c2 economie europeana

57
ECONOMIE EUROPEANA -II CONFERENTIAR UNIVERSITAR DOCTOR POMPILIU GOLEA UNIVERSITATEA CRESTINA “ DIMITRIE CANTEMIR -” -BUCURESTI FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC SI COMERCIAL -CONSTANTA Constanţa 2011

Upload: ctasmile

Post on 13-Dec-2015

264 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

ec

TRANSCRIPT

Page 1: C2 Economie europeana

ECONOMIE EUROPEANA -II

CONFERENTIAR UNIVERSITAR DOCTORPOMPILIU GOLEA

UNIVERSITATEA CRESTINA“ DIMITRIE CANTEMIR -” -BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC SI COMERCIAL -CONSTANTA

Constanţa 2011

Page 2: C2 Economie europeana
Page 3: C2 Economie europeana

CONŢINUT CURSCONŢINUT CURS

CAPITOLUL 3: POLITICI COMUNITARE ALE UNIUNII EUROPENE

CAPITOLUL 2: FUNDAMENTELE CONSTRUCŢIEI EUROPENE

CAPITOLUL 1: INTEGRAREA ECONOMICĂ –PREMISĂ A INTEGRĂRII EUROPENE

Page 4: C2 Economie europeana

CURSUL II

2.1 Dezvoltări ale Uniunii Europene

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

2.3 Mecanisme de funcţionare ale UE

FUNDAMENTELE CONSTRUCŢIEI EUROPENE

Page 5: C2 Economie europeana

Misiunea Europei pentru secolul XXI • Consolidarea reunificării continentului;• Asigurarea securităţii pentru cetăţenii săi;• Promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate;• Soluţionarea provocărilor globalizării şi prezervarea identităţii popoarelor europene;• Favorizarea valorilor europene precum:

- garantarea păcii, a prosperităţii şi stabilităţii pentru cetăţenii Europei; - dezvoltarea durabilă; - respectarea drepturilor omului; - economiei sociale de piaţă.

2.1 Dezvoltări ale Uniunii Europene

Page 6: C2 Economie europeana

2.1 Dezvoltări ale Uniunii Europene

Cele mai importante etape istorice •1951: Instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către cei şase membrii fondatori:Belgia, Republica Federală a Germaniei, Franţa, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos;•1957 : Tratatul de la Roma instituie o piaţă comună;1973 – Comunitatea se extinde (alături de cele şase state se mai adaugă trei: Danemarca, Irlanda, Regatul Unit) – se dezvoltă politici comune;•1979 – Primele alegeri prin vot universal pentru Parlamentul European;•1981 –1986 : Prima extindere în spaţiul meditareneean : Grecia (1981); Spania şi Portugalia (1986);•1993 – realizarea Pieţei Unice şi instituirea Uniunii Europene prin Tratatul de la Maastrich;•1995 – extinderea Uniunii Europene cu încă 3 membrii: Austria, Finlanda, Suedia;•1999 -2002 crearea monedei unice: la început sub formă de monedă de cont (1999) în timp ce bancnotele şi monedele au fost introduse trei ani mai târziu în cele 12 state ale spaţiului euro (zona euro);

Page 7: C2 Economie europeana

2.1 Dezvoltări ale Uniunii Europene

Cele mai importante etape istorice •2000 martie – UE adoptă strategia de la Lisabona în vederea modernizării economiei europene având ca scop creşterea competivităţii economiei integrate. Include: încurajarea inovaţiei şi a investiţiilor în afaceri şi adaptarea sistemelor educaţionale europene astfel încât acestea să corespundă cerinţelor societăţii informaţionale;•2004: - extinderea Uniunii Europene cu încă zece state: Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia, statele baltice (Estonia, Letonia, Lituania), Slovenia (din spaţiul fostei Yugoslavii), două state mediteraneene (Cipru , Malta);•2007 - 1 ian - aderararea României şi Bulgariei.

