Buruiana, nu stiu careBuruiana, nu stiu careTi-i porecla de nascareSi nici nu vreau sa ti-o stiu.Stiu ca esti pamantul viuSi ca, orisicum, tu crestiFar-a sti cum te numesti.In fiestecare satIn fiecare urzicaA pus Domnul o margicaSi-a croit tulpini si floareDupa soiuri de tipareCu osardnica migala,Sa nu stea tarana goala.

De folos ori nefolosEl vrea-ntai lucru frumos.Dintr-o ingustime-a stofiiA scos crinii si cartofii.Cu acelasi fir de ataTese, prinde si agata,Si la fel, cu-aceeasi ravnaCa scoti floare, ca dai tafna.Omul insa, capcaun,Vrea frumos numai ce-i bun,Impartind pe cate toateSant, in feluri de bucate,Judecata i-o da guraSi-i da lingura masura.Nu-i frumos la el cevaCare nu se poate beaSi nimic bun si curatNu-i, ce nu e de mancat.

Buruieni cu fir aprins,Nu va caut dupa lins,Spicul nu-l aleg cu mustSi nici ghimpii dupa gust.