CAIET

DE LUCRĂRI PROFESIONALE

ANUL II STAGIU

ANUL DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ INIŢIALĂ 2012

DISCIPLINA :

Drept Penal

Av. stagiar:

Scutaru Anca Elena ( precedentul

nume: Călugăreanu Anca Elena) , Seria

(nume, prenume, serie, grupa)

Formator:

(se va completa corespunzător)

Av. îndrumător:

(se va completa corespunzător)

I. LUCRĂRI PROFESIONALE

I. 1. Lucrarea profesională nr. 1

A. Conţinut

Inculpatul X, în vârstă de 19 ani, l-a invitat pe coinculpatul Y, în vârstă de 17 ani,

să meargă împreună în zona industrială a oraşului, pentru a se amuza spărgând cu pietre

geamurile unei hale industriale.

X i-a spus lui Y că hala aparţine firmei tatălui său şi că urma să fie demolată,

motiv pentru care tatăl său i-a permis să spargă geamurile.

După circa 10 minute, timp în care X şi Y au spart aproximativ 1/3 din ochiurile

de sticlă de la geamuri, la faţa locului a venit Z, adevăratul proprietar al halei, cu câinele

său. Văzând ce făceau cei doi, Z, fără a-şi declina calitatea, le-a cerut să plece de acolo.

Cum nu au primit nici un răspuns, Z a eliberat câinele din lesă spunându-i „pe ei!”.

Câinele s-a aruncat asupra lui X trântindu-l la pământ, moment în care Y a luat o piatră

de circa 500 g pe care a aruncat-o în direcţia lui Z, lovindu-l în faţă şi cauzându-i

moartea.

Cerinţe

Arătaţi şi motivaţi pentru ce urmează să răspundă fiecare din cei doi inculpaţi.

B. Rezolvare lucrare profesională nr. 1

Fapta inculpatului X, care împreună cu inculpatul minor Y, a spart geamurile unei

hale industriale, întruneşte atât sub aspect subiectiv cât şi obiectiv elementele

constitutive ale infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. 1 Cod

penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal.

Deoarece inculpatul şi-a dat seama de caracterul antisocial al faptei sale, a

prevăzut consecinţele acesteia şi a urmărit producerea rezultatului socialmente

periculos, acţionând astfel cu intenţie directă, acesta se face vinovat de săvârşirea

infracţiunii prev. şi ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal.

Inculpatul X, în vârstă de 19 ani, a săvârşit fapta împreună cu un inculpat minor,

motiv pentru care trebuie să se reţină faţă de acesta şi circumstanţa agravantă

prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. c.

Raportat la faptele săvârşite de către cel de-al doilea inculpat, se impune a se

face următoarele precizări:

Din punctul meu de vedere, inculpatul minor va răspunde penal numai pentru

infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. şi ped. de art.

183 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.

Deşi inculpatul Y a avut o contribuţie egală cu cea a inculpatului X la săvârşirea

infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, amândoi acţionând

direct şi nemijlocit, sub forma coautoratului, consider că minorul nu va fi tras la

răspundere penală pentru această infracţiune deoarece în favoarea lui operează o cauză

care înlătură caracterul penal al faptei şi anume cea reglementată de art. 51 Cod penal,

eroarea de fapt.

În conformitate cu această dispoziţie legală, „nu constituie infracţiune fapta

prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu

cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al

faptei.”

În literatura de specialitate s-a stabilit că în acest context, prin împrejurare ”se

înţelege o realitate externă care raportată la fapta comisă, o particularizează în

concret.”

În cazul dat, împrejurarea care-l exonerează de vinovăţie pe inculpatul minor,

este aceea că a fost indus în eroare de către celălalt inculpat, având astfel convingerea

că hala industrială îi aparţinea tatălui coinculpatului X şi că acesta din urmă i-a dat

permisiunea fiului său să distrugă geamurile clădirii, care oricum urma să fie demolată.

Inculpatul minor a cunoscut greşit unele date ale realităţii şi a conceput greşit

finalitatea firească a activităţii sale voite, motiv pentru care factorul său intelectiv a fost

profund afectat în momentul comiterii faptei, întrucât realitatea era cu totul alta decât

cea avută în vedere când a conceput şi executat acţiunea de distrugere.

Este posibil ca manifestarea de voinţă a inculpatului Y să fi luat un alt curs, dacă

acesta ar fi ştiut că hala industrială nu-i aparţinea tatălui inculpatului X şi că acesta din

urmă nu şi-a dat acordul pentru a distruge acele geamuri. Aşadar, este limpede că a avut

loc şi o deformare indirectă a factorului volitiv, pentru că voinţa s-a conformat

conştiinţei.

Totodată, pentru a fi incidentă această cauză de înlăturare a caracterului penal al

faptei, trebuie să existe eroare, iar nu îndoială, adică o cunoaştere nesigură a realităţii.

Săvârşirea faptei, sub imperiul îndoielii, implică acceptarea de către făptuitor a

rezultatului faptei sale, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.

Activitatea infracţională a inculpatului Y nu este susceptibilă, însă, de îndoială,

deoarece minorul era convins că datele oferite de inculpatul X sunt adevărate, în

consecinţă acesta nu a avut posibilitatea să prevadă rezultatul faptei sale şi să-şi

determine în mod conştient voinţa.

În aceste condiţii, inculpatul minor trebuie să beneficieze de prezumţia de

nevinovăţie, pentru că nu există probe certe sau indicii temeinice că el ar fi săvârşit

fapta de distrugere în cazul în care nu ar fi fost afectat de eroare. Cu alte cuvinte,

trebuie să i se dea eficienţă principiului dubio pro reo, potrivit căruia, orice stare de

îndoială, neclaritate, trebuie să profite inculpatului, pentru a se evita, în acest mod,

producerea unei erori judiciare.

Deoarece sunt îndeplinite toate condiţiile stipulate de lege pentru existenţa

erorii de fapt în acest caz, consider că inculpatul Y nu va răspunde penal pentru

infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217, alin. 1 Cod penal.

Cu toate acestea el se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, faptă prev. şi ped. de art. 183 Cod penal.

Această incriminare se justifică prin prisma faptului că inculpatul minor a aruncat

în direcţia lui Z, o piatră de circa 500 grame, lovitură care i-a cauzat pe loc moartea.

