CRANIUL (CRANIUM)

Reprezintă baza anatomică a capului. Protejează creierul, organe de simţ (ochii, urechea medie şi internă) şi porţiunile craniale ale sistemelor respirator şi digestiv. Serveşte, de asemenea, inserţiei muşchilor faciali şi masticatori.

Oasele craniului propriu-zis sunt unite între ele prin suturi care se osifică în timp. Singurele oase mobilizate al craniului sunt mandibula şi hioidul.

-Partea aborală a craniului reprezintă craniul propriu-zis sau neurocraniul (Cranium/Neurocranium) şi este format din oasele care delimitează cavitatea craniană, oasele craniului (Ossa cranii). Cele plasate în plan sagital sunt impare: occipitalul, sfenoid, etmoidul, vomerul şi interparietalul. Oase pare sunt: parietalul, temporalul şi frontalul.

-Partea rostrală a craniului, cuprinzând cavităţile nazale, cavitatea orală, mandibula şi hioidul este denumită faţă (Facies) sau splanhnocraniu (Splanchnocranium) sau viscerocraniu. Oasele feţei (Ossa faciei) sunt pare şi sunt reprezentate de: zigomatic, maxilar, lacrimal, nazal, incisiv, palatin şi mandibulă. Hioidul este format din mai multe părţi componente. La animalele domestice, splanhnocraniul este mai dezvoltat decât neurocraniul.

Oasele capului sunt late. Sunt formate din două lame de ţesut osos compact, una externă şi una internă (Lamina externa et lamina interna), între care se găseşte un strat spongios, denumit diploe (Diploe). În unele oase, încă din perioada prenatală, aceasta se resoarbe şi este înlocuită de invaginări ale mucoasei respiratorii din cavităţile nazale. Se formează, astfel, spaţii pneumatice care comunică direct sau indirect cu cavităţile nazale, denumite sinusuri paranazale (Sinus paranasales).

OASELE CRANIULUI (OSSA CRANII)

Formează cavitatea craniană care protejează encefalul. Oasele impare sunt: occipitalul, sfenoidul, etmoidul, vomerul şi interparietalul. Oasele pare sunt: temporalul, parietalul şi frontalul.

OCCIPITALUL (OS OCCIPITALE)

Este impar şi formează peretele aboral al cavităţii craniene, precum şi jumătate din baza craniului. Este format din următoarele patru părţi care încadrează între ele gaura occipitală, denumită şi gaura mare (Foramen magnum):

A – solzul sau scvama occipitalului (Squama occipitalis)B – două părţi laterale (Partes laterales)C – porţiunea bazilară (Pars basilaris)

1

A – Solzul occipitalului (Squama occipitalis) formează peretele aboral al cavităţii craniene. Faţa sa exocraniană se distinge prin prezenţa unui relief dorsal denumit protuberanţa occipitală externă (Protuberantia occipitalis externa), loc de inserţie pentru m. semispinal al capului şi al gâtului, cel mai puternic muşchi extensor al capului şi al gâtului. La cal şi la carnivore, de la această protuberanţă, porneşte în sens rostral creasta sagitală externă (Crista sagittalis externa) care se continuă pe faţa dorsală a craniului. Latero-ventral, de la protuberanţă coboară simetric creasta nucală (Crista nuchae). Creasta nucală este bine dezvoltată la cal, la porc şi la carnivore. Rumegătoarele nu au decât o linie nucală (Linea nuchae). Creasta sau linia nucală se continuă, bilateral, pe osul temporal, cu creasta temporală (Crista temporalis). La speciile care prezintă ligament cervical, acesta se inserează pe tuberozitatea cervicală (Tuberositas cervicalis) situată sub protuberanţa occipitală externă.

Faţa endocraniană a solzului occipitalului prezintă trei depresiuni, una sagitală şi două laterale. În plan sagital, se situează amprenta vermisului (Impressio vermialis), a lobului intermediar al cerebelului. Depresiunile laterale corespund lobilor cerebeloşi laterali şi sunt completate de oasele temporale.

La porc şi la rumegătoare, deasupra amprentei vermisului proemină protuberanţa occipitală internă (Protuberantia occipitalis interna), continuată rostral de creasta occipitală internă (Crista occipitalis interna) şi apoi de creasta sagitală internă (Crista sagitallis interna), pe plafonul cavităţii craniene.

La celelalte specii, proemină creasta tentorică (Crista tentorica) sau procesul tentoric (Processus tentoricus), de pe care dura-mater (cea mai rezistentă dintre meninge) se detaşează pentru a forma cortul cerebelului (lat. tentorium = „cort”).

