Cezar Marcel DOCAConstantin PĂUNOIU

Simona DOCA

ESTE O MĂSURĂ ÎN TOATECUVINTE POTRIVITE

Volumul II – APLICAŢII

Editura Universităţii din Piteşti – 2009

ISBN: 978-973-690-902-3

– 2 –

CUVÂNT ÎNAINTE

Est modus in rebus ...

Această carte nu se substituie operelor lexicografice consacrate limbii române.

Adresându-se mai cu seamă cititorului cu afinităţi tehnico-ştiinţifice sau medicale, lucrarea de faţă este o colecţie cuprinzând peste 1000 de termeni desemnând instrumente, aparate şi dispozitive de măsură / înregistrare / investigaţie / cercetare etc., respectiv aproximativ 900 de denumiri de aplicaţii, domenii de activitate şi tehnici în cadrul cărora se utilizează aceste echipamente, aşa cum sunt ele abordate descriptiv în dicţionarele indicate drept sursă de documentare.

Prezentul eseu foloseşte şi, la rândul său, oferă informaţii sub GNU Free Documentation Licence.

AUTORIIInstitutul de Cercetări Nucleare Piteşti

– 3 –

CURPINS

INTRODUCERE

VOLUMUL I – INSTRUMENTE

-GRAF

-METRU

-SCOP

VOLUMUL II – APLICAŢII

-GRAFIE

-METRIE

-SCOPIE

BIBLIOGRAFIE

ANEXĂ

– 5 –

INTRODUCERE

Dacă, din perspectivă lingvistică, o familie de cuvinte se caracterizează prin rădăcina comună, ireductibilă din punct de vedere morfologic, cele mai multe dispozitive de măsură / înregistrare / investigaţie / cercetare / ş.a.m.d. pot fi recunoscute ca atare mai ales după terminaţiile cu care se construiesc denumirile acestora: -graf, -metru, -scop, -tron etc. În plus, aproape toate aceste substantive comune sunt de genul neutru.

Fără a avea pretenţia de a oferi cititorului o abordare exhaustivă a termenilor din limba română desemnând INSTRUMENTE specifice (cu deosebire) îndeletnicirilor tehnico-ştiinţifice şi medicale, în VOLUMUL I al lucrării sunt prezentate, ordonate alfabetic, definiţii ale unui număr de peste 1000 de astfel de vocabule ce pot fi grupate „sub o terminaţie comună”.

Evident, VOLUMUL al II-lea nu putea fi destinat altfel decât identificării şi descrierii a unui număr de aproximativ 900 de APLICAŢII, domenii de activitate şi tehnici ale căror denumiri au, de asemenea, terminaţii identice, la multe dintre acestea făcându-se trimitere chiar în corpul definiţiilor din VOLUMUL I (ex.: AEROCARTOGRAF – Aparat automat folosit în aerocartografie. Cf. fr. aérocartographe. Sursa: MDN).

Autorii s-au oprit doar asupra desinenţelor: -graf, -metru şi -scop în Volumul întâi, respectiv: -grafie, -metrie şi -scopie în al doilea Volum.

Alte două terminaţii tematice ar fi putut fi, de exemplu, –tron şi –tronică, a căror distribuţie, însă, în limba română este mai puţin bogată.

Având în vedere generozitatea subiectului abordat, în ambele Volume au fost prezentate, practic, toate cuvintele ale căror denumiri se supun regulilor de construcţie adoptate, inclusiv, în vederea cunoaşterii şi evitării unor eventuale confuzii, acelea fără nici o legătură cu tematica lucrării.

– 7 –

Definiţiile ce fac obiectul prezentei colecţii sunt prelucrări ale informaţiilor oferite, sub Licenţa GNU pentru Documentaţie Liberă, pe pagina web http://www.dexonline.ro.

Mai exact, în vederea unei abordări unitare, autorii au păstrat, pentru fiecare definiţie în parte, doar textul explicativ şi etimologia propuse în sursele primare, indicate fiind, evident, şi acestea din urmă.

În ANEXA lucrării sunt oferite, spre aprofundare, alte câteva zeci de definiţii având legătură directă cu tematica generală a prezentului eseu. Tot aici se găseşte şi traducerea (neoficială) în limba română a documentului GNU Free Documentation Licence.

– 8 –

VOLUMUL II

APLICAŢII

CUPRINS

-GRAFIE . . . . . . . 11

-METRIE . . . . . . .127

-SCOPIE . . . . . . .199

BIBLIOGRAFIE . . . . . . .237

ANEXĂ . . . . . . . .239

– 9 –

-GRAFIE

-GRAF – Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. Cf. fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos. Sursa: DN.

-GRAF, -GRAFIE – „Scriere”, „care scrie, înregistrează”. Cf. fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie. Sursa: MDN

– 11 –

-GRAFIE

A

1. ABCEDOGRAFIE – Radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer. Cf. fr. abcédographie. Sursa: MDN.

2. ACATAGRAFIE – Dispunere greşită a cuvintelor în scris. Din fr. acatagraphie. Sursa: DEX `98.

ACATAGRAFIE – Aşezare greşită a cuvintelor la scris. Cf. fr. acatagraphie, cf. gr. a – fără, katagraphein – a scrie corect. Sursa: DN.

ACATAGRAFIE – Tulburare a comunicării scrise constând în aşezarea greşită a cuvintelor în scris. Cf. fr. acatagraphie. Sursa: MDN.

3. ACTINOCARDIOGRAFIE – Detectare a conturului şi dimensiunilor inimii cu ajutorul razelor X, paralele. Cf. germ. Aktiokardiographie. Sursa: MDN.

4. ACTINOGRAFIE – Procedeu de pregătire în tipografie a unui clişeu, folosind un negativ obţinut cu raze X. ♦ Imagine obţinută cu un clişeu astfel pregătit. Cf. fr. actinographie. Sursa: DEX '98.

ACTINOGRAFIE – Procedeu fotomecanic de preparare a unui clişeu cu ajutorul altui clişeu obţinut cu raze roentgen. ♦ Imagine obţinută cu un asemenea clişeu. Cf. fr. actinographie. Sursa: DN.

ACTINOGRAFIE – 1. Fotografie plasând obiectul între placa sensibilă şi sursa luminoasă. 2. Procedeu de preparare a unui clişeu tipografic cu raze roentgen. ♦ imaginea obţinută. Cf. fr. actinographie Sursa: MDN.

5. ADENOGRAFIE – Descriere a glandelor. Cf. fr. adénographie. Sursa: MDN.

– 13 –

-GRAFIE

6. AEROCARTOGRAFIE – Tehnică de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice cu ajutorul aerocartografului. Cf. fr. aérocartographie. Sursa: DEX '98.

AEROCARTOGRAFIE – Tehnica de a face hărţi şi planuri topografice cu aparate de cartografiere pe bază de fotograme aeriene. Cf. fr. aérocartographie. Sursa: DN.

AEROCARTOGRAFIE – Tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme. Cf. fr. aérocartographie. Sursa: MDN.

AEROCARTOGRAFIE – Metodă de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice pe baza fotogramelor aeriene; aerofotogrammetrie. Cf. fr. aérocartographie. Sursa: NODEX.

7. AEROCISTOGRAFIE – Metodă de explorare radiologică a vezicii urinare după distensia cu aer a acesteia. Cf. engl. aerocystography. Sursa: MDN.

8. AEROFOTOGRAFIE – Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obţinută cu ajutorul acestei tehnici. Cf. fr. aérophotographie. Sursa: DEX '98.

AEROFOTOGRAFIE – Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion. Cf. fr. aérophotographie. Sursa: DN.

AEROFOTOGRAFIE – Tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliţi sau nave cosmice. Cf. fr. aérophotographie Sursa: MDN.

AEROFOTOGRAFIE – 1. Tehnica fotografierii unei zone de la bordul unui avion. 2. Fotografie astfel obţinută. Cf. fr. aérophotographie. Sursa: NODEX.

9. AEROGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu studierea aerului1 şi a proprietăţiilor lui. Cf. fr. aérographie. Sursa: DEX '98.

– 14 –

-GRAFIE

AEROGRAFIE – Disciplină care studiază aerul şi proprietăţile lui. Cf. fr. aérographie, cf. gr. aer – aer, graphein – a scrie. Sursa: DN.

AEROGRAFIE – Disciplină care studiază aerul şi proprietăţile lui. Cf. fr. aérographie, cf. gr. aer – aer, graphein – a scrie. Sursa: MDN.

AEROGRAFIE – Ramură a ştiinţei care se ocupă cu studiul aerului şi proprietăţile lui. Cf. fr. aérographie. Sursa: NODEX.

10. AEROMAMOGRAFIE – Radiografie mamară după insuflarea aerului în spaţiul retromamar. Cf. engl. aeromammography. Sursa: MDN.

11. AEROTOPOGRAFIE – Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. Cf. engl. aerotopography. Sursa: DEX '98.

AEROTOPOGRAFIE – Tehnică a măsurătorilor terestre făcute cu fotograme aeriene. Cf. fr. aérotopographie. Sursa: DN.

AEROTOPOGRAFIE – Tehnică a măsurătorilor terestre cu aerofotograme. Cf. fr. aérotopographie. Sursa: MDN.

AEROTOPOGRAFIE – Tehnică a măsurătorilor terestre cu ajutorul fotografiilor aeriene. Cf. engl. aerotopography. Sursa: NODEX.

12. AGRAFIE – Pierdere sau tulburare a funcţiunii de exprimare a gândurilor prin scris. Din fr. agraphie. Sursa: DEX `98.

AGRAFIE – Afecţiune patologică manifestată prin pierderea capacităţii de exprimare în scris. Cf. fr. agraphie, cf. gr. a – fără, graphein – a scrie. Sursa: DN.

AGRAFIE – Afecţiune patologică manifestată prin pierderea capacităţii de redare a ideilor prin scris. Cf. fr. agraphie. Sursa: MDN.

– 15 –

-GRAFIE

AGRAFIE – Afecţiune patologică manifestată prin pierderea sau tulburarea capacităţii de a-şi exprima gândurile în scris. Cf. fr. agraphie. Sursa: NODEX.

13. AGROGRAFIE – Descriere sistematică a terenurilor cultivate. Cf. agro- + -grafie. Sursa: MDN.

14. AGROSTOGRAFIE – Studiu şi descriere sistematică a gramineelor. Cf. fr. agrostographie. Sursa: MDN.

15. ALERGOGRAFIE – Studiul alergiilor. Cf. fr. allergographie. Sursa: DN.

ALERGOGRAFIE – Metodă de testare a alergiei prin provocarea de diverse reacţii. Cf. fr. allergographie. Sursa: MDN.

16. ALFAGRAFIE – Metodă de fotografiere a unei grafii ilizibile cu razele alfa. CF. alfa + -grafie. Sursa: MDN.

17. ALGRAFIE – Procedeu de executare a formelor de imprimare pe plăci de aluminiu, folosit pentru tiparul plan. Cf. fr. algraphie. Sursa: DEX '98.

ALGRAFIE – Tipar obţinut cu ajutorul unei forme executate pe o placă de aluminiu. Cf. fr. algraphie. Sursa: DN.

ALGRAFIE – Tipar înalt cu ajutorul unei forme pe o placă de aluminiu. Cf. fr. algraphie. Sursa: MDN.

18. AMNIOGRAFIE – Radiografie a amniosului cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. engl. amniography. Sursa: MDN.

19. AMPELOGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul genurilor, al speciilor şi al soiurilor de viţă de vie. Cf. fr. ampélographie. Sursa: DEX '98.

– 16 –

-GRAFIE

AMPELOGRAFIE – Parte a viticulturii care se ocupă cu descrierea speciilor şi varietăţilor viţei de vie. Cf. fr. ampélographie, cf. gr. ampelos – viţă de vie, graphein – a scrie. Sursa: DN.

AMPELOGRAFIE – Disciplină care studiază soiurile de viţă de vie. Cf. fr. ampélographie, Sursa: MDN.

AMPELOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu studiul speciilor şi soiurilor de viţă de vie. Cf. fr. ampélographie. Sursa: NODEX.

20. ANEMOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. Cf. fr. anémographie. Sursa: DEX '98.

ANEMOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu descrierea vânturilor. Cf. fr. anémographie, cf. gr. anemos – vânt, graphein – a scrie. Sursa: DN.

ANEMOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu descrierea vânturilor. Cf. fr. anémographie. Sursa: MDN.

21. ANGIOCARDIOGRAFIE – Metodă radiologică de examinare a inimii şi vaselor mari cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. angiocardiographie. Sursa: DN.

ANGIOCARDIOGRAFIE – Metodă de examinare radiologică a inimii şi vaselor mari cu o substanţă de contrast. Cf. fr. angiocardiographie. Sursa: MDN.

22. ANGIOCARDIOPNEUMOGRAFIE – Radiografie a cavităţii inimii şi a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanţe radioopace. Cf. fr. angiocardiopneumographie. Sursa: MDN.

23. ANGIOCOLECISTOGRAFIE – Radiografie a căilor biliare cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. angiocholécystographie. Sursa: MDN.

– 17 –

-GRAFIE

24. ANGIOENCEFALOGRAFIE – Radiografie a vaselor creierului cu o substanţă opacă la razele X. Cf. fr. angio-encéphalographie. Sursa: MDN.

25. ANGIOFLUOROGRAFIE – Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sanguine cu ajutorul fluorului. Cf. fr. angiofluorographie. Sursa: DEX '98.

ANGIOFLUOROGRAFIE – Radiografie sau radioscopie a vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. Cf. fr. angiofluorographie. Sursa: MDN.

26. ANGIOGRAFIE – Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sanguine după introducerea unor substanţe radioopace. Cf. fr. angiographie. Sursa: DEX '98.

ANGIOGRAFIE – 1. Studiul vaselor sanguine. 2. Radiografie a vaselor sanguine cu ajutorul unei substanţe radioopace. Cf. fr. angiographie. Sursa: DN.

ANGIOGRAFIE – 1. Studiu, descriere a vaselor dintr-un organism. 2. Radiografie vasculară cu substanţă radioopacă. Cf. fr. angiographie. Sursa: MDN.

27. ANGIONEFROGRAFIE – Radiografie a sistemului vascular renal cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. angionephrographie. Sursa: MDN.

28. Anonimografie – s.f. Sursa: DOR.

29. ANTROPOGEOGRAFIE – Ramură a geografiei care se ocupă de studiul populaţiei şi al aşezărilor omeneşti; geografie umană, geografia populaţiei. Din fr. anthopogéographie. Sursa: DEX `98.

ANTROPOGEOGRAFIE – 1. Ramură a geografiei care consideră, în mod greşit, condiţiile mediului natural ca factor primordial al dezvoltării societăţii. 2. Curent care are în vedere raporturile dintre om şi natură şi repartiţia populaţiei pe glob. Cf. fr.

– 18 –

-GRAFIE

anthropogéographie, cf. gr. anthropos – om, geographia – geografie. Sursa: DN.

ANTROPOGEOGRAFIE – Ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale aşezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizaţiei etc.; geografie umană. Cf. fr. anthropogéographie. Sursa: MDN.

ANTROPOGEOGRAFIE – Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populaţiei şi al aşezărilor omeneşti. Cf. fr. anthropogéographie. Sursa: NODEX.

ANTROPOGEOGRAFIE – Geografia populaţiei, geografie antropologică, geografie umană. Sursa: Sinonime.

30. ANTROPOGRAFIE – Ştiinţă care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor şi tipurilor umane. Din fr. anthropographie. Sursa: DEX `98.

ANTROPOGRAFIE – Descriere anatomică a corpului uman în legătură cu anumite trăsături specifice raselor şi tipurilor biologice. Cf. fr. anthropographie. Sursa: DN.

ANTROPOGRAFIE – Descriere anatomică a corpului uman, cu referire la anumite trăsături fizionomice specifice raselor şi tipurilor umane. Cf. fr. anthropographie. sursa: MDN.

31. AORTOARTERIOGRAFIE – Radiografie a aortei şi a ramificaţiilor ei cu o substanţă de contrast. Cf. fr. aorto-artériographie. sursa: MDN.

32. AORTOGRAFIE – Radiografie a aortei, făcută cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. aortographie. Sursa: DN.

AORTOGRAFIE – Radiografie a aortei. Cf. fr. aortographie. Sursa: MDN.

33. ARANEOGRAFIE – Parte a entomologiei care se ocupă cu descrierea păianjenilor. Cf. fr. aranéographie. Sursa: MDN.

– 19 –

-GRAFIE

34. AREOGRAFIE – Studiul descriptiv al planetei Marte. Cf. fr. aréographie, cf. gr. Ares – Marte, graphein – a descrie. Sursa: DN.

AREOGRAFIE – Studiu descriptiv al răspândirii plantelor. Cf. fr. aréographie. Sursa: MDN.

35. ARHEOGRAFIE – Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor şi a manuscriselor antice. Din fr. archéographie. Sursa: Dex `98.

ARHEOGRAFIE – 1. Reprezentare prin desen, prin pictură sau prin sculptură a unor scene antice. 2. Disciplină istorică al cărei obiect este publicarea scrierilor antice. Cf. fr. archéographie. Sursa: DN.

ARHEOGRAFIE – 1. Disciplină a istoriei care studiază textele şi manuscrisele antice. 2. Reprezentare a unor scene antice cu ajutorul artelor plastice. Cf. fr. archéographie. Sursa: MDN.

36. ARITMOGRAFIE – Descriere a numerelor. Sin aritmo- + -grafie. Sursa: MDN.

37. ARTERIOFLEBOGRAFIE – Radiografie a unei artere şi a ramificaţiilor ei. Cf. fr. artériophlébographie. Sursa: MDN.

38. ARTERIOGRAFIE – Radiografie a unei artere. Cf. fr. artériographie. Sursa: DEX '98.

ARTERIOGRAFIE – Radiografie a arterelor, făcută cu ajutorul unei substanţe de contrast. Sfigmografie. Cf. fr. artériographie, cf. lat. arteria - arteră, gr. graphein - a descrie. Sursa: DN.

ARTERIOGRAFIE – Radiografie a arterelor; sfigmografie. Cf. fr. artériographie. Sursa: MDN.

39. ARTERIOPIEZOGRAFIE – Piezografie arterială. Cf. fr. artériopiézographie. Sursa: MDN.

– 20 –

-GRAFIE

40. ARTROGRAFIE – Radiografie a unei articulaţii. Cf. fr. arthrographie. Sursa: DEX '98.

ARTROGRAFIE – Radiografie a unei articulaţii. Cf. fr. arthrographie, cf. gr. arthron – articulaţie, graphein – a scrie. Sursa: DN.

ARTROGRAFIE – Radiografie a unei articulaţii cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. arthrographie. Sursa: MDN.

41. ARTROPNEUMOGRAFIE – Radiografie a unei articulaţii în care s-a introdus aer. Cf. fr. arthro-pneumographie. Sursa: MDN.

42. ASTROFOTOGRAFIE – Parte a astrofizicii care foloseşte fotografia ca metodă şi mijloc de investigaţie pentru determinarea (numărului) aştrilor. Cf. fr. astrophotographie, germ. Astrophotographie. Sursa: DN.

ASTROFOTOGRAFIE – Parte a astrofizicii care foloseşte fotografia ca mijloc de investigaţie a aştrilor. Cf. fr. astrophotographie. Sursa: MDN.

43. ASTROGRAFIE – Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. Cf. fr. astrographie. Sursa: DEX '98.

ASTROGRAFIE – Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. Cf. fr. astrographie. Sursa: DN.

ASTROGRAFIE – Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. Cf. fr. astrographie. Sursa: MDN.

ASTROGRAFIE – Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul descrierii aştrilor. Cf. fr. astrographie. Sursa: NODEX.

44. ASTROSPECTROGRAFIE – Ramură a astrofizicii care caracterizează spectrele corpurilor cereşti. Cf. fr. astrospectrographie. Sursa: DN.

– 21 –

-GRAFIE

ASTROSPECTROGRAFIE – Ramură a astrofizicii care studiază spectrele corpurilor cereşti. Cf. fr. astrospectrographie. Sursa: MDN.

45. AUDIOGRAFIE – Înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice. Cf. fr. audiographie. Sursa: DN.

AUDIOGRAFIE – Înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice. Cf. fr. audiographie. Sursa: MDN.

46. AUTOBIOGRAFIE – Expunere orală sau scrisă a vieţii unei persoane făcute de ea însăşi. ♦ Operă literară aparţinând genului epic, în care autorul îşi povesteşte viaţa. Din fr. autobiographie. Sursa: DEX `98.

AUTOBIOGRAFIE – Biografie a unei persoane, scrisă de ea însăşi. ♦ Scriere literară în care autorul îşi povesteşte viaţa. Cf. it. autobiografia, fr. autobiographie, rus. avtobiografia cf. gr. autos – însuşi, bios – viaţă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

AUTOBIOGRAFIE – 1. Biografie a unei persoane, scrisă de ea însăşi. 2. Scriere literară în care autorul îşi povesteşte viaţa. Cf. fr. autobiographie, rus. avtabiografiia. Sursa: MDN.

AUTOBIOGRAFIE – 1. Biografie a unei persoane scrisă de ea însăşi. 2. Lucrare literară în care autorul îşi descrie viaţa. Cf. it. autobiografia, fr. autobiographie. Sursa: NODEX.

AUTOBIOGRAFIE – Grafie. Sursa: Sinonime.

47. AUTOGRAFIE – Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. (autograf). ♦ Text, desen etc. astfel reprodus. Cf. fr. autographie. Sursa: DEX '98.

AUTOGRAFIE – Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. ♦ Produs obţinut prin acest procedeu. Cf. fr. autographie. Sursa: DN.

– 22 –

-GRAFIE

AUTOGRAFIE – Procedeu prin care se reproduce pe o piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. ♦ produsul obţinut. Cf. fr. autographie. Sursa: MDN.

48. AUTOLITOGRAFIE – Procedeu de reproducere tipografică, pe o placă de metal sau de hârtie, a lucrărilor executate direct pe piatra litografică. Cf. auto- + litografie. Sursa: MDN.

49. AUTORADIOGRAFIE – Imagine obţinută pe o peliculă fotografică sau radiografică a unui organ conţinând un produs radioactiv. Cf. fr. autoradiographie. Sursa: DN.

AUTORADIOGRAFIE – Metodă modernă de cercetare bazată pe studiul imaginii obţinute pe o peliculă fotografică sau radiografică a unui organ conţinând un produs radioactiv. Cf. fr. autoradiographie. Sursa: MDN.

50. AUTOTIPOGRAFIE – Tipar înalt ale cărui clişee se prepară prin corodarea unei plăci de metal pe care imaginile au fost executate direct. Cf. auto- + tipografie. Sursa: MDN.

51. AZIGOGRAFIE – Metodă radiografică de punere în evidenţă a sistemului venos azigos cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. azygographie. Sursa: MDN.

B

52. BALANOGRAFIE – Studiu ştiinţific al ghindelor şi al stejarului. Cf. fr. balanographie. Sursa: MDN.

53. BALISTOCARDIOGRAFIE – Înregistrare a oscilaţiilor transmise corpului de contracţiile inimii şi de propulsia sângelui în aortă. Cf. fr. ballistocardiographie. Sursa: DN.

– 23 –

-GRAFIE

BALISTOCARDIOGRAFIE – Înregistrare a oscilaţiilor transmise corpului de contracţiile inimii şi de propulsia sângelui în aortă; cardiobalistografie. Cf. fr. balistocardiographie. Sursa: MDN.

54. BALNEOGRAFIE – Descriere a băilor. Cf. germ. Balneographie. Sursa: MDN.

55. BATIGRAFIE – Măsurarea adâncimilor mării. Cf. fr. bathygraphie. Sursa: DN.

BATIGRAFIE – Înregistrare a adâncimilor mărilor şi oceanelor. Cf. fr. bathygraphie. Sursa: MDN.

56. BATOGRAFIE – Batologie. Cf. fr. batographie. Sursa: MDN.

57. BELINOGRAFIE – Procedeu care permite transmiterea la distanţă a imaginilor fotografice, folosind firul telefonic sau undele radiofonice. Cf. fr. bélinographie, cf. Belin - inginer şi fizician francez. Sursa: DN.

58. BIBLIOGRAFIE – 1. Descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă. 2. Carte care cuprinde o bibliografie (1). 3. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu descrierea, aprecierea, sistematizarea şi răspândirea publicaţiilor. 4. Material informativ asupra unei probleme. Din fr. bibliographie. Sursa: DEX `98.

BIBLIOGRAFIE – 1. Disciplină care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al ediţiilor operelor etc. 2. Listă (cu indicaţii asupra titlului, anului şi locului tipăriturii) a scrierilor care se referă la o anumită problemă; material informativ asupra unei probleme. ♦ totalitatea operelor unui autor. 3. Listă, publicaţie (periodică) care cuprinde titluri recent apărute. Cf. fr. bibliographie, cf. gr. biblion – carte, graphein – a scrie. Sursa: DN.

BIBLIOGRAFIE – 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al ediţiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea şi răspândirea publicaţiilor. 2. Listă a scrierilor care

– 24 –

-GRAFIE

se referă la o anumită problemă. ♦ material informativ asupra unei probleme. ♦ totalitatea operelor unui autor. 3. Listă, publicaţie (periodică) cuprinzând titluri recent apărute. Cf. fr. bibliographie. Sursa: MDN.

BIBLIOGRAFIE – 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea şi sistematizarea textelor imprimate pentru a înlesni folosirea lor de către cititori. 2. Listă (cu indicaţiile de rigoare) a scrierilor care tratează aceeaşi problemă; material informativ asupra unei probleme. 3. Listă (exhaustivă sau selectivă) a lucrărilor unui autor. 4. Publicaţie (periodică) care include titluri de tipărituri recent apărute. Cf. fr. bibliographie. Sursa: NODEX.

BIBLIOGRAFIE – Literatură. (A studiat ~ de specialitate.). Sursa: Sinonimie.

59. BIOBIBLIOGRAFIE – Biografia unui autor împreună cu titlurile lucrărilor lui şi ale celor privitoare la viaţa şi la activitatea lui. Din fr. biobibliographie. Sursa: DEX `98.

BIOBIBLIOGRAFIE – Scriere care conţine povestirea vieţii cuiva şi lista operelor, a lucrărilor sale. Cf. fr. biobibliographie, cf. gr. bios – viaţă, biblion – carte, graphein – a scrie. Sursa: DN.

BIOBIBLIOGRAFIE – Scriere conţinând biografia şi lista lucrărilor unui autor. Cf. fr. biobibliographie. Sursa: MDN.

BIOBIBLIOGRAFIE – Studiu care include biografia şi lista lucrărilor unui autor. Cf. fr. biobibliographie. Sursa: NODEX.

BIOBIBLIOGRAFIE – Literatură. (A studiat ~ de specialitate.). Sursa: Sinonimie.

60. BIOFILMOGRAFIE – Viaţa şi activitatea cineaştilor. Cf. bio- + filmografie. Sursa: MDN.

61. BIOGEOGRAFIE – Ştiinţă care studiază repartiţia organismelor animale şi vegetale pe suprafaţa pământului. Din fr. biogéographie. Sursa: DEX `98.

– 25 –

-GRAFIE

BIOGEOGRAFIE – Parte a geografiei care se ocupă cu studiul răspândirii vieţii pe Pământ. Cf. fr. biogéographie. sursa: DN.

BIOGEOGRAFIE – Ştiinţă care studiază răspândirea plantelor şi animalelor pe glob. Cf. fr. biogéographie. Sursa: MDN.

BIOGEOGRAFIE – Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul răspândirii animalelor şi plantelor pe glob. Cf. fr. biogéographie. Sursa: NODEX.

62. BIOGRAFIE – Expunere (scrisă şi comentată) a vieţii unei persoane. Din fr. biographie. sursa: DEX `98.

BIOGRAFIE – Expunere orală sau scrisă a vieţii cuiva, povestirea vieţii unei persoane. Cf. fr. biographie, it. biografia, cf. gr. biographia cf. bios – viaţă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

BIOGRAFIE – Expunere (scrisă) a vieţii cuiva. Cf. fr. biographie. Sursa: MDN.

BIOGRAFIE – 1. Expunere (orală sau scrisă) despre viaţa şi activitatea unei persoane. 2. Lucrare care conţine istoria unei vieţi particulare. Cf. fr. biographie. Sursa: NODEX.

BIOGRAFIE – Viaţă. (~ lui Macedonski.). Sursa: Sinonime.

63. BIOSTRATIGRAFIE – Disciplină care studiază răspândirea organismelor de-a lungul epocilor geologice şi depozitele sedimentare cu ajutorul fosilelor. Cf. germ. Biostratigraphie. Sursa: DN.

BIOSTRATIGRAFIE – Ştiinţă care studiază răspândirea şi succesiunea organismelor de-a lungul erelor geologice. Cf. engl. biostratigraphy. sursa: MDN.

64. BLASTOGRAFIE – Descriere sistematică a mugurilor. Cf. fr. blastographie. Sursa: MDN.

– 26 –

-GRAFIE

65. BOTANOGRAFIE – Botanică descriptivă. Cf. fr. botanographie. sursa: MDN.

66. BRAHIGRAFIE – Studiu al sistemelor de scriere. Cf. germ. Brachygraphie. Sursa: MDN.

67. BRONHIOGRAFIE – Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. bronchographie. Sursa: DEX '98.

68. BRONHOGRAFIE – Radiografie a bronhiilor. Cf. fr. bronchographie. Sursa: NODEX

BRONHOGRAFIE – Radiografie a aparatului respirator cu privire specială asupra bronhiilor. Cf. fr. bronchographie, cf. gr. bronchos – trahee, graphein – a scrie. Sursa: DN.

BRONHOGRAFIE – Radiografie a aparatului respirator, asupra bronhiilor. Cf. fr. bronchographie. Sursa: MDN.

69. BRONHOSPIROGRAFIE – Înregistrare spirografică a ventilaţiei celor doi plămâni. Cf. fr. bronchospirographie. Sursa: MDN.

C

70. CACOGRAFIE – Ortografiere greşită. Din fr. cacographie. Sursa: DEX `98.

CACOGRAFIE – Ortografiere greşită. Cf. fr. cacographie, cf. gr. kakos – rău, graphein – a scrie. Dursa: DN.

CACOGRAFIE – Scriere incorectă, cu deformarea cuvintelor şi cu greşeli de sintaxă, la afazici. Cf. fr. cacographie. Sursa: MDN.

CACOGRAFIE – Ortografiere greşită. Din fr. cacographie. Sursa: NODEX.

– 27 –

-GRAFIE

71. CALCOGRAFIE – 1. Procedeu de reproducere grafică prin tipar a unor imagini gravate pe clişee de zinc săpate în adâncime; tipar adânc. 2. Metodă microscopică de studiu a unei secţiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii reflectate. Cf. fr. chalcographie. Sursa: DEX '98.

CALCOGRAFIE – 1. Procedeu de reproducere a desenelor cu ajutorul unor clişee metalice gravate după conturul originalului; tipar înalt, tifdruc. 2. Metodă microscopică de studiu al unei secţiuni lustruite a mineralelor metalifere, opace, cu ajutorul luminii reflectate. Cf. fr. chalcographie. Sursa: DN.

CALCOGRAFIE – 1. Procedeu de reproducere a desenelor cu clişee metalice gravate după conturul originalului; tipar înalt, tifdruc. 2. Metodă microscopică de studiu al unei secţiuni lustruite a mineralelor metalifere, opace, cu ajutorul luminii reflectate. Cf. fr. chalcographie. Sursa MDN.

CALCOGRAFIE – Procedeu de reproducere grafică a unor imagini cu ajutorul clişeelor gravate în adâncime; tipar adânc. Cf. fr. chalcographie. Sursa: NODEX.

CALCOGRAFIE – Tifdruc, tipar adânc. Sursa: Sinonime.

72. CALIGRAFIE – Arta şi deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva. Din ngr. kalligráphia, fr. calligraphie. Sursa: DEX `98.

CALIGRAFIE – Arta şi deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de a scrie (al cuiva). Cf. fr. calligraphie, cf. gr. kalligraphia. Sursa: DN.

CALIGRAFIE – Arta, deprinderea de a scrie frumos. ♦ scriere frumoasă. ♦ fel de a scrie (al cuiva). Cf. fr. calligraphie, gr. kalligraphia. Sursa: MDN.

– 28 –

-GRAFIE

CALIGRAFIE – 1. Arta de a scrie citeţ şi frumos. 2. Scris citeţ şi frumos. 3. Fel de a scrie al unei persoane. Cf. fr. calligraphie. Sursa: NODEX.

CALIGRAFIE – Scriere, scris. Sursa: Sinonime.

73. CARDIOBALISTOGRAFIE – Balistocardiografie. Cf. fr. cardiobalistographie. Sursa: MDN.

74. CARDIOGRAFIE – Înregistrare a contracţiilor inimii cu ajutorul cardiografului. Cf. fr. cardiographie. Sursa: DEX '98.

CARDIOGRAFIE – Studiul activităţii cardiace cu ajutorul cardiografului. Cf. fr. cardiographie. Sursa: DN.

CARDIOGRAFIE – Metodă de înregistrare grafică a bătăilor inimii. Cf. fr. cardiographie. Sursa: MDN.

CARDIOGRAFIE – Înregistrare a activităţii inimii cu ajutorul cardiografului. Cf. fr. cardiographie. Sursa: NODEX.

75. Caricografie – s.f. Sursa: DOR.

76. CARTOGRAFIE – Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărţilor şi a planurilor topografice. Cf. fr. cartographie. Sursa: DEX '98.

CARTOGRAFIE – Tehnica şi arta de a întocmi hărţi şi planuri topografice. Cf. fr. cartographie. Sursa: DN.

CARTOGRAFIE – 1. Disciplină care studiază metodele şi procedeele de a întocmi hărţi şi planuri topografice. 2. Metodă de înregistrare a prezenţei, frecvenţei etc. unui fenomen, prin cartograme şi hărţi. 3. Reprezentare ecografică a potenţialelor electrice ale corpului. Cf. fr. cartographie. Sursa: MDN.

– 29 –

-GRAFIE

CARTOGRAFIE – Disciplină care se ocupă de arta şi tehnica întocmirii, redactării şi editării hărţilor şi a planurilor topografice. Cf. fr. cartographie. Sursa: NODEX.

CARTOGRAFIE – Mapografie. Sursa: Sinonime.

77. CATAGRAFIE – 1. Inventar. 2. Recensământ. Din ngr. kataghrafí. Sursa: DEX `98.

CATAGRAFIE – 1. Inventar. 2. Recensămînt. Cf. ngr. ϰαταγραφń (Gáldi 159). Sursa: DER.

CATAGRAFIE – Tulburare a scrisului constând din repetarea cuvintelor sau a propoziţiilor; înregistrarea în scris a unor variante care se repetă. Cf. cata- + -grafie. Sursa: MDN.

CATAGRAFIE – Inventar, listă, recen-sământ. Sursa: Sinonime.

78. CATALOGRAFIE – Tehnică a alcătuirii cataloagelor de bibliotecă sau de muzeu; ramură a biblioteconomiei care studiază principiile şi metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă. Din fr. catalographie. Sursa: DEX `98.

CATALOGRAFIE – Ramură a biblioteconomiei care studiază principiile şi metodele întocmirii cataloagelor. ♦ Tehnica alcătuirii acestor cataloage. Cf. fr. catalographie. Sursa: DN.

CATALOGRAFIE – Ramură a biblioteconomiei care studiază principiile şi metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă, de muzeu. Cf. fr. catalographie. Sursa: MDN.

CATALOGRAFIE – 1. Ramură a biblioteconomiei care studiază principiile şi metodele de întocmire a cataloagelor. 2. Tehnică de alcătuire a cataloagelor. Cf. fr. catalographie. Sursa: NODEX.

79. CAVERNOGRAFIE – Radiografie a sinusului cavernos cu o substanţă radioopacă. Cf. fr. cavernographie. Sursa: MDN.

– 30 –

-GRAFIE

80. CAVOGRAFIE – Radiografie a unei vene cave, prin injectarea unui lichid radioopac. Cf. fr. cavographie. Sursa: MDN.

81. CECOGRAFIE – Metodă specială prin care orbii sunt învăţaţi să scrie. Din fr. cécographie. Sursa: DEX `98.

CECOGRAFIE – Metodă specială prin care orbii sunt învăţaţi să scrie. Din fr. cécographie. Sursa: DN.

CECOGRAFIE – Metodă specială de scris folosită de orbi. Cf. fr. cécographie. Sursa: MDN.

82. CEFALOGRAFIE – 1. Descriere anatomică a capului. 2. Înregistrarea grafică a formei şi a dimensiunilor capului. Cf. fr. céphalographie. Sursa: DEX '98.

CEFALOGRAFIE – Descriere anatomică a capului. Cf. fr. céphalographie. Sursa: DN.

CEFALOGRAFIE – 1. Înregistrare diagramatică a volumului şi formei capului. 2. Descriere anatomică a capului. Cf. fr. céphalographie. Sursa: MDN.

83. CERAMOGRAFIE – Disciplină istorică având ca obiect ceramica. Cf. fr. céramographie. Sursa: DN.

CERAMOGRAFIE – Ramură a etnografiei care studiază istoria ceramicii. Cf. fr. céramographie. Sursa: MDN.

84. CEROGRAFIE – Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal. Cf. fr. cérographie. Sursa: DEX '98.

CEROGRAFIE – Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal; gravură în encaustică. Cf. fr. cérographie. Sursa: DN.

– 31 –

-GRAFIE

CEROGRAFIE – Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară pe o placă de metal. ♢ gravură în encaustică. Cf. fr. cérographie. Sursa: MDN.

85. CHEMIGRAFIE – Tehnică a gravării clişeelor tipografice pe cale chimică. Cf. fr. chémigraphie. Sursa: DEX '98.

CHEMIGRAFIE – Tehnica gravării chimice a clişeelor tipografice; chemitipie. Cf. fr. chemigraphie. Sursa: DN.

CHEMIGRAFIE – Tehnica gravării chimice a clişeelor tipografice; chemitipie. Cf. fr. chemigraphie. Sursa: MDN.

CHEMIGRAFIE – Tehnică a gravării clişeelor tipografice pe cale chimică. Cf. fr. chémigraphie. Sursa: NODEX.

CHEMIGRAFIE – Chemitipie. Sursa: Sinonime.

86. CHIMOGRAFIE – Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. Cf. ir. kimographie. Sursa: DEX '98.

CHIMOGRAFIE – Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. Cf. fr. kymographie. Sursa: DN.

CHIMOGRAFIE – Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. Cf. fr. kymographie. Sursa: MDN.

87. CHIROGRAFIE – Studiul liniilor şi semnelor palmare şi digitale ale mâinii. Cf. fr. chirographie, cf. gr. cheir – mână, graphein – a scrie. Sursa: DN.

CHIROGRAFIE – Studiu al liniilor şi semnelor palmare şi digitale ale mâinii. Cf. fr. chirographie. Sursa: MDN.

CHIROGRAFIE – Studiul liniilor şi semnelor palmare şi digitale ale mâinii. Cf. fr. chirographie. Sursa: NODEX.

– 32 –

-GRAFIE

88. CHISTOGRAFIE – Metodă radiologică de evidenţiere a unui chist. Cf. fr. kystographie. Sursa: MDN.

89. CHOROGRAFIE – Corografie. Sursa: DN.

90. CINEDENSIGRAFIE – Metodă de investigaţie a inimii, a vaselor pulmonare şi a plămânilor, bazată pe fenomenul impresionării variate, a unor celule fotoelectrice în funcţie de densitatea unui fascicul de raze roentgen. Cf. fr. cinédensigraphie. Sursa: MDN.

91. CINEGRAFIE – Artă care utilizează imagini animate. Cf. fr. cinégrafie. Sursa: MDN.

92. CINEMATOGRAFIE – Tehnica şi arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special şi a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mişcării şi a vieţii; industrie producătoare de filme; cinematograf. Cf. fr. cinématographie. Sursa: DEX '98.

CINEMATOGRAFIE – Tehnica înregistrării şi a reproducerii imaginilor în mişcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. Cf. fr. cinématographie. Sursa: DN.

CINEMATOGRAFIE – Thnica înregistrării şi reproducerii imaginilor în mişcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. Cf. fr. cinématographie. Sursa: MDN.

CINEMATOGRAFIE – 1. Arta şi tehnica filmării unor secvenţe din realitate şi a proiectării lor pe ecran, creând impresia unei realităţi vii; film. 2. Ramură a culturii şi a economiei naţionale care se ocupă cu producţia de filme. Cf. fr. cinématographie. Sursa: NODEX.

CINEMATOGRAFIE – Film. Sursa: Sinonime.

– 33 –

-GRAFIE

93. CINERADIOGRAFIE – Tehnică radiografică permiţând efectuarea de imagini în mişcare. Cf. cine[matografie] + radiografie. Sursa: DEX '98.

CINERADIOGRAFIE – Tehnică radiologică permiţând efectuarea de imagini în mişcare. Cf. cine- + radiografie. Sursa: DN.

CINERADIOGRAFIE – Tehnică radiologică cu imagini în mişcare. Cf. fr. cinéradiographie. Sursa: MDN.

94. CISTERNOGRAFIE – Metodă radiologică de punere în evidenţă a circulaţiei lichidului cefalorahidian prin trecerea unei cantităţi de aer prin cisterne (3). Cf. fr. cisternographie. Sursa: MDN.

95. CISTOGRAFIE – Radiografie a vezicii urinare. Cf. fr. cystographie. Sursa: DEX '98.

CISTOGRAFIE – Radiografie a vezicii urinare. Cf. fr. cystographie. Sursa: DN.

CISTOGRAFIE – Radiografie a vezicii urinare cu o substanţă de contrast. Cf. fr. cystographie. Sursa: MDN.

96. CISTOPIELOGRAFIE – Radiografie a vezicii urinare şi a pelvisului uretric. Cf. fr. cystopyélographie. Sursa: MDN.

97. CITOGRAFIE – Descrierea sistematică a celulei vii. Cf. fr. cytographie. Sursa: MDN.

98. CLIMATOGRAFIE – Descriere a climatelor. Din fr. climatographie.. Sursa: DEX `98.

CLIMATOGRAFIE – Descriere a climatelor. Din fr. climatographie.. Sursa: DN.

CLIMATOGRAFIE – Descriere a climatelor. Din fr. climatographie.. Sursa: MDN.

– 34 –

-GRAFIE

99. COAGULOGRAFIE – Înregistrare a variaţiilor viscozităţii sângelui în cursul coagulării. Cf. fr. coagulographie. Sursa: MDN.

100. COLANGIOGRAFIE – Radiografie a căilor biliare făcută cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. cholangiographie, cf. gr. chole - bilă, angeion - vas, graphein - a scrie. Sursa: DN.

COLANGIOGRAFIE – Radiografie a căilor biliare cu o substanţă de contrast. Cf. fr. cholangiographie. Sursa: MDN.

101. COLECISTOGRAFIE – Radiografie a veziculei biliare după introducerea în organism a unei substanţe de contrast. Cf. fr. cholécystographie. Sursa: DEX '98.

COLECISTOGRAFIE – Radiografie a vezicii biliare cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. cholécystographie. Sursa: DN.

COLECISTOGRAFIE – Radiografie a vezicii biliare cu o substanţă de contrast. Cf. fr. cholécystographie. Sursa: MDN.

COLECISTOGRAFIE – Radiografie a colecistului (veziculei biliare). Cf. fr. cholé-cystographie. Sursa: NODEX.

102. COLEDOCOGRAFIE – Radiografie a canalului coledoc. Cf. fr. cholédochographie. Sursa: MDN.

103. COLOGRAFIE – Procedeu de tipărire la care clişeul imprimabil este preparat pe o placă de sticlă. Cf. fr. colographie. Sursa: DEX '98.

COLOGRAFIE – Procedeu de tipărire la care prepararea clişeului se face pe o placă de sticlă; fototipie. Cf. fr. collographie. Sursa: DN.

COLOGRAFIE – Procedeu de tipărire în care prepararea clişeului se face pe o placă de sticlă. Cf. fr. collographie. Sursa: MDN.

104. Convertografie – s.f. Sursa: DOR.

– 35 –

-GRAFIE

105. COREGRAFIE – 1. Arta de a crea dansuri şi spectacole de balet. 2. Sistem de notare convenţională a paşilor şi a figurilor de dans. Din fr. choréographie. Sursa: DEX `98.

COREGRAFIE – 1. Arta dansului şi a baletului. 2. Sistem de notare a paşilor şi a figurilor de dans. Cf. fr. chorégraphie. Sursa: DN.

COREGRAFIE – 1. Arta de a crea dansuri şi spectacole de balet. 2. Sistem de notare a paşilor şi figurilor de dans. Cf. fr. chorégraphie. Sursa: MDN.

COREGRAFIE – Artă a dansului şi a baletului. Cf. fr. chorégraphie. Sursa: NODEX.

106. COREOGRAFIE – Coregrafie. Sursa: DEX `98.

COREOGRAFIE – Coregrafie. Sursa: DN.

107. COROGRAFIE – Descrierea generală a unei ţări. Cf. fr. chorographie, cf. gr. chora – ţară, graphein – a scrie. Sursa: DN.

COROGRAFIE – Descriere generală a unei ţări. Cf. fr. chorographie. Sursa: MDN.

108. CORONAROGRAFIE – Radiografie a arterelor coronare. Cf. fr. coronarographie. Sursa: DN.

CORONAROGRAFIE – Radiografie a arterelor coronare. Cf. fr. coronarographie. Sursa: MDN.

109. CORONOGRAFIE – Radiografie a arterelor coronare. Cf. fr. coronographie. Sursa: MDN.

110. COSMOGRAFIE – Ramură a astronomiei, care se ocupă cu descrierea corpurilor şi fenomenelor cereşti aşa cum sunt cunoscute din observaţii, fără interpretare sau explicare. Din fr. cosmographie. Sursa: DEX `98.

– 36 –

-GRAFIE

COSMOGRAFIE – Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea universului şi a mişcărilor corpurilor cereşti. Cf. fr. cosmografie, gr. kosmographia cf. kosmos – univers, graphein – a descrie. Sursa: DN.

COSMOGRAFIE – Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea corpurilor cereşti şi a fenomenelor astronomice. Cf. fr. cosmographie. Sursa: MDN.

COSMOGRAFIE – Compartiment al astronomiei care studiază universul şi fenomenele cosmice. Cf. fr. cosmographie. Sursa: NODEX.

111. CRANIOGRAFIE – Radiografie a craniului. Cf. fr. crânio-graphie). Sursa: MDN.

112. CRIPTOGRAFIE – 1. Scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenţionale. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul criptogramelor. 3. Joc distractiv constând din dezlegarea unei fraze scrise cu ajutorul unor semne, numere, desene etc. Din fr. cryptographie. Sursa: DEX `98.

CRIPTOGRAFIE – 1. Mod de scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenţionale. 2. Joc distractiv constând din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate într-un anumit fel. Cf. fr. cryptographie, cf. gr. kryptos – ascuns, graphein – a scrie. Sursa: DN.

CRIPTOGRAFIE – 1. Scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenţionale. 2. Parte a criptologiei, studiul criptogramelor. 3. Gen de problemă enigmistică, consstând din legarea unei fraze reprezentate prin diferite semne, litere sau cifre, aranjate într-un anumit fel. Cf. fr. cryptographie. Sursa: MDN.

CRIPTOGRAFIE – Scriere secretă, bazată pe un cod de semne convenţionale. Cf. fr. cryptographie. Sursa: NODEX.

– 37 –

-GRAFIE

113. CRISOGRAFIE – Arta de a scrie cu litere de aur. Din fr. chrysographie. Sursa DEX `98.

CRISOGRAFIE – Arta de a scrie cu litere de aur. Cf. fr. chrysographie, cf. gr. chrysos – aur, graphein – a scrie. Sursa: DN.

CRISOGRAFIE – Arta de a scrie cu litere de aur. Cf. fr. chrysographie. Sursa: MDN.

CRISOGRAFIE – Scriere cu litere de aur. Cf. fr. chrysographie. Sursa: NODEX.

114. CRISTALOGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul formelor şi al proprietăţilor fizice ale cristalelor. Cf. fr. cristallographie. Sursa: DEX '98.

CRISTALOGRAFIE – Disciplină care studiază formele, proprietăţile şi legile de formare a cristalelor. Cf. fr. cristallographie, cf. gr. krystallos – cristal, graphein – a descrie. Sursa: DN.

CRISTALOGRAFIE – Ştiinţă care studiază formele şi proprietăţile fizice ale cristalelor. Cf. fr. cristallographie. Sursa: MDN.

CRISTALOGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul cristalelor. Cf. fr. cristallographie. Sursa: NODEX.

115. CROMATOGRAFIE – Procedeu fizico-chimic de separare a substanţelor dintr-o soluţie, de obicei cu ajutorul trecerii soluţiei prin materiale poroase. Cf. fr. chromatographie. Sursa: DEX '98.

CROMATOGRAFIE – Procedeu de separare a unor substanţe dintr-un amestec, filtrându-se printr-un absorbant. Cf. fr. chromatographie. Sursa: DN.

CROMATOGRAFIE – Metodă de separare a componenţilor unui amestec bazată pe filtrarea printr-un absorbant. Cf. fr. chromatographie. Sursa: MDN.

– 38 –

-GRAFIE

CROMATOGRAFIE – Metodă de separare a unor substanţe dintr-un amestec, bazată pe trecerea acestuia printr-un absorbant. Cf. fr. chromatographie. Sursa: NODEX.

116. CROMOALGRAFIE – Procedeu de pregătire a unei forme de tipar multicolor prin executarea manuală a marginilor pe plăci de aluminiu. Cf. fr. chromoalgraphie. Sursa: DEX '98.

CROMOALGRAFIE – Procedeu de pregătire a unei forme de tipar în culori prin executarea manuală a imaginilor pe plăci de aluminiu. Cf. fr. chromoalgraphie. Sursa: DN.

CROMOALGRAFIE – Procedeu de pregătire a unei forme de tipar în culori prin executarea manuală a imaginilor pe plăci de aluminiu. Cf. fr. chromoalgraphie. Sursa: MDN.

117. Cromocolorgrafie – s.f. Sursa: DOR.

118. CROMOFOTOGRAFIE – Procedeu pentru obţinerea fotografiilor în culori. ♦ Fotografie astfel obţinută. Cf. fr. chromophotographie. Sursa: DEX '98.

CROMOFOTOGRAFIE – Procedeu prin care se obţin fotografii în culori; fotografie obţinută prin acest procedeu. Cf. fr. chromophotographie, cf. gr. chroma – culoare, fr. photographie. Sursa: DN.

CROMOFOTOGRAFIE – Procedeu de obţinere a fotografiilor în culori. ♦ Fotografia obţinută. Cf. fr. chromophotographie. Sursa: MDN.

119. CROMOFOTOLITOGRAFIE – Procedeu de pregătire a unei forme de tipar planlitografic şi multicolor şi de multiplicare a imaginilor prin reproducere fotografică. Cf. cromo- + fotolitografie. Sursa: MDN.

– 39 –

-GRAFIE

120. CROMOLITOGRAFIE – 1. Procedeu litografic de imprimat în mai multe culori. 2. Reproducere obţinută prin acest procedeu. Cf. fr. chromolithographie. Sursa: DEX '98.

CROMOLITOGRAFIE – Procedeu de reproducere litografică în mai multe culori. ♦ Reproducere obţinută prin acest procedeu. Cf. fr. chromolithographie, cf. gr. chroma – culoare, lithos – piatră, graphein – a scrie. Sursa: DN.

CROMOLITOGRAFIE – Procedeu de reproducere litografică policromă. ♦ Reproducerea obţinută; cromo. Cf. fr. chromolithographie. Sursa: MDN.

CROMOLITOGRAFIE – 1. Procedeu tipografic de imprimare în mai multe culori. 2. Reproducere obţinută prin acest procedeu. Cf. fr. chromolithographie. Sursa: NODEX.

121. CROMOTIPOGRAFIE – Procedeu de tipărire în culori cu elementele de imprimare în relief. Cf. fr. chromotypographie. Sursa: DEX '98.

CROMOTIPOGRAFIE – Orice procedeu de tipărire multicoloră cu elementele de imprimare în relief. Cf. fr. chromotypographie. Sursa: DN.

CROMOTIPOGRAFIE – Orice procedeu de tipărire policromă cu elementele de imprimare în relief. Cf. fr. chromotypographie. Sursa: MDN.

122. CRONOFOTOGRAFIE – Înregistrare fotografică a unei mişcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia. Cf. fr. chronophotographie. Sursa: DEX '98.

CRONOFOTOGRAFIE – Reprezentare fotografică a unei mişcări cu ajutorul mai multor fotografii instantanee, luate la scurte intervale de timp. Cf. fr. chronophotographie, cf. gr. chronos – timp, fr. photographie. Sursa: DN.

– 40 –

-GRAFIE

CRONOFOTOGRAFIE – Înregistrare fotografică a unei mişcări la scurte intervale de timp, în scopul studierii acesteia. Cf. fr. chronophotographie. Sursa: MDN.

