BULETINUL GRĂDINII BOTANICE ŞI AL M U Z E U L U I B O T A N I CDELA UNIVERSITATEA DIN CLUJ LA TIMIŞOARA

B U L L E T I N DU JARDIN ET DU MUSÉE BOTANIQUESDE L ’UNIVERSITÉ DE CLUJ À TIMIŞOARA, ROUMANIEVOL. XXII. 1942. Nr. 1 -4

jBIBL. UNIV. CLÜJ-SÍBÍO

SUMflR — S O M M A IR E : »g-

Tr. 1. Ştefureac: Contributiuni Ia flora bryologică a României.— Beiträge zur M oosflora Rumäniens. (Zusammen­fassung)................................................................................. 1 — 12

G. Bujorean : O serie de 17 forme fitoteratologice şi cecidio-logice dela Timişoara. — Eine Serie von 17 pflan­zenteratologischen und cecidiologischen Formen von Timişoara (Tem eschburg). (Zusammenfassung). 13— 17

AI. Borza: Solanum triflorum Nutt. în România. — Solanumtriflorum N utt. in Rumänien. (Zusammenfassung). 17—20

AL Borza; O călătorie de studii şi conferinţe prin Croaţia,Elveţia şi Italia. — Eine Studien- und Vortrags- reise in Kroatien, in der Schweiz und Italien. , (Zusammenfassung)............................................................21—39

C. Papp : Über die Verbreitung einiger M elica-Arten inA fganistan ........................................................................... 40

M. R ă v ă ru ţ: Cazuri teratologice (cu rezumat francez). . . . 40—45M. Răvăruţ : Lallemantia iberica (Bieb.) Fisch, et Mey. în flora

României. . . ........................................................45— 47G. Bujorean : Un caz teratologic tipic indicator de evoluţie. —

Eine fü r die Evolution vorbildlich bezeichnende pflanzenteratologische Form. (Zusammenfassung). 47—50

C. Papp : Contribuţiuni la flora briologica a României (AII-a notă) — Contribution a la flo re bryologique de la Roumanie (Deuxième note) (Résumé). . . 50—54

1. Morariu: Două varietăţi nouă de Agropyron. — Zwei neueVarietäten von Agropyron ..................................................... 55—56

„ T I P O G R A F I A R O M A N E A S C Ă “ S. A. T I M I Ş O A R A

4 ■ ' . ,,v "Pag.Al. Bula : Notiţe preliminare pentru flora regiunii Timişoara. '

— N otes préliminaires pour la flo re de la région de Timişoara dans le B ana t Roumain. . . . 57—62

E. Ghişa: , Staţiunile cu Nepeta ucranica L. în România. —D ie Standorte von Népeta ucranica L . in Rumänien.

' (Zusammenfassung). . . . . . . . . . . . 63—67/ P. Cretzolu : Z ur K enntnis der Eicken-Formen Rumäniens. —•

Date privind formele de stejar din România. . 68— 72A. Coman : Câteva: numiri populare de plante vasculare din

M aramureş. . . . . . . . . . ■•. . . . . 72—77' ' ' I - • 1 • -

G. Bujorean: C ontribuţie la flora Timişoarei. — Beiträge zur, , Flora von Timişoara (Temeschburg). (Zusammen­

fassung). . . . '. V • • • • - . . . . 77—96G. Bujorean : Amaranthus deflexus L. în România..— Amaranthus

- deflexus L . in Rumänien. (Zusammenfassung). . '97— 100É . Pop: ■ Contribuţiuni la istoria pădurilor din Nordul Tran­

silvaniei. — B eiträge zur Geschichte der Wälder Nordsiebenbürgens. (Zusammenfassung). f. . . . 1 0 1 — 177

A l. B o rz a : Echinocystis lobata (Michx.) T orr, et Gray şi' alte plante americane încetăţenite în Banat —

Echinocystis lobata (M ichx.) Torr, e t Gray und andere amerikanische P flanzen im Banate, (Zu­sammenfassung). . . . . . . . . . . . . . 178— Í80

Al. B o rz a et M. G h iu ţă : .Schedaè ad Cecidothècam Romanicam a Museo Botanico Universitatis Clusiensis (in Timi­şoara) editam . . . . . . . . . . . . . 181— 190

M. Ghiuţă: Contributiuni la studiul şi răspândirea cecidiilor inRomânia. — V. Cecidii din Munţii Făgăraşului şi

' regiunile nordice apropiate. — Beiträge zur Kennt- ' nis und zur Verbreitung der Cecidien în Rumänien.

V. P flanzengallen aus dem Fogarascher Gebirge .unddenzunächstbenachbartennördlichenG ebieten. ' (Zusammenfassung). . . . . . . . . . . . 191—201

I. Todor: Răspândirea speciei Carex diandra Schrnk. în Ro­m â n ia .— D ie Verbreitung der A r t Caréx diandra ' ■.Schrnk. in Rumänien. (Zusammenfassung). . . . 201—203

Al. Borza et E. Pop : Bibliographia Botanica Romániáé XXVIII. . 204—212I. Todòr: Două cecidii noui pentru flora României; — Zwei

fü r die Flora Rumäniens neue P flanzengallen. ' (Zusammenfassung). . . . . . . . . . . 2 1 2 —213

N o t i ţ e f l o r i s t i c e . ' . . . . . . . . . .. :. . . . 213—214S o c i e t ă ţ i ş t i i n ţ i f i c e . — Sociétés scientifiques . . . . . 214—216E x s i c a t e n o u i d i n R o m â n i a — N ouvelles exsiccatas de

Roumanie . •> w . . . . . . . . . . . 216—217P e r s o n a l i a . . . . . . . . . . . . . . . . ‘ : . . 217— 218

ÈULËTiNUL ÒRADINIi BÔTANlCÊ ŞI AL M U Z E U L U I B O T A N I CDELA UNIVERSITATEA DIN CLUJ LA TIMIŞOARA

B U L L E T I N DU JARDIN ET DU MUSÉE BOTANIQUESD E L ’UNIVERSITÉ DE CLUJ À TIMIŞOARA, R OUM ANIE

É Ë D A C T A T D E : - RÉDIGÉ P A R !

A L E X A N D R U B O R Z A

VOL. XXII. 19 42CU 18 FIG. ÎN T E X T ŞI 15 T A B .

A V E C 18 FIG. E T 15 T A B .

BIBL. UNIV.' CLUJ-SÌBIU1 Nr J J J . .-194.5

; Exemplar legal

TiM IŞO A R A

„ if r O O R A F IA R O M A N E A S C A "

i

Acest volum s’a tipărit cu ajutorul bă­nesc primit dela Senatul Universităţii şi dela următoarele întreprinderi in­dustriale şi bancare : Uzinele de fier şi Domeniile din Reşiţa, Uzinele Elec- trice-Timişoara, Banca „Albina“ 5. A. Suc. Timişoara,3Banca Timişoarei S. A. şi Banca Românească S. A. Timişoara.

C uprinsu l— Table de matières.Nr. 1—4. •

Tr. 1. Ştefureac : Contribuţiuni la flora bryologică a României.. — Beiträge zur Moosflora Rumäniens, (Zusammen­

fassung). . . . .................................. .....G. Bujorean : O serie de 17 forme fitoteratologice şi cecidio-

logice dela Timişoara. — Eine Serie von 17 pflan- zenteratologischen und cecidiologischen Formen von Timişoara (Temeschburg). (Zusammenfassung).

Al- Borza : Solanum triflorum Nutt. în România. — Solanumtriflorum N utt. in Rumänien. (Zusammenfassung).

Al. Borza: O călătorie de studii şi conferinţe prin Croaţia,j Elveţia şi Italia. — Eine Studien- und Vortrags­

reise in Kroatien, in der Schweiz und Italien. (Zusammenfassung). . . . . . . . . . . .

C. Papp : Über die Verbreitung einiger M elica-Arten inAfganistan. . . . . . . . . . . . . .Cazuri teratologice (cu rezumat francez). . . .Lallemantia iberica (Bieb.) Fisch, et Mey. în flora României. ............................

G. B u jo re a n : Un caz teratologic tipic indicator de evoluţie. —Eine fü r die Evolution vorbildlich bezeichnende pflanzenteratologische Form. (Zusammenfassung).Contributiuni la flora briologica a României (A Ii-a notă) — Contribution a la flo re bryologique de la Roumanie (Deuxième note) (Résumé). . ,

Pag.

1— 12

13— 17

— 2017

21—39

M. Răvăruţ: M. Răvărut:

C. Papp:

40 — 4540

45— 47

47—50

50—54I. Morariu: Două varietăţi nouă de Agropyron. — Zwei neue

: Varietäten von Agropyron............................................. 55—56AI. Buia: Notite preliminare pentru flora regiunii Timişoara.

— Notes préliminaires pour la flo re de la région de Timişoara dans le B ana t Roum ain . . . . . 57—62

E. Ghişa: Staţiunile cu Nepeta ucranica L. în România. —Die Standorte von Nepeta ucranica L. in Rumänien. (Zusammenfassung). . . . . . . . . . . . 63— 67

P. Cretzoiu : Zur Kenntnis der Eichen-Formen Rumäniens. —Date privind formele de stejar din România. . . 68—72

A. Coman : Câteva numiri populare de plante vasculare dinMaramureş. . . . . ....................................... 72—77

G. Bujorean: Contribuţie la flora Timişoarei. — Beiträge zur Flora von Timişoara (Temeschburg). (Zusammen­fassung). . . . . . . . . . . . . . . 77— 96

G. Bujorean : Amaranthus deflexus L. în România. — Amaranthusdeflexus L. in^Rumänien. (Zusammenfassung). . 97— 100

E. Pop: Contributiuni la istoria pădurilor din Nordul Tran­silvaniei. — B eiträge zur Geschichte der Wälder Nordsiebenbürgens. (Zusammenfassung).......................101— 177

' . Pag-Al. B o rza : /Echinocystis lobata (Michx.) Torr, et Oray şi

alte plante americane încetăţenite în Banat. ~ Echinocystis lobata (M ichx.) Torr, e t Gray und. andere amerikanische P flanzen im Banate. (Zu­sammenfassung). . . . .' . . . . . . . 178— 180

A l. B o rz a et M. G h iu ţă : Schedae ad Cecidothecam Romanicam , 1 a Museo Botanico Universitatis Clusiensis (in Timi­

şoara) editam . . . . . . . . . . . . .1 8 1 — 190M . G h iu ţă : Contribuţiuni la studiul şi răspândirea cecidiilor in

România. — V. Cecidii din Munţii Făgăraşului şi regiunile nordice apropiate .—• Beiträge zur Kennt­nis und zur Verbreitung der Cecidien in Rumänien.V. P flanzengallen aus dem Fogarascher Gebirge und denzunächst benachbarten nördlichenGebieten. (Zusammenfassung). ... . . . . . . . . . . 191—201

1. T o d o r : Răspândirea speciei Carex diandra Schrak. în Ro-, mânia. :— D ie Verbreitung der A rt Carex diandra

Schrnk. in Rumänien. (Zusammenfassung). . . . 201—203 Al. B o rz a et E. P o p : Bibliographia Botanica Romániáé XXVIII. . 204—212I. T o d o r : Două cecidii noui pentru flora României. •— Zwei

fü r die Flora Rumäniens neue Pflanzengallen.(Zusammenfassung). . . . . . ...................... 212— 213

N o t i ţ e f l o r i s t i c e . . . . . . . . 213—214S o c i e t ă ţ i ş t i i n ţ i f i c e . — Sociétés scientifiques . . . . . 214—216 E x s i c a t e n o u i d i n R o m â n i a — Nouvelles exsiccatas.de

Roumanie . . . . . . . . . . . . . . 216— 217P e r s o n a l i a . . . . . . . . . . . . . . . ... . . 217—-218

y Appendix I.C a ta lo g u l d e se m in ţe oferit pentru schimb de Grădina Botanică

a Universităţii Clujene şi a Municipiului Timişoara.— D electus seminum quae H ortus Botanicus Uni-

... versitatis Clusiensis in Urbe Timişoara conditus promutua commutatione offert . , . . . , , 1 — 18

I N D E X

specierum, subspecierum, varietatum, formarum atque combinationum novarum.

Agropyron intermedium (Hőst.) Beauv. ssp. glaucum Desf. var. major Morariu. ■ 55.— A. repêns (L.) Beauv. var. trichosum Morariu 56.

Digitalis lanata Ehrh.' var. abbreviata Haussk. fo. ramosa Bujorean 91.Hibiscus trionum L. var. ternatus (Cav.) DC. subvar. longilobus Borb. fo. :

prostratus Bujorean 89,— Hypnum fertile Stend. fo. edentata Papp 52.Melica inaequiglumis Boiss. i o . 'violacea Papp 40.Pogonatum urnigerum P . de B. fo. catharinaea Stef. 10.Quercus pseudodalechampii C retz. nov. hybr. 71.Setaria ambigua Guss. var. maior Bujorean " cum fo. ramiflora Bujorean, fo.

typica Bujorean, et fo. Schultheissii Bujorean 81.— Solanum triflorum Nutt. vár. ponticum (P rod .) Borza 20.

Verbena officinalis L. fo. maior Bujorean 90.

BULETINUL GRĂDINII BOTANICE ŞI AL M U Z E U L U I B O T A N I CDELA UNIVERSITATEA DIN CLUJ LA TIMIŞOARA

B U L L E T 1 N DU JARDIN ET DU MUSÉE BOTANIQUESDE L ’UNIVERSITÉ DE CLUJ À TIMIŞOARA, ROUMANIEVOL. XXII. 1942. Nr. 1—4.

CONTRIBUŢIUNI LA FLORA BRYOLOGICÄ A ROMÂNIEI.De

Tr. I. ŞTEFUREAC (Bucureşti).

Memoriei botanistu lu i M. B r â n d z ă .

Pe lângă frumoasele colecţii asupra M yxomycetelor dini România, cari îmbogăţesc muzeele botanice din ţară şi străinătate , răm ase dela bo­tanistu l Dr. M a r c e l B r â n d z ă , îm preună cu un num ăr de peste 20 lucrări tot din grupul Myxomycetelor, Dr. M. B r â n d z ă a m ai lăsat în m uzeul botanic din Bucureşti o colecţie nedeterm inată de Bryoplxytae, bine îngrijită, recoltată de el în tre anii 1905— 1923, care reprezintă în bună parte flo ra 'b ryo log ică din urm ătoarele reg iu n i: Mănăstirea-iSfeamţ, Slănic-Moldova, Sinaia şi câteva puţine exem plare din Râmnicul-Sărat- H anul Conache, Periş.

Această colecţie de Bryophytae a fost determ inată în Institutul Bo­tanic din Bucureşti, de sub conducerea D-lui Prof. M. G u ş u i e a c, în decursul anului 1940/41 şi e Cuprinsă în 7 pachete, d in tre care 1 pachet Hepaticae şi 6 pachete Musei, în total 266 coaie cu 52 specii, varietăţi, şi form e Hepaticae şi 145 specii, varietăţi şi form e Musei. Puţinele exem plare găsite determ inate, au fost revizuite.

P entru a identifica tot m aterialul, am analizat probele care pu teau să prezinte num ai o singură specie ex. Pleuroschisma trilobatum, Dicrano- dontium longirostre sau în m ajoritatea cazurilor în probele studiate au putut fi sem nalate până la 3, 6 sau chiar 12 specii de Bryophytae.

In această colecţie au fost efectuate în to tal 622 determ inări şi an u ­me 253 determ inări Hepaticae şi 369 determ inări Musei, cari se rep a rti­zează pe principalele s ta ţiu n i‘tlupă cum urm ează: . 'v

2

S t a ţ i u n i l e | Hepaticae -Musei Bryopyta

1 M ănăst. Neamţ II lâ7 1 . - lo2 3362 Slănic-Moldova || 12 ! 48 C0

3 Sinaia || 54 ' ! 169 223Total II 253 309 1 022

In acest m ateria l unele specii au fost determ inate num ai d in tr’o .sin­gură probă, altele ch iar în 13 sau 14 probe, încât numerele din paranteze după localităţile abreviate astfel :

M ănăstirea-Neam ţ.— M. N., Slănic-Moldova — S. M., Sinaia — S., a ra tă de câte ori a fost sem nalată aceeaşi specie, varietate sau form ă în această colecţie. Exem plarele critice şi interm ediare au adnotările în text.

In tre elem entele sociale caracteristice zonificării pădurii, putem da ' ; d in probele cercetate urm ătoarele exemple :

1) în limita de-asupra pădurii : 1Encahjpta ciliata, cu Pohlia longicollis, cuBartramia ithyplujlla Bartramia îthyphylla

■2) stânci însorite :H om alothecium sericeum, cuLeskea catenulata ,

3) humus cetinos de p ă d u re :Catharinaea Hausknechtii, eu i , i .Sphenolobus exsectus i , v

4) hum us calcaros : ,, . Bartram ia Oederi, c u :

. Ì D istichium montanumM etzgeria conjugata

, Scapania aequiloba -Lophozia Miilleri

5) soluri argiloase : ' x-Anthoceros levis, cu : - Fissidem exilisBlasia pusilla . Dicranella crispaCalliergon cuspidatum f. brevifolia Pseudephemerum axillarePlagiochila asplenioides Radula LindbergianaLophocolea bidentata Pohlia cf. crudaM nium puncta tum H ypnum aròuatum

6) locuri m lăştinoase: (Calliergon cuspidatum, c u :Calliergon stramineum _ ;

7) asociaţii dependente :a) bryo-cadaverice, pe putregaiuri :

D icranum m ontanum , cu : .Calypogeia suecica '

b) epifite :Ilo malia tricomanoidesMetzgeria furcataIsothecium viviparum sa u :

'■ j . Orthotrichum stramineum.Leákea nervosaRadula LindbergianaMetzgeria furcata cf. var. ulvula

După distribuţia geografică şi zonificarea vegetaţiei ţării noastre, primele două staţiuni, M ănăstirea-Neamţ şi Slănic-M oldova pot fi încadrate după lista lo r de Bryophytae vegetaţiei acciculisilvae din limita + infe. rioară alianţei Piceion şi aparţin după hărţile de vegetaţie de P a x , B o r z a şi S ă v ii l>eis c u districtului F i i ş u i u l M o 1 :d o-T r a n 's i 1 v a n e ă n . A 3-a staţiune Sinaia, poate fi încadrată alianţei Fagiom unde însă Abies atrage m ulte elemente din alianţa Piceion, aparţine districtului D e a l u ­r i l o r M u n t e n i e i . Toate aceste 3 staţiuni ap a rţin P r o v i n c i e i D a c i c e .

Această listă de Bryophytae din vegetaţia C arpaţilor noştri, cu sem­nalizări m ultiple de anum ite elemente bryo-geografice, Hepaticae şi Musei din localităţile citate va servi m ult pentru cunoaşterea şi răspândirea Bryopliytelor în România. In special cele din M ănăstirea-Neam ţ prezintă prin inventarul bryo-floristic o m are asem ănare cu vegetaţia Bryophytelor din Slătioara Bucovina. '

P rin determ inarea acestei colecţii, una d intre prim ele Ia noi, spo­reşte m ult num ărul localităţilor din ţară pen tru diferitele specii de Hepa­ticae şi Musei, ia r lierbarul bryologie lăsat de botanistu l M. B r â n d z ă im bogăţeşte: colecţiile de Cryptogame ale muzeului nostru botanic.

Lista de Hepaticae şi Musci, enum ărată după sistem, este urm ătoarea:

HEPATICAE.

Reboulia h em isferica R a d d i : S. (1) pe păm ânt, stânci VIII, 1920. Fegatella conica C o r d a : S! (1) pe păm ânt, VIII, 1920.Marchantia polym orpha L. : S. (2) pe ziduri umede, Piscul cânelui şi pe

păm ânt, VIII, 1920.Marchantia polymorpha L. fo. aquatica N e e s . : S. M. (1) prin micile

m laştini de pe dealurile ce mărginesc albia Slănicului (Bacău)VII, 1907.

Aneura m ultifida D u m . : M. N. (8) sol argilos, nisipos, humos, VII—VIII, 1921—1923.

Aneura sinuata D u m . : M. N. (2) sol argilos, VII— V ili, 1921-—1923; S.(1) sol, argilos. V ili, 1920.

Aneura latifrons L i n d b. : ‘M. N. (6) pe lem n şi b razi putrezi, VII—VIII, 1919— 21— 23; S. (1) pe b rad putred, VIII, 1920.

Aneura palmata D u m . : M. N. (9) pe lem n şi’ brazi putreiz, fă ră scoarţă, V II—VIII, 1919, 1923.

M etzgeria furcata L i n , db . : M. N. (7), scoarţă de copaci. VII—VIII, 1921, 1923 ; S. (4) arbori, stânci umede, calcar (V. Peleş) VII— VIII, 1920.

Metzgeria f urcata L i n d b . var. ulvula N e e s . : M. N. (3) pe scoarţă de Pìceo, VII— VIII, 1921, 1923 ; S. (1) pe arbori VIII, 1920.

M etzgeria conjugata L i n d b . : M. N. (3), pe scoarţă şi pietre, VII— VIII, 1923; S. (2) pe arbori, brazi putrezi şi stânci um ede (v. Peleş) VII—VIII, 1920.

Metzgeria pubescens R a d d i : S. (3), pe stânci umede (V. Peleş) VIII,1920.

Pellia epiphylla L i n d b g : M. N. (5), sol hum ă, argilă, VII—VIII, 1921. 1923.

Pellia Neesiana L i m p r . : M. N. (1) sol argilos. şi liumă, VII—VIII, 1923 ;S. (1) pe păm ânt, VIII, 1920. '

Pellia Neesiana L i m p r. f. undulata J a c k . : M. N. (2) sol de bahnă, VII—VIII, 1923. -

Pellia Fabbroniana R a d d i : S. (2)) pe păm ânt, stânci, VII—V ili, 1920. Blasia pusilla L. : M. N. (14), sol argilos şi hum ă, VII—VIII, 192L 1923. E ucalyx hyalinus B r e i d l . : S. M. (1), sol argilos, VII, 1910.H aplozia lanceolata D u m. : M. N. (3) pe lem n putred, sol argilos şi hum ă,

VII—VIII, 1923 ; S. (3) pe brazi putrezi, VIII, 1920.Jamesoniella au tum nalis S t e p h . : M. N. (1) pe brazi putrezi, VII, 1919. Sphenolobus H ellerianus S t e p h . : M. N. (1) pe lemn putred, V II—VIII

1923.Sphenolobus exsectus S t e p h . : M. N. (3) pe lemn putred, VII— VIII,

1921, 1923 ; S. (3) pe lemn putred şi păm ânt, V, VIII, 1914, 1920. Lophozia quinquedèhtata C o g n . : S. M. (1) în tre muşchi, VII, 1910. Lophozia M ülleri D u m .: S. (2) pe stânci şi brazi putrezi, (Jepii m ari,

Bucegi) VIII, 1920. - :Lophozia heterocolpos H o w e : S. M. (1) pe stânci, VII. 1910.Plagiochila asplenioides D u m. : M. N. (6) pe lemn putred, hum us, sol

argilos şi lium ă, VII— VIII, 1921, 1923 ; S. (2) pe. stânci şi lem n putred (V. Peleş) VIII, 1920.

Plagiochila asplenioides D u m. var. devexa C a r r i n g t . : S. (1) pe stânci şi trunchiuri putrede, V, 1914.

Plagiochila asplenioides D u m. var. m aior N e e s : S. {1) pe stânci, (V. Peleş) VIII, 1920.

Lophocolea bidentata D u m . : M.' N. (5) sol argilos şi hum us, VII— VIII, 1923. '

Lophocolea cuspidata L i m p r . : M. N. (3) sol argilos, nisipos şi hum us- VII—VIII, 1921, 1932.

Lophocolea heterophylla D u m. : M. N. (7) pe lem n putred fă ră scoarţă, VII—V III, 1923.

Chiloscyphus polyanthus C o r d a : S. M. (1) pe muşchi, VII, 1907 ; M. N. (2) sol argilos nisipos VII— VIII, 1920, 1921; S. (4) pe stânei (V. Peleş), pe b razi putrezi şi păm ânt, VIII, 1920.

Cephalozia m edia L i n d b g f : M. N. (6) pe brazi putrezi şi lemn fără scoarţă, VII— VIII, 1919, 1923.

5

Cephalozia reclusa D u m. : S. M. (1) pe brazi putrezi, VII, 1907.Cephülozia lacinulata S p r u c e : S. M. (1) pe lemn; putred , VII, 1910.Cephalozia leucantha S p r u c e : M. N. (1) pe lem n putred , VII—VIII, 1921.Nowellia curviţolia M i t t . : S. M. (1) pe brazi putrezi, VII. 1920 ; M N.

(7) pe lem n putred, VII— VIII, 1919, 1923.Calypogeia suecica K. M. : S. M. (1) pe trunchiuri putrede, VII. 1907 ; M.

N. (6) pe lemn putred, VII— VIII, 1921, 1923 ; S. (2) pe brazi pu- . trezi, V, VIII, 1919, 1920.

Pleuroschisma trilobatum D u m. : S M; (1) pe lespezi um ede şi "brazi pu ­trezi, VII, 1910.

Lepidozia reptans D u m .': M. N. (9) ptí brazi şi lem n putred, VII— VIII, 1919, 1921, 1923 ; S. (5) pe brazi putrezi. VII— VIII, 1920.

Blepharostoma trichophyllum D ü m .: M. N. (14), pe lem n putred, lem n fără scoarţă, păm ânt-argilă, hum ă, VII— VIII, 1921— 2 3 ; S. (3) pe brazi putrezi, VIII, 1920.

P tilidium pulcherrim um H a m p e : M. N. (4) pe lem n putred cu scoarţă.! VII— VIII, 1923.

Scapania aequiloba D u m .: S. (1) pe brazi putrezi, VIII, 1920.Scapania aequiloba D u m. fo. cf. gracilis B e r h e i : S. (1) pe stânci.

VIII, 1920.Radula complanata D u m . : M. N. (11) pe scoarţă de foioase, fagi putrezi,

VII—VIII, 1919, 1921, 1923.Radula Lindbergiana G o 11 s c h e : M. N. (3) pe scoarţă de foioase, sol

argilos şi humă, VII— VIII, 1921, 1923 ; S. (1)' pe arbori, VIII, 1920Madotheca levigata D u m . : M. N. (1)' sol hum ă, VII— VIII, 1921 ; S. (1)

pe stânci umede (V. Peleş) VIII. 1920.Dadotheca platgphglla D u m. : S. M. (2) pe stânci um ede VII, 1907 ; M.

N. (2) pe scoarţă VII—VIII, 1921 ; S. (2) pe stânci umede şi scoar­ţă de arbori putrezi (V. Peleş) VII—VIII, 1920.

Frullania dilatata D u m . : M. N. (13) pe scoarţă de foioase şi sol argilos. VII— VIII, 1921, 1923.

Frullania dilatata D u m. : cf. var. anomala C o r b . : (1) pe stejar, la baza trunchiului cu muşchi, Periş, X, 1920.Unele exemplare prezintă b ine caracteristica var. anomala.

Lejeunea cavifolia L i n d b g . : M. N. (7) pe scoarţă de m olid şi fag. VII— VIII, 1921, 1923; S. ‘(3) pe stânci umede calcaroasa (V. Peleş) VII— VIII, 1920.

Anthoceros levis L. : M. N. (11) pe sol argilos şi hum ă, VII—VIII, 1921, 1923. —

MUSCI.

Fissidens taxifolius H e d w . : M. N. (1) sol argilos, VII— VIII, 1921. E cu m ult m ai mică decât form a tipică până la un cm, în celelalte carac­tere corespunde cu form a tipică.

Fissidens exilis H e d w . : M. N. (1) sol argilos şi hum ă, VII—VIII, 1923.Fissidens brgoides H e d w . : s. 1. eu-brgoides î n M o e n k e m . : M. N. (Ì)

sol argilos, VII—VIII, 1921.Fissidens brgoides H e d w . : var cf. intermedius R u t h e : M. N. (1) sol

cu hum ă, VII—VIII, 1923.

6

D itrichum flexicaule H a m p e : M. N. (2) pe p ăm ân t VII— VIII, 1921.Ceratódon purpureus B r i d. : S. ( l ) : pe păm ânt, VIII, 1920; R. Sărat,

pădurea, IY, 1915.C eratodon purpureus B r i d . fo. brevi folia in M o e n k e m : M. N. (1)

pe păm ânt, VII— VIII, 1921.D istichium m ontanum ' H a g e n : S. (1) pe brazi putrezi, VIII, 1920.Seligeria setacea L i ii d b g. : S. (2) pe stânci şi lespezi de p iatră, VIII, i920.Seligeria calcarea B r. e u r . : S. (1) pe stânci, VIII, 1920.Pseudephem erum axillare H a g e n : M. N. (13) sol argilos şi hum a. VII—

VIII, 1921, 1923.Dicranella crispa S c h p r , : S. (7) sol argilos, VII—VIII, 1923.Dicranella cerviculata S c h p r . : M. N. (1) sol argilos şi hum ă, V II—VIII,

1923.Dicranella cf. rufescens S c h p r . : M. N. (1) sol argilos şi hum ă, VII—

VIII, 1923.Dicranum scoparium H e d w . : S. M. (2) pe trunchiuri putrede, VII, 1907 ;

M. N. (1) pe sol, VII— VIII, 1921 ; S. (1) pe lemn putred, VIII, 1920Dicranum scoparium H e d w . : fo. integrifolia i n M o e n k e m . : S. (1) pe

brazi putrezi, VIII, 1920.Dicranum scoparium H e d w . : fo. vulgaris in M o e n k e m . : S. (1) pe

trunchiuri, VIII, 1920.D icranum m ontanum H e d w . : S. M. (1) pe trunchiuri putrede, VII,

1907; M. N. (1) pe lemn p u tred ,-V II— VIII, 1921.Diacrum flagellare H e d w . : M. N. (1), VII— VIII, 1923.Dicranodontium longirostre S c h p r. : M. N. (2) pe trunchiuri putrede.

VII—VIII, 1921 ; S. (6) pe brazi şi lem ne putrede, VIII, 1920.Leucobrgum glaucum S c h p r . : S. M. (2) p rin păduri; pietroase, VII',

1907, 1910.Encalgpta ciliata H o f f m . : S. M. (11 pe păm ân t VII, 1910.Encalypta contòrta D i n d b g. : S. (1) pe stânci, (Jepii m ari, Bucegi), VII,

1920.Tortella tortuosa L i r o p r . : S. (3) pe stânci, pe ziduri şi pe păm ânt, VIII,

1920. ■ ' ■Tortella fragilis. L i m p r . : S. (1) pe lespezi de piatră, VIII, 1920.Leptodontium flex ifo lium H p e. : S. M. (1) pe humus, VII- 1910.E rythrophyllum rubellum L o e s k e : S. (1) pe stânci (Jepii m ari, Bucegi),

VIII, 1920Barbula unguiculata H e d w . : S. (1) pe ziduri, VIII, 1920.Barbula reflexa B r i d . : S. (1) pe ziduri, VIII, 1920.Barbula fallax H e d w . : S. (2) pe ziduri um ede (Piscul cânelui) şi pe

păm ânt, VIII,- 1920.Barbula vinealis B r i d . : S. (1) pe ziduri, VIII, 1920.Barbula rigidula M i t t . : S. (1) pe pietre, VIII, 1920.Syntrichia subulata W. e t M. : S. (1) pe p ă m â n t VIII, 1920.Syntrich ia ruralis B r i d . var. calcicola in M o e n k e m . : S. (1) pe stânci,

VIII, 1920.P ottid truncatula L i n d b. : M. N. (1) pe sol argilos, VII— VIII, 1923.Schistid ium apocarpuni B r. e u r . : S. (2) pe ziduri şi stânci (Urlătoare),

VIII, 1920. r_ ...

7

Physcom itrium eurystóm um S e h d t n . : M. N. (1) sol argilos şi hum ă, V II- VIII, 1921.

Funaria hygrometrica S ib th . : S. M. (1) păduri-sol argilos, VII, 1910; M. N. (1) pe sol, VII— VIII, 1921 : S. (2) pe ziduri umede (Piscul cânelui) VII, 1910, VIII, 1920.

T etraphis pellucida E h r .h . : M. N. (7) pe trunchiuri pu trede fără scoarţă, VII—VIII, 1919, 1921,. 1923 ; S. (7) pe brazi şi lem ne putrede, VIII,1920.

Pohlia cf. cruda L i n d b . : M. N. (1) sol argilos şi hum ă, VII—VIII, 1923.Pohlia cuculiata B r u c h : S. (2) pe stânci umede, VIII, 1920.Pohlia longicollis L i n d b . : S. (1) pe păm nât (Vârful cu dor, Bucegi),

VIII, 1920.Bryum pendulum S c h p r . : S. (1) pe ziduri (Piscul cânelui), VIII, 1920.Bryum pallens S w : M. N. (1) pe sol, VII—VIII, 1921 ; S. (1) pe sol

(P iatra arsă) VIII, 1920. *Bryum cf. pallescens S c h l e i c h . : M. N. (1) pe_stânci, VII—VIII, 1921.Bryum murale W i l s . : S. (2) pe ziduri, VIII, 1920.Bryum capillare L. var. flaccidum B r. e u r. : S. (1) pe arbori, VIII, 1920.Bryum capillare L. var. macrocarpum H ü b e n . : S. M. (1) VII, 1906; M.

N. (1) VII— VIII, 1921.Bryum capillare L. var. flaccidum B r. e u r . spre var. trite L i m p r. : S.

(1) pe fag putred; VIII, 1920.Bryum argenteum L. : S. (5) locuri nisipoase, m argini de drum uri, VIII,:

1920,Bryum argenteum var. insigne P o d p . : M N. (1) pe sol, VII— V ili, 1921.Mnium punctatum H e d w . : M. N. (9) pe sol argilos, hum us şi lemn p u ­

tred, VII—VIII, 1921, 1923 ; S. (6) pe arbori putrezi, VIII, 1920.Mnium undulatum W e i s. : S. M. (3) p rin păduri, VII, 1907. 1910; S. (4)

pe păm ânt, stânci umede, VIII, 1920.M nium cf. rostraturri S e h r a d . : M. N. (1) sol argilos, VII—VIII, 1923.Mnium affine B l a n d . : M N. (2) pe humus, VIII, 1919.M nium cuspidatum L e y s s . : S. M. (1) VII, 1907; M. N. (2) pe brazi

putrezi, VII—VIII, 1919 ; S. (1) pe arbori VIII, 1920 ; R. Sărat- pe arbori, V, 1905 ; H anul Conache, VI, 1915.

M nium cf. hornum L .: (1) sol argilos, VII—V ili, 1923.M nium orthorrhynchum B r i d. : M. N. (1) sol argilos şi humus, VII—

V ili, 1923.M nium m arginatum P. d e B. : S. (1) pe păm ânt, V ili, 1920.Bartramia Oederi S w . : S. (2) pe stânci (Jepii m ari) şi pe brazi putrezi-

VIII, 1920.Bartramia ithyphylla B r i d . : S. M. (1), VII, 1910 ; S. (2) pe păm ânt

(Vârful cu dor, Bucegi) VIII, 1920.Philonotis calcarea S c h p r . ; S. (1) P ia tra arsă (Peleş) VII, 1920. 'Philonotis fontana B r i d. fo. aristinervis in M ol e n k e m . : S. (1) pe n i­

sipuri de torenţi alpinii (P iatra arsă 2000 m, s. m.) VII, 1920.Tim m ia bavarica H e s s l . : S. (2) pe păm ânt (Valea Peleş), VIII, 1920.Orthotrichum anomalum H e d w . cf. var. saxatile M i l d e : S. (1) pe

stânci (Urlătoare) VIII, 1920.

8

Orthotrichiim Lyelli H o o k . et ;T a y l . : M. N. (1) pe scoarţă-copaci, VII— VIII, 1921.

Oxthotrichum cf. af f ine S c h r a d . : S. (1) pe scoarţă-arbori, VIII, 1920.Orthotrichum stram ineum II o r n s c h. : S. (1) pe arbori, VIII, 1920.OrthotrichunXi lèucom otN um B r. e u r. ; M. N. (1) pe scoarţă de foicase,

VII— VIII, 1923. ; ' ,Hedwigia albicans E l í r h . : S. (I) pe stânci (Urlătoare) VIII, 1920. Leucodon sciuroides S c h w g r . : M. N. (4) pe scoarţă şi stânci, V I I -

VII, 1921, 1923 ; S. (1) pe arbori, VIII, 1920.Homalia trichom anoides B r . e u r . : M. N. (3) pe stânci şi arbori, VII—

VIII, 1921.■Neckera crispa H e d w . : S. (2) pe arbori şi stânci (Valea Peleş), VIII, 1920. Neckera com planata H ü b e n . : M. N. (4) pe arbori şi stânci, VII—VIII,

1921.Neckera com planata H ü b e n , fo ..tenella S c h p r . : S. (1) pe stânci (V

Peleş) VIII, 1920.'Neckera pennata H e d w . : M. N. (5) pe arbori şi stânci, VII— VIII, 1921,

1923.Neckera com planata H ü b e n , cf. fo. secunda M o e n k c m . : M. N. (1)

pe stânci, VII— VIII, 1921.Neckera Besseri J u r . : S. (2) pe stânci (Valea Peieş), VIII, 1920. Isothecium viviparum L i n d b . : M. N. (5) pe scoarţă de m olid, VII—

VIII, 1921, 1923 ; S. (6) pe arbori, stânci şi brazi putrezi, VIII, 1920. Anomodon apiculatus B r. e u r . -: S. M. (1) pe stânci- VII, 1907; M. N.

(1) VU— VIII, -1921.Anom odon attenuatus H ü b e n . : M. N. (3) pe scoarţă şi hum us între

stânci, VII— VIII, 1921, 1923. .Anom odon viticulosus H o o k , et T a y l. : M. N. (2) pe arbori. VII— VIIT,

1921 ; S. (6) pe stânci calcaroase şi arbori (Sf. Ana, Valea Peleş. Urlătoare) V, 1914, VIII, 1920.

Anomodon rostratus S c ti p r. : S. (Urlătoare) VIII, 1920.Leskea catenulata M i t t. : S. M. (1) VII, 1907 ; M. N. (1) -VII—VIII, 1921 :

o: : S. (1) pe stânci umede (Urlătoare) VII, 1920.Leskea nervosa M y r i n . : S. (4) pe arbori, şi stânci (Valea Peleş- Urlă­

toare, Izvoare) VIII, 1920.Thuid ium tam ariscifolium L i n d b . : M. N. (1) pe sol, VII—VIII, 1921. Thuid ium delicatulum M i t t . : S. M. (1' p rin păduri VII, 1907 : S. (li

pe păm ânt, VIII, 1920.Cratoneurum com m utatum M o e n k e m : S. (2) pe stânci şi cascade (Va­

lea Peleş) VIII, 1920. -Cratoneurum com m utatum M o e n k e m . var. falcatum M o e n k e m. : S.

(2) pe stânci (Valea Peleş) VT1Ï, 1920.C hrysohypnum chrgsophyllum L o e s k e : S. (1 ) 'pe ziduri, VIII, 1920. A m blystegium conţervoides B r. e u r . : M. N. (1) pe pietre, VII—VIII, 1921. A m blystegium subtile B r. e u r . : M. N. (4) pe scoarţă. VII— VIII, 1921,

1923.Am blystegium varium L i n d b . : S. (1) pe stânci, VIII, 1921. A m blystegium serpens B r . e u r . : M. N. (1) VII—VIII, 1921 ; S. (1) pe

stânci, VIII, 1920.

9

A m blystegium serpens B r . e u r var. saxicola in M o e k e m . : S. (1) pe stânci, VIII, 1920.

Calliergon cuspidatum K i n d b . fo. pungens M o e n k e m .: M. N., (2)V II -V II I, 1921.

Calliergon cuspidatum K i n d b . fo. brevifolia M o e n k e m . : M. N. (4) sol argilos şi hum ă, VII—VIII, 1923.

Calliergon stram ineum K i n d b . : M. N. (1) VII— VIII, 1921.Drepanocladus uncinatus, in M o e k e m . : S. (1) pe păm ânt, VIII, 1920. Drepanocladus5 uncinatus M o e n k e m . fo. plum ulosa in M o e n k e m . :

S. (1) pe pietre, VIII, 1920.Camptothecium Philippeanum K i n d b . : S. (2) pe pietre (Valea Peleş)-

VIII, 1920.Camptothecium lutescens W i l l d . var; fallax B r e i d l . : S. (1) H anul Co-~

nache, VI, 1915.Camptotheciiim sericeum K i n d b . : S. (2) pe arbori şi stânci, (Valea P e ­

leş) VIII, 1920.Brachythecium salebrosum B r. e u r . : M. N. (3) pe brazi putrezi, VII,

1 1919, VII—VIII, 1921.Brachythecium Mildeanum S c h p r. : S. M. (1) VII, 1907.Braclujtliecium glareosum B r. e u r . : S. (1) pe arbori (Pădurea Codrului),

VIII, 1920. . . .Brachythecium rutabulum B r. e u r . : S. M. (1) păduri-arbori putrezi, VII.

1910 ; M. N. (1) VII— VIII, 1921 : S. (2) pe păm ânt stânci, VII—VIII 1920; R. Sărat, (1) V, 1905.

Brachythecium velutinum B r. e u r . : S M. tll cf. var. intricatum B r.e u r . pe stânci umede, VII, 1907 ; M. N. (1) VII— VIII, 1921.

Brachythecium populeum B r. e u r . : S. M. (1) pe stânci umede, V il, 1910 : M. N. (1) VII, VIII, 1921 ; S. (1) ne pietre umede, VIII, 1910.

Brachythecium Starkei B r . e u r . : S. M. (1) pe. pietre, VII, 1907 ; S. (1)pe b rad putred, VIII, 1920. Arată caractere de trecere spre var.complanatum L i m p r.

Ciriphyllum Vaucheri L. et F I . : M. N. (1) pe sol argilos, .VII—V III 1923 E urhynch inm striatum S c h p r. : M. N. (4) pe păm ânt şi lemn putred.

V II—VIII, 1921, 1923 ; S. (3) pe arbori şi b râz i putrezi VIII, 1920. E urhynchium rusciforme M i l d e : S. M. (1) VII, 1907.E urhynchium cf. strigosum B r. e u r . M. N. (2) pe sol argilos, V II--V III.

1923. -Rhynchostegium inunde B r. e u r . : S. (1) pe stânci VIII, 1920.Orthothecium intricatum B r. e u r . : M. N. (1) VII— VIII, 1923; S. (1)

pe stânci, VIII, 1920.Entodon Schreberi M o e n k e m. : S. M. (4) prin păduri, sol argilos, n isi­

pos şi humus. VII— 1907, VII—VIII, 1923.Plagiothecium depressum D ix o n : S. (l),_pe stânci, VIII, 1920.Plagiothecium sil es iac u m B r . e u r . : S. M. (1 ) pe brazi putrezi, VII— 1907 ;

M. N. (4) pe lem n putred, VII—VIII. 1921 ; S. (3) pe brazi şi lemn putred, VII, 1905, VIII, 1920 , '

Plagiothecium piliferum B r. e u r. : S. (I) pe brazi putrezi, VIII, 1920. Plagiothecium denticulatum B r. e u r . : M. N. (2) VII— VIII, 1921 ; S. (1)

pe lem n pujred, VIII, 1920. .-

to

Plagiothecium neglectum M o e n k e m . : M. N. (3) VII—VII, 1921.Plagiothecium p la typhgllum M o e n k e m . - ' : S. (1) pe lemn putred. VIII,

1920. *Pylaiea polgantha B r. e u r. : M. N. (1) pe scoarţă de fag, VII— VIII," 1923 ;

S. (1) pe pietre, VIII, 1920H ypnum fertile S e n d t n . : M. N. (4) pe brazi şi lemn putred, VII— VIII,

1907, 1919, 1921 ; S. (1) VIII, 1920.H ypnum cupressiforme L.-: M. N. (3) pe arbori şi lemn putred, VII— VIII,

1921, 1923.H ypnum cupressiforme L. var. filiforme B r i d . : S. (2) pe arbori (Valea

Peleş) VIII, 1920. .H ypnum arcuatum L i n d b . : M. N. (6) pe sol argilos şi hum ă, VII—VIII-

•1921,1923. ,Ctenidium m olluscum M i t t . : S. M. (1) VII, 1910; S. (2) pe stânci ci

pietre umede, VIII, 1920.Hylocom'ium triquetrum B r . e u r . : S. M. (6) păduri uniede, VII, 1907,

1910.H ylocom ium splendens B r. e u r . : S. M- (2) p rin păduri, VII, 1907.Catharinaea undulata W . et M : S. M. (1) pe păm ânt, VII, 1907 ; S. (3)

pe păm ânt şi stânci umede, VII— VIII, 1920.Catharinaea cf. angustata B r i cT : M. N. (1) pe sol argilos si hum ă, VII—

VIII, 1923.Catharinaea H auskneclitii B r o t h. : S. (4f sol argilos, hum us de pădure,

VIII, 1920.Pogonatum aloides P. d e B. : M. N. (2) pe sol argilos şi hum ă, VII,—VIII.

1923; S. (2) pe păm ân t argilos nisipos, VIII, 1920.Pogonatum urnigerum P. d e B. : S. M. (2) VII, 1910 ; S. (3) păşuni alpine

pe păm ânt (P iatra â rsă 2000 m s. m.) VII— VIII, 1920.Pogonatum urnigerum P. d e B. fo. catharinaea n. f. : S. (1) Solo argiloso

hum ido una cum Aneura sinuata D u m. VIII, 1942. Folia in parte superiore (abaxiali) com pluribus aculeolis solitariis vel in seriebus obliquis, sicut în Catharinaea undulata W . et M. dispositis.

C om parând m ai m ult m aterial din herbar, acest caracter de dis­poziţie a d in ţilo r pare să mijlocească legătura dintre genul CathG. rinaea şi genul Pogonatum. La unele exem plare dinţii sunt dispuşi în puţine rân d u ri (3— 4) sau neregulat num ai în vârful frunzei (Herb. H e eg. T o r r e n o , A. R o s i w a l ) . La alte exemplare d in ­ţii sunt m ultipli (până la 25—30ÿ îm prăştiaţi pe linia m ediană a nervurei şi pe su p ra fa ţa laminei, ajungând până în m arginea uni- stratu lar.celu lară a frunzei, adeseori dispuşi până în m ijlocul din lungimea frunzelor, cum e cazul la form a noastră (fig. Í a, b). La m ai m ulte exem plare de P. urnigerum din herbar, dinţii sunt loca­lizaţi num ai pe linia m ediană a nervurei şi numai în vârful f ru n ­zelor, (Les Mousses de l ’Ardenne, ex. Nr. 180) sau pot să lipsească . cu totul. ~

In secţiunile transversale prin frunze, d inţii marginali ai lam inei prezintă num ai o singură celulă (fig. 1 d ), pe când cei din linia m ediană a nervurei, adeseori şi două celule (fig. 1 c). In celelalte caractere corespunde cu forma tipică. -, -

11

Polytrichum juniperinum W i l i c i . : S. (8). pie brazi şi trunch iu ri putrede, fâneţe şi păşuni alpine (P iatra arsă, Furnica- Bucegi 2100 m s. m.) VII, 1907, V, 1914, VII— VIII, 1920.

Polytrichum juniperinum W i l l d . var. alpinum S c h p r . : S. (2) păşuni alpine (P iatra arsă, Furnica) VII, 1920.

Polytrichum attenuatum M e n z . : M. N. (1) VII— VIII, 1920.

Fig. 1. Pogonatum urnigerum P. d e B. fo. catharinaca n. fo. a) folium antice (ex parte abaxiali visum) aculeolis, usques ad dem idium folii, obsitis, b) pars

folii gculeolis auctis, c—d) folia in regione, aculeolorum transsecta.

Polytrichum commune L . : S. M. (2) păduri şi locuri um ede, VII, 1900, 1907 ; M. N. (1) locuri u m ed e ,'VII, 1912; S. (1) fâneţe alpine (piatra arsă) VII, 1920.

Polytrichum com mune L. fo. uliginosa M o e n k e m. : S. M. (2) prin tu r­bării, VII, 1907, 1910.

BEITRÄGE ZUR MOOSFLORA RUMÄNIENS.

(Zusammenfassung).

Im Museum des botanischen Institutes der U niversität Bucureşti be­findet sich eine Sammlung von Bryophyten aus dem Nachlasse des Prof. M a r c e l B r â n d z ă , das im Zeiträum e zwischen 1905 u nd 1923 aus der m ontanen und subalpinen Zone der O stkarpathen R um äniens: M ănăstirea- Neamţ und Slănic-Moldova, sowie aus der Umgebung von Sinaia der Süd­karpathen, gesammelt wurde. '

Diese Sam m lung besteht aus 52 Arten, V arietäten u nd Form en von Lebermoosen und 145 Arten, V ariçtâten und Form en von Laubm oosen und wurde von uns bestimmt. Sie verteilen sich au f die oberw ähnten Sta-

12

tionen wie au s der Tabelle (Seite 1) ersichtlich ist. Es wurden insge. sam m t 622 M oosbestimmungen gemacht, von denen 369 den Laubmoosen u n d 253 den Leberm oosen angehören. Die Nummern in Klam m ern zeigen, w ie oft dieselben Arten in der Sam m lung Vorkommen. Aus diesem Moos-

--m aterial w urden einige Beispiele von Vergesellschaftungselementen gegeben, sei es n u r von den: Laubmoosen oder auch Lebermoosen.

Vont bryogeographischen S tandpunkt können die zwei ersteren Sta­tionen M ănăstirea-N eam ţ und Slänic-Moldova, dér Acciculi^tlvaé-Vegetíi-

. tion, aus der ± u n te re n . Grenze des Piceion.Verbandes eingereiht werden u n d gehören zufolge der Kartenaufstellungen von P a x . B o r z a und S ä- v u l e s c u , dem Bezirke des M oldo-Transsilwanischen Flisches an.

Die d ritte Station; Sinaia, kann dem F agì o/ì-Verb a n d e eingegliedert werden. H ier bew ahrt Abies aber noch viele Elemente aus dem Picdon- V crbande und gehört dem Bezirke der Berge Munteniens an.

Alle Stationen sind aus der Dazischen Provinz und zwar aus der Unter-Zone der Coniferen.

Diese B ryophyten liste aus der Karpathenvegetation Rum äniens, die uns über das Vorkom m en gewisser Arten der Lebermoose und Laubmoose aus den obgenannten Stationen unterrichtet, w ird sicherlich zur Kenntnis der Verbreitung der Bryophyten in Rum änien beitragen. Besonders jene aus. M ănăstirea-Neam ţ, infolge ihres bryo-floristischen Inventares, zeigen eine grosse Älinlickeit! m it der Bryophytenvegetation aus Slătioara in der Bukowina. -

Die von M. B r â n d z ă hinterlassene Bryophytensam m lung bereichert die K ryptogam ensam m lungen des Botanischen Museums der Universität Bucureşti.

Institutul Botanic Bucureşti, Ianuarie 1942

BIBLIOGRAFIE • :

B o r z a Al . "j" M arcel Brândză. Viaţa şi opera sa. Bui. Grăd. Bot. şi aţ Muz. B it dela Univ. din Cluj. Nr. 3—4, Vol. XIV. 1934. .

E f t i m i u P a n c a , M arcel Brândză (1868— 1934) Bui. Soc. Nat din România, Nr.6 p. 14— 18 (1934). ■

H u s n o t T., Museologia Gallica (1884— 1890).L i m p r i e h t K. G., Die Laubmoose Deutschi., Öst. u. d. Schweiz. Rabenh. Krypto-

gamenfl. (1890, 1904).

M ö n k e m e y e r W i 'I h . , Die Laubmoose È urop. in Rabenh. Kyrptogam enfl. VI, (Ergänzungsbd.) (1927).

M ü l l e r K., Die Leberm oose Deutschi, ö ster. u. d. Schweitz. Rabenh. Kryptogamenfl.I, u. II Abtg. (1906, 1916).

R o t h ,G . ' Die E urop. Laubm oose I, u. II Bd. Leipzig (1904, 1905).Ş f e f u r e a c T r . , Cercetări sinècologice şi sociologice as. B ryophytelor din Codrul

secu la r.S lătioara (Bucovina. Anal. Acad. Române, S. III, Tom. XVI (1940— 41).

13

O SERIE DE 17 FORME FITOTERATOLOGICE ŞI CECIDIO LOGICE DELA TIMIŞOARA.

Oe ' \ \

G. BUJOUEAN (Timişoara).

■Forme cunoscute.1. Setaria verticillata (L.) P. B e a u v . S’a afla t în 5 exemplare de

viviparie lângă catedrala ortodoxă, la 8. VIII. 1941.Din totalul florilor luat după spice, 10— 60— 80% sunt flori m eta-

.. morfozate, ia r restul normale. M etamorfoza constă în alungirea tu tu ro r părţilor din spic şi floare şi anum e atâ t a setelor involucrale, a glumelor cât şi mai ales a paleelor. Paleele ating lungimea până Ia 3 cm. aşa încât spicul întreg apare compact şi tufos până la 4— 5 cm. în diam etru. Florile vivipare au adesea şi staminé.

Staţiunea plantelor a fost în săpătură proaspătă.2. Lolium perenne L. var. cristatum D ö l l . Trei fire ram ificate au

fost aflate în gara Elena, pe păm ânt gunoios, la 8. VII. 1941Ram ificaţia s’a produs cam la mijlocul spicului. R am urile în num ăr

de 5— 9, de lungime până la 5 cm, posedă spiculeţe m ai mici şi mai ap ro ­piate în tre ele ca cele normale. N um ărul florilor din spiculeţe e redus cam la jum ătate (6— 7) din cel al spiculeţelor norm ale depe axa principală. Cele m ai lungi ramificaţii se află cam pe la mijlocul spicului.

Alte 7 fire cam cu aceiaş ram ificaţie m onstruoasă au fost aflate la 22. VI 1941 în tr’o arătu ră cu brazde nesfărâm ate. T ufa a fost strivită puţin de o brazdă, aşa încât da im presia că aceasta a r fi cauza acestei ramificaţii. Bănuiala nu este fără teme: dupăce se ştie că anum ite trau m a­tisme provoacă eliberarea unor horm oni, cari prom ovează odrăslirea.

3. Juncus articulatus L; Form e m onstruoase cu ram ificaţii bazald, bine cunoscute, se află foarte m ulte în juru l Tim işoarei. In herbar posed 15 exemplare, adunate dela aeroport, la 9. VII. 1941. Form ele acestea de răm urele scurte în formă de pum ătuf dei frunze sunt provocate de larvele de Livia juncorum (H e g i) . Form a aceasta e a tâ t de frecvenţă, încât J a v o r k a o redă şi’n flora sa ilustrată la pag. 71, ia r H e g i . o am inteşte chiar sub num ele de var. viviparus sau utriculatus au t (v. B o r c e a 1911, p. 334). A mai fost aflată şi de D-l Prof. E. P o p prin M-ţii B ihorului în m laştina Băleasa la 7 Aug. 1938 şi pe .Valea Iadului în m laştina Râmeţului la 13 Aug. 1938. Aceasta după com unicarea verbală a D-Sale.

4. Carex muricata L. a fost a fla tă în 6 exem plare anorm ale în tr ’un fânaţ aproape de „Casa Verde“ la 13. VI. 1941. ' -

Cazul se prezintă sub form a unei virescenţe (Vergrünung) sau înfrun- zire (Verlaubung) prin alungirea utriculului de obicei de 2-ori m ai m ult ca cel norm al. In utriculele închise se află regulat pupa gălbuie de Dasy- neura muricatae (M e a d e ) R ü b s s , înfăşurată în tr’o m em brană foarte subţire transparentă. Cauza teratologici este deci în ţepă tu ra insectei. Cazul de fa ţă este însă destul de rar,, deoarece dintre m iile de form e anorm ale cauzate de în ţepătura insectelor şi citate de P é n z i g (1922) delà felurite specii dë Carex, nu se cunosc, astfel de virescenţe decât dela 3 specii: C. muricata, C. praecox J a^c q. şi C. vulpina L. O astfel de form ă a fost

14

afla tă de M. G h i u ţ ă la Carex vulpina L. la Băile Sărate-T urda în 1936 .'vezi' „Bul. Gr. Bot. Cluj, T. XVII. p. 153).

5. Eryngiumi campestre L. prezintă foarte adesea um flături globuloase pe tulpină şi m ai ales pe peţiolul frunzelor, de grosimea până la 2 cm, deform ări provocate de Thom adidla eryngii W a l l o t . Aceste form e s’au afla t în fânaţele um ede din jurul Tim işoarei în Iulie— Septemvrie, 1941. D-l M. G h i u ţ a le-a a fla t în jurul Turzii (1937).

6. Daiicus Carota L., aflată în gara Elenai la 17, IX. 1941, prezintă o virescenţă (V ergrünung( tipică şi bine cunoscută a întregii inflorescenţe: cu părţile florii (caliciu, corolă) transfo rm ate în foliole bifide, trifide sau lineare, de culoare verde şi lungi de 3— 5 m m . Stamirie, ovar sau petale norm ale nu se găsesc.

7. Verbascum blattaria L., s’a găsit ín 2 exemplare anorm ale la „Ro- n a ţ“ în tr’o pârloagă um edă la 22. VII. 1941.

A norm alitatea lor constă în tr’o virescenţă îm binată cu o ram ificaţie Virescenţă e destul de obişnuită la acest gen, căci P é n z i g ’ (1922) o ci­tează la 8 specii din to talu l de 17 am intite. Aici toate părţile florii sunt transform ate în foiţe verzi. Omologarea acestor foiţe este uneori imposibil de făcut, ele fiind o rându ite pe-o axă ± altern, fapt ce ne face să vedem doar nişte răm urele cu înfrunzire îndesată. Acolo însă, unde se observă o g rupare a foiţelor asem ănătoare cu cea din floare, însoţită şi de un pedice! tloral, de foiţe calicinale glanduloase ori de altele cu dungi colorate pela- loid, acolo putem identifica şi organele omoloage, fapt ra r dealtfel la aceste2 exemplare.

8. Phlox subulata L. (= Ph. setacea L.). Dela această p lan tă s’au aflat3 flori anorm ale în „P arcu l Crucii“ la 6. IV. 1941, cu form ula Ivo Co As Gs.

9. Cirsium arvense (L.) S c o p.‘ var. incanum ( F i s c h e r ) L e d e b .Se prezintă în foarte m ulte exemplare cu tu lp ina globulos îngroşată în mod - caracteristic, îngroşare provocată de Urophora cardui L. (vezi R o s s . p. 127). S’au ad u n a t pen tru herbar 4 fire, afla te în tr’un fân aţ apătos Ia 16.IX. 1941. ,

Forme necunoscute.10. R anunculus sardous C r. var. hirsutus C u r t i s. Anomalia, aflată

în lr ’o păşune um edă dela „M ehala“, la 13. VI. 1491, este a tâ t de clasică şi instructivă ca indicatoare de evoluţie, încât răm âne, să fie descrisă aparte.

11. Ormthogalum Gussonei T e n. (syn. O. tenuifolium G u s s . ) . In p arcu l Scudier s’a afla t la 1. V. 1941, o floare anorm ală de o com binaţie

-necunoscută încă la acest gen, cu form ula urm ătoare: P 4+4 A 4 + 4 G 3 + 312. Vicia grandiflora S c o p . s’a afla t în foarte num eroase exemplare

anorm ale în tr’un fânaţ de lângă „Casa Verde“ la 23. VL 1941. D intre ele am cules pentru h erb ar num ai 10 fire. M onstruositatea constă m ai întâi în adunarea flo rilor şi frunzelor în tr’u n complex în form ă de capitul la vârfu l tulpinii. Pe lângă flori norm ale din capitul sè află şi altele defor­m ate în felurite chipuri: cu un caliciu adesea de 2 ori mai alungit ca cel norm al, pe lângă m ulte foiţe îm păturate în form ă de păstaie cu m arginile libere, adesea de coloarea petalelor şi de consistenţă pieloasă. Deform area e cauzată probabil de Contarinia craccae (v. R o s s . p. 301).

13. Oenanthe aquatica (L.) P o i r. Form a m onstruoasă, afla tă în tr’o ba ltă de lângă fab rica „T u ru l“, la 21. VII. 1941, prezintă o virescenţă pro­n u n ţa tă . . _

15

E a constă în tr’o ram ificaţie extrem de bogată a inflorescenţei,, fo r­m ând o tu fă uriaşă şi foarte deasă, datorită înm ulţirii exagerate a uinbe- lelor. Acestea la rândul lo r sunt m ult alungite şi subţiate. Frunzele sunt reduse ca m ărim e, în schimb foliolele involucrelor şi involucelelor sun t în ­m ulţite, subţiate îngustate şi m ult alungite. Caliciul şi corola sunt trans­form ate în foliole lineare alungite şi verzi. Stam inele şi ovarul sunt de obicei avortate. In puţinele flori de coloare norm ală petalele şi stam inele sunt m ult alungit. F ructificaţia e înlăturată, peste tot.

Dacă astfel de virescenţe se cunosc dela alte specii din familia Um- belliferae dela această plantă nu se cunosc încă.

14. Galium verum L. Form a m onstruoasă se prezintă ca o virescenţă, filomanie, blastomanie, chlorantie, degenerare şi suprim are, întrucât florile sunt suprim ate, ram urile secundare încerchite şi to todată înfăşurate în frunze dese. Deoarece florile şi părţile lor nu se m ai recunosc urm ează că avem de a face mai m ult cu o filom anie sau blăstom anie cu foliole reduse la 1/5------ 1/10 din lungimea frunzelor tulpinale norm ale.