B – Părţile laterale (Partes laterales) sunt situate ventro-lateral faţă de solzul occipitalului. Sunt reprezentate de câte un condil biconvex, condilul occipitalului (Condylus occipitalis). Cei doi condili ai occipitalului se articulează cu fosete articulare craniale ale atlasului. Între cei doi condili există gaura occipitală sau gaura mare (Foramen magnum). La rumegătoare şi la carnivore, fiecare condil este străbătut pe faţa medială de canalul condilar (Canalis condylaris).

La porc şi la carnivore, deasupra marginii dorsale a găurii occipitale, există doi mici tuberculi nucali (Tubercula nuchalia).

Lateral de condili, se proiectează în sens ventral procesele paracondiliene (Processus paracondylares). Acestea sunt scurte la carnivore (extrem de mici la pisică), relativ lungi la cal şi la rumegătoare şi foarte lungi la porc.

Pe fiecare parte, între condil şi baza procesului paracondilian, se adânceşte fosa condilară ventrală (Fossa condylaris ventralis), care este perforată de gaura

2

(canalul) nervului hipoglos XII (Canalis nervi hypoglossi). Aceasta este largă la cal. La celelalte specii domestice, este mică. La vacă, există, uneori, 2 sau 3 canale (orificii). Deasupra condilului este situată fosa condilară dorsală (Fossa condylaris dorsalis).

C – Partea bazilară (Pars basilaris) sau bazioccipitalul este impară şi formează partea ventro-caudală a bazei craniului. Este situată înaintea găurii occipitale şi se întinde până la sincondroza sfeno-occipitală (Syncondrosis sphenooccipitalis). Pe faţa externă a acestei sincondroze, se reliefează un tubercul muscular (Tuberculum musculare), pentru inserţia m. lung al capului.

Faţa endocraniană prezintă două depresiuni: amprenta pontină (Impressio pontina), pentru puntea lui Varolio şi amprenta medulară (Impressio medullaris) pentru bulbul rahidian, care este denumit şi măduva prelungită (Medulla oblongata).

Bazioccipitalul delimitează, împreună cu sfenoidul şi temporalul, gaura sfâşiată (Foramen lacerum). Aceasta este absentă la rumegătoare şi carnivore.

La cal, rumegătoare şi porc există o îngustă fisură petro-occipitală (Fissura petrooccipitalis), căreia, la carnivore, îi corespunde sutura occipito-timpanică (Sutura occipitotympanica).

OSUL SFENOID (OS SPHENOIDALE)

Este impar şi formează partea rostrală a bazei craniului. Este situat între occipital şi etmoid. La indivizii tineri, este format din două oase independente: osul presfenoid (Os presphenoidale), situat rostral, şi osul bazisfenoid (Os basisphenoidale), situat aboral. Cele două oase sunt conectate prin sutura intersfenoidală (Sutura intersphenoidalis) care se osifică în primul an de viaţă. Presfenoidul este format dintr-un corp şi două aripi. Bazisfenoidul este format dintr-un corp, două aripi şi două procese pterigoide.

- Presfenoidul prezintă rostral un vârf, vârful sau ciocul sfenoidului (Rostrum sphenoidale), care se continuă pe etmoid cu creasta de cocoş (Crista galli). Corpul este pneumatizat de două sinusuri sfenoidale (Sinus sphenoidales), stâng şi drept, separate între ele printr-un sept (Septum sinuum sphenoidalium). La rumegătoarele mici şi la carnivore, sinusurile sfenoidale sunt absente. Pe faţa dorsală a corpului presfenoidului, se observă creasta sfenoidului (Jugum sphenoidale), care se termină aboral printr-o creastă în formă de arc, creasta orbito-sfenoidală (Crista orbitosphenoidalis). Sub creasta orbito-sfenoidală, se găseşte şanţul chiasmatic (Sulcus chiasmatis), corespunzător chiasmei optice, locul de încrucişare a nervilor optici. La acest nivel, converg cele două canale

3

optice (Canalis opticus) care vin din orbite. Aripile presfenoidului (Ala ossis presphenoidalis) se situează de o parte şi de alta a corpului acestuia, fiind orientate dorso-lateral. Faţa lor externă formează pereţii mediali ai orbitelor, în timp ce faţa lor internă contribuie la formarea părţii rostrale a cavităţii craniene. La cal, la limita dintre presfenoid şi frontal se găseşte gaura etmoidală (Foramen ethmoidale). La celelalte specii de mamifere domestice, această gaură perforează partea orbitală a osului frontal. La carnivore, există, de obicei, două găuri etmoidale (Foramen ethmoidale). La limita dintre aripile presfenoidului şi aripile bazisfenoidului, se situează fisura orbitală (Fissura orbitalis). La cal şi la carnivore, fisura orbitală este situată sub canalul optic, aboral de acesta. Imediat ventral, este gaura rotundă (Foramen rotundum). Toate aceste găuri sunt acoperite de creasta pterigoidă (Crista pterygoidea). Aceasta este absentă la carnivore.