123. CRONOGRAFIE – Scriere de cronici, de cronografe. Din ngr. hronográfia. Sursa: DEX `98.

D

124. DACTILIOGRAFIE – Descriere a inelelor şi a pietrelor preţioase gravate. Cf. fr. dactyliographie. Sursa: MDN.

125. DACTILOGRAFIE – Tehnica sau meseria de a scrie la maşina de scris. Din fr. dactylographie. Sursa: DEX `98.

DACTILOGRAFIE – Tehnica de a scrie la maşina de scris. Cf. fr. dactylographie. Sursa: DN.

DACTILOGRAFIE – Tehnica dactilografierii. Cf. fr. dactylographie. Sursa: MDN.

DACTILOGRAFIE – 1. Tehnica de a scrie la maşina de scris. 2. Profesia de a scrie la maşina de scris. Cf. fr. dactylographie. Sursa: NODEX.

DACTILOGRAFIE – Dactilo. (Serviciul de ~.) Sursa: Sinonime.

126. DEMOGRAFIE – Ştiinţă care, prin metode cantitative, studiază fenomene şi procese privitoare la numărul, repartiţia geografică, structura, densitatea, mişcarea populaţiei umane şi compoziţia ei pe grupe de vârstă, pe sexe etc. Din fr. démographie. Sursa: DEX `98.

DEMOGRAFIE – Ştiinţă care studiază statistic problemele referitoare la mişcarea populaţiei, la compoziţia şi la numărul ei etc. Cf. fr. démographie, cf. gr. demos – popor, graphein – a scrie. Sursa: DN.

– 41 –

-GRAFIE

DEMOGRAFIE – Ştiinţă socială care studiază fenomene şi procese referitoare la numărul, densitatea, mişcarea populaţiei, la compoziţia ei după grupe de vârstă, de sexe etc. Cf. fr. démographie. Sursa: MDN.

DEMOGRAFIE – Ştiinţă care studiază numărul, repartiţia geografică, structura şi mişcarea populaţiei umane (de pe glob, din state sau din zone aparte). Cf. fr. démographie. Sursa: NODEX.

127. DEMONOGRAFIE – Lucrare care prezintă credinţele religioase despre demoni. Cf. fr. démonographie, cf. gr. daimon – demon, graphein – a scrie. Sursa: DN.

DEMONOGRAFIE – Demonologie. Cf. fr. démonographie. Sursa: MDN.

128. DEMOTEHNOGRAFIE – Tehnică a descrierii fenomenelor folclorice. Cf. fr. démotechnographie. Sursa: MDN.

129. DENDROGRAFIE – Parte a botanicii care se ocupă cu studiul arborilor; dendrologie. Cf. fr. dendrographie. Sursa: DEX '98.

DENDROGRAFIE – Disciplină care studiază arborii. Cf. fr. dendrographie, cf. gr. dendron – arbore, graphein – a scrie. Sursa: DN.

DENDROGRAFIE – Descriere sistematică a arborilor. Cf. fr. dendrographie. Sursa: MDN.

DENDROGRAFIE – Dendrologie. Sursa: Sinonime.

130. Densifigrafie – s.f. Sursa: DOR.

131. DENSIGRAFIE – Înregistrare grafică a variaţiilor de transparenţă a unui organ (plămân) examinat cu raze X. Cf. fr. densigraphie. Sursa: MDN.

132. DERMATOGRAFIE – Descriere anatomică a pielii. Cf. engl. dermatography. Sursa: MDN

– 42 –

-GRAFIE

133. Diafanografie – s.f. Sursa: DOR.

134. DERMOGRAFIE – Dermografism. Cf. fr. dermographie. Sursa: DN.

135. DESMOGRAFIE – Descrierea ligamentelor. Cf. fr. desmographie. Sursa: DN.

DESMOGRAFIE – Descriere a ligamentelor. Cf. fr. desmographie. Sursa: MDN.

136. DEZMOGRAFIE – Desmografie. Sursa: DN.

137. Diafanografíe – s.f. Sursa: DOR.

138. DIAGRAFIE – 1. Arta de a desena cu ajutorul diagrafului. 2. Înregistrare sub formă de grafice a variaţiei valorilor unor măsuri caracteristice. Cf. fr. diagraphie, cf. gr. dia - prin, graphein - a scrie. Sursa: DN.

DIAGRAFIE – 1. Arta de a desena cu ajutorul diagrafului. 2. Înregistrare grafică a variaţiei valorilor unor mărimi caracteristice. Cf. fr. diagraphie. Sursa: MDN.

139. DIGRAFIE – 1. Contabilitate ţinută în partidă dublă. 2. Examen radiologic care permite realizarea unei imagini în două situaţii funcţionale diferite. Cf. fr. digraphie. Sursa: MDN.

140. DISCOGRAFIE – 1. Totalitatea discurilor înregistrate de un cântăreţ, de o formaţie etc. 2. Radiografie a unui disc intervertebral. Cf. fr. discographie, engl. discography. Sursa: DEX '98.

DISCOGRAFIE – 1. Evidenţa înregistrărilor pe disc, cu indicarea titlului, a autorului piesei, numele interpreţilor etc. ♦ Catalog de discuri muzicale. 2. Radiografie a nucleului unui disc intervertebral. Cf. fr. discographie, cf. engl. discography. Sursa: DN.

DISCOGRAFIE – 1. Studiu ştiinţific al înregistrărilor pe disc. 2. Totalitatea înregistrărilor pe discuri ale unui autor sau interpret. ♦

– 43 –

-GRAFIE

catalog de discuri muzicale. 3. Radiografie a unui disc intervertebral. Cf. fr. discographie, engl. discography. Sursa: MDN

DISCOGRAFIE – Totalitate a discurilor înregistrate de un cântăreţ de o formaţie etc. Cf. fr. discographie. Sursa: NODEX.

141. DISFONOGRAFIE – Tulburare a limbajului scris. Cf. fr. dysphonographie. Sursa: MDN.

142. DISGRAFIE – Perturbare patologică a scrisului, care se deformează devenind neciteţ. Din fr. dysgraphie. Sursa: DEX `98.

DISGRAFIE – Tulburare a scrisului. Cf. fr. dysgraphie, cf. gr. dys – dificil, graphein – a scrie. Sursa: DN.

DISGRAFIE – 1. Tulburare patologică a scrisului, deformat, ilizibil. 2. Viciu de conformaţie a unui organ. Cf. fr. dysgraphie. Sursa: MDN.

143. DOCUMENTOGRAFIE – Tehnica descrierii documentelor. Cf. it. documentografia. Sursa: DN.

DOCUMENTOGRAFIE – Tehnica descrierii documentelor. Cf. it. documentografia. Sursa: MDN.

E

144. ECOCARDIOGRAFIE – Aplicare a ecografiei la studiul inimii. Cf. fr. échocardiographie. Sursa: MDN.

145. ECOCINEMATOGRAFIE – Cinematografie care produce filme ecologice. Cf. eco- + cinematografie. Sursa: MDN.

146. ECOENCEFALOGRAFIE – Metodă de investigare a integrităţii sistemului nervos central prin folosirea ultrasunetelor. Cf. fr. écho-encéphalographie. Sursa: DEX '98.

– 44 –

-GRAFIE

ECOENCEFALOGRAFIE – Metodă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor. Cf. fr. écho-encéphalographie, cf. gr. echo - sunet, enkephalos - creier, graphein - a scrie. Sursa: DN.

ECOENCEFALOGRAFIE – Tehnică modernă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor. Cf. fr. échoencéphalographie. SURSA: MDN.

147. ECOGRAFIE – Metodă de diagnosticare prin ultrasunete; ultrasonografie. Cf. fr. échographie. Sursa: DEX '98.

ECOGRAFIE – Metodă de apreciere a densităţii ţesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibraţiile ultrasonore. Cf. fr. échographie. Sursa: DN.

ECOGRAFIE1 – 1. Metodă de apreciere a densităţii ţesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibraţiile ultrasonore; ultrasonografie. 2. Impulsie morbidă, la unii alienaţi, de a repeta de mai multe ori unele cuvinte scrise. Cf. fr. échogramine, engl. echogram. Sursa: MDN.

ECOGRAFIE2 – Studiul evoluţiei mediului înconjurător. Cf. fr. écographie. Sursa: MDN.

ECOGRAFIE – Ultrasonografie. Sursa: Sinonime.

148. ECOTOMOGRAFIE – Metodă de exploatare medicală, pe principiul reflexiei ecoului produs de un ultrasunet care întâlneşte un obstacol, putând diferenţia astfel structurile de consistenţă dintr-un organ. Cf. fr. échotomographie. Sursa: MDN.

149. ELECTROCARDIOGRAFIE – Metodă de investigaţie a funcţiunilor inimii prin înregistrarea grafică a tensiunii şi a curenţilor electrici care însoţesc activitatea muşchiului cardiac. Cf. fr. électrocardiographie, germ. Electrokardiographie. Sursa: DEX '98.

– 45 –

-GRAFIE

ELECTROCARDIOGRAFIE – Înregistrare electrică a contracţiilor inimii şi a curenţilor ei. Cf. fr. électrocardiographie, germ. Elektrokardiographie. Sursa: DN.

ELECTROCARDIOGRAFIE – Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea electrică a biocurenţilor produşi de contracţiile inimii. Cf. fr. électrocardiographie. Sursa: MDN.

ELECTROCARDIOGRAFIE – Metodă de examinare a funcţiei inimii prin înregistrarea electrică a activităţii muşchiului acesteia. Cf. fr. électrocardiographie. Sursa: NODEX.

150. ELECTROCHIMOGRAFIE – Metodă de înregistrare fotoelectrică a pulsaţiilor inimii şi a variaţiilor densităţii pulmonare, cu razele X. Cf. engl. electrokymography. Sursa: MDN.

151. ELECTROCORTICOGRAFIE – Tehnică de studiere a activităţii electrice a scoarţei cerebrale, care constă în aplicarea unor electrozi pe suprafaţa creierului. Cf. fr. électrocorticographie. Sursa: DEX '98.

ELECTROCORTICOGRAFIE – Tehnică de studiere a activităţii electrice a cortexului cerebral cu ajutorul unor electrozi aplicaţi pe suprafaţa creierului. Cf. fr. électrocorticographie. Sursa: DN.

ELECTROCORTICOGRAFIE – Tehnică de studiere a activităţii electrice a scoarţei cerebrale prin aplicarea unor electrozi pe suprafaţa creierului. Cf. fr. électrocorticographie. Sursa: MDN.

152. ELECTROCROMATOGRAFIE – Metodă de separare a unui amestec de substanţe sub acţiunea unui câmp electric. Cf. electro- + cromatografie. Sursa: MDN.

153. ELECTRODERMATOGRAFIE – Metodă prin care se cercetează rezistenţa electrică a pielii. Cf. electro- + dermatografie. Sursa: MDN.

154. ELECTROENCEFALOGRAFIE – Procedeu de studiere a activităţii electrice a creierului, bazat pe aplicarea unor electrozi pe pielea capului şi pe înregistrarea grafică, sub formă de unde, a

– 46 –

-GRAFIE

curenţilor corespunzători acestei activităţi. Cf. fr. électro-encéphalographie. Sursa: DEX '98.

ELECTROENCEFALOGRAFIE – Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenţilor electrici care însoţesc activitatea celulelor nervoase. Cf. fr. électro-encéfalographie. Sursa: DN.

ELECTROENCEFALOGRAFIE – Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenţilor electrici care se produc la nivelul scoarţei cerebrale. Cf. fr. électro-encéphalographie. Sursa: MDN.

ELECTROENCEFALOGRAFIE – Metodă de înregistrare a biocurenţilor electrici, care însoţesc activitatea celulelor nervoase ale creierului. Cf. fr. électro-encéphalographie. Sursa: NODEX.

155. ELECTROFOTOGRAFIE – 1. Procedeu de obţinere a fotografiilor bazat pe efectul fotoelectric al luminii. 2. Tehnică de copiere (directă sau indirectă) a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide. Cf. electro- + fotografie. Sursa: DEX '98.

ELECTROFOTOGRAFIE – Procedeu de obţinere a fotografiilor bazat pe efectul fotoelectric al luminii. Cf. fr. électrophotographie. Sursa: DN.

ELECTROFOTOGRAFIE – 1. Procedeu de obţinere a fotografiilor prin efectul fotoelectric al luminii. 2. Copiere a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide. Cf. fr. électrophotographie. Sursa: MDN.

156. ELECTROGASTROGRAFIE – Înregistrare a fenomenelor electrice care se produc la nivelul stomacului în timpul activităţilor secretorii şi motorii. Cf. fr. électrogastrographie. Sursa: MDN.

157. ELECTROGLOTOSPECTROGRAFIE – Metodă de stabilire a compoziţiei armonice a semnalelor vorbirii prin analiza impulsurilor obţinute cu electroglotograful. Cf. fr. électroglottospectrographie. Sursa: DEX '98.

– 47 –

-GRAFIE

158. ELECTROGRAFIE – Metodă modernă de investigare a organismelor vii cu ajutorul curentului electric. Cf. engl. electrography. Sursa: DEX '98.

ELECTROGRAFIE – Metodă de explorare a unui corp fizic cu ajutorul curentului electric. Cf. engl. electrography. Sursa: MDN.

159. ELECTROMIOGRAFIE – Înregistrare a contracţiilor muşchilor scheletici cu ajutorul electromiografului. Cf. fr. électromyographie. Sursa: DEX '98.

ELECTROMIOGRAFIE – Înregistrare electrică a activităţii musculare. Cf. fr. électromyographie. Sursa: DN.

ELECTROMIOGRAFIE – Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea biocurenţilor musculari. Cf. fr. électromyographie. Sursa: MDN.

160. ELECTRONOGRAFIE – 1. Metodă de investigare a câmpurilor electrice din corpul uman, precum şi a modificărilor acestora, în condiţii de boală. 2. Imagine a câmpurilor electrice clin corpul uman; clişeu cu această imagine. Cf. engl. electrography. Sursa: DEX '98.

ELECTRONOGRAFIE – 1. Metodă de evidenţiere a câmpurilor electrice din corpul uman, precum şi a modificărilor acestora, în condiţii de boală, utilizând curenţii de înaltă tensiune şi mică intensitate, în regim de înaltă frecvenţă. 2. Imagine a câmpurilor electrice din corpul uman; clişeu cu o asemenea imagine. Cf. engl. electronography. Sursa: MDN.

161. ELECTROOCULOGRAFIE – Metodă de înregistrare electrică a mişcării oculare cu ajutorul unor electrozi de contact. Cf. electro- + oculo- + -grafie. Sursa: MDN.

162. ELECTRORETINOGRAFIE – Tehnică de măsurare a potenţialului electric retinian provocat de un stimul luminos. Cf. fr. électrorétinographie. Sursa: MDN.

– 48 –

-GRAFIE

163. ELECTROSPECTROGRAFIE – Analiza formei complexe a unei electroencefalograme prin izolarea şi înregistrarea sistemului de unde constituent. Cf. electro- + spectrografie. Sursa: MDN.

164. EMBRIOGRAFIE – Parte a embriologiei care se ocupă cu descrierea embrionului. Cf. fr. embryographie, cf. gr. embryon – embrion, graphein – a scrie. Sursa: DN.

165. ENCEFALOGRAFIE – Metodă de cercetare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; radiografie a encefalului. Cf. fr. encéphalographie. Sursa: DEX '98.

ENCEFALOGRAFIE – Metodă de explorare cu radioizotopi a encefalului. ♦ Radiografie a encefalului. ♦ Encefalografie gazoasă = encefalografie după introducerea de aer în canalul rahidian sau în ventriculele cerebrale. Cf. fr. encéphalographie. Sursa: DN.

ENCEFALOGRAFIE – Radiografie a encefalului cu ajutorul unor substanţe radioopace.♦ ~ gazoasă = pneumoencefalografie. Cf. fr. encéphalographie. Sursa: MDN.

ENCEFALOGRAFIE – Radiografie a encefalului. Cf. fr. encéphalographie. Sursa: NODEX.

166. ENCEFALOMIELOGRAFIE – Explorare radiologică a encefalului şi a măduvei spinării. Cf. fr. encéphalo-myélographie. Sursa: DN.

ENCEFALOMIELOGRAFIE – Radiografie a encefalului şi a măduvei spinării. Cf. fr. encéphalo-myélographie. Sursa: MDN.

167. ENDOCINEMATOGRAFIE – Tehnica înregistrării şi reproducerii imaginilor din interiorul corpului. Cf. engl. endocinematography, fr. endociné matographie. Sursa: MDN.

168. ENOGRAFIE – Descriere a diferite sorturi de vinuri; tratat despre vinuri. Cf. fr. oenographie. Sursa: MDN.

– 49 –

-GRAFIE

169. ENTEROGRAFIE – Înregistrare grafică a mobilităţii intestinale şi a presiunilor intraintestinale. Cf. fr. entérographie. Sursa: MDN.

170. ENTOMOGRAFIE – Entomologie descriptivă. Cf. fr. entomographie. Sursa: MDN.

171. EPIGRAFIE – Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea şi cu interpretarea inscripţiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, metal, lemn etc. – Din fr. épigraphie. Sursa: DEX `98.

EPIGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor. Cf. fr. épigraphie. Sursa: DN.

EPIGRAFIE – Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor. Cf. fr. épigraphie. Sursa: MDN.

EPIGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul inscripţiilor vechi. Cf. fr. épigraphie. Sursa: NODEX.

172. EPISTOLOGRAFIE – 1. Sistem de scriere vulgară la vechii egipteni. 2. Arta de a redacta scrisori. Cf. fr. épistolographie. Sursa: DN.

EPISTOLOGRAFIE – 1. Sistem de scriere vulgară la vechii egipteni. 2. Arta de a redacta scrisori. Cf. fr. épistolographie. Sursa: MDN.

173. ERGOGRAFIE – 1. Metodă de înregistrare grafică a stării de oboseală a unui muşchi. 2. Descriere a elementelor şi aspectelor materiale ale vieţii unei comunităţi etnice, a civilizaţiei şi tehnicii muncii. Cf. fr. ergographie. Sursa: MDN.

174. ETNOCOREGRAFIE – Disciplină care studiază activitatea ludică (jocul, dansul) unui popor. Cf. etno- + coregrafie. Sursa: MDN.

175. Etnodemografíe – s.f. Sursa: DOR.

– 50 –

-GRAFIE

176. ETNOGEOGRAFIE – Disciplină care studiază influenţa reciprocă dintre mediul geografic şi comunitatea etnică. Cf. etno- + geografie. Sursa: MDN.

177. ETNOGRAFIE – Ştiinţă care clasifică popoarele lumii, studiază compoziţia, originea şi răspândirea lor, urmăreşte evoluţia culturii lor materiale şi spirituale, moravurile şi particularităţile felului lor de viaţă, legăturile cultural-istorice reciproce. Din fr. ethnographie. Sursa: DEX `98.

ETNOGRAFIE – Disciplină care studiază felul de trai, viaţa materială şi spirituală a popoarelor. Cf. fr. ethnographie, cf. gr. ethnos – popor, graphein – a descrie. Sursa: DN.

ETNOGRAFIE – Ştiinţă care studiază, descrie şi clasifică particularităţile modului de viaţă şi ale culturii materiale şi spirituale ale unei etnii. Cf. fr. ethnographie. Sursa: MDN.

ETNOGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu originea, modul de viaţă, cultura şi obiceiurile popoarelor. Cf. fr. ethnographie. Sursa: NODEX.

178. ETOGRAFIE – Descriere a obiceiurilor, practicilor, comportamentului unui grup etnic. Cf. fr. éthographie. Sursa: MDN.

F

179. FARMACOGRAFIE – Ramură a farmacologiei care stabileşte regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. Cf. fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie. Sursa: DN.

FARMACOGRAFIE – Ramură a farmacologiei care stabileşte normele de prescriere a medicamentelor. Cf. fr. pharmacographie. Sursa: MDN.

FARMACOGRAFIE – Receptură. Sursa: Sinonime.

– 51 –

-GRAFIE

180. FILMOGRAFIE – Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. Din fr. filmographie. Sursa: DEX `98.

FILMOGRAFIE – Catalog de filme realizate de un producător, de un interpret sau de un regizor. Cf. fr. filmographie. Sursa: DN.

FILMOGRAFIE – 1. Catalog de filme realizate de un producător, de un regizor sau de un actor. 2. Colecţie de filme reunite pe baza unui criteriu. Cf. fr. filmographie. Sursa: MDN.

181. FISTULOGRAFIE – Punere în evidenţă a dimensiunilor unui traiect fistular cu ajutorul razelor X. Cf. fr. fistulographie. Sursa: MDN.

182. FITOGEOGRAFIE – Studiul răspândirii plantelor pe glob. Din fr. phytogéographie. Sursa: DEX `98.

FITOGEOGRAFIE – Disciplină care studiază răspândirea plantelor pe suprafaţa globului terestru; geobotanică. Cf. fr. phytogéographie. Sursa: DN.

FITOGEOGRAFIE – Geobotanică. Cf. fr. phytogéographie. Sursa: MDN.

FITOGEOGRAFIE – Geobotanică. Sursa: Sinonime.

183. FITOGRAFIE – Descrierea sistematică a plantelor; botanică descriptivă. Cf. fr. phytographie. Sursa: DN.

FITOGRAFIE – Descriere sistematică a plantelor; botanică descriptivă. Cf. fr. phytographie. Sursa: MDN.

184. FITOORGANOGRAFIE – Descriere a organelor vegetalelor. Cf. fr. phytoorganographie. Sursa: MDN.

185. FIZIOGEOGRAFIE – Studiu geografic al mişcărilor şi variaţiilor atmosferice, hidrologice etc. Cf. fizio- + geografie. Sursa: MDN.

– 52 –

-GRAFIE

186. FIZIOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale Pământului. Cf. fr. physiographie. Sursa: DN.

FIZIOGRAFIE – 1. Descriere geomorfologică a unei regiuni. 2. Ştiinţă care studiază caracteristicile exterioare ale Pământului. Cf. fr. physiographie. Sursa: MDN.

187. FLEBOGRAFIE – Punerea în evidenţă a venelor cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. phlébographie, cf. gr. phleps – venă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

FLEBOGRAFIE – Punerea în evidenţă a modificărilor patologice ale venelor; venografie. Cf. fr. phlébographie. Sursa: MDN.

188. FLEXOGRAFIE – Tipar înalt care foloseşte forme preparate dintr-un material flexibil şi elastic. Cf. fr. flexographie. Sursa: DN.

FLEXOGRAFIE – Tipar înalt care foloseşte forme preparate dintr-un material flexibil. Cf. fr. flexographie. Sursa: MDN.

189. FLORIGRAFIE – Descriere sistematică a florilor. Cf. fr. florigraphie. Sursa: MDN.

190. FLUOROGRAFIE – Procedeu fotografic de gravură pe sticlă, realizat cu ajutorul acidului fluorhidric. Cf. fr. fluorographie. Sursa: DEX '98.

FLUOROGRAFIE – Procedeu fotografic de gravură pe sticlă care se realizează cu ajutorul acidului fluorhidric. Cf. fr. fluorographie. Sursa: DN.

FLUOROGRAFIE – Procedeu fotografic de gravură pe sticlă cu ajutorul acidului fluorhidric. Cf. fr. fluorographie. Sursa: MDN.

FLUOROGRAFIE – 1. Procedeu de examinare medicală a unor organe interne prin fotografierea imaginii lor de pe un ecran fluorescent pe o peliculă fotografică. 2. Procedeu fotografic de

– 53 –

-GRAFIE

gravură, realizat cu ajutorul acidului fluorhidric. Cf. fr. fluorographie. Sursa: NODEX.

191. FONOANGEIOGRAFIE – Metodă de înregistrare grafică a zgomotelor vaselor. Cf. fr. phonoangéiographie. Sursa: MDN.

192. FONOARTERIOGRAFIE – Metodă de înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulaţiei periferice. Cf. fr. phonoartériographie. Sursa: MDN.

193. FONOCARDIOGRAFIE – Metodă de înregistrare grafică a zgomotelor inimii. Cf. fr. phonocardiographie. Sursa: DN.

FONOCARDIOGRAFIE – Metodă de înregistrare grafică a zgomotelor inimii. Cf. fr. phonocardiographie. Sursa: MDN.

FONOCARDIOGRAFIE – Procedeu de înregistrare grafică a zgomotelor inimii. Cf. fr. phonocardiographie. Sursa: NODEX.

194. FONODACTILOGRAFIE – Metodă modernă de înlocuire a stenografiei cu aparate electronice. Cf. fono- + dactilografie. Sursa: MDN.

195. FONOGRAFIE – Operaţia de înregistrare mecanică şi de redare a sunetelor. Cf. fr. phonographie. Sursa: DN.

FONOGRAFIE – Înregistrare grafică a sunetelor. Cf. fr. phonographie. Sursa: MDN.

196. FOSFOROGRAFIE – Metodă de reproducere a obiectelor şi spectrelor în lumină infraroşie cu ajutorul unui ecran fosforescent. Cf. fr. phosphorographie. Sursa: MDN.

197. FOTOCARTOGRAFIE – Întocmirea de hărţi cu ajutorul fotogramelor. Cf. fr. photocartographie. Sursa: MDN.

198. FOTOCOLOGRAFIE – Procedeu de tipărire la care se foloseşte ca formă de tipar un strat de gelatină sensibilizat la acţiunea luminii şi

– 54 –

-GRAFIE

transformat într-un clişeu imprimabil prin reproducere fotomecanică; heliotipie. Cf. fr. photocollographie. Sursa: DEX '98.

FOTOCOLOGRAFIE – Procedeu de reproducere tipografică în care se foloseşte un strat de gelatină sensibilizat la acţiunea luminii. Cf. fr. photocollographie. Sursa: DN.

FOTOCOLOGRAFIE – Procedeu de reproducere tipografică folosind un strat de gelatină sensibilizat la acţiunea luminii. Cf. fr. photocollographie. Sursa: MDN.

199. FOTOCROMOGRAFIE – 1. Procedeu dee fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori. 2. Fotografie obţinută prin acest procedeu. Cf. fr. photochromographie. Sursa: DEX '98.

FOTOCROMOGRAFIE – Procedeu de fotografiere în culori sau de reoproducere fotografică a tablourilor în culori. ♦ Fotografie obţinută prin procedeul de mai sus. Cf. fr. photochromographie. Sursa: DN.

FOTOCROMOGRAFIE – Procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori; fotografia obţinută. Cf. fr. photochromographie. Sursa: MDN.

200. FOTOCROMOTIPOGRAFIE – 1. Procedeu de reproducere a culorilor pentru ilustrarea cărţilor, revistelor, afişelor etc. Cf. fr. photo-chromotypographie. Sursa: DEX '98.

FOTOCROMOTIPOGRAFIE – Procedeu fotomecanic de reproducere a culorilor pentru ilustrarea cărţilor, a revistelor etc. Cf. fr. photochromotypographie. Sursa: DN.

FOTOCROMOTIPOGRAFIE – Procedeu de reproducere fotomecanică a culorilor pentru ilustrarea cărţilor, a revistelor etc. Cf. fr. photochromotypographie. Sursa: MDN.

201. FOTOCROMOXILOGRAFIE – Procedeu de tipărire multicoloră cu clişee gravate în lemn, care sunt confecţionate prin reproducere

– 55 –

-GRAFIE

fotografică. ♦ Stampă colorată obţinută prin acest procedeu. Cf. fr. photo-chromoxilographie. Sursa: DEX '98.

FOTOCROMOXILOGRAFIE – 1. Procedeu de reproducere în culori cu clişee gravate în lemn. ♦ Stampă colorată obţinută prin acest procedeu. 2. Gravură executată în lemn şi colorată manual. Cf. fr. photochromoxylographie. Sursa: DN.

FOTOCROMOXILOGRAFIE – Procedeu de reproducere în culori cu clişee gravate în lemn; stampă obţinută prin acest procedeu. Cf. fr. photochromoxylographie. Sursa: MDN.

202. FOTOGRAFIE – Imagine pozitivă obţinută pe hîrtie prin fotografiere. Cf. fr. photographie. – Der. (din fr.) fotograf, s.m.; fotografia, vb. (refl., Arg., a se strica), pentru al cărui ultim sens cf. Graur, BL, VI, 146; fotografic, adj. Sursa: DER.

FOTOGRAFIE – 1. Imagine pozitivă a unei fiinţe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hârtie fotografică şi obţinută prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii. 2. (În sintagma) Fotografie de platou = fotografie executată în timpul realizării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre şi secvenţe, pentru publicitate etc. Cf. fr. photographie. Sursa: DEX '98.

FOTOGRAFIE – 1. Arta şi tehnica de a fixa pe o suprafaţă sensibilă la acţiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clişeului negativ pe care a fost imprimată; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei privelişti, a unei fiinţe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică. Cf. fr. photographie, cf. gr. phos – lumină, graphein – a scrie. Sursa: DN.

FOTOGRAFIE – 1. Arta şi tehnica fotografierii. 2. Imagine fixată pe hârtie fotografică; foto.♦ ~ de platou = fotografie în timpul realizării filmului pentru asigurarea racordului dintre cadre şi secvenţe, pentru publicitate etc. Cf. fr. photographie. Sursa: MDN.

– 56 –

-GRAFIE

FOTOGRAFIE – 1. Imagine obţinută pe o hârtie fotosensibilă prin reproducerea acesteia de pe o peliculă fotografică. 2. Tehnica şi arta fotografierii. Cf. fr. photographie. Sursa: NODEX.

FOTOGRAFIE – Poză. Sursa: Sinonime.

203. FOTOLITOGRAFIE – 1. Metodă de reproducere a hărţilor şi a figurilor desenate constând în trececrea desenului pe o piatră litografică, prin intermediul unei hârtii speciale. 2. Imagine reprodusă prin această metodă. Cf. fr. photolitographie. Sursa: DEX '98.

FOTOLITOGRAFIE – Procedeu de reproducere a hărţilor şi a figurilor desenate, care constă în transpunerea acestora pe o piatră litografică prin intermediul unei hârtii speciale. ♦ Desen reprodus prin acest procedeu. Cf. fr. photolithographie. Sursa: DN.

FOTOLITOGRAFIE – Procedeu de reproducere a hărţilor şi a desenelor prin transpunerea acestora pe o piaţă litografică cu ajutorul unei hârtii speciale; desenul obţinut. Cf. fr. photolithographie. Sursa: MDN.

FOTOLITOGRAFIE – 1. Procedeu de reproducere a desenelor pe o piatră litografică cu ajutorul unei hârtii speciale. 2. Desen obţinut prin acest procedeu. Cf. fr. photolithographie. Sursa: NODEX.

204. FOTOMETALOGRAFIE – Procedeu de imprimare a hărţilor şi desenelor, constând în transpunerea acestora pe o placă de zinc sensibilizată. Cf. fr. photométallographie. Sursa: DEX '98.

FOTOMETALOGRAFIE – Procedeu de imprimare a hărţilor şi a desenelor, constând în transpunerea acestora pe o placă de zinc sensibilizată. Cf. fr. photométallographie. Sursa: DN.

FOTOMETALOGRAFIE – Procedeu de imprimare a hărţilor şi desenelor prin transpunerea acestora pe o placă de zinc sensibilizată. Cf. fr. photométallographie. Sursa: MDN.

– 57 –

-GRAFIE

205. FOTOMICROGRAFIE – Microfotografie. Din fr. photomicrographie. Sursa: DEX '98.

FOTOMICROGRAFIE – Microfotografie. Cf. fr. photomicrographie. Sursa: DN.

FOTOMICROGRAFIE – Microfotografie. Cf. fr. photomicrographie. Sursa: MDN.

FOTOMICROGRAFIE – Microfotografie. Sursa: Sinonime.

206. FOTOTELEGRAFIE – Transmitere la distanţă a fotografiilor, a desenelor, a unor texte scrise etc. cu ajutorul telegrafiei. Cf. fr. phototélégraphie. Sursa: DEX '98.

FOTOTELEGRAFIE – Transmitere prin telegrafie a imaginilor, a desenelor etc.; telefotografie. Cf. fr. phototélégraphie. Sursa: DN.

FOTOTELEGRAFIE – Telefotografie. Cf. fr. phototélégraphie. Sursa: MDN.

FOTOTELEGRAFIE – Telefotografie. Sursa: Sinonime.

207. FOTOTOPOGRAFIE – Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu ridicări topografice ale unor porţiuni restrânse din suprafaţa terestră. Cf. germ. Phototopographie, fr. phototopographie. Sursa: DEX '98.

FOTOTOPOGRAFIE – Aplicarea fotogrammetriei la topografie. Cf. fr. phototopographie. Sursa: DN.

FOTOTOPOGRAFIE – Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu ridicarea în plan a unor suprafeţe terestre restrânse. Cf. fr. phototopographie. Sursa: MDN.

FOTOTOPOGRAFIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu descrierea unor porţiuni mici din suprafaţa terestră cu ajutorul fotogramelor. Cf. fr. phototopographie. Sursa: NODEX.

– 58 –

-GRAFIE

208. FOTOXILOGRAFIE – Procedeu tipografic de copiere a negativului unei fotografii pe o placă de lemn. Cf. foto- + xilografie. Sursa: MDN.

209. FOTOZINCOGRAFIE – Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copierea pe o placă de zinc. Cf. fr. photozincographie. Sursa: DEX '98.

FOTOZINCOGRAFIE – Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copiere pe o placă zincată. Cf. fr. photozincographie. Sursa: DN.

FOTOZINCOGRAFIE – Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copiere pe o placă zincată. Cf. fr. photozincographie. Sursa: MDN.

FOTOZINCOGRAFIE – Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copierea pe o placă de zinc. Cf. fr. photozincographie. Sursa: NODEX.

210. FRAZEOGRAFIE – Ramură a frazeologiei care se ocupă cu elaborarea dicţionarelor frazeologice. Cf. fr. phraséographie. Sursa: NODEX.

G

211. GALACTOGRAFIE – Radiografie a glandei mamare. Cf. fr. galactographie, cf. gr. gala – lapte, graphein – a scrie. Sursa: DN.

GALACTOGRAFIE – Radiografie a glandei mamare cu o substanţă opacă la razele X. Cf. fr. galactographie. Sursa: MDN.

212. GALVANOGRAFIE – Corodare electrolitică a clişeelor pentru tipar înalt, folosite ca anod al unei băi galvanice. Cf. fr. galvanographie. Sursa: DN.

– 59 –

-GRAFIE

GALVANOGRAFIE – Corodare electrolitică a clişeelor pentru tipar înalt, folosit ca anod al unei băi galvanice. Cf. fr. galvanographie. Sursa: MDN.

213. GAMAGRAFIE – Radiografie cu radiaţii gama. Cf. fr. gammagraphie. Sursa: MDN.

214. GENOGEOGRAFIE – Disciplină care studiază răspândirea geografică a unor factori genetici pe arealul speciei. Cf. geno- + geografie. Sursa: MDN.

215. GEOGRAFIE – Ştiinţă care studiază şi descrie învelişul terestru, cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, etnografic etc. ♦ Geografie lingvistică = metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi, în care fenomenele de limbă înregistrate sunt cartografiate. Din fr. géographie, lat. geographia. Sursa: DEX `98.

GEOGRAFIE – Ştiinţă care studiază şi descrie înfăţişarea scoarţei Pământului şi fenomenele care se produc la suprafaţa ei. ♦ Geografie lingvistică = metodă de cercetare a fenomenelor de limbă prin stabilirea pe bază de anchete pe teren a ariilor lor de răspândire. Cf. fr géographie, lat. geographia < gr. ge – pământ, graphein – a scrie. Sursa: DN.

GEOGRAFIE – Ştiinţă care studiază şi descrie scoarţa terestră cu toate elementele sale, din punct de vedere fizic, economic, biologic etc. şi fenomenele care se produc la suprafaţa ei. ♦ ~ umană = antropogeografie; ~ lingvistică = metodă de cercetare a fenomenelor de limbă prin stabilirea ariilor lor de răspândire pe bază de anchete pe teren; geolingvistică. Cf. fr. géographie, lat. geographia. Sursa: MDN.

GEOGRAFIE – 1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul învelişului globului pământesc sub toate aspectele (fizic, biologic, social etc.). ~ economică. ~ fizică. 2. Răspândire a ceva pe un teritoriu. Cf. fr. géographie, lat. geographia. Sursa: NODEX.

– 60 –

-GRAFIE

GEOGRAFIE – Geografia animalelor v. zoogeografie; geografia populaţiei v. antropogeografie; geografie antropologică v. antropogeografie; geografie umană v. antropogeografie. Sursa: Sinonimie.

216. GEOMETROGRAFIE – Studiul găsirii soluţiei celei mai simple a unei probleme de geometrie elementară. Din fr. géométrographie. Sursa: DEX `98.

GEOMETROGRAFIE – Studiul determinării soluţiei celei mai simple şi exacte a unei probleme de construcţie geometrică. Cf. fr. géométrographie. Sursa: DN.

GEOMETROGRAFIE – Studiul determinării soluţiei celei mai simple şi exacte a unei probleme de construcţie geometrică. Cf. fr. géométrographie. Sursa: MDN.

217. GEOOCEANOGRAFIE – Geologie marină. Cf. fr. géoocéanographie. Sursa: MDN.

218. GHEOGRAFIE – Geografie. Sursa: DN.

219. GIGANTOGRAFIE – Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecţie, a unui clişeu iniţial mai mic. Cf. fr. gigantographie. Sursa: DEX '98.

GIGANTOGRAFIE – Procedeu de reproducere pe formate mari. Cf. fr. gigantographie, cf. gr. gigas – gigant, graphein – a scrie. Sursa: DN.

GIGANTOGRAFIE – Procedeu de reproducere în ofset a afişelor pe format mare. Cf. fr. gigantographie. Sursa: MDN.

220. GINECOGRAFIE – Radiografie a organelor interne ale femeii, după insuflarea de aer în cavitatea peritoneală. Cf. fr. gynécographie. Sursa: MDN.

– 61 –

-GRAFIE

221. GLIPTOGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul pietrelor antice gravate. Cf. fr. glyptographie cf. gr. glyptos – gravat, graphein – a descrie. Sursa: DN.

GLIPTOGRAFIE – Ştiinţă care studiază pietrele antice gravate. Cf. fr. glyptographie. Sursa: MDN.

GLIPTOGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul pietrelor gravate în antichitate. Cf. fr. gliptographie. Sursa: NODEX.

222. GLOSOGRAFIE – Studiul gloselor. Cf. fr. glossographie, it. glossografia. Sursa: DN.

GLOSOGRAFIE – Studiul gloselor. Cf. fr. glossographie. Sursa: MDN.

223. GONIOGRAFIE – Desenare pe un plan a unghiurilor terestre reduse la orizont fără a le măsura. Cf. fr. goniographie. Sursa: MDN.

224. GRAFIE – Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris1. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. Cf. fr. graphie. Sursa: DEX '98.

GRAFIE – 1. Scriere (a cuvintelor). ♦ Mod de a scrie un cuvânt, un text; scris. 2. Totalitatea trăsăturilor care caracterizează linia unui desenator. ♦ Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „scriere”, „desen”, „descriere”, „studiu”, „scris”. Cf. fr. graphie, it. grafia, cf. gr. graphe – arta de a scrie. Sursa: DN.

GRAFIE1 – 1. Mod de a scrie un cuvânt, un text; scriere. ♦Sscris (al cuiva). 2. Linia caracteristică a unui desen sau desenator. Cf. fr. graphie. Sursa: MDN.

GRAFIE – 1. Sistem de semne grafice; scriere; scris. 2. Mod de scriere a unui cuvânt sau text. Cf. fr. graphie. Sursa: NODEX.

GRAFIE – Scris. Sursa: Sinonime.

– 62 –

-GRAFIE

H

225. HAGIOGRAFIE – Ramură a teologiei care se ocupă cu vieţile sfinţilor; hagiologie. Din fr. hagiographie. Sursa: DEX `98.

HAGIOGRAFIE – Ramură a teologiei care studiază vieţile sfinţilor; hagiologie. Cf. fr. hagiographie, cf. gr. hagios – sacru, graphein – a scrie. Sursa: DN.

HAGIOGRAFIE – 1. Ramură a teologiei care studiază vieţile sfinţilor. 2. Scriere despre lucruri sfinte. 3. Biografie excesiv de înfrumuseţată. Cf. fr. hagiographie. Sursa: MDN.

HAGIOGRAFIE – 1. Literatură religioasă care descrie viaţa sfinţilor; hagiologie. 2. Ramură a teologiei care se ocupă cu studierea vieţii sfinţilor; hagiologie. Cf. fr. hagiographie. Sursa: NODEX.

226. HALOGRAFIE – Descriere a sărurilor. Cf. fr. halographie. Sursa: DN.

HALOGRAFIE – Descriere a sărurilor. Cf. fr. halographie. Sursa: MDN.

227. HELIOGRAFIE – 1. Reproducere în mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul heliografului. 2. Procedeu de tipar care foloseşte clişee pe plăci de cupru obţinute pe cale fotochimică şi acoperite cu un strat de granule foarte fine de asfalt. ♦ Heliogravur. 3. Descriere a Soarelui. Cf. fr. héliographie. Sursa: DEX '98.

HELIOGRAFIE – 1. Reproducere în mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul unor clişee de cupru, obţinute pe cale fotochimică, pe care s-a aplicat un strat de asfalt cu granule fine. 2. Descriere a Soarelui. Cf. fr. héliographie. Sursa: DN.

HELIOGRAFIE – 1. Procedeu de reproducere calcografică a unei imagini cu ajutorul unor clişee de cupru, obţinute pe cale fotochimică,

– 63 –

-GRAFIE

pe care s-a aplicat un strat de asfalt cu granule fine. 2. Descriere a Soarelui. Cf. fr. héliographie. Sursa: MDN.

HELIOGRAFIE – Reproducere, multiplicare cu ajutorul heliografului. Cf. fr. héliographie. Sursa: NODEX.

228. HELIOLITOGRAFIE – Procedeu litografic în care formele de tipar sunt obţinute prin reproducere fotografică. Cf. fr. héliolithographie. Sursa: DEX '98.

HELIOLITOGRAFIE – Procedeu litografic cu forme de tipar obţinută prin reproducere fotografică. Cf. fr. héliolithographie. Sursa: MDN.

229. HELIOZINCOGRAFIE – Procedeu de reproducere a hărţilor şi a desenelor, care constă în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat. ♦ Reproducere obţinută prin acest procedeu. Cf. helio- + zincografie. Sursa: DEX '98.

HELIOZINCOGRAFIE – Procedeu de reproducere a hărţilor şi a desenelor care constă în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat. Cf. fr. héliozincographie. Sursa: DN.

HELIOZINCOGRAFIE – Procedeu de reproducere a hărţilor şi a desenelor constând în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat. Cf. fr. héliozincographie. Sursa: MDN.

230. HEPATOGRAFIE – Radiografie a ficatului. Cf. fr. hépatographie. Sursa: DEX '98.

HEPATOGRAFIE – Radiografie a ficatului, făcută cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. hépatographie, cf. gr. hepar – ficat, graphein – a scrie. Sursa: DN.

HEPATOGRAFIE – 1. Descriere a ficatului. 2. Radiografie a ficatului. Cf. fr. hépatographie. Sursa: MDN.

231. HIALOGRAFIE – 1. Arta de a desena cu ajutorul hialografului. 2. Arta gravării pe sticlă. Cf. fr. hyalographie. Sursa: DN.

– 64 –

-GRAFIE

HIALOGRAFIE – 1. Arta de a desena cu ajutorul hialografului. 2. Arta gravării pe sticlă. Cf. fr. hyalographie. Sursa: MDN.

232. HIDROGRAFIE – 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul apelor de suprafaţă dintr-o regiune. ♦ Totalitatea apelor curgătoare şi stătătoare ale unei regiuni. 2. Ştiinţă care se ocupă cu elaborarea hărţilor marine. ♦ Totalitatea hărţilor care reprezintă o mare sau un ocean. Cf. fr. hydrographie. Sursa: DEX '98.

HIDROGRAFIE – 1. Ramură a hidrologiei care studiază apele anumitor teritorii. ♦ Totalitatea apelor unei regiuni. 2. Ştiinţă care se ocupă cu ridicarea hărţilor marine. ♦ Totalitatea hărţilor care reprezintă o mare sau un ocean. Cf. fr. hydrographie, cf. gr. hydor – apă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

HIDROGRAFIE – 1. Ramură a hidrologiei care studiază hidrosfera sau o parte a ei. 2. Totalitatea apelor unei regiuni. 3. Topografie marină. ♦ Totalitatea hărţilor care reprezintă o mare sau un ocean. Cf. fr. hydrographie. Sursa: MDN.

HIDROGRAFIE – 1. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul descrierii şi reprezentării pe hartă a apelor de pe anumite teritorii. 2. Totalitate a apelor de pe un anumit teritoriu. 3. Totalitate a hărţilor ce reprezintă o mare sau un ocean. Cf. fr. hydrographie. Sursa: NODEX.

233. HIEROGRAFIE – Descriere comparativă a religiilor. Cf. fr. hiérographie. Sursa: MDN.

234. HIETOGRAFIE – Ramură a meteorologiei care tratează despre ploaie. Cf. fr. hyétographie. Sursa: MDN.

235. HIPSOGRAFIE – Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. Cf. fr. hypsographie. Sursa: DEX '98.

HIPSOGRAFIE – Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. ♦ Totalitatea formelor de relief

– 65 –

-GRAFIE

dintr-o regiune, analizate după altitudine; orografie. Cf. fr. hypsographie. Sursa. DN.

HIPSOGRAFIE – 1. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. Totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; orografie. Cf. fr. hypsographie. Sursa: MDN.

HIPSOGRAFIE – Ramură a geografiei fizice care se ocupă cu studiul formelor de relief (după altitudine); orografie. Cf. fr. hypsographie. Sursa: NODEX.

HIPSOGRAFIE – Orografie. Sursa: Sinonime.

236. HISTEROGRAFIE – Radiografie a uterului. Cf. fr. hystérographie. Sursa: DEX '98.

HISTEROGRAFIE – Radiografie a uterului. Cf. fr. hystérographie. Sursa: DN.

HISTEROGRAFIE – Radiografie a uterului cu o substanţă de contrast. Cf. fr. hystérographie. Sursa: MDN.

237. HISTEROSALPINGOGRAFIE – Explorare radiologică a uterului şi a trompelor uterine. Cf. fr. hystérosalpingographie, cf. gr. hystera – uter, salpinx – trompă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

238. HISTOAUTORADIOGRAFIE – Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secţiune. Cf. fr. histoautoradiographie. Sursa: DEX '98.

239. HISTOGRAFIE – Descriere sistematică a ţesuturilor organice. Cf. fr. histographie. Sursa: MDN.

240. HISTORADIOGRAFIE – Aplicaţie a radiografiei la studiul histologic al ţesuturilor. Cf. fr. historadiographie. Sursa: MDN.

– 66 –

-GRAFIE

241. HODOGRAFIE – Descriere a drumurilor dintr-o regiune. Cf. fr. hodographie, cf. gr. hodos – drum, graphein – a descrie. Sursa: DN.

242. HOLOGRAFIE – Procedeu de înregistrare a imaginii spaţiale a unui obiect, care foloseşte lumina laserului atât pentru înregistrarea, cât şi pentru privirea hologramei. Cf. fr. holographie. Sursa: DEX '98.

HOLOGRAFIE – Procedeu de luat imagini în relief prin utilizarea razei unui laser. Cf. fr. holographie. Sursa: DN.

HOLOGRAFIE – Procedeu de luat imagini în relief prin iluminarea obiectelor în lumina laserului. Cf. fr. holographie. Sursa: MDN.

HOLOGRAFIE – Procedeu de obţinere a imaginii în relief cu ajutorul laserului. Cf. fr. holografie. Sursa: NODEX.

I

243. ICONOGRAFIE – 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. ♦ Colecţie de portrete ale oamenilor celebri. Din fr. iconographie. Sursa: DEX `98.

ICONOGRAFIE – 1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul operelor din domeniul artelor plastice. 2. Ansamblul imaginilor legate de un anumit subiect sau epocă. Cf. fr. iconographie. Sursa: NODEX.

ICONOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu descrierea şi studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de artă plastică cu o anumită tematică. ♦ Colecţie de imagini, de reprezentări referitoare la un anumit subiect (o personalitate, o epocă, o temă etc.). ♦ Totalitatea reproducerilor de portrete care ilustrează o lucrare (ştiinţifică). Cf. fr. iconographie, cf. lat. iconographia < gr. eikon – imagine, graphia – scriere. Sursa: DN.

– 67 –

-GRAFIE

ICONOGRAFIE – 1. Disciplină care studiază operele realizate în diverse arte plastice. 2. Ansamblu de imagini referitoare la o anumită temă, epocă, problemă etc. ♢ totalitatea reproducerilor de portrete care ilustrează o carte. Cf. fr. iconographie. Sursa: MDN.

244. IDEOGRAFIE – Sistem de scriere cu ajutorul ideogramelor. Din fr. idéographie. Sursa: DEX `98.

IDEOGRAFIE – Sistem de scriere cu ideograme. Cf. fr. idéographie, cf. gr. idea – idee, graphein – a scrie. Sursa: DN.

IDEOGRAFIE – Sistem de scriere cu ajutorul ideogramelor. Cf. fr. idéographie. Sursa: MDN.

IDEOGRAFIE – Sistem de scriere cu ideograme. Cf. fr. idéographie. Sursa: NODEX.

245. IHTIOGRAFIE – Ihtiologie. Din fr. ichtyographie. Sursa: DEX `98.

IHTIOGRAFIE – Ihtiologie. Din fr. ichtyographie. Sursa: DN.

IHTIOGRAFIE – Descriere a peştilor. Cf. fr. ichtyographie. Sursa: MDN.

246. IMNOGRAFIE – Arta de a compune imnuri; imnodică. Cf. fr. hymnographie. Sursa: MDN.

247. IONOGRAFIE – Procedeu radiochimiografic bazat pe variaţiile de intensitate a fasciculului de raze X în urma trecerii lui printr-un organ în activitate. Cf. fr. ionographie. Sursa: MDN.

248. ISTORIOGRAFIE – 1. Ştiinţă auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul evoluţiei concepţiilor istorice şi al operelor istorice. 2. Totalitatea scrierilor istorice (dintr-o ţară, dintr-o anumită perioadă de timp, cu privire la o anumită problemă etc.). Din fr. historiographie. Sursa: DEX `98.

– 68 –

-GRAFIE

ISTORIOGRAFIE – Disciplină care studiază scrierile istoriografice; ştiinţa istoriei; totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită ţară sau dintr-o anumită epocă. ♦ Istoriografie literară = totalitatea lucrărilor ştiinţifice având ca obiect studiul istoriei unei literaturi. Cf. fr. historiographie. Sursa: DN.

ISTORIOGRAFIE – 1. Ştiinţă auxiliară a istoriei care studiază dezvoltarea cunoştinţelor, perfecţionarea metodelor de cercetare, scrierile istorice, ştiinţa istoriei. 2. Totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită ţară sau epocă; totalitatea lucrărilor istorice referitoare la o problemă. Cf. fr. historiographie. Sursa: MDN.

ISTORIOGRAFIE – 1. Ramură a ştiinţei istorice care studiază izvoarele istorice. 2. Totalitate a scrierilor istorice dintr-o anumită perioadă. 3. Totalitate a lucrărilor istorice privitoare la o problemă. Cf. fr. historiographie. Sursa: NODEX.

J

249. JARGONAGRAFIE – Tulburare a expresiei grafice constând din substituirea termenilor inteligibili cu cuvinte corespunzătoare. Cf. fr. jargonapraphie. Sursa: MDN.

K

250. KINETOGRAFIE – Sistem de notaţie a dansurilor. Din germ. Kinetographie [def. MDN]. Sursa: DOOM.

L

251. LEXICOGRAFIE – Disciplină a lingvisticii care stabileşte principiile şi metodele practice de întocmire a dicţionarelor. ♦ Totalitatea dicţionarelor (dintr-o ţară, dintr-o epocă, dintr-un domeniu etc.). Din fr. lexicographie. Sursa: DEX `98.

– 69 –

-GRAFIE

LEXICOGRAFIE – Ştiinţa şi practica întocmirii dicţionarelor. Cf. fr. lexicographie, cf. gr. lexikon – lexic, graphein – a scrie. Sursa: DN.

LEXICOGRAFIE – 1. Ramură a lingvisticii care stabileşte principiile şi metodele întocmirii dicţionarelor. 2. Totalitatea dicţionarelor de care dispune o limbă, un domeniu. Cf. fr. lexicographie. Sursa: MDN.

LEXICOGRAFIE – 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul teoriei şi practicii elaborării dicţionarelor. 2. Ansamblu de dicţionare (elaborate într-o ţară, într-o epocă sau intr-un domeniu). Cf. fr. lexicographie. Sursa: NODEX.

252. LICHENOGRAFIE – Descriere a lichenilor. Cf. fr. lichéno-graphie. Sursa: MDN.

253. LIENOGRAFIE – Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. lien + [radi]ografie. Sursa: DEX '98.

LIENOGRAFIE – Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. lienographie, cf. lat. lien – splină, gr. graphein – a scrie. Sursa: DN.

LIENOGRAFIE – Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. lienographie. Sursa: MDN.

254. LIMFOGRAFIE – Radiografiere a vaselor limfatice cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. lymphographie. Sursa: DEX '98.

LIMFOGRAFIE – Înregistrare radiologică a vaselor limfatice cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. lymphographie, cf. lat. lympha – apă, gr. graphein – a scrie. Sursa: DN.

