caiet de practica

43
Barem de activitati efectuate in practica de vara de studentii anului IV Farmacie 1. Descrierea farmaciei ( schita farmaciei, cu destinatia fiecarei incaperi si a mobilierului ). 2. Cunoasterea veselei, ustensileleor si a aparaturii din farmacie. 3. Criteriile de aranjare aa medicamentelor in oficina, receptura, depozit. 4. Se va urmari depozitarea si conservarea medicamentelor cu termen de valabilitate, substantelor inflamabile. 5. Participarea sub indrumarea farmacistului la prepararea medicamentelor magistrale si elaborari. 6. Plante medicinale recomandate sub forma de solutii extractive apoase, tincturi si extracte. Forme farmaceutice cu extracte din plante. 7. Executarea si comentarea unor preparate magistrale sub forma de suspensii, emulsii, unguente si supozitoare. 8. Urmarirea modului de prescriere a medicamentelor pe formulare ssi transcriere a retetelor in registrul de retete. 9. Eliberarea medicamentelor la pacienti, respectarea normelor in vigoare privind eliberarea medicamentelor in concordanta cu recomandarile CASS. 10. Descrierea a 5-10 preparate industriale de uz extern, de uz intern, 5-10 medicamente injectabile, 5-10 produse perfuzabile, 5 medicamente oftalmice, 5 tincturi, 2-5 extracte, 2 suspensii, 2 emulsii, 5-10 unguente, 5-7 supozitoare. 11. Documentarea in farmacie: carti si reviste de specialitate. 12. Cunoasterea modului de a opera pe calculator.

Upload: mebruxinha9231

Post on 25-Oct-2015

342 views

Category:

Documents


10 download

DESCRIPTION

farm

TRANSCRIPT

Barem de activitati efectuate in practica de vara de

studentii anului IV Farmacie

1. Descrierea farmaciei ( schita farmaciei, cu destinatia fiecarei incaperi si

a mobilierului ).

2. Cunoasterea veselei, ustensileleor si a aparaturii din farmacie.

3. Criteriile de aranjare aa medicamentelor in oficina, receptura, depozit.

4. Se va urmari depozitarea si conservarea medicamentelor cu termen de

valabilitate, substantelor inflamabile.

5. Participarea sub indrumarea farmacistului la prepararea

medicamentelor magistrale si elaborari.

6. Plante medicinale recomandate sub forma de solutii extractive apoase,

tincturi si extracte. Forme farmaceutice cu extracte din plante.

7. Executarea si comentarea unor preparate magistrale sub forma de

suspensii, emulsii, unguente si supozitoare.

8. Urmarirea modului de prescriere a medicamentelor pe formulare ssi

transcriere a retetelor in registrul de retete.

9. Eliberarea medicamentelor la pacienti, respectarea normelor in vigoare

privind eliberarea medicamentelor in concordanta cu recomandarile

CASS.

10. Descrierea a 5-10 preparate industriale de uz extern, de uz intern, 5-10

medicamente injectabile, 5-10 produse perfuzabile, 5 medicamente

oftalmice, 5 tincturi, 2-5 extracte, 2 suspensii, 2 emulsii, 5-10 unguente,

5-7 supozitoare.

11. Documentarea in farmacie: carti si reviste de specialitate.

12. Cunoasterea modului de a opera pe calculator.

DESCRIEREA FARMACIEI (SCHIŢA FARMACIEI CU DESTINAŢIA

FIECĂREI ÎNCĂPERI ŞI A MOBILIERULUI)

Destinaţia fiecărei încăperi din farmacie

Interiorul farmaciei este organizat corespunzător operaţiilor care se efectuează, ea fiind

constituită din: OFICINĂ – este locul în care pacientul are acces, permiţînd astfel contactul

dintre farmacist si pacient; aici are loc eliberarea de medicamente. Produsele parafarmaceutice

(dietetice, cosmetice, de igienă) sunt aşezate în locuri uşor de observat de către pacient.

Medicamentele însa sunt aşezate în locuri rezervate la care au acces farmaciştii şi colaboratorii

săi.

RECEPTURA – reprezintă camera în care se prepară medicamentele magistrale fiind dotată cu

mobilier adecvat şi ustensile necesare desfăşurării acestei activităţi. In acest loc se găseşte o

masă de analiză şi un dulap în care sunt plasate substanţele necesare, carţile farmaciei pentru

informare (MEMOMED, FARMACOPEEA ROMÂNĂ, NOMENCLATORUL DE

MEDICAMENTE ŞI UZ UMAN). Substanţele medicamentoase sunt aranjate în dulap şi se

diferenţiază în funcţie de activitate astfel:

*Anodine – sunt substanţele obişnuite avînd activitate şi toxicitate rduse; sunt etichetatecu litere

negre pe fond alb.

*Puternic active (Separanda) – sunt substanţe foarte active care care se păstrează separat şi sunt

etichetate cu litere roşii pe fond alb (ex.: Phenobarbitalum).

*Toxice (Venena) – sunt substanţe foarte active şi foarte toxice; sunt etichetate cu litere albe pe

fond negru; in această categorie intră şi stupefiantele, prezentînd etichetă specială: cap de mort.

Accesul la aceste sertare este limitat şi sunt închise cu cheie.

DEPOZITUL – reprezintă incinta în care se păstrează medicamentele, substanţele farmaceutice

şi produsele parafarmaceutice aflate în stoc. Medicamentele sunt aranjate pe rafturi pe grupe

farmaceutice, caracteristici fizico – chimice şi ordinea seriilor de fabricaţie. Acele medicamente

care trebuie păstrate la otemperatura scăzută de păstrare sunt depozitate în spaţii speiale.

LABORATORUL – locul unde se prepara cantităţi mare de forme farmaceutice, vor fi apoi

divizate şi condiţionate în ambalaje corespunzătoare.

BOXA STERILĂ – aici se prepară forme oftalmice dar şi alte preparate care se aplică pe plăgi,

arsuri şi pielea sugarilor.

Mobilierul si echipamentul farmaciei

In oficină moilierul este alcătuit dintr-un dulap cu rafturi şi sertare în care sunt

aranjate produsele parafarmaceutice, suspensiile de orice tip, interne şi externe, comprimatele şi

capsulele. Tot in această încăpere se afla un dulap cu sertare în care sunt păstrate medicamentele

de la „Separanda” .

In receptură se află masa de analiză , balanţă şi un dulap în care sunt puse toate

ustensilele necesare preparării de medicamente magistrale şi divizării diferitelor pulberi,

comprimate sau substanţe ca: rivanol, alcool iodat, alcool mentolat. Dulapul cu substanţe de la

Venena se află tot în acest loc.

In laborator se afla un dulap cu ustensilele necesare pentru prepararea unor cantităţi mari

de forme farmaceutie. Găsim aici substanţele solide şi lichide, reactivi folosiţi pentru

identificarea substanţelor lichide şi a soluţiilor rezultate după dizolvarea substanţelor solide în

solvenţi specifici.

In boxa sterilă există o masă de analiză, aici preparîndu-se forme oftalmice precum şi alte

preparate care se aplică pe plăgi, arsuri şi pielea sugarilor.

In birou există o masă de birou, un calculator, un dulap în care sunt păstrate actele

farmaciei, dosarele cu toate facturile primite de la furnizorii care distribuie medicamentele şi

toate celelalte produse.

Vestiarul are un dulap în care sunt aşezate halatele.

Depozitul este alcatuit din rafturi în care sunt aşezate medicamentele, substanţele

farmaceutice, produsele parafarmaceutice care se afla în stoc. Tot în această încăpere se află si

frigiderul pentru păstrarea produselor care necesita o temperatura scăzută.

CUNOASTEREA VESELEI, USTENSILELEOR SI A APARATURII DIN

FARMACIE

Instrumentele utilizate la prapararea medicamentelor

*Mojarele de porţelan cu pistil – sunt folosite la pulverizarea substanţelor solide şi la

amestecarea lor.

*Cilindri gradaţi – sunt vase cilindrice de sticlă, gradate în unităţi de volum cu

capacitatea cuprinsă între 25-100 ml şi sunt utilizaţi pentru măsurarea lichidelor.

*Pahare Berzelius – utilizate pentru dizolvari, evaporări, precipitări.

*Pahare Erlenmeyer – folosite în analiza volumetrică şi la dizolvare.

*Eprubetele – pot fi de diferite marimi, gradate sau nu. Servesc în general pentru

efectuarea reacţiior de probă.

*Pîlniile – sunt utilizate pentru filtrarea diferitelor precipitate cît şi pentru separarea

lichidelor nemiscibile în operaţia de extracţie.

*Baloane cotate – sunt vase de formă sferică sau pară, cu fundul plat şi sunt prevăzute cu

un gît lung şi îngust pe care este trasat un reper circular ce marchează volumul balonului la

temperatura respectiva. Sunt vase de masurat volume prin umplere.

*Capsule de porţelan – sunt calote sferice prevăzute cu un cioc pentru scurgerea

lichidului.

*Creuzetele de porţelan – sunt utilizate la calcinarea precipitatelor sau in dezagregări.

*Pipete şi micropipete – sunt vase tubulare din sticlă, cotate la un anumit volum sau

gradate în mililitri. Au capacitatea cuprinsă între 5 şi 250 ml.

La măsurarea cantităţilor de substanţă se utilizează balanţele.

CRITERII DE ARANJARE A MEDICAMENTELOR ÎN OFICINĂ,

RECEPTURĂ, DEPOZIT

In oficină produsele parafarmaceutice sunt aşezate în locuri uşor de observat de către pacienţi.

Medicamentele sunt plasate asezate astfel ;

*în sertare se află medicamentele care se eliberează pe bază de reţetă;

*la vedere sunt expuse OTC-urile;

Ele sunt aşezate:

*în orine alfabetică;

*după formele farmaceutice;

*după calea de administrare;

* dupa provenienţă -import

- export

*dupa toxicitate – anodine

-foarte active (Separanda)

-toxice (Venena)

In depozit medicamentele sunt aranjate în:

*ordinea alfabetică

*grupele şi formele farmaceutice

*după provenienţă

PARTICIPAREA SUB INDRUMAREA FARMACISTULUI LA PREPAREA

MEDICAMENTELOR MAGISTRALE SI ELABORARI

Elaborari

E115 / 30.07.2010 Colir cu cloramfenicol 0,5% x20g

Cloramfenicol 5g

Borax 5g

Exp.30.10.2010 Acid boric 16g (1 plic RGL)

Apa distilata 974g

Flacon+picurator 50buc

E116 / 30.07.2010 Badijonaj bucal x20g

Nistatin 2g

Hidrocortizon acetat 1g

Exp.30.01.2011 Vitamina A solutie 1 flacon

Glicerina 500g

Sticle 20 ml 25buc

E125 / 6.08.2010 Crema Baby x30g

Oxid de zinc 20g

Balsam de Peru 1g

Exp.6.02.2011 Lanolina 80g

Vaselina 60g

Ulei de masline 30g

Cutie 30g 6buc

E127 / 6.08.2010 Alcool camforat 10% x30g

Camfor 15g

Alcool 105g

Exp.6.08.2011 Apa distilata 30g

Sticle 30ml 5buc

E128 / 6.08.2010 Unguent cu sulf 8% x45g

Sulf 20g

Carbonat de calciu 25g

Exp.6.01.2011 Lanolina 20g

Vaselina 185g

Cutie 50g 5buc

E129 / 6.08.2010 Solutie cosmetica x45g

Camfor 10g

Acid salicilic 10g

Exp.6.08.2011 Mentol 2g

Rezorcina 5g

Hidrochinona 30g

Alcool 720g

Glicerina 100g

Apa distilata 350g

Sticle 50ml 25buc

E130 / 9.08.2010 Alcool iodat 1% x45g

Iod 5g

Exp.9.08.2012 Alcool 500g

Sticle 50ml 11buc

E131 / 10.08.2010 Tinctura de iod x30g

Iod 10g

Iodura de potasiu 15g

Exp.10.08.2012 Alcool 230g

Apa distilata 270g

Sticle 30ml 18buc

E133 / 10.08.2010 Solutie contra transpiratiei picioarelor x100g

Formol 200g

Menthol 2,5g

Exp.10.08.2011 Glicerina 125g

Alcool 200g

Apa distilata 100g

Sticle 100ml 6buc

E134 / 11.08.2010 Mixtura antipruriginoasa x100g

Anestezina 5g

Acid salicilic 5g

Exp.11.08.2011 Menthol 5g

Talc 50g

Oxid de zinc 50g

Glicerina 100g

Alcool 300g

Apa distilata 500g

Sticle 100ml 12buc

E136 / 11.08.2010 Alcool mentolat 1% x45g

Menthol 5g

Exp.11.08.2011 Alcool 495g

Sticle 50ml 12buc

Retete magistrale

Rp. 295 / 4.08.2010 Pacient Luca George ( epidermomicoza planto-fesiera )

Acid salicilic 1,5g

Acid benzoic 1,5g

Exp.4.08.2011 Acid acetic 1,5g

Benzoat de sodiu 3g

Alcool 62,4g

Apa distilata 30g

Sticla 150ml 1buc

Dr. Belea Lucia

Rp. 296 / 4.08.2010 Pacient Luca George

Acid salicilic 1g

Acid benzoic 2g

Exp.4.08.2011 Triamcinolon S II tuburi

Cutie 30g 1buc

Rp. 297 / 4.08.2010 Pacient Luca George

Acid boric 3g

Formol 1g

Talc 100g

Cutie 200g 1buc

Rp. 298 / 5.08.2010 Pacient Sandache Anton ( alergodermie )

Anestezina 1g

Talc 10g

Exp.5.11.2010 Oxid de zinc 10g

Glicerina 15g

Apa distilata 15g

Cutie 50g 1buc

Dr. Negulescu Iulia

Rp. 299 / 9.08.2010 Pacient Campeanu Cristina

Hidrocortizon acetat 0,7g

Menthol 0,3g

Exp.9.11.2010 Talc 10g

Oxid de zinc 10g

Glicerina 10g

Alcool 6,75g

Apa distilata 62,25g

Sticla 100ml 1buc

Dr. Ursoiu Alina

Rp. 300 / 9.08.2010 Pacient Prodan Julieta ( badijonaj bucal pt gingivita )

Neomicina 2g

Hidrocortizon 0,125g

Exp.9.11.2010 Stamicin 0,57g

Vitamina A solutie 2ml (flacon neinceput )

Glicerina 20g

Sticla 25ml 1buc

Rp. 301 / 9.08.2010

Acid salicilic 0,3g

Locoid crema 1tub

Exp.9.02.2011 Talc 1g

Oxid de zinc 1g

Cutie 30g 1buc

Dr. Ursoiu Alina ( eczematida )

Rp. 302 / 9.08.2010 Pacient Luca Adrian ( foliculita superficiala )