Scopul inculpatului Y nu a fost acela de a-l omorî pe adevăratul proprietar al halei

industriale, ci doar de a-l vătăma, aşadar este evident că sub aspectul laturii subiective

inculpatul a acţionat cu praeterintenţie, respectiv cu intenţie în comiterea infracţiunii de

vătămare corporală şi din culpă în privinţa rezultatului produs şi anume moartea

victimei.

Atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă, s-a subliniat că poziţia subiectivă a

făptuitorului, intenţia de a ucide sau de a lovi sau vătăma integritatea corporală, se

stabileşte în fiecare caz ţinându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, de zona

corpului vizată, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum şi de toate celelalte

împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârşită fapta.

Aşa cum reiese din elementele stării de fapt, instrumentul folosit de către

inculpatul minor pentru a lovi victima a fost o piatră, nu foarte voluminoasă, de circa

500 de grame. Totodată inculpatul a aruncat piatra în direcţia lui Z, neurmărind să-l

lovească într-o zonă vitală. Nu se specifică cu exactitate ce zonă a feţei a fost atinsă,

pentru a se putea stabili dacă în mod normal o lovitură în acea regiune poate declanşa

moartea victimei.

Cu privire la numărul loviturilor aplicate, inculpatul a aruncat doar o singură

piatră asupra victimei, de la o distanţă care nu poate fi prezumată.

Din considerentele arătate, nu se desprinde concluzia că inculpatul a urmărit sau

a acceptat producerea morţii victimei, ca rezultat potenţial al activităţii sale.

Pe acest temei, fapta inculpatului de a lovi victima cu o piatră, prin aruncare

cauzându-i grave leziuni traumatice la nivelul feţei, ca urmare a cărora a decedat,

întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de

moarte prev. de art. 183 Cod penal.

De vreme ce inculpatul avea împlinită vârsta de 17 ani în momentul săvârşirii

faptei, acesta răspunde penal potrivit art. 99 alin. 3 Cod penal.

I. 2. Lucrare profesională nr. 2

A. Conţinut

În ziua de 12.01.2003 inculpatul X, mergând pe drumul comunal, a observat în

curtea unui vecin un covor spălat şi pus la uscat. A decis să-l sustragă, motiv pentru care

a pătruns în curtea acestuia printr-o mică spărtură a gardului, a înşfăcat covorul şi a

escaladat gardul pentru a ieşi din curte (spărtura prin care intrase fiind prea strâmtă). În

timp ce încerca să se depărteze de curtea vecinului, la câţiva paşi, în drum, i-a ieşit în

cale un consătean – Y – fost poliţist – care, văzându-l cu covorul în spate şi cunoscându-l

ca o persoană ducând o viaţă parazitară şi având antecedente penale, l-a oprit pentru a-l

întreba despre provenienţa covorului.

Dându-şi seama că ar putea fi descoperit, inculpatul a aruncat covorul cu putere

asupra consăteanului său doborându-l la pământ, după care a luat-o la fugă abandonând

bunul sustras.

Victima Y a căzut la pământ şi, în momentului contactului cu solul s-a lovit la

mâna stângă fracturându-şi-o. Totodată, ca urmare a emoţiei puternice cauzate de

gestul lui X şi pe fondul unor mai vechi probleme cardiace, a decedat în scurt timp în

urma unui stop cardio-respirator.

Cerinţe

Arătaţi pentru ce va răspunde X şi cum se va stabili pedeapsa acestuia cunoscând

că, la data sustragerii covorului, X avea la activ o condamnare definitivă din anul 2000 la

pedeapsa de 1 an închisoare pentru vătămare corporală din culpă, pedeapsă pe care o

executase integral până la data de 8.01.2002.

B. Rezolvare lucrare profesională nr. 2

Încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpatul X este următoarea:

Fapta inculpatului X, care în ziua de 12.01.2003 a pătruns în curtea vecinului său

printr-o mică spărtură a gardului, pentru a sustrage un covor, şi apoi a escaladat gardul

cu scopul de a ieşi din curte, întruneşte elementele constitutive, ale infracţiunii de

violare de domiciliu, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 Cod penal şi ale infracţiunii de

furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. i Cod penal.

Totodată, fapta inculpatului X, constând în aceea că în ziua de 12.01.2003 i-a

adus o vătămare lui Y, prin aruncarea covorului sustras asupra sa, cauzându-i iniţial o

fractură la mâna stângă şi ulterior, la scurt timp moartea, datorită emoţiei puternice

provocate de gestul inculpatului şi a unor probleme cardiace preexistente, întruneşte

elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte,

faptă prev. şi ped. de art. 183 Cod penal

Referitor la condamnarea suferită de către inculpat în anul 2000, aceasta fiind o

infracţiune săvârşită din culpă, respectiv vătămare corporală din culpă, nu atrage starea

de recidivă.

Deoarece faptele săvârşite de către inculpat sunt concurente, se va face şi

aplicarea dispoziţiilor art. 33 Cod penal privind concursul de infracţiuni.

Stabilirea pedepsei se va face în conformitate cu dispoziţiile art. 34 Cod penal,

alin. 1, lit. b, astfel pedeapsa aplicată va fi cea mai grea, aceasta putând fi sporită până la

maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor

de până la 5 ani.

Infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal se

pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 4 ani. Infracţiunea de furt calificat, prev. de art.

208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. i Cod penal se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar

infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal

se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

Prin urmare, pedeapsa pe care o va primi inculpatul X este cuprinsă între 5 şi 15

ani, la care se poate adăuga un spor de pedeapsă de până la 5 ani.

I.3. Lucrare profesională nr. 3

A. Conţinut

Inculpatul minor X a aflat de la sora sa, vânzătoare la un magazin alimentar, că în

fiecare seară de vineri, la sfârşitul programului, patroana magazinului strânge încasările

realizate din vânzări în cursul săptămânii, le pune în geantă şi se deplasează spre casă,

neînsoţită.

Drept urmare a comunicat acest lucru tovarăşilor săi, inculpaţii Y şi Z, minori şi

ei, toţi 3 decizând să atace femeia şi să o deposedeze de geanta cu bani. În acest scop,

cei trei inculpaţi – X, Y şi Z au apelat la T, vărul unuia dintre ei despre care cunoşteau că

posedă un motoscuter, foarte util în comiterea şi, apoi, dispariţia de la locul faptei cu

rapiditate. T a fost rugat de cei 3 inculpaţi să participe la comiterea faptei din postura de

şofer al motoscuterului promiţându-i-se o treime din totalitatea banilor aflaţi în geanta

sustrasă. T a acceptat propunerea dar, cu o zi înaintea datei programate pentru

săvârşirea faptei a suferit un accident care l-a imobilizat la pat trebuind să renunţe la

comiterea faptei. În faţa acestei situaţii T l-a recomandat minorilor pe amicul său, W,

major şi el, căruia a fost de acord să-i încredinţeze motoscuterul pentru a realiza

sustragerea.