Page 8: C2 Economie europeana

Concluzii• extinderea modifică fizionomia Europei şi priveşte toate domeniile politicii Comunităţii cu două obiective strategice fundamentale:

a) promovarea stabilităţii politice;

b) consolidarea Europei în poziţia sa de mare putere.

• din prima zi a aderării statele pun în aplicare legislaţia europeană existentă;

• au acces la piaţa unică şi beneficiază de două politici comune:

a) politica agricolă comună;

b) politica regională.

• pentru a evita riscurile de “dumping” social fiscal sau ecologic, pot fi invocate clauze de salvagardare până la trei ani.

• România şi Bulgaria – aderare fără monitorizare.

• Probleme:

- eforturi pentru reformarea sistemului juridic;

-eradicarea corupţiei şi a crimei organizate;

- lupta împotriva fraudelor privind folosirea ajutoarelor agricole; garantarea siguranţei alimentare şi a securităţii aeriene.

Page 9: C2 Economie europeana

Condiţiile pentru statutul de membru

Integrarea europeană a fost dintotdeauna un proces politic şi economic deschis tuturor ţărilor europene pregătite să adere la tratatele fondatoare şi să preia în întregime legislaţia UE. În conformitate cu articolul 237 din Tratatul de la Roma, „ orice stat european poate solicita să devină membru al Comunităţii

Articolul F din Tratatul de la Maastricht adaugă faptul că statele membre trebuie să aibă „sisteme de guvernare […] bazate pe principiile democraţiei.”

Page 10: C2 Economie europeana

(b) „Criteriile de la Copenhaga”

Consiliul European - Copenhaga 1993

Criteriul politic:

- stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia;- statul de drept;- drepturile omului;- respectarea drepturilor şi protecţia minorităţilor

Criteriul economic:

- existenţa unei economii de piaţă funcţionale;- capacitatea de a face faţă concurenţei şi forţelor de piaţă din cadrul UE

Criteriul de acquis comunitar:

- capacitatea de a-şi asuma obligaţiilede membru, inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii politice, economice monetare.

Page 11: C2 Economie europeana

(c) Procesul de aderare

• Negocierile de aderare se poartă între fiecare stat candidat şi Comisia Europeană care reprezintă UE.

• După încheierea acestora, decizia de a permite unui nou stat să adere la UE se ia unanim de către statele membre în cadrul Consiliului.

• Parlamentul European trebuie să dea avizul conform printr-un vot pozitiv cu majoritatea absolută a membrilor. Toate tratatele de aderare trebuie ulterior ratificate de către statele membre şi ţările candidate conform procedurilor constituţionale ale fiecărei ţări.

• Pe parcursul perioadei de negociere, ţările candidate primesc ajutor din partea UE pentru facilitarea creşterii economice. În cazul aderării celor 10 ţări în 2004, acesta a constat într-un pachet de 41 de miliarde de euro, având ca principal scop finanţarea proiectelor structurale, astfel încât nou-veniţii să-şi poată îndeplini obligaţiile de membru.

Page 12: C2 Economie europeana

2.1 Dezvoltări ale Uniunii EuropeneCadre şi mecanisme :

Acordurile de asociere

Rapoartele periodice

Parteneriatele de aderare

- mai sunt denumite şi “acorduri europene”;- sunt acorduri bilaterale oficiale între ţările candidate şi UE;- se referă la probleme comerciale, industriale, de mediu, comerciale, alinierea legislativă,alte domenii de cooperare

- sunt elaborate de Comisia Europeană şi prezentate Consiliului Uniunii Europene;- se referă la progresul obţinut în fiecare an de fiecare ţară candidată;- ajută la luarea deciziilor asupra negocierilor.