LIMFOGRAFIE – Examen radiografic al vaselor limfatice cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. lymphographie. Sursa: MDN.

255. LINOGRAFIE – Imprimare pe stofă. Cf. fr. linographie. Sursa: DN.

– 70 –

-GRAFIE

LINOGRAFIE – Imprimare pe stofă. Cf. fr. linographie. Sursa: MDN.

256. LITOCROMATOGRAFIE – Imprimare în culori, imitând pictura în ulei, obţinută pe o piatră litografică. Cf. fr. lithochromatographie. Sursa: MDN.

257. LITOGRAFIE – 1. Metodă de reproducere şi de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secţie sau întreprindere unde se multiplică prin litografie. 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. Cf. fr. lithographie. Sursa: DEX '98.

LITOGRAFIE – Metodă de reproducere a textelor, a desenelor etc. prin folosirea unor negative imprimate pe o piatră de calcar; atelier unde se execută astfel de lucrări. ♦ Desen sau tablou reprodus prin acest procedeu. Cf. fr. lithographie, cf. gr. lithos – piatră, graphein – a scrie. Sursa: DN.

LITOGRAFIE – Reproducere şi multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. ♦ Llucrarea obţinută. ♦ Secţie într-o întreprindere, atelier unde se execută astfel de lucrări. Cf. fr. lithographie. Sursa: MDN.

LITOGRAFIE – 1. Procedeu de reproducere şi multiplicare a unor texte, desene etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. 2. Lucrare realizată prin acest procedeu. Cf. fr. lithographie. Sursa: NODEX.

258. LITOTIPOGRAFIE – Reproducere litografică a unei planşe imprimate cu caractere tipografice obişnuite. Cf. fr. lithotypographie. Sursa: DEX '98.

– 71 –

-GRAFIE

LITOTIPOGRAFIE – Reproducere litografică a unei planşe imprimate cu caractere tipografice obişnuite. Cf. fr. lithotypographie. Sursa: DN.

LITOTIPOGRAFIE – Arta de a reproduce litografic o planşă imprimată cu caractere tipografice obişnuite. Cf. fr. lithotypographie. Sursa: MDN.

M

259. MACROFOTOGRAFIE – Fotografie făcută cu aparatură specială pentru obţinerea unor imagini statice mult mărite ale unor obiecte (extrem de) mici, a căror observare cu ochiul liber este greu de făcut sau imposibilă. Cf. fr. macrophotographie. Sursa: DEX '98.

MACROFOTOGRAFIE – Fotografiere a obiectelor mici care dă o imagine mai mare decât în realitate. ♦ Tehnica obţinerii acestor fotografii. Cf. fr. macrophotographie. Sursa: DN.

MACROFOTOGRAFIE – Fotografiere a obiectelor mici, care dă o imagine mai mare decât în realitate. Cf. fr. macrophotographie. Sursa: MDN.

260. MACROGRAFIE – Studiu al structurii metalelor şi aliajelor făcut cu ochiul liber sau cu lupa. Cf. fr. macrographie. Sursa: MDN,

261. MAMOGRAFIE – Radiografie a glandei mamare; mastografie. Cf. fr. mammographie. Sursa: DEX '98.

MAMOGRAFIE – Radiografie a glandei mamare; mastografie. Cf. fr. mammographie, cf. gr. mamme – mamelă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

MAMOGRAFIÉ – Radiografie a glandei mamare; mastografie. Cf. fr. mammografie. Sursa: MDN.

– 72 –

-GRAFIE

MAMOGRAFIE – Radiografie a glandei mamare. Cf. fr. mammographie. Sursa: NODEX.

262. MAPOGRAFIE – Cartografie. Sursa: Sinonime.

263. MARCOGRAFIE – Ştampilografie. Cf. fr. marcographie. Sursa: MDN.

264. MASTOGRAFIE – Mamografie. Cf. fr. mastographie. Sursa: DEX '98.

MASTOGRAFIE – Mamografie. Cf. fr. mastographie. Sursa: DN.

MASTOGRAFIE – Mamografie. Cf. fr. mastographie. Sursa: MDN.

265. MECANOGRAFIE – Fabricare a maşinilor de scris, a multiplicatoarelor. ♦ Folosirea mijloacelor mecanice, pentru lucrări de birou. Cf. fr. mécanographie, cf. gr. mechane – maşină, graphein – a scrie. Sursa: DN.

MECANOGRAFIE – 1. Fabricare a maşinilor de scris, a multiplicatoarelor. 2. Folosirea mijloacelor mecanice pentru lucrări de birou. Cf. fr. mécanographie. Sursa: MDN.

266. MEDIASTINOGRAFIE – Explorare radiologică a mediastinului. Cf. fr. médiastinographie. Sursa: MDN.

267. MENISCOGRAFIE – Radiografie a meniscurilor genunchiului. Cf. fr. méniscographie. Sursa: DN.

MENISCOGRAFIE – Radiografie a meniscurilor genunchiului. Cf. fr. méniscographie. Sursa: MDN.

268. METALOGRAFIE – Procedeu de tipar care foloseşte clişee din foi de metal gravate cu dalta. Cf. fr. métallographie. Sursa: DEX '98.

METALOGRAFIE – 1. Ramură a metalurgiei care studiază structura metalelor şi aliajelor. 2. Procedeu de tipar înalt care foloseşte metalogravura; tipar astfel obţinut; metalotipie. Cf. fr.

– 73 –

-GRAFIE

métallographie, cf. lat. metallum – metal, gr. graphein – a descrie. Sursa: DN.

METALOGRAFIE – 1. Ramură a metalurgiei care studiază structura şi proprietăţile metalelor şi aliajelor. 2. Procedeu de tipar înalt care foloseşte metalogravura; tiparul obţinut; metalotipie. Cf. fr. métallographie. Sursa: MDN.

METALOGRAFIE – Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul componenţei şi structurii metalelor şi a aliajelor. Cf. fr. métallographie. Sursa: NODEX.

269. METEOROGRAFIE – Disciplină care are ca obiect descrierea fenomenelor meteorologice. Cf. fr. météorographie, cf. gr. meteoron – meteor, graphein – a descrie. Sursa: DN.

270. MICROBIBLIOGRAFIE – Bibliografie sub formă de microfilm sau de microfişă. Et. incertă. Sursa: DN.

MICROBIBLIOGRAFIE – Bibliografie sub formă de microfilm sau de microfişă. Cf. micro- + bibliografie. Sursa: MDN.

271. MICROBIOGRAFIE – Biografie sumară, de mici proporţii. Cf. micro- + biografie. Sursa: MDN.

272. MICROCINEMATOGRAFIE – Filmare a unor fenomene observate la microscop. Cf. fr. microcinématographie. Sursa: DEX '98.

MICROCINEMATOGRAFIE – Folosirea tehnicii cinematografice în domeniul microscopiei; microfilmare. Cf. fr. micro-cinématographie. Sursa: DN.

MICROCINEMATOGRAFIE – Folosirea tehnicii cinematografice în domeniul microscopiei; microfilmare. Cf. fr. micro-cinématographie. Sursa: MDN.

– 74 –

-GRAFIE

273. MICROELECTRONOGRAFIE – Fotografie făcută la microscop care permite studierea fenomenelor biologice celulare sub aspect electric. Cf. micro + electronografie. Sursa: DEX '98.

MICROELECTRONOGRAFIE – Fotografie, la microscop, care permite studierea fenomenelor biologice celulare sub aspect electric. Cf. micro + electronografie. Sursa: MDN.

274. MICROFOTOGRAFIE – 1. Fotografie reprezentând imaginea mărită a unor fiinţe sau obiecte microscopice, obţinută cu ajutorul unui aparat fotografic adaptat la un microscop. ♦ Fotografie de dimensiuni foarte mici, care, pentru a permite să i se distingă amănuntele, trebuie mărită. 2. Tehnica obţinerii microfotografiilor. Cf. fr. microphotographie. Sursa: DEX '98.

MICROFOTOGRAFIE – 1. Fotografie a unor obiecte, a unor preparate sau a unor fiinţe microscopice, obţinută cu ajutorul unui aparat fotografic adaptat la un microscop. ♦ Fotografie de dimensiuni foarte mici. 2. Tehnica obţinerii acestor fotografii. Cf. fr. microphotographie, cf. gr. mikros – mic, phos – lumină, graphein – a scrie. Sursa: DN.

MICROFOTOGRAFIE – 1. Fotografie cu ajutorul unui aparat fotografic adaptat la un microscop. ♦ Fotografie de dimensiuni foarte mici. 2. Tehnica obţinerii acestor fotografii. Cf. fr. microphotographie. Sursa: MDN.

MICROFOTOGRAFIE – 1. Fotografie a unor obiecte microscopice, obţinută cu ajutorul unui aparat fotografic, adaptat la un microscop. 2. Tehnica obţinerii unor astfel de fotografii. Cf. fr. microphotographie. Sursa: NODEX.

MICROFOTOGRAFIE – 1. Fotomicrografie. 2. Fotomicroscopie. (Procedeul ~.). Sursa: Sinonime.

275. MICROFOTORADIOGRAFIE – Tehnică radiologică prin care se pot realiza radiografii pulmonare de dimensiuni reduse; radiografie obţinută prin această tehnică. Cf. fr. microphotoradiographie. Sursa: DEX '98.

– 75 –

-GRAFIE

MICROFOTORADIOGRAFIE – Radiografie făcută pe un clişeu mic; tehnica obţinerii acestor radiografii. Cf. fr. microphotoradiographie. Sursa: DN.

MICROFOTORADIOGRAFIE – Tehnică radiologică prin care se pot obţine radiografii de dimensiuni reduse; radiografia însăşi. Cf. fr. microphotoradiographie. Sursa: MDN.

276. MICROGRAFIE – Studiul microscopic al unui obiect. Cf. fr. micrographie, cf. gr. mikros – mic, graphein – a descrie. Sursa: DN.

MICROGRAFIE – 1. Studiul microscopic al unui obiect. 2. Studierea la microscop a structurii metalelor şi aliajelor metalice. 3. Scriere măruntă, până la ilizibilitate. Cf. fr. micrographie. Sursa: MDN.

277. MICROMONOGRAFIE – Monografie de dimensiuni reduse. Cf. micro + monografie. Sursa: DEX '98.

MICROMONOGRAFIE – Monografie de proporţii reduse. Cf. fr. micromonographie. Sursa: DN.

MICROMONOGRAFIE – Monografie de proporţii reduse. Cf. fr. micromonographie. Sursa: MDN.

278. MICRORADIOGRAFIE – Radiografie efectuată pe un film special, de dimensiuni reduse, în anumite condiţii care să permită examinarea ulterioară sau mărirea acesteia până la dimensiunile necesare; micro. Cf. fr. microradiographie. Sursa: DEX '98.

MICRORADIOGRAFIE – 1. Radiografie efectuată pe un film special de dimensiuni reduse; micro. 2. Tehnica obţinerii acestor radiografii. Cf. fr. microradiographie. Sursa: DN.

MICRORADIOGRAFIE – Radiografie efectuată pe un film special, de dimensiuni reduse; micro. Cf. fr. microradiographie. Sursa: MDN.

– 76 –

-GRAFIE

MICRORADIOGRAFIE – Radiografie făcută pe un film de dimensiuni mici. Cf. fr. microradiographie. Sursa: NODEX.

MICRORADIOGRAFIE – Micro. (Examen de ~.) Sursa: Sinonime.

279. MICROTOMOGRAFIE – Tomografie redusă, realizată cu un aparat care combină un scanograf şi un microscop electronic. Cf. micro- + tomografie. Sursa: MDN.

280. MIELOGRAFIE – Metodă de investigaţie radiologică a canalului medular şi a formaţiilor celulare din măduva formatoare de sânge. Cf. fr. myélographie. Sursa: DEX '98.

MIELOGRAFIE – Studiul formaţiilor celulare din măduva formatoare de sânge. Cf. fr. myélographie, cf. gr. myelos – măduvă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

MIELOGRAFIE – 1. Studiul formaţiilor celulare din măduva formatoare de sânge. 2. Radiografie a măduvei spinării cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. myélographie. Sursa: MDN.

281. MIMOGRAFIE – Tratat despre mimică sau despre mimuri. Cf. fr. mimographie. Sursa: MDN.

282. MIOGRAFIE – Înregistrare grafică a contracţiilor musculare cu ajutorul miografului. Cf. fr. myographie. Sursa: DEX '98.

MIOGRAFIE – Înregistrare grafică a activităţii musculare făcută cu ajutorul miografului. Cf. fr. myographie. Sursa: DN.

MIOGRAFIE – Înregistrare grafică a activităţii musculare. Cf. fr. myographie. Sursa: MDN.

283. MITOGRAFIE – Disciplină ştiinţifică care cercetează şi compară structurile şi sensurile miturilor. – Din fr. mythographie. Sursa: DEX `98.

MITOGRAFIE – Studiul miturilor. Cf. fr. mythographie. Sursa: DN.

– 77 –

-GRAFIE

MITOGRAFIE – Studiul sistematic al miturilor. Cf. fr. mythographie. Sursa: MDN.

284. MONOGRAFIE – Studiu ştiinţific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat şi multilateral. Din fr. monographie. Sursa: DEX `98.

MONOGRAFIE – Studiu ştiinţific care tratează un subiect anumit din toate punctele de vedere. Cf. fr. monographie, cf. gr. monos – unic, graphein – a scrie. Sursa: DN.

MONOGRAFIE – Studiu ştiinţific care tratează un subiect anumit cât mai cuprinzător, mai complet. Cf. fr. monographie. Sursa: MDN.

MONOGRAFIE – Studiu ştiinţific care tratează amplu şi aprofundat o singură problemă. Cf. fr. monographie. Sursa: NODEX.

285. MORFOGRAFIE – Parte descriptivă a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea şi clasificarea formelor de relief după aspectul lor exterior. Cf. fr. géomorphographie. Sursa: DN.

MORFOGRAFIE – 1. Descriere morfologică şi histologică a organelor şi organismelor. 2. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea şi clasificarea formelor de relief după aspectul exterior. Cf. fr. morphographie. Sursa: MDN.

286. MUCOGRAFIE – Studiu radiografic al reliefului mucoasei gastrice. Cf. fr. mucographie. Sursa: MDN.

287. MUZEOGRAFIE – Disciplină care se ocupa cu istoria, clasarea, conservarea, prezentarea şi popularizarea obiectelor dintr-un muzeu. Din fr. muséographie, germ. Museographie. Sursa: DEX `98.

MUZEOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu descrierea şi cu istoria muzeelor, cu metodica clasării, conservării şi prezentării obiectelor dintr-un muzeu. ♦ Studiu asupra colecţiilor din muzee. Cf. fr. muséographie, germ. Museographie. Sursa: DN.

– 78 –

-GRAFIE

MUZEOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu descrierea şi cu istoria muzeelor, cu metodica clasării, conservării şi prezentării obiectelor dintr-un muzeu. Cf. fr. muséographie, germ. Museographie. Sursa: MDN.

MUZEOGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul istoriei şi descrierii muzeelor, de metodica clasării, conservării şi prezentării obiectelor de muzeu, de formare a colecţiilor de muzeu. Cf. fr. muséographie, germ. Museographie. Sursa: NODEX.

288. MUZICOGRAFIE – Totalitatea studiilor consacrate muzicii. Din fr. musicographie. Sursa: DEX `98.

MUZICOGRAFIE – Totalitatea studiilor care se ocupă cu muzica. Din fr. musicographie. Sursa: DN.

MUZICOGRAFIE – Totalitatea studiilor consacrate muzicii. Din fr. musicographie. Sursa: MDN.

N

289. NEFROGRAFIE – Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. néphrographie. Sursa: DEX '98.

NEFROGRAFIE – Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. néphrographie, cf. gr. nephros – rinichi, graphein – a scrie. Sursa: DN.

NEFROGRAFIE – Radiografie a rinichiului, cu o substanţă de contrast. Cf. fr. néphrographie. Sursa: MDN.

290. NISTAGMOGRAFIE – Tehnica înregistrării mişcărilor nistagmice. Cf. fr. nystagmographie. Sursa: MDN.

– 79 –

-GRAFIE

291. NOMOGRAFIE – Disciplină matematică având ca obiect întocmirea şi folosirea nomogramelor. Din fr. nomographie. Sursa: DEX `98.

NOMOGRAFIE – 1. Tratat despre legi. ♦ Ştiinţă a legilor. 2. Ramură a matematicii care studiază construirea şi folosirea practică a nomogramelor. Cf. fr. nomographie, cf. gr. nomos – lege, graphein – a scrie. Sursa: DN.

NOMOGRAFIE – 1. Tratat despre legi. ♦ ştiinţă a legilor. 2. Ramură a matematicii care studiază construirea şi utilizarea nomogramelor. Cf. fr. nomographe. Sursa: MDN.

NOMOGRAFIE – 1. Ramură a matema-ticii aplicate care se ocupă cu studiul no-mogramelor, precum şi cu modul de utilizare a acestora. 2. Proces constând în înlocuirea calculelor numerice cu cele grafice. Cf. fr. nomographie. Sursa: NODEX.

292. NOSOGRAFIE – Ramură a ştiinţelor medicale care studiază bolile, în general; nosologie. Sursa: DAR.

NOSOGRAFIE – Descriere ştiinţifică a bolilor. Cf. fr. nosographie, cf. gr. nosos – boală, graphein – a descrie. Sursa: DN

NOSOGRAFIE – Descriere ştiinţifică a bolilor. Cf. fr. nosographie.

O

293. OCEANOGRAFIE – Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice şi chimice din oceane şi din mări şi al reliefului şi structurii fundului oceanelor şi al mărilor; oceanologie. ♦ Ştiinţă care se ocupă cu studiul influenţei mediului marin asupra florei şi a faunei marine de la diferite adâncimi. Din fr. océanographie. Sursa: DEX `98.

– 80 –

-GRAFIE

OCEANOGRAFIE – Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor şi al oceanelor din punctul de vedere al constituţiei fizice, al curenţilor, al florei şi al faunei lor. ♦ Ştiinţă care se ocupă cu studiul influenţei mediului marin, la diferite adâncimi, asupra plantelor şi animalelor marine. Cf. fr. océanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie. Sursa: DN.

OCEANOGRAFIE – Ramură a hidrologiei care studiază oceanul planetar; oceanologie. Cf. fr. océanographie. Sursa: MDN.

OCEANOGRAFIE – Oceanologie. Cf. fr. océanographie. Sursa: NODEX.

294. ODOGRAFIE – Descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune. Cf. fr. odographie. Sursa: DEX '98.

ODOGRAFIE – Hodografie. Sursa: DN.

ODOGRAFIE – Descriere a drumurilor dintr-o regiune. Cf. fr. odographie. Sursa: MDN.

ODOGRAFIE – Descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune. Cf. fr. odographie. Sursa: NODEX.

295. ODONTOGRAFIE – Notarea dinţilor pe fişe cu diferite simboluri. Cf. gr. odous – dinte, graphein – a scrie. Sursa: DN.

ODONTOGRAFIE – Notarea dinţilor pe fişe cu diferite simboluri. Cf. engl. odontography, Sursa: MDN

296. OFIOGRAFIE – Ofiologie. Din fr. ophiographie. Sursa: DEX `98.

OFIOGRAFIE – Ofiologie. Din fr. ophiographie. Sursa: DN.

OFIOGRAFIE – Ofiologie. Din fr. ophiographie. Sursa: MDN.

OFIOGRAFIE – Ofiologie. Din fr. ophiographie. Sursa: NODEX.

– 81 –

-GRAFIE

297. OFTALMOGRAFIE – Descriere anatomică a ochiului. Din fr. ophtalmographie. Sursa: DEX `98.

OFTALMOGRAFIE – Anatomia ochiului. Cf. fr. ophtalmographie, cf. gr. ophthalmos – ochi, graphein – a descrie. Sursa: DN.

OFTALMOGRAFIE – Descriere anatomică a ochiului. Din fr. ophtalmographie. Sursa: MDN.

298. OLEOGRAFIE – Cromolitografie care reproduce o pictură în ulei, executată pe hârtie cu nervuri, imitând pânza, cu ajutorul unor coloranţi speciali. Din fr. oléographie. Sursa: DEX `98.

OLEOGRAFIE – Cromolitografie care reprezintă o pictură în ulei făcută pe o hârtie cu nervuri care imită pânza. Cf. fr. oléographie. Sursa: DN.

OLEOGRAFIE – Procedeu de imprimare cu ajutorul culorilor de ulei pe o hârtie cu nervuri care imită pânza. Cf. fr. oléographie. Sursa: MDN.

OLEOGRAFIE – 1. Tehnica re-producerii cromolitografice a picturilor în ulei pe hârtie care imită pânza. 2. Reproducere executată prin acest procedeu. Cf. fr. oléographie. Sursa: NODEX.

299. OLOGRAFIE – Act scris în întregime de mâna autorului său. Cf. fr. olographie. Sursa: DN.

300. OMOGRAFIE – Faptul sau însuşirea de a fi omograf; situaţia în care se află două cuvinte omografe. Din fr. homographie. Sursa: DEX `98.

OMOGRAFIE – Faptul sau însuşirea de a fi omograf; situaţia în care se află două cuvinte omografe. ♦ Corespondenţă biunivocă între două spaţii proiective. Cf. fr. homographie. Sursa: DN.

OMOGRAFIE – 1. Faptul, însuşirea de a fi omograf; situaţie în care se află două cuvinte omografe. 2. Corespondenţă biunivocă a mulţimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două

– 82 –

-GRAFIE

polinoame de gradul întâi; transfomare omografică. Cf. fr. homographie. Sursa: MDN.

OMOGRAFIE – Fenomen de coincidenţă grafică a unor cuvinte diferite. Cf. fr. homographie. Sursa: NODEX.

301. ONCOGRAFIE – Reprezentare grafică a volumului, a locului şi a configuraţiei unui organ cu ajutorul oncografului. Cf. fr. oncographie. Sursa: DEX '98.

ONCOGRAFIE – Reprezentare grafică a volumului, locului şi configuraţiei unui organ cu ajutorul oncografului. Cf. fr. oncographie, cf. gr. onkos – masă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

ONCOGRAFIE – Reprezentare grafică a volumului şi configuraţiei unui organ cu oncograful. Cf. fr. oncographie. Sursa: MDN.

302. ORBITOGRAFIE – 1. Tehnica înregistrării traiectoriei sateliţilor artificiali. 2. Metodă radiologică pentru diagnosticul neoformaţiilor intraorbitale. Cf. fr. orbitographie. Sursa: MDN.

303. ORGANOGRAFIE – 1. Parte a zoologiei şi a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor sau ale vegetalelor. 2. Descriere amănunţită a părţilor care alcătuiesc un instrument muzical şi a felului de funcţionare a acelui instrument. Din fr. organographie. Sursa: DEX `98.

ORGANOGRAFIE – 1. Ramură a zoologiei şi a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor şi ale vegetalelor. 2. Descrierea amănunţită a părţilor unui instrument muzical şi a modului de funcţionare a acestuia. Cf. fr. organographie. Sursa: DN.

ORGANOGRAFIE – 1. Studiu şi descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie. 2. Descrierea amănunţită a părţilor unui instrument muzical şi a modului lui de funcţionare. Cf. fr. organographie. Sursa: MDN.

– 83 –

-GRAFIE

304. ORNITOGEOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu studiul răpândirii păsărilor. Cf. fr. ornithogéographie. Sursa: DN.

ORNITOGEOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu studiul răspândirii geografice a păsărilor. Cf. fr. ornithogéographie. Sursa: MDN.

305. OROGRAFIE – Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea şi studierea formelor de relief ale uscatului. Cf. fr. orographie. Sursa: DEX '98.

OROGRAFIE – Parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. Cf. fr. orographie, cf. gr. oros – munte, graphein – a descrie. Sursa: DN.

OROGRAFIE – Parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ♦ Totalitatea munţilor unei regiuni, unei ţări. Cf. fr. orographie. Sursa: MDN.

OROGRAFIE – Ramură a geografiei fizice, care se ocupă cu studiul formelor de relief (după altitudine); hipsografie. Cf. fr. orographie. Sursa: NODEX.

OROGRAFIE – Hipsografie. Sursa: Sinonime.

306. ORTODIAGRAFIE – Formă de reproducere cu ajutorul razelor Roentgen, care scoate în evidenţă conturul exterior şi mărimea organelor interne. Cf. fr. orthodiagraphie. Sursa: DEX '98.

ORTODIAGRAFIE – Formă de reproducere cu ajutorul razelor Roentgen, care scoate în mod deosebit în evidenţă poziţia şi mărimea organelor. Cf. fr. orthodiagraphie. Sursa: DN.

ORTODIAGRAFIE – Procedeu radioscopic de punere în evidenţă a poziţiei şi dimensiunilor reale ale organelor. Cf. fr. orthodiagraphie. Sursa: MDN.

– 84 –

-GRAFIE

ORTODIAGRAFIE – Mod de reproducere a conturului exterior şi a mărimii unor organe interne cu ajutorul razelor Roentgen. Cf. fr. ortodiagraphie. Sursa: NODEX.

307. ORTOGRAFIE – Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. Din lat. orthographia. Sursa: DEX `98.

ORTOGRAFIE – Totalitatea regulilor proprii unei limbi prin care se stabileşte scrierea corectă a cuvintelor; aplicarea acestor reguli. Cf. lat. orthographia, cf. gr. orthographia < orthos – drept, grapheia – a scrie. Sursa: DN.

ORTOGRAFIE – Ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. Cf. lat., gr. orthographia, fr. orthographie. Sursa: MDN.

ORTOGRAFIE – Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor dintr-o limbă. Cf. lat. orthographia. Sursa: NODEX.

ORTOGRAFIE – Scriere, scriptură. (Despre ~ limbii române.) Sursa: Sinonime.

308. ORTORADIOGRAFIE – Ortoradioscopie. Cf. fr. orthoradiographie. Sursa: DEX '98.

309. OSCILOGRAFIE – Înregistrare a oscilaţiilor cu ajutorul oscilografului. Cf. fr. oscillographie. Sursa: DEX '98.

OSCILOGRAFIE – Înregistrare a oscilaţiilor cu ajutorul oscilografului. Cf. fr. oscillographie, cf. lat. oscillatio – oscilaţie, gr. graphein – a scrie. Sursa: DN.

OSCILOGRAFIE – Înregistrare grafică a oscilaţiilor datorate unor cauze diferite, cu ajutorul oscilografului. Cf. fr. oscillographie. Sursa: MDN.

– 85 –

-GRAFIE

310. OSTEOGRAFIE – Descriere sistematică a oaselor. Cf. fr. ostéographie. Sursa: MDN.

311. OTOGRAFIE – Descriere a urechii. Cf. fr. otographie. Sursa: MDN.

P

312. PALEOBIOGEOGRAFIE – Disciplină care studiază fauna şi flora din trecutul geologic al Pământului. Cf. fr. paléo-biogéographie. Sursa: DN.

PALEOBIOGEOGRAFIE – Disciplină care studiază fauna şi flora din trecutul geologic al Pământului. Cf. fr. paléo-biogéographie. Sursa: MDN.

313. PALEODEMOGRAFIE – Ramură a demografiei istorice care studiază vestigiile umane. Cf. paleo- + demografie. MDN.

314. Paleoetmografíe – s.f. Sursa: DOR.

315. PALEOETNOGRAFIE – Etnografie a popoarelor străvechi. Cf. paleo- + etnografie. Sursa: MDN.

316. PALEOFITOGRAFIE – Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul morfologiei plantelor fosile. Cf. fr. paléophytografie, cf. gr. palaios – vechi, phyton – plantă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

PALEOFITOGRAFIE – Ramură a paleontologiei care studiază morfologia plantelor fosile. Cf. fr. paléophytografie. Sursa: MDN.

317. PALEOGEOGRAFIE – Ramură a geologiei care are ca obiect reconstituirea şi reprezentarea pe hartă a condiţiilor fizico-geografice existente în diferite epoci ale istoriei geologice a Pământului. Din fr. paléogéographie. Sursa: DEX `98.

– 86 –

-GRAFIE

PALEOGEOGRAFIE – Ramură a geologiei care are ca obiect de studiu reconstituirea mărilor, a continentelor, a munţilor etc. din epocile geologice trecute. Cf. fr. paléogéographie. Sursa: DN.

PALEOGEOGRAFIE – Ştiinţă care studiază reconstituirea continentelor şi oceanelor în decursul istoriei geologice a Pământului. Cf. fr. paléogéographie. Sursa: MDN.

318. PALEOGRAFIE – Ştiinţă auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a documentelor vechi, cu datarea şi stabilirea autenticităţii. Din fr. paléographie. Sursa: DEX `98.

PALEOGRAFIE – Ştiinţă care se ocupă cu descifrarea şi cu studiul scrisului vechi din manuscrise, de pe hărţi etc. Cf. gr. palaios – vechi, graphein – a scrie. Sursa: DN.

PALEOGRAFIE – Ştiinţă a istoriei care se ocupă cu descifrarea şi cu studiul textelor vechi etc. Cf. fr. paléographie. Sursa: MDN.

PALEOGRAFIE – Compartiment al istoriei care studiază textele vechi (pentru a le descifra, descrie etc.). Cf. fr. paléographie. Sursa: NODEX.

319. PALEONTOGRAFIE – Descriere a fosilelor. Cf. germ. Paläontographie, cf. gr. palaios – vechi, on – fiinţă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

PALEONTOGRAFIE – Descriere sistematică a fosilelor. Cf. germ. Paläontographie. Sursa: MDN.

320. PALIGRAFIE – Repetare patologică, în scris, de mai multe ori, a unor propoziţii sau cuvinte; palingrafie. Cf. fr. paligraphie. Sursa: MDN.

321. PALINGRAFIE – Tendinţă patologică de a repeta în scris aceleaşi propoziţii sau cuvinte. Cf. germ. Palingrafie, cf. gr. palin – din nou, graphein – a scrie. Sursa: DN.

– 87 –

-GRAFIE

PALINGRAFIE – Paligrafie. Cf. germ. Palingrafie. Sursa: MDN.

322. PANCREATOGRAFIE – Radiografie a pancreasului. Cf. fr. pancréatographie. Sursa: DN.

PANCREATOGRAFIE – Radiografie a pancreasului după injectarea acestuia cu izotopi radioactivi. Cf. fr. pancréatographie. Sursa: MDN.

323. PANTOGRAFIE – Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. Cf. fr. pantographie. Sursa: DEX '98.

PANTOGRAFIE – 1. Reproducere mecanică cu ajutorul pantografului. 2. Procedeu de tipar cu forme a căror suprafaţă activă, mai înaltă decât suprafaţa neutră, este unsă cu o cerneală vâscoasă; tipar înalt. Cf. fr. pantographie. Sursa: DN.

PANTOGRAFIE – 1. Reproducere a unui desen etc. cu ajutorul pantografului. 2. Procedeu de tipar cu forme a căror suprafaţă activă, mai înaltă decât suprafaţa neutră, este unsă cu o cerneală vâscoasă; tipar înalt. Cf. fr. pantographie. Sursa: MDN.

PANTOGRAFIE – Tipar înalt. Sursa: Sinonime.

324. Pantomografie – s.f. Sursa: DOR.

325. PAPIROGRAFIE – Cromatografie pe hârtie. Cf. fr. papyrographie, cf. gr. papyros – papirus, graphein – a scrie. Sursa: DN.

PAPIROGRAFIE – Cromatografie pe hârtie. Cf. fr. papyrographie. Sursa: MDN.

326. PARAGRAFIE – Prescripţie. Ngr. παραγραφή. Sec. XVIII (Gáldi 219). Sursa: DER.

PARAGRAFIE – 1. Stare de afazie manifestată prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. Prescripţie. Din ngr. paragraff. Sursa: DEX `98.

– 88 –

-GRAFIE

PARAGRAFIE – Boală care constă în deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. Cf. fr. paragraphie, cf. gr. para – lângă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

PARAGRAFIE – Tulburare a limbajului scris caracterizată prin deformarea sau substituirea cuvintelor. Cf. fr. paragraphie. Sursa: MDN.

PARAGRAFIE – Prescriere, prescripţie. Sursa Sinonime.

327. PAREMIOGRAFIE – Descriere a proverbelor. Cf. paremio- + -grafie. Sursa: MDN.

328. PARIETOGRAFIE – Radiografie a venelor peretelui abdominal, după injectarea acestuia cu un lichid radioopac. Cf. fr. pariétographie. Sursa: MDN.

329. PASIGRAFIE – Sistem de scriere universală. Din fr. passigraphie. Sursa: DEX `98.

PASIGRAFIE – Sistem de scriere universală. Din fr. passigraphie. Sursa: DN.

PASIGRAFIE – Sistem de scriere universală. Din fr. passigraphie. Sursa: MDN.

330. PATOGRAFIE – Studierea biografiei unor personalităţi pentru evidenţierea unor trăsături psihopatologice ale acestora. Cf. pato- + /bio/- grafie. Sursa: MDN.

331. PECTOGRAFIE – Metodă de studiere a soluţiilor coloidale pe baza depunerilor produse pe o lamelă de sticlă, după evaporarea acestor soluţii. Cf. fr. pectographie. Sursa: MDN.

332. PEDOGEOGRAFIE – Disciplină care studiază geneza, evoluţia şi repartiţia solului pe suprafaţa uscatului; geografia solurilor. Cf. pedo- + geografie. Sursa: MDN.

– 89 –

-GRAFIE

333. PELVIGRAFIE – Pelvimetrie. Cf. fr. pelvigraphie. Sursa: DEX '98.

PELVIGRAFIE – Pelvimetrie. Cf. fr. pelvigraphie. Sursa: DN.

PELVIGRAFIE – Metodă radiologică de punere în evidenţă a organelor pelviene cu o substanţă de contrast. Cf. fr. pelvigraphie. Sursa: MDN.

334. PERIGRAFIE – Descriere, relatare. Sursa: DAR.

PERIGRAFIE– Descriere. Ngr. περιγραφή (Gáldi 225). Sec. XVIII, înv. Sursa: DER.

335. PERINEOGRAFIE – Radiografie a regiunii perineale. Cf. fr. périnéographie. Sursa: DEX '98.

PERINEOGRAFIE – Radiografie a regiunii perineale. Cf. fr. périnéographie. Sursa: DN.

PERINEOGRAFIE – Radiografie a regiunii perineale, după crearea unui contrast cu aer sau gaz. Cf. fr. périnéographie. Sursa: MDN.

336. PERITONEOGRAFIE – Radiografie a cavităţii peritoneale. Cf. fr. péritonéographie. Sursa: MDN.

337. PETROGRAFIE – Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarţa pământului din punctul de vedere al compoziţiei lor mineralogice şi chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarţă etc. Din fr. pétrographie. Sursa: DEX `98.

PETROGRAFIE – Ramură a geologiei care studiază originea, structura şi compoziţia rocilor; petrologie; litologie. Cf. fr. pétrographie, cf. lat. med. petrographia < gr. petra – rocă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

– 90 –

-GRAFIE

PETROGRAFIE – Ramură a geologiei care studiază rocile; descrierea, clasificarea, geneza, compoziţia lor; petrologie. Cf. fr. pétrographie. Sursa: MDN.

PETROGRAFIE – Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor (pietrelor); petrologie. Cf. fr. pétrographie. Sursa: NODEX.

PETROGRAFIE – Petrologie. Sursa: Sinonime.

338. PICTOGRAFIE – Sistem primitiv de scriere în care obiectele şi ideile sunt redate prin desene sugestive, simbolice. Din fr. pictographie. Sursa: DEX `98.

PICTOGRAFIE – Scriere primitivă în care ideile, obiectele etc. sunt redate prin desene sugestive. Ideografie. Cf. fr. pictographie, cf. lat. pictus – pictat, gr. graphein – a scrie. Sursa: DN.

PICTOGRAFIE – Scriere primitivă în care obiectele, ideile etc. sunt redate prin desene sugestive. Cf. fr. pictographie. Sursa: MDN.

PICTOGRAFIE – Sistem de scriere rudimentară în care obiectele şi chiar unele idei sunt reprezentate prin desene sugestive, simbolice. Cf. fr. pictographie. Sursa: NODEX.

339. PIELOGRAFIE – Radiografie a rinichilor, a bazinetelor şi a ureterelor. Cf. fr. pyélographie. Sursa: DEX '98.

PIELOGRAFIE – Radiografie a rinichiului, a bazinetului şi a ureterelor. Cf. fr. pyélographie, cf. gr. pyelos – bazin, graphein – a scrie. Sursa: DN.

PIELOGRAFIE – Radiografie a bazinetului şi a cavităţilor renale. Cf. fr. pyélographie. Sursa: MDN.

340. PIEZOGRAFIE – Înregistrare grafică cu ajutorul piezografului. Cf. fr. piézographie. Sursa: DN.

– 91 –

-GRAFIE

PIEZOGRAFIE – Înregistrare grafică a presiunilor sau a solicitărilor vibratorii prin metoda piezoelectrică. Cf. fr. piézographie). Sursa: MDN.

341. PLANOGRAFIE – Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. Cf. fr. planographie. Sursa: DEX '98.

PLANOGRAFIE – Procedeu de reproducere tipografică la care se folosesc forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc. Tipar înalt. Cf. fr. planographie. Sursa: DN.

PLANOGRAFIE – Procedeu de reproducere tipografică cu forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. Cf. fr. planographie. Sursa: MDN.

342. PLASTOGRAFIE – Falsificare a unui document sau a semnăturii unui document; fals în acte publice. ♦ Document falsificat. Din ngr. plastoghrafĩa. Sursa: DEX `98.

PLASTOGRAFIE – Falsificare a unui document sau a semnăturii de pe un document. Cf. ngr. plastografia. Sursa: DN.

PLASTOGRAFIE – Falsificare a unui document, a semnăturii de pe un document. ♦ Documentul falsificat. Cf. ngr. plastografia. Sursa: MDN.

PLASTOGRAFIE – 1. Falsificare a unui document sau a unei semnături. 2. Document sau semnătură falsificată. Cf. ngr. plastoghrafía. Sursa: NODEX.

PLASTOGRAFIE – Plastograf. (Iscălitura aceasta e o ~.). Sursa: Sinonime.

343. PLETISMOGRAFIE – Metodă de explorare a circulaţiei periferice bazată pe înregistrarea variaţiilor pulsului. Cf. fr. pléthysmographie, cf. gr. plethysmos – creştere, graphein – a scrie. Sursa: DN.

– 92 –

-GRAFIE

PLETISMOGRAFIE – Metodă de explorare a circulaţiei periferice prin înregistrarea variaţiilor pulsului. Cf. fr. pléthysmographie. Sursa: MDN.

344. PNEUMOCISTOGRAFIE – Radiologie a vezicii urinare cu o substanţă de contrast gazoasă. Cf. fr. pneumocystographie. Sursa: MDN.

345. PNEUMOENCEFALOGRAFIE – Procedeu radiologic de explorare a sistemului nervos central, folosind aerul ca mediu de contrast; encefalografie gazoasă. Cf. fr. pneumoencéphalographie. Sursa: MDN.

346. PNEUMOGASTROGRAFIE – Radiografie a cavităţii gastrice după introducerea de aer în stomac. Cf. fr. pneumogastrographie. Sursa: MDN.

347. PNEUMOGRAFIE – Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. Cf. fr. pneumographie. Sursa: DEX '98.

PNEUMOGRAFIE – Înregistrare a mişcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. ♦ Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea cu aer sau un alt gaz. Cf. fr. pneumographie, cf. gr. pneuma – aer, graphein – a scrie. Sursa: DN.

PNEUMOGRAFIE – 1. Înregistrare a mişcărilor respiratorii cu penumograful. 2. Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. Cf. fr. pneumographie. Sursa: MDN.

348. PNEUMOMASTOGRAFIE – Radiografie a unui sân după injectarea de aer într-o cavitate chistică. Cf. fr. pneumomastographie. Sursa: MDN.

349. PNEUMOPIELOGRAFIE – Radiografie a bazinetului şi a rinichiului după insuflaţia cu aer printr-o sondă ureterală. Cf. fr. pneumopyélographie. Sursa: DN.

– 93 –

-GRAFIE

350. PNEUMOTAHOGRAFIE – Înregistrare a frecvenţei şi amplitudinii respiraţiei în funcţie de timp. Cf. fr. pneumotachographie. Sursa: DN.

PNEUMOTAHOGRAFIE – Înregistrare a frecvenţei şi amplitudinii respiraţiei în funcţie de timp. Cf. fr. pneumotachographie. Sursa: MDN.

351. POLAROGRAFIE – Metodă de analiză electrochimică în care este folosit polarograful. Cf. fr. polarographie. Sursa: DEX '98.

POLAROGRAFIE – Metodă de analiză electrochimică a unor substanţe într-o soluţie prin înregistrarea grafică a variaţiei intensităţii curentului electric care se realizează în soluţie. Cf. fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie. Sursa: DN.

POLAROGRAFIE – Metodă de analiză electrochimică a unor substanţe prin înregistrarea grafică a variaţiei intensităţii curentului electric. Cf. fr. polarographie. Sursa: MDN.

352. POLICISTOGRAFIE – Metodă de diagnostic constând în expuneri radiologice succesive, pe acelaşi film, a vezicii urinare umplute şi golite. Cf. poli- + cistografie. Sursa: MDN.

353. POLIGRAFIE – 1. Ansamblul procedeelor de reproducere grafică şi de multiplicare a unui text sau a unei figuri; ramură a tehnicii care se ocupă cu reproducerea grafică şi cu multiplicarea unui text sau a unei figuri; tehnică grafică. 2. Ansamblul întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea şi cu răspândirea cărţilor sau a altor imprimate; industrie poligrafică. 3. Totalitatea lucrărilor unui poligraf; calitatea de poligraf a unui scriitor; caracteristică a operelor scrise de un poligraf. Cf. fr. polygraphie. Sursa: DEX '98.

POLIGRAFIE – 1. Totalitatea procedeelor de reproducere grafică a unui text, a unei figuri etc.; tehnica grafică. 2. Totalitatea întreprinderilor pentru imprimarea şi răspândirea cărţilor, a publicaţiilor periodice etc. Cf. fr. polygraphie. Sursa: DN.

– 94 –

-GRAFIE

POLIGRAFIE – 1. Ramură industrială, procedeele de reproducere grafică a unui text, a unei figuri etc.; tehnică tipografică. 2. Ansamblu de întreprinderi care se ocupă cu imprimarea şi răspândirea cărţilor şi a altor imprimate. 3. Metodă de înregistrare radiologică, efectuarea mai multor expuneri pe acelaşi film în diferite momente funcţionale ale organului respectiv. Cf. fr. polygraphie. Sursa: MDN.

POLIGRAFIE – Totalitate a mijloacelor tehnice pentru reproducerea şi multiplicarea textelor şi ilustraţiilor. 2. Totalitate a operelor unui poligraf. Cf. fr. polygraphie. Sursa: NODEX.

354. PORNOGRAFIE – Scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă. ♦ Atitudine, faptă, vorbă obscenă. Din fr. pornographie. Sursa: DEX `98.

PORNOGRAFIE – Scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă. ♦ Atitudine, faptă, vorbă obscenă. Cf. fr. pornographie. Sursa: DN.

PORNOGRAFIE – Scriere, desen, fotografie obscenă. Cf. fr. pornographie. Sursa: MDN.

PORNOGRAFIE – 1. Interpretare obscenă şi imorală a problemelor legate de sex. 2. Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3. Faptă sau vorbă obscenă. Cf. fr. pornographie. Sursa: NODEX.

355. PORTOGRAFIE – Radiografie a venei porte cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. portographie. Sursa: MDN.

356. POTAMOGRAFIE – Descriere a unei regiuni geografice prin apele curgătoare ce o străbat. Cf. potamo- + -grafie. Sursa: MDN.

357. PROSOPOGRAFIE – Figură de compoziţie care constă în descrierea trăsăturilor exterioare, ţinutei unui om sau animal. Cf. fr. prosopographie, cf. gr. prosopon – faţă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

– 95 –

-GRAFIE

358. PROZOPOGRAFIE – 1. Întocmirea de liste, lucrări, repertorii privitoare la personajele istorice de seamă dintr-o epocă dată. 2. Figură de compoziţie, descrierea trăsăturilor exterioare, a ţinutei unui om sau animal. Cf. fr. prosopographie. Sursa: MDN.

359. PSAMOGRAFIE – Studiul fizico-chimic al nisipurilor. Cf. it. psammografia, fr. psammographie. Sursa: DN.

PSAMOGRAFIE – Studiul fizico-chimic al nisipurilor. Cf. fr. psammographie. Sursa: MDN.

360. PSIHOBIOGRAFIE – Analiză psihologică a personalităţii, incluzând şi dezvoltarea biologică. Cf. psiho- + biografie. Sursa: MDN.

361. PSIHOGRAFIE – Descriere a aptitudinilor şi trăsăturilor biopsihologice şi a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. Cf. fr. psychographie. Sursa: DN.

PSIHOGRAFIE – 1. Descriere a aptitudinilor şi trăsăturilor biopsihologice şi a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. 2. Psihologie descriptivă. Cf. fr. psychographie. Sursa: MDN.

362. PTERIDOGRAFIE – Descriere sistematică a ferigilor. Cf. fr. ptéridographie. Sursa: MDN.

QR

363. RADICULOGRAFIE – Radiografie a rădăcinilor rahidiene, puse în evidenţă cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. radiculographie. Sursa: DN.

364. RADIOAUTOGRAFIE – 1. Metodă roentgenologică de verificare a prezenţei substanţelor radioactive în glandele hormonale. 2. Imagine obţinută pe un film radiografic după injectarea şi localizarea într-un

– 96 –

-GRAFIE

organ a unui izotrop radioactiv. Cf. engl. radioautography. Sursa: MDN.

365. RADIOCARDIOGRAFIE – Metodă pentru studiul activităţii cardiace cu substanţe radioactive. Cf. fr. radiocardiographie. Sursa: MDN.

366. RADIOCHIMOGRAFIE – Înregistrare a mişcărilor organelor interne pe un film radiografic. Cf. fr. radiokimographie. Sursa: DN.

RADIOCHIMOGRAFIE – Înregistrare a mişcărilor organelor interne pe un film radiografic. Cf. fr. radiokimographie. Sursa: MDN.

367. RADIOCINEMATOGRAFIE – Metodă de diagnostic radiologic, care constă în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcţiune. Cf. fr. radiocinématographie. Sursa: DEX '98.

RADIOCINEMATOGRAFIE – Metodă de diagnostic constând în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ în funcţiune. Cf. fr. radiocinématographie. Sursa: DN.

RADIOCINEMATOGRAFIE – Metodă de diagnostic în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate. Cf. fr. radiocinématographie. Sursa: MDN.

368. RADIOFOTOGRAFIE – Clişeu al unei imagini obţinute cu ajutorul razelor X pe un ecran. Cf. fr. radiophotographie. Sursa: DEX '98.

RADIOFOTOGRAFIE – Obţinerea pe un clişeu fotografic a imaginii radiologice cu ajutorul razelor X. Cf. fr. radiophotographie. Sursa: DN.

RADIOFOTOGRAFIE – Clişeu al unei imagini obţinute pe ecranul radioscopic. Cf. fr. radiophotographie. Sursa: MDN.

369. RADIOGRAFIE – Fotografierea interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul

– 97 –

-GRAFIE

unor radiaţii de tip special. ♦ Fotografie obţinută cu ajutorul acestor radiaţii; radiogramă. Cf. fr. radiographie. Sursa: DEX '98.

RADIOGRAFIE – Totalitatea procedeelor folosite pentru obţinerea unor probe fotografice cu ajutorul razelor X. ♦ Fotografie obţinută în acest fel. Cf. fr. radiographie. Sursa: DN.

RADIOGRAFIE – 1. Înregistrare pe un film sau pe o placă fotografică a imaginii unui obiect cu ajutorul razelor X; schiagrafie. ♦ Imaginea obţinută. 2. Analiză a unui text în scopul decoperirii unor particularităţi intime, care n-au fost puse suficient în evidenţă. Cf. fr. radiographie. Sursa: MDN.

RADIOGRAFIE – 1. Procedeu de înregistrare a interiorului unui corp opac cu ajutorul radiaţiilor X. 2. Imagine fotografică obţinută cu ajutorul acestor radiaţii. Cf. fr. radiographie. Sursa: NODEX.

RADIOGRAFIE – Radiogramă. (~ pulmonară.) Sursa: Sinonime.

370. RADIOMETALOGRAFIE – Ramură a metalografiei care studiază structura fină a metalelor, folosind razele X şi radiaţiile. Cf. fr. radiométallographie. Sursa: DEX '98.

RADIOMETALOGRAFIE – Ramură a metalografiei care studiază structura metalelor cu ajutorul radiaţiilor X. Cf. fr. radiométallographie. Sursa: DN.

RADIOMETALOGRAFIE – Ramură a metalografiei care studiază structura metalelor şi a aliajelor cu ajutorul radiaţiilor X. Cf. fr. radiométallographie. Sursa: DN.

RADIOMETALOGRAFIE – Ramură a metalografiei care studiază structura metalelor cu ajutorul razelor X. Cf. fr. radiométallographie. Sursa: NODEX.

371. RADIOPELVIGRAFIE – Aplicare a radiografiei la măsurarea diverselor diametre ale bazinului. Cf. fr. radiopelvigraphie. Sursa: DN.

– 98 –

-GRAFIE

372. RADIOSTEREOGRAFIE – Radiografie în care imaginea apare în relief. Cf. fr. radiostéréographie. Sursa: DEX '98.

RADIOSTEREOGRAFIE – Radiografie în relief. Cf. fr. radiostéréographie. Sursa: DN.

RADIOSTEREOGRAFIE – Metodă radiologică prin care imaginea radiografică apare tridimensională. Cf. fr. radiostéréographie. Sursa: MDN.

373. RADIOTELEGRAFIE – Comunicaţie telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. Cf. fr. radiotélégraphie. Sursa: DEX '98.

RADIOTELEGRAFIE – Telegrafie fără fir. Sursa: DN.

RADIOTELEGRAFIE – Radiocomunicaţie prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. Cf. fr. radiotélégraphie. Sursa: MDN.

RADIOTELEGRAFIE – Sistem de comunicaţie telegrafică prin unde radio; telegrafie fără fir. Cf. fr. radiotélégraphie. Sursa: NODEX.

RADIOTELEGRAFIE – Telegrafie fără fir. Sursa: Sinonime.

374. Reflectografie – s.f. Sursa: DOR.

375. REFLEXOGRAFIE – Descriere a actelor reflexe. Cf. fr. réflexographie. Sursa: MDN.

376. REOANGIOGRAFIE – Metodă de explorare a arterelor periferice bazată pe înregistrarea variaţiilor conductibilităţii electrice. Cf. reo- + angiografie. Sursa: MDN.

377. REOCARDIOGRAFIE – Urmărire a mişcărilor inimii şi vaselor mari cu ajutorul diagrafiei. Cf. fr. rhéocardio-graphie. Sursa: MDN.

– 99 –

-GRAFIE

378. REOGRAFIE – Explorare a modului în care se face circulaţia sângelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variaţiilor electrice ale acestora. Cf. fr. rhéographie. Sursa: DEX '98.

REOGRAFIE – Explorare a modului în care se face circulaţia sângelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variaţiilor electrice ale acestora. Cf. fr. rhéographie, cf. gr. rheos – curent, graphein – a scrie. Sursa: DN.

REOGRAFIE – 1. Măsurare a variaţiilor intensităţii curentului electric. 2. Explorare a modului în care se face circulaţia sângelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variaţiilor electrice ale acestora. Cf. fr. rhéographie. Sursa: MDN.

379. REPROGRAFIE – Nume generic pentru procedeele tehnice de multiplicare a textelor. Din fr. reprographie. Sursa: DEX `98.

REPROGRAFIE – Ansamblu de tehnici care permit reproducerea de documente. Cf. fr. reprographie. Sursa: MDN.

380. RETINOGRAFIE – Fotografiere a fundului de ochi. Cf. fr. rétinographie. Sursa: MDN.

381. RODOGRAFIE – Descriere a trandafirilor. Cf. fr. rhodographie. Sursa: MDN

382. RÖNTGENCINEMATOGRAFIE – Filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic. Cf. engl. roentgencinematography. Sursa: MDN.

383. ROTOHELIOGRAFIE – Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafaţa activă gravată în adâncime prin procedee fotochimice şi cu ajutorul unei site speciale, care se foloseşte pentru reproducerea şi multiplicarea originalelor în semitonuri (la reviste, timbre, ilustraţii etc.); rotogravură, rotoheliogravură. Cf. fr. rotohéliographie. Sursa: DEX '98.

– 100 –

-GRAFIE

ROTOHELIOGRAFIE – Tipar adânc în care se folosesc forme de tipar cilindrice de cupru, obţinute pe cale fotochimică. Cf. fr. rotohéliographie. Sursa: DN.

ROTOHELIOGRAFIE – Tipar adânc cu forme cilindrice de cupru, pe cale fotochimică, pentru revistele în mai multe culori, timbre, reproduceri pentru albume de artă etc.; rotogravură, rotoheliogravură. Cf. fr. rotohéliographie. Sursa: MDN.

S

384. SALPINGOGRAFIE – Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. salpingographie. Sursa: DEX '98.

SALPINGOGRAFIE – Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. salpingographie, cf. gr. salpinx – trompă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

SALPINGOGRAFIE – Radiografie a trompelor uterine. Cf. fr. salpingographie. Sursa: MDN.