P lan ta a fost găsită în tr’un fân a ţ de lângă „Casa Verde“ la 23. VI.1941.:

15. Odontites rubra G i l i b . S’a aflat un caz de fasciaţie nou pentru această specie, în tr’un fânaţ um ed din com. Plopi de lângă Tim işoara în Iulie 1941.

1 6 . Scorzonera cana G r i s e b . f. multiceps ( N e i Ir.) H a y e k . ' E xem plarul monstruos a fost afla t în tr’un fân a ţ uscat dela aeroport la 9 VII. 1941. •

El poartă 2 capitule m ari in tre 1,5—2,5 cm diam etru, compuse din- t r ’o îngrăm ădire extrem de deasă de foiţe fine verzi. Acest fapt a r pleda la prim a vedere superficială pentru o virescenţă sau transform are foliacee a papusului, caz cunoscut dela alte 2 specii de Scorzonera. Cercetând însă cazul mai am ănunţit aflăm că aceste capitule se com pun din tr’o serie de capitule secundare, fiecare având un scurt pedicel, foiţe involucrale mai late şi mai scurte şi o serie de flori m etam orfozate. F lorile se recunosc ca atare doar p rin aceia că în m ijlocul unui n um ăr de 4— 12 (16) foiţe^ verzi poartă un num ăr de 2—5 filam ente galbene ± unite în tre ele, m ai sub­ţiri ca foiţele verzi din ju r şi cu 3— 5 mm m ai scurte ca acestea, cari pol fi luate drept petale sau stam ine şi mai puţin drept stil. Motivul aceste) in terpretări e coloarea lor galbenă ş i . apoi faptul că uneori se m ai află între ele şi nişte rudim ente (1— 2) lucii şi scurte, ce p a r a ţine locul de ovar.

17. Crepis setosa H a l l . Form e de virescenţă asem ănătoare cu cele- dela Scorzonera cana, după cercetarea sum ară, făcu tă la faţa locului, au fost găsite în num ăr m are lângă depoul de m aşini din gara Elena, în August 1941, d a r pierzându-se m aterialul de herbar, n u pot face descrie­rea lor, cauzate probabil de Eriophijes Rechingeri a f la tă pe Crepis biennis (v. R o s s p. 132!).

Notă. D intre cele 17 form e teratologice înşirate, reprezen tate p rin tr’un num ăr cu m ult peste 38 exemplare cit/ate, 8 d in tre ele sunt noui pen tru ştiinţă în genera t,' ia r restu l de vreo 8 sunt noui pen tru România şi num ai una, cea dela Eryngium cam pestre este sigur cunoscută dela noi.

Faplu l că aici în ju ru l Tim işoarei s’au aflat a tâ tea cazuri anorm ale e greu de

16

spus dacă el se daloreşte variaţie i terenului în tre uscat şi umed, clim atului anorm al din acest an (rece şi ploios) sau num ai unei cercetări m ai adente. In orice caz p rob ­lem a urm ărită şi sub acest aspect al periodicităţii apariţie i de m onstruozităţi nu e fă ră interes, ştiut f iind lucrul că ele potj fi cauzate de factori ecologici, de apariţia anum ito r insecte, de ciuperci ş. a., îmbinaţi de sigur şi cu factori interni.

Ca încheiere ţin să m ulţum esc D-lui Profesor A l. B o r z a pentru ospitalitatea, ce a binevoit a-m i acorda în Institutul Botanic, pen tru săvârşirea acestei lucrări ca şi a a lto ra şi pen tru bunăvoinţa cu care mi-a pus ia dispoziţie biblioteca D-Sale p articu lară , astăzi cu m ult mai bogată decât cea a Institu tu lu i Bofanic.

E IN E SERIE VON 17 PFLANZENTERATOLOGISCIIEN UND CECIDIOLOG1SCHÊN FORMEN VON TIMIŞOARA (TEMESCIIBURG).

(Zusammenfassung),

Von den 17 oben angeführten Monstruostitäten sind 8 (10— 17) neu fü r die W issenschaft und der Rest neu fü r Rumänien, ausser jener von E n jn g iu m campestre, die von M. G li i u ţ ă in der Umgebung T urda ge­funden wurde.

Die Beschreibung der neuen Form en fassen w ir kurz folgender- m assen zusam m en :

10. Die V ergrünung von Ranunculus sardous C r. ist in solchem Mas- stabe neu und als Entwiklungshinweisi klassisch, dass ich diese fü r eine spätere eingehendere Sonderbeschreibung lasse.

11. Die Anom alie von Ornithogalum Gussonei T e n . h a t in der Blüte die Formel P4+4A4+4G3t-3-

12. Vicia grandiflora S c o p zeigte sich in vielen Exem plaren m on­struos nicht n u r durch die knäuelförm igen .Blütenstände an der Spitze der Stengeln, sondern auch durch die angesam m elten Blätter, die leder- artigen Blüten, die langgezogenen Kelchzipfeln, die zusamm engefalteten B lätchen usw. Die M issbildung wird höchstw ahrscheinlich von Contarinia craccae verursacht (s. R o s s S. 301).

13. Oenanthe aquatica (L.) P o i r . weist eine bei den Umbelliferen sonst allgemein bekann te Vergrünung des Blütenstandes, aber noch um ­bekann t bei dieser Art. Sie ist begleitet von einer ausserordentlich reicher Verzweigung des B lütenstandes, Verlängerung un d Vermehrung der B lü­tenteile, sowie von der Abortion der Staub- u nd Fruchtblätter.

1'4. Galium verum L. zeigte eine Phylìom anie oder Blastomanie. charak terisiert durch kurze Nebenzweige, reich und kurz beblättert, die B lättchen 1/5— 1/10 von der Länge der norm alen Stengelblätter.

15. Odontites rubra G i I i b zeigte eine bei dieser Art noch unbe­k an n te Fasciation.

16. Scorzonera cana G r i s e b ' . Die Pflanze ha tte 2 Köpfe, von denen ein jed er vielfache und sehr kleine N ebenköpfchen trug. Diese erkannte m an an den vielen sehr dichten und fein linealischen Phyllomen (4— 12— 16), die ihrerseits ringsum in einem blütenähnlichen Gebilde angeordnet w aren. Die N atur der B lütenherkunft dieser Gebilde ist nach den 1— 5 fadenförm igen gelblichen Phyllomen erkenntlich, die die Mitte der Köpf-

17

chen einnehm en. Diese wären zu den Blumen- oder zu den Staubblättern zu zählen. . ,

17. E ine ähnliche Vergrünung w urde bei Crepis setosa H a l l flüchtig beobachtet.

LITERATURA — LITERATUR.

1. E d . ß a u d y s. Contribution à l’extension des zoocécidies de Roumanie. „Búi. Gr. Bot. şi Muz. Bot. Univ. Cluj, T. XIX (1—2): 58— 65. 1939. 2. I. B o r e e , a, Zoocécidies de Roumanie. „Annales Sc. de I’Univ. Iassy“ T. VIII (2): 327—351, 1911.. 3. — Nouvelle contribution a l’étude des zoocécidies de Roum anie „Ann. Sc. Univ. Iassy“. T. VIII. (1): 394— 401. 1914. 4. A I. B p r z a şi M. G h i u ţ ă , Contribujiuni ia studiul şi răspând irea cecidiilor în România. „Bul. Gr. Bot. şi Muz. Bot. Univ. Cluj”. T. XVIII. 67—82. 1938. 5. M. B r a n d z a, Contribution à l’étude des zoocécidies de Roumanie „An. Sc. Univ. Iassy“. T. VIII. (1): 33—51, 1914: 6. — Deuxième contribu­tion à l’étude des zoocécidies de la Roumanie. „Ann. Sc. Univ. Iassy“. T. X. (94—120). 1920. 7. T h . G e b u r t i g, Nouvelles galles pou r la Bbumanie. „Public. Soc. Nat. din Româniâ“ Nr. 10. p. 59—63. 1932. 8. M. G h i u ţ ă , C ontribuţiuni la stud iu l şi răspân­direa cecidiilor în România, cu priv ire specială la centrul A rdealulului. „Bul. Gr. Bot. Univ. Cluj“. T. XVII. (151—159). 1937. 9. — Cecidii din Cheia T urzii „Memorii I: „Comisiunea Mon. Nat. din România“, p. 311—317. 1939. 10. — C ontribuţiuni la stu ­diul şi răspândirea cecidiilor în Rom ânia III. Cecidii din Săcuime. „Bul. Gr. BoL şi Muz. Bot. Univ. C luj“. T. XX (85—94). 1940. 11. A. H u s i a t i n s c h i, Zoocecidien aus Cernăuţi und Umgebung. „Bul. Fac. Şt. Cernăuţi“. T. VII. (1—2) : 129—138. 1934, 12. Just’s Bot. Jahresbericht. 1922— 1935. 13. H. R o s s , Die Pflanzegallen (Cecidien) M ittel-'und N ordeuropas. Jena. 1911. 14. O. P é n z i g , Pflanzen-Teratologie. Bd. I—III. 1921/1922. , ,

SOLANUM TRIFLORUM NUTT. IN ROMANIA.De • -, ' , :

' AL. BORZA (Timişoara).

De ani de zile păstram în herbaru l Universităţii un Solanum aflat la Fulgereşti în judeţul Covurlui de regretatul C. P e t r e s e u , trim is mie spre determ inare. Abia în ultim a m ea călătorie de studii la Geneva m i-a fost posibil să determ in acest Solanum, graţie am abilităţii cu care d-1 Prof. F. C h o d a t, directorul Institutului Botanic al U niversităţii din Geneva, Prof. G. P. H o c h r e u t i! n e r şi Prof. G. R e g e 1, conservatorul herba- rului, m i-au făcut posibil studiul în H erbarul B o i s s i e r.

P lan ta noastră, nou element adventiv al Florei rom âne este Solanum Uifloriim N u t t . Gen. 1: 128 (1818).

P atria acestei plante adventive este America de Nord, regiunea pree- riilor aride din Arizona, Colorado, New Mexico, Utah. Am văzut de aici urm ătoarele exemplare, perfect identice cu planta noastră :

Colorado, Boulser, alt. 5000 feet, 1892, I. P e n a r d.Colorado, Clay, Grand Junction, alt. 4500 f. 1894, I. M. J o n e s .

Utah, Am erican F ork Canyon. Alt. 7550 feet. 1880, I. F . J o n e s .Arizona. Alt. 7000 feet. 1898, I. M a c D o u g a i .

• Arizona K anab to Grand Canyon, 1926, I. C. D. M a s c h .New Mexico. Cham a Rayway em barkm ent, 1899, I. C. F. B a k e r .Din această regiune se pare că se răspândeşte m ai departe, căci o

găsesc in d ic a tă 1) m ai nou şi din, statul Ohio, deci în dom eniul pădurilor foioase.

P lan ta aceasta şi-a întins însă enorm aria, ca p lan tă adventivá, aproape în lum ea întreagă, prin regiuni cu climă corăspunzătore.

In A ustralia, S tatul Victoria este ind icată din 1925 2).In Jav a face p arte din flora natu ra lizată şi este şi figurată de acolo3).In E uropa este cunoscută din m ai m ulte ţări. L itera tura care-mi stă

la dispoziţie o indică din O landa4) şi din F ra n ţa 5).Din Germ ania o citează H e g i 6) la Lübecker Ö hlm ühle (1912),

H am burg (1911), Duisiburg, Oggersheim, Strassburg (1917) şi dela Basel în Elveţia (1913). Pretutindeni se găseşte ca o p lantă adventivá recentă, încuibată p e lângă fabrici de lână, p rin porturi sau gări.

Nu-i m irare deci, că ea s’a pripăşit şi în Rom ânia p rin mijlocirea unui transport com ercial sau industrial. Este însă semnificativ, că această p lantă se desvoltă a tâ t de abundent şi viguros în judeţul Covurlui, lângă gara Fulgereşti, unde C. P e t r e » c u a recoltat-o la 6 Septemvrie şi 6 Octomvrie 1922. Clim atul, stepic al acestei regiuni prezintă perfectă ase­m ănare cu clim a aridă şi caldă a regiunilor de Vest, pe care le cunosc dintreacăt din 1927, când am călătorit peste statele Colorado şi Utah spreParcul Y ellow stone7). Pe la F o rt Collins în Colorado nu se vede decât m onotonia preeriilor de iarbă-scurtă (short-grass, Boitteloua), ia r prin colinele p ietroase form aţiunea de tufişe răsleţe (chaparell), p rin tre care ap a r prim ele O puntia şi Yucca. Spre trecătorile M unţilor Stâncoşi, de-a- lungul văilor do m unte, aspectul vegetaţiei este tot m ai -desolant şi aşa este el şi în statul Utah, unde num ai câm purile irigate alcătuesc o insulă verde în m ijlocul întinderilor cenuşii şi roşcate, acoperite de cadavrele ierburilor şi buruenilor uscate de a rş iţa soarelui. Aceasta este patria de origină a p lantei Solanum triflorum N u l t., prezentând asem ănări — bineînţeles num ai în trăsăturile generale — cu cele m ai aride stepe din regiunea Galaţilor, Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Bugeacul. Este posibil

1) S c h a f f n e r , J. H. Additions to tlhe catalog of Ohio vascular plants for 1918. Ohio Journ . Sc. XIX. 1919, p. 293—9) ex J u s t’s Jahresb. L, 1922, I., p. 136.

2) A u d a s , . J. W. and M o r r i s , P, F. Supplem ents to Prof. E w a r t’s Wocds, poison p lants and naluralized aliens o f V ictoria. Melbourn, 1925. (ex. J u s t’s Jahresb. L III, II. p. 928). ' •

3) V u y e k, F lo ra Batava XX. (1920) pl. 1982 (ex. J u s ifs Jahresb. LI (1923)I. p. 531). .

. 4) D a n s e r , A rchief 1915, p. 102— 108. (Ex J u s t’s Jahresb. XLIV, I, p. 1189).

5) B o u c h o n , Notes sur quelques plantes adventices de Basseus (Proc. verb.Soc. Linn. de B ordeaux LXXVI, 1924, p. 183 —184). Ex J u s t ’s Jahresb . LIV, 1926,

6) H e g i , III. FI. von Mitt'el-Eur. IV. 4. p. 2586.

t) B o r z a , A l. O călătorie de studii botanice prin A merica de Nord. (BuiSoc. de Ştiinţe Cluj, tom e III, 2-e part. p. 109— 144 şi Contrib. bot. din Cluj, lom. I. fase. 8). -

19

deci, ca această p lan tă sä progreseze în toate aceste r e g i u n i . Mai jos voi şi vorbi de Solanum ül din Letea.

De altfel şi alte plante nord-am ericane prezintă tendin ţa de a se ră s ­pândi în aceste regiuni aride ale ţării. Amintesc pe Iva xanthiifolia ') N u t t . , Mirabilis nyctayinea ( Mi c h . ) M a c Mi l l . , Datura tatula L . ,8a) . Phytolacca americana L. şi Ambrosia antemisit folia L.

Determ inarea certă a acestui Solanum ne face posibil să deslegăm şi problem a altei plante adventive din flora noastră.

In cursul Excursiei In ternaţionale Fitogeografice a VT-a, organizată de.m ine în luna Iulie 1931, de-iodată cu profesorul D o m i n şi cu E.N y á r á d y am aflat la Satul-nou din Deltă, la m arginea drum ului, în mare cantitate un Solanum, cu frunze divizate şi creţe, care dela distanţă se prezenta ca o Verbena officinalis. D eterm inarea acestui Solanum s tră in a fost dificilă din lipsa de literatură — se ştie că nu există o monografie recentă, ia r lite ra tu ra Solanum urilor americane este foarte îm prăştiată — , precum şi din lipsa m aterialului de herbare. După ce am apela t şi la F r. M a r k g r a f din Berlin, am pu tu t să publicăm 9) această p lan tă sub n u ­mele provizoriu (cu semnul întrebării) de Solanum retroflexum D u n., plantă originară din Africa de Sud; în tâ i ne gândiserăm şi noi la Solanum triflorum N u 1 1., dar în lipsa m aterialului de herbar, nu ne-am putut fixa pe lângă acest nume.

P r o d a i î încă s*a ocupat de această p la n tă 10) şi, după obiceiul Dsale, o descrie ca specie nouă sub num ele de Solanum ponticum P r o d . , dând urm ătoarea diagnoză : „Caulis 3— 3V2. dm. alti. Caulis et ram i a n ­gulati, herbacei, disperse tuberculati et breviter adpresse strigosi. Folia lanceolata vel rhom beo-lanceolata, ra riu s eliptica, in petiolum attenuata, profunde sinuato-dehtata, dentes triangulares, 3— 5 mm. alti, uncinati , folia glabra, subtus ad nervos strigosa . . . . Cymae 2— 3 flores, albi. Bacca globosa, reflecta, viridis, 7— 10 mm lata. Planta interm edia inter 'S. retro, flexum et S. triflorum . In arenosis ,-,Satul nou“. N y á r á d y (HUC) n )

Ba ce e m ai interesant, îi dă şi o reuşită figură în p lanşa XXVIII.Com parând această planşă cu planta noastră identificată acum cert

ca Solanum triflorum N u t t . , putem uşor constata identitatea portului, lor în genere şi congruenţa perfectă a florilor şi fructelor. Aceasta am putut-o constata şi studiind com parat Solanum ul din Deltă, p ăstra t în herbarul rămas Ia Cluj, şi Solanum-vd d in jud. Covurlui. Deosebire morfologică

8) B o r z a , A l . ' e t A r v a ti A., Iva xanthiifolia o nouă p lan tă adventivá a Ro­mâniei. (But. Gr. Bot. Cluj, v. XV, 1935, p. 186). í '

8a) - B u j o r e a n G. O' nouă p lan tă în flora Rom âniei: M irabilis nyctaginea (M ich .) M â c. M i 11. Comunicările Lab. Bot. Bui. Facult. Agronomie. Chişinău. V.1 (7): 1940. :

-— D atura T atula L., o p lan tă proaspăt debarcată în flora României. Comuni­cările Labor. Bot. din Bui. Facult. Agronomie. Chişinău, V. 1 (1): 1940.

9) B o r z a , Al . el N y á r á d y , E., P lante noui sau ra re pen tru flora României. Bui. Grăd. Bot. Cluj, vol. XI. (1931), p. 67. -

10) P r o d a n , J., Conspectul F lorei Dobrogei, partea III. (Bui. Facultăţii de , Agronomie — Cluj, vol. VII, 1938, extr. p. 37). '

11) Eu ştiu precis că am co!ect|at îm preună această p lan tă şi că e u am făcut şi ; pe alţii atenţi Ia această .plantă stră ină în tâ ln ită lângă cârcium a din Satu nou.

20

există num ai în tre frunze. La p lan ta din Deltă frunzele sunt num ai din­ţate, ia r la p lan ta din Covurlui lim bul fo liar este mai pro fund divizat, r ă ­m ânând aproape num ai un rachis cu câte 4 dinţi de ambele părţi, cei trei lobi având câte un lobuşor secundar. Totuşi pare a fi perm anentă această formăj stud ia tă la 70 exemplare de Solanum triflorum , deşi este în fond num ai o deosebire de grad de laciniaţie. Prodan se exprim ă despre aceasta scriind că p lan ta este „interm ediară în trë retroflexum şi triflorum “, deşi nu cunoştea nici pe una, nici pe ceealaltă.

Eu cred că avem de a face cu o varietate spontană nouă în Deltă a răspânditu lu i Soiunum triflorum , care trebue să poarte numele de S. tri. florum N u 11. var. ponticum ( P r o d . ) B o r z a , dacă nu este cum va un h ib rid în tre S. triflorum şi S. nigrum cu frunzele întregi dela noi.

- 'SOI.ANUM TRIFLORUM NUTT. IN RUMÄNIEN.

(Zusammenfassung). 1

Verfasser berichtet über die Entdeckung der obengenannten nord­am erikanischen Pflanze in Rumänien, in der Steppegegend des Bezirkes Covurlui, in der Nähe des Bahnhofes Fulgereşti. Hier fand sie als Ruderal- pflanze C. P e t r e s c u , der sie zu r Bestimmung nach Cluj zugeschickt hatte. E rst je tz t kam Verfasser dazu, sie in den Genfer H erbarien einwand­frei zu bestim m en, w as der Liebensw ürdigkeit der H errn Profesoren F. C l i ö d a t , G. P. H o c h r e u t i n i e r und C. R e g e 1 zu verdanken ist, die die literarischen u nd Herbar-m ittel bereitwillig zur Verfügung stellten.

Diese neue A dventivpflanze, R um äniens hat h ier m it denjenigen seiner H eim at ähnliche klim atische V erhältnisse gefunden, kann desslialb w ahrscheinlich weitergedeihen. Sie ist übrigens nicht n u r in verschiedenen Ländern Europas als Adventivpflanze gefunden worden, sondern auch in A ustralien u nd Holländisch-Indien eingebürgert.

Die Feststellung des Auftretens dieser Adventivpflanze in Rumänien kann zur A ufklärung eines anderen adventiven Solanum ’,$ führen. In der Letea-Insel des D onaudeltas haben w ir w ährend der VI-ten I. P. E. in 1931 ein Solanum gefunden, das nicht sicher bestim m bar war, und Jas w i r 9) als Solanum retroflexum D u n . (?) provisorisch veröffentlicht haben. Später h a t - P r o d a n diese P flan ze10) als Solanum ponticum P r o d . neu beschrieben, m it der Übernahme unserer Bemerkung, dass es zwischenS. triflorum N u t t . und S. retroflexum D u n . zu stehen scheint. Ich-glaub« je tz t dass diese P flanzen als Varietät zu S. triflorum zu ! ziehen ist, wenn es nicht ein H ybrid zwischen S. triflorum u nd einer einheim ischen ganz­blättrigen Solanum -Art ist.

(A. B.)

9) a>) Siehe die Fussnoten Seite 19.

21

O CĂLĂTORIE DE STUDII ŞI CONFERINŢE PRIN CROAŢIA, ELVEŢIA ŞI ITALIA.

De - ' ; . -

AL. BORZA (Timişoara).

Oferindu-m i-se în Aprilie—Mai 1942 posibilitatea să fac o călătorie de studii p rin Croaţia, Elveţia şi Italia, în legătură cu invitaţiile Universi­tăţilor din Geneva şi Lausanne de a conferenţia acolo, n ’am stat nici o clipă la îndoială să accept această ofertă,, în butul dificultăţilor de călă­torie în tim p de cumplit răsboiu şi prefaceri în toate domeniile. Credeam că profitid m eu ştiinţific şi experienţele de ordin cultural şi organizatoric vor compensa toate neajunsurile care m ă aşteptau. Ia r când şi alte u n i­versităţi şi societăţi savante din aceste ţări, — aflân d de prezenţa mea acölo — m i-au făcut cinstea să m ă invite să fac conferinţe respectiv co­m unicări ştiinţifice, credeam de o datorie să răspund acestor numeroase invitaţii, care m ’au onorat de-o parte, ia r de altă parte m i-au oferit ocazia unică,; să pot prezenta şi cu graiu viu şi în tablouri lum inoase flora şi vegetaţia ţării noastre şi diferitele rezultate ale cercetărilor mele şi ale botaniştilor rom âni, în acest domeniu.

Credeam că şi pentru ţară este bine, ca să ia toţi specialiştii, care au posibilitatea, contactul personal cu colegii lor de pretutindenea, ştiut fiind că acest contact num ai binefăcător poate fi pen tru o colaborare ştiinţifică cât m ai intensivă şi pentru progresul cu ltural al ţării.

însem nările ce urm ează privesc observaţiile mele relativ la vieaţa ştiinţifică şi' la vegetaţia din ţările vizitate şi în prim ul râ n d relativ la oraşele Zagreb, Geneva, Lausanne, Zürich, Milano, Rom a şi Bologna, unde am făcut 7 conferinţe şi 2 com unicări la Universităţi şi la societăţile .de ştiinţe care m ’au invitat.

, CROAŢIA. - -

T raversând altădată acestă ţa ră nouă — şi totuşi foarte veche — , venind din spre Karstul neospitalier sau dinspre regiunea Belgradului, acum am avut prilejul să o traversez din Nord spre SW , trecând p rin regiune de coline şi dealuri, unde pădurile de stejar, în special de cer, sunt foarte întinse.

Zagreb. Capitala ţării însăşi este ' aşezată la poalele unor dealuri p i­toreşti, care ating 1100 m etri şi sunt încununaţi sus cu păduri de Abies alba. Mai jos urm ează o zonă de Castanea vesca aici cu certitudine spon­tană, Quercus petraea şi tovarăşe acidifile. Mai jos se în tinde zóna de Querceto-Carpinet, de o nuanţă p ronun ţat ilirică.

D ar pădurea de stejar şi Querceto-Carpinetul ajunge pân ă în oraşul zidit pe m ai m ulte coline şi cartierul vilelor se m ărgineşte cu pădurea naturală.

Graţie autonom iei sale în cadrul Austriei şi pe u rm ă a Ungariei, Croaţia şi-a desvoltat principalele instituţii de cu ltu ră înaltă : Academia, Universitatea şî Muzeul, în m od pilduitor.

-22

Universitatea a fost întem eiată la 1874, cu doi an i după aceea a Clujului. Institu tu l botanic s’a desvoltat repede şi se prezintă destul de b ine înzestrat. Diri cauză Îipsei de spaţiu a încăperilor sale din etajul al doilea al clădirei tehnice, a început' ch iar în vara aceasta clădirea unui nou institut botanic în mijlocul Grădinii Botanice admirabile.

Bogăţia principală a Insitutului botanic o formează herbarele clasice ale florei croate, p ăstra te aici, după depozitarea lor dela secţia botanică a Muzeului naţional croat. Aici este în cadrul H erbarului florei croate, herbaru l lui F a r k a s-V u c o t i r io v i a lui S c h l o s s e r şi a florişti- lo r H i r c ş i H a r a c i c i (insula L ussin). Deosebit de bogat, este herbarul recent al d irectorului nou, Prof. J. H o r v a t , a prof. J. P e v a l e k dela Fac. de Agricultură şi a prof. H o r v á t i é i , precum şi herbaru l monte negrin.albanez a prof. penzionar K. B o s n j a k . Lichenii sunt birierepre- zentaţi în H erbaru l K u s a n.

Biblioteca şi laboratoriile sunt bogat înzestrate. Profesorul acum pensionat V. V o u k lucrase în dom eniul fisiologici (factorul lum ină). Ac­tualul director, tânăru l şi energicul Prof. J. H o n v a t este un excelent fito- g eo g ra f1), reprezentând cu strălucire şcoala fitosociologică a lui B r a u n - B 1 a n q u e t.

• Nu am p u tu t vizita, din lipsă de tim p, laboratorul Profesorului J. P e V a 1 e k dela F acu ltatea de agronom ie şi silvicultură, care este un excelent algolog şi f lo r is t2), pe când Dr. V l a d i m i r S k o r i ' c dela aceeaş facultate, este un paleobotanist.

In Croaţia trăeşte de altfel buna tradiţie de odinioară din Monarhie, ca farmacişti, preoţi, m edici şi a lţi liber profesionişti să se ocupe de bo­tanică, studiind flora locală. Am cunoscut aici pe venerabilul preot K a r l o B o s n j a k , flo rist reputat, care lucrează benevol la institut.

Disciplinele în rud ite sunt reprezentate prin Prof. S k o ri c (patolo­gie), Prof. G r a e a n i n (pedologie), P rof. P e t r ^ i c ('silvicultură), Dr. V r g o * (farm acognosie), Prof. D u g a c k i (geografie). .

Conferinţa mea relativ la bogăţiile natu ra le ale României de interes naturalist şi ocrotirea lor, a fost ţiriută la Universitate, în am fiteatrul Universităţii populare, fiind de fa ţă D-l m inistru B u z d u g a n , D-l. Con­sul T a r a i u n g ă , D-l ataşat de presă M i c i o r a , D-l C â m p i a n cu D-na, iar d in tre notabilităţile croate d-l Rector IV s i c cu D-na, decanii S k r e b (litere şi ştiinţe), B o s n i a c o v i e i (Facultatea Tehnică), P e- v a l e k (Facultatea de Agricultură), Prof. L u k a s preşedintele Societăţii

>) H o r v a t , I v o , R asprostranjenje i porslost m editeranskih, ilirskih i pontskih elem enata u flo ri sjeverne Hrvatske i Slovenije. (Die Verbreitung und Geschichte der m editerranen, illyrischen und pontischen Florenelem ente in N ordkroatien und Slove- nien). (Acta B otanica Inst. Bot, Univ. Zagrebensis. Vol. IV. 1929).

I d e m , Grada za Briogeografiju H rvatske. (Materialien z u r Bryogeographie Kroatiens). (Acta B otanica Inst. Bot, Univ. Zagrebensis, vol. VII. 1932).

I d e m. Coup d ’oeil sur la végétation alpine des montages croates. Comptes rendus du Ill-e Congrès des Géographes et E thnographes Slaves en Yougoslavie 1930).

I d e m . V egetationsstudien in den K roatischen Alpen. II. 'Alpine Felsspalten und Geröllgesellschaften, (Bull, intern, de l’Acad. Yougosl. des scienc. et des arts, cl. d. sc. mat. t’ nat. vol. 25); I. Die alpinen Rasengesellschaften (ibidem, vol. 24).

*) P e v a l e k , J., Geobotanicka i algeoloska istrazivanja cretova u Hrvatskoj i Sloveniji. Rad Jug. Ak. 230. 1924 etc.

23

„Matica“ , B o n i f a c i ci, preşedintele Asoc. Scriitorilor croaţi, Prof. G r a c a n i n , preşedintele Soc. Naturaliştilor, zoologul B a b i c i, Prof. M i l e o V i c i director de Muzeu, botanişti, studenţi şi studente. Conferen­ţiarul a fost prezentat de Decanul Facultăţii în! cuvinte elogioase pentru omul de ştiinţă şi pen tru reprezentantul naţiunii a liate p rin suferinţe şi idealuri comune, ia r răspunsul a fost adresat ştiinţei croate şi nobilei naţiuni croate, de atâtea ori în fră ţite p rin destinul com un cu neamul românesc.

încă înainte de această conferinţă publică, dim ineaţa în tre orele 11 şi I 2V2, invitat de Cercul botanic al Societăţii de ştiinţe, am ţinu t o comu­nicare am plă, tot în lim ba germană, despre activitatea botanică din Româ­nia, scoţând în evidenţă munca neobosită a botaniştilor noştri în diversele domenii, ceeace a interesat foarte m ult publicul foarte num eros de- spe­cialişti, prezenţi la1 această comunicare. I-a interesat în special cercetarea vegetaţiei ce se face în România şi reprezentarea sistem ului filogenetic modern în G rădina botanică din Cluj şi în noua grădină botanică orga­nizată la ( Tim işoara.

O Zi întreagă a fost destinată unor cercetări, respectiv excursii bo ta­nice făcute în regiunea mai îndepărtată de capitala Croaţiei, în societatea profesorilor P e v a l e k şi H o r v a t şi tânărului asistent V r t a r . Am cercetat Qudrceto-Carpinete, afirm ativ asociaţii .în climax, în mai multe puncte, apoi asociaţii deschise de luncă, copleşite de covoare întregi de Hacqetia epipactis, apoi cărpinişuri cu Epim edium alpinum , stâncării cal­care cu Sesleriete împodobite cu m inunate bucheie înflorite în roşu de Erica carnea, am atins şi zona de castanele naturale (Querceto-Castanetum) şi de stejar cu Ostrya, toate studiate şi descrise de Prof. H o r v a t şi co­laboratorii săi în valoroase lucrări re cen te3)

Durere, num ai în grabă m are am putu t vizita m uzeele de zoologie şi de geologie, foarte bogate şi metodic aran jate în tr’o clăd ire veche. Mi-a reţinut atenţia om ul fosil dela K rapina. Bogat ' şi m odem este muzeul etnografic. -

O deosebită bucurie iniLa cauzat vizita G rădinii bo tan ice , situate aproape de gară, deci în tr’un loc n u 'p re a ideal. G rădina aceasta este a ran ­ja tă în stilul unui parc englezesc, a v â n d 'u n mic arboret, g rupe sistematice şi un m are grup fitogeografic, am enajat d in 'n o u acum de curând, repre­zentând principalele zone de vegetaţie ale Croaţiei 'c u p lantele lor carac­teristice. Culturile de plante alpine, cu Ramondia ' şi Haberlea în nlină floare, sunt rem arcabile. Serele cuprind în case deosebite bogate colecţii

. de Bromeliaceae, Ferigi, Orchidee, Suculente şi altele. 'P rin noua clădire a Institutului botanic se va p ierde u n ■ teren 'destinat până acum grupelor ornamentale. Răm âne însă grupa centrală de bazine, cu vestitele culturi de nuferi, cu desişul ferm ecător de Nelumbo nucifera, care Teuşeşte aici încă mai bine ca în parcul Cîsmigiu din Bucureşti.

Călătoria m ea peste Ungaria şi scurta oprire de câteva ore în Budapesta am folosit-’d pentru vizita Institutului de Botanică sistematică al Universităţii, din clădirea secţiunii de ş tiin ţe 'n a tu ra le a Universităţii.

3) H o r v a t , I v o, Biljnosocioloska istrazivanja sum a u H rvatskoj. (Pflanzen, soziologische W alduntersuchungen in K roatien). Annales p ro experim entis foresticis- 6. Zagreb. 1938. . <i.

24

De puţină vrem e a eşit Ia pensie prim ul director şi organizator al acestui institu t, Prof. I, T u i s o n. Succesorul său este profesorul Z. S z a b ó , cunoscutul m onograf al Dipsacaceelor, transfera t delà Facultatea de Bo­tan ică aplicată. Institu tu l acesta s’a : lărg it considerabil în tim pul din urm ă cuprinzând p rin tre alte c0lecţii im portante şi herbarul profesorului de odinioară din Cluj, Dr. V. B o r b á s . Institu tu l are un laborator de m or. fologie şi anatom ie, laboratoare pen tru algologie, micologie, lichenologie şi fanerogam ie, cu ap a ra tu ră bogată. Adjunct este ' baronul A n d r e ­á n s z k y, cunoscutul cercetător al florei inediteraneane şi al problemelor fitogeografice respective.

Institu tu l a re o publicaţie in titu lată „Index Horii Botanici Universi­ta tis Budapestinensis“ , num it astfel după prim ul „Index“ de W i n t e r le (1788), în care au ap ăru t şi diagnozele mai m ultor plante noi. Revista cu­p rin d e interesante lucrări de fitogeografie, de interes şi pen tru noi. Publi­caţia aceasta ne vine şi nouă în schimb.

Dela profesorul Z. S z a b ó aflu că în tr’o şedinţă a secţiunii botanice a Societăţii de Ştiinţe naturale s ’a prezentat 'o dare de seamă despre in­stituţiile botanice create de noi la Cluj, în term eni afirm ativ elogioşi, ilus­trân d expunerea cu num eroase diapozitive.

Amintesc şi aici fap tu l im portant pen tru noi, că cea m ai bogată co- lecţiune de p lan te ungară este aceea a Secţiunii botanice a Muzeului de Ş tiinţe Naturale, m uzeu devenit autonom prin scoaterea sa din cadrul Mu­zeului Naţional M aghiar. Această colecţiune cuprinde înafară de herbarul H a y n a l d , herbaru l K i t a i b e l şi P a x ’ şi recent ' înglobatul herbar D e g e n , în a fa ră de m aterialul m ai nou al 'botaniştilor „m aghiari“ , care au fost rând p e rân d directori a i'a cesìe i Secţiuni: F i 1 a r s z k y, M o e s z, J á v o r k a . Se ştie doar, că şi acest din U rm ă botanist de m are autoritate este de origine slovac. F lo ra sa scrisă în lim ba m aghiară şi atlasul său în cu­lori şi desene negre de C s a p o d.y V e r a 4) este de o exactitate şi de o docu­m entare precisă, cum ra r se găseşte la asem enea flore şi este de cea mai m are, utilitate pen tru oricare cercetător al flo re i1 române. Secţiunea bota­n ică a Muzeului, do tată cu un buget considerabil, având num eroşi specia­lişti de seamă ca funcţionari perm anenţi, este un focar de studii serioase5) şi un organ perm anen t de cercetare a florei şi vegetaţiei ţării. Alături de institutele universitare cu rosturi didactice şi de cercetări ştiinţifice libere, cu directive ce m ereu >se schimbă după form aţia ştiinţifică ai directorului şi a personalului ştiinţific, precum şi după problemele noi şi actuale ce se pun, organizarea linui asemenea centru botanic este o necesitate im por­tan tă pentru ori ce ţară . Şi este de m irat, că la noi abia în fiin ţa tă această secţiune botanică la Bucureşti, s’a contopit imediat cu Institu tu l botanic universitar, p ierzându-se firul cercetărilor de floră din tim pul ctitorilor B r â n d z ă şi G r e c e s c u , subt epoca profesorului M. V l ă d e s c u . Se ştie că şi la Cluj este de asemenea inßadrat ă bugetar Sec­ţiunea Botanică a Muzeului Ardelean în Institutul botanic universitar

4) J á v o r k a , S., M agyar Flora.-B udapest, 1934.J á v o r k a , S. és C s a p o d y V e r a , ’ A m agyar flora képekben. Iconogràphia

flo rae hungaricae. Budapest, 1934.5) Annales h istorico-naturales Musei N ationalis Hungarici. Pars botanica, (in

a. 1941, vol. XXXIV).

şi a trebuit să desfăşurăm o acţiune grea şi susţinută, pen tru păstrarea caracterului autonom al Muzeului Botanic, cu Buletinul lui şi cu publicaţia sa proprie, „F lora Romániáé exsiccata“ înţelege-vom noi m ăcar acum cât este de necesar să se ridice şi pen tru flora ţării o cetate perm anentă şi aparte, în care să vegheze minţi grijulii şi patriotice Ia cercetarea perm a­nentă a com orilor vegetale pe care ni-le-a hărăzit natu ra , fa ţă de directi­vele veşnic schim bătoare a celorlalte discipline botanice, inglobate în tr’o „catedră“ ?

Asemenea reflexii m i-au prileju it de altfel încă din tinereţe marile muzee botanice pe care le-am cunoscut în străinătate şi după care s a erijat, evident şi Secţiunea Botanică a Muzeul Naţional M aghiar, acum Muzeul de Ştiinţe Naturale, a cărei harn ic director este profesorul Dr. G o m b o c z E., care înţelege să 'co lab o reze loial cu instituţiile similare de pretutindeni.

ELVEŢIA.

Călătoria spre Elveţia am făcut-o de data aceasta pe calea m ai puţin obişnuită, p rin Viena-Miinchien-Lindau-St. M argarethen, pe unde făcusem şi primul meu drum în Elveţia, ca tân ă r student, în anul 1907. Bavaria prezintă aici în tâiu o regiune puţin colinoasă, acoperită de terene de cul­tu ră perfect lucrate, ce alternează cu păduri artificiale de molid şi cu întinse turbării, din care se extrag cărăm izile de tu rbă îngrăm ădite în p ira­mide imense, pen tru uscare. Totul este idilic de precis cultivat şi m inunat îngrijit în regiunea Chiemseeului. Regiunea m ontană Allgäu cu păşuni, p ă ­duri, puţin Ioc a ră to r se prezintă to t m ai prim ăvăratic. F loarea caracte­ristică este pretutindeni delicioasa P rim ulă galbenă, vestitorul primăverii.

In goana nebună a trenului elveţian traversez m ica ţa ră a libertăţilor şi a independenţei păzite cu m ari sacrificii, ţărişoara ce oglindeşte în d ru ­muri, câm puri, grădini, aşezări omeneşti şi nenum ăratele sale industrii o civilizaţie veche, strălucită şi vrednică de invidiat.

Geneva. Am m ai avut şi a ltă d ată prilej să dau notiţe sum are despre acest m are centru b o tan ic6), pentru aceea m ă resum şi acum la scurte notiţe. Institutul Botanic al vechei şi reputatei Universităţi este condus de profesorul Dr. F. C h o d a t , pe care îl întâlnisem odinioară în grădina alpină a Institu tu lu i isău, dela Bourg-St.-Pierre. Aici în acest institut bine înzestrat cu laboratoare, şi-a făcu t educaţia ştiinţifică sub antecesorul şi părintele său R. C h o d a t , o serie în treagă de oam eni de ştiinţă ai Ro­mâniei, Profesorii I. G r i n ţ e S c u „ G. P a m f i I, A. D e l e a n u , D-na Dr. A l i c e G r i n ţ e ş c u , docenţă a acestei universităţi şi m ulţi alţii. Tot la Universitate se păstrează herbaru l B o i s'si i e r , unde este angajat de conservator fostul profesor dela Kaunas Dr. G. R e g e 1, fugit de urgia bolşevică. Colecţiunile imense se păstrează aici in du lapuri şi pe rafturj deschise şi în tr’un local care nu prezintă nici siguranţă contra incendiului şi nici nu se poate încălzi suficient. Aceste inconveniente sunt bogat com­pensate p rin bogăţia fantastică a herbaru lu i şi prin biblioteca de asemenea cât se poate de complectă.

Profesorul de sistematică şi fitogeografie, d-1 B. P. G . H o c h r c u -6) Buletinul de Inf. al Grăd. Muz. Bot. Univ. Cluj, vol. II (1922), p. 66—68 şi 92

26

t i n e r are sub direcţia sa în a fară de acest im portanti „Herbier Boissier“, toate colecţiunile vestitului Conservatoire Botanique a oraşului Geneva şi G rădina botanică splendidă de lângă lacul Lém an, de la Ariana, unde stră- jueşte părăsit somptuosul palat al Ligii Naţiunilor, sălaş de cucuveici şi de iluzii spulberate ale naţiun ilor mici, care şi-au pus atâta speranţă în sprijinul a'cesltei societăţi, îm potriva lăcoimiei celor m ari. Criza enormă ce bân tue finanţele Elveţiei se resim te în prim ul rân d în instituţiile un i­versitare ' şi culturale, unde lipseşte personalul ştiinţific necesar pentru păstra rea şi studiul acestor m ateriale ştiinţifice păstra te aici, dar şi în absenţa specialiştilor străini, care veneau altădată în num ăr atât de m are în aceste centre muzeale vestite. Publicaţia Muzeului botanic este „Can­dollea“ . Profesorul H o c h r e u t i n e r continuă publicarea rezultatului ştiinţific al călătoriei sale în jurul lu m ii7) , apreciate lucrări de sistem a­t ic ă 8) şi u tile biografii de m are interes şi pentru n o i9). Colaboratorul său Prof. C. R e g e l publică in teresante lucrări de fitogeografie10) şi de bo­tan ică aplicată u ) .

Grădina botanică reorganizată după clădirea palatelor Ligii N aţiu­nii, este de un pitoresc r a r în ce priveşte stâncăriile şi aranjam entul gru- •„ pelor. fitogeografice. La acest început de Mai decorul principal al peluzei ora covorul compact! de Gentiana Kocliiana de un azu r adânc şi neam ul Ericaceelor de un roz ferm ecător.

Conferinţa mea p rim ă (s’a ’ ţinu t în cadrele Universităţii, al cărei invitat am fost, în lr’un am fitea tru m are al Universităţii. Au fost de faţă D-l Rector P i 11 a r d cu D-na, Profesorii C h o d a t , H o cjh r e u t i n e r , Decanul T h i e r c y, Prof. M i r i m a n o f, preşedintele Societăţii Botanice, Dr. C h. J. B e r n a r d , Preşedintele Ligei pen tru protecţia Naturii din Elveţia, D-l H a r a 1 a m b, Consilier de Presă, Prof. B ă d ă r ă u, delegatul M inisterului nostru în Comitetul Internaţional al învăţăm ântului, d-na şi d-l G r. G a f e n c u f. m inistru, alţi profesori, studenţi şi public mare,

7) P lan tae H ochreulineranae. É tude systématique et biologique des collections faites p a r l’A uteur au cours de son voyage aus Indes N éerlandaises et autour du Monde pendant les 'années 1903 a 1905. Fase. IV. Candollea. Organe du Conservatoire et du Ja rd in botaniques de la Ville de Genève. Vol. VI, p. 399—488. 1

8) H o c h r e u t i n e r , B. P. G., Extension et affinités du Genre H uinbertiella H o c h r . Candollea V, p. 1— 4. — Idem. Mctabolos ou A llaeophania. Candollea, Vol. VIII. p. 61—68. •

9) H o c h r e u t i n e r , B. P. G. John Briquet, E xtrait du Compte Rendu des ■ séances de la Société de physique et d ’histoire naturelle de Genève, vol. 49. No. 1.— Idem. Un grand botaniste suisse: M. Emile Hassler. Genève.

Idem. A .la Mémoire d ’un savant: Hans Schinz. Journ . de Genève, 3 Nov. 1941.

1°) R e g e 1, C., F lorae Graecae Notulae. (Candollea, vol. VIII. p. 222—242. 1941).Idem. Contributions a la connaissance de quelques Tragopogon. (Candollea vol.

VUE p. 173— 180. 1941). . _

H) R e g e l , C., Extensive M elioration der N iedermoore in den Pripet-Sümpfen. Sonderabdruck aus „Angewandte B otanik“, Bd. XXIII, H eft 6.

Idem. W as is í „Angewandte B otanik“ ? Sondeiabdruck aus „Angewandte Bolla- n ik“. Bd. XXIII, Heft 1.

Idem. Beiträge zur Kenntnis von mitteleuropäischen Nutzpflanzen. Sonderab­d ruck au s „Angewandte Botanik“, Bd. XXIÌI, Heft 3. ^

27

apoi reprezentanţii ziarelor locale. Conferinţa şi proecţiunile ltim inoase în culori au fost călduros aplaudate.

Rugat insistent de botaniştii din Geneva, am făcut în- ziua de 5 Mai încă o a doua com unicare în cadrul Societăţii Botanice din Geneva şi a Societăţii Ştiinţifice Geneveze, fiind din nou prezentat şi elogiat de p re­şedinţii respectivi, d-nii M i r i m a n o f şi H o c h r e u t i n e r . .

Pentru a caracteriza cordialitatea şi dragostea de care se poate b u ­cura un om de ştiinţă rom ân în Geneva a tâ t de prim itoare, ţin să am in ­tesc, că am fost onorat cu invitaţii la m asa dată de D-na şi D-l Rector P i t t a r d , la ceaiul organizat cu foarte m ulţi invitaţi de D-na şi D-l Prof. C h o d a t şi la recepţia organizată de D -na şi D-l Prof. H o c h r e u t i ­n e r . D-l consilier de presă H a r a l a m b a organizat şi D-Sa o m asă în onoarea reprezentanţilor Universităţii.

Lausanne. Mica Universitate din L ausanne este deadreptul un exem ­plu clasic ce rezultate m inunate ' poate da o autonom ie cantonală în ţe­leaptă,, deşi lucrând în cadrò modeste provinciale.

i Directorul Institu tu lui Botanic ce deserveşte deopotrivă învăţăm ântul botanic al farm aciştilor (cca 30), m ediciniştilor (80) şi naturaliştilor (12), este d irija t de Decanul actual Prof. Dr. F l . C o si a n d e y , un anatom şi polenanalist, care m ai a re şi sarcina de a organiza o nouă grădină bo ta­nică în aceste zile de criză financiară. Şi totuşi se lucrează cu m ari chel- tueli la am enajarea d iferitelor secţiuni frum os terasafe pe dosul unei co­line din centrul oraşului, în continuarea parcului public. Ideea noastră de a reprezenta filiaţiunea filogenetică a Fanerogam elor, va afla şi aici cu ­venita atenţiune. Institu tu l posedă de altfel o grăd ină alpină num ită „La T hom asia“ situată la Pont de Nant sur Bex, la 1260 metri.

Sistematica este în grija Profesorului M a i l l o f e r , având sub m âna sa un herbar cantonai, h e rb ar elveţian şi câteva herbare locale im portante, în tr’o perfectă grijă şi ordine.

Am avut prilejul să vizitez în L ausanne m arele muzeu geologic o r­ganizat de vestitul savant Prof. L u g e o n , care m i-a făcut onoarea de a m ă călăuzi personal prin vastele săli, cu colecţii metodic aran ja te şi e ti­chetate cum nu se poate mai instructiv. Spre deosebire de atâtea muzee geologice, fosilele paleobotanice se bucură aici de o atenţiune ex trao rd i­nară, a tâ t în secţiunea stratigrafică cât şi în cea sistem atică (Flora din Oligocenul dela Lausanne, răşina fosilă delà Allinges prés Thonon, şi. m ulte altele). Foarte bogat şi m odern este şi institu tu l şi muzeul zoologic.

Conferinţa am ţinut-o în am fiteatrul m are al Universităţii, al cărei invitat am fost, fiind de fa ţă D-l Rector G i l l i a r d , Decanul C o s a n - d e y , profesorii M-a i 11 o f e r (botanică), D e vir i n (m ineralog), M a t- t h e y (zoolog), D u l i a n o f şi L u g e o n (geologi), B e a u m o n t , p re ­şedintele Societăţii de Ştiinţi naturale, D-l G u r ă n e s c u , f. m inistru , Dr.F. P a y o t , vicepreşedintele Societăţii Româno-Elveţiene, Prof. L. A n n e r i , com patriotul nostru din Şabla Basarabiei, consilierul de presă H a r a - l a m b ; m ulţi studenţi şi public ales. La o m asă colegială prelungită"si’au pu tu t complecta inform aţiunile pe care nu le încăpuse conferinţa mea.

Bem . O vizită în capitala confederaţiei Elveţiene m i-a îm prospătat am intirile vizitei' mele de aîtă dată şi a fost un fericit prilej de în tâln ire

28:

şi in form aţii ce-mi puteau servi colegii de acolo. Directorul Institutului Botanic foarte modest e s te ‘Prof. Dr. W. H. S c h o p f e r , iar profesorul de sistem atică .şi geografie botanică Dr. W. R y t z , asistaţi de docentul Dr. B ü r e n pen tru anatom ie > şi Docentul Dr B lu m e r pentru micologie, cu încă un asistent adjunct. Acest personal ştiinţific redus sé ocupă şi de studenţii în m edicină şi farm acie, ca pretutindeni. Colegul R y t z se ocupă şi de protecţiunea naturii în canton şi îngrijeşte grădina alpină ; dela Schynige P la t te 12), situată la '1950 de metri peste nivelul mării şi. având o în tindere de 8323 m2.

G rădina botanică din Berna este mică dar deosebit de bine organi­zată şi situată pitoresc lângă râu l Aar, pe o pantă prăpăstioasă lângă pod. Rem arc în m od deosebit m icile sere demonstrative care prezintă publicu­lui v izita tor cele m ai caracteristice plante insectivore în exemplare m inunat îngrijite şi cu explicaţii am ple scrise pe porcelan. Astfel defilează Drosera capensis, Drosophijllum lusitanicum , Pinguicula caudata în numeroase exem plare, Sarracenia şi altele, care reclamă aici u im itor de mică grijă. Case cu suculente, cu orchidee, Melastomatacee, Aracee şi altele se a ta ­şează unei sere mai înalte cu palm ieri. Plantele de liber sunt cultivate în grupe m ari (E pim edium în m ulte specii, Erica, Primula, etc.), fiind neplăcut surprinse de frigul p işcător care s’a ivit a tât de tardiv.

D in tre m ultele muzee ale capitalei m erită să fie vizitat Muzeul Isto­ric, cu secţia preistorică şi rom ană deosebit de instructivă, arătând rolul populaţiilor din epoca bronzului şi a. fierului tim puriu, care ne-au invadat mai tâ rz iu şi pe noi; Rom anii colonizaseră Elveţia m ai puţin ca Dacia noastră antică.

M erită osteneala unei vizite prelungite noul Muzeu de Zoologie care nu dispune încă de ghidul tipărit. Te uimesc m arile d ioram e cu mamiferele africane, apoi prezentarea ideală a faunei elveţiene, fiecare mamifer, p a ­săre sau rep tilă în mediul său natu ra l bogat am enajat dioramatic. Protec- ţiunea natu rii are un ştand foarte instructiv, a ră tân d p rin hărţi şi tabele sugestive pericolul exterm inării unor specii ra re şi succesul mişcării pentru protecţia alto ra . Este bogată şi colecţia generală a m uzeului.

R om ânia este puţin cunoscută la Berna, pentru aceea a făcut servicii excelente ţării sale D-l M inistru L a h o v a r i , prezentând în faţa unui num ăr m are de personalităţi distinse invitate trei film e din România, având eu prileju l să rostesc cuvintele de introducere relativ la frumuseţile naturii, la bogăţiile arţei populare şi a artei religioase din Bucovină, pre­cum şi la cea m ai m are com oară a ţării: ţărănim ea sănătoasă, harnică şi chezăşia vitorului strălucit al ţării.

Fribourg. Ö vizită la Universitatea catolică (de stat) din acest oraş este deosebit de instructivă pen tru no i clujenii, care trebue să ne înjghe­băm laboratorii în timp de răsboi pentru epoca de refugiu. Universitatea aceasta este de vre-o 50 de ani şi a num ărat în sem estrul de iarnă 1941/42 în to tal 986 de studenţi, p rin tre cărei şi 90 străini (unul din România). La teologie sunt 257 studenţi, la drept 215, la filosofie 164, la ştiinţele na tu ­rale 265. Universitatea are 90 de profesori şi 7 docenţi, care predau în lim ba franceză sau limba germ ană cursurile lor, ia r la lucrările practice

12) R y t z , W ., Führer durch den Alpengarten Schynige P latte . Alpiner Botani­scher G arten. Bern, 1939. . :

20

utilizează ambele limbi, după naţionalitatea studentului. Distinsul Rector al U niversităţii este Prof. Dr. L. W e b e r , care îngrijeşte de ridicarea succesivă a noilor clădiri m odem isim e şi construite după planuri deosebit de b ine chibzuite pe spaţii relativ restrânse. D irectorul Institutului Botanic este Prof. Dr. U r s p r u n g , cunoscutul fiziolog de m are autoritate, m em ­bru al Academiei Pontificale, care m i-a arătat laboratoarele şi toate încă­perile m inunat de practic am enajate ale Institu tu lui său nou nouţ. Pentru studiile sal.e speciale relativi la b ilanţul de apă în p lan te şi la presiunea osmotică 13) sunt am enajate m ai m ulte camere, una cu tem peratură con­stantă, având pereţi dubli, alta scutită de trepidaţii pen tru cercetarea fo r ­ţei osmotice din, frunzele d e Pinus, sală obscură pen tru desen, şi altele. De institut sunt ataşate sere pentru plantele de experienţe şi pentru colec­ţiile grădinii botanice. A lături de institut se am enajează acum grădina b o ­tan ică cu stâncăriile ei întinse, p lantate după principii ecologice şi geo- graficej

Sistematica şi geografia botanică este în seam a profesorului B Iu m, bun cunoscător de flore exotice. H erbarul institu tu lui cuprinde colecţii lo ­cale de harn ic i florişti recrutaţi dintre preoţi-canonici ( L o r i n s e r , C a s i t e i l e) , învăţători ( J a q u e t ) , medici, etc. ,

P en tru vieaţa religioasă studenţească este poate interesant să am in­tesc secretariatul general al Asociaţiei In ternaţionale „Pax R om ana“ a studenţilor catolici din lum ea întreagă, condus de Abbé G r e m a u d . 'La această centrală este afiliată încă din 1932 şi Federala Asociaţiilor Naţio­nale a Studenţilor Români Uniţi (A. St. R. U.), având prilej să apere in ­teresele rom âneşti la congresele internaţionale ţinu te la Roma, Paris, Viena, Lubliana, punând nu odată la punct pe propagandiştii duşm anilor noştri de totdeauna. O vizită la distinsul p re la t B e s s o n în, societatea Mons. S e n s i şi o m asă colegială cu Rectorul şi o seam ă de profesori distinşi au încheiat această vizită instructivă şi cred, folositoare, pen tru noi.

Zürich. In oraşul plin de vieaţă comercială şi vechiu centru de ac ti­vitate botanică, am afla t institutele înoite din punct de vedere edilitar şi sub conducerea nouă şi activă. Institutul botanic al Universităţii se află în străvechea grădină botanică, fiind conduse acum de profesorul A. U. D ă n i k e r , un reputat biozönolog şi sistem atician u ) . Sub direcţia sa lu ­crează câţiva tineri fitosociologi, după metode ce se deosebesc de aceea a' m aestrului B r a u n - B l a n q u e t , deci a clasicei şcoale' de Zürich- Montpellier, născută chiar în acest o ra ş 15) .. .

13) Vezi în Handbuch der biologischen A rbeitsm ethoden de E. A b d e r h a l d e n .14) D ä n i k e r , A. U., Die S truk tu r der Pflanzengeseilschatt. (Ber. d. Schweiz

Boi. Gesellschaft, Festband Rübel 1936, Band 46).Idem . Die Biozönose als E inheit der Vegetation. (Verh. d. Schweizer. N atur •

forsch. Gesellschaft 1939, S. 65—67).Idem. Das Pflanzenkleid des K antons Zürich. (N eujahrsblatt, Nafurforsch. Ge­

sellschaft in Zürich auf das Jah r 1942. 144 Stück).15) E l i s a b e t h S t a m<(m von S c h l e i t h e i mv Die. Eichen-Hainbuchen-

W älder der Nordschweiz. (Pflanzengeographische Kommission der Schweizerischen N aturfoschenden Gesellschaft. Beiträge zur geobotanischen Landesaufnahm e der Schweiz, Heft . 22. Bern, 1938).

30 .

Al doilea profesor este reputatu l cercetător al vegetaţiei elveţiene şi sufletul cartografierei geobotanica a Elveţiei, profesorul Dr, E m i l S c h m i d 16).

Institu tu l botanic fusese înoit în ultimii, ani, elădindu-se o sală de herbare, re fă tându-se laboratoarele ş i,sa la de curs, toate cât se poale de practic şi sim plu. Herbarül este aşezat pe ra ftu ri deschise, ceeace .înles­neşte foárte m ult utilizarea lui. Este separat herbaru l elveţian de herbarul general. „T ipurile“ sunt scoase şi păstra te deosebit în safe, ceeace este im portant şi p en tru originalele florei elveţiene şi şi pentru plantele africane prelucrate de directorul precedent, Prof. S c h i ii z, m ort de curând- In acest institu t se lucrează de prof. S c h m í dl şi colaboratorii săi h a rta de vegetaţie a Elveţiei, după o ream bulare minuţioasă a terenului. Tot ce ţine de aceaşi treaptă, respectiv de acelaş etaj de vegetaţie, este prezentat în aceeaş coloare fundam entală. Covorul vegetal natu ra l prim eşte o culoare plină ia r cel sem inatural o culoare m ai palidă. Deosebită atenţiune se dă cuiburilor, pânzelor sau coloniilor relictare din toate epocile, încuibate şi păstra te în staţiunile atât de variate ale Alpilor.

G rădina botanică încă a fost tem einic înoită de noul director şi acum se pot vedea spre pildă num eroase Orchidee cultivate în m ediul lor n a tu ­ral, căci toate culturile se întem eiază pe cunoştniţe. exacte de auto şi sine­cologie. Este im presionantă m acchia. Sunt interesante bazinaşele cu apă ce are un nivel permanent, perm iţând cultura speciilor de Cqrex.

Al doilea centru botanic rem arcabil este Institutul Geobotanic Riibel, de sub direcţia actuală a cunoscutului ecolog şi fitosociolog W. L i i d i , sub controlul financiar -a l U nui directoriu compus din membrii familiei fundatoare a patricianului şi însem natului botanist E. R i i b e l . Şi acest institu t este acum în mod rem arcabil m ărit şi înzestrat cu cea mai com­plectă şi m ai b ine organizată bibliotecă fitogeografică posibilă, cu herbare însem nate şi cu laboratoare am ple pen tru cercetări pedologico şi ecologice. Păcat, că îm prejurările actuale, scumpetea form idabilă din Elveţia, sunt prohibitive pen tru cercetătorii din alte părţi, care a r trebui să profite de aceste u şurin ţi de lucru şi de îndrum ările competente şi binevoitoare, ale bătrânhlu i E. R i i b e l şi a entuziastului său colaborator L i i d i , după ce un accident dureros ne-a răpit înainte de vreme pe fitogeograful - de largic oncepţii, prof- Dr. H. ;B r o c k m a n n -J e r o s c h.

■ 16) S c h m i d , E,, Vegetationsstudien in den U rner Reusstälern. Ansbach 1923.Idein. V egetationskarte der oberen Reusstäler. (Beiträge zur geobotanischen

L andesaufnahm e der Schweiz, Heft' Ì6).Idem . V orschlag zu einer V egetationskarte der Schweiz. (Berichte über das

Geobot. F orschungsinstitu t R übel.in Zürich fü r 1929/30. Zürich 1931).Idem. Die V egetationskartierung der Schweiz im M asstab 1 : 200.000. (Berichte

über das Geesbotanische Forschungsinst. Rübe) in Zürich fü r das Ja h r 1939, Zürich 1940). ' -

Ldem. .Die Reliktföhrenwälder der Alpen. (Beiträge zur Gèobot. Landesaufnahm e der Schweiz, H eft 21).

Id e m ./D ie natürliche Vegetationsgliederungen äes Kanton Zürich. (Ber. der Schweiz. Bot. Ges. 1939, Band 49).