- identifică priorităţile pentru pregătirile fiecărei ţări candidate şi diversele forme de ajutor asigurate de UE

Page 13: C2 Economie europeana

2.1 Dezvoltări ale Uniunii EuropeneCadre şi mecanisme :

Programele naţionale de adoptare a acquis comunitar

Asistenţă pentru preaderare

Aprobarea participării candidaţilor la programele şi agenţiile UE

- sunt elaborate de ţările candidate la cererea UE şitrebuie să arate cum vor fi îndeplinite priorităţile Parteneriatului de aderare cu programe şi detalii privind resursele umane financiare

- includ pentru ţările candidate - Programul Phare; - ajutor pentru investiţii în domeniul transporturilor şi mediului- ISPA; - ajutor pentru dezvoltarea rurală şi în domeniul agriculturii - SAPARD; - co-finanţare cu Banca Europeană de investiţii şi Instituţii Financiare Internaţionale.

Page 14: C2 Economie europeana

2.1 Dezvoltări ale Uniunii EuropeneCadre şi mecanisme :

Negocierile de aderare

Conferinţa Europeană

-stabilesc condiţiile conform cărora ţara candidată seva integra în UE şi termenii conform cărora ţara candidată va adopta, implementa şi aplica acquis-ul comunitar

- este un forum ce reuneşte ţările candidate şi statelemembre UE la nivel guvernamental,pentru a discuta teme cum sunt politica externă şi de securitate, justiţia şi afacerile interne, cooperarea regională sau problemele economice

Page 15: C2 Economie europeana

Ce este acquis-ul comunitar?

- Acquis-ul comunitar- limba franceză -”ceea ce a fost realizat”;- Reprezintă pachetul de drepturi şi obligaţii comune care unifică statele membre în cadrul UE.

Conţinutul principiile şi obiectivele politice aletratatelor

Legislaţia adoptată în aplicarea acestor tratate şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie

Declaraţiile şi rezoluţiile adoptate de UE

Măsurile privind Politica Externă şi de Securitate Comună

Măsurile privind justiţia şi afacerile interne

Acordurile internaţionale încheiate de UE şi acordurile încheiate de statele membre între ele în domeniul activităţii UE

• ţările candidate trebuie să accepte acquis-ul comunitar înainte de a intra în UE;• Scutiri şi derogări de la acquis sunt acceptate numai în situaţii excepţionale şi limitate ca arie de aplicabilitate.

Page 16: C2 Economie europeana

Ce este acquis-ul comunitar?1-4. Libera circulaţie a bunurilor; persoanelor; serviciilor; capitalurilor;5. Dreptul societăţilor comerciale;6. Politica de concurenţă;7. Agricultura;8. Pescuitul;9. Politica în domeniul transporturilor;10. Impozitarea;11. Uniunea Economică şi Monetară;12. Statistica;13. Politica socială şi de ocupare a forţei de muncă;14. Energie;15. Politica industrială;16. Întreprinderi mici şi mijlocii;17. Ştiinţă şi cercetare;18. Învăţământ şi formare profesională;19. Telecomunicaţii şi tehnologia informaţie;20. Cultură şi audiovizual;

Page 17: C2 Economie europeana

Ce este acquis-ul comunitar?

21. Politică regională şi coordonarea instrumentelor structurale;22. Mediul înconjurător;23. Protecţia consumatorului şi sănătatea publică;24. Cooperarea în domeniul justiţiei;25. Uniunea Vamală;26. Relaţiile economice internaţionale;27. Politica externă şi de securitate comună;28. Controlul financiar;29. Prevederi financiare şi bugetare;30. Participarea la instituţiile europene;31. altele

Page 18: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Convergenţa monetară, economică şi managerială

Modelul pieţei unice – elemente

I. Convergenţa monetară

II. Istoria cooperării monetare

III. Uniunea economică şi monetară (UEM)

Page 19: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Convergenţa monetară, economică şi managerială