În faţa acestei schimbări de plan, mânat şi de frica posibilelor consecinţe

inculpatul Z le-a spus celorlalţi tovarăşi că renunţă la săvârşirea faptei şi renunţă la

partea ce i s-ar fi cuvenit din câştig.

În ziua de vineri inculpatul W, convins de T să participe la săvârşirea faptei, a

condus scuterul, s-a apropiat în viteză de victimă (patroană) iar Y, aflat pe şa în spatele

său a smuls geanta din mâna femeii cu toată opoziţia acesteia, după care cei doi au

dispărut în mare viteză. În tot acest timp inculpatul X a stat la pândă la locul faptei

pentru a avertiza de ivirea vreunui pericol pentru ceilalţi doi inculpaţi.

X, Y şi Z erau minori între 17-18 ani la data comiterii faptei.

Cerinţe

1. Arătaţi pentru ce vor răspunde (dacă vor răspunde) X, Y, Z şi T.

2. În condiţiile în care W fusese anterior condamnat la executarea unei pedepse

de 18 luni închisoare pentru tentativă de furt – faptă comisă în timpul minorităţii,

pedeapsa fiind executată integral în Penitenciar – de unde fusese eliberat cu numai 10

zile înainte de această ultimă faptă – să se arate cum se va stabili pedeapsa pentru noua

infracţiune comisă.

C. Rezolvare lucrare profesională nr. 3

1. Inculpatul X, care a asigurat paza locului faptei, va răspunde penal pentru

săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, faptă prev. de art. 26 Cod penal rap. la

art. 211 alin. 1, 2 lit. b,c şi alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.

Inculpatul Y, care a smuls geanta părţii vătămate, va răspunde penal ca autor

pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b,c şi alin. 2 ind. 1

lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.

Chiar dacă inculpatul Z nu a participat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, acesta

va răspunde penal pentru săvârşirea infracţiunii de nedenunţare a unor infracţiuni, faptă

prev. şi ped. de art. 262 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.

Deoarece inculpatul T l-a determinat pe inculpatul W să participe la săvârşirea

faptei de tâlhărie, acesta va răspunde penal pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la

tâlhărie, faptă prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. b,c şi alin. 2 ind. 1

lit. a Cod penal.

2. Inculpatul W va răspunde penal pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev.

de art. 211 alin. 1, 2 lit. b,c şi alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, în calitate de coautor.

Potrivit art. 38 Cod penal hotăririle de condamnare privitoare la infracţiunile

săvârşite în timpul minorităţii nu atrag starea de recidivă. Prin urmare, în sarcina

inculpatului W nu va fi reţinută starea de recidivă postexecutorie, deoarece fapta pentru

care acesta fususe anterior condamnat la pedeapsa de 18 luni închisoare, a fost comisă

în timpul minorităţii.

Pedeapsa pentru noua infracţiune va fi închisoarea de la 7 la 20 de ani.

1.4. Lucrare profesională nr. 4

A. Conţinut. Descrierea situaţiei concrete

1. Încadrarea juridică a faptei. Fapta inculpatului L.M.I care, în dimineaţa zilei de 14

august 2010, într-un loc public, respectiv pe imaşul municipiului Rădăuţi, a exercitat acte de

violenţă cu un cuţit împotriva victimei D.F.V., acte de violenţă care au condus la decesul

acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzute de art.

174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal

2. Istoricul faptei. La data de 15 august 2010, în jurul orelor 10, inculpatul L.M.I, având

ocupaţia de cioban la o stână a cărui proprietar era H.P., l-a înjunghiat pe numitul D.F.V., în

urma unui conflict verbal iscat între cei doi, la stâna cu pricina, fapt care a condus în scurt timp

la decesul victimei.

Faza preinfracţională

Pe imaşul aparţinând municipiului Rădăuţi, martorul H.P., proprietar al unei turme de oi,

şi-a amenajat o stână. Martorul a angajat ca ciobani pe victima D.F.V., în cursul lunii iulie 2010 şi

pe inculpatul L.M.I., în cursul lunii iunie 2010. De la momentul angajării sale victima nu a intrat

în vreun conflict cu proprietarul stânei sau cu ceilalţi angajaţi însă, datorită comportamentului

său irascibil, a indus o stare de tensiune între celelalte persoane cu care muncea la stână.

La data de 14 august 2010 martorul E.S., cioban în cadrul aceleaşi stânei, a solicitat

victimei să se deplaseze cu oile la păscut, însă acesta a refuzat, proferând expresii triviale la

adresa martorului.

Faza infracţională propriu-zisă

În dimineaţa zilei de 15 august, în jurul orelor 10, după sosirea la stână a martorului

H.P., proprietarul acesteia, inculpatul L.M.I. a atras atenţia victimei D.F.V. despre faptul că în

ziua precedentă nu avea dreptul să jignească pe martorul E.S.

Deranjat de aceste reproşuri, aduse în faţa angajatorului, victima a solicitat inculpatului

să-şi vadă de treaba sa, să nu intervină în relaţiile sale cu alte persoane, afirmând că în caz

contrar o să-l bată. Considerându-se ofensat, inculpatul a apucat din perimetrul îngrădit al

stânei un corp contondent dur (un băţ), intenţionând să-l lovească cu acesta pe partea

vătămată. Pentru a aplana un posibil conflict, martorul H.P. a intervenit, reuşind să smulgă

corpul contondent din mâinile inculpatului. În acest timp victima a ieşit din perimetrul îngrădit,

deplasându-se pe imaş şi totodată continuând să adreseze expresii indecente inculpatului.

Deranjat de comportamentul victimei dar totodată animat de intenţia de a-l lovi, inculpatul a

luat un cuţit aflat pe masa din perimetrul stânei, a început să fugă pe imaş după victimă, a

reuşit să o prindă la o distanţă de cca. 30 de metri, a sărit asupra victimei trântind-o la pământ

după care, cu cuţitul luat din stână, i-a aplicat 3 lovituri, una dintre acestea chiar în inimă.