Idem . . Vegetationsgürter und Biocoenose. (Ber. der Schweiz Bot. Ges. 1941. Rand 51). -

31

Al treilea centra botanic din Zürich este L aboratorul botanic şi acela de fitopatologie dela Şcoala Politehnică, acesta din u rm ă condus de bo ta. nistül Prof. Dr. E. G ä u m a n n , corespondentul reputatu lu i nostru fito- patolog profesor Dr. T r . S ă v u l e s c u din Bucureşti. H erbaral şi m uzeul botanic bogat şi instructiv, vizitat în alte călătorii de studii ale m ele îmi sunt în yie am intire şi m i-au servit nu odată ca model. Acum le-am văzut num ai în treacăt, urcând spre sala de conferinţe a Politehnicei, unde! sub auspiciile Societăţii Botanice din Zürich, în tr’o şedinţă extraordinară, am vorbit despre „Vegetationsforschung und N aturschutz in Rum änien“, fiind prezentat de preşedintele Prof. S c h m i d . D iscuţiunile care au urm at erau o dovadă de viul interes pe care l-a deşteptat această conferinţă în ­tr ’un m ediu a tâ t de competent şi savant.

Această conferinţa ţinută seara în auditorul XI d. al Facultăţii de Agricultură şi Silvicultură al Şcoalei Politehnice a adunat un num eros public, deşi îritunerecul de seara în urm a cam uflajului din întreaga Elveţie este cât se poate de supărător- In a fară de botaniştii am intiţi mai sus a fost de fa ţă şi Prof. I m h o f, preşedintele Societăţii de Geografie, Dr. E d e r , preşedintele Societăţii naturaliştilor, Dr. S t a u c h , directorul Muzeului, m ulţi profesori, studenţi şi public cult. Au asistat bine înţeles neobosiţii consilieri de presă, d-I H a r a I a m b cu D-na, p recum şi d-1 prof. B ă d ă r ă u cu D-na.

Deosebit de semnificativ p en tru noi este sim patia m are pen tru ro ­m âni şi Rom ânia, pe care; o> ara tă numeroşii elveţieni care au petrecut în ţară la noi, fie lucrând ştiinţificeşte, fie având i rosturi în industrie şi co­merţ. Ei şi familiile lor, adesea soţii rom ânce de naştere, folosesc orice prilej de a a ră ta ataşam entul lor sufletesc fa ţă de ţa ra bună, prim itoare, ospitalieră, România, care şi ea are de m ulţum it a tâ ta acestor cetăţeni elveţieni m uncitori, pricepuţi, corecţi, întem eietori sau desvoltători dc atâtea industrii şi branşe com erciale în România, cercetători ai natu rii şi ai bogăţiilor ei. Amintesc pe.d -n ii şi doamnele A n n e n , S e i l e r , S u t e r , B e i l a n g e r , K a i s e r , H a m m e r , Dr, S t r e c k e i s en , Prof. L u - g e o n, Prof. P i 11 a r d eu D-na, N o e l R o g e r , P a u l D u B o c h e t şi m ulţi -alţii.

Colaborarea noastră veche a tâ t pe teren ştiinţific cât şi pe teren muzeal, precum şi am intirea excursiunii. fitogeografice internaţionale a Vl-a, organizate sub auspiciile Comitetului In ternaţional cu sediul în Zürich, în anul 1931 prin România; a u prilejuit nu num ai prim irea căl­duroasă a celui ce scrie aceste şire, ci şi o recepţie academ ică la Institu tu l Rübel, mese şi conveniri am icale cu botaniştii din Zürich.

D ar itinerarul fixat încă de acasă nu m i-a perm is să zăbovesc prea m ult în acest.cen tru activ de botanică, unde prim eşti cu uşurinţă atâtea sugestii şi îndem nuri la m uncă. Nu am p u tu t vizita nici; marele muzeu, studiat a ltăda tă cu a tâ ta plăcere, unde sé păstrează o copie fidelă a cele­brului tezaur gotic dela Pietroasa, „Cloşcă cu pui“ , dăru it Muzeului ele m arele Rege C a r o 1 I-, tezaur care s’a pierdut sub adm inistrarea credin­cioasă a sovieticilor. D atoria m ă îndreaptă spre Elveţia. Trenul rap id m ă apropie de Spiez, cu vederea m inunată spre piscurile înzepezite. ale gigan­ţilor m unţi Mönch, Eiger şi Jungfrau , pe care îi revăd după 35 de ani. Căci în 1907 am avut inegalata fericire de a putea vizita pe jos Berner Oberlandul, cu gheţarii, cu păsurile Grimsel şi F u rka, cu vestitul Lauter-

*)

32

brùnrìenthal, făcând i cunoştinţă cu flo ra alpină. T renul trece pe lângă masive îm pădurite, vegetaţia având aspect abia prim ăvăratic. Prin tunelul lung dela Kandersteg ajung în valea uscată a W allis-ului, unde clima se­cetoasă -im prim ă caracterul său vegetaţiei compuse din Festucete, Pinete şi Laricete, toate lipsite de bucuria florilor colorate. Jos de tot curge Rhonul verde albăstrui, cu apele-i glaciare; îl mai văzusem la obârşia sa dela R hongletscher şi apoi la M artignyj

. ITALIA.

T recând p rin tunelul Simplon, uriaşa cum pănă a apelor, dar în acelaş timp şi zid form idabil între două domenii climatice, ne trezim în tr’un nou mediu vegetal, cu totul deosebit. Muniţii sunt în întregim e verzi de vege­taţia îm belşugată, datorită um idităţii, negurilor perm anente ce stăpânesc aici, în opoziţie cu Vallis-ul secetos. Num ai piscurile sun t înzepezite. De pe stâncile traseului atârnă flori de Saxifraga Cotyledon. Toate clinele sunt acoperite de brădet şi m estecăniş până din jos de Domodossola. Dela Premoselo zăresc primele Castanete şi stejărişe, toate acoperite de muşchi şi licheni. Aşezările omeneşti, bisericile şi nelipsitul „Cam posanto“ dau şi ele un a lt ca rac te r peisajului, cu totul deosebit de cel elveţian. Curând ajungem în m ijlocul culturilor de viţe de vie, nuci, cireşi, vile cochete în mijlocul parcurilo r cu Magnolii, Sequoia- şi palm ierul Pritchardia, toate abia la câţiva kilom etri de m unţi înalţi înzăpeziţi. Ia tă cum văi cu expo­ziţie sudică şi ocrotite de vânturi uscate pot fi un refugiu de plante, sudice, chiar subtropice, cultivate în zilele noastre şi au pu tu t fi un refugiu pentru relicte m editeraniene în tim purile bejeniei diluviale. P en tru ce nu ar fi putut funcţiona şi Valea* Cernei în acelaş chip în tim pul diluviului!

Stresa ! Insulele Borromee ! Puncte fermecate la lacu l Maggiore, vi­sul am atorilo r de parcuri feerice şi peisagii vrăjite ! Chiar p rin ceaţa ploii zăresc la toate cotiturile im agini la care m ă aşteptam, dar care întrec to ­tuşi închipuirea unui sud-est european, şi în special a unui locuitor al Daciei cu vegetaţie modestă, aproape m icrothermă.

In tr ’o excursie de 2 zile am pu tu t cunoaşte mai deaproape vegetaţia din ju ru l lacului Como din dom eniul vrăjit al „Florei Insubrice“. îm pre­jurim ile orăşelului Como sunt intens cultivate, acoperite de vii, castanete, apoi parcu ri , şi alte artificii. Zidurile sunt acoperite de Parietaria, p re tu ­tindeni. In Castanete abundă Prim ula vulgaris, Alliai'ia officinalis, Hiera. cium m urorum , Ruscus aculeatus, Orchis maculatits, M ajanthem um bifo- lium, Polygonatum officinale, Anem one ranunculoides, Aristolochia palli­da. P rin parcuri se cultivă Cedrus atlantica, Araucarii şi Bambusee. Deco­rul lo r vestit sunt insă Rhododendronii neîntrecuţi. Caracterul fundam ental al vegetaţiei ch iar şi în această zonă inferioară este m ai m ult central europeică-ilirică, cu puţine iradiaţii sub-şi eum editeraniene, este ceeace filogeografii italieni numesc vegetaţie „transadriatică“ .

In ziua de 12 Mai am făcut, o excursie pe Monte Grigna, un masiv ce se în a lţă sem eţ din lacul Como până la înălţimi de 2410 m. Ascensiunea începe la m ica com ună de m unte Laorca unde se iveşte pe ziduri raritatea floristică H orm inum pyrenaicum L. Trecând prin Carpinete, pe stânci cu Sesleriete pe la 800 m. ajungi în tr’un făget, care este aproape identic cu al nostru, adăugându-se Cyclamen europaeum d intre elementele atlantice.

~ 33

Iri lum inişuri, p rin pajişti uscăţive apare Erica carnea şi Polggala cKa- maebuxus, a tâ t de m ult râvnita „F loarea Regelui F erd inand“ a Bucegilor noştri. O specialitate locală este şi Carex baldensis, cu capitule albe ca

■- zăpada, un rogoz care şi p rin aceste, bractee şi diverse părţi florale colorate tradează faptul, că a trecut dela anemogamie la entomogamie- Pe la s tâ n ­cile de calcar acoperite de Sesleriete (S. coerulea ■ (E-) Á rd .) vegetaţie este abia prevernală. L a întoarcere prin pajişti şi lum inişuri de Querceto-Car­pinete şi Castanete, apoi prin dum brăvile de Ostrga carpinifolia, cu Carpi­nus duinensis şi Fraxinitst ornus, ap ă r corolele m ari ale delicioasei Gen­tiana Kochiana, Globularia cordifolia, Globularia elongata, Biscutella levi­gata şi câm puri întregi de Orchidee. Acest punct este ch iar rem arcat de S c h r ö t e r (Flora des Südens, p. 24 şi 26) ca celebru pen tru num eroa­sele specii şi hibrizi de Ophrys. !Dr. G. K e 11 e r num eşte ,,paradisul orchi- deelor“ această regiune a lacului Como. ‘

în cărca t cu pradă bogată am sosit la Milano, cu regrete adânci de a nu fi ajuns nici de astădată là celebra Villa C arlotta din : Tremezzo, vqstitä pen tru Azalèe, Camelii, palm ieri, ferigi şi roze.

Milano. Milano nu este un centru pentru ştiinţele naturale, deşi are o universitate regească şi o : universitate catolică, ci u n centru comercial şi industrial de prim ul rang. Este şi un m are focar de. a rtă , cu m onum ente prea bine cunoscute în lum ea întreagă. Vizita Grădinii botanice dela Uni­versitatea regească m ’a în trista t peste m ăsură. In schim b a fost reconfor­tantă vizita dela celebra Bibliotecă Ambrosiană, condusă de Mons. 'G a l­b i a t i, învăţatu l prefect a l Bibliotecii, succesorul lui R a t t i , P a p a

. P i u s al XI-lea de mai târziu. O convorbire despre problem e naţionale şi culturale cu acest lum inat p re la t-este deosebit de an trenan tă .

Nu m ai puţin instructiv este o vizită la Universitatea Catolică. în ­fiinţată la 1922, recunoscută de sta t la 1924. Acum are 4200 studenţi re partizaţi la cinci facultăţi: Jurisprudenţa, Politica, Statistica, Filosofia şi Litere. Universitatea este aşezată în tr ’o veche m ănăstire benedictină, zidită de B r a m a n t e , clădire răscum părată din fonduri particu lare catolice dela stat în tim pul din urmă. Ghidat de D-l Prof. R i c a r d o am putut vedea am ănunţit aranjam entele m inunate, ţinute în cea m ai perfectă ordine şi curăţenie a acestei Universităţi, Biblioteca cu cataloagele-i duble în casete de fier cuprinde prea puţine publicaţii româneşti, deşi1 aici circulă m ultă lume in ternaţională care este bine să se împiedece la fiecare pas de scrieri rom âneşti. Cum este cazul cu publicaţiile neâm ului vrăşm aş nouă. Aula mare este vechiul refector al m ănăstirii, cu fiesce celebre (Nunta dela Cana). Este im presionant în holul Universităţii să vezi tablele cu num ele dispăruţilor Universităţii sculptate în m arm oră: profesori, studenţi şi bine­făcători. Foarte bogate sunt bibliotecile sem inariilor, din care am văzut 2—3- Este frum os obicei ca profesorii să facă toate lecţiile în togă.

De Universitate ţine şi un sem inar pedagogic, deosebit pentru băeţi şi pen tru fete. Universitatea are şi un cinem atograf propriu , iar în subsol o cantină pen tru profesori şi studenţi oferă gustări peste zi şi masă con­venabilă pen tru 6.5 Lire (65 Lei),

Vizita căminelor m oderne este de asemenea instructivă, mai ales pentru un fost director şi organizator dé cămine studenţeşti la Cluj. Există un căm in pen tru studente şi ţlouă cămine pentru, studenţi, unde întreţi-

34

nerea com pletă, cu cam eră separată costă 600 Lire (6000 Lei), iar în dor­m itor com un 550 Lire. In fiecare căm in există o capelă în care şi pede zi vedeai studenţi închinându-se, deşi nu era .sezonul examenelor. Sala de lectură, sa la de :distracţii, sala de gimnastică nu lipsesc din clădirile acestor căm ine, unde to tu l este grijuliu şi practic aran ja t. Palestrele erau acumi b ine în ţeles transform ate în adăpost pentru caz de bombardamene.

’v f ‘ Pentru sim ţul social şi solidaritatea naţională din Italia nouă este carac­teristic fap tu l, că în aceste căm ine prim esc masa în afa ră de studenţi şi funcţionarii Universităţii şi deosebit şi personalul de serviciu şi tehnic, care ţine de marea* familie universitară.

C onferinţa m ea a avut loc în saloanele „de a u r“ ale Societăţii „Del Giardino“ , cea m ai distinsă organizaţie culturală din Milano, unde am avut onoarea să fiu prezentat de preşedintele G. D e C a p i t a n i D ? A r z a g o, care« a avut calde cuvinte pentru naţiunea soră română, şi elogii exuberante pentru vitejia soldatului român, de cáré se vorbea cu m ultă adm ira ţie în acele zile ale bătăliei dela Kerci; în Italia. Au fost de l'aţă foarte num eroşi membri ai acestei alese societăţi m ilaneze şi membrii coloniei rom âne, în frunte cù D-na şi D-l Consul G e o r g e s c u, Consi­lierul de presă V r â n c e a n u , Vice consul L e i s t, D-jl N i c u 1 ei s c u, distinsul filorom ân Dr. E. T r u c c h i cu D-na, in terpretul profund al lui Dante, Prof- V o l p i dela Univ. şi m ulţi alţii.

: Bologna.. Celebră încă din evul mediu, când s’a închegat aici prim a Universitate italiană, Bologna continuă să aibă una din cele tmai m ari, mai b ine înzestrate şi mai strălucite universităţi, care se găseşte plasată parte în. clădirile vechi ale oraşului, p arte în tr’o cetate universitară nouă, unde stilul c lădirilor nu ese din tonul şi stilul general de cărăm idă roşie a Bologniei. în tregul oraş este ca un muzeu şi la fiecare pas trebue să adm iri case, palate, biserici, m onum ente sepulcrale şi am intiri din seeo-

' lele IX—XVI. •Institu tu l botanic este nu prea m are, dar cuprinde adevărate comori

cum este h erb aru l B e r t o l o n i : H ortus Siccus Florae Italicae. Aparatura fiziologică este destul de însem nată, deşi dotaţia anuală a institutului nu întrece 30 000 Lire, ceeace aici este socotit insuficient. Napoli are 40.000 Lire. P rofesoru l S a v e 11 i, venit de curând la această Universitate, se ocupă de reorganizarea Grădinii Botanice, căreia nu i-a p riit interregnul după m oartea profesorului C h i o v é n d a. Lângă Institu tu l destul de nou se vede casa m odestă în care a lucra t m aestrul D e 1 p i n o, profesorul ’.norfologisl şi întem eietorul biologiei florale de m are renum e.

Fitogeograful şi floristul emerit, de mari m arite al Bolognei este profesorul A n t o n i o B a l d a c c i , descoperitorul a tâ to r noutăţi floristice din A lbania.17) j descoperitorul şi al arom ânilor din această ţerişoară, pe

17) B a l d a c c i , A., LaT P in u s . Peuce Gris., della Penisola Balcanica e Ia Pinusexcelsa W all, dell’ Himalaya nel tempo e nello spazio. (Memorie dellai B. Acc.della Se. del’ Inst. di Bologna Sierie IX, T. V ili, 1940—41).

I d e m , Note complementari sull’ Ecologia e Biologia della W ulfenia Baldaccii.(Estr. della Ser. IX, Tom. III. 1935—36 della Memor. della R. Ac. d. Se. d. Ist. di Bologna). - • . -

I d e m . Sull’ Aesculus H ippocast'anum L. (Estìr. dalla Ser. IX. Tom. I I I . '1935 — 1936. Mem. della R. Acad. delle Sc. d. Ist. di Bologna). '

35

care i-a studiat apoi filologul nostru Burileanu 18) . B ătrânul botanis. este şi acum deosebit de activ, lucrează o farm acopee albaneză Şi-cauta pe toate căile să ara te im portanţa p en tru Italia a elem entului aromam din Albania, singurul prieten al Italienilor în ' Peninsula Balcănică. Vom în ţe­lege şi noi să utilizăm acest atout ?

D intre institutele universitare am putut vizita m ai de aproape noul Institut de Zoologie, clădit în 1934, sub direcţia celebrului zoölogist, p ro ­fesor A. G h i g i , actualul rector al Universităţii, uri m are prieten ál Româ-, niei. Institu tu l are o m are colecţie de animale, a ran ja tă zoogeograficeşte, în săli m ari cu vitrine de fier modernisime. De interes pen tru noi, din punct de vedere istoric este colecţia lu i M a r s i g l i , prim ul .cercetător al faunei D unării. . -

De Muzeul de Zoologie ţine un foarte complect m uzeu de vânătoare, căci acest institu t funcţionează şi ca un institut ştiinţific al acestei ramxiri de economie naţională. Muzeul cuprinde bineînţeles nu num ai unelte şi modele de capcane de distrus vânatul şi produsele vânătoreşti, ci ş i-m ij­loacele de protecţiune ale paserilor, de luptă îm potriva d istrugătorilor 'de paseri ; prezintă şi modele de aran jam ente pentru p rinderea p ase rilo r m i­gratoare, în vederea studiilor (un m are centru la Como).'

Protecţiunea Naturii, în 'p riv in ţa anim alelor a re u n ştand aparte, cu foarte instructive hărţi a le Italiei, a ră tân d răspândirea anim alelor ocrotite.

Deosebit de acest Institu t este Institutul de A natom ie com parată, sub direcţia Prof. P a s c u i n i . Un labora to r chimic şi m ari laboratoare pen­tru studenţii în ştiinţe ţin de acest institut. E ste im punătoare àula m are cu cele mai m oderne aranjam ente pen tru proiecţiuni. cinematografice.

Institu tu l de Zoologie dispune de o ferm ă im ensă cu m ari ; crescă­torii de paseri, cuprinzând nu mai puţin de 10.000 varietăţi din lum ea întreagă, i Se ocupă în special şi de studiul sistem atic al fazanilor, .făcând încrucişări pe o scară întinsă. Bine înţeles că c uzină ça aceasta se ţine .cu m ari icheltueli. Aflu, că direcţiunea dispune dp 6 m ilioane lire pentru zoologie şi aplicaţiunile ei, avicultură, apicultură, piscicultura şi altele. -,

Nu se poate trece prin Bologna fără a vedea p rim a clădjţe. un iţară a Universităţii, aşa zisul „A rchigim nasio“. Acum este bibliotecă, .cu deose­b it, de preţioase m anuscrise şi cărţi vechi. Te plim bi cu sfială prin largile coridoare cu arcade în stilul Renaşterii, descifrând inscripţiile stemelor diferitelor grupe de studenţi pe naţiuni. Apare şi num ele de Transilvania şi Dacia, a lături de naţiunile constituente fundam entale ale universităţii.

In această rapidă vizită a Bologne! am ţinu t să văd în celebrul „M u^eo. Civico“ colecţiunile preistorice,, p riv ind epoca etruscă şi civilizaţia zisă de Villanova, dela începutul epocei de fier. Aici se păstrează de fapt colec­ţiile clasice, după care a fost denum ită civilizaţia aceasta de bronz cu fier, caracterizată prin ceramica sa m inunată, c u , Urnele de incinerare având form a de con dublu şi cu ornam entaţie m eandrică specială. Cercetarea de aproape a acestei imense colecţiuni m ’a convins, că în B anatul nostru se găseşte nu o civilizaţie vilanoviană de îm prum ut tardiv, în centrele Vatina, Vârşeţ şi altele, ci probabil o m are colonie de cuceritori italici care s’au aşezat aici, im punându-şi astfel şi civilizaţia lo r superioară , şi stilul, şi obiceiul lor de incinerare. Colecţia rom ană .privind vechea Bologna şi

i,8/ B u r i l e a n u , C. N., Dela Rom ânii din Albania. Bucureşti, 1906.

36

bogata colecţie etruscă m erită atenţie deosebită, ca şi sarcofagele m arilor m agistri ai universităţii medievale, .cu basoreliefuri reprezentând pe dascăl la catedră, în fa ţa discipolilor atenţi sau povestind, uneori ch iar adormind pe bancă, aşa cum sunt studenţii de totdeauna şi de pretutindeni.

O «plimbare spre colinele apropiate permite nu num ai o 'privire gene­rală asu p ra acestu i;m inunat oraş medieval, ci şi o vizită a marelui spital, respectiv celebrei clinici ortopedice Rizzoli.

C onferinţa m ea asupra com orilor naturaliste ale României şi protec- ţiunea lo r a avut loc în aula m are a Institutului de Geografie de sub di­recţia profesorului T u n a i o 1 i, academ ician şi preşedinte al Acţiunii C i­le lice. Au fost prezenţi d-1 Rector A. G h î g i , L o r e n z o B i a n c h i , decanul Facultăţii de Litere, prof. P a r d u c e i , Prof. B a t t a l i a şi T a r o z z i , de filosofie, profesorii dela Facultatea de M edicină N i g r i - z o l l i , P i l a t t, N e g r i , G u a r n ì e r i , G u e r i n i , P rofesorul de bo ta­nică S a v e l l i , m arele B a 1 d a c c i, academ icianul P e r i c l e D u c a t i , directorul adm inistrativ B o r s a r i , directorii N a n n i şi ing. Dr. N a n n i , apoi Lectorul nostru Dr. G h. I g n a t , care m ’a prim it şi m ’a călăuzit cu m ultă am abilitate, cum de altfel înţelege să-şi îm plinească şi înalta sa misiune cu acelaş devotament şi cu o stăruinţă vrednică de adm irat. Au fost prezenţi b ine înţeles toţi asistenţii Institutului Botanic şi ai Institutului de Zoologie, num eroşi studenţi şi am iralu l M a t ţ a u c i cu, d-na, d-1 P a s c u i n i cu D-na. P rin tre profesorii prezenţi erau cinci academicieni, şi persoane cu rosturi m ari în vieaţa publică. P en tru aceea socotesc de foarte sem nificative călduroasele aplauze, repetate şi în cursul conferinţei, adresându-se naţiunii-soră şi subliniind afirm area drepturilor ei im pre­scriptibile.

Roma. Este prea bine cunoscută Roma Cesarilor, Roma papală şi Roma m iracolului mussolinian, ca să m ai trebuiască să insist asupra lor.

'D upă prim a m ea vizită — pelerinaj din 1900 şi după şederea mea acolo pentru studii în 1934, am găşit schim bări edilitare im portante. In special Universitatea a re acum ca sediu o adevărată „cetate“, vestita Città Uni­versitaria-

Institu tu l botanic nou din această cetate este în tr’adevăr un model de organizaţie practică şi elegantă în acelaş timp, un centru de m uncă ştiinţifică intensivă sub direcţiunea profesorului E n r i c o C a r a n o , directorul m arei publicaţii „Annali di Botanica“. D-sa este ajutat de un personal ştiinţific foarte in s tru it: ' M e z z ' e t t i - . . B a m b a c i o n i ' V., V e n t u r a M a r i a , D r a g o n e T e s t i G i u s e p p i n a , L u s i n a G i u s e p p e, asistenţi. Institu tu l botanic dispune de o bibliotecă în tr’a­devăr im punătoare, compusă din o sală m are pentru reviste şi alta pentru opere de sine stătătoare, aran ja te după conţinut pe ra ftu ri deschise de lemn, încadrate în susţinătoare de fier. Sala de curs este înzestrată cu cele m ai m oderne aranjam ente pen tru întunecare şi proecţiuni, telefoane şi servicii accesorii. Herbarul im punător cuprinde unul general, apoi her- barul provinciei rom ane (Latium) şi celebrul Herbarium Cesatiamim. Institu tu l dispune de o grădină botanică nouă de 1 ha, în fa ţa Institutului, încă necom plect am enajată, d ispunând însă de sere de laborator. A răm a(s bine înţeles m area grădină botanică în Trastevere, cu colecţia bogată de copaci exotici, junglă de bambusee, desiş de Tprreya, palm ieri impunători,

3 7 '

care se văd sporadic şi p rin parcuri publice : Jubaea, W ashingtonia, Phoenix şi altele. ■

Am vizitat şi marele institu t de Fiziologie generală de sub direcţia vestitului fiziolog Prof. S a h a t o V i s c o, academ ician, preşedintele Facultăţii de Ştiinţe matematice, fizice şi naturale. Clădirea acestui institu t este p rin tre cele m ai m ari institu te universitare ce am văzut, având p a tru etaje cu nenum ărate camere,, am enajate în mod special fiecare pentru ser­viciul instalat în ele, fiind toate deservite de servicii com une de apă sub presiune, electricitate de diferite voltaje, de hidrogen, bioxid de carbon, apă caldă, ae r comprimat, apă de m are ; institu tu l are centre de d istri­buţie uriaşe în subsol, unde un personal num eros de niecanicieni poate aran ja distribuţia tu turor acestor forţe independent pen tru fiecare cameră, altele aran jându-se automat. Ar însem na să dau o desvoltare prea m are acestui alineat dacă aşi insista prea m ult asupra perfecţiunii tehnice a aranjam entelor din apartam entele şi sălile acestui m are institut, care cu­prinde a tâ t institutul de fiziologie propriuzis, cu serviciile auxiliare cele mai am ple posibile, cât şi un institu t biologic de cercetări, al Statului, privind alim entaţia Italiei. E taju l didactic cuprinde sa lă de curs, labo­rator de fizică fiziologică, laborator biochimic m are şi mic, am fiteatru mare înzestrat! cu tot ce îşi poate im agina şi dori un profesor de fiziologie pentru dem onstraţie, experienţe şi ch iar operaţiuni. Secţiunea de cerce­tări cuprinde iarăşi laboratoare de fizică, chimie, cam eră optică cu spee- tografe, fotom etro şi aparate pentru lum ină ultravioletă, bibliotecă, sală de lectură, sala revistelor. Secţiunea de cercetări asupra alim entaţiei cuprinde iarăşi laboratoare de analize chimice, laborator de panificaţie, studiul sistematic al plantelor şi anim alelor ce servesc pen tru alim entare şi unde se pregătesc atlase interesante ale plantelor cultivate ; p en tru aceasta in ­stitutul a re la dispoziţie un foarte numeros personal de tehnicieni : dese­natori, pictori, fotografi, atelier de film e etc- P latform a de sus cuprinde o adevărată „m enajerie“, sute de cuşti şi coteţe de fier pentru anim alele de experienţe, culoare ce se pot încălzi, săli perfecte de operaţii, matricolele anim alelor de sub observaţie etc. Mai sunt în a lt etaj cu lturi de peşti în acvarii de case pentru studii hidrobiologice, o secţie entomologică pentru răspândirea dragostei pen tru n a tu ră şi pentru cercetările în acest dom e­niu ; redacţia publicaţiilor ştiinţifice şi de popularizare complectează această im ensă uzină ştiinţifică, ce întrece proporţia uzinelor ştiinţifice americane, pe care de altfel Ie studiase tem einic directorul S a h a t o V i s c o, înainte de a-şi clădi noul institut.

In Roma şe găsesc două institu ţii academice române- P rim a este Şcoala Rom ână de sub direcţia profesorului L a m b r i n o , având de sub­director pe profesorul S e v e r P o p , autorul celebrului Atlas al Limbii Române şi de secretai pe, subtilul cercetător al istoriei artelbr, Dr. V ă t ă- ş a n. Institu tu l este un centru de activitate ştiinţifică şi artistică, ce se exteriorizează p rin conferinţe ştiinţifice şi expoziţii prestigioase, apoi prin publicaţia Diplomatarium, Italicum şi altele, in iţia te de m arele Va- . ' s i l e P â r v a n . Biblioteca Institu tu lui este cu totul rem arcabilă.

Al doilea institut rom ânesc este Colegiul „Pio-Rom eno“ fondat de P a p a P i u s al Xl-lea, unde a concentrat pe toţi studenţii in teologie, din întreaga provincie m etropolitană rom ână-unită din Rom ânia, care fuse­seră înainte găzduiţi în diverse colegii romane. E l cuprinde şi acum pe

38

linerii leviti rom âni-uniţi din toate eparhiile rom âne-unite, indiferent de hotare? ' căci Sfântul Scaun a păstrat unitatea provinciei m i­tropolitane unite în limitele ei vechi, ~O vizită în acest modern şi m inunat institut de pe Monlte Gianicolo este reconfortantă şi a ra tă im portanţa naţională a acestei instituţii educatoare de caractere, de bărbăţie rom ânească şi de clerici convinşi, entuziaşti şi evlavioşi. Rector este Părintele E v r a r d , din ordinul Asumptioniştilor.

O m enţiune deosebită se cuvine catedrei de lim ba şi literatura ro ­m ână dela Universitate, ţinu tă de profesorul C l a u d iu I s o p e s e u , cu m ultă com petenţă şi cu m ult folos pen tru cauza naţională.

M ese,date de D.l Ministru la Vatican, General D ă n i l ă P a p p , de d-na şi d-1 Prof. S e v e r P o p şi ceaiul organizat de D-na şi D-1 Prof. L a m b r i n o, Directorul Şcoalei Române, au prilejuit luarea de contact eu a tâ tea personalităţi din lum ea ştiinţifică, politică şi artistică a Romei, care se in teresau de aproape de ţara1 noastră. Mese proectate, dar contra­m andate din cauza conferinţei dela M ilano fixate pe ziua de 18 Mai, p re­vedeau asem enea întrevederi şi în casa ospitalieră a D-lui Ministru G r i ­g o r c e a , de pe lângă Quirinal. O vizită la Circolo San Pietro pentru aducaţia tineretului, mi-a dat prilej să văd nu num ai m etoda muncii deS'- făşurate aici, ci să văd personagii im portante ca Msg. B o r g o n i g i n i D u d a , Msgr. O t t a v i a n i -dela Ufficio şi alţi p relaţi dela Sf. Congre­gaţii, care n u erau indiferenţi fa ţă de soarta rom ânilor. Cald interes ară ta şi E m inenţa Sa Cardinanlul T i s s e r a rut. care-şi. aducea am inte cu p lă ­cere de vizita Sa la Grădina Botanică din Cluj. D l subsecretar de stat D e.l G i u d i c e îşi ream intea cu plăcere de recenta sa vizită în România, şi .în special la Bucureşti şi Tim işoara.

S u p re m a , satisfacţie am avut-o fiind primit în audien ţă particulară de S anctitatea Sa P a p a P i u s al XII-lea, care s’a interesat cu m uliă căldhră de rom âni şi România.

Conferinţa din Roma a avut loc în marele am fiteatru al Institutului Botanic, care s’a um plut de publicul m are şi ales, dorito r să asculte pe trim isul României, vorbind despre frum useţile R om âniei,, citind textul italian trad u s cu 'm ultă eleganţă în expresii de profesorii D-na şi D-1 G u a r n i e r i din Timişoara. Au fost prezenţi D-nii M iniştri G r i g o r . c e a şi GeneraT P a p p , însoţiţi de D-nii Consilieri de presă I o n e s ;c u şi P o p, Mons. T ă u t u , Decanul S. V i si c o, Profesorii Z a v a t t a r i de zoo­logie, C a r a n o , (botanică, care face şi o prezentare călduroasă), profesorii L a m b r i n o , I s o p e s c u , G ă ' z d a r u , D e s m i r e a n , P a r ’i b e n î şiI. u g l i cu D-na, D-na şi d-1 L u g o I o s o, studenţi italieni şi români, asistenţi universitari şi numeros public. Atmosfera de caldă fră ţie era prea evidentă, ia r decorul de plante exotice însemna un cald omagiu pentru ţara la tină soră. -

. în toarcerea în ţară am făcut-o prin falnica Veneţie — acum în urm a răsboiului, cu viaţa nu „stânsă“ , ca după decadenţa ci politică, cum cânta poetul E m in e s c u — ci complect m oartă şi unde făcusem în 1934 intere­sante studii asup ra vegetaţiei din lagune,. în cursul excursiei fitogeografice in ternaţionale a V il-a, apoi peste Alpii orientali de un pitoresc sălbatec, peste celebrul Semmering. Acest drum a fost o încheiere plină de satis­facţii p en tru un naturalist, care tim p de 35 de zile a cutreerat atâtea cen­tre de in tensă activitate ştiinţifică, a văzut atâţia colegi respectaţi, .s’a pu tu t

39

inspira de atâtea pilde distinse şi à avut m area satisfacţie de a putea ară ta prin grai viu şi tablouri colorate ceeace are ţa ra m ai de preţ: f ru ­museţile şi comorile ei naturale-

P en tru aceea nu pot de cât să mulţumesc cu deosebită afecţiune Domnului M inistru A 1. M a r c u, care mi-a înlesnit, această călătorie de studii şi de conferinţe. M ulţumesc D-lor Consilieri de presă care .m ’ayi prim it cu a tâ ta devotament şi personalului nostru diplomatic, .care, m ’a sprijinit a tâ t de m ult Colegilor de specialitate din Croaţia, E lveţia şi Italia., care m ’au prim it şi călăuzit, le exprim şi aici călduroasele m ele m ulţum iri, ca şi d-nei Dr. D răgan, d-lor prof. Grïffoin,; H anganu şi Co-- dreanu, d-nei şi d-lui prof. Guarnieri şi fiicei m ele Viorica pentru tra d u ­cerea sau punerea la punct a textului conferinţelor m ele în lim ba ger­m ană, franceză şi italiană;

EINE STUDIEN- UND VORTRAGSREISE IN KROATIEN, TN DER SCHWEIZUND ITALIEN. , T

(Zusammenfassung).

Der Verfasser berichtet über seinen. Besuch von wissenschaftlichen Instituten u nd Museen in den: drei obengenannten L ändern, wo e r auch' Gelegenheit gehabt hat a u f E inladung m ehrerer U niversitäten Gastvor­lesungen u nd in wissenschaftlichen! Vereinen V orträge zu halten.

In Kroatien machte der Verfasser auch eine pflanzengeographische O rientierungssfahrt in der Gesellschaft der Kollegen H o r v a t , P e v a - : 1 e k! und Dr. V r t a r, u n d schenkte dabei der auch in Rum änien eine grosse Rolle spielenden „illyrischen“ Vegetation' ein besorderes Augen­m erk. In Norditalien w urde der pflanzenreiche Mte Grigna bei Como be­stiegen. .

Von den neueren Instituten werden besonders das botanische Institu t des Prof. U r s p r u n g in Fribourg (Schweiz); das botanische Institu t un ter Leitung, von Prof. C a r a n o in Rom, das physiologische Institu t in Rom (Direktor Prof. S a h a t o V i s c.o), das zoologische Institut und Museum in Bologna (Dir. P rof A. G h i g i) und das zoologische Museum in Bern, als besonders m odern u nd praktisch eingerichtet, hervorgehoben.-

Es werden die reichen botanischen Sam m lungen und Büchereien der Genfer Universität, d e r 'Z ü rich e r Universität, des Polytechnikum s und des Institutes Rübel, der Agram er Universität u n d der gelegentlich' der Durchreise besuchten Budapester Universität erw ähnt. Neue botanische Gärten werden derzeit in Lausanne, Fribourg und Rom organisiert. In Agram w ird ein neues botanisches Institut aufgebaut. Reges w issenschaft­liches Leben herrscht vielerorts: In ter armai non silent sem per Musae!

Den Rektoren der U niversitäten und den P räsidenten der w issen­schaftlichen Vereine, die den Verfasser eingeladen, u nd den Direktoren der Institute, die ihn freundlich em pfangen haben, w ird ein herzlicher D ank ausgesprochen, wie auch dem H errn Minister M a r c u, der die Reise möglich gem acht hat. ’ , ■ - ,

*!

40

ÜBER DIE VERBREITUNG EINIGER MELICA ARTEN IN AFGANISTAN.

: ' . Von

- C. PA PP (Iaşi).

D urch die Liebenswürdigkeit des Herrn Prof. Dr. I j H a c k e l vom botanischen Institu t der U niversität1 Halte a. S., sind m ir zwei Melica-AHen aus A fganistan in die H ände gekommen, die aUjS dem M aterial der Deutschen H undukuseh-Expedition stam m en. Die Dubletten befinden sich jetzt im H erbar des Botanischen Museums der Universität von Iaşi. Die Bestim­m ung dieser Pflanzen ist die folgende: •Melica Jacquem ontii D e c., Kabul, Scher-derwasa, Nordhang an der

M auer westl. (Dr. G. K e r s t a n , No. 491, 17. V, 1935).Melica inaequiglumis B o i s s . fo. violacea P a p p , Kabul, Ku-hi-asmai,

(Dr. G. K e r s t a n , No. 428, 13. V, 1935). _M. Jacquem ontii ist noch vom K urru Tal (valle K urrum Affganiae,

I, 590) u n te r der var. brevifolia B o i ss/, bekannt; jetzt noch von Kabul, also im mer von dem( westlichen Teile des Landes1 i) , 2) .

M. inaequiglumis ist neu fü r Afganistan, denn' m an kennt sie nicht vom Gebiet, tro tz d er grossen Verbreitung und V ariabilität d er Formen, dia m an in Syrien u n d Persien findet (2, 223—226).

‘ CAZURI TERATOLOGICE.r ; ‘ D e

Dr. M. RĂVĂRUŢ (Iaşi).

1, Alii aria offic înalis A n d r z .In lu n a M ai 1941, făcând excursii1 în Jud. Botoşani, am întâlnit în

pădurea Iureşti extrem de num eroase exemplare de Alliaria officinaliş A n d r z . ce prezentau forme teratologice.

Aceste exem plare teratologice erau în cantitate enorm ă pe o întindere de câteva su te de m etri şi am estecate fă ră nici o ordine cu form e normale. In cele ce urm ează voi'descrie în m od sum ar aceste anomalii.

Tulpina; în general m ult m ai ram ificată şi m ai puternic păroasă ca la p lan ta norm ală. In special partea superioară a inflorescenţei este foarte păroasă. ' .

F lorile isunt acelea ce su făr m odificări mai profunde. La partea' in ­ferioară a inflorescenţei florile sunt ± normale.

Cu câ t ne ridicăm însă m ai sus pe această inflorescenţă, părţile florii sufăr o m etam orfoză regresivă, transform ândinse în frunze.

1) B o i s s i e r E ., Flora orientalis, t. V, Genevae, 1884. ,2) P a p p C o n s t , Monographie der Asiatischen A rten der Gattung Melica L-

Mem. Sec. Sc. Acad. Rom. .1937, XII, Ser. III, Mem. 9, 187—278).

41

Sepalele florilor inferioare sunt norm ale şi caduce, la florile din partea superioară a tulpinii, sunt cu m ult m ai m ari, foarte lung ciliate pe m argini şi perzistente. ' .

In ceiace priveşte petalele sè poate urm ări pe aceiaşi tulpină o trecere gradată dela petale norm ale pânăla petale complect transform ate în fru n ­ze. (Fig. 1, a— f). La florile inferioare petalele sunt de culoare albă, mici şi caduce. Deci sunt petale norm ale. -

Ceva m ai sus pe inflorescenţă petalele devin m ai m ari şi încen a seînverzi, m ai în tâi în lungul nervurei mediane, apoi şi în lungul celorlalte nervuri, până sfârşesc prin a fi complect verzi.

La florile din apropierea vârfului tulpinii unguicula petalelor începea se lungi devenind peţiol şi capătă num eroşi peri unicelulari şi ascuţiţiIa vârf. Asemenea peri ap a r apoi şi în lungul nervurelor petalei precum şi pe m arginile ei. Petalele florilor de la vârful tulp inii sunt complect tran s­form ate în frunze, fiind m ari, spatula te, d in ţate pe m argini şi puternic

a . c. e.

Fig. 1. a—f. Trecerea de la petale norm ale până la petale transform ate în frunze. (Mărite de două ori), dela A lliaria officinalis»

păroase. E le seamănă ca form ă în totul cu. frunzele norm ale, dar sunt cu m ult m ai mici ca acestea. -

Stam mele nu sufărl m odificări prea însem nate.' E le sunt fertile şi spre deosebire de cele de la: florile norm ale au filam entele foarte păroase.

Perii sunt unicelulari, ascuţiţi şi lungi de aproxim ativ 1 şi jum . m mStam inale ca şi toate celelalte părţi ale florilor sunt perzistente..Ovarul florilor inferioare este norm al şi după fecundare devine fruct,

ce este o silicvă foarte lungă. La florile m ai superioare ovarul cap ătă o form ă lă ţită sem ănând în tru câtva cu silicula de la Capsella bursa-pastoris şi este p u rta t de o codiţă lungă de 5—20 mm. (Fig. 2, a— c).

Acest ovar devine păros m ai ales pe nervurele m ediane ale celor două cârpele, precum şi în lungul liniei de sudură d in tre ele.

La florile normale ovarul este complect glabru. ' —/Ovarul la florile m etam orfozate prezintă în lungul lu i nişte puternice-'

fa lduri form ate de cele două cârpele, falduri în in teriorul cărora se găsesc ovulele. _

El .se term ină cu un foarte scurt stil ce a re la v ârf un stigm at m ă-

ciucat. L a unele din florile ce se găsesc aproape de vârful tulpinii, cele două cârpele ce form ează ovarul nu s’au unit în tot lungul m arginilor lor şi astfel ovarul este-o cavitate deschisă la vârf. (Fig. 2, d).

Fig. 2. ä— e. Diverse stadii de transfo rm are a părţilor flo rii îri frunze. f, Două ' Flori suprapuse pe aceiaşi axă, (toate puţin m ărite dela A lliaria officinalis). ,

, La m ulte din florile ce se află ch iar la vârful tulpinii, cele două cârpele n u s ’au m ai u n it spre a form a ovarul, ci au răm as libere'sub forma a două frunzişoare spatulate, dinţate pe m argini şi păroase. (Fig. 2, e).

43

Ovulele sunt sterile şi au form a unor mici frunzişoare spatulâte şi m ajoritatea puternic dinţate pe m argini. Aceste frunzişoare au pe fa ţa lor superioară câte un apendice foliaceu, care de obicei este răsucit; având aspectul unui corp .masiv în form ă de măciucă. (Fig. 3, a— c).

Acest apendice se prinde de;ovu l ia partea superioară a funiculului.Ovulele prezintă pe m argini şi în lungul funiculului peri foarte lungi,

unicelulari şi ascuţiţi la vârf. Aceşti peri se pot vedea şi pe su p ra fa ţa . ovu­lelor în • lungul nervurelor, precum şi la baza apendicelor.

Ovulele fiind sterile nu vom avea fructe şi seminţe.In unele c a z u ri. axa florilor creşte mai departe şi în loc de ovar se

află o a doua floare. Deci avem două flori suprapuse pe aceiaşi axă.(Fig. 2, f).

încercările de) a găsi vre-o ciupercă parazită la plantele ce prezintă aceste anom alii, nu au dat rezultate pozitive;

Cauza acestor diafize floripare şi frondipăre nu se cunoaşte precis.„ U rm ărit în mod experimental, acest caz a r putea fi m ai uşor lăm urit.

Un asemenea! caz de teratologie, aproape identic, a fost descris su-

Fig. 3. a—f. Diferite form e de ovule anorm ale. (Mărite, de -rinei ori), de la A lliaria oificinalis.

m ar de Dr. S i n g e r , tot la Alliaria officinalis A n d r z . (Flora, 1867, 313). Dr. K i r c h l e g e r a observat to t la âceastă p lan tă carpelele ovaru­lui răm ase sub form a a două frunzişoare. (Flora, 1854, pag. 546).

P é n z i g (Pflanzen-Teratologie) citează încă şi alţi autori care au mai sem nalat asemenea anom alii la Alliaria.

2. Cephalaria transilvanica (L.) S c h r a d .In tr’o excursie făcută în ziua de 2 August 1939 în îm prejurim ile

satului Dumeşti, Jud. Iaşi, am în tâln it câteva exem plare din această p lantă, la care se observa o puternică proliferare a capitulelor. Cea m ai m are parte dintre capitulele laterale ale tulpinii sunt norm ale.

Capitulele term inale însă, sunt profund m odificate. Aceste capitule au involucro normal, dar în locul fiecărei flori se află câte un capitul mic. (Fig. 4). F iecare din aceste capitule mici este aşezat la vârful unei ram uri ce poate avea o lungime de 5 mm. până la 7 cm. - ~ ,

Aceste ram uri iau naştere pe toată suprafaţa receptaculului, câte. una la; subsioara fiecărei bractee, ia r totalitatea acestor b rac tee constitue invo- lucru. Deci capitulele m odificate au atâtea capitule mici câte flori trebuiau să existe în m od normal. ,

. ; *i

44 :

In lungul ram urilor ce ' poartă ' capitalele mici- se găsesc câte două bractee opuse, ia r la cele mai. lungi, în plus se m ai află şi câte două frun- zişoare penate. In tr ’un capitul jnodificat se pot afla până la 100 capitule mici. Toate ram urile ce poartă capitalele mici su n t foarte păroase. Ase­menea p ro liferări a capitulelor sunt cunoscute şi la alte specii de Cepha- laria ( P é n z i g . Pflanzen-Teratologie) "şi chiar la C. transsilvanica (L.) S c h r a d . (B è r t o l o n i , F lora italica II), fără a se cunoaşte însă precis cauza, precum şi în ce m ăsură surit identice cu cele de. la noi.

Fig. 4. C ephalaria transsilvanica (L.) S c h r a d . Un capitul term inal.(Mărimea, naturală). ’

3. Valeriana o ff icinolis L.In m od norm al frunzele la această plantă sunt opuse, ia r tulpina

Ia vârf se ram ifică tricotomie racem os, adică în lungul axei principale se găsesc rariiuri opuse, pe care se găsesc ram uri secundare tot opuse.

In foarte num eroase locuri din Moldova şi Basarabia am găsit exem­plare, din această plantă, la care frunzele nu mai sunt opuse ci sunt câte 3 sau 4 în verticil. Asemenea exem plăre se găsesc în can titate enormă pe •valea Nicolinei, aproape de gara Ciurea Jud. Iaşi, am estecate fă ră nici o ordine cu form e norm ale.

La aceste p lan te cu frunzele în verticil, ram ificarea tulpinii esté un amestec de tricotom ie şi politomie racem oasă.

45

In lungul axei principale se găsesc câteva verticile dé ram uri, deci politom ie racem oasă, ia r sp re vârfu l axei ram urile sunt opuse (tricotomie racem oasă). Dacă frunzele sunt în verticile de câte trei, apar 3 ram uri, ia r dacă se află 4 frunze în verticil, apar 4 ram uri.

Ram urile secundare ce iau naştere pe cele principale, sunt totdeauna opuse, păstrând deci tricotom ia racemoasă.

Se cunosc în literatură num eroase cazuri când la această p lan tă frunzele sunt în verticil sau sunt alterne (vezii P é n z i g ) .

L e d e b o u r (Flora Rossica, II, p. 439) descrie acest ultim caz ca o form ă nouă num ită V. officinalis L. f. alterniţolia L e d e b.

Ţ in să adaog că din sem inţele plantelor cu frunzele în verticil, în prim ul an ră sa r tot plante cu frunze .verticilate.

Această chestiune este încă în studiu experim ental şi asupra ei vom m ai reveni atunci cândl vom vedea în ce m ăsură aceste caractere sunt stabile şi ereditare. ■

’ - RÉSUMÉ. '

Dans la présente note l ’au teu r décrit som m airem ent trois cas téra- tologiques, à savoir:

1. AUiaria officinalis. A n d r z., dont toutes les parties qui com posent la fleur, excepté les étamines, subissent une m étam orphose régressive et se transform ent en feuilles.

2. Cephalaria tram silvanica (L.) S c h r a d . , où au x capitules term i­naux de la tige, à la place de chaque fleur il y a un petit capitul; tous ces petits capitules se trouvent au .sommet des branches qui naissent à FaïsSelle des bractées qui composent Tinvolucre du capitule.

3. Valeriana officinalis L. Décrit des plantes auxquelles’ les feuilles ne sont pas opposées, mais en groupe de 3 ou 4 en verticille. A cesi p lantes l’inflorescence est une cyme trip are ou m ultipare.

LALLEMANTIA IBERICA (B1EB.) FISCH. ET MEY. IN FLORA ROMÂNIEI.

'D e

Dr. M. RĂVÂRUŢ (laţi).

■ Genul L a l l e m a n t i a cuprinde patru specii, toate trăind în Orien­tul apropiat: Caucaz, Siria, Palestina, Persia, Arm enia, Mesopotamia, etc.

P ână în prezent nici una din speciile acestui gen nu a fost sem nalată în flora României şi, după câte ştiu, nici în flo ra ţă rilo r vecine.

. G. H e g i (Flora von M ittel-Europa, Band. V4, pag. 2362) a ra tă că în flora Germaniei au ap ă ru t ca plante adventive câteva specii de Lalle­mantia, ca: L. canescens ( (L.) F i s c h , e t M e y. la Freiburg, L. peltata (L.) F i s c h , et M e y ‘ la Ham burg, Nürnberg precum şi .sălbătăcită la-

46

Strassburg şi L. iberica (B i e b.) F i s c h et Me y, la Berlin (1894/95) şi la E rfu rt şi K arlsruhe (1915).

In .vara anului1 1940 am găsit câteva exemplare neînflorite de Lalle- 'm antia iberica ( Bi eb . ) F i s c h , et M e y. în săm ănăturile de la Sud de *atul M unteni, în apropiere de Iaşi. In 1941 (24 Iunie) am întâlnit această specie p rin unele săm ănături şi grădini din cartierul Tătăraşi-Iaşi.

Deşi nu cunoşteam această Labiată, nu am putut-o herboriza atunci, căci în acea zi veneam în Iaşi de pe frontul P rutului num ai pentru câ te ­va ore, în tr’o m isiune urgentă, în acel tim p eu fiind mobilizat.

In această vară (1942) am cercetat locurile unde o văzusem în anul trecut şi spre m area mea surprindere am găsit această specie în mari can­tităţi p rin num eroase săm ănături şi grăd in i din cartierul m ai sus citat. Am adunat num eroase exemplare şi pen tru „Flora Romániáé1 exsiccata“, edita tă, de Institu tu l Botanic din Cluj, la Tim işoara. .

Lallem antia iberica ( Bi eb . ) F i s c h , et M e y. a fost descrisă de M. B i e b e r s t e i n la 1808 sub num ele de Dracocephalum ibericum (Flo­ra Taurico-Caucasica. Tom. II, pag. 64). P lanta aceasta mai este cunoscută şi sub num ele de Dracocephalum üristatum B e r t o l . (Nov. Comment. Acad. Bonon. VI. p. 225) şi Lallem antia sulphurea C. K o c h . (Linnaea. XXI (1848) p. 679) . '

Num irea adevărată este de Lallemantia iberica ( Bi e b . ) F i s c h. et M e y. (Ind. Sem. Hort. Petrop, VI,. 1840) .

Există unele nepotriviri în tre diferitele descrieri ale acestei plante. Astfel E. B o i f i s i e r (Flora Orientalis IV. p . -674) afirm ă că frunzele in ­ferioare sunt scurt peţiolate, ia r cele florale sunt sesile.

In realita te frunzele inferioare au peţiolul lung del 10— 20 mm., iar cele florale nu sunt sesile ci scurt peţiolate. Apoi bracteele nu sunt 5— 7 dinţat aris ta te cum spune B o i s s i e r, ci 5—9 (în genera! 8) dinţat aris­tate. . • ?

Corola nu e cerulee, ci albă cu o slabă nuanţă gălbue. Â. D e C a n - d o l l e (P rodrom us Systematis N aturalis, XII p. 404) a firm ă că planta e glabră, eeiace nu este exact. -

In cele ce urm ează voi da o descriere mai complectă a acestei plante. Tulpina .simplă sau chiar de la bază ram ificată, poate ajunge până la înălţim ea de 70 cm. întreaga tulpină este scurt păroasă.

F runzele cărnoase, ovat sau oblong lanceolate, glabre sau puţin p ă­roase sp re bază, cu m arginea în treagă sau slab repand crenate, cele infe­rioare a u 'p e ţio lu l lung —20 m m . ia r cele superioare sunt scurt peţiolate.

Bracteele, câte patru la fiecare vèrticil dé flori, sunt peţiolate, cu­neate, re ticu la t nervate,- pronunţat ciliate pe margini şi 5—9 (de obicei 8) lung d in ţa t aristate. Bracteele cu tot cu ariste sunt cu ceva m ai scurte de­cât caliciul.

F lorile sunt aşezâte în verticile ce încep aproape de baza tulpinii. In fiecare verticil se a flă 5—10 (în general 6) flori. . - • ;

Caliciul m ulti-nervat, scurt şi des păros are un peţiol tu rtit (compla­nat) şi îm preună cu. acesta poate ajunge — 3 . cm.,.lungime. D in ţii . caliciu­lui nu s u n t egali, ci dintele posterior este m ai mare, ovat, aproape obtus m ucronat, apoi doi d in ţi laterali inai mici, lanceolaţi şi doi anteriori măi mici ca cei laterali,. La baza tu tu ro r dinţilor caliciului nervurele formează

47

nişte nodule foarte proeminente. Corola mică, albă sau albă gălbue are tubul complect închis în tubul caliciului.

F ructu l' eiste o tetra-achenă ,de culoare brună, fiecare achenă fiind ; de 2-—3 ori m ai lungă de cât la tă Şi având două feţe p lane spre interior,

iar a treia spre exterior, bom bată. .. .Lallem antia iberica (B ie b .) F i s c h , et M e y. se aseam ănă în tru

câtva cu L. peltata {L.) F i s c h . e t M e y . = (Dracocephalum peltatam L. — D. ocym ifolium M i 11. = Zárnia peltata M o e n c h ) , de care se deosebeşte p rin forma bracteelor care la prim a sunt peţiolate, cuneate şi lung dinţat-aristate, ia r la a doua-sun t sub-peţiolate, ovate sau orbiculate şi scurt dinţat-aristate. L. peltata a re frunzele inferioare foarte lung-peţio- late, peţiolul pu tând ajunge — 10 cm. în timp ce la L. iberica nu trece ' de 2 cm. .

De L. Royleana ( Wa l l . ) B o i ss. se deosebeşte p rin forma! brac- ; teelor care aici sunt 2—3 aristat-d in ţate şi p rin caliciu care la L. Royleana

este de două ori mai mic ca la L. iberica. La L. Royleana frunzele nu sunt cărnoase şi sunt. 4: ovate şi nu lanceolate.

L. canescens . (L.) F i s c h , et ' M e y. se deosebeşte de toate celelalte trei specii fiind tomentos-canescentă şi având corola f. m are, de două ori m ai lungă decât caliciul. •

Lallemantia iberica ( Bi eb . ) F i s c h , et M e y. trăeşte în .Orien­tul apropiat, prin Ibéria, Cappadochia, Anatolia, Lycia, Cilicia, Armenia, Pei sia, Kurdistan, Mesopotamia, Syria, Coelosyria, Palestina, Cauçaz, etc.(B o i s s i e ri F lora Orientalis IV. p. 675, A D e C a n d o 11 é, Prodrom us System atis Naturalis XII, p. 404, L e.d e b o u r, F lora Rossica, III p. 391. M. B i e b e r s t e i n , F lora Taurico-Caucasica, II, p. 64, G. H e g i , F lo­ra v. M ittel-Europa B. V4 p. 2362). -

Această specie a fost cu siguranţă introdusă p rin cine ştie ce îm pre­ju ră ri în regiunea Iaşilor, u n d e -so desvoltă şi fructifică normal. .Astfel stând lucrurile putem bănui că îri curând această p lan tă se va răspândi şi i r alte regiuni şi va deveni com ună în săm ănături, aşa cum s’a în tâm ­plat şi cu alté num eroase plante introduse.

Prezenţa iei în num eroase locuri la Iaşi şi îm prejurim i ne a ra ­tă că la bogata noastră floră se m ai adaogă un gen şi o specie .nouă.

CJN CAZ TERATOLOGIC TIPIC INDICATOR DE EVOLUŢIE..s De - '

' ' G. BUJOREAN (Timişoara).

Această form ă m onstruoasă, aflată la R anuncu lu? sardous -Gr . var. / hirsutas C u r t i s este a tâ t de instructivă pen tru ilu strarea evoluţiei p ă r ­ţilor constitutive ale florii şi în acelaş timp unică se pare în literatura teratologică, încât m erită a fi cunoscută în am ănunt. E a â fost găsită îu- t r ’un fânaţ um ed dela „M ehala“ lângă Tim işoara, la 13. V. 1941.

P lan ta întreagă posedă 20 flori, toate atinse de o chlorantie generală cu felurite grade de evoluţie dela o floare la alta şi în cadrul aceleiaşi

48

fiori dela o serie de filome la alta. Dacă folosim term inologia lui M i g l i )- r a t o , atunci aici întâlnim gam a com pletă de chlorantii: dela archichlo- rantie la ineso- şi pân ă la chenochlorantie. Cu . alte cuvinte găsim în cadrul florilor o serie de filomë m etam orfozate, dela cele m ai mici şi de form ă cilindrică, solzoasă sau deabia spatu lată până la cele cu lam ina bine lăţită şi ch iar divizată (vezi fig. 1— 13). in acelaş timp toate florile sunt lipsite de petale norm ale (apetalië). Àvortarea completă a organelor sexuale (cen­antia) se a flă la 2 flori, ia r în restul florilor e o avortare parţia lă şi mni m ult o transfo rm are . Staminele şi carpelele sunt peste tot sterile. Mai toa­te filom ele sun t m ai m ult sau m ai puţin păroase.

„ Seria de m odificări evolutive, începând cu filomele de tip primitiv până la cele de tip antefiorai, adecă din faza prem ergătoare tipului de floa­re actuală, se prezintă astfel.'

Fig. 1— 12. F orm ă teratologică dela R anunculus sardous C r. var. hirsutes C u r t i s . (Fig. 1—2 m ărite de şapte ori, celelalte în m ărim e naturală . —

Abb.- 1—2 siebenm al vergrössert, die übrigen Abb._ in' na tü rlicher Grösse),

Invălişul floral se compune d in tr’un num ăr restrâns de filome de tip primitiv, divizate până la întregi (v. fig. 3— 8).

Stam inele sunt în num ăr m are, prezentând cea mai instructivă serie de form e de trecere. La exteriorul florii se află form ele de tip spatulat, dinţate pe m argini sau întregi (fig. 8— 9). Mai spre in terior ia locul seria de tip b ifu rca t (fig. 10— 12) şi se încheie la mijloc cu stam ine de tip aproa­pe norm al, doar a tâ t că sunt verzui toate închise şi cam de 2-ori mai lungi ca cele norm ale.

T ipul de. filome bifurcate prezin tă cel mai m are interes genetic, în tru ­cât el pare să ne desvălue enigm a succesiunii fazelor de evoluţie a stami- nelor.

O prim ă fază de bifurcaţie inegală a staminei ne indică transform a­rea unéi tece în form ă de frunze, ia r a doua în form ă de filam ent gălbui (fig. 10— 11). In faza a doua ambele părţi devin foliacee (fig. 12). In acest

caz apare un filam ent (apendice) m ai redus pe foliola sau lobul măi mic deasemenea de coloare gălbuie.

Acest filam ent epifoliar pare a fi omolog cu u n sac polinic. Aceste forme variate de trecere ne-ar indica p rin urm are că o stam ină dim preună cu an tera ei s’a născut d in tr’o frunză bifurcată sau cel p u ţin bilobată.

Carpelele se prezintă ca mişte filome bulbucate şi deschise pe o p a r ­te în form ă de .scoică, purtând în pântecele lor un filam ent verde încolă­cit. Acest filam ent tubulos şi m ăciucat în partea de sus, nu e altceva de­cât ovulul. E l poate eşi a fară şi creşte mult peste lungim ea carpetei " (fig. 1— 2). ,

In cadrul general de evoluţie a florilor se pot deosebi vreo 3 tipuri de flori şi anum e: flori de tipul cel m ai prim itiv, cari posedă cârpele scoici-forme şi ovule iserpiforme sunt două la num ăr, flori cu cârpele in ­form ă de cornet,,1 dar fără ovule şi cu gama de stam ine polimorfe, sunt 13 la num ăr, şi apoi flori cu stam ine polimorfe, dar fără cârpele sau cu ca r pele reduse la rudim ente foarte mici în num ăr de 5.

M ărimea florilor anorm ale variază între 20 şi 22 m m în diam etru, deci cam de 2-ori mai m ari ca cele normale.

V italitatea acestor flori este miraculoasă, deoarece p lan ta ţinu tă în apă 30 zile şi-a pierdut frunzele aproape total, pe când florile au răm as tot verzi şi . cărnoase.

EINE FÜR DIE EVOLUTION VORBILDLICH BEZEICHNENDE PFLANZENTERATOLOGISCHE FORM.

(Zusammenfassung).