I. Convergenţa monetară -Coordonate generale

Euro este moneda unică a Uniunii Europene. - a fost adoptată de 11 state membre la 1 ian 1999 (Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania); ulterior la 1 ian 2001 a urmat Grecia; ; denumirea de „euro” a fost adoptată de şefii de stat şi de guvern din Europa la reuniunea Consiliului European din dec 1995 la Madrid; bancnotele au intrat în circulaţie la 1 ian 2002;- Trei ţări (Danemarca, Suedia şi Regatul Unit) nu participă la această uniune monetară. Noile state membre se pregătesc să se alăture zonei euro imediat ce vor îndeplini criteriile necesare;În paralel cu obiectivul stabilităţii monetare, care revine Băncii Centrale Europene, statele membre vor favoriza creşterea accentuată şi convergenţa economică.

Page 20: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Convergenţa monetară, economică şi managerială

II. Istoria cooperării monetare (a) Sistemul monetar european (SME)

•În anul 1971, Statele Unite decid să elimine legătura strânsă dintre dolar şi preţul oficial al aurului, care asigurase stabilitatea monetară globală după al doilea război mondial. Acest lucru pune capăt cursurilor de schimb valutar fixe.

• În vederea instituirii propriei uniuni monetare, ţările UE decid să reducă la 2,25% marjele de fluctuaţie între monedele europene prin intervenţie concertată la nivelul pieţei valutare.

Sistemul monetar european (SME) care devine operaţional în martie 1979

Page 21: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Convergenţa monetară, economică şi managerială

II. Istoria cooperării monetare

(a) Sistemul monetar european (SME)

caracteristici principale

• o monedă de referinţă denumită E.C.U. : un „coş monetar” format din monedele tuturor statelor membre;

• un mecanism al ratei de schimb: fiecare monedă are o rată de schimb legată de ECU; marje de fluctuaţie de 2,25% sunt autorizate în jurul cursurilor de schimb bilaterale;

• mecanism de credit: fiecare stat transferă 20% din rezervele sale în devize şi aur într-un fond comun.

Page 22: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Convergenţa monetară, economică şi managerială

II. Istoria cooperării monetare

(b) De la SME la UEM

. În 1992, după reunificarea Germaniei şi ca urmare a tensiunilor monetare accentuate în Europa, lira italiană şi lira sterlină părăsesc SME.

• În august 1993, ţările aparţinând SME decid să mărească temporar şarpele monetar european (marjele de fluctuaţie ale cursului de schimb) la 15%.

•pentru a împiedica fluctuaţii importante de schimb valutar între monedele europene şi în vederea eliminării devalorizărilor competitive, guvernele Uniunii Europene decid să relanseze proiectul de uniune monetară veritabil şi să introducă o monedă unică.

Page 23: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Convergenţa monetară, economică şi managerială

II. Istoria cooperării monetare

(b) De la SME la UEM

În cadrul Consiliului European de la Madrid din iunie 1989, conducătorii Uniunii Europene adoptă un plan în trei faze în favoarea unei uniuni economice şi monetare .

În cadrul Consiliului European de la Madrid din iunie 1989, conducătorii Uniunii Europene adoptă un plan în trei faze în favoarea unei uniuni economice şi monetare .

Page 24: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Convergenţa monetară, economică şi managerialăII. Istoria cooperării monetare

(b) De la SME la UEM

O menţiune aparte dorim să facem

Tratatului de la Mastrich Denumit oficial Tratatul privind Uniunea Europeană, acest document conţine dispoziţii generaleale Uniunii Europene (în esenţă principii) şi trei piloni

Page 25: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Convergenţa monetară, economică şi managerială

(a) Cele trei faze:

(b) Criteriile de convergenţă

(c) Pactul de Stabilitate şi de Creştere

(d) Eurogrupul

(e) Noile state membre şi UEM

Page 26: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

III. Uniunea economică şi monetară (UEM)

Prima fază, care debutează la 1 iulie 1990, implică:

• libertate totală de circulaţie a capitalurilor în cadrul Uniunii (anularea controlului de schimburi valutare);

•sporirea mijloacelor destinate înlăturării dezechilibrelor între regiunile europene (fonduri structurale);

•convergenţă economică, prin intermediul supravegherii multilaterale a politicilor economice ale statelor membre.