Faza post-infracţională

Când martorul H.P. a ajuns în dreptul lor a observat că hainele victimei erau pline de

sânge, semn că inculpatul a reuşit să-l înjunghie cu cuţitul pe D.F.V. În acel moment proprietarul

stânei l-a tras pe inculpat de deasupra victimei şi după ce a reuşit să-i ia cuţitul din mână, s-a

întors spre stână unde a lăsat obiectul folosit la agresiune pe o masă afară. Dându-şi seama că

victima era în stare gravă, martorul s-a deplasat cu maşina la sediul poliţiei din Rădăuţi,

solicitând ajutor de urgenţă din partea acestora.

În tot acest timp cât martorul a fost plecat, inculpatul a spălat cuţitul plin de sânge şi la

aşezat apoi în acelaşi loc pe masă, apoi s-a spălat şi el, după care a plecat spre câmp în direcţia

localităţii Horodnic.

Începerea urmăririi penale. Acte premergătoare

După sesizarea făcută de martorul H.P. o echipă operativă a Poliţiei din Rădăuţi s-a

deplasat la locul săvârşirii faptei, unde au constatat că victima era decedată. Ulterior, agenţii de

poliţie au luat măsuri de asigurare a locului săvârşirii faptei şi totodată de prindere a autorului,

au procedat la efectuarea de măsurători, schiţe, fotografii şi au adus la cunoştinţă telefonic

subcomisarului P.D. din cadrul Biroului de Investigaţii Criminale al Poliţiei mun. Rădăuţi, despre

cele întâmplate.

Tot în decursul aceleaşi zile, procurorul L.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Suceava împreună cu subcomisarul P.D. din cadrul Biroul Investigaţii criminale al Poliţiei mun.

Rădăuţi şi subinspectorul S.T.M., specialist criminalist din cadrul Poliţiei mun. Rădăuţi au

efectuat activitatea de cercetare la faţa locului. Cercetarea s-a desfăşurat între orele 12:30 -

14:30, în condiţii de luminozitate naturală, cer senin, soare.

După ce au localizat în spaţiu stâna numitului H.P., amplasată pe imaşul aparţinând

mun. Rădăuţi, anchetatorii au trecut la investigarea propriu-zisă. Astfel au stabilit, că perimetrul

stânei era înconjurat de jur împrejur cu un gard de lemn. În interiorul acestui perimetru se afla,

în colţul sud-vestic, o construcţie improvizată de lemn-colibă, iar pe latura sudică, lipită de gard,

se afla o masă din lemn, realizată artizanal. La mijlocul acestei mese a fost identificat un cuţit

metalic, cu mânerul din lemn, lungimea totală a acestuia fiind de 33 cm, iar lungimea lamei fiind

de 20 cm; în partea mediană lama avea lăţimea de 2,7 cm, iar grosimea de 2 mm. Pe lama

acestui cuţit se putea observa mai multe picături fine de culoare brun roşcat. În interiorul

perimetrului, lângă portiţă, a fost identificat un şlap din plastic de culoare roşie, corespunzător

piciorului drept.

La distanţa de 32 metri de colţul estic al gardului stânei a fost identificat pe iarbă un şlap

din plastic de culoare roşie, corespunzător piciorului stâng.

La distanţa de 33,50 metri de gardul estic al stânei şi la distanţa de 1,50 metri de şlap se

afla cadavrul victimei, orientat pe direcţia nord-sud. Cadavrul era întins pe iarbă, pe partea

laterală dreapta, ambele braţe precum şi picioarele erau flexate. La examenul extern s-a

constatat pe cadavru 3 leziuni, după aspect părând a fi produse cu un corp tăietor-înţepător.

Două dintre aceste leziuni aveau lungimea de 2 şi 3 cm, fiind situate în regiunea lombară, iar

cea de-a treia avea lungimea de 2 cm, fiind situată în regiunea toraco-cardiacă. Pe cadavru s-au

identificat mai multe zone cu pete şi mânjituri de culoare brun roşcat cu aspect de sânge.

Cadavrul era îmbrăcat cu un tricou din bumbac, de culoare gri, cu mâneci scurte, o

pereche de pantaloni de trening, din fâş, de culoare gri-bej. Cadavrul nu prezenta în picioare

încălţăminte. Hainele cu care era îmbrăcat cadavrul prezenta pete şi mânjituri de culoare brun

roşcat cu aspect de sânge. Pe tricou au fost observate, în partea dorsală, două tăieturi în

material, după aspect păreau a fi produse cu acelaşi tip de obiect înţepător. Pe iarba din jurul

cadavrului s-au identificat pete şi stropi de culoare brun roşcat cu aspect de sânge.

Ulterior au fost ridicate, în vederea examinării în condiţii de laborator, hainele victimei

precum şi cuţitul. De asemenea, au fost ridicate de la numitul H.P. buletinul de identitate pe

numele D.F.V. precum şi cartea de identitate pe numele L.M.I.

Următorul pas pe care l-au efectuat anchetatorii a fost acela de a ridica cadavrul,

transportându-l la morga Spitalului municipal Rădăuţi, unde a fost efectuată necropsia

cadavrului de către medicul primar legist M.C., de la Cabinetul medico-legal Rădăuţi. Concluziile

raportului medico-legal au fost următoarele: moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat

insuficienţei cardio-respiratorii acute survenite prin secţiune de cord prin plagă înjunghiată

toraco-cardiacă cu tamponament cardiac secundar; leziunile de violenţă constatate necroptic s-

au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înţepător (posibil cuţit) acţionat în sens

înţepător dintr-o poziţie dinamică latero-posterioară faţă de victimă şi au legătură directă de

cauzalitate cu decesul; din analiza aspectului morfologic al leziunilor rezultă că obiectul

vulnerant putea fi un obiect tăietor-înţepător cu o muchie şi vârf ascuţit (posibil cuţit) cu

lăţimea maximă activă de 2,5 cm şi o lungime minim activă de cca. 10 cm; sângele recoltat la

autopsie nu conţine alcool; decesul a putut surveni cu 10-20 de ore înaintea efectuării autopsiei

(15.08.2005).

Făptuitorul în ziua în care l-a ucis pe H.F.V., în jurul orelor 21:00 s-a predat de bună voie

ofiţerilor de poliţie a oraşului Milişăuţi, fiind transportat apoi la sediul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava.

