c 13 ingval_ etape de aplicare a ing valorii, ghid

7/22/2019 C 13 IngVal_ Etape de Aplicare a Ing Valorii, Ghid

http://slidepdf.com/reader/full/c-13-ingval-etape-de-aplicare-a-ing-valorii-ghid 1/13

1

METODOLOGIA DE APLICARE A

INGINERIEI VALORII

Orice studiu de ingineria valorii se efctuează în faze şi

etape logice - consacrate, după cum urmează.Etapa I. Măsuri pregătitoareFaza 1. Stabilirea temei de cercetare-proiectare

Stabilirea temei de cercetare-proiectare se referă lastabilirea produsului căruia se aplică studiul deingineria valorii.

Obiectul ingineriei valorii poate fi un produs sau un serviciu,

un sistem informatic de management, inclusiv un anumitstudiu tehnico-economic comandat unei firme deconsultanţă – din moment ce este un produs util şi sesupune procesului de vănzare - cumpărare.



2

Etapa II. Analiza necesităţii socialeFaza 1. Culegerea informaţiilor

Această fază cuprinde acţiuni de culegere a datelor

generale tehnice şi economice ale produsului supusanalizei, cu scopul de a identifica produsul sub aspectulnecesităţilor sociale, a modalităţii de realizare fizică,precum şi a cheltuielilor necesare pentru realizarea

acestuia.Ca surse de documentare pentru această fază pot servi:

chestionarele provenite din investigarea cerinţelorutilizatorilor, documenta

ţia tehnic

ă, economic

ă şi

comercială, literatura tehnică de specialitate,standardele, prospectele şi cataloagele produselorsimilare realizate în ţară şi străinătate.



3

Faza 2. Stabilirea nomenclatorului de funcţii.

• Întocmirea corectă a nomenclatorului de funcţii aleprodusului este una dintre cele mai importante probleme demetodologie ale ingineriei valorii.

• Stabilirea nomenclatorului de funcţii presupune identificarea

şi definirea corectă a fiecărei funcţii a produsului.• Funcţiile trebuie formulate clar şi precis. Această fază, careprin natura sa are un pronunţat caracter calitativ, estehotărâtoare pentru desfăşurarea ulterioară şi reuşitaactivităţii de ingineria valorii.

• Rezultatele obţinute în această fază se sintetizează într-untabel în care se prezintă nomenclatorul de funcţii alprodusului.

• Deoarece, totalitatea funcţiilor unui produs (analizat dinpunctul de vedere al satisfacerii cerinţelor sociale) formează nomenclatorul de funcţii al produsului, acesta trebuie să cuprindă numai func ţ iile necesare .

• Un produs existent, supus ingineriei valorii în vederea

modernizării, poate avea funcţii lipsă faţă de nomenclatorsau funcţii inutile faţă de nomenclator.



4

• Dificultatea fazei constă în definirea corectă şi identificareatuturor func

ţiilor, deoarece exist

ă pericolul de a se face

confuzie între funcţii şi caracteristici funcţionale, între funcţii şisoluţiile tehnice de realizare a acestora, între funcţiileprincipale şi cele auxiliare.

• Dacă se merge cu gradul de detaliere pănă la enunţareafuncţiilor auxiliare ale unui produs, este obligatoriu să semenţioneze la fiecare în parte care este funcţia principală condiţionată de acestea.

• Faptul că funcţiile din această categorie nu contribuie direct la

valoarea de întrebuinţare a produsului, ci indirect, nu trebuiesă conducă la concluzia că sunt funcţii inutile. Aceasta nuexclude posibilitatea ca unele funcţii auxiliare să fie inutile.

• Prin studiile de ingineria valorii se vor căuta acele soluţii care

pot conduce la diminuarea sau, dacă este posibil, laeliminarea funcţiilor auxiliare, fără a afecta negativ funcţiileprincipale condiţionate de respectivele funcţii auxiliare.



5

Faza 3. Stabilirea nivelului de importanţă a funcţiilor

• Pentru stabilirea nivelului de importanţă a funcţiilor suntnecesare datele rezultate din studiile de marketing.Stabilirea nivelului de importanţă al funcţiilor presupunedeterminarea contribuţiei fiecărei funcţii în valoarea de întrebuinţare a produsului. Aceasta se obţine princompararea două câte două a funcţiilor din punctul devedere al efectului lor util, al satisfacţiei pe care fiecarefuncţie în parte o oferă consumatorului.

