Todeilă Oana

Grupa 204

Acorduri internaționale – Jurisprudență relevantă

Cauza C-124/95

Centro-Com vs. HM Treasury și Bank of England

Situația de fapt:

1992 – Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție prin care s-au stabilit sancțiunile împotriva Rep. Iugoslavia (Serbia și Muntenegru).

Prin această rezoluție, toate statele membre trebuiau să împiedice vânzarea sau furnizarea de către cetățenii lor sau de pe teritoriul lor a orice tip de produse de bază, sau orice mărfuri către persoane fizice sau juridice de pe teritoriul Iugoslaviei.

Toate statele trebuiau să își împiedice cetățenii sau persoanele aflate pe teritoriul lor să transfere fonduri sau resurse financiare persoanelor de pe teritoriul Iugoslaviei.

Nu sunt incluse în această interdicție: bunurile de uz strict medical și produsele alimentare. Excepțiile trebuiau ratificate de Comitetul de sancțiuni.

Centro-Com, societate italiană obține aprobarea Comitetului de sancțiuni al ONU și autorizația din partea autorităților italiene și exportă produse farmaceutice către Muntenegru.

În aceste condiții, o bancă din Londra a refuzat să-i transfere societății Centro-Com, prin prevalarea dintr-un cont iugoslav a sumelor necesare pt. plata unor produse medicale exportate din Italia către Muntenegru.

Suspectând anumite abuzuri privind regimul de autorizări și descrieri eronate ale mărfurilor, Treasury decide să nu mai permită plata exporturilor de mărfuri medicale prin conturi din Regatul Unit decât dacă exporturile fuseseră efectuate de pe teritoriul Regatului Unit (așa puteau controla în mod eficient exporturile către Serbia & Muntenegru).

Curții i se adresează următoarele întrebări preliminare:

1. Este conform cu politica comercială comună a Comunității ca un stat să adopte măsuri suplimentare care interzic deblocarea fondurilor depuse pe teritoriul său, dar care aparțin unor persoane din Serbia sau Muntenegru în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele privind exportul de mărfuri către Serbia și Muntenegru impuse de Comitetul de Sancțiuni?

Curtea a răspuns că măsurile luate de Regatul Unit restricționează libertatea de export pe plan comunitar și nu sunt justificate fiindcă aplicarea eficientă a sancțiunilor e realizată prin procedura de autorizare a altor state membre. Statele membre trebuie să dea dovadă de încredere reciprocă în ceea ce privește controalele efectuate de autoritățile competente la nivel național.

2. Măsurile naționale care se dovedesc contrare politicii comerciale comune sunt justificate având în vedere că statul membru în cauză intenționa ca prin aceste măsuri să se conformeze obligației sale ce rezultă dintr-o convenție încheiată cu state terțe înainte de intrarea în vigoare a Tratatului CEE și înainte de aderarea acelui stat membru?

Curtea a răspuns că dispozițiile tratatului nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor care rezultă din convențiile încheiate înainte de intrarea în vigoare a tratatului între state membre și state terțe. Aplicarea tratatului nu afectează angajamentul statului membru în cauză de a respecta drepturile țărilor terțe care rezultă dintr-o convenție anteruiară și de a-și indeplini obligațiile. Pentru a se putea anula efectul unei norme comunitare printr-o convenție internațională anterioară, este necesar să se examineze dacă aceasta impune statului membru în cauză obligații a căror executare să poată fi încă solicitată de către țările terțe parte la convenție.

Atunci când o convenție internațională îi permite unui stat membru să ia o aumită măsură care poate fi contrară dreptului comunitar, dar nu îl obligă să procedeze astfel, statul membru trebuie să se abțină de la adoptarea unei astfel de măsuri.