385. SAUROGRAFIE – Descriere sistematică a şopârlelor. Cf. fr. saurographie. Sursa: MDN.

386. SCENOGRAFIE – Arta de a executa decoruri, costume etc. pentru un spectacol. Din fr. scénographie. Sursa: DEX `98.

SCENOGRAFIE – Arta de a picta şi de a aşeza decorurile în teatru. Cf. fr. scénographie, cf. gr. skenographia, cf. skene – scenă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

SCENOGRAFIE – Arta de a crea ambianţa plastică (decoruri, recuzită, iluminat) în teatru, cinematografie etc. Cf. fr. scénographie. Sursa: MDN.

– 101 –

-GRAFIE

SCENOGRAFIE – 1. Tehnică de organizare a spaţiului scenei pentru prezentarea spectacolelor. 2. Arta de a executa decoruri scenice. Cf. fr. scnographie, it. scenografia. Sursa: NODEX.

SCENOGRAFIE – Artă scenică. (~ la un spectacol.) Sursa: Sinonime.

387. SCHIAGRAFIE – Radiografie. Cf. fr. skiagraphie, cf. gr. skia – umbră, graphein – a scrie. Sursa: DN.

SCHIAGRAFIE – Radiografie. Cf. fr. skiagraphie. Sursa: MDN.

388. SCHIZOGRAFIE – Tulburare a limbajului scris prin juxtapunerea incorectă de cuvinte reale sau imaginare. Cf. fr. schizographie. Sursa: MDN.

389. SCINTIGRAFIE – Metodă de explorare a unui ţesut, a unui organ intern prin introducerea unei substanţe radioactive; imagine astfel obţinută. Cf. fr. scintigraphie. engl. scintigraphy. Sursa: DEX '98.

SCINTIGRAFIE – Metodă de înregistrare grafică a suprafeţei unui organ cu ajutorul unei substanţe radioactive; scintilografie. Cf. fr. scintigraphie. Sursa: DN.

SCINTIGRAFIE – Metodă de exploatare a unui ţesut sau organ intern cu ajutorul unei substanţe radioactive; scintilografie; imaginea obţinută. Cf. fr. scintigraphie, engl. scintigraphy. Sursa: MDN.

390. SCINTILOGRAFIE – Scintigrafie. Cf. fr. scintillographie, cf. lat. scintillatio – scânteiere, gr. graphein – a scrie. Sursa: DN.

SCINTILOGRAFIE – Scintigrafie. Cf. fr. scintillographie. Sursa: MDN.

391. SCIOGRAFIE – Reprezentare grafică (în secţiune) a interiorului unei construcţii. Sursa: DAR.

– 102 –

-GRAFIE

SCIOGRAFIE – Arta de a picta umbrele. ♦ Mod de a calcula ora după lungimea umbrelor. Cf. fr. sciographie, cf. gr. skia – umbră, graphein – a scrie. Sursa: DN.

SCIOGRAFIE – 1. Arta de a picta umbrele. 2. Desen care prezintă grafic interiorul unui edificiu. 3. Mod de a calcula ora după lungimea umbrelor. Cf. fr. sciographie. Sursa: MDN.

392. SEISMOGRAFIE – Totalitatea procedeelor de întrebuinţare a seismografului; parte a seismologiei care se ocupă cu înregistrarea undelor seismice şi cu interpretarea acestor înregistrări. Cf. fr. séismographie. Sursa: DEX '98.

SEISMOGRAFIE – Totalitatea procedeelor de întrebuinţare a seismografului. Cf. fr. séismographie. Sursa: DN.

SEISMOGRAFIE – Parte a seismologiei care se ocupă cu înregistrarea şi interpretarea undelor seismice. Cf. fr. séismographie. Sursa: MDN.

SEISMOGRAFIE – Ramură a seismologiei care se ocupă cu înregistrarea undelor seismice şi cu interpretarea acestor înregistrări. Cf. fr. séismographie. Sursa: NODEX.

393. SELENOGRAFIE – Parte a astronomiei care se ocupă cu studierea descriptivă a Lunii, a formaţiilor şi a constituţiei sale, a proceselor fizice etc. Din fr. sélénographie. Sursa: DEX `98.

SELENOGRAFIE – Parte a astronomiei care studiază descriptiv Luna sub aspectul elementelor naturale, structurii, proceselor fizice etc. Cf. fr. sélénographie, cf. gr. selene – Lună, graphein – a descrie. Sursa: DN.

SELENOGRAFIE – Ştiinţă care studiază Luna sub aspectul elementelor naturale, a structurii, proceselor fizice etc. Cf. fr. sélénographie. Sursa: MDN.

– 103 –

-GRAFIE

SELENOGRAFIE – Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea suprafeţei Lunii. Cf. fr. sélénographie. Sursa: NODEX.

SELENOGRAFIE – Selenologie. Sursa Sinonime.

394. SEMIOGRAFIE – Transcriere a informaţiilor cartografice printr-un sistem de semne. Cf. fr. sémiographie. Sursa: MDN.

395. SERIGRAFIE – Procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase. Cf. fr. sérigraphie, germ. Serigraphie. Sursa: DN.

SERIGRAFIE – Procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase. Cf. fr. sérigraphie, germ. Serigraphie. Sursa: MDN.

396. SERIOGRAFIE – Înregistrare a unei serii de clişee cu ajutorul seriografului; imagine astfel obţinută. Cf. fr. sériographie, engl. seriography. Sursa: DEX '98.

SERIOGRAFIE – Înregistrare a unei serii de clişee cu ajutorul seriografului. ♦ Imagine astfel obţinută. Cf. fr. sériographie. Sursa: DN.

SERIOGRAFIE – Înregistrare a unei serii de clişee cu ajutorul seriografului. ♦ Imagine obţinută. Cf. fr. sériographie. Sursa: MDN.

397. SFIGMOGRAFIE – Măsurare şi înregistrare a pulsului, a presiunii arteriale cu ajutorul sfigmografului; arteriografie. Cf. fr. sphygmographie, cf. gr. sphygmos - puls, graphein - a scrie. Sursa: DN.

SFIGMOGRAFIE – Măsurare şi înregistrare grafică a pulsului cu ajutorul sfigmografului. Cf. fr. sphygmographie. Sursa: MDN.

398. SIALOGRAFIE – Explorare radiologică a glandelor salivare cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. sialographie, cf. gr. sialon – salivă, graphein – a scrie. Sursa: DN.

– 104 –

-GRAFIE

SIALOGRAFIE – Radiografie a canalelor glandelor salivare cu o substanţă de contrast. Cf. fr. sialographie. Sursa: MDN.

399. SIDEROGRAFIE – Arta gravării în fier. Din fr. sidérographie. Sursa: DEX `98.

SIDEROGRAFIE – Arta gravării în fier. Din fr. sidérographie. Sursa: DN.

SIDEROGRAFIE – Arta gravării în fier. Din fr. sidérographie. Sursa: MDN.

400. SIFILIGRAFIE – Specialitate medicală care studiază sifilisul. Cf. fr. syphiligraphie. Sursa: DN.

SIFILIGRAFIE – Specialitate medicală care studiază sifilisul. Cf. fr. syphiligraphie. Sursa: MDN.

401. SIFILOGRAFIE – Sifiligrafie. Sursa: DN.

402. SIGILOGRAFIE – Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea sigiliilor; sfragistică. Din fr. sigillographie. Sursa: DEX `98.

SIGILOGRAFIE – Studiul sigiliilor; sfragistică. Cf. fr. sigillographie. Sursa: DN.

SIGILOGRAFIE – Disciplină auxiliară a istoriei care studiază sigiliile; sfragistică. Cf. fr. sigilographie. Sursa: MDN.

SIGILOGRAFIE – Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul sigiliilor; sfragistică. Cf. fr. sigillographie. Sursa: NODEX.

SIGILOGRAFIE – Sfragistică. (~ este o disciplină auxiliară a istoriei.). Sursa: Sinonime.

403. SINUSOGRAFIE – Radiografie a sinusurilor craniului. Cf. fr. sinusographie. Sursa: DN.

– 105 –

-GRAFIE

SINUSOGRAFIE – Radiografie a sinusurilor venoase cu ajutorul unei substanţe opace la razele X. Cf. fr. sinusographie. Sursa: MDN.

404. SKIAGRAFIE – Schiagrafie. Sursa: DN.

405. SOCIOGRAFIE – 1. Observare, înregistrare şi descriere a societăţilor ca entităţi istorice concrete. 2. Curent care susţine că sociologia trebuie să se reducă la simpla descriere a faptelor, fără interpretarea lor teoretică. Din fr. sociographie. Sursa: DEX `98.

SOCIOGRAFIE – Observare, înregistrare şi descriere a societăţilor concrete în afara oricăror concluzii teoretice; sociologie empirică. Cf. germ. Soziographie, cf. lat. societas – societate, gr. graphein – a scrie. Sursa: DN.

SOCIOGRAFIE – 1. Observare, înregistrare şi descriere a societăţilor ca formaţiuni istorice concrete. 2. Curent empirist în sociologie, pe care o reduce la simpla descriere, în afara oricăror concluzii teoretice. 3. Disciplină sociologică empiristă, descriptivă; ramură a sociologiei care studiază influenţa condiţiilor locale asupra formării tipurilor sociale. Cf. fr. sociographie. Sursa: MDN.

406. SPECTACOLOGRAFIE – Palmares de spectacole. Cf. spectacol + -grafie. Sursa: MDN.

407. SPECTROFOTOGRAFIE – Aplicare a fotografiei la studiul spectrelor luminoase. Cf. fr. spectrophotographie. Sursa: MDN.

408. SPECTROGRAFIE – Studiere a unui spectru cu ajutorul spectrografului. Cf. fr. spectrographie. Sursa: DEX '98.

SPECTROGRAFIE – Studierea spectrelor cu ajutorul spectrografului. Cf. fr. spectrographie. Sursa: DN.

SPECTROGRAFIE – Studierea spectrelor luminii cu spectrograful. Cf. fr. spectrographie. Sursa: MDN.

409. Spermatografie – s.f. Sursa: DOR.

– 106 –

-GRAFIE

410. SPIROGRAFIE – Înregistrare grafică a ventilaţiei pulmonare. Cf. fr. spirographie. Sursa: DEX '98.

SPIROGRAFIE – Înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilaţiei pulmonare. Cf. fr. spirographie. Sursa: DN.

SPIROGRAFIE – Înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilaţiei pulmonare. Cf. fr. spirographie. Sursa: MDN.

SPIROGRAFIE – Înregistrare grafică a capacităţii de respiraţie a plămânilor. Cf. fr. spirographie. Sursa: NODEX.

411. SPLANHNOGRAFIE – Radiografie a viscerelor, făcută cu ajutorul unei substanţe opace la razele X. Cf. fr. splanchnographie, cf. gr. splanchnon – viscere, graphein – a scrie. Sursa: DN.

SPLANHNOGRAFIE – Radiografie a viscerelor, cu o substantă opacă la razele X. Cf. fr. splanchnographie. Sursa: MDN.

412. SPLENOGRAFIE – Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanţe opace la razele X. Cf. fr. splénographie, cf. gr. splen – splină, graphein – a scrie. Sursa: DN.

SPLENOGRAFIE – Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanţe opace la razele X. Cf. fr. splénographie, cf. gr. splen – splină, graphein – a scrie. Sursa: MDN.

413. STENODACTILOGRAFIE – Stenografiere a vorbirii cuiva, urmată de dactilografierea directă a textului (fără ca acesta să mai fie transpus în scrierea de mână curentă). Din fr. sténodactylographie. Sursa: DEX `98.

STENODACTILOGRAFIE – Înregistrare a vorbirii cuiva cu ajutorul stenografiei, urmată de transpunerea în scriere curentă cu ajutorul maşinii de scris. Cf. fr. sténodactylographie. Sursa: DN.

– 107 –

-GRAFIE

STENODACTILOGRAFIE – Stenografie urmată de transpunerea în scriere curentă cu ajutorul maşinii de scris. Cf. fr. sténodactilographie. Sursa: MDN.

STENODACTILOGRAFIE – Stenografiere a vorbirii cuiva, urmată de dactilografierea directă a textului. Cf. fr. sténodactylographie. Sursa: NODEX.

414. STENOGRAFIE – Sistem de înregistrare rapidă a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne convenţionale. Din fr. sténographie. Sursa: DEX `98.

STENOGRAFIE – Sistem de scriere rapidă realizat cu ajutorul unor semne convenţionale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obişnuit; tahigrafie. Cf. fr. sténographie, engl. stenography, cf. gr. stenos – strâns, graphein – a scrie. Sursa: DN.

STENOGRAFIE – Sistem de scriere rapidă cu ajutorul unor semne convenţionale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obişnuit. Cf. fr. sténographie. Sursa: MDN.

STENOGRAFIE – Sistem de semne grafice convenţionale, folosit pentru înregistrarea rapidă a vorbirii cuiva. Cf. fr. sténographie. Sursa: NODEX.

STENOGRAFIE – Tahigrafie. Sursa: Sinonime.

415. STEREOAUTOGRAFIE – Metodă de întocmire a hărţilor cu ajutorul stereoautografului. Cf. fr. stéréoautographie. Sursa: DN.

STEREOAUTOGRAFIE – Metodă de întocmire a hărţilor cu ajutorul stereoautografului. Cf. fr. stéréoautographie. Sursa: MDN.

416. STEREOCARDIOGRAFIE – Vectocardiografie tridimensională. Cf. fr. stéréocardiographie. Sursa: MDN.

417. STEREOCARTOGRAFIE – Procedeu de întocmire a hărţilor cu ajutorul stereogramelor. Cf. fr. stéréocartographie. Sursa: DEX '98.

– 108 –

-GRAFIE

STEREOCARTOGRAFIE – Metodă de întocmire a hărţilor cu ajutorul stereogramelor. Cf. fr. stéréocartographie. Sursa: DN.

STEREOCARTOGRAFIE – Procedeu de întocmire a planurilor şi hărţilor cu ajutorul stereogramelor. Cf. fr. stéréocartographie. Sursa: MDN.

418. STEREOCINEMATOGRAFIE – Tehnică cinematografică în care se oferă spectatorului senzaţia unor imagini în relief. Cf. fr. stéréocinématographie. Sursa: DEX '98.

STEREOCINEMATOGRAFIE – Cinematografie care redă imaginile în relief. Cf. fr. stéréocinématographie. Sursa: DN.

STEREOCINEMATOGRAFIE – Cinematografie care redă imaginile în relief. Cf. fr. stéréocinématographie. Sursa: MDN.

STEREOCINEMATOGRAFIE – Cinematografie care dă senzaţia de relief a imaginilor de pe ecran; cinematografie stereoscopică. Cf. fr. stéréocinématographie. Sursa: NODEX.

419. STEREOFOTOGRAFIE – Ramură a tehnicii fotografice care se ocupă cu obţinerea unei perechi de fotografii luate sub unghiuri puţin diferite. ♦ Dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. Cf. fr. stéréophotographie. Sursa: DEX '98.

STEREOFOTOGRAFIE – Ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obţinerii fotografiilor conjugate. ♦ Dublă imagine constituită prin două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. Cf. fr. stéréophotographie. Sursa: DN.

STEREOFOTOGRAFIE – 1. Ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obţinerii fotografiilor conjugate. 2. Dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite. Cf. fr. stéréophotographie. Sursa: MDN.

– 109 –

-GRAFIE

STEREOFOTOGRAFIE – 1. Ramură a tehnicii fotografice care se ocupă cu obţinerea perechilor de fotografii simultane. 2. Imagine în relief a unui obiect obţinută dintr-o pereche de fotografii conjugate. Cf. fr. stéréophotographie. Sursa: NODEX.

420. STEREOGRAFIE – Reprezentare a corpurilor solide prin proiectarea lor pe o suprafaţă plană. Din fr. stéréographie. Sursa: DEX `98.

STEREOGRAFIE – Arta de a reprezenta prin proiecţii corpurile solide pe o suprafaţă plană. Cf. fr. stéréographie, cf. gr. stereos – solid, graphe – scriere. Sursa: DN.

STEREOGRAFIE – Arta de a reprezenta prin proiecţii forma corpurilor solide pe o suprafaţă plană. Cf. fr. stéréographie. Sursa: MDN.

STEREOGRAFIE – Tehnica proiectării corpurilor solide pe o suprafaţă plană. Cf. fr. stéréographie. Sursa: NODEX.

421. STEREORADIOGRAFIE – Examen, cu ajutorul unui stereoscop, a două radiografii prinse simultan. Cf. fr. stéréoradiographie. Sursa: MDN.

422. STEREOTOPOGRAFIE – Tehnică a întocmirii hărţilor topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor la scări mici. Cf. fr. stéréotopographie. Sursa: MDN.

423. STILOGRAFIE – Procedeu tehnic prin care se obţin cu ajutorul electrolizei imitaţii de desene în peniţă, de gravuri în acvaforte etc. Cf. fr. stylographie. Sursa: DEX '98.

STILOGRAFIE – Procedeu tehnic prin care se obţin cu ajutorul electrolizei imitaţii de desene în peniţă, de gravuri etc. Cf. fr. stylographie. Sursa: DN.

– 110 –

-GRAFIE

STILOGRAFIE – Procedeu tehnic prin care se obţin cu ajutorul electrolizei imitaţii de desene în peniţă, de gravuri etc. Cf. fr. stylographie. Sursa: MDN.

STILOGRAFIE – Procedeu de obţinere a imitaţiilor de gravuri prin electroliză. Cf. fr. stylographie. Sursa: NODEX.

424. STRATIGRAFIE – Ramură a geologiei care studiază formaţiile geologice ale scoarţei terestre, pentru a determina vârsta şi succesiunea lor. Din fr. stratigraphie. Sursa: DEX `98.

STRATIGRAFIE – 1. Parte a geologiei care studiază determinarea vârstei şi a succesiunii rocilor sedimentare; geologie istorică. 2. Metodă radiografică de redare a imaginii plămânului la diferite adâncimi. Tomografie. Cf. fr. stratigraphie, cf. lat. stratum – strat, graphein – a scrie. Sursa: DN.

STRATIGRAFIE – 1. Ramură a geologiei care studiază evoluţia scoarţei terestre; geologie istorică. 2. Procedeu de cercetare arheologică prin studiu succesiv al straturilor unui teren. 3. Tomografie. 4. Dispunere pe o axă verticală în perspectivă cronologică sau socială a unor fapte de limbă. Cf. fr. stratigraphie. Sursa: MDN.

STRATIGRAFIE – Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul stratificării scoarţei globului pământesc şi al determinării vârstei rocilor sedimentare. Cf. fr. stratigraphie. Sursa: NODEX.

STRATIGRAFIE – Geologie istorică. Sursa: Sinonime.

425. STROBOFOTOGRAFIE – Studiul fotografic şi analitic al mişcărilor periodice, constând în înregistrarea intermitentă pe unul şi acelaşi negativ a diferitelor poziţii ale unui corp în mişcare, realizată prin întreruperea periodică fie a iluminării, fie a obturaţiei. Cf. fr. strobophotographie. Sursa: DN.

STROBOFOTOGRAFIE – Studiul fotografic şi analitic al mişcărilor periodice constând în înregistrarea intermitentă pe unul şi

– 111 –

-GRAFIE

acelaşi negativ a diferitelor poziţii ale unui corp în mişcare, realizată prin întreruperea periodică fie a iluminării, fie a obturaţiei. Cf. fr. strobophotographie. Sursa: MDN.

426. ŞTAMPILOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu tehnica şi arta de a realiza ştampile; marcografie. Cf. ştampilă + -grafie. Sursa: MDN.

T

427. TAHEOGRAFIE – Întocmirea de hărţi şi planuri topografice cu ajutorul taheografului. Cf. fr. tachéographie. Sursa: MDN.

428. TAHIGRAFIE – Stenografie. Din fr. tachygraphie. Sursa: DEX `98.

TAHIGRAFIE – Stenografie. Cf. fr. tachéographie. Sursa: DN.

TAHIGRAFIE – Fel de a scrie cu ajutorul unor semne convenţionale. Cf. fr. tachygraphie. Sursa: MDN.

TAHIGRAFIE – Înregistrare rapidă a vorbirii cu ajutorul unor semne convenţionale. Cf. fr. tachygraphie, germ. Tachygraphie. Sursa: NODEX.

TAHIGRAFIE – Stenografie. Sursa: Sinonime.

429. TAHOGRAFIE – Măsurare şi înregistrare a vitezei unui fluid. Cf. fr. tachographie. Sursa: DN.

TAHOGRAFIE – Măsurare şi înregistrare a vitezei unui fluid. Cf. fr. tachographie. Sursa: MDN.

430. TALASOGRAFIE – Studiu care se ocupă cu cercetarea mărilor. Din fr. thalassographie. Sursa: DEX `98.

TALASOGRAFIE – Studiul mărilor. Cf. fr. thalassographie, cf. gr. thalassa – mare, graphein – a scrie. Sursa: DN.

– 112 –

-GRAFIE

TALASOGRAFIE – Studiul mărilor şi oceanelor. Cf. fr. thalassographie. Sursa: MDN.

TALASOGRAFIE – Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor. Cf. fr. thalassographie. Sursa: NODEX.

431. TEHNOGRAFIE – Descriere a diferitelor meserii şi a metodelor de lucru. Din fr. technographie. Sursa: DEX `98.

TEHNOGRAFIE – Descriere a diferitelor meserii şi a procedeelor lor de lucru. Cf. fr. technographie, cf. gr. techne – artă, graphein – a descrie. Sursa: DN.

TEHNOGRAFIE – Descriere a diferitelor meserii şi a procedeelor lor de lucru. Cf. fr. technographie. Sursa: DN.

TEHNOGRAFIE – Descriere a meseriilor. Cf. fr. technographie. Sursa: NODEX.

432. TELEAUTOGRAFIE – Transmitere la distanţă a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului. Cf. fr. téléautographie. Sursa: DN.

TELEAUTOGRAFIE – Transmitere la distanţă a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului. Cf. fr. téléautographie. Sursa: MDN.

433. TELECINEMATOGRAFIE – Producţie de filme pentru televiziune. Cf. Tele- + cinematografie. Sursa: DEX `98.

TELECINEMATOGRAFIE – Producţie de filme pentru televiziune. Cf. fr. télécinématographie. Sursa: DN.

434. TELEFOTOGRAFIE – Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanţă, fotografii, desene, texte, etc.; fotografie, text, desen etc. transmise în asemenea condiţii. Cf. fr. téléphotographie. Sursa: DEX '98.

– 113 –

-GRAFIE

TELEFOTOGRAFIE – Fototelegrafie; belinografie. Cf. fr. téléphotographie. Sursa: DN.

TELEFOTOGRAFIE – 1. Transmitere prin telegrafie la distanţă a fotografiilor, desenelor, textelor etc.; fototelegrafie. 2. Tehnica fotografierii de la mare distanţă cu ajutorul teleobiectivului; fotografia obţinută. Cf. fr. téléphotographie. Sursa: MDN.

TELEFOTOGRAFIE – Tehnica de a transmite pe cale electrică, la mare distanţă, fotografii, desene, texte. Cf. fr. téléphotographie. Sursa: NODEX.

TELEFOTOGRAFIE – Fototelegrafie. Sursa: Sinonime.

435. TELEGRAFIE – Telecomunicaţie care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicaţie realizată cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. Cf. fr. télégraphie. Sursa: DEX '98.

TELEGRAFIE – Transmitere la distanţă a unor semne grafice şi înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. Cf. fr. télégraphie. Sursa: DN.

TELEGRAFIE – Transmitere la distanţă a unor semne grafice şi înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. Cf. fr. télégraphie. Sursa: DN.

TELEGRAFIE – Transmitere la distanţă şi înregistrare de la distanţă a unor mesage scrise cu ajutorul telegrafului. ♦ ~ fără fir radiotelegrafie. Cf. fr. télégraphie. Sursa: NODEX.

TELEGRAFIE FĂRĂ FIR – Radiotelegrafie. Sursa: Sinonime.

436. TELERADIOCINEMATOGRAFIE – Aplicare a televiziunii la radiocinematografie. Cf. fr. téléradiocinématographie. Sursa: MDN.

437. TELERADIOFOTOGRAFIE – Aplicare a televiziunii în radiofotografie. Cf. fr. téléradiophotographie. Sursa: DN.

– 114 –

-GRAFIE

TELERADIOFOTOGRAFIE – Aplicare a televiziunii în radiofotografie. Cf. fr. téléradiophotographie. Sursa: MDN.

438. TELERADIOGRAFIE – Radiografie executată prin plasarea sursei de raze X la mare distanţă de persoana supusă acestei operaţii. Cf. fr. téléradiographie. Sursa: DEX '98.

TELERADIOGRAFIE – Radiografie care se execută plasând sursa de raze mai departe de bolnav. Cf. fr. téléradiographie. Sursa: DN.

TELERADIOGRAFIE – Radiografie plasând sursa de raze mai departe de bolnav. Cf. fr. téléradiographie. Sursa: MDN.

TELERADIOGRAFIE – Radiografie realizată prin plasarea sursei radiante la mare distanţă de pacient. Cf. fr. téléradiographie. Sursa: NODEX.

439. TELETERMOGRAFIE – Metodă de diagnostic în care imaginea termografică apare pe ecranul de televiziune. Cf. fr. téléthermographie. Sursa: MDN.

440. TERMOGRAFIE – Metodă de diagnosticare (a cancerului) bazată pe identificarea unor zone ale corpului uman în care temperatura diferă de cea normală, semnalând prezenţa tumorilor. Cf. fr. thermographie. Sursa: DEX '98.

TERMOGRAFIE – Metodă de diagnostic, în special al cancerului, care se bazează pe întocmirea unor zone de temperatură a suprafeţei corpului, pe care unele tumori pot apărea ca nişte pete. Cf. fr. thermographie. Sursa: DN.

TERMOGRAFIE – Metodă de diagnostic (al cancerului) bazată pe întocmirea unor zone de temperatură a suprafeţei corpului, pe care unele tumori pot apărea ca nişte pete. Cf. fr. thermographie. Sursa: MDN.

441. TIFLOGRAFIE – Sistem de scriere în relief pentru nevăzători. Din fr. typhlographie. Sursa: DEX `98.

– 115 –

-GRAFIE

TIFLOGRAFIE – Sistem de scriere în relief pentru orbi. Cf. fr. typhlographie, cf. gr. typhlos – orb, graphein – a scrie. Sursa: DN.

TIFLOGRAFIE – 1. Sistem de scriere în relief pentru nevăzători. 2. Desen în relief accesibil percepţiei tactile a nevăzătorilor. Cf. fr. typhlographie. Sursa: MDN.

442. TIPOGRAFIE – 1. Întreprindere sau atelier în care se execută tipărirea de cărţi, de ziare etc.; imprimerie, tiparniţă, tipo. 2. Artă, meşteşug, procedeu de a tipări un text, o lucrare etc. Cf. ngr. tipoghrafĭa. Sursa: DEX '98.

TIPOGRAFIE – Întreprindere în care se multiplică texte prin tipar; imprimerie. Cf. ngr. tipoghrafia. Sursa: NODEX.

TIPOGRAFIE – Întreprindere, atelier în care se execută lucrări de tipărire de cărţi, ziare etc. Cf. ngr. tipografia. Sursa: MDN.

TIPOGRAFIE – Imprimerie, tipar, tiparnă, tiparniţă, tipo. (O ~ modernă pentru cărţi de lux.) Sursa: Sinonime.

443. TIPOLITOGRAFIE – Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie de transport şi apoi pe forme de tipar plan (placă litografică sau metal). Cf. fr. typolithographie. Sursa: DEX '98.

TIPOLITOGRAFIE – Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie şi apoi pe piatră litografică sau placă de metal. Cf. fr. typolithographie. Sursa: DN.

TIPOLITOGRAFIE – Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întâi pe hârtie şi apoi pe piatră litografică sau placă de metal. Cf. fr. typolithographie. Sursa: MDN.

444. TOMOFOTOGRAFIE – Procedeu asemănător cu radiofotografia, constând în a fotografia ecranul radioscopic pe care se proiectează imaginea obţinută prin tomografie. Cf. fr. tomophotographie. Sursa: DN.

– 116 –

-GRAFIE

TOMOFOTOGRAFIE – Procedeu asemănător cu radiofotografia constând în a fotografia ecranul radioscopic pe care se proiectează imaginea obţinută prin tomografie. Cf. fr. tomophotographie. Sursa: MDN.

445. TOMOGRAFIE – Metodă de radiografie care permite obţinerea imaginii structurilor anatomice dintr-un singur plan de profunzime, eliminând imaginile celorlalte planuri. ♦ Clişeu, film care conţine o asemenea imagine. Cf. fr. tomographie. Sursa: DEX '98.

TOMOGRAFIE – Metodă de radiografie care permite obţinerea de imagini de la diferite adâncimi ale plămânului omenesc, ale unui organ. ♦ Imagine astfel obţinută. Cf. fr. tomographie, cf. gr. tome – secţiune, graphein – a scrie. Sursa: DN.

TOMOGRAFIE – 1. Radiografie care permite obţinerea de imagini de la diferite adâncimi ale plămânului sau ale unui alt organ; stratigrafie. 2. Imagine astfel obţinută prin tomografie. Cf. fr. tomographie. Sursa: MDN.

TOMOGRAFIE – 1. Metodă radiografică care permite obţinerea de imagini, de la diferite adâncimi, ale unor organe interne şi detectarea leziunilor acestora. 2. Imagine obţinută prin această metodă. Cf. fr. tomographie. Sursa: NODEX.

446. TONOGRAFIE – Procedeu tonometric de înregistrare grafică a tensiunii intraoculare. Cf. tonograf + -ie. Sursa: MDN.

447. TOPOGRAFIE – Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porţiuni a scoarţei Pământului, cu determinarea poziţiei elementelor scoarţei terestre pe suprafeţe mici (considerate plane), precum şi cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafeţelor măsurate, în scopul întocmirii de hărţi şi planuri. ♦ Descriere amănunţită a unui loc sub raportul aşezării, configuraţiei etc. mod în care sunt dispuse în spaţiu elementele unui ansamblu. Cf. fr. topographie. Sursa: DEX '98.

– 117 –

-GRAFIE

TOPOGRAFIE – 1. Ştiinţă care se ocupă cu tehnica măsurătorilor şi a calculelor unor porţiuni mici ale suprafeţei pământului văzute în plan orizontal, precum şi cu tehnica reprezentării grafice a acestora. 2. Înfăţişare, dispoziţie, aşezare a unui loc, a unui oraş etc.; descriere amănunţită a acestei înfăţişări. Cf. fr. topographie, cf. gr. topos – loc, graphein – a scrie. Sursa: DN.

TOPOGRAFIE – 1. Ramură a geodeziei, tehnica măsurătorilor şi a calculelor unor porţiuni mici ale suprafeţei terestre văzute în plan orizontal, precum şi tehnica reprezentării grafice a acestora. 2. Relief, configuraţie a unui teren, a unui organism anatomic etc. 3. Înfăţişare, aşezare a unui loc, a unui oraş etc. ♦ descriere amănunţită a acestei înfăţişări. 4. Figură de compoziţie, constând în descrierea cadrului de desfăşurare a unei scene (un templu, peisaj). Cf. fr. topographie. Sursa: MDN.

TOPOGRAFIE – 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu reprezentarea grafică pe un plan a formelor de relief în vederea întocmirii hărţilor geografice. 2. Descriere a configuraţiei unui loc. Cf. fr. topographie. Sursa: NODEX.

448. TROMBOGRAFIE – Studiu al coagulării sangvine. Cf. fr. thrombographie. Sursa: MDN.

U

449. ULTRASONOGRAFIE – Ecografie. Cf. fr. ultrasonographie. Sursa: DEX '98.

ULTRASONOGRAFIE – Utilizarea ultrasunetelor în stabilirea diagnosticului; ultrasonoscopie, ecografie. Cf. fr. ultrasonographie. Sursa: MDN.

ULTRASONOGRAFIE – Ecografie. Sursa: Sinonime.

– 118 –

-GRAFIE

450. URANOGRAFIE – Descriere a cerului. Din fr. uranographie. Sursa: DEX `98.

URANOGRAFIE – Descriere a cerului. Cf. fr. uranographie, cf. gr. ouranos – cer, graphein – a descrie. Sursa: DN.

URANOGRAFIE – Descriere a cerului. Din fr. uranographie. Sursa: MDN.

451. URETEROGRAFIE – Explorare radiologică a ureterelor. Cf. fr. urétéreographie. Sursa: DEX '98.

URETEROGRAFIE – Explorare radiologică a ureterelor. Cf. fr. urétéreographie. Sursa: DN.

URETEROGRAFIE – Explorare radiologică a ureterelor. Cf. fr. urétéreographie. Sursa: MDN.

452. URETEROPIELOGRAFIE – Radiografie a ureterului şi a bazinetului. Cf. fr. urétéropyélographie. Sursa: MDN.

453. URETROGRAFIE – Radiografie a uretrei cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. urétrographie, cf. gr. ourethra – uretră, graphein – a scrie. Sursa: DN.

URETROGRAFIE – Radiografie a uretrei cu o substanţă de contrast. Cf. fr. urétrographie. Sursa: MDN.

454. UROGRAFIE – Radiografie a aparatului urinar. Cf. fr. urographie. Sursa: DEX '98.

UROGRAFIE – Radiografie a căilor urinare cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. urographie, cf. gr. ouron – urină, graphein – a scrie. Sursa: DN.

UROGRAFIE – Radiografie a căilor urinare cu o substanţă opace la razele X. Cf. fr. urographie. Sursa: MDN.

– 119 –

-GRAFIE

455. UTEROGRAFIE – Explorare radiologică a uterului cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. utérographie. Sursa: MDN.

456. UVOGRAFIE – Descriere ştiinţifică a soiurilor de struguri. Din fr. uvographie. Sursa: DEX `98.

UVOGRAFIE – Disciplină care se ocupă cu descrierea soiurilor de struguri. Cf. fr. uvographie. Sursa: DN.

UVOGRAFIE – Descriere ştiinţifică a soiurilor de struguri. Din fr. uvographie. [def. MDN] Sursa: DOOM.

UVOGRAFIE – Descriere ştiinţifică a soiurilor de struguri. Cf. fr. uvographie. Sursa: MDN.

V

457. VARICOGRAFIE – Radiografie a unei vene varicoase. Cf. fr. varicographie. Sursa: DN.

VARICOGRAFIE – Radiografie a unei vene varicoase cu o substanţă opacă la razele X. Cf. fr. varicographie. Sursa: MDN.

458. VASOGRAFIE – Radiografie a aparatului circulator cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. vasographie. Sursa: DN.

VASOGRAFIE – Radiografie a aparatului circular cu o substanţă de contrast. Cf. fr. vasographie. Sursa: MDN.

459. VECTOCARDIOGRAFIE – Electrocardiografie care permite urmărirea directă pe un ecran de televiziune a biocurenţilor inimii. Cf. fr. vectocardiographie. Sursa: DN.

VECTOCARDIOGRAFIE – Electrocardiografie care permite urmărirea directă pe un ecran de televiziune a biocurenţilor inimii. Cf. fr. vectocardiographie. Sursa: MDN.

– 120 –

-GRAFIE

460. VELOGRAFIE – Procedeu de tipar înalt pentru obţinerea de tipare artistice asemănătoare fotografiei. Cf. fr. velographie. Sursa: DEX '98.

VELOGRAFIE – Procedeu de tipar înalt prin care se obţin tipare de artă asemănătoare cu cele obţinute prin fotogravură; autogravură. Cf. fr. velographie. Sursa: DN.

VELOGRAFIE – Procedeu de tipar înalt prin care se obţin tipare de artă asemănătoare cu cele obţinute prin fotogravură; autogravură. Cf. fr. velographie. Sursa: MDN.

461. VENOGRAFIE – Flebografie. Cf. engl. venography, fr. venographie. Sursa: MDN.

462. VENTRICULOGRAFIE – Radiografie a ventriculilor cerebrali sau ai inimii. Cf. fr. ventriculographie. Sursa: DEX '98.

VENTRICULOGRAFIE – Explorare radiologică a ventriculilor cerebrali după introducerea de aer sau după puncţia acestora. Cf. fr. ventriculographie, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. graphein – a scrie. Sursa: DN.

VENTRICULOGRAFIE – Radiografie a ventriculelor cerebrale sau ale inimii. Cf. fr. ventriculographie. Sursa: MDN.

463. VEZICULOGRAFIE – Explorare radiologică a unei vezicule cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. vésiculographie. Sursa: DN.

VEZICULOGRAFIE – Explorare radiologică a veziculelor seminale cu ajutorul unei substanţe opace. Cf. fr. vésiculographie. Sursa: MDN.

464. VIDEOGRAFIE – 1. Fotografie obţinută prin mijloace video. 2. Producţie de film cu ajutorul metodelor de înregistrare electronică a imaginilor şi al tehnicilor electronice postproducţie (montaj, trucaj, sonorizare). Cf. fr. videographie. Sursa: DN.

– 121 –

-GRAFIE

VIDEOGRAFIE – 1. Fotografie prin mijloace video. 2. Producţie de film cu ajutorul metodelor de înregistrare electronică a imaginilor şi al tehnicilor electronice postproducţie (montaj, trucaj, sonorizare). Cf. fr. vidéographie. Sursa: MDN.

465. VISCEROGRAFIE – Înregistrare cu ajutorul viscerografului a contracţiilor diferitelor părţi ale tubului digestiv (stomac, duoden etc.). Cf. fr. viscérographie. Sursa: DN.

VISCEROGRAFIE – Înregistrare cu viscerograful a contracţiilor diferitelor părţi ale tubului digestiv. Cf. fr. viscérografie. Sursa: MDN.

WX

466. XENOGRAFIE – Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de fotoconductibilitate, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar şi obiectul tipărit. Cf. fr. xenographie. Sursa: DN.

XENOGRAFIE – Procedeu de tipar pentru imagini folosind fenomenul de fotoconductibilitate, spre a evita contactul direct dintre forma de tipar şi obiectul tipărit. Cf. fr. xénographie. Sursa: MDN.

467. XEROGRAFIE – Procedeu de tipar folosit pentru reprezentarea unor imagini şi documente şi bazat pe impresionarea unei plăci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumină. Cf. germ. Xerographie, fr. xérographie. Sursa: DEX '98.

XEROGRAFIE – Procedeu de tipar la care se foloseşte o pulbere încărcată cu electricitate statică. Cf. germ. Xerographie, fr. xérographie, cf. gr. xeros – uscat, graphein – a scrie. Sursa: DN.

XEROGRAFIE – Procedeu de copiat şi multiplicat, fără contact, prin impresionarea unei plăci acoperite cu un strat de material

– 122 –

-GRAFIE

fotoconductor şi încărcate cu electricitate statică. Cf. germ. Xerographie, fr. xérographie. Sursa: MDN.

XEROGRAFIE – Procedeu tipografic folosit pentru a reproduce unele imagini şi documente prin intermediul unui strat de material sensibil la lumină. Cf. germ. Xerographie. Sursa: NODEX.

468. XILOGRAFIE – 1. Procedeu tipografic la care se folosesc clişee gravate în lemn, arta de a grava în lemn. 2. Clişeu tipografic gravat în lemn. Cf. fr. xylographie. Sursa: DEX '98.

XILOGRAFIE – 1. Arta de a grava în lemn; gravură în lemn. 2. Procedeu de imprimare cu tipare săpate în lemn. ♦ Clişeu gravat în lemn. Cf. fr. xylographie. Sursa: DN.

XILOGRAFIE – 1. Arta de a grava în lemn; clişeu, gravură în lemn. 2. Procedeu de tipar înalt, cu clişee gravate în lemn. Cf. fr. xylographie. Sursa: MDN.

XILOGRAFIE – 1. Procedeu tipografic în care se folosesc clişee gravate în lemn. 2. Arta de a grava în lemn. 3. Clişeu tipografic gravat în lemn. Cf. fr. xylographie. Sursa: NODEX.

469. XILOLITOGRAFIE – Procedeu de tipar litografic la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. Cf. fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie. Sursa: DEX '98.

XILOLITOGRAFIE – Procedeu de tipar litografic la care clişeul se execută pe o placă de lemn acoperită cu un strat de calcar. Cf. fr. xylolithographie. Sursa: DN.

XILOLITOGRAFIE – Procedeu de tipar litografic la care clişeul se execută pe o placă de lemn acoperită cu un strat de calcar. Cf. fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie. Sursa: MDN.

470. XOGRAFIE – Procedeu de imprimare fotografică în relief. Cf. fr. xographie – nume comercial. Sursa: DN.

– 123 –

-GRAFIE

XOGRAFIE – Procedeu de imprimare fotografică în relief. Cf. fr. xographie. Sursa: MDN.

YZ

471. ZINCOGRAFIE – 1. Procedeu de tipar pentru ilustraţii în care se folosesc clişee obţinute prin fotografiere şi gravare pe plăci de zinc (uneori şi de cupru, alamă, oţel etc.). 2. Atelier în care se execută clişee prin zincografie. 3. Reproducere, ilustraţie executată prin zincografie. Cf. fr. zincographie. Sursa: DEX '98.

ZINCOGRAFIE – Tehnica obţinerii clişeelor metalice folosite în imprimerie; zincogravură. ♦ Atelier în care se execută asemenea clişee. Cf. fr. zincographie, cf. fr. zinc, gr. graphein – a scrie. Sursa: DN.

ZINCOGRAFIE – 1. Tehnica clişeelor metalice folosite în imprimerie; zincogravură. 2. Atelier în care se execută asemena clişee. 3. Reproducere prin zincografie. Cf. fr. zincographie. Sursa: MDN.

ZINCOGRAFIE – 1. Procedeu de confecţionare a clişeelor de tipar pe plăci de zinc, folosite în lucrările de imprimerie. 2. Atelier în care se confecţionează astfel de clişee. Cf. fr. zincographie. Sursa: NODEX.

472. ZOOGEOGRAFIE – Ramură a geografiei care studiază repartiţia speciilor animale pe suprafaţa Pământului. Din fr. zoogéographie.. Sursa: DEX '98.

ZOOGEOGRAFIE – Ramură a geografiei care studiază repartiţia speciilor animale pe suprafaţa pământului. Cf. fr. zoogéographie, cf. gr. zoon – animal, geographia – geografie. Sursa: DN.

– 124 –

-GRAFIE

ZOOGEOGRAFIE – Ramură a biogeografiei care studiază răspândirea speciilor animale pe suprafaţa terestră. Cf. fr. zoogéographie. Sursa: MDN.

ZOOGEOGRAFIE – Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul repartiţiei geografice a animalelor; geografie a regnului animal. Cf. fr. zoogéographie. Sursa: NODEX.

ZOOGEOGRAFIE – Geografia animalelor. Sursa: Sinonime.

473. ZOOGRAFIE – 1. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diverselor specii de animale. 2. (În antichitate) Arta picturii animaliere. Din fr. zoographie. Sursa: DEX `98.

ZOOGRAFIE – 1. Pictura animalelor. 2. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diferitelor specii de animale. Cf. fr. zoographie, cf. gr. zoon – animal, graphein – a scrie. Sursa: DN.

ZOOGRAFIE – 1. Arta picturii animaliere. 2. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diferitelor specii de animale. Cf. fr. zoographie. Sursa: MDN.

ZOOGRAFIE – 1. Ramură a zoologiei care se ocupă cu descrierea speciilor de animale. 2. (În antichitate) Reprezentare grafică a animalelor. Cf. fr. zoographie. Sursa: NODEX.

– 125 –

-METRIE

-METRU – Element secund de compunere savantă, cu semnificaţia unităţii de măsură „metru [în DN]”. Cf. gr. metron – măsură. Sursa: DN.

-METRIE, -METRU – „Măsură, măsurătoare”. „(Picior de) vers”. Cf. fr. métr/o/-, -métrie, -mètre, cf. gr. metron. Sursa: MDN.

-METRIE, -METRU – „Uter”. Cf. fr. métr/o/-, -métrie, -mètre, cf. gr. metra. Sursa: MDN.

– 127 –

-METRIE

A

474. ACIDIMETRIE – Metodă volumetrică de determinare a concentraţiei unui acid prin neutralizare cu o bază. Cf. fr. acidimétrie. Sursa: DEX '98.

ACIDIMETRIE – Capitol din analiza volumetrică privind determinarea acidităţii lichidelor. ♦ Metodă de analiză chimică volumetrică a acizilor prin neutralizare cu o bază. Cf. fr. acidimétrie. Sursa: DN.

ACIDIMETRIE – Capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide. Cf. fr. acidimétrie. Sursa: MDN.

475. ACIDOBUTIROMETRIE – Metodă de dozare a materiei grase din lapte. Cf. fr. acido-butyrométrie. Sursa: MDN.

476. ACTINOMETRIE – Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurarea şi studiul radiaţiilor electromagnetice (solare, terestre, atmosferice). Cf. fr. actinométrie. Sursa: DEX '98.

ACTINOMETRIE – 1. Măsurarea intensităţii radiaţiilor termice şi solare. 2. Capitol al fizicii care studiază radiaţiile luminoase şi termice din interiorul atmosferei. Cf. fr. actinométrie. Sursa: DN.

ACTINOMETRIE – Disciplină care studiază radiaţiile electromagnetice din atmosferă. ♦ Măsurare a radiaţiilor din atmosferă. Cf. fr. actinométrie. Sursa: MDN.

477. ACUMETRIE – Metodă de examinare medicală care constă în măsurarea acuităţii auditive cu ajutorul acumetrului. Cf. fr. acumétrie. Sursa: DEX '98.

ACUMETRIE – Audiometrie. Cf. fr. acoumétrie, cf. gr. akouein – a auzi, metron – măsură. Sursa: DN.

– 129 –

-METRIE

ACUMETRIE – Audiometrie. Cf. fr. acoumétrie. Sursa: DN.

478. ADAPTOMETRIE – Măsurare a adaptării retiniene. Cf. fr. adaptométrie. Sursa: MDN.

479. AEROFOTOGRAMMETRIE – Metodă a fotogrammetriei care măsoară, determină metric şi reprezintă, grafic şi fotografic, porţiuni din suprafaţa terestră. Cf. fr. aérophotogrammétrie. Sursa: DEX '98.

AEROFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafeţelor terestre şi întocmirea hărţilor şi a planurilor topografice pe baza fotogramelor aeriene. Cf. fr. aérophotogrammétrie. Sursa: DN.

AEROFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafeţelor terestre în vederea întocmirii hărţilor topografice prin fotograme aeriene. Cf. fr. aérophotogrammétrie. Sursa: MDN.

AEROFOTOGRAMMETRIE – Tehnica întocmirii hărţilor şi a planurilor topografice pe baza fotografierii din avion; aerocartografie. Cf. fr. aérophotogrammétrie. Sursa: NODEX.

480. AEROMAGNETOMETRIE – Metodă de măsurare din avion a prospecţiunilor magnetice terestre. Cf. aero- + magnetometrie. Sursa: MDN.

481. AEROMETRIE – Ramură a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale aerului1 şi ale gazelor şi măsoară efectele lor mecanice. Cf. fr. aérométrie. Sursa: DEX '98.

AEROMETRIE – Ramură a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale aerului şi măsoară efectele lui mecanice. Cf. fr. aérométrie, cf. gr. aer – aer, metron – măsură. Sursa: DN.

AEROMETRIE – Ramură a fizicii care studiază proprietăţile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice. Cf. fr. aérométrie. Sursa: MDN.

– 130 –

-METRIE

AEROMETRIE – Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăţilor fizice ale aerului şi măsoară efectele lui mecanice. Cf. fr. aérométrieSursa: NODEX.

482. AEROTONOMETRIE – Măsurare a tensiunii gazelor din sânge şi a altor lichide din organism. Cf. fr. aérotonométrie. Sursa: MDN.

483. AFOTOMETRIE – Indiferenţă a frunzelor faţă de direcţia luminii. Cf. fr. aphotométrie. Sursa: MDN.

484. AGRONOMETRIE – Ştiinţa măsurării puterii productive a solului. Cf. fr. agronométrie. Sursa: DN.

AGRONOMETRIE – Ştiinţa măsurării puterii productive a solului. Cf. fr. agronométrie. Sursa: MDN.

485. ALBUMINOMETRIE – Determinarea cantităţii de albumină dintr-un lichid organic. Cf. engl. albuminometry. Sursa: MDN.

486. ALCALIMETRIE – Capitol al chimiei care se ocupă cu determinarea concentraţiei unei baze; procedeu de analiză chimică întrebuinţat în acest scop. Cf. fr. alcalimétrie. Sursa: DEX '98.

ALCALIMETRIE – Parte a chimiei care studiază determinarea concentraţiei unei baze; procedeu de analiză chimică folosit în acest scop. Cf. fr. alcalimétrie. Sursa: DN.

ALCALIMETRIE – Parte a chimiei care studiază determinarea concentraţiei unei baze. Cf. fr. alcalimétrie. Sursa: MDN.

487. ALCOOLIMETRIE – Alcoolmetrie. Sursa: DN.

488. ALCOOLMETRIE – Totalitatea proceselor întrebuinţate pentru determinarea concentraţiei unei soluţii alcoolice. După fr. alcoo(lo)métrie. Sursa: DEX '98.

– 131 –

-METRIE

ALCOOLMETRIE – Ansamblu de măsuri cu ajutorul cărora se determină gradul de concentraţie a unei soluţii alcoolice. Var. alcoolimetrie, alcoolometrie. Cf. fr. alcoométrie. Sursa: DN.

ALCOOLMETRIE – Determinarea gradului de concentraţie a unei soluţii alcoolice. După fr. alcoométrie. Sursa: MDN.

489. ALCOOLOMETRIE – Alcoolmetrie. Sursa: DN.

ALCOOLOMETRIE – Ansamblu de procedee cu ajutorul cărora se determină gradul de concentraţie a alcoolului dintr-o soluţie. Cf. fr. alcoolométrie. Sursa: NODEX.

490. ALGEZIMETRIE – Determinare a intensităţii excitaţiei necesare provocării unei senzaţii dureroase. Cf. fr. algesimétrie, cf. gr. algesis - durere, metron - măsură. Sursa: DN.

ALGEZIMETRIE – Determinare a intensităţii excitaţiei necesare provocării unei senzaţii dureroase. Cf. fr. algésimétrie. Sursa: MDN.

491. ALOMETRIE – Creştere la animale în care unele organe se măresc mai repede (sau mai încet) decât corpul în ansamblu. Cf. fr. allométrie. Sursa: MDN.

492. ALTIMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor de pe suprafaţa terestră faţă de o suprafaţă de referinţă (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului pe hartă. Cf. fr. altimétrie. Sursa: DEX '98.

ALTIMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarţei terestre; hipsometrie. Cf. fr. altimétrie. Sursa: DN.

ALTIMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarţei terestre; hipsometrie. Cf. fr. altimétrie. Sursa: MDN.

– 132 –

-METRIE

ALTIMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinii punctelor caracteristice de pe scoarţa terestră. Cf. fr. altimétrie. Sursa: NODEX.

493. ALTITELEMETRIE – Determinare a înălţimii de zbor a ţintelor aeriene. Cf. alti- + telemetrie. Sursa: MDN.

494. ANEMOMETRIE – Ştiinţă a măsurii vitezei gazelor la conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. Cf. fr. anémométrie. Sursa: DEX '98.

ANEMOMETRIE – Disciplină care studiază măsurarea vitezei curenţilor de aer. Cf. fr. anémométrie, cf. gr. anemos – vânt, metron – măsură. Sursa: DN.

ANEMOMETRIE – Ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc. Cf. fr. anémométrie. Sursa: MDN.

ANEMOMETRIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul măsurării vitezei curenţilor de aer. Cf. fr. anémométrie. Sursa: NODEX.

495. ANIZOMETRIE – Inegalitate a dimensiunilor. Cf. fr. anisométrie. Sursa: MDN.

496. ANIZOSCILOMETRIE – Inegalitate de amplitudine a oscilaţiilor arteriale. Cf. fr. anisoscillométrie. Sursa: MDN.

497. Antisimetríe – s.f. Sursa: DOR.

498. ANTROPOMETRIE – Metodă de studiu a posibilităţilor de identificare a oamenilor, a formei şi a amprentelor corpului uman şi a părţilor lui. Cf. fr. anthropométrie. Sursa: DEX '98.

ANTROPOMETRIE – Disciplină ştiinţifică care studiază relaţiile mărimilor obţinute prin măsurători făcute asupra corpului omenesc; somatometrie. Cf. fr. anthropométrie, cf. gr. anthropos – om, metron – măsură. Sursa: DN.

– 133 –

-METRIE

ANTROPOMETRIE – 1. Metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părţi ale corpului uman; somatometrie. 2. Metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale). Cf. fr. anthropométrie. Sursa: MDN.

ANTROPOMETRIE – Ramură a antropologiei care se ocupă cu tehnica măsurării corpului uman şi a părţilor lui. Cf. fr. anthropométrie. Sursa: NODEX.

499. AREOMETRIE – Parte a fizicii care studiază măsurarea densităţii lichidelor (cu areometrul). Cf. fr. aréométrie. Sursa: DEX '98.

AREOMETRIE – Parte a fizicii care se ocupă cu determinarea densităţii lichidelor. Cf. fr. aréométrie. Sursa: DN.