Page 27: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

III. Uniunea economică şi monetară (UEM)

A doua fază debutează la 1 ianuarie 1994.

Aceasta prevede:

• înfiinţarea Institutului Monetar European (IME) la Frankfurt; IME este compus din guvernatorii băncilor centrale ale ţărilor membre UE;

• independenţa băncilor centrale naţionale; reglementarea privind reducerea deficitelor bugetare.

Page 28: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

III. Uniunea economică şi monetară (UEM)

A treia etapă reprezintă naşterea monedei euro.

• La 1 ianuarie 1999, 11 ţări adoptă moneda euro, care devine astfel moneda comună a Austriei, Belgiei, Finlandei, Franţei, Germaniei, Irlandei, Italiei, Luxemburgului, Ţărilor de Jos, Portugaliei şi Spaniei. (Grecia li se alătură la 1 ianuarie 2001).

• Banca Centrală Europeană devenind responsabilă de politica monetară, care este definită şi pusă în aplicare în euro.

• La 1 ianuarie 2002, bancnotele şi monedele euro sunt puse în circulaţie în aceste 12 ţări din zona euro; două luni mai târziu, monedele naţionale sunt retrase din circulaţie.

• Din acest moment, euro este singura monedă care poate fi utilizată în zona euro, care reprezintă mai mult de două treimi din populaţia UE.

Page 29: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

III. Uniunea economică şi monetară (UEM)

A treia etapă reprezintă naşterea monedei euro.

• La 1 ianuarie 1999, 11 ţări adoptă moneda euro, care devine astfel moneda comună a Austriei, Belgiei, Finlandei, Franţei, Germaniei, Irlandei, Italiei, Luxemburgului, Ţărilor de Jos, Portugaliei şi Spaniei. (Grecia li se alătură la 1 ianuarie 2001).

• Banca Centrală Europeană devenind responsabilă de politica monetară, care este definită şi pusă în aplicare în euro.

• La 1 ianuarie 2002, bancnotele şi monedele euro sunt puse în circulaţie în aceste 12 ţări din zona euro; două luni mai târziu, monedele naţionale sunt retrase din circulaţie.

• Din acest moment, euro este singura monedă care poate fi utilizată în zona euro, care reprezintă mai mult de două treimi din populaţia UE.

Page 30: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

III. Uniunea economică şi monetară (UEM)-Criteriile de convergenţă

Statele membru trebuie să întrunească un număr de cinci criterii de convergenţă pentru a ajunge în faza a treia:

• stabilitatea preţurilor: rata inflaţiei nu poate depăşi cu mai mult de 1,5% ratele medii de inflaţie ale celor trei state membre cu cea mai scăzută rată de inflaţie;

• rata dobânzilor: rata dobânzilor pe termen lung nu poate varia cu mai mult de 2% în raport cu ratele dobânzilor medii ale celor trei state membre cu cea mai scăzută rată de inflaţie;

• deficitele: - deficitele bugetare naţionale trebuie să fie sub 3% din PIB; - datoria publică – 60% din PIB;

stabilitatea cursului de schimb: ratele de schimb trebuie să rămână în limitele marjei de fluctuaţie autorizate pentru cei doi ani anteriori.

Page 31: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

III. Uniunea economică şi monetară (UEM)

c) Pactul de Stabilitate şi de Creştere

• Consiliul European a adoptat Pactul de Stabilitate şi de Creştere în iunie 1997.

• Acesta a reprezentat un angajament permanent de stabilitate bugetară, permiţând sancţionarea financiară a unui stat membru din zona euro care se expunea unui deficit bugetar mai mare de 3%.

• Fiind considerat ulterior prea strict, Pactul a fost revizuit în martie 2005.