• Deoarece dimensiunile tehnice ale funcţiilor se exprimă în unităţi de măsură diferite, deci ne comparabile, serecomandă utilizarea procedeelor de evaluare prinpunctaj, adică cuantificarea cifrică.



6

Etapa III. Analiza şi evaluarea situaţiei existente

Faza 1. Dimensionarea tehnică a funcţiilor. Nivelul de realizareal unei funcţii se exprimă prin dimensiunea sa tehnică, iardeterminarea acestui nivel cu ajutorul unei sau mai multor unităţide măsură specifice se numeşte dimensionarea tehnic ă a

func ţ iilor .• La un produs existent dimensiunile tehnice ale funcţiilor seexprimă prin parametrii tehnici ai produsului respectiv, prevăzuţi în documentaţia tehnică sau măsuraţi direct.

• În cazul unui produs nou, dimensiunile tehnice ale funcţiilor sestabilesc pe baza confruntării datelor rezultate din investigareacerinţelor utilizatorilor cu parametrii tehnici ai unor produsesimilare existente, precum şi cu literatura tehnică despecialitate.

• Fiecare dimensiune tehnic ă se exprim ă prin denumireacaracteristicii respective, valoarea şi unitatea de m ăsur ă, iarr ezultatele obţinute în această fază se sintetizează în dreptulfiecărei funcţii din nomenclator.



7

• Dimensionarea tehnică a funcţiilor subiective se poate face

prin estimare şi cuantificare cifrică.Faza 2. Dimensionarea economică a funcţiilor

Dimensiunea economică a funcţiilor este reprezentată princostul lor de producţie, iar acţiunea prin care se stabilesc

costurile de producţie ale funcţiilor se numeştedimensionare economică a funcţiilor.• Dimensiunea economică a fiecărei funcţii rezultă din

însumarea costurilor elementelor componente carematerializează funcţia respectivă, mai exact a costurilorde material, manoperă, energie şi regie ale structurilorcare realizează funcţiile produsului.

• Se va putea observa că dimensionarea economică afuncţiilor necesită multă muncă, fiind cea mai laborioasă dintre toate fazele cercetării de ingineria valorii, dar şisursa cea mai bogată de informaţii.



8

Faza 3. Analiza sistemică a funcţiilor

• Analiza sistemică a funcţiilor are drept scop identificareafunc ţ iilor deficitare care prin modul de realizare(constructiv, tehnologic şi economic) exercită o influenţă negativă asupra raportului: valoare de întrebuinţare /

cost de producţie.• Această analiză presupune o evaluare critică a funcţiilorpe baza unor criterii specifice.

• Evaluarea critică a funcţiilor unui produs se efectuează

utilizând trei criterii principale de analiză, şi anume:a - criteriul utilităţii funcţiilor;b - criteriul dimensiunii tehnice a funcţiilor;

c - criteriul dimensiunii economice a funcţiilor.



9

Faza 4. Stabilirea direcţiilor de cercetareDirecţiile de cercetare se stabilesc atât pe baza rezultatelor obţinute din

analiza sistemică a funcţiilor, cât şi în funcţie de obiectivele şirestricţiile stabilite prin tema de cercetare aprobată.• Analiza sistemică funcţională orientează colectivul de ingineria

valorii în direcţia găsirii unor soluţii de modificare constructivă şitehnologică a reperelor şi subansamblurilor deficitare identificate, în

vederea reducerii costurilor şi îmbunătăţirii valorii de întrebuinţare.• În ingineria valorii se pot întâlni o mare diversitate de soluţii denatură constructivă sau tehnologică şi organizatorică, care prinfrecvenţa aplicării lor în practică au dobândit caracterul de soluţiitipice, cum ar fi:

- adăugarea sau eliminarea unei funcţii la produsul existent;- modificarea constructivă a unor repere, astfel încât să contribuie larealizarea mai multor funcţii ale produsului, acţiune ce duce lascăderea numărului de repere, a consumului de material şimanoperă;