AREOMETRIE – Determinare a densităţii lichidelor. Cf. fr. aréométrie. Sursa: MDN.

AREOMETRIE – Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul măsurării densităţii lichidelor. Cf. fr. aréométrie. Sursa: NODEX.

500. ARHEOMETRIE – Disciplină între arheologie şi fizico-chimie, bazată pe transformarea informaţiei arheologice într-una cantitativă, măsurabilă. Cf. arheo- + -metrie. Sursa: MDN.

501. ASIMETRIE ≠ Simetrie. Sursa: Antonime.

ASIMETRIE – Lipsă de simetrie. Din fr. asymétrie. Sursa: DEX `98.

ASIMETRIE – Lipsă de simetrie; nesimetrie, neregularitate. ♦ Proprietate a relaţiilor între doi termeni, care nu este valabilă şi în sens reciproc. Cf. fr. asymétrie, gr. asymmetria. Sursa: DN.

ASIMETRIE – Lipsă de simetrie; disimetrie. Cf. fr. asymétrie, gr. asymmetria. Sursa: MDN.

ASIMETRIE – Lipsă de simetrie. Cf. fr. asymétrie. Sursa: NODEX.

– 134 –

-METRIE

ASIMETRIE – Disimetrie. (~ unor elemente ale unui ansamblu.). Sursa: Sinonime.

502. ASTROFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei cu aplicaţii în măsurările astronomice, care foloseşte determinări pe cale stereoscopică. Cf. fr. astrophotogrammétrie. Sursa: DN.

ASTROFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei cu aplicaţii în măsurările astronomice, pentru determinări pe cale stereoscopică. Cf. fr. astrophotogrammétrie. Sursa: MDN.

503. ASTROFOTOMETRIE – Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cereşti. Cf. fr. astrophotométrie. Sursa: DEX '98.

ASTROFOTOMETRIE – Tehnica şi ştiinţa măsurării intensităţii luminoase a stelelor. - Cf. fr. astrophotométrie, germ. Astrophotometrie. Sursa: DN.

ASTROFOTOMETRIE – Fotometrie astronomică. Cf. fr. astrophotométrie. Sursa: MDN.

504. ASTROMETRIE – Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziţiei stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. Cf. fr. astrométrie. Sursa: DEX '98.

ASTROMETRIE – Tehnica determinării locului de observaţie raportat la diferiţi aştri de pe bolta cerească. Cf. fr. astrométrie, cf. gr. astron – astru, metron – măsură. ursa: DN.

ASTROMETRIE – Ramură a astronomiei, tehnica determinării poziţiei aştrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc. Cf. fr. astrométrie. Sursa: MDN.

ASTROMETRIE – Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziţiei şi a coordonatelor geografice ale aştrilor, precum şi cu determinarea timpului pe cale astronomică. Cf. fr. astrométrie. Sursa: NODEX.

– 135 –

-METRIE

505. ATRETOMETRIE – Malformaţie caracterizată prin atrezia cavităţii uterine şi vaginale. Cf. engl. atretometria. Sursa: MDN.

506. AUDIOMETRIE – Măsurare a acuităţii auditive a unei persoane (cu ajutorul audiometrului). Cf. fr. audiométrie. Sursa: DEX '98.

AUDIOMETRIE – Metodă de măsurare a acuităţii auditive ; acumetrie. – Din fr. audiométrie. Sursa: DN.

AUDIOMETRIE – Metodă de măsurare a acuităţii auditive ; acumetrie. – Din fr. audiométrie. Sursa: MDN.

AUDIOMETRIE – Metodă de măsurare a acuităţii auditive a unei persoane cu ajutorul audiometrului. Cf. fr. audiometre. Sursa: NODEX.

507. AUXOMETRIE – Parte a dendrometriei care studiază metodele de măsurare a creşterii arborilor sau arboretelor. -Din fr. auxométrie, cf. gr. auxe - creştere, metron - măsură. Sursa: DN.

AUXOMETRIE – Parte a dendrometriei care studiază metodele de măsurare a creşterii arborilor sau arboreturilor. Cf. fr. auxométrie. Sursa: MDN.

508. AXOMETRIE – Determinare a poziţiei spaţiale a axei medii a undelor electrocardiografice. Cf. fr. axométrie. Sursa: MDN.

509. AXONOMETRIE – Metodă de reprezentare a obiectelor spaţiale pe un plan, astfel ca imaginea obţinută să dea impresia realităţii. Cf. fr. axonométrie. Sursa: DEX '98.

AXONOMETRIE – 1. Metodă de obţinere a proiecţiei obiectelor din spaţiu pe un plan. 2. Disciplină care studiază reprezentările axonometrice. Cf. fr. axonométrie, cf. gr. axon - axă, metron - măsură. Sursa: DN.

AXONOMETRIE – 1. Metodă de obţinere a proiecţiei obiectelor din spaţiu pe un plan. 2. Disciplină care studiază reprezentările

– 136 –

-METRIE

axonometrice. Cf. fr. axonométrie, cf. gr. axon - axă, metron - măsură. Sursa: MDN.

B

510. BACTERIOMETRIE – Metodă de analiză a unui mediu bacterian. Cf. fr. bactériométrie. Sursa: MDN.

511. BARIMETRIE – Determinare aproximativă a greutăţii animalelor vii prin calcularea dimensiunilor corpului şi organelor lor. Cf. fr. barymétrie. Sursa: DEX '98.

BARIMETRIE – Determinare a greutăţii animalelor vii pe bază de măsurători. Cf. fr. barymétrie, cf. gr. barys – greu, metron – măsură. Sursa: DN.

BARIMETRIE – Aprecierea greutăţii animalelor vii pe bază de măsurători. Cf. fr. barymétrie. Sursa: MDN.

512. BAROMETRIE – Parte a fizicii care tratează despre tehnicile şi aparatele de măsurare a presiunii (atmosferice). Cf. fr. barométrie. Sursa: DN.

BAROMETRIE – Parte a fizicii despre tehnicile şi aparatele de măsurare a presiunii atmosferice. Cf. fr. barométrie. Sursa: MDN.

513. BATIMETRIE – Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri şi râuri. Cf. fr. bathymétrie. Sursa: DEX '98.

BATIMETRIE – Disciplină care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri şi râuri. Cf. fr. bathymétrie. Sursa: DN.

BATIMETRIE – 1. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în ocean, mări, lacuri şi râuri. 2. Distribuţie pe verticală a organismelor dintr-un anumit mediu. Cf. fr. bathymétrie. Sursa: MDN.

– 137 –

-METRIE

BATIMETRIE – Tehnică de măsurare a adâncimi apei în mări şi oceane. Cf. fr. bathymétrie. Sursa: NODEX.

514. Bibliometríe – s.f. Sursa: DOR.

515. BIOCALORIMETRIE – Parte a biologiei care studiază fenomenele calorice produse de activitatea organică. Cf. bio- + calorimetrie. Sursa: MDN.

516. BIOMETRIE – Ştiinţă care aplică la animalele vii metodele statisticii şi ale calculului probabilităţilor. Din fr. biométrie. Sursa: DEX `98.

BIOMETRIE – Metodă de cercetare a fenomenelor biologice prin măsurători efectuate asupra fiinţelor vii. Cf. fr. biométrie, cf. gr. bios – viaţă, metron – măsură. Sursa: DN.

BIOMETRIE – Metodă de cercetare a organismelor şi organelor vii prin măsurători. Cf. fr. biométrie. Sursa: MDN.

517. BIOSTEREOMETRIE – Metodă de diagnostic prin care, cu ajutorul unui computer, se obţin din fotografii bidimensionale ale corpului diagrame conţinând liniile de contur ale acestuia. Cf. bio- + stereometrie. Sursa: MDN.

518. BIOTELEMETRIE – Ramură a biologiei moderne care studiază organismele vii de la distanţă cu ajutorul unor instrumente adecvate. Cf. fr. biotélémétrie, engl. biotelemetry. Sursa: DEX '98.

BIOTELEMETRIE – Ramură a biologiei care studiază de la distanţă parametrii proprii organismelor vii. Cf. fr. biotélémétrie. Sursa: MDN.

519. BOLOMETRIE – Măsurare a intensităţii radiaţiilor. Cf. fr. bolométrie. Sursa: MDN

520. BRONHOMETRIE – Măsurare a calibrului bronhic. Cf. fr. bronchométrie. Sursa: MDN.

– 138 –

-METRIE

521. BRONHOSPIROMETRIE – Metodă de explorare a funcţiei pulmonare prin prelevarea de aer din bronhii. Cf. fr. bronchospirométrie. Sursa: MDN.

C

522. CALIMETRIE – Ştiinţa măsurării şi estimării cât mai exacte a calităţii. Cf. fr. callimétrie. Sursa: DN.

CALIMETRIE – Ştiinţa măsurării şi estimării cât mai exacte a calităţii. Cf. fr. callimétrie. Sursa: MDN.

523. CALORIMETRIE – Domeniu al fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a cantităţilor de căldură. Cf. fr. calorimétrie. Sursa: DEX '98.

CALORIMETRIE – Capitol al fizicii, disciplină care studiază metodele de măsurare a căldurii. ♦ Metodă de măsurare a cantităţii de căldură consumate de către corpul uman. Cf. fr. calorimétrie. Sursa: DN.

CALORIMETRIE – Parte a fizicii care studiază metodele de măsurare a căldurii. ♦ Metodă de măsurare a cantităţii de căldură consumate de către corpul uman. Cf. fr. calorimétrie. Sursa: MDN.

CALORIMETRIE – Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de măsurare a cantităţii de căldură emanate sau absorbite de un corp. Cf. fr. calorimétrie. Sursa: NODEX.

524. Campimetrie – s.f. Sursa: DOR.

525. Cantometrie – s.f. Sursa: DOR.

526. Capnometrie – s.f. Sursa: DOR.

– 139 –

-METRIE

527. CARDIOMETRIE – Măsurare a dimensiunilor inimii sau a forţei sale de contracţie. Cf. fr. cardiométrie. Sursa: MDN.

528. CARDIOTOPOMETRIE – Măsurare a ariei capacităţii cardiace. Cf. fr. cardio-topométrie. Sursa: MDN.

529. CARIOMETRIE – Măsurare a diametrului nucleelor celulare cu ajutorul microscopului. Cf. fr. caryométrie. Sursa: DEX '98.

CARIOMETRIE – Măsurare a diametrului nucleelor celulare cu ajutorul microscopului. Cf. fr. caryométrie, cf. gr. karyon – nucleu, metron – măsură. Sursa: DN.

CARIOMETRIE – Măsurare a diametrului nucleelor celulare cu microscopul. Cf. fr. caryométrie. Sursa: MDN.

CARIOMETRIE – Măsurare a diametrului nucleelor celulare cu ajutorul microscopului. Cf. fr. caryométrie. Sursa: NODEX.

530. CARTOMETRIE – Studiu al metodelor şi instrumentelor cu care se determină precizia unei hărţi. Cf. fr. cartométrie. Sursa: DEX '98.

CARTOMETRIE – Ramură a cartografiei care studiază metodele şi instrumentele folosite la măsurarea suprafeţelor. Cf. fr. cartométrie. Sursa: DN.

CARTOMETRIE – Ramură a cartografiei care studiază metodele şi instrumentele de măsurare a suprafeţelor. Cf. fr. cartométrie. Sursa: MDN.

CARTOMETRIE – Subdiviziune a cartografiei care studiază metodele şi instrumentele cu care se determină precizia hărţilor. Cf. fr. cartométrie. Sursa: NODEX.

531. CAVERNOMETRIE – Operaţie de măsurare şi de înregistrare a diametrului unei găuri de sondă, de-a lungul acesteia. Cf. fr. cavernométrie. Sursa: DEX '98.

– 140 –

-METRIE

CAVERNOMETRIE – Operaţie de măsurare şi de înregistrare a variaţiei diametrului unei găuri de sondă în funcţie de adâncime. Cf. fr. cavernométrie, cf. lat. caverna – gaură, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

CAVERNOMETRIE – Operaţie de măsurare şi de înregistrare a variaţiei diametrului unei găuri de sondă în funcţie de adâncime. Cf. fr. cavernométrie. Sursa: MDN.

532. CAVOMANOMETRIE – Studiu al presiunii din interiorul unei vene cave. Cf. fr. cavomanométrie. Sursa: MDN.

533. CEFALOMETRIE – Măsurare a dimensiunilor capului. Cf. fr. céphalomètrie. Sursa: DEX '98.

CEFALOMETRIE – Tehnica măsurării dimensiunilor capului, folosită în cadrul măsurătorilor antropometrice. Cf. fr. céphalométrie, cf. gr. kephale – cap, metron – măsură. Sursa: DN.

CEFALOMETRIE – Tehnica măsurării dimensiunilor capului, în antropometrice. Cf. fr. céphalométrie, cf. gr. kephale – cap, metron – măsură. Sursa: MDN.

534. CELERIMETRIE – Tahometrie. Cf. fr. célérimétri. Sursa: MDN.

535. CERIMETRIE – Cerometrie. Sursa: DEX '98.

536. CEROMETRIE – Metodă de analiză chimică cantitativă. Cf. fr. cérométrie. Sursa: DEX '98.

CEROMETRIE – Metodă de analiză chimică cantitativă. Cf. fr. cérométrie. Sursa: MDN.

537. CHERATOMETRIE – Măsurare a curburii corneei cu cheratometrul. Cf. fr. kératométrie. Sursa: MDN.

538. CICLOMETRIE – Tehnica măsurării unui cerc. Cf. fr. cyclométrie. Sursa: DN.

– 141 –

-METRIE

CICLOMETRIE – Tehnica măsurării cercurilor. Cf. fr. cyclométrie. Sursa: MDN.

539. CIRTOMETRIE – Măsurare a perimetrului toracic. Cf. fr. cyrtométrie. Sursa: DEX '98.

CIRTOMETRIE – Măsurare a perimetrului toracic. Cf. fr. cyrtométrie. Sursa: DN.

CIRTOMETRIE – Măsurare a perimetrului toracic. Cf. fr. cyrtométrie. Sursa: MDN.

540. CISTOMETRIE – Măsurare a presiunii intraveziculare în funcţie de conţinutul şi de puterea de contracţie a muşchiului vezical. Cf. fr. cystométrie. Sursa: MDN.

541. CITOFOTOMETRIE – Fotometrie a organitelor celulare cu ajutorul microscopului totometru. Cf. fr. cytophotométrie. Sursa: MDN.

542. CITOMETRIE – Numărare sau măsurare a celulelor din sânge. Cf. fr. cytométrie. Sursa: MDN.

543. CLOROMETRIE – Determinare a cantităţii de clor conţinute într-o soluţie decolorantă. Cf. fr. chlorométrie. Sursa: DN.

CLOROMETRIE – Determinare a cantităţii de clor într-o soluţie decolorantă. Cf. fr. chlorométrie. Sursa: MDN.

544. COLORIMETRIE – 1. Determinare a concentraţiei unei soluţii colorate. 2. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. Cf. fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie. Sursa: DEX '98.

COLORIMETRIE – Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. Cf. fr. colorimétrie. Sursa: DN.

COLORIMETRIE – 1. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. 2. Măsurare a intensităţii coloraţiei lichidelor. 3. Ştiinţă

– 142 –

-METRIE

care studiază determinarea şi clasificarea culorilor. Cf. fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie. Sursa: MDN.

COLORIMETRIE – Analiză cantitativă a substanţelor colorate într-o soluţie cu ajutorul unui colorimetru. Cf. fr. colorimétrie. Sursa: NODEX.

545. CONDUCTOMETRIE – Metodă electrochimică de analiză bazată pe modificarea conductivităţii soluţiei analizate. – Din conductivitate + -metrie. Sursa: DEX '98.

CONDUCTOMETRIE – Metodă de analiză electrochimică, bazată pe modificarea prin titrare a conductivităţii soluţiei titrate. Cf. fr. conductométrie, germ. Konduktometrie. Sursa: DN.

CONDUCTOMETRIE – Metodă de analiză electrochimică bazată pe măsurarea conductivităţii unei soluţii. Cf. fr. conductimétrie. Sursa: MDN.

CONDUCTOMETRIE – Metodă electrochimică de analiză cantitativă a conductivităţii electrice a soluţiei cu ajutorul conductometrului. Cf. conduct[ivitate] + -metrie. Sursa: NODEX.

546. CONIMETRIE – Operaţie de determinare a numărului şi a mărimii particulelor de praf din aer cu ajutorul conimetrului. Cf. fr. conimétrie. Sursa: DEX '98.

CONIMETRIE – Metodă de determinare a prafului din atmosferă prin examen microscopic. Cf. fr. conimétrie, cf. gr. konis – praf, metron – măsură. Sursa: DN.

CONIMETRIE – Determinare a cantităţii de praf din atmosferă. Cf. fr. conimétrie. Sursa: MDN.

CONIMETRIE – Metodă de laborator pentru determinarea concentraţiei prafului din atmosferă. Cf. fr. conimétrie. Sursa: NODEX.

– 143 –

-METRIE

547. COSMOFOTOGRAMMETRIE – Metodă a fotogrammetriei care măsoară şi reprezintă grafic mari porţiuni din suprafaţa terestră sau din a celorlalte planete, întocmind hărţi pe baza fotografiilor luate din sateliţi artificiali. Cf. fr. cosmophotogrammétrie. Sursa: DEX '98.

COSMOFOTOGRAMMETRIE – Metodă fotogrammetrică de măsurare şi de reprezentare grafică a unor mari porţiuni din suprafaţa terestră sau din a celorlalte planete, întocmind hărţi pe baza fotografiilor luate din sateliţi artificiali. Cf. fr. cosmophotogrammétrie. Sursa: DN.

COSMOFOTOGRAMMETRIE – Metodă fotogrammetrică de măsurare şi de reprezentare grafică a unor mari porţiuni din suprafaţa terestră sau din suprafaţa celorlalte planete, întocmind hărţi pe baza fotografiilor luate din sateliţi artificiali. Cf. fr. cosmophotogrammétrie. Sursa: MDN.

548. CRANIOMETRIE – Parte a antropometriei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor craniului şi a indicilor cranieni. Cf. fr. craniométrie. Sursa: DEX '98.

CRANIOMETRIE – Ramură a antropologiei care furnizează date asupra caracterelor şi dezvoltării capului la om. Cf. fr. crâniométrie, cf. gr. kranion – craniu, metron – măsură. Sursa: DN.

CRANIOMETRIE – Ramură a antropologiei care se ocupă cu luarea dimensiunilor şi a indicilor craniului. Cf. fr. crâniométrie. Sursa: MDN.

549. CRIOMETRIE – Crioscopie. Cf. fr. cryométrie. Sursa: DN.

CRIOMETRIE – Măsurarea temperaturilor de congelare; crioscopie. Cf. fr. cryométrie. Sursa: MDN.

550. CRISTALOMETRIE – Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor. Cf. fr. cristallométrie. Sursa: DEX '98.

– 144 –

-METRIE

CRISTALOMETRIE – Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor. Cf. fr. cristallométrie, cf. gr. krystallos – gheaţă, metron – măsură. Sursa: DN.

CRISTALOMETRIE – Disciplină care studiază formele geometrice ale cristalelor. Cf. fr. cristallométrie. Sursa: MDN.

CRISTALOMETRIE – Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul formelor şi proprietăţilor fizice ale cristalelor. Cf. fr. cristallométrie. Sursa: NODEX.

551. CROMOMETRIE – 1. Măsurarea intensităţii culorilor. 2. Dozare a hemoglobinei în sânge cu ajutorul cromometrului. Cf. fr. chromométrie. Sursa: MDN.

552. CRONAXIMETRIE – Măsurare a cronaxiei. Cf. fr. chronaximétrie. Sursa: DN.

CRONAXIMETRIE – Măsurare a cronaxiei. Cf. fr. chronaximétrie. Sursa: MDN.

553. CRONOMETRIE – Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor şi instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. Cf. fr. chronométrie. Sursa: DEX '98.

CRONOMETRIE – Parte a fizicii care studiază măsurarea timpului. ♦ Tehnica construirii cronometrelor. Cf. fr. chronométrie. Sursa: DN.

CRONOMETRIE – 1. Parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. Ramură a meteorologiei care studiază procedeele şi instrumentele de măsurare a timpului. 3. Tehnica construirii cronometrelor. Cf. fr. chronométrie. Sursa: MDN.

CRONOMETRIE – Parte a fizicii care se ocupă cu studiul măsurării timpului. Cf. fr. chronométrie. Sursa: NODEX.

– 145 –

-METRIE

554. CUMETRIE – 1. Relaţie de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră. 2. Petrecerea, ospăţul de la botez. Cf. Cumătru + suf. -ie. Sursa: DEX `98.

CUMETRIE – 1. Petrecere, ospăţ care se organizează după botez. 2. Relaţii de rudenie între cumetri. ♦ A strica ~a cu cineva a se supăra cu cineva. Cf. cumătru + suf. ~ie. Sursa: NODEX.

555. CUPULOMETRIE – Metodă de explorare funcţională a canalelor semicirculare ale urechii supunând bolnavul unor probe rotatorii. Cf. fr. cupulométrie. Sursa: DN.

CUPULOMETRIE – Metodă de explorare funcţională a canalelor semicirculare ale urechii supunând bolnavul unor probe rotatorii. Cf. fr. cupulométrie. Sursa: MDN.

D

556. DENDROMETRIE – Disciplină care se ocupă cu studierea metodelor de măsurare a volumului arborilor; taxaţie forestieră. Cf. fr. dendrométrie. Sursa: DEX '98.

DENDROMETRIE – Disciplină care se ocupă cu tehnica măsurării arborilor şi cu studiul legilor lor de creştere. Cf. fr. dendrométrie, cf. gr. dendron - arbore, metron - măsură. Sursa: DN.

DENDROMETRIE – Disciplină care se ocupă cu tehnica măsurării volumului arborilor; taxaţie forestieră. Cf. fr. dendrométrie. MDN.

DENDROMETRIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul procedeelor de măsurare a volumului arborilor. Cf. fr. dendrométrie. Sursa: NODEX.

DENDROMETRIE – Taxaţie forestieră. Sursa: Sinonime.

– 146 –

-METRIE

557. DENSIMETRIE – Ansamblul metodelor de măsurare a densităţii substanţelor, mai ales a lichidelor. Cf. fr. densimétrie. Sursa: DEX '98.

DENSIMETRIE – Totalitatea metodelor de măsurare a densităţii. Cf. fr. densimétrie Sursa: DN.

DENSIMETRIE – Tehnica măsurării densităţii substanţelor (a lichidelor). Cf. fr. densimétrie. Sursa: MDN.

DENSIMETRIE – Totalitate a metodelor de măsurare a densităţii substanţelor. Cf. fr. densimétrie Sursa: NODEX.

558. DIAFANOMETRIE – Studiul transparenţei corpurilor. Cf. fr. diaphanométrie. Sursa: DN.

DIAFANOMETRIE – Studiul transparenţei corpurilor. Cf. fr. diaphanométrie. Sursa: MDN.

559. DIAFONOMETRIE – Tehnica măsurării efectelor diafoniei în circuitele telefonice. Cf. fr. diaphonométrie. Sursa: MDN.

560. DIASTEMOMETRIE – Ansamblu de procedee şi metode pentru măsurarea indirectă a distanţelor cu ajutorul telemetrelor şi tahimetrelor. Cf. fr. diastémométrie. Sursa: MDN.

561. DILATOMETRIE – Ramură a fizicii care studiază procedeele de măsurare a dilataţiei corpurilor, precum şi transformările fizico-chimice suferite de corpuri sub influenţa căldurii. Cf. fr. dilatométrie. Sursa: DEX '98.

DILATOMETRIE – Capitol al fizicii care se ocupă cu studiul dilataţiei corpurilor. Cf. fr. dilatométrie, cf. lat. dilatare – a dilata, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

DILATOMETRIE – Capitol al fizicii care studiază metodele şi procedeele de măsurare a dilataţiei corpurilor. Cf. fr. dilatométrie. Sursa: MDN.

– 147 –

-METRIE

DILATOMETRIE – Ramură a fizicii care se ocupă de studiul metodelor şi procedeelor de măsurare a dilataţiei corpurilor. Cf. fr. dilatométrie. Sursa: NODEX.

562. DIMETRIE – Anomalie congenitală cu prezenţa unui uter dublu. Cf. fr. dimétrie. Sursa: MDN.

563. DINAMOMETRIE – Măsurare a forţei (contracţiei musculare) cu ajutorul dinamometrului. Cf. fr. dynamométrie. Sursa: DEX '98.

DINAMOMETRIE – Metodă de măsurare a forţelor cu ajutorul dinamometrului. Cf. fr. dynamométrie. Sursa: DN.

DINAMOMETRIE – Metodă de măsurare a forţelor cu ajutorul dinamometrului. Cf. fr. dynamométrie. Sursa: MDN.

DINAMOMETRIE – Procedeu de măsurare a forţei de contracţie musculară cu ajutorul dinamometrului. Cf. fr. dynamométrie. Sursa: NODEX.

564. DISIMETRIE – Lipsă de simetrie; asimetrie. Din fr. dissymétrie. Sursa: DEX `98.

DISIMETRIE – Lipsă de simetrie; asimetrie. Din fr. dissymétrie. Sursa: MDN.

DISIMETRIE – Asimetrie. Sursa: Sinonime.

565. DISMETRIE – Lipsă de măsură în amplitudinea mişcărilor. Cf. fr. dymétrie, cf. gr. dys – dificil, metron – măsură. Sursa: DN.

DISMETRIE – Imposibilitate de a măsura şi ghida mişcările. Cf. fr. dysmétrie. Sursa: MDN.

566. Dispersiometrie – s.f. Sursa: DOR.

567. DOXOMETRIE – Studierea opiniei publice cu ajutorul sondajelor asupra anumitor probleme. Cf. fr. doxométrie. Sursa: MDN.

– 148 –

-METRIE

568. DOZIMETRIE – Capitol al fizicii care studiază tehnica măsurării dozelor de radiaţie. Cf. fr. dosimétrie. Sursa: DEX '98.

DOZIMETRIE – 1. Procedeu de determinare a dozelor de radiaţii. 2. Disciplină care studiază tehnica şi posibilităţile de măsurare a dozelor de radiaţii. Cf. gr. dosis – doză, metron – măsură. Sursa: DN.

569. DROSOMETRIE – Măsurarea cantităţii de rouă căzută în cursul unei nopţi. Cf. fr. drosométrie. Sursa: DN.

DROSOMETRIE – Măsurare a cantităţii de rouă căzută în cursul unei nopţi. Cf. fr. drosométrie. Sursa: MDN.

E

570. EBULIOMETRIE – Metodă fizico-chimică de determinare a greutăţii moleculare prin măsurarea temperaturilor de fierbere; ebulioscopie. Cf. fr. ébulliométrie. Sursa: DN.

EBULIOMETRIE – Ebulioscopie. Cf. fr. ébulliométrie. Sursa: MDN.

EBULIOMETRIE – Metodă fizico-chimică de determinare a concentraţiei de alcool din unele lichide prin stabilirea punctului de fierbere al acestora. Cf. fr. ébulliométrie. Sursa: NODEX.

571. ECOMETRIE – Operaţie de măsurare a nivelului unui lichid în sonde. Cf. fr. échométrie. Sursa: DEX '98.

ECOMETRIE – Operaţia de măsurare a nivelului unui lichid în sondă. Cf. fr. échométrie. Sursa: DN.

ECOMETRIE – 1. Arta de a construi clădiri, nave, calculând reflexia sunetelor. 2. Măsurare a nivelului de lichid în găurile de sondă, pe baza reflexiei undelor sonore. Cf. fr. échométrie. Sursa: MDN.

– 149 –

-METRIE

572. ECONOMETRIE – Ansamblul metodelor matematice şi statistice folosite ca instrument de studiere a corelaţiilor cantitative ale fenomenelor şi proceselor economice. Din fr. économétrie. Sursa: DEX `98.

ECONOMETRIE – Tehnica studierii fenomenelor şi a proceselor economice pe baza analizei matematice a datelor statistice. Cf. fr. économétrie. Sursa: DN.

ECONOMETRIE – Tehnica studierii fenomenelor şi proceselor economice pe baza analizei matematice şi statistice. Cf. fr. économétrie. Sursa: MDN.

ECONOMETRIE – Ramură a economiei care se ocupă cu studiul metodelor de analiză matematică şi statistică a fenomenelor şi proceselor economice. Cf. fr. économétrie. Sursa: NODEX.

573. EDOMETRIE – Studiul şi măsurarea compresibilităţii solurilor sub fundaţii. Cf. fr. oedométrie. Sursa: MDN.

574. ELASTOMETRIE – Măsurare a elasticităţii unor corpuri. Cf. fr. élastométrie, cf. gr. elastes - care se întinde, metron - măsură. Sursa: DN.

ELASTOMETRIE – Măsurare a elasticităţii corpurilor. Cf. fr. élastométrie. Sursa: MDN.

575. ELECTROGRAVIMETRIE – Metodă electrochimică de analiză cantitativă, care se bazează pe depunerea prin electroliză a metalului la catod şi pe cântărirea catodului înainte şi după electroliză. Cf. fr. électrogravimétrie. Sursa: DEX '98.

ELECTROGRAVIMETRIE – Metodă de analiză bazată pe extragerea cantitativă prin electroliză a unui metal la catod sau a oxidului metalic la anod şi cântărirea substanţei depuse. Cf. fr. électrogravimétrie. Sursa: DN.

– 150 –

-METRIE

ELECTROGRAVIMETRIE – Metodă de analiză cantitativă bazată pe depunerea prin electroliză a unui metal la catod şi prin cântărirea substanţei depuse. Cf. fr. électrogravimétrie. Sursa: MDN.

576. ELECTROHIDROMETRIE – Metodă de măsurare hidrometrică prin procedee electrice sau electronice. Cf. fr. électrohydrométrie. Sursa: MDN.

577. ELECTROMETRIE – Ansamblu de metode de analize chimice cantitative care folosesc ca indicator pentru observarea sfârşitului reacţiei variaţiei potenţialului electric al unui electrod cufundat în soluţia de analizat. Cf. fr. électrométrie. Sursa: DEX '98.

ELECTROMETRIE – Ansamblu de metode folosite pentru măsurarea diferenţelor de potenţial; potenţiometrie. Cf. fr. électrométrie. Sursa: DN.

ELECTROMETRIE – Metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică, în care sfârşitul unei reacţii este pus în evidenţă prin variaţia potenţialului unui electrod cufundat în soluţia de analizat; potenţiometrie. Cf. fr. électrométrie. Sursa: MDN.

ELECTROMETRIE – 1. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de măsurare a diferenţelor de potenţial electric cu ajutorul electrometrului. 2. Metodă de analiză chimică cantitativă, în cadrul căreia se foloseşte un electrod cufundat în soluţie pentru a indica sfârşitul reacţiei. Cf. fr. électrométrie. Sursa: NODEX.

ELECTROMETRIE – Potenţiometrie. (~ este o metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică.) Sursa: Sinonime.

578. ENOMETRIE – Determinare a cantităţii de alcool din vin. Scris şi oenometrie. Cf. fr. oenométrie. Sursa: DN.

ENOMETRIE – Determinare a cantităţii de alcool din vin. Scris şi oenometrie. Cf. fr. oenométrie. Sursa: MDN.

– 151 –

-METRIE

579. ERGOMETRIE – Disciplină care se ocupă cu determinarea eforturilor fizice (musculare) prin măsurarea lucrului mecanic efectuat. Cf. fr. ergométrie. Sursa: DEX '98.

ERGOMETRIE – Măsurarea lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic. Cf. fr. ergométrie. Sursa: DN.

ERGOMETRIE – Disciplină care se ocupă cu determinarea lucrului mecanic în timpul unui efort fizic. Cf. fr. ergométrie. Sursa: MDN.

ERGOMETRIE – Disciplină care se ocupă cu studiul metodelor de măsurare a lucrului mecanic în timpul unui efort fizic. Cf. fr. ergométrie. Sursa: NODEX.

580. ESTEZIOMETRIE – (Metodă de) măsurare a sensibilităţii tactile prin stabilirea distanţei minime la care vârfurile esteziometrului, aplicate pe piele, determină două senzaţii distincte. Cf. fr. esthésiométrie. Sursa: DEX '98.

ESTEZIOMETRIE – Metodă de măsurare a sensibilităţii tactile cu ajutorul esteziometrului. Cf. fr. esthésiométrie. Sursa: DN.

ESTEZIOMETRIE – Metodă de măsurare a sensibilităţii tactile cu ajutorul esteziometrului. Cf. fr. esthésiométrie. Sursa: MDN.

581. EUDIOMETRIE – Determinarea compoziţiei unui gaz cu ajutorul eudiometrului. Cf. fr. eudiométrie. Sursa: DN.

EUDIOMETRIE – Determinare a compoziţiei unui gaz cu eudiometru. Cf. fr. eudiométrie. Sursa: MDN.

582. EVAPORIMETRIE – Măsurare a evaporaţiei. Cf. fr. evaporimétrie. Sursa: DN.

EVAPORIMETRIE – 1. Măsurare a evaporaţiei de pe suprafeţele de apă şi din sol. 2. Disciplină care studiază metodele de măsurare a evaporaţiei. După fr. évaporométrie. Sursa: MDN.

– 152 –

-METRIE

583. EXOFTALMOMETRIE – Măsurare a gradului de protruzie a globului ocular. Cf. fr. exophtalmométrie. Sursa: MDN.

584. EXPONOMETRIE – 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. 2. Tehnică a construirii şi folosirii exponometrelor. Cf. exponometru. Cf. fr. exposométrie. Sursa: DEX '98.

EXPONOMETRIE – 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ♦ Totalitatea operaţiilor prin care se stabileşte şi se realizează cantitatea optimă de lumină ce trebuie să impresioneze un material fotografic spre a obţine o imagine corectă. 2. Tehnica construirii şi folosirii exponometrelor. Cf. fr. exposométrie. Sursa: DN.

EXPONOMETRIE – 1. Studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ♦ Ttotalitatea operaţiilor prin care se stabileşte şi se realizează cantitatea optimă de lumină ce trebuie să impresioneze un material fotografic spre a obţine o imagine corectă. 2. Tehnica construirii şi folosirii exponometrelor. După fr. exposemétrie. Sursa: MDN.

585. EXPONOMETRIE – 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ♦ Totalitatea operaţiilor prin care se stabileşte şi se realizează cantitatea optimă de lumină ce trebuie să impresioneze un material fotografic spre a obţine o imagine corectă. 2. Tehnica construirii şi folosirii exponometrelor. Cf. fr. exposométrie. Sursa: DN.

586. EXTENSOMETRIE – Parte a metrologiei care se ocupă cu diversele aparate de măsură a deformaţiilor mecanice. Cf. fr. extensométrie. Sursa: DN.

EXTENSOMETRIE – Parte a metrologiei care studiază diversele aparate de măsură a deformaţiilor mecanice. Cf. fr. extensométrie. Sursa: MDN.

– 153 –

-METRIE

F

587. Fenometrie – s.f. Sursa: DOR.

588. FETOMETRIE – Procedeu radiologic de măsurare a diametrului capului fetal. Cf. engl. fetometry. Sursa: MDN.

589. Fiziometrie – s.f. Sursa: DOR.

590. FLUORIMETRIE – Metodă fizico-chimică de analiză bazată pe măsurarea intensităţii fluorescenţei substanţelor; fluorometrie. Cf. fr. fluorimétrie. Sursa: MDN.

591. FLUOROMETRIE – Dozare a substanţelor fluorescente prin măsurarea intensităţii şi culorii radiaţiilor de fluorescenţă. Cf. fr. fluorométrie. Sursa: DN.

FLUOROMETRIE – Fluorimetrie. Cf. fr. fluoromètre. Sursa: MDN.

592. FOCOMETRIE – Capitol al opticii care se ocupă cu determinarea distanţei focale a sistemelor optice. Cf. fr. focométrie. Sursa: DEX '98.

FOCOMETRIE – Capitol al opticii care se ocupă cu determinarea distanţei focale. Cf. fr. focométrie. Sursa: DN.

FOCOMETRIE – Capitol care se ocupă cu determinarea distanţei focale a sistemelor optice. Cf. fr. focométrie. Sursa: MDN.

593. FONOMETRIE – Măsurare a intensităţii sunetelor. Cf. fr. phonométrie. Sursa: DEX '98.

FONOMETRIE – Măsurarea intensităţii sunetelor. Cf. fr. phonométrie, cf. gr. phone – sunet, metron – măsură. Sursa: DN.

– 154 –

-METRIE

FONOMETRIE – Măsurarea intensităţii sunetelor. Cf. fr. phonométrie. Sursa: MDN.

FONOMETRIE – Procedeu de măsurare a intensităţii sunetelor. Cf. fr. phonométrie. Sursa: NODEX.

594. FOTOELASTICIMETRIE – Metodă de măsurare optică a tensiunilor din masa unui corp. Cf. fr. photoélasticimétrie. Sursa: DEX '98.

FOTOELASTICIMETRIE – Metodă de măsurare optică a tensiunilor din masa unui corp. Cf. fr. photo-élasticimétrie. Sursa: DN.

FOTOELASTICIMETRIE – Metodă de măsurare optică a tensiunilor din masa unui corp. Cf. fr. photo-élasticimétrie. Sursa: MDN.

595. FOTOGRAMMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu studierea principiilor, metodelor şi procedeelor de determinare a formei şi a dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor. Cf. fr. photogrammétrie. Sursa: DEX '98.

FOTOGRAMMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu ridicarea planurilor şi a hărţilor pe baza fotogramelor; fototopografie. Cf. fr. photogrammétrie, cf. gr. phos – lumină, gramma – scriere, metron – măsură. Sursa: DN.

FOTOGRAMMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu ridicarea planurilor şi a hărţilor pe baza fotogramelor. Cf. fr. photogrammétrie. Sursa: MDN.

FOTOGRAMMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor şi formei obiectelor de pe teren cu ajutorul fotogramelor în vederea întocmirii hărţilor şi ridicării planurilor. Cf. fr. photogrammétrie. Sursa: NODEX.

– 155 –

-METRIE

596. FOTOMETRIE – Parte a opticii care se ocupă cu măsurarea intensităţii surselor de lumină, a iluminării etc. Cf. fr. photométrie. Sursa: DEX '98.

FOTOMETRIE – Capitol al opticii care studiază metodele de măsurare a mărimilor caracteristice radiaţiilor luminoase. Cf. fr. photométrie. Sursa: DN.

FOTOMETRIE – Ramură a fizicii care studiază metodele de măsurare a intensităţii unei surse de lumină. Cf. fr. photométrie. Sursa: MDN.

FOTOMETRIE – Ramură a opticii care se ocupă cu măsurarea surselor de lumină. Cf. fr. photométrie. Sursa: NODEX.

G

597. GALVANOMETRIE – Măsurarea curentului continuu cu ajutorul galvanometrului. Cf. fr. galvanométrie. Sursa: DN.

598. GAZOMETRIE – Măsurare a volumelor gazoase, a densităţii gazelor etc. Cf. fr. gazométrie. Sursa: DN.

GAZOMETRIE – Măsurare a volumelor gazoase, a densităţii gazelor. Cf. fr. gazométrie. Sursa: MDN.

599. GEOFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea şi reprezentarea suprafeţei terestre. Cf. fr. géophotogrammétrie. Sursa: DEX '98.

GEOFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea şi reprezentarea suprafeţei terestre. Cf. fr. géophotogrammétrie. Sursa: DN.

GEOFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea şi reprezentarea unor suprafeţe

– 156 –

-METRIE

terestre foarte accidentale, prin fotograme luate cu fototeodolitul. Cf. fr. géophotogrammétrie. Sursa: M.DN.

600. GEOMETRIE – Ramură a matematicii care studiază formele şi proprietăţile corpurilor, precum şi raporturile lor spaţiale. ♦ Manual în care se studiază această ştiinţă. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcţie, un obiect, un sistem etc. Din fr. géométrie, lat. geometria. Sursa: DEX `98.

GEOMETRIE – Ramură a matematicii al cărei obiect îl constituie formele spaţiale. ♦ Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spaţiu prin figuri plane. Cf. fr. géométrie, cf. lat. geometria, cf. gr. ge – pământ, metron – măsură. Sursa: DN.

GEOMETRIE – 1. Ramură a matematicii care studiază formele şi proprietăţile figurilor spaţiale. ♦ ~ descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spaţiu prin figuri plane. 2. Structură geometrică a unui sistem tehnic. 3. Aranjament, compoziţie. Cf. fr. géométrie. Sursa: MDN.

GEOMETRIE – 1. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul raporturilor şi formelor spaţiale. 2. Structura regulată a unui corp sau a unui sistem tehnic. Cf.fr. géométrie, lat. geometria. Sursa: NODEX.

GEOMETRIE PLÁNĂ – Planimetrie. Sursa: Sinonime.

601. GEOTERMOMETRIE – Metodă geofizică de prospecţiune bazată pe determinarea variaţiei temperaturii solului. Cf. fr. géothermométrie. Sursa: MDN.

602. GLICOMETRIE – Glucometrie. Cf. fr. glycométrie. Sursa: MDN.

603. GLUCOMETRIE – Dozarea glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui. Cf. fr. glucométrie. Sursa: DEX '98.

– 157 –

-METRIE

GLUCOMETRIE – Ansamblul metodelor de dozare a glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui. Cf. fr. glucométrie, cf. gr. gleukos – must, metron – măsură. Sursa: DN.

GLUCOMETRIE – Totalitatea metodelor de dozare a glucozei în mustul de struguri sau în derivatele lui; glicometrie. Cf. fr. glucométrie. Sursa: MDN.

604. GONIOMETRIE – Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor şi cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. Cf. fr. goniométrie. Sursa: DEX '98.

GONIOMETRIE – Ramură a geometriei care studiază relaţiile dintre unghiurile formate de drepte şi determină valoarea lor. ♦ Tehnica măsurării unghiurilor pe teren. Cf. fr. goniométrie, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură. Sursa: DN.

GONIOMETRIE – 1. Ramură a geometriei care studiază relaţiile dintre unghiurile formate de drepte şi determină valoarea lor. 2. Tehnica măsurării unghiurilor pe teren. Cf. fr. goniométrie. Sursa: MDN.

GONIOMETRIE – 1. Compartiment al trigonometriei care se ocupă cu studiul relaţiilor dintre unghiuri şi cu determinarea valorii lor. 2. Tehnică a măsurării unghiurilor cu ajutorul goniometrului. Cf. fr. goniométrie. Sursa: NODEX.

605. GRAFOMETRIE – Studiul comparativ al grafiilor şi al grafismelor (pentru identificarea scrisului). Cf. fr. graphométrie, cf. gr. graphein – a scrie, metron – măsură. Sursa: DN.

GRAFOMETRIE – Studiul comparativ al grafiilor, al grafismelor (pentru identificarea scrisului). Cf. fr. graphométrie. Sursa: MDN

606. GRANULOMETRIE – Determinare a granulozităţii unui material granular. Cf. fr. granulométrie. Sursa: DEX '98.

– 158 –

-METRIE

GRANULOMETRIE – Determinarea proporţiilor diferitelor mărimi de granule care compun un amestec mineral granular. Cf. fr. granulométrie. Sursa: DN.

GRANULOMETRIE – 1. Determinare a granulozităţii materialelor granulare. 2. Conţinut procentual al diferitelor fracţiuni granulometrice care intră în componenţa unui sol. Cf. fr. granulométrie. Sursa: MDM.

GRANULOMETRIE – Disciplină care se ocupă cu studiul granulozităţii materialelor. Cf. fr. granulométrie. Sursa: NODEX.

607. GRAVIMETRIE – 1. Parte a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului de gravitaţie. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. Cf. fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie. Sursa: DEX '98.

GRAVIMETRIE – 1. Parte a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului gravitaţional. 2. Ansamblu de metode folosite în analiza chimică, care se bazează pe determinarea cantităţii unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său insolubil şi de compoziţie cunoscută, obţinut prin acţiunea unui reactiv asupra amestecului. Cf. fr. gravimétrie, cf. lat. gravis – greu, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

GRAVIMETRIE – 1. Ramură a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului gravitaţional. 2. Măsurare a intensităţii gravitaţiei. 3. Metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantităţii unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil şi de compoziţie cunoscută, obţinut prin acţiunea unui reactiv asupra amestecului. Cf. fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie. Sursa: MDN.

GRAVIMETRIE – 1. Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul distribuţiei geografice a câmpului de gravitaţie. 2. Procedeu chimic de determinare a cantităţii unui element dintr-un amestec prin

– 159 –

-METRIE

separarea lui cu ajutorul unui reactiv. Cf. fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie. Sursa: NODEX.

608. GRIZUMETRIE – Procedeu prin care se determină conţinutul de metan din grizuul dintr-o mină. Cf. fr. grisoumétrie. Sursa: DEX '98.

GRIZUMETRIE – Determinare a procentului de grizu în aerul dintr-o mină. Cf. fr. grisoumétrie. Sursa: DN.

GRIZUMETRIE – Metodă de determinare a procentului de grizu în aerul dintr-o mină; grizuscopie. Cf. fr. grisoumétrie. Sursa: MDN.

H

609. HALOMETRIE – Metodă de determinare a diametrului mediu al eritrocitelor cu ajutorul halometrului. Cf. fr. halométrie. Sursa: MDN.

610. HEMATIMETRIE – Numărătoare a hematiilor. Cf. fr. hématimétrie. Sursa: DEX '98.

HEMATIMETRIE – Numărătoare a hematiilor. Cf. fr. hématimétrie. Sursa: DN.

HEMATIMETRIE – Metodă de numărare a hematiilor dintr-un volum de sânge. Cf. fr. hématimétrie. Sursa: MDN.

611. HEMATOMETRIE – Examinare a sângelui în vederea determinării tipurilor şi proporţiei diferitelor elemente constitutive, precum şi a cantităţii de hemoglobină. Cf. fr. hématométrie. Sursa: DEX '98.

HEMATOMETRIE – Examinare a sângelui pentru determinarea numărului tipurilor şi proporţiei diferitelor elemente figurante, şi a cantităţii de hemoglobină. Cf. fr. hématométrie. Sursa: MDN.

612. HEMOGLOBINOMETRIE – Determinare a cantităţii de hemoglobină din sânge. Cf. fr. hémoglobinométrie. Sursa: DEX '98.

– 160 –

-METRIE

HEMOGLOBINOMETRIE – Determinare a cantităţii de hemoglobină din sânge. Cf. fr. hémoglobinométrie. Sursa: DN.

HEMOGLOBINOMETRIE – Determinare a cantităţii de hemoglobină din sânge. Cf. fr. hémoglobinométrie. Sursa: MDN.

613. HIDROMETRIE – Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea cantitativă a debitului unui curs de apă, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adâncimii unui curs de apă, a unui strat de apă subteran sau a apei dintr-o conductă, în vederea realizării proiectelor de construcţie hidrotehnică şi a planului de gospodărire a apelor. Cf. fr. hydrométrie. Sursa: DEX '98.

HIDROMETRIE – 1. Ramură a hidrologiei care studiază metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de apă sau al unei conducte. 2. Acumulare de lichid seros în cavitatea uterină. Cf. fr. hydrométrie. Sursa: DN.

HIDROMETRIE – Ramură a hidrologiei care studiază metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de apă sau al unei conducte, al aluviunilor etc. Cf. fr. hydrométrie. Sursa: MDN.

HIDROMETRIE – Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea debitului, vitezei, adâncimii, presiunii unei ape, precum şi cu metodele folosite în acest scop. Cf. fr. hydrométrie. Sursa: NODEX.

614. Hidromorfometrie – s.f. Sursa: DOR.

615. HIDROTIMETRIE – Măsurare a durităţii unei ape. Cf. fr. hydrotimétrie. Sursa: DEX '98.

HIDROTIMETRIE – Măsurare a durităţii unei ape. Cf. fr. hydrotimétrie, cf. gr. hydor – apă, time – valoare, metron – măsură. SURsa: DN.

– 161 –

-METRIE

616. HIGROMETRIE – Ramură a meteorologiei care se ocupă cu descrierea metodelor şi a aparatelor utilizate în determinarea umidităţii aerului atmosferic. Cf. fr. hygrométrie. Sursa: DEX '98.

HIGROMETRIE – Ramură a meteorologiei care studiază metodele şi aparatele folosite pentru determinarea umidităţii aerului atmosferic; higroscopie. Cf. fr. hygrométrie, cf. gr. hygros – umed, metron – măsură. Sursa: DN.

HIGROMETRIE – Ramură a meteorologiei care studiază metodele de determinare a umidităţii aerului; higroscopie. Cf. fr. hygrométrie. Sursa: MDN.

HIGROMETRIE – Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studierea metodelor tehnice pentru determinarea umidităţii aerului atmosferic; higroscopie. Cf. fr. hygrométrie. Sursa: NODEX.

617. HIPERMETRIE – 1. Amplitudine exagerată de mişcare a unei articulaţii. 2. Caracteristica hipermetrului. Cf. fr. hypermétrie, it. ipermetria. Sursa: DN.

HIPERMETRIE –1. Dimensiunea exagerată a mişcărilor unei articulaţii. 2. Stare a unui individ de statură şi greutate mare. 3. Deficienţă a coordonării cinetice, ca urmare a unei aprecieri greşite a mişcării. Cf. fr. hypermétrie. Sursa: MDN.

618. HIPOMETRIE – Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. Cf. fr. hippométrie. Sursa: DEX '98.

HIPOMETRIE – Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. Cf. fr. hippométrie, cf. gr. hippos – cal, metron – măsură. Sursa: DN.

HIPOMETRIE – Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumiţi indici măsurabili. Cf. fr. hippométrie. Sursa: MDN.

– 162 –

-METRIE

619. HIPSOMETRIE – Parte a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălţimilor. Cf. fr. hypsométrie. Sursa: DEX '98.

HIPSOMETRIE – 1. Altimetrie. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; orometrie. Cf. fr. hypsométrie. Sursa: DN.

HIPSOMETRIE – 1. Altimetrie. 2. Ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălţimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor şi oceanelor. 3. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice şi a altitudinii. Cf. fr. hypsométrie. Sursa: MDN.

HIPSOMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu măsurarea înălţimilor punctelor de pe suprafaţa terestră; altimetrie. Cf. fr. hypsométrie. Sursa: NODEX.

620. HISTEROMETRIE – Cateterism al uterului cu ajutorul histerometrului. Cf. fr. hystérométrie, cf. gr. hystera – uter, metron – măsură. Sursa: DN.

HISTEROMETRIE – Cateterism al uterului cu ajutorul histerometrului. Cf. fr. hystérométrie. Sursa: MDN.

621. HODOMETRIE – Arta măsurării distanţelor parcurse pe jos. Cf. fr. hodométrie. Sursa: DN.

I

622. ICONOMETRIE – Tehnică a măsurării elementelor, structurilor şi proporţiilor unei opere de artă. Cf. fr. iconométrie. Sursa: MDN.

623. IHTIOMETRIE – Măsurarea ştiinţifică a lungimii şi grosimii peştilor. Cf. fr. ichtyométrie. Sursa: MDN.

– 163 –

-METRIE

624. INCLINOMETRIE – Operaţie de măsurare şi înregistrare a poziţiei în spaţiu a unei găuri de sondă. Cf. fr. inclinométrie. Sursa: DEX '98.

INCLINOMETRIE – Măsurare şi înregistrare a poziţiei unei găuri de sondă sau a unghiului de înclinare. Cf. fr. inclinométrie. Sursa: MDN.

625. INTERFEROMETRIE – Ansamblul metodelor de măsurare a unor mărimi fizice, care se bazează pe fenomenul de interferenţă. Cf. fr. interférométrie. Sursa: DEX '98.

INTERFEROMETRIE – Determinare a unor măsuri fizice care se bazează pe fenomene de interferenţă. Cf. fr. interférométrie. Sursa: DN.

INTERFEROMETRIE – Tehnica determinării unor mărimi fizice care se bazează pe fenomene de interferenţă. Cf. fr. interférométrie. Sursa: MDN.

626. IODOMETRIE – Totalitatea metodelor de dozare cantitativă a diferitelor substanţe care reacţionează cu o soluţie de iod. Cf. fr. iodométrie. Sursa: DEX '98.

IODOMETRIE – Totalitatea metodelor oxidimetrice de dozare cantitativă a diferitelor substanţe care reacţionează cu o soluţie de iod. Cf. fr. iodométrie. Sursa: DN.

IODOMETRIE – Totalitatea metodelor oxidimetrice de dozare cantitativă a diferitelor substanţe care reacţionează cu o soluţie de iod. Cf. fr. iodométrie. Sursa: MDN.

627. IONOMETRIE – Metodă de prospecţiune radiometrică pentru măsurarea ionizării aerului de către radiaţiile radioactive. Cf. fr. ionométrie. Sursa: MDN.

628. ISOMETRIE – Izometrie. Sursa: DN.

– 164 –

-METRIE

629. IZOMETRIE – Însuşirea, faptul de a fi izometric. Cf. fr. isométrie, germ. Isometrie. Sursa: DN.

J

630. Jurimetrie – s.f. Sursa: DOR.

KL

631. LEUCOCITOMETRIE – Numărarea de globule albe. Cf. fr. leucocytométrie. Sursa: MDN.

632. LIMNIMETRIE – Studiul variaţiei nivelului unei ape curgătoare, unui lac, unui rezervor etc. Cf. fr. limnimétrie. Sursa: DEX '98.