- Bazisfenoidul (Os basisphenoidale) prezintă pe faţa endocraniană a corpului său, şeaua turcească (Sella turcica). Aceasta prezintă în centrul ei fosa hipofizară (Fossa hypophysialis) sau canalul cranio-faringian (Canalis craniopharyngeus) şi un perete caudal, orientat rostro-dorsal, denumit spatele şeii (Dorsum sellae). Şeaua turcească lipseşte la cal. Cele două aripi ale bazisfenoidului (Alae ossis basisphenoidales) sunt orientate dorso-lateral.

Faţa endocraniană a fiecărei aripi prezintă două şanţuri, distincte la cal şi la câine: şanţul nervului oftalmic V1 (Sulcus n. ophtalmici) şi şanţul n. maxilar V2 (Sulcus n. maxillaris). Şanţul n. oftalmic se deschide în orbită prin fisura orbitală (Fissura orbitalis), iar şanţul n. maxilar prin gaura rotundă (Foramen rotndum).

Lateral de aceste şanţuri, se găseşte fosa lobului piriform (Fossa piriformis).Marginea caudală a aripilor bazisfenoidului, la cal şi la porc, formează

marginea rostrală a găurii sfâşiate (Foramen lacerum). Prezintă trei incizuri. În ordine medio-laterală, acestea sunt: incizura carotică (Incisura carotica), divizată în două la cal, incizura ovală (Incisura ovalis) şi incizura spinoasă (Incisura spinosa), foarte îngustă. Gaura sfâşiată (Foramen lacerum) este absentă la rumegătoare şi la carnivore. La carnivore, este înlocuită de trei deschideri: gaura ovală (Foramen ovale) - în aripa bazisfenoidului, canalul carotic (Canalis caroticus) – săpat în porţiunea timpanică a osului temporal, şi gaura spinoasă (Foramen spinosum) – ca o mică deschidere, adesea doar o incizură, situată pe marginea laterală a găurii ovale (la câine). Rumegătoarele au doar o gaură ovală mai mare în aripa bazisfenoidului, care corespunde părţii rostrale a găurii sfâşiate.

Prin gaura ovală, la toate speciile, trece n. mandibula V3 (N. mandibularis).Procesele pterigoide (Processus pterygoideus) pornesc de la capătul rostral

al bazisfenoidului şi sunt orientate latero-ventral. Se unesc medial cu oasele pterigoide şi cu procesele verticale ale oaselor palatine. La cal şi la câine sunt perforate la bază de canalul alar (Canalis alaris), care începe de la gaura alară

4

caudală (Foramen alaris caudale) şi se termină la gaura alară rostrală (Foramen alare rostrale), care se deschide în orbită, ventral faţă de gaura rotundă. La unii cai (nu şi la câini), canalul alar comunică prin gaura alară mică (Foramen alare parvum) cu fosa temporală. Canalul alar este săpat de a. maxilară. Prin gaura alară mică trece a. temporală profundă rostrală, colaterală a a. maxilare, destinată m. temporal, situat în fosa temporală. Gaura alară mică este situată în spatele crestei pterigoide, la acelaşi nivel cu canalul optic.

OSUL ETMOID (OS ETHMOIDALE)

Este impar, fiind situat în plan sagital, la limita dintre neuro-craniu şi splanhnocraniu, între cele două orbite. Formează în cea mai mare parte, peretele rostral al cavităţii craniene, precum şi partea caudală a cavităţilor nazale. Este format din trei părţi: lama perpendiculară, lama ciuruită şi labiritul etmoidal.

A – Lama perpendiculară (Lamina perpendicularis) reprezintă un sept median osos care se continuă rostral cu septul nazal cartilaginos. Caudal, pe faţa endocraniană, formează o creastă arcuită, creasta de cocoş (Crista galli), distinctă la toate speciile, cu excepţia câinelui, la care nu este reliefată.

B – Lama ciuruită (Lamina cribrosa) este situată transversal şi separă cavitatea craniană de cavităţile nazale. Este „ciuruită” de filetele n. olfactiv I. Este împărţită de Crista galli în două jumătăţi excavate: fosele etmoidale (Fossae ethmoidales). Acestea sunt ocupate de bulbii olfactivi ai emisferelor cerebrale. La câine, lama ciuruită nu este divizată de Crista galli, aceasta nefiind dezvoltată, motiv pentru care, la această specie, există doar o singură fosă etmoidală.

C – Labirintul etmoidal (Labyrinthus ethmoidalis) este format din numeroşi corneţi etmoidali, oase papiracee răsucite turbionar, a căror totalitate formează Ethmoturbinalia, care se proiectează în cavităţile nazale.