Metronidazol 4cpr

Sulf pp 1g

Acid boric 0,5g

Hidrocortizon acetat 0,5g

Talc 5g

Carbonat de calciu 5g

Glicerina 3,5g

Apa distilata 33,5g

Sticla 50ml 1buc

Dr. Pavel Jenica

Rp. 303 / 10.08.2010 Pacient Popescu Livia (otita )

Rivanol 0,1g

Alcool 50g

Sticla 100ml 1buc

Dr. Ionescu Ileana

Rp. 304 / 11.08.2010 Pacient Virna Aurica ( eczema )

Uree 3g

Apa distilata 3g

Exp.11.02.2011 Lanolina 4g

Clobetasol unguent 3tub (60g)

Cutie 100g 1buc

Dr. Adochitei Valentina

Rp. 306 / 11.08.2010 Pacient Musca Gicu ( ptiriazis verzicolor )

Acid salicilic 16g

Rezorcina 16g

Glicerina 20g

Alcool 270g

Apa distilata 130g

Sticla 250ml 2buc

Dr. Todica Sabina

Rp. 307 / 12.08.2010 Pacient Diaconu Aurelia ( prurigo cronic )

Hidrocortizon acetat 1g

Benzoat de benzil cr 2 tuburi (100g)

Cutie 100g 1buc

Dr. Pavel Jenica

Rp. 308 / 12.08.2010 Pacient Clupa Elena ( intertrigo plin )

Acid salicilic 0,5g

Travogen crema 1tub

Advantan crema 1tub

Cutie 30g 1buc

Rp. 321 / 25.08.2010 Pacient Paun Oana (negi )

Acid salicilic 0,2g

Podofilina 1g

Alcool 2,5g

Acetona 2,5g

Sticla 10ml 1buc

Dr. Ursoiu Alina

-aplicatii locale o data la 5zile

Descrierea a 5-10 preparate industriale de uz extern, de uz intern, 5-10

medicamente injectabile, 5-10 produse perfuzabile, 5 medicamente

oftalmice, 5 tincturi, 2-5 extracte, 2 suspensii, 2 emulsii, 5-10 unguente, 5-7

supozitoare

Produse industriale de uz extern, de uz intern

Spironolactona 25mg, Ozone

Compozitie: 1cpr contine spironolactona 25mg si excipienti: amidon de porumb, celuloza

microcristalina tip 102, povidona K 30, amidonglicolat de sodiu tip A, lauril sulfat de sodiu,

dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, talc.

Grupa farmacoterapeutica: diuretice care economisesc potasiul; antagonisti ai aldosteronului.

Indicatii: Tratament preoperator de scurta durata al hiperaldosteronismului primar. Daca

pacientul este inoperabil sau refuza interventia chirurgicala, tratamentul poate fi permanent.

- Edeme de diferite cauze cu hiperaldosteronism secundar; se recomanda asocierea

spironolactonei cu alte diuretice, restrictie de sare si lichide, eventual repaus la pat.

- Edeme in cadrul insuficientei cardiace, daca pacientul nu mai raspunde la alte diuretice si/sau

pentru a potenta efectul acestora.

- Edeme si/sau ascita la pacienti cu ciroza hepatica.

- Sindrom nefrotic, daca tratamentul afectiunii de baza ori restrictia de sare si lichide, precum si

utilizarea altor diuretice se dovedesc ineficace.

- Hipertensiune arteriala esentala, in special in caz de hipokaliemie, se asociaza cu medicatia

antihipertensiva.

- Hipokaliemie, daca nu poate fi aplicat alt tratament.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la spironolactona si la oricare dintre componentii produsului.

Anurie, insuficienta renala acuta, insuficienta renala cronica severa (clearance al creatininei <10

ml/min).

Hiperkaliemie.

Insuficienta hepatica acuta sau severa.

Tratament concomitent cu saruri de potasiu si/sau alte diuretice hiperkaliemiante (triamteren,

amilorid).

Sarcina si alaptare.

Reactii adverse: Dozele mari de spironolactona si tratamentul indelungat pot fi cauza de

ginecomastie obisnuit reversibila. Alte reactii adverse, obisnuit rare si reversibile sunt: impotenta

sexuala, tulburari menstruale, intoleranta digestiva, eruptii cutanate, somnolenta. Diureticul poate

creste kaliemia. La pacientii cu insuficienta renala, atunci cand sunt asociate saruri de potasiu si

la cei sub tratament cu IEC se pot produce cresteri marcate ale kaliemiei - se intrerupe

administrarea spironolactonei si se corecteaza acest dezechilibru electrolitic. Au fost semnalate

cazuri de carcinom mamar, la pacientii tratati cu spironolactona, dar relatia cauzala nu a fost

stabilita.

Mod de administrare: Hiperaldosteronism primar, pentru pregatire preoperatorie: 100-400 mg

zilnic.

Daca pacientul este inoperabil, doza initiala poate fi redusa la fiecare 2 saptamani pana la doza

minima eficace, care se administreaza timp indelungat.

In cazul tratamentului de lunga durata, se recomanda asocierea cu alte diuretice, pentru reducerea

riscului reactiilor adverse.

Edeme (insuficienta cardiaca congestiva, ciroza hepatica, sindrom nefrotic)

Adulti: initial 100 mg/zi, in doua prize; doza poate varia intre 25 mg si 200 mg/zi. Pentru doze

mai mari, se recomanda asocierea cu alte diuretice, fara a modifica doza de spironolactona.

Copii: 3 mg/kg pe zi, in una sau doua prize.

Hipertensiune arteriala: initial 50-100 mg/zi, in doua prize, in asociatie cu alte antihipertensive.

Deoarece efectul este deplin dupa cel putin 2 saptamani, se foloseste pe aceasta perioada doza

mentionata, dupa care eventual tratamentul se continua si doza se individualizeaza.

Hipokaliemie: 25-100 mg,zilnic daca aportul oral de potasiu sau alta metoda de economisire a

potasiului nu pot fi folosite.

Lagosa 150mg Compozitie: Un drajeu contine silimarina exprimata ca silimarina 150 mg sub forma de extract

uscat metanolic de fruct de armurariu (Carduus marianus fructus) 240 mg si excipienti: nucleu -

lactoza, celuloza, microcristalina, dioxid de siliciu coloidal, croscarmeloza sodica tip A,

povidona K30, talc, stearat de magneziu, grasime solida; strat de drajefiere: shellac, zahar,

carbonat de calciu, talc, guma arabica, amidon de porumb, dioxid de titan (E 171), dioxid de

siliciu coloidal, povidona K30, macrogol 6000, glicerol 85%, polisorbat 80, ceara montan glicol.

Grupa farmacoterapeutica: hepatoprotector cu actiune lipotropa

Indicatii: Lagosa este indicat ca tratament adjuvant hepatoprotector in:

- cazuri de expunere la substante cu risc hepatotoxic

- hepatite cronice si ciroza hepatica

Contraindicatii: Hipersensibilitate la oricare din componentele medicamentului.

Reactii adverse: Foarte rar, pot sa apara reactii alergice. Ocazional, s-a observat efect laxativ

(diaree) si gastralgii.

Mod de administrare: Doza uzuala recomandata este de 300 mg silimarina (2 drajeuri Lagosa)

pe zi. Drajeurile se vor inghiti cu o cantitate mica de lichid.

Alpha D3 0,25µg

Compozitie: O capsula moale contine alfacalcidol 0,25 microg si excipienti: acid citric anhidru,

galat de propil, DL-a-tocoferol, alcool etilic anhidru, ulei de arahide, gelatina, glicerol 85%,

anidrisorb 85/70 (sorbitol, sorbitan anhidride, manitol, polioli superiori, apa), oxid rosu de fer (E

172), cerneala comestibila neagra A 103 79 (selac, oxid negru de fer (E 172), alcool etilic

denaturat, alcool izopropilic, 1-butanol si acetat de etil).

Grupa farmacoterapeutica: vitamina D si analogi.

Indicatii: - tratament curativ al osteodistrofiei renale la pacienti cu insuficienta renala in stadiu

de uremie, adulti si copii, inainte de inceperea dializei - clearance al creatininei mai mic de 30

ml/min si 1,73 m2. Osteodistrofia renala trebuie diagnosticata inainte de inceperea tratamentului

- prin examen radiologic si/sau cresterea fosfatazei alcaline si scaderea calcemiei sub 95 mg/1

- tratament preventiv al osteodistrofiei renale la copii si adulti cu insuficienta renala, nedializati,

numai in caz de hiperparatiroidism diagnosticat si doar dupa corectarea hiperfosfatemiei

- rahitism pseudocarential

- rahitism si osteomalacie prin hipofosfatemie vitamino-rezistente, in asociere cu fosfati si

vitamina D

- hipoparatiroidism si pseudohipoparatiroidism

- prevenirea bipocalcemiei post-paratiroidectomie in cazul hiperparatiroidismului primar sau

tertiar

- osteoporoza

Contraindicatii: - hipercalcemie (mai mare de 2,6 mmol/1)

- hiperfosfatemie (cu exceptia celei din hipoparatiroidism)

- hipermagnezemie

- hipersensibilitate la vitamina D sau la oricare dintre componentele produsului

Reactii adverse: In cazul insuficientei renale, riscurile majore ale alfacalcidolului sunt

hipercalcemia si hiperfosfatemia, putand sa apara calcificari ale tesuturilor moi - cornee,

conjunctiva, piele, vase, rinichi . In cazul hipoparatiroidismului si hipofosfatemiei vitamino-

rezistente, riscul este reprezentat de hipercalcemie cu hiercalciurie; acest fenomen poate fi

prevenit prin intreruperea administrarii alfacalcidolului atunci cand calciuria depaseste 6 mg/kg

si zi.

Mod de administrare: Osteodistrofie renala: Doza recomandata pentru tratamentul curativ la

adult este de 1-2 microg alfacalcidol pe zi. Se recomanda inceperea tratamentului cu 0,5-1

microg alfacalcidol pe zi la adulti si copii cu greutate peste 20 kg. Ulterior, doza se va ajusta

pentru a mentine un raport fosfo-calcic normal.

Doza recomandata pentru tratamentul preventiv este de 0,5-1 microg alfacalcidol pe zi la adult si

copii cu greutate mai mare de 20 kg.

Rahitism pseudocarential: Se recomanda initierea tratamentului cu doze de 2-4 microg

alfacalcidol pe zi; pentru tratamentul de intretinere se administreaza 0,75-2 microg alfacalcidol

pe zi.

In formele cu alopecie se adminstreaza 5-8 microg alfacalcidol pe zi, in asociere cu fosfati.

Rahitism si osteomalacie prin hipofosfatemie vitamino-rezistente: Doza recomandata este de 1-6

microg alfacalcidol pe zi, in asociere cu fosfati.

Hipoparatiroidism si pseudohipoparatiroidism: Doza recomandata la adulti si la copii cu

greutate peste 20 kg este de 1-3 microg alfacalcidol pe zi.

Osteoporoza: Doza recomandata este de 0,5 microg alfacalcidol pe zi. In functie de raspunsul

biochimic, doza initiala va fi ajustata pentru a evita hipercalcemia. Calciul plasmatic va fi

determinat initial saptamanal. Doza de Alpha D3 poate fi marita la nevoie prin cresteri de 0,25-

0,50 microg alfacalcidol pe zi. Cei mai multi pacienti rapund la doze de 1-3 microg alfacalcidol

zi. Dupa stabilirea dozei, calcemia poate fi masurata o data la 2-4 saptamani.

Capsulele se vor inghiti cu putina apa, fara a le mesteca, suge sau sfarama.

Claritine sirop Compozitie: O lingurita (5 ml) sirop contine loratadina 5 mg si excipienti: propilenglicol,

glicerol, acid citric anhidru, benzoat de sodiu, zahar, aroma de piersici, apa purificata.

Grupa farmacoterapeutica: antihistaminice

Indicatii: Claritine amelioreaza manifestarile rinitei alergice (de ex. febra de fan), cum sunt:

stranutul, rinoreea sau pruritul nazal si pruritul si congestia conjunctivala. Claritine poate fi

utilizat si in tratamentul urticariei, o afectiune alergica a pielii, pentru ameliorarea manifestarilor

cum sunt pruritul, eritemul, numarul si dimensiunea papulelor urticariene.

Contraindicatii: Nu trebuie sa utilizati Claritine daca ati prezentat reactii neobisnuite sau

alergice la acest medicament.

Reactii adverse: Pot sa apara reactii adverse care, ocazional, pot necesita asistenta medicala.

Informati medicul sau farmacistul in cazul in care aveti o reactie adversa care persista, devine

suparatoare sau considerati ca este grava.

Administrat in doza recomandata, Claritine nu provoaca, de obicei, uscaciunea gurii sau

somnolenta. Au fost semnalate rareori: dureri de cap (cefalee), oboseala, tulburari gastrice,

nervozitate si rash. Foarte rar, se pot produce: caderea parului, reactii alergice severe si afectare

hepatica.

Mod de administrare: Utilizati acest medicament urmand cu strictete recomandarile medicului

sau farmacistului. Nu folositi cantitati mai mari de Claritine sirop si nu administrati

medicamentul mai des decat este recomandat in prospect.

Adulti si copii in varsta de 12 ani si peste: doua lingurite (10 mg) de Claritine sirop, odata pe zi.

Copii in varsta de 2-12 ani:

- greutate corporala > 30 kg: doua lingurite (10 mg) de Claritine sirop, o data pe zi.

- greutate corporala < 30 kg: o lingurita (5 mg) de Claritine sirop, o data pe zi.

Copii in varsta de 1-2 ani: o jumatate de lingurita (2,5 mg) de Claritine sirop,o data pe zi.

Claritine nu este recomandat copiilor cu varsta sub 1 an. In cazul in care ati omis o doza, luati-o

cat mai curand posibil, apoi continuati tratamentul conform schemei recomandate. Nu dublati

doza.

Zentel 0,4g / 10ml Compozitie: albendazol 4g si excipienti pt 100ml: silicat de aluminiu si magneziu, CMC-Na,

glicerina, polisorbat 80, monolaurat de sorbitan, sorbat de potasiu, acid benzoic, acid sorbic,

silicon antispumant 1510, zaharina sodica, aroma de vanilie, aroma de portocale, aroma de

fructul pasiunii, apa purificata.

Grupa farmacoterapeutica: antihelmintice si antiparazitare.

Indicatii: pentru tratamentul unei varietati largi de manifestari intestinale determinate de viermi

si paraziti. Este eficace impotriva trichinelei spiralis, oxiurilor, limbricilor, teniei, nematodelor,

viermilor care determina tricocefaloza si intr-o varietate de manifestari sistemice determinate de

paraziti, incluzand boala hidatica sau neurocisticercoza.

Reactii adverse: dureri de cap si ameteli, varsaturi sau greata, durere de stomac sau diaree,

senzatie de mancarime.