Având în vedere că în cauză existau probe şi indicii temeinice că făptuitorul era vinovat

de săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin.1, rap. la art. 175 alin. 1 lit.i Cod

penal, faţă de acesta s-a început urmărirea penală prin procesul verbal din data de 15.08.2005,

iar cu o zi mai târziu procurorul L.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a dispus prin

ordonanţă punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului L.M.I. şi a întocmit

Rechizitoriul prin care inculpatul L.M.I. a fost trimis în judecată.

În cadrul aceleaşi zile, deoarece în cauză au fost întrunite condiţiile prev. de art. 136,

146 şi 148 alin.1 lit.c,h Cod procedură penală: inculpatul a comis o infracţiune pentru care legea

prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, deoarece după săvârşirea infracţiunii acesta a

fugit în scopul de a se sustrage urmăririi penale şi totodată pentru că existau probe certe că

lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol social concret pentru ordinea publică

împotriva acestuia s-a luat măsura reţinerii şi posterior măsura arestării preventive pentru o

perioadă de 29 de zile, care a fost prelungită de mai multe ori până la finalizarea procesului.

La data de 23.08.2005 a fost efectuată examinarea criminalistică asupra obiectelor de

îmbrăcăminte purtate de victimă în momentul în care a decedat. Procurorul B.L. din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava împreună cu agent şef primar M.V. în calitate de

tehnician criminalist din cadrul Serviciului Criminalistic al Inspectoratului de Poliţie Judeţean

Suceava în urma cercetării realizate au constatat că tricoul îmbrăcat de N.F.V. prezenta pete şi

mânjituri de culoare brun-roşcat asemănătoare culorii sângelui la nivelul ambelor mâneci, la

partea inferioară faţă şi la partea din spate, cu aspect de crustă în partea stângă-faţă şi spate de

la nivelul cutiei toracice spre partea inferioară. După examinarea pantalonilor s-a constatat că la

partea din faţă a ambilor craci, la nivelul coapselor, precum şi la partea din spate a cracului

stâng, la nivelul fesei şi la aceeaşi parte la partea inferioară a cracului se afla pete mari cu

aspect de mânjituri de culoare brun-roşcat asemănător culorii sângelui, sub formă de crustă.

Pete şi mânjituri mai mici de aceeaşi culoare se mai aflau şi pe celelalte părţi ale pantalonului.

Specialiştii criminalişti au fotografiat toate detaliile privind petele de sânge de pe obiectele

vestimentare purtate de victimă în timpul survenirii decesului său.

Faza de judecată

Primul termen de judecată în acest proces a avut loc la data de 7 noiembrie 2005, când

inculpatul a acceptat să dea declaraţii în faţa instanţei. Acesta a declarat următoarele: „Cunosc

pentru ce am fost trimis în judecată şi mă consider vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor

pentru care am fost trimis în judecată. Lucram împreună cu D.V. la martorul H.P. D.V. s-a luat la

ceartă cu o altă persoană, care lucra şi ea acolo, respectiv E.S. După ce am fost lovit cu pumnul,

am luat un băţ ca să arunc după el. Nu am aruncat cu băţul după victimă, întrucât mi l-a luat

H.P., iar victima s-a deplasat câţiva metri mai încolo şi mi-a spus să vin la el, că-mi dă în cap şi

mă omoară. Am mers unul către celălalt, iar eu am luat un cuţit de pe masa care se afla în

curtea stânei, dar cu intenţia de a-l speria. Ne-am luat la bătaie, victima m-a trântit la pământ.

Cred că am înţepat victima cu cuţitul în momentul când eram în picioare. Nu reţin zona corpului

în care l-am înţepat pe D.V. După ce am înţepat-o, victima a căzut. Nu mai reţin dacă i-am

aplicat una sau mai multe lovituri. După ce victima a căzut la pământ, patronul s-a urcat în

maşină şi a spus că se duce să anunţe poliţia, iar eu m-am speriat şi am plecat, văzând starea în

care se afla victima, respectiv că îi curgea sânge mult. Tricoul victimei era plin de sânge. Regret

cele întâmplate şi o să-mi pară rău toată viaţa.”

Soţia victimei, O.M., s-a constituit parte civilă în cauză solicitând de la inculpat suma de

50.000.000 lei vechi, reprezentând daune materiale pentru cheltuielile de înmormântare şi

praznice ulterioare.

În cursul judecăţii au fost audiaţi martorii E.S., proprietarul stânei H.P şi băiatul acestuia.

Din declaraţiile acestora reieşea clar vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei pentru care era

judecat.

La finalul procesului, cu ocazia susţinerii pledoariei, apărătorul inculpatului a solicitat, în

principal reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit.b Cod penal, întrucât

victima era cunoscută ca fiind o persoană agresivă. Acesta a arătat că inculpatul era cunoscut în

comunitate ca fiind o persoană liniştită, harnică dar ghinionul lui, în ziua în care l-a ucis pe D.F.,

a fost acela că avea acel cuţit în mână pe care l-a folosit la nervi, fiind instigat. În subsidiar,

avocatul inculpatului a solicitat ca în cazul în care instanţa nu va considera că există stare de

provocare, să se reţină la individualizarea pedepsei în favoarea inculpatului prev. art. 74 lit.c

Cod penal şi cu consecinţă art. 76 alin.2 Cod penal. Cu privire la latura civilă, faţă de poziţia

inculpatului, apărătorul din oficiu a arătat că inculpatul este de acord să achite daunele

materiale către partea civilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului: procesul verbal de consemnare a denunţului,

procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la faţa locului, schiţe de

orientare şi planşa fotografică aferentă, raportul de constatare medico-legală, autopsie şi

planşa fotografică aferentă, procesele verbale de examinare criminalistică, corpul delict,

declaraţiile martorilor R.I., H. P., H.P., E.S. date în faza de urmărire penală, procesul verbal de

prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile inculpatului, iar în

cursul cercetării judecătoreşti cu declaraţiile martorilor H.P., H.P. juniorul şi E.S. coroborate cu

declaraţia de recunoaştere a inculpatului, Tribunalul Suceava a dispus prin sentinţa penală nr.

25 din 25 ianuarie 2011, condamnarea inculpatului L.M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de

art. 174 alin.1 rap. la art. 175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a,c şi 76 alin.2 Cod

penal, la pedeapsa de 14 ani închisoare. Totodată, acestuia i-au fost interzise drepturile prev.

de art. 64 Cod penal, pe toată durata executării pedepsei şi a fost obligat să plătească părţii

civile O.M. suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Nemulţumit de soluţie, inculpatul a declarat apel, solicitând instanţei să-i aplice o

pedeapsă mai mică, deoarece după cum s-a petrecut fapta, pedeapsa de 14 ani aplicată de

instanţa de fond era mult prea mare.