Fiecare etmoturbinal este unit, atât cu pereţii cavităţii nazale, cât şi cu lama ciuruită. Este format dintr-un grup de corneţi mai mari, situat medial, denumiţi endoturbinale (Endoturbinalia) şi un alt grup de corneţi, situat lateral, denumiţi ectoturbinale (Ectoturbinalia). Raportul dintre numărul de endo- şi ectoturbinale variază specific, astfel: la cal sunt 6 endoturbinale şi 25 ectoturbinale, raportul este 6/25; la rumegătoare: 4/18; la porc: 4/10; la câine: 4:6; la pisică: 4/5.

Endoturbinalul I (Endoturbinale I) este cel mai mare şi mai dorsal dintre endoturbinali. Se inserează pe creasta etmoidală (Crista ethmoidalis) a osului nazal şi formează baza anatomică osoasă pentru cornetul nazal dorsal (Concha nasalis dorsalis). La cal, endoturbinalul I formează o lamă spirală răsucită în sens ventral. Partea sa rostrală (Pars rostralis) conţine recesul concal dorsal. Partea caudală (Pars caudalis) a endoturbinalului I include sinusul cornetului dorsal (Sinus conchae dorsalis). Acesta comunică direct cu sinusul frontal, formând

5

sinusul concho-frontal (Sinus conchofrontalis). Cele două părţi, rostrală şi caudală ale endoturbinalului I sunt separate prin septul cornetului dorsal (Septum conchae dorsalis). La rumegătoare şi la porc, endoturbinalul I este, de asemenea, răsucit în sens ventral şi include sinusul cornetului dorsal (Sinus conchae dorsalis). La carnivore, părţile rostrală şi caudală ale endoturbinalului I au aspectul unei intumescenţe longitudinale. Numai partea mijlocie este răsucită şi include un reces. Endoturbinalul I se ataşează de osul nazal prin procesul uncinat (Processus uncinatus). Acest proces închide parţial comunicarea cu recesul maxilar (Recessus maxillaris).

Endoturbinalul II (Endoturbinale II) este al doilea ca poziţie şi ca mărime după endoturbinalul I. Formează baza anatomică osoasă pentru cornetul nazal mijlociu (Concha nasalis media). La cal şi la porc, este mic şi conţine sinusul cornetului mijlociu (Sinus conchae mediae). La vacă, este mai lung decât la rumegătoarele mici. La carnivore, endoturbinalul II este tot atât de lung ca şi endoturbinalul I. Este format din doi sau mai mulţi corneţi care conţin doar recesuri.

Celelalte endoturbinale (III-VI, la cal sau III-IV la rumegătoare, suine şi carnivore) sunt mult mai mici decât primele două.

Osul cornetului nazal dorsal (Os conchae nasalis ventralis) nu aparţine etmoidului, ci osului maxilar.

Ectoturbinalele (Ectoturbinalia) sunt mici şi au o poziţie predominant laterală. Pot fi observate dinspre interior, după îndepărtarea endoturbinalelor. Recesurile tuturor ecto- şi endoturbinalelor conţin cavităţi mai mici, denumite celule etmoidale (Cellulae ethmoidales).

OSUL TEMPORAL (OS TEMPORALE)

Contribuie la formarea peretelui lateral al cavităţii craniene. Este un os par, rezultat din fuzionarea a următoarelor 4 părţi: porţiunea solzoasă sau scvamoasă (Pars squamosa), porţiunea pietroasă (Pars petrosa), porţiunea timpanică (Pars tympanica) şi porţiunea endotimpanică (Pars endotympanica).

La carnivore, osul temporal şi porţiunea bazilară a occipitalului sunt unite ventral prin sutura occipito-timpanică (Sutura occipitotympanica). La celelalte specii de mamifere domestice, cele două oase sunt separate prin fisura petro-occipitală (Fisura petrooccipitalis). Aceasta este mai largă la cal şi la porc, contribuind la formarea găurii sfâşiate (Foramen lacerum). La rumegătoare, fisura petro-occipitală este îngustă.

6

A – Porţiunea scvamoasă sau solzul temporalului (Pars squamosa/ Squama temporalis) este convexă pe faţa exocraniană. Se uneşte cu oasele învecinate prin sutura scvamoasă sau solzoasă (Sutura squamosa).

Faţa endocraniană sau cerebrală (Facies cerebralis) este concavă şi prezintă amprentele circumvoluţiunlor cerebrale. La porc şi la rumegătoarele mici, aproape de porţiunea pietroasă, se reliefează creasta cortului cerebelos (Crista tentorica).