Mod de administrare: pentru tratamentul infectiilor intestinale doza uzuala pentru adulti si copii

cu varsta peste 2ani 10ml, o doza pe zi, timp de zile consecutive. Pentru tratarea copiilor cu

varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani, doza este de 5ml, o data pe zi.

Carmol, lotiune pentru frectie Compozitie: Alcohol Denat., Aqua, Menthol, Terpineol, Cinnamal - aldehida cinamica, Savory

(Satureia Hortensis) Oil - ulei de cimbru.

Actiune: Carmol activeaza circulatia locala a sangelui. In timpul aplicarii locale are o actiune

rubefianta decongestionand tesuturile si organele subiacente locului aplicarii.

Uleiul de cimbru stimuleaza circulatia determinand revigorarea si relaxarea musculara

diminuand astfel senzatia de contractura.

Mentolul produce dilatarea vaselor de sange cu care vine in contact determinand initial o senzatie

de raceala pe piele, urmata de o incalzire. Stimuleaza nervii senzitivi si motori influentand

atenuarea contracturii musculare si a pruritului.

Indicatii: Lotiune pentru frectie, cu scopul revigorarii si relaxarii musculare precum si a

diminuarii pruritului.

Clavusin, solutie pentru uz extern Compozitie: Solutia pentru uz extern contine acid salicilic 19,3 g, acetona 50,2 g, acid lactic 19,3

g, ago II 8,4 g, alcool pana la 100 g (flacon cu 10 ml).

Indicatii: Clavus (bataturi).

Actiune terapeutica : Keratolitic foarte activ.

Mod de administrare: Pensulare locala.

Reactii adverse: Abuzul poate provoca arsuri.

Condyline, solutie pentru uz extern Compozitie: Contine 5 mg per ml podofilotoxina in solutie de etanol.

Indicatii terapeutice: Condiloamele acuminate externe.

Contraindicatii: Nu trebuie utilizat in timpul sarcinii si lactatiei si nici la copii. Trebuie evitata

asocierea Condyline-ului cu alte preparate de podofilina.

Efecte secundare: Efectele adverse locale apar de obicei impreuna cu efectul terapeutic optim, in

zilele a doua si a treia de tratament, cand incepe necroza condiloamelor. In general, aceste efecte

adverse sunt moderate si constau in roseata cu putina durere si/sau ulceratia superficiala a

epiteliului din zona tratata. Durerea in timpul aplicarii Condyline-ului este de asteptat. Edemul si

balanopostita au fost semnalate la pacientii cu vegetatii mari in pliul preputial. Aceste efecte

locale se diminueaza dupa cateva zile de terapie antiinflamatorie topica (ex., cu corticosteroizi

topici).

Posologie si mod de administrare: Condyline se aplica cu atentie de doua ori pe zi pe

condiloame, cu ajutorul unui aplicator inclus in pachet. Apoi se lasa sa se usuce. Aplicatiile se

fac de doua ori pe zi, timp de trei zile consecutiv. Acest tratament poate fi repetat in fiecare

saptamana, timp de maximum cinci saptamani succesive. De evitat orice contact al Condyline-

ului cu pielea sanatoasa.

Medicamente injectabile

Algifen, solutie injectabila

Compozitie: 5 ml solutie injectabila contin metamizol sodic 2,5 g, clorhidrat de pitofenona 0,01

g, bromometilat de fenpipramida 0,0001 g si excipienti: apa pentru preparate injectabile.

Indicatii: Algifen solutie injectabila este indicat in tratamentul simptomatic al sindroamelor

algice intense insotite de spasme ale musculaturii netede: (colica renala, colica biliara,

pancreatita cronica, cistalgii, colite, dismenoree).

De asemenea, este recomandat in tratamentul durerilor postoperatorii si posttraumatice intense,

in migrene.

Contraindicatii: - hipersensibilitate la oricare dintre componente, in special la metamizol si la

pirazolone in general, precum si la acidul acetilsalicllic

- glaucom cu unghi inchis

- afectiuni uretro-prostatice cu risc de retentie urinara

- boli de sange: agranulocitoza (inclusiv in antecedente, indiferent de cauza), leucopenie,

granulocitopenie, deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza

- afectiuni hepatice

- afectiuni renale

- porfirie

Reactii adverse: Agranulocitoza poate sa apara indiferent de doza, dupa prima administrare sau

dupa administrari repetate. Acest fenomen este rar, dar este grav si in cazul aparitiei sale (febra,

angina ulcero-necrotica, ulceratii bucale), se recomanda intreruperea imediata a tratamentului si

efectuarea urgenta a hemogramei.

De asemenea, rar pot sa apara crize de astm bronsic la pacientii polisensibilizati, in special la cei

alergici la acidul acetilsalicilic.

Mod de administrare: Doza uzuala recomandata este de 1 fiola Algifen solutie injectabila de 1-3

ori pe zi, in functie de intensitatea durerii. Se administreaza intramuscular profund sau

intravenos.

Etamsilat 250mg/2ml, solutie injectabila Compozitie: O fiola (2 ml) de solutie injectabila contine 250 mg etamsilat si excipienti: disulfit

de sodiu, edetat disodic, apa pentru preparate injectabile.

Indicatii: - profilaxia si tratamentul hemoragiilor prin rupturi de vase mici (in panza) aparute in

cursul interventiilor chirurgicale din ginecologie, obstetrica, ORL, urologie, gastroenterologie

- se administreaza la aparitia hematuriei, hematemazei si melenei, in metroragii, menoragii

primare sau provocate de dispozitive intrauterine in diverse situatii clinice: ciroza hepatica si

hepatita cronica, purpura, echimoze si hematoame spontane

- epistaxis, hemoptizii, hemoragii gingivo-dentare

- hemoragii de natura medicamentoasa (prin anticoagulante sau antiinflamatorii nesteroidiene)

- in neonatologie: profilaxia hemoragiilor periventriculare la prematuri

Contraindicatii: Sensibilitate la Etamsilat.

Reactii adverse: Rareori hipotensiune trecatoare, cefalee, eruptii cutanate. Daca in timpul

tratamentului apar alte reactii sau manifestari neplacute in afara celor enumerate in prospect, va

rugam sa le comunicati medicului sau farmacistului.

Mod de administrare: - injectii i.m. sau i.v. 1-2 fiole cu 1-2 ore inaintea interventiilor

chirurgicale; eventual inca 1-2 fiole in timpul operatiei sau dupa aceasta

- in urgente 1-2 fiole apoi cate o fiola la 4-6 ore, doza de intretinere uzuala este de o fiola de 2

ori/zi

- aplicatie locala: se imbiba o compresa cu continutul unei fiole si se aplica pe zona hemoragica

sau in alveola in extractia dentara

- neonatologie: 10 mg/kg corp i.m. in primele doua ore de la nastere; se repeta apoi la 6 ore, timp

de 4 zile

Fitomenadion 10mg/ml, solutie injectabila

Compozitie: 1 ml solutie apoasa coloidala contine 10 mg fitomenadiona.

Indicatii: - hipoprotrombinemia congenitala sau consecutiva administrarii unor preparate de tip

cumarinic

- carenta de Vitamina K din insuficienta hepatica si icterul obstructiv

- tulburarile de absorbtie intestinala dupa tratament oral de lunga durata cu antibiotice, sulfamide

sau salicilati

- intoxicatiile cu warfarina

- boala hemoragica a nou-nascutului

Contraindicatii: Intoleranta la fitomenadiona (atentie la simptomele de soc).

Reactii adverse: - injectarea intravenoasa rapida poate provoca: sudoratie, congestia fetei,

senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps vascular periferic sau chiar

accidente letale

- la nou-nascuti, in cazuri rare, tratamentul poate cauza hiperbilirubinemie

- la pacientii cu afectiuni hepatice, injectarea intramusculara repetata poate duce la modificari

locale cutanate si subcutanate

Mod de administrare: Adulti: - in urgente cu risc letal se administreaza intravenos, foarte lent, 2-

10 mg/zi; in intoxicatia acuta cu cumarinice se pot injecta pana la 40 mg/zi

- curativ - intramuscular, 5-40 mg/zi

Nou-nascuti si sugari cu boala hemoragica:

- profilactic, intramuscular 0,5-2 mg/zi sau oral 1-2 mg/zi

- curativ, intramuscular 1-2 mg/zi

Alflutop, fiole

Compozitie: Solutie apoasa sterila, injectabila, 1 ml solutie continand: 10 mg concentrat bioactiv,

extras si purificat din organisme marine, care consta in mucopolizaharide, condroitin sulfat,

aminoacizi, peptide, ioni de Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu, Zn, avand drept conservant maximum 5 mg

fenol.

Indicatii: Boli reumatice degenerative: coxartroze, gonartroze, spondiloze (artroza coloanei

vertebrale), artroze interfalangiene (si ale incheieturilor mainilor si picioarelor). Convalescenta

(ca fortifiant).

Reactii adverse: Ocazional pot aparea cresteri ale tensiunii arteriale si dureri in articulatiile

injectate care nu necesita intreruperea tratamentului. Testele clinice au dovedit ca Alflutop este

bine tolerat inclusiv de pacientii cu afectiuni gastro-intestinale.

Administrare: Administrarea se face prin injectare profund intramuscular 1 ml (1 fiola) zilnic,

timp de 3 saptamani. Ultimele teste clinice recomanda injectii intraarticulare in articulatiile

afectate, cate 1-2 ml (1-2 fiole) din 3 in 3 zile, 5 administrari, sub stricta supraveghere medicala.

Tratamentul se repeta la 6 luni.

Miofilin, solutie injectabila Compozitie: Fiole continand: Aminofilina 0,048 g, 0,240 g;

Piperazina hexahidrat 0,005 g0,025 g; Apa distilata pana la2 ml, 10 ml

Indicatii: Astm esential, dispnee astmatiforma de origini diverse.

Contraindicatii: Hemoragii cerebrale, nefrita acuta, epilepsie.

Mod de administrare: Adulti: 1-3 fiole de 10 ml pe zi in injectii lente intravenoase.

Copii: 7-15 ani = 1-2 fiole de 2 ml pe zi in injectii lente intravenoase.

Maleat de ergometrina, solutie injectabila

Compozitie: Fiole a 1 ml solutie apoasa continand ergometrina maleat 0,2 mg (cutie cu 10 buc.).

Indicatii: Profilaxia si controlul metroragiilor post-partum, involutie uterina imperfecta, retentie

de lohii; hemoragii in cursul operatiilor cezariene, metroragii post-abortum, meno- si metroragii

grave.

Contraindicatii: Sarcina, travaliu (pana la degajarea umarului), perioada de alaptare, toxemie,

insuficienta hepatica avansata; hipertensiunea arteriala si bolile vasculare obliterante (angina

pectorala, arterite periferice) contraindica injectare si impun prudenta pentru administrarea orala;

prudenta in prezenta starilor infectioase, in bolile hepatice si in bolile renale, ca si in caz de

deficit de pompa cardiaca; nu se asociaza cu vasoconstrictoare.

Mod de administrare: Intramuscular 1-2 fiole (0,2-0,4 mg); intravenos 1/2-1 fiola (la nevoie se

poate repeta dupa 1 ora); oral 1-4 fiole de 3 ori/zi.

Reactii adverse: Dozele mari pot provoca greata, voma, dureri pelviene, hipertensiune arteriala

trecatoare; injectarea intravenoasa rapida (in mai putin de 1 minut) poate fi cauza de

hipertensiune arteriala brusca (chiar de accidente cerebro-vasculare), parestezii, ameteli, cefalee,

tinitus, palpitatii, dureri precordiale, dispnee, sudoratie; rareori eruptii cutanate.

Humalog-Pen(R) 100U/ml Compozitie: Un ml conţine 100U (echivalent cu 3,5mg) insulină lispro (de origine ADN

recombinant produsă pe E. coli) si excipienti: Metacrezol [3,15 mg/ml] Glicerol Fosfat disodic.

7H2O Oxid de zinc Apă pentru preparate injectabile Se pot folosi acid clorhidric şi hidroxid de

sodiu pentru ajustarea pH-ului la 7,0 - 7,8.

Indicaţii terapeutice: Pentru tratamentul adulţilor şi copiilor cu diabet zaharat care necesită

insulină pentru menţinerea homeostaziei glucozei. De asemenea, Humalog este indicat pentru

stabilizarea iniţială a diabetului zaharat.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la insulina lispro sau la oricare dintre excipienţi.

Hipoglicemie.

Doze şi mod de administrare:

Dozajul trebuie stabilit de către medic, în conformitate cu necesarul pacientului.

Humalog se poate administra cu puţin timp înainte de mese. Atunci când este necesar, Humalog

se poate administra cu puţin timp după mese. Produsele Humalog trebuie administrate prin

injectare subcutanată sau prin pompă continuă de perfuzie subcutanată şi, chiar dacă nu este

recomandat, se pot administra şi prin injectare intramusculară. De asemenea, dacă este necesar,

Humalog poate să fie administrat intravenos, de exemplu pentru controlul glicemiei în timpul

cetoacidozei, bolilor acute sau în perioadele intra- şi postoperatorii.

Administrarea subcutanată trebuie făcută la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau abdomenului.

Utilizarea locurilor de injectare trebuie rotată, astfel încât să nu se folosească acelaşi loc mai

frecvent decât aproximativ o dată pe lună.

Atunci când se administrează subcutanat, trebuie avut grijă ca la injectarea Humalog să nu se

puncţioneze un vas de sânge. După administrare, locul injectării nu trebuie masat. Pacienţii

trebuie învăţaţi să utilizeze tehnicile corespunzătoare de injectare.

Administrat subcutanat, Humalog îşi exercită efectul rapid şi are o durată mai mică de acţiune (2

pânăla 5 ore), comparativ cu insulina solubilă. Acest debut rapid al acţiunii permite ca o injecţie

de Humalog (sau, în cazul administrării prin perfuzie subcutanată continuă, un bolus de

Humalog) să se administreze foarte aproape în timp de momentul mesei. Acţiunea în timp a

oricărei insuline poate să varieze considerabil la persoane diferite sau în diferite perioade de timp

la aceeaşi persoană. Debutul mai rapid al acţiunii în comparaţie cu insulina umană solubilă se

menţine indiferent de locul injectării. Ca şi în cazul tuturor preparatelor de insulină, durata

acţiunii Humalog este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatura şi

activitatea fizică.

Humalog se poate folosi în asociere cu insulină umană cu acţiune mai lungă sau cu antidiabetice

orale derivate de sulfoniluree, conform recomandării medicului.

Atunci când se administreazăcu o pompă de perfuzie de insulină, Humalog nu trebuie amestecat

cu nici o altă insulină.

Reactii adverse: Cea mai frecventă reacţie adversă pe care poate să o prezinte un pacient cu

diabet zaharat în timpul tratamentului cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate

să ducă la pierderea conştienţei şi, în cazuri foarte grave, la deces. Nu sunt prezentate frecvenţe

specifice ale hipoglicemiei pentru căhipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină cât şi al

altor factori, de exemplu, nivelul dietei şi exerciţiilor pacientului.