La judecarea recursului, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea apelului,

desfiinţarea sentinţei, redozarea pedepsei de 14 ani închisoare în sensul reducerii cuantumului

acesteia prin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit.b Cod penal,

având în vedere că inculpatul a fost provocat în acţiunea sa, victima fiind cea care l-a lovit pe

inculpat, ameninţându-l că îl omoară. Totodată acesta a solicitat a se da eficienţă sporită

circumstanţelor atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal, întrucât inculpatul era tânăr, nu avea

antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta, a avut un comportament bun în societate şi

familie şi era cunoscut ca fiind o persoană liniştită şi harnică.

Cerinţe

1. Sunt incidente în cauză dispoziţiile art 73 lit.b Cod penal?

2. Ce soluţie va pronunţa Curtea de Apel Suceava, va admite sau nu recursul formulat

de inculpat?

1.4 Rezolvare lucrare profesională nr. 4

1. Referitor la starea de provocare invocată de avocatul inculpatului, instanţa nu va

putea reţine această circustanţă atenuantă, din următoarele considerente:

Din declaraţiile martorilor audiaţi, respectiv R.I, H.P, H.P fiul şi E.S., majoritatea acestora

martori oculari ai incidentului, nu rezultă existenţa acelor împrejurări din cauza cărora

inculpatul să fi săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii

determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a

demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Este adevărat că între inculpat şi victimă au avut loc anterior actului de agresiune,

discuţii contradictorii şi ameninţări verbale reciproce, dar acestea nu pot constitui împrejurări

ce constituie o stare de provocare pentru inculpat.

Provocarea se produce prin acte de lovire sau injurii ce au drept consecinţă tulburarea

puternică sau emoţie (slăbirea autocontrolului) inculpatului, iar conduita provocatorului

(victima) să fie intenţionată în a produce provocarea.

Pentru a exista provocarea trebuie să existe o violenţă fizică (izbire de un plan dur,

bruscare) cât şi violenţă psihică, morală.

Chiar dacă s-ar reţine că victima a adresat cuvinte jignitoare inculpatului, nu sunt

îndeplinite cerinţele disp.art.73 alin.1 lit.b Cod penal întrucât simplele expresii injurioase

proferate de victimă, în anumite imprejurări concrete care vădesc lipsa unei atingeri grave a

demnităţii inculpatului, chiar dacă pot fi considerate din punct de vedere juridic insultă, nu

constituie provocare, deoarece lipseşte prejudicierea gravă a demnităţii cât şi violenţa sau alte

acte ilicite grave.

Având în vedere că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că victima nu era

înarmată, iar când a fost lovită de către inculpat a fost iniţial fugărită şi ajunsă din urmă de către

acesta după care i s-a aplicat cele trei lovituri de cuţit, apreciez că este pe deplin dovedită culpa

inculpatului şi întruneşte toate celelalte elemente constitutive ale infracţiunii pentru care este

judecat.

2. Curtea de Apel Suceava va respinge recursul ca nefondat pe considerentul că prima

instanţă a stabilit şi aplicat corect pedeapsa, aceasta fiind judicios individualizată cu respectarea

dispoziţiilor art. 72 Cod penal cât şi a celor care reglementează efectele circumstanţelor

atenuante, astfel încât o nouă reindividualizare prin reducerea ei, ca urmare a acordării unei

eficienţe sporite a circumstanţelor judiciare reţinute în sarcina sa nu se impune în cauză.

1.5. Lucrare profesională nr. 5

A. Conţinut

La data de 27.09.2008, ora 17.15, Serviciul Poliţiei Rutiere a fost sesizat în

legătură cu faptul că pe drumul comunal 70 A în intravilanul comunei Bosanci, a avut loc

un accident rutier, soldat cu vătămarea unui copil.

Drescrierea faptei

În fapt, din probele administrate în cauză rezultă că la data de 27.09.2010

numitul P.E. se deplasa la volanul autovehicului pe DC 70 A, în autoturism aflându-se pe

scaunul din partea dreaptă martora P.M. La un moment dat de pe marginea drumului

R.M.A. s-a angajat neregulamentar în traversarea străzii, fiind lovit de autoturismul

condus de învinuitul P.E. Urmare a leziunilor suferite victima a decedat.

Faza infracţională propriu-zisă

La locul producerii accidentului s-au deplasat lucrători din cadrul Serviciului

Poliţiei Rutiere care, în prezenţa martorilor asistenţi, au efectuat activitatea la faţa

locului constatând că „accidentul de circulaţie s-a produs pe fondul traversării

neregulamentare a DC 70 A de către victima R.M.A., din partea dreaptă către stânga,

având în vedere direcţia DN2 – DJ 208 A Bosanci în dreptul imobilului familiei Axinte

Traian, care a fost surprins şi accidentat de autoturismul marca Ford Focus.

Conducătorul auto, P.E., i-a fost prelevată o probă de sânge în vederea stabilirii

alcoolemiei, din analiza acesteia rezultând că nu se afla sub influenţa băuturilor

alcoolice.

Modul de producere a accidentului aşa cum a fost reţinut în procesul-verbal de

cercetare la faţa locului a fost confirmat de raportul de inspecţie tehnică a

autoturismului implicat în accident, din data de 29.09.2010, în care sunt consemnate

avarii în partea frontală dreapta a autovehicului dar şi de martorii audiaţi în cauză: P.M.,

C.L., M.S., C.B., inclusiv de învinuit care a arătat că accidentul a avut loc pe fondul

traversării neregulamentare a părţii vătămate R.M.A.

Fiind audiat în legătură cu modul în care a avut loc accidentul, învinuitul P.E. a

declarat că la data de 27.09.2010 în timp ce se deplasa pe DC 70 A, fără a avea viteză,

din partea dreaptă a sensului de mers, un copil s-a angajat în traversarea drumului

comunal fără să se asigure şi, deşi a efectuat manevre pentru a evita accidentul,

acţionând sistemul de frânare şi schimbând direcţia de deplasare spre strânga, nu a

putut evita impactul, lovind copilul cu partea laterală dreapta a capotei autovehiculului

pe care îl conducea. După impact, victima a căzut în partea laterală dreapta a

autoturismului, fără a se mai ridica şi a fost transportată de el la spital, cu autoturismul

implicat în accident.