LIMNIMETRIE – Studiul variaţiei nivelului apelor lacurilor. Cf. fr. limnimétrie. Sursa: DN.

LIMNIMETRIE – Măsurare a variaţiilor periodice a nivelului apelor din lacuri şi râuri. Cf. fr. limnimétrie. Sursa: MDN.

633. LOHIOMETRIE – Tulburare caracterizată prin absenţa lohiilor. Cf. fr. lochiométrie, cf. gr. locheo – a naşte, metra – uter. Sursa: DN.

LOHIOMETRIE – Tulburare prin retenţia lohiilor în uter, în cursul lăuziei. Cf. fr. lochiométrie. Sursa: MDN.

– 165 –

-METRIE

M

634. MAGNETOMETRIE – Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului şi anomaliile acestuia. Cf. fr. magnétométrie. Sursa: DEX '98.

MAGNETOMETRIE – Măsurarea mărimilor magnetice. ♦ Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul magnetismului terestru. Cf. fr. magnétométrie. Sursa: DN.

MAGNETOMETRIE – 1. Măsurarea variaţiilor mărimilor magnetice. 2. Ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. 3. Metodă geofizică de prospecţiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice. Cf. fr. magnétométrie. Sursa: MDN.

635. MANGANOMETRIE – Metodă de analiză volumetrică bazată pe acţiunea oxidantă a permanganatului de potasiu. Cf. fr. manganométrie, germ. Manganometrie. Sursa: DEX '98.

MANGANOMETRIE – Metodă de analiză volumetrică bazată pe acţiunea oxidantă a permanganatului de potasiu, care permite dozarea substanţelor cu caracter reductor faţă de permanganat. Cf. fr. manganométrie. Sursa: DN.

MANGANOMETRIE – Metodă de dozare a substanţelor chimice reductoare folosind permanganatul de potasiu. Cf. fr. manganimétrie, germ. Manganometrie. Sursa: MDN.

636. MANOMETRIE – Tehnică a măsurării presiunii gazelor sau a vaporilor dintr-un spaţiu închis cu ajutorul manometrului. Cf. fr. manométrie. Sursa: DEX '98.

MANOMETRIE – Tehnica măsurării presiunii gazelor şi a vaporilor. Cf. fr. manométrie. Sursa: DN.

– 166 –

-METRIE

MANOMETRIE – Tehnica măsurării presiunii fluidelor dintr-un spaţiu închis. Cf. fr. manométrie. Sursa: MDN.

MANOMETRIE – Tehnică de măsurare a presiunii gazelor sau a vaporilor cu ajutorul manometrului. Cf. fr. manométrie. Sursa: NODEX.

637. METABOLIMETRIE – Măsurare a metabolismului. Cf. fr. métabolimétrie. Sursa: DN.

638. METAGEOMETRIE – Nume generic dat geometriilor neeuclidiene. Cf. fr. métagéometrie. Sursa: DN.

639. -METRIE – Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „măsurare”, „măsură”. Cf. fr. -métrie, it. -metria, cf. gr. metrion. Sursa: DN.

640. MICROFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea şi cu reprezentarea corpurilor de dimensiuni mici. Cf. fr. microphotogrammétrie. Sursa: DN.

MICROFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea şi cu reprezentarea corpurilor de dimensiuni mici. Cf. fr. microphotogrammétrie. Sursa: MDN.

641. MICROMETRIE – Disciplină care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor foarte mici. Cf. fr. micrométrie. Sursa: DEX '98.

MICROMETRIE – Disciplină care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor extrem de mici. Cf. fr. micrométrie. Sursa: DN.

MICROMETRIE – Disciplină care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor extrem de mici. Cf. fr. micrométrie. Sursa: MDN.

642. MORFOMETRIE – Măsurare a formei (geometriei) oricărui corp natural: plantă, animal sau trăsătură de relief. Cf. fr. morphométrie. Sursa: DN.

– 167 –

-METRIE

MORFOMETRIE – Studiu cantitativ al formelor oricărui corp natural: plantă, animal sau trăsătură de relief. Cf. fr. morphométrie. Sursa: MDN.

N

643. NEFELOMETRIE – Procedeu de analiză constând în măsurarea concentraţiei unei emulsii, comparându-i transparenţa cu un preparat etalon. Cf. fr. néphélométrie. Sursa: DEX '98.

NEFELOMETRIE – Procedeu de analiză constând în a măsura concentraţia unei emulsii, comparându-i transparenţa cu o preparaţie etalon. Cf. fr. néphélométrie. Sursa: DN.

NEFELOMETRIE – Procedeu de analiză constând în a măsura concentraţia unei emulsii, comparându-i transparenţa cu o preparaţie etalon. Cf. fr. néphélémétrie. Sursa: MDN.

644. NIVOMETRIE – Măsurare a regimului nival al cursurilor de apă. Cf. fr. nivométrie. Sursa: MDN.

O

645. ODOMETRIE – Tehnică a măsurării distanţelor parcurse (pe jos). Cf. fr. hodométrie. Sursa: DEX '98.

ODOMETRIE – Hodometrie. Sursa: DN.

ODOMETRIE – Tehnică a măsurării distanţelor parcurse pe jos. Cf. fr. hodométrie. Sursa: MDN.

ODOMETRIE – Tehnică a măsurării distanţelor parcurse (pe jos). Cf. fr. hodométrie. Sursa: NODEX.

– 168 –

-METRIE

646. ODONTOMETRIE – Procedeu pentru identificarea morţilor prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. Cf. fr. odontométrie. Sursa: DN.

ODONTOMETRIE – Procedeu de identificare a morţilor prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. Cf. fr. odontométrie. Sursa: MDN.

647. ODORIMETRIE – Determinare a gradului de percepere a senzaţiilor olfactive. Cf. fr. odorimétrie. Sursa: MDN.

648. OENOMETRIE – Enometrie. Sursa: DN.

649. OFTALMOMETRIE – Determinare a viciilor de curbură ale corneei cu ajutorul oftalmometrului. Cf. fr. ophtalmométrie. Sursa: DEX '98.

OFTALMOMETRIE – Determinare a astigmatismului vizual cu ajutorul oftalmometrului. Cf. fr. ophtalmométrie, cf. gr. ophthalmos – ochi, metron – măsură. Sursa: DN.

OFTALMOMETRIE – Determinare a indicelui de refracţie a diverselor medii ale ochiului şi în special a astigmatismului corneean. Cf. fr. ophtalmométrie. Sursa: MDN.

650. OLFACTOMETRIE – Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. Cf. fr. olfactométrie. Sursa: DEX '98.

OLFACTOMETRIE – Determinarea gradului de sensibilitate olfactivă. Cf. fr. olfactométrie. Sursa: DN.

OLFACTOMETRIE – Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. Cf. fr. olfactométrie. Sursa: MDN.

651. OPACIMETRIE – Măsurare a opacităţii unor substanţe. Cf. fr. opacimétrie. Sursa: DEX '98.

– 169 –

-METRIE

OPACIMETRIE – Măsurarea opacităţii unor substanţe. Cf. fr. opacimétrie. Sursa: DN.

OPACIMETRIE – Măsurare a opacităţii unor substanţe. Cf. fr. opacimétrie. Sursa: MDN.

652. OPTOMETRIE – Partea opticii care se ocupă cu cercetarea şi măsurarea defectelor de vedere, precum şi cu corectarea sau compensarea lor. Cf. fr. optométrie. Sursa: DEX '98.

OPTOMETRIE – Parte a oftalmologiei care se ocupă cu determinarea şi măsurarea viciilor de refracţie ale ochiului (miopie, hipermetropie, prezbitism, astigmatism etc.), precum şi cu corectarea lor. Cf. fr. optométrie. Sursa: DN.

OPTOMETRIE – Parte a opticii care studiază defectele de vedere, precum şi corectarea lor. Cf. fr. optométrie. Sursa: MDN.

OPTOMETRIE – Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul stabilirii şi măsurării defectelor de vedere, precum şi cu mijloacele de compensare sau corectare ale acestora. Cf. fr. optométrie. Sursa: NODEX.

653. ORBITOMETRIE – Măsurare a presiunii conţinutului orbitar. Cf. fr. orbitométrie. Sursa: MDN.

654. OROMETRIE – Hipsometrie. Cf. fr. orométrie. Sursa: DN.

OROMETRIE – Măsurare a reliefului solului. Cf. fr. orométrie. Sursa: MDN.

655. ORTOMETRIE – Redresare şi fixare în poziţie normală a uterului deplasat. Cf. fr. orthométrie. Sursa: MDN.

656. OSCILOMETRIE – Măsurare a amplitudinii modificărilor de volum ale arterelor periferice. Cf. fr. oscillomètrie. Sursa: DEX '98.

– 170 –

-METRIE

OSCILOMETRIE – Măsurare a amplitudinii modificărilor de volum ale arterelor, corespunzătoare pulsului. Cf. fr. oscilométrie, cf. lat. oscillatio – oscilaţie, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

OSCILOMETRIE – Măsurare a variaţiilor presiunii arteriale, corespunzătoare pulsului, cu ajutorul oscilometrului. Cf. fr. oscillométrie. Sursa: MDN.

657. OSMOMETRIE – Parte a fizicii care studiază determinarea presiunilor osmotice. Cf. fr. osmométrie. Sursa: DEX '98.

OSMOMETRIE – Parte a fizicii care tratează despre determinarea presiunilor osmotice. Cf. fr. osmométrie. Sursa: DN.

OSMOMETRIE – Parte a fizicii care se ocupă cu determinarea presiunilor osmotice. Cf. fr. osmométrie. Sursa: MDN.

658. OXIDIMETRIE – Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuşi, bazat pe folosirea ca reactivi a soluţiilor de oxidanţi. Cf. germ. Oxydimetrie. Sursa: DEX '98.

OXIDIMETRIE – Metodă de analiză chimică cantitativă a substanţelor bazată pe fenomenul de oxidare. Cf. fr. oxydimétrie. Sursa: DN.

OXIDIMETRIE – Metodă de analiză chimică cantitativă a substanţelor bazată pe oxidare. Cf. fr. oxydimétrie. Sursa: MDN.

659. OXIMETRIE – Determinare a cantităţii de oxigen din hemoglobina; cantitate de oxigen conţinută de hemoglobina sangvină. Cf. fr. oxymétrie. Sursa: DEX '98.

OXIMETRIE – Determinare a cantităţii de oxigen din hemoglobină, a cantitaăţii de acid liber conţinut într-o substanţă. Cf. fr. oxymétrie. Sursa: DN.

– 171 –

-METRIE

OXIMETRIE – Determinare a cantităţii de oxigen din hemoglobină, a cantitaăţii de acid liber conţinut într-o substanţă. Cf. fr. oxymétrie. Sursa: MDN.

660. Ozonimetríe – s.f. Sursa: DOR.

661. OZONOMETRIE – Măsurare a proporţiei de ozon din atmosferă. Cf. fr. ozonométrie. Sursa: DEX '98.

OZONOMETRIE – Dozarea ozonului din atmosferă. Cf. fr. ozonométrie. Sursa: DN.

OZONOMETRIE – Măsurare a proporţiei de ozon din atmosferă cu ozonometrul. Cf. fr. ozonométrie. Sursa: MDN.

P

662. PALUDOMETRIE – Ansamblu de cercetări pentru măsurarea stării endemice a paludismului. Cf. fr. paludométrie. Sursa: MDN.

663. PANDAJMETRIE – Determinare a înclinării şi a direcţiei straturilor geologice din adâncime, în scopul cunoaşterii structurilor geologice. Cf. fr. pandagemétrie. Sursa: DEX '98.

PANDAJMETRIE – Determinare a unghiurilor de înclinare şi de orientare a straturilor geologice sau a filoanelor. Cf. fr. pendagemétrie. Sursa: MDN.

664. PARODONTOMETRIE – Măsurare a pungilor gingivale, a retracţiei şi a mobilităţii dinţilor; diagramă a datelor obţinute prin această măsurare. Cf. fr. parodontométrie. Sursa: DEX '98.

PARODONTOMETRIE – Măsurare a pungilor gingivale, a retracţiei şi a mobilităţii dinţilor. Cf. fr. parodontométrie. Sursa: MDN.

– 172 –

-METRIE

665. PEDIOMETRIE – Măsurare a lungimii şi a greutăţii copiilor mici. Cf. fr. pédiométrie. Sursa: DEX '98.

PEDIOMETRIE – Măsurarea sugarilor; determinarea înălţimii şi a greutăţii copiilor mici. Cf. fr. pédiométrie. Sursa: DN.

PEDIOMETRIE – Măsurare a înălţimii şi greutăţii sugarilor. Cf. fr. pédiométrie. Sursa: MDN.

666. PELVIMETRIE – Metodă obstetricală de măsurare a pelvisului; pelvigrafie. Cf. fr. pelvimétrie. Sursa: DEX '98.

PELVIMETRIE – Metodă obstetricală de măsurare a pelvisului; pelvigrafie. Cf. fr. pelvimétrie, cf. lat. pelvis – bazin, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

PELVIMETRIE – Metodă obstetricală de măsurare a diametrelor pelvisului. Cf. fr. pelvimétrie. Sursa: MDN.

667. PICNOMETRIE – Tehnică de măsurare a densităţilor. Cf. fr. pycnométrie. Sursa: DEX '98.

PICNOMETRIE – Tehnică de măsurare a densităţilor. Cf. fr. pycnométrie. Sursa: DN.

PICNOMETRIE – Tehnică de măsurare a densităţilor corpurilor lichide sau solide. Cf. fr. pycnométrie. Sursa: MDN.

668. PIEZOMETRIE – 1. Măsurare a presiunilor (ridicate). 2. Ramură a fizicii care studiază compresibilitatea lichidelor. Cf. fr. piézométrie. Sursa: DEX '98.

PIEZOMETRIE – 1. Măsurarea presiunilor (ridicate). 2. Ramură a fizicii care studiază compresibilitatea lichidelor. Cf. fr. piézométrie. Sursa: DN.

– 173 –

-METRIE

PIEZOMETRIE – 1. Măsurarea presiunilor (ridicate). 2. Ramură a fizicii care studiază compresibilitatea lichidelor. Cf. fr. piézométrie. Sursa: MDN.

669. PIOMETRIE – Piometrită. Cf. fr. pyométrie. Sursa: DN.

670. PIROMETRIE – Ramură a fizicii care studiază problemele legate de măsurarea temperaturilor înalte. Cf. fr. pyrométrie. Sursa: DEX '98.

PIROMETRIE – Ramură a fizicii care studiază măsurarea temperaturilor înalte. ♦ Totalitatea metodelor experimentale de determinare a temperaturilor înalte ale corpurilor. Cf. fr. pyrométrie. Sursa: DN.

PIROMETRIE – Ansamblu de procedee pentru determinarea temperaturilor înalte ale corpurilor. ♦ Ramură a fizicii care studiază măsurarea acestor temperaturi. Cf. fr. pyrométrie. Sursa: MDN.

PIROMETRIE – Totalitate a metodelor optice de determinare a temperaturilor înalte. Cf. fr. pyrométrie. Sursa: NODEX.

671. PLANIMETRIE – 1. Parte a topografiei care studiază metodele şi instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan a proiecţiei orizontale a obiectelor de pe suprafaţa pământului. 2. Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafeţelor plane; geometrie plană. Cf. fr. planimétrie. Sursa: DEX '98.

PLANIMETRIE – 1. Operaţie de determinare şi de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafaţă de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operaţii. 2. Parte a geometriei care studiază suprafeţele plane; geometria plană. Cf. fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

PLANIMETRIE – 1. Ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea şi reprezentarea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de pe o suprafaţă de teren. 2. Parte a geometriei care studiază suprafeţele plane; geometrie plană. Cf. fr. planimétrie. Sursa: MDN.

– 174 –

-METRIE

PLANIMETRIE – 1. Ramură a geometriei care se ocupă cu metodele privind măsurarea suprafeţelor plane; geometrie plană. 2. Ramură a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor şi tehnicilor de reprezentare pe o hartă sau pe un plan a obiectelor (ape, drumuri etc.) de pe un teren. Cf. fr. planimétrie. Sursa: NODEX.

PLANIMETRIE – Geometrie plană. Sursa: Sinonime.

672. PLASMOMETRIE – Măsurarea micşorării volumului celulelor în timpul plasmolizei. Cf. fr. plasmométrie. Sursa: DN.

PLASMOMETRIE – Măsurarea micşorării volumului celulelor în timpul plasmolizei. Cf. fr. plasmométrie. Sursa: MDN.

673. PLESIMETRIE – Folosirea plesimetrului. Cf. fr. plessimétrie. Sursa: DN.

PLESIMETRIE – Folosirea plesimetrului. Cf. fr. plessimétrie. Sursa: MDN.

674. Pluriviometríe – s.f. Sursa: DOR.

675. PLUVIOMETRIE – Măsurare a cantităţii de precipitaţii căzute într-un interval de timp pe o anumită suprafaţă. Cf. fr. pluviométrie. Sursa: DEX '98.

PLUVIOMETRIE – Măsurarea cantităţii de ploaie căzută într-un interval de timp determinat pe un anumit loc. Cf. fr. pluviométrie. Sursa: DN.

PLUVIOMETRIE – Determinarea cantităţii de precipitaţii etc. căzute într-un interval de timp pe o suprafaţă. Cf. fr. pluviométrie. Sursa: MDN.

676. POLARIMETRIE – Metodă de analiză cantitativă a substanţelor optic active cu ajutorul polarimetrului. Cf. fr. polarimétrie. Sursa: DEX '98.

– 175 –

-METRIE

POLARIMETRIE – Metodă de analiză cantitativă a substanţelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluţie a substanţei roteşte planul luminii polarizate. Cf. fr. polarimétrie. Sursa: DN.

POLARIMETRIE – Metodă de analiză cantitativă a substanţelor bazată pe măsurarea unghiului cu care o substanţă optic activă roteşte planul de polarizare a luminii. Cf. fr. polarimétrie. Sursa: MDN.

POLARIMETRIE – Metodă de analiză cantitativă a substanţelor optice active. Cf. fr. polarimétrie. Sursa: NODEX.

677. POLIGONOMETRIE – Ridicare topografică prin utilizarea unor reţele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porţiuni mici de teren; poligonaţie. Cf. fr. polygonométrie. Sursa: DEX '98.

POLIGONOMETRIE – 1. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. Tehnică de ridicare topografică, folosind reţele de poligoane închise. Cf. fr. polygonométrie. Sursa: DN.

POLIGONOMETRIE – 1. Capitol al geometriei aplicate care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. Tehnică de ridicare topografică, prin reţele de poligoane închise; poligonaţie. Cf. fr. polygonométrie. Sursa: MDN.

POLIGONOMETRIE – 1. Compartiment al geometriei care se ocupă cu studiul poligoanelor. 2. Tehnică de ridicare topografică cu ajutorul unei reţele de poligoane. Cf. fr. polygonométrie. Sursa: NODEX.

678. POLIMETRIE – Suprapunere de măsuri care evoluează simultan în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci şi care se caracterizează prin faptul că timpii tari, iniţiali, ai măsurilor nu coincid întotdeauna. Din it. polimetria. Sursa: DEX `98.

– 176 –

-METRIE

POLIMETRIE – Combinarea simultană a două sau a mai multor feluri de măsuri în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci. Cf. it. polimetria, cf. gr. polys – mult, metron – măsură. Sursa: DN.

POLIMETRIE – Suprapunere a două sau a mai multor măsuri diferite în poezie sau muzică. Cf. it. polimetria. Sursa: MDN.

POLIMETRIE – 1. Fenomen de prezenţă într-o operă poetică a mai multor metri prozodici. 2. Proces de îmbinare concomitentă a mai multor feluri de măsuri într-o compoziţie muzicală. Cf. it. polimetria. Sursa: NODEX.

679. POLISIMETRIE – Simetrie multilaterală, cu mai multe plane. Cf. fr. polysysmétrie. Sursa: MDN.

680. POROZIMETRIE – Măsurare a porozităţii materialelor. Cf. fr. porosimétrie. Sursa: MDN.

681. POTENŢIOMETRIE – Electrometrie. Cf. fr. potentiométrie. Sursa: DEX '98.

POTENŢIOMETRIE – Electrometrie. Cf. fr. potentiométrie. Sursa: DN.

POTENŢIOMETRIE – Electrometrie. Cf. fr. potentiométrie. Sursa: MDN.

POTENŢIOMETRIE – Electrometrie. Sursa: Sinonime.

682. PSICROMETRIE – Tehnică de măsurare a umidităţii. Cf. fr. psychrométrie, cf. gr. psychros – rece, metron – măsură. Sursa: DN.

683. PSIHOMETRIE – Măsurare a fenomenelor psihice. Din fr. psychométrie. Sursa: DEX `98.

PSIHOMETRIE – Cuantificare şi măsurare a fenomenelor psihice prin utilizarea metodelor experimentale standardizate şi etalonate (teste). Cf. fr. psychométrie, cf. gr. psyche – suflet, metron – măsură. Sursa: DN.

– 177 –

-METRIE

PSIHOMETRIE – Cuantificare a fenomenelor psihice, a capacităţilor intelectuale, prin utilizarea metodelor experimentale standardizate şi etalonate (teste). Cf. fr. psychométrie. Sursa: MDN.

PSIHOMETRIE – Ramură a psihologiei care se ocupă cu cuantificarea şi măsurarea fenomenelor psihice. Cf. fr. psychométrie. Sursa: NODEX.

684. PSIHROMETRIE – Determinare a umidităţii atmosferice, bazată pe efectul de răcire al evaporării. Cf. fr. psychrométrie. Sursa: DN.

685. PSOFOMETRIE – Tehnica măsurării zgomotelor. Cf. fr. psophométrie. Sursa: DN.

686. PSOHOMETRIE – Tehnica măsurării zgomotelor. Cf. fr. psophométrie. Sursa: MDN.

687. PUPILOMETRIE – Măsurare a diametrului pupilei. Cf. fr. pupillométrie. Sursa: DEX '98.

PUPILOMETRIE – Măsurarea dimensiunilor pupilei. Cf. fr. pupillométrie, cf. lat. pupilla – pupilă, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

PUPILOMETRIE – Măsurarea dimensiunilor pupilei. Cf. fr. pupillométrie. Sursa: MDN.

QR

688. RADIOGONIOMETRIE – Metodă de determinare a direcţiei din care se emit unde radio, bazată pe utilizarea proprietăţilor antenelor receptorului. Cf. fr. radiogoniométrie. Sursa: DEX '98.

– 178 –

-METRIE

RADIOGONIOMETRIE – Metodă de determinare a unui radioemiţător cu ajutorul undelor electromagnetice. Cf. fr. radiogoniométrie. Sursa: DN.

RADIOGONIOMETRIE – Metodă de determinare a direcţiei unui radioemiţător cu ajutorul undelor electromagnetice. Cf. fr. radiogoniométrie. Sursa: MDN.

RADIOGONIOMETRIE – Metodă de stabilire a direcţiei unui emiţător cu ajutorul radiogoniometrului. Cf. fr. radiogoniométrie. Sursa: NODEX.

689. RADIOMANOMETRIE – Radiomanometrie biliară = metodă de examinare a căilor biliare, în cursul unei operaţii sau după efectuarea ei, prin cercetarea morfologiei şi presiunilor manometrice ale acestora. Cf. fr. radiomanométrie. Sursa: DEX '98.

RADIOMANOMETRIE – Metodă de diagnostic constând în aplicarea radiologiei pentru măsurarea presiunii din interiorul organelor sau vaselor. Cf. fr. radiomanométrie. Sursa: DN.

RADIOMANOMETRIE – Metodă de diagnostic constând în aplicarea radiologiei pentru măsurarea presiunii din interiorul organelor sau vaselor. Cf. fr. radiomanométrie. Sursa: MDN.

690. RADIOMETRIE – Măsurare a intensităţii unei radiaţii. Cf. fr. radiométrie. Sursa: DEX '98.

RADIOMETRIE – Tehnica de măsurare a fluxurilor de radiaţii. Cf. fr. radiométrie. Sursa: DN.

RADIOMETRIE – 1. Tehnica de măsurare a intensităţii unei radiaţii. 2. Măsurare a radioactivităţii rocilor, folosită în cercetările petroliere. Cf. fr. radiométrie. Sursa: MDN.

RADIOMETRIE – Totalitate a metodelor de măsurare a energiei radiaţiilor. Cf. fr. radiométrie. Sursa: NODEX.

– 179 –

-METRIE

691. RADIOPELVIMETRIE – Metodă radiologică de măsurare a diametrelor bazinului obstetrical. Cf. fr. radiopelvimétrie. Sursa: DN.

692. RADIOTELEMETRIE – Determinarea distanţei dintre un obiect şi un reper dat, folosind undele radio. Cf. fr. radiotélémétrie. Sursa: DEX '98.

RADIOTELEMETRIE – Determinarea distanţei dintre un obiect şi un reper dat cu ajutorul undelor electromagnetice. Cf. it. radiotelemetria. Sursa: DN.

RADIOTELEMETRIE – Determinare a distanţei dintre un obiect şi un reper prin unde radioelectrice. Cf. fr. radiotélémétrie. Sursa: MDN.

RADIOTELEMETRIE – Telemetrie realizată prin intermediul undelor radio. Cf. radio- + telemetrie. Sursa: NODEX.

693. REFLEXOMETRIE – Măsurare a reflexelor. Cf. fr. réflexométrie. Sursa: MDN.

694. REFRACTOMETRIE – Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracţie ai substanţelor şi pentru studierea altor proprietăţi legate de valorile acestor indici. Cf. fr. réfractométrie. Sursa: DEX '98.

REFRACTOMETRIE – Parte a opticii care se ocupă cu metodele de măsură a indicilor de refracţie ai diferitelor substanţe. Cf. fr. réfractométrie. Sursa: DN.

REFRACTOMETRIE – Disciplină care studiază metodele şi procedeele de măsurare a indicilor de refracţie ai substanţelor. Cf. fr. réfractométrie. Sursa: MDN.

REFRACTOMETRIE – Totalitate a metodelor de determinare a indicilor de refracţie ai substanţelor. Cf. fr. réfractométrie. Sursa: NODEX.

– 180 –

-METRIE

695. REOMETRIE – Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăţi reologice. Cf. fr. rhéométrie, engl. rheometry. Sursa: DEX '98.

REOMETRIE – Tehnică a măsurării mărimilor care caracterizează un material cu proprietăţi reologice. Cf. fr. rhéométrie, cf. gr. rheos – curent, metron – măsură. Sursa: DN.

REOMETRIE – Tehnică de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu proprietăţi reologice. Cf. fr. rhéométrie. Suirsa: MDN.

S

696. SCALIMETRIE – Determinare a vârstei peştilor acoperiţi cu solzi cu ajutorul cercurilor concentrice care se adaugă la solzi o dată cu creşterea peştilor. Cf. fr. scalimétrie. Sursa: MDN.

697. SCLEROMETRIE – Determinare a durităţii mineralelor şi a corpurilor metalice, solide, prin măsurarea durităţii la zgâriere. Cf. fr. sclérométrie. Sursa: MDN.

698. SCOTOMETRIE – Determinare cu ajutorul campimetriei a zonelor din câmpul vizual în care vederea este diminuată sau suprimată. Cf. engl. scotometry. Sursa: MDN.

699. SEDIMENTOMETRIE – Metodă de determinare a dimensiunilor particulelor dintr-un amestec, bazată pe măsurarea vitezei de sedimentare. Cf. fr. sédimentométrie. Sursa: DEX '98.

SEDIMENTOMETRIE – Metodă de determinare a dimensiunilor particulelor dintr-un amestec, bazată pe măsurarea vitezei de sedimentare. Cf. fr. sédimentométrie, cf. lat. sedimentum – sediment, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

SEDIMENTOMETRIE – Metodă de determinare a dimensiunilor particulelor dintr-un amestec, bazată pe măsurarea vitezei de

– 181 –

-METRIE

sedimentare. Cf. fr. sédimentométrie, cf. lat. sedimentum – sediment, gr. metron – măsură. Sursa: MDN.

700. SEISMOMETRIE – Parte a geofizicii aplicate care studiază modul şi viteza de propagare a undelor seismice din scoarţa Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanţe minerale utile şi al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. Cf. fr. séismométrie. Sursa: DEX '98.

SEISMOMETRIE – Parte a seismologiei care se ocupă cu măsurarea mărimilor mecanice caracteristice seismelor. Cf. fr. séismométrie, cf. gr. seismos – cutremur, metron – măsură. Sursa: DN.

SEISMOMETRIE – Parte a seismologiei care studiază viteza de propagare a undelor seismice. Cf. fr. séismométrie. Sursa: MDN.

SEISMOMETRIE – Ramură a seismologiei care se ocupă cu studiul modului şi vitezei de propagare a undelor seismice din scoarţa terestră şi cu construirea aparatelor corespunzătoare. Cf. fr. séismométrie. Sursa: NODEX.

SEISMOMETRIE – Prospecţiune seismică, seismică. Sursa: Sinonime.

701. SENSITOMETRIE – Ansamblu de metode folosite pentru determinarea sensibilităţii materialelor fotografice în raport cu intensitatea şi compoziţia spectrală a radiaţiei luminoase, cu durata şi caracterul expunerii, precum şi în raport cu modul de prelucrare a materialului. Cf. fr. sensitométrie. Sursa: DEX '98.

SENSITOMETRIE – Ansamblu de metode folosite pentru determinarea sensibilităţii materialelor fotografice în raport cu intensitatea şi compoziţia spectrală a radiaţiei luminoase, cu durata şi caracterul expunerii, precum şi cu modul de prelucrare a materialului. Cf. fr. sensitométrie, cf. lat. sensitivus – sensibil, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

– 182 –

-METRIE

SENSITOMETRIE – Ansamblu de procedee pentru determinarea sensibilităţii materialelor fotografice în raport cu intensitatea şi compoziţia spectrală a radiaţiei luminoase, cu durata expunerii şi cu modul de prelucrare a materialului. Cf. fr. sensitométrie. Sursa: MDN.

702. SENZORIMETRIE – Ramură a psihofiziologiei care studiază variaţiile senzaţiilor în funcţie de acelea ale stimulului. Cf. fr. sensorimétrie. Sursa: MDN.

703. SFIGMOMETRIE – Măsurarea pulsului. Cf. fr. sphygmométrie. Sursa: DEX '98.

SFIGMOMETRIE – Măsurarea pulsului. Cf. fr. sphygmométrie, cf. gr. sphygmos – puls, metron – măsură. Sursa: DN.

SFIGMOMETRIE – Măsurarea pulsului. Cf. fr. sphygmométrie. Sursa: MDN.

704. SIMETRIE ≠ Asimetrie. Sursa: Antonime.

SIMETRIE – 1. Proprietate a unui ansamblu spaţial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente şi de a prezenta, pe această bază, anumite regularităţi; proporţionalitate, concordanţă, armonie între părţile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; distribuţie egală, regulată, armonioasă a părţilor unui tot, a elementelor unui ansamblu; corespondenţă exactă (ca formă, poziţie etc.) între părţile (opuse ale) unui tot. 2. Proprietate a două puncte aparţinând aceleiaşi figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi aşezate la aceeaşi distanţă de un plan, de o dreaptă sau de un punct; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune exact. Din lat. symmetria, fr. symétrie. Sursa: DEX `98.

SIMETRIE – 1. Aşezare, dispunere a unor părţi identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ♦ Armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinaţii regulate şi bine proporţionate. 2. Proprietatea unei figuri în raport cu un punct, cu o

– 183 –

-METRIE

dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ♦ Proprietatea a două figuri de a se suprapune exact. Cf. fr. symétrie, it. simmetria < lat., gr. symmetria < gr. syn – cu, metron – măsură. Sursa: DN.

SIMETRIE – 1. Dispunere a unor părţi identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ♦ Armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinaţii regulate şi bine proporţionate. 2. Proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ♦ Proprietate a două figuri de a se suprapune exact. Cf fr. symétrie, lat., gr. symmetria. Sursa: MDN.

SIMETRIE – 1. Proprietate a unor puncte de a se afla la aceeaşi distanţă de un punct, de o dreaptă sau de un plan. 2. Aranjare proporţională faţă de un centru; distribuire egală. Cf. lat. symmetria, fr. symétrie, it. simmetria. Sursa: NODEX.

SIMETRIE – 1. Armonie, concordanţă, echilibru, potrivire, proporţie, proporţionalitate, (fig.) simfonie. (O perfectă ~ a elementelor unui ansamblu.) 2. Corespondenţă. (~ unghiurilor.) Sursa: Sinonime.

705. SOCIOMETRIE – Metodă folosită pentru studierea cantitativă a relaţiilor umane (în cadrul unor grupuri sociale mici). Din fr. sociométrie. Sursa: DEX `98.

SOCIOMETRIE – Ansamblu de tehnici sociologice utilizate în analiza psihosociologică a grupurilor mici, care permit, pe bază de anchete, cunoaşterea structurii latente a grupului şi, în anumite limite, o terapie socială a microgrupurilor anormal constituite. Cf. fr. sociométrie. Sursa: DN.

SOCIOMETRIE – Ansamblu de procedee utilizate pentru măsurarea unor elemente de psihologie socială a grupurilor mici, care permit cunoaşterea structurii latente a grupului. Cf. fr. sociométrie. Sursa: MDN.

– 184 –

-METRIE

706. SOMATOMETRIE – Ansamblul măsurătorilor efectuate pentru a determina forma şi dimensiunile corpului (animalelor). Cf. fr. somatométrie. Sursa: DEX '98.

SOMATOMETRIE – Antropometrie. ♦ Ansamblul măsurărilor efectuate pentru determinarea dimensiunilor şi formelor corpului animalelor. Cf. fr. somatométrie. Sursa: DN.

SOMATOMETRIE – 1. Antropometrie. 2. Ansamblu de măsurări pentru determinarea dimensiunilor şi formelor corpului animalelor. Cf. fr. somatométrie. Sursa: MDN.

SOMATOMETRIE – 1. Ramură a antropologiei care se ocupă cu studiul dimensiunilor corpului omenesc şi ale părţilor lui; antropometrie. 2. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul dimensiunilor şi formelor caracteristice corpului animalelor. Cf. fr. somatométrie. Sursa: NODEX.

707. SONOMETRIE – Tehnică de măsurare a sunetelor cu ajutorul sonometrului. Cf. fr. sonométrie. Sursa: DEX '98.

SONOMETRIE – Studiul comparat al sunetelor cu ajutorul sonometrului. Cf. fr. sonométrie. Sursa: DN.

SONOMETRIE – Studiul comparat al sunetelor cu ajutorul sonometrului. Cf. fr. sonométrie. Sursa: MDN.

708. SPECTROFOTOMETRIE – Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensităţii radiaţiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiaţii compuse. Cf. fr. spectrophotométrie. Sursa: DEX '98.

SPECTROFOTOMETRIE – Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensităţii radiaţiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiaţii compuse. Cf. fr. spectrophotométrie. Sursa: DLRM.

– 185 –

-METRIE

SPECTROFOTOMETRIE – Parte a opticii care se ocupă cu determinarea intensităţii radiaţiilor monocromatice dintr-un spectru. Cf. fr. spectrophotométrie. Sursa: DN.

SPECTROFOTOMETRIE – Parte a opticii, determinarea intensităţii radiaţiilor monocromatice dintr-un spectru. Cf. fr. spectrophotométrie. Sursa: MDN.

709. SPECTROMETRIE – Ansamblul procedeelor de utilizare a spectrometrelor. ♦ Comparare a intensităţilor luminoase a două radiaţii monocromatice. Cf. fr. spectrométrie. Sursa: DEX '98.

SPECTROMETRIE – Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor şi a lungimilor lor de undă. ♦ Comparare a intensităţilor luminoase a două radiaţii monocromatice. Cf. fr. spectrométrie. Sursa: DN.

SPECTROMETRIE – 1. Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor şi a lungimilor lor de undă. 2. Comparare a intensităţilor luminoase a două radiaţii monocromatice. Cf. fr. spectrométrie. Sursa: MDN.

710. SPIROMETRIE – Stabilire a funcţiei şi a capacităţii respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. Cf. fr. spirométrie. Sursa: DEX '98.

SPIROMETRIE – Stabilirea funcţiei respiratorii pulmonare cu ajutorul spirometrelor sau al spirografelor. Cf. fr. spirométrie. Sursa: DN.

SPIROMETRIE – Măsurare a capacităţii de respiraţie a plămânilor cu ajutorul spirometrului. Cf. fr. spirométrie. Sursa: MDN.

SPIROMETRIE – Metodă de măsurare a capacităţii de respiraţie a plămânilor cu ajutorul spirometrului. Cf. fr. spirométrie. Sursa: NODEX.

711. SPLENOMETRIE – Evaluare a gradului de mărire a volumului splinei la bolnavii de malarie. Cf. spleno- + -metrie. Sursa: MDN.

– 186 –

-METRIE

712. STADIMETRIE – Operaţie topografică pentru întocmirea planurilor şi a hărţilor, în care distanţele terestre se determină pe cale optică. Cf. fr. stadimétrie. Sursa: DEX '98.

STADIMETRIE – Măsurare indirectă a distanţelor cu ajutorul tahimetrului şi al stadiei; tahimetrie. Cf. fr. stadiométrie. Sursa: DN.

STADIMETRIE – Măsurare indirectă a distanţelor cu ajutorul tahimetrului şi al stadiei, pentru întocmirea planurilor şi a hărţilor; taheometrie. Cf. fr. stadimétrie. Sursa: MDN.

STADIMETRIE – Metodă de măsurare indirectă a distanţelor, a unghiurilor şi a diferenţelor de nivel cu ajutorul stadimetrului; tahimetrie. Cf. fr. stadimétrie. Sursa: NODEX.

STADIMETRIE – Taheometrie. Sursa: Sinonime.

713. STALAGMOMETRIE – Determinare a concentraţiilor anumitor soluţii, determinând numărul de picături pe care îl formează un volum dat dintr-un lichid care curge printr-un tub capilar. Cf. fr. stalagmométrie, cf. gr. stalagmos – picătură, metron – măsură. Sursa: DN.

STALAGMOMETRIE – Metodă de determinare a concentraţiilor anumitor soluţii pe baza numărului de picături formate de acestea la trecerea printr-un tub capilar. Cf. fr. stalagmométrie. Sursa: MDN.

714. STECHIOMETRIE – Parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanţele care intră în compoziţia elementelor. Cf. fr. stoechiométrie, cf. gr. stoicheion – element, metron – măsură. Sursa: DN.

715. STEREOFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei bazată pe procedeul fotografiilor duble, care dă posibilitatea să se obţină nu numai contururile diferitelor obiecte, ci şi înălţimile lor. Cf. fr. stéréophotogrammétrie. Sursa: DEX '98.

– 187 –

-METRIE

STEREOFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu exploatarea fotogramelor-perechi pentru a obţine măsurători şi asupra reliefului; stereogrammetrie. Cf. fr. stéréophotogrammetrie. Sursa: DN.

STEREOFOTOGRAMMETRIE – Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu exploatarea fotogramelor pentru a obţine măsurători şi asupra reliefului; stereogrammetrie. Cf. fr. stéréophotogrammetrie. Sursa: DN.

716. STEREOGRAMMETRIE – Stereofotogrammetrie. Cf. fr. stéréogrammétrie. Sursa: DN.

STEREOGRAMMETRIE – Stereofotogrammetrie. Cf. fr. stéréogrammétrie. Sursa: MDN.

717. STEREOMETRIE – Ramură a geometriei care se ocupă cu măsurarea volumului corpurilor solide. Cf. fr. stéréométrie. Sursa: DEX '98.

STEREOMETRIE – Ramură a geometriei care studiază determinarea şi măsurarea volumului corpurilor solide; geometrie în spaţiu. Cf. fr. stéréométrie. Sursa: DN.

STEREOMETRIE – Ramură a geometriei care studiază determinarea şi măsurarea volumului corpurilor solide. Cf. fr. stéréométrie. Sursa: DN.

STEREOMETRIE – Ramură a geometriei care se ocupă de studiul figurilor spaţiale; geometrie în spaţiu. Cf. fr. stéréométrie. Sursa: NODEX.

718. STEREOMICROMETRIE – Tehnica măsurării paralaxelor longitudinale pe cupluri de fotograme. Cf. fr. stéréomicrométrie. Sursa: MDN.

719. STEREOTELEMETRIE – Telemetrie bazată pe măsurători stereoscopice. Cf. fr. stéréotélémétrie. Sursa: DN.

– 188 –

-METRIE

STEREOTELEMETRIE – Telemetrie bazată pe măsurători stereoscopice. Cf. fr. stéréotélémétrie. Sursa: MDN.

720. STEREOTOPOMETRIE – Tehnică a determinării coordonatelor în spaţiu şi a întocmirii de planuri topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor. Cf. fr. stéréotopométrie. Sursa: MDN.

721. STIHOMETRIE – Diviziune a unei lucrări literare în versuri. Cf. fr. stichométrie. Sursa: MDN.

722. STILOMETRIE – Folosirea statisticilor pentru studierea faptelor de stil. Cf. fr. stylométrie. Sursa: MDN.

723. STOECHIOMETRIE – Ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinaţii sau în reacţii. Cf. fr. stoechiométrie. Sursa: DEX '98.

STOECHIOMETRIE – Stechiometrie. Sursa: DN.

724. STOICHIOMETRIE – Stoechiometrie. Sursa: DEX '98.

STOICHIOMETRIE – Stechiometrie. Sursa: DN.

STOICHIOMETRIE – Parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanţele care intră în compoziţia elementelor. Cf. fr. stoichiométrie. Sursa: MDN.

T

725. TAHEOMETRIE – Tahimetrie. Cf. fr. tachéométrie. Sursa: DEX '98.

TAHEOMETRIE – Tahimetrie. Cf. fr. tachéométrie. Sursa: DN.

TAHEOMETRIE/TAHIMETRIE – Metodă de măsurare indirectă şi rapidă a unghiurilor, a distanţelor şi a diferenţelor de nivel dintre

– 189 –

-METRIE

anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; celerimetrie, stadimetrie. Cf. fr. tachéométrie. Sursa: MDN.

TAHEOMETRIE – Stadimetrie. Sursa: Sinonime.

726. TAHIMETRIE – Metodă de măsurare a distanţelor şi a diferenţelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. Cf. fr. tachymétrie. Sursa: DEX '98.

TAHIMETRIE – Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanţelor şi a diferenţelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie; taheometrie. Cf.. tachymétrie, cf. gr. tachys – rapid, metron – măsură. Sursa: DN.

TAHIMETRIE – Theometrie. Sursa: MDN.

TAHIMETRIE – Taheometrie. Sursa: DOR.

TAHIMETRIE – Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanţelor şi a diferenţelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie. Cf. fr. tachymétrie. Sursa: NODEX.

TAHIMETRIE – Stadimetrie. Sursa: Sinonime.

727. TAXIMETRIE – Meseria de taximetrist. Cf. taximetru + -ie). Sursa: MDN.

728. TELEBIOMETRIE – Studiu de la distanţă al fenomenelor biologice. Cf. tele- + biometrie. Sursa: DEX '98.

TELEBIOMETRIE – Studiu de la distanţă al fenomenelor biologice. Cf. tele- + biometrie. Sursa: MDN.

729. TELEFONOMETRIE – Operaţie de determinare a calităţilor aparatelor telefonice şi a legăturilor telefonice, la emisiune şi la recepţie, prin comparare cu calităţile anumitor instalaţii de referinţă. Cf. fr. téléphonométrie. Sursa: DEX '98.

– 190 –

-METRIE

TELEFONOMETRIE – Determinarea calităţii transmisiunilor telefonice prin logatomi emişi de unul dintre posturile telefonice. Cf. fr. téléphonométrie. Sursa: DN.

TELEFONOMETRIE – Determinare a calităţii transmisiunilor telefonice prin logatomi emişi de unul dintre posturile telefonice. Cf. fr. téléphonométrie. Sursa: MDN.

730. TELEMETRIE – Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanţelor cu ajutorul telemetrului. Cf. fr. télémétrie. Sursa: DEX '98.

TELEMETRIE – Disciplină având ca obiect măsurarea distanţelor cu ajutorul telemetrului. Cf. fr. télémétrie. Sursa: DN.

TELEMETRIE – Tehnica măsurării ditanţelor cu ajutorul telemetrului. ♦ Metodă de măsurare şi transmitere la distanţă a informaţiei. Cf. fr. télémétrie. Sursa: MDN.

TELEMETRIE – Disciplină care se ocupă cu măsurarea de la distanţă a diferitelor mărimi fizice caracteristice unor procese, fenomene, stări. Cf. fr. télémétrie. Sursa: NODEX.

731. TENSIOMETRIE – Măsurare a tensiunii superficiale a lichidelor. Cf. fr. tensiométrie. Sursa: MDN.

732. TENSOMETRIE – Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformaţiilor în câteva puncte de pe suprafaţa piesei. Cf. fr. tensométrie. Sursa: DEX '98.

TENSOMETRIE – Determinare a tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformaţiilor. Cf. fr. tensométrie, cf. lat. tensus – întins, gr. metron – măsură. Sursa: DN.

TENSOMETRIE – Metodă experimentală de determinare a deformărilor din corpurile solide supuse unor tensiuni mecanice prin măsurarea deformaţiilor liniare. Cf. fr. tensométrie. Sursa: MDN.

– 191 –

-METRIE

TENSOMETRIE – Determinare a tensiunilor pieselor finite supuse la solicitări. Cf. fr. tensométrie. Sursa: NODEX.

733. TERMOMETRIE – Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea temperaturilor. Cf. fr. thermométrie, germ. Thermometrie, engl. thermometry. Sursa: DEX '98.

TERMOMETRIE – Ramură a fizicii care studiază măsurarea temperaturilor. Cf. fr. thermométrie. Sursa: DN.

TERMOMETRIE – 1. Măsurare a variaţiei de temperatură. 2. Ramură a fizicii care studiază metodele de măsurare a temperaturii corpurilor. Cf. fr. thermométrie. Sursa: MDN.

TERMOMETRIE – Ramură a fizicii care studiază metodele de măsurare a temperaturilor. Cf. fr. thermométrie. Sursa: NODEX.

734. TIPOMETRIE – Procedeu mai vechi de reproducere a hărţilor şi figurilor geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice şi clişee. Cf. fr. typométrie. Sursa: DEX '98.

TIPOMETRIE – Procedeu de reproducere de hărţi şi figuri geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice şi clişee. Cf. fr. typométrie. Sursa: DN.

TIPOMETRIE – Procedeu de reproducere de hărţi şi figuri geometrice folosind forme compuse din elemente tipografice şi clişee. Cf. fr. typométrie. Sursa: MDN.

735. TITRIMETRIE – Volumetrie. Cf. fr. titrimétrie. Sursa: DEX '98.

TITRIMETRIE – Disciplină care se ocupă cu metodele de titrare. Cf. fr. titrimétrie. Sursa: DN.

TITRIMETRIE – Disciplină care studiază metodele de titrare a soluţiilor. Cf. fr. titrimétrie. Sursa: MDN.

TITRIMETRIE – Volumetrie. Sursa: Sinonime.

– 192 –

-METRIE

736. TONOMETRIE – 1. Capitol al chimiei fizice care studiază presiunea de vapori a soluţiilor nevolatile, în scopul determinării greutăţii moleculare a substanţelor dizolvate. ♦ Măsurarea presiunii de vapori a unei soluţii. 2. Măsurare a tensiunii (intraoculare). Cf. fr. tonométrie, germ. Tonometrie. Sursa: DEX '98.

TONOMETRIE – 1. Măsurarea presiunii de vapori a unei soluţii. ♦ Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurătorile presiunilor de vapori ai soluţiilor unor substanţe nevolatile. 2. Operaţie de măsurare a tensiunii. Cf. fr. tonométrie, germ. Tonometrie. Sursa: DN.

TONOMETRIE – 1. Procedeu de determinare a greutăţii moleculare prin măsurarea tensiunii de vapori ai soluţiilor unor substanţe nevolatile. ♢ studiu al soluţiilor bazat pe acest procedeu. 2. Măsurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; măsurare a tensiunii intraoculare. Cf. fr. tonométrie, germ. Tonometrie. Sursa: MDN.

737. TOPOMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor şi a calculelor necesare pentru întocmirea hărţilor şi a planurilor. Cf. fr. topométrie. Sursa: DEX '98.

TOPOMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica efectuării măsurătorilor şi a calculelor necesare în topografie. Cf. fr. topométrie, cf. gr. topos – loc, metron – măsură. Sursa: DN.

TOPOMETRIE – Ramură a topografiei, având ca obiect tehnica măsurătorilor şi a calculelor necesare întocmirii hărţilor şi a planurilor. Cf. fr. topométrie. Sursa: MDN.

TOPOMETRIE – Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica efectuării măsurătorilor şi calculelor necesare pentru întocmirea hărţilor şi a planurilor topografice. Cf. fr. topométrie. Sursa: NODEX.

– 193 –

-METRIE

738. TORACOMETRIE – Măsurare a diametrelor şi a perimetrului toracelui. Cf. fr. thoracométrie, cf. gr. thorax – torace, metron – măsură. Sursa: DN.

TORACOMETRIE – Măsurare a diametrelor şi a perimetrului toracelui. Cf. fr. thoracométrie, cf. gr. thorax – torace, metron – măsură. Sursa: MDN.

739. TRIBOMETRIE – Măsurare a intensităţii frecării. Cf. fr. tribométrie, cf. gr. tribein – a freca, metron – măsură. Sursa: DN.

TRIBOMETRIE – Măsurare a intensităţii frecării dintre corpuri. Cf. fr. tribométrie. Sursa: MDN.

740. TRIGONOMETRIE – Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea proprietăţilor funcţiilor trigonometrice, a relaţiilor dintre aceste funcţii şi a relaţiilor dintre laturile şi unghiurile unui triunghi. Din fr. trigonométrie. Sursa: DEX `98.

TRIGONOMETRIE – Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relaţiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ♦ Trigonometrie plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relaţiilor dintre laturile şi unghiurile triunghurilor plane. ♦ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relaţiilor dintre laturile şi unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. Cf. fr. trigonométrie (cf gr.). Sursa: DLRM.

TRIGONOMETRIE – Ramură a matematicii care studiază relaţiile metrice dintre laturile şi unghiurile unui triunghi. Cf. fr. trigonométrie, cf. gr. trigonom – triunghi, metron – măsură. Sursa: DN.

TRIGONOMETRIE – Ramură a matematicii care studiază proprietăţile funcţiilor trigonometrice şi relaţiile dintre ele. Cf. fr. trigonométrie. Sursa: MDN.

– 194 –

-METRIE

TRIGONOMETRIE – Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul relaţiilor metrice dintre laturile şi unghiurile triunghiurilor. Cf. lat. trigonometria, fr. trigonométrie. Sursa: NODEX.

741. TURBIDIMETRIE – Metodă de analiză pentru determinarea concentraţiei unui component dintr-o soluţie, folosind intensitatea tulburelii obţinute prin adăugarea unui reactiv. Cf. fr. turbidimétrie. Sursa: DN.

TURBIDIMETRIE – Metodă de analiză pentru determinarea concentraţiei unui component dintr-o soluţie pe baza turbidităţii, prin adăugarea unui reactiv. Cf. fr. turbidimétrie. Sursa: MDN.

U

742. URANOMETRIE – Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanţelor interastrale. Cf. fr. uranométrie. Sursa: DEX '98.

URANOMETRIE – Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanţelor interastrale. Cf. fr. uranométrie. Sursa: DN.

URANOMETRIE – Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanţelor interastrale. Cf. fr. uranométrie. Sursa: MDN.

V

743. VISCOZIMETRIE – Parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea viscozităţii fluidelor. Cf. fr. viscosimetrie. Sursa: DN.

VISCOZIMETRIE – Parte a fizici cu măsurarea viscozităţii fluidelor. Cf. fr. viscosimetrie. Sursa: MDN.

– 195 –

-METRIE

VISCOZIMETRIE – Ştiinţă care se ocupă cu studiul metodelor şi procedeelor de măsurare a viscozităţii. Cf. fr. viscosimétrie. Sursa: NODEX.

744. VOLUMETRIE – Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice; titrimetrie. Cf. fr. volumétrie. Sursa: DEX '98.

VOLUMETRIE – Măsurare a volumelor. ♦ Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. Cf. fr. volumétrie. Sursa: DN.

VOLUMETRIE – 1. Măsurare a volumelor. ♦ Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. 2. Mărime (ca volum). Cf. fr. volumétrie. Sursa: MDN.

VOLUMETRIE – 1. Compartiment al chimiei analitice care se ocupă cu stabilirea volumelor unor substanţe. Cf. fr. volumétrie. Sursa: NODEX.

VOLUMETRIE – Titrimetrie. Sursa: Sinonime.

WXY

Z

745. ZAHARIMETRIE – Metodă de verificare a concentraţiei soluţiilor de zaharoză cu ajutorul zaharimetrului. Cf. fr. saccharimétrie. Sursa: DEX '98.

– 196 –

-METRIE

ZAHARIMETRIE – Metodă de determinare a concentraţiei soluţiilor de zahăr cu ajutorul zaharimetrului. Cf. fr. saccharimétrie. Sursa: DN.