Alergia locală este frecventă (1/100 la <1/10) la pacienţi. La locul injectării insulinei pot să

aparăroşeaţă, tumefiere şi prurit. De obicei, această reacţie se remite în câteva zile până la câteva

săptămâni. În unele cazuri, această reacţie adversă poate să fie legată de alţi factori decât

insulina, cum sunt iritanţii din dezinfectantele cutanate sau tehnica deficitară a injectării. Alergia

sistemică, rară (1/10000 la 1/1000) dar potenţial mai gravă, este o alergie generalizată la insulină.

Ea poate să provoace erupţii cutanate generalizate, dispnee, wheezing, scăderea tensiunii

arteriale, tahicardie sau transpiraţii. Cazurile severe de alergie generalizată pot pune viaţa în

pericol.

Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă (1/1000 la <1/100).

Produse perfuzabile

Glucoza 10% Compoziţie: 1000 ml soluţie perfuzabilă conţin glucoză 100 g sub formă de glucoză monohidrat

110 g şi excipienţi: clorură de sodiu, acid clorhidric 0,1 mol/l sau hidroxid de sodiu 0,1 mol/l,

apă pentru preparate injectabile.

Indicaţii terapeutice: Aport caloric glucidic.

Prevenirea deshidratării extracelulare.

Rehidratare în cazul în care există pierdere lichidiană mai mare decât pierderea de clorură de

sodiu sau de alţi electroliţi.

Profilaxia şi tratamentul cetozei în caz de denutriţie, diaree, vărsături.

Vehicul pentru aport terapeutic în perioada preoperatorie, peroperatorie şi postoperatorie

imediată.

Soluţia de glucoză 5% este izoosmotică cu sângele şi este cel mai frecvent utilizată în depleţia de

lichide.

Soluţiile de glucoză cu concentraţii mai mari de 5% sunt hiperosmotice şi sunt folosite, în

general, ca sursă de carbohidraţi.

Contraindicaţii: - Hiperglicemie

- Hipokaliemie

- Acidoză metabolică

- Hiperhidratare şi deshidratare hipotonă

- Insuficienţă renală severă

- Hemoragie intracraniană şi intraspinală, accident vascular cerebral ischemic.

Doze şi mod de administrare Adulţi:

Doza recomandată este de până la 6 g glucoză/kg şi zi.

Viteza de perfuzare nu trebuie să depăşească 0,25 g glucoză/oră.

Copii (peste 6 ani):

Doza maximă de glucoză pe zi la copii între 6 şi 10 ani: până la 10 g glucoză/kg.

Doza maximă de glucoză pe zi la copii între 11 şi 14 ani: până la 8 g glucoză/kg.

Reacţii adverse: Dacă soluţia este administrată comform recomandărilor, nu apar reacţii adverse.

La pacienţii cu diabet zaharat şi astm bronşic au fost raportate reacţii anafilactoide.

La locul injectării este posibil să apară durere, inflamaţie, iritaţie şi tromboflebită.

Administrarea de glucoză intravenos se poate asocia ce hipokaliemie, hipomagneziemie şi

hipofosfatemie şi tromboză venoasă profundă.

Administrarea de glucoză în cazul în care nivelele de tiamină sunt inadecvate poate precipita

encefalopatia Wernicke.

Administrarea prelungită poate duce la deshidratare, la creşterea producţiei de CO2, care poate fi

important în caz de insuficienţă respiratorie şi stimulează secreţia de catecolamine.

Poate să apară poliurie.

Pentoxifilin, fiole Compozitie:

Solutie injectabila - 1 ml solutie apoasa contine 20 mg pentoxifilina.

Indicatii: Tulburari circulatorii periferice arteriale si venoase de natura aterosclerotica si/sau

diabetica; arteriopatie cronica obliteranta (stadiul II dupa Fontaine); tulburari trofice in

sindromul post-trombotic, ulcer de gamba, gangrena, degeraturi. Tulburari ale circulatiei

cerebrale: sindrom ischemic, vertij, cefalee, tulburari de memorie si atentie, diminuarea

capacitatii intelectuale. Tulburari circulatorii la nivel ocular si al urechii interne.

Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la derivati xantinici (pentoxifilina, cofeina,

teobromina, teofilina). Infarct miocardic recent, hemoragii masive, scleroza cerebrala si

coronariana cu hipertensiune.

Doze si mod de administrare: Tratamentul va fi individualizat in functie de starea clinica si

reactivitatea bolnavului, Pentoxifilin putand fi administrat pe cale orala sau combinat (oral si

parenteral).

Parenteral: este recomandat ca la inceputul tratamentului sa se testeze reactia individuala a

pacientului, prin administrarea a 2,5 ml sol. inj. diluata cu 7,5 ml ser fiziologic. In perfuzie

intravenoasa se administreaza initial o fiola in 250-500 ml solutie perfuzabila (NaCl 9 , levuloza

5%, glucoza sau inlocuitori ai masei sanguine), in timp de 90-180 min. In zilele urmatoare,

dozele pot fi crescute cu cate 50 mg (2,5 ml sol. inj.), pana la max. 300 mg (15 ml)/zi. In caz de

tulburari grave de circulatie se pot face perfuzii de doua ori/zi.

Reactii adverse:Cele mai frecvente sunt tulburarile gastro-intestinale (greata, voma, arsuri si/sau

dureri epigastrice, diaree) si eruptiile pruriginoase (reactii cutanate alergice). Toate aceste

simptome dispar la intreruperea tratamentului. in cazuri rare, la doze mari de Pentoxifilin pot sa

apara: tahicardie, scaderea tensiunii arteriale, angina pectorala, senzatie de caldura. In astfel de

cazuri se reduce doza zilnica sau chiar se intrerupe tratamentul. In cazuri izolate apar modificari

ale tabloului sangvin, diminuarea numarului plachetelor sanguine, hemoragii ale pielii,

mucoaselor si ale tractului digestiv.

Clorura de sodiu, solutie perfuzabila

Compozitie: Solutie perfuzabila de clorura de sodiu 0,9% 250 ml, 500 ml si 1 000 ml, in saci de

PVC atoxic, apirogen; fiole a 10 ml solutie apoasa injectabila de clorura de sodiu 0,9% si 10%

Indicatii: Aport de sare si apa in stari de deshidratare si deficit de sare (varsaturi frecvente si

diaree profuza, arsuri intinse, boala Addison etc.); solutia 0,9% in fiole se foloseste si ca solvent.

Contraindicatii: Supraincarcare sodica, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, insuficienta

renala, insuficienta hepatica grava, sindrom edemo-ascitic al cirozei, edem pulmonar, edeme

periferice, toxemie gravidica, hipercorticism.

Reactii adverse: Dozele excesive produc supraincarcare circulatorie si edeme, administrarea

indelungata poate provoca hipercloremie cu acidoza; injectarea paravenoasa a solutiei hipertone

produce iritatie, chiar necroza.

Mod de administrare: Solutia 0,9% se perfuzeaza sau se injecteaza intravenos sau subcutanat;

pentru bolnavii care nu pot ingera lichide sunt necesari zilnic 500 ml solutie de clorura de sodiu

0,9%, impreuna cu 1-1,5 l solutie de glucoza 5%; solutia hipertona (10%) se injecteaza

intravenos strict, in doze functie de natriemie si greutatea corporala.

Manitol, solutie perfuzabila Compozitie: Saci P.V.C. a 250 ml solutie perfuzabila Manitol 20%. Saci P.V.C. a 500 ml solutie

perfuzabila Manitol 20%.

Indicatii: Manitol 20%: edem cerebral cu hipertensiune intracraniana, hipertensiune

intracelulara.

Contraindicatii: Hiperosmolaritate plasmatica preexistenta, deshidratare predominant

intracelulara.

Neodolpasse, solutie perfuzabila Compozitie: Solutie perfuzabila 1000 ml contin: diclofenac sodic 0,3 g, citrat de orfenadrina 0,12

g osmolaritate 294-303 mOsm/l; fl. x 250 ml

Indicatii:Durere postoperatorie in interventii neurochirurgicale, durere in afectiuni reumatice,

durere de origine vertebrala.

Contraindicatii: Hipersensibilitate, miastenia gravis, paralizie bulbara, glaucom cu unghi ingust,

retentie urinara (asociata cu adenom de prostata, hipertrofia prostatei, obstructie vezicala),

tahiaritmii, ulceratii gastro-intestinale, megacolon, tulburari hematopoietice, porfirie, istoric de

astm bronsic, urticarie sau rinita acuta dupa administrarea acidului acetilsalicilic. Copii sub 18

luni. Sarcina si alaptare.

Doze si administrare: Adulti si copii peste 14 ani: 250 ml pe zi, in cazuri exceptionale 2 x 250

ml/zi. Durata perfuziei 1,5-2 ore. In IR dozele se ajusteaza. Durata tratamentului 5-10 zile.

Tratamentul poate fi reluat dupa minim 2 saptamani.

Reactii adverse: Epigastralgii, inapetenta, greata, varsaturi, diaree, crampe abdominale,

dispepsie, anorexie, meteorism, cefalee, ameteli, vertij, rash, exantem.

Medicamente oftalmice

Floxal, picaturi oftalmice Compozitie: Un ml picaturi oftalmice, solutie contine ofloxacina 3 mg si excipienti: clorura de

benzalconiu, clorura de sodiu, acid clorhidric 1M, hidroxid de sodiu 1M, apa pentru preparate

injectabile. O doza (o picatura) contine 0,10 mg ofloxacina.

Indicatii terapeutice: Infectii la nivelul segmentului anterior al ochiului provocate de germeni

sensibili la ofloxacina, cum ar fi:

- inflamatii bacteriene ale conjunctivei, corneei, pleoapelor si sacului lacrimal

- ulcer cornean

- orgelet, chalazion

Contraindicatii: Nu trebuie sa utilizati Floxal solutie oftalmica daca aveti hipersensibilitate la

oricare din excipientii medicamentului.

Doze si mod de administrare: Daca nu v-a fost indicat altfel, instilati o picatura de solutie de 4

ori pe zi in sacul conjunctival al ochiului afectat.

Tratamentul cu Floxal nu trebuie sa dureze mai mult de doua saptamani.

Reactii adverse:

Ce efecte adverse pot sa apara in cursul utilizarii Floxal solutie oftalmica?

Pot sa apara reactii de hipersensibilitate cum ar fi inrosirea conjunctivei si/sau senzatii usoare de

arsuri la nivelul ochiului tratat. In majoritatea cazurilor, aceste simptome persista un timp scurt.

Reactii de hipersensibilitate cu manifestare sistemica au fost observate in cazuri foarte rare.

Atentie:

Daca apar reactii diferite de cele mentionate in acest prospect adresati-va medicului sau

farmacistului.

Maxitrol, solutie oftalmica Compozitie: Maxitrol (Dexametazona 0,1%, Neomicina sulfat, Polimixina B sulfat) este o

combinatie steroidica-antiinfectioasa in doza multipla, preparata sub forma de suspensie sterila si

unguent steril, pentru aplicatii locale. Preparatul oftalmic Maxitrol combina doua antibiotice

oferind un spectru larg de activitate antibacteriana, cu actiunea antiinflamatorie a unui

corticosteroid, dexametazona, in scopul combaterii anumitor-infectii microbiene ale segmentului

anterior al ochiului. Preparatul este inclus intr-un dizolvant izotonic continand hidroxipropil

metilceluloza pentru maxim de eficacitate si confort. Fiecare ml de suspensie contine: substante

active: dexametazona 0,1%, neomicina sulfat echivalenta cu neomicina 3,5 mg/g, polimixina B

sulfat 6.000 unitati/g. Conservant: clorura de benzalconiu 0,004%. Vehicul: hidroxipropil

metilceluloza 0,5%. Substante inactive si apa purificata. Fiecare gram de unguent contine:

Substante active: dexametazona 0,1%, neomicina sulfat echivalenta cu neomicina 3,5 mg/g,

polimixina B sulfat 6.000 unitati/g. Conservanti: metilparaben 0,05%, propilparaben 0,01%.

Substante inactive: petrolat alb, lanolina lichida anhidra.

Indicatii: Maxitrol este indicat in inflamatiile oculare, atunci cand se considera necesara

asocierea unui agent antimicrobian.

Contraindicatii: Keratita epiteliala produsa de Herpes simplex (keratita dendritica), vaccina,

varicela si multe alte afectiuni virale ale corneei si conjunctivei. Infectiile mycobacteriene ale

ochiului. Afectiuni fungice ale structurilor oculare. Hipersensibilitate fata de oricare component

al acestui preparat (hipersensibilitatea fata de componenta antibiotica apare cu o frecventa mai

mare decat fata de celelalte componente). Folosirea acestei combinatii este intotdeauna

contraindicata dupa inlaturarea fara complicatii a unui corp strain cornean.

Atentie! Intrebuintarea indelungata poate produce glaucom, cu afectarea nervului optic, defecte

ale acuitatii vizuale si campului vizual si formarea unei cataracte posterioare subcapsulare.

Utilizarea de lunga durata poate deprima raspunsul imun al gazdei, crescand astfel riscul

infectiilor oculare secundare. In acele afectiuni care produc subtierea corneei si a sclerei, pot

aparea perforatii dupa folosirea topica a steroizilor. In afectiunile acute purulente ale ochiului,

steroizii pot masca infectia sau o pot exacerba. Daca astfel de preparate sunt folosite timp de 10

zile sau mai mult, se impune monitorizarea de rutina a presiunii intraoculare, chiar daca acest

lucru este mai dificil in cazul copiilor si pacientilor necooperanti. Utilizarea terapiei steroidice in

tratamentul herpesului simplex necesita prudenta crescuta.

Doze si mod de administrare: Maxitrol Suspensie: a se scutura bine flaconul inainte de

intrebuintare. Se instileaza una sau doua picaturi local, in sacul conjunctival. In afectiunile

severe, pot fi administrate la fiecare ora, rarind apoi instilatiile pe masura ce inflamatia se reduce.

In afectiunile usoare, picaturile pot fi folosite de 4-6 ori pe zi.

Maxitrol unguent: se aplica o cantitate mica in sacul conjunctival de 3-4 ori pe zi, sau se poate

adauga picaturilor, la culcare.