. Der Fall w urde bei Ranunculus sardous G r. var. hirsutus G u r t i s gefunden. Das/ Individuum wuchs an einem außergew öhnlich feuchten Standort, in der Umgebung von T im işoara („M ehala“) un d trug im ganzen 20 Blüten, alle missgebildet. Die P flanze w ar näm lich von einer allgemeinen Chlorantie befallen, die gemäss der von M i g l o . r a t o vorgeschlagenen T er­minologie, alle Stuffen der C hlorantie umfasste, d. h. von A rch i-über Meso- bis zu Chenochlorantie. So wiesen die umgebildeten Phyllom e alle Arten der Form en au f von den kleinen faden —, Schuppen •— oder spatelförmi- gcn bis zu den fast echten zerschlitzten Blättern (Abb. 3— 12).

Die morphologisch ursprünglichsten blattähnlichen Form en bildeten den aüssérsten Kreis der Phyllome, welche den B lum enblättern homolog sind (Abb. 3— 9). Gegen das Innere der Blüten folgten dann m ehrere Kreise von m etam orphosierten, den S taubblättern homologen Phyllom en. Die letz­teren erwiesen sich vom Standpunkte der Entw iklungsgeschichte von gros-; ser Bodeutung. Neben den vergrünnten, viel verlängerten (zweimal über die norm ale Länge) sterilen S taubblättern w ar noch eine, andere Reihe von ge­gabelten Phyllom en vorhanden, Die Gabelung führte wieder zu einer' Reihenfolge von verschiedenen stufenartig ausgebildeten Um bildungsform en (Abb. 7— 12).

Die geringer umgebildete Reihe von Phyllom en schien jene zu sein, bei der die Gabelung der Phyllom e ‘'durch blattartig , oder spatelförm ig ge­bildete Hälfte verdeckt w ar (Abb. 7— 9). Als nächstfolgende Stufe kann jene betrachtet werden bei der die eine Hälfte spatelförm ig . die andere antherenförm ig umgebildet w ar (Abb. 10—11). Die letzte Stufe schliesslich

50

war jene, bei der die beiden H älften der Phyllome spatelförm ig geworden waren. Jedoch trug die kleinere H älfte von beiden au f der inneren Fläche noch einen Rest einer Anthere oder eines Pollensackes (A bb.-12). Zwischen diesen 3 P hy llom typen : waren noch allerlei Übergangsform en zu beo­bachten. . :

Die Schlussfolgerung,, die m an — au f diesen Tatsachen gestützt — , ziehen könnte, w äre, dass ein S taubblatt oder eine Anthere aus wenigstens zwei w enn n ich t aus vier Blättchen oder B lattabschnitten herrühre.

Die F ru ch tb lä tte r besassen die Form einer einseitig offenen Hülse. Letztere w ar entw eder hohl oder sie trug inwendig gewöhnlich ein schlan­genförmig gew undenes Anhängsel (Abb. 1). Dieses w ar grün, entsprang vom Boden "des Fruchtblattes und w ar am oberen Ende keulenförm ig und hohl aufgeblasen. W ar die Spitze dieses eingenartigen Fadens von der W ölbung der H ülse befreit, so wuchs er gerade und zugleich viel länger als das F ruch tb la tt selbst. Das w ar nichts anderes als die einzige Samenanlage (Ovulum) (Abb. 1— 2). .

W ie zwischen den Pliyllomen derselben Blüte konnte m an eine ähnliche Reihenfolge der Umbildung auch zwischen den verschiedenen Blüten w ahrnehm en. Alle! Phyllom e sogar die F ruch tb lätter waren m ehr oder w eniger behaart. - '•

CONTRIBUŢIUNI LA FLORA BRIOLOGIGÄ A ROMÂNIEI.(A Il-ai notă). .

" .U fC. PAPI» (Iaşi).

Această contribuţiune cuprinde enum erarea în ordine sistematică a unui m aterial p rim it spre determ inare, recoltat din diferite locuri din (ară, astfel d in Jud. Severin, Sălaj, Bihor, Hunedoara, T urda, Cluj, Gorj, Vaslui şi T ighina, la altitud in i variind aprox. în tre 100 şi 1900 m etri, astfel:

1) Jud. Severin: Poiana Ruscăi, Rusca Montană, pe Pleşu, Alt. cca. 630m.2)_ Jud. Sev.: Po iana Ruscăi, Ruschiţa, Cuhnea P iatra, alt. cca 900-1000 m.3) Jud. Severin: Poiana Ruscăi, Ruschiţa, Culmea P ia tra , alt. cc. 850 m4) Jud. Severin: Poiana Ruscăi, Ruschiţa Culmea P iatra, alt. cc. 600 m.5) Jud. Severin: Poiana Ruscăi, Ruschita, Cracul Poloniului, alt. cc. 700 m.6) Jud. Severin: Poiana Ruscăi, Muntele Rusca, alt. cc. 800— 850 m.7) Jud. Severin: Poiana Ruscăi, Rusca Montană, pe Pleşu, alt. cca 500 m.8) Jud. Severin: Poiana Ruscăi, Ruschiţa, Cracul Boului, alt. cc. 650 m.9) J. Sev.: Poiana Ruscăi, Ruschiţă, Cracul Vulturului, alt. cc. 880-1100

10) Jud. Severin: Poiana Ruscăi, Ruschiţă, Cracul Ruschiţei, alt. cc. 750 m.11) Jud. Sălaj, M unţii Meseşului, Osoiul Ciontului, alt. cc. 700 m.12) Jud. Sălaj, M unţii Meseşului, deasupra oraşului Zălău, alt. cc. 450 m.13) Jud. Sălaj, M unţii Meseşului* pe Blindireasia, alt. cc. 600 m.14) Jud. H unedoara, Petroşani, Peşterea Boli, cc. 600 m.15) Jud. T urda, Scărişoara, alt. cc. 1200 m.

51

16) Jud. T urda, Valea Ordencuşei, P oarta Iui Ionele.17) Jud. Bihor, Munţii Bihorului, Someşul cald, pârâu l Rădesei.18) Jud. Bihor, Munţii Bihorului, Someşul cald, Cetatea Rădesei.19) Jud. Bihor, Munţii Bihorului, Cornul Muntelui, pârâu l Rădesei alt. cc.

1650 m.20) Jud. Bihor, S tâna de Vale, Valea Cilipa, Izvorul Cerbului, alt. cc. 1120. 20 bis) Jud. C-Lung, Rarău, alt. cc. 1650 m. ' .21) Jud. Cluj, Valea Pleşca.22) Jud. Cluj, Valea Lungă lângă satul Valea D răganului.23) Jud. Gorj, Valea Lupei, Rovinari, alt. cc. 160 m.24) Jud. Vaslui, Fundătura Soroneşti.25) Jud. T urda, alt. çc. 350 m.26) Jud. Tighina, pădurea Gârbovăţ, alt. cc. 100 m.27) Jud. Turda, Băile Sarate, alt. cc. 335 m.

Acest m aterial este recoltat de P. P t e a n e u (No. 1— 13), în 1941, de M. G o d V i n s c h i (No. 14-^20) în 1938, de Dr. A. R a c o v i ţ ă (No. 21—24) în 1938— 1940, de Dr. G h. B u j o r e a ri (No. 25— 26) în 1937— 1938, de I. T o d o r (No. 27) în 1939. .

Ne .folosim cu această ocazie de a le aduce m ulţum iri pentru contri- buţiunea ce au adus-o în cunoaşterea răspândirei briofitelor din ţară . Acest grup de plante, ,1a noi este departe de a fi b ine cunoscut în com pa­raţie cu fanerogamele, şi aceasta în prim ul rân d din lipsa unei recoltări

.variate şi de pe to t întinsul ţărei.M aterialul briologie cercetat e form at din 203 recolte, reprezentate

prin 28 familii, cu 53 genuri, repartizate la 84 specii, 12 varietăţi şi 15 forme. Cele m ai multe specii sunt corticole şi tericole, unele le găsim pe suporturi m ai pu ţin obişnuite, astfel : Dicranum scoparium saltans, pescoarţa de fag. O rthoM chum affine, pe lemn! putred, Neckera pennata pţe trunchiuri de b rad — obişnuit să o găsim pe arbori cu scoarţa netedă — fag sau carpen — şi Isothecium viviparum , pe păm ânt.

Din form ele deiscrise a ltădată (4, 5, 6), am în tâln it: Leucodon sciu- roides ramossissima, Campthothecium lutescens angustifoUa, şi Polytrichum juniperinum rubrum , pe substrate şi în condiţiuni norm ale. .

Este descrisă şi o form ă nouă şi anum e: H ypnum fertile fo. edentata.

CLASA HEPATICAE:

Conocephalus conicus D u m . pe păm ânt (15) . !Marchanda polymorpha L., pa păm ânt, (16). ' *Aneura m ultifida (L.) D u m., pe păm ânt umed (22) .Metzgeria pubescensi (Ş c h.) R a d d i . , pel scoarţa arborilor, (18). Plagiochilla asplenioides (L.) D u m , pe păm ânt (15),— pe păm ânt um ed

(23), — var. minor L i n d b., pe scoarţa de fag, (1, 7), — var. major N e es, pe păm ânt (17).

Lophocolea m inor N e es., pe păm ânt umed (23).Chyloscyphus polyanthits C o r d a, pe păm ânt um ed, (22).Radula complanata (L.) D u m . pe sdbarţa de carpen (1).Madotheca plathyphylla (L.) D u m., pe scoarţa de fag (5, 9).Frullania dilatata (L.) D i p i ^ p e scoarţa de fag (6, 9) şi carpen (1).

CLASA MUSCI.

Sphagnum Girgensohnii R u s s . , pe păm ânt, (20).Distichum capillaceum B r. e u r . , pe păm ânt (18).Ceratodon purpureus (L.) B r i d., pe păm ânt uscat (23).Dicranum scoparium (L.) H e d w., pe păm ânt (5, 12) — fo. saltans C o r ­

r é n s, pe scoarţa de fag (5).Encalypta contorta ( W u l L ) L i n d b . , pe păm ânt şi pietre, (14, 18),Tortella tortuosa R a d d i , pe pietre, (18).Syntrichia ruralis (L.) B r i d. pe păm ânt uscat (27).Funaria hygrom etrica (L.) S i b t h., pe păm ânt uscat (23).M nium a ffin e B l. var. elatum B r. e u r . , pe pământ,, (15, 17, 27), — var.

rugicum ( L a u e r . ) Br . e u r . fo. paludosa (W a r n s t.) M o é n k., pe păm ân t (18).

M nium cuspidatum L e y s s , pe păm ânt (15). ,M nium undula tum (L.) W e i s s., pe păm ânt (15).Aulacom ium palustre (L.) S c h., pe păm ânt umed (18, 27).Phijlonotis fontana B r i d. în ape (20).Bartramia pom iform is H e d w . , pe păm ânt «silicios (18)iOrthotrichum a ffine B l. pe lem n pu tred (1).Orthotrichum speciosum N e e s., Pe scoarţa de fag (6), de b rad (2).Ulota ulophylla ( E h r .) B r o t h . , pe scoarţa de carpen (1).Hedwigia albicans ( Web . ) L i n d b . pe pietre (17).Leucodon sciuroides (L.) S c h w . , pe scoarţa de fag, (1, 5, 6, 10, 18), fo

ramossissimct P a p p , pe scoarţa de fag (2).Antitrichia curtipendula ( H e d w . ) B r i d . , pe scoarţa de fag (5).Neckera com planata (L.) H u b . , pe scoarţa de fag (1), de carpen (8), şi de

d iferiţi alţi a rb o ri, (15), —- fo. tenella S e h o r . , pe scoarţa de fag (5).Neckera crispa (L.) H e d w . , pe păm ânt,' (8) pe scoarţa arborilo r (17).Neckera pennata (L.) H e d w . , pe scoarţa de brazi (2).Isotheciunt viviparum ( Ne c k . ) L i n d b . , pei iscoarţa de fag (5, 6, 7, 11),

pe carpen (1, 3), pe păm ânt (7), — fo. circindns B r . e u r . , pe scoar­ţa de b rad (2, 18), fo. pendula M o l . pe scoarţa de fag, (2), — fo, robusta B r. e u r . , pe scoarţa de cireş, (1), pe fag, (4).

O rthothecium intricatum, B r. e u r . , pe stânci umede (18).Orthothecium rufesdens B r. e u r . , pe stânci umede (18).Pleurozium Schreberi M i t t . , pe păm ân t (12, 20 bis).Pylaisia polyantha (L.) Sch . , pe scoarţa arborilor (26), — var. longiçuspis

L i n d b., pe scoarţa de cireş (1).Plerygyăndrum 1 filiform e ( T i m m . ) H e d w . , pe scoarţa de fag, (1, 4, 2,

6, 9, 11) pe păm ânt, (3), var. decipiens (W. e t M.) L i m p r. pe scoar­ţa de fag (6), — fo. filescens B o u l . , pe scoarţa de fag (6).

Plagiot lie cium sildsiacum S e l i g . , pci lem n putred (2).H ypnum cupressiforme L. var. B r. e u r . , pe păm ânt, (15),: — var. filiforme

B r i d . , pe scoarţa d e .b rad (2, 9), pe carpen (1), — fo .uncinatu la B r . e u r . , pe păm ânt (11), — var. lacunosum B r i d, pe păm ânt sarat şi uscat (27), var. resupinatum W i l ss., pe scoarţa de fag (9), pa păm ânt uscat şi sara t (27), — var. uncinatum B o u l . , pe păm ânt (1, 13). v?

H ypnum fertile S t e n d . fo. edentata P a p p , n. f.

M arginae supernae, foliae,, edentatae s. parvae dentatae.M argina superioară a frunzelor, nedinţată sau puţin dinţată.Pe buturugi de fag în păduri1, .alt. cc. 750 m. jud. Severin, Poiana Ruscăi,

Ruschiţă, Culmea Cracului Ruschiţei, leg. P. P t e a n c u , 29. VIII. 1941. Typus! •

Jud. Severin, Poiana Ruscăi, pe buturugi de fag în păduri, alt. cc. 750 m. Ruschiţa, Culmea Cracului Rusichiţei, leg. P. P t e a n c u, 29/VIII, 1941, Typus! — pe lemn putred de brad, alt. cc. 1050 m, Culmea P iatra, Ruschiţa, leg. P. P t e a n e u , 31/VIII, 1941.

Ptilium Crista Castrensis (L.) D e N o t.,, pe păm ânt (181.Ctenidium M olluscum Mi t t . , pe păm ânt (15), pe scoarţa de carpen ^8).Rhytidiadelphus triquetrum (L.) W a r n s t . , pe păm ânt (17).Rhytidiadelphus squarrosus W a r n s t . , pe păm ânt, (17).R hytidium rugosum ( Ehr . ) D e Not . , pe păm ânt uscat (27).H ylocomium um bratum ( E h r h . ) B r . e u r . , pe păm ânt (17).H ylocomium splendens Di l l . , pe păm ânt (15, 17).Anomodon apiculatus B r. e u r . , pe păm ânt (7).Anomodon attenuatus (Sch.) H ü b . , pe scoarţa de fag. (5, 8).Anomodon longifojius (S o h i e i e li.) B r u c h . , pe scoarţa de fag, (6,

11, 18).Anomodon viticulosus (L.) H. e t T., pe scoarţa de fag (2, 5, 14, 15, 18),

pe păm ânt (8).Leskea polycarpa E h r h., pe scoarţa arborilor, (26).T hui dilim abietirium L., pe păm ânt uscat (14, 27).Thuidium recognitum ( He d w! ) L i n d b ., pe păm ânt (12).Am blÿstegium Juratzkeanum S c h p r . var robustum L o e s ke , pe p ă ­

m ânt (18).Am blystegium pachyrhizum L i n d b . y pe păm ân t. (23).Am blystegium varium ( H e d w . ) L i n d b ., pe păm ânt (26).C hrysohypnum hygrohypnum L o e s k e , pe păm ânt (14).Chrysohypnum stellatum (Sch. ) L o e s k e , var. protensum ( Br i d . )

B s eh . fo. calcarea M o e n k . , pe pietre (15).Cratoneuron com m utatum R o t h , var. in iga tum Z e t t . , în ape (16).Cratoneuron filicinum (L.) Ro i t h . fo. fallax ( Br i d . ) M o e n k . , pe p ă ­

m ânt um ed (45), — fo. gracilescens S c h p r . , pe păm ân t umed (19).Drepanocladiis uncinatus H e d w. fo. orthophylla W a r n s t . , în ape (17),

var .p lu m o su s S c h p r . , în ape (17).Calliergon cordifolium K in db. , pe păm ânt um ed, (17).Calliergon cuspidatum (L.) K i n d b . fo. molle K i) i n g., pe păm ânt

um ed (27) . ,Calliergon stram ineúm K i n d b ., pe păm ânt um ed (15).Campthothecium lutescens B r. e u r., pe păm ânt în săra tu ri (25), pe p ă­

m ânt (26) — var. angustifolia P a p p, pe păm ânt uscat (25), pe p ă­m ânt (15).

Campthothecium sericeum (L.) K i n d b., pe păm ânt (8), pe. scoarţa de fag (11), — fo. tenella M o e n k ! , pe scoarţa de fag (5).

Camptothecium Philipeanum (S e h .) K i n d b., pe p ietre (14).

54

Brachythecium glareosum ( B r i ü . ) B r. e u r., pe păm ânt (21). .Brachythecium populeum (H e d w.) Br. e u r. io. excurrens M o e n k., pe

scoarţa de fag, (5).B rachythecium salebrosum ( H e d w . ) Br^ e ,u r., pe păm ânt (26), -— var.

sericeum W à r n s t., pe păm ânt uscat (27).Brachythecium velutinum (L.) B r . e ,u r„ pe păm ânt (1), pe păm ânt-uscat

(24), —- var. intricatum ( He d w. ) B r, e u r . , pe păm ânt (21).Scleropodium purum L.; pe păm ânt (27).C irriphillum pilliferum ( S e h r . ) G r ò ut . , pe păm ânt (17).C irriphyllutn Vaucheri ( S c h p r . ) L o e s k e et FI.., pe scoarţa de fag (6). E urhynch ium Schwartzii ( T o u r n . ) H o r b . , pe păm ânt (8, 17), — var

atrovirens S m., pe păm ânt (27), — var. abreuiatum T o u r n . , pe păm ân t (18).

E urh yn ch iu m striatum ( S c h p r . ) , pe păm ânt (1, 4, 18).E urhynch ium striatulum ( S c h p r . ) , pe păm ânt (15).Catharinea undulata. (L.) W. M., pe păm ânt, (5, 23), — var. minor. W.

M., pe păm ânt (1).P olytrichum com mune L., pe păm ânt (19).P olytrichum formosum H e d w . , pe păm ânt, (17, 19, 23).P olytrichum juniperinum W i l . l d . var. rubrum P a p p , pe păm ânt (19).

LITERATURA CONSULTATĂ:

ly H u s n o t T. Muscoloia gallica, Cahan 1884—94. !21 „ Hepaticologia gallica, C ahan, 1922.3) M o e n k e m e y e r W. Die Laubmoose Europas, Leipzig, 1927.4) P a p p C o n s l : Nouvelles! Bryophytes pour la flore de la Moldavie. Boull. Sec,

Sc. Ac. Roum. XVI (1933), No. 8—9.5) „ Contribution à la m onographie de Polytrichum juniperinum W i l l d ,

Revue brÿologique et lichenologique, VI, (1933), 154.6) „ . Despre vegetaţia brio fită din pădurile sudvestice dobrogene, Bui. Gr. Bot.

Cluj, XV, (1935), 131,7) R o ti h G: Die Europäischen. Laubmoose, I, II, Leipzig, 1904—5.8) „ Die Europäischen Torfm oose, Leipzig, 1906..

. Iaşi, Aprilie 1942.

CONTRIBUTION A LA FLORE BRŸOLOGIQUE DE LA ROUMANIE.Deuxième note.

(Résumé).

Cette note com prend un nom bre de 87 espèces de mousses et hépa­tiques, fa isan t partie d ’un m ateriei d’herbier, récolté dans les differentescontrées du pays (v. No. 1-—27) et que nous avons determfné. Dans cem ateriei on trouve une nouvelle forme, c’est: H ypnum fertile fo. edentata, ainsi que tro is des form es que nous avons déjà décrites ( i , 5 ,'6 ): Leuco- don sciuroides ramossissima, Campthothecium lutescens angUstifotia i t P olytrichum juniperinum rubrum .

55

DOUĂ VARIETĂŢI NOUĂ DE AGROPYRON.ZW EI NEUE VARIETÄTEN VON AGROPYRON.

De

I. MORARIU (Bucureşti).

Agropyron intermedium (H o s t) B e a u v . ssp. glaucum D e s f. ( A s c h , u. G r a e b . Syn. d. Mitteleur. Fl. II, (1898— 1902) p. 656).

var. major M o r a r i u n. var.

Culmi ad 1,50 m. alti (exemplaria nostra usque ad 165 cm. alta). Folia usque ad 1 cm. lata, superne pilosla, aspera, in faciebus inferioribus scabra. Spica 20— 30 cm. Ionga; spiculae, 2 cm. longae et m agis quoque,7—8 floribus. Internodia basalia spicarum spiculas subaequantia, rariusve longiora, superiora autem decrescunt usque ad m ediam partem (*/2) spi­cularunt. Glumae 7 (6—9) mm. longae, nonnullae in nervis dorsalibus pauloá pilos breves et asperos habent. Glumella usque ad 10 mm. longa in m argine paucis pilis longis' et asperis sicut in nervis principalibus, in ­structa,

H abitat: Romania, in fruticetis (ad oppid. Bucureşti) et declivibus ' (distr. Cluj ad pagum Coasta).

Tulpina înaltă de 1,5 m şi mai m ult (unele exemplare ajung ch iar 1,70 m înălţime). Frunzele la te până la 1 cm., cu fa ţa superioară păroasă şi aspră, ia r cea inferioară bscabră. Spice lungi de 20— 30 cm. şi m ai m ult, spiculeţe lungi de 2 cm. şi m ai mult, cu 7— 8 flori. Internodiile inferioare ale spicelor subegale în lungim e spiculeţelor, ra rero ri mai lungi,_ cele supe­rioare descresc până la jum ătate din lungim ea spiculeţelor. Glume lungi de 6— 9 mm. putând avea pe nervurele dorsale peri aspri şi scurţi (pu ţin i). - Giuntela lungă până la 10 mm., provăzută pe marginii cu peri lungi, ia r pe dosul nervurilor principale cu peri aspri.

Această varietate se deosebeşte p rin lungim ea tulpinii (lungimea m axim ă a plantei tipice, la autorii cari dau date biom etrice — H a y e k ,H e g i — este de un m etru ), şi lăţimea m are a 1 frunzelor, care sun t ia specia tipică şi celelalte varietăţi de 2— 7 m m., apoi prin lungim ea spice­lor, spiculeţelor şi perii lungi şi aspri ce se află, pe m arginea glumelei, pe dosul ei, pe nervuri şi pe dosul glumelor p e nervuri (dar aceştia se pot reduce până la dispariţie).

L a prim a vedere sfar părea că se apropie de, A. interm edium A I. b. hispidum A. u. G. loc. cit., d ar aceasta e o> p lan tă m ai gracilă, m ai mică, cu spiculeţe mai mici şi cu teaca 'frunze i păroasă,' ceace nu este c a z u l > varietăţii descrise de mine. Exemplarele, dela Coasta sunt ceva m ai mici de 1,45 m lungime şi au vaginele inferioare (1— 2), mai ales la lăstarii sterili, slab păroase şi cili pe dosul glum elor m ai ra ri, dar pen tru dimen-

56

siunile ei şi pentru_ portul asem ănător trebuie să le încadrăm tot aici, cu a tâ il m ai m ult cu cât am cules şi planta pomenită- tuai sus, de care însă e complect diferită, nu num ai p rin dimensiuni şi port ci şi prin alte caractere.

B ucureşti lângă pădurea Băneasa, pe m arginea drum ului de câmp, în tre m ărăcini, leg. I. M o r a r iu , 12. 'VII. 1940, H. I. 'M.; comuna Coasta jud. Cluj pe Coasta Cornilor, leg. I. M o r a r i u, 8. VIII. 1940, H. I. M.

Agropyron repens (L.) B e a u V . var. trichosum M o r a r i u n. var.

Caulis erectus vel ascendens, 1— 1,5 m altus (et altior). Folia usque a d 10 mm. la ta 'plerum que viridia, vaginae foliorum jnferiorosum pilosae, cum pilis reversis instructae (obtectae). Spica ad 20 cm. longa, rachis cum pilis densis et apicem versus clinatis, spiculae 10— 15 cm. longae; glumae plerum que obtusae (rarius acutae) , in aristam 1V2 mm. longam attenuatae. Glumella ; usqud ad 13 mm. longa, acuminata.

H ab ita t: Romania, in ruderatis sidcis e t ad via^ pends oppidum Bucureşti; in cultis ad .oppidum Cluj (Claudiopolis);

T ulpina erectă sau ascendentă, înaltă cam de 1 V2 m şi m ai mult. F runzele la te 'ş i obişnuit de coloare verde, cele m ai late de 10— 12 mm. ; vaginele frunzelor inferioare provăzute cu peri reverşi (numeroşi). Spice lungi po t ajunge 20 cm., axul dens păros începând! de subt spiculeţul in ­ferior perii îndreptaţi spre vârf, spiculeţe lungi de 10— 15 mm.,, glume de obicei obtuze, mai ra r acute îngustate în tr’o aristă lunga până la 2 mm. Glumela acum inata, lungă până la 13 mm.

Această varietate nouă se deosebeşte m ai ales p rin urm ătoarele ca­ractere esenţiale:

Vaginele frunzelor inferioare păroase, 'axa spicului începând de subt spiculeţul inferior dens păroasă, cu perii înd rep ta ţi înainte, frunze late şi verzi, glum ele şi glumela m ari şi acute ori slab aristate.

P ăroz ita tea vaginelor o apropie de A. repens B. caesium . ( P r e s i ; ) B o l l e , (Asch. et. Graebn. Syn. II. p. 652); d a r pubescenţa axei spicului ca la A. repens A. vulgare var. pubescens D ö l i . f. trichorachis R o h l e n a (apud A. et G. I. c.), o separă distinct şi clar. Nu este exclus ca varietatea să fie de origine hibridogenă.

Exem plarele studiate provin dela Bucureşti: Parcelarea Cerchez (calea Dorobanţilor) loc indera i, cam uscat, cu sfărm ături de cărămizi,

leg. I. M o r a r i u , 5. VII. 19. H. I. M. 1940; B-dul M ărăşti pe m argine; Cluj aproape de şoseaua Cluj-Someşeni, în loc de cu ltură (spre Someşeni), leg. I. M o r a r i u , 26. VII. 1940, H. I. M. Exem plarele dela Cluj sunt de talie ceva m ai mică şi pu ţin ascendente la bâză, d a r portul şi celelalte caractere suni la fel.

57

NOTIŢE PRELIMINARE PENTRU FLORA REGIUNII TIMIŞOARA.

NOTES PRELIMINAIRES POUR LA FLORE DE LA RÉGION DE TIMIŞOARA DANS LE BANAT ROUMAIN.

De

. . AL. BUIA (Tim işoara).

încă în toam na anului 1940, la îndem nul Domnului Profesor A i. B o r z a , am început studiul floristic al regiunii T im işoara pe o rază de circa 20 Km.

Pe acest terito riu au m ai făcut cercetări: P . K i t a i b e 1, A. R o c h e l ,I. H e u f f el , V. B o r b á s , L. T ő k é s , Z. Z s á k , G. L e n g y e l , etc. Cu toate că printre aceştia unii au fost botanişti vestiţi, totuşi se m ai află m ulte specii de plante, ce nu sunt am intite în lucrările lor. Aceasta lse explică prin faptul că unii dintre ei, au lua t în studiu suprafeţe m ult m ai m ari, nea vând posibilitatea să cerceteze m inuţios toate localităţile, ia r alţii, care au cercetat suprafeţe mici, ch iar m ai mici decât cea lu a tă in studiu de mine, au fost num ai .simpli „d iletanţi“ de ex. L. T ő k é s.

In cele ce' urm ează dau câteva plante, ce n ’au fost publicate încă din această regiune, Unele d in tre ele! reprezintă p lan te foarte com une ca: Bifora radţans, Carum carvi etc., altele su n t m ai rare, cundscute num ai : din puţine localităţi din ţa ră dei ex.: Plantago Schwarzenbergiana, T rifo ­lium resupinatum, T. laevigatum, T . subterraneum.

SALVINIACEAE.

Salvinia natans (L.) A l l . La Ghiroda, pe canalul Bega şi p rin b ă l ţ r Ia pădurea Bistra.

GRAMINEAE.

Calamagrostis arundinacea (L.) R o t h. P lan tă adventivă în P arcul Bazoş. ,

Poa palustris L. var. fertilis R c h b. P ădurile Ghiroc şi casa Verde.Poa palustris var. ef fusa R c h b. In aceleaşi! locuri cu precedenta.Poa pratensis, L. var. vulgaris. G a u d. La Mehala, pe păşune.PuccinelUa transsilvanica (S c h u r) J á v, Sânm ihaiul-Rom ân, lângà

linia ferată, aproape de ţţară.Digitarla sanguinalis (L.) S c h o p. f. oec. decomposita B u i a . T i­

m işoara, Izvin şi Recaş, p rin locuri cultivate.Catabrosa aquatica (L.) B e a u v. Mehala, pe m arginea bălţilor din

păşunea comunală.Melica ciliala L. In tre Sânandrei şi T im işoara, pe m arginea d ru m u ­

lui de fier. .Festuca sulcata ( H a c k.) B e c k f. rupicola H e u f f. F ânaţele co­

m unelor Sânandrei şi Fratelia.Festuca Culcata ( H a c k . ) B e c k f. hirsuta (II o s t ) , H a c k e l . In tre

P ădurea Casa Verde şi a ren ş sportivă a m unicipiului Timişoara.

58

Festuca rubra L. Pe m arginea pădurei Bistra. In tre Tim işoara şi (ihiroc. 'In cimitirul dela Becicherecul mic.

Festuca vallesiaca S e i e i c h . Pe păşunile şi fânaţele Comunei Sân- ondrei şi Becicherecul Mic. Pe m arginea pădurei Bazoş. , .

Festuca arundinaceae S c h r e b / In tre Sânm ihaiul-Rom ân şi Be­regsău. Săcălaz, Parcul Bazoş, Ianova.

B rom us hordeaceus L. var. sintplicissimus A s c h e r s , u. Gr a e b ­n e r . Pe m arginea canalului Bega intre T im işoara şi Freidorf.

B rom us arvensis L. 'subvar. compactus A s c h e r s , u. Gr a e b n e r. In acelaş loc cu precedenta.

B rom us arvensis L. var. hyalinus ( S c h u r ) A s c h e r s , u. ' G r ä e b ­n e r . In tre Şag şi Sânm ihaiul Român.

Brom us inermis L e y s s . Var. aristatus S c h u r. In tre Şag şi Sânmî- haiul-Rom ûn.

B rom us japonicus T h u m b . Tim işoara pe m arginea canalului Bega. Beregsău, în locuri ruderale.

B rom us japonicus T h u m b . var. oelutinus ( N o c c a et B a l b i s ) A s c h e r s. u. G r a e b n e r , Pe marginea drum ului, in tre Timişoara şi Şag.

Brachy podium silvaticum ( Hu d s . ) P. B e a u v , var. dum osum B e c k . In pădurile: B istra şi Ghiroc.

L olium tem ulentum L. Pe marginea drum ului în tre Sânmihaiul Ro­m ân şi Beregsău.

Deschampsia caespitosa (L.) P. B e a u v . Parcul şi pădurea Bazoş, pe m arginea pădurii Ghiroc. In tre Izvin şi Ianova.

Elymus, sabulosus L. Adventiv, pe m arginea canalului Bega, lângă laboratoarele Facultăţii de Agronomie.

Beclcmannia erucaejorm is H o s t . In fâneţele Qom.: -Beşenpva, la aeroportul germ an; Sânm ihaiul Român, lângă calea fera tă şi Beregsăul, pe islaz. ■ . . . ■

CYPERACEAE.

Carex divulsa S t o k e s . In pădurile: Bistra, Ghiroc şi Casa Verde.

LILIACEAE.

Paris quadrifolia L. P ădurea Bistra.Lilium martagon L. Pădurile: Bistra şi Casa Vérde.

ORC1IIDACEAE.

Platanthera longifolìa (L.) F r i t s c h ; In pădurile Ghiroc şi Bistra.

SALICACEAE.

Salix triandra L. Tim işoara, pe marginile canalului Bega.

/ ' FAGACEAE.

Quercus Frainetto T e n,. In pădurile: Chevereş, Lighet şi Casa Verde. In aceasta din urm ă foarte rar.

' CHENOPODI ACE AE.

Polycnemum m ájus A. B r. La Săcălaz, p rin locuri cultivate.Chenopodium botrys L. comuna Beregsăul, pe lângă garduri.Chenopodium strictum R o t h . Tim işoara pe m arginea Canalului Bega.Atriplex hastatum L. Sânmihaiul Român, lângă gară.Atrijylex litorale L. In acelaş loc cu precedenta.Rochia prostrata (L.) S c h r a d . In acelaş loc.

RANUNCULACEAE.

Ranunculus lateri florus D C. pe m arginea m laştinilor dela Sânandrei, Sânm ihaiul-Rom ân şi Beregsău.

' Ranunculus repens L. var. Haynaldi (M c n y h .) . In parcul şi păd u ­rea Bazoş şi pe m arginea pădurei Ghiroc.

j . CRUCIFERAE.

Sisym brium Loeselii L. Comuna Beregsău p rin locuri ruderale. '

ROSACEAE.

Alchemilla arvensis (L.) S c o p . P rin săm ănături şi locuri ruderale la Săcălaz şi Şag.

Malus silvestris (E.) M i l l . In pădurile Ghiorc, Bistra şi Casa Verde.

V LEGUMI NOS AE.

Dorycnium herbacéum V i 11.. Pe m arginea pădurilor: B istra şi Casa Verde.

Cytisus albus H a c q . f. pallidus S c h r a d . In pădurea B istra şi P arcul Bazoş.

Cytisus Rochelii W i e r z b . In pădurea Ghiroc şi Casa Verde.Glycyrrhiza echinata L. f. inermis U e c h t r . et S i n t . In tre Sân­

m ihaiul Român şi Beregsău. .Ononis spinoso-hircina F e i c h t . Pe m arginea pădurii Bazoş şi

Chevereş. . "Ononis arvensis L. (hircina J a c q . ) var . spinescerts L e d . In tre

F ratelia şi Ghiroc. P arcul Bazoş.Trifolium levigatum D e s i . La Ciacova p e păşunea şi fânaţu l Şcoa-

lei de Agricultură. In tre T im işoara şi Sânandrei pe fânaţul Corn. Beşenova lângă aeroportul german.

Trifolium subterraneum L. In aceleaşi locuri cu precedentul.Trifolium ornithopodioides (L.) S m. Pe păşunea comunei Sânandrei

şi Becicherecul Mic.Trifo lium resupinatum L. Un singur individ am aflat pe linia ferată

în tre Sânandrei şi Tim işoara. In 2. VII. 1942, îm preună cu d-nii Prof. A 1. B o r z á şi asistent E. G h i ş a am m ai în tâ ln it această p lan tă la Ca­zane pe Dunăre aproape de Tişoviţa şi Ia Băile Herculane, când a putut-o cu certitudine determ ina1 d-1 Prof. A l. B o r z a .

Vicia angiţstifolia L. Tim işoara la arena sportivă.

59

* •Vicia villosa R o t h . var. Godroni (R. et. F.) A. u. G. Tim işoara II,

spre pădurea Casa Verde.Vicia grandiflora S c o p . In acelaş loc cu precedenta.

GERANIACEAE.

Geranium dissectum J u s l e n . Tim işoara Ia arena sportivă. .

CELASTRACEAE.

E uonym us verrucosus S c o p. Foarte ra r, în pădurile Casa Verde şi BazoşJ In prim a pădure a fost descoperit prim a dată de d-1 Ing. S. P a ş c o v s c h i . ,

VITACEAE.

Parthenocissus quinquaefolia (L ) P 1 a n c h. In pădurea Casa Verde şi Ghiroc, sălbătăcit.

- • . ' \ 'VIOLACEAE.

Viola cyanea C e l a k . In pădurile Bistra şi Ghiroc.Viola luteola S c h u r . [== V. tricolor L. ssp. luteola ( S c h u r ) SoóJ .

P rin pârloage şi săm ânături la Timişoara, Urseni, F reidorf şi Moşniţa.

A UMBELLIFERAE.

Oenanthe fistulosa L. P rin fâneţele umede şi pu ţin sărate dela Şăcă- laz, Sânm ihaiul Român şi Beregsău.

Bifora radians M. B. La Sânandrei, Săcălaz şi Tim işoara, prin culturi.Carum carvi L. P rin fâneţe1 la Sânandrei şi Beşenova.

. • CONVOLVULACEAE. - •

Cuscuta campestris J u n k e r . Timişoara, F reidorf, Beregsău, Unip, Urseni, Moşniţa. Parazitează pe foarte multe plante de cultură şi ruderale de ex. Solanum tuberosum, S. melongena, Capsicum annuum , Hyoscyamus nigeï, Chenopodium album, etc.

Cuscuta trifolii B a b . Peste to t în culturile de trifoi, lucernă şi mai ra r în fâneţe.

BORRAGINACEAE.

Anchusa italica R e t z . La Moşniţa şi Bazoş, p rin fâneţe şi păşuni.

LABIATAE.

Salvia sclarea L. Subspontană în’ parcul Bazoş. Sem nalată şi adunată mai in tâ î de d-1 Ing. S. P a ş c o v s c h i , profesor la Şcoala de Conductori Silvici Casai Verde. Tim işoara. Am identificat-o personal şi eu la fa ţa lo­cului în 27 Iun ie 1942 îrrtr’o excursie făcută la Bazoş îm preună cu d-hii: ■Prof. E. P o p , Dr. Gh. B u j o r e a n şi Ing. S. P a ş c o v s c h i .

M entha verticillata L. La Ghiroc şi Moşniţa, p rin locuri umede.

60

61

SCROPHULARIACEAE.

Chaenorrhinum m inus (L.) L g e. Pe terasam entul liniei ferate îngara Beregsău. •

Limosella aquatica L . In tre -Sâmn ihaiul- Român şi Beregsău, p rinlocuri umede.

PLANTAGINACEAE. \ -

Plantago m aritima L. La Sânm ihaiul-Rom ân, lângă gara în sărătură. Plantago Schwarzenbergiana S c h u r . In acelaş loc cu P. m a ritim a h . Plantago altissima L. In tre Mehala şi Săcălaz.

j RUBIACEAE. ,

Asperula cgnanchica L. In hotarul com. Ianova, pe dealul Chera.As perula odorata L. In pădurea Bazoş.Galium pseudoaristatum S c h u r I. Pădurile Bistra şi Ca.sa Verde. Galium mollugo L. f. hirtum N y á r . P ădurile Ghiroc şi Casa Verde.

Colectat mai întâi în această din urm ă localitate de d-l. Ing. S. P a ş- c o v s ' c h i .

Galium Schultcsii V e s t . Irt pădurile Casa Verde, Bazoş şi Bistra. Galium palustre L. ssp . .elongatum ( P r e s i . ) G. B e c k - In pădurea

Bistra.

DIPSACACEAE

Dipsacos fallax I . i m k. (= D. silvester X D. laciniatus). Pesle tot foarte comun.

Knautia arvensis (L.) C o u l t . var. polym orpha ( S c h m. ) S z a b ó . P ădurea Bistra şi Casia Verde.

■ Knautia silvatica (h.) D u l e y var. dipsacifolia (H o s t.) G r. G d.P ădurea Casa Verde. .

COMPOSITAE. : •

Xanthium italicum M o r. P rin pârloage în Timişoara, F ratelia , M ehala. .. •

Achillea pannonica S c h e e l e . P e ho taru l comunelor Sânandrei, Sânm ihaiul-Rom ân şi Beregsău. .

Achillea setacea W. et K. La Becicherecul mic şi Beregsău pe păşune. ;Achillea collina Be c k e r . In păşunile şi fâneţele com. Moşnija,

Urseni şi Şag. ■. Doronicum hungpricum (S a d 1.) R c h b. Această p lan tă am întâl-

n it’o num ai în câteva exem plare în P ădurea Verde, în 1 li Mai 1942, îm ­p reună cu d-nii: Dr. G h. B u j o r e a n , Dr. ï. G. M i h ă l e ş c u şi Ing.S. P a ş c o v s c h i . - _

62

Senecio erucifolius L. Pădurile Ghiroc şi Casa Verde.■ Cirsium arvense (L.) S c o p . var. incanum ( F i s c h e r ) L e d . (— f.

vestitum W. et G r.) . In tre Mehala şi Săcălaz.Centaurea pannonica H e u f f. Pe m arginea pădurei Bistra şi Ghiroc. Hypochoeris maculata L. Pădurile: Bistra şi Casa Verde.Carpesium cernuum L. In partea de N. a pădurei Bazoş, la intrarea

drum ului dinspre canalul Bega, direct prin m ijlocul pădurei.Galinsoga parvi flora G a v a n . Peste tot, buru iană comună prin

culturi.

. BIBLIOGRAFIE.

A s c h e r s o n P. u. G r a e b n e r P., Synopsis der' M itteleuropäischen F lora II. 1902.

B o r b á s V., Temes megye vegetációja (Flora com itatus tcinesiensis), Tim işoara 1881.

B o r z a A l., F lora Romániáé Exsiccata a Museo Botanico Universitatis Clusiensis edita. Cent. I—XXÍII.

B u i a A l., Cusculele României Bui. Fac. de Agri Cluj, vol. VII, 1938, p. 1— 114.II o u f f e 1 I. Enumeratilo p lantarum in Bänatu Temesiensi sponte crescentium et

frequentius cultarum . Vindobonae, 1858.

H a y e k A., Prodrom us F lorae, peninsulae Baleanicae, I—III. Dahlem bei Berlin.H e g i G.- Illustrierte F lora von M ittel-Europa, J—VII. München, 1906—1931.J á v o r k a S., Kitaibel H erbarium a-H eibarium ' K itaibelianum (Annali Mus. Nab.

Hung. XXVIII, XXIX, XXX, 1934, 1935, 1936);

J á v o r k a S., Magyar F lóra (Flora Hungarica). Budapest, 1925. .K i t a i b e 1 P., Additamenta ad F loram Hungaricam e m anuscriptis 80. I II, III IV,

Oct. Sat de plantis H ungáriáé Mus. Nat. Hung. edit. A. K anitz,-1864. ! -

K o c h I. D. G.. Synopsis F lorae Germanica« et Helveticae I—-II, 1857.L e n g y e l G. A vadászerdei m. k ir. • külső erdészeti k isérle li állomáshoz tartozó

Vadászerdő, B isztra és H idasliget erdőrészek növényzete. Érd. Kisérl. XVII ' ' (1915) No. 4. ■

M a n s f e l d R., Verzeichnis der F arn - und Blütenpflanzen des Deutschen Reiches Jena, 1940.

P r o d a n I., Centaureele Rom âniei (Centaureae Romániáé) Cluj, 1930.-— Achileele României (Achilleae Romániáé) Cluj, 1931.

— . - F lo ra pentru determ inarea şi descrierea p lantelor ce cresc în România,ed. II. Cluj, 1939. 1 « ' >

Ii o c h e I A., P lantae Banatus rariores, Pestinii, 1823. " .

Z s á k Z. Adatok Temesvár környéke edényes növényzetének ismeretéhez. (Beiträge

zu r K enntnis der G efässpflanzenflora der llmgebung vom Temesvár). Magyar. B o t Lapok XV, 1910, p 66—82. ;

\V a i d s f e i n F r. C. et K i f a i b e I P. M. D. D escriptiones e t icones plantarumrario rum Hungáriáé I, 1802. •

63

STAŢIUNILE CU NEPETA UCRANICA L. IN ROMÂNIA.D e

E . GHIŞA ( T i m i ş o a r a ) .

Faptul, că în u ltim a excursie de cercetări fitosociologice prin Câm pia Ardealului am aflat această plantă rară, îri nu m ai puţin de cinci locali­tăţi, dintrq care unele încă necunoscute în literară, mă îndeam nă să fac această comunicare asupra prezenţei şi d istribuţiei ei la noi în România.

Nepeta ucranica L. (N , sibirica M. B i e b„ Teucrium sibiricum L.), o lab iată din secţia net orientală, Oxynepeta, nu e ra cunoscută de prim ul explorator temeinic al florei noastre ardelene, de botanistul germ an J. W. B a u m g a r t e n (1), dar e citată rând pe rând de ceilalţi botanişti ce s’au ocupat de această floră, de la: Cluj, Tăureni (jud. Turda), Viişoara

F i g . 1 . Nepeta ucranica î m p r e u n ă c u Salvia nutans, Centaurea trineryia. Cam ­panula sibirica, Asperula glauca f . hirsuta ş . a . p e T e c h i n t ă u , l a F â n e ţ e l e

C l u j u l u i . ( F o t o g r . E . G h i ş a )

(Agârbiciu) (6 şi 16), apoi delà Suatu şi Ghiriş (12), ca o p lan tă ra ră .Alte indicaţii asupra ei sunt vagi şi ar fi de dorit să fie revăzute şi recon­firm ate. D i m i t r i e B r â n d z ă (5) o dă „de pe m arginea pădurilordin Moldova inferioară“ (?) sub N. nuda L. y ucranica (M. B i e b . ) dupăm anuscrisul lui G u é b h a r d * ) . Nici D. G r e c e s c u n’a văzut această plantă, d ar o citează în Conspectul său (7) de pe „dealurile dela Mizil la Tohani (jud. Buzău), după farm acistul A . T h o m a s . Din Dobrogea o citează I. P r o d a n „pe coline între Balcic şi Cavarna* (13) şi H a y e k (acesta din urm ă fără a preciza mai de aproape localitatea). De aici din

* ) C r e d e m c ă n u p o a t e f i v o r b a d e o a l t ă p l a n t ă . D u p ă B r â n d z ă o c i t e a z ă

t e x t u a l ş i A . K a n i 11 z i n - . P l a n l a s R o m a n i e h u c u s q u e c o g n i t a s “ .

partea m eridională al Dobrogeii, din stepa aridă delà M urfatlar mai e cu­noscută şi N. parviflora M. B i e b . (4 şi 12), p lan tă de aproap'e înrudită cu N. ucranica <L.,. de care se deosebeşte destul de uşor mai1 ales după părozitatea sbârlită şi abundentă. După J á v ó r k a , S. (9) N. parviflora, orig inară d ip sudul Rusiei şi Caucaz, e prezentă şi în flora Ungariei, d a r cu siguran ţă num ai ca o p lan tă sălbătecită. La no i nu-i exclus să se găsească' şi în alte părţi din regiunile sudice şi sud-estice ale ţării. In Ba­sarab ia N. ucranica trebuie să fie cu mult m ai frecventă; e m enţionată de la B airam cea (12). T. S ă v u l e s c u o trece p rin tre accidentalele grupării „S iccipratum altiherbosum “ din stepa Bugeac (14). In Basarabia de Nord, în stepai Bălţi-Hotin, e m ult m ai ra ră şi se pare că lipseşte cu totul din Bucovina şii Moldova superioară, nefiin'd citată de nici un botanist. La fel nu e am in tită de nicăieri din Oltenia şi nici din Banat.

Voi descrie acum sum ar, sitaţiunile cercetate şi studiate de mine în Câm pia Ardeleană:

1. Lai fânaţele Clujului, pe Techintău — de unde e publicată şi în F lo ra R om ániáé Exsiccata Nr. 669 — am căutat-o în mai m ulte rânduri. Am reuşit să o găsesc num ai cu puţini timp înain te de plecarea din Cluj. Im i pare b ine că am ap u cât să studiez — sub aspect fitosociologic — această staţiune, ce nu cuprinde m ai mult de bn singur pâlc de asociaţie. Degnici am şi transp lan ta t câteva exemplare în Rezervaţia Copârşae. P lanta a fost descoperită aici de botanistul, francez de origine, J e a n L a n d o z, (Névsora a Kolozsvár környékén term ő növényeknek, 1844, p. 13) după care o citează şi S i m o n k a i (16).

2. Descoperirea staţiunilor dela Tăureni şi Viişoara [Agârbiciu, Eger- begy], neconfirm ate m ai recent, se datorează lui V. J a n k a . In vara anului trecu t am cercetat ultim a localitate fă ră a afla staţiunea cu Nepeta ucranica, a cărei ecologie o cunoşteam de m ai’nainte.

3. Cea de a doua localitate cunoscută de m ine, citată de Prof. I. P r o d a n şi de J á v o r k a , verificată de A l. B o r z a şi E . . P o p . este în Câmpie la Suatu. Aici am aflat-o şi eu îm preună cu Ephedra distachya L . ' ( Ş | , după ce mai făcusem vreo 3 excursiuni, fă ră a avea un rezultat pozitiv. N’am avut ocazia şi mai nou nici posibilitatea de a face cercetări în regiunea Ghirişului rom ân (jud. Cluj), de unde o m ai amintesc autorii celor două flore-determ inatoare, (9, 12).

4. Pe dealul Gorgan (510 m) în apropierea Văii F lorilor a deiscoperit-o A l. B o r z a . Domnia-Sa m i-a recom andat şi m ’a trimis! să studiez această staţiune, ceea ce am şi făcut la 19 Iulie 1942. în treaga fa ţă a acestui deal m asiv e actualm ente folosită ca teren de păşunat. Noroc că în partea de vârf înclinaţia trece de 45 grade, deci este greu, dacă nu chiar inaccesibilă pen tru bovine. Tocmai îni aceste locuri creşte bine şi fructifică N. ucranica în . acelaş- Festucetum - stipetosum, ca şi Cluj, Suatu sau staţiunile u rm ă­toare, după cum voi a ră ta în tr’o altă lucrare. Culmea domoală a dealului este ocupată de un Stipetum stenophyllae, în fragm ente de asociaţie.

5 şi 5 bis. Staţiunile urm ătoare, cu certitudine nouă, în care N. ucra­nica e abundentă şi frecventă, ca în tr’o rezervaţie natu rală , sunt cele de pe fa ţa Tertiului şi Dealul P ăru lu i din ho tarul com unei Frata. Aici, pe feţele însorite şi cu înclinaţie m are, tot peste 45 de grade s’au p lan tat salcâm i şi ; u lm i (care nu prosperează aproape de loc) şi prin urinare, ca p lantaţii, au fost şi sunt ferite com plet de păscut şi cosit de m ai. bine de

10 ani. „Tufele“ de N. u c t ani ca (aceasta c re ş te -dei obicei în „ tu fe“ , are sociabilitatea 3, vezi fig. 1) ţin pas cu celelalte vegetale viguroase, înalte până la brâu, ce fixează şi acoperă 75— 100% solul argilo.m arnos, la fel pe toate pantele abrupte ale dealurilor şi delureţelor din Câmpia Ardeleană.

6. De la Zaul de Câmpie, după cât ştim, deasemenea n ’a fost ind i­cată până acum de nici unul d in tre num eroşii investigatori asupra florei transilvane. Eu am găsit-o şi aici la 22 Iulie 1942 în fundul Văii Boţii pe dealul Dosul Săcuiului vis-â-vis de Rezervaţia bo tan ică cu Paeonia tenui, folia L. De rem arcat că şi aci în dosul acestui deal, acum păscut, s’a in ­stalat acelaş Stipettini stenophyllae ca şi la Cluj — Cheia T urzii sau pe

, bCătmasLGeac» ,

SiJÿÇiu{

Suatißß*' ^ Şâr/mştj

i’oc'pd ( V V/şinelvij

CUÎd if y 3 7

L 'Frataê-^fP V ş/e â Florilor] 'Mihëpjlde'J

\ald

'Valea Larg

P e t e ,

V8 udiuldeC

NEPETA UCRANICA L. ÎN CÂMPIA ARDELEANĂO Statium ffl Rezervaţii bofamce(C.MU)

a________ ţ w 15 Km

ohnndemsai} j , Y<* \ ÂJLLudus

Chefs

F i g . 2 . H a r t a r e g i u n i i d e S W a C â m p i e i A r d e l e n e c u IV. u c r a n i c a I , . S t a ţ i u n i l e

i n d i c a t e p r i n t r ’ u n c e r d n u m e r o t a t a u f o s t c e r c e t a t e d e a u t o r : 1 = F â n a ţ e l e \

C l u j u l u i p e T e c h i n l ă u , 2 = l a S u a t , 3 = p e D e a l u l G o r g a n , 4— 4 ■=' l a C o r n .

F r a t a p e F a ţ a T e r t i u l u i ş i D e a l u l P ă r u l u i , 5) = l a Z a u — M o i n e ş t i î n f u n d u l

V ă i i B o ţ i i . C e r c u r i l e s i m p l e , n e n u m e r o t a l e , a r a t ă l o c a l i t ă ţ i ( V i i ş o a r a ~ A g â r -

b i c i u , T ă u r e n i ş i G h i r i ş ) m e n ţ i o n a t e î n l i t e r a t u r ă , d a r î n c ă n e r e c o n f i r m a l e .

Gorgan Ia Valea Florilor, după cum am p u tu t constata îrt excursiile m ele botanice. Ca o com pletare m ai arăt că în vârful acestui deal am afla t — în p lină floare — frum oase exemplara de Statice tataricq L., p lan tă dea-_ semenea destul de sporadică pentru flo ra României.

In concluzie,) din cele de rftai sus rezu ltă că N. ucranica L. este o p lan tă ra ră , dar nu rarisim ă pentru flora noastră . Cercetările ce vor u rm a, cu siguranţă vor scoale la iveală şi alte s ta ţiun i noi pentru ea, care este

66

o p lan tă re lic tară , ce s ’a p u tu t păstra la noi d in perioada diluvială, când form aţiunile stepice îşi aveau m axim ul de desvoltare, după cum afirm ă şi A l. B o r z a (2). Centrul ,său actual de răspândire este regiunea irano- tu ran iană, a tâ t în domeniul sarm atic (în care G a j e w s k i cuprinde Ucraina, B asarabia, Dobrogea, partea de E st a B alcanilor Bulgariei) *), cât şi în cel aralo-caspiani, arm eno-anatolic (Asia Mică, Caucaz) şi ira ­n ian (Persia) trecând apoi p rin Siberiai sudică de la U rali până la Altai. In celelalte p ă r ţi ale Europei N. ucranica trebue considerată num ai ca o p lan tă adventivá, cu totul accidentală (8). După cât m ’am putut documenta, planta lipseşte cu desăvârşire şi din regiunea m editerană.

De încheere ţin să m ai atrag atenţia asupra unor nepotriviri relative la datele fenologice, strecurate şi perm anentizate în unele din fio rele noastre (6, 7, 12, 17). Annotò N. ucranica la noi e în floare din jum ătatea a doua a lunci Mai şi până la începutul lunei Iulie, nici de cum în August, când, nu num ai că fructele sunti deja de mult m ature, d a r planta întreagă ciste com plet uscată în părţile ei aeriene. Cum trebue să fie la această da tă în regiunile pontic^ propriu zise?

Găsesc necesară această punere la punct, de care trebue să ţină seam ă toţi acei ce vor să recolteze în exemplare caracteristice, pentru co­lecţiile lor, această plantă frum oasă şi rară, cu un cadru ecologic restrâns, care o face să nu fie, cel puţin pen tru regiunile noastre, o plantă del toate zilele,

D IE STANDORTE VON NEPETA UCRANICA L. IN RUMÄNIEN.

(Zusammenfassung).

Nepeta ucranica L. (N, sibirica, M. B i e b.) ist eine reliktäre, seltene Steppen-Pflanze in der Flora Rum äniens, wo’ sie sich noch vori der Diln- vial-Epoclie arhalten konnte, eine Epoche, in der auch bei uns die step- pische Form ationen ein H öchstm ass der Entw icklung erlangten (2). Bis in M itteleuropa konnte , sie n u r zufallisweise eindringen, und dann auch n u r als eine adventive Pflanze. Es scheint daisis diese Pflanze im ganzen M ittelmeergebiet vermisst wird. Nach ih re r heutigen allge­m einen V erbreitung ist sie im irano-turanischen oder „pontiischen“ Gebiet beheim atet. H ier finden w ir .sie im sarmatischen (unter welchem G ä j e w- s k i auch die ganze Ukraine, Bessarabien, D obrudscha und den östlichen Teil des B alkans versteht) wie auch im aralo-kaspischen, armeno-anato- lischen (Klein-Asien und Kaukasus); u nd iranischen (Persien) Domän weit verbreitet. F ern er begegnen w ir sie im südlichen Teil Sibiriens, und zwar vom Ural-Gebirge bis weit über die! Altai Höhen hinaus.

In der botanischen L itera tu r über Rum äniens 'F lora wird Nepeta ucranica L. n u r aus einigen S tandorten mit Sicherheit erwähnt, die vom

Verfasser noch m it ,2 (—3) neuen ergänzt werden. Die nicht genügend genauen

!) D upă H a y e k şi Traciei (Prodrom us Florae peninsulae Balcanicae).

Daten von B r â n d z a (5) und G r e c e s c u (7) über die Standorte in der M oldau un d der W alachei .sind einer Revidierung bedürftig.

Ausser den 2 (—3) neuen Standorten hatte der Verfasser noch Gele­genheit persönlich aus phytosoziologischem S tandpukt, noch 3 schon bekannte W uchsstelle zu verifizieren und zu studieren. Bei dieser Gele­genheit kannte er feststellen dass sich N. ucranica L. am giingstigsten,, in seinem provisorischen „ F e s t u c e t u m-S t i p e t o s u m “ n. subass. en t­w ickeln kann. Weitere E rleuterungen über diese Subassoziation werden in einer anderen Arbeit gegeben. Die schon erw ähnte Gesellschaft ist unter verschiedenen Fazies und Assoziationsfragm enten besonders an den son­nigen Abhängen des Hügellandes der „Câmpia A rdeleană“ (Siebenbürgî- sche Heide) sehr verbreitet.

' Nach den eigenen Beobachtungen des Verfassers h a t in Siebenbürgen N. ucranica L.! ihre Blüteperiode von Mitte Mai bis an fang Juli und nicht wie es einige Verfasser (6, 7, 12, 17) behaupten, in Ju li und August, da zu dieiser Zeit die F rüchte schon längst re if und die ganze P flanze — ausser dem unterirdischen Teile -— vertrocknet sind.

BIBLIOGRAFIE — LITERATUR.

1. B a u m g a r t e n , J, C h r . : Enum erajio stirpium magno Transsilvaniae P rinc ipa­tui. Vindobonae, 1816.

2. B o r z a , A l.: Die Vegetation und F lora Rum äniens; in Guide de la sixième exc.phytogeogr. intlern. (L P. E.) Roumanie, Cluj, 1931.

3. — : Câmpia A rdealului; Bibi. Ateneului Român Nr. 4, Bucureşti, 1936.

4. — : Schaedae ad F loram Romániáé Exsiccatam . Cenţ. VII. Cluj, 1927.5. B r â n d z a , D.: Prodroinul F lorei Române, Bucureşti, 1883.

6. F u s s , M.: F lora T ranssilvaniae excursoria, Cibinii, 1886.7. G r e c e s c u , D.': Conspectul F lorei Române, Bucureşti, , 1898.

8. H e g i, G.: Illustrierte F lo ra von Mittjel-Europa. Bd. V. 4. W ien, 1927. '9. J á v o r k a , S.: F lora H ungarica, Budapest, 1925.

10. P o p, E.: Über die E phedra distachya von T urda und Suat; in Guide de lasixième exc. Phytogeogr. Intern., Roumanie, Cluj, 1931.

11. P r o d a n , I.: F lora Câmpiei Ardelene; in Bui. Acad. de Agrie. 2. Cluj, 1931.

12. — : Flora pen tru determ inarea şi descrierea p lan te lo r ce cresc în R om â­nia, Ed. II-a, vol. 1 (1939) şi vol. II (1942), Cluj.

13. V— : Conspectul Florei Dobrogei; înl Bui. Acad. de înalte Studiij Agr., vo i.'• VIII. Cluj, 1938. ■ ■ ■ ' • . - -

14. S ă v u l e s e u , T r .: Die Vegetation von B essarabien; Bucureşti, 1927.

15.- S c h u r , J. F.: E n u m e r a t i o P l a n t a r u m T r a n s s i l v a n i a e . V i n d o b o n a e , 1868.

36. S i m o n k a i, L.: E num eratio F lorae Transsilvanicae ivasculosae critica; Budapest, 1886. ■ '

17. U n g a r , K„ F lora Siebenbürgens"; Sibiu-H erm annstadl, 1923.

67; \

68

ZUR KENNTNIS DER EICHEN-FORMEN RUMÄNIENS.DATE PRIVIND FORMELE DE STEJAR DIN ROMÂNIA.

Von " -

P . CRETZOIU (Bucureşti).

Die Belege die als Grundlage zu dieser Arbeit dienen, wurden in der W alachei und Ol lenien vom H errn Forstrat M. P e t c u ţ und Verfasser in den Jah ren 1933 bis 1941 gesammelt. Ein Teil der angelegten, Sam m ­lung w urde fü r verschiedene andere 'Arbeiten benutzt (über die Arten der Sect.. Sessiliflorae und Q. pubescens) die teils bereits publiziert oder im D ruck sind. Mit vorliegender Publikation ist nun diese Eichensam mlung (im Besitze der Forstlichen V ersuchsanstalt — I. C. E. F. — , Doubletten davon im H erbarium des/ Botanischen Laboratorium s der Fortslichen F a­ku ltä t und im H erbarium P. C r e t z o i u , B ukarest), rosticis bearbeitet.