De pe faţa exocraniană, denumită şi faţa temporală (Facies temporalis), se detaşează, în sens latero-rostral, procesul zigomatic (Processus zygomaticus) care contribuie la formarea arcadei zigomatice. Pe faţa ventrală a procesului zigomatic, se aliniază suprafeţele implicate în articulaţia temporo-mandibulară, singura articulaţie mobilă dintre oasele craniului, precum şi cele care vin în raport cu piramida temporalului. Rostro-aboral, acestea sunt:

-tuberculul articular (Tuberculum articulare) sau condilul temporalului ; la rumegătoare şi la porc, tuberculul articular este scund, iar la carnivore este absent.

-fosa mandibulară (Fossa mandibularis) cu suprafaţa articulară (Facies articularis) sau cavitatea glenoidă;

-procesul retroarticular (Processus retroarticularis) este situat în spatele articulaţiei temporo-mandibulare. De pe acest proces se detaşează ligamentul aboral al acestei articulaţiei. Procesul retroarticular este mic la rumegătoare şi la porc. La carnivore, este, din contra, bine dezvoltat.

-incizura timpanică (Incisura tympanica) încadrează porţiunea timpanică a osului temporal.

-procesul retrotimpanic (Processus retrotympanicus) se găseşte în spatele incizurii timpanice şi separă porţiunea timpanică a piramidei temporalului de procesul mastoid.

Porţiunea scvamoasă a temporalului se conectează caudal cu osul occipital prin procesul occipital (Processus occipitalis). Pe faţa externă a procesului occipital, se reliefează creasta temporală (Crista temporalis), contiunuare a crestei nucale a occipitalului.

Între partea scvamoasă şi osul parietal se situează meatul temporal (Meatus temporalis) care adăposteşte sinusul venos temporal. Meatul temporal se întinde din cavitatea craniană, de deasupra porţiunii pietroase, până la gaura retroarticulară (Foramen retroarticulare), situată caudal de procesul retroarticular. Alte 1-3 mici orificii ale meatului temporal se deschid în fosa temporală. La porc şi la pisică, meatul temporal este rudimentar.

B – Porţiunea pietroasă (Pars petrosa) sau stânca temporalului (Os petrosum) prezintă o faţă medială (Facies medialis partis petrosae) sau

7

endocraniană, o faţă occipitală (Facies occipitalis), orientată spre osul occipital şi o faţă rostrală (Facies rostralis), orientată rostral. Pe faţa medială (endocraniană) există porul acustic intern (Porus acusticus internus) reprezentând deschiderea unui foarte scurt meat acustic intern (Meatus acusticus internus). O creastă transversă (Crista transversa) împarte meatul în două jumătăţi, una dorsală şi una ventrală. În jumătatea dorsală, se observă două deschideri: rostral este aria n. facial VII (Area nervi facialis), iar caudal este aria vestibulară superioară VIII (Area vestibularis superior), în care se pot deschide 2-3 orificii. Aria nervului facial reprezintă deschiderea endocraniană a canalului facial (Canalis facialis). Acesta prezintă mai întâi un traiect inflexat, denumit genunchiul canalului facial (Geniculum canalis facialis). Deschiderea exterioară a canalului facial este la nivelul găurii stilo-mastoidiene (Foramen stylomastoideum).

Ventral de creasta transversă, rostral este aria cohleară (Area cochlearis), iar caudal este aria vestibulară inferioară (Area vestibularis inferior). Prin orificiile acestor arii, precum şi prin aria vestibulară superioară, trec ramurile celei de-a VIII-a perechi de nervi cranieni, nervul acustico-vestibular sau vestibulo-cochlear.

Deasupra porului acustic intern, se situează fosa cerebeloasă (Fossa cerebellaris). Sub porul acustic intern, este vârful porţiunii pietroase (Apex partis petrosae), orientat rostro-ventral. Între feţele laterală şi medială ale porţiunii pietroase se reliefează creasta porţiunii pietroase (Crista partis petrosae). Aceasta este distinctă la cal, câine şi vacă. La rumegătoarele mici, este redusă şi joasă, iar la porc este absentă. Această creastă, împreună cu cortul osos al cerebelului (Tentorium cerebelli osseum) separă cavitatea cerebrală, de cavităţile cerebeloase. La rumegătoare şi la porc, limita este marcată de creasta cortului cerebelos (Crista tentorica).

Deasupra porţiunii pietroase, este intrarea în meatul temporal (Meatus temporalis). Imediat caudo-ventral, este capătul canalului condilar (Canalis condylaris) , la rumegătoare şi la carnivore.

Caudal şi ventral de meatul auditiv extern, se găseşte procesul mastoid (Processus mastoideus). Acesta este încadrat între procesul retrotimpanic şi procesul paracondilian al occipitalului. La porc, este absent. La rumegătoare, este scund. La cal, arată ca o tuberozitate îngroşată.