ZAHARIMETRIE – Metodă de determinare a concentraţiei soluţiilor de zahăr cu ajutorul zaharimetrului. Cf. fr. saccharimétrie. MDN.

ZAHARIMETRIE – Metodă de stabilire a concentraţiei de zaharoză într-o soluţie cu ajutorul zaharimetrului. Cf. fr. saccharimétrie. Sursa: NODEX.

746. ZOOMETRIE – Studiul dimensiunilor animale. Cf. it. zoometria. Sursa: DN.

ZOOMETRIE – Parte a zootehniei care are ca obiect măsurarea animalelor. Cf. it. zoometria. Sursa: MDN.

– 197 –

-SCOPIE

-SCOP – Element secund de compunere savantă cu sensul „(persoană, aparat) care examinează”, „care observă, priveşte”. Cf. fr. -scope, it. -scopo, cf. gr. skopein – a privi. Sursa: DN.

-SCOP, -SCOPIE – „Examinare”, „explorare”, „imagine”. Cf. fr. scope, -scopie, cf. gr. skopos, skopia. Sursa: MDN.

– 199 –

-SCOPIE

A

747. ABDOMINOSCOPIE – Examinare a cavităţii şi a organelor abdominale. Cf. fr. abdominoscopie. Sursa: MDN.

748. ACTINOSCOPIE – Examen optic al unui organ sau ţesut prin transparenţă sau difuziune. Cf. fr. actinoscopie. Sursa: MDN.

749. AEROCISTOSCOPIE – Examinare a vezicii urinare prin introducerea de aer, cu aerocistoscopul, pentru distensia organului. Cf. engl. aerocystoscopy. Sursa: MDN.

750. AEROSCOPIE – Investigare a condiţiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului. Cf. germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy. Sursa: MDN.

751. AMNIOSCOPIE – Examen endoscopic al lichidului şi al cavităţii amniotice. Cf. fr. amnioscopie. Sursa: MDN.

752. ANGIOFLUOROSCOPIE – Radioscopie a vaselor sangvine bazată pe apariţia unei fluorescenţe cutanate după injectarea cu fluoresceină. Cf. fr. angiofluoroscopie. Sursa: MDN.

753. ANGIOSCOPIE – Examen al vaselor capilare cu ajutorul angioscopului. Cf. fr. angioscopie. Sursa: MDN.

754. ANUSCOPIE – Examinarea canalului anal cu ajutorul anuscopului. Cf. fr. anuscopie. Sursa: DN.

ANUSCOPIE – Examinarea canalului anal cu anuscopul. Cf. fr. anuscopie. Sursa: MDN.

755. ARHIEPISCOPIE – 1. Eparhie condusă de un arhiepiscop; arhidieceză, arhiepiscopat. 2. Funcţie de arhiepiscop. 3. Reşedinţă a unui arhiepiscop. Din sl. arhiepiskopija. Sursa: DEX `98.

– 201 –

-SCOPIE

ARHIEPISCOPIE – 1. Eparhie condusă de un arhiepiscop. 2. Funcţie de arhiepiscop. 3. Reşedinţă a unui arhiepiscop. Cf. sl. arhiepiskopija. Sursa: NODEX.

ARHIEPISCOPIE – 1. (Transilv.) arhidieceză. (Sediul ~.) 2. Arhiepiscopat. (A primit ~ de ...). Sursa: Sinonime.

756. ARTROSCOPIE – Examinare a leziunilor unei articulaţii cu ajutorul artroscopului. Cf. germ. Arthroskopie, engl. arthroscopy. Sursa: MDN.

757. ASTROSCOPIE – Examinarea bolţii cereşti. Cf. germ. Astroskopie. Sursa: DN.

ASTROSCOPIE – Examinare a bolţii cereşti. Cf. germ. Astroskopie. Sursa: MDN.

758. ASTROSPECTROSCOPIE – Cercetarea spectrelor aştrilor pentru a deduce componenţa şi stările fizice ale acestora. Cf. fr. astrospectroscopie. Sursa: DN.

ASTROSPECTROSCOPIE – Cercetare a spectrelor aştrilor pentru a deduce componenţa şi stările fizice ale acestora. Cf. fr. astrospectroscopie. Sursa: MDN.

759. AUTOSCOPIE – Simptom al unor boli care constă în aceea că bolnavul crede că se vede pe sine însuşi în faţa lui. Cf. fr. autoscopie, cf. gr. autos – însuşi, skopein – a privi. Sursa: DN.

AUTOSCOPIE – 1. Observaţie asupra propriei persoane. 2. Simptom al unor boli, prin halucinaţie al cărei obiect este imaginea vizuală a propriului corp (în timpul agoniei, în clipa morţii etc.) Cf. fr. autoscopie. Sursa: MDN.

– 202 –

-SCOPIE

B

760. Baciliscopíe – s.f. Sursa: DOR.

761. BACILOSCOPIE – Căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excreţiile şi în produsele patologice ale unui bolnav. Cf. fr. bacilloscopie. Sursa: DN.

BACILOSCOPIE – Test de căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excreţiile şi în produsele patologice. Cf. fr. bacilloscopie. Sursa: MDN.

762. BACTERIOSCOPIE – Examen al unui preparat microscopic, pentru a depista prezenţa bacteriilor. Cf. fr. bactérioscopie, cf. gr. bakterion – bastonaş, skopein – a vedea. Sursa: DN.

BACTERIOSCOPIE – Examen al unui preparat microscopic pentru a depista prezenţa bacteriilor. Cf. fr. bactérioscopie. Sursa: MDN.

763. BIOMICROSCOPIE – Studiul ţesuturilor vii la microscop. ♦ Examinare cu un microscop special a diferitelor părţi ale ochiului. Cf. fr. biomicroscopie. Sursa: DN.

BIOMICROSCOPIE – 1. Studiul ţesuturilor vii la microscop. 2. Examinare cu un microscop special a diferitelor părţi ale ochiului. Cf. fr. biomicroscopie. Sursa: MDN.

764. BIOSCOPIE – Observare a proceselor vitale; studiul vieţii pe bază de observaţii. Cf. engl. bioscopy. Sursa: MDN.

765. BIOSPECTROSCOPIE – Examinare a ţesuturilor vii cu spectroscopul. Cf. bio- + spectroscopie. Sursa: MDN.

766. BRONHOSCOPIE – Examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. Cf. fr. bronchoscopie. Sursa: DEX '98.

– 203 –

-SCOPIE

BRONHOSCOPIE – Examinare vizuală a interiorului bronhiilor. Cf. fr. bronchoscopie, cf. gr. bronchos – trahee, skopein – a privi. Sursa: DN.

BRONHOSCOPIE – Examinare vizuală a interiorului bronhiilor, cu bronhoscopul. Cf. fr. bronchoscopie. Sursa: MDN.

BRONHOSCOPIE – Examinare vizuală a bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului. Cf. fr. bronchoscopie. Sursa: NODEX.

C

767. CAPILAROSCOPIE – Studiul aspectului vaselor capilare. Cf. fr. capillaroscopie. Sursa: DEX '98.

CAPILAROSCOPIE – Metodă de observaţie a circulaţiei capilare cu ajutorul unui microscop special. Cf. fr. capillaroscopie. Sursa: DN.

CAPILAROSCOPIE – Metodă de observaţie a circulaţiei capilare. Cf. fr. capillaroscopie. Sursa: MDN.

CAPILAROSCOPIE – Metodă de cercetare a capilarelor sangvine din ţesuturile vii. Cf. fr. capillaroscopie. Sursa: NODEX.

768. CARDIOSCOPIE – Examinare a bătăilor inimii cu ajutorul cardioscopului. Cf. fr. cardioscopie. Sursa: DEX '98.

CARDIOSCOPIE – Examinare a contracţiilor inimii cu ajutorul cardioscopului. Cf. fr. cardioscopie. Sursa: DN.

CARDIOSCOPIE – Examinare a contracţiilor inimii la cardioscop. Cf. fr. cardioscopie. Sursa: MDN.

CARDIOSCOPIE – Examinare a activităţii inimii cu ajutorul cardioscopului. Cf. fr. cardioscopie. Sursa: NODEX.

– 204 –

-SCOPIE

769. CAVERNOSCOPIE – Examinare a cavităţilor pulmonare cu cavernoscopul. Cf. fr. cavernoscopie. Sursa: MDN.

770. CEFALOSCOPIE – Examinare a capului. Cf. fr. céphaloscopie. Sursa: DEX '98.

CEFALOSCOPIE – Examinare a capului. Cf. fr. céphaloscopie, cf. gr. kephale – cap, skopein – a privi. Sursa: DN.

CEFALOSCOPIE – Examinare a capului. Cf. fr. céphaloscopie. Sursa: MDN.

CEFALOSCOPIE – Examinare a cutiei craniene. Cf. fr. céphaloscopie. Sursa: NODEX.

771. CELIOSCOPIE – Metodă de examinare a interiorului cavităţii abdominale; peritonescopie. Cf. fr. coelioscopie. Sursa: DEX '98.

CELIOSCOPIE – Metodă de explorare vizuală a cavităţii abdominale cu ajutorul unui dispozitiv optic. Cf. fr. coelioscopie, cf. gr. koilia - pântece, skopein - a privi. Sursa: DN.

CELIOSCOPIE – Examen endoscopic al cavităţii abdominale cu ajutorul celioscopului. Cf. fr. coelioscopie. Sursa: MDN.

CELIOSCOPIE – Laparoscopie, peritoneoscopie. (Prin ~ se examinează interiorul cavităţii abdominale.) Sursa: Sinonime.

772. CHERATOSCOPIE – Schiascopie. Cf. fr. kératoscopie. Sursa: DN.

CHERATOSCOPIE – Schiascopie. Cf. fr. kératoscopie. Sursa: MDN.

773. CINESCOPIE s. f. metodă medicală de determinare a refracţiei oculare. (< fr. kinescopie). Sursa: MDN.

774. CISTOSCOPIE – Examinare a vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului. Cf. fr. cystoscopie. Sursa: DEX '98.

– 205 –

-SCOPIE

CISTOSCOPIE – Examen endoscopic al vezicii urinare. Cf. fr. cystoscopie. Sursa: DN.

CISTOSCOPIE – Examen endoscopic al vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului. Cf. fr. cystoscopie. Sursa: DN.

CISTOSCOPIE – Examinare a vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului. Cf. fr. cystoscopie. Sursa: NODEX.

775. CITOSCOPIE – Citodiagnostic. Cf. fr. cytoscopie. Sursa: DEX '98.

CITOSCOPIE – Citodiagnostic. Cf. fr. cytoscopie, cf. gr. kytos – celulă, skopein – a privi. Sursa: DN.

CITOSCOPIE – Citodiagnostic. Cf. fr. cytoscopie. Sursa: MDN.

CITOSCOPIE – Citodiagnostic. Sursa: Sinonime.

776. COLEDOCOSCOPIE – Examinare directă a canulului coledoc cu ajutorul coledocoscopului. Cf. fr. cholédochoscopie. Sursa: MDN.

777. COLONOSCOPIE – Tehnică endoscopică destinată examinării colonului. Cf. fr. côlonoscopie. Sursa: MDN.

778. COLPOSCOPIE – Examen medical optic direct al vaginului şi al colului uterin cu ajutorul colposcopului. Cf. fr. colposcopie. Sursa: DEX '98.

COLPOSCOPIE – Examinare vizuală a vaginului şi a colului uterin. Cf. fr. colposcopie, cf. gr. kolpos – vagin, skopein – a privi. Sursa: DN.

COLPOSCOPIE – Examinare vizuală a vaginului şi a colului uterin. Cf. fr. colposcopie. Sursa: MDN.

779. CONOSCOPIE – Observare a fenomenului de polarizare cromatică. Cf. fr. conoscopie. Sursa: DN.

– 206 –

-SCOPIE

CONOSCOPIE – Observare a fenomenului de polarizare cromatică. Cf. fr. conoscopie. Sursa: MDN.

780. COPROSCOPIE – Examen (microscopic) al materiilor fecale. Din fr. coproscopie. Sursa: DEX `98.

COPROSCOPIE – Examen (microscopic) al fecalelor. Cf. gr. kopros – excrement, skopein – a privi. Sursa: DN.

COPROSCOPIE – Examen (microscopic) al fecalelor. Cf. fr. coproscopie. Sursa: MDN.

781. CRANIOSCOPIE – Disciplină care îşi propune să determine calităţile intelectuale şi morale după forma craniului. Frenologie. ♦ Examinare a craniului. Cf. fr. crânioscopie, cf. gr. kranion - craniu, skopein - a privi. Sursa: DN.

CRANIOSCOPIE – 1. Disciplină care determină calităţile morale şi intelectuale pe baza examinării formei craniului. 2. Examinare a craniului. Cf. fr. crânioscopie. Sursa: MDN.

782. CRESTOSCOPIE – Metodă de examinare microscopică a traseului marginilor unei creste papilare în scopul descoperirii formelor particulare identificatoare, în criminalistică. Cf. creastă + -scopie. Sursa: MDN.

783. CRIOSCOPIE – Metodă de determinare a greutăţii moleculare a unei substanţe prin măsurarea coborârii temperaturii de solidificare a acelei substanţe într-un solvent. Cf. fr. cryoscopie. Sursa: DEX '98.

CRIOSCOPIE – Metodă de determinare a greutăţii moleculare a unei substanţe prin măsurarea coborârii temperaturii de solidificare a acelei substanţe într-un solvent; criometrie. Cf. fr. cryoscopie, cf. gr. kryos - frig, skopein - examinare. Sursa: DN.

CRIOSCOPIE – Criometrie. Cf. fr. cryoscopie. Sursa: MDN.

– 207 –

-SCOPIE

CRIOSCOPIE – Metodă de determinare a greutăţii moleculare a unei substanţe. Cf. r. cryoscopie. Sursa: NODEX.

784. CRIPTOSCOPIE – Examen optic cu ajutorul criptoscopului. Cf. germ. Kryptoscopie. Sursa: MDN.

785. CROMOCISTOSCOPIE – Examinare cu cistoscopul a funcţiunii renale şi a permeabilităţii ureterelor cu ajutorul injectării intravenoase a unei substanţe colorante care se elimină prin urină. Cf. fr. chromocystoscopie. Sursa: DEX '98.

CROMOCISTOSCOPIE – Examinare cu cistoscopul a funcţiunii renale şi a permeabilităţii ureterelor cu ajutorul unei substanţe de contrast. Cf. fr. chromocystoscopie. Sursa: DN.

786. CROMOSCOPIE – Studiul culorii unui lichid organic, care suferă modificări în cazuri de boală. Cf. fr. chromoscopie. Sursa: DN.

CROMOSCOPIE – Studiul culorii unui lichid organic, care suferă modificări în cazuri de boală. Cf. fr. chromoscopie. Sursa: MDN.

D

787. DACTILOSCOPIE – Procedeu de identificare a persoanelor pe baza amprentelor digitale, folosit în antropologie şi în medicina judiciară. Cf. fr. dactiloscopie. Sursa: DEX '98.

DACTILOSCOPIE – Metodă de identificare a persoanelor prin examinarea amprentelor digitale. Cf. fr. dactyloscopie, cf. gr. daktylos – deget, skopein – a examina. Sursa: DN.

DACTILOSCOPIE – Procedeu de identificare cu ajutorul amprentelor digitale. Cf. fr. dactyloscopie. Sursa: MDN.

– 208 –

-SCOPIE

DACTILOSCOPIE – Metodă de identificare a persoanelor pe baza examinării amprentelor digitale, aplicată, mai ales, în criminalistică. Cf. fr. dactyloscopie. Sursa: NODEX.

788. DEFECTOSCOPIE – Ansamblu de procedee folosite pentru examinarea materialelor şi a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora. Cf. fr. défectoscopie. Sursa: DEX '98.

DEFECTOSCOPIE – Examinare a structurii materialelor sau a diferitelor piese pentru a descoperi defectele lor. Cf. fr. défectoscopie, cf. lat. defectus – defect, gr. skopein – a privi. Sursa: DN.

DEFECTOSCOPIE – Examinare a structurii materialelor sau a diferitelor piese în scopul descoperirii unor eventuale defecte. Cf. fr. défectoscopie. Sursa: MDN.

789. DEMOSCOPIE – Metodă de sondare a opiniei publice prin întrebări cu ajutorul datelor statistice. Cf. germ. Demoskopie, fr. démoscopie < gr. demos – popor, skopein – a privi. Sursa: DN.

DEMOSCOPIE – Metodă de sondare a opiniei publice, prin întrebări, cu ajutorul datelor statistice. Cf. fr. démoscopie. MDN.

790. DERMATOSCOPIE – Examen microscopic al suprafeţei pielii cu ajutorul unui microscop special. Cf. fr. dermatoscopie, cf. gr. derma - piele, skopein - a privi. Sursa: DN.

DERMATOSCOPIE – Examen microscopic al suprafeţei pielii. Cf. fr. dermatoscopie. Sursa: MDN.

791. DEUTEROSCOPIE – Halucinaţie care prezintă bolnavului imaginea sa dedublată. Cf. fr. deutéroscopie. Sursa: DN.

DEUTEROSCOPIE – Halucinaţie în cadrul căreia bolnavul vede imaginea sa dedublată. Cf. fr. deutéroscopie. Sursa: MDN.

– 209 –

-SCOPIE

792. DIAFANOSCOPIE – Examen al cavităţilor interne ale corpului prin transparenţă sub acţiunea unei surse luminoase; diascopie. Cf. fr. diaphanoscopie. Sursa: DN.

DIAFANOSCOPIE – Examen al cavităţilor interne ale corpului prin transparenţă sub acţiunea unei surse luminoase; diascopie. Cf. fr. diaphanoscopie. Sursa: MDN.

793. DIASCOPIE – 1. Diafanoscopie. 2. Proiectare cu ajutorul diascopului. Cf. fr. diascopie. Sursa: DN.

DIASCOPIE – 1. Diafanoscopie. 2. Proiectare cu ajutorul diascopului. Cf. fr. diascopie. Sursa: MDN.

794. Diazoscopie – s.f. Sursa: DOR.

795. DUODENOSCOPIE – Examinare a duodenului. Cf. lat. duodenum – duoden, gr. skopein – a privi. Sursa: DN.

DUODENOSCOPIE – Examinare a duodenului. Cf. fr. duodénoscopie. Sursa: MDN.

E

796. EBULIOSCOPIE – Metodă fizico-chimică de determinare a maselor moleculare ale componentelor dizolvate dintr-o soluţie, care se bazează pe proprietatea soluţiilor de a fierbe la temperaturi mai înalte decât dizolvantul pur. Cf. fr. ébullioscopie. Sursa: DEX '98.

EBULIOSCOPIE – Ebuliometrie. Cf. fr. ébullioscopie. Sursa: DN.

EBULIOSCOPIE – Metodă de determinare a temperaturilor de fierbere; ebuliometrie. Cf. fr. ébullioscopie. Sursa: MDN.

797. ECOSCOPIE – Imagine obţinută cu ecoscopul. Cf. fr. échoscopie. Sursa: DEX '98.

– 210 –

-SCOPIE

ECOSCOPIE – Imagine obţinută la ecoscop. Cf. fr. échoscopie. Sursa: MDN.

798. ELECTROBIOSCOPIE – Metodă medicală de stabilire, cu ajutorul curentului electric, a prezenţei sau absenţei vieţii. Cf. electro- + bioscopie. Sursa: MDN.

799. ELECTROCARDIOSCOPIE – Examinare cu electrocardioscopul. Cf. fr. électrocardioscopie. Sursa: DEX '98.

ELECTROCARDIOSCOPIE – Examinare pe un ecran a curbelor electrice ale inimii proiectate de electrocardioscop. Cf. fr. électrocardioscopie. Sursa: DN.

ELECTROCARDIOSCOPIE – Examinare pe un ecran a curbelor electrice ale inimii proiectate de electrocardioscop. Cf. fr. électrocardioscopie. Sursa: MDN.

800. ELECTROFLUORESCOPIE – Electrocardiografie fluorescopică. Cf. electro- + fluorescopie. Sursa: MDN.

801. ELECTRONOMICROSCOPIE – Metodă de studiere a preparatelor histologice cu ajutorul microscopului electronic. Cf. fr. électronmicroscopie. Sursa: DEX '98.

ELECTRONOMICROSCOPIE – Metodă modernă de studiere a preparatelor histologice cu ajutorul microscopului electronic. Cf. fr. électronmicroscopie. Sursa: DN.

ELECTRONOMICROSCOPIE – Metodă modernă de studiere a preparatelor histologice cu ajutorul microscopului electronic. Cf. fr. électronmicroscopie. Sursa: MDN.

802. ELECTROSCOPIE – Disciplină care se ocupă cu studiul electroscoapelor şi al aplicaţiilor lor. Cf. fr. électroscopie. Sursa: DEX '98.

– 211 –

-SCOPIE

ELECTROSCOPIE – Disciplină care se ocupă cu studiul electroscoapelor şi al aplicaţiilor lor. Cf. fr. électroscopie. Sursa: DN.

ELECTROSCOPIE – Disciplină care studiază electroscoapele şi aplicaţiilor lor. Cf. fr. électroscopie. Sursa: MDN.

ELECTROSCOPIE – Disciplină care se ocupă cu studiul electroscoapelor şi al aplicării lor. Cf. fr. électroscopie. Sursa: NODEX.

803. ENCEFALOSCOPIE – Examinare endoscopică a encefalului. Cf. fr. encéphaloscopie. Sursa: MDN.

804. ENDODIASCOPIE – Examinare a cavităţilor corpului cu ajutorul endodiascopului. Cf. fr. endodiascopie, cf. gr. endon - înăuntru, dia - prin, skopein - a privi. Sursa: DN.

ENDODIASCOPIE – Examinare a cavităţilor corpului cu endodiascopul. Cf. fr. endodiascopie. Sursa: MDN.

805. ENDOSCOPIE – Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. Cf. fr. endoscopie. Sursa: DEX '98.

ENDOSCOPIE – Examinare a interiorului anumitor organe cu ajutorul endoscopului. Cf. fr. endoscopie, cf. gr. endon - înăuntru, skopein - a privi. Sursa: DN.

ENDOSCOPIE – Examinare a interiorului anumitor organe cavitare sau tubulare cu ajutorul endoscopului. Cf. fr. endoscopie. MDN.

ENDOSCOPIE – Metodă de examinare cu ajutorul endoscopului. Cf. fr. endoscopie, germ. Endoskopie. Sursa: NODEX.

806. ENTEROSCOPIE – Examinare a intestinului cu ajutorul enteroscopului. Cf. fr. entéroscopie. Sursa: DN.

– 212 –

-SCOPIE

ENTEROSCOPIE – Examinare a intestinului cu ajutorul enteroscopului. Cf. fr. entéroscopie. Sursa: MDN.

807. ENTOSCOPIE – Examen al capilarelor retinei proprii. Cf. fr. entoscopie. Sursa: MDN.

808. EPISCOPIE – Teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop; eparhie. ♦ Reşedinţa episcopului; episcopat. Din ngr. episkopía. Sursa: DEX `98.

EPISCOPIE – Proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. Cf. fr. épiscopie. Sursa: DN.

EPISCOPIE – Proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. Cf. fr. épiscopie. Sursa: MDN.

EPISCOPIE – 1. Funcţie de episcop; episcopat. 2. Perioada de timp în care un episcop îşi deţine funcţia. 3. Diviziune administrativă bisericească condusă de un episcop; eparhie. 4. Sediul episcopului. Cf. ngr. episkopía. Sursa: NODEX.

EPISCOPIE – Dieceză, eparhie, episcopat, vlădicie. Sursa: Sinonime.

809. ESOFAGOSCOPIE – Explorarea endoscopică a esofagului. Cf. fr. oesophagoscopie, cf. gr. oesophagos - esofag, skopein - a privi. Sursa: DN.

ESOFAGOSCOPIE – Explorare endoscopică a esofagului cu ajutorul esofagoscopului. Cf. fr. oesophagoscopie. Sursa: MDN.

810. EUTISCOPIE – Metodă medicală prin care se urmăreşte forţarea maculei ochiului să funcţioneze normal. Cf. fr. euthyscopie. Sursa: MDN.

– 213 –

-SCOPIE

F

811. FACOSCOPIE – Procedeu de examinare a ochiului cu ajutorul facoscopului. Cf. fr. phacoscopie. Sursa: DN.

FACOSCOPIE – Procedeu de examinare a ochiului cu facoscopul. Cf. fr. phacoscopie. Sursa: MDN.

812. FARINGOSCOPIE – Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. Cf. fr. pharyngoscopie. Sursa: DEX '98.

FARINGOSCOPIE – Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. Cf. fr. pharyngoscopie. Sursa: DN.

FARINGOSCOPIE – Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. Cf. fr. pharyngoscopie. Sursa: MDN.

FARINGOSCOPIE – Metodă de examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. Cf. fr. pharyngoscopie. Sursa: NODEX.

813. FETOSCOPIE – Examen endoscopic al fetusului, pentru detectarea unor malformaţii congenitale. Cf. feto- + -scopie. Sursa: MDN.

814. FIBROSCOPIE – Examen endoscopic cu ajutorul fibroscopului. Cf. fr. fibroscopie. Sursa: MDN.

815. FLUOROSCOPIE – 1. Determinare vizuală a intensităţii fluorescenţei cu ajutorul fluoroscopului. 2. Examen radiologic făcut cu ajutorul fluoroscopului. Cf. fr. fluoroscopie. Sursa: DN.

FLUOROSCOPIE – 1. Determinare vizuală a intensităţii fluorescenţei cu fluoroscopul. 2. Examen radiologic al fluorescenţei tegumentelor la razele ultraviolete. Cf. fr. fluoroscopie. Sursa: MDN.

816. FONENDOSCOPIE – 1. Ascultare a zgomotelor cardiace cu fonendoscopul. 2. Delimitare a unui organ anatomic cu

– 214 –

-SCOPIE

fonendoscopul, la nivelul acestuia. Cf. fr. phonendoscopie. Sursa: MDN.

817. FONOSCOPIE – Înregistrare fotografică a zgomotelor inimii. Cf. fr. phonoscopie. Sursa: MDN.

818. FOTOCOLPOSCOPIE – Colposcopie cu înregistrarea fotografică a imaginilor. Cf. foto- + colposcopie. Sursa: MDN.

819. FOTOLAPAROSCOPIE – Laparoscopie cu înregistrare fotografică a imaginilor. Cf. foto- + laparoscopie. Sursa: MDN.

820. FOTOMICROSCOPIE – Înregistrare fotografică a preparatelor microscopice. Cf. fr. photomicroscopie. Sursa: DEX '98.

FOTOMICROSCOPIE – Înregistrare fotografică a preparatelor microscopice. Cf. fr. photomicroscopie. Sursa: DN.

FOTOMICROSCOPIE – Metodă de înregistrare fotografică a preparatelor microscopice. Cf. fr. photomicroscopie. Sursa: MDN.

FOTOMICROSCOPIE – Procedeu de fotografiere a preparatelor microscopice. Cf. fr. photomicroscopie. Sursa: NODEX.

FOTOMICROSCOPIE – Microfotografie. Sursa: Sinonime.

G

821. GASTROSCOPIE – Examen vizual al interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului (introdus în stomac prin esofag). Cf. fr. gastroscopie. Sursa: DEX '98.

GASTROSCOPIE – Examinare a stomacului cu ajutorul gastroscopului. Cf. fr. gastroscopie, cf. gr. gaster – stomac, skopein – a privi. Sursa: DN.

– 215 –

-SCOPIE

GASTROSCOPIE – examinare optică a interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului. Cf. fr. gastroscopie. Sursa: MDN.

GASTROSCOPIE – Examinare medicală a interiorului stomacului cu ajutorul gastroscopului. Cf. fr. gastroscopie. Sursa: NODEX.

822. GEOSCOPIE – Pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfinţitul şi răsăritul Soarelui. Cf. fr. géoscopie, cf. gr. ge – pământ, skopein – a examina]. Sursa: DN.

GEOSCOPIE – Pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfinţitul şi răsăritul Soarelui. Cf. fr. géoscopie. Sursa: MDN.

823. GONIOSCOPIE – Examen oftalmologic al unghiului între iris şi cornee, cu ajutorul gonioscopului. Cf. fr. gonioscopie. Sursa: MDN.

824. GRAFOSCOPIE – Studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. Cf. fr. graphoscopie, cf. gr. graphein – a scrie, skopein – a privi. Sursa: DN.

GRAFOSCOPIE – Studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. Cf. fr. graphoscopie. Sursa: MDN.

825. GRIZUSCOPIE – Determinarea aproximativă a conţinutului de grizu dintr-o mină. Cf. fr. grisouscopie. Sursa: DN.

GRIZUSCOPIE – Grizumetrie. Cf. fr. grisouscopie. Sursa: MDN.

H

826. Heautoscopie – s.f. Sursa: DOR.

827. Helmintoscopie – s.f. Sursa: DOR.

– 216 –

-SCOPIE

828. HEMATOSCOPIE – Examinare a sângelui la microscop. Cf. fr. hématoscopie. Sursa: DEX '98.

HEMATOSCOPIE – Examinare a sângelui. Cf. fr. hématoscopie. Sursa: DN.

HEMATOSCOPIE – Examinare a sângelui la microscop. Cf. fr. hématoscopie. Sursa: MDN.

829. HEMATOSPECTROSCOPIE – Examinare a sângelui cu ajutorul spectroscopului. Cf. fr. hématospectroscopie. Sursa: DEX '98.

HEMATOSPECTROSCOPIE – Examinare a sângelui cu ajutorul spectroscopului. Cf. fr. hématospectroscopie. Sursa: DN.

830. HEMOCRIOSCOPIE – Determinare a punctului de îngheţare a sângelui. Cf. engl. hemocryoscopy. Sursa: MDN.

831. HIDROSCOPIE – Higrometrie. Cf. fr. hygroscopie. Sursa: MDN.

832. HIGROSCOPIE – Higrometrie. Cf. fr. hygroscopie. Sursa: DEX '98.

HIGROSCOPIE – Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studierea metodelor tehnice pentru determinarea umidităţii aerului atmosferic; higrometrie. Cf. fr. hygroscopie. Sursa: NODEX.

833. HISTEROSCOPIE – Examinare vizuală a cavităţii uterine cu ajutorul unui instrument special. Cf. fr. hystéroscopie. Sursa: DEX '98.

HISTEROSCOPIE – Examinare a cavităţii uterine cu ajutorul unui instrument optic special. Cf. fr. hystéroscopie, cf. gr. hystera – uter, skopein – a privi. Sursa: DN.

HISTEROSCOPIE – Examinare a cavităţii uterine cu ajutorul histeroscopului. Cf. fr. hystéroscopie. Sursa: MDN.

– 217 –

-SCOPIE

I

834. IRIDOSCOPIE – Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. Cf. fr. iridoscopie. Sursa: DEX '98.

IRIDOSCOPIE – Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. Cf. fr. iridoscopie. Sursa: DN.

IRIDOSCOPIE – Examinare a irisului cu iridoscopul. Cf. fr. iridoscopie. Sursa: MDN.

835. IRIGOSCOPIE – Examen radiologic al colonului după introducerea unei substanţe de contrast pe cale rectală. Cf. fr. irrigoscopie. Sursa: DEX '98.

IRIGOSCOPIE – Examen radiologic al colonului făcut cu ajutorul unei substanţe de contrast prin rect. Cf. fr. irrigoscopie, cf. lat. irrigare – a iriga, gr. skopein – a privi. Sursa: DN.

IRIGOSCOPIE – Examen radiologic al colonului după introducerea unei substanţe de contrast prin rect. Cf. fr. irrigoscopie. Sursa: MDN.

JKL

836. LAPAROSCOPIE – Metodă de investigare a cavităţii abdominale şi a organelor abdominale cu un instrument optic. Cf. fr. laparoscopie. Sursa: DEX '98.

LAPAROSCOPIE – Examinare a cavităţii abdominale cu ajutorul laparoscopului. Cf. fr. laparoscopie, cf. gr. lapara – abdomen, skopein – a privi. Sursa: DN.

– 218 –

-SCOPIE

LAPAROSCOPIE – Examinare a cavităţii abdominale cu ajutorul laparoscopului; peritoneoscopie. Cf. fr. laparoscopie. Sursa: MDN.

LAPAROSCOPIE – Metodă de examinare a cavităţii abdominale cu ajutorul laparoscopului. Cf. fr. laparoscopie. Sursa: NODEX.

LAPAROSCOPIE – Celioscopie. Sursa: Sinonime.

837. LARINGOSCOPIE – Examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului. Cf. fr. laryngoscopie. Sursa: DEX '98.

LARINGOSCOPIE – Examinare optică a laringelui cu ajutorul laringoscopului. Cf. fr. laryngoscopie. Sursa: DN.

LARINGOSCOPIE – Examinare optică a laringelui cu laringoscopul. Cf. fr. laryngoscopie. Sursa: MDN.

LARINGOSCOPIE – Examinare a laringelui cu ajutorul laringoscopului. Cf. fr. laryngoscopie. Sursa: NODEX.

838. LARINGOSTROBOSCOPIE – Observare a coardelor vocale cu laringostroboscopul. Cf. fr. laryngostroboscopie. Sursa: DEX '98.

M

839. MACROSCOPIE – Examinare cu ochiul liber sau cu un instrument optic a suprafeţei unei piese, unui material etc. Cf. fr. macroscopie. Sursa: DEX '98.

MACROSCOPIE – Examinare a suprafeţei unei piese cu ochiul liber sau cu o lupă. Cf. fr. macroscopie, cf. gr. makros – mare, skopein – a privi. Sursa: DN.

MACROSCOPIE – Examinare cu ochiul liber sau cu un aparat optic a suprafeţei unei piese, sau a unui material. Cf. fr. macroscopie. Sursa: MDN.

– 219 –

-SCOPIE

840. MAGNETOSCOPIE – Metodă de control, cu ajutorul piliturii de fier, a metalelor şi aliajelor feromagnetice. Cf. fr. magnétoscopie. Sursa: MDN.

841. MEATOSCOPIE – Examen al unui meat cu ajutorul cistoscopului. Cf. fr. méatoscopie. Sursa: MDN.

842. MEDIASTINOSCOPIE – Metodă chirurgicală pentru explorarea în scop diagnostic a mediastinului. Cf. fr. médiastinoscopie. Sursa: DEX '98.

MEDIASTINOSCOPIE – Explorare vizuală a mediastinului. Cf. fr. médiastinoscopie. Sursa: DN.

MEDIASTINOSCOPIE – Examen endoscopic al mediastinului. Cf. fr. médiastinoscopie. Sursa: MDN.

843. METEOROSCOPIE – Studiul meteorilor. Cf. fr. météoroscopie. Sursa: DN.

METEOROSCOPIE – Studiu ştiinţific al meteorilor. Cf. fr. météoroscopie. Sursa: MDN.

844. METOPOSCOPIE – Pretinsă metodă de a descoperi viitorul cuiva prin studierea liniilor frunţii sau a trăsăturilor feţei. Cf. fr. métoposcopie. Sursa: DN.

METOPOSCOPIE – Pretinsă artă de a descoperi viitorul cuiva prin studierea liniilor frunţii, sau ale trăsăturilor feţei. Cf. fr. métoposcopie. Sursa: MDN.

845. MICRORADIOSCOPIE – Radioscopie. Sursa: DOR.

846. MICROSCOPIE – Examinare, analiză făcută cu microscopul. Cf. fr. microscopie, germ. Mikroskopie. Sursa: DEX '98.

MICROSCOPIE – Tehnica observaţiei la microscop. ♦ Examinare, analiză făcută cu microscopul. Cf. fr. microscopie. Sursa: DN.

– 220 –

-SCOPIE

MICROSCOPIE – Tehnica observaţiei la microscop. Cf. fr. microscopie. Sursa: MDN.

MICROSCOPIE – Metodă de observare şi de examinare a obiectelor cu ajutorul microscopului. Cf. fr. microscopie, germ. Mikroskopie. Sursa: NODEX.

847. MORFOSCOPIE – Studiul formei, al aspectului suprafeţei granulelor care alcătuiesc rocile şi depozitele detritice. Cf. fr. morphoscopie. Sursa: DN.

MORFOSCOPIE – Studiu al formei elementelor care alcătuiesc rocile şi depozitele detritice. Cf. fr. morphoscopie. Sursa: MDN.

N

848. NAUSCOPIE – Observarea navelor de la mare distanţă, cu ajutorul nauscopului. Sursa: DAR.

O

849. ODOSCOPIE – Procedeu prin care se apreciază mirosurile. Cf. fr. odoroscopie. Sursa: MDN.

850. OFTALMODIAFANOSCOPIE – Transluminare a membranelor oculare. Cf. engl. ophtalmodiaphanoscopy. Sursa: MDN.

851. OFTALMOSCOPIE – Examinare a interiorului globului ocular cu ajutorul oftalmoscopului. Cf. fr. ophtalmoscopie. Sursa: DEX '98.

OFTALMOSCOPIE – Examinarea interiorului ochiului cu ajutorul oftalmoscopului. Cf. fr. ophtalmoscopie. Sursa: DN.

– 221 –

-SCOPIE

OFTALMOSCOPIE – Examinare a interiorului ochiului cu oftalmoscopul. Cf. fr. ophtalmoscopie. Sursa: MDN.

OFTALMOSCOPIE – Metodă de examinare a membranelor oculare interne cu ajutorul oftalmoscopului. Cf. fr. ophtalmoscopie. Sursa: NODEX.

852. ORTODIASCOPIE – Metodă radioscopică pentru obţinerea contururilor unui obiect în mărime naturală. Cf. fr. orthodiascopie. Sursa: DEX '98.

ORTODIASCOPIE – Proiectarea pe un ecran fluorescent a contururilor organelor pe care dorim să le observăm la radioscopie. Cf. fr. orthodiascopie. Sursa: DN.

ORTODIASCOPIE – Proiectare pe un ecran fluorescent a contururilor organelor de studiat. Cf. fr. orthodiascopie. Sursa: MDN.

ORTODIASCOPIE – Metodă de examinare a contururilor unor organe interne proiectate pe un ecran fluorescent. Cf. fr. orthodiascopie. Sursa: NODEX.

853. ORTORADIOSCOPIE – Metodă radioscopică pentru obţinerea conturului unui obiect în adevărata lui mărime; ortoradiografie. Cf. fr. orthoradioscopie. Sursa: DEX '98.

ORTORADIOSCOPIE – Metodă radioscopică de obţinere a contururilor unui obiect la dimensiunile sale reale. Cf. fr. orthoradioscopie. Sursa: DN.

854. ORTOSCOPIE – Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu prezenta imagini deformate. Din fr. orthoscopie. Sursa: DEX `98.

ORTOSCOPIE – Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni. Din fr. orthoscopie. Sursa: DN.

– 222 –

-SCOPIE

ORTOSCOPIE – Calitate a unui obiectiv fotografic sau a unui sistem optic de a nu produce distorsiuni. Din fr. orthoscopie. Sursa: MDN.

855. OTOSCOPIE – Examinare a canalului auditiv extern şi a timpanului cu ajutorul otoscopului. Cf. fr. otoscopie. Sursa: DEX '98.

OTOSCOPIE – Examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului. Cf. fr. otoscopie, cf. gr. ous – ureche, skopein – a privi. Sursa: DN.

OTOSCOPIE – Examinare a conductului auditiv şi a timpanului urechii cu otoscopul. Cf. fr otoscopie. Sursa: MDN.

OTOSCOPIE – Metodă de examinare a canalului auditiv extern şi a timpanului cu ajutorul otoscopului. Cf. fr. otoscopie. Sursa: NODEX.

P

856. PERITONEOSCOPIE – Examen endoscopic al cavităţii abdominale; celioscopie, laparoscopie. Cf. fr. péritonéoscopie. Sursa: DEX '98.

PERITONEOSCOPIE – Ventroscopie, laparoscopie. Cf. fr. péritonéoscopie, cf. gr. peri – împrejur, skopein – a privi. Sursa: DN.

PERITONEOSCOPIE – Ventroscopie, laparoscopie. Cf. fr. péritonéoscopie. Sursa: MDN.

PERITONEOSCOPIE – Celioscopie, laparoscopie. Sursa: Sinonime.

857. PIELOSCOPIE – Examen radioscopic al ureterului şi al bazinetului. Cf. fr. pyéloscopie. Sursa: DN.

– 223 –

-SCOPIE

PIELOSCOPIE – Examen radioscopic al ureterului şi al bazinetului. Cf. fr. pyéloscopie. Sursa: MDN.

858. PIROSCOPIE – Referitor la piroscop. [DEX '98]. Sursa: Neoficial.

859. PLEUROSCOPIE – Examinare vizuală a cavităţii pleurale cu ajutorul pleuroscopului. Cf. fr. pleuroscopie. Sursa: DEX '98.

PLEUROSCOPIE – Explorare vizuală a cavităţii pleurale cu ajutorul pleuroscopului; toracoscopie. Cf. fr. pleuroscopie, cf. gr. pleura – coastă, skopein – a privi. Sursa: DN.

PLEUROSCOPIE – Explorare vizuală a cavităţii pleurale; toracoscopie. Cf. fr. pleuroscopie. Sursa: MDN.

PLEUROSCOPIE – Examinare medicală a cavităţii pleurale cu ajutorul pleuroscopului. Cf. fr. pleuroscopie. Sursa: NODEX.

PLEUROSCOPIE – Toracoscopie. Sursa: Sinonime.

860. PORNOSCOPIE – Privire necuviincioasă, indecentă. Sursa: DAR.

861. POROSCOPIE – Procedeu de identificare dactiloscopică bazat pe studierea orificiilor sudoripare de la nivelul liniilor papilare. Cf. engl. poroscopy. Sursa: MDN.

862. PROCTOSCOPIE – Rectoscopie. Cf. fr. proctoscopie, engl. proctoscopy. Sursa: DEX '98.

PROCTOSCOPIE – Rectoscopie. Cf. fr. proctoscopie, cf. gr. proktos – anus, skopein – a privi. Sursa: DN.

PROCTOSCOPIE – Rectoscopie. Cf. fr. proctoscopie. Sursa: MDN.

863. PROSOPOSCOPIE – Studiul aspectului feţei şi al modificărilor pe care i le imprimă bolile. Cf. fr. prosoposcopie, cf. gr. prosopon – faţă, skopein – a privi. Sursa: DN.

– 224 –

-SCOPIE

864. PROZOPOSCOPIE – Studiul aspectului feţei şi al modificărilor pe care i le imprimă bolile. Cf. fr. prosoposcopie. Sursa: MDN.

865. PSEUDOSCOPIE – Percepţie vizuală care, prin inversarea lentilelor unui stereoscop, produce o inversare a imaginilor celor doi ochi. Cf. pseudo- + -scopie. Sursa: MDN.

866. PUPILOSCOPIE – Măsurare a refracţiei ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în câmpul pupilei. Cf. fr. pupiloscopie. Sursa: DEX '98.

PUPILOSCOPIE – Schiascopie. Cf. fr. pupilloscopie, cf. lat. pupilla – pupilă, gr. skopein – a privi. Sursa: DN.

PUPILOSCOPIE – Schiascopie. Cf. fr. pupilloscopie. Sursa: MDN.

QR

867. RADIOSCOPIE – Examinare vizuală a interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din corpul omenesc, cu ajutorul umbrei proiectate pe un ecran fluorescent de către razele X care trec prin acel corp; imagine obţinută în felul acesta. Cf. fr. radioscopie. Sursa: DEX '98.

RADIOSCOPIE – Examinare pe un ecran luminescent a unui corp opac (în special a corpului omenesc) cu ajutorul umbrei proiectate de un fascicul de raze X care străbat acel corp; roentgenoscopie. ♦ Imaginea obţinută în acest fel. Cf. fr. radioscopie. Sursa: DN.

RADIOSCOPIE – Examinare vizuală a unui corp opac prin proiectare pe un ecran fluorescent a unui fascicul de raze X care străbat acel corp. ♦ Imaginea obţinută. Cf. fr. radioscopie. Sursa: MDN.

– 225 –

-SCOPIE

RADIOSCOPIE – 1. Metodă de examinare a unor organe interne cu ajutorul radiaţiilor ionizante. 2. Imagine obţinută prin această metodă. 3. tehn. Cercetare a structurii unui material cu ajutorul radiaţiilor ionizante. Cf. fr. radioscopie. Sursa: NODEX.

868. RADIOSTEREOSCOPIE – Radioscopie în care, folosindu-se două surse de radiaţie, se obţine o impresie de relief. Cf. fr. radiostéréoscopie. Sursa: DN.

RADIOSTEREOSCOPIE – Radioscopie în care, folosindu-se două surse de radiaţie, se obţine o impresie de relief. Cf. fr. radiostéréoscopie. Sursa: MDN.

869. RECTOSCOPIE – Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. Cf. fr. rectoscopie. Sursa: DEX '98.

RECTOSCOPIE – Examen al rectului cu ajutorul rectoscopului; proctoscopie. Cf. fr. rectoscopie, cf. lat. rectum – rect, gr. skopein – a privi. Sursa: DN.

RECTOSCOPIE – Examen optic al rectului cu rectoscopul; prostoscopie. Cf. fr. rectoscopie. Sursa: MDN.

870. RETINOSCOPIE – Schiascopie. Cf. fr. rétinoscopie, cf. fr. retine – retină, gr. skopein – a privi. Sursa: DN.

RETINOSCOPIE – Schiascopie. Cf. fr. rétinoscopie. Sursa: MDN.

871. RINOSCOPIE – Examinare a foselor nazale. Cf. fr. rhinoscopie. Sursa: DEX '98.

RINOSCOPIE – Examinare a foselor nazale. Cf. fr. rhinoscopie, cf. gr. rhis – nas, skopein – a examina. Sursa: DN.

RINOSCOPIE – Examinare a foselor nazale cu ajutorul rinoscopului. Cf. fr. rhinoscopie. Sursa: MDN.

– 226 –

-SCOPIE

RINOSCOPIE – Examinare a foselor nazale cu ajutorul rinoscopului. Cf. fr. rhinoscopie. Sursa: NODEX.

872. ROENTGENOSCOPIE – Radioscopie. Cf. germ. Röntgenoskopie. Sursa: DN.

S

873. SALPINGOSCOPIE – Explorare vizuală a orificiului intern al trompei lui Eustache cu ajutorul salpingoscopului. Cf. fr. salpingoscopie. Sursa: DEX '98.

SALPINGOSCOPIE – Explorare vizuală cu ajutorul salpingoscopului a orificiului intern al trompei lui Eustache. Cf. fr. salpingoscopie. Sursa: DN.

SALPINGOSCOPIE – Explorare vizuală cu salpingoscopul a orificiului intern al trompei lui Eustache. Cf. fr. salpingoscopie. Sursa: MDN.

874. SCHIASCOPIE – Măsurarea refracţiei ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în câmpul pupilar; cheratoscopie, pupiloscopie, retinoscopie. Cf. fr. skiascopie, cf. skia - umbră, skopein - a privi. Sursa: DN.

SCHIASCOPIE – Examen al umbrei pupilare, pentru a determina gradul de refracţie a ochiului; cheratoscopie, retinoscopie. Cf. fr. skiascopie. Sursa: MDN.

875. -SCOPIE – Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „observaţie”, „examinare”, „privire”. Cf. fr. -scopie, it. -scopia, cf. gr. -skopia < skopein – a privi. Sursa: DN.

876. SERIOSCOPIE – Examen radiologic constând în a lua succesiv mai multe filme. Cf. fr. sérioscopie. Sursa: DN.

– 227 –

-SCOPIE

SERIOSCOPIE – Examen radiologic constând în a lua succesiv mai multe imagini. Cf. fr. sérioscopie. Sursa: MDN.

877. SIGMOIDOSCOPIE – Radioscopie a colonului sigmoid. Cf. engl. sigmoidoscopy. Sursa: MDN.

878. SINUSCOPIE – Examen al sinusurilor oaselor feţei. Cf. fr. sinuscopie, cf. lat. sinus – cavitate, gr. skopein – a privi. Sursa: DN.

SINUSCOPIE – Examen al sinusurilor oaselor feţei. Cf. fr. sinuscopie. Sursa: MDN.

879. SKIASCOPIE – Schiascopie. Sursa: DN.

880. SOMATOSCOPIE – Examinare vizuală a constituţiei somatice. Cf. germ. Somatoskopie, cf. gr. soma – corp, skopein – a privi. Sursa: DN.

SOMATOSCOPIE – Examinare vizuală a constituţiei somatice. Cf. germ. Somatoskopie. Sursa: MDN.

881. SPECTROSCOPIE – Ramură a opticii care studiază spectrele. Cf. fr. spectroscopie. Sursa: DEX '98.

SPECTROSCOPIE – Ramură a opticii care studiază spectrele de diferite categorii. Cf. fr. spectroscopie (din gr.).. Sursa: DLRM.

SPECTROSCOPIE – Parte a opticii care studiază spectrele luminoase. ♦ Capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiaţiilor. Cf. fr. spectroscopie. Sursa: DN.

SPECTROSCOPIE – 1. Ramură a fizicii care studiază spectrele de emisiune sau absorbţie ale diferitelor substanţe. 2. Capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiaţiilor. Cf. fr. spectroscopie. Sursa: MDN.

– 228 –

-SCOPIE

SPECTROSCOPIE – Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul spectrelor luminoase şi energetice ale radiaţiilor. Cf. fr. spectroscopie. Sursa: NODEX.

882. SPELEOSCOPIE – Examen al unei caverne pulmonare. Cf. fr. spéléoscopie, cf. gr. spelaion – cavernă, skopein – a privi. Sursa: DN.

SPELEOSCOPIE – Examen al unei caverne pulmonare. Cf. fr. spéléoscopie. Sursa: MDN.

883. SPIROSCOPIE – Examen al respiraţiei cu ajutorul spirometrului, care măsoară volumul aerului expirat. Cf. fr. spiroscopie. Sursa: MDN.

884. STEREOMICROSCOPIE – Tehnica observaţiei la stereomicroscop. Cf. fr. stéréomicroscopie. Sursa: DN.

STEREOMICROSCOPIE – Tehnica observaţiei la stereomicroscop. Cf. fr. stéréomicroscopie. Sursa: MDN.

885. STEREOOFTALMOSCOPIE – Examinare a interiorului ochiului cu ajutorul stereooftalmoscopului. Cf. engl. stereoophtalmoscopy. Sursa: MDN.

886. STEREORADIOSCOPIE – Radioscopie care dă senzaţia de relief. Cf. fr. stéréoradioscopie. Sursa: DN.

STEREORADIOSCOPIE – Radioscopie cu vedere binoculară, care dă senzaţia de relief. Cf. fr. stéréoradioscopie. Sursa: MDN.

887. STEREOSCOPIE – Ramură a opticii care se ocupă cu procedeele de înregistrare şi de redare a imaginilor în relief şi cu studiul proprietăţilor optico-mecanice ale instrumentelor folosite în acest scop. Cf. fr. stéréoscopie. Sursa: DEX '98.

STEREOSCOPIE – Ramură a opticii care studiază vederea în relief, metodele şi instrumentele stereoscopice. ♦ Procedeu de înregistrare şi de redare a imaginii care permite reconstituirea tridimensională a

– 229 –

-SCOPIE

subiectului fotografiat sau filmat. ♦ Tehnica construcţiei instrumentelor stereoscopice. Cf. fr. stéréoscopie. Sursa: DN.

STEREOSCOPIE – 1. Ramură a opticii care studiază vederea în relief, metodele şi instrumentele stereoscopice. 2. Procedeu de înregistrare şi redare a imaginii care permite reconstituirea tridimensională a subiectului fotografiat sau filmat. 3. Tehnica construcţiei instrumentelor stereoscopice. Cf. fr. stéréoscopie. Sursa: MDN.

STEREOSCOPIE – Ramură a opticii care se ocupă cu studiul înregistrării şi reproducerii imaginilor în relief, precum şi cu metodele şi aparatele folosite în acest scop. Cf. fr. stéréoscopie. Sursa: NODEX.

888. STETOSCOPIE – Examen medical al unor organe interne cu ajutorul stetoscopului. Cf. fr. stéthoscopie. Sursa: DEX '98.

STETOSCOPIE – Examen al plămânilor şi al inimii cu ajutorul stetoscopului. Cf. fr. stéthoscopie. Sursa: DN.

STETOSCOPIE – Examen al plămânilor şi al inimii cu stetoscopul. Cf. fr. stéthoscopie. Sursa: MDN.

STETOSCOPIE – Procedeu de auscultare a plămânilor, inimii etc. cu ajutorul stetoscopului. Cf. fr. stethoscopie. Sursa: NODEX.

889. STOMATOSCOPIE – Examinare a mucoasei cavităţii bucale cu ajutorul stomatoscopului. Cf. fr. stomatoscopie. Sursa: DEX '98.

STOMATOSCOPIE – Metodă de examinare a mucoasei cavităţii bucale cu ajutorul stomatoscopului. Cf. fr. stomatoscopie, germ. Stomatoskopie < gr. stoma – gură, skopein – a privi. Sursa: DN.

STOMATOSCOPIE – Metodă de examinare a mucoasei cavităţii bucale cu ajutorul stomatoscopului. Cf. fr. stomatoscopie. Sursa: MDN.