Page 32: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

III. Uniunea economică şi monetară (UEM)

d) Eurogrupul Eurogrupul reprezintă reuniunea informală a miniştrilor de

finanţe ai statelor membre din zona euro. Aceste întâlniri au ca scop o mai bună coordonare a politicilor economice, monitorizarea politicilor bugetare şi financiare ale statelor din zona euro, precum şi reprezentarea monedei euro în forumurile monetare internaţionale

Page 33: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

III. Uniunea economică şi monetară (UEM)

(e) Noile state membre şi UEM

• noile state membre urmează să adopte moneda euro în momentul în care vor îndeplini criteriile necesare;

• Slovenia este primul dintre noile state membre de la extinderea din 2004 care a făcut acest lucru şi s-a alăturat zonei euro la 1 ianuarie 2007;

• este urmată, un an mai târziu, de Cipru şi Malta

Page 34: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Modelul pieţei unice – elemente

• reprezintă una din cele mai importante realizări ale Uniunii Europene. Între statele membre, au fost eliminate, în mod treptat, restricţiile privitoare la comerţ şi libera concurenţă, rezultatul acestor măsuri fiind creşterea standardelor de viaţă;

• nu a devenit încă spaţiul economic unic. Anumite sectoare ale economiei /serviciile publice) rămân încă sub incidenţa legilor naţionale;

• piaţa unică este susţinută de anumite politici conexe puse în aplicare de către Uniunea Europeană de-a lungul anilor;

Scopul acestor politici este de a ajuta cât mai multe firme şi cât mai mulţi consumatori să se bucure de avantajele pieţei unice.

Page 35: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Modelul pieţei unice – elemente

Piaţa internă a Uniunii Europene este o piaţă unică şi poate fi definită ca o zonă fără frontiere interne, în care este asigurată circulaţia liberă a mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor, se bazează pe o economie a pieţei deschise în care concurenţa şi coeziunea economică şi socială trebuie să acţioneze deplin.

Page 36: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Modelul pieţei unice – elemente

Piaţa europeană este o piaţă comună, înţeleasă ca o zonă în care libertatea de circulaţie a bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie –capital şi persoană –este deplină. Realizarea acestei pieţe şi funcţionarea ei cu succes a presupus că:

• barierele comerciale, tehnice, fiscale sau administrative între ţările respective să fie înlăturate ceea ce se cunoaşte sub denumirea de „integrarea negativă”;• elaborarea şi aplicarea regulilor referitoare la circulaţia liberă a celor patru segmente ale pieţei să conducă la armonizarea reglementărilor naţionale şi la stabilirea şi aplicarea unor politici comune, proces cunoscut sub numele de „ integrare pozitivă”;• să se realizeze o permanentă ajustare şi adaptare la schimbări;• să se obţină completa integrare a pieţei naţionale, formându-se o adevărată piaţă unică prin înlăturarea oricărui control vamal în interiorul zonei;• să se realizeze cel mai avansat proces de integrare în plan comercial.

Page 37: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Modelul pieţei unice – elemente

Conceptul de piaţă unică a fost introdus de Actul Unic European, care a intrat în vigoare în iulie 1987. Acesta prevedea:

• extinderea competenţelor Comunităţii în anumite domenii de politică (politica socială, de cercetare, de mediu);

• instituirea treptată a pieţei unice până la sfârşitul anului 1992, prin punerea în aplicare a unui vast program legislativ care presupunea adoptarea a sute de directive şi regulamente;

• folosirea mai frecventă a votului cu majoritate calificată în Consiliul de Miniştri.

Page 38: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Directiva 83/189 CEE

Managementul pieţei unice

garantează transparenţa cerută şi respectă şi respectă specificaţiile tehnice naţionale, făcând posibilă eliminarea sau reducerea dificultăţilor cauzate de aceste măsuri în comerţul din cadrul pieţei unice

Impune preluarea acquis-ului comunitar:

Preluarea Directivelor Europene Armonizarea legislaţiei naţionale

cu cea a ţărilor membreAdoptarea standardelor europene în standarde naţionale

Page 39: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Modelul pieţei unice – elemente

Majoritate calificata, VMC• O majoritate simplă cere mai mult de 50% din voturile exprimate. 