E s w erden folgende Arten behandelt: Quercus Fraiiietto, Quercus cerris, Quercus robur, Quercus Dalechampii X Quercus, robur und Quercus pedunculiflora.

Die Gliederung in kleinere Einheiten unterhalb der Art schliesst sich der M onographie von S c h w a r z (1937) an; n u r fü r Quercus cerris — da von S c h w a r z , noch nicht behandelt — w urde die Einteilung von A s c h e , r s o n & G r a e b n e r , als im mer noch die befriedigendste, an ­genommen. L iteraturangaben habe ich n u r dort gegeben, wo die betreffende E inheiten in der M onographie von S c h w a r z oder in A s c h e r s o n u. G r a e b n e r , Synopsis, nicht zu finden sind.

Quercusl F rainetto T e n . var. macrophyllos (K. K o c h ) S c h w z . : f. latiloba ( Be c k ) S c h w z .Distr. Argeş: im W alde Trivalea, an der „la T uhuri“ genannten Stelle. Distr. O lt: ini Walde Seaca-Optâşani.Distr. Ilfov: im W alde Valea Roşie, N. von Oltenia. - :Distr. Gorj: im W alde Hobiţa; Ponoarele-Höhe oberhalb des Ortes

Boroşteni; Pocrina-Höhe," Südl. Abhang. ’ f. cerrioides (B o r z i) S c h w zDistr. Ilfov: im W alde Olteniţa, am Zusam m enfluss des Argeş in

die Donau; im W alde, Negoeşti.Distr. Gorj: Ponoarele-Höhe, oberhalb der' O rtschaft Boroşteni. f. sublobata (B o r z i) S c h w z.Distr. Ilfov: im W alde Podul P ita ru lu i.' var. m inor T e n .f. integriloba B o r z a et G r e t z., în Bui. Grăd. Bot. Cluj-Timişoara,

XXI, 1941, p. 100.Distr. Ilfov: im W alde. Cemic'a, in der Nähe der Eisenbahnstation

Cozieni.Quercus cerris L. var. austriaca (W i 11 d.) L o u d .Die typische Form' dieser Varietät, mit regelmässigen und einfachen

Zähnen: ,Distr. Ilfov: In den W äldern: Tufele-Grecului, Podul Pitarului und

M ăgura. . . . . . .D istr. Gorj : Ponoarele-Höhe.Distr. Dolj: Im W alde Väryoru.

69

f. cycloloba (B o rb .) A s c h , et G r a e b n .Distr. Ilfov: lm W aldo M ăgura und Podul P itarului, f. m acrophylla ( D o r n e r ) A s c h . et G r a e b n .Die Beschreibung dieser Form in A s c h e r s o n und G r a e b n er .

Synops, IV, 1911, p. 463 ist m angelhaft. B lätter verhältnissm ässig sehr

Fig. '1. — Quercus pedunculiflora var. atrichoclados f. typica subf. oblusiloba.

gross, 20— 22 cm lang und bis 11 cm breit; die grösste. Breite der Spreite liegt wenig über die H älfte bis zum oberen D rittel. B lattlappen 7— 9 P aar, grösstenteils m it noch ein Sekundärläppchen versehen. Blattstiel 7— 9 nun lang.

Distr. Gorj: Im W alde Hobiţa. v a r .. pseudocerris B o i s s.

70

Distr. Gorj: Im W alde Hobiţa, an der „Leuca“ genannten Stelle. Q uercus pedunculiïlo ra C. K o c h , var. atrichoclados ( B o r b . et

B o m m . ) S c h wz . f. typica S c h w z . In zwei verbreiteten Unterformen: subf. obtusiloba S c h w z . Blattlappen abgerundet (Fig. 1).D istr. Ufov: in folgende W älder: Brătăşanca, Stăneasca, Olteniţa,

Fundulea, V ărăşti, Tăm ădău, Negoeşti, Valea Roşie, Ciornuleasa-Vârfu und C iornuleasca-Jiana, Ciofliceni und Vlădiceasca bei Ţigăneşti.

Distr. D olj: im W alde Rebegi.subf. goniolobulti ( B o r b . ) S c h w z . — B lattlappen zugespitzt.

Fig. 2. —1 Q uercus robur ssp. pedunculata var. glabra f. vulgaris (links, Exempl. von Seaca-Optăşani) und f. m acrophylla (rechts, Exempl. von Ciolpani).

(I/2 Grössenverhältniss).

Distr. Ilfov: in den W andern Ciofliceni bei 7'igăneşti, Valea Roşie, B rătăşanca, Negoeşti,. Olteniţa, Puturoasa, Vărăşti und Tăm ădău.

f. m axim a G e o r g , et C r e t z . , in Bul. Grăd. Bot. Cluj-Timişoara, XXI, 1941, p. 102.

Distr. Ilfov: im W alde Valea Roşie, Ciornuleasa-Vârfu und Ciornu- leasa-Jiana.

• Q uercus ro b u r L. ,subsp. pedunculata D C . var. glabra (G o d r.) S c h w z . f. vulgaris (DC.) S c h w z . :— Die norm ale, in Nord- und Mittel­europa weitverbreitete Form (Fig. 2, links). , , .

71

DiiStr. I l fo v : im W a ld e C io lp a n i u n d M ă g iira . 'Distr. Buzău: im Tale Drägaica.Distr. Dâmboviţa: im' W alde Scheiu-Vest (Forstrevier Butoiu).Distr. Muscel: im W ade Albutele; Câlceasca und Rădeşti bei; M ihăeşti; .

Furnicoşi.Distr. Argeş: im W alde Trivalea, nicht weit der S tadt Piteşti.Distr. Olt: im W alde Seaca-Optăşani.var. glabra f. macrophijlla ( L a s c h . ) S c h w z. — Blätter grnss, über

15 cm lang (Fig. 2, rechts).Distr. Ilfov: im W alde Ciolpani.Q uercus pseudodalecham pii C r e t z., nov. hybr. = Quercus Dale-

cham pii T ö n . X 'Q uercus robur L.

Fig. 3. — Quercus Dalechampii' X Q. robur. (von Valea Babei bei Fureşti).

AVQ. Dalechampii fructibus longe pedunculatis, a Q. robur foliis pe- tiolatis, differt. (Fig. 3).

Distr. Argeş: im W alde Trivalea, unterhalb von „Poiana Papuceşti“ .• Distr. Muscel: im Tale „Valea Babei“ oberhalb des Dorfes Fureşti.

Die Exem plare von Fureşti haben B lätter m it zugespitzten Lappen und 6— 15 mm langen Blattstielen, wie bei Quercus Dalechampii; die F rüch te sind dagegen lang gestielt (Stiel so lang wie da& Blatt), was au f Q. robur als den zweiten von den Eltern deutet. B lätter unterseits! fast ganz kahl, ebenso auch Blattstiele, Fruchtstiele u n d die jungen Triebe.

Die Belege von Trivalea ,sind leider steril; die B lätter sind ab er sehr charakteristisch und denen von Q. . Dalechampii f . pinnatifida äusserst ähnlich (diese Form w ächst übrigens am selben Fundort) ; die Blattstiele

72

sind aber am selben Zweige sehr verschiedeiT lang, so findet man B lätter mit 0,2 cm langen, aber auch welche m it 1,5 cm langen Blattstielen. Die Basis der Spreite variiert ebenfalls bei : ein und demselben Zweige: gehört bei den kurzgestielten und ausgezogen bei den langgestielten Blätter. Beide Belege haben die Neigung grosse B lätter zu bilden, wa,s uns vermuten lässt, dass sich h ier ein M erkmal von Quercüs robur ssp. pedunculata var. glabra f, m acrophylla wiederspiegelt.

Diese H ybride Eiche m usste ich mit einem neuen Namen belegen. In der L ite ra tu r w ar kein passender zu finden und in den vielen Belegen die ich' in m ehreren Herbarien sah, habe ich sie auch noch nicht ange­troffen. Quercus rosacea B e c h s t . und Q. intermedia B o e n n , beziehen sich eindeutig a u f die Kombination Q. petraea X robur.

CÂTEVA NUMIRI POPULARE DE PLANTE VASCULARE DIN MARAMUREŞ.

De

A . C O M Â N ( V i ş e n l d e j o s ) .

încă de m ult am observat, că denumirile populare M aramureşene se deosebesc m ult de cele din alte părţi, auzite şi cetite în diferite lucrări botanice rom âneşti. Faptul acesta m ’a determ inat să adun, după posibi­litate, ' cât de m ulte numiri neaoş populare. Pot să afirm , că cele mai multe d in num irile câte le a re poporul m aram ureşan — poate peste jum ă­t a t e — sunt încă de mine neadunate. Insă ne ştiind ce ne aduce viitorul, mă grăbesc a publica acelea pe care le am. . ’ :

D upă citirea denum irilor uşor se poate judeca ce sim ţ poetic p ro ­nun ţat a re poporul nostru. De exemplu: Briza media — „lacrimile lui Christos“ , spiculeţul îl găseşte foarte asem ănător cu lacrimile bobate, stoarse de ch inuri din ochii Dlui Christos: Erytlironium „Călugărei“, floa­rea o singură, cu capul plecat, ca al călugărului in chilia sa; Polygonum lapathifolium — „ruşinea fetelor“ , pa ta roşie de pe lam ina frunzei o asea­m ănă cu acel roşu ce scoate sentim entul de ruşine pe fa ţa fetelor; Litmm, extraaxillare — „inu zânelor“, adecă acest in creşte acolo unde fantezia poporului crede că sunt acasă zânele. -

S’au m enţinu t m ulte denum iri latine cum sunt: Viscum — vâsc, Saponaria — săpunele, Caltha — călci, Rosa — ruja, Gentiana — ghim- bere, Verbena -— verbina, M entha —> minta, Plantago — plantagina, Ci­chorium — cicorie, Lactuca — lăptuca,

E su rprinzăto r faptul, că în M aramureş poporul cheam ă Polygonum aviculare — ,;iarba,găinelor“, ch iar aşa cum i-a zis L i n n é * ) . . '

*) R edacţia observă în că 'u rm ătoare le : Primele num iri de p lante din Maramureş, verificate Bolaniceşte, sunt acelea publicate 'în A l. Ţ i p i e a , Poezii poporale din Ma­ram ureş (An. Acad. Rom. 1906 t. XXVIII) şi identificate de A l. B o r z a, pe atunci student. Foarte multei num iri m aram ureşene cuprinde lucrarea A l, B o r z a , F lora grădinilor ţărăneşti rom âne II. (Bui. Grăd. Bot. Cluj, v.* V., 1925, p . ' 49—72), ia r altele sunti pu-

73

Struthiopteris, Nephrodium, A thyrium sp., F e r e ga.Asplénium trichomcmes et viride, P o c i t o c (la Borşa). tìo trychìum lunaria, I a r b a d r a g o s t e i .Scolopendrium vulgare, L i m b a b o u l u i . •P olypodium vulgare, R ă d ă c i n a d u l c e .E quisetum , tu lpine sterile, B a r b a u r s u l u i .Equisetum , tu lpine fructifere, P e r i a u r s u l u i (la. Borşa).

Poporul crede ca aceste jsunt două specii deosebite.Lycopodium clavatum et annotinum , P i e d e c a g ă i n e i (în jurul Sighe-

tului şi Ia Sălişte) ; N e t a t a (în cele trei V işeauă); B u n j e t (în Moisei, Borşa şi Cârlibaba noua).

Unde iarba e foarte deasă tot bunjet se spune.Taxus baccata, T i s a .Picea axcelsa, M o l i d . ■ ■Abies alba, B r a d .P inus uliginosa et montana, D u r z ă u .Pinus cembra, Z â ni b r u şi pin de munte. -T hu ja sp., C h i d r u . 1Juniperus sp., S n e a p e n . ,T ypha latifolia et Schuttlerworthii, S p e t e a z ă .Zea m ays, M ă l a i .Setaria glauca et viridis,, C o s t r e i . -Briza media, L a c r i m i l e l u i G h r i s t o s (la Borşa) ; m ă z ă r i c h e

_ în Moisei).B rom us secalinm , M e g a r a . . .Nardus stricta, P ă r d e p o r c.Triticum spelta, A l a e .H ordeum distichon, O r z o a i e .Eriopliorum sp., F l u t u r a ş (la Moisei).Carex sp., G r ă u ş o r (la Borşa); R o g o z (în alte com une)..Juncus atratus, compressus el tenuis, B r ă d e ţ e l .Juncus ef fusus et conglomeratus, M o c i a r a l u n g ă (la Borşa). Schenoplectus lacvstris. P i p i r i g .Luzula silvatica, H o r ş t i (la B orşa).Veratrum album, S t e r e g o a i e .Colchicum autumnalei B r â n d u ş a d e t o a m n ă ,A llium ursinum , A i u ţ i şi a i u ţ i d e m u n t e .A llium sativum , A i u.A llium schoenoprasum, H o r c e d e .E rythron ium dens canis, C ă l u g ă r ei.Scilla bifolia, M i o r i ţ a şi c u c u r u z e i (în jur de Sighel).Streptopus amplexifolius, B a l e c e (la Borşa).Galanthus nivalis, C l o p o ţ e i a l b i (pe apa Vişeului).Leucojum vernum, L u ş t i.Crocus vernus, B r â n d u ş a .blicate în articolul A l. B o r z a , *De vorbă cu ginerele, lui S fântu Pelru (Pajfria-Clui, a. XIII 1931, Nrul de Crăciun) unde sunt! enum erate p lan tele de leac afla ţe în tr’o ex­cursie botanică pe P ietrosul delà Borşa; făcută de au tor îni tovărăşia unui ţă ran cu ­noscător de buruieni, num it în titlu , A. B -

74

Iris germanica, S t â n j e n i (pe apa Vişeului) ; C o a d a c o c o ş u l u i (la S latina, ambele Apşe şi Biserica albă).

Gladiolus imbricatus, C o c a r d ă u (la Borşa); C o r d ă u (la Moisei). Orchis sp., L i m b a c u c u l u i (la Sălişte).Salix Sp., R e c h i t a.Alnus incana, A r i n a 1 b.Alnus glutinosa, A r i r i n e g r u .Alnus viridis, L i l i a c (pe apa Vişeului).Vlm us sp., M l a d a .Morus alba, P o m n i ţ a r .H um ulus lupulus, H a me i .Viscum album , V à s c.Asarum europaeum, P o t i h n i c.R um ex alpinus, S t e j i e.Polygonum lapathifolium et persicaria, R u ş i n e a f e t e l o r (la Vişeul

de sus) ;Polygonum aviculare, I a r b a g ă i n i l o r .Agrostem m a githago, N e g h i n a . •Lychnis flos cuculi, Co c o ş ei .Silene vulgaris, C e c e r i (la Moiseni).Heliosperma quadrifidum , O c h i u ş e r p e l u i (la Borşa).D ianthus sp., S a m f i u .Saponaria officinalis, S a p u u e 1 e Stellaria m edia, R a c u i n a .Herniaria glabra, I a r b a i t í a r ü n u l u i .Paeonia officinalis, R u j a - b u j e.Caltha sp., C a l c i .Trolliits europaeus, B u l b u c i .Helleborus purpurascens, S p â n z . 'Aquilegia sp., G u p e .Aconituni sp., O m a g .Anem one hepatica, M i o r e l e (în jurul Sighetului).Anem one nemorosa, B r e a h e n a l b .Clematis vitalba, C u r p e n .Ranuncululs ficaria, S ă i a ţ e l e .Chelidonium m ájus, R o s t o p a s c a Sinapis 'sp., R a p i ţ a.Brassica oleracea, C u r e c h i u .Bras dica napus, N a p i .Car dam ine amara, H r e a n de a p a .Cardamine bulbifera, B r a n c a (la Dragomireşli).Cardamine glandulosa, B r e a b e n r o ş u .Sedum' m axim um et roseum, B a r b a 1 u p u 1 u i (la Vişeu). Chryşqsplenium alternifolium, B u l b u c e i (la Moisei).Ribes grossularia, C o a c ă z ă (pe apa Vişeului) ; F I o c o ş e i e (în ju ra i

S ighetului). :Ribes vulgare et alpinum,- P ă i t i n e l e . Muntele Păltiniş din hotarul co­

m unei Borşa a fost’ botezat de popor după paltineii - (adecă Ribes alp inum ) care plantă în regiunea aceasta — în unele locuri — de fap t form ează câte un „păltin iş“ între. Aşa spun Borşenii.

75

Aruncus' silvester et Filipendula ulmaria, B o r ş .Crataegus monoggyna, P ă d u c e l şi M ă c e ş i i . - Rubus idaem , Z m e u r ă .R ubus hirtus, M u r e .Fragaria viridis, C ă p ş u n e .Fragaria moschata et elatior, P o m n i j e .Rosa, R u j a .Ononis hirena, S o s i n a .Lotus corniculatus, S ă r a ă ţ i ş eAstragalus g l y c y phyllos, M ă z ă r i c h e c i o r e a s c ă (la Borşa).Vicia sp., M ă z ă r i c h e .Vicia cracca, T a r ţ e r i ţ a .Geranium macrorrhizum , P r i b o i .Oxalìs acetosella, M a c r i ş i e p u r e s c .L inum catharticúm, I n u ţ de c â m p.L inum extaaxillare, I n u Z â n e l o r .Mercurialis perennis, S p i c u l i e r b i i (la Borşa).Euphorbia sp., L ă p t u c a c â n e a s î ă (la L eord ina).Euphorbia amygdaloides, A r i o r.Buxus sem pervirem , P u s p a n.Acer campestre, C 1 a n i; ţ e (la Leordina).Hypericum perforatum et m aculatum , D r o b ş o r (la Moisei).

. im patiens no li tangere, I a r b a r o ş i e (La Vişeul de sus).Malva sp., R u t a .M y ricopia germanica, P e l i n (la apa Vişeului).Daphne mezereum,, T u r 1 i p t i u (la Vişeul de sus), M a s a 1 a r i, (în alte

comune; pentrucă distruge dinţii din gură).Epilobium sp., D e s f ă c ă t o a r e (la Borşa).Oenothera biennis, P u 1 u m a n (la Petrova).Hedera helix, I e d e r ă .Carum carvi,, T a r h o n (la cele trei Vişeuri) ; P i p e r u ş (la Moisei). Pim pinella saxifraga, R ă d ă c i n a s ă r ă c i e i (la Borşa).Laserpitium archangeUca, Z m l o a i e Borşenii spun, că cine m ănâncă din

această plantă doarm e 24 ore neîntrerupt.Chaerophyllum cicutaria, C u c o t a . Ciobanii din tu lp ina lui fac vara fluer. Vaccinium vitis idaea, M e r i ş o r .Vaccinium' myrtillus, A f i n e .Prim ula vulgaris, A’ g 1 i c i.Syringa vulgaris, M ă l i n .Centaurium umbellatum et pulchellum , P o t r o a c a .Gentiana lutea et punctata, G h i m b e r e de m u n t e r Vinca mirior, B a r b a n o c.Cuscuta sp., T o r c ă ţ e l .S ym p h ytu m officinale, I a r b a l u t a t i n u l u i .S ym p h ytu m cordatum, Z I a c (la Vişeul de sus).Pulm onaria angustifolia et officinalis, Ţ â ţ a o i i (în jurul Sighetului.

A l b ă s t r e l e (la cele trei Vişeuri), S à n g i o r g e 1 (la B orşa). Pulm onaria Filafí'zldana, / T a b a c a . ' s ă l b a t i c ă (la Borşa).. Când se

ciuntă (isprăveşte) tu tunul ciobanilor, această plantă se usca şi se fumează.

76

Verbena officinalis, V e r b i n a .Galeobdolon grandiflora, Z e b r e a (la apa Vişeului).Lam ium album- U r z i c a m o a r t ă .Melittis m elissophyllum , D u m b r a i n i c , D u m b r ă v a n (la Apşa

de jos). . 'Salvia verticillata, I a r b a s o m n u l u i (la apa Vişeului).Salvia glutinosa, C o c e n i c ă p r e ş t i .Majorana hortensis, M a g h e r a n.Origanum vulgare, S o v â r v . Gu această plantă se vopseşte în roşu şi negru. Satureja hortensis, C i m b r u .T hym us sp., C i m b r u de c â m p .M entha sp., M i n t ă .Hyosciam us niger, M a .S 1 a d.Solanum, tuberosum , N a p i (la Borşa) ; P i c i o c i (în alte părţi); H a n

d a b u r c i (la ambele Apşe, şi Biserica a lb ă).Verbascum sp., B e s a c a (la Borşa); O c h i i l b o u l u i . .M elam pyrum sp., S o r a cu f r a t e .Alectorolophus s p , C l o c o t i c i .Plantago sp., P 1 a n t a g i n a.Galium aparine, L i p i t o a r e .Galium verum , S â n z i e n e .Sam bucus nigra, S o c .Viburnum opulus, C ă l i n .Lonicera sp., C a t r i f o i .Sam bucus ebulus, B oz.Cucurbita pepo, H a r b u z .Cucumis sativus, P e p e n i .Campanula sp., C l o p o ţ e i a l b a ş t r i .Scrophularia Scopoli et nodosa, B r a n c a .Phyteum a sp., C ă r b u n a r i .Telekia speciosa, B r u s t u r i g a l b e n i .Bidens sp., T u r i ţ a .Galinsoga pa rv i f ior a, S l ă b ă n o g sau b u s u i o c de c â m p .Anthem is arvensis, R o m o n i ţ ă .Matricaria cham omilla, R o m o n .Achillea sp., C o a d a ş o a r e c i i .C hrysanthem um vulgare, V e t r i c e.

- C hrysanthem um Leucanthem um , T ă t ă i ş i.- Tussilago farfara, P o d b a 1 sau g ă - l b i n e l e. .

PetasitesJ Poporul face deosebire în tre tulpina florală pe care o cheamăC a p t a l a r i şi între frunza pe care o cheam ă B r u s t u r i a l b i . :— Se crede că acestea sunt, două specii, şi că Captalanul nu are frunze, ia r Brusturii nu au flori.

H omogyne alpina, I a r b a o r b a n ţ u l u i (la B orşa). Poporul m untean o foloseşte pentru vindecarea răn ilo r cauzate p rin tăiere.

Carlina acaulis, C i a p a c i o r e a s c ă (la Borşa şi Sălişte).Carduus sp., S c a i s p i n o s .Cirsium sp., S c a i î n p u n g ă t o r {la cele 3 Vişeuri) :Arctium sp., C a p i t a l e i (la Apşa de mijloc). ,Cirsium oleraceum, N i l a c e a .

77

Silybum M arianum, A r m u r a r i u. 'Centaurea sp., J a i (la Apşa de m ijloc). . , ţCichorium Intybus, C i c o r i e . ; ..Aposeris foetida, C r e s t a t e . ^ ' , .Tragopogon orientalis, I a r b a s o a r e 1 u i. rH elianthus annuus, F l o a r e a s o a r e l u i .Tgraxacum officinale, F l o a r e a m ă l a i u l u i (la apa Vişeului), pentru

că atunci când înfloreşte, se seamănă m ălaiul; G ă l b i n e l e g r a s e .

Lactuca sativa, L ă p t. u c a.Cicerbita alpina, N i 1 e c e (la B orşa).

' Hieradium aurantiacum, R u j n i c i .

CONTRIBUŢIE LA FLORA TIMIŞOAREI.D e •

G . B U J O R E A N ( T i m i ş o a r a ) ,

INTRODUCERE.

I s t o r i c . Ţinând seamă de lucrările floristice d in trecut lista spe­ciilor a lă tu ra tă apare ca o nouă contribuţie. Aceasta a tâ t !din punct de vedere al num ărului de specii cât ş i 'm a i ales din punct de vedere al p re­cizării subunităţilor lor.

L ucrările mai de seamă referitoare la această regiune sunt cele ale lui V. B o r b â s (4) şi L. T ő k é ,s (47). R estul lucrărilor, cari privesc în general flora Banatului (18, 22, 35) nu nuri cu greu se pot lua în conside­rare şi aceasta dcar în ce priveşte plantele cosm opolita sau anum ite specii, cari sunt indicate în m od special că ele se află în reg iunea Timişoarei.

N um ărul aproxim ativ al speciilor indicate de acei autori din această regiune este în jur de o m ie şi d sută. Deoarece în lista lor se înşiră şi unele p lante cultivate, num ărul plantelor sălbatice (spontane) se reduce astfel cam la o mie. Aceasta a r fi situaţia generală, ce-ar rezulta după fişierul floristic alcătuit de D-1 Dr. A l. B u i a , la sugestia şi sub în d ru m ă­rile D-lui Profesor A l. B o r z a , în vederea publicării unei flore complete a acestei regiuni.

Acest fişier mi-a fost pus la dispoziţie sp re consultare, pen tru care fap t răm ân foarte recunoscător. E l mi-a servit în m are m ăsură de înd ru ­m ător şi izvor de consultaţie pentru alcătuirea acestei contribuţii. La publicarea lui se va indica şi lite ra tu ra consultată în m od complet.

Bineînţeles s’a ţinu t seamă de contribuţiile Z s á k Z. şi L e n g y e l G.Ca izvor de docum entare literară şi floristică pe; lângă biblioteca şi

herbaru l Institutului Botanic;* m i-a fost de-un preţios a ju to r bogata biblio­tecă şi herbaru l particu lar al D-lui P rofesor A l e x a n d r u B o r z a . Domnia Sa a binevoit a m i le pune la dispoziţie spre consultare în 'o ric e tim p. F ără acest m aterial docum entar lucrarea de fa ţă nici n ’a r fi pu tut

apărea. Acest delicat spirit) de colaborare şi de atenţie, ce secondează în mod arm onios şi necesar orice acţiune de patronare a lucrărilor ştiinţifice, găsesc că este ; n u num ai demn, dar şi-o plăcută datorie de a-1 rem arca cu recunoştinţă* m ai ales în acest timp; de dureros refugiu şi de egoism des- curajant.

î n t i n d e r e a r e g i u n i i c e r c e t a t e în trecui variază după autori. Aşa H e u f f e 1 face enum erarea plantelor din B anat (18), B o r b â s redă flo ra judeţu lu i Timiş (4)} pecând T ő k é s în flora sa (47) se m ăr­gineşte la îm prejurim ea Timişoarei, încadrându-o de urm ătoarele sate, sub­urbii saiţ locuri m ai cunoscute: începând cu Sântandrei g raniţa cadrului studiat trece peste pădurea „Casa Verde“ , apoi pela Giroda, Bistra, Moşniţa, pădurea Moşniţa, Giroc, Chişoda, Freidorf, Săcăiaz, M ehala şi se încheie cu Sântandrei.

Regiunea cercetată de mine cuprinde cadrul oraşului Timişoara şi îm prejurim ea pe-o rază de ju r îm preju r de aproxim ativ 4— 6 km. şi n u ­mai excepţional mai mult cum a r fi comună Viile Gearm ata şi pădurea Bazoş (la1 14 Km de Tim işoara). Din aceste două localităţi nu amintesc de altfel decât num ai câteva plante m ai rare sau cari eventual >s’a r găsi şi la T im işoara. Cadrul restrâns al regiunii mi-a fost impus de altfel dela început de posibilitatea unei excursii botanice de-o jum ătate de zi sau de-o zi, făcută în condiţii de studiu m ulţum itoare. Aşa se face că fără să cunosc dela început îm prejurim ea delim itată de T ő k é s ea se potriveşte perfect cu aceia cercetată de mine. Dè unde rezultă că aceasta a r fi şi cea mai firească extindere pentru ceiace vrem să num im îm prejurim ea T im i­şoarei.

M e t o d a d e l u c r u în cazul de faţă şi în m od excepţional a fost cea preconizată de fitosociologie, cu o m ică abatere doar că eu nu m ’am m ărginit num ai la cercetarea câtorva p ătra te (de obicei 10 pătrate) pentru stabilirea unei asociaţii concrete, ci am luat în considerare pe cât posibil întreg cuprinsul asociaţiei respective. In felul acesta lista floristică devenea aproape com plectă şi uneori ch ia r de 2-ori m ai bogată ca cea depe 10 pătrate. De fap t eu dela început am luat în cerc etare vegetaţia în ansam ­blul ei cantitativ . Specii îni a fară de asociaţiile, în studiu n ’au fost luate în considerare decât întâm plător. Ţ in ân d seama de acest fap t rezultă în prim ul râ n d că lista speciilor de fa ţă nu e rezultatul unui studiu floristic complet, care n ici nu se putea face de altfel în lr’o singură vară (1941), şi în rându l al doilea că au m ai răm as încă atâtea familii, genuri şi specii nestudiate în m od critic, iar o altă serie de specii aflate critice va fi p u ­blicată ulterior.

P rin u rm are lista speciilor, a lă tu ra tă aici, nu este decât rezultatul studiului critic al uneii părţi din flora regiunii. Publicarea acestor specii, destinate în bună p arte alcătuirii asociaţiilor cercetate se daloreşte m aj mult îndem nului Domnului Profesori A l. B o r z a , de a da o prim ă con­tribuţie serioasă la această floră locală. -

S tudiul fitosociologie, în treacăt spus, cuprinde tot felul de asociaţii, pe-o în tindere de aproxim ativ 730 ha, şi este înregistrat în peste 280) de releveuri. L ista speciilor de! aici este a se considera deci şi ca o notă p re­lim inară la „asociaţiile vegetale ale Tim işoarei“.

în lucrarea de fa ţă nu ,se cuprind şi plantele cultivate şi aceasta din două motive. Mai întâi, dacă aş fi cuprins şi soiurile cultivate, atunci lista

79

do fa ţă ajungea cifra de cel pu ţin cinci mii de soiuri, fap t ce-ar fi produs m ai m ult confuzie, în al doilea rân d plantele cultivate au form at şi-aşa obiectul unui studiu separat şi va fi pubicat sub form ă m onografică.

M e t o d a d e p r e z e n t a r e . O rânduirea fam iliilor şi. a genurilor din listă s’a făcut, luând drept călăuză „F lora . . . R om âniei“ din 1939 de I. P r o d a n.

U rm ărind deci lucrările asu p ra regiunii cât şi „F lo ra“ P r o d a n dim preună cu alte lucrări critice locale mai recente dini România, ne p u ­tem convinge uşor nu num ai de contribuţia adusa la flo ra Timişoarei, dar indirect şi de contribuţia adusă la flora României. Subspeciile, varietăţile, subvarietăţile şi formele citate aici pentru p rim a dată pentru flora Ro­m âniei sunt notate în parenteză cu prescurtările urm ătoare: (ssp, v. sv. f. N.) însoţite de N = ’ N outate p en tru flora Rom âniei.

AÎotivid, ce m ’a îndem nat la o precizare cât m ai m are a subun ită ţi­lor speciilor este mai întâi de n a tu ră pur m orfologică şi sistematică — deşi valoarea sistematică a unora e îndoelnică — apoi dei natură fitogeo- grafică şi ecologică.

O pildă grăitoare în această privinţă citez u rm ătoarea : Cercetând bunăoară Medicaga lupulina aici la Tim işoara din punct de vedere al va- riabilităţii ei aflăm toată gam a de variaţii şi forme. Aşa dela varietatea vulgaris cu totul lipsită de peri glanduloşi putem trece uşor spre form e cu puţine glande pe fructe şi-apoi p rin tr’o serie de form e din ce îni ce m ăi bogate în glande,, înghesuitei chiar pe fructe, pe frunze şi pe tulpină, deci până la varietatea tipică glandulosa. Aici la T im işoara faptul acestei va- riabilităţi pare a nu avea nici-o semnificaţie. H e g i . spune însă că geogra- ficeşte varietatea glandulosa se m ărgineşte m ai m ult la regiuni sudice, pecând vulgaris la cele nordice. Cercetând această indicaţie şi la noi aflăm că R ă v ă r u ţ (38) dă din judeţul Iaşi num ai varietatea vulgaris, pecând A n a P a u c ă (34) dă din' regiunea M-ţilor Codru şi M uma num ai varie­tatea glandulosa. Chiar dacă d-lor nu le-ar fi dati o aten ţie deosebită acestor varietăţi şi aşa să le fi scăpat cercetării una din ele, to tuş se pare că varie­tăţile am intite sunt cel puţin m ai frecvente. F ap tu l acesta a r arăta se pare că cele două varietăţi au; şi la noi o semnificaţie geografică şii ecologică. Dacă la T im işoara şi poate şi’n restu l Banatului ele sunt amestecate nu este exclus ca aici să fie ch iar centrul genetic al lor, de vrem e ce specia este un element european vechi, sau aici se suprapun eventual ariile de ră s­pândire a celor două varietăţi sau specii născânde şi unde prin încrucişare dau naştere la tot felul de form e de trecere. în orice caz faptul, că aici am găsit form a cea mai glanduloasă posibilă, cum n ’am întâlnit încă în părţile m ai nordice ale Ţării, pare a ne indica pedeoparte o anum ită legă­tu ră d intre morfologia şi fiziologia acestor varietăţi, ia r pe de altă parte şi-o anum ită preferinţă ecologică şi geografică a lor. Cultura acestei specii a ra tă că în locuri mai calde producţia e m ărită ( H e g i ) .

Ia tă prin urm are cum anum ite stăruinţi de precizare pur m orfolo­gică ne pot procura nu num ai unele satisfacţii în cadru l sistematicei, dar ele ne conduc, dacă nu la unele concluzii de n a tu ră genetică, fitogeogra- fică sau ecologică, atunci cel pu ţin la punerea unor probleme, ce s’ar rezolva m ai târziu pe cale de observaţie sau de experim entare.

80

PTERIDOPHYTA.

SALVINIACEAE.

Salvinia natans (L.) Al l . Pe Bega mai sus de p la ja comunală şi’n alte bălţi lin iştite şi scutite.

EQUISETACEAE. •

E quisetum arvense L. f. nem orosum A. B r , în fânaţ la „Casa Verde“ , f. agreste K l i n g e . Pe m alul Begei deasupra plajei comunale, în

asociaţia de Agropyron reperis.

ANGIOSPERMAE. /

S PAR GA N1A CEA E .

Sparganium erectum L. sisp. neglectum (B.) S c h . et T h . X ssp. pohjedrtím (A. et Gr.) S c h . et T h . P rin bălţi lângă fabrica Turul ş. a.

POTAMOGETONACEAE.

Potam ogeton nodosus P o i r. (P . fluitans R o t h . ) Pe Bega la plaja com unală şi spre Hodoş.

P. acutifolius L i n k . f. minor ( F i e b . ) (f. N!). în Bega m ai sus de plajă. .

ALISMAŢACEAE.

Alism a Plantago a u c t. ssp. graminifolium E h r h . var. terrestre G l ü c k . în loc inundabil la „R onaţ“ .

var. typ icum ( Beck . ) H e g i. P rin bălţi în com. Viile Gearmata.

GRAMINEAE. - :

Sorghum halepense (L.) P e r s . Pe calea fe ra tă în gara „Elena“ . Alopecurus aequalis S o b o l var. radicans P. J u n g e , (v. N.). în

fânaţ um ed, loc inundabil la fabrica „T uru l“ şi! la „R onaţ“ .A. pratensis L. ssp. eu-pratensis A. u. G. var. brachyglossus. P e t e r m

(v. N.). La arena „Electrica“ . în fânaţ pe sol argilo-nisipos.Festuca arundinacea S e h r e b . vari. strictior H a c k. (v. N.). La

„M eliala“ în fânaţ.var. decolorans (M. et K.) A. u. N.). La arena „E lectrica“ în fânaţ. var. orientalis K e r n . în fânaţe din oraş. var. mediterranea H a c k . La „Elisabetin“ în păşune.F. gigantea (L.) Vi l i . ' var. nemoralis A s c h. în pădure la „Casa

Verde“ . :F. pm tensis H u d s . var. faşciculata S o n d e r , (v. N.). în păşune de

vite la „E lisabetin“.var. pseudolotiacea (F r.) H a c k. (v. S.). în păşune de oi din com.

Viile „G earm ata“ .var. colorata W a i s b , în fân a ţ la „Casa Verde“ . •> var. typ ica H a c k . în păşune la „Mehala“.

81

F. sutcata ( Ha c k . ) B e c k . var. typica H a c k . svar. rupicola H e u f f. în fânaţ Ia „Elisnbetin“ .

f. hirsuta ( Ha c k . ) în fänat, com. Chişoda.Festiiloìium ascendens A u. G, (Festuca pratensis < Lolium perenne)

f. paniculatum S o n d e r (f. N.). în pârloagă spre Girocïa.F. a. (Fest, prat > Lol. per.). în păşune de vite, com. Viile Gearm ata. Setaria ambigua Gui s s . var m aior B u j o r e a n nova var. Caules

ad 120 (150) cm alti, erecti, saepe basi vel superius ram osi (f. rantiflora). Lam ina foliorum ad 15 (20) m m lata et ad 25 cm longa. Spica, ad 10 (14) cm longa, internodiis verticillorum ad 1 cm longis, ram ulis lateralibus ad 1,5 (2) cm longis. Setae paucae, spiculis equilongae vel saepius duplo-

- triplo longiores (ad 6 m m ), virides (f. typica) vel roseae et pro parte glumis roseis (f. Schultheissii). ’

In cultis et ruderatis oppidi Timişoara.Í Tulpina verticală, dreaptă, înaltă până la 120 (150) cm, ram ificată

dela. bază sau cu ram ificaţii dela nodurile tulpinale (f. ramiflora). La­m ina frunzelor lată până la 15 (20) mm şi lungă p ân ă la 25 cm. Spicelo lungi până la 10 (14) cm, desirate, cu d istanţa d in tre verticile până la 1 cm şi cu răm urelele laterale lungi până la 1,5 (2) cm. Sete puţine, egal de lungi cu spiculeţele sau m ai adesea de 2— 3-ori m ai lungi (— 6 mm; ca spiculeţele, verzi (f. typica) sau roze şi cu glume roze (f. Schultheissii).

în locuri cultivate şi ruderale diri Timişoara.D e s c r i e r î a f o r m e i t i p i c e de S. am bigua G u s s , după

A s c h. u. G r ă b n . , H e g i şi H a y e k : asem ănătoare cu S. verticillata (L.) P. B. Deosebirea e că micii spinişori (ţepile) depe .sete sunt! îndreptaţi înainte (în sus). Tulpina până la 60 cm înaltă, dreaptă, verticală sau as­cendentă. Frunzele de 5— 15 m m late. Spicele îngust cilindrice şi deobicei la bază cu verticile deşirate '(distanţate). Setele egal de lungi cu spicu­leţele sau num ai deabea m ai lungi.

O b s e r v a ţ i e . Setaria am bigua var. maior se aseam ănă m ult cu S. verticillata var. robusta (A. B r.) V o i Im ,, având cam aceleaşi dim en­siuni la tulpină, frunză, jspic ş. a. Deosebirea principală şi uşor observa-/ bilă dela distanţă, când ele se află alături, este că la! p rim a specie spicul e deşirat pe toată lungimea lui, fiind alcătuit din verticile evidente, pe- când la a doua spicul e m ai compact. îndrep tă ţirea creierii acestei varie­tăţi de S. a. maior nu se bazează atâta pe portu l excepţional de m are fa ţă de cel tipic descris, fap t ce-ar îndreptăţi doar o em endaţie sau creiarea unei form e ecologice, cât mai ales pe spicul drept, deşirat şi pe setele şi răm urelele laterale ale spicului deosebit de lungi.

în Tim işoara si’au aflat în Ioc cultivat şi pe sol aifânat am bele specii şi varietăţi îm preună: S. a. m aior cu S. v. robusta.

S. verticillata (L.) P. B. var. breviseta G o d r. în asociaţii ierboase slab încheiate şi sorite, gara „E lena“ ş. a.

f. colorata A. B r. (f. N.). în locuri v irane inerba te ş. a. ; ~ ~var. robusta (A. B r.) V o l l m . în locuri cultivate, ruderale şi mai

ales pe sol afânat şi gunoit.’ S. viridis (L.) P. B. Pretutindeni prin păşune, locuri virane, asociaţii

descheiate ş. a.

82 s

var. reclinata (Vi l i . ) V o l k . Comuna în pajiştele cosite din oraş îm preună cu •

f. W einm annii H e u f f . destul de frecventă.var. maior (G a u d.) P o s ’p. . (v. N .). Mai rară, p rin locuri cultivate

şi pe sol a fân a t şi gunoit. - ,f. ram iflora D. N. C h r i s t (f. N.). în loc uscat şi afânat din

grădina ca tedrale i ortodoxe.f. nodiflora S a c c. (f, N.). în loc afânat din grădina catedralei

ortodoxe. Observaţie: Până acum a această formă e citată num ai din nisi­purile d in Veneţia (Vezi H e g i şi A s c h e r s o n und G r ä b n e r ) .

D igitarla sanguinalis (L.) S c o p . f. decomposita B u i a . în locuri virane pe sol afânăt.

D. ciliaris ( Re t z . ) K o el . var. intercedens B e c k . f. repens A. u. G. (f. N .). în loc golaş şi sorit lângă catedrala ortodoxă. ,

Panicum crus-galli L. în locurii golaşe, afânate ş, a. var. brepisetum D ő l i .var. echinatum (W i 11 d.) B o i s s . (v. N.). La „R onaţ“ .var. longisetum D ő l i . în locuri umede.var. subm uticum G o s s , et G e r m . "(v. N.). în locuri golaşe.Leersia oryzoides (L.) S w. Pretutindeni pe m arginea asociaţiei de

Phragmites com m unis. 1„f.“ inclusa W i e s b . (f. N.). Pe m alul Begei, în partea inundabilă, „ f .“ patens W i e s b. (f. N .). P e Bega, în apă perm anentă. I Baldingera arundinacea (L.) D u m. f. colorata F l . W e t t . (f. N.).

Pe m alul Begei sp re Freidorf.P hleum pratense L. sisp. Bertolonii (DC). A: u. G. în păşune la

„Ronaţ“ .Agrostis canina L. var. genuina G o d r . et Gr . În tr’o poiana din

Parcul Regal dela „Casa Verde“ . ' : !A. alba L. f- stolonifera S m. (f. N.). în păşune um edă la „M ehala“. A. capillaris L e e r s . var. genuina S c h u r . (A. tenuis S i b t h ) . în

loc v iran din gara „Elena“ .f. pallescens J u n g e (f. N.). în fânaţ la Şc. de Agricultură din Lugoj. Calamagrostis epigeios (L.) R o t b. f. genuina P. J u n g e , (f. N .).

în fân a ţ spre Giroda. .issp. Reichenbachiana G r e c . în poiana unei' păduri- de salcâm la

Freidorf. ' .var. interm edia G r e c . în pârloagă aproape de „Casa Verde“. Holcus lanatus L. var. albo-virens R c h b . în loc viran din gara

„Elena“ .var. coloratus R c h b . în fânaţ cu expoziţie vestică aproape de plaja

comunală.D escham psia caespitosa P. B. var. altissima A s c h . în pădurea din

Parcul Regal dela „Casa Verde“ .T risetum flavescens (L.) P. B e a u v . var. glabratum A s c h . svar. lu ­

tescens ( R c h b . ) A s c h . (v. sv. N.) în fân a ţ la „E lisabetin“ .Avena' sativa L. var. mutica A 1 e f. P rin săm ănături şi locuri virane, var. subunifloTa (Tr.) T h e l l . (v. N.). Pe m alul Begei în partea de

Sud a oraşului.

83

v Arrhenatherum elatius (L.) P r e s i , var. glaucum B e c k . (v. N) . în fânaţ şi păşune lai „M ehala“.

var. piliferum B e c k . (v. N.). în fânaţ jilav aproape de „ Ca;saV erde:‘. Cynodon Dactylon [L.) P e r s . f. glabratus V o l l m . (f. N.). Pretu-

tinideni prin păşune, fânaţe, locuri virane, m argine de d rum ş. a. E m ult m ai-răspândită decât form a tip ică păroasă.

Phragmites communis T r i n. f. flavescens G u s t . Pe lângă şoseaua Arad ş. a.

Catabrosa aquatica (L.) B e a u v . în loc inundabil la „Mehala“ .Poa annua L. var. picta B e c k . Pretutindeni pe m arginea d rum u­

rilor.P. bulbosa L. f. vivìpara K o e l e r . înj asociaţii descheiate, pe m ai­

dane ş. a.. I P. trivialis L. var. stricta D ő l i . în fânaţ jilav la arena „Electrica“ .

P. palustris L. var. glabra ( Döl l . ) A s c h . în pârloagă um edă pe m alul Begei aproape de plajă.

var. m uralis A s c h . (v. N.). în ,săpătură la „M ehala“. .Glyceria fluitans (L.) R. B r . (Fl. Rom. exsicc. Nr. 2157). în bălţi

aproape de fabrica Turul. 'P ucdnellia distans (J a c q.) P a r i . ssp. limosa ( S c h u r ) J a v . în

păşune la „M ehala“, la aeroport ş. a.ssp. pseudobulbosa N y á r . în păşune de oi la loc uscat la „M ehala“ . ssp. transsilvanica (S c h u r) S o ó . în fân a ţ um ed la aeroport.Brom us arvensis L. ssp. eu-arvensis A. u. G.var. hyalinus ( S c h u r ) A. u. G. în fânaţ aproape de plajă, la „Eli-

sabetin“ ş. a.var. laxus A. u. G. în pârloagă lângă plajă.var. violaceus A. u. G. (v. N.). îii fânaţ lângă arena „Electrica“ .Br. erectus H u d s. ssp. eu-erectiis A. u. G. în fân a ţ la „M ehala1'.

(FI. Rom. exs., Nr. 2161).Br. hordeaceus L. var. Bujoreani B o r z a et B u i a . nov. var.. (Fi.

. Rom. exs. Nr. 2163). în Bui. Grăd. Bot. Cluj. XXI (1941) p. 95' 1941. în loc v iran şi golaş

Br. japonicus T h u n b g . var. velutinus {N. et B.) A. u. G. în fânaţ la „M ehala“ , la- aeroport ş. a.

Br. ramosus, H u d s. (FI. Rom. exs. Nr. 2164 b.). In pădure deasă la „Casa Verde“ .

Br. secalinus L. ssp. Billotii (F. Sch . ) Â. u. G. în fânaţ, păşune de . oi, holdă de orz ş. a. La „M ehala“ , la colonia „Radio“ , corn. Viile Gear- m ata ş. a.

ssp. typicus A. u. G. var. glabratus A. u. G. svar. subm uticus R c h b. în loc viran lângă Politehnică îm preună cu urm ătoarea:

f„ lasiophyllus B e c k . (f. N.). . , • . -Br: sterilis L. var. oligostachyus A. u. G. (v. N .). - în pârloagă, locuri

virane ş. a.Brachypodium silvdticum (H u d s.) R. et S c h . f. dum osum B e c k . -

în pădure la „Casa Verde“.Lolium perenne L. v ar . longiglume G r.- (v. N.). în loc v iran din

gara „E lena“ .

var. tenue (L.) S m. în fânaţ la „Elisabetin“ .L. m ultiflorum L a m. var. longiaristatuni A. u. G. (v. N.). în fânaţ

jilav şi um brit pe malul Begei.Agropyron repens (L.) B e a u v.: var; vulgare ( Dö l l . ) V o l k . Prin

fânaţe şi păşun i umede. -var. aristatum (Döl l . ) V o l k . în fânaţ la aeroport, f. dum etorum (H o f f m.) R c h b . în fânaţ um ed către „Ronaţ“ . var. Vaillantianum S c h r e b . înl fânaţ la arena „Electrica“ . H ordeum hystrix R o t h . f. hirtellum D e g. Pe m arginea drum ului,

în loc v iran la „Ronaţ“ . 'Ii. m urinum L. ssp. eu-m urînum B r i q. f. interm edium B e c k . în

locuri virane.B eckm annia erucaeformis (L.) H o s t. în loc apătos/ Ia „M ehala“

form ează asociaţie întinsă , i -

CYPERACEAE.

Scirpus m aritimus L. var. compactus (H o f f m.) G. M e y e r . în locuri apătoase la „M ehala“ ş. a

var. laxiflorus A. u. G. P rin bălţi peste tot.Eleocharis acicularis (L.) R. B r. în loc inundabil la „Elisabetin“ . Carex distans L. X fu lva G o o d . în fânaţ la „E lisabetin“. 'C: divulsa S t o c k e s . în pădure şi’r. poeni la „Casa Verde“.C. m uricata L. var. rem ota F r . S c h , ' î n păşune la „Mehala“ .

LEMNACEAE.

W olf fia arrliiza (L.) W i m m . în tr ’o baltă la colonia „Radio“ .

COMMELINACEAE. ,

Commelina coelestis W i 11 d. Advciitivă pe m alui Begei. /

IUNCACEAE.

luncus atratus K r o c k . în loc inundabil sau băltos. la „Ronaţ“ şi „M ehala“ .

I. bufonius L. var. scoparius A. u. G. (v. N.). în fân aţ umed lângă fabrica „T u ru l“ .

LILIACEAE.

A llium oleraceum L. var. complanatum F r i e s . în pădurea Moşniţa, la loc um brit pu ţin umed.

A. scorodoprasum L. var. ananthum B e c k . în păşune şi fânaţ la „E lisabetin“ ;

var. arenarium R c h b . în fânaţ la aeroport.

SALICACEAE. '

Salix triandra ‘L. var. discolor K o c h . f. .semperflorens H o s t . (f. N.). Pe m alul Begei mai sus de p laja comunală.

85

S. viminalis L. var. splendens (T u r e z.) A n d e r s , (v. N.). Pe Bega lângă plaja com unală.

POLYGONACEÄE.

R um ex acetosella L. f. m ultifidus (L.) L a m . P retutindeni pe m ar­gini de drum , în fânaţe uscate ş. a.

R. obtusi fo l iu s L. ssp. agrestis (F r.) D a n s e r. în fânaţ pe m alul Begei. .

ssp. transiens (S i m k . ) R e c h. în loc inundabil la „R onaţ“. Polygonum amphibiiim L. var. aquaticum L e y s s . în ape perm a­

nente şi stătătoare la „Elisabelin“ .var. decumbens K l e t t. Pe m arginea aceloraş ape. var. terrestre L e y s s . în locuri umede şi inundabile.P. aviculare L. Pretutindeni în asociaţii de pripas, locuri golaşe,

m argini de drum , locuri v irane ş. a.var. coridensatum B e c k . Localizată m ai m u lt.p e m arginea d rum u­

rilor şi-a cărărilor, în locuri m ai puţin călcate ş. a. 1var. interruptum B e c k . în locurile cele m ai bătătorite, mai calde

şi m ai golaşe. /var. erectum R o t h . P rin pârloage, locuri v irane ş. a. f. patens P e t e r m . (f. 'N.). La loc înerbat din grădina catedralei

ortodoxe ş. a.var. procumbens G i I ii b. în locuri golaşe, puţin sorite şi afânate. var. laxum (L e d .). în locuri virane şi golaşe.

CHENOPODIACEAE.

Chenopodium ambrosioides L. în loc golaş şl sem isarat la „R onaţ“ . Ch. album L. ţssp. album L. în locuri v irane şi golaşe, în asociaţii1 de

pripas descheiate, în săm ănături ş. a.Evită concurenţa cu asociaţiile încheiate şi locurile tari - şi preferă

solurile afânate şi sorite.var. candicans L a m. în locuri virane.ssp . pseudopulifolium J. B. S c h o l z . în locuri! virane.,ssp. stria tum K r a s . în locuri golaşe şi de obicei gunoite. Camphorosma ovata W. K. în fânaţ la aeroport, p e sol golaş semi­

sarat.

AM ARANTI IACEAE.

Am aranthus adscendens L o i s . ' î n locuri virane sau cultivate, în aso­ciaţii de pripas ş. a.

f. e r e c tu s F r o e l. (f. N.). Pe sol afânat.f. purpureus (M o q u .) (f. hí.). Pe sol gunoit şi ' afânat la „B alta

Verde“, la „H orticultura O raşului“ , ş. a.f . m icrophyllus G. B e c k . (f. N.). Pe loc gunoit la „H orticultura

O raşului“ .A. albus L. în locuri virane, pe calea fe ra tă la „M ehala“ ş. a.A. deflexus L.-f.- prostratus, T h e i l . P lan ta 'in p lin curs de răspân-

(lire în Banaţ. în locuri cultivate, golaşe, pe cărări ş. a, )

86

f. rufe&cens (G o d r .) T h e i l . (f N.). în loc golaş bine însorit din gara „E lena“. *

CARYOPHYLLAGEAE.

Silene cucupalus W, i b e 1. ssp. Bosniaca ( B e c k.) H a n d.-M a z. în fân a ţ Ia arena „Electrica“ .

Gypsophila muralis L . f. capillaris F i c k , et S c h. în asociaţii de pripas, locuri golaşei ş. a.

Vaccaria pyramidata M e d. var. typica B e c k . f. nobilis A. S c h w . (f. N .). (Fl. Rom. exs. Nr. 2208). P rin isămănături,; locuri golaşe şi afânate.

Mcitachium aquaticum (L.) F r i e s , var. glabrum (Piet.) G ü r k . (v. N .). în şum uz (fânaţ apătos) la fabrica „T uru l“ .

NYMPHAEACEAE.

N uphar luteum (L.): S i m b t h. var. puberulum S c h. f. Schliere m e ( H a r z . ) S c h . (v. f. N.). în ape stătătoare şi perm anente, la „Colonia M uncitorilor“ .

c e r a t o p h y l l a c e a e ;

Ceratophyllum submersum* L. var. typicum B e c k . (v. N.). în apă stă tă toare şi perm anentă la „Balta Verde“. E ra ră în regiune, pecând C. dem ersum e comună.

. RANUNCULACEAE.

'Ranunculus aquatilis. (L.) ssp. heterophyllus (W eb .) N e i l r . (ssp. N.). în loo inundabil la „R onaţ“ .

/?. lateriflorus D C. în bălţi cu apă mică sau loc inundabil, la „Me­hala“ şi „R onaţ“ .

R. sardous G r. var. hiïsu tus-C u r t. Prin fânaţe şi păşune. .var. levis G e l a k . în păşune um edă la „M ehala“ . -R. ficaria L. vâr. calthaefolius ( Rc h b . ) Bl . N. S c h. Prin poeni de

pădure, grădini, pe malul Begei, Ia loc puţin însorit.R. repens L. var. erectus D C. în locuri inerbate puţin umede din oraş.Thalic trum gatioides N e s t l . în pârloagă lângă „Casa Verde“ .

PAPAVERACEAE.

Papaver dubium L. var. albiflorum B o i s s . în fân aţ la „Colonia Radio“ . .

Fum aria parviflora L a m . în săpătură la un loc cu F. Vaillantì L o i s , din grad. „H orticultura oraşului“ .

: .' r CRUCIFERAE.

Calepino irregularis ( As s o.) T h e i l . (Fl. Rom. exs. Nr. 2216b.)P r in fânaţe, în parcul „Scudier“, arena „Electrica“ ş. a. '

Neslia paniculata (L.) D e si v. în săpătură, p rin săm ănături ş. a.Eruca vesicaria (L.) C a v , em. T h ei l . ssp. ţaţivalviş Ţ h e l l . var,

Cappadocica (R.) T h e l l . (ssp. v. N.). A dventivá■ pe marginea) Străzii din B-d Regele Mihai. ■ ■

Roripa silvestris (L.) B e s :s. var. siliculosa N e i 1 r. (v. N .). în p ă ­şune la „M ehala“.

Capisella bursa pastoris (L.) Me d . var. apetala O p iz . î n pârloagă aproape de „Casa Verde“ . i;

var. integrifolia D C . Pe m arginea drum ului lângă arena „E lec trica '.Draba nemorosa L. în asociaţii puţin descheiate.

CRASSULACEAE. .

Sedum m axim um (L.) K r o c k . P rin poeni de pădure la „Casa Verde“ ş. a.

, ROSACEAE.

Potentilla supina L. var. egibbosa T h . W o l f . f. discissa B e c k ,(f. N.). îp loc inundabil, umed, pe malul Begei, la „R onaţ“ ş. a. ;

LEGUMINOSAE.

Medicago, sativa Ll ssp . v a r i a M a r t . f. lilac^a H y . (f. N.). Jn p ă­şune de vite, corri. Viilei Gearmata.

M. falcata L. var. typica P o s p . în fânaţ la „M ehala“.var. diffusa S c h u r , svar. minor G a u d. La „M ehala“, în fânaţ

uscat, pe, m argine de drum ş. a.M. lupulina L. var. vulgaris K o c h . f. stipularis ( W a l l r . ) U r b .

P rin păşuni, asociaţii de pripas,, locuri golaşe ş. a.var. glandulosa M e r t . et K o c h , f. prostrata R o b. K e l l e r , (f.

N.). în. locuri golaşe şi m ai ales nisipoase ş. a.Trifo lium hybridum L. var. fistulosum A n d r é . în locuri v irane ş. a.Tr. campestre S e h r eb . var. május ( K o c h ) G r. în locuri virane,

-asociaţii de pripas ş. a.Tr. predeuse L. var. spontaneum W i 11 k. svar. genuinum R o u y . f.

albiflorum P l u s k. (f. N .). în fânaţ la arena „E lectrica“.Tr. Molinerii B a l b . f. roseum R o u y . (f. N.). în lânaţ lângă p la ja

com unală.Tr. dubium S i b t h. P rin păşune şi fânaţe, pretutindeni în locuri

puţin jilave, la „M ehala“, „Elisabetin“ ş. a.Tr. arvense L. var. typicumi B e ck. svar. agrestinum (J o r d.) A, et

G. în pârloagă la „M ehala“ ş. a,.Tr. striatum L. var. genuinum L a n g e f. strictum D r . (v. f. N.). în

păşune de o i la „M ehala“, -V Tr. ornfthopodioides (L.) S m. în, păşune de oi la „M ehala“ . D upă

„F lo ra . . . “ P r o d a n , p lan ta e citată num ai din jud. Arad.Tr. repens L. f. genuinum A. et G. în păşune de oi la „M ehala“ .Tr. rubens L. var. genuinum P o s p . (v. N.). în poainä de pădure la,

„Casa Verde“. ' ,T r. m edium L. ssp. flexuosum pT.) A. et. G. var. typicum A. et G.

svar. angustifolium A. e i G. (ssp. y. sv. N.). în poiană um edă.şi um brită din pădurea Bazoş. *•

D orycnium herbàcéum , V i 1:1. în asociaţii- descheiate.Lotus corniculatus L. ssp. eu-corniculatus A. et. G var, arvensis

(P e r s .) . S e r . f. variegatus A. et G. (v. f. N.). 'în ' fânaţ lângă „Liceul Industria l“.

f. genuinus P o s p . (f. N.). în fân aţ la „M ehala“ .Astragalus cicer L. v a r . angustifolius C e l a k. (v. N.). în fânaţ

lângă „Liceul Industrial“ . 1Vicia lathyroides L. var. Olbiensis (R. et S c h.) R o u y. în păşune

Ia „M ehala“ . : •V. cracca L. slsp. vulgaris G a n d . var. linearis (P e t .) . în fânaţ

com. Viile G earm ata. -L a thyrus niger (L.) B e r n h. var. typicus A. et G. f. latifolius R o u y.

în pârloagă lângă „Casa Verde“.I/. pratensis L. var. genuinus D u c . (v. N.). în fân a ţ com. Viile

Gearmata.

G E II A X IA CEAE.

Geranium dissectum I u s 1. în locuri inerbate, la „Câmpul T ârgu­lui“ ş. a.

var. villosum T e r r. (v. N.). î n fânaţ la „M ehala“ ş. a. Această va­rietate e m ai răspând ită ca cea tipică.

G. phaeum L. La „Casa Verde“ , prin poeni.Erodium cicutarium ' (L.) L ’ H e r i t sisp. eu-cicutcirium B r i q. var.

pim pinellifolium (C av .) S m . svar. brachypetalum S c h u r , f. chaerO- phyllum ( Cav. ) D,C. (f. N.). în fânaţu l din parcul „Crucea Albă“ j

E. ciconium (L.) L ’ H e r i t . Pe m alul Begei. în loc uscat şi sorit.

OXALIDACEAE.

Oxalis corniculata L. var. genuina R. et F: f. atropurpurea V a n , H o u t t e (f. N.). în grădina staţiunii meteorologice din Str. Vulcan 12 ş. a.

O. stricta L. f. diffusa (B o en .). în pârloagă aproape de „Casa Verde“

ZYGOPHYLLACEAE.

Tribulus terrester L. în loc viran! din gara „E lena“ ş. a.

\ . RUTACEAE,

D ictam nus albus L. în fânaţ lângă calea ferată dela „Casa Verde“ /

SIMARUBACEAE.

Ailanthus glandulosa D e s f . Sălbătăcit prin grădini,, pe margini de drum ş. a.

- EUPHORBIACEAE.

Euphorbia virgata W. K. \a r . angustissima S c h u r , în1 păşunea sa ­tului Viile Gearm ata.

E. salicifelia H o s t în păşune la ,Mehala“

CE LA STB A CE A E.

E vonym us verrucosa S c o p . în pădurea „Casa Verde“ .

RHAMNACEAE.

Frangala al rat s M i l l . f. oppositifolia S ă v u l . et R a y s s. Pe m ar­ginea pădurii „Casa Verde“ .

V1TACEAE.

Parthenocissus quinquefolia (L.) ' Pl . em. R e h d. Adventivá pe m ar­ginea pădurii la „Casa Verde“ .

MALVACEAE.li

Malva silvestris L. var, hispidula B e c k . E singura varietate răspân ­dită pretu tindeni în locuri virane, asociaţii de pripas ş. a.

M. ţieglecta W a l l r. var. typica B e ck. în g răd ina la restauran tu l Carlton. .

Althaea officinalis L. var. m icrantha ( W i e s b . ) B e c k . P rin şanţuri- . locuri v irane ş. a.