La cal şi la rumegătoare, proemină procesul stiloid (Processus styloideus), orientat rostro-ventral. Are aspect cilindric şi se articulează cu osul hioid, mai precis, cu stilohioidul acestuia. La porc şi la carnivore, procesul stiloid este absent. La porc, hioidul se articulează la baza procesului paracondilian al occipitalului, iar la carnivore, se articulează cu procesul mastoid.

Gaura stilo-mastoidiană (Foramen stylomastoideum) reprezintă capătul extern al canalului facial şi este situată – la cal şi la rumegătoare- între procesul

8

stiloid şi procesul mastoid. La porc, se deschide între procesul retrotimpanic şi porţiunea timpanică, iar la carnivore, între porţiunea timpanică şi procesul mastoid.

C – Porţiunea timpanică (Pars timpanica)este situată ventral, în incizura timpanică, între procesul retroarticular şi procesul retrotimpanic. Se caracterizează prin prezenţa unei dilataţii osoase cu pereţi subţiri, denumită bula timpanică (Bulla tympanica). Aceasta adăposteşte cavitatea timpanică (Cavum tympani), cu cele 3 oscioare ale urechii medii. Urechea medie este separată de urechea externă prin membrana timpanică. Aceasta este înconjurată şi fixată de inelul timpanal (Anulus tympanicus). Cavitatea timpanică este subdivizată în celule timpanice (Cellulae tympanicae), cu excepţia carnivorelor. De pe peretele rostro-ventral al bulei timpanice, se detaşează procesul muscular (Processus muscularis), loc de inserţie pentru m. ridicător şi m. tensor al vălului palatin. Acest proces este foarte ascuţit la cal şi la rumegătoare. La porc şi la carnivore este foarte scurt. Pe faţa medială a procesului muscular, se găseşte canalul musculo-tubar (Canalis musculotubarius) care comunică cu cavitatea timpanică. Prin acest canal trece tuba auditivă (Tuba auditiva) denumită şi conduct faringo-timpanic sau trompa lui Eustachio. Aceasta face legătura dintre faringe şi urechea medie (cavitatea timpanică), pentru a echilibra presiunile pe ambele feţe ale timpanului.

În partea dorsală şi laterală a porţiunii timpanice, se deschide meatul acustic extern (Meatus acusticus externus), prin porul acustic extern (Porus acusticus externus). Acesta reprezintă partea osoasă a urechii externe. La cal şi la rumegătoare, de pe meatul acustic extern se detaşează, în sens ventral, teaca procesului stiloid (Vagina processus styloidei), care înconjoară procesul stiloid.

D – Porţiunea endotimpanică (Pars endotympanica) este prezentă numai la pisică. De fapt, este reprezentată de partea medială a bulei timpanice, de care diferă prin originea sa cartilaginoasă. (Porţiunea timpanică este osificată direct din ţesutul conjunctiv). La pisică, porţiunea timpanică şi cea endotimpanică formează septul bulei (Septum bullae).

OSUL INTERPARIETAL (OS INTERPARIETALE)

Este situat pe plafonul cavităţii craniene, în plan sagital, între cele două oase parietale. În viaţa prenatală, se dezvoltă şi se osifică dintr-o pereche de oase. Cele două părţi iniţiale ale osului interparietal fuzionează cu puţin timp înainte de naştere sau în prima zi de viaţă postnatală, formând un singur os în formă de pană de despicat. Pe faţa sa externă, se continuă, de la nivelul occipitalului, creasta sagitală externă (Crista sagittalis externa), prezentă la cal şi la câine. Pe faţa internă, endocraniană, se reliefează procesul cortului cerebelos (Processus

9

tentoricus). Acesta este evident la cal şi la carnivore, nu şi la rumegătoare sau suine. Împreună cu procesele sinonime oferite de occipital şi parietale, se formează cortul cerebelos osos (Tentorium cerebelli osseum), care separă fosa craniană caudală (Fossa cranii caudalis) de fosa craniană mijlocie (Fossa cranii media).

OSUL PARIETAL (OS PARIETALE)

Este un os par, situat caudal faţă de osul frontal. Contribuie la formarea plafonului şi a pereţilor laterali ai cavităţii craniene. Cele două oase parietale se unesc pe linia mediană prin sutura sagitală (Sutura sagittalis). La vacă, cele două oase parietale sunt separate şi sunt situate pe părţile caudo-laterale ale craniului. Prin urmare, sutura sagitală este absentă.