• O majoritate absolută cere peste 50% dintre toti membrii sai, indiferent de numarul celor care voteaza.

Note• Potrivit procedurilor normale de vot, fiecare membru are un vot.

• VMC este cea mai comuna forma de vot in cadrul Consiliului de Ministri al UE.

• Din 2004, intr-o UE largita cu 25 de tari, majoritatea calificata s-a referit la 232 din 321 de voturi. 

Din  2007, intr-o UE cu 27 de tari, majoritatea calificata se va referi la 258 din 345 de voturi.

Page 40: C2 Economie europeana

2.2 Integrarea europeană şi modelul pieţei unice

Modelul pieţei unice – elemente

Politici de susţinere a pieţei unice

(a) Transportul

(b) Concurenţa

(c) Protecţia consumatorilor

Page 41: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Consiliul European

Comisia Europeană

Parlamentul European

Curtea de Justiţie

Page 42: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Consiliul European

-reprezintă guvernele statelor membre;

-nu are dreptul la iniţiativă legislativă dar poate aproba, amenda sau respinge propunerile Comisiei Europene;

-deciziile sunt adoptate cu majoritate;

- are un preşedinte şi un secretar general.

Page 43: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Consiliul European

Numărul de voturi în Consiliu atribuite fiecărei ţări

Germania, Franţa, Italia şi Regatul Unit 29

Spania şi Polonia 27

România 14

Ţările de Jos 13

Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria şi Portugalia

12

Austria, Bulgaria şi Suedia 10

Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia şi Finlanda 7

Estonia, Cipru, Letonia, Luxemburg şi Slovenia 4

Malta 3

Total: 345

Page 44: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Comisia Europeană

-elaborează strategii şi politici la nivel comunitar;

-este reprezentantul UE la negocierile internaţionale;

-gestionează bugetul UE;

- asigură managementul executiv.

Page 45: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Parlamentul European

-are o funcţie consultativă deciziile sale nefiind obligatorii pentru ţările membre;

- consiliază Consiliul European şi aprobă bugetul UE

Page 46: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Parlamentul European

Numărul de locuri alocat fiecărei ţări în Parlamentul European 2007–2009

Austria 18

Belgia 24

Bulgaria 18

Cipru 6

Republica Cehă 24

Danemarca 14

Estonia 6

Finlanda 14

Franţa 78

Germania 99

Grecia 24

Ungaria 24

Irlanda 13

Numărul de locuri alocat fiecărei ţări în Parlamentul European 2007–2009

Italia 78

Letonia 9

Lituania 13

Luxemburg 6

Malta 5

Ţările de Jos 27

Polonia 54

Polonia 24

România 35

Slovacia 14

Slovenia 7

Spania 54

Suedia 19

Regatul Unit 78

Total 785

Page 47: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Parlamentul European

Page 48: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Curtea de Justiţie

• Este un organism juridic care interpretează tratatele şi directivele UE

•Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, cu sediul la Luxemburg, este formată din câte un judecător din fiecare stat membru şi asistată de opt avocaţi generali.

•Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pe o perioadă de şase ani, care poate fi reînnoită. Independenţa le este garantată.

•Rolul Curţii de Justiţie este de a asigura respectarea legislaţiei

europene, precum şi interpretarea corectă şi aplicarea tratatelor.

Page 49: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Alte instituţii

(a) Curtea de Conturi Curtea de Conturi, cu sediul la Luxemburg, a fost înfiinţată

în 1975 şi este compusă din câte un membru din fiecare stat al Uniunii, numit pentru o perioadă de şase ani de comun acord de către statele membre după consultarea Parlamentului European.

Rolul său este de a verifica încasarea tuturor veniturilor, precum şi legalitatea şi regularitatea utilizării fondurilor, urmărind buna gestionare a bugetului Uniunii.

Page 50: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Alte instituţii

(b) Comitetul Economic şi Social European Consiliul şi Comisia consultă Comitetul Economic şi Social

European (CESE) în luarea de decizii în anumite domenii politice. Acesta este alcătuit din reprezentanţi ai diferitelor grupuri de interes economic şi social ai societăţii civile organizate, numiţi de Consiliu pe o perioadă de patru ani

Page 51: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Alte instituţii

(c) Comitetul Regiunilor Comitetul Regiunilor (CR) a fost creat prin Tratatul privind

Uniunea Europeană şi este format din reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi regionale, numiţi de Consiliu pe o perioadă de patru ani la propunerea statelor membre. În temeiul tratatului, CR este consultat de Consiliu şi Comisie în probleme relevante privind regiunile respective, dar poate emite avize şi din proprie iniţiativă.

Page 52: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Alte instituţii

(d) Banca Europeană de Investiţii Banca Europeană de Investiţii (BEI), cu sediul la

Luxemburg, acordă credite şi garanţii care sprijină regiunile mai puţin dezvoltate ale Uniunii şi competitivitatea întreprinderilor.

Page 53: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Alte instituţii

(e) Banca Centrală Europeană Banca Centrală Europeană (BCE), situată la Frankfurt, are

responsabilitatea de a gestiona moneda euro şi politica monetară a Uniunii.

BUGETUL EUROPEI

Page 54: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Alte instituţii

(e) Banca Centrală Europeană

BUGETUL EUROPEI• Incasări

• provin din resurse proprii plafonate la 1,24% din venitul naţional brut al statelor membre ale UE

Patru tipuri de încasări

• drepturile de vamă percepute pe importurile în UE ale produselor provenind din ţări terţe (125 în 2006);

• taxele agricole percepute în cadrul schimburilor agricole cu ţările terţe (1% din încasări în 2006);

• încasările provenite din TVA percepută în statele membre;

• resursa VNB: contribuţia fiecărui stat membru calculată la partea sa din VNB –ul comunitar (72% din încasări în 2006).

Page 55: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Alte instituţii (e) Banca Centrală Europeană

AUTORITĂŢI BUGETARE

CONSILIUL MINIŞTRILORPARLAMENTUL EUROPEAN

Cheltuieli obligatorii – CO

40%

Cheltuieli neobligatorii-CN

60%

• În limita unei marje de manevră fixate de Comisia Europeană, Parlamentul are ultimul cuvânt asupra cheltuielor neobligatorii;

• Parlamentul poate, să respingă bugetul în ansamblul său şi să-şi oblige partenerul să reînceapă procedura bugetară (precedente 1979 şi 1984);

• Preşedintele Parlamentului semnează bugetul care nu devine executoriu decât după acest act;

• Procedură de concertare şi un acord interinstituţional.

Page 56: C2 Economie europeana

INSTITUŢII COMUNITARE EUROPENE

Alte instituţii (e) Banca Centrală Europeană

PRIORITĂŢI POLITICE BUGET UE

• competivitate economică pentru creştere şi locuri de muncă (cercetare, reţele de transport şi energie, educaţie şi instruire, politică socială);

• coeziune pentru creştere şi locuri de muncă (fonduri structurale, corectarea dezechilibrelor sociale şi regionale;

• conservarea şi gestionarea resurselor naturale (agricultură, dezvoltare rurală, mediu, pescuit;

• cetăţenie, libertate, securitate, justiţie (azil, imigraţie, lupta împotriva criminalităţii şi a terorismului, promovarea drepturilor fundamentale, cooperare judiciară, cultură, tineret;

• cheltuieli administrative;

• compensaţii pentru noile state membre.

Page 57: C2 Economie europeana

ÎNTREBĂRI ?