Reactii adverse: Reactiile adverse care apar secundar administrarii combinatiei steroid-agent

antiinfectios, pot fi atribuite componentei steroidice, componentei antiinfectioase sau

combinatiei. Cifrele exacte ale incidentei nu pot fi stabilite atata timp cat nu exista un numitor

comun al pacientilor tratati. Reactiile adverse care apar cel mai frecvent ca urmare a prezentei

componentei antiinfectioase sunt sensibilizarile alergice. Reactiile secundare datorate

componentei steroidiene, in ordinea descrescatoare a frecventei, sunt: cresterea presiunii

intraoculare cu posibila dezvoltare a unui glaucom si, uneori, afectarea nervului optic; formarea

unei cataracte posterioare subcapsulare si intarzierea vindecarii leziunilor. Dupa folosirea

combinatiilor de steroizi cu agenti antimicrobieni, s-a semnalat dezvoltarea unor infectii

secundare. Infectiile fungice ale corneei sunt, in mod special, susceptibile de a se dezvolta

concomitent cu aplicarea pe termen lung a steroizilor. Posibilitatea invaziei fungice trebuie luata

in considerare in cazul oricarei ulceratii corneene persistente, pentru care a fost utilizat tratament

steroidic. Pot aparea infectii bacteriene oculare secundare, ca urmare a deprimarii raspunsului

imun al gazdei.

Trusopt, picaturi oftalmice Compozitie: Trusopt (solutie oftalmica de dorzolamid hidroclorid, MSD) este un nou inhibitor al

anhidrazei carbonice, destinat administrarii topice oculare. Spre deosebire de inhibitorii orali ai

anhidrazei carbonice, Trusopt, care se administreaza topic, isi exercita efectele direct la nivelul

ochilor.

Indicatii: Solutia oftalmica de Trusopt este indicata in tratamentul tensiunii intraoculare crescute,

la pacientii cu: hipertensiune oculara; glaucom cu unghi deschis; glaucom pseudoexfoliativ si

alte glaucoame secundare cu unghi deschis.

Contraindicatii: Trusopt este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la oricare dintre

componentele acestui produs.

Doze si mod de administrare: Atunci cand este administrat in monoterapie, doza de solutie

oftalmica de Trusopt este o picatura de trei ori pe zi in ochiul afectat (ochii afectati). Atunci cand

este administrat ca terapie complementara, asociat cu un beta-blocant oftalmic, doza este de o

picatura de Trusopt de doua ori pe zi in ochiul afectat (ochii afectati). Cand se decide inlocuirea

unui alt agent oftalmic antiglaucomatos cu Trusopt, se administreaza inclusiv in ultima zi doza

zilnica corespunzatoare din agentul anterior utilizat, iar din ziua urmatoare se administreaza

Trusopt. Daca pacientului i se administreaza mai multe medicamente topice oftalmice, ele

trebuie administrate la intervale de cel putin 10 minute.

Reactii adverse: In studiile clinice pe termen lung efectuate la 1108 de pacienti tratati cu Trusopt

in monoterapie sau tratament complementar cu beta-blocanti oftalmici, cele mai frecvente reactii

adverse raportate, legate de medicament si simptome locale au fost: gust amar, arzator sau

usturator, vedere neclara, prurit al ochiului, lacrimare, cefalee, conjunctivita, inflamarea

pleoapei, greata, iritarea pleoapei si astenie/oboseala. Cele mai frecvente cauze de intrerupere

(aprox. 3%) a tratamentului cu Trusopt au fost reactiile adverse oculare legate de medicament, in

primul rand conjunctivita si reactiile pleoapelor. Iridociclita si rash-ul au fost raportate rareori. A

fost raportat un caz de urolitiaza. Teste de laborator: Trusopt nu a fost asociat cu tulburari

electrolitice semnificative clinic.

Supradozare: nu exista date disponibile in ceea ce priveste supradozajul la oameni prin ingestie

deliberata sau accidentala. Tratamentul trebuie sa fie simptomatic si de sustinere. Poate aparea

un dezechilibru electrolitic, se poate dezvolta acidoza sau pot aparea efecte asupra sistemului

nervos central. Nivelurile serice de electroliti (in special potasiul) si nivelurile pH-ului sanguin

trebuie monitorizate.

Eyestil gel oftalmic Compozitie: Hialuronat de sodiu, guma xantan, clorura de sodiu, clorura de potasiu, clorura de

magneziu hexahidrat, clorura de calciu dihidrat, fosfat disodic dodecahidrat, fosfat monosodic

monohidrat, citrat de sodiu, glicerol, apa purificata.

Indicatii: Sindromul de ochi uscat: uscaciune oculara usoara sau moderata; promoveaza si

imbunatateste procesul de reepitelizare conjunctivala si corneana.

Lubrifiant ocular activ, care produce o ameliorare de durata a simptomelor de ochi uscat.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului.

Azopt, picaturi oftalmice Compozitie: Azopt este o suspensie de picaturi oftalmice de culoare alba .Contine substanta

activa brinzolamida (10 mg/ml).

Indicatii: Cresterea presiunii intraoculare provoaca leziuni la nivelul retinei (suprafata sensibila

la lumina situata la polul posterior al ochiului) si la nivelul nervului optic care transmite semnale

de la ochi catre creier. Acest fenomen poate avea drept rezultat pierderea grava a capacitatii

vizuale si chiar orbirea. Prin reducerea presiunii, Azopt reduce riscul aparitiei leziunilor.

Substanta activa din Azopt, brinzolamida, este un inhibitor al anhidrazei carbonice. Actioneaza

prin blocarea unei enzime numite anhidraza carbonica care este raspunzatoare de producerea

ionilor de bicarbonat din organism. Bicarbonatul este necesar pentru producerea umorii apoase

(substanta apoasa din interiorul ochiului). Prin blocarea producerii de bicarbonat din interiorul

ochiului, Azopt scade producerea umorii apoase, reducand presiunea intraoculara.

Contraindicatii: Nu se recomanda utilizarea Azopt la pacientii cu afectiuni hepatice, deoarece nu

exista informatii referitoare la siguranta si eficacitatea medicamentului la acest grup. Azopt nu

trebuie folosit la pacientii cu afectare renala severa. Exista informatii limitate cu privire la

utilizarea medicamentului Azopt la copii. Azopt nu trebuie utilizat la pacientii care pot fi

hipersensibili (alergici) la brinzolamida sau la oricare alt ingredient al acestui medicament, sau la

sulfonamide (de exemplu unele antibiotice). De asemenea, nu trebuie utilizat la pacientii cu

afectare renala severa sau cu acidoza hipercloremica (exces de acid in organism datorat excesului

de clorura). Azopt contine clorura de benzalconiu, care este utilizata pentru decolorarea lentilelor

de contact moi. Prin urmare, persoanele care poarta lentile de contact moi trebuie sa acorde o

atentie sporita in acest sens.

Doze si mod de administrare: Doza de Azopt este de o picatura in ochiul (ochii) afectat (afectati)

de doua ori pe zi. Unii pacientii raspund mai bine la tratament in cazul administrarii unei picaturi

de trei ori pe zi. Inainte de utilizare, suspensia trebuie agitata.

Reactii adverse: Cele mai frecvente efecte secundare asociate cu Azopt (intalnite de la 1 pana la

10 pacienti din 100) sunt disgeuzie (gust amar sau neobisnuit in gura), dureri de cap, blefarita

(inflamatia pleoapelor), vedere incetosata, iritatii oculare, durere oculara, ochi uscat, secretie

oculara, prurit ocular (mancarime), senzatie de corp strain in ochi, hiperemie oculara (ochi rosu)

si gura uscata.

Tincturi

Tinctura de propolis Denumirea de propolis vine din limba greaca si intr-o traducere aproximativa ar insemna partea

din fata a cetatii.

De ce aceasta denumire?

Pentru ca albinele care produc aceasta substanta o folosesc pentru consolidarea, captusirea si

izolarea stupului, care devine astfel o adevarata cetate. Propolisul in contact cu apa din

precipitatii se intareste si devine dur si impermeabil ca piatra, nepermitand umezelii sa patrunda

in stup.

Apoi, propolisul este un antiseptic foarte puternic, anihiland bacteriile, ciupercile parazite si

chiar virusurile, creand un mediu aproape perfect steril. In fine, atunci cand patrunde in stup un

pradator, cum ar fi razatoarele mici, acesta este ucis de veninul albinelor si apoi este invelit in

ceara si propolis, impiedicand astfel descompunerea lui si infectarea mediului ambiant.

De fapt, propolisul este un extract din mugurii arborilor (in special din mugurii de plop, dar nu

numai), care este cules si prelucrat de albine primavara devreme. Este, asadar, un produs de

origine vegetala, care pastreaza multe din proprietatile plantelor din care a fost obtinut, fiind

imbogatit insa cu anumite substante secretate de albine. Rezultatul este un cicatrizant, un

regenativ, un antiseptic,

un reglator hormonal si un stimulent imunitar de exceptie, pe care il vom cunoaste mai detaliat in

cele ce urmeaza. Vom prezenta propolisul numai sub forma de tinctura, pentru ca administrat ca

atare, fiind aproape deloc solubil, va trece pe traiectul digestiv si va fi eliminat fara a avea o

actiune eficienta asupra organismului. Iata asadar proprietatile si indicatiile tincturii de propolis.

Indicatii:

Intern: 1. guturai, gripa in faza incipienta, dureri de gat (traheita, faringita), bronsita cronica, tuse

uscata, tuse chintoasa, tuse convulsiva: se iau 5-6 lingurite pe zi dintr-un amestec format din

jumatate de lingurita de tinctura si o lingurita de miere 2. enterita, colita acuta si cronica, infectii

virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv in ansamblu: se iau 50 de picaturi de tinctura de

propolis intr-o ligurita de miere sau pe o bucatica de paine, de 3-4 ori pe zi 3.

hipertensiune, ateroscleroza: se combina in proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de

usturoi (allium sativum). Se administreaza 30-50 de picaturi de 4 ori pe zi, pe stomacul gol,

inainte de mesele principale. Amestecul de tincturi se poate lua ca atare, nediluat, sau in miere 4.

adjuvant in hepatita de toate tipurile: se iau 30 de picaturi de tinctura de propolis in miere de 4

ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 3 luni 5. adjuvant in febra tifoida, meningita

(adjuvant), boli infectioase insotite de febra: se ia 1 lingurita de propolis de 3 ori pe zi 6.

tulburari de menopauza: vreme de un an se face un tratament cu tinctura de propolis. Se iau 20

de picaturi amestecate cu o lingurita de miere de 3 ori pe zi, dimineata, la pranz si seara 7.

nefrita, pielo-nefrita, cistita, infectii reno-urinare in general: se ia 1 lingurita de tinctura de 3-4

ori pe zi. Tratamentul dureaza 5-7 zile 8. prostatita, adjuvant in adenomul de prostata: se iau 50

de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 luni si se reia la nevoie 9.

infectii cu protozoarul Giardia lambria: se ia o lingurita de tinctura pe o bucata de paine de 3 ori

pe zi, inainte de mesele principale.

Doze si mod de administrare:

Tratamentul dureaza o saptamana si se poate relua la nevoie.

Extern: 1. amigdalita, faringo-amigdalita, laringita: o bucatica de vata pusa in varful unei mici

baghete se inmoaie bine in tinctura de propolis. Se aplica cu ajutorul acestui dispozitiv tinctura

direct pe locul afectat. Efectele sunt rapide 2. cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii

(adjuvant): se inmoaie un tampon de vata in tinctura de propolis, dupa care se stoarce foarte incet

deasupra locului afectat, lasand preparatul sa scalde locul si sa se intareasca de la sine.

Se reia operatia de 3-4 ori la intervale de 2-3 minute, dupa care se lasa zona tratata sa se zvante

la aer. (a se vedea si combinatia de tincturi de la tratamentul alunitelor si negilor, care etse

extrem de activ si in cancerul de piele si in tumorile exteriorizate) 3. rani deschise, arsuri de toate

tipurile: se aplica intocmai tratamentul de mai sus, de la cancerul pielii.

In cazul ranilor se face o dezinfectie prealabila cu alcool. 4. eczeme infectioase: se aplica tinctura

de propolis cu un tampon de vata in asa fel incat zona afectata sa fie cat mai mult timp scaldata

de preparat, care va patrunde astfel cat mai mult in profunzime. Se vor face 2 asemenea aplicatii

cu tinctura pe zi, dupa care locul se va lasa sa se zvante vreme de o jumatate de ora. In cazul

eczemelor uscate se va aplica ulterior o pelicula de unguent de tatananeasa (symphytum

officinali) sau gallbenele (calendula officinalis) 5. alunite, negi: se combina in proportii egale

tinctura de propolis cu tinctura de tataneasa si tinctura de rostopasca.

Se aplica acest remediu intocmai ca si la cancerul de piele Administrare interna: se ia de regula

½ lingurita de tinctura diluata intr-o lingurita de miere, de 3-4 ori pe zi

Contraindicatii: alergie la propolis.

Pentru a evita fenomenele neplacute, in cazul in care nu stiti daca aveti sau nu intoleranta la

aceasta tinctura, veti face un test aplicand-o mai intai din abundenta pe o portiune mica de piele,

urmarind efectele care apar. In cazul in care ea nu determina nici un fel de reactii nedorite

(mancarimi, inrosire, iritatie) se poate folosi cu succes.

Tinctura de echinaceea Compozitie:Uleiuri volatile, alchilamide, compusi polifenolici, flavonozide, alcaloizi,

sesquiterpene, polizaharide imunostimulatoare, glicoproteine, triterpene, betaine, inulina.

Indicatii:Diverse infectii acute si cronice, atat virale cat si bacteriene, stari de imunodeficienta,

profilactic in perioade de crestere a riscului de epidemii gripale, herpes, trichomonaze.

Contraindicatii: SIDA, TBC, scleroza multipla, colagenoze; copii sub 5 ani; sarcina si

perioada de alaptare .

Doze si mod de admninistrare:30 - 40 picaturi de 3 ori de zi, diluate in putina apa (300-500 ml).

Tinctura de soc Compozitie:

Saponozide, rutozide, heterozide, acizi polifenolcarboxilici, taninuri, urme de ulei volatil,

oligoelemente, vitamina C.

Indicatii:

Intern: combate obezitatea, adjuvant in rinita, sinuzita, traheita, bronsita, boli reumatice,

combaterea constipatiei, diverse nevralgii.

Extern: adjuvant in tratarea arsurilor, degeraturilor, contuziilor, a hemoroizilor externi, in

maturarea colectiilor purulente.

Doze si mod de administrare:

Intern: 30-40 de picaturi de 3 ori/zi diluate in 100 ml apa.

Extern: cataplasme cu tinctura diluata in apa.

Tinctura de branca ursului Compozitie: Extract hidroalcoolic de branca-ursului.

Indicatii: Impotenta hormonala si vasculara, sterilitate masculina. Adjuvant boli venerice

(gonoree, sifilis, chlamidya, etc.), anexita, metroanexita. Amenoree, sterilitate feminina,

frigiditate, menopauza prematura. Digestie dificila, balonari frecvente, insotite de colici,

insuficienta renala

Contraindicatii: Planta este contraindicata femeilor gravide!!!!!!

Doze si mod de administrare: Se ia de regula 1 lingurita de tinctura diluata in 100 ml de apa, de

3-4 ori pe zi. Exceptie fac cazurile in care aportul masiv de lichide in organism este

contraindicat.