Faţa externă (Facies externa) a parietalului este divizată în :-partea dorsală sau planul parietal (Planum parietale), situat pe plafonul

craniului;-partea laterală sau planul temporal (Planum temporale), acoperit de

muşchiul temporal (M. temporalis)La vacă, planul parietal este cunoscut ca plan nucal (Planum nuchale), al cefei. La cal şi la câinii cu botul lung (dolicocefali), în planul suturii sagitale, se continuă de la nivelul osului parietal, creasta sagitală externă (Crista sagittalis externa). Aceasta se divide rostro-lateral în două linii temporale (Lineae temporales), divergente, dreaptă şi stângă. Faţa internă (Facies interna), endocraniană, prezintă şanţuri vasculare arteriale şi venoase (Sulci arteriosi et venosi), amprente digitale (Impressiones digitatae) şi protuberanţe ale circumvoluţiunilor cerebrale (Juga cerebralia), reprezentând negativul reliefelor emisferelor cerebrale. La cal şi la porc, se reliefează creasta sagitală internă (Crista sagittalis interna). Uneori, nu este dezvoltată în întregime. La cal şi la câine, în partea caudală a feţei endocraniene, proemină procesul cortului – cerebelos- (Processus tentoricus). Împreună cu procesele similare ale interparietalului şi occipitalului, acesta formează cortul cerebelos osos (Tentorium cerebelli osseum). Vezi şi osul interparietal.

OSUL FRONTAL (OS FRONTALE)

Este un os par al neurocraniului, situat între parietal şi nazal. Formează partea rostrală a plafonului cavităţii craniene. La vacă, plafonul cavităţii craniene este format în întregime de frontal. Cele două oase frontale, stâng şi drept, se unesc în plan sagital prin sutura interfrontală (Sutura interfrontalis). De fapt, aceasta este sutura sagitală (Sutura sagittalis).

10

Osul frontal este format din: partea nazală (Pars nasalis), solzul frontalului (Squama frontalis), partea orbitală (Pars orbitalis) şi faţa temporală (Facies temporalis).

a- Partea nazală (Pars nasalis), situată rostral, spre cavitatea nazală, acoperă osul etmoid. La mamiferele domestice nu este distinctă.

b- Solzul sau scvama osului frontal (Squama frontalis) formează partea rostrală a plafonului craniului, la majoritatea speciilor de mamifere domestice. La vacă, formează în întregime acest plafon. De pe faţa externă a scvamei, se detaşează în sens lateral, procesul zigomatic (Processus zygomaticus). La cal şi la rumegătoare, procesul zigomatic este lung şi se uneşte cu procesul zigomatic al temporalului (la cal) sau cu osul zigomatic (la rumegătoare), completând osos arcada orbitală. La porc, carnivore şi iepure, procesul zigomatic este foarte scurt, iar arcada orbitală este completată lateral la aceste specii de ligamentul orbital (Lig. orbitale). Procesul zigomatic este perforat la bază de gaura supraorbitală (Foramen supraorbitale). Aceasta este absentă la carnivore. La rumegătoare şi la porc, de la gaura supraorbitală, porneşte rostral, pe suprafaţa frontalului, şanţul supraorbital (Sulcus supraorbitalis). La vacă, acesta se îndreaptă şi în sens caudal. Pe faţa ventrală (orbitală) a procesului zigomatic, la cal şi la rumegătoare, există fosa glandei lacrimale (Fossa glandulae lacrimalis). La porc şi la carnivore, această fosă este situată sub ligamentul orbital. Scvama frontalului este delimitată de porţiunea orbitală a frontalului prin marginea supraorbitală (Margo supraorbitalis) şi de faţa temporală prin linia temporală (Linea temporalis). Această linie constituie limita dorsală pentru fosa temporală (Fossa temporalis), ocupată de m. temporal. La rasele de vaci cu coarne, la capătul caudal al scvamei frontalului, se ridică simetric, în sens latero-dorsal, procesul cornual (Processus cornualis). Între cele două procese cornuale, se reliefează protuberanţa intercornuală (Protuberantia intercornualis). Aceasta separă scvama frontalelor de scvama occipitalului.

c- Partea orbitală (Pars orbitalis) este orientată ventral faţă de scvama frontalului şi formează cea mai mare parte din peretele medial al orbitei. Cele două orbite sunt separate între ele prin incizura etmoidală (Incisura ethmoidalis) care cuprinde etmoidul, la toate speciile de mamifere domestice. La cal, la joncţiunea dintre porţinea orbitală a frontalului şi aripa presfenoidului se găseşte gaura etmoidală (Foramen ethmoidale). La celelalte specii de mamifere domestice, perforează porţiunea orbitală, ventro-caudal. La carnivore, există, de regulă, două găuri etmoidale (Foramina ethmoidalia). Gaura etmoidală comunică cu partea rostrală a

11

cavităţii craniene. Sub marginea supraorbitală, medial, se găseşte o mică fosetă, fovea trohleară (Fovea trochlearis), în care se găseşte trohleea cartilaginoasă peste care alunecă tendonul m. oblic superior al globului ocular.

