de fundatii continue, la lucrari agrozootehnice.- masini complexe de sapat, transportat si nivelat : screpere- buldozere – au o utilizare complexa, fie ca utilaj independent, fie ca utilaj de completare intr-o sistema de masini

Tehnologia saparii manuale a pamantului este dintre cele mai simple in comparatie cu tehnologiile celorlalte procese de lucru folosite in constructii. Necesita totusi unele cunostinte privind stabilitatea pamanturilor si in special indemanarea obtinuta in practica privind folosirea eficienta a mijloacelor de munca : unelte de taiere (simple) combinate cu parghii sau unelte de lovire. Mijloacele de sapare manuala sunt lopata, cazmaua, tarnacopul, spitul, penele, barosul si ranga.

Sapaturile manuale, in prezent, se executa in mica masura, deoarece imobilizeaza forte importante de munca atat datorita productivitatii reduse a muncitorilor, care trebuie sa depuna un mare efort fizic, cat si datorita volumelor mari de pamant care trebuie dislocate si mutate. Astfel, se executa manual ultimii cca 20 cm ai sapaturii fundatiilor, politura peretilor sapaturii, lucrarile care au cote de fundare adanci si impun efectuarea sapaturilor cu pereti verticali (pentru a nu se reduce spatiul destinat lucrarilor de organizare a santierului si a nu excava suplimentar cantitati mari de pamant) a caror stabilitate se asigura cu ajutorul sprijinirilor.

Lucrarile auxiliare pentru executarea terasamentelor sunt evacuarea apei din incinta sapaturilor prin lucrari de epuismente, sprijinirile si umpluturile.

6

Se disting doua metode de lucru pentru executarea lucrarilor de evacuare a apei din incinta sapaturilor, si anume : - prin pompare directa si continua – epuismente directe – a apei din precipitatii care cad chiar in incinta sapaturii si pe taluzele acesteia precum sia celei care se infiltreaza prin peretii sau partea inferioara a sapaturii, in asa fel ca sa se asigure o incinta relativ uscata- prin coborarea nivelului panzei freatice – epuismente indirecte – sub nivelul platformei ce trebuie sa se realizeze, astfel incat lucrarile sa se execute in uscat.

Stabilitatea malurilor sapaturilor de pamant se asigura in general prin realizarea unor taluze a caror inclinare fata de orizontala este mai mica decat unghiul limita al taluzului stabil, iar in cazul terenurilor necoezive, decat unghiul taluzului natural.

Pentru industrializarea lucrarilor de sprijinire (indeosebi a celor in spatii inguste) au fost concepute o serie de elemente metalice de inventar, care alcatuiesc diferite tipuri constructive de sprijiniri, ce pot fi grupate astfel : dulapi si spraituri mecanice, cadre verticale cu spraituri hidraulice, panouri portglisiere si spraituri mecanice, panouri si cadre verticale cu spraituri mecanice, palplanse si cadre metalice orizontale cu spraituri hidraulice.

Umpluturile de pamant se realizeaza : - in jurul fundatiilor continue, izolate sau radier, la santuri pentru conducte- pentru ridicarea cotei terenului natural (la un obiect de constructie) pana la cota pardoselii 0,00- la platforme pentru constructii industriale sau ansamble de locuit, cand se fac lucrari de sistematizare pe verticala- la diguri, la infrastructura cailor ferate si rutiere etc.

Lucrarile de umplutura cuprind urmatoarele activitati tehnologice : - aducerea pamantului- imprastierea acestuia in straturi uniforme - compactarea terasamentelor

Cofrajul este o constructie temporara care serveste la realizarea formei si dimensiunilor proiectate pentru elementele din beton sau beton armat monolit, precum si pentru sustinerea acestora pe durata in care betonul nu are capacitatea de a se sustine singur. Dupa modul de alcatuire cofrajele se pot clasifica in :

- cofraje fixe – realizate la fata locului din cherestea- cofraje demontabile – realizate din panouri mici de cofraj, montate si

demontate manual- cofraje demontabile – realizate din ansamble plane sau spatiale, montate si

demontate mecanizat- cofraje mobile – executate sub forma de amsamble, care in intregime sau pe

parti mari se deplaseaza in pozitii succesive necesare turnarii betonului. Se deosebesc doua tipuri de cofraje mobile :

- cofraje glisante, cofraje cataratoare si cofraje pasitoare care se deplaseaza pe verticala in vederea realizarii unor pereti verticali drepti sau curbi