- simplificarea formelor constructive şi redimensionarea unor repere în scopul creşterii funcţionalităţii produsului - corespunzătorcerinţelor utilizatorilor;



10

- comasarea mai multor repere separate într-unul singur cu rolmultifuncţional;

- modificarea formei constructive a unor repere în scopul creşteriitehnologicităţii şi reducerii costului prelucrării;- utilizarea unor înlocuitori ai unor materiale scumpe sau deficitare;- utilizarea unor repere şi subansambluri standardizate, tipizate,unificate, produse în întreprinderi specializate, la un preţ de livrare

mai redus;- justificarea economică, la unele repere, a toleranţelor dimensionaleşi a condiţiilor de calitate a suprafeţei, în limitele cerinţelor reale defuncţionare a produsului;- optimizarea programării operative a producţiei şi raţionalizareametodelor de muncă.

• Este posibil ca, în anumite cazuri, modificările de ordin constructiv şitehnologic să afecteze un număr mare de repere şi subansambluri, fapt ce implică schimbarea concepţiei de ansamblu a produsuluianalizat.

• În cazul în care din ancheta la utilizatori referitoare la cerinţeleprivind funcţiile produsului şi dimensiunile tehnice ale acestora arezultat o dispersie mare se studiază posibilităţile de diversificare aprodusului respectiv.



11

Etapa IV. Conceperea sau reconceperea

produsului• Faza 1. Elaborarea propunerilor de realizare a

produsului nou sau supus modernizării• Utilizând diverse metode de creativitate, colectivul de

cercetare are sarcina să producă cât mai multe idei,dintre care se selecţionează cele mai eficiente pentru a fiaplicate în practică.

• Faza 2. Selecţionarea propunerilor. În această fază de

aplicare a studiului de ingineria valorii se verifică dacă soluţiile propuse sunt realizabile din punct de vederetehnico-economic şi în ce măsură contribuie laobiectivele stabilite iniţial.

• Pentru fiecare obiectiv se fac cel puţin două-treipropuneri însoţite de calcule de eficienţă economică, iarpropunerile care se pot realiza se reţin de cătrecolectivul de lucru.



12

• Spre exemplu, în cazul proceselor tehnologice,

înaintarea propunerilor de optimizare trebuie să cuprindă întotdeauna date clare ale procesului tehnologic vechi şiale celui nou. Trebuie totdeauna specificate reducerilede costuri şi timp.

• Pentru fiecare soluţie se detaliază concepţia constructivă şi tehnologică sub forma documentaţiei tehnice pentruprodus, subansambluri şi repere.

Faza 3. Evaluarea soluţiilor şi propunerea soluţieioptime

• Este o fază în care se evaluează soluţiile propuse dinpunct de vedere al compatibilităţii constructive şitehnologice, al îndeplinirii funcţiilor produsului şi alcosturilor.

• După compararea soluţiilor între ele (din punct de vedereal valorii de întrebuinţare şi al costurilor) se alege soluţiaoptimă după criteriul raportului maxim dintre valoarea de întrebuinţare şi costurile de producţie.



13

Pe baza documentaţiei tehnice elaborate se pot calcula şi alţi indicatoriparţiali şi sintetici ai eficienţei economice, precum:

- economia de material pe unitatea de produs şi pe întreagacantitate de produse din comanda socială, în kg;- economia de manoperă pe unitatea de produs şi pe întreagacantitate de produse din comanda socială, în ore;

- economia la cheltuielile de fabricaţie (reducerea costului deproducţie), în %;- creşterea valorii de întrebuinţare a produsului;- alte îmbunătăţiri (fiabilitate, estetică, ergonomie).

Faza 3. Evaluarea rezultatelor după aplicare

În primul rând, trebuie urmărit dacă costul produsului se încadrează înprevederile temei şi dacă indicatorii economici se realizează lanivelul preconizat.

Apoi, compartimentele de marketing, desfacere şi service trebuie să urmărească modul în care produsul corespunde cerinţelor

utilizatorilor, totodată putăndu-se determina efectele economice, atâtla producător cât şi la utilizatorul produsului respectiv

c 13 ingval_ etape de aplicare a ing valorii, ghid

Documents