Tinctura de rostopasca Compozitie: Tinctura de rostopasca

Indicatii: Intern: antibacterian cu spectru larg, antispasmodic puternic, antiviral puternic,

calmant, coleretic puternic, excitant, hipotensor, purgativ, tonic hepatic foarte bun, tonic amar,

tonic cardiac, vermifug.

Extern: antiinfectios cu spectru larg, antitumoral puternic, cicatrizant.

Se recomanda intern in: icter, hepatita virala A, B si C - se asociaza cu tinctura de pufulita cu

flori mici, si cea de anghinare; diskinezii biliare, calculoza biliara, atonie veziculara, colici

biliare; constipatie atona; boli de splina si intestinale; angina pectorala (adjuvant), arteroscleroza

cerebrala - se asociaza cu tinctura de paducel 2 parti si o parte rostopasca; isterie, insomnie,

neliniste - se combina cu tinctura de sunatoare si cu cea de valeriana.

Se recomanda extern in: negi, bataturi, intarituri ale pielii, cheratita - compresa cu tinctura pe

zona afectata; fibrom uterin - compresa cu tinctura pusa pe zona abdominala inferioara; cancer

de piele - comprese pe locul afectat; infectii cronicizate la nivelul pielii, ulcere pe piele vechi,

atone - comprese cu tinctura de rostopasca combinata cu cea de tataneasa in proportii egale;

infectii genitale cu papiloma, candida, tricomonas - aplicatii de extract moale cu un tampon de

vata.

Administrare: 1/2 lingurita de tinctura diluata in 100 ml apa, de 3-4 ori/zi.

Mod de preparare: Extractul moale se obtine astfel: trei lingurite de tinctura se pun pe o farfurie

de portelan curata si se lasa la temperatura camerei pana cand cantitatea scade de trei ori,

rezultand o lingurita de extract moale.

Suspensii

Maalox Compozitie: Maalox suspensie buvabila, plicuri: hidroxid de aluminiu 0,5235 g; hidroxid de

magneziu 0,5985 g; parahidroxibenzoat de metil 0,0150 g; parahidroxibenzoat de propil 0,0075

g; excipienti aromatizati q.s.p. 15 ml. Maalox suspensie buvabila, flacon: hidroxid de aluminiu

3,49 g; hidroxid de magneziu 3,99 g; parahidroxibenzoat de metil 0,1 g; parahidroxi-benzoat de

propil 0,05 g; excipienti aromatizati q.s.p. 100 ml.

Indicatii: Tratamentul simptomatic al tulburarilor datorate aciditatii gastrice. Gastrita, hernie

hiatala, dispepsie, ulcer gastroduodenal, aciditate esofagiana.

Contraindicatii: Insuficienta renala severa. In cazul unor tulburari renale grave cereti avizul

medicului sau farmacistului.

Doze si mod de administrare: Acest medicament se administreaza in momentul durerilor sau la

90 de minute dupa masa, sau dupa sfatul medicului. De obicei maximum de 6 ori pe zi.

Comprimate:1-2 comprimate in momentul durerilor sau la 90 de minute dupa masa. Plicuri,

solutie buvabila:1-2 plicuri in momentul durerilor sau la 90 de minute dupa masa. Flacon,

suspensie buvabila: 1-2 linguri in momentul durerilor sau la 90 de minute dupa masa. Agitati

flaconul/plicul inainte de folosire.

Reactii adverse: La fel ca toate produsele active, acest medicament poate produce, la anumite

persoane, efecte neplacute: constipatie, diaree.

Amoxicilina, suspensie Compozitie: Amoxicilina 375 mg/5 ml – pulbere suspendabila pentru prepararea a 60 ml

suspensie orala, continand 1,5 g, 3 g, respectiv 4,5 g amoxicilina anhidra sub forma de trihidrat si

excipienti pana la 30 g.

O lingurita dozatoare (5 ml suspensie) contine 125 mg, 250 mg, respectiv 4,5 g amoxicilina

anhidra sub forma de trihidrat.

Suspensia reconstituita are gust dulce aromat de fragute.

Indicatii: In infectiile aparatului respirator are avantajul ca difuzeaza bine, mentinandu-si

eficacitatea si dupa ce procesul inflamator local si permeabilitatea tesuturilor scade, fiind mai

eficace decat ampicilina: sinuzite, otite, faringite bacteriene, bronsita acuta si episoadele acute

ale bronsitei cronice; infectii din sfera ORL si stomatologica; infectiile cailor genitourinare:

cistite, pielonefrite, gonoree; enterocolite; se recomanda in profilaxia endocarditei infectioase, in

cazul unor interventii chirurgicale la pacientii cu risc.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la beta-lactamine, leucemie limfoida acuta, mononucleoza

infectioasa.

Mod de administrare Infectii de gravitate medie:

-adulti si copii peste 10 ani: 250 mg de trei ori pe zi (la optore);

-copii pana la 2 ani: 62,5 mg de trei ori pe zi, intre 2 - 10 ani:125 mg de trei ori pe zi.

In cazuri grave dozele pot fi marite.

In gonoree se administreaza o doza unica de 3 g.

In febra tifoida: la adulti 2 - 4 g pe zi, timp de 14 zile; la copii 62,5 g pe zi timp de 21 zile. La

purtatori de bacili tifici 2 - 4 g pe zi, pana la negativarea coproculturii.

In enterocolite 1 - 2 g pe zi.

In episoadele acute ale bronsitei cronice: 3 g de doua ori pe zi timp de 3 zile.

Pentru profilaxia endocarditei infectioase: 3 g cu o ora inaintea interventiei chirurgicale.

Posologie in caz de insuficienta renala: Clearance creatininic Doza administrare/ Interval intre

prize 10 – 30 ml/min 500 mg –1 g 12 h ;<10 ml/min 250 mg – 500 mg 12 h

Tratamentul cu amoxicilina se continua 2 - 3 zile dupa disparitia simptomelor clinice.

Reactii adverse: In mod exceptional pot aparea reactii alergice acute de tipul socului anafilactic.

Ca si in cazul celorlalte peniciline sunt posibile urmatoarele manifestari: greturi, varsaturi,

diaree, dispepsii, dureri abdominale, aparitia glositei sau stomatitei. Acestea nu necesita

intreruperea tratamentului. Daca se administreaza in timpul mesei se reduce incidenta

tulburarilor digestive.

Eritemul “din a 5-a zi” se intalneste la 2 % dintre pacientii tratati cu aminopeniciline. Incidenta

lui este mai ridicata la cei ce sufera de mononucleoza infectioasa sau leucemie limfoida.

Reactiile imunoalergice adevarate manifestate prin rash cutanat si urticarie apar mai putin

frecvent, dar necesita oprirea imediata a tratamentului si evitarea oricarei administrari ulterioare

a beta-lactaminelor. Pot surveni suprainfectii cu germeni rezistenti; s-a semnalat si cresterea

tranzitorie si moderata a transaminazelor, nefrite interstitiale acute, anemie, leucopenie,

trombopenie - toate tulburari reversibile. Au fost semnalate si cateva cazuri de colita

pseudomembranoasa.

Cexyl, pulbere pentru suspensie orala Compozitie: Substanta activa a produsului este cefadroxil sub forma de celadroxil monohidrat si

excipienti: lactoza monohidrat, povidona K30, aspartam, crospovidona, stearat de magneziu ,

aroma de capsuni, aroma de zmeura, aroma de lamaie.

Indicatii : Cexyl poate fi utilizat in tratamentul urmatoarelor infectii, cauzate de bacterii sensibile

la produsul medicamentos:

Infectii ale tractului respirator (inflamatii ale urechii medii, sinusuri, gat si amigdale, bronsite si

pneumonii).

Infectii ale tractului urinar (inflamatii ale rinichilor si vezicii urinare ).

Infectii ale pielii si tesuturilor moi.

Infectii ginecologice.

Infectii ale oaselor si articulatiilor.

Doze si mod de admninistrare: Doza uzuala pentru adulti este de 500mg pana la 1g de doua ori

pe zi.

Pentru infectii mai severe, doctorul dumneavoastra va poate creste doza la 1g sau 2g de doua ori

pe zi.

Daca suferiti de insuficienta renala, doctorul dumneavoastra va prescrie o doza initiala de 500mg

pana la 1g si va ajusta in concordanta dozele in functie de starea rinichilor dumneavoastra, asa

cum este prezentat in tabelul de mai jos: Clearance-ul creatininei Doza Interval doze

0-10ml/1,73m2 500mg-1g 36 ore

11-25ml/1,73m2 500mg-1g 24 ore

26-50ml/1,73m2 500mg-1g 12 ore

La copii dozele exacte se bazeaza pe greutatea corpului.

Dozele recomandate pentru copiii sub 1 an sunt 25mg/kgcorp in doua doze divizate. Aceasta

inseamna ca un copil de 6 luni cantarind 5 kg ar trebui sa primeasca 2,5ml din suspensia de

125mg/5ml de doua ori pe zi.

Copiii cu varste intre 1 si 6 ani trebuie sa primeasca 250mg de doua ori pe zi, iar copiii peste 6

ani, 500mg de doua ori pe zi.

Doctorul va decide pentru dumneavoastra doza exacta, frecventa administrarii si durata

tratamentului, bazandu-se pe starea dumneavoastra, toleranta la medicament , raspunsul la

tratament si posibilele efecte adverse.

Daca considerati ca efectele medicamentului sunt prea slabe sau prea puternice, consultati

medicul dumneavoastra.

Reactii adverse: Cele mai frecvente efecte adverse raportate sunt tulburarile digestive (dureri ale

stomacului sau greata, stari de voma, diaree si indigestie). Puteti sa reduceti aceste efecte daca

administrati medicamentul in timpul mesei sau inainte de masa, deoarece alimentele nu

influenteaza efectul medicamentului. Pot apare reactii de hipersensibilitate, cum ar fi mancarimi

ale pielii (urticarie), reactii anafilactice. Unii pacienti pot dezvolta infectii ale gurii, vaginului sau

pielii , sau pot avea ameteala, dureri de cap, iritabilitate sau probleme cu somnul in timpul

tratamentului cu Cexyl sau curand dupa aceea. Uneori acest medicament poate provoca

modificari la nivelul testelor sanguine. Rareori, au fost raportate efecte cum ar fi nefritele

interstitiale sau complicatii ca sindromul Stevens-Johnson. Diareea severa si persistenta poate fi

un semn al imflamatiei intestinului gros. In acest caz trebuie sa informati medicul dumneavoastra

imediat. Daca observati orice efect advers, chiar si daca nu este mentionat in acest prospect, va

rugam sa informati medicul sau farmacistul dumneavoastra.

Amoksiklav, suspensie orala Compozitie:

- suspensie orala forte continand la 5 ml (o lingurita) 250 mg amoxicilina (sub forma de trihidrat)

si 62,5 mg acid clavulanic (sub form de sare de potasiu );

- suspensie orala continand la 5 ml 125 mg amoxicilina (sub forma de trihidrat) si 31,2.5 mg acid

clavulanic (sub forma de sare de potasiu );

Indicatii: Infectii provocate de microorganisme sensibile la Amoksiklav:

- infectii ale tractului respirator superior si inferior;

- infectii ale tractului urinar ;

- infectii ginecologice;

- infectii ale pielii si tesuturilor moi;

- infectii gastrointestinale;

- profilaxia si tratamentul infectiilor chirurgical.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la penicilina, mononucleoza infectioasa, leucemie limfatica .

Reactii adverse: Cele mai frecvente sunt tulburarile digestive (greata, voma, diaree ). Aceste

reactii pot fi minimizate daca medicamentul este luat in timpul meselor. Pot apare reactii

cutanate. Daca apar eruptii (rash), se va intrerupe administrarea Amoksiklav- ului . Rareori poate

apare o crestere a enzimelor hepatice .

Doze si mod de administrare: Copii de la 7 la 14 ani: o lingurita (5 ml) de suspensie forte sau 2

lingurite de suspensie la 8 ore. Copii de la 1 la 7 ani: 1/2 lingurita (2,5 ml) de suspensie forte sau

o lingurita (5 ml) de suspensie la 8 ore. Copii de la 3 luni la 1 an: 1/2 lingurita (2,5 ml) de

suspensie sau 1,25 ml de picaturi la fiecare 8 ore. Copii sub 3 luni: 0,75 ml de picaturi la fiecare

8 ore. Dozarea exacta la copii se face dupa greutatea corporala. in functie de severitatea infectiei,

doza uzuala zilnica este de 20-40 mg/kgcorp/zi (bazata pe componenta amoxicilina), divizata in

3 prize egale. In insuficienta renala severa (un clearance al creatininei de 10--30 ml/min), doza

va fi redusa sau intervalul de administrare se va prelungi la 12 sau la 8 ore, iar in caz de anurie,

la 48 ore sau mai mult. Tratamentul cu Amoksiklav nu trebuie sa depaseasca 14 zile fara

reexaminare de catre medic .

Emulsii

Locoid Crelo Compozitie: contin 1 mg/g 17-butirat de hidrocortizon, baza emulsiei tampon de ulei in apa.

Locoid Crelo este o emulsie de 15% ulei in 85% apa.

Indicatii: Tratamentul topic al dermatozelor superficiale ce raspund la corticosteroizi si nu sunt cauzate de

microorganisme, de exemplu: eczeme, dermatite si psoriazis. Avand un raport eficienta/siguranta

optim, Locoid poate fi utilizat chiar si in tratamentul leziunilor tegumentare din zone de piele cu

grad inalt de penetrabilitate si, de asemenea, la copii. Tratamentul de intretinere a dermatozelor

ce s-au remis sub terapia initiala cu un corticosteroid mai puternic.

Contraindicatii: Locoid este contraindicat in cazul unor infectii bacteriene (impetigo, lues,

TBC, piodermite), virale (Herpes simplex, varicela, Herpes zoster, veruci vulgare, veruci plane,

condiloame, mollusca contagiosa) sau fungice (Candida sau dermatofiti). Nu este recomandat in

leziuni cutanate ulcerate, rani, ihtioza, rozaceea faciala, acneea vulgaris, dermatita periorala,

fragilitate capilara tegumentara, atrofie tegumentara, pruritul perianal si genital, de asemenea, i n

caz de hipersensibilitate la unii dintre compusii sai.

Reactii adverse: O usoara iritatie poate surveni. Daca apar semne de hipersensibilitate,

tratamentul trebuie intrerupt. In cazul utilizarii sub pansament ocluziv, se pot dezvolta

suprainfectii bacteriene secundare tratamentului.

Doze si mod de admninistrare: La adulti si copii se aplica de 1-3 ori pe zi un strat subtire de

Locoid pe leziune. Uneori este recomandabila aplicarea unui pansament ocluziv.