Hibiscus trionum L var. tem atus (Cav. ) DC. svar. longilobus B o r b . f. p rostra tu s B u j o r e a n . f. nova. P lanta m ulto ramosa et p ros­trata. In ruderatis, ad „Catedrala Ortodoxă“ etc.

Descrierea f. prostratus,- p lan tă foarte ram ificată şi cu ram urile cu totul lipite de pământ. în locuri golaşe din grădina catedralei ortodoxe ş. a.

GUTTIFERAE. -

H ypericum perforatum L. var. vulgare N e i l r. f. ellipticum D u r . ct P i t t . (f. N.). în păd. „Casa Verde“.

var. angustifolium D C. în fârtaţ com. Chişoda.

- THYMELAEACEAE. -

Thym elaea passerima (L.) Cosi s . în pârloagă la „Ronaţ“ ş. a.

LYTHRACEAE.

L yth ru m salìcaria L. var: tom entosum (DC.) K o h n e svar. gracile (DC.) K ö h n e. P e m alul Begei spre Fabr. de Zahăr.

ELATINACEAE. '

- Elatine alsinastrum L. f. terrestris S e u b e r t . în loc inundabil din tim pul prim ăverii, la „R onaţ“ . - /

f. aquatica S e u b. (f. N.). în baltă la „E lisabetin“ şi tot aici -f. subm ersa G l ü c k , (f. N.). , . = :E. ampylosperma S e u b . f, hungarica ( M o e s z ) M a r g . în loc in u n ­

dabil din prim ăvară Ia „R onaţ“ îm preună cu E. als. f. terrestris.E. ambigua W i g h t. f. M andra M a r g . în fân a ţ um ed la „Elisabe-

ţin“ îm j)reună cu E- als. f. t'èrrestris,

90

_ Existenfa acestei plante în Ţ ară e îndoelnică . după „Flora .". . “ P r o d a n (1939).

. OENOTHERACEAE.

Epilobium 'hirsutum L. vat. villosum H a u s k n . în fânaţ umed (şuinuz) Ia „Bugeac“ aproape de( plajă.

Circaea Lutctiana L. ’f. carneostyla L e v i . (f. N.). în pădurea „Casa Verde“. .

f. um brosa L e v i . f. albiflora L e v i . (f. f. N.). în pădurea Bazo1);.

' UMBELLIFERAE.

Carum carvi L. Prin fânaţe.Pim pinella saxifraga L. ssp. eu-saxifraga T h e i l . var. ovata S p r.

svar. neglecta K. M a l y. (sv. N.). în grădina catedralei ortodoxe ş. a.Oenanthe silaifolia B i e b . var. media (G r i s.) B e c k. în fânat umed

corn. Viile G earm ata ş. a.P eucedanum alsaticum L. var. typicum B e c k . ţ, genuinum E r d a

în fân a ţ la „Casa Verde“, pa m alul Begei ş. a. .B upleurum tenuissim um L. ssp. eu-tenuissimum H. W o l. var sali­

num F r . f. longibracteatum H. W o l f f . (v. f. N.). în fân a ţ la „Ronaţ“ .Leiser trilobum (L.) B o r k h. în pădurea „Casa Verde“ .Conium m aculatum L. f. arom aticum F o u c . et R o t . (Fl. Rom. exs.

Nr. 2257). în locuri virane şi gunoite.Bìfora radians M. B. P rin .săm ănături ş. a.Daucus Carota L. ssp. Carota (L.) T h e 11. var. typicus P o s p . f.

genuinus P o s p . E foarte răspând ită p rin pârloage, pe calea ferată, înasociaţii descheiate şi de p ripas ş; a.

BORRA G1NACEAE.

M yosotis scorpiòide» L. ssp. palustris (L.) H e r r n , var. strigulosa ( R c h b . ) M e r t . f. laxiflora R c h b (f. N.). în asociaţie de Glyceria m a­xim a pe Bega,.

S ym p h y tu m officinale L. var. purpureum P e r s . (v. N .). în fânaţ um ed Ia arena „Electrica“ .

VERBENACEAE. ■ ' .

V e r b e n a officinalis L. f. m aior B u j o r e a n f. nova. -- Caulis erectus hasi ram ösus ad 100 cm altus, folia maiora, flores

num erosae ad 100. In hum idis et um brosis.T ulp ina dreaptă şi perpendiculară, ram ificată dela bază, înaltă până

la 100 cm, frunze mail late ca la form a tipică, flori m ai num eroase (până la 100). în locuri um ede şi um brite. .

LABIATAE.

T eucrium scordium L. f. pannonicum ( W â l l r . ) B o r b . în şumuz (fânaţ m lăştinos) la „Bugeac“ , .„Mehala“ ş. a, ;

Scutellaria galericulata L. var. vulgaris B e n t h. Pe m arginea Aso­ciaţiei de Phragmiiesi com.

Ballota nigra L. ssp. ruderalis B r i q . f. hirta K o c h . (f. N) . Foarte răspândită în locuri virane, pe marginea d rum urilor ş. a.

Stcichgs paluster L. var. vulgaris D u f t. f. petiolatus, C e l a k (f. N .).Pe m arginea asociaţiei de Phragmites c. la p lajă . . *

Melissa officinalis L. f. officinalis (L.) B r i q . (f. N.). In pădurea „Casa Verde“ .

T hym us serpyllum L. ssp. auctus L y k a f. longifolius L y k a . In fânaţ la „Casa Verde ş, a. ' '

M entha aquatica L. &sp. riparia ( S e h r . ) T o p . * P e m arginea tresti- şului (Phragm. c.) la plajă.

M. pulegium L. f. com m unis 'T op . P rin fânaţe umede.f. foetida T o p. în fânaţ um ed la „Bugeae“ .Ajuga Genevensis L. f. albiflora S j r r. în fânaţ lângă aréna „E lectrica“

• Í ,SOLANACEAE.

Hyosciamus niger L. var. agrestis K i t . în locuri virane.Solanum nigrum L. var. atri plici foliurri (D e s p.) ca specie! (v. N.l

în locuri virane şi gunoife. .înălţim ea plantelor de aici de obicei e de 2-ori peste cea norm ală de

. S. nigrum.

SCROPHULARIACEAE.

Cymbalaria muralis G M. S c h . Pe ziduri.Scrophularia Scopolii H o p p e var. m elissaefolia (Urv. ) (v. N.). în

fânaţu l de grădină de lângă „Liceul Industrial“ .Limosella aquatica L. în loc inundabil la „R onaţ“, îm preună cu

Lindernia pixidaria, Scirpus supinus ş. a. ,Veronica anagallis-aquatica L. var. anagalliform is (Bor . ) B e c k .

P retutindeni în loculi inundabile.V. serpyllifolia L. var. typica B e c k . svar. silvatica Ka l ) , (v. sv. N.)

în pădure şi’n pârloagă la „Casa Verde“.Digitalis lanata E h r h. var. abbreviata H a u s s k. f. ram osa B u j o -

r e a n f. nova (v. N.). Racemus + ram osus. In silva Domeniilor Regale „Casa Verde“ . .

Descrierea: f. ra m o sa are racemul m ai m ult sau mai puţin ram ificat, în pădurea Domeniilor Regale dela „Casa Verde“ .

PLANTAGINACEAE.

Plantago major L. var. polysperma H a a s © (v. N.). în fân a ţ um ed lângă fabrica „Turul“ şi la „M ehala“ .

var. polysperma vergens f. bracteata M n c 1). (f. N.). L ângă fabrica , „T uru l“ . " _ ' ' - : -

var. sinuata (L a nv) D e c n e Pe m arginea drum urilor, în fânaţaproape de „Casa Verde“ ş. a. , .

91

02

: RUb'i ACEAE.

Asperula cijnanchica L. în fânaţ la „Casa Verde“ .Gcilium constrictum C h a u b . în fânaţ bőm. Viile Gearmata.G. lucidum A l l . var. corrudnejolium (Vi l i . ) H a y e k. (v. N.). ín

fânaţ aproape; de „Casa Verde“.G. retrorsum D C. în fân a ţ lângă arena „E lectrica“ .G. rubioides L._ ssp. geniculatum R o e m. et S c h. în pârloagă aproa­

pe de com.' Moşniţa.

VALERIANACEAE.

Valerianclla dentata P o l l . f. dasycarpa R c h b. în păşune la „M ehala“ .

V. rim osa B a s t . f. dasycarpa R c h b. în fânaţ la „Casa Verde“.

DIPSACACEAE.

K nautia arve’usis (L.) C o n l t . var. polymorpha ( Ş c h m . ) Sz. f. neglecta (M.) S z . (f. N.). în loc v iran din gara „E lena“ .

CAMPANULACEAE. -

Campanula patula L. f. xéstocaulos B e c k . în pădure şi poiană la „Casa Verde“ . -

. COMPOSITAE.

Aster tripoliunt L. ,ssp. pannonicus J a c (j. în fânaţ semisarat Ia „M ehala“ .

Gnaplialium uliginosum L. var. tomentosum ( Ho f f r n . ) B e c k . în loc inundabil lângă fabrica „T u ru l“. ,

X an th iu m italicum M o r . în loc viran lângă plajă ş. a.Bidens cernuus. L. f. radiatus D C. Pe malul Begei la 'plajă ş. a.Galinsoga parviflora C a v a n. în locuri golaşe, prin 'Semănături ş. a.var. genuina T h e l l . f. parceglandulosa T h e l l . (f. N.) în grădina .

staţiunii m eteorologice din Str. Vulcan 12.f. subeglandulosa T h e l l . (f. N.). P rin grădini rară.G. quadriradiata R. et P. ssp. hispida (DC.) T h e l l . în grădina

restaurantu lu i Carlton.A nthem is austriaca J a c q . P rm săm ănături şi locuri golaşe.Achillea setacea W. .et K. P rin păşune, fânaţe uscate ş. a.A rtem isia annua L. în loc v iran golaş aproape de „Spitalul Epide­

mic“;- " Matricaria tenuifolia (K it.) S i m k . Pe m arginea căii ferate la „Ronaţ“ , pe coastă cu expoziţie sudică, în asociaţii de pripas, locuri cul­tivate pe sol a fân at ş. a.

Matricaria inodora L. var. coronata M a r s s o n . (v. N .). în locuri virane golaşe,

93

Chrysanthem um leucanthem um L. ásp. leucolepis ( B r i q . el. Cav . ) , în fânaţ com. Viile Gearm ata. -

Doronicmn hungaricum ( L a dl . ) R c h b . în tr ’o poiană din Parcul Regal „Casa Verde“ .

Senecio erucifolius L. isso tenuifolius J a c q . f. fallax G m e l . în fânaţ cu m ărăciniş la „Bugeac“ ş. a

S. Doria D. ssp Uiebersteinii L i n d . în Iod gunoios la „M ehala“ lângă calea ferată •

Cirsium arvense (L.) S c o p . var. m ite W i m nv. et G r a b . f. sub-viride B e c k. ív. f, N ). în locuri virane ş a.

f. subruderale B e c k. (f. N .). în fânaţ dd grădină ş. a.var. vestitum W. G r. (v. N.) în loc unied la um bră, la p la jă pe

malul Regei.vdr. incanum (F i s c h.) L e d e b . în fânaţe jilave ş. a. var. horridum W i.iu m. et G r a b . f. subhorridum B e c k. (f. N.).

în locuri virane ş a .Serratula Unctoria L.. ssp. eu-tinctoria B r . B I. f. palustris P o s p .

(ssp. f. N.). în şurouz (fânaţ bălto;s) la „Bugeac“ . f , ,Centaurea Markidrta W a g n . în dudău de Carduus acanthoides la

„M ehala“.C. Micheli B e c k . în asociaţie de Agrop. rep.C. ’Szöllősi W a g n e r . în dudău de 'Cârd. acanth. ,. rC. W agneti G u g l. în fânaţ umed la „Bugeac“ . . sCichorium Intybus L. var. indivisum Vi s . - Cu frunze , întregi. : In

dudău de Conium m aculatum lângă Polilechnică şi tot aici. f. hirsutum (G r e n . ) . . _Lapsana communis L. ssp. eu-communis H a y e k . în pădure la „Casa

Verde“. .Scorzonera cana G r i s . f. multiceps ( N e i Ir .) H a y . în fân at um ed

la „M ehala“ . - . •Taraxacum officinale W e b . ssp. vulgare (L a ni.) S c h . et K. f.

pubescens W e n g . (ssp. f. N.). în loc v iran înerbat.Sonchus oleraceus L. var. lacerus< W a l l r. f. flavus Z e n . (v. f. N.).

în şum uz lângă fabrica „T u iu l“ ş. a. . .: f. Ulacina B e c k. (f. N .)., în locuri virane.

var. triangularis W a l l r \ f. Ulacina B e c k h . (v: f. N.). In locuri virane ş. a. •

f. lyratifolius< B e c k h . (f. N.). în loc um brit şi sol afânat. var. integrifolius W a l l r. f. Ulacina B e c k h. (v. f. N .). în locuri

virane, cultivate ş. a.S. arvensis L. var. typicus B e c k . (v. N .). P e malul stâng al Begei

în partea de S. a crasului.S. asper L. var. inerm is B i s c h , f. glandulosus B e c k h. (v. f. N .).

în locuri virane, cultivate ş‘. a. ' , ..Crepis foetida L. s|sp,' rhoeadifolia (B i eb .) S c h . et K. f. dissecta

C e l a l e (f. N:). în locuri virane, inerba te ,_sorite şi uscate.

04

C. biennis L. var. dentata K o c h . (v. N.). în locuri inerbate şi soriteH ieracium auriculoides L a n g . ssp. echiogenes Z. în fânaţ lângă

arenă „E lectrica“ , ' -H. pratense T a u s c h , var. stenócephalum N. P. în fânaţ la „Casa

Verde“ .

REZLLTATUL GENERAL.

în u rm a studiului critic, săvârşit asupra unefl p ărţi din flora T im i­şoarei şi îm prejurim ilor ei, lucrarea de faţă aduce, în com paraţie cu lu ­crările trecute (4. 18. 47) o nouă şi trip lă contribuţie.’

P rim a contribuţie se re feră la flora locală á Tim işoarei. Deşi, d in cele 89 fam ilii şi peste 1000 specii citate de aci,; nu am studiat) decât un num ăr m ai restrâns, totuş o cercetare m ai am ănunţită pe teren timp de o vară (1941) îm i permite să aduc q completare prealab ilă de 300 indivi­dualităţi sistem atice aparţinătoare la 51 familii. P rin individualitate siste­m atică înţeleg o p lantă ca un itate biologică, indiferent , de precizarea ei

.m orfologică, exprim ată prin sim pla num ire b inară lineană de specie sau com pletată cu adausurile de subspecie, varietate sau formă.

A doua contribuţie priveşte indirect şi flora României, deoarece prin precizarea sistem atică a subspeciilor, varietăţilor şi form elor, nesemnalate încă din. Tară, se înregistrează un progres în cunoaşterea to t m ai profundă a acestei flore. Aşa bunăoară Eruca v esicaria (L.) C a v . ssp. sativa (Mi 11.) T h e 11. e cunoscută la noi din Dobrogea, insă E. v. ssp. lativalvis T h e l l . var. Cappadocica (R.) T h e l J . e o 'p la n tă cu totul nouă, cu răspândirea in Asia vestică şi Balcani şi socotită de R e u t e T e a specie. Această sub ­specie a fost. a f la tă ca adventivá în Timişoara, adusă probabil odată .cu transportu l trupelo r germane depe undeva din Grecia. Totaşa se pot cita şi alte subspecii şi varietăţi cu arie de răspândire din E uropa sudică, sud- eslică ş. a. Ca u rm are notăm ca noutăţi pentru flora României (vezi p re ­scurtările în paranteză! sp. .ssp. v. sv. f. N.) un num ăr de 6 subspecii, 45 varietăţi, 4 subvarietăţi şi 60 forme, deci în total 114 unităţi cu subunităţi sistematice. ’

A treia contribuţie constă în fixarea şi descrierea urm ătoarelor 8 subunităţi noui pen tru ştiinţă (varietates et formae novae) : Setariaì am bi­gua G u s s . var. maior B u j o r a a n , cu f. ramiflora, f. typica şi f. Schul- theissii, B rom us hordeaceus L. var. Bujoreani B o r z a et B u i a, plantă afla tă de mine, Hibiscus trionum L. var. terhatus (Cav. ) DC. svar. lon- gilobus B o r b . f. prostratus B u j o r e a n , Verbena o ffic ina lh L. f,1 maior B u j o r e a n şi Digitalis lanata E h r h . var. abbreviata H a ujs s k f. ra­mosa B u j o r e a n.

T otalul noutăţilo r floristice pen tru România se rid ică astfel la un num ăr de 122. ’

05

N o t ă . în general observ că m ulte specii de aici nu se potrivesc cu descrierile curente din flora centraleuropeană, totuş m ’am abţinut dela creiarea de forme noui pentru a evita im presia de creaţiom anie şi m ’am m ărginit doar la câteva m ai evident deosebite.

P lantele citate în lista de m ai sus se află în herbariu l Muzeului Bo­tanic al Universităţii din Cluj în Timişoara. . ' -

Săvârşirea şi publicarea acestei lucrări se datoreşte in m are parte Domnului Profesor A l. B o r z a , care prin Institu tu l de sub conducerea Domniei Sale, prin sprijinul m ateriali cât şi p rin îndem nurile şi sfaturile, prin biblioteca şi herbarul personal mi-a oferit unica posibilitate de m u n ­că. F ără acest ajutor lucrarea nici nu se putea întreprinde, mai ales când ţinenv seam a şi ce condiţiile prim ului an de refugiu din 1940— 41. Recu­noştinţa!/ m ea e cu atât mai m are că în acest prim an .am| lucrat aici ca oaspe. Tot aşa răm ân recunoscător Facultăţii de Agronomie din Chişinău în Iaşi caşi Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor pentru bunăvoinţa, cu care m i-au acordat un concediu de studii pentru vara anului 1942 înacest scop caşi pentru alte lucrări în curs. ;

. ’ 1 *

*

B E I T R A G Z U R F L O R A V O N T I M I Ş O A R A ( T E M E S C H B U R G ) .

, ( Z u s a m m e n f a s s u n g ) .

Im Verhältnis zu der bis jetzt bekannten F lora der Umgebung von T i­m işoara (4, 18, 47) besteht dieser neue Beitrag aus ru n d 300 P flanzen­sippen (Pfl-Individualitäten oder Pfl-Arten), die gelegentlich auch m ittels der nötigen Namen von Abarten, Varietäten, Form en präzisiert w urden.

D urch die hier entdeckten Neuigkeiten kom m t indirekt auch ein zweiter Beitrag fü r die F lora Rum äniens in B etracht; er besteht näm lich aus 6 Subspezies, 45 Varietäten, 4 Subvarietäten u nd 60 Formen. E r w ird noch durch die 8 neue Pflanzensippen (novae varietates et formae) ergänzt (Siehe die lateinische Beschreibung im Text) u. zw.: Setaria ambìgua G u s |S. var. maior B u j o r e a n m it deren Form en: f. tgpìca, f. ram iflora und f. Schultheissii (als Vorbild die Form en von Setaria viridis genom m en), Brom us hordeaceus L. var. Bujorean^ B o r z a et B u i a (zur E h re des Entdeckers gewidmet), Hibiscus trionum L. var. ternatils (C ay .) D C. svar. longilobus B o r b . f. prostratus B u j o r e a n , Verbena officinalis L. f. maior B u j o r e a n und Digitalis lanata E h r h . var. abb,reviata H a u s s k. "f. r a m o s a B u j o r e a n . Die Endzahl der floristischen Neuig­keiten fü r Rumänien erhöht sich folglich au f 122. (Alle diese Neuigkeiten fü r die F lora Rumäniens sind’ in Klammern durch folgende Abkürzungen eingetragen: (sp. ssp. v. sv. f. N .) - , ,

Bem erkung. Die Arbeit is t grösstenteils der vollen Unterstützung des H errn P ro f ..A l. B o r z a zu verdanken; E r hat m ir als Gast, durch seinen Institu t, 'sein Herbarium , seine Privat-Bibliothek und seinen immer wohl-

, wollenden R at; durch alle Mitteln die möglich besten Arbeitsmöglichkeiten verleiht, w ofür ich Ihm den herzlichsten Dank ausspreche.

LITERATURA ŞI HERBARII CONSULTATE.

LITERATUR UND BENUTZTE HERBARIEN.

1 . A n n a l s o f B o t . 1 9 2 4 — 1 9 3 1 . 2 . P . A s c h e r s o n u. P . G r a e b n e r , S y n .

M i t t - e u r . F l . 1 9 0 2 — 4. 3 . G . 11 . B o o k , F l . N i e d . ö s t . 1 8 9 2 . 4 . V . B o r b á s , T e r n e s

M e g y . V e g . ( F l . C o m i t . T e m e s i e n s i s ) 1 8 8 4 . 5 . A l . B o r z a , H e r b a r i u m A l . B o r z a . 6 . __

F l o r a B o m a n i a e e x s i c c a t a : C e n t . I— X X I I I , ( 1 9 2 1 - 1 9 4 1 ) . 7 . — V e g e t a ţ i a ş i f l . A r d e a

l u l u i . 19 2 9 ,- 8 . — D i e V e g e t . u . F Í . R u m ä n i e n s . 1 9 3 1 . 9 . — C â m p i a 'A r d e a l u l u i , s t u d i u

g e o b o t a n i c , 1 9 3 6 . 1 0 . — C e r c e t ă r i f i l o s o c i o l o g i c e a s u p r a p ă d u r i l o r B a s a r a b i e i . „ B u l .

G r . B o t . M u z . B o t . C l u j , 1 9 3 7 . 1 1 . B o t . A r c h i v . 19 3 0 — 42) 1 2 . F l ó r r a U R S S . 13 . F o r t s c h r .

d . B o t . 1 9 3 2 - ------ 40 . 1 4 . D . G r e c e s c u ; C o n s p . F I . R o m â n i e i . 1 8 9 8 . 1 5 . A . H a y e k .

P i o d r . F l . p e n . B a l d . 1 9 2 7 , 1 9 3 3 . 1 6 . G . H e g i , III. F I . M i t f e l E u r . 1 7 , F . H e r m a n n .

D r e i n e u e P f l . a u s B u l g a r i e n . „ B u l l . B o t . . B u l g . “ I Ì L 1 9 2 9 . 1 8 I . H e u f f e 1, E n . P l .

B a n a t u s T e m e s i e n s i s . 1 8 5 8 . 1 9 . V . H o m e i , Galinsoga parviflora C a v . ş i G. aristu lataB . î n R o m â n i a . „ B u l . G r . B o t . M u z . B o t . U n i v . C l u j . V . X I I I . 1 9 3 3 . 2 0 . I n d e x K e i v e n s i s .

1 9 2 0 — 3 5 . 2 1 . J u - s t ’ s B o t . J a h r e s b . 1 9 2 5 — 40 . 2 2 . S . J á v o r k a , M a g y a r F I . 1 9 2 5 . 2 3 .

— I c o n o g r a p h i a F I . H u n g a r i c a e , ’ 1 9 3 4 . 2 4 . I . K o c h . S y n . F I . G e i m , ' e t H e lv . 1 8 5 7 . 2 5 .

R . M a n s f e I d , V e r z e i c h n i s d e r F a r n u . 151 ü to n p f l . .d . D e u t s c h . R e i c h e s . 1 9 4 0 . 2 6 .

E . I . N y á r á d v , En. p l v a s e . C h e i a T u r 'z i i , 1 9 3 9 2 7 . N o t i z b l ~ B o t . G a r t . M u s . B e r l i n -

D a h l e m . 1 9 1 3 — 4 1 . 2 8 . ö s t . B o t . Z e i t s e h r . . 1 9 2 8 — 4 1 . C . A . J . A . O u d e m a n s , E n

S y s t . F u n g . 1 9 1 9 . 1 9 2 4 . 3 0 . Z . P a n ţ u , C o n t r i b . f L B u c u r e ş t i l o r , 19 0 8 — 1 0 1 2 . 3 1 . —

C o n t r i b . l a f l . D o b r o g e i N o u ă . 1 9 2 5 . 3 2 . ‘— T h . S o l a c c l u ş î A . P a u c ă , C ò n t r i b .

f i . D e l t e i , D u n ă r e i , 1 9 3 5 . 3 3 . A . M . P a u c ă , C o n t r i b . s t u d F I . M - ţ i l o r C o d r u ş i M u m a ,

1 9 3 5 . 3 4 . — A d o u a • c o n t r i b . . : 1 9 4 0 . 3 5 I . P r o d a n , F I . , . . R o m â n i e i , 1 9 3 9 . 3 6 . —

T r a n d a f i r i i R o m â n i e i 1 9 3 2 . 3 7 . — C e n t . i u r e e l e R c m â E i e i , 1 9 3 0 . 3 8 . M . R ă v ă r u ţ ,

F I . ş i v e g e t , d i s f r . l a s s y . 1 9 4 0 . 3 9 - T r . S ă v i i I e s (T u , D i e V e g e i , ,’v o n B e s s a r a b i e n ,

1 9 2 7 . 4 0 — ş i T . R a y s s , M a t e r i a l e p e n t r u , f i . B a s a r a b i e i , 1 9 2 4 , 4 9 2 6 , 1 9 3 4 . 4 1 . I . F

S c h u r , E n . P I . T r a n s ? . . 1 8 8 6 . 4 2 . I . Ş e r b ă n e s e u , F I . ş i v e g e t , 'M a s i v u l u i P e n t e -

l e u , 1 9 3 9 . 4 3 . L . S i m o n k a i ) E n . F l . T r a n s s . 18 8 6 . 4 4 . R . v o n S o ó , V á l t , m a g . f l .

e d . n ö v . n o m e n k l a t = Z u r N o m e n k l a t u r d . G e f ä s s p f l . d , U n g . F I . 1 9 4 0 . 4 5 . N . S t o -

j à n o f f , M a t e r . z . K . F l . B u l g 1 9 3 4 4 6 . — e t B . S t e f f a n o v , F l , n a B u l g . 1 9 3 3 .

4 7 . L . T ő k é s , T e m e s v á r k ö r n y é k é n e k e d é n y e s . n ö v é n y z e t e . . . 1 9 0 5 . 4 8 . Z v . K . U r u -

m o v , N e u i g k e i t e n ’ a u s F I . B u l g 1 9 2 8 . 4 9 . I . W a g n e r , A . m a g y a r , C e n t a u r . , i s m .

, 1 9 1 0 . 5 0 . W - a l d s t e i n e t K i ‘ t e i b e 1, D o s e r , e t I c o n . p l . r a r H u n g . 1 8 0 2 . 5 1 . B .

W e t t . s í é . i n , H a n d b . d . S y stL B o t . 1 9 3 5 . '

06 ~

97

' AMARANTHUS DEFLEXUS L. IN ROMANIA.De

G , B U J O R E A N ( T i m i ş o a r a ) .

Istoric şi arie de răspândire. în lucrările vechi p lan ta e trecută sub num e variate de ispecie şi chiar sub num e de genuri deosebite ca Euxolus, Albersia. Mai ales m ultă vrem e a fost cunoscută sub num ele de A. prostratus B e l l . , până când M o q u i n, cercetând m aterialul de h erb ar origirial al lui L i n n é la 1849 a identificat.-*) sub numele dat de L i n n é de A. deflexus (2. V. 1. p. 316). '

P rin fap tu l că p lanta are astăzi două centre m ari de răspândire, în regiunea M editeranei şi’n America de Sud, până nui 'dem ult părerile erau îm părţite în tre aceste două centre în ce priveşte locul ei de naştere. Chiar şi L i n n é o notase cu patrie necunoscută la 1771 (2. V. 1. p. 317) J Astăzi însă, dupăce s’a aflat mai întâi că centrul genetic al fam iliei Amaranthaceae cu m ajoritatea genurilor dim preună cu genul A m aranthus, devenit azi cos­mopolit, se gălseşte în! America tropicală şi subtropicală, 'iar în al doilea rân d constatându-se că A. deflexus hibridizează uşor cu A. muricatus, crispiis şi vulgatissimus, tustrele originare din America de Sud, s’a dedus în m od logic că patria ei de obârşie nu poate fi decât tot America de Sud şi anum e în Chile (2. III p. 260 şi 16. V. 1. p. 314). Totaşa în Rom ânia, d in tre cele 8 specii sălbatice azi şapte sunt de obârşie am ericană şi num ai una, A. adscendens, e cosmopolită, cu patria neprecizată încă (28).

Cât priveşte răspândirea generală a speciei, azi sa află în m ai.to a te continentele, (2.16). în America de Sud. Argentina, Brazilia, Peru şi Chile. In America de Nord e adventivă prin porturile atlantice. în Africa de Sud şi de Nord, în Algeria şi Tunisia. în Europa, s’a încetăţenit deabinelea în Spania, Italia, F ran ţa de Sud şi Grecia, undei is’a ivit cam pela 1800. în restul ţărilo r europene se consideră azi mai m ult ca adventivă şi se citează din puţine localităţi disparate, unde a ajuns în tim puri mai recente, ca’n Germania, Elveţia, Austria, Ungaria, Croaţia, B ulgaria şi Rusia. Aşa în Bulgaria se descopăr m ereu noui localităţi (17.35). D upă K o m a r o v (21. VI. p. 366), planta se află şi’n Rusia: Crimea, Caucaz, Tranfscaucazia V., Asia mijlocie, Pamir-AItai.

Din Rom ânia prim ul, care o semnalează e D. B r â n d z ă (7. p. 335), p rin cuvintele „pe lângă calea ferată între C onstanţa şi Cernavoda“ la 1898. D upă el desigur, o recitează şi H a y e k la 1924, spunând scurt în Dobrogea (15). Se mai adaugă apoi 3 sem nalări dela Bucureşti, T urnu Severin şi Caracal, făcute de G. P. G r i n ţ e i s c u , E. I. N y á r á d y şi I. P r o d a n (FI. Roin. exs. Nr. 231 din 1922 şi Nr. 1929 din 1928) (28). Din restul Ţ ării m ai găsim urm ătoarele descoperiri recente: în anul trecut (1941) am găsit-o la Lugoj, anu l acesta (1942) / la T im işoara şi după o com unicare prin scrisoare, făcută în ultimul m om ent de D-1 N. B o ş c a i u , plan ta se află şi la Caransebeş to taşa pd străzi, locuri virane căşi pe calea ferată în tre Caranlsebeş şi T im işoara. D-1 elev B o ş c a i u , botanist înce­pător, a luat o m ustră de p lan tă vie dela T im işoara şi a u rm ărit’o apoi în locul său nata l după indicaţiilp mele, aşa în câ t com unicarea o cred cores­punzătoare realităţii. Acestea sunt singurele localităţi cu A. deflexus cu ­

noscute până acum din Banat. Alte locuri din Ţ a ră nu se cunosc. S taţiu­nile observate la noi sunt: pe m arginea străzilor, pe cărări, prin grădini de zarzavat, în lócùri golaşe şi m ai ales săpate, cel m ai bogat însă pe calea ferată. Acest fap t ne dovedeşte că aici caşi’n res tu l Ţ ării planta ise află în plin avânt de cucerire a terenului, iar tre n u l, pare a servi ca un prim mijloc de răspândire.

M orfologic şi sistem atică. Descriere după A s c h e r s o n u . G r a e b - n'e r (2), H e g i (16) ş. a., com pletată de mine după m aterial viu şi de herbar. PI. (anuală) său perenală. Tulpina până Ia 90 (100) cm lungă, ascendentă, ră sfira tă sau culcată la păm ânt, ra r dreaptă în sus, ramificată, verzuie-albicioasă .sau puţin roşcată, pubescentă m ai m u lt spre vârf, peri mici încârligaţi, dungi longitudinale fine dese verzui albicioase sau roşcate alcătuite d in tr’un caracteristic mozaic fin de piese aproape dreptunghiulare de coloare deschisă şi închisă. Rădăcina viţoasă, m lădioasă in form ă de sfoară, şerpuitoare asem ănătoare cu cea de Convolvulud arvensis, de gro­simea pân ă la 1 cm, puţin lem noasă, ram ificată cărnoasă fragedă, cu scoarţă gălbuie şi cu miez alb de-un gust fad şi puţin astringent, cu m u­guraşi roşcaţi uneori deistul de deşi, fiecare m uguraş dă m ai multe tulpini.Frunzele alterne, alungite, lung peţiolate, cu lam ina rombic-ovată îngus­tată spre bază şi mai alungită spre vârf, verzui gălbui pe faţă şi puţin argin tii pe dos sau roşcate, cu m argini ondulate, nervurele pe dosi albe şi cu aceiaş decoraţie în mozaic caşi dungile tulpinale, perişori rari şi scurţi pe nervuri caşi pe marginea frunzelor, vârful m ai alungit ca baza slab trunch ia t şi term inat în tr’un m ucron sciirt ca prelungire a nervurei m e­diane, peţiolul lung cam. de jum ătatea laminei. Inflorescenţa ispici formă, term inală sau axilară, lipsită de frunze, lobată; + deşira tă deci cu axavizibilă de obicei, uneori puţin ram ificată, până’ la 10 cm lungă, cu glo-rnerule laterale scurte (3— 6 mm). Florile, sesile palid verzui, cele b ărb ă­teşti cu Pa (3) A3, cele femeieşti P 2 (3). Tepale lineare-ianceolate, m em bra­noase cu-b dungă verde m ediană, perzistente pe fruct, lungi ly4— F/a mm. Bracteole ovate ascuţite eu m argini membranoase, asem ănătoare tepalelor, ce V3— Va mai scurte ca perigonul. F ructul, o capsulă ovată netedă m em ­branoasă um fla tă indehiscentă, cu 2 dungi opusei verzi, lungă de 2,5— 3 mm, cam cu Vs m ai lungă decât perigonul, m onosperm ă. Săm ânţa reui- formă, neagră de-un luciu metalic, lungă de -1— 1,2 mm. înfloreşte din Iulie— Octom brie. - .

L itera tu ra (2.16) mai descrie apoi o serie de 10 forme după port, frunze, coloare ş. a., dintre cari la noi în Ţ ară lse află : f, prostratus T h e l l . (FI. Rom. exs. Nr. 231) la Bucureşti şi T im işoara, f. maior (Moq. ) G ü r k e la Lugoj şi Timişoara şi f. rufescens (G o d r.) T h e l 1. la Tim i­şoara pe străzi şi m ai-ales pe. calea ferată. în restul Europei au fost sem ­nalate şi a lte form e, ce se ivesc treptat, aduise din patrie. .

Ecologie, sociologie, biologie. Staţiunile plantei sunt în general: locuri stâncoase, m argini de drum, pe lângă ziduri, pe dărâm ături, pe căi ferate m ai-a les, pe cărări, locuri virane şi golaşe sau nisipoase, p rin grădiniţe săpate, în atsociaţii de cultură descheiate ş. a. / •

Explicaţia ecologică a acestor cantonări restrânse este: că planta fiind tropicală nu poate dăinui decât .în astfel de staţiuni calde-cu-o m i­croclimă tropicală. Ea este exclusă din asociaţiile încheiate de fânaţ b u n ă­

99

oară, unde 'stăpâneşte! un regim climatic m ult m ai rece faţă. de asociaţiile descheiate. (Vezi date exacte dela Cluj în „Contrib.“, 6).

Cât despre viaţa plantei am intesc doar faptul m ult controversat în literatură, dacă planta e anuală isau trainică. Aşa după unii autori,' în tre cari e B r â n d z ă , P r o d a n ş. a. (8, 28, 12j 20) ea e anuală, după alţii (1, 2, 15), în tre cari m ai ales . A s . c h e r s o n u. G r a e b n e r accen'tuiază h o tă râ t că e trainică (ausdauernd!) şi în sfârşit d upă a treia categorie de autori ea e anuală-trainică (16, 21, 35). Spre docum entare, cercetând m a­terialu l v iu dela Tim işoara cât’ şi cel de herbar, din FI. Rom. exis. şi din herb. B o r z a (4, 5) cu plante din F ranţa, Italia şi Dalm aţia, m ’am con­vins că planta! e trainică (perenală), ’adecă tu lp in a e anuală de vară pe- când rădăcina e trainică. Dovada o .fa c rădăcin ile de grosimi variate şi m âi ales m uguraşii adventivi roşcaţi .depe ele, cari íSö ivesc în num ăr m are în Septembrie. Că se pot găsi ş i exemplare anuale, aceasta s'aiţ da to ri în prim ul râ n d vârstei lor din p rim ul an şi apoi n ’a r fi exclus ca în anum ite regiuni rădăcina să nu reziste frigului de ia rn ă şi astfel ea! să 'devie per­m anent anuală, în care caz am avea regiuni cu 'form a anuală a plantei, fapt, ce n u s’a înregistrat încă. Modul ei de înm ugurire, de odrăslirei caşi form a rădăcinilor e foarte asem ănătoare celeia de volbură (Convolvulus arvensls).

Considcraţiuni economice. Din cauza navalei ce-o dă planta de p re­ferin ţă în locurile cultivate şi a greutăţilor de stârp ire a ei, ca’n cazul vol-: burei, acest ştir nou e pe cale de a se transform a, odată cu înm ulţirea lui, d in tr’o sim plă buruiană venetică în tr’o p lagă u râ tă şi temută, pecum re ­cunosc cultivatorii de zarzavat. ,

Concluzie. In prim ul rând , în afară de sem nalarea fitogeografică şi partea descriptivă, am dorit m ai ales, să supun atenţiei lumei botaniste dela noi, spre a urm ări de aici înain te pe cât posibil m ersul de răspândire al acestei plante, aşa pecum se face dealtfel şi aiurea şi’n deosebi în B ul­garia, pen tru a se vedea în cât timp, în ce m ăsură şi pe ce căi îşi va să­vârşi răspândirea. în al doilea râ n d agronomii vor trebu i isă caute şi m ij­loacele necesare pentru stftrpirea ei, deoarece prin creşterea ei tu foasă şi repetată înăbuşă culturile diri ju r, ia r prin rădăcin ile ei lungi opune greutăţi la stărpire, odată aciuiată în tr’un loc.

AMARANTHUS DEFLEXUS L., IN RUMÄNIEN.

(Zusammenfassung).

. Die Pflanze w urde entdeckt zum ersten Mal in Rum änien von D. B r â n d z ă in 1898 au f dem Eisenbahngeleise zwischen Constanţa u nd Cernavoda (8). An zweiter Stelle wird isie angegeben von G. P. G r i n - ţ e s c u u n d E. I. N y á r á d y bei Bucureşti in 1922 u n d hei T urnu Severin in 1928 (S iehe„F l. Rom. exsiec. Nr. 231 und Nr. 1929) (4), von I. P r o ­fi a n bei Caracal in 1939 (28) und zum letzten M al vom Verfasser bei Lugoj (1941) und bei T im işoara (Temeschburg) (1942). D em zufolge'befin­det sich die Pflanze bei uns in voller Verbreitung. Bezüglich ih rer V italität, au f G rund der Untersuchung vom lebendigen u nd H erbarm aterial w urde

..folgendes festgcìstellt: die Pflanze verzweigt sich reichlich, verjüngt sich oft und besitzt viele W urzelknospen, die besonders im September k lar ersichtlich sind.: Sogar die Landwirte, wissen dais und beklagen sich, dass sie schw er aur.zurottcn ist. Somit ist die;Pflanze, wenigstens hier bei T im i­şoara, nicht einjährig, sondern ausdauernd. Das stim m t vollständig mit der Angabe von Á s c h e r s o n u. G r a e b n e r , die ausdrücklich betonen

_ „ausdauernd!“ (2) . Es sei h ierm it noch die Anregung gegeben, die Pflanze in ih re r w eiteren Verbreitung m öglichst zu verfolgen Dies wäre von In ­teresse sowohl vom biologischen und pflanzengeographischen als auch von dem oekonom ischen Standpunkte aus betrachtet, da die Pflanze ein lästiges U nkraut zu werden droht.

LITERATURA ŞI HERBARII CONSULTATE.

BENÜTZTE LITERATUR UND HERBARIEN.

1. A, A c l o q u e , Fl. r. medit. F rance. 1904. — 2. P. A s c h . u. G r a e b n .

Syn. M-eur. FI. 1919. — 3. V. B o r b á s , F l. com ,.Tem . 1884. — 4. A t B o r z a , Fl. Rom. exs. Cent. III. et XX.— 5. Herb. B o r z a . — 6 G. B it j o r e a n , Contrib. la cun.

suce. şi înfovăr. pl. 1930. — 7. D. B r â n d z ă , Pr. Fl. Rom. 1879—83. — 8. Flj. Do-

brogei. 1898. —■ 9. F r. E d . ; C I e m e n t s et G. S c h . C l e m e n ţ i s Rocky, M. Fl,

1920. — 10. P. C r e t z o i u et I. N e u w i r t h, Zur K. Fl. Bez. Caliacra. 1934. —■ 11. A. E n g i e r , Die n. Pfl-fam. 1934. — 12. A. F i o r i , Nouva Fl. an. D’It’alia* 1925. —13. K. F r i t s c h , Exk-fl. ösfl. 1922. — 14. D. G r e c e s c u , Consp. Fl. Rom.. 1898,. —15. A. H a y e k , P r. Fl. pen. Ralc. 1924. — 16. H e g i, III. FI. M-eur. — 17. F. H e r ­m a n n et B. S t e f a n o f f , Neuer N achtr z. Fl. Bulg. 1932."— 18. I. 14 e u f f e 1, En pl. B anat. Tem. 1858. —: 19. ’S. J á v o r k a , Mag Fl. 1925. — 20. I. ' K o c h , Syn.! Fl. Germ. Helv. 1857. -— 21. A. K o m a r o v, F l. CCCD. 1936. — 22. R. M a n s f e l d ! , V.

Farn. u. Blüt-pfl. Deutsch. Reiches. 1940. 1— 23. E. I. N y á r á d y , En. pl. Cheia Turzii.

1939. — 24. Z. Pan|u, FI. Dohr. N. 1908.,— 25. S o l a c o l u şi P a n e l , Conlr. FI. Deltei Dun. 1935. — 26. A. P a u c ä, Contrib. st. fl. M. Codru şi Mumaí. 1935, 1940.— 27. S. P a ş c o v s k i, Contrib. f). Cadrilaterului. 1938. — 28. I. P r o d a n , FI.....

Kom. 1939. — 29. Die FI. Dobroudscha... 1931. — 30. Consp. fl. Dobr. 1934. — 31. FI. critică a Dobrogei (an u l!). — 32. M. R ă v ă r u ţ , Fl, şi veg. 'j. Iaşi, 1940. — 33.

T r. S ă v u l e s c u et T. R a y s s, Mat. p. fl. Basarabiei, 1926. — 34. L. S i m o n k a i,

En. fl. T ranss. 1886. — 35. N. S t o i a n o v et B. S t e f a n o v, Fl. na Bulg. 1933. — 36. B. A c h fa r o f f et T. G e o r g i e f f , Mat. z. K., Fl, Bulgariens, 1934. — 37. I

Ş e r b ă n è s c u, F l. veg. Mas. Penteleù, 1939. — '38! I. T ő k é s , 'E n . pl. vase., ad Tcm. 1905. — 39. K. U n g a r , Fl. Siebenbürgens, 1925. — 40. W a l d s t e i n el

K i t a i b e l , Descr. e t le. pl. ra r. Hung. 1802. — 41. K. W i e g a n d et A. G a m e s, The fl. Cayuga L ake Basin, New York, 1926.

100

101

CONTRIBUŢII LA ISTORIA PĂDURILOR DIN NORDUL TRANSILVANIEI,

De •' \ ■

N E. PO P (Timişoara).

M aterialul de turbă analizat în lucrarea de fală, a fost strâng în anii 1928 şi 1929, când am cercetat interesantele m laştini de la H oteni-M aram urăş şi cele de pe platoul vulcanic dintre valea superioară a Tisei şi Baia M are.

Studiul microscopic al probelor aduse l-am început încă în 1931 şi sub titlu de com paraţie am şi publicat două profile reprezentative din re ­giune, în lucrarea m ea deispre istoria vegetaţiei cvaternare din M unţii Apuseni (39, p. 39—45).

In tre tim p însă cercetarea a fost în trerup tă şi eram în căutarea unui elev, căruia să-i încredinţez continuarea şi ‘desăvârşirea ei. Evenim entele din 1940 şi înstrăinarea falnicei vetre rom âneşti a M aram uraşului şi a Oaşului, : m ’au determ inat să reiau problema, de astădată nu num ai din pasiunea' senină de a cunoaşte, ci mai ales cui dorin ţa îndoliată, de a face să vorbească tocmai acum m ostrele autentice lu a te ’dinitr’un străvechiu şi scump păm ânt românesc.

Nu m ă pot răbda să nu-m i ream intesc şi în public — cu acest prilej — de m onum entalii şi pletoşii Români, pe care i-am în tâ ln it pretutindeni, în sate şi Ia m unte şi care prin graiul, prin portul şi p rin m unca lor, .d a u , coloritul românesc, excluziv ş i original, acelui ţin u t.- . ..

Fie-m i îngăduit să le închin lor această m odestă' contribuţie..

I. REGIUNEA CERCETATĂ.1. Relieful.Zăcămintele turboase analizate cu m etoda m icrastratigrafică în stu ­

diul de faţă, tse găsesc pe neregulatul podiş din nordul Transilvaniei, pe care l-am num it O ă ş a n-M a r a m u r ă ş a n. Socotesc potrivit acest n u ­me, deoarece graniţa judeţelor M a r a m u r ă ş şi S a t u M a r e îl taie p rin tr’o linie cu direcţia aproxim ativă NV-SE în două jum ătăţi: una estică m aram urăşeană şi alta vestică, ale cărei râu ri gravitează în cea m ai m are parte spre bazinul Oăşan. A ltitudinea lu i variază în tre 800 şi 1200 m

- (v. lab . VI). -Podişul propriu zis, bogat în mlaştini, se m ărgineşte la apus p rin tr’o

linie nord-sudică, învecinată sau coincidentă pe ici pe colo cu longitudinea ostica 41° 15’ (Ferro). Această linie ei m arcată prin înălţimile „O b c i rt e“ (1000— 1100 m), V f u 1 P o i a n a (1095 m) şi T r i b ş o r u l (978 m ). La Vest de această graniţă coboară versantul O ăşan. Spre N ord (lat. n. ; 47° 53— 55’) se pierde în m unţii şi V a l e a S ă p â n ţ e i, care coboară spre Tisa. Spre Est terenul este bine lim itat p r in tr’o lungă creastă stâncoasă, cu direcţia NV-SE având num ele generic „ P i a t r a “ (Vful Pietrii, Coastele Pietrii, P ia tra Tisei, P ia tra Neagră,, Cornul Pietrii etc.), cu o altitudine de 1000— 1200 m 1). La răsărit de P i a t r a relieful coboară rap id spre Valea Ma rei şi a1 Izei. Longitudinea coamei este în tre 41° 25’ şi 41° 30’ ' (Ferro). Spre Sud platoul se lăţeşte, ţinând de la Sudul O b c i n e l o r 2) peste

t) Ungurii îi zic Kőhát.2) Obcinele citate aci nu «trebuiesc confundate cu „O bcina“, o coamă cu m lăşlini

la Nord de Piatira Lucii, de care o să fie vorba m ai târziu .

102

P i a t r ă B u l z u l u i (1009 m ), P i a . t r a C a p r e i (833 m), P i a t r a L u c i i (1166 m ), V a l e , a M a r e ( = Mara superioară), V f u l F r a s i ­li e i (1054 m ), V f u 1 P i e t r i i (1061 m). L à Sudul acestei linii se des-, făşoară versantul Băii; Mari (Văile Săsari — L ăp ttş i— Someş) 3).

Podişul reprezintă un bogat n o d : hidrografic, ceeace este cu totul sem nificativ din punctxd de vedere care ne interesează. în special se con­stituie în regiune o im portantă cum pănă de ape cu direcţia NV-SE, pe linia m arginală a Pietrii, separând apele ce coboară (spre bazinul Marei şi al ízei, de' toate celelalte ape ale platoului. 0 a 'doua cum pănă cu direcţiaV-E se reliefează în mijlocul podişidui fcdama R o t u n z i - S t â n g i -B r a z i - P i a t r a N e a g r ă ) , separând bogatele ape ce curg spre Tisa, de celelalte, sudice, nu mai puţin bogate, ce intră1 în sistemul hidrografic al Someşului, „ . ■ '

Mai există cumpene de ape secundare, asupra cărora nu insistăm v'Obcine etc.; v. lab. VI)

2. Geologic, climă. 'în tregu l platou îm preună cu toate versantele sale şi cu muntele

G u t â i u reprezintă un bloc m asiv de aridezite cu inlercalaiiuni de tuf andezitic, făcând parte din lanţul vulcanic V i h o r 1 a t - G u t â i u.

In unele locuri-.se m ai pot identifica gurile craterelor, câte odată um-* plute tocm ai cu sfagneto.

In ce priveşte c 1 i m a, factor hotărîtor atât pentru în firiparea . m laşti­nilor, cât şi pen tru răspândirea pădurilor, găsim că ea, este f o a r t e u m e d ă. Fapt. cu totul rem arcabil, 1 deoarece regiunea de care vorbim reprezintă un bulz mai m ult sau m ai puţin singuratic, ce răsare destul de brusc din şeisul secetos al Someşului s.i al Tisei. Ba m ai mult, se pare că în acest ţin u t bine individualizat, volumul precipitaţiilor anuale eSte chiar mai m are, decât la alte un ităţi carpatice la fel de înalte. Cazul oraşului Baia , M are d. e„ este după cum vom vedea, caracteristic în această p ri­vinţă. : ' :

Pe p latoul sau în văile ce-1 îm presoară, se găisesc sau se găseau 7 staţiuni pluviometrice, situate la diverse altitudini. Din nenorocire datele unora din ele sunt atât- de lacunos înregistrate, încât ele nu 'se pot utiliza. Redau rezultatu l general al înregistrărilor do precipitaţii de la 5 staţiuni

Nr. Staţiunea Attitűd. Latit, şi Io ngit. (Greenwich)

Normala pe 1891—1925

Media1921—1934 Observ.

t1

Baia Mare 226 ~m 47»38'X23°35' 1044 mm3 (1013,6?) 1019,3 mm3 pe 16 ani

2 Sighet 274 „ 47°56'X23»56f 735,5 „ » n „

3 Ocna Şugătag 490 „ 47»47'X23»56' 747 mm3 , (8220?) 736,3 „ 15t) ft

4 Firiza de jos 389 „ 47»45'X.23»36' 1171,0 „ >,'13

5 Izvoare-Cră-ceşti ,916 „ 47»45'X23°50' 882,2? 1216,7 „ » 9 „

3) P e h a rta m laştinilor anexată aci (fab. VI), m arginea de Vest a platoului nu e reprezentată. ' <

103 * ■

O raşul B a i a M a r e are deci mult m ai m ulte precipitaţii, decât Sighetul; sau decât alt oraş carpatin de altitudinea lui, ; (Bistriţa d. e. are norm ală pe 25 ani: 660,3 mm!). Este unul din cele m ai ploioase oraşe ale României Mari. In 1922 a avut 1419,6 mm 3 precipitaţii.

F ireşte că pe platou, cu 600— 800 m m ai isus, ploile şi zăpada sunt şi m ai dese, ceeace se p.oate constata şi din incom pletele date dela F iriza şi de la Izvoare (1171, 1 — 1216,7 m m 3). _

3. M laştinile.Condiţiile de pe platou sun t optime p en tru desvoltarea tinoavelor,

care aci se numesc m l ă c i 4).Roca silicioasă, bogată în izvoare, ea şi desele padini, scobituri largi

sau chiar cratere, le oferă cel m ai avantajos teren. A ltitudinea de 800—1200 m cu tem peratura nu prea coborîtă,' dar în schim b cu foarte abundente precipitaţii, decid în u ltim ă instan ţă creşterea şi regenerarea perm anentă a lor. I

In cele-m ai niulte cazuri ele încep p rin înm lăştin irea izvoarelor sau a lacurilor din păduri sau poieni. In tr’adevăr, dupăcum arată şi h a rta , m ajoritatea lor is găsesc în regiunea de izvor sau de ierugi ale râu rilo r ce coboară da pe platou. Mai târz iu sfagnetul tipic devine ombrogen. R a­portul real dintre m laştini şi ploi e afirm at şi p rin credinţa deşartă, foarte răspând ită la ciobanii şi pădurarii ţinutului, după care, în m lăci şi m ai ales în cele cu iezer locuiesc balauri, care scornesc ploi şi fu r tu n i1)..

Sunt foarte interesante şi tipice tinoavele încuibate în cratere stinise. cum s i m t : . I e z o r u l M a r e , T ă u l l u i D u m i t r u , poate şi V â r f u l B r a z i l o r .

Fig. 1. Secţiune p rin tr’un tinov încuibat- în crater. : ,Schnitt durch ein im K rater cingenistetes Moor. j-

(Schemă după „Tăul Iui D um itru“).

G ura circulară a craterului, roasă pe ici pe-co lo de ape, se poate urm ări uşor. Uneori e îm pădurită. Gâtul e astupat de un dop enorm (su- - prafeţe de 8— 10 hä) die S p h a g n u m , de regulă foarte bom bat şi având cam în m ijloc o scobitură din nou crateri fo rm ă . um plută cu apă. Aci este. iezerul „ fără fund“ (fig. 3). Adâncimea lui şi a păturii, de Sphagnum nu am pu tu t-o stabili, căci întreceau lungim ea sfredelului meu (pe atunci 7 m) .• 6j . • -

4) „Mlacă“ e echivalentul , tinovului“ (= Hochmoor). Mlaştinile de trecere se num esc în regiune: „nm eire“. - ,

5) Am avut dese ocazii să aud confirm area cu am ănunte foarte p itoreşti a aces­to r credinţe deşarte. Mai multi, am avuH să suport şi unele atitudini ostile, pentrucă mă făcusem vinovat -de „zăgăiala“ bălaurului. , ; ’

■ ®) -Tipul descris aci este „Tăul lui D um itru“.

104

Cu totul curioase din piihct de vedere morfologic şi deci vrednice de am in tit sunt şi c!ele două m laştini situate la Sudest de comuna H o t e n i , in bazinul Marei, in a fară .platoului -

E le se ' găsesc la o altitudine de vreo 520—-540 in în tr’o vale foarte îngustă, cu m alurile islâncoase, înalte şi foarte înclinate. Ia două regiuni ale văii s’a form at câte un lac. alungit despărţite, um il de altul. Pe fiecare din ele pluteşte câte o m asă de Sphagnum- enorm ă şi încheiată, având o în tindere de 2— 3 ha, ş i o grosime de 240—270 cm. (Fig. 2).

Fig. 2. Secţiune p rin linovul şi valea dela llo ten i. Schnitt durch das Moor und das Tal von Iloteni.

P ătu ra de Sphagnum — un ti nov tipic, eu flora obişnuită, cu tufe şi copaci, cu . vreo 30 milioane kg tu rb ă - - reprezintă de fapt o insula plutitoare. De m al şi de fund o desparte apă destul de adâncă. Sfredeliţi, după ce a străb ă tu t un stra t de 240— 270 cm de turbă, cade în! ’jo® prin p ropria greutate; semn că-sub tu rb ă se găseşte apă, şi anum e în tr’o gro­sime de aproxim ativ 4 m. La 6V2 m, adâncime începe clin nou un /e l de mâl de fund, a cărui grosime, spre regretul meu, ri’am m ai putut-o stabili.

Fig. 3. Una din m laştinile dela Hoteni p riv ită de sus. In m ijloc pătura de Sphagnum ; la dreapta " în apă vegetaţie de m laştină comună. >— Eines der Moore von Hoteni, von oben gesehen. In der Milte die Sphagnum-Decke, rechts im

- - W asser Sumpfvegetation.

U na din aceste mlaştini a 'fo s t cunoscută şi descrisă de geologul L á s z l ó , care prin 1913— 1914 a cercetat şi podişul Oăşan M aram urăşan, stabilind, în vederea unei eventuale exploatări, caracteristicile geologice- morfologice ale m ai m ultor tinoave (26).

Din aceste „m lăci“ ale regiunii cercetate de mine, L á s z l ó sem na­lează urm ătoarele 14: Hoteni (una), Sălătrucu, „Poiana Izvorului“ . ( — Vlăşchinescu), Iezerul lui D um itru, T ăul lui D um itru, „Poiana Brazilor“

105

(probabil confuzie cu 'V â rfu l Brazilor), Iezerul Mare, Poiana Colibei, Poiána Runcului, Crăceşti-Secătura, Poiana Saram poiului, La Punte, Sub Vârful P ietrii, Izvoarele Săpânţii. - ' • '

4, F lo ra m laştinilor.F lora mlaştinilor, ca şi a întregului ţinu t s’a învrednicit de prea

puţină atenţie până acum. în tâ iu l botanist, care a văzut una sau două din m laştini, trebue să fi fost W a g n e r , care în lista de plante m aram ură- şene, publicată în 1876 (58) 7) pomeneşte A ndrom eda polifolia „de sub Igniş“ (= Vlăşchinescu? N. A.), apoi Drosera rotundifoUa şi Vaccinium oxijcoccos de la „Runk“ („Poiana Runcului“ p robab il).

In tr ’o scurtă notă, apăru tă în 1914 (20), botanistul J á v o r k a ne anunţă, că în 1913 a vizitat m laştinile „dintre Igniş şi P ia tra“, citând însă dintre eld doar două (Izvoare8) şi Tăul lui Dum itru) cu 7 din cele mai reprezentative plante (v. m ai jos).

Geologul L á s z 1 ó am inteşte doar genui'i de plante (Sphagnum , E m petrum , Drosera, Vaccinium ) dar, cum e 'firesc de altfel, observaţii floristice nu a făcut.

E u am cercetat de două o ri regiunea. In 16— 22 Iunie 1928 urcându- m ă dinspre Baia Mare pe platou, am explorat m laştinile dela Sud de Tăul lui D um itru. In 10— 15 Iulie 1929 am căutat m laştinile dela Hoteni, am făcut apoi ascensiunea platoului dinspre Nord, dela Săpânţa, cu ca re oca­zie am văzut mlăcile de la m iazănoapte de „D um itru“ .

De ambele daţi am rezervat cea m ai m are p arte din tim p pen tru observarea pădurilor , şi pentru descoperirea şi sondarea zăcăm intelor ţur- boase. Acfeastă preocupare, foarte mult tu lbu ra tă de ploi şi vânturi, m i-au lăsat pu ţin răgaz, pen tru cercetarea florei, -pare trebuie deci considerată încă drept incompletă.

In cele două drum uri am putut vedea 15 tinoave, dintre care 9 n e­semnalatei până a c u m 9). Şi anum e: La Vlăşchinescu (= Izvoare), Poieni (m laştină de trecere!), două tinoave între Ştegia Mare şi Pleşca m are, loc num it de un ţăran P e O b c i n ă 10), T ă t a r u l , I e z e r u l M a r e (la E stul Poienii lui Ştefan, sub Frăsinei; altul decât cel indicat de László cu acest num e), Tăul lui D um itru, două tinoave „S u b t B r a z i“ (sub vârful trecut în h a r ta m ilitară, greşit: „B uasa“), P o i a n a B r a z i l o r , V ârful B razilor (probabil aceasta e num ită la László: „Poiana B razilor“). L a Go l - i b i , Fundul Colibilor (= „Poiana Colibei“ la László?), la care se m ai adaugă cele două m laştini de la I l o t e n i , dintre) care u n d -necu­noscută de László.

. 7) Conspectul p lan telo r din judeţul Satu Mare, întocmit, Ia 1906 de F o d o r (14) după herbarul lui D i v é k y , de prin 1866— 1868, nu am inteşte p lante de tinov, afară de E r i o p h o r n m v a ş i n a t u m „din ţinuturile m untoase răsăritene“ (p. 41. L ocali­tăţile indicate în conspecti ne dovedesc, că nici Divéky, nici Fodor n ’au botanizut pe podiş.

8) „Izvora“ (= Izvoare) a lui J á v o r k a este m laştina citată de m ine cu n u ­mele , La Vlăşchinescu“ (nu departe de casă de p ădu rari „La Izvoare“ sau „La C urte“).

O ' .9) Acest rezultat ne face să bănuim că m ai sunt m laştin i necunoscute în regiune.

10) Cele tipărite spaţia t nu fuseseră citate p ân ă acum în literatură.

106

O parte din plantele găsite le-am publicat în câteva comunicări an ­terioare (39, 40, 43).

F lo ra şi vegetaţia acestor m laştini elste în general tipică pentru tinSo- vul om brogen, oligotrof, şi se caracterizează 'p rin tr’o m are putere de re­generare a sfagnetului.

Un carac ter specific al celor de pe podiş este lipsa în .general a copa­cilor, fenomen, care poale f i adus în legătură to t cu intensa creştere ac­tuală a sfagnetului.

Abia pe una din ele am găsit Pinus montana cu Picea excelsa (40) şi pe o a doua num ai Picea excelsa.

Mai ales este curioasă lipsa speciilor de Salix şi Betula i, Abia la una din ele (La Vlăşchinescu) creştea pe m argine un singur puieţ del m estea­căn.

P e m laştinile mai joaise, şi în a fara podişului, de la H o l e n i, găsim însă o colecţie tipică de tufe şi copaci sfagnicoli n ) .

Mai notăm , că Andromeda poli folia, Carex limosa şi Vaccinium uli­ginosum nu le găsim decât pe tinoavele mari, form ate la altitudini de peste 1000 m.