– 230 –

-SCOPIE

890. STRIOSCOPIE – Metodă de cercetare fotografică a fenomenelor care au loc în masa unui fluid într-o suflerie aerodinamică. Cf. fr. strioscopie. Sursa: DN.

STRIOSCOPIE – Metodă de cercetare fotografică a fenomenelor care au loc în masa unui fluid într-un tunel aerodinamic. Cf. fr. strioscopie. Sursa: MDN.

891. STROBOSCOPIE – Metodă de observare a corpurilor aflate în mişcare periodică. Cf. fr. stroboscopie. Sursa: DEX '98.

STROBOSCOPIE – Metodă de cercetare a mişcărilor periodice, constând în observarea lor la intervale de timp regulate. Cf. fr. stroboscopie. Sursa: DN.

STROBOSCOPIE – Metodă de cercetare a proceselor, a mişcărilor periodice rapide în observarea lor la intervale de timp regulate. Cf. fr. stroboscopie. Sursa: MDN.

STROBOSCOPIE – 1. Metodă de cercetare a mişcărilor periodice rapide, prin observarea lor la intervale de timp regulate. 2. med. Examinare a laringelui cu ajutorul stroboscopului. Cf. fr. stroboscopie. Sursa: NODEX.

T

892. TELERADIOSCOPIE – Aplicare a televiziunii la radioscopie; radioscopie făcută de la distanţă. Cf. fr. téléradioscopie. Sursa: DN.

TELERADIOSCOPIE – Aplicare a televiziunii la radioscopie. Cf. fr. téléradioscopie. Sursa: MDN.

893. TERMOSCOPIE – Măsurare a temperaturii. Cf. termoscop + suf. -ie. Sursa: DEX '98.

– 231 –

-SCOPIE

TERMOSCOPIE – Măsurare a temperaturii. Cf. termoscop + suf. -ie. Sursa: DN.

TERMOSCOPIE – Măsurare a temperaturii. Cf. termoscop + suf. -ie. Sursa: MDN.

TERMOSCOPIE – Procedeu de măsurare a temperaturii. Cf. fr. thermoscopie. Sursa: NODEX.

894. TONOSCOPIE – Măsurarea tensiunii din artera centrală a retinei. Cf. fr. tonoscopie. Sursa: DEX '98.

TONOSCOPIE – Examen oftalmoscopic al pulsaţiilor arterelor retiniene. Cf. fr. tonoscopie. Sursa: DN.

TONOSCOPIE – Examen oftalmoscopic al pulsaţiilor arterei retiniene, pusă în evidenţă printr-o presiune asupra globului ocular. Cf. fr. tonoscopie. Sursa: MDN.

895. TORACOSCOPIE – Pleuroscopie. Cf. fr. thoracoscopie. Sursa: DEX '98.

TORACOSCOPIE – Cercetare vizuală a toracelui; pleuroscopie. Cf. fr. thoracoscopie, cf. gr. thorax – torace, skopein – a privi. Sursa: DN.

TORACOSCOPIE – Pleuroscopie. Cf. fr. thoracoscopie. Sursa: MDN.

TORACOSCOPIE – Cercetare vizuală a toracelui. Cf. fr. thoracoscopie. Sursa: NODEX.

TORACOSCOPIE – Pleuroscopie. Sursa: Sinonime.

896. TRAHEOBRONHOSCOPIE – Explorare directă a traheii şi a bronhiilor cu ajutorul unui tub introdus pe cale bucală sau prin orificiul unei traheotomii. Cf. fr. trachéobronchoscopie. Sursa: MDN.

– 232 –

-SCOPIE

897. TRAHEOSCOPIE – Examen radiologic al traheii. Cf. fr. trachéoscopie. Sursa: DEX '98.

TRAHEOSCOPIE – Examen radiologic al traheii. Cf. fr. trachéoscopie. Sursa: DN.

TRAHEOSCOPIE – Examen radiologic al traheii. Cf. fr. trachéoscopie. Sursa: MDN.

TRAHEOSCOPIE – Metodă de examinare endoscopică a stării traheii. Cf. fr. trachéoscopie. Sursa: NODEX.

U

898. ULTRAMICROSCOPIE – Metodă de cercetare a corpusculilor extrem de mici cu ajutorul ultramicroscopului. Cf. fr. ultramicroscopie. Sursa: DEX '98.

ULTRAMICROSCOPIE – Procedeu de observaţie a obiectelor foarte mici (microbi etc.) cu ajutorul ultramicroscopului. Cf. fr. ultramicroscopie. Sursa: DN.

ULTRAMICROSCOPIE – Procedeu de observaţie a obiectelor foarte mici (microbi etc.) cu ajutorul ultramicroscopului. Cf. fr. ultramicroscopie. Sursa: MDN.

ULTRAMICROSCOPIE – Metodă de cercetare a obiectelor de dimensiuni foarte mici cu ajutorul ultramicroscopului. Cf. fr. ultramicroscopie. Sursa: NODEX.

899. ULTRASONOSCOPIE – Ultrasonografie. Cf. fr. ultrasonoscopie. Sursa: MDN.

900. URANOSCOPIE – Observare a cerului. Cf. fr. uranoscopie. Sursa: DN.

– 233 –

-SCOPIE

URANOSCOPIE – Observare a corpurilor cereşti. Cf. fr. uranoscope. Sursa: MDN.

901. URETROSCOPIE – Explorare endoscopică a uretrei. Cf. fr. urétroscopie. Sursa: DEX '98.

URETROSCOPIE – Explorare endoscopică a uretrei. Cf. fr. urétroscopie, cf. gr. ourethra – uretră, skopein – a privi. Sursa: DN.

URETROSCOPIE – Explorare endoscopică a uretrei cu uretroscopul. Cf. fr. urétroscopie. Sursa: MDN.

URETROSCOPIE – Metodă de examinare a canalului uretral cu ajutorul uretroscopului. Cf. fr. urétroscopie. Sursa: NODEX.

902. UROSCOPIE – Examinare a aparatului urinar cu ajutorul unui instrument special. Cf. fr. uroscopie. Sursa: DEX '98.

UROSCOPIE – Analiză de laborator a urinei. Cf. fr. uroscopie, cf. gr. ouron – urină, skopein – a privi. Sursa: DN.

UROSCOPIE – 1. Examen endoscopic al urinei. 2. Analiză de laborator a urinei. Cf. fr. uroscopie. Sursa: MDN.

903. UTEROSCOPIE – Examinare a cavităţii uterine cu ajutorul unui endoscop special. Cf. fr. utéroscopie. Sursa: DN.

UTEROSCOPIE – Examinare a cavităţii uterine cu un endoscop special. (< fr. utéroscopie). Sursa: MDN.

V

904. VAGINOSCOPIE – Examinare endoscopică a cavităţii vaginale. Cf. fr. vaginoscopie. Sursa: DEX '98.

– 234 –

-SCOPIE

VAGINOSCOPIE – Examen endoscopic al cavităţii vaginale. Cf. fr. vaginoscopie, cf. lat. vagina – vagin, gr. skopein – a privi. Sursa: DN.

VAGINOSCOPIE – Examen endoscopic al cavităţii vaginale. Cf. fr. vaginoscopie. Sursa: MDN.

905. VECTOSCOPIE – Observare pe ecranul vectocardiografului a figurii trasate prin deplasarea spotului luminos. Cf. fr. vectoscopie. Sursa DN.

VECTOSCOPIE – Observare pe ecranul vectocardiografului a figurii trasate prin deplasarea spotului luminos. Cf. fr. vectoscopie. Sursa MDN.

906. VENTRICULOSCOPIE – Explorare neurochirurgicală care permite a vedea direct interiorul ventriculelor cerebrale. Cf. fr. ventriculoscopie. Sursa: MDN.

907. VENTROSCOPIE – Examen endoscopic al cavităţii abdominale; peritoneoscopie. Cf. fr. ventroscopie. Sursa: DN.

VENTROSCOPIE – Examen endoscopic, în cursul unei operaţii, al cavităţilor abdominală şi pelviană; peritoneoscopie. Cf. fr. ventroscopie. Sursa: MDN.

WX

908. XENOSCOPÍE – Facultate paranormală de diagnoză a unui mediu prin privirea în interiorul corpului altei persoane. Dn gr. xenos străin + skopein privi. Sursa: Neoficial.

YZ

– 235 –

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.dexonline.ro

„DEX online este transpunerea pe internet a unor dicţionare de prestigiu ale limbii române. El este creat şi întreţinut de un colectiv de voluntari. Definiţiile sunt preluate textual din sursele menţionate, cu excepţia greşelilor evidente de tipar, pe care le-am corectat. Baza de definiţii a DEX online este disponibilă gratuit sub licenţa publică generală GNU (GPL).”

Dicţionare referite în cadrul proiectului „DEX online”:

[Antonime] Dicţionar de antonime, Luiza şi Mircea Seche, Editura Litera Internaţional, 2002.

[DER] Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-1966.

[DEX '75, DEX '84, DEX-S '88, DEX '96, DEX '98] Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1975-1998.

[DLRA] Dicţionar al limbii române actuale (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Zorela Creţa, Lucreţia Mareş, Zizi Ştefănescu-Goangă, Flora Şuteu, Valeriu Şuteu. Editura Curtea Veche, 1998.

[DLRC] Dicţionarul limbii române contemporane, Vasile Breban, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980.

[DLRM] Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei, 1958.

[DMLR] Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, Editura Academiei, 1981.

– 237 –

[DN] Dicţionarul de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, 1986.

[DOOM] Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Editura Academiei, 1982.

[DOR] Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002.

[MDA] Micul dicţionar academic, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 2002.

[MDN] Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000.

[NODEX] Noul dicţionar explicativ al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002.

[Sinonime] Dicţionar de sinonime, Luiza şi Mircea Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

– 238 –

ANEXĂ

Alte definiţii

A

APARAT – 1. Sistem de piese care serveşte pentru o operaţie mecanică, tehnică, ştiinţifică etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la îndeplinirea unei funcţiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigură bunul mers al unei instituţii sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia; totalitatea angajaţilor acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc penrtu un anumit scop. ◊ Aparat ştiinţific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigaţie ştiinţifică folosite de un cercetător. Aparat critic = totalitatea notelor şi comentariilor care însoţesc o ediţie critică. Cf. lat. apparatus, fr. apparat, germ Apparat (cu unele sensuri după fr. appareil). Sursa: DEX '98

APARAT – 1. Sistem tehnic care serveşte la executarea anumitor operaţii (tehnice, mecanice, electrice etc.). ~ de radio. ~ fotografic. ◊ ~ de gimnastică ansamblu de instalaţii care servesc la efectuarea de exerciţii gimnastice. 2. Totalitate a organelor care îndeplinesc o funcţie în organism. ~ circulator. ~ digestiv. 3. Totalitate a serviciilor şi a personalului dintr-o instituţie, dintr-un stat. ~ administrativ. ♦ ~ critic explicaţiile care însoţesc un text. Cf. germ. Apparat, lat. apparatus. Sursa: NODEX

APARAT – 1. (TEHN.) maşină. (~ de bărbierit.) 2. instrument. (Un ~ pentru curăţat cartofii.) 3. (ANAT., FIZIOL.) sistem. (~ circular, cardio-vascular etc.) 4. (ANAT.) aparat Golgi – dictiozom. Sursa: Sinonime.

– 239 –

D

DISPOZITIV – 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil) şi care îndeplineşte o funcţie bine determinată într-un sistem tehnic. ♦ (Electron.; în sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acţiuni de luptă sau a unei deplasări; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (împreună cu zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătoreşti, în care se arată soluţia dată litigiului (şi unele dispoziţii accesorii). Din fr. dispositif. Sursa: DEX '98

DISPOZITIV – (TEHN.) mecanism, (înv. şi reg.) meşteşug. (Un ~ ingenios de stropit.) Sursa: Sinonime

DISPOZITIV – 1. Ansamblu de piese sau organe, legate între ele şi dispuse în aşa fel încât să poată îndeplini o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2. Ansamblu de mijloace şi forţe militare, dispuse în conformitate cu un plan, în vederea unui anumit scop. Cf. fr. dispositif. Sursa: NODEX

DISPOZITIV – 1. Ansamblu de piese care îndeplineşte o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2. Dispoziţie pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operaţie militară. 3. Parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicţie. Cf. fr. dispositif, it. dispositivo. Sursa: DN

DISPOZITIV – 1. ansamblu de piese care îndeplineşte o anumită funcţie într-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operaţie militară. 3. parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicţie. Cf. fr. dispositif. Sursa: MDN

E

ECHIPAMENT – 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălţăminte şi de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive şi de mecanisme, împreună cu elementele de legătură, aparţinând unei instalaţii, unei maşini etc. şi îndeplinind o anumită funcţie în cadrul acestor sisteme tehnice. ♦ Echipament de bord = ansamblu de

– 240 –

aparate, mecanisme şi instalaţii care serveşte pentru controlul zborului şi funcţionării motorului unui avion, precum şi pentru asigurarea condiţiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldaţii pe front sau la instrucţie. Din fr. équipement. Sursa: DEX '98

ECHIPAMENT– (MIL.) efecte (pl.). (~ al unui ostaş.) Sursa: Sinonime

ECHIPAMENT – 1. Totalitate a obiectelor de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii, care servesc pentru a dota o persoană (militari, excursionişti, sportivi etc.). 2. Totalitate a dispozitivelor şi a mecanismelor care asigură funcţionarea unei maşini sau instalaţii. Cf. fr. équipement Sursa: NODEX,

ECHIPAMENT – 1. Totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva. ♦ Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldaţii în război sau la instrucţie. 2. Totalitatea pieselor şi a dispozitivelor unei maşini, ale unei instalaţii etc. care îi asigură buna funcţionare. Cf. fr. équipement. Sursa: DN.

ECHIPAMENT – 1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva. ♦ ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldaţii în război sau la instrucţie. 2. ansamblu de piese şi dispozitive ale unei maşini, instalaţii etc. care îi asigură buna funcţionare. Cf. fr. équipement. Sursa: MDN.

G

GRAFEM – Semn vizual al unui sunet. Cf. fr. graphème. Sursa: DEX '98.

GRAFEM – Semn grafic al sunetului. Cf. fr. grapheme. Sursa: NODEX.

GRAFFITI – (ARHEOL.) Inscripţii, desene de pe monumentele antice. (Curent) Inscripţii zgâriate pe pereţi. Cf. fr. graffiti. Sursa: DN.

GRAFFITO – (ARHEOL.) Inscripţie sau desen executat prin zgâriere pe monumentele antice. ♦ (Sens curent) Inscripţii zgâriate pe pereţi. - Din it. graffito. Sursa: DEX '98.

– 241 –

GRAFIC – I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variaţia unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparţine acestei metode. 2. Care ţine de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variaţiei unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărţi etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S.f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător şi care foloseşte diverse procedee tehnice şi diferite materiale. Cf. fr. graphique. Sursa: DEX '98.

GRAFIC – Printr-un desen sau în scris. A reda ceva ~. Cf. fr. graphique. Sursa: NODEX.

GRAFIC – 1. Care ţine de modul de reprezentare prin diagrame şi, mai ales, prin desen liniar a variaţiei unei mărimi sau a raportului dintre diverse mărimi variabile; propriu reprezentării prin diagrame şi prin desen liniar a variaţiei unei mărimi sau a raportului dintre diverse mărimi variabile. Tabel ~ al oscilaţiilor de temperatură. 2. Care ţine de reprezentarea sunetelor vorbirii în scris; propriu reprezentării sunetelor vorbirii în scris. Semn ~. 3. Care ţine de realizarea tipografică a unei tipărituri; propriu modului de realizare prin mijloace tipografice a unei tipărituri. Imprimare ~că. ◊ Arte ~ce tehnica reproducerii şi multiplicării originalelor, scrise sau desenate, în vederea tipăririi. Cf. fr. graphique. Sursa: NODEX.

GRAFIC – 1. Reprezentare prin desen a raportului dintre două sau mai multe variabile. 2. Redare prin linii, puncte, hărţi, tabele a anumitor date. Cf. fr. graphique. Sursa: NODEX.

GRAFIC – Diagramă. Sursa: Sinonime.

GRAFICĂ – Ramură a artei plastice care are la bază desenul executat prin diverse procedee tehnice (cu cărbune, cu creion etc.). Cf. fr. graphique. Sursa: NODEX.

GRAFICIAN – Persoană care se ocupă cu grafica. Cf. grafic(ă) + suf. -ian. Sursa: DEX '98.

– 242 –

GRAFICIAN – Specialist în grafică. Cf. grafic + suf. ~ian. Sursa: NODEX.

GRAFIE – Mod de redare în scris a cuvintelor; scriere. ♦ Fel specific de a scrie al cuiva; scris1. ♦ Linie specifică a unui desen, care caracterizează pe autorul lui. Cf. fr. graphie. Sursa: DEX '98.

GRAFIE – 1. Sistem de semne grafice; scriere; scris. 2. Mod de scriere a unui cuvânt sau text. Cf. fr. graphie. Sursa: NODEX.

GRAFIE – Scris. Sursa: Sinonime.

GRAFOFON – Fonograf la care sunetele erau înregistrate pe cilindri. Cf. fr. graphophone. Sursa: DEX '98.

GRAFOLOG – Specialist în grafologie. Cf. fr. graphologue. Sursa: NODEX.

GRAFOLOGIC – Care aparţine grafologiei, privitor la grafologie. Cf. fr. graphologique. Sursa: DEX '98.

GRAFOLOGIC – Care ţine de grafologie; propriu grafologiei. Cf. fr. graphologique. Sursa: NODEX.

GRAFOLOGIE – Studiul particularităţilor individuale ale scrisului, cu aplicaţii în criminalistică, în psihologie, psihiatrie etc. Cf. fr. graphologie. Sursa: DEX '98.

GRAFOLOGIE – Disciplină care se ocupă cu studiul scrisurilor individuale în vederea stabilirii autenticităţii unor acte, iscălituri etc. Cf. fr. graphologie. Sursa: NODEX.

Grafométric – adj. Sursa: DOR.

GRAF-PLOTTER – (ELECTRON., INFORM.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. Cf. engl. graph-plotter. Sursa: DEX '98.

– 243 –

I

INSTRUMENT – 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operaţie. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoană, forţă, lucru, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcţiune exclusiv gramaticală şi care nu se poate întrebuinţa singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internaţional. Cf. fr. instrument, lat. instrumentum. Sursa: DEX '98.

INSTRUMENT – 1. Obiect acţionat manual, folosit la îndeplinirea unor operaţii de muncă; sculă; unealtă. ~ de tăiat. 2. Aparat cu care se produc sunete muzicale. ~ de percuţie. 3.: ~ de ratificare document prin care părţile contractante confirmă, făcând să intre în vigoare, un acord încheiat mai înainte. 4.: ~ gramatical parte de vorbire nesemnificativă care exprimă raporturi între cuvinte sau propoziţii. 5. Persoană sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. Cf. fr. instrument, lat. instrumentum. Sursa: NODEX.

INSTRUMENT – 1. sculă, unealtă, ustensilă, (ÎNV. şi REG.) sărsam, (REG.) sculeaţă, (MOLD., BUCOV. şi BAN.) halat, (ÎNV.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.) 2. instrument de pasaj; lunetă meridiană. 3. aparat. (Un ~ pentru curăţat cartofii.) 4. (GRAM.) (rar) unealtă. (Prepoziţiile sunt ~ gramaticale.). Sursa: Sinonime.

Î

A ÎNREGISTR//A ~éz tranz. 1. (nume, informaţii) A fixa în scris (sau în memorie); a înscrie; a nota; a consemna. 2. (scrisori, acte) A trece într-un registru (pentru a autentifica). ~ corespondenţa primită. 3. (sunete, imagini) A fixa prin metode electromagnetice; a imprima. 4. A face să rămână pentru un timp îndelungat (în memorie); a reţine (în minte). 5. (bagaje) A preda pentru cântărire şi etichetare înaintea plecării (unui tren, avion), primind în loc o recipisă. 6. fig. A indica în mod obiectiv. Termometrul ~ează zero grade. 7. fig. (succese, rezultate) A căpăta printr-un efort; a dobândi; a obţine; a repurta. ~ o victorie. Cf. fr. enregistrer. Sursa: NODEX.

– 244 –

ÎNREGISTRA, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie într-un registru. 2. A reţine prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦ Fig. A întipări în minte, a memora. 3. A înscrie în activul său ca rezultat, ca realizare etc.; a obţine. A înregistra un succes important. Cf. fr. enregistrer. Sursa: DEX '98.

ÎNREGISTRA vb. 1. inventaria. 2. a consemna, a înscrie, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (ÎNV.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 3. înmatricula. 4. menţiona. 5. a imprima. (A ~ o melodie.) 6. recepţiona. 7. a arăta, a indica, a marca. (Termometrul ~ o temperatură înaltă.) 8. percepe. 9. repurta. Sursa: Sinonime.

ÎNREGISTRABIL adj. m., pl. înregistrábili; f. sg. înregistrábilă, pl. înregistrábile. Sursa: DOR.

ÎNREGISTRARE, înregistrări, s.f. Acţiunea de a (se) înregistra şi rezultatul ei; (CONCR.) ceea ce a fost înregistrat. - înregistra. Sursa: DEX '98.

ÎNREGISTRARE – 1. înscriere, trecere. (~ în inventar.) 2. consemnare, înscriere, însemnare, notare, notaţie, (ÎNV.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. înmatriculare. 4. menţionare. 5. imprimare, (englezism) recording. (ă unei melodii.) 6. recepţionare. 7. repurtare. Sursa: Sinonime.

ÎNREGISTRAT adj. înmatriculat, (ÎNV.) matriculat. (Vehicul ~.) Sursa: Sinonime.

ÎNREGISTRATOR, -OARE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. Cf. înregistra + suf. -tor. Sursa: DEX '98.

ÎNREGISTRAT//OR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival. Care înregistrează. /a înregistra + suf. ~ător. Sursa: NODEX.

ÎNREGISTRATOR s. registrator, (ÎNV.) condicar. Sursa: Sinonime.

– 245 –

M

MĂSURA, măsór, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (RAR) A aplica pedepse, lovituri etc. ◊ Expr. (Glumeţ) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea. ◊ Expr. (REG.) A-i măsura cuiva vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbeşte nedesluşit. 3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spaţiu, o distanţă. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanţă, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atenţie; a privi dispreţuitor sau ameninţător. II. Fig. 1. Tranz. A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc. 2. Refl. şi tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forţei fizice, intelectuale etc. ◊ Expr. (TRANZ.) A-şi măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă. Cf. Lat. mensurare. Sursa: DEX '98.

MĂSURA vb. chibzui, cântări. vb. 1. calcula. 2. evalua. 3. examina. 4. parcurge. 5. întrece. 6. lupta. 7. compara. Sursa: Sinonime.

A SE MĂSURA mă măsór intranz. (despre persoane) A se compara (unul cu altul) printr-o probă (intelectuală, de forţă fizică etc.). Cf. lat. mensurare. Sursa: NODEX.

A MĂSURA măsór 1. tranz. 1. (valori, mărimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de măsură etalon de aceeaşi speţă. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a măsura cu aproximaţie, fără a folosi instrumente sau aparate de măsură; b) a privi (pe cineva) din cap până-n picioare; a examina cu atenţie. 2. (spaţii, distanţe etc.) A străbate (pe jos) de la un capăt la altul. 4. (cuvinte, expresii etc.) A utiliza în mod echilibrat; a cumpăni. 2. intranz. A avea drept măsură. Cf. lat. mensurare. Sursa: NODEX.

MĂSUR//Ă ~i f. 1. Valoare a unei mărimi determinată prin raportare la o unitate dată. ◊ În mare ~ în mare (sau bună) parte. De o ~ la fel; deopotrivă. Pe (sau după) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, întocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cât. 2. Valoare, proporţie firească a lucrurilor;

– 246 –

limită până la care se poate concepe sau admite ceva; mărime normală, rezonabilă. ◊ Cu ~ atât cât trebuie; cu socoteală. Peste ~ mai mult decât trebuie; exagerat. A întrece ~a a depăşi limita permisă. 3. Unitate convenţională pentru măsurare. ◊ Cu aceeaşi ~ la fel, în acelaşi mod. 4. Cantitatea şi natura unităţilor ritmice din textul unui vers; structura metrică a versului. 5. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării şi grupării duratei sunetelor într-o piesă muzicală. 6. Acţiune (mijloc, procedeu) la care se recurge în vederea realizării unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotărî cele necesare pentru atingerea unui scop. Cf. lat. mensura. Sursa: NODEX.

MĂSURĂ măsuri, s.f. I. 1. Valoare a unei mărimi, determinată prin raportarea la o unitate dată; măsurare, determinare. ◊ Loc. adj. şi adv. După (sau pe) măsură = despre îmbăcăminte sau încălţăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite. De (sau pe) o măsură = deopotrivă, la fel, egal. ◊ Loc. adv. În mare (sau în largă) măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult. În mică măsură = într-o proporţie neînsemnată. În egală măsură = la fel, în mod egal. ◊ Loc. prep. După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporţional cu... ◊ Loc. conj. Pe măsură ce = cu cât. În măsura în care... = numai atât cât... ◊ Loc. vb. A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecţionării unor haine, ghete etc. 2. Unitate convenţională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităţilor, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convenţională. Instrument (sau aparat) de măsură = instrument (sau aparat) cu care se măsoară. ◊ Loc. adv. Cu aceeaşi măsură = în acelaşi fel. ♦ Conţinutul unui astfel de instrument. 3. Cantitate determinată, întindere limitată. 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării şi grupării duratei sunetelor muzicale şi care se notează printr-o fracţie plasată la începutul primului portativ. ◊ Bară de măsură = fiecare dintre liniuţele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unităţi metrice egale. ◊ Expr. A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mişcări egale şi regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură. 5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate şi neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi şi scurte, care determină ritmul unui vers. 6. (FIL.) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate şi calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calităţii lui. II. Fig. 1. (Mai ales la pl.)

– 247 –

Dispoziţie, procedeu, mijloc întrebuinţat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere. ◊ Măsură de siguranţă = mijloc de prevenţie specială, prevăzut de legea penală şi folosit faţă de infractorii care prezintă pericol. ◊ Expr. A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acţiune în vederea realizării unui anumit scop. 2. Capacitate; valoare, putere, grad. ◊ Expr. A fi în măsură (să...) = a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva). A-şi da măsura = a-şi manifesta talentul, priceperea în realizări concrete; arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva. 3. Limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderaţie, cumpătare, înfrânare. ◊ Loc. adv. Fără (de) măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv. Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit. ◊ Expr. În măsura posibilului = atât cât va fi posibil. Cf. lat mensura. Sursa: DEX '98.

MĂSURĂ – baniţă, cotă, dublu-decalitru, măsurare, măsurat, măsurătoare, nivel, recrutare, reticenţă, reţinere, rezervă. Sursa: Sinonime.

MĂSURĂ – 1. măsurare. 2. dimensiune. 3. număr. 4. mărime, talie. (O fustă de ~ potrivită.) 5. cadenţă. 6. margine. 7. chibzuială. Sursa: Sinonime.

METRAJ – 1. Lungime a unui obiect, a unui material sau a unei suprafeţe măsurate cu metrul. 2. Lungime a unei pelicule cinematografice în raport cu timpul necesar pentru a o proiecta pe ecran. Cf. fr. métrage. Sursa: NODEX.

METRAJ – Lungime a unui material (măsurată în metri); cantitate de material, în special de ţesături (care se vinde sau se măsoară cu metrul). ♦ (Film de) scurt metraj = film care are o lungime de maximum l500 de m de peliculă. (Film de) lung metraj = film care are o lungime mai mare de l500 m de peliculă. Cf. fr. métrage. Sursa: DEX '98.

METREZĂ – (CIN.) Instrument pentru măsurarea lungimii filmelor. Cf. fr. métreuse. Sursa: DEX '98.

METRIC – (Despre sisteme de unităţi de măsură) Care are metrul drept unitate fundamentală pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem internaţional de măsurare a lungimilor, a greutăţilor şi a capacităţilor bazat pe unităţi

– 248 –

fixe, care cresc şi descresc din zece în zece. Cf. fr. métrique, germ. Metrik. Sursa: DEX '98.METRIC – 1. (Despre sisteme de unităţi de măsură) Care are metrul drept unitate de bază; bazat pe metru. Sistem ~. 2. Care ţine de metru; măsurat în metri. Spaţiu ~. Cf. fr. métrique, germ. Metrik. Sursa: NODEX.

METROLOG – . Specialist în metrologie; persoană care lucrează în metrologie. Cf. fr. métrologue. Sursa: DEX '98.

METROLOGIC – Care ţine de metrologie; propriu metrologiei. Sistem ~. Cf. fr. métrologique. Sursa: NODEX.

METROLOGIC – Care aparţine metrologiei, privitor la metrologie. Cf. fr. metrologique. Sursa: DEX '98.

METROLOGIE – Parte a fizicii care se ocupă cu măsurările precise, cu stabilirea unităţilor şi cu procedeele de măsură etc. ♦ Totalitatea activităţilor (legale şi administrative) privitoare la măsurări, la etaloane, la parate şi instrumente de măsură, precum şi la supravegherea folosirii lor economice. Cf. fr. métrologie. Sursa: DEX '98.

METROLOGIE – Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul unităţilor de măsură şi al metodelor de măsurare precisă. Cf. fr. métrologie. Sursa: NODEX.

METROMETRU – Metronom. Sursa: Sinonime.

METRONOM – Aparat cu ajutorul căruia se marchează, prin bătăi regulate, intervale egale de timp. Cf. fr. métronome. Sursa: NODEX.

METRONOM – Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale de timp egale. Sursa: DLRC.

METRONOM – Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp şi care se întrebuinţează în laboratoare, în muzică etc. Cf. fr. métronome. Sursa: DEX '98.

METRONOM – (ÎNV.) metrometru. (~ pentru marcarea timpilor muzicali.) Sursa: Sinonime.

– 249 –

METRONOMIE – Ramură a metrologiei care se ocupă cu studiul şi cu perfecţionarea etaloanelor de măsură. Cf. fr. métronomie. DEX '98.

METRONOMIE – Ramură a metrologiei care se ocupă cu studiul instrumentelor şi aparatelor de măsură. Cf. fr. métronomie. Sursa: NODEX.

S

SCOP – Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; ţel. A urmări un ~. A-şi atinge ~ul. Cf. ngr. skópos, lat. scopus. Sursa: NODEX.

SCOP – Ţintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce îşi propune cineva să înfăptuiască; ţel. ♦ Loc. prep. În scopul... = în vederea..., în interesul..., pentru... Cf. ngr. skopos. DEX '98.

SCOP – Cântec, compoziţie, melodie, muzică. Sursa: Sinonime.

SCOP – 1. cauză. 2. menire, obiectiv, rol, rost, sens, ţel, ţintă, (POP.) noimă. (~ul acestor măsuri a fost acela de a ...) 3. obiect, obiectiv, ţel, ţintă, (ÎNV.) pravăţ. (~ul unei cercetări.) 4. finalitate, ţel, ţintă. (Care este ~ul acestei acţiuni?) 5. destinaţie. Sursa: Sinonime.

SCOPOS – Scop. Sursa: DEX '98.

SCOPOSI – Intenţiona, plănui, proiecta. Sursa: Sinonime.

SCOPOSIT – Plănuit, proiectat. Sursa: Sinonime.

– 250 –

Licenţierea GNU FDL

Aceasta este o traducere neoficială în limba română a Licenţei GNU pentru Documentaţie Liberă (GNU Free Documentation Licence).

Textul original al licenţei, în limba engleză, se găseşte şi poate fi descărcat de la: http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html

Licenţa GNU pentru Documentaţie Liberă (GNU Free Documentation Licence)

Versiunea 1.2 din noiembrie 2002.

Copyright (C) 2000, 2001, 2002 Free Software Foundation, Inc. 59 Temple Place, Suite 330, Boston, MA 02111-1307 USA

Oricine poate copia şi distribui copii identice ale acestui document, dar modificarea lui nu este permisă.

0. PREAMBUL

Scopul acestei Licenţe este de a conferi unui set de instrucţiuni, manual şcolar sau altui document folositor "libertate", înţeleasă în sensul următor: asigură tuturor libertatea de a copia şi redistribui textul, cu sau fără modificări, în scopuri comerciale şi necomerciale. Ca scop secundar, această Licenţă rezervă pentru autor şi editor dreptul de a fi creditaţi pentru munca lor şi de a nu fi responsabili pentru modificările efectuate de alţii.

– 251 –

Această Licenţă conferă un fel de "copyleft", ceea ce înseamnă că lucrările derivate trebuie să fie şi ele libere în sensul de mai sus. Această Licenţă este inspirată de Licenţa Publică Generală GNU (GNU General Public Licence, GNU GPL), care este o licenţă similară concepută pentru a acoperi softul liber.

Această Licenţă a fost scrisă pentru a acoperi manuale pentru soft liber, pentru că softul liber necesită documentaţie liberă: un program trebuie însoţit de manuale care oferă aceeaşi libertate în folosire ca şi softul. Această Licenţă nu este limitată la manuale pentru soft şi poate fi folosită pentru a acoperi orice lucrare, indiferent de subiect sau de modul de publicare. Această Licenţă este recomandată în principal pentru lucrări care servesc drept referinţă sau au fost scrise în scop de instruire.

1. APLICABILITATE ŞI DEFINIŢII

Această Licenţă se aplică oricărui manual sau lucrări, în orice mediu, care conţine o notă inclusă de către deţinătorul dreptului de autor ce permite distribuţia sub acoperirea acestei Licenţe. Această notă conferă dreptul universal (world-wide), fără indemnizaţie şi nelimitat ca durată de a folosi această lucrare în condiţiile descrise de această Licenţă. Termenul "Documentul" folosit mai jos se referă la manualul sau lucrarea acoperită de Licenţă. Orice membru al publicului este un beneficiar al acestei Licenţe şi va fi desemnat prin termenul "Dvs." sau prin folosirea persoanei a doua. Se consideră în mod automat că aţi acceptat termenii acestei Licenţe dacă copiaţi, modificaţi sau distribuiţi Documentul într-un mod ce necesită permisiunea autorului în conformitate cu legea drepturilor de autor.

O "Versiune Modificată" a Documentului este orice lucrare conţinând Documentul sau o porţiune din Document, copiată identic sau cu modificări şi / sau tradusă într-o altă limbă.

O "Secţiune Secundară" este o anexă cu titlu, sau o secţiune menţionată în cuprins care are ca scop exclusiv descrierea relaţiei editorilor sau a autorilor Documentului cu subiectul Documentului (sau cu subiecte legate de acesta) şi care nu conţine subiecte incluse în mod direct în subiectul Documentului. (Aşadar, dacă Documentul este în parte manual de matematică, o Secţiune Secundară nu poate conţine explicaţii matematice.) Relaţia poate fi o conexiune istorică cu subiectul sau cu problemele înrudite

– 252 –

cu subiectul, sau puncte de vedere legale, comerciale, filozofice, etice sau politice legate de acesta.

"Secţiunile Invariante" sunt anumite Secţiuni Secundare ale căror titluri sunt specificate ca fiind titluri de Secţiuni Invariante din Document în nota ce permite distribuţia Documentului sub acoperirea acestei Licenţe. Dacă o secţiune nu este conformă cu definiţia de mai sus a unei Secţiuni Secundare ea nu poate fi desemnată drept Secţiune Invariantă. Documentul poate să nu conţină nici o Secţiune Invariantă. Dacă Documentul nu specifică nici o Secţiune Invariantă se consideră că nu există nici una.

"Textele De Copertă" sunt pasaje scurte de text care sunt listate ca Texte Pentru Coperta I (coperta din faţă) şi Texte Pentru Coperta IV (coperta din spate) în nota ce permite distribuţia Documentului sub acoperirea acestei Licenţe. Un Text Pentru Coperta I poate avea cel mult 5 cuvinte, iar un Text Pentru Coperta IV poate avea cel mult 25 de cuvinte.

O copie "Transparentă" a Documentului este o copie în format electronic, reprezentată într-un format a cărui specificaţie este disponibilă publicului, care este uşor de modificat folosind un editor de text generic sau (pentru imagini compuse din pixeli) un editor grafic generic sau (pentru desene) un editor larg răspândit de grafică vectorială, şi care poate fi folosit de către programe de formatare de text sau de către programe de conversie în alte formate care pot fi folosite ca intrare de către programe de formatare a textului. O copie făcută într-un format de fişier Transparent dar care prin prezenţa sau absenţa anumitor elemente specifice formatului descurajează sau împiedică modificările ulterioare nu este o copie Transparentă. Un format grafic - o imagine - nu este un format Transparent dacă este folosit pentru a reprezenta o cantitate substanţială de text. O copie care nu este "Transparentă" este "Opacă".

Exemple de formate compatibile cu copiile Transparente includ: text ASCII fără marcare, format de intrare Texinfo, format de intrare LaTeX, SGML şi XML folosind un DTD public, HTML simplu şi standard, fişiere PostScript şi PDF modificabile. Exemple de formate Transparente pentru imagine includ PNG, XCF şi JPG. Formatele Opace includ formate de text ce pot fi citite şi editate doar de procesoare de text particulare (proprietary), SGML şi XML pentru care DTD-ul şi / sau uneltele de procesare nu sunt

– 253 –

disponibile, HTML generat automat, documente PostScript şi PDF produse de diverse procesoare de text exclusiv în scopul printării / afişării.

"Pagina de Titlu" înseamnă, pentru o carte tipărită, pagina cu titlul şi paginile următoare necesare pentru a tipări lizibil materialul care trebuie tipărit conform acestei Licenţe pe Pagina de Titlu. Pentru lucrări care nu au o pagină cu titlu propriu-zisă "Pagina de Titlu" este textul aflat lângă principala apariţie a titlului lucrării, precedând începutul corpului Documentului.

O secţiune "Numită XYZ" este o secţiune din Document al cărei titlu este fie XYZ sau conţine XYZ în paranteze după textul care traduce XYZ în altă limbă. (Aici XYZ înlocuieşte nume specifice ce vor fi menţionate mai jos, ca de exemplu "Mulţumiri", "Dedicaţii", "Giruri" (Endorsement) şi "Istorie".) A "Păstra Titlul" unei astfel de secţiuni atunci când modificaţi Documentul înseamnă că aceasta rămâne "Numită XYZ" conform acestei definiţii.

Documentul poate include Limitări de Responsabilitate (Warranty Disclaimers) ataşate notificării care afirmă că această Licenţă se aplică Documentului. Aceste Limitări de Responsabilitate se consideră a fi incluse pentru referinţă în această Licenţă: orice alte implicaţii pe care aceste Limitări de Responsabilitate le-ar putea avea sunt nule şi nu au nici un efect asupra înţelesului acestei Licenţe.

2. COPII IDENTICE

Puteţi copia şi distribui Documentul pe orice mediu, comercial sau necomercial, atâta timp cât această Licenţă, notificările de drepturi de autor şi notificarea de licenţă care spune că această Licenţă se aplică acestui Document sunt reproduse în toate copiile, şi atâta timp cât nu adăugaţi nici un fel de altă condiţie în afară de cele prezente în această Licenţă. Nu aveţi dreptul să luaţi măsuri tehnice de a obstrucţiona sau controla citirea sau recopierea copiilor pe care le faceţi sau le distribuiţi. Aveţi totuşi dreptul să acceptaţi compensaţii în schimbul copiilor. Dacă distribuiţi un număr suficient de mare de copii trebuie să respectaţi şi condiţiile din secţiunea 3.

Aveţi de asemenea dreptul să împrumutaţi copii în aceleaşi condiţii ca cele de mai sus, şi aveţi dreptul să afişaţi copii.

– 254 –

3. COPIEREA ÎN CANTITĂŢI MARI

Dacă publicaţi copii tipărite (sau copii în medii care folosesc de obicei coperte tipărite) ale Documentului, în număr mai mare de 100 şi dacă notificarea de licenţă a Documentului cere Texte de Copertă, trebuie să includeţi copiile pe coperte care să conţină, clar şi lizibil, toate aceste Texte de Copertă: Textele Pentru Coperta I pe coperta I şi Texte Pentru Coperta IV pe coperta IV. Ambele coperte trebuie de asemenea să vă identifice în mod clar şi lizibil ca editor al respectivelor copii. Coperta I trebuie să prezinte titlul în întregime, cu toate cuvintele din titlu la fel de vizibile şi proeminente. Puteţi adăuga alte materiale pe copertă în plus. Copierea cu modificările limitate la coperte, atâta timp cât satisfac aceste condiţii, pot fi tratate în toate celelalte aspecte ca şi copii identice.

Dacă textele necesare pentru oricare dintre coperte sunt prea voluminoase pentru a încăpea în mod lizibil, trebuie să le includeţi pe primele în ordinea originală (atâtea câte încap în mod rezonabil) pe coperta efectivă şi să continuaţi cu restul pe pagini adiacente.

Dacă publicaţi sau distribuiţi copii Opace ale documentului în număr mai mare de 100, trebuie ori să includeţi câte o copie Transparentă în format electronic împreună cu fiecare copie Opacă, sau să specificaţi în sau împreună cu fiecare copie Opacă o locaţie de reţea electronică la care publicul general care foloseşte reţeaua să aibă acces pentru a descărca, folosind un protocol standard public, copii complete Transparente ale documentului, fără adăugarea oricărui material adiţional. Dacă folosiţi a doua opţiune trebuie să faceţi demersuri rezonabil de prudente ca atunci când începeţi distribuirea copiilor Opace să vă asiguraţi că această copie Transparentă va rămâne accesibilă în acest fel la locaţia respectivă timp de cel puţin un an după distribuţia ultimei copii Opace (în mod direct sau prin agenţi sau distribuitori) a acelei ediţii pentru public.

Se cere, dar nu în mod necesar, să contactaţi autorii Documentului cu o perioadă bună înainte de a distribui orice cantitate mare de copii, pentru a le da ocazia să vă pună la dispoziţie o versiune actualizată a Documentului.

– 255 –

4. MODIFICĂRI

Puteţi copia şi distribui o Versiune Modificată a Documentului în condiţiile secţiunilor 2 şi 3 de mai sus, cu condiţia de a acoperi Versiunea Modificată sub exact această Licenţă, cu Versiunea Modificată ţinând locul Documentului, astfel licenţiind distribuirea şi modificările Versiunii Modificate oricui intră în posesia unei copii ale acesteia. În plus, trebuie să faceţi următoarele lucruri în Versiunea Modificată:

A) Folosiţi în Pagina de Titlu (şi pe coperte, dacă există) un titlu diferit de cel al Documentului, şi de versiunile sale anterioare (care trebuie, dacă există, să fie listate în secţiunea de Istorie a Documentului). Puteţi folosi acelaşi titlu ca o versiune anterioară dacă editorul original al acelei copii vă dă permisiunea.

B) Listaţi pe Pagina de Titlu, ca autori, una sau mai multe dintre persoanele sau entităţile responsabile în calitate de autori pentru modificările Versiunii Modificate, împreună cu cel puţin cinci dintre autorii principali ai Documentului (toţi autorii principali, dacă are mai puţin de cinci), în afară de cazul că aceştia vă eliberează de această obligaţie.

C) Includeţi pe Pagina de Titlu numele editorului Versiunii Modificate în calitate de editor.

D) Păstraţi toate notificările de drepturi de autor ale Documentului.E) Adăugaţi o notificare de drepturi de autori relevantă pentru modificările

Dvs. adiacent celorlalte notificări de drepturi de autor.F) Includeţi, imediat după notificările de drepturi de autor, o notificare de

licenţă dând permisiune publică de a folosi Versiunea Modificată în condiţiile acestei Licenţe, sub forma prezentată în Apendicele de mai jos.

G) Păstraţi în acea notificare de licenţă lista integrală a Secţiunilor Invariante şi Textele de Copertă necesare date în notificarea de licenţă a Documentului.

H) Includeţi o copie nealterată a acestei Licenţe.I) Păstraţi secţiunea Numită "Istorie", Păstraţi-i Titlul şi adăugaţi-i un

element care să indice măcar titlul, anul, noii autori şi editorul Versiunii Modificate aşa cum este dat pe Pagina de Titlu. Dacă nu există o secţiune Numită "Istorie" în Document, creaţi una în care indicaţi titlul, anul, autorii şi editorul Documentului aşa cum este dat pe Pagina de

– 256 –

Titlu al acestuia şi apoi adăugaţi un element care să descrie Versiunea Modificată aşa cum a fost cerut în fraza precedentă.

J) Păstraţi locaţia de reţea, dacă există, dată în Document pentru acces public la o copie Transparentă a Documentului, cât şi locaţiile de reţea date în Document pentru versiunile mai vechi pe care s-a bazat acesta. Acestea pot fi incluse în secţiunea Numită "Istorie". Puteţi omite locaţia de reţea a unei lucrări care a fost publicată cu cel puţin patru ani înainte de Documentul în sine, sau dacă editorul original al versiunii la care se referă vă dă permisiunea.

K) Pentru orice secţiune Numită "Mulţumiri" sau "Dedicaţii" Păstraţi Titlul secţiunii şi păstraţi în secţiunile respective toată substanţa şi tonul mulţumirilor şi dedicaţiilor fiecărui contribuitor.

L) Păstraţi toate Secţiunile Invariante ale Documentului, nealterate ca text şi ca titluri. Numerotarea secţiunilor sau echivalentul numerotării nu sunt considerate ca făcând parte din titlurile secţiunilor.

M) Ştergeţi orice secţiune Numită "Giruri". O astfel de secţiune nu poate fi inclusă în Versiunea Modificată.

N) Nu modificaţi titlul nici unei secţiuni existente pentru a fi Numită "Giruri" sau pentru a intra în conflict cu vreo Secţiune Invariantă.

O) Păstraţi toate Limitările de Responsabilitate.

Dacă Versiunea Modificată include secţiuni noi incluse în titlu sau anexe care se califică drept Secţiuni Secundare şi nu conţin material copiat din Document, aveţi dreptul la alegerea Dvs. să numiţi unele sau toate acestea ca fiind secţiuni invariante. Pentru a face aceasta, adăugaţi-le titlurile la lista de Secţiuni Invariante în notificarea de licenţă a Versiunii Modificate. Aceste titluri trebuie să fie distincte faţă de toate celelalte titlurile de secţiune.

Puteţi adăuga o secţiune Numită "Giruri" doar dacă aceasta conţine numai girurile a diverse entităţi asupra Versiunii Modificate - de exemplu recenzii sau faptul că textul a fost aprobat de o organizaţie ca fiind o definiţie autoritară a unui standard.

Puteţi adăuga un pasaj de cel mult cinci cuvinte ca Text Pentru Coperta I şi un pasaj de cel mult 25 de cuvinte ca Text Pentru Coperta IV la sfârşitul Textelor De Copertă în Versiunea Modificată. Numai un singur pasaj poate fi adăugat la Textul Pentru Coperta I şi unul la Textul Pentru Coperta IV de către (sau prin aranjament cu) orice entitate. Dacă Documentul conţine

– 257 –

deja texte de copertă pentru coperta respectivă, adăugat în prealabil de Dvs. sau prin aranjament cu aceeaşi entitate în numele căreia acţionaţi, atunci nu puteţi adăuga un altul, însă puteţi să-l înlocuiţi pe cel vechi numai cu permisiunea explicită a editorului anterior care l-a adăugat pe cel vechi.

Autorul (autorii) şi editorul (editorii) Documentului nu vă dau prin această Licenţă permisiunea de a le folosi numele pentru publicitate sau pentru a pretinde sau implica vreo girare a oricărei Versiuni Modificate.

5. COMBINAREA DOCUMENTELOR

Puteţi combina Documentul cu alte documente acoperite de această Licenţă sub termenii definiţi în secţiunea 4 de mai sus pentru versiuni modificate, cu condiţia să includeţi în versiunea combinată toate Secţiunile Invariante ale tuturor documentelor originale, nemodificate, şi să le listaţi pe toate ca Secţiuni Invariante ale versiunii combinate în notificarea de licenţă, cât şi să păstraţi toate Limitările de Responsabilitate.

Versiunea modificată nu trebuie să conţină decât o singură copie a acestei Licenţe, iar duplicatele identice ale Secţiunilor Invariante pot fi înlocuite cu o singură copie. Dacă există Secţiuni Invariante cu nume identice şi conţinut diferit, schimbaţi-le numele adăugând la sfârşitul titlului, în paranteză, ori numele autorului sau al editorului original al acelei secţiuni dacă acesta este cunoscut, ori un număr unic. Faceţi aceleaşi modificări respective titlurilor secţiunilor în lista de Secţiuni Invariante din notificarea de licenţă a versiunii combinate.

În versiunea combinată trebuie să combinaţi şi toate secţiunile Numite "Istorie" din diversele documente originale, creând o secţiune unică Numită "Istorie"; la fel trebuie să combinaţi şi toate secţiunile Numite "Mulţumiri" cât şi cele Numite "Dedicaţii". Trebuie să ştergeţi toate secţiunile Numite "Giruri".

6. COLECŢII DE DOCUMENTE

Puteţi crea o colecţie formată din Document şi alte documente acoperite de această Licenţă şi să înlocuiţi copiile individuale ale acestei Licenţe din diversele documente cu o singură copie care să fie inclusă în colecţie cu

– 258 –

condiţia să urmaţi regulile acestei Licenţe pentru copii identice pentru fiecare document în toate celelalte privinţe.

Puteţi să extrageţi un document dintr-o astfel de colecţie şi să-l distribuiţi individual sub această Licenţă cu condiţia de a include o copie a acestei Licenţe în documentul extras şi să urmaţi condiţiile acestei Licenţe în toate celelalte privinţe în legătură cu copiile identice ale acelui document.

7. AGREGAREA CU LUCRĂRI INDEPENDENTE

O compilaţie a Documentului sau a unui derivat al său cu orice document sau lucrare separată independentă, în sau pe un volum de stocare sau distribuire se numeşte "agregat" dacă drepturile de autor rezultate în urma compilării nu sunt folosite pentru a limita drepturile legale ale utilizatorilor compilaţiei mai mult decât permit lucrările individuale. Când Documentul este inclus într-un agregat, această Licenţă nu se aplică celorlalte lucrări din agregat care nu sunt ele însele rezultate derivate ale Documentului.

Dacă cerinţele legate de Textele de Copertă din secţiunea 3 se aplică acestor copii ale Documentului, atunci dacă Documentul este mai puţin de jumătate din întregul agregat atunci Textele de Copertă ale Documentului pot fi puse pe coperte care să separe Documentul în cadrul agregatului, sau pe un echivalent electronic al acestora, dacă Documentul se prezintă în format electronic. Altfel ele trebuie să apară pe copertele tipărite care îmbracă întreg agregatul.

8. TRADUCERE

Traducerea este considerată o formă de modificare, drept care puteţi distribui traduceri ale Documentului sub cerinţele secţiunii 4. Înlocuirea Secţiunilor Invariante cu traduceri ale acestora necesită permisiune specială din partea celor care deţin drepturile de autor, însă puteţi include traduceri ale unora dintre sau tuturor Secţiunilor Invariante împreună cu variantele originale ale acestora. Puteţi include o traducere a acestei Licenţe cât şi toate notificările de licenţă din Document, cât şi Limitările de Responsabilitate atâta timp cât includeţi şi versiunea originală în engleză a acestei Licenţe, plus versiunile originale ale respectivelor notificări de licenţă şi limitări de responsabilitate. În cazul apariţiei oricăror discrepanţe între versiunea tradusă şi versiunea originală a acestei Licenţe,

– 259 –

a vreunei notificări de licenţă sau a vreunei limitări de responsabilitate, versiunea originală are prioritate.

Dacă vreo secţiune din Document este Numită "Mulţumiri", "Dedicaţii" sau "Istorie" cerinţa (din secţiunea 4. de a-i Păstra Titlul (secţiunea 1. va necesita în mod normal schimbarea titlului în sine.

9. REZILIERE

Nu puteţi copia, modifica, sublicenţia sau distribui Documentul decât în condiţiile specificate explicit în această Licenţă. Orice copiere, modificare sau redistribuire a Documentului în vreo altă condiţie este nulă şi vă va anula în mod automat drepturile conferite de această Licenţă. Pe de altă parte, terţilor cărora le veţi fi transmis copii sau drepturi în conformitate cu această Licenţă nu li se vor anula aceste drepturi atâta timp cât i se conformează.

10. VERSIUNI VIITOARE ALE ACESTEI LICENŢE

Fundaţia Free Software (Free Software Foundation) poate publica versiuni noi, revizuite ale acestei Licenţe (GNU Free Documentation Licence) din timp în timp. Aceste noi versiuni vor păstra spiritul acestei versiuni dar pot diferi în privinţa detaliilor, cu scopul de a se adresa unor noi probleme reale sau potenţiale. Vezi http://www.gnu.org/copyleft/.

Fiecărei versiuni ale acestei Licenţe îi este asociat un număr de versiune distinct. Dacă Documentul specifică un anumit număr de versiune "sau orice versiune ulterioară" al acestei Licenţe, aveţi de ales între a vă conforma termenilor şi condiţiilor ori ale versiunii specificate explicit sau ale oricărei variante ulterioare publicate (nu ca variantă preliminară) de către Free Software Foundation. Dacă Documentul nu specifică un număr de versiune al acestei Licenţe atunci puteţi alege orice versiune publicată (nu ca variantă preliminară) de către Free Software Foundation.

– 260 –