Unguente

Betabioptal Compozitie : 100 g unguent oftalmic contin cloramfenicol 0,5 g si betametazona 0,2 g si

excipienti: alcool cetilic, macrogol 300, macrogol 1540, macrogol 4000, esteri ai acidului p-

hidroxibenzoic, ulei de parafina , vaselina galbena.

Grupa farmacoterapeutica: produse oftalmologice; antiinflamatoare si antiinfectioase in

combinatie; corticosteroizi si antiinfectioase in combinatie.

Indicatii terapeutice :Inflamatii oculare si infectii oftalmice nepurulente cu bacterii sensibile la

cloramtenicol cand este utila asocierea actiunii antiinflamatoare a betametazonei ca de exemplu

stari inflamatorii la nivelul segmentului anterior al ochiului, mai ales postoperatorii,

conjunctivite bacteriene si alergice, iridociclite acute.

Contraindicatii :Hipersentibilitate la substantele active sau la oricare dintre excipientii

medicamentului.

Hipertensiune intraoculara;

Keratite herpetice epiteliale acute (cu exceptia cazurilor de asociere cu medicaments

chimioterapice specifice impotriva virusului herpetic si sub stricta supraveghere a medicului

oftalmolog ) si alte boli virale in faza acuta ulcerativa, conjunctivite cu keratita chiar in faza

initiala ( test pozitiv lafluoresceina).

Infectii micobacteriene ale ochiului;

Afectiuni fungice ale structurilor oculare ;

Oftalmii purulente acute, conjunctivite purulente, blefarite purulente si herpetice care pot fi

mascate sau agravate da corticosteroizOrjelet

Antecedente personale de discrazii sanguine ( anemie aplastica, panmielopatie)

Hepathrombin 50 000, unguent

Compozitie: 100 g Hepathrombin unguent 50000 contin: 50000 UI Heparin.

Indicatii: Pentru prevenirea si tratarea afectiunilor venoase ca: tromboze, inflamatii ale venelor

in tromboze (tromboflebite), crampe venoase (varice, simptome varicoase), sindrom

posttrombotic, abcese subcrural (Ulcus cruris) si in crampele pulpei piciorului. In cazul ranilor

produse in accidente si in sport ca: hematoame, striviri, tasari, entorse, lovituri, contuzii, in plus,

pentru ameliorarea cicatricelor postoperatorii, precum si in tratamentul edemelor varicoase si a

varicelor postoperatorii. Pentru atrofierea cicatricelor si pentru tratamentul extern al proceselor

inflamatorii ca: limfangite, inflamatii in zona sanilor (mastite), furuncule si abcese.

Contraindicati: Pana in prezent nu se cunosc.

Reactii adverse: Ocazional, pot aparea reactii alergice cutanate. In astfel de cazuri se intrerupe

imediat tratamentul.

Mod de administrare: Unguentul se aplica de 1-3 ori/zi pe zona bolnava si in zonele invecinate.

De obicei, se aplica o suvita de unguent de cca 5 cm lungime. In general, preparatul se

frectioneaza usor, iar pe picioare, sensul frectionarii este de jos in sus. Se recomanda sa nu se

aplice intreaga cantitate de unguent o singura data, ci sa se frectioneze, succesiv, cu cantitati mici

din portia de 5 cm. In cazul inflamatiei venoase nu se va recurge la frectie, se va aplica un

pansament (din material textil fin) cu unguent. In tratamentul furunculozei se va aplica o

compresa cu unguent, care va fi cel putin o data pe zi. Atentie! Hepathrombin - unguent 50 000

nu va fi folosit dupa expirarea termenului de valabilitate! Produsul va fi depozitat in locuri

inaccesibile copiilor!

Pulmex baby, unguent

Compozitie: Pomada. Principii active: Balsam de Peru artificial 60 mg, Eter de eucalipt 50 mg,

Eter de rosmarin 50 mg, Vanilina, excipienti ad 1 g.

Indicatii: Ca adjuvant in tratamentul bolilor tractului respirator: bronsite, guturai, raceli, tuse.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la unul din componenti. Istoric de convulsii.

Doze si mod de administrare: Se aplica o cantitate mica de pomada la nivelul partii superioare a

toracelui (piept si spate), de-a lungul liniei mediane. Se maseaza usor pana la penetrarea

completa a pielii, apoi se acopera cu o flanela uscata si calda. Copii peste 6 luni: 2 aplicatii pe zi.

Reactii adverse: Au fost raportate cazuri de sensibilizare cutanata secundara folosirii balsamului

de Peru.

Advantan , unguent

Compozitie: 1 g crema, unguent sau unguent gras contine 1 mg (0,1%) metilprednisolon

aceponat.

Indicatii: Eczema endogena (dermatita atopica, neurodermatita), eczema de contact,

degenerativa, dishidrotica, eczema vulgara, eczema la copii.

Contraindicatii: Procese cutanate specifice tuberculoase sau sifilitice, boli virale. In situatia unei

femei gravide sau in alaptare, indicatiile clinice pentru tratamentul cu Advantan trebuie bine

apreciate, iar avantajul bine cantarit in raport cu riscul. In special trebuie evitata folosirea

produsului pe suprafete intinse si timp indelungat.

Reactii adverse: In cazuri izolate, sub tratament pot aparea simptome locale ca: prurit, arsura,

eritem sau vezicule. Ca si dupa alti corticoizi aplicati local, in unele cazuri rare pot aparea efecte

secundare ca: foliculita, hipertricoza, dermatita periorala, reactii alergice tegumentare la unul din

componentii produsului.

Mod de administrare: Advantan se aplica o data pe zi, in strat subtire pe suprafata bolnava a

pielii. In general durata tratamentului nu va depasi 12 saptamani la adulti si 4 saptamani la copii.

Pimafucort

Compozitie

unguent

Hidrocortizon 10 mg

Natamicina 10 mg

Neomicina 3,5 mg

Doze si mod de administrare: Pimafucort este un produs de uz exclusiv extern. Doze: 2-4

aplicatii pe zi, in cantitate redusa pe zonele afectate. Terapia locala cu Pimafucort nu trebuie sa

depaseasca 14 zile. Forme de aplicare: diferitele forme de prezentare ale Pimafucort sunt

adaptate special la natura conditiilor tegumentare. Pentru tratamentul afectiunilor tegumentare

acute si subacute, tratamentul afectiunilor pielii paroase, afectiunilor localizate la nivelul plicilor

tegumentare se va utiliza preferabil Pimafucort solutie si Pimafucort crema. Afectiunile cronice

ale pielii cu leziuni uscate, descuamare si fisuri tegumentare, ca si in cazul prezentei seboreei,

necesita aplicarea in special a Pimafucortului unguent.

Indicatii: Ca urmare a combinarii unui antibiotic cu un antifungic si cu hidrocortizon,

Pimafucort poate fi utilizat in urmatoarele cazuri: afectiuni dermatologice provocate in special de

speciile Candida; afectiuni acute ale pielii produse de fungi sensibili la natamicina, cum ar fi:

tipul Trichophyton, Epydermophyton, Microsporum, Aspergillus si Scopulariopsis; afectiuni

acute si cronice ale pielii, in special eczemele si dermatitele sensibile la corticosteroizi infectate

secundar cu microorganisme sensibile la natamicina si neomicina; dermatozele infectate cu fungi

sau impetigo, inclusiv otomicoza data de Candida albicans, Aspergillus fumigatus si Aspergillus

niger.

Contraindicatii: Datorita continutului sau de hidrocortizon corticosteroid slab se aplica

urmatoarele contraindicatii: afectiuni tegumentare cauzate de: infectii bacteriene primare; infectii

virale; infectii fungice primare; infectii parazitare; ulceratii tegumentare, rani, ulceratii varicoase,

arsuri; efecte secundare cauzate de corticosteroizi (dermatita periorala, striuri atrofice); ihtioza,

dermatoza plantara juvenila, acnee vulgara, acnee rozacee, fragilitate capilara tegumentara,

atrofie tegumentara. De asemenea, Pimafucort nu se va utiliza in cazul existentei unei

hipersensibilitati alergice la componentele vehiculului la neomicina si (in cazuri exceptionale) la

natamicina sau corticosteroizi.

Reactii adverse: Reactii adverse severe nu exista. Dupa aplicarea initiala, poate surveni o usoara

exacerbare a leziunii initiale. Aceasta nu face necesara stoparea tratamentului. In tratamentul de

lunga durata, pot sa apara striuri locale. Pot de asemenea, sa apara urmatoarele efecte secundare

ale corticosteroizilor, dar riscul de producere al acestora este mai mic cu hidrocortizon decat in

cazul utilizarii unor corticosteroizi mai puternici: atrofie cutanata cu subtiere tegumentara,

teleangiectazie, purpura si striuri; dermatita periorala de tip rozaceu cu sau fara atrofie

tegumentara; efect de rebound ce poate conduce la dependenta de steroizi; intarzierea procesului

de vindecare; efecte oculare: cresterea presiunii intraoculare, cresterea riscului de cataracta;

depigmentare, hipertricoza; foarte rar alergie de contact. Riscul de efecte adverse locale creste cu

durata tratamentului. Un risc sporit apare in cazul utilizarii pansamentelor ocluzive. Fata, pielea

paroasa si tegumentul genital sunt in mod special sensibile la efectele locale. Utilizarea incorecta

poate cauza mascarea sau inrautatirea infectiilor bacteriene, parazitare, fungice si virale. Apartia

de efecte adverse sistemice (inhibitia functiei adrenergice), cauzate de aplicatii locale cu

corticosteroizi, nu sunt probabile cu Pimafucort. Riscul de efecte adverse sistemice creste in

cazul aplicarilor sub pansamente ocluzive, pe suprafete extinse, pe durate lungi sau la copii.

Actovegin 5% unguent Compozitie: 1 g contine: hemoderivat deproteinizat din sange de vitel corespunzand unei mase

uscate de 2 mg, propil para-hiroxibenzoat 0,2 mg, metil para-hidroxibenzoat 1,6 mg intr-o baza

neiritanta.

Indicatii: Ulcer varicos si alte ulceratii cu suprafata infectata. Pentru profilaxia si tratamentul

escarelor de decubit. Pentru profilaxia si tratamentul reactiilor provocate prin iradiere. In general

in tratamentul proceselor nesupurative.

Contraindicatii: Preparatul nu trebuie folosit in caz de alergie cunoscuta la componentele lui.

Posologie si mod de administrare: In ulceratii: Actovegin unguent 5% se aplica in strat subtire

in finalul "tratamentului in trei etape", dupa Actovegin gel 20% si crema 5%. Pentru tratamentul

si prevenirea escarelor de decubit: unguentul se maseaza pe zonele cutanate expuse riscului.

Pentru prevenirea reactiilor dupa iradieri: unguentul este aplicat in strat subtire dupa radioterapie

si in intervalul dintre iradieri.

Efecte secundare: In cazuri rare pacientii cu predispozitii alergice pot dezvolta reactii cutanate.

Daivobet unguent

Compozitie: Un gram Daivobet unguent contine: calcipotriol 0,05 mg (sub forma de calcipotriol

hidrat), betametazona 0,5 mg (sub forma de dipropionat de betametazona) si excipienti: parafina

lichida, polioxipropilen-15-stearil eter, alfa-tocoferol, vaselina alba.

Indicatii: Daivobet unguent se utilizeaza pentru tratamentul psoriazisului vulgar.

Contraindicatii: Daivobet unguent nu trebuie utilizat:

- daca sunteti alergic la oricare dintre componentii produsului;

- daca aveti infectii ale pielii (in afara cazului in care infectia este tratata concomitent);

- la pacientii cu tulburari ale metabolismului calciului datorita continutului in calcipotriol.

Doze si mod de administrare :

Adulti:

Daivobet unguent se aplica pe zona afectata o data pe zi, timp de pana la 4 saptamani. Doza

maxima: 100 g pe saptamana. Daca medicul dumneavoastra va recomanda o alta doza, urmati

indicatiile acestuia.

Copii:

Siguranta si eficacitatea utilizarii Daivobet unguent la copil nu a fost demonstrata.

Reactii adverse: La unii pacienti Daivobet unguent poate produce mancarimi usoare si

tranzitorii, eruptii cutanate si senzatia de arsura. Daca mancarimile persista adresati-va medicului

dumneavostra.

De asemenea, pot sa apara si alte reactii locale legate de utilizarea calcipotriolului: iritatie locala

tranzitorie, dermatita, eritem si agravarea psoriazisului. Psoriazisul pustulos este o reactie

adversa rara.

Utilizarea locala indelungata a glucocorticoizilor poate determina atrofii ale pielii, teleangiectazii

sau vergeturi. Aceste reactii nu au fost observate pana in prezent in studiile clinice cu Daivobet

unguent.

Ca si in cazul utilizarii altor glucocorticoizi, pot sa apara rar reactii adverse cum sunt: foliculite,

hipertricoza, dermatita periorala, dermatita alergica de contact sau depigmentari si chisturi

coloidale.

Dupa aplicarea locala a unguentului, pot sa apara foarte rar reactii sistemice cum sunt:

hipercalcemie determinata de calcipotriol sau inhibarea axului hipofizo-cortico-suprarenalian de

catre glucocorticoid.

Spuneti medicului dumneavoastra daca observati orice alte reactii adverse care nu sunt

mentionate in acest prospect.

Triderm, unguent

Compozitie: Betametazona dipropionat (0,05%), clotrimazol (1%) si gentamicina sulfat (0,1%).

Indicatii: Dermatozele care raspund la tratament corticosteroid topic complicate cu infectie

secundara bacteriana si/sau fungica sau cand o asemenea infectie este suspectata.

Contraindicatii: Triderm este contraindicat la pacientii cu antecedente de sensibilitate la

compusii produsului.

Doza si mod de administrare: Un strat subtire de Triderm crema sau unguent trebuie aplicat

astfel incat sa acopere complet suprafata de piele afectata si regiunile alaturate, de doua ori pe zi,

dimineata si seara.

Reactii adverse: Au fost semnalate rar hipopigmentarea pielii, arsuri, eritem, exsudat si prurit.

Supozitoare

Indometacin , supozitor

Indicatii: Poliartrita reumatoida, coxartroza si alte forme de reumatism articular sau

extraarticular cu inflamatie si dureri intense, artroze, artrite microcristaline, tendinite, sinovite,

bursite, lombosciatica, stari inflamatorii dureroase postoperatorii, posttraumatice.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la indometacina sau alti AINS si salicilati; sarcina;

insuficienta renala sau hepatica severa, boala ulceroasa, copii sub 14 ani, proctita sau antecedente

de proctita si de sangerari rectale recente.

Mod de administrare: Rectal: un supozitor de 2 x/zi, dimineata si seara; la nevoie 2 supozitoare

x 2/zi.

Reactii adverse: Majoritatea datelor din literatura de specialitate se refera la efectele nedorite in

urma administrarii pe cale orala; supozitoarele pot provoca uneori iritatie locala, prurit, senzatie

de arsura.