În scopul stabilirii condiţiilor în care a avut loc accidentul a fost dispusă

efectuarea unei expertize tehnice judiciare.

Din raportul de expertiză efectuat a rezultat că viteza de deplasare a

autoturismului condus de P.E., a fost în momentul impactului cu pietonul de 68 km/h,

iar anterior impactului de 76 km/h., viteză care a depăşit limita maximă impusă pe

sectorul de drum pe care a avut loc accidentul. Prin aceeaşi expertiză s-a stabilit că

accidentul putea fi evitat dacă învinuitul circula cu o viteză de 46 km/h.

La cererea învinuitului P.E. s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto.

Din concluziile celui de-al doilea raport de expertiză a rezultat că „reconstrucţia

accidentului a constat în angajarea în traversarea DC 70 A, a victimei R.M.A., fără să se

asigure şi, surprinderea şi accidentarea mortală a acesteia, de către autoturismul Ford

Focus, condus cu o viteză de 61,25 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de

40 km/h, stabilind o viteză la momentul impactului de 58,82 km/h. Referitor la

posibilitatea de evitare a accidentului expertul a stabilit că impactul cu victima putea fi

evitat doar dacă învinuitul circula cu viteza de 17 km/h.

Având în vedere concluziile diferite ale expertizelor tehnice judiciare, la data de

26.02.2011 s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul

Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, prin care s-a concluzionat că viteza de

deplasare a autovehiculului în cazul în care învinuitul a frânat ulterior impactului, egală

cu viteza de impact, a fost de 53 km/h, iar în cazul în care conducătorul auto a frânat

anterior impactului, autoturismul avea o viteză de deplasare de 77 km/h, iar la impact

avea o viteză de 68 km/h. Referitor la posibilitatea de evitare a accidentului, s-a stabilit

prin raportul de expertiză criminalistică faptul că dacă acesta conducea cu o viteză de 57

km/h putea evita impactul cu victima.

Analizând cele trei expertize efectuate în cauză, reprezentantul Ministerului

Public a stabilit că toate stabilesc o viteză de deplasare a autovehicului condus de

învinuit anterior impactului cu victima şi în momentul impactului mai mare de 50 km/h.

Din coroborarea probelor administrate în cauză cu concluziile expertizelor

referitoare la viteza de deplasare rezultă că există un raport de cauzalitate între

conducerea autoturismului de către învinuit cu viteză peste limita legală şi urmarea

produsă, respectiv accidentarea victimei R.M.A.

Totodată s-a reţinut de către procurorul care a instrumentat cazul că a existat o

culpă comună a învinuitului şi a victimei în producerea accidentului, respectiv încălcarea

de către învinuitul P.E. a dispoziţiilor art. 49 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 care impun o

viteză de deplasare a autovehiculelor în interiorul localităţilor de 50 km/h şi încălcarea

de către victimă a dispoziţiilor art. 73 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 care stabilesc în

sarcina pietonilor obligaţia de a traversa drumul public perpendicular pe axa acestuia,

numai prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora,

în localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol

pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

În declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală în data de 03.10.2011,

partea civilă R.V.V. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal, împotriva

învinuitului cu o sumă de 8.000 lei.

Ulterior, în declaraţia dată în data de 05.12.2011 aceasta a declarat că se

constituie parte civilă în procesul penal solicitând daune materiale în sumă de 30.000 lei.

Încadrarea juridică a faptei

Fapta învinuitului P.E., care în data de 27.09.2010, în jurul orelor 17, conducând

cu o viteză peste limita legală autoturismul marca Ford Focus pe drumul comunal 70 A,

în intravilanul comunei Bosanci, a provocat un accident rutier în urma căruia a rezultat

decesul părţii vătămate R.M.A., constituie infracţiunea de ucidere din culpă, prev. şi ped.

de art. 178 alin. 1 şi 2 C.P.

Date privind persoana învinuitului

Din cazierul judiciar al inculpatului, reiese că acesta nu era cunoscut cu

antecedente penale.

Din materialul probator administrat în cauză reiese că, după săvârşirea faptei

învinuitul a depus diligenţe în scopul înlăturării consecinţelor infracţiunii, transportând

victima accidentului la Spitalul Judeţean.

În cursul urmăririi penale învinuitul a avut o atitudine procesuală corectă, prin

prisma faptului că a relatat organelor judiciare modul în care a perceput producerea

accidentului,

La data de 31.01.2012, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a C.P.P., inculpatul a fost

trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din

culpă, faptă prev. şi ped. de art. 178 alin. 1 şi 2 C.P.

Faza de judecată

Fiind audiat în faţa instanţei, inculpatul nu şi-a recunoscut culpa în producerea

accidentului, declarând că vinovat este doar victima pentru că nu a traversat

regulamentar. Totodată a susţinut că el a încercat să frâneze când a observat victima pe

autostradă dar nu a putut evita ciocnirea.

Acesta a solicitat să fie achitat în baza art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d

C.P.P.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 65.000 lei, din

care suma de 15.000 lei daune materiale şi suma de 50.000 lei daune morale ca urmare

a faptului că în urma accidentului rutier inculpatul l-a ucis din culpă pe fiul părţii

vătămate, în vârstă de 7 ani.

Instanţa de judecată l-a condamnat pe inculpatul P.E. la o pedeapsă de 1 an

închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. şi

sancţionată de art. 178 alin. 1 şi 2 C.P. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b C.P. şi a art. 76

alin. 1 lit. d C.P.

A admis în parte acţiunea formulată de partea civilă R.V., obligând asigurătorul

să plătească acesteia suma de 17.700 lei, reprezentând 2700 lei despăgubiri materiale şi

15.000 lei daune morale.

Fiind nemulţumită de soluţia dată de Judecătoria Suceava, partea vătămată R.V.

a formulat recurs, atacând sentinţa atât din punct de vedere a laturei penale cât şi a

laturei penale.

Cerinţe

Redactaţi recursul formulat de partea vătămată, constituită parte civilă în

cauză împotriva sentinţei penale nr. 478/08.07.2012.

DOSAR NR. X

SENTINŢA PENALĂ NR. 606/12.10.2012

RECURS

JUDECĂTORIA SUCEAVA

DOMNULE PREŞEDINTE

Subsemnata R.V., domiciliată în ..........., în calitate de parte vătămată, constituită parte

civilă în dosarul nr. X, în termen legal declar

RECURS

împotriva sentinţei penale nr. 606 din data de 12/10/2012, pronunţată de către Judecătoria

Suceava, prin care solicit să casaţi hotărârea dată de prima instanţă deoarece aceasta este

netemeinică şi nelegală atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile.

Motivare

1. În principal, critic sentinţa recurată deoarece instanţa de fond a făcut o greşită

individualizare a pedepsei în raport cu dispoziţiile art. 72 Cod penal, şi a aplicat inculpatului P.E.

o pedeapsă mult prea blândă, respectiv pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea

infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal,

în care limita minimă a pedepsei este de 2 ani închisoare.

La pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut în mod injust în favoarea inculpatului

doar prevederile art. 74 lit. b Cod penal fără a ţine seama, aşa cum era firesc şi de

circumstanţele agravante care operează în defavoarea inculpatului: nerecunoaşterea vinovăţiei

sale în producerea evenimentului rutier. Ba mai mult inculpatul a susţinut că întreaga vină îi

aparţine numai victimei, care a traversat şoseaua fără a se asigura, aspect infirmat de cele trei

rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză.

Prin urmare, din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul

judecăţii reiese cu certitudine că inculpatul se face vinovat de uciderea din culpă a fiului meu,

R.M., deoarece dacă acesta ar fi respectat prevederile art. 121 pct. 1 din Regulamentul de

aplicare a O.U.G. 195/2002, în sensul că ar fi circulat cu viteza legală admisă pe sectorul de

drum pe care s-a produs accidentul, care era restricţionată la 40 km/oră, ar fi putut să evite

impactul în urma căruia fiul meu a decedat.

Uşurinţa şi teribilismul inculpatului au condus la pierderea unei vieţi omeneşti şi

traumatizarea unei familii în condiţiile în care o conduită corectă şi normală în respectarea legii

nu ar fi avut astfel de consecinţe tragice, inculpatul având obligaţia să prevadă acest rezultat

nefast.

Totodată, atitudinea inculpatului după incident: neadmiterea culpei sale, solicitarea

achitării şi faptul că acesta nu s-a oferit să mă sprijine moral sau material în tot acest răstimp,

nu reflectă regretul inculpatului şi nici stăruinţa lui de a înlătura în vreun fel răul pe care ni l-a

produs.

Având în vedere că în urma infracţiunii a survenit moartea unei persoane, mai exact a

unui copil de 7 ani, se impunea ca instanţa să fie mai aspră cu inculpatul, dar aceasta din contră

a dat dovadă de o clemenţă exagerată faţă de el, ignorând cu desăvârşire realizarea scopului

pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului şi prevenirea pentru

săvârşirea de noi infracţiuni.

2. Referitor la latura civilă, susţin că despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul

prin hotărârea atacată sunt insuficiente, în condiţiile în care cheltuielile pe care le-am suportat

cu înmormântarea şi cu praznicele aferente acesteia depăşesc cu mult suma de 2700 de lei,

acordată cu titlu de daune materiale de către instanţă şi mai ales că durerea provocată prin

moartea unui copil nu poate fi cuantificată doar la suma de 15.000 lei, atribuită de aceeaşi

instanţă cu titlu de daune morale.

Precizez că în timpul judecăţii s-au administrat probe privind dovedirea pretenţiilor civile

solicitate de către mine prin depoziţiile martorilor, N.V. şi S. R. şi am depus la dosar

desfăşurătorul privind contravaloarea serviciilor şi produselor impuse de evenimentul

înmormântării şi a praznicelor. Cuantumul cheltuielilor s-a ridicat la 15.000 lei, o sumă normală

şi de notorietate în cazul înmormântărilor şi praznicelor care se fac pentru creştinii ortodocşi

decedaţi.

În ceea ce priveşte daunele morale, arăt că instanţa a fost şi de această dată prea

indulgentă cu inculpatul, respectiv cu asigurătorul, obligându-l pe acesta din urmă doar la plata

sumei de 15.000 lei. Întrucât lipsa fiului meu reprezintă o pierdere ireparabilă, consider că suma

de 50.000 de lei pe care am solicitat-o de la inculpat nu reprezintă altceva decât o acoperire

echitabilă a suferinţei imense cauzate familiei mele şi nu un mijloc de îmbogăţire fără justă

cauză, deoarece nimeni şi nimic nu poate să compenseze viaţa unei persoane şi suferinţele

mele în viitor.

Pentru aceste considerente, solicit să admiteţi recursul aşa cum a fost formulat, să casaţi

hotărârea dată de prima instanţă şi să dispuneţi:

- condamnarea inculpatului P.E. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă

prev. şi ped. de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal, la pedeapsa închisorii, orientată la limita maximă

prevăzută de textul de lege incriminator şi nu la limita minimă, fără a i se aplica acestuia prev.

art. 81 Cod penal şi cu reţinerea circumstanţelor agravante întrucât nu a recunoscut săvârşirea

faptei şi a cerut achitarea;

- majorarea cuantumului despăgubirilor civile, până la valoarea cu care m-am

constituit parte civilă, respectiv suma de 65.000 lei, dintre care suma de 15.000 lei

reprezentând daunele materiale şi suma de 50.000 lei daunele morale.

- obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din recurs.

Prezentele motive de recurs le vom completa detaliat după ce vom cunoaşte motivarea

sentinţei recurate.

Referitor la indulgenţa şi chiar greşeala făcută de instanţa de fond cu privire la stabilirea

cuantumului daunelor ce mi-au fost acordate anexez sentinţa penală nr. 478/08.07.2011 a

Judecătoriei Suceava, dată de acelaşi judecător prin care inculpatul care a fost condamnat

pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal a fost obligat să plătească părţii

vătămate suma de 12.500 lei, reprezentând 5000 lei daune materiale şi 7500 lei daune morale.

Consider că între cele două infracţiuni, una de ucidere din culpă şi alta de vătămare

corporală există o diferenţă ce nu poate fi comparată şi din acest fapt reiese atât inconsecvenţa

instanţei cât şi poate subiectivismul excesiv de care a dat dovadă faţă de inculpatul P.E.

Anexez această sentinţă.

În drept, art. 3851 lit. a, art. 3859, alin. 1, pct. 14, pct. 172 şi alin. 2.

Redactat Semnătura

Către,

TRIBUNALUL SUCEAVA

- SECŢIA PENALĂ -