De rem arca t Lijcopodium inundatum , ra r în flora noastră.Ia tă lista alfabetică a plantelor notate sau recoltate 12) : -

Alnu'si g lu tinosa (L.) Gärtn. —- H o t e n i , margine.Alnus incana (L.) Mnch. — L a G o l i b i , margine.Androm eda poli folia L. — „Sub Igniş“ ( W a g n e r , p. 156); Tăul lui Du­

m itru (J â V o r k a, p. 27), (P o p, 43—1, p. 173) ; I e z e r u 1 M a r e. A ntlioxanthum odoratum L. — I. a V 1 ă ş c h i n e s c u.Betula pubescens Elirh. — H o t e n i ( Po p , 43— I, p. 173).Betula verrucosa X pubescens ( = B. Aschersonîana Hayek). — La Vlăş­

chinescu ( P o p , '42, p. 231).Cailitriche verna h . — Poiana B razilor ( Po p , 39, p.. 66).Caltha laeta Sch. N. et Ky sisp. alpestriş Sch. N. et Ky. —- L a V l ă ş ­

c h i n e s c u .Caltha palustris L. — H o t e n i .Car d am ine pratensis L. — L a V l ă ş c h i n e s c u .Carex cf. -acutiform is Ehrh. — P e O b c i n ă . 'Carex brizoides L. — P e O b c i n ă .Carex canescens L., ad C. Biharica Smk. vergens. — La Vlăşchinescu

' (P o p , 43— 11, p. 117).Carex limosa L. — Tăul lui D um itru, ( J á v o r k a , 20, p. 27; P o p 43— 1,

• P- 174). - . 'Carex paucifïora Light. — Tăul lui Dum itru (J â v o r k a, 20, p. 27) ; Pe

Obcină, Ştegea ( Po p , 43— I, p. 174); D a V l ă ş c h i n e s c u , L a C o 1 i b i, V ft r f u 1 B r a z i 1 o r . '

Carex rostrata Stokes. — V l ă ş c h i n e s c u (şi T ă .u 1 l u i D u m i t r u ? ) . Carex stellulata Good.? — V â r f u l B r a z i l o r .Carex sp. — L a V l ă ş c h i n e s c u , I e z e r u l m a r e , P e O b c i n ă . C om afum palustre L. — Hoteni ( P o p , 43—I, p 175)

n) Aşa se face că lista ce urm ează cuprinde num eroase specii lemnoase.

l 2) La localităţile tipărite spaţiat, p lantele în chestiune sunt" pen tru prim adată citate. 1 i . .. , ' ■ . ’ :

107

Crepis paludosa (L.) Mnch. — L a V 1 ă ş c h i n eis c u. ,Dororticum austriacum J a c q .— P o i a n a B r a z i l o r Drosera rotundifolia L. .’.Ttunk“ ( W a g n e r , p. 171); Jo ian a Brazilor,

( P o p , 39, p. 66); La Vlaşchinescu, Iezerul Mare, Vârful Brazilor, HotenI ( Pop . 43— 1, p 175); T ă u l - l u i D u m i t r u .

E m petrum nigrum L -— . J á v o r k a (Izvoare? l ă u l lui Dum itru? 20, p. 27); Iezerul mare, Vârful Brazilor ( P o p , 43— I, p 175); L a V lă .ş - c h i D C s c u . T ă u l l u i D u m i t r u .

Eriophorum (latifolium Hoppe?). — L a V l a ş c h i n e s c u , m argine. Eriophorum vaqinatum L — Poiana Brazilor (P o p, 39, p. 66) ; La Vlăş-

chinescu,' Pe Obcină, T ătaru , Iezerul m are, V ârful Brazilor (P o p, 43— 1, p, 175); H o t e n i , L a C o 1 i b i. T ă u l l u i D u m i t r u , S u b B r a z i .

Frangala alnus Mill. — L ă V l a ş c h i n e s c u şi C o 1 i b i, m argine.G alium sp. — H o ţ e n i, m argine,TJomogyne alpina (L.) Ca.ss. — L a V l a ş c h i n e s c u , P e O b c i n ă ,

V â r - f u l B r a z i l o r .JuncUs (conglomeratus L.?) — L a V l a ş c h i n e s c u . -j lineus sp. — P e O b c i n ă , H o t e n i .Leucojum vernum L. — L a V l a ş c h i n e s c u , P e O b c i n ă . Lycopodium inundatum L. — J á v o r k a (Izvoare?); Poiana Brazilor

( P o p , 39, p. 66); L a ' VI ă ş c h i n e s cu, V â r f u l B r a z i l o r . Lysim achia vulgatis L — H o t e n i , m argine.M enyanthes trifoliata L. — La Vlaşchinescu, Hoteni ( P o p , 43— I, p. 176). Myosotis sp. — H o t e n i m argine.Nardus stricta L. — La Vlaşchinescu, T ătaru . Pe Obcină, Ştegea ( P o p ,

43—1, p. 176). .. *N ephrodium thelypteris (L.) De.sv. — H o t e n i , m argine,Orchis maculatus L. •— L a V 1 ă ş c h i n e s c u.Orchis sp. — L a C o l i b i , V â r f u l B r a z i l o r .Picea excelsa (Lam. et DC.) Lk. — Poiana B razilor (P op , 39, p. 66); La

Colibi ( Po p , 43—1, 177). 1Pinus m ontana Mill. — Poiana Brazilor ( P o p , 39, p . 66). (V. tabi I). Polygonum amphibiiim L. — L a V l a ş c h i n e s c u .Populus tremula L. — LI o t e n i.Potentilla erecta (L.) Hampe. — L a V 1 ă ş c h i n e s p u, L a O b c i n ă ,

L a C o l i b i , V â r f u 1 B r a z i 1 o r, T ă u l l u i D u m i t r u .Salix aurita L. •— Hoteni ( P o p , 43—I, p. 178). .Salix sj). — H o t e n i . ‘Scheuchzeria palustris L. — ( J á v o r k a : Izvoare?, Tăul lui D um itru?);

Iezerul mare, Hoteni (P o p, 43— 1, 178) ; L a V l ă ş c h i n e s c il, ' T ă u l l u i D u m i t r u .

Sparganium sp. — H o t e n i , m argine T ypha (latifolia L? ) . — H o t e n i , m argine.Vaccinium m yrtilhm L. — Poiana Brazilor (P o p, 39, p. 66).Vaccinium oxycoccos L. — , .Ttunk“ ( W a g n e r , p. 206); J a v á r k a (20>.

p. 27, La Vlăşchines^u’ Tăul lui D um itru?); Poiana B razilor ( P o p , 39, p. 66); T ătaru , La Obcină, Ştegea, Iezerul Mare, V ârful B razi­lor, Hoteni (P o p, 43— I, 180) ; L a V I ă ş c h i n e s :c u, L a C o I i b i, T ă u l l u i D u m i t r u , S u b t B r a z i .

108

V. o. f. microcarpum Asch. Gr. — L a V 1 ă ş c h i n e s c u(, V â r f u l B r a z i l o r . .

Vaccinium uliginosum L. — Tăul lui Dumitru ( J á v o r k a , 20, p. 27), Iezerul m are ( P o p , 43— I, p. 180).

Vaccinium vitis idaea L. — Poiana Brazilor ( P o p , 39, p. 66); L a V l ă ş- ' c h i n e s c u, P e O b c i n ă , F u n d u l Ç o 1 i b i 1 o r, T ä u 1 l u i D u m i t r u .

Veratrum album L. (f. Lobelianum Bernh.?). — L a V l ă ş c h i n e s c u ,- P e O b c i n ă.

MUŞCHI 13).

tìartram ia pom i formis (L. ex p.) Hedw. — P o i a n a B r a z i l o r . Calliergon cuspidatum Kin'db., v. angustissimum Moenk. — L a V l ă ş ­

c h i n e s c u (det. P a p p ) .Drepanocladus Sendneri (Schpr.) W arnst., f. Wiîsoni• (Schpr.) Moenk. —

T ă u l I u i D u m i t r u (det. P a p p ) .Polytrichum attenuatum Menz — L a V l ă ş c h i n e s c u (det. P a p p ) . Polytrichum com m une L. —■ Poiana Brazilor ( P o p , 40, p. 311).Idem. — L a V l ă ş c h i n e s c u (det. P a p p ).Polytrichuiri gracile Dicks. — L a V l ă ş c h i n e s c u (det. P a p p ) . Polytrichum juniperinum W illd., var. rubrum Papp. — L a V l ă ş c h i ­

n e s c u (det. P a p p ) . .Polytrichum strictum Banks. — Poiana Brazilor ( P o p , 40, p. 311).Idem. — L a V l ă ş c h i n e s c u (det. P a p p ) .Sphagnum fuscum Schpr. — L a V l ă ş c h i n e s c u (det. P a p p ) . Sphagnum Girgensohnii Russ. —r L a V l ă ş c h i n e s c u (dct. P a p p ) .S. G. var. coryphaeum Russ. — L a V 1 ă ş c h i ni e s c u (det. P a p p ) .S. G. var. flaccidum Schleich. — L a V l ă ş c h i n e s c u (det. P a p p ) .S. G. var. leptostachys, Rusis. — L a V l ă ş c h i n e s c u (det. P a p p ) . Sphagnum m edium Limpr. — L a V l ă ş c h i n e s c u (det. P a p p ) . Sphagnum riparium Acngstr. — L a V l ă ş c h i n e s c u (det: 'P a ip p ).:

P rin tre Sphagnum.- Odontoschisma Sphagni (Dichs.) Dum. —; L a V l ă ş c h i n e s c u (det

P a p p ) .

5. Pădurile regiunii.Tot a tâ t de neglijate au fost de cercetători şi pădurile de pc podişul

Oăşanl-Maramurăşan.*F e k e t e şi B l a t t n y , care după cum ştim şi-au întemeiat opera

pe inform aţia întregului corp silvic, consideră în treaga regiune ca un m are şi u n ita r m asiv de fag, lipsit de m olid '(10). Acesta e semnalat spo­radic abia pe muntele G u t á i u l , considerat ca punct vestic extrem din

.aria regională a m olidului14) . D upă ei, pe podişul întreg nu există nici Piceaf nici Pinus, ia r peste' graniţa superioară a fagului a r urm a „goluri alpine“ . ' " ;

îs). M uşchii au fost în cea m ai m are parte determ inaţi de d l P rofesor C. P a p p dela Iaşi, pe care îl rog să prim ească cele m ai sincere m ulţum iri a le mele pentru am a­bilitatea D-sale. ■ ■

14) Gutáiul se găseşte, precum ştim, la extrem itatea sudestică a masivului nostru.

109

în tr ’adevăr podişul reprezintă, un clim ax al fagului, care încheagă codri imenşi, întrerupţi de nu m ai puţin în tinse poieni, — care fireşte nu sunt goluri alpine! — şi de num eroase mlaştini. Totuşi, dupăcum ara do­vedit în tr’o altă lucrare (40), m o lid u lse găseşte pe podiş ( P o i a n a B r a - ; z i l o r , T ă u l l u i D u m i t r u e tc ), alcătuind în unele locuri ch iar p ă ­duri curate (tab. II, fig 1). E l trebue să fi fost ch iar în tim puri recente mai' răspândit, dar el a fost exploatat, iar în locul lui s’a deisvoltat pe cale na tu ra lă făget. Mai ales evidentă este această intervenţie omenească la contactul d in tre judeţele M aram urăş şi Satu Mare, pe la „D um itru“ . Aci molidişul Sătm ărenilor trece net în făgetul M aram ureşenilor. Aceştia şi-au distrus molidul, Sătmărenii n u 15).

Maî găsim molidul, în tr’o populaţie retstrânsă i a P o i a n a B r a z i ­l o r , apoi ceva mai îm belşugat la C o l i b i . Pe versantul nordic, în văile înalte şi răcoroase, plecate spre Tisa, m olidul se am estecă binişor prin făget, a lcătuind pe ici pe colo ch iar masive naturale, ca d. e. la încruci­şarea Văii Bancului cu a Colibilor (alt. 800— 900 m i. Pe culme urm ează

. în să din nou făget autohton, repetându-se şi aci, d in cauză climatică, lo­cală, acea) „inversiune a zonelor“ foarte obişnuită în m unţii noştri (v. şi 85). Molizii şi pinii de lângă casa de p ădurari de la I z v o a r e sunt p lantaţi.

Pe m laştina P o i a n a B r a z i l o r se găseşte n n desiş de Pinus m ontana descoperit de m ine (v. 39, 40). Pinus silvestris nu se găseşte în regiune.

F e k e t e şi, B l a t t n y .m ai dfirm ă că pe versantul dinépre Tisa s’a r găsi sporadic Abies pedinata.' Eu nu l-am p u tu t rem arca în drum ul meu. Există însă câţiva brazi la P i c i o r u 1 G â z e i , la marginea sudică a platoului, afirm ativ plantaţi. Altfel bradid alb nu e cunoscut în regiune.

F aptul, că în aceste făgete, relativ înalte şi a tâ t de extinse de pe podiş lipseşte Abies, este cât se poate de rem arcabil. L a sfârşit vom vedea, că analizele poliniee aduc în aceaistă privinţă interesante lăm uriri.

P rin făgetul de sus şi p rin poieni mai ales, găsim Corylus avellana Ipână la 1000 m., d. e spre I e z e r u l M a r e ) , apoi Sorbus aucupar ia, Betula verrucosa. („Nyireş“-urile nevizitate de mine. se numesc aşa de sigur din cauza mestecenilor).

In ordinea de idei a analizei poliniee, ne interesează înainte de toate pădurea de pe platou, care este alcătuită, după cum am văzut, în ab so ­lu ta sa m ajoritate, din fag.

In' ce priveşte versantele podişului, personal nu am cunoscut, decât cel nordic şi sudic- La Nord acest versant este ocupat mai ales cu fag, am estecat pe alocuri m ultişor cu Carpinus bctnlus, Corylus avellana, Acer pseudoplatanus, cu ulm m ai puţin) şi pe alocuri, aproape de culme, cu Picea excelsa.

Spre Sud făgetul e am estecat cu ulm, paltin, cu foarte puţin carpen,pentru a trece mai jos în lr’un stejeriş cu elementele obişnuite, p rin tre carise rem arcă Tilia ( cordata; şi tomentosa f ) , mai ales între Baia Mare ş i -Baia Sp rie. <!

15) Prezenţa de altădată a molidului o mai atestă şi num irile: „B razi“,. „V ârful B razilor“ , „Valea Brazilor“ etc., în locuri unde astăzi nu sunt brazi.V ■ ' -

110

O m enţiune cu toiul specială m erită populaţiile destul dé numeroase de Castanea vesca din ju ru l Băii m ari, şi mai ales din ho taru l comunelor F i r i z a, T ă u şi B a i a S p r i e . — Problem a vechimii acestor castani este încă deschisă şi vom reveni asupra ei în ultim ul capitol. . „ _

In ce priveşte versantul vestic .şi estic, lite ra tu ra ştiinţifică şi hărţile atestă prezenţa unei zone de stejeriş sub cea de fag

D upă F e k e t e şi B l a t t ri y elementeld acestui stejeriş, ajung cam la urm ătoarele lim ite superioare în regiunea ce ne interesează. Quercus pcdunculata a junge sub form ă de populaţii: până la 180—500 m. In schimb Qu. sessili flora alcătueşte masive până la 090 m. în medie, cu m a­xim ul la 850 rn. Singuratic ajunge şi la 1200, în general însă nu peste 1100 m. In ţinu tu l nostru fagul câştigă teren şi pe socoteala stejarului.

Carpineta betulus. creşte până la 690—926 m, excepţional, Isub form ă pitică la 1233 m (Igniş).

ş Ulmus m ontana îşi atinge lim ita superioară în tre 902 şi 1166 m.Fraxinus excelsior creşte sporadic, fără să tre a că în general m ai sus

de 900 m.L im ita m edie superioară este pentru licer platanoìdésì 1000 m, iar

pentru pseudoplatanus 1230 m. .In u ltim rezum ât deci, pădurile podişului sunt constituite aproape

in to talita tea lo r din făgete, ia r versantele lui sânt acoperite de foioase, începând cu stejerişe pestriţe şi term inând cu făgete.

Din făgetele destul de, înalte lipseşte bradul, se găsesc însă câteva păduri de molid. — Etajul propriu zis al molidului nu este lotuşi rep re­zentat. II vom' regăsi abia în ca lende m ai centrale ale Garpaţilor orientali, începând cu 30— 40 km în linie aeriană spre E st şi Sudest de lim ita estică a podişului nostru

II. ANALIZELE.

în a in te de a intra în desbaterea analizelor noastre polinice, m ă văd silit să am intesc şi aci greutatea, şi în anum ite cazuri chiar imposibilitatea de a procura, dela începutul răsboiidui încoace, o com pletă inform aţie ştiinţifică. E ste cât se poate de verosim il deci, ca unele da te mai noi şi în special datele din ţările cu care nu m ai e posibil traficul poştal,, să fi

. răm as neconsultate în lucrarea da faţă.

A. METODA.

Am utiliza t in cercetare aceeaş m etodă ca şi în lucrările mele p re­cedente. T urba a fost scoasă cu sfredelul cu cam eră şi prisă în tuburi de

•isticlă. M aterialul a fost în tâiu fiert in KOH 10%, apoi clarificat prin cen­trifugare în apă. Probele păm ântoase le-am trata t în tâiu 2— 7 zile cu HF, apoi le-am fiert în KOII şi centrifugat. Din toate probele s’au făcut inai multe prepara te perm anente în gelatină-glicerina, incluse cri lacul Krönig. î

. Preparatele se păstrează în L aboratorul de Anatomie şi Fiziologie vege- ' lală Tim işoara. / . ' i

Studiul m icroscop ica fost extins. :In ultim ul tim p ise acordă o atenţie din ce în ce m ai m are, polenului >4

de p lan te nearborescente, ca şi sporilor şi Rizopodelou din turbă, a căror ,.f cantitate e rap o rta tă la statistica polenului de copaci1 (vezi d. e. 1 1 , 9). f t

I l i

In special este preţios pen tru reconstituirea vegetaţiei de a ltăda tă p o l e n u l d e G r a m i n e e , a cărui cantitate m are, sim ultană cu o frec­venţă redusă de polen de copaci, poate indica poieni întinse, silvoslepe sau ch iar stepe în preajm a locului, unde se sedim enta tu rb a analizată.

In unele cazuri se pot trage concluzii paleo-ccologi ce şi din com por­tarea cantitativă a polenului de Curea1, de Succisa şi m ai ales de Ericacee. In special proporţiile prevalente şi constante de Ericacee au duş adesea la concluzia că în tim pul sedim entării lor, form aţiunea locală n u era pădurea, ci „Heide“.

Sporii de Muşchi, dar m ai ales anum ite Rizopode dau inform aţii, câte odată foarte precise, asupra staţiunii, în special asupra stării de um i­ditate şi aciditate, dar ch iar şi asupra natu rii floristice a m laştinii de odinioară.

Eu am notat şi până acum m ai multe, resturi care-m i păreau că revin in mod' consecvent. D atorită acestor notări am p u tu t reconstitui din p ro ­tocolul de observaţii de acum 15 ani, statistica lor din profilul reprezen­tativ pentru Carpaţii Orientali, dela Colăcel, lângă V atra Dornei.

în cercetările de fa ţă am no tat cantitativ toate resturile caracteristice şi recognoscibile, In lipsa unei literaturi niai bogate, am fost nevoit să fac apel, pen tru diagnosticarea unora din ele, la profesorul F. F i r b a s din S trassburg, unul’ din cei m ai de seamă specialişti în această m aterie. Ii m ulţum esc şi’n acest loc pen tru indicaţiile, pe care cu atâta prietenie mi-le-a trim is.

P en tru determ inarea Rizopodelor sphagnicole am avut prilejul să consult m ereu lucrarea lui S t e i n e c k e din 1927 (50) şi a lui II o o g en - r a a d din 1935 (18).

Im portan ţa acestor resturi este pentru cazul nostru ceva m ai lim i- . lată. Analiza .stratigrafica şi consideraţii filogeografice arată, că regiunea studiată a fost mereu îm pădurită, cel puţin de la data, până la care ajung cercetările noastre. Polenul de ne-;copaci relativ puţin , cât se găiseşte, p ro ­vine deci dirj floră m laştinii sau a vreunei poieni sau păduri învecinate. E l nu ne trădează deci intercalarea vreunor etape nesilvestre în evoluţia pădurilo r din regiune, ci m ai m ult natura ecologică-floristică a m laştinii, în care s’a făcut sedim entarea şi care evolua în tr’o regiune ,în general îm pădurită.

Cu a tâ t mai m ult putem însă reconstitui ecologia mlaştinii dini cele­lalte resturi şi în special din Rizopode şi Olpidiacee.

Ia tă resturile determ inate şi notate:

1. Polen de ne-copaci.G r a m i n e e . Extrem de puţin în m aterialul cercetat. Oarecare frec­

venţă în unele probe de fund. Ar putea proveni deci m ai mult. de la G ranu­licele,, care se găsiau în pajiştea înm lăştinită sau în m laştina de trecere, din caro s’a desvoltat apoi tinovul.

C a r ex . Afară de unele probe de fund, se găseşte foarte puţin. P ro ­vine de .sigur dela p lante din m laştină.

E r i c a c e e . In, probele studiate aci tetradele de Ericacee sunt mai abundente în perioada m ai nouă a fagului, în m laştina um edă şi oligotro- fa. îp privinţa aceasta este sem nificativă sincronicitatea lor cu Callidina şi ch iar cu Olpidiacee. Nu m ai încape îndoială, că polenul provine înainte

112

de toate de Ia Vacciniile m laştinii şi în special de la V. Oxycoccos, în p arte probabil şi de la Andromeda.

O a doua afirm are a polenului! de Ericacee este m ai veche, din pe­rioada- m olidului cu stejeriş am estecat, coincizând adesea cu frecvenţa sporilor de Sphagnum. In aceste cazuri e vorba de faze m ai ilscate isan ch iar îm pădurite ale m laştinii, iar Ericaceele vizate sânt înainte de toate Vaccinium vitis idaea şi mg r till us, în alte cazuri probabil Empetrum.

T y p h a . Tetradele polinice de T y plia le-am găsit extrem de ra r în câteva probe de fund.

S u c c i s a . în tâln it ici colo, în m ai multe probe, foarte rar în can­tităţi m ari. Gând e frecvent, trădează prezenţa do poieni umede, poate ch iar varian te de „hum idipratum “ în m laştina însăşi.

C o m p o s é e . Grăuncioarele decorate cu ghimpi a lc Composeclor se întâlnesc foarte sporadic în m aterialu l cercetat. Ele nu „ ne pot sugera concluzii paleoecologice.

2. Spori.

S p h a g n u m . O îndelungată experienţă îm i a ra tă că sporii de Sphagnum , sun t în cele m ai m ulte cazuri destul de ra ri tocmai în turba „nouă“ fo rm ată aproape excluziv sau în orice caz preponderent din frunze şi tu lp ini de Sphagnum Fenom enul se explică p rin caracteristica Sphang- naceelor de a se înm ulţi japroape num ai pe cale vegetativă în m laştina um edă şi oligotrofă, prinsă în tr ’un intens proces de regenerare. în tr’adevăr în asemenea m laştini perinile fructificantd sunt ra re sau lipsesc cu totul. In schim b in păturile de Sphagnum din pădure sau d in tr’unj tinov îm pă­durit sporu laţia este foarte obişnuită.

Frecvenţa rnare a sporilo r subfosili de Sphagniim ne evocă din tre­cutul m laştin ii tocmai asemenea porţiuni mai uscate, dar mai ales faze îm pădurite, sau având un isuport subţire de turbă. In tr ’adevăr valori înalte de spori în tâln im mai cu seamă în perioada de apus a molidişului sau ch iar în tim pul m axim ului de stejerişe cu alun, când p rin tre resturile nun croscopice, frunzele şi tulp in ile de Sphagnum pot fi, în minoritate.

Fenom enul este însă m ai pu ţin caracteristic. Vom întâlni câteva zăcăm inte, în care sporii de Sphagnum se înm ulţesc tocm ai spre sup ra­faţă, în tu rb a noua de Sphagnum cu indicii evidente de oligotrofie.

P o 1 y t r i c h u m. Spori extrem de rari în tu rba cercetată, deşi p ro ­porţia de partic ipare a lor in Sphagnetele ceva m ai uscate este remarcabilă.

F i l i c e s . In turba m ai veche, m ai ra r şi în! cea nouă, &e întâlnesc corpuri reniform e, hialine,, cu dim ensiunea m edie de 41/25 p (tab. III, fig. 1). — Profesorul F i r b a s crede, după desenele care i-le-am trimis, că ele sunt-probabil spori de feregi, despoiate de perisporiu. Acesta se d is­truge uşor în tu rb ă mai desorganizată. Eu la notez în diagram e cu „spori de Felicinee“. D intre sporii feregilor noastre, m ai m ult se aseamănă) cu cei de A th yriu m filix femina.

Ele revin în mod constant în timpul dom inaţiei molidulm şi chiar în perioada de declin al pinetelor, uneori în m are num ăr. Mai ales sunt frecvente în probele de fund. E le a ra tă foarte probabil o: fază pădliroasâ în evoluţia m laştinii. > ■ 1 j ' j / i * " >

113

L y c o p o d i u m . Mai m u lt sau mai" pu ţin sim ultan cu resturile precedente ap a r mai m asiv şi spori de Lycopodium , toţi de tipul annoti­num , având reţeaua perisporială alcătuită din creste înalte şi subţiri. P rezenţa lo r indică de asemenea mai mult staţiunea de pădure m lăştinoasă

(fig- 4)- ...

Fig 4. Spor de Lycopodium; lipul annotinum .Lycopodium-Spore, annolinuin-Typus.

S e l a g i n e l l a . In tr ’u n singur caz am găsit un m acrospor tipic de Selaginella (selaginoides? v. tab. III, fig. 2).

3. Resturi de Ciuperci.

H e l i c o s p o r i u m . Conidiul helicoid, cu pereţi foarte rezistenţi ai acestei ciuperci este cunoscut subt num ele de „M oorschnecke“, fiind co­m un a tâ t în tinoave, cât şi în mlaştinile de trecere din Europa centrală (vezi d. e. 50, p. 335). In probele noastrel este destul de ra r şi fă ră vreo sem nificaţie specială (tab. III, fig. 8).

O l p i d i a c e e . Un rest foarte interesant a tâ t din punct de vedere micologie, cât şi paleoecologie. Polenul dc fag clin probele cercetate con­ţine foarte adesea, corpuscule m ai mult sau m ai pu ţin rotunde sau ovale, b rune sau negre şi opace, în num ăr de 1 până la 20— 30, în care caz in ­teriorul polenului este în întregim ea sa um plut. Dimensiunea acestor co r­puscule variază în tre 7,6— 11,4X 4,6—9,0 /i (fig. 5; tab. III, fig. 4— 7)'.

Fig. 5. Polen de T ilia aliacaij de Olpidiace (foarte mărit).Tilia-pollen infiziert von Olpidiaeeen.

Foarte ra r se văd asemenea corpuscule în polenul de Picea, Abies, Tiliă, Car­pinus, ba în tr’un caz ch iar în spor de Lycopodium , fă ră să putem ispune cu siguranţă dacă şi în aceste cazuri, corpusculele în chestiune aparţin ace­leiaşi specii, care atacă grăuncioarele de fag.

Aceste corpuscule sunt cu ‘to tu l asem ănătoare germenilor de Olpi-

114

diacee şi determ inarea m ea o consideră şi F i r b a s drept cea mai vero­sim ilă 16) .

T rebuie să ne închipuim deci nişte ciuperci sfagnicole, saprofitice, care a tacă polenul dé fag, căzut şi devitalizat în m laştină.

S tatistica acestor resturi m ’a convins; că avem în faţă un criteriu paleoecologie destul de im portant. *

D upăcum vedem din . diagram e, curba fagului nu se acopere cu a O lpidiaceului. în proporţii m ici fagul era de m ii de ani prezent în păduri, sub dom inaţia molidului, ba începuse avântul şi ch iar prim a dom inaţie a făgetului, cu o reprezentare m ajo ritară a lui în sedim entul polinic, fă ră ca O lpidiaceul m enţionat să apară. Abia în p lin ă dom inaţie a fagului, în clim a expres umedă, şi în tr’o evoluţie istrict oligotrofă a sfagnetelor încep să ap a ră şi să se înm ulţească grăuncioarele de fag atacate. Acest din urm ă fap t se confirm ă şi prin paralelism ul dintre Olpidiaceu şi Callidina angus- ticollis, un Rotifer caracteristic tinoavelor cu balticele (cf. 50).

Callidina începe să se afirm e în sediment în general chiar înaintea Oipidiaceului.

Ia r dacă Olpidiaceul apare în mod excepţional şi pe la începutul fazei fagului (la Iezerul Mare! d. e.), însemnează că în acel loc existau condiţii locale pentru înfiriparea tinovului oligotrof, în tr’o vreme, când subt acfelaşi clim at şi în aceeaşi regiune sfagnetele erau de a lt tip general, — In special apa de ploaie şi zăpadă din iezerele craterelor putea oferi con­diţii potrivite pentru! tinov şi m ai înainte.

F iind vorba deci de o ciupercă, ce trăeşte în apa de tinov cu pH-ul coborît, ea este un preţios indiciu pentru reconstituirea ecologiei mlaştinii şi p rin legătura cauzală —: în tr’o m ăsură — şi a climatului.

Alte ciuperci găsite nu p a r indicatoare; le vom menţiona în tr’un ca­pitol urm ător. '

4. Rotifere. ,C a l l i d i n a a n g u s t i c o l l i s Murray. Căsuţa goală, dar opacă

a acestui R otifer are form a unei măciulii, cu dim ensiunea medie de 130/48 p (tab. IV, fig. 2, 7). In m aterialul tra ta t apare neagră sau foarte brună. Se găseşte în tinoavele oligotrofe cu apă liberă; ise chiar speciali­zează pen tru asemenea staţiune, pu tând servi deci ca indicator (v. 50). Jţn profilele Oăşene-M aram urăşcne apare după ascensiunea fagului, cu totul excepiţonal şi slab chiar m ai de tim puriu în m laştinile, a căror fază o li­gotrofă începuse excepţional m ai curând (v. expilcaţia la Olpidiacee).

5. Protozoare.- D i t r e m a f l a v u m A rcher (= A m phitrem a flavum Penard).

Resturile acestui Rizopod ap ar în tu rbă, ca nişte butoiaşe alungite (ca berbinţele Moţilor), destul de transparente, găurite la cele două capace (tab. IV, fig. 5). E foarte obişnuită în toate variantele tinovului.

16) In lipsa unei literaţu ri de specialitate la T im işoara, am utilizat cartea ini F i t z p a t r i c k (15), pe care d-1 prof. S ă v u l e s e u a binevoit să mi-o îm prum ute cu m ultă am abilitate. — D eterm inarea nu poate fi de tot precisă, deoarece lipsesc toate celelalte faze din ciclul evolutiv a l ciupercii. . • ; '

115

In sedimentele noastre a ra tă în general două răspând iri în tim p, de regulă separate prin porţiuni de tu rbă, în ca re n u apare.

P rim a răspândire, m ai masivă, cu m axim ul absolut al Ditremei, o găsim în sfagnetele vechi din dominaţia' m olidului, d a r după îm puţinarea alunului (Vezi profilele „V ârful Brazilor“ ). In această perioadă eiste de regulă reprezentată, extrem de slab, şi Callidina.

A doua răspândire generală, dar m ult m ai pu ţin bogată o în tâln im în sfagnetele noi diri tim pul făgetelor, uneori ch iar num ai în faza lor finală.

Această comportare o regăsim foarte instructiv în profilul dela Co- lăcel, reconstituit acum şi din acest punct de vedere. Aci D itrem a apare în tim pul dominaţiei m olidului, după căderea alunului, când găsim în tu rb ă prim ele semne ale sfagnetèlor vechi. Are ch iar im prim m axim um coiricident cu un m axim um de spori de Sphagnum .

Al doilea m aximum din. aceeaşi prim ă perioadă continuă de ră sp ân ­dire, coincidej cu prim a afirm are a Carpenului, d inaintea ascensiunii fa ­gului, în tu rba de Sphagnum sedimentată în tre cele două orizonturi de îm pădurire. După o în trerupere urmează a doua răspândire mai slabă, în sifagnetul nou din tim pul m axim ei afirm ări a făgetului.

Din felul de sedim entare a Ditremei în profilele analizate ajungem la concluzia, trasă şi din studiul m laştinilor vii, că Ditrema trăieşte în diverse tipuri de tinov, dar ea este mai ales frecventă în sfagnetele vechi, probabil m ai reci şi m ai pu ţin acide.

A r c e l l a a r t o c r e a Leidy e un Rizopod de forma unui disc bom bat, cu peretele chitinos, brun, având în m ijlocul feţei in ferioare o deschidere rotundă, înconjura tă de o cunună de găurele (tab. V, fig. 1). Este o specie sfagnicolă, găsită a tâ t în m laştinile de trecere, cât m ai ales în tirioavele tipice (cf. 18 şi 50).

în sedimentele noastre este destul de obişnuită fă ră isă atingă valori m ari. In general o găsim m ai constant şi ch iar m ai m asiv în sfagnetul nou, acid. Iri câteva cazuri (Vârful Brazilor) apare însă, (sporadic, ce-i drept, pe la începutul, sfagnetului vechi», pentru a nu o regăsi decât tâ rz iu şi m ai accentuat, în sfagnetul nou.

După această com portare, Arcella artocrea se dovedeşte o specie ce preferă tinovul tipic.

Nu a r fi exclus fireşte,, ca în cazurile ultim e citate să fie vorba de staţiun i local mai acide sau poate de o altă ‘specie ori de o a ltă fo rm ă ecologică.

H y a l o s p h e n i a sp. Acest Rizopod cu căsuţa în form ă de m ăc iu ­lie fă ră gât, iesle des citată din sfagnete. E foarte ra ră în sedim entele noastre. A fost găsită în sfagnetul nou (Fundul Colibilor) şi în cel vechiu (Vlăşchinescu). Specia nu am putut-o determ ina.

A s s i u l i n a s e m i n u l u m (Ehrbg.) Leydi. Rizopod cu căsuţa um ­flată, decorată cu solzi ce se acopăr ca ţiglele, orânduiţi în şiraguri piezişe (tab. IV, fig. 3). E sem nalată ades din sfagnete. — Am găsit-o în 4 din cele 3 profile, chiar în sfagnetul vechiu, având însă m axim ele in tu rb a m ai nouă de Sphagnum.

H e l e o p e r a sp. Gen de Rizopode sem nalat sub diversei specii din sfagnete. Are form a cam ca precedenta, d a r p lăcile silicioase, care-i clădesc căsuţa se întâlnesc cu marginile, nu se acoperă (tab. IV, fig. 4).

116

Nu este prea frecventă în stratele noastre, d a r a re o apariţie paralelă cu Callidina. Este probabil, că avem de a face eu1 o specia sfagnicolă cu o conduită ecologică asem ănătoare.

Genul Phrygdnella are la fel specii sfagnicole. In sedimentele cerce­tate apare excepţional în cele m ai recente strate.

In unele probe am notat resturi de I n s e c t e (D. e. tab. IV, fig. 9), care nu se pot determ ina m ai de aproape. — Există în orice caz insecte sfagnicole.

*D upă cum vedem, notarea statistică a resturilo r microscopice din

tu rbă, a lă tu ri de a polenului de copaci este în tr’adevăr utilă. Diverşi spori, polen de tu fe sau p lan te ierboase, schelete de Protozoare, pot să ne fu rn i­zeze indicii asupra staţiunii turboase de a ltădată şi indirect şi asupra cli­matului.! Statistica lor este cu a tâ t mai expresivă, cu cât cuprinde m ai m ulte tip u ri caracteristice. Organele vegetale macroscopice dau fireşte intâiele indicii, ele pot ’fi însă în mod fericit confirm ate isau com pletate p rin studiul acestor resturi.

In cazul de faţă Statistica lo r a fost cât se poate de binevenită pentru reconstitu irea stratigrafică a zăcămintelor, reconstituire destul de anevoioa­să în lipsa profilelor de turbă, deschise prin exploatare.

In acelaşi timp, pu tând distinge eu aju torul lo r diferite tipuri ecolo­gice de sfagnete şi în special pe cel oligotrof um ed, ele ne dau inform aţii p reţioase şi precise în ce priveşte istoricul acestor m laştini la noi, şi in : flirect, în ce priveşte istoricul condiţiilor fizice, necesare diferitelor tipuri de sfagnete.

Olpidiaceul polenului de fag a fost pen tru prim adatâ înregistrat statistic şi in terpretat paleoecologic.

» 'Simbolurile^ polenului în diagram ev sunt acele de m ult acceptate, iar

pen tru stratigrafie am utilizat signaturile propuse de I, ü d i în 1939 (29, v. tab. VII. fig. 1). In diagram e profilul stratigrafie se găseşte, îm preună cu statistica microfosilelor, la dreapta profilului polinic.

B. REZULTATE.

a. Câteva microfosilc nescmnalate.înain te de a discuta rezultatele propriu zise ale analizelor poliniee,

voiu enum era pe scurt câteva resturi interesante din preparatele m icros­copice, nescm nalate, pe câte ştiu, în alte publicaţii.

P o l e n d e f a g a n o r m a l , cu 4 pori în loc de 3, am găsit în mai m ulte probe (tab. IV, fig. 8).

P o l e n d e T i I i a a n o r m a l , cu 2 sau cu 4 pori (tab. IV, fig. 6 ; tab. V, fig. 5).

P o l e n d e A b i e s a n o r m a l . In m od obişnuit polenul de Abiss are o coam ă uşor undulată. In tr’una din probei am găsit un exemplar ca acela din tab. V, fig. 6 •

P o l e n d e P i c e a . a n o r m a l , având trei baloane mari de aer, in loc de două (tab. V, fig. 3). -

O lpidiaceul din grăuncioare de polen, în special de fag, l-am descris la capitolul metodei.

117

P o l e n d e P i c e a atacat de o ciupercă indeterm inabilă. E vorba de corpuscule negre aproape ovoide alcătuite d in tr'o reţea destul de re­gulată, care um plu uneori întreg polenul de Pireu, alteori le găsim elibe­ra te a lă tu ri de grăuncioarele distruse (tab. V, fig. 4).

Alte dăţi centrul polenului este plin de o m asă neagră, probabil despori (tab. IV, fig. 1) .

Se găsesc şi grăuncioare de Picea pline de, corpuscule de Olpidiacee (lab. III, fig. 7).

In m ai mu)tg cazuri am găsit resturi de ciuperci în corpul central al polenului de Pinus (tab. III, fig. 3).

F o l i o l e d e S p h a g n u m 1 a t a c a t e . In destule caruri se găsesc corpuscule asem ănătoare acelora din tab. III, fig. 9— 10, înguste şi a lu n ­gite, orânduindu-se cu regularita te de a lungul clorocistelor. Trebuie să fie vorba deci de ciuperci, ce parazitează pe frunzele, sau m ai Bine pe olorocistele de Sphagnum, singurele cu conţinut celular. Determ inarea nu a fost posibilă. . .

In câteva probe vecine ale aceluiaşi profil am găsit un Rodoficeu,asem ănător cu Batraehosperm um (d. ex. tab. V, fig. 2) ; alia a lgă maifrecventă de tipul unui Peridiniaccu

Am m ai întâlnit resturi de insecte (de ex. tab IV, fig 9), ciupercicare am intesc Mucoracede sau unele corpuri, evident de origine organică,d ar care nu îe-am pu tu t identifica şi care, pe câte m i-am putut d a seama.nu au vreo însem nătate specială pentru problem a, care o urm ărim .

' *D upă această notă introductivă vom trece Ia desbaterea rezultatelor

propriu zise ale analizelor polinice.Am sondat cu totul 11 m l a ş t i n i , rid icând 16 p r o f i l é i n '

l u n g i m e t o t a l ă d e 51 m. 3 5 c m ş i r e p r e z e n t a t e p r i n 2 5 4 p r o b e .

Din acestea am făcut a n a l i z a c o m p l e t a l a 1 2 p r o f i l e d e l a 9 m l a ş t i n i (36,8 m c u 218 p r o b e ) ; celelalte 4 profile nu Ie-anî analizat, trei fiind incom plete (Iezerul M are Nr. 11, Obcina Nr. II, Hoteni Nr. II), iar1 al patru lea (Poeni) fiind com pus din m aterial desor- ganizat.

b. P rofile polinice 17).

1 . Fundul Colibilor.Pe cursul superior al Văii Runcului, care coboară spre S ăpânţa se

găseşte locul num it L a C o 1 i b i, unde se înfiripase în tre tim p o colonie de m uncitori şi supraveghetori forestieri. Locul e niotat în h a r ta specială „Poiana Colibii“, având altitudinea 900 m , la t n. 47° 52’ 30” , ia r long e. 41° 23’ 20” (Ferro).

în treg terenul din ju ru l caselor este în general mlăştinos, am ales însă pen tru sondare două porţiuni tipice, bine individualizate: una în fa ţa casei pădurarului, la locul num it „F undu Colibilor“ şi a l ta ' pu ţin spre nord de colonie, loc pe care eu îl notez cu num ele „Colibi“, ne având a lt

-- iz) Mulţumesc d lo r p repara to ri G. G a l e a şi I. C i o b a u u 'pentru aju to ru l ce mi au d a t la întocmirea tab lourilo r statistice şi a diagram elor, asem enea şi d-lui asistent C. N e b e r l pentru grija cu care a executat 'desenele.

118

num e special. Ele sunt m laştinile cèle mai nordicei din regiune; se găsesc la începutul versantului nordic.

In F undu l Colibilor tinovul este deosebit de celelalte din regiunea descrisă, în trucâ t sfagnelul esté invadat de m olizi m ărunţi, dând mlaştinii0 fizionom ie a tâ t de obişnuită în' alte părţi (Munţii; Apuseni: d. e.).

Sondajul arată însă dela început, că zăcăm ântul este alcătuit în bună parte d in tr’o tu rbă deosebită fa ţă de a celorlalte din regiune, ia r analiza polinică descoperă în această tu rb ă u n a diri cele m ai preţioase arhive ale pădurilo r noastre din postglaciar.

Z ăcăm ântul are 260 cm adâncime. In tre 125 şi 260 cm turba' este foarte păm ântoasă, g a lb en ă18). In ea se găsesc ra r frunzd de Sphagnum, desorganizate, apoi resturi de Carex imai ales la fund), de Hypnacee. spori de Lycopodium , de Ferigi şi de Sphagnum, amestecate) cu ţăndări din scoarţă de pin şi ch iar cu! crengi şi frunze. Este foarte probabil, că m laştina, în care se sedim enta această turbă veche, era una de trecere („Zwischen-M oor“), înconjurată de pinet sau poate ch iar îm pănată din când în când cu pini.

De la 125 cm până la suprafa ţă turba nu mai e a ta t.d e păm ântoasă şi a re o culoare neagră sau neagră-brună. In tre adâncim ile 125 şi 85 cm, ea este, a lcă tu ită din frunze de m uşchi, incluzivi Sphagnum , resturi de Cyperâcee, cu foarte m ulţi ispori de Feregi, ch iar polen de Ericacee, con­ţinând d in Ioc în Ioc resturi1 de copaci. Ea s’a sedim entat probabil în tr’o m laştină de pădure.

In tre 85 şi 45 cm găsim tu rbă mai mult de Sphagnum desorganizat, cu H ypnacee, cu foarte m ulţi spori de Lycopodium şi de Sphagnum, cu Ericacee puţine, dar consecvent reprezentate. In acest timp se făcea pro­babil trecere spre sfagnetul p ropriu zis.

Abia în ultimele 2 probe, aproape de suprafaţă găsim tu rbă do Sphagnum m ai bine conservat, cu Eriophorum, având to tuşi un aspect mai de pădure, cu foarte m ulţi ispori de Sphagnum, m ulţi spori de Lycopodium, polen de Ericacee, dar şi cu indicii de oligotrofie ( Olpidiacee, Ditrema etc.).

R ezultatul neaşteptat al analizelor polinice este redat în tabloul Nr.1 din text (vezi şi diagram a Nr. 1).

Precum: vedem în jum ătatea sa inferioară zăcăm ântul reoglindeşte pe larg p e r i o a d a p i n u l u i în tr’o s u b f a z ă a sa, pe care alte profile (studiate p ân ă acum’ în Rom ânia ne-au permis cel m ult s’o întrezărim cu totul p rescurtată. ■ ,

a. In faza de pin dela Fundul Colibilor dom inaţia pinului este pe larg reprezentată cu maxime cuprinse în tre 45 şi 47%. Urmează apoi! un lent declin. Caracteristicile rem arcabile ale dominaţiei p inului sunt:

1. Perm anenta şi m asiva partic ipare a m olidului (24— 44%).2. Perm anenta şi sensibila afirm are a stejerişului amestecat (1—

4,66% ), rep rezen ta t mai ales p rin u l m .3. O ferm ă şi neîn treruptă reprezen tări a a l u n u l u i (3—8% ).4. P a r t i c i p a r e s l a b ă (1— 3,22%), d a r a p r o a p e n e î n ­

t r e r u p t ă a f a g u l u i ' dela început. Contrar rezervei exprimate în lu ­crarea mea din 1932 (39, p. 68) nu poate fi vorba de o confuzie cu polen de Hippophaë. ,

5. L ipsa to tală a bradului. :18) A trebu it tra ta tă în lâiu cu HF.

119

6. Prezenţa în trerup tă a carpenului (1— 2°/o).7. Betula şi Salix sun t m ereu şi bine reprezentate, fă ră să aibă creş­

teri semnificative. Arinul e foarte puţin ici colo.De m enţionat prezenţa excepţională a frasinului.E ste neîndoios că dom inanţa pinului, reoglindită la Fundul Colibilor

este o fracţiune mai târzie din „faza p inu lu i“ . Ştim doar că în toiul ei faza pinului a fost a tât de aridă, încât ch iar în regiuni de coline, cum era S t o b o r u l şi B ă g ă u l (39, p. 39—49), elem entele stejerişului şi alunul nu apar de loc său abia excepţional maf târziu. La înălţim i m ai m ari în Carpaţii Orientali, cum a r fi la C o l ă c e l (35, p. 147— 156), arid itatea ei este şi m ai excluzivistă, căci pe lângă pini abia mai >sunt reprezentate în m od continuu Picea. Betula şi Salix.

In orice caz, la începutul sedimentării dela Fundul Colibilor, perioada pinului trecuse de subfaza Betula ; care se afirm ă în multe p ă r ţi din Europa (la' noi Ia C o l ă c e l şi la S t o b or ) , .subfază ce face p a r te din stăpânirea excluzivistă a pinului.

In Jschimb această subfază term inală, m ai pu ţin excluzivistă, ale cărei vestigii se păstrează a tâ t de am ănunţit la F undu l Colibilor, ne a ra tă că stăpânirea pinului nu s’a încheiat nici la noi cu o înfrângere scurtă şi cataclism ică în faţa invaziei molidului şi1 a stejerişului; cu alun, aşa cum ne-am închipuit-o in terpretând cele câteva curbe ce s’au putu t construi până acum şi care se prăbuşesc în tr’adevăr brusc* şi definitiv dela culmi nedisputate.

In’ tim purile evocate de asemenea curbe (Colăcel, Stobor, Băgău) se atenuase sau chiar încetase sedim entarea de tu rbă, aşa încât absenţa san carenţa documentului ne putea produce iluzia unei absenţe, sau a unei scurtim i ireale a fenom enului petrecut.

Fundul Colibilor ne readuce la' realitate, şi fă ră să putem reconstitui vreo dura tă aproxim ativă în timp, constatăm, că pinetele au dom inat încă m ultă vrem e după etapa lo r de extremă ariditate, trecând în tr’o nouă sub- 'fază m ai pu ţin aridă, în care molidul, prezent aici şi în tim pul glaciaţiu- nii, se intercalase binişor p rin tre pinete, ia r stejerişul şi alunul începuse să împestriţeze — de, sigur de jos în sus — peisajul silvestru străvechiu.

Prezenţa — ori cât de redusă — a fagului în această fază, recognos- cibilă şi în alte profile din regiune, ne pune im portan te probleme de fito- geografie genetică (v, şi 39). In òrice caz aci şi la Poiana Brazilor, deci pe podişul O ăşan-M aram urăşan, găsim cele m ai vechi vestigii c o n s t a n ­t e ş i s i g u r e ale fagului cunoscute până acum din preborealul Europei Centrale. K i n t z l e r citează din preborealul de lângă B r a t i s l a v a o singură dată polen de fag şi crede că e de provenienţă străină (24, p. 521). E sem nalat asemenea din Balcani, însă nu fă ră expresia unei îndoieli a autorului (V. C e r n j a v i s k i , 6, p. 274).

D e când se am estecă fagul în perioada pinului? Dacă el arj pu tea fi regăsit şi în prima fază m ai continentală a pinetelor. am avea prileju l 'sa dem onstrăm un refugiu glaciar al fagului în Carpaţii Orientali. In lipsa dovezilor directe ideea unui asemenea refugiu continuă a răm ânea ipo­tetică I9).

19) In subfaza aridă a -p in u lu i dela Po iana B razilor e l a fost găsit cu sem n de întrebare. Reamintim apariţia „Iui escepţională şi deci contestabilă, în fază aridă a p inetelor de la S t o b o r , jud. Cluj (39, p. 41).

120

TABLÓ

Nr.A

dânc

imea

Ti

efe

cm.

Pice

a

Pinu

s.

Abi

es

Fagu

s

Car

pinu

s

Bet

ula

Aln

us

Que

rcus

Tili

a

Ulm

us

Qu.

m

.

Salix

1 15 5,33 — 0,67 81,66 2,00 1,33 4,00 1,33 ■ — — 1,33 0,672 30 9,33 — 0.67 78,66 1.33 0,67 4,66 1,33 — — 133 3,33

3 45 76,00 — — 10,66 5,33 — 3.33 — 2,66 2,00 4,66 —

4 60 74.66 — — 6.66 2,00 — 4,66 0,67 5,33 4,66 10,66 1,33

5 75 80,00 0,67 — 4.66 0,66 0,66 2,66 2,00 6,00 2,00 10,00 0,67

6 85 74,00 2,66 — 0,67 — 0,67 3.33 2 00 10,6b 6,00 18.66 _

7 95 62,58 5,96 064 — — 4,64 0,64 10,32 14,85 25,81 0,64

8 110 23,22 40,00 — — — 21,29 1,29 ■ — 0,64 9,67 10,31 3,87

9 125 15,78 35,52 _ 0,65 ’— 37,50 2,63 0.65 4,51 5.16 2,63

10 145 45,33 45 33.

2,00 — 5,33 0,67 — — 0,67 0,67 0,67

11 160 40,00 15.16 — 3,22 1,29 4,51 1,29 0,64 1,29 1,29 3,12 1,29

12 ' 175 41,20 50,00 — 1,41 —’ 0,58 0,58 — 2,32 1.16 3,48 0.58

13 190 22,66 63,33 — 1,33 2.00 5,33 0,67 0,67 2,00 2,67 2,00

,14 205 18,30 73,85 0,63 ■ — 4,90 — — 1,30 0,32 1,62 1,30

15 220 16,66 68,00 1,33 2,00 7,33 — — 0,67 2,66 3,33 1,33

16 240 20,09 70,00 _ — — 6,66 0,67 ■ ' — 1,33 — 1,33 1,33

17 260 24,00 63,33 — 1,33 0,67 2,00 0,67 0,67 1,33 2,66 4,66 3,33

Dacă am avea aceasta a doua, m ai puţin continentală subfază de pinete reprezentată şi în altă p arte din ţinu tu l carpatic, am putea constata, dacă fagul pinetelor este specific pentru1 platoul de care vorbim sau nu. In tr ’un asem enea caz am avea in tr’adevăr indicii pentru localizarea refugiului g laciar a l fagului sau pen tru sensul roigraţiei fagului în poistglaciarul ve- chiu. Din nenorocire ne lipsesc documentele şi în această privinţă.

In, acelaşi tim p găsim o nonă confirmare a unei coristatàri pe care am făcul-;o m ai de m ulte ori bazat pe documente indiscutabile (38, 39, 41, 4 3 a ) , şi anum e că raportu l social dintre fag şi brad , deşi e bazat pe un paralelism ecologic, este de d ată recentă. Fagul .şi bradul au — celpuţin în ce priveşte C arpaţii istorii independenta unul de altul până lao d a tă destul de recentă. In tr’un interglaciar d. e. (43 a) găsim Abies-ul foarte bogat reprezentat, în tim p ce Fagus-ui lipseşte, în schimb profile de tu rb ă şi în special cel de fa ţă ne dovedesc că în pădurea noastră post- glaciară fagul e un element vechili, ia r bradul foarte recent.

Proporţiile foarte u rcate ale molidului dovedesc că în acest tim p ex istau m olidişe pe platou p rin tre pinete, şi probabil m ai întinse, decât ne sugerează proporţiile din diagram ă. Căci găsindu-ne în tr ’o perioadă de generală dom inare a pinetelor pe im ense întinderi, polenul de pin este cu

121

ÜL Nr. 1.A

cer

Cor

ylus

Frax

inus

Spha

gnum

Filic

es

Lyco

pod

ium

j Eri

cace

e

Olp

idia

cee

Cal

lidin

a J

Ditr

ema

Ora

min

ee

Car

ex

Poly

tric

hum

’c

ca.*/»oras Su

ccis

a

— 2,00 ---- 24.66 2.66 0,67 5,33 2,66 — 0,67 0,67 - 0,67 1,33

_ 2,00 ■ — 10.00 1,33 6.00 2,00 1,33 — — 0,66 - — —

— 15,33 ---- 16.00 ?,66 8,66 1,33 1---- 38,00 ---- 16,00 1.33 4.66 0,66 1 1— 21,33 ---- 46,60 2,66 16.00 1,33 - 1 - 1 ----- 33,33 — 24,00 2,66 6,67 1.33 - 1 - 1 1 -

0.66 56.16 1,32 6,42 8,52 1,02 2.54 1 1— 0,67 — 5.16 21.29 — 1.29 — — ■ — — — 0,67| -

— 11,20 — 5.16 8,42 ■ — — — — _ — — - ! - ' —

— 3,33 — 1,33 0,67 — — — — * — —

: O 0 1 ~'1

! —

— 3,22 ,— 3.22 ' — 2.58 0.64 — — — 0.661 - 1 - —

— 4,64 — 2.82 1,74 ■4,48 0.58 — — — ■ — ---- - 1 - —

— 6.33 í — 1,33 3,33 3,33 1 15,22 0,6 0,64 1,62 1,94 ' — — — — — 1,30| - —

— 8,00 — 2,00 2,66 1,33 — — — — 6.001 - 1 - —

— 6,00 — 3,00 2,00 2,00j - — — ■ — — 2,00' — 1 - —

- 4,00 - 4,00 1,33 2,Oo| - — — — —

1CO

CO ! - —

siguranţa supraprezentat în sediment din cauza suspensiunilor de polen de pin, aduse din depărtări, de vânturi,

. N’am putea susţine precis, dacă existau în acel tim p populaţii de stejerişe şi de alun pe platou. Ele se găseau însă de sigur pe versante.

Prezenţa neîn treruptă a com ponenţilor lor alături de a fagulu i şi ch iar a molidului ne face să ne gândim la un clim at mai rece şi m ai arid, decât cel de azi, dar totuşi mai blând' şi m ai pu ţin continental, decât «el din prim a subfază a pinetelor. „Tim pul călduros postglaciar“ nu începuse propriu zis, dar preborealul (= perioada pinului) m ai lăsase din asprim e.

b. In tim pul căderii lente a pinului creşte! întâiu, şi în m od h o tă rît m olidul singur. Speciile foioase răm ân încă oprim ate. Apoii după un ră s­tim p oarecare, încep să urce şi elementele stejerişului! şi — întrecându-le — alunul. La această dată molidul .scade foarte m ult (15,6°/o) din pricina unei excepţionale ascensiuni a m esteacănului (37,5#/o).

Această perioadă de declin a pinetelor se încheie cu o scădere bruscă şi definitivă a lor, sim ultană cu începutul de dom inare a m olidului şi de excesivă răspândire a alunului şi a stejerişelor.

Această fază de l i c h i d a r e a p i n e t e l o r şi de trecere sp re un tip de pădure cu to tu l ‘deosebit, însem nează desigur î n c e p u t u l d e

122

a f i r m a r e c a t e g o r i c ă a c l i m a t u l u i c ă l d u r o s p "osi t g i a ­ci ar. î n f i z i o n o m i a v e g e t a ţ i e i n o a s t r e .

Este foarte rem arcabilă c r e ş t e r e a i m p o r t a n t ă a m e s t e a - c ă n u l u i . E a s’a petrecut în m od cu totul evident, pe socoteala molidului şi nu pe a pinului. Aceasta încă dovedeşte că în tim pul dominaţiei regio­nale a unui copac, ploaia' polinică îi conţine polenul în proporţii m ari, ch iar şi în locuri, unde, p e spaţiu restrâns, copacul respectiv creştea în proporţii m ai mici (v. şi 38, 39).

In schim b molidul, al cărui tim p în alte regiuni încă nu venise şi deci nu avea răspândirea com parabilă cu a pinului, s’a resim ţit imediat de creşterea ."mesteacănului. E felul de reoglindire polinică a concurenţei în tre două masivei locale. De sigur însă, că vorbind num ai de regiunea noastră , pinetele trebuie şă fi fost şi ele sensibil înlocuite de mestecănişe, căci precum vom vedea, creşterea din acest tim p a m estecănişului este un fenomen silvestru regional, afirm at şi în altă parte pe platou (Vârful Bra-

V zilor d. e.).c. Pinetele se reduc îm preună cu mestecănişul d in tr’odată, şi pe urm a

lor începe dom inaţia molidului cu a lu n şi stejeriş, am estecat (100—45 cm)Molidul atinge valori în tre 62,58 şi 80%). D om inaţia lui este repre*

zentată pe scurt în profil.In 'a c e s t tim p locul pinetelor de pe platou fu ocupat de molidişe.

D iagram a a ra tă însă pentru molid valori suprareale, căci ne găsim1 în faza gencral-carpatică a molidului, când el era prezent în proporţii sensibile şi; în suspensiunile poliniee de peste locuri unde creştea ceva mai reduţs.

Cu siguran ţă însă, că şi stejerişeld erau bine reprezentate, pe platou. Căci 25,8% însem nează în realita te m ult mai m ult, deoarece stejarul, u lm ul şi| teiul produc mai pu ţin polen, decât coniferele. Cu atât mai m ult aiunişele, fap t pe care îl confirmă' din belşug alte diagrame.

Din stejeriş, mai bine e reprezentat ulmul şi teiul (tipul cordata!). Fenom enul îl găsim şi în alte profile în afara regiunii şij ne face să ne gândim la un ..stejeriş am estecat“ de alt tip decât cel de az i’ :

In tr ’o a doua etapă a acestei, faze, dar în netu lburata stăpânire a molidului, scad în tr’o m ăsură stejerişele cu alunul şi începe urcuşul lent al fagului, m ai apoi şi mai puţin, al carpenului

d. In tr ’o u ltim ă fază (dela 40 cm. până Ia suprafaţă) fagul ajungebrusc la valorile maxime (84,66°/o), ia r celelalte elemente, incluziv molidul, scad la valorile lor minimale. E aspectul actual poate cu o uşoară supra- reprezentare pen tru molid. E l nu se găseşte azi în 5,33%, ci mai puţin,dar el se a firm ă m ai bine în sedim ent din cauza transportu lu i din depăr­tări, un d e el este dom inant pe m ari întinderi. B radul îl găsim' în procente subunitare, ceeace corespunde çu realitatea. Chiar acest puţin polen de b rad e adus din depărtări.

C om parând această in teresantă desfăşurare de etape reoglindită în profilul de faţă , cu fazele silvestre .stabilite în alte analize, constatăm:

a .. E tap a din tâiu face p a r te din f a z a p i n u l u i , reprezentând însă o slubfază m ai târzie, nedescoperită pân ă acum în ţinu tu rile noastre ca r­patice. ' — ■ '

b. À doua etapă se încadrează în f a z a d e t r e c e r e p i n - m o l i d , reprezentată instan taneu în alte profile, ia r aci relativ pe larg.

123

c. E tapa al Ireia corespunde f a z e i d e m o l i d c u a l u n ş i s t e ­j e r i ş a m e s t e c a t din celelalte regiuni m untoase ale noastre.

F aza a tâ t de caracteristică în Carpaţii orientali, şi m ai ales in M unţii Apuseni, a m olidului cu cărpinişe este abia ind icată la sfârşitul etapei m olidului dela Fundul Colibilor. Ea însă nu lipsea în realitate, după cum vom vedea din analiza altor profile.

d. Ultima etapă se încadrează evident în f a z a f a g u l u i .

2. COLIBI.

O m laştină mică, d a r tipică de Sphagnum , se găseşte la o scurtă distanţă sp re nord de case. In Sphagneto-Eriophoretum ici-colo câte un molid.

Zăcăm ântul e abia de 150 cm. adânc şi de la fund până la ap ro x i­m ativ 75 cm. turba e păm ântoasă, cu resturi lem noase, cu foarte pu ţin Sphagnum . E vorba probabil de o pădure înm lăştinită. Apoi ea începe să se amestece cu Sphagnum desorganizat şi abia spre suprafaţă găsim. Sphagnum bine conservat cu Eriophorum. M laştina trecuse deci în tr’un sfagnet îm pădurit, având şi o fază apătoa<să, strict oligotrofă ( Callidina), ajungând .spre sfârşit doar la ipostaza1 ei actuală

Analizele sunt consemnate în tabloul Nr. 2. şi în diagram a Nr. 2. •In proba de fund m ai regăsim urm a fazei de pin în procesul său de

stingere.Apoi o etapă destul de scurtă cu dom inaţia tipică a m olidului şi cu

ascensiunea m oderată a stejerişului am estecat (12%) şi cu una m ai accen­tuată a alunului i4S°Ai). In tim pul m axim ului de alun şi Stejeriş, o m are răspândire a arinului.

Urmează prăbuşirea molidului, a stejerişului şi a alunului în fa ţa năvalei stăpânitoare (82,ßß0/o) a fagului.

In timpul disputei celor două esenţe principale moli'd şi fag şi apoi ceva m ai târziu în plină stăpâniref a fagului, găsim' o rem arcabilă a f i r ­m a r e a c a r p e n u l u i !

Subt dom inaţia fagului, arinul încearcă iarăşi o ascensiune de astă dată m ai atenuată.

Sunt reprezentate aci: f a z a d e t r e c e r e p i n - m o l i d , f a z am o l i d c u s t e j e r i ş a m e s t e c a t ş i a l u n — pe scurt — , f a z a d e m o l i d c u c a r p e n — o fracţiune — şi mai pe larg f a z a f a g u l u i .

Cele 2 zăcăm inte analizate până acum sunt foarte apropiate unele de altele, sedimentele lor poliniee trebuie să reflecte deci evoluţia aceleiaşi păduri. E le ;sunt. în tr’adevăr analoage, în unele privinţe (stejeriş, alun, molid, brad, fag) surprinzător de asem ănătoare. La Colibi începuse însă sedim entarea abia Ia sfârşitul fazei pinului, ia r spre sfârşitul fazei m oli­dului se formase tu rbă şi pe timpul când! se înm ulţiseră arinişurile, ca şi în tim pul de afirm are m ai rem arcabilă a carpenului.

Faza fagului e m ult mai pe larg reprezentată la Colibi (sedim entare m ai abundentă de tu rbă). Creşterea arinu lu i a tâ t în faza molidului, cât şi

- în a fagului, trebuesc socotite ca fenom ene locale.In privinţa te iu lu i,a p o i a fagului, a b radu lu i şi a m olidului în ulti-

TABLÓ

No.

Adâ

ncim

ea

Tief

e cm

.

Pice

a t»3C

a Abi

es

Fagu

s

Car

pinu

s

Bet

ula

Aln

us

Que

rcus

Tili

a

1 15 6,00 3,33 0.67 75,33 0,67 2,00 7,33 2,00 0,67

2 30 4,66 2,66 1,33 77,33 2.00 2,00 7,33 2,66 —

3 45 , 3.33 0.67 0.67 74,66 3,33 1,33 11,33 2 00. 0,67

4 60 3,3 0,67 0,67 82,66 7,33 0.67 . 2,66 1,33 —

5 75 15.33 — — 72,00 5,33 0,67 4,66 — —

6 90 24,66 0,67 52,66 10,66 1,33 5,33 — 2,00

7 '105 50,00 — — 6,66 1,33 0,67 28,00 1,33 2,00

8 -120 78,57 3,89 ■ /— ■ 0,64 — ' 0,64 7,79 1,29 1.29

9 135 79,48 1,93 • ■ — 2,56 0.64 — 7.69 0,64 2,56

10 150 43,33 36,66 — 5,33 2,66 — , 6,00 0,67 3,33

ma fază, ream intim cele spuse la Fundul Colibilor.. —• Subliniem apariţia bradulu i în tim pul declinului carpenului.

3—4. VÂRFUL BRAZILOR [ - II.

Lat. n. 47°50’42”, long.' e. 4t°23’40” (Ferro). Alt. 1150 m.M laştina Vârful Brazilor se găseşte sub culmea cu acelaşi nume în

miezul platoului. Deşi nu are nici două ha. întindere, este una din cele mai tipice şi m ai bombate tinoave ale regiunii.

E încon jura tă aproape de ju r îm prejur de înălţim i, lăsându-ţi im ­presia că ocupă fundul unui crater. -

In flora ei, p rin tre plantele obişnuite tinovului oligotrofic găsim şi Lycopodium inundatum şi Vaccinium oxycoccos f. microcarpunî. Copaci nu s u n t20). •

E una din cele mai adânci m laştini cercetate până acum.Acest respectabil zăcăm ânt estei totuşi relativ recent. Abia la întâiul

profil din m ijlocul lui găsim în fund finalul fazei de trecere pin-molid, îhcolo am bele profile reoglindesc — pe larg — etapele forestiere de atunci încoace. . - ■ . ,

' Cât priveşte stratigrafia, este de accentuat că m laştina conţine Sphag­num ch iar dela început şi cu câteva intercalaţii de tu rbă păduroasă (vezi mai ales profilul II) şi-a păstra t calitatea sfagnică până azi. Sphagnumul din faza fagului este mai bine păstra t, conţine resturi, indicatoare oligotro- fice, ia r m ai recent mult Eriophorum vaginatum.

Considerăm. îm preună cele două profile, care sunt foarte analoage în general, întregindu-se în .mod1 fericit in unele am ănunte.

20). Din acest motiv socotesc, că „Poiana Brazilor1' a iui I. â s z 1 ó, este în rea- litatei V ârful B razilor. Poiana B razilor e invadala de F in us m ontana şi Picea excelsa, de care L á s z l ó nu. pomeneşte." : ’

125

UL Nr. 2.UI

mus è .

3O Sa

lix

Ace

r

Cor

ylus

Spha

gnum

Filic

es

Lyc

opod

ium

Eri

cace

e

Olp

idia

cee

Cal

lidin

a

Ditr

ema

Gra

min

ee

Car

ex

Arc

ella

— 2,67 2,00.

6,66 8,00 — -- — 1,3- -- 0,67 - — 1,33

__ 2,66 — 3,33 8,00 — _ 0,66 2, C0 — — --- — —

2,67 2,00 -- 5.33 12.00 — — 3,33 — — - 0,66 _ 0,66

n.fr/ 2,00 - 0,67 6,00 _ 1,33 — 5,33 — 0,66 — —

0,67 0,67 1,33 2,66 7,33 0,67 -- 1,33 — 0.67 - — — —

0,67 2,67 2,00 -- 7,33 6,00 - 1 -

8,66 11,99 1,33 -- 48,00 5,33 4,66 51,33 - 1 -

5,19 7,77 0,64 -- 21,43 1,93 16,88 3,25 0,64 — — — --- — —

5.12 8,32 — _ 25,64 0,64 22,33 5*12 1

2,00 6,00 — 12,66 0,67 5,33 1,34 1 - 1 2,00 —

Rezultatul analizelor e consemnat in tabloul 3 şi 4 şi reprezentat în diagram ele 3 şi 4. ,

F a z a d e t r e c e r e p i n - m o l i d e reprezentată num ai în p ro fi­lul I. E tocmai m om entul ultim ei m ajorităţi rélative a pinului în tr ’un tim p de plină ascensiune a m olidului şi de prezenţă ferm ă ai stejerişului am es­tecat şi a fagului'.

Este cât se poate de interesant, că şi aci, ca şi la Fundul Colibilor, în această etapă a re loc o p u t e r n i c ă a f i r m a r e a m e s t e a c ă ­it u l u i pe socoteala m olidului. Acest epizod al m esteacănului d in faza de care vorbim a fost deci caracteristic cel pu ţin pen tru î n t r e g m a s i v u l Ö ă ş a n - M a r a m u r ă ş a n.

In această fază de trecere mai constatăm că înainte de căderea de­finitivă a pinului şi în tim pul răspândirii progresive a m olidului, stejerişul am estecat se afirm ă foarte pregnant. Este probabil, că stejerişele cucereau pe coastele m ai joase locul de la pinete, ia r pe culm i acestea se retrăgeau în fa ţa molidului. Contact silvestru de sigur cât se poate de neobişnuit pen tru noi'.

Faza molidului cu stejeriş am estecat ş i-a lun e reprezentată în prim ul profil pe o. lărgime de 250, ia r în’ al doilea pe u n a de 1G0 cm. Şi în tr ’a- devăr m ai ales întâiul profil ne dă im portan te am ănunte din acest răstim p.

In special este de sem nalat p rezenţa unei subfaze a m olidului cu stejeriş şi cu urm e m ai rem arcabile de pin, fă ră ascensiunea concom itentă a alunului (profil I, 450— 515 cm). însem nează, că cel p u ţin în regiunea de care vorbim, alunul s’a răspândit pu tern ic abia ceva m ai târz iu , în tim pul maximei în tinderi a stejerişului. In schim b atunci m olidul a ra tă proporţii cum, nu m ai în tâln im nicăiri în regiunile rom âneşti, stud iate din acest punct de vedere. Să nu uităm însă, că în această în tâie subfază „ste-

; jerişul“ se compune în tr’un fel cu to tu l disproporţionat: din 28,6% Qu. m.,; ulm ul singur dă 26,1% în tim pul m axim ului. F ă ră să putem distinge specia

TA

BL

Ó

UL N

r.

128

TABLÓ

oZ Ad

âncim

ea

1 Ti

efe

cm.

|

Pice

a

Pinu

s '

(fi.H2< F

agus

Car

pinu

s

Betu

la

J

Aln

us

Que

rcus

.2P j U

lmus

1 Qu.

m

.

Salix

Ace

r

Cor

ylus

1 20 10,60 1,32 1,32 81,46 0,66 -- 1,32 1,99 0,56 0,66 3,31 — — 4,632 40 5,83 2,60 — 81,16 1,96 0,64 3,24 1,96 0,64 — 2,60 1,96 0,66 3,243 55 1,35 0,87 0,87 90,43 2,58 — 0,87 4,35

4 70 6,60 0,94 — 83,02 0,94 0,94 1,88 3,80 — — 3,80 1,88 _ 6,60

5 85 2,78 — 93,51 0,93 — — 0,93 — — 0,93 1,85 — 2,786 100 2,66 0,67 , _ 91,33 2,00 1,33 1,33 — — 1,33 0,67 — 2,66

7 120 2,02 0,67 2,72 87,83 3,37 0,68 1,35 0.67 — — 0,67 0,68 0,66 2,72

8 135 2,35 2,02 2,02 86,58 3,35 — 0,67 0,67 — — 0,67 1,34 0,66 4,04

9 150 4,60 0,66 1,32 84,87 1,32 — 3,93 1,98 — — 1,98 1,32 0,67 3,93

10 170 3,33 1,33 2,66 80,00 6,67 0,67 2,67 1,33 — — 1,33 1,33 — 6,00

11 190 3,87 0,64 0,64 81,29 5,80 — 1,29 3,23 — — 3,23 3,23 — 4,51

12 210 5,08 0,63 . — 83,45 3,82 — 1,27 3,83 0,63 — 4,46 1,27 - — 1,9113 230 15,33 0,67 74,66 5,32 0,67 2 ,00 1,33 — — ' 1,33 — — 4,00

14 250 81,33 — — , 8,00 6,00 — 0,67 0,67 2,66 0,67 4,00 — — 10,66

15 270 79,33 2,00 — ■ 10,00 3,33 — 1,33 1,33 2,00 0,67 4,00 : — — 16,66

16 290 84,00 0,67 .. — 2,00 1,34 — 2,66 2,00 5,32 — 7,32 2,00 — 20,77

17 310 84,61 1,92 — 3,20 — 1,92 0.64 2,56 3,20 1,92| 7,68 — . . — 14,72

18 330 75,3 2,7 • — 7,3 1,3 1.3 4,0 0,6 2,0 4,7 7,3 0,6 — 16,00

19 350 72,9 2,3 — 2,3 0,7 0,7 1,5 5,4 5,4 6,2 17,0 2,3 — • 49,6

20 370 78,3 1,9 — 2,6 — 1,3 0,6 5,3 3,3' 5,3 13,9 1,3 — 36,1

21 390 83,00 3,00 — 0,5 — — 2,00 1,00 4,00 6,00)11,00 0,5 •- 27,00

22 410 88,66 1,33 — — — — 2,00 1,33 1,33 2,66 5,32 2,66 — 40,00

de ulm , fap tu l îşi a re im portan ţa sa istorică a tâ t pen tru pădure, cât şi p en tru clim ă în tr’o m ăsură oarecare.

De altfel această subfază m ai arată, ca şi în alte regiuni de m unte (39, p. 78), că molidul în prim a s.a expansiune din tim pul călduros po&tgla- ciar, nu atinge culmea la care se ridică după în tâiu l m axim de alun.

în d a tă după aceasta urm ează s u b f a z a m a x i m e i r ă s p â n ­d i r i a s t e j e r i ş u l u i ş i a a l u n u l u i .

A m ănunte ne dă şi în această privinţă profilul I (la 450—390 cm ). S tejarişuLam estecat ajunge la 34,2%, ceeace este foarte mult, considerând producţia de polen relativ a tâ t de slabă a acestor copaci fa ţă de conifere şi alun, şi însemnează, că aceste elemente disputau dom inâţia m olidului pe platou, ia r pe coaste erau, singure stăpâne. Socotindu-le la olaltă cu alunul, ne imaginăm şi m ai bine prevalenţa. lor. E le álcátuiaü deci p o p u- l a ţ i i î n c h e i a t e , c u c e l p u ţ i n 400 m p e s t e l i m i t a l o r a c t u a l ă . Ele progresau sau regresau pe socoteala sau, în favoarea m o­lidului. ' -

S tatistica lor selectivă ara tă că ordinea cronologică în care compo-

12§

UL Nr. 4.Sp

hagn

um

Filic

es

Lyc

opod

ium

1 "

• '

"■ I E

rica

cee

1 Olp

idia

cee

Cal

lidni

a

Ditr

ema

Gra

min

eae

Care

x J

e

03SCS Hel

eope

ra

Succ

isa

Ass

ulin

a

Sela

gine

lla

Arc

ella

_ . ■_ _ b,30 12,50 2,66 0,66— -- . 0,61 5,20 11,00 11,00 — — — — 3,24 — — — 2,60-- -- — 10,40 6,93 9,57 4,35 2,58-- --- ■ — 6,60 2,82 10,40 7,54 — — 0,94 0,94 — — — 2,82--. — — 1,85 2,78 4,63 1,85 — — 3,70 — — — •—-- — 1,33 9,3 2,66 2,66

0,68 -- — 2,72 2,02 — 0,67 — — — — — — 0,66— — 1,34 0,67 0,67 7,37 4,00 — — — 3,35 — — — —•

2,00 -- 0,66 — '0,66 3,30 1,32 — — — 5,60 — — — 0,66— --- — — — — 2,66 — — — — ■ — — — 0,671,93 -- — 0,64 — 1,29 0,64 ’ — — 0,66 1,93 — — — —2,59 — 0,63 0,63 1,27 0,63 0,63 — — — 1,27 — 0,63 — 0,63

0,67 —— 1,34 0,66 4,66— 0,67 —. 1,33 — — 5,33 — — — — — 0,67 — —2,66 — — — — 0,67 9,70

12,48 ■ — 0,64 1,28 — ' 1,92 11,52 — — — — 1,28 — — —54,10 — — — — — 0,60 0,66 2,00 — — 1,32 — — 0,66

9,20 1,40 — — — _ — 0,66 — - — 1,32 — — —7,9 1,30— 1,00 — — . — — — 0,5 0,5 — — — — —

nentele .stejerişului am estecat şi-au atins maxim ele, este: u l m , t ei , s t e - j a r. Cuantumul absolut al acestor m axim e descreşte în, aceeaşi ordine, ceeace sugerează idoea, că stejarul însuşi cu diversele sale specii n ’a r fi avut niciodată dom inanţa în „stejeriş“ . In p riv in ţa acealsta trebuie să-m i exprim o rezervă. In cele 3 probe ale m axim ului (27— 29) pe lân g ă polenul de ste jar de dimensiuni specifice, am m ai în tâ ln it polen de exact aceeaşi form ă, dar mai m ărunt, decât lim ita indicată de R u d o l p h - şi F i r b a s (25 (i) pentru Quercits, (v. 48, p. 32). Am răm as cu impresia, că el este lotuşi polen d e.Quercus şi dacă l-am adaugă celui din statistică, p roporţia Quercusului ar creşte cu 5— 8,3%, ajungând în tim pul m axim ului de alun la valori aproxim ativ egale cu ale celorlalte două genúri socotite îm preună

In tre aceste grăuncioare m ai mici, cu 3 dungi paralele, câteva fac im presia polenului de Castanea. Ne m ai găsind a ltă confirmare, înfăţişez această impresie a m ea subt toată rezerva.

Teiul găsit e de tipul cofăata. El arg aci valori m ai ridicate, decât în inim a Carpaţilor orientali (v. 35), m ult m ai reduse însă de cât în! a n u ­m ite p ărţi ale M unţilor Apuseni în acel tim p.

U na din cele m ai surprinzătoare constatări ale analizelor polinice la noi, este n e o b i ş n u i t a p r o p o r ţ i e , c u c a r e a l u n u l p a r t i c i ­p ă î n a c e s t m a x i m u m la sedimentul polinic de la Vârful Brazilor: 1 1 3°/o ! — Această iculme, ne mai găsită şi ch iar ne mai apropiată în alte regiuni ale noastre pe atunci, ne face să bănuim , eh în clim atul că l­duros postglaciar, în optim ul ecologic al alunului, acesta nu avea num ai un rol "subordonat în stejeriş, ci alcătuia şi alunişe compacte. In acel tim p el avea vegetaţia sa norm ală cu 400—500 m., peste nivelul celei actuale. R eam intim justa opinie a lui R u d o lj) h, după care etajul optim al a lu ­nului în postglaciarul cald a fost cel m ontan (cu 300—400 m. m ai sus; ca azi). Opinie confirmată aci, ca şi în alte părţi (47).

In a 3 - a s u b f a z ă — reprezentată de astădată pe larg în ambele profile, m olidul ajunge la m axim ul său absolut, p rin îm puţinarea pe culmi a alunulu i şi a stejerişului amestecat. Fenom en caractex'istic şi in celelalte regiuni m ontane de la noi.

In retragerea lor, stejerişul şi mai ales alunul au avut cel puţin o revenire masivă, care n u atinge însă maxim ul dintâiu. Acest lucru se poate stabili m ai ales din, p rdfilu l al doilea (alun: 49,6, stejeriş: 17% cu valori .aproxim ativ egale în tre stejar, tei şi ulm. Repetăm şi aci rezerva în ce priveşte proporţia stejaru lu i).

In to t timpul acestei lungi faze, ceilalţi copaci au rămas la valori sub 10 şi ch iar sub 5%, aveau deci un rol lipsit de im portanţă în vegetaţia silvestră a regiunii, ori poate ch iar lipseau, ia r polenul lor eră adus, de vân tu ri din depărtării

Fagul este, cu m ici interm itenţe, tot tim pul prezent, iar b radu l lipsă, explicaţia o cunoaştem.

Este interesant, că în profilu l I se afirm ă o f a z ă d e m o l i d c u c a r p e n în tr’o înfăţişare cu to tu l caracteristică pen tru Carpaţii Orientali şi M unţii Apuseni (33, 35, 39).

Se terminase declinul stejerişului .şi al alunului, începuse al m olidu­lui, ia r fagul a ră ta sem ne de progres. D ar înainte de masiva răspândire a acestuia, c a r p e n u l a r a t ă u n m a x i m u m d e r ă s p â n d i r e (16,1%). In profilul II fenom enul este! abia indicat.

Dacă în celelalte zăcăm inte faza cu carpen nu este reprezentată, cauza trebuie s ’o căutăm probabil în tr’o stagnare pe atunci în sedim enta­rea tu rbei şi nu în tr’o absenţă a cărpinişelor pe alte regiuni ale platoului sau ale coastelor lui. Oglindirea generală în zăcăm inte a unui al doilea m axi­m um m ai m ic de carpen la începutul fazei fagu lu i ne întăreşte această deducţie. — Punctele de plecare a acestei noi ascensiuni le constituiau populaţiile ra re de carpen conservate în regiune, de pe vremea prim ei răspând iri m ai masive a lor.

Este foarte p robab il deci, eă şi aci, spre sfârşitu l dom inaţiunii m oli­dului cărpenişele alcătuiau o zonă de contact şi întrepătrundere cu moli- dişele, .separând stejerişul de acestea din urm ă. Procesul avea loc în re ­giunea noastră probabil pe coaste.

D upă cum ne vom convinge la analiza profilului de la Iezerul mare, % -ele de carpen ajung şi p e platou mai ridicate, decât cim i credeam după o singură analiză în 1932 (39, p. 81). Are însă o desvoltare totuşi m ai redusă, decât în Munţii Apuseni la aceeaşi altitudine, şi chiar decât în bazinul Dornei. ■

În tr ’o scurtă f a z ă d e t r e c e r e m o l i d - f a g , carpenul este încă binişor răspândit.

F a z a d e f a g reprezentată în strate de 210—230 cm grosime, se poate deci urm ări foarte bine.

Fagul ajunge la peste 90%, devenind astfel stăpânilor nediscutat pe platou. Bradul apare în sedim ente abia după; ce fagul ajunge la culm ile m ari şi num ai în proporţii precare. E semn, că el nu fusese prezent pe platou; puţinele urm e provin din polen adus din depărtări.

Subliniem fenomenul, anunţat m ai înainte, al unei reafirm ări a c a r­penului la începutul fazei fagului. El estef evidenţiat şi în alte profile, şi dupăcum ştim, este aproape general pentru ţinuturile carpatice.

5—6. POIANA BRAZILOR I—II.

Lat. p. 47°50’30” ; long. e. 41°22’40” (Ferro); alt. aprox. 1000 m. (V. tab. I),1 .

Interesantul tinov dela Poiana Brazilor, năpăd it de Pinus m ontana şi m ai puţin de Picea excelsa, l-am descris in altă parei (40).

Asemenea am publicat, pentru com paraţie, rezultatul analizelor po- iinice de aci în lucrarea m ea asupra vegetaţiei cuaternare din Munţii' A pu­seni (39). Renunţ deci la tablourile statistice şi la dqsbaterea m ai larga a rezultatelor analizei. — Reproduc însă diagram ele şi concluziile principale, deoarece şi la Poiana Brazilor s’a păstrat o clară am intire a fazei p inului, pe care o com parăm cu aceea mai .am ănunţită dela Fundul Golibilor.

Trebuie să anticipăm , că în cei 205— 230 cm ai zăcăm ântului lipseşte aproape în întregime tu rba din perioada postglaciară călduroasă, în care se reoglindeşte, — la alte zăcăminte — dom inarea molidului, cu m axim ele de a lun şi de stejeriş amestecat. Această lungă perioadă e ab ia indicată în profilul II, la 100 şi 120 cm.

Din această cauză diagramele, foarte asem ănătoare . în tre ele, a ra tă o în tâln ire directă — ireală — între faza pinului şi a fagului. .

De mare im portanţă este f a z a p i n u l u i , destul de am plu reoglin- dită în profilul II (90%). Aci avem reprezentat chiar un scurt m om ent din p r i m a s u b f a z ă , m a i a r i d ă 'a «pi n u d u i caracterizată p rin

prezenţa foarte slabă a m olidului şi absenţa elem entelor stejerişului. Num ai din alun găsim urm e, cu semn de întrebare. E prezent Betula şi Salix; acest din urm ă ch iar cu o im presionantă creştere (9,3%! m ult pentru, Salix).

E ste de rem arcat, că în această subfază am găsit de două ori câte u n s i n g u r g r ă u n c i o r d e f a g , fă ră a-1 f i pu tu t diagnostică perfect. Deci din nou întrebarea pasionantă: a existat în subfaza a rid a a pinetelor de pe platou fagul, ch iar la depărtări de unde putea fi adus def vânt!? P u : tem vorbi dc un refug iti apropiat al fagului în preboreal, /sau ch iar în glaciaţiune? •.

Faza de declin a pinului şi de rid icare a m olidului-este pe larg con servată la Poiana B razilor şi ea este analoagă cu aceea evidenţiată la F u m ' dui Colibilor, minus epizodul de afirm are a mqstecănişului, în tim pul că ­ru ia Ia Poiana Brazilor nu s’a sedim entat tu rb ă sau o asemenea tu rb ă se găseşte eventual la un orizont* răm as necercetat, cuprins între 2 nivele an a ­lizate (Cf. Vârful Brazilor!).

O caracteristică m icrostatigrafică specială a zăcăm ântului dela

i3 l

132

- TABLÓ

No.A

dânc

imea

Ti

efe

cm.

Pice

a

Pinu

s

Abi

es

1 __

___1

Fag

us

Car

pinu

s

şjGJ« A

lnus

Que

rcus

i T

ilia

O)2eo

■ 3 60 12,00 4,00 1,33 71,33 0,67 2,00 0,67 4,00 —

4 80 6,00 3,33 2,66 71,33 1,33 • 2,00 5,33 3,33 0,67 0,67

5 100 2,66 2,00 1,33 84,66 2,0 — 1,33 •‘,33 — —

6 120 4,00 0,67 1,33 80,66 2,00 2,66 3,33 5,32 — —

7 140 3,94 1,97 5,26 85,52 — 1,31 0,65 — — ■

8 * 160 2,00 1,33 2,00 83,33 2,66 0,67 5,32 2,00 — —

9 180 3,33 2,00 0,67 83,33 4.00 1,33 2,66 0,67 —

10 200 2,U0 2,00 0,67 83,33 4,00 1,33 2,00 1,33 — —

11 220 2,OU 1,33 2,66 83,33 4,66 0,67 4,66 0,67 — -12 240 2,66 0,67 X - 83,33 5,32 0,67 4,66 2,00 — —

- 13 260 2,66 1,33 0,07 77,33 6,00 0,67 5,32 3 33 — 0,67

' 14 280 3,33 — ; — 81,33 7,93 0,67 5,32 0,67 —

15 300 5,99 — 0,67 84,00 4,00 — 3,33 0,67 — - '

16 3 A) 2,66 0,67 1,33 84,66 5,99 — 3,33 0,67 - 0,67

17 340 3,33 0,67 0,67 85,33 5,99 1.33 1,33 1,33 — -

18 360 3,33 1,33 — 79,33 5,32 2,00 5,32 2.00 0,67 -

19 380 11,98 0,67 0,67 76,66 6,66 0,67 1,33 0,67 — 0,67

20 400 7,32 0,67 — ■ 77,33 5,99 3,33 2,00 2,66 — 0,67

21 420 5,32 — — 72,00 9,98 0,67 7,98 2,66 0,67 0 67

22 440 ' 27,90 — — 54,65 9,30 2,32 1,16 2,90 — —

23 460 19,29 — — 64,66 5,32 1,33 2,66 3,33 — 2,66

24 . 480 31,50. 1,00 ' — 57,50 2,50 — 2,50 . 3,00 — 0,50

25 500 43,92 0,67 — . 31,28 18,64 0,67 3,33 — 1,33 —

26 520 51,33 0,67 28,66 15,31 0,67 0,67 2,00 — —

27 540 64,60 2,00 ; — 15,33 12,64 0,67 0,67 2,00 — 1,33

28 560 74,02 1.23 — 5,20 13,63 0,64 1,28 2,56 . — —

29 5î0 71,33 2,66 — 3,33 20,00 0,67 1,33 0,67 — —

30 660 70,00 2,00 — ■ 1,33 16,00 — 4,00 0,67 1,33 2,00

'31 620 79,33 1,33 — 0,67 9,98 0,67 0,67 3,33 1,33 2,00

32 . 640 79,33 0,67 — 1,33 ‘8,65 — 1,33 1,33 3,33 3,33

33 660 81,46 - — 5,30 1,32 0,66 3,31 5,30 0,66 1 ,9 '

34 680 81,25 0.65 — 1.30 0,63 0.65 — 3,92 2,62 .4,55

P oiana B razilor este p a r t i c i p a r e a p i n u l u i în toată faza fagului in procente rem arcabile (4— 14), care nu sunt justificate prin trarisportul din depărtare si în tr’adevăr nici nu le găsim în alte zăcăminte. E le isunt date de pinetul local de pe tinov. Pinus montana, care se găseşte* şi acum pe m laştină, a f ă c u t d e c i p a r t e d i n f l o r a m l a ş t i n i i î;n t o t t i m p u 1 i m e n s d i n p r e b o r e a l p â n ă a z i . Populaţia de jepi dela Poiana Brazilor este deci o străveche şi foarte in teresantă tovărăşie-relict,

133

UL Nr. 5.

s3a

)Sa

lix

[1—

■■■'

" A

cer

Cor

ylus

Spha

gnum

Filic

es

Lyco

podi

umJ

Eri

cace

e

<L> - aj u .2 ja ‘E O C

allid

ina

Ditr

ema

Arc

ella

Ass

ulin

a

Hel

eope

ra eao.M

B3

4,00 4,00 — 4,67 14,65 1,33 2,00 5,32 6,00

4,67 2,00 1,33 8,00 36,63 2,00 0,67 10,00 4,00 4,67 — — — 1,33 —

3,33 1,00 0,67 2,00 14,00 ■ — - — 3,33 11,32 1,33 3,33 — — 1,33

5,32 — — 2,66 8,00 — — 3,33 13,32 4,00 — 1,33 1,33 1.33 —

0,65 1,31 — 2,62 1,97 — — 3,29 5,91 — 1,31 0,65 — 2,62 1,33

2,00 — 0,67 3,33 3,33 0,07 — 1,33 1,33 3,33 5,32 — ' — 0,67 —

0,67 1,33 0,67 0,67 2,66 — . 1,33 2,66 2,66 7,98 — 0,67 4,00 —

1,33 2,66 0,67 0,67 5,32 1,33 — 2,00 4,00 _ 2,00 — — 0,67 —

0,67 — — 2,66 2,66 — — 4,00 2,00 ~ 2 Î0 15,32 — 0,67 —

2,00 0,67 — 0,67 — — — 0,67 0,67 2,66 2,00 — — 2,66 —

4,00 2,00 — 2,66 2,00 — — — 0,67 — 3,33 — — 1,33 —

0,67 0,67 — 5,32 2,00 — — 1,33 0,67 — — — — — —

0,67 0,67 0,67 2,00 — — ■ — — 0,67 — 0,67 — — ' - —

1,34 — — 3,33 3,33 — — 0,67 2,66 0,67 2,00 — — — —

1,33 — ' — 1,33 0,67 — — — 0,67 — 4,00 — — ' 0,67 —

2,67 0,67 — 1,33 2,66 — — — 1,33 — 0,67 - — 0,67 —

1,34 — — 0,67 2,00 • — — 1,33 0,67 0,67 3,33 — — 1,33 —

3,33 — — 2,00 8,65 — — 0,67 — ■ — — — — —

4,00 — 4,00 1,33 — — — 1,33 2,00 — — ■ 1,33 —

2,90 1,74 — 0,58 2.32 — — — 7,56 — - — 1,16 —

6,00 0,67 — 2,00 3,33 ■ — - — — 3,33 . — — — — 0,67 —

3,50 0,53 1,00 3,00 4,00 _ . - , 0,50 1,00 2,50 — -- — 2,00 —

4,66 .— — 2,66 — — — - 3,33 0,67 5,32 — 0,67 —' —

2,00 0,67 — 0,67 — . — — — 4,00 — 0,67 — — —

3,33 — . 0,67 4,00 0,67 — — 0,67 2,00 2,00 4,00 — — — —

2,56 1,28 — 5,20 3,20 — — - — — — 3,83 ' — '• — — —0,67 ■ — — 8,66 2,66 — — — —' 2,66 0,67 — 0,67 — —4 00 2,66 — 4,66 9,33 — — 1,33 — 1,33 8,00 - ET v —, —6,66 : — 0,67 6,66 4,60 — - — 4,00 — — — — 2,00 0,67 —

8,00 0.67 — 11,98 0,67 *0,67 : — 3,33 — 0,67 8,65 — - — — —7,65 — — 21,85 — 0,67 — 1,32 — — 3.97 — - — —, —

11,09 1,30 — 18,30 0,67 — — — — 0,65 9,77 — - — —

ia r m laştina ce o conserva este u n a d e v ă r a t m o n u m e n t a l n a t u r i i .

7. IEZERUL MARE.

Lat. n. 47°48’40”. Long. e.‘,ál°29’60” (Ferro). Alt. 1000 m.Iezerul m are se găseşte la marginea estică a platoului, şi în ispecial

a vastei P o i a n a l u i Ş t e f a n, la Nordest de V ârful F r ă .ş i n e i . E o

134

TABLÓ

No.

Adâ

ncim

ea

Tief

e cm

.

Pice

a

Pin

us-

Abi

es

Fag

us

Car

pinu

s

Bet

ula

Aln

us

1 5 1,33 2,66 0,66 92,00 2,66 ' — 0,67

2 10 3,33 2,00 — 87, i4 - 3,33 — 1,33

3 15 1,33 — 2,00 90,00 0,67 — —

4 30 4,66 4,66 — 79,33 2,66 2,66 2,00

5 45 ; 2 00 1 — — 86,67 2,67 0.67 067

6 60 7,33 1,33 1,33 84,66 0,67 0,67 1,33

7 75 4,00 — — 80,00 5,34 2,00 6,00

8 90 9,69 — 0,64 73,44 3,87 0,64 5,f 0

9 105 10,67 0,67 1,33 72,66 4,00 2,66 3,33

10 112 7,68 1,92 0,64 73,12 7,04 — 5,12

11 120 15,67 1,33 . — 60,33 10,00 — 8.00

12 135 81,16 1,96 — 4,56 5,20 — 0,64

13 140 78,00 4,66 — 4,66 6,00 0,67 2,66

14 150 56,67 11,33 22,67 2,66 0,67 0,67

m lacă circulară, de aproxim ativ 10 ha, cuibărită în tr’un crater care se poate uşor recunoaşte. E foarte bombată şi în m ijloc are un lac, despre care se crede că e fă ră fund. De aci şi numele mlaştinii.

în a fa ră de plantele de tinov oligotrof, găsite în general în m laştinile regiunii, la Iezerul m are m ai găsim Andromeda poli folia, Scheuchzeria pa­lustris (în iezer) şi Vaccinium uliginosum.

László ne comunică în. 1915, că „Iezerul m are“ este de 5 m adânc (26). T trebuie să fie vorba sau de un sondaj periferic sau de o confuzie cuvreun a lt „Iezer“. Eu am sfredelit până la 680 cm, maximul la careputeam ajunge cu sfredelul de atuncil, fă ră să dau, decât de tu rb ă de Sphagnum , din faza m olidului. — Zăcăm ântul trebuie să fie m ult mai adânc 21) .

Deşi inicomplet deci, p rofilu l de la Iezerul m are este cel mai lung (680 cm), cu cele m ai num eroase probe (34) şi care ne arată din) aceajstă cauză foarte am ănunţit desfăşurarea fazelor de molid, de carpen şi de fag. De aceea, deşi nu cuprinde faze m ai vechi, profilul Iezerului Mare este cât se poate de instructiv.

Cele 2 probe din apropierea suprafeţei conţin Sphagnunt a tât de lax, înicât n ’am putut executa o analiză completă; ele lipsesc din profil.

Rezultatul analizelor e cuprins în tabloul Nr. 5 şi în diagram a Nr. 7.In cei 6,80 m’ sondaţi, tu rb a este alcătuită din Sphagnum, in adânci-21) Un al doilea p rofil rid ica t de la periferie este în schimb foarte scurt; şi ex-

cluziv din faza fagului. Nu-1 reproduc.

135

• UL Nr. 6.Q

uerc

us

P Ulm

us

Qu.

m

.

Salix

Cor

ylus

Sph

agnu

m

Fili

ces

Lyc

opod

ium

]

Eri

cace

e

Olp

idia

ceè

Cal

lidi

na

Ditr

ema

Arc

ella

Succ

isa

— -■ — — — 2,00 4,66 — — 2,66 5,32 - 5,32 5,33 —

2,00 -- ----- 2,00 0,67 3,33 4.66 0.67 — 2,66 5,33 3,33 0,67 — -- .

4,66 -- 0,67 5,33 0,67 2.00 7,33 0,67 — 7 33 10.67 0,67 - ■ _ ---

4,00 -----• — 4,00 — 2,66 10,66 — — 10,00 1,33 6,00 — — ---

4,00 ----- — .4,00 3,33 2,00 22,00 — — 2,00 6,70 3,33 — -----

' 2,66 ----- — 2,66 — 2,66 6.66 — — 2,66 2,66 2,66 — _ ' ------

1,33 ----- 0,67 2,00 0.67 1,33 6,70 0 67 — 0,67 — - — — — ■ —

1,03 2.53 ì-,29 5,81 — 4,51 14,83 — — 0,64 — — — -----

3,33 1,33 — 4,66 — 600 9,33 1,33

1,28 1,92 0,64 3,81 0,64 7,01 5.12 1,28 0.64 — - — - , —

0,67 0,67| 2,00 3.34 1,33 5.34 4.67 — 0,67 0,67 — — — - -----

1,28 1,96 3,24 6,48 — ' 18,00 2,56 3,92 — 0,64 — _ — — 3,24

2.00 1,33 — 3,33 — - 23,34 — 3,33 — 0,67 — — — — 4,00

0,67 3,33 1,33 5,33 — 12,00 0,67 0,67 — — - — —

me m ai desorganizat, apoi din ce în ce m ai bine conservai. De altiéi sfag- netul oligotrof şi um ed e atestat şi de prezenţa cu interm itenţă a Callidinei în întreg profilul cercetat. Olpidiaceele asem enea sunt maii de tim puriu apărute, decât în alte zăcăm inte şi anum e ch iar dela începutul creşterii fagului. însemnează, că în craterul Iezerului tinovul oligotrof a găsit con­diţii favorabile locale înain te ca el să se fi în firipat în restul platoului sub influenţa unui clim at devenit optim pen tru tinoave.

F a ţă de experienţa generala, exprim ată în alt loc, frecvenţa m are a sporilor de Sphagnum tocm ai în turba cea m ai recentă nu este suficient de lăm urită. Poate că e vorba de o bucată de tu rbă, provenită d in tr’un facies m ai sec al m laştinii, altfel tipice.

După cum ara tă şi diagram a, pe vrem ea celui mai adânc stra t acce­sibil, tocm ai se stingea faza molidului cu stejeriş şi alun.

Este foarte im portant, că înainte de p răbuşirea definitivă a m oliduluişi înainte de ascensiunea fagului se afirm ă în m od cu totul evident o f a ­z a d e m o l i d c u c a r p e n , atât de caracteristică pen tru Garpaţii O rien ­tali şi pen tru M unţii Apuseni (35, 39) !

Com parând întâiele m axim e de carpen de aci şi dela V ârful B razilor cu acelea din bazinul Domei, răm ânem cu im presia, că pe platoul Oăşan- M aram urăşan carpenul n ’a fost mai frecvent Ia această dată, decât în miezul Carpaţilor Orientali 22) . «) ' , !

Ceva mai târziu, în tim pul ascensiunii fagului, avem, ca şi în cele-22) Cf. şi observaţia dela p. 70 din lucrarea mea ciliată la Nr. 39.

1 3 6 '

TABLÓ '

No.

1

Adâ

ncim

ea

Tief

e cm

.

Pice

a i

Pinu

s wOJ13< F

agus

Car

pinu

si S B

eful

a!

Aln

us

Que

rcus

Tili

a

1 15 3,33 — 0,66 79,33 3,33 2,00 6 06 2,00 —

2 30 4,00 2,00 0,66 80,66 3,33 — 4,66 1,333 40 4.00 0,66 — 78,00 6,66 0,66 4,66 2,66 —4 - 60 11,25 2,50 0,62 70,00 5,62 — 8,12 0,62 —5 75 22,66 0,66 — 58,66 8,66 0,66 6,00 2.66 —

6 _ -, ' 90 33.33 0,66 ~ — 45,33 10,00 0,66 4,00 0,66 —7 105 52,00 2,66 — 28,66 9,33 0,66 3,33 0,66) 1,338 120 • 78,00 4,00 - 0,66 2,66 0,66 4,66 0,66 4,65

laite regiuni rom âneşti cercetate, un al doilea m axim um ceva m ai redus, de Carpinus. De altfel la Iezerul m are carpenul este relativ bine reprezen­ta t şi m ai târziu, în tim pul dominaţiei fagului, cel pu ţin până la data când m olidul începe ,să fie mai accentuat.

B radul apare sporadic num ai dupăce fagul a a juns la dominaţie, ia r regu la t ab ia în u ltim a etapă a făgetelor.

8. P E OBCINĂ.

Lat. n. 47°48’40” . Long. e. 41°21’55” (Ferro).' Alt. aprox. 1100 m.O m laştină de vreo 2 ha, îm bucătăţită şi ea prin câteva coame de

păm ânt, se găseşte pe culmea num ită O b c i n ă , în tre V â r f u l T á r ­s é i 32) şi P l e ş c a M a r e , în regiunea de izvor a văii Ştegiei, Are o floră tipică de tinov, dar lipseşte în tre altele E m petrum şi Andromeda.

Am sfredelit în porţiunea care mi-ise părea m ai bom bată24). Anali­zele sunt redate în tabloul Nr. 6 şi diagram a Nr. 8.

Zăcăm ântul e abia de 150 cm adânc şi pe traiectul sondajului e alcă tuitj Ia fund din tu rbă păm ântoasă, urm ată de tu rbă de pădure ce trece în alta de Sphagnum, în tâiu m ai desorganizat apoi m ai bine conservat, am estecat în unele niveluri cu Eriophorum. Consultând şi curbaOlpidia- ceului. şi a Callidinei, m laştina se dovedeşte tipic oligotrofă, abia de când găsim în ea acest Sphagnum m ai bine păstrat. E adevărat însă că şi sporii de Sphagnum :se înm ulţesc tocm ai în această p o rţiu n e ,. proveniţi din pă-

' durea apropiată sau vre un petec mai uscat al m laştinii.In zăcăm ânt se oglindeşte finalul f a z e i. m o 1 i d u 1 u i ş i f a z a

d e f a g . . . .F aza de carpen nu este reprezentată; găsim insă al doilea m axim

de ca rp en ,. caracteristic pentru începutul dominaţiei fagului.F a z a f a g u l u i se desfăşoară tipic şi nici nu o comentăm în spe-

, ■ cial. Am putea să adaugăm doar, că valorile de fag ceva mai m ulte decât23) In pădurea de fag creşte foarte mult Carex hryzoidcs I — T â r s a ) .24) Al doilea profil a răm as incom plet şi de aceea nu-1 redau aci.

137

TJL Nr. 7.U

lmus

t

E3O* d i A

cer

Cor

ylus

Spha

gnum

C/3O JO

E Lyc

opod

ium

Eri

cace

e

Olp

idia

cee

Cal

lidi

na rt6V£D J Gra

min

ee

Arc

ella

Hel

eope

ra

0,66 2,66 2,66 — 6,00 3,33 --- 0,66 - 0,66 . — — - ■ -

0,66 1.99 2,66 6,00 11,33 - 4,66 - — — 0,66 0,66

0,66 3,32 2,00 - 6,00 9,32 — — 0,66 0,66 _ — 0,66 0.66 ■ —

0,62 1,24 0,62 — 2,50 23,7t ~ - - - - — 0,66 _ 0,66 - —

— 2,66 — — 4,00 8,66 0,66 - --- —- — — — -

4,00 4 66 1,33 - 7,33 4,00 2.00 0,66 — _- — — —

1,33 3,32 — — 11,33 12,00 5,66 2,66 066 — - — — -

3,33 8,65 0,66 - 20,00 32,67 20,66 12,66 0,66 — - - — — -

în alte profile (92%) se explică prin faptul, că m laştina se găseşte în m ij­locul unui întins desiş de fag.

9. TÄTARU.

Lat. n. 47°48’20” . Long, e. 41025’20” jF e rro ). Alt. aprox. 850 ni.Pe culmea de peste locul de în tâln ire a V ă i i R u n c u l u i şi a V ă! i i

B r a z i l o r (care dau apoi râul M ára), la punctul num it T ă t a r i i se găseşte o poiană ocupată în parte de un mic tinov, destul de uscat, cam de 1— IV2 jug. întindere. Lipsesc Androm eda şi Em petrum , încolo a re o floră tipică.

Zăcământul e abia de 120 cm. adâncim e, alcătuit spre fund din tu rbă de pădure desorganizată, apoi din tu rb ă de Sphagnum . — Se pare că n ici­odată n ’a avut un aspect de tinov umed, oligotrof.

Analiza polinică (v. tabloul 7 şi diagram a Nr. 9) arată că la T ăta ru nu e reprezentată decât f a z a f a g u l u i cu ultim ul moment al dom inaţiei molidului.

In timpul echilibrului dintre m olidul decadent şi fagul ascendent se afirm ă în mod caracteristic al doilea m axim um de Carpinus. — Nimic special de rem arcat în faza de fag. - ' ■ . •

10—11, LA VLĂŞCHINESCU.

Lat. n. 47°46’. Long. e. 41°22’40” (Ferro). Alt. 900 m.Tinovul num it după părăul V l ă ş c h i n e s c u , „ T ă u l . d e l a

V l ă ş c h i n e s c u “ sau pe scurt „ L a V l ă ş c h i n e s c u “ , se găseşte în extrem ul Sud al regiunii cercetate, pu ţin spre Sud-Est de catselei de p ăd u ­ra ri de la I z v o a r e 25).

Are o întindere de vreo 2V2 h a şi o flo ră tipică de tinov, în tre altele cu Em petrum nigrum , Scheuchzeria palustris şi Lij co podium inundatum . Nu găsim însă Andromeda. La m argine, unde sef înmlăştineşte. apa Vlăş- chinescului găsim' oi f lo ră ‘inai pestriţă,, de trecere.

25) Din aceasta cauză la autorii unguri găsim m laştina c ita tă când „Izvora“ (J á v o r k a), când „Lasinesk“ (= Vlăşchinescu, L á s z l ó ) .

138

TABLÓ

Nr.

Adâ

ncim

ea

Tief

e cm

.

«tuo£ / Pi

nus

Abi

es

Fag

us

Car

pinu

s

Bet

ula

Aln

us

Que

rcus

Til

ia

Ulm

us

r 20 7,33 1,33) 4,66 82,66 1,33 0,66 1,33 0,66 -- ' _

. 2 40 6,00 0,66 2,00 89,33 — — _ 1,33 _ —

3 70 1,33 0,66 — 94,66 0,66 - 1.33 0,66 -- —

4 90 3,92 1,30 0,65 88.23 1,30 — 1,30 ->61 -- --

5 110 2,66 1,33 2,66 88,66 0,66 0,66 0,66 1,33 . — --

6 ' 130 0,66 1,33 0,66 92.66 2,00 0,66 0,66 — -- 0,66

7 150 2,00 0,66 0,66 89,33 4 00 0,66 — 1,33 ‘ --- . 0,66

8 170 1,33 1,33 4,66 84,00 4,66 — — 2,66 -- 0,66

9 190 4,66 4,00 1,33 71,33 6,00 3,33 2,66 3,33 -- 2,00

10 210 2,66 1 33 1.33 78,66 8,00 — 4,00 2,00 — 0,66

11 230 2,66 -- 0,66 80,00 2,66 0,66 3,33 6,66 :— 1,33

■ 12 250 4,66 ■ — 1,3 Ì 73,33 12,00 0,66 4,66 1,33 0,66 0,66

13 270 21,18 1,32 — 58,28 14,57 — 1,99 1,99 — _

14 290 29,80 — 0,66 49,00 11,92 ■ — 1,99 5,30 — —

15 310 37,50 • — 1,98 48,02 5,26 0,66 ‘1,98 3,9 —

16 330 27,1 0,66 — . 50,33} 11,26 — 5,30 2,64 1,99 —

17 340 46,05 0,65 • —' 21,05 14,47 — 5,92 2,63 .6,57 1,31

In ju r făget până la lim ita tinovului, ia r spre casele de pădurari o p lan taţie nouă de molizi.

L á s z l ó (26) socoteşte adâncim ea zăcăm ântului de 5 m. E u am sondat în două locuri, unde m i-s’a păru t mai bom bat, şi La maximum 3,40 m am dat de m alul de fund.

Analizele sun t cuprinse în' tablourile Nr. 8— 9 şi diagramele Nr. 10 Şi 11-

S tratig rafia şi microfosilele le redau diagram atie num ai lai unul din profile (I); în tabloul 9 este trecută însă şi .statistica microfosilelor din profilul al doilea.

T urba de pădure învrâstată cu Sphagnum desorganizat şi cu alţi muşchi trece în turbă de Sphagnum nou cu amestec de Eriophorum . De pe Ia 200 cm în sus Sphagnum ul provine dintr’un tinov oligotrof, ombro- gen, tipic, după cum dovedeşte nu num ai calitatea turbei, ci şi resturile1 de Olpidiacee şi de Callidina.

In zăcăm ânt e reprezentată înain te de toate f a z a f a g u l u i — foarte pe larg. ' •

' In profilu l I sedimentarea a început pe tim pul decadenţei molidului şi al ascensiunii fatui lui, cu un procent neobişnuit de m are de alun, care poate fi p ric inu it fie de o m are frecvenţă locală a alunului, fie1 de o- sedi-

139

UL Nr.' 8.

E3O* Sa

lix

Ace

r

Cor

ylus

Soha

gnum

Filic

es

Lyc

opod

ium

Eri

cace

e

1>Vua2 ' ‘EO C

alli

dina

Ditr

ema

Arc

ella

Ass

ullin

a ’

Hel

eope

ra BaOO.

0,66 _ — 2,00 0,66 0,66 — — 12.00 16,00 . - 2,00 — -

1,33 0,66 ■ _ 3,33 14,00 0,66 14,00 20,00 5,44 - . — — 0,66 -

0,66 0,66 _ 2X0 — — — 16,00 13.32 1,33 — 0,66 3.33

2,61 0,65 1,69 — — — _ 2,60 6,52 — 1,95 7,17 1,95 —

1,33 1,33 ' — 3,33 — • — — 7,00 14,60 5,32 1,33 3,33 — 2,00 —

0.66 0,66 — 2,66 14,66 — — — 4,66 12,70 — — — 0,66 —

1,99 0,66 — 1,33 6,0 _ 2,66 20,00 4,60 1,33 2,00 0,66 2,66 —

3,32 0,66 -- 1,33 6,00 0,66 4,66 9,33 6,00 — 3,33 • — 1,33

5,33 1,33 — 3,33 4,00 — — — 2,66 0,66 — 2.00 — 2,00 . —

2 66 1,33 ■ -- 2,00 3,33 — — 0,66 2,66 0,66 - . — — 0,66 — •

7,99 2,00 _ 4,00 2,00 — ■ — ■ — W 2,66 - — — —

2,66 0,66 -- 2,66 5,42

1,99 0,66 1,32 — V — . — — 1,99 0,66 — — — — —

5 30 1,32 — 1,99 — _ — 0.66 — 0,66 0,66 ■ — —

3,94 0.66 — 5,92 6,58 3,94 5,92 1,98 — — — — — ■ — —

4,63 0,66 — 5,30 6,00 3,40 6,62 0,66 _ — ■ — — - 1 —

10,51 1,31 — 55,26 1,95 38,00 14,47 1,95 1 1

m entare extrem de înceată a turbei, care pe m ică distanţă conţine resturi de vechimi destul de îndepărtate unele de altele, apropiind artific ial m axi­m ul vechiu de alun de coborîşnl m ăi nou al molidului.

Atât în profilul II, dar mai ales I, este exprim at al doilea m axim um . de carpen, pe tim pul ascensiunii lmtă rit ei a fagului, ce încălcase molidul.

Desvoltarea f a z e i d e f a g se poate u rm ări am ănunţit. Maximele m ari ale fagului (89,33 şi 94,66%) se explică p rin pădurea întinsă de tfag ce începe chiar dela m arginea tinovului.

Bradul apare pu ţin şi cu in term itenţă, ce-i drept, ceva m ai înainte ca în alte profile: dela începutul ascensiunii férm e a fagului. In m od mai consecvent îl găsim însă în sedim ent num ai după întâiul m axim um de fag.

In am ândouă profilele, spre suprafaţă, deci în tim puri subrecente, molidul creşte în m od evident.

12. 1IOTENI.

Lat. n. 47*46’. Long. e., 41°34’30” (Ferro). Alt. aprox. 520 m. (v. tab. II, fîg. 2). _ "

Am descris la început curioasele m laştin i dela Hoteni, din bazinul Marei, binişor îndepărtate .spre F.st de platoul ce cuprinde tinoavele an a­lizate până aci. Ele se găsesc cu 300—500 m m ai jos. Teoretic vorbind.

140

TABLÓ

No.

Adâ

ncim

ea

Tief

e cm

.

Pice

a

Pinu

s

Abi

es

m3M ■TO

IL, Car

pinu

s

1B

etul

a

Aln

us

,

Que

rcus

ti

H.

1 4 11,85 5,92 — 79,26 0,74 ‘ — — ■ 1,49 —

2 10 10,70 4,16 — 77,38 1,20 2,40 1,20 2,96 —

3 15 6,00 2,00 0,67 83,33 1,33 0,67 3,33 2,66 —

4 30 6,71 2,02 3,35 79,20 4,70 — 2,01 1,34 —5. 45 2,00 3,33 2,00 83,33 4,67 1 _ — 3,33 —

: 6 ’ 60 7,36 2,00 0,67 80,66 2,66 — .0,67 5,32 —7 75 3,31 1,32 — , 86,75 5,96 — - — 1,99 —

. 8 90 4,00 0,67 3,33 83,33 3,00 — 1,33 3,33 0,679 105 3,33 2,66 2,66 88,00 0,67 — .0,67 1,33 ~

10 120 '1,32 — 3,98 84,10 3,98 0,66 1,32 1,99 ■ —

U 135 0,67 1,31 0,66 89,33 4,00 1,34 - 1,34 0,6612 165 2,02 0,67 0 67 85,90 2,01 2,01 2,02 1;34 0,67

.13 180 4,63 1,32 1,32 82,79 5,30 0,67 — • 3,31 . —14 195 2,52 1,26 0,63 78,61 ....6,91 1.89 3,77 3,15 -

15 . 210 3,25 ■ — 0,64 .83,77 6,49 — 1,28 3,25 —

16 ■ 225 1,32 0.66 1,32 73,66 13,20 _ — 5,25 3,9317 240 3,94 0,66 — 80,94 11,82 0,66 1,32 —18 255 1 8,86 0,63 0,63 78,48 7,59 — 1,27 2,54 —19 . 270 ! 12,58 - 75,47 8,80 — 0,63 “ 1,89 —20 285 ; 10,82 2,54 0,63 75,80 5,09 — 1,27 '2,54 0,6321 300 j 17,27 0,62 1,85 65,43 8,63 _ _ 3,10 3,10 —

22 315 . I 18,95 0,65 0,65 70,62 5,22 - 1,30 1,95 —

analiza lor a r putea să completeze foarte instructiv rezultatele obţinute din zăcăm intele dè pe podiş. Din nenorocire pă tu ra plutitoare de tu rbă este de m axim um 270 cm şi u rm ată de un strat de apă de 2 m. grosime. Cu sfredelul de atunci n’am p u tu t lua deci probe din detritus-ul dela fund, ia r p ă tu ra de Sphagnum accesibilă conţine doar dovezile ultimei faze)'sil­vestre (Vezi tabloul Nr. 10 şl diagram a Nr. 12).

T urba plutitoare e alcătu ită din Sphagnum am estecat mai ales spre fund şi cu alţi muşchi. -MicrofosiIeIe.au'n deosebită frecvenţă. De rem arcat m ai ales proporţiile m ari de D i t r e m a şi apoi de spori de Sphagnum în jum ătatea superioară a zăcăm ântului.' Callidina şi Assillimi apar şi se desvoltă num ai, sau aproape num ai, în această jum ătate a zăcământului. Potrivirea m axim ului sporilor de Sphagnum eu al Callidinei este în orice caz destul de neobişnuită.

F aza de fag nu este nici ea reprezentată dela începutul ei. Acest lucru se constată şi din prezenţa dela început a bradului, a d m în cantităţi m ici/d in d ep ă rtă ri,, \ ‘ ' ’ : A

141

UL Nr. 9.

<z>3E

O j Qu.

m.

Salix

Ace

r1 C

oryl

us

Eri

cace

e

Olp

idia

cee

Cal

lidin

a

Ditr

ema

Arc

ella

Ass

ulin

a

ceUaja.o• 9J CJ

- £

saex,

03scs

— 1,49 0,74 — 2,23 • — 0,74 39,5 11,11 — — — —■.— 2,96 — — 2,40 1,80 8,88 20,10 '— — — — 3,60

— 2,66 — — .. 3,33 2,00 6,66 4,00 — — ' — 0,67— . 1,34 0,67 — 8,05 2,68 6,71 16,62 — — — — 2,68

0,67 4,00 0,66 — 6,67 3,33 8,00 8,00 6,00 2,67 2,67 — 3,33— 5,32 0,66 — 4,00 4,00 10,00 8,60 13,4(1 2,67 2.67 — 1,33— 1,99 0,66 ' — 8,60 2,65 4,63 7,20 2,65 — — 1,33 3,31— 4,00 „ 1,33 — 5,32 3,33 1,33 10,70 0,67 — — 1,33 3,33— 1,33 0,67 — 3,33 4,00 2,00 4,00 5,32 — — 2,00 —

1,32 3,31 1,32 — 2,64 2,64 . 6,54 2,64 0,66 1,32 0,66 1,39 1,32

0,66 2,66 — • — 2,66 4,00 13,30 8,90 5,34 — • 3,33 2,00 —

0,67 2,68 2,02 — 1,34 2,69 10,00 9.30 0,67 — ; 0,67 2,00 —

— 3,31 0,66 — 2,64 1,32 2,64 4,63 3,32 0,67 0,66 1,33 —

— 3,15 1,26 — 0,63 0,63 2,89 9,43 5,76 0,6b 2,52 1,26 0,63_ 3,25 1,28 — 3.89 1,28 0,64 4,53 5,20 1,26 1,28 2,56 —

— 3,93 0,66 — 5,92 0,66 1,98 5,25 0,66 1,92 — • 1,98 —

_ 1,32 0,66 — 1,98 — — 1,32 3,28 . — — — —

— . 2,540,63 2,52 _ _ 3,15 0,63 0,63— 3,18 0,64 — 5,07 — — — 1,27 — — — —

_ 3,10 — - — 1,24 — — — — — — — —

— 1,95 0,65 — ' 3,25 — — — 0,65 — — — ■ —

Proporţiile fagului sunlt m ult m ai reduse, decât în statisticile prece­dente: sub 70% la început, sub 60% m ai târziu. Pe o rază de 10— 15 km. din ju ru l Hotenilor fagul are absolută m ajorita te şi procentele din d iagra­m ă sunt veridice. Eisenţele concurente, care îngăduie fagului o m ai a tenua­tă dom inare aci, decât pe podiş, su n t în tr’o m ăsură mai redusă stejaru l şi ch iar carpenul, m ult m ai bine reprezentate, decât la aceeaşi fază în diagram ele podişului m ai înalt. — D ar adev ăra ta cauză a proporţiilo r mai reduse de fag este a r i n u l şij în m od m ai trecător mesteacănul. E le an crescut pe m laştină şi în văile din jur, aşa în câ t datorită acestei influenţe locale, sunt, cred, suprareprezentate în diagram ă.

In cel mai recent tim p dim potrivă încep să se afirm e ceva m ai ac­centuat esenţe ca b radul (4-— 6%), p inul (4— 5%) şi m olidul (8— 10%), fenomen ce trebuie explicat prin îm puţinarea artificială a pădurilo r din apropierea satelor, care a adus cu sine o u şoară , dar firească suprarepre- zentare a elementelor de m ari depărtări. ,

142

TABLÓ

N r.A

dânc

imea

Ti

efe

cm.

Pice

a

Pir.

us

Abi

es

»3- «

a- Car

pinu

s

Bet

ula

Aln

us

Que

rcus

j Tilia

i Ulm

us

Qu.

m

.

Salix

1 20 8.00 4,00 4,00 50,00 7,00 4,00 11,00 10,00 1,00 — 11,00 1,002 40 10,00 5,00 6,00 44,00 8,0 0 7,00 15,00 4,00 — — 4,00 1,003 60 9,00 3,00 1,00 51,00 1,00 7,00 11,00 9,00 1,00 1,00 11,00 4,004 80 8,00 1.00 4,00 55,00 3,00 3,00 17,00 6,00 — — 6,00 3,00

' 5 100 5.00 3,00 3,00 51,00 2,00 4,00 18,00 8,00 — — 8,00 5,006 130 4.00 — 2,00 53,00 5,00 4,00 22,00 8,00 — - — 8,00 1,007 160 2,00 — 1,00 46,00 4,00 18,00 20,00 5,00 — — 5,00 4,00

8 190 . 2,00 2,00 2 00 47,00 2,00 7,00 31,00 5,00 — 1,00 6,00 1,00

9 210 1,00 3,00 1,00 59,00 7,00 8,00 12,00 8,00 — — 8,00 1,00

10 230 1,00, 1,00 1,00 69,00 3,00 5,00 6,00 11,00 — — 11,00 3,00

11 250 1,00 — . 1,00 68,00 10,00 5,00 5,00 8,00 — 1,00 9,00 —

12 270 4,66] 2,66 2,00 68,00 6,00 2,66 8,66 3,33 — 2,00 5,33 -

''Hl. ISTORICUL PĂDURII ŞI AL CLIMEI DIN REGIUNEA CERCETATĂ, RECONSTITUIT DIN ANALIZELE POLINICE.

Cele 12 profile înfăţişate, se completează, a tât do norocos unul pe altul, încât analiza lo r m icrqstratigrafică ne perm ite ot reconstituire -lim­pede! şi b ine docum entată a etapelor străbătute de pădurea regiