burlacu marian valeriu, lucrare de atestat v. t. 2010 - căsătoria şi familia în v. t. si...

8/8/2019 Burlacu Marian Valeriu, Lucrare de Atestat V. T. 2010 - Căsătoria şi familia în V. T. si tradiţia iudaică

http://slidepdf.com/reader/full/burlacu-marian-valeriu-lucrare-de-atestat-v-t-2010-casatoria-si-familia 1/29

1

Arhiepiscopia Dunrii de Jos

Seminarul Teologic Liceal Ortodox

ÄSfântul Apostol Andrei´

LUCRARE ÎNTOCMIT ÎN CADRUL

EXAMENULUI DE ATESTAREA COMPETENELOR PROFESIONALE

COORDONATOR,

Pr. Prof. Mihai Adrian

SUSINTOR,

Burlacu Marian Valeriu

GALAI

2010



2

Seminarul Teologic Liceal Ortodox

ÄSfântul Apostol Andrei´

Disciplina: Studiul Vechiului Testament

CSTORIA I FAMILIA

ÎN VECHIUL TESTAMENTI ÎN TRADIIA IUDAIC

COORDONATOR,

Pr. Prof. Mihai Adrian

SUSINTOR,

Burlacu Marian Valeriu

GALAI

2010



3

CUPRINS

1. Introducere««««««««««««««««««««««««««4

2. Cstoria în Vechiul Testament«««««««««««««««««...5

2.1. Logodna i nunta««««««««««««««««««««........5

2.2. Însuiri ale cstoriei veterotestamentare. Problema poligamiei« «.......8

2.3. Leviratul. Sclavii. Alte prescripii ale Legii lui Moise cu privire la

cstorie««««««««««««««««««««««««.....93. Familia în Vechiul Testament: Temeiuri fundamentale««««««««.12

3.1. So i soie, prini i copii«««««««««««««««««..12

3.2. Poziia social a femeii în Israelul veterotestamentar ...««««««...13

3.3. Grija fa de vduve la poporul evreu antic«««««««««««.15

3.4. Naterea, creterea i educarea copiilor la evrei în spiritul adorrii lui

Dumnezeu i al respectului pentru prini««««««««««««16

3.5. Combaterea imoralitii de ctre Legea Mozaic«««««««««.20

3.6. Importana familiei la vechii israelii««««««««««««...«22

4. Cstoria i familia în decursul perioadei Vechiului Testament. Împlinirea

cstoriei veterotestamentare prin Taina Sfintei Cununii«««««««..24

5. Concluzii«««««««««««««««««««««««««....27

6. Bibliografie««««««««««««««««««««««««....29



4

1.Introducere

Lucrarea de fa nu pretinde a fi una academic, ci una accesibil oricrui cititor,oricrui pasionat de istoria poporului evreu antic, a lui Israel, oricrui pasionat de Vechiul

Testament i de Teologie in general. În lucrarea pe care o vei strbate mai departe am

încercat s aduc in discuie o tem care este foarte actual chiar i in zilele noastre, o

problem des dezbtut de numeroi teologi ai Noului Testament, dar foarte rar luat in calcul

de ctre exegeii biblici i de ctre cler atunci când vorbim despre ea raportat la perioada

Vechiului Testament.

Este vorba despre cstorie si despre familie aa cum sunt ele prezentate inVechiul Testament i in tradiia iudaic. În redactarea acestei lucrri am folosit scrierile de

specialitate a doi mari teologi contemporani români: Preot Confereniar Doctor Petre Semen,

Facultatea de Teologie Oortodox din Iai i Preot Doctor Constantin Mihoc, Facultatea de

Teologie Ortodox Sibiu, opera de referin a marelui istoric evreu din diaspora Iosif Flaviu ±

Antichiti iudaice, precum i alte câteva articole i studii din periodicele Patriarhiei Române

i ale Mitropoliei Moldovei i a Bucovinei.

Am încercat s aduc în discuie câteva aspecte mai puin discutate care ne prezint

o cu totul alt mentalitate a oamenilor de atunci fa de oamenii zilelor noastre i un cu totul

alt mod de a privi lumea. În explorarea acestei lucrri vei gsi numeroase informaii desepre

cstorie i familie in general, dar i despre particularitile ritualului nunii, despre caracterul

social al contractului matrimonial, despre legile care fac referire direct la cstorie (ex.

Legea Leviratului), despre poziia fiecrui membru al familiei, despre statutul vduvelor,

despre naterea, creterea i educarea copiilor, despre respectul copiilor fa de prini, despre

importana familiei in societatea israelit, i despre implinirea scopului suprem al cstoriei in

Sfanta Taina a Cununiei instituit de Mântuitorul Iisus Hristos prin minunea svârit la

nunta din Cana Galileii.

Acestea fiind spuse, am sperana c prezenta lucrare v va aduce un plus de

cunotine i va elimina i anumite îndoieli sau nelmuriri ale dumneavoastr cu privire la

tem.



5

2.Cstoria în Vechiul Testament

2.1.Logodna i nunta

Societatea din cele mai vechi timpuri nu a fost la fel ca i cea din zilele noastre,

existând diferene de la cer la pmânt între modelul antic i cel actual. Un exemplu concret

este societatea israelit veterotestamentar, complet diferit fa de societatea contemporan.

Astfel atât logodna cât i nunta vechilor evrei nu sunt aceleai ca i cele de astzi. O deosebire

important const in faptul c prinii mirelui erau cei care îi cutau fiului lor o logodnic,

jucând rol de peitori, dup cum vedem în exemplul lui Avraam care a trimis pe sluga sa la

Laban, o rud de a sa s îi caute soie fiului su Isaac. Cel mai concret exemplu îns este cel al

lui Adam, cruia Printele Ceresc i-a creat din coasta luat dintr-însul pe Eva femeia, ća snu fie singur i fr de ajutor´. În contextul lumii actuale când logodna i nunta se fac prin

liberul consimtmânt al celor doi tineri, mai gsim totui rmie ale acestui model social:

lumea rromilor, unde în cadrul atre aranjamentele pentru cstorie se fac chiar înainte de

naterea copiilor i lumea indian unde tot prinii sunt aceia care hotrsc cu cine se vor

cstori fiii sau fiicele lor bazându-se in special pe criteriul social.

Exist, îns, în Vechiul Testament i exemple de brbai care i-au ales singuri soie

dup cum vedem in cartea II Regi exemplul regelui i proorocului David care si-a luat de soie pe Bateba, femeia lui Urie. Cu toate acestea in majoritatea cazurilor prinii erau cei care în

societatea israelit cutau fiului lor o soie. Odat ce aceasta era gsit i se hotra cstoria

cei doi tineri erau considerai logodii.

Evreii fceau o distincie clar între logodn i cstorie, cei doi fiind considerai

cstorii abia dup ce brbatul ó lua la sine´, la casa sa pe femeia sa (Deuteronom XX, 7).

Cstoria propriu-zis însemna tocmai aceast ´luare´ în sensul de ´luare în posesiune´, în

ebraic hakhnachah.1 În Evanghelia dup Matei îngerul îi spune în vis dreptului Iosif: Ńu te

teme a lua pe Maria femeia (logodnica) ta´ (Matei I, 20), fapt ce arat c aceea care îi fusese

pân atunci logodnic din acel moment al lurii ei la sine va conta în ochii tuturor ca soia sa.

1 Pr. Dr. Constantin Mihoc, T aina cstoriei i familia cretin în înv turile marilor Prin i ai Bisericii din

secolul IV , Ed. Teofania, Sibiu, 2002, p. 20-21.



6

În ciuda acestei distincii clare între logodn i cstorie Legea prevedea aproape

aceleai drepturi i obligaii atât pentru cei logodii cât i pentru cei cstorii. Atât femeia

logodit, cât i femeia cstorit, în cazul în care era bnuit de infidelitate, trebuia s fac

jurmântul de zelotipie2. Atât pentru femeia logodit cât i pentu cea cstorit, în cazul în

care era gsit vinovat pedeapsa era moartea prin uciderea cu pietre. Ca i soia, logodnicanu putea fi repudiat decât printr-o ´carte de desprire´. Dealtfel dac în timpul logodnei se

întâmpla s moar logodnicul, logodnica era socotit ca vduv, iar copilul conceput în

periopada logodnei era socotit legitim3.

O caracteristic aparte a cstoriei evreilor este faptul c înainte de încheierea

perioadei logodnei trebuia rezolvat problema dotei, a zestrei un lucru extrem de interesant

tatl fetei nu ddea zestre aa cum pân de curând i în tradiia poporului român era obiceiul,

ci primea zestre de la mire. Acest lucru întrete ideea c femeia devenea dupa cstorie doar

o parte din averea soului ei. Aceast zestre mai era numit i mohar sau pre de

rscumprare. Când preul de rscumprare nu putea fi pltit de ctre tânr din cauza strii

sale materiale, putea fi suplinit fie printr-un act de vitejie, cum a fost în cazul cstoriei

regelui David cu Micol (I Samuel XVIII, 17-27), a lui Otniel cu fiica lui Caleb (Iosua XV, 16;

Judectori I, 12) sau a judectorului Samson cu Dalila; fie prin prestarea unui serviciu,

amintind aici cazul lui Iacov care a muncit 14 ani la curtea unchiului su Laban, pscându-i

oile pentru cele dou fiice ale sale. Moharul sau preul de rscumprare era un fel de

compensaie fa de familia tinerei cstorite pentru pierderea unui potenial social-economic pe care aceasta îl reprezenta4 în familia sa: ptea turmele de oi (Facere XXIX, 6-9), aducea

ap de la izvor (Facere XXIV, 11-16; I Samuel IX, 11) sau strângea spice în urma

secertorilor (Rut II, 2).

Brbatul trebuia s poat s-i întrein familia sa, dup cum se spune în cartea

Înelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah XXIV, 24: ´Sminteal, urâciune i ruine este când femeia

hrnete pe brbatul su´.

La sfâritul perioadei logodnei i dup ce toate cele necesare pentru cstorie erau bine orânduite, toate acestea durând de obicei cam un an, avea loc cstoria propriu-zis sau

´ziua de nunt´ la care Însui Mântuitorul Iisus Hristos face aluzie în unele dintre parabolele

2 Flavius Josephus, Antichit i iudaice 1: Cr ile I-X ± De la facerea lumii pân la captivitatea babilonic, Ed.

Hasefer, Bucureti, 1999, p. 166-167. 3 Pr. Dr. Constantin Mihoc, op. cit ., p. 21.4 Pr. Conf. Dr. Petre Semen, Arheologie biblic în actualitate, Ed. Mitropoliei Moldovei i a Bucovinei, Iai,1997, p. 78.



7

Sale. Aceasta era o zi de mare srbtoare, creia Biserica Cretin îi va da un sens mistic ,

vorbind de ńunta Mirelui´ Hristos cu Biserica Sa5. La nunt erau chemai toi cei de o

rudenie cu cei cstorii, satul i toi prietenii lor; chiar Iisus Hristos i Maica Sa au fost

chemai la o nunt în Cana Galileii, îns despre aceasta vom vorbi într-un capitol viitor.

Mirele pornea în ajunul nunii, îmbrcat în haine de srbtoare i cu cunun pe cap i

însoit de prietenii si spre casa miresei pe care o lua i o aducea în casa prinilor si.

Odat ajuni în casa mirelui asupra lor era rostit o formul de binecuvântare pentru

fericire i fecunditate. Restul serii îl petreceau cu toii în veselie, mireasa rmânând îns într-o

încpere aparte cu prietenele ei. Dac prima zi l-a avut în prim plan pe mire în cea de a doua

zi cea care ieea în eviden era mireasa care aprea frumos împodobit, ca o regin (de altfel

întreaga ceremonie era ´regal´) alturi de fecioare, prietenele ei care prin analogie cu

Parabola celor zece fecioare (Matei XXV, 1-13) s-ar prea c purtau lmpi aprinse6, iar aruncând o privire în Ćântarea Cântrilor´ ne putem da seama c ele cântau imne(VI, 9) .

Srbtoarea dura dup aceasta apte zile la rând sau chiar mai mult, timp în care

toate rudele i prietenii mirilor veneau în grupuri rând pe rând s împrteasc bucuria

tinerilor cstorii.

Trebuie reinut faptul c toate aceste ceremonii de nunt nu aveau un caracter

sacramental, religios, ci mai mult un caracter juridic.

2.2.Însuiri ale cstoriei veterotestamentare. Problema poligamiei

Este bine tiut faptul c evreii au avut dintotdeauna o preuire deosebit fa de Sfânta

Scriptur i fa de cele înscrise în ea ca mijloc de descoperire al lui Dumnezeu i al voilor

Sale.

Cuvintele lui Dumnezeu de la Facere I, 28: Ćretei i v înmulii i umplei

Pmântul i-l stpânii!´ au devenit lege în contiina iudaic creându-se astfel o obligativitate

moral a cstoriei ca form de ascultare a voinei lui Dumnezeu i de preamrire a Sa.

5 Pr. Dr. Constantin Mihoc, op. cit ., p. 21.6 Ibidem, p. 22



8

Celibatul era socotit ca i nenaterea de prunci o ruine mare pentru evrei. Exista printre evrei

chiar i o zicere rabinic care spune:´un celibatar nu este cu adevrat om´7. Totui se pare c

în timpul Mântuitorului existau printre israelii i celibatari dintre care amintim comunitatea

cvasimonastica a esenienilor de pe rmul apusean al Mrii Moarte i nazireii care practicau

abstinena pe o perioad limitat de timp, îns acetia preferau abstinena din motivereligioase.

Familia instituit de Dumnezeu prin crearea omului, brbat i femeie, în sânul

oamenilor, pe lâng faptul c impunea o obligativitate moral a cstoriei, prezenta i

caracteristici i însuiri primordiale, menite s devin norme morale. Cstoria era aadar, în

primul rând indisolubil, soii putând fi desprii doar de moarte, regul care nu va fi deloc

respectat de ctre evrei. Indisolubilitatea familiei se baza pe însi geneza omului, Eva fiind

creat din coasta lui Adam. Familia era menit s fie curat i sfânt. Ea avea pe lâng rolul

de perpetuare a speciei umane i rolul de a pstra legtura cu Divinitatea8 i nu cunotea pofta

carnal, dup cum spune Sfânta Scriptur despre Adam i Eva, c Ägoi erau i nu se ruinau´

(Facere II, 25).

Totui apare o tulburare a fundamentelor primordiale ale familiei apare atunci când

setea mare a brbailor israelii de a avea câi mai muli urmai, i de preferat câi mai muli fii

pentru ca numele familiei i spia lor s dinuiasc în continuare, a dus încet, încet la

poligamie. Dei un puternic curent iudaic considera c numai unirea monogam este în

perfect concordan cu voia lui Dumnezeu, muli comentatori rabinici bazându-se în special

pe textul de la Facere II, 23:´ea se va numi iah ,pentru c este luat din i al ei´, totui

cunoatem în Sfânta Scriptur numeroase exemple de judectori i regi bineplcui lui

Dumnezeu, ca Ghedeon, David sau Solomon (Cântarea Cântrilor VI, 8) care au avut

haremuri, numrul mare de soii i de concubine fiind un semn al puterii lor 9 (Judectori VIII,

30; IIRegi II, 2 ; IIIRegi XI, 1). Oamenii de rând îns din cauza strii materiale modeste

pstrau în majoritatea lor modelul cstoriei monogame, i doar în cazul în care prima soie,

´soia din tineree´ era steril îi lua o a doua soie sau o concubin fr ca prima soie s fie

repudiat, îns bineîneles nu i fr anumite dificulti. Primul poligam de care ne vorbete

Sfânta Scriptur a fost Lameh, unul dintre urmaii lui Cain, care a avut dou femei, dar însi

spia acestuia, din neamul lui Cain, ne dovedete c poligamia nu era calea de urmat, ea fiind

7 Genesis Rabbah ,IV, 3, apud Pr.Dr.constantin Mihoc ,op. cit .,p. 18.8 Pr. Lector Univ. Arion Leon, F amilia în Sfânta Scriptur, revista Biserica Ortodox Român, Anul CXIII, Nr.

1-6, Ianuarie ± Iunie, Tipografia Institutului Biblic i de Misiune Ortodox, Bucureti, 1995 , p. 2249 Pr.Dr.Constantin Mihoc, op. cit ., p. 19.



9

una dintre consecinele decderii morale a lui Cain, datorit uciderii fratelui su Abel, i a

lepdrii sale de ctre Dumnezeu. Din istorisirea lui Tobie, care era totui un om înstrit,

vedem c monogamia era ceva uzual, normal, el însui având o singur femeie, iar faptul c

marelui preot nu-i era îngduit s aib decât o singur femeie este un adevrat exemplu c

monogamia era singura care era pe placul lui Dumnezeu10

. Însui poporul evreu era consideratca fiind logodnica lui Iahve, una între mii aa cum astzi, Una Sfânt Biseric Cretin este

Mireasa lui Hristos.

Se pare îns c i în timpul venirii Mântuitorului pe Pmânt în cadrul poporului

evreu predomina monogamia. Chiar dac Mântuitorul Iisus Hristos nu ne vorbete direct în

cuvântrile Sale despre monogamie i poligamie, ne putem da seama c poligamia nu-i avea

rostul în cadrul noii învturi i a noii morale instituite de El pentru creaia Sa

2.3.Leviratul. Sclavii. Alte prescripii ale Legii lui

Moise cu privire la cstorie

Principalul scop al cstoriei în Vechiul Testament era naterea de prunci i dinuirea

numelui i a spiei neamului pe veci. În acest scop a aprut în poporul israelit i o lege mai

special pentru cstorie numit ÄLegea Leviratului´ sau a Äcstoriei de levirat´.

Aceast lege prevedea ca în cazul în care un brbat murea fr ca femeia sa s-i

druiasc un copil, fratele rposatului era obligat s o ia pe vduv de soie pentru ca smâna

rposatului s nu se piard. Astfel primul copil ce se ntea urma s poarte numele primului

so al femeii. Toate acestea erau atât în interesul familiei cât i al statului, deoarece familiile

nu se sting i averea lor se pstreaz, iar cstoria cu o rud apropiat a primului so mângâie

femeia vduv pentru cele întâmplate11. Dac se întâmpla ca fratele în cauz s refuze

cstoria cu vduva rposatului, atunci aceasta se putea duce la Adunarea btrânilor cetii,unde îl putea reclama pe cumnatul su pentru ofensa adus celui rposat prin refuzul de a se

cstori ce ea. Idiferent de argumentul adus de fratele rposatului Adunarea btrânilor îi ddea

întotdeauna dreptate vduvei. Aceasta îl descla pe cumnatul ei de înclmintea picioarelor,

10 Ibidem, p. 19.11 Flavius Josephus, op. cit., p. 220.



10

îl scuipa pe obeaz i îi spunea c merit aceast înjosire oricine pângrete amintirea fratelui

su, iar el pleca acoperit cu riine pentru tot restul vieii, pe când vduva se putea recstori cu

cine poftea. Aceast lege se pare c nu a fost dat de Moise, ci ar fi existat cu mult înainte de

el, fapt pentru care nu a putut s o combat, dar nici nu a impus-o prin Lege, ci a lsat-o la

latitudinea celor în cauz (Deuteronom XXV, 7-10). Cel mai cunoscut exemplu al aplicriiacestei legi este cel al cstoriei lui Booz cu ruda sa Rut, de unde vedem i faptul c aceast

practic cuprindea un cerc mult mai larg de rude (Rut cap. IV) i nu doar fraii rposatului.

La cstoria de levirat fac referire i saducheii care în discuia lor cu Mântuitorul

invoc ca temei al necredinei lor în învierea morilor cstoria unei femei cu apte frai.

O alt situaie aparte o constituie situaia sclavilor sau a robilor, care la israelii spre

deosebire de alte popoare (greci, romani) erau considerai ca ´fpturi ale lui Dumnezeu´, dup

cum reiese din cartea lui Iov i erau considerai ca fcând parte din familie bucurându-se înmare parte de aceleai drepturi ca i ceilali membri ai familiei. Astfel un rob putea ajunge s

moteneasc pe stpânul su (Facere XV, 3) i chiar s o ia în cstorie pe fiica acestuia

(I Paralipomena/Cronici II, 35)12, îns în schimb brbailor nu le era îngduit s se însoeasc

cu nite roabe chiar dac fceau aceasta din dragoste, deoarece ei trebuiau s pun mai presus

buna cuviin decât pasiunea i s aleag calea demnitii13.

Exist îns i o situaie aparte când un brbat liber se putea cstori cu o roab îns

doar dac aceasta era prizonier de rzboi i fcea parte din neamul israeliilor, indiferent dacfusese sau nu mritat. Femeia trebuia lsat ca timp de o lun s-i plâng rudele i prietenii

care s-au stins în rzboi, îns nu fr ca înainte s-i fie tuns prul i s fie îmbrcat în

vetminte de doliu. Acest lucru era necesar deoarece nu trebuia s se urmreasc doar

satisfacerea propriilor plceri, ci i atragerea persoanei respective i înduplecarea voinei ei,

ca una cu care urma s aib copii. Abia dup împlinirea celor treizeci de zile se putea face

nunta. În cazul în care brbatul i-a schimbat prerea despre ea în aceast perioad i ovie s

o mai ia pe aceasta de soie, atunci nu i se mai permitea acestuia s o in în robie, ci era

obligat s o elibereze, ea putând s plece unde vroia, pstrându-i libertatea.

Cu privire la logodn i cstorie Moise face referire i la alte probleme ale timpului

prin legile lsate poporului evreu.

12 Pr. Conf. Dr. Petre Semen, op. cit ., p. 95.13Flavius Josephus, op. cit ., p. 220.



11

Era stabilit o oarecare vârst de însurtoare atât pentru biei (18), cât i pentru fete

(12 ± 13)14. Odat ajuni la aceast vârst tinerii erau aproape obligai s se cstoreasc îns

numai cu tinere fecioare de neam bun, i nicidecum s nu caute femei mritate. La fel erau

interzise i cstoriile cu prostituatele, deoarece îi întinaser trupurile, iar sufletele copiilor

vor fi libere numai dac se trag dintr-o cstorie cuviincioas.

O alt problem era nerecunoaterea fecioriei unei fete, lucru ce implica o judecat

foarte amnunit i necesita folosirea unor argumente i dovezi foarte grele. În cazul în care

fata era gsit vinovat era fie omorât cu pietre (dac se trgea dintr-un neam de rând), fie

ars de vie (dac era dintr-un neam de preoi) fiindc nu i-a pzit fecioria pân la cstorie,

iar în cazul în care acuzaiile se dovedeau a fi false, acuzatorul primea drept pedeaps treizeci

i nou de lovituri de ciomag pentru calomnie i pltea tatlui fetei o despgubire de cincizeci

de sicli.

În cazul necinstirii unei logodnice de ctre un alt brbat se ddea pedeapsa cu

moartea amândurora în cazul în care ea îi ddea consimmântul, iar numai lui în cazul în

care logodnica fusese silit la acea fapt. Cel care a siluit o fat inc nelogodit era obligat s

o ia pe aceasta de soie i s-i plteasc tatlui fetei o amend de cincizeci de sicli pentru

jignirea adus (Deuteronom XXII, 29).

14 Daniel Rops, La vie quotidienne en Palestine au temp de Jesus, Paris, 1961, p. 145-146 apud Pr. Dr.Constantin Mihoc, op. cit ., p. 19.



12

3.Familia în Vechiul Testament:

Temeiuri f undamentale

3.1.So i soie, prini i copii

Ca oricare alt instituie din Israelul veterotestamentar care aveau ca i conductor

suprem pe rege i indirect pe Dumnezeu, Împratul a toate, aa i instituia casnic a familiei

avea la vechii evrei un caracter centralizator, avându-l în frunte pe brbat, rege al propriei sale

familii, tat i so, ca i cap, conductor al familiei, a crui proprietate erau i sub a crui

stpânire se aflau toi membrii familiei: soie, copii, robi. Însi noiunea de familie fiind

repetat prin expresia ćasa tatlui´. Chiar soia se adresa deseori soului cu termenul de baal

(domn) sau adon (stpân) ± conform Facere XVIII, 12; I Petru III, 6; iar copiii erau i ei

considerai ca fiind proprietatea tatlui lor, care le putea hotrî chiar i pedeapsa cu moartea în

cazul unor abateri grave sub controlul btrânilor cetii. Din porunca a V-a a Decalogului

reiese clar c bunstarea copiilor, dar i a familiei este condiionat de respectul lor fa de

prini: Ćinstete pe tatl tu i pe mama ta, ca s-i fie bine i s trieti muli ani pe

pmântul pe care Domnul Dumnezeul tu i-l va da ie´ (Ieire XX, 12), iar necinstirea lor

duce la pedeapsa cu moartea dup cum reiese din Legea lui Moise, dar i din cartea lui Isus

Sirah (III, 1-16), care explic pe larg în ce const cinstirea prinilor, ću fapta i cu cuvântul´(Isus Sirah III, 8).

În familia israelit, drepturile de posesiune ale tatlui, capul familiei se extindeau în

bun msur i asupra soiei care era vzut ca un ´bun´ al soului ei, o posesiune a sa. Astfel

soia era datoare soului ei cu o fidelitate absolut, lucru ce nu-l putea pretinde de la soul ei.

Acestea fiind date putem observa foarte uor c femeia era plasat într-un raport de

inferioritate fa de brbatul ei15. Totui femeia are de partea sa i un ajutor din partea Legii

lui Moise care d i anumite prescripii menite s o protejeze pe femeie de abuzurile soului ei

(Deuteronom XXI, 11-17; XX, 13-19). Astfel soul era obligat s asigure întreinerea familiei

sale: locuin, hran i îmbrcminte dup posibiliti, cci ´sminteal, urâciune i ruine este

când femeia hrnete pe brbatul su´ (Isus Sirah XXV, 24); îns soia avea i ea obligaia

moral de a-i aduce din plin contribuia la acoperirea necesitilor materiale ale familiei

(Pilde XXXI, 10-31).

15 Daniel Rops, op. cit ., p. 156-157 apud Pr. Dr. Constantin Mihoc, op. cit . p. 23.



13

Chiar dac uneori în Vechiul Testament, mai ales la scrierile profeilor gsim cuvinte

grele împotriva femeilor, care sunt acuzate de felurite pcate (Isaia III, 16; Ieremia III,1),

totui unele texte biblice (în special scrierile sapieniale) îl fericesc pe brbatul care a aflat o

femeie bun (Pilde XVIII, 22; Isus Sirah XXVI, 1-4). În schimb femeia rea este socotit drept

cauz principal a nefericirii soului ei i a decderii familiei (Ecclesiastul VII, 26; Isus SirahXXV, 15). Dintre toate pcatele femeii, cel mai urât era infidelitatea, adulterul fiind pedepsit

prin uciderea cu pietre. Legea lui Moise face clar referire la gravitatea adulterului i a

desfrâului în porunca a VII-a a Decalogului: ´S nu desfrânezi!´, ce privete atât femeia, cât

i brbatul, îns mai greu era cazul unei femei, cci aducea ´motenitori din strini´ (Isus

Sirah XXIII, 30). Pedeapsa pentru adulter, dup cum am amintit, era uciderea cu pietre care

s-a pstrat pân în vremea Mântuitorului, exemplu stând textul de la Evanghelia dup Ioan

cap. VIII unde este relatat aducerea la Iisus Hristos a unei femei, ce fusese prins comiând

adulter, spre a fi condamnat la moarte.

3.2.Poziia social a femeii la vechii evrei

Conform învturii Sfintei Scripturi, dup textul de la cartea Facerii, vedem c omul a

fost creat brbat i femeie, dup chipul i asemnarea Sa pentru a stpâni pmântul, întâi pe

brbatul Adam din rân i apoi a creat-o din coasta acestuia pe Eva, femeia sa, pentru a-l

completa, ca el ´s nu fie singur i fr de ajutor´, pentru ca omul s fie deplin, complet.

Astfel femeia se pare c are mai mult rolul de a restabili un echilibru, lucru acceptat la început

de ctre evrei. Unii spun în sprijinul acestei idei c ´Dumnezeu nu a creat-o pe femeie nici din

capul brbatului ca s nu-l depeasc, dar nici din picioarele sale ca s nu fie mai prejos

decât el, ci din coasta sa, dintr-o parte, ca s fie egal cu el, s fie lâng inima lui, ca s-i fie

drag´16.

Dei în Vechiul Testament poligamia a fost practicat de numeroase persoane, ne dmtotui seama c monogamia a fost dorit din venicie de ctre Dumnezeu pentru umanitate

(Matei XIX, 4-5), însui faptul c Dumnezeu i-a creat-o lui Adam numai pe Eva i nu un

harem de femei, st dovad în acest sens. Poligamia apare ca o stare anormal i ca o

nedreptate pentru femeie care putea fi repudiat oricând doar cu o carte de desprire, fr s

16Pr. Conf. Dr. Petre Semen, op. cit ., p. 80.



14

poat s spun nimic în aprarea ei, era negociat când venea vorba de cstorie de ctre tatl,

tutorele sau fratele ei mai mare ca oricare alt bun material fr a i se cere mcar prerea. De

asemenea, de cele mai multe ori femeia steril (prima soie) era dispreuit de celelalte

tovare ale ei, iar cea care nu ntea era geloas pe cea care avea copii, cum s-a întâmplat în

cazul Sarrei i al lui Agar, soia i concubina lui Avraam. Iat de ce cea mai fericit cstorieera cea monogam, în care femeia se bucura de fericirea cminului ei.

Revenind îns la cstorie, vedem c tatl sau fratele mai mare al unei femei o putea

chiar vinde înainte de cstorie, însi cstoria fiind o vânzare propriu-zis, cci femeia, prin

achitarea moharului ctre tutorele brbatului, devenea proprietatea brbatului ei, pentru c la

baza cstoriei se afla un contract, un legmânt berit , femeia fiind numit înc de la logodnic

´femeia legmântului´ (Maleahi II, 14).

Observm c în perioada Vechiului Testament, spre deosebire de perioada NouluiTestament i epoca modern i contemporan, când femeilor le sunt acordate drepturi egale cu

cele ale brbatului, iar prin micarea feminist se urmrete în ascuns chiar o dominare a

femeii în viaa social i politic i nu doar o aa zis egalitate, femeia nu era altceva decât un

bun oarecare al brbatului i cel mult un mijloc prin care se asigura continuitatea numelui

familei în cadrul poporului evreu; în viaa religioas femeia nu putea sluji la templu, iar în

privina votului de nazireat, acesta nu putea fi depus decât cu acordul tatlui sau al soului.

Tot acetia erau cei care trebuiau s valideze votul acesteia pentru a fi considerat valid i

puteau s îl retrag oricând17.

Totui au existat în istoria poporului evreu i exemple de femei care s-au remarcat în

special în viaa politic i religioas a poporului. Dintre acestea amintim în primul rând pe

eroinele naionale Yaela (Judectori IV, 17-22; V, 24-27), Iudith (capitolele VIII ± XVI) i

Estera (II, 7 ± 10), care s-au remarcat în viaa poporului evreu prin acte de vitejie, prin care au

salvat poporul de la ananghie; dar i pe cele care s-au învrednicit de la Dumnezeu de darul

proorociei, cum sunt Mariam, sora lui Moise (Iesire XV, 20; Numerii XII, 1-2; Miheia VI, 4)

i Debora (Judectori IV, 4).

17 Ibidem, p. 79.



15

3.3.Grija fa de vduve la poporul evreu antic

Ca i în zilele de astzi femeia israelit a Vechiului Testament putea ajunge în starea

nefericit de vduv din numeroase motive, în special din pricina numeroaselor rzboaie i a bolilor care au constituit principalele cauze ale mortalitii ridicate a popoarelor antice. Astfel

o vduv putea ajunge uor într-o situaie foarte nefericit datorit condiiilor materiale

precare, mai ales datorit faptului c nu avea dreptul s-l moteneasc pe soul su i mai ales

dac nu avea un fiu care s o îngrijeasc. Exista o porti de scpare, pentru femeile crora le

murea soul, prin cstoria de levirat în cazul în care nu aveau nici un copil cu soul decedat,

îns nici aceasta nu era sigur, mai ales c exista posibilitatea refuzului cumnatului, caz în

care vduva rmânea pe drumuri. Cel mai sinistru scenariu era acela în care vduva, din cauza

datoriilor, putea ajunge sclav la cel cruia îi era datoare.

Din nou intervine i aici Legea lui Moise care cuprindea numeroase prescripii

umanitare menite s protejeze pe cei sraci, pe strini i în special pe vduve i pe orfani,

cutând s le ofere acestora o minim protecie social (Ieire XXII, 22). Acest lucru

dovedete c aciunile umanitare din vremurile noastre nu sunt ceva nou, ci au o puternic

rdcin strveche. Astfel la diferite srbtori se organizau numeroase ospee pentru cei sraci

i pentru vduve în special (le putem asemna cu agapele freti ce s-au organizat în Biseric

înc de la întemeierea ei, dar i cu cantinele sociale). Tot în sprijinul vduvelor, orfanilor isracilor, Legea lui Moise prevedea ca ceea ce rmâne nestrâns pe ogor dup secerarea

recoltei i în pomii fructiferi s le revin tot vduvelor i orfanilor (Deuteronom XXIV, 17;

XXIV, 19-21). De asemenea, se interzicea clar ca în cazul împrumutului ctre una dintre

aceste categorii sociale menionate mai sus s nu se ia zlog i nici s nu se pun camt

(Deuteronom XXIV, 17).

Chiar i unii profei (Isaia I, 17; Ieremia VII, 6; XXII, 3; Maleahi III, 5) observând în

ce stare deplorabil au ajuns unele vduve din pricina decadenei morale a poporului evreu

din anumite perioade de rtcire a sa, au srit în ajutorul lor, luându-le aprarea i amintind

poporului evreu prescripiile Legii ce prevedeau ocrotirea lor. Cel mai concret exemplu pe

care l-au dat profeii de-a lungul timpului a fost compararea lipsei de respect fa de vduve i

neprotejarea lor cu abandonarea de ctre Iahve a poporului evreu (Isaia LIV, 4).



16

Existau i situaii când vduva refuza s triasc în continuare în concubinaj cu

altcineva sau s se prostitueze, cum fceau unele dintre ele (Facere XXXVIII, 14), caz în care

nu le rmânea altceva de fcut decât s se refugieze la Templul Sfânt, dup cum vedem din

psalmii LXV, 6 i CXLIX, 9, dar i din Evanghelia dup Luca la capitolul II.

În ciuda tuturor inconvenientelor de care o femeie se lovea în societatea israelit nu

trebuie s trecem cu vederea i faptul c în cadrul familiei femeia se bucura totui de o cinste

deosebit, în primul rând din partea soului care o asculta adesea i o preuia ca un egal

(II Regi IV, 8-24) pentru faptul c ea era cea care ddea natere copiilor si, mai ales în cazul

în care acetia erau bieii i în al doilea rând din partea copiilor care datorau respect ca

rsplat pentru faptul c ea era cea care îi adusese pe lume i pentru educaia oferit. Ca s ne

dm seama mai bine de rolul femeii, profetul Isaia Îl compar pe Iahve Însui cu o mam

iubitoare pentru poporul su (Isaia XLIX, 15).

3.4.Naterea, creterea i educarea copiilor la evrei în spiritul adorrii lui

Dumnezeu i al respectului pentru prini

Înc de la crearea omului, brbat i femeie, Adam i Eva, rolul su a fost de a procrea:

´Cretei i v înmulii i umplei pmântul i-l stpânii´ (Facere I, 28). Astfel nu exist omai mare bucurie în familia israelit ca aceea a unui numr mare de copiii, ca o dovad a

iubirii i a binecuvântrii familiei de ctre Dumnezeu, dup cum spune i psalmistul: ´Femeia

ta ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii ti ca nite vlstare tinere de mslin împrejurul

mesei tale. Iat, aa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul!´ (Psalmul CXXVII,

3-4). În textul de la Psalmi CXXVI, 3 se spune c Äfiii sunt motenirea Domnului, rsplata

rodului pântecelui´ i se arat în continuare c în cadrul unei familii cuantumul de buntate

terestr, de stabilitate, de armonie conjugal i de binecuvântare din partea lui Dumnezeu este

în raport direct cu numrul copiilor 18. Cel care avea copii muli era socotit de ctre popor

drept i plcut înaintea lui Dumnezeu. Aa putem înelege mâhnirea arhiereului Zaharia i a

18Pr. Lector Univ. Arion Leon, art. cit. , p. 225.



17

soiei sale, Elisabeta (prinii Sfântului Ioan Boteztorul), dar i a drepilor Ioachim i Ana

(prinii Fecioarei Maria), pentru faptul c nu aveau copii.

Imediat dup natere i se ddea numele noului nscut, iar la opt zile era circumscris ca

semn al legmântului dintre Dumnezeu i oameni prin Avraam (Facere XVII, 5-10), instituit

de Dumnezeu ca i lege prin Moise (Levitic XII, 2-3). Un aspect important de reinut este

faptul c mama era cea care ddea numele pruncului ei i foarte rar tatl, dup cum vedem

chiar din exemplul Mântuitorului Cruia Fecioara Maria a fost cea care i-a confirmat numele

la tierea Sa împrejur.

Numele pus pruncului era chintesena existenei sale având legtur direct cu el,

exprimând de cele mai multe ori destinul ce urma s-l aib pruncul, exemplul cel mai potrivit

fiind i de aceast dat tot cel al Mântuitorului, al Crui nume este chintesena întregii Sale

viei pe pmânt: ´Iisus Hristos´ sau ÄEmanuel´ înseamn ÄIzbvitor´, ÄMângâietor´. Cel cenu avea un nume era ca i inexistent neavând nici o valoare (Ecclesiastul VI, 10; Iov XXX,

8).

Cât privete educaia copiilor, datorit faptului c Vechiul Testament era prin excelen

o carte educativ, principalul scop al prinilor era ca tânrul sau tânra israelit s învee mai

întâi Legea Domnului, primele lucruri învate fiind elementele eseniale de moral. Primii

pai în educaie îi reveneau spre împlinire mamei care îi educa copiii începând de la cea mai

fraged vârst, tatl intervenind în educaia copiilor si mult mai târziu. Ambii aveau interesulîns ca pruncii lor s învee Legea lui Dumnezeu i în special Decalogul, centrul întregii

învturi vechitestamentare nu doar teoretic, ci i practic aplicând cele în viaa de zi cu zi,

fapt pentru care nu ezitau s foloseasc deseori bul sau chiar biciul (Pilde XIII, 24;

XXII, 15; Deuteronom VIII, 5). Acesta este poate i motivul pentru care tinerii israelii erau

numii ´copiii lui Dumnezeu´ ca mijloc de evideniere al legturilor strânse dintre popor i

Dumnezeu. Observm aadar c pe lâng rolul de perpetuare a speciei, familiei israelite îi era

menit i rolul de a-i înva pe copii religia cea adevrat i de a-i feri de influenele negative

ale neamurilor pgâne dimprejur, în special ale canaaneilor care erau vestii pentruimoralitatea lor.

De menionat este faptul c în baza textului de la Deuteronom VI, 4-9 tatl se simea

direct rspunztor pentru educaia spiritual-religioas a copiilor fapt pentru care pune la

tocurile uilor i pe braul stâng acele mezuzot (la ui) i filacterii (la bra), buci de piele pe

care erau scrise versete importante din Sfânta Scriptur pentru ca astfel s-L aib pe



18

Dumnezeu aproape, la orice pas. Învtura se fcea i prin exemplul personal al prinilor,

pentru ca tinerii evrei s-i dea seama c este obligaie fiinial aceea de a-L cinsti pe

Dumnezeu ´din toat inima ta´, ca Acela Ce este Creatorul tuturor i Cel Care a scos pe Israel

din robia egiptean. Cei din familii mai înstrite îi trimiteau fiii la unii educatori anume, din

rândul preoilor i leviilor cum a fost exemplul judectorului Samuel, dat de tânr înîncredinarea preotului Eli.

Educaia copilului începea foarte de timpuriu încât la vârsta de doisprezece ani

instruirea în T orah-Iahve era aproape complet, numai astfel copilul putând ajunge un fiu al

Legii, un ´fiu al lui Israel´.

Pe lâng educaia religioas, copiii erau de asemenea instruii i în muncile câmpului,

în îngrijirea turmelor i în alte meteuguri învate din timpul ederii în Egipt, dar i de la

popoarele învecinate i transmise din tat în fiu ceea ce a dus i la formarea unor familii demeteugari ce excelau în prelucrarea lemnului (I Cronici IV, 14), a bisonului (I Cronici

IV, 21), dar i a unor corporaii de olari ce se pare c existau i la curtea regelui (I Cronici

IV, 23)19.

Educaia fetelor este mai puin tratat în crile sfinte fa de educaia bieilor, dar

asta nu înseamn c era neglijat. Fetele erau i ele educate în spiritul profundei credine în

Dumnezeu i al respectrii Legii, implicând o înalt inut moral i un umanism desvârit.

Ele trebuiau s-i asume i îndeletnicirile de mam i soie pentru a fi capabile mai târziu seduce pe copiii lor. Ele trebuiau s tie s pregteasc locuina pentru marile srbtori

religioase, trebuiau s tie însemntatea datinilor strmoeti i dup cum reiese din textele de

la Pilde XXXI, 10-31 i I Samuel XVIII, 6 ele erau învate i cu unele îndeletniciri practice

ca esutul, torsul i prelucrarea inului, tratarea anumitor boli i chiar cu folosirea unor

instrumente muzicale.

Iat c în ce privete educaia copiilor tatl, capul familiei nu numai c are o

autoritate de drept în faa celorlali, dar are asupra sa i responsabilitatea pentru educaia

religioas i moral a întregii sale familii.

Conform crii Leviticului pe lâng prini un rol decisiv în educaia religios-moral

a poporului îl aveau preoii i leviii care aveau menirea ´de a deosebi cele sfinte de cele

nesfinte i cele curate de cele necurate, i ca s-i învee pe fiii lui Israel toate legile pe care le-

19Pr. Conf. Dr. Petre Semen, op. cit . , p. 86-87.



19

a poruncit lor Domnul prin Moise (cap. X, 10-11). Funcia educaional a preoilor i leviilor

este precizat în Sfânta Scriptur, în special de ctre Profei, dintre care amintim pe Maleahi:

´Buzele preotului vor pzi tiina i din gura lui se va cere înelepciunea, cci el este solul

Domnului Savaot.´ (Maleahi II, 7).

Întreg cuprinsul crilor Vechiului Testament abund de îndemnuri i aluzii la

respectul ctre prini, cea mai concludent prob fiind chiar porunca a V-a a Decalogului

care spune clar: ´Cinstete pe tatl tu i pe mama ta, ca s-i fie bine i s trieti ani muli pe

pmântul pe care Domnul Dumnezeul tu i-l va da ie´ (Ieire XX, 12). Rezult de aici c

cinstirea fiilor trebuie s se îndrepte ctre ambii prini, iar îndemnul lui Tobie ctre fiul su:

´Fiule, s n-o prseti pe mama ta, cinstete-o în toate zilele vieii tale, f ce-i place ei i s

nu-i pricinuieti amrciune! Adu-i aminte fiule c ea a înfruntat multe primejdii pentru tine

când te-a purtat în pântece. i când ea va muri s-o îngropi lâng mine, în acelai mormânt!´

(Tobit IV, 3-4) ne dezvluie alte dou aspecte ale cinstirii prinilor de ctre copii. Primul ar fi

faptul c cinstirea lor înseamn nu numai respectul ca i atitudine datorat prinilor, ci i

îngrijirea acestora la btrânee i asigurarea hranei, îmbrcmintei i locuinei celui rmas în

via, în cazul morii unuia dintre ei. Al doilea aspect este acela c femeia se bucur în sânul

familiei de un respect aparte pentru statutul ei de mam i soie, fapt pentru care de multe ori

voia ei era lege atât pentru tat, dar mai ales pentru copii, care-i datorau respectul i o

preuiau.

Exemplul cel mai concludent în ceea ce privete respectul, supunerea i ascultarea

fa de prini, îl d tot Mântuitorul Hristos atunci când la 12 ani dup ce rmâne la Templu,

se întoarce în cele din urm cu Maica Sa i dreptul Iosif în Nazaret Äi le era supus´ (Luca

II, 15), iar când Se afla pe Sfânta Cruce, încredineaz pe Mama Sa, ucenicului iubit (Ioan

XIX, 26-27)20

Neascultarea fa de prini se pedepsea foarte greu. În cazul în care un copil îi

dispreuia fi pe prinii lui, nu le arta cinstirea cuvenit, sau îi ocra i îi defima înadins

pe prinii si, întâi era dojenit de prinii si, amintindu-i-se faptul c ei l-au nscut ca s aibun ajutor la btrânee i nu spre satisfacerea capriciilor proprii, amintindu-i-se i chinurile i

durerile suferite de mama sa pe când îl purta în pântece ei21. Dac acesta se îndrepta era iertat,

20 Pr. Lector Mihai Vizitiu, F amilia în învtura Mântuitorului i a Sfinilor Apostoli , revista T eologie i Via,

Serie Nou, Anul IV (LXX), Nr. 5-7, Mai ± Iulie, Tipografia T rinitas a Mitropoliei Moldovei i a Bucovinei,Mnstirea Neam, Jud. Neam, 1994, p. 31. 21 Flavius Josephus, op. cit ., p. 220-221.



20

în caz contrar îns era dus în faa Adunrii btrânilor cetii care îl condamnau la moarte sau

aruncau asupra sa blestemul22. Pedeapsa era uciderea cu pietre dup care rmânea toat ziua

acolo în vzul tuturor ca pild pentru alii, urmând a fi înmormântat la lsarea nopii23.

La fel se pedepseau i alte abateri ale fiilor contra prinilor cum ar fi: lovirea

prinilor (Ieire XXI, 15), furtul de la prini (Pilde XXVIII, 24).

Tot profeii sunt cei care constat starea de decdere moral a copiilor i pledeaz în

favoarea respectului fa de prini: Miheia: ´Feciorul defaim pe tatl su i fiica se scoal

împotriva mamei sale, iar dumanii omului sunt cei din casa lui.´ (VII, 6), Isaia I, 17; Ieremia

VII, 6; XXII, 3; îns cel mai important argument pentru importana respectului fa de prini

este textul din Levitic XIX, 3 care pune cinstirea prinilor pe acelai plan cu respectarea

zilelor Sabathului a crora înclcare atrgea dup sine pedeapsa cu moartea.

Respectul i cinstirea prinilor la evrei, cuprindea îns, pe lâng latura social, i o

latur religioas. Copiii erau obligai s le acorde prinilor cinstea cuvenit nu doar pentru

simplul fapt c le-au dat natere i i-au crescut oferindu-le condiiile materiale i educaia

necesar, ci i pentru faptul c prinii sunt reprezentanii lui Dumnezeu pe pmânt, ei

fcându-se direct rspunztori înaintea lui Dumnezeu pentru educaia dat odraslelor lor. Cea

mai bun dovad este mustrarea dat de Dumnezeu lui Eli prin profetul Samuel pentru faptul

c nu s-a îngrijit de educaia celor doi fii ai si, Ofni i Fineeas, lucru care a dus la

îndeprtarea israeliilor de la cinstirea lui Dumnezeu (I Samuel II, 27-34).

Problematica respectului fa de prini, dup cum vom vedea, nu a fost strin nici

celorlalte popoare antice într-o oarecare msur.

3.5.Combaterea imoralitii de ctre Legea Mozaic

Instituirea cstoriei i familiei de ctre Dumnezeu, direct, prin crearea omului, brbat

i femeie ± Adam i Eva i indirect prin legile date prin slujitorii si pe pmânt, proorocii, are

ca scop principal perpetuarea speciei umane, dar din el deriv un scop de o importan poate

egal i anume combaterea imoralitii dintre oameni i din sânul lui Israel în special. Legea

22 Pr. Conf. Dr. Petre Semen, op. cit ., p. 89.23 Flavius Josephus, op. cit ., p. 221.



21

lui Moise urmrete aadar eliminarea actelor de imoralitate din cadrul poporului evreu i

punerea la adpost a acestuia din faa influenelor negative ale popoarelor pgâne

înconjurtoare. În acest scop prinii se strduiau s acorde copiilor lor o aleas educaie

religios-moral cutând pe orice cale s le imprime un model de via în slujirea lui

Dumnezeu.

Legea lui Moise condamn clar orice abatere de la legile morale, prin pedepse foarte

grave, de cele mai multe ori chiar pedeapsa cu moartea. Pcatul cel mai greu i mai urât

înaintea feei lui Dumnezeu era desfrânarea care a cunoscut forme variate, identice cu cele din

societatea modern a zilelor noastre.

Cele mai multe referiri în Lege se fac la pcatul adulterului, care este amplu dezbtut în

crile lui Moise, cu precdere în Levitic i în Deuteronom. Un impediment îns în atingerea

perfeciunii acestor legi este faptul c femeia nu este pus pe picior de egalitate cu brbatulnici când vine vorba despre astfel de chestiuni. Vedem c femeia cstorit sau logodit în

cazul în carte era gsit vinovat era pedepsit cu moartea indiferent de situaie cci aducea

´motenitori din strini´ (Isus Sirah XXIII, 30), pe când infidelitatea brbatului era adeseori

trecut cu vederea, gsindu-i-se circumstane atenuante, el fiind pedepsit numai în cazul în

care ar fi pctuit cu logodnica sau soia altui brbat datorit faptului c îi leza acestuia

demnitatea de brbat. i în cazul în care era aflat pctuind cu o vduv, tot brbatul era cel

care scpa basma curat, femeia fiind cea care era pedepsit cu moartea.

De asemenea numai brbatul era cel care putea pretinde fidelitatea partenerului de

via, a femeii, i o putea chiar supune pe aceast la o prob de fidelitate (proba Ordaliilor sau

a apei amare) înaintea Cortului Sfânt, iar mai târziu înaintea Templului Sfânt, prob în urma

creia femeia acuzat fie murea în ruine dac era vinovat, fie peste zece luni avea s dea

natere unui prunc în cazul în care era nevinovat24, femeii îns nefiindu-i permis a cere

acelai lucru din partea brbatului. Totui Sfânta Scriptur arat clar c acest pcat era grav

înaintea lui Dumnezeu indiferent de genul fptaului i-l face pe om necurat (Levitic XVIII,

20), de unde putem deduce c brbatului i se recomanda totui o fidelitate absolut pentru caceasta avea s aduc cu sine i linitea conjugal.

Nici cu privire la frecventarea prostituatelor de ctre brbai nu se arat nici o

interdicie clar, îns la Pilde XXIII, 27-28 vedem c femeia prostituat spurc i îneal pe

cei ce merg la ea.

24 A se vedea mai pe larg la Flavius Josephus, op. cit ., p. 166-167.



22

O alt form monstruoas a desfrânrii, pedepsit greu de ctre Dumnezeu

dintotdeauna ca o jignire i urâciune adus creaiei Sale, omul ± brbat i femeie, este

homosexualitatea. Cel mai bun exemplu pe care îl putem da este distrugerea cetilor Sodomei

i Gomorei care au practicat acest pcat urât lui Dumnezeu, dar i textul de la Levitic XX, 13:

´De se va culca cineva cu brbat ca i cu femeie, amândoi s se omoare c au fcut urâciune,c sângele lor asupra lor este.´ Aceasta este pân în ziua de astzi i poziia oficial a Bisericii

Ortodoxe fa de acest pcat oribil i monstruos pcat de moarte, de care se ocup, printre

altele, o latur nou a disciplinei ÄMoral´, numit ÄBioetic´.

Din toate aceste prescripii ale Legii mozaice enumerate mai sus putem conclude c

singura instituie care garanta o adevrat trire în afara acestor rtciri este instituia casnic

a familiei, de unde se explic i vârsta fraged la care erau obligai s se cstoreasc tinerii i

tinerele israelite.

3.6.Importana familiei la vechii israelii

Dup ce am observat numeroase aspecte ale cstoriei i ale familiei în viaa de zi cu

zi în Israelul vechitestamentar putem caracteriza familia într-o singur fraz ca fiind unitatea

structural i funcional a întregii societi israelite, ea având caracter social, politico-administrativ i religios-moral. Familia era celula de baz fr de care societatea nu putea

exista.

Importana familiei la evrei este covâritoare dac ne gândim i la relaiile care se

stabileau între membrii, mai ales c rudeniile se considerau între ele ca fiind din aceeai carne

i acelai sânge dup se adreseaz Laban nepotului su Iacov/Israel la sosirea acestuia: ´Tu

eti din oasele mele i din carnea mea!´ (Facere XXIX, 14), iar a avea acelai os, a avea

aceeai carne i a avea acelai sânge însemna a avea acelai suflet25.

De asemenea la marile srbtori toi membrii familiei se reuneau i celebrau cele

cuvenite în sânul lor, capul familiei având de cele mai multe ori rolul de oficiant, ceea ce arat

c familia avea i un rol religios i nu numai unul social.

25 Daniel Rops, op. cit ., p. 142 apud Pr. Dr. Constantin Mihoc, op. cit ., p. 17.



23

Vedem îns c familia în Israelul vechitestamentar nu se limita doar la mam, tat,

frate, sor, so i soie, prini i copii, ea desemnând o realitate mult mai larg. În limba

ebraic ah (în aramaic aha) însemna deopotriv: frate, frate vitreg, vr, rud apropiat26.

Astfel Avraam i se adreseaz nepotului su Lot: ´S nu fie sfad între mine i tine« cci

suntem frai!´ (Facere XIII, 8), iar în I Cronici/Paralipomena fiii lui Chi sunt numii fraii fiicelor lui Eleazar, dei în realitate erau veri (cap. XXIII, 21-22).

Trebuie ca aceast problematic a diferitelor sensuri ale cuvintelor i ale unor

particulariti de expresie ale limbii ebraice s fie bine aprofundat pentru a nu se face

confuzii grave cum a fost în cazul aa ziilor frai ai Domnului, care erau de fapt verii si, fiii

Mariei lui Cleopa, verioara Maicii Domnului. Problema frailor Domnului a fost i este

invocat dintotdeauna de ctre protestani i neoprotestani ca argument împotriva învturii

despre pururea fecioria Maicii Domnului.

Pentru a putea înelege cât mai bine uriaa importan a familiei la israelii în câteva

cuvinte, putem spune c fericirea sau nefericirea unuia dintre membrii familiei era împrtit

i resimit de ctre toi membrii familiei, ´cel ce nu se simea <pzitorul fratelui su> (Facere

IV, 9) trebuia socotit asemenea lui Cain´27.

26 Pr. Dr. Constantin Mihoc , op. cit ., p. 18.27 Ibidem, p. 18.



24

4.Cstoria i f amilia în decursul perioadei VechiuluiTestament.

Împlinirea cstoriei veterotestamentare

prin Taina Sf intei Cununii

De-a lungul întregii perioade a Vechiului Testament situaia, atât a cstoriei cât i a

familiei, a fost una oscilant fiind influenat în mare parte i de situaia politic a statului, a

poporului Israel.

O caracteristic aparte a cstoriei i a familiei vechitestamentare este aceea c situaia

sa în timp apare ca o anomalie în comparaie cu evoluia celorlalte lucruri, fiind în strâns

legtur cu evoluia omului ca i creatur a lui Dumnezeu. Astfel, dac la început totul eraîntr-o stare paradiziac, dup cderea în pcat a omului i dup alungarea sa din Eden, familia

a cunoscut o stare de decdere continu, pân la venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos,

în ciuda unelor intervenii divine prin prooroci, care au încercat s readuc anume lucruri pe

fgaul normalului.

La început Dumnezeu l-a creat pe om bisexual, brbat i femeie i a instituit în Eden

prin Adam i Eva prima cstorie a unor oameni. Aceast cstorie reprezenta cea mai sfânt

legtur pe care Dumnezeu a instituit-o între oameni, omul fiind într-o stare paradisiac în

care nu cunotea rul i iubirea era legea care domina peste toate. Odat îns cu cderea

omului în pcat i neascultarea poruncii lui Dumnezeu, atât omul cât i întreaga creaie au

intrat într-o cdere liber din care îi era cu neputin s se ridice de unul singur. Decderea

cstoriei i a familiei s-a produs treptat pân la venirea i în ciuda interveniei lui Moise,

trimisul lui Dumnezeu, care a dat Legea, i a altor prooroci, nu s-a realizat decât o ameliorare

a situaiei instituiei casnice evreieti. Dac ar fi s împrim acest declin în etape am putea

distinge trei mari etape.

Primul pas spre declinul cstoriei i a familiei israelite vechitestamentare a fost

punerea brbatului pe picior de superioritate fa de femeie în cadrul familiei, dar i în

societate în general i eliminarea treptat a caracterului religios al cstoriei prin accentuarea

caracterului social-juridic. Femeia a devenit încet, încet un bun material mai întâi al tatlui

sau al tutorelui, iar mai apoi, dup cstorie, un bun al soului ei, încât ea putea vândut de

ctre tatl ei i negociat la cstorie.



25

Al doilea pas în decderea moral a cstoriei, dar i a familiei a fost introducerea

poligamiei în sânul poporului evreu, datorit dorinei arzânde a brbailor israelii de a avea

cât mai muli urmai, dar i a dorinei de a-i manifesta puterea, întâi prin acceptarea

concubinelor (a se vedea cazul Sarrei i al lui Agar soia i concubina lui Avraam), iar apoi

prin luarea celei de a doua femei (Ghedeon, David, Solomon). Acest tip de cstorie înjosetei mai mult femeia, care era ofensat fi prin aducerea unei alte femei în cas.

Ultima etap a acestei decderi urâte înaintea lui Dumnezeu a fost pierderea

respectului copiilor pentru prini i a societii în general fa de femeile vduve.

Neascultarea fa de prini era cel mai greu de suportat înaintea lui Dumnezeu, pentru c El

Însui era ca un Printe pentru poporul Su Israel i se mâhnea când acesta se abtea de la

calea cea dreapt i de la ascultarea fa de El.

Venirea Mântuitorului Iisus Hristos în lume, reaeaz familia pe temelii noi,evanghelice, El fiind cel care a adus prin activitatea Sa toate lucrurile spre msura deplintii

lor, însuii omul fiind îndumnezeit pân la msura în care înceta a mai fi om prin jertfa de pe

cruce a lui Hristos.

Prin lucrarea Mântuitorului tim c atât omul cât i întreaga Creaie au fost

îndumnezeite prin jertfa Sa de pe cruce. Acelai lucru se petrece i cu cstoria prin ridicarea

acesteia de ctre Dânsul la rang de Sfânt Tain. Prin participarea Mântuitorului la nunta din

Cana Galileii cstoria a fost binecuvântat i sfinit; a cinstit nunta prin prezena Sa, Cel cee veselia i bucuria tuturor, ca s elibereze naterea de prunci de vechea tristee, dup cum

spune Sfântul Apostol Pavel: ÄCele vechi au trecut, iat toate noi s-au fcut´ (II Corinteni

V, 17)28. Prin aceasta se ridic i blestemul femeilor de a nate prunci în dureri, Hristos

binecuvântând însi începuturile noastre29. Se impune ca unic soluie religios-moral

cstoria monogam. Poligamia nu-i mai are locul în morala de înalt inut instaurat în

lume de Hristos prin cretinism. Femeia îi recapt rolul su, devenind egal brbatului în

cadrul familiei i în societate, având doar interdicia de a oficia cultul divin. Este abolit

pedeapsa cu moartea în cadrul familiei. Adulterul este acum de acum de o gravitate egal atât pentru femeie cât i pentru brbat. Atât adulterul cât i neascultarea fa de prini nu mai sunt

28 Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri ± Partea a IV-a: Comentariu la Evanghelia dup Ioan, Ed. Institutului

Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 2000, PSB, p. 157.

29 Ibidem, p. 159.



26

pedepsite cu moartea trupeasc pentru c ´Hristos nu vrea moartea pctosului, ci s se

întoarc i s fie viu´, ci rsplata pentru acestea o primea fiecare în viaa de apoi.

Prin binecuvântarea dat de Iisus Hristos prin participarea Sa la nunta din Cana

Galileii i prin minunea svârit acolo nu numai c este ridicat la stadiul de Sfânt Tain

cstoria, dar sunt readuse la via valorile cstoriei paradisiace dintre Adam i Eva,

împlinindu-se astfel Scopul crerii omului bisexual, brbat i femeie ± Adam i Eva.



27

5.Concluzii

Dup cum am putut observa, societatea israelit a fost una deosebit, din aproape toate

punctele de vedere: social, politic, administrativ, economic i mai ales din punct de vederereligios, ca unica pzitoare a adevratei credine, nefcând excepie de la aceasta nici cstoria

i nici familia. Vedem aadar c familia israelit a Vechiului Testament este cu totul diferit

fa de lumea din ziua de astzi în care societatea cade prad din ce în ce mai mult

imoralitii, chiar dac unele modele sociale au avantajele lor.

La rubrica dezavantaje, am putea vorbi în primul rând despre aspectul juridic al

cstoriei vechilor evrei, unde lipsea cu desvârire partea sacramental, iar dragostea era

trecut pe plan secund punându-se un accent deosebit pe interesele de procreare ale brbailor i de dinuire a numelui familiei în Israel, iar apoi un alt aspect negativ a fost inferioritatea

femeilor pe aproape toate planurile vieii sociale, politice i religioase. Totui punând în

comparaie aceste lucruri vedem c se petrece cam acelai lucru în ceea ce privete cstoria,

interesul fiind axat acum pe vânarea unei cât mai bune situaii financiare, iar în ceea ce

privete poziia femeii în societate datorit impulsului oferit de micarea feminist începând

cu prima jumtate a secolului XX uor, uor se tinde a se ajunge la cealalt extreme dovad c

în unele confesiuni de factur neoprotestant, femeia svârete cultul divin aducând aminte

de vestalele de la templele romane i de preotesele pgâne de la oracolele greceti, careslujeau zeilor i idolilor pgâni.

Pe de alt parte, societatea israelit vechitestamentar câtig un avantaj deosebit fa

de societatea noastr contemporan, care a pierdut treptat valorile înscrise de Hristos, atunci

când vine vorba despre creterea i educarea copiilor în spiritul cinstirii lui Dumnezeu i al

respectului fa de prini. Vechii puneau un accent deosebit în creterea i educarea copiilor

lor înc de la o vârst fraged pe învarea Legii lui Dumnezeu, pe iubirea Acestuia cu toat

inima i cu toat fiina ca mijloc de mulumire adresat lui Dumnezeu pentru faptul c i-a scos

din pmântul Egiptului i nu în ultimul rând pe respectul necondiionat pentru prini ca aceia

care i-au dat via i ca reprezentani ai lui Dumnezeu. Aceste principii ale vechilor israelii au

fost îns uitate în ziua de astzi când puini sunt copiii care mai primesc cât de cât o educaie

sntoas din partea prinilor lor, când lumea se secularizeaz pe zi ce trece, iar Hristos i

Biserica Sa sunt trecui în uitare, când copiii uite de adevratele valori morale i de multe ori

nu numai c nu le arat prinilor respectul cuvenit, dar i ridic mâna asupra prinilor lor.



28

Singurul punct comun al oamenilor din ziua de astzi i al vechilor israelii rmâne

doar preocuparea umanitar, fa de vduve i fa de orfani, cu un plus i de ast dat pentru

societatea iudaic vechitestamentar.

Acestea fiind spuse îmi reexprim sperana c prezenta lucrare v va aduce un plus de

cunotine i va elimina eventualele îndoieli sau nelmuriri ale dumneavoastr cu privire la

tem.



Bibliograf ie

1) Izvoare:

a) Biblia sau Sfânta Scriptur, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Române, Bucureti, 2006, tiprit cu binecuvântarea Prea Fericitului

Printe Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

2) Volume:

a) Mihoc, Preot Doctor, Constantin, Taina cstoriei i familia cretin în

înv turile marilor Prin i ai Bisericii din secolul IV , Editura Teof ania, Sibiu,

2002

b) Semen, Preot Conf ereniar Doctor, Petre, Arheologie biblic în actualitate,Editura Mitropoliei Moldovei i a Bucovinei, Iai, 1997

c) Flavius Josephus, Antichit i iudaice 1: Cr ile I-X ± De la facerea lumii pân la

captivitatea babilonic, Editura Hasef er, Bucureti, 1999, traductor Ion Acan

d) Sfântul Chiril al Alexandriei, S crieri ± Partea a IV-a: Comentariu la Evanghelia

dup Ioan, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe

Române, Bucureti, 2000, Colecia Prini i S criitori Bisericeti

3) Studii i articole:

a) Semen, Preot Conf ereniar Doctor, Petre, F amilia i importana ei in perioada

Vechiului Testament , volum F amilia cretin azi , Editura Trinitas, Iai,

România, 1995

b) Arion, Preot Lector Universitar, Leon, F amilia în S fânta S criptur, revista

Biserica Ortodox Român, Anul CXIII, Numrul 1-6, Ianuarie ± Iunie,

Tipograf ia Institutului Biblic i de Misiune Ortodox, Bucureti, 1995

c) Vizitiu, Preot Lector, Mihai, F amilia în învtura Mântuitorului i a S finilor

A postoli , revista Teologie i Via, Serie Nou, Anul IV (LXX), Numrul 5-7,

Mai ± Iulie, Tipograf ia Trinitas a Mitropoliei Moldovei i a Bucovinei,

Mnstirea Neam, Judeul Neam, 1994

burlacu marian valeriu, lucrare de atestat v. t. 2010 - căsătoria şi familia în v. t. si...

Documents