- cofraje rulante, care se deplaseaza pe orizontala pentru realizarea de tuneluri, bolti, acoperisuri de hale industriale etc

- cofraje speciale – dintre care se amintesc : - cofraje pierdute, care dupa turnarea betonului raman inglobate in elementul de constructie

- cofraje pneumatice, realizate din cauciuc sau materiale plastice flexibile si care sunt folosite la realizarea conductelor, a placilor curbe subtiri etc

Etapele controlului de calitate la lucrarile de cofraje sunt :

7

a) etapa preliminara – caracterizata prin verificarea cantitativa si calitativa a mijloacelor de munca si a echipamentului tehnologic necesar, conform documentatiilor tehnologice. Se verifica integritatea tabliei panourilor de cofraj, precum si incadrarea acestora in abaterile limita la dimensiuni

b) etapa de executie – in care se executa urmatoarele operatii de control : - verificari dupa operatia de trasare, privind pozitia marcajelor fata de

axele constructiei si fata de elementele corespunzatoare executate la etajul inferior- verificari dupa montarea cofrajelor, cand se urmareste existenta

tuturor elementelor de cofraj prevazute in schitele de cofrare; fixarea corecta si stabila a elementelor de rigidizare, sustinere, contravantuire; pozitionarea corecta fata de axe si cote in limita abaterilor admisibile

- verificarea starii de curatenie si etanseitate a cofrajelor, de asigurare a masurilor N.T.S. si P.S.I., a dimensiunilor cofrajului precum si pozitionarea fata de orizontala si verticala.

c) etapa finala – care se efectueaza la terminarea lucrarilor de cofrare de catre o comisie formata din reprezentantul beneficiarului (dirigintele de santier) si constructor (sef brigada, seful punctului de lucru, seful de echipa-dulgheri). Comisia va efectua verificarile prevazute la punctul “b” precum si alte verificari. Rezultatele verificarilor si eventualele remedieri ce trebuie facute se vor consemna intr-un proces verbal pentru verificarea calitatii lucrarilor ce devin ascunse.

Betonul armat rezulta din asocierea betonului cu otelul si anume prin inglobarea in beton a unor bare de otel, astfel ca impreuna sa formeze un ansamblu capabil sa reziste in bune conditii oricaror eforturi.

Conlucrarea dintre cele doua materiale este posibile prin : - aderenta dintre barele de armatura si beton- inclestarea in beton a plaselor, a caracselor, a bi-otelului sau a altor forme sub care se prezinta armatura, in principal datorita prezentei barelor transversale- imbunatatirea ancorarii in beton a armaturii prin executarea de ciocuri sau a altor sisteme de ancorare. Armatura se realizeaza in mod obisnuit din otel moale (cu continut redus de carbon) sub forma de bare rotunde (OB37, STNB), bare rotunde cu profil periodic (PC53, PC60), bi-otel, plase sudate sau profile laminate.a) Otelul beton laminat la cald (OB37, PC52, PC60) se poate livra in :

- colaci – pentru diametre d=6-12 mm (otelul beton subtire). Greutatea colacilor poate varia intre 40 si 600 kg

- legaturi de bare – pentru diametre d=14-30 mm (otelul beton gros). Greutatea legaturilor este de maximum 5000 kg, iar lungimea barelor este cuprinsa intre 8-18 m pentru d≤20 mm si de 10-20 m pentru d>20 mm

- bare independente – pentru diametre d>30 mmb) Sarma trasa pentru beton armat (STNB) se livreaza in colaci, avand :

- diametrul interior de 250-650 mm si greutatea de 20-100 kg, pentru diametre d≤3,55 mm

- diametrul interior de 400-1000 mm si greutatea de 25-150 kg, pentru diametre d>4,00 mm c) Bi-otelul se livreaza in colaci, avand diametrul interior cuprins intre 1800 si 2400 mm, iar greutatea cuprinsa intre 40-100 kgd) Plasele sudate se livreaza in rulouri sau in pachete de plase plane, bine legate pentru a nu se deteriora.

Fiecare lot, colac, pachet, trebuie sa fie insotit de un document de certificare a calitatii.

Betonul este un amestec format din agregate, ciment si apa; acestea din urma intrand in reactie chimica leaga agregatele, formand o structura compacta, rezistenta la solicitarile mecanice si fizico-chimice.

8

Din punct de vedere al varstei se disting trei categorii de beton : - proaspat – adica in starea in care se afla acesta din momentul prepararii si pana la terminarea punerii in opera- betonul in curs de intarire, starea din momentul terminarii punerii in opera (inceputul prizei) si pana la atingerea unei rezistente egala cu cel putin marca prescrisa- betonul intarit – starea dupa atingerea varstei limita a betonului in curs de intarire.

Proprietatile betonului depind in foarte mare masura de modul de preparare a acestuia, respectiv de asigurarea riguroasa a cantitatilor de ciment, agregate, apa si eventual aditivi dati prin reteta, cat si de gradul de omogenizare prin malaxare. In aceste conditii, in etapa actuala nu se mai recomanda folosirea de malaxoare izolate sau de statii improvizate pentru prepararea betonului, impunandu-se centralele de beton.

Prepararea centralizata sporeste eficienta economica a instalatiilor izolate (aferente fiecarui obiect in executie), prin posibilitatea mecanizarii depozitelor, a transportului materialelor, utilizarii la capacitate a statiei, reducerii manoperei, cresterii productivitatii muncii etc.

Centralele de beton se pot clasifica dupa gradul de mobilitate la transport si montare – demontare, in : centrale mobile,semimobile sau fixe (stabile), iar dupa schema tehnologica de organizare, in : centrale de beton intr-o treapta sau in doua trepte. Ele pot fi mecanizate, cand lucrarile de preparare a betonului sunt mecanizate, iar comenzile diferitelor agregate – manuale, si automatizate, cand toate operatiile de dozare, amestecare si descarcare se fac automat.

Cele mai rationale centrale de beton sunt cele la care materialele sunt ridicate o singura data, iar apoi tot restul fluxului tehnologic este asigurat prin caderea libera (gravitational). Aceste centrale asigura economie de spatiu si productivitate mare, se preteaza la automatizare completa, insa dau nastere la dificultati de montaj (inaltimea lor ajungand la 30 m) si cheltuieli de instalare considerabile. Din aceste motive se folosesc si centralele cu doua trepte de ridicare a materialelor, la care cheltuielile de instalare si de amortizare sunt mai mici, dar si productivitatile mai reduse.

Pentru transportul betonului la distante mai mari de 0,5 km - distante intalnite in mod curent in cazul prepararii centralizate a betonului – se utilizeaza numai mijloace auto : - autobetoniere care transporta betonul proaspat sau amestecul uscat, urmand ca apa sa fie adaugata pe parcurs, in acest ultim caz, distanta de transport este practic nelimitata.- autoagitatoarecare transporta beton proaspat de lucrabilitate L3 – L4, pe distante limitate pentru ca in respectivul interval de timp sa nu inceapa priza cimentului- autobasculante care transporta beton proaspat de lucrabilitate L1 – L2 si respectiv L3,cu conditia ca in acest ultim caz la locul de descarcare sa se asigure reomogenizarea amestecului. Distanta de transport este de asemeni limitata cu durata maxima de transport a betonului ca si de conditia de a nu se produce segregarea acestuia.

Transportul betonului pe orizontala se face in functie de distanta de transport si de volumul betonului ce trebuie pus in lucrare, cu mijloace nespecifice ca : roabe, tomberoane, vagoneti, dumpere pitice.

Transportul betonului numai pe verticala se poate efectua cu un numar redus de mijloace. Mijloacele de ridicare care efectueaza numai transportul pe verticala sunt : boburile (platforma, cu chibla, elevatoare), ascensoarele si macaralele (de fereastra, Pionier).

Transportul betonului pe trasee combinate (pe verticala si orizontala) se face cu urmatoarele sisteme tehnologice : macarale turn echipate cu bene, cu banda rulanta, jgheaburi si hoboti.

9

Prefabricarea constituie principala cale de industrializare a lucrarilor de constructii, asigurand transformarea rapida a productiei de constructii intr-un proces de asamblare si montare a elementelor prefabricate, cu ajutorul mijloacelor de munca mecanizate.

Prefabricarea prin preturnare reprezinta modalitatea de realizare a elementelor din beton, beton armat sau precomprimat pe o platforma, langapozitia de punere in opera sau in imediata vecinatate a obiectului in constructie.

Elementele preturnate se executa pe platforme betonate (in masura in care este posibil pe viitoarele drumuri de circulatie) : individual, suprapuse (cu un strat de separatie intre ele pentru a permite o dezlipire usoara) sau alaturate, folosindu-se acelasi cofraj.

Dispozitivele de manipulare si de montaj elemente prefabricate sunt cele care fac legatura intre carligul macaralei si dispozitivul de agatare a elementului prefabricat (sau chiar direct cu elementul prefabricat) si se aleg in functie de : tipul, forma, dimensiunile si greutatea prefabricatului, de tipul utilajului, de modul de deplasare a prefabricatului in timpul montajului etc. Elementele prefabricate sunt prinse prin agatare, legare, prin intermediul unor gauri lasate in prefabricat, prin asezare, pneumatic etc.

Montarea elementelor prefabricate cuprinde o serie de operatii care pot fi grupate dupa cum urmeaza : lucrari pregatitoare, asezarea elementelor pe reazeme si fixarea provizorie, iar in final verificarea pozitiei elementelor dupa asezare si fixarea definitiva.

Finisajele reprezinta categorii de lucrari de tipul zugravelilor, vopsitoriilor, tapetelor sau placajelor aplicate peste tencuieli, ce constituie stratul suport al acestor lucrari.

In ansamblul lucrarilor care alcatuiesc obiectul de constructie, finisajele indeplinesc, in principal, un rol estetic – decorativ, un element esential in asigurarea unui grad de confort in interiorul unei incaperi. De asemenea, unele finisaje, ca de pilda, vopsitoriile sau placajele, pot indeplini si un rol functional de protectie a elementelor structurale, anticoroziva, ignifuga sau antiacida.

Principalele faze in executarea finisajelor sunt : - pregatirea suprafetei suport urmarind curatirea si netezirea acesteia- prelucrarea suprafetei suport in vederea maririi aderentei finisajului de aceasta suprafata- executarea finisajului in unul sau mai multe straturi

Finisajele pot fi executate : manual cu scule sau unelte specifice, cum sunt periile de sarma, spaclurile, bidinelele si pensulele de diferite forme, sau mecanizat, cu mijloace de mica mecanizare sau instalatii.

Mecanizarea lucrarilor de finisaje este aplicabila numai la finisaje de tipul zugravelilor si vopsitoriilor datorita procedeului de executie prin pulverizare a compozitiei. Finisajele de tipul tapetelor sau placajelor nu pot fi realizate decat pe cale manuala.

Izolatiile constituie categoria de lucrari cu rol de protectie a obiectului de constructii impotriva agentilor naturali ca : apa, frigul, si caldura sau impotriva unor agenti provocati de procese tehnologice ce se desfasoara in interiorul obiectului, cum suntsolutiile acide sau alcaline. Corespunzator acestor agenti se disting izolatii : hidrofuge, termice, fonice, anticorozive sau combinatii intre acestea.

Lucrarile de izolatii se realizeaza in general amnual cu ajutorul sculelor si dispozitivelor specifice meseriei de izolator cum sunt : peria cu coada, cosoroaba pentru intinderea bitumului, canciocul, galeata cu capac, tavalugul metalic etc. Pentru suprafete mari ce urmeaza a fi izolate este indicata utilizarea diferitelor utilaje in vederea cresterii productivitatii muncii si realizarea unor lucrari de calitate

10

corespunzatoare. Principalele utilaje folosite la lucrarile de izolatii sunt urmatoarele : topitorul de bitum utilizat la topitul bitumului si prepararea masticului, instalatia pentru aplicat emulsie de bitum, instalatia pentru topirea cu flacara a bitumului de pe materialele izolatoare, dispozitivul de intins suluri de foi bituminate, uscatorul de placa pentru uscarea suprafetelor suport, masina de topit si pompat bitum.

Pentru buna desfasurare a proceselor de productie si pentru a asigura o utilizare eficienta a muncitorilor, este necesar ca acestia sa fie organizati in formatii de munca.

Formatiile de munca, de la forma cea mai simpla pana la cea mai complexa, sunt : - formatia minima, care se defineste drept cea mai mica formatie de muncitori care poate executa, in mod independent, un proces elementar de productie- echipa, care grupeaza mai multe formatii minime de acelasi specific si cu aceeasi alcatuire, in vederea realizarii unui proces elementar de productie; echipa reprezinta celula de baza a formatiilor de muncitori- brigada de specialitate, formatie organizata pentru executarea proceselor simple, alcatuita din mai multe echipe care executa fiecare acelasi proces simplu de lucru- brigada complexa, formatie organizata pentru executarea unui proces complex (a unui element de constructie), alcatuita din echipe de diferite specialitati corespunzatoare proceselor simple care compun procesul complex - grupul de brigazi complexe, asociate in scopul realizarii unei etape din procesul de executare a obiectului (infrastructura, suprastructura, elemente de inchidere si compartimentare, instalatii interioare, finisaj etc) sau in scopul executarii obiectului intreg.

Importanta si necesitatea proiectului de organizare a obiectului de constructie decurg in mare masura din urmatoarele aspecte : - produsul activitatii din ramura constructiilor sunt obiectele de constructie obtinute ca urmare a desfasurarii procesului de productie - procesele de productie se desfasoara in cea mai mare parte la obiectele de constructie si intr-o proportie mai redusa la unitatile de productie secundara din bazele de productie. In consecinta, influenta si efectul productiei realizate la obiectele de constructii au o pondere deosebita asupra nivelului cantitativ si calitaiv tehnico – economic al activitatii santierului, respectiv al intreprinderiide constructii- realizarea indicatorilor de baza, la nivel superior, presupune realizarea la obiecte a unor conditii eficiente cu privire la tehnologia si cadrul organizatoric de desfasurare a proceselor tehnologice. In consecinta, se acorda o atentie deosebita proiectarii procedeelortehnologice si schemelor organizatorice cele mai potrivite conditiilor specifice ale obiectului de constructie- termenele de predare a investitiei se asigura prin respectarea termenelor de predare stabilite pentru fiecare obiect de constructie in parte. Este deci necesara o planificare riguroasa a executarii lucrarilor si realizarii mijloacelor de productie, fortei de munca si utilitatilor tehnice, intrucat baza intregii planificari o constituie planificarea de la obiectele de constructie- proiectul general de organizare a santierului se intocmeste pe baza proiectelor de organizare a obiectelor, continutul sau derivand in mare masura din necesitatile obiectelor de constructie. In consecinta, calitatea si continutul proiectului de organizare a santierului depinde de calitatea continutului proiectului de organizare a obiectelor de constructie- introducerea sistemelor integrate de conducere, la nivelul intreprinderii si santierelor, se fundamenteaza la obiectele de constructie prin proiectele de organizare ale acestora.

11

Etapele intocmirii proiectului de organizare a obiectelor de constructii sunt urmatoarele : - intocmirea fiselor tehnologice, etapa 1- elaborarea programarii executarii lucrarilor de baza, etapa 1- incheierea programarii executarii lucrarilor de baza (etapa 2)- incheierea fiselor tehnologice (etapa 2)- planificarea mijloacelor de productie, a fortei de munca si a utilitatilor tehnice- calculul consumurilor globale pentru utilitatile tehnice- elaborarea listei de amenajari (constructii si instalatii)- elaborarea planului general de organizare loco – obiect- proiectarea amenajarilor si obiectelor de organizare- incheierea planificarii mijloacelor de productie, a fortei de munca si a utilitatilor tehnice- intocmirea planului tehnic- elaborarea planului productivitatii muncii- intocmirea planului de masuri cu privire la realizarea sacinii de reducere a costurilor de deviz.

Asigurarea unor masuri cu caracter general de protectia muncii la nivelul santierului si obiectelor se realizeaza prin proiectele de tehnologie, fisele si schemele tehnologice si proiectul de organizare a santierului si obiectelor, care trebuie sa tina seama de normele de tehnica securitatii muncii.

Pe santierele in care lucreaza mai multe unitati, antreprenorul general este obligat sa elaboreze impreuna cu subantreprenorii masuri generale de tehnice securitatii muncii, pe care apoi sa le puna in aplicare.

Sarcina privind asigurarea unor masuri generale de protectia muncii revine antreprenorului general daca prin contracte nu se stipuleaza ca aceasta sarcina revine fiecarui subantreprenor.

Organizarea locurilor de munca trebuie sa asigure deplina securitate a muncii. Locurile de munca periculoase trebuie sa fie prevazute cu dispozitive individuale si colective de protectie.

La toate locurile de munca, pe caile de acces, pe drumurile pentru autovehicule trebuie sa se afiseze panouri si tablite avertizoare privind tehnica securitatii.

Santierul trebuie imprejmuit pentru aimpiedica accesul persoanelor straine.

Masurile de tehnice securitatii muncii sunt reglementate printr-o serie de acte normative care se revizuiesc periodic, de aceea improspatarea cunostintelor in acest domeniu este obligatorie.

Bibliografie :

Jullietta Domsa, Virgil Vescan, Andrei Moga : Tehnologialucrarilor de constructii si tehnologii speciale

E. Beiu, I. Radoslav, E. Florea, M. Stoica, G. Dumitrescu, T. Hossu : Organizarea, conducerea, economia si

Legislatia constructiilor

12

13