C1 27.02.2013

Tulburările de Scris – Citit (S - C)

2 categorii: - Tulburări totale ale scris-cititului: alexia şi agrafia - Tulburări parţiale: dislexia şi disgrafia.

Cauze: tulburări ale percepţiei vizuale, ale auzului, factori de natură didactică (instruire greşită în achiziţia S-C - greşit din cauza învăţătoarei); tulburări de pronuntuie: de regulă se transmite şi în S – C; bâlbâiala e posibil să se transpună în scris - în citit e transpusa.

Termeni de specialitate: Legastemie – ambliopia cuvântuluiBradilexie - citire lentă, greoaieaTiflolexie – ambliopie care împiedică S-CCecitate scripticăÎntârziere în citirea specifică – cititori înceţi (lenţi)Cecitate psihică – confuzia simbolului

Un diagnostic de dislexo-disgrafie valid se poate adopta doar după ce subiectul a parcurs un minim necesat de timp de instruire pe domeniul respectiv.La sfârşitul clasei I se poate pune diagnostic de dislexo-discrafie (chiar la începutului clasei a II-a). Îl urmărim în continuare să vedem cum se comportă.

Dacă e debil mintal – 2 ani – la sfârşitul clasei a II-a.

Tulburări de motricitate şi cele de psihomotricitate – se văd de la grădiniţă – activităţi de desen, figuri, modelaj – se observă dificultăţile motorii. Dacă nu sunt înlăturate dezvolta o Tulburări de scris.

Copii care prefera stânga şi sunt obligaţi să folosească mâna dreaptă. Nu înseamnă că toţi cei care sunt stângaci şi au început să scrie cu dreapta au dificultăţi de genul acesta deoarece trecerea a fost lentă.

Definiţie: în cadrul Federaţie Mondiale de Neurologie, specialişti din din f. domenii. Pe lângă neurologie, logopezi, psihologi, pedagogi:

1) o tulburare manifestată în învăţarea cititului în ciuda unei instruiri convenţionale, a unei inteligenţe adecvate şi a unor factori socio-culturali oportuni (corespunzători) depinde de dizabilităţi fundamentale cognitive care frecvent sunt de natură (origine) constituţionale.

2) o tulburare la copii care în ciuda unei experienţe de clasa convenţională nu pot dobândi abilitatea de a citi, de a scrie, de a silabisi corespunzător abilitaţilor lor intelectuale.

C1 27.02.2013

Dislexo-discgrafia constituie o incapacitate paradoxală de învăţare a S-C ce se manifesta prin confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic, literele şi grafemele lor, inversiuni, adăugiri şi omisiuni de litere, grafeme, cuvinte şi chiar propoziţii, dificultăţi în combinarea cuvintelor, t ale lizibilităţii, plasarea defectuoasă în spaţiul paginii a grafemelor, alcătuirea grafemelor inegală ca mărime şi forma, elaborarea de texte lacunare, neorganizate, ilogice.

Copiii cu asemenea tulburări pot fi grupaţi pe 4 grupe:1) sunt dislexo disgraficii care nu-şi dau seama de tulburarea respectivă nici la ei şi

nici la alţii;2) dislexo disgraficii care şi dau seama de ttulburarea respectivă la alţii dar nu şi la

ei;3) care realizează tulburarea, dar nu o pot înlătura;4) sunt sensibili la tulburarea lor şi totodată fac progrese evidente în corectarea

tulburarii.

Clasificare:

1) Dislexo disgrafia specifică (propriu-zisă) – se manifestă o incapacitate paradoxală a învăţării S-C şi în formarea abilitaţilor de S-C. – Subiectul nu reuşeşte să lege simbolurile de grafeme. Nu reuşeşte să lege sunetele auzite de scris. Este mai frecvenţa în compuneri şi dictări.

2) Dislexo disgrafia de evoluţie care mai poate fi denumită de dezvoltare sau structurală – la baza sta o cauză genetică. Aceşti subiecţi nu pot realiza progresul în scris citit deşi depun un efort sporit. Crithley acorda acestei forme o mare importantă aproape exlusiv pentru că se remarcă această componentă genetică. Sunt prezente fenomene de tip dizortografic, omisiuni, inversiuni, substituiri, confuzii, adăugiri, de foneme şi grafeme şi în general o slabă înţelegere a textului scris şi a celui citit.

3) Dislexo disgrafia spaţială sau spaţiu temporală . Hecaien spune că există o scriere şi o citire care se realizează în diagonală. Are loc o separare a cuvintelor şi silabelor în unităţi de tip logatom (unitate verbală fără sens) şi totodată o scriere ondulată => fenomen de imprecizie în scriere.

4) Dislexo disgrafia pură, curată, consecutiva , pe care unii autori prefera să o localizeze la un fond de alta deficienta şi nu să o trateze separat.. Apare frecvent pe fondul afazie, alaliei, al hipoacuziei.

5) Dislexo disgrafia motrică – la baza ei stă o cauză legată de t de motricitate şi în special de psihomotricitate. Scrisul e ilizibil, neglijent, neregulat, inegal, tremurat, tensionat, rigid, neorganizat, neproportionat şi confuz.

6) Dislexo disgrafia liniara – incapacitatea subiectului în trecerea de la rândul parcus la următorul. Sare randurul, uneori şi 2. Scrie pe pagină, chiar dacă are linii, sare câte un rând.

C1 27.02.2013

Alte clasificări: După criteriul genetic sunt 3forme:

- constitutionala- are o bază strict organică, funcţională;- evoluţie sau de dezvoltare în care fenomenul respective se agravează pe parcus;- afectivă – subiectul capăta o anumită stare emoţională care produce tensiune şi în

S şi în C iar pe de altă parte se spune că prin greşelile pe care le face s a legat emoţional de structură scrisului său.

După criteriul instabilităţii senzoriale:- fonematica – are dificultăţi în perceperea fonemelor şi transpunerea lor în S C;- optică – implică dificult de percepere vizuală a literelor şi grafemelor;- literala – se iau în considerare toate structurile cursive ale limbajului care sunt

afectate;- verbală – are originea în t limbajului oral.

După criteriul etiologic:- instrumentala – nu se dobândesc corect deprinderile de S C şi în plus prin t

functiior sau activităţilor instrumentale se ajunge şi la o formă de t de tipul acesta- falsă (afectivă)- pură sau primară - deficit de structură spaţiu temporal- secundară – asimbolica – transpunere în scris citit

După predominarea structurilor tulburat e - auditivă – e tulburat auzul- optică – componenta optică este cea tulburată- verbală – tulburarea a vorbirii orale- motorie –

Câţiva înţelepţi - au făcut un inventar al subiecţilor care sunt predispuşi la tulburări S-C şi care chiar manifesta unele caracteristici tipice simptomatologiei S C. Astfel, autorii respectivi împart copiii în 5 grupe:

1) grupa rigizilor: - scrisul înclinat spre dreapta, forme colţuroase, înghesuite, îngustate tocmai din cauza rigidităţii şi încordării;

2) grupa subiecţilor astenici, lipsiţi de vigoare care manifestă o dimensiune neregulată a scrisului, neglijenţă, lăbărţata, lentă;

3) grupa impulsivilor care adopta un traseu rapid la scris, precipitat, lipsit de organizare, lipsit de fermitate, fără un contur precis al grafemelor, confuzii şi în general o proastă organizare al sptiului paginii;

4) neîndemânatici – scrisul e distrofic cu multe retuşuri şi o slabă calitate a traseului. Sunt prezente impulsivităţi, lipsa de organizare şi dificultăţile motorii care, de fapt, stau la baza caracterizării subiecţilor neîndemânatici. Asemenea dificult motorii le au aceşti subiecţi şi în alte activităţi obişnuite: sunt “stângaci”.

C1 27.02.2013

5) scriu încet dar precis şi când scrisul e îngrijit, ordonat, cu respectarea traseului paginii. Apare la ei şi o fragilitate din cauza tremurăturilor, a neîndemânării şi se ajunge astfel la realizarea curbelor cu cocoaşă ale grafemului.

O evaluare a t dislexo disgrafice se face şi în raport de limbă, de specificul acesteia dar nu sunt cuprinse şi nu tb să fie cuprinse ca probe pt scris mai ales dar chiar şi pt citit când avem de a face sau în situaţia de a citi sau a scrie cifre. Ele nu pot fi decât un supliment. Cifrele se scriu fără greşeli. Un disgrafic nu face disgrafie la matematică.

Nu există disgcrafie la specificul limbii chineze şi japoneze.