Supozitoare cu glicerina pentru adulti

Compozitie: Un supozitor contine glicerol 2,100 g si excipienti: stearat de sodiu, apa purificata.

Indicatii: Supozitoarele cu glicerina pentru adultisunt indicate pentru:

- tratamentul simptomatic al constipatiei

- usurarea defecatiei in cazul scaunelor dure, hemoroizilor, fisurilor anale, rectitelor, dupa

interventiile chirurgicale sau inaintea rectoscopiei

- evitarea efortului de defecatie in timpul sarcinii si alaptarii.

Contraindicatii: Nu s-au semnalat.

Reactii adverse: Foarte rar, utilizarea timp indelungat poate provoca iritatii ano-rectale.

Mod de administrare: Se administreaza intrarectal, cate un supozitor la nevoie.

Aceclofen, supozitor

Indicatii: Boli reumatismale inflamatorii sau degenerative: artrita reumatoida, artrita reumatoida

juvenila, spondilita ankilopoietica, osteoartrita si spondilartrita, sindroame dureroase ale coloanei

vertebrale, reumatism abarticular, reumatism psoriazic, atacuri acute de guta. Afectiuni dureroase

si/sau inflamatorii in ginecologie, de exemplu, dismenoree primara sau anexita.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului; hipersensibilitate la

alte AINS (inclusiv criza de astm, urticarie sau rinita acuta). Ulcer gastro-duodenal; IH severa;

IR severa; IC severa sau necontrolata terapeutic; antecedente recente de rectita sau rectoragii;

ultimul trimestru de sarcina (dupa luna a Vl-a).

Dozare si mod de administrare: Adulti: 1-3 supozitoare in 1-3 prize.

Reactii adverse : Greata, varsaturi, dureri epigastrice, diaree, crampe abdominale, dispepsie,

flatulenta, anorexic; rare cazuri de ulcer gastro-duodenal, hemoragie digestiva sau perforate,

exacerbarea colitei ulcerohemoragice; iritatii locale sau agravarea bolii hemoroidale, ocazional

cefalee, ameteli si somnolenta; pot sa apara in cazuri izolate parestezii, tulburari de memorie,

dezorientare, tulburari de vedere si auz, insomnie, iritabilitate, depresie, anxietate; ocazional

eruptii cutanate si urticarie; cazuri izolate de eruptii buloase, eczeme, eritem polimorf,

eritrodermie, purpura; rar, edeme periferice, insuficienta renala acuta, hematurie, nefrite,

proteinurie si necroza papilara; cresteri ale transaminazelor, hepatite cu sau fara icter;

exceptional leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica sau aplastica;

manifestari dermatologice (exantem, exema), manifestari respiratorii (bronhospasm, exceptional

reactii anafilactoide). Tulburari ce tin de calea de administrare: manifestari usoare ce pot sa apara

la inceputul tratamentului - diaree, colici, balonari si dureri rectale.

Clafen, supozitoare

Indicatii: Administrarea sistemica: tratament de lunga durata in: poliartrita reumatsida,

spondilita anchilopsietica, poliartrita reumatsida juvenila, sindrom Reiter; artroze invalidante

insotite de dureri; tratament de scurta durata in: inflamatii acute articulare si abarticulare;

lombalgii, radiculite; artrita microcristalina; artrita gutoasa; dureri usoare si moderate, algii

musculare si osteoarticulare; cefalee de origine vasculara; dismenoree. Administrarea topica:

afectiuni inflamatorii si traumatisme ale tendoanelor, ligamentelor, muschilor si articulatiilor.

Edeme postoperatorii si posttraumatice. Administrarea conj.: inhibitia miozei in timpul chirurgiei

cataractei; inflamatia postoperatorie dupa chirurgia cataractei si alte proceduri chirurgicale;

prevenirea pre- si postoperatorie a edemului macular cistod asociat cu extractia cataractei si

implantarea de cristalin artificial; afectiuni inflamatorii neinfectioase ale polului anterior al

ochiului. Adjuvant in tratamentul local al inflamatiilor posttraumatice in leziuni penetrante si

nepenetrante.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la diclofenac sau la alte AINS. Ulcer gastric si duodenal

activ. Rectita sau rectoragii recente. Trimestrul al III-lea de sarcina si perioada de alaptare; IH

sau IR grava. In administrarea topica este CI in caz de leziuni cutanate.

Doze si mod de administrare: Administrarea sistemica. Intern: tratamentul de lunga durata:

initial 150 mg/zi, in 2-3 prize; trat. de intretinere: 75-100 mg/zi. Tratamentul de scurta durata:

150 mg/zi, fractionat in 2-3 prize. Intrarectal: 100 mg seara, ca doza unica sau ca ultima doza in

tratamentul zilnic. Copii 5-10 ani - 3 mg/kg/zi, in 2-3 prize; copii 1-5 ani - 1 mg/kg/zi, in 2-3

prize. Injectabil, profund intramuscular: adulti si copii peste 12 ani - 75 mg de 1-2 ori pe zi, max.

150 mg/zi. in cazul pacientilor in varsta dozele administratee vor fi calculate cu grija. In

administrarea topica tegumentara: 2-4 aplicatii/zi, la nivelul zonei afectate. Administrarea

intraoculara: Adulti: Preoperator: Minimum 5 x 1 pic. in cele 3 ore care preced interventia.

Postoperator: 3 x 1 pic. imediat dupa interventie si apoi 3-5 pic./zi, cat timp este necesar; alte

indicatii: 4-5 x 1 picaturi/zi, in functie de severitatea afectiunii.

Reactii adverse: Tulburari gastrointestinale: greata, varsaturi, diaree, epigastralgii, rareori

ulceratii gastrointestinale, sangerari digestive; reactii locale iritative la nivelul rectului. Reactii

alergice: eruptii cutanate, prurit, eritem multiform, dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-

Johnson, necroliza toxica dermica, astm bronsic, edem Quinque, soc anafilactic. Sistem nervos:

cefalee, vertij, astenie, somnolenta, insomnie, anxietate, tulburari de memorie, dezorientare, stare

confuziva si alte tulburari psihice, convulsii, neuropatie periferica incluzand parestezii. Tulburari

de auz (tinitus, foarte rar surditate); tulburari ale senzatiei gustative. Aparat genitourinar:

tulburari renale, rareori proteniurie, valori crescute ale creatininei serice, sindrom nefrotic,

nefrita interstitiala, IR, oligurie, hematurie. Hematologice: leucopenie, agranulocitoza,

trombocitopenie, anemie feripriva sau hemolitica, depresie medulara. Tulburari metabolice:

hiperglicemie, glicozurie si hiperkalemie. Alte reactii: reactii de fotosensibilizare, cresterea

transaminazelor serice, edem; cazuri izolate de HTA, dureri toracice, palpitatii, impotenta. In

cazul administrarii topice pot aparea: Reactii locale: rar, manifestari alergice cutanate

pruriginoase sau de tip eritem localizat. Reactii de hipersensibilitate: dermatologice; respiratorii:

foarte rar apar crize de astm bronsic; generale: foarte rare reactii de tip anafilactic. Administrarea

local conj. poate produce: senzatie de arsura pasagera si/sau incetosarea vederii; rar, pot aparea

reactii de sensibilizare ca prurit, eritem, fotofobie.

Novocalmin, supozitoare

Indicatii: Tratamentul simptomatic al durerii de etiologii diverse (mai ales origine spastica), al

febrei ce nu raspunde la alte antipiretice.

Doze si recomandari: Adulti: oral 0,5-1 g de 1-2 ori/zi sau inj. i.m. 2-5 ml de 1-2 ori/zi sau

i.rect. 1-3 g/zi. Copii: oral 0,125-0,75 mg/zi, dupa varsta sau i.rect. 0,3-0,9 mg/zi.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la pirazolone si la AINS, antecedente de Agranulocitoza,

porfirie hepatica, deficienta congenitala in glucozo 6-fosfat-dehidrogenaza.

Atentionari: Prudenta in astm bronsic, infectii frecvente ale cailor respiratorii superioare, rinite

si rinosinuzite frecvente, teren atopic; interactiuni medicamentoase cu ciclosporina, alcool;

sarcina si alaptare.

Reactii adverse: Leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie, agranulocitoza, tulburari ale

functiei renale, manifestata prin oligurie, anurie, proteinurie si nefrita interstitiala.

Movalis 15 mg, supozitoare

Compozitie: Un supozitor contine meloxicam 15 mg si excipienti: grasimi solide de semisinteza

(Suppocire BP), hidroxistearat de macrogolglicerol.

Indicatii: Movalis este un antiinflamator nesteroidian recomandat in:

- tratamentul simptomatic al bolii artrozice dureroase (artroze, boala degenerativa articulara)

- tratamentul simptomatic al poliartritei reumatoide

- tratamentul simptomatic al spondilitei anchilozante

Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la meloxicam sau la oricare dintre excipientii

medicamentului.

Exista posibilitatea sensibilitatii incrucisate cu acidul acetilsalicilic sau cu alte medicamente

antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Movalis nu trebuie administrat bolnavilor cu astm bronsic, polipi nazali, edem angioneurotic sau

urticarie ca urmare a administreirii de acid acetilsalicilic sau alte AINS.

- insuficienta cardiaca severa

- ulcer gastro-duodenal activ sau recent/perforat

- boala intestinala inflamatorie activa (boala Crohn/enterita regionala sau colita ulceroasa)

- insuficienta hepatica severa

- insuficienta renala severa la pacienti netratati prin dializa

- sangerari gastro-intestinale evidente, sangerari recente cerebrovasculare sau alte afectiuni

hemoragice

- copii si adolescenti sub 15 ani

- sarcina si alaptare

Movalis este contraindicat in tratamentul durerilor locale postchirurgicale dupa implant de

bypass coronaro-arterial/suntare aorto-coronariana (CABG).

Reactii adverse: Reactiile adverse raportate in asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul,

hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca.

S-au raportat urmatoarele reactii adverse care ar putea fi legate de administrarea de Movalis.

Tulburari hematopoietice

Mai frecvent de 1%: anemie

Intre 0,1 si1%: tulburari ale numarului elementeior sanguine, incluzand formula leucocitara,

leucopenia si trombocitopenia. Administrarea concomitenta a unui medicament potential

mielotoxic, metotrexatin special, pare a fi un factor favorizant pentru aparitia citopeniei.

Tulburari ale sistemului nervos

Mai frecvent de 1%: stare confuziva usoara/ameteala, cefalee

Intre 0,1% si 1%: vertij, tinitus, somnolenta

Sub 0,1%: stare de confuzie si dezorientare, modificare de dispozitie

Tulburari oculare

Sub 0,1%: conjunctive, tulburari de vedere, inclusiv incetosarea vederii

Tulburari cardio-vasculare

Intre 0,1% si 1%: palpitatii, inrosirea fetei

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Sub 1%: aparitia crizei de astm la anumite persoane cu hipersensibilitate la acid

acetilsalicilic/aspirina sau alte AINS.

Tulburari gastro-intestinale

Mai frecvent de 1%: dispepsie, greata, varsaturi, dureri abdominale, constipatie, flatulenta, diaree

Intre 0,1 si 1%: tulburari tranzitorii ale parametrilor functiei hepatice (de exemplu cresterea

transaminazelor sau a bilirubinei), eructatii, esofagita, ulcer gastro-duodenal, sangerari gastro-

intestinale oculte sau macroscopice

Sub 0,1%: perforatie gastro-intestinala, colita, hepatita, gastrita. Este posibil ca sangerarea

gastro-intestinala, ulceratia sau perforatia sa fie letale.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Mai frecvente de 1%: prurit, eruptii cutanate

Intre 0,1 si 1%: stomatita, urticarie

Sub 0,1%: fotosensibilizare. Rareori pot sa apara reactii buloase, eritem multiform, sindrom

Stevens-Johnson, necroliza toxica epidermica

Tulburari renale si ale cailor urinare

Intre 0,1% si 1%: valori anormale ale parametrilor functiei renale (cresterea creatininei serice

si/sau ureei serice)

Sub 0,1%: insuficienta renala acuta.

Administrarea de AINS poate fi corelata cu tulburari de mictiune, inclusiv retentie urinara acuta.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Sub 0,1%: edem angioneurotic si reactii de hipersensibilitate imediata, ca si reactii

anafilactoide/anafilactice, incluzand soc anafilactic.

Mai frecvent de 1%: masa la locul injectarii

Intre 0,1 si 1%: durere la locul injectarii

Medicamente precum Movalis se pot asocia cu un risc usor crescut de aparitie a atacului de cord

("infarct miocardic") sau a accidentului vascular cerebral.

Mod de administrare: Boala artrozica: 7,5 mg pe zi. La nevoie, doza poate fi marita la 5 mg pe

zi.

Poliartrita reumatoida: 15 mg pe zi. In functie de raspunsul terapeutic, doza poate fi redusa la

7,5 mg pe zi.

Spondilita anchilozanta: 15 mg pe zi. In functie de raspunsul terapeutic, doza poate fi redusa la

7,5 mg pe zi.

La pacientii cu risc crescut de reactii adverse: tratamentul se incepe cu o doza de 7,5 mg pe zi.

La bolnavii cu insuficienta renala severa dializati: doza nu trebuie sa depaseasca 7,5 mg pe zi.

Deoarece posibilitatea aparitiei reactiilor adverse creste cu doza si durata tratamentului, trebuie

utilizata cea mai mica doza zilnica eficienta si cel mai scurt interval de timp posibil.

Adolescenti: Doza zilnica maxima recomandata adolescentilor este de 0,25 mg/kg.

Nu s-au stabilit inca doze pentru copii, de aceea medicamentul poate fi administrat numai la

adulti si adolescenti.

Doza zilnica maxima recomandata de Movalis este de 15 mg.

Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea

mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor.

Laxamag, supozitor

Indicatii: Constipatie; favorizarea evacuarii (in cazul hemoroizilor; pre- si postoperator;

pregatirea colonului pentru examene endoscopice).

Doze si mod de administrare: Adulti: 10 mg seara la culcare. Copii in varsta de 4 ani si peste: 5

mg.

Contraindicatii: Abdomenul acut chirurgical.

Atentionari: Administrarea concomitenta a antiacidelor (de exemplu, bicarbonat de sodiu)

trebuie evitata. Precautie in timpul primelor trei luni de sarcina si la copii sub 4 ani.

Reactii adverse: Boala laxativelor. Disconfort abdominal. Rar, leziuni anale.

DOCUMENTAREA IN FARMACIE: CARTI SI REVISTE DE SPECIALITATE

*Farmacopeea Română – ediţia a X-a, Editura Medicală Bucureşti, 1998

*Supliment de Farmacopeea Română

*Nomenclatorul de produse farmaceutice de uz uman, ediţia în 2008

*Agenda medicală, ediţia 2007

*Revista „Farmacist.ro”

*Revista „Pharmakon”

*Tehnica farmaceutică

*MemoMed

*MedEx