d- Faţa temporală (Facies temporalis) a frontalului este situată caudal de porţiunea orbitală. La limita dintre faţa temporală şi scvama frontalului este linia temporală (Linea temporalis). La rumegătoare, între faţa temporală şi porţiunea orbitală este creasta orbito-temporala (Crista orbitotemporalis). Fiecare frontal conţine unul sau mai multe sinusuri frontale (Sinus frontales). Acestea sunt cuprinse între compactele scvamei frontalului. Fac parte din grupa sinusurilor paranazale. La cal, sinusul frontal (Sinus frontalis) se întinde în întreaga scvamă frontală. Este separat de sinusul pereche printr-un sept complet, septul sinusului frontal (Septum sinuum frontalium). Fiecare sinus frontal este subdivizat prin mai multe lamele intrasinusale (Lamellae intrasinusales). La cal, sinusul frontal comunică, rostro-medial, cu sinusul cornetului nazal dorsal, formându-se, astfel, sinusul concho-frontal (Sinus conchofrontalis). Există, de asemenea, o largă comunicare cu sinusul maxilar caudal, prin apertura fronto-maxilară (Apertura frontomaxillaris), un orificiu oval situat în planşeul sinusului concho-frontal, rostro-lateral de labirintul etmoidal. La vacă, sinusul frontal este cel mai dezvoltat în seria mamiferelor domestice. În afara faptului că ocupă cea mai mare scvamă frontală, acesta se extinde caudal, în oasele parietale, interparietal şi occipital. La rasele cornute, se prelungeşte şi în procesele cornuale. Cele două sinusuri frontale sunt separate de un sinus median complet. Fiecare sinus, stâng şi drept, este subdivizat prin lamele intrasinusale în 4 compartimente: 3 compartimente rostrale mai mici - medial, intermediar şi lateral (Sinus frontalis rostralis medialis, intermedius et lateralis) şi un compartiment caudal mai mare – sinusul frontal caudal (Sinus frontalis caudalis). Sinusurile frontale rostrale sunt situate între cele două orbite şi comunică, fiecare în parte cu cavitatea nazală. Sinusul frontal caudal este situat caudal de orbită şi este străbatut de canalul supraorbital. La rumegătoarele mici, există câte două sinusuri frontale mici, pe fiecare parte câte un sinus frontal lateral şi unul medial (Sinus frontalis lateralis et medialis). Acestea comunică cu cavitatea nazală prin regiunea etmoidală dorsală. La porc, sinusul frontal este foarte larg şi se extinde atat în occipital, cât şi în temporal. Comunică cu cavitatea nazală prin meatul etmoidal. Este format din următoarele compartimente: sinusul frontal rostral medial (Sinus frontalis rostralis medialis), situat în partea rostrală a frontalului; sinusul

12

frontal rostral lateral (Sinus frontalis rostralis lateralis), situat latero-caudal de sinusul frontal rostral medial; sinusul frontal caudal (Sinus frontalis caudalis), cel mai dezvoltat compartiment, se prelungeşte în parietal, occipital şi temporal. La câine, sinusul frontal ocupă primele două treimi ale frontalului. Este subdivizat în trei compartimente: un compartiment medial mai mic, sinusul frontal medial (Sinus frontalis medialis), sinusul frontal lateral (Sinus frontalis lateralis), mai spaţios şi sinusul frontal rostral (Sinus frontalis rostralis). Toate cele trei compartimente se deschid în meatul etmoidal dorsal. Sinusul frontal este mai dezvoltat la rasele mari de câini. La rasele mici, brachicefale (cu craniu scurt) este foarte mic. La pisică, nu există decât câte un sinus frontal simplu, necompartimentat.

OSUL PTERIGOID (OS PTERYGOIDEUM)

Este un os par, subţire şi îngust, care fuzionează cu faţa medială a procesului pterigoid al bazisfenoidului şi cu procesul perpendicular (vertical) al osului palatin. De pe faţa sa ventrală, se detaşează cârligului pterigoidului (Hamulus pterygoideus). La cal, osul pterigoid este îngust şi are o poziţie orizontală. La rumegătoare, este mai lat şi este orientat oblic. La porc, are o orientare verticală. La carnivore, are astpect de lamă rectangulară.

VOMERUL (VOMER)

Este aplatizat şi impar, fiind situat în plan sagital, rostral faţă de corpul presfenoidului. Formează septul dintre choane (orificiile nazo-faringiene) şi se prelungeşte în partea caudală a cavităţilor nazale, unde este ataşat de creasta nazală mediană, pe planşeu, în plan sagital. Caudal, în raport cu corpul presfenoidului, sunt aripile vomerului (Alae vomeri). Ventral, este creasta vomerului (Crista vomeris), iar dorsal este şanţul vomerului sau septal (Sulcus vomeris/septalis), denumit şi jgheabul vomerian. Acesta susţine lama perpendiculară a etmoidului şi cartilajul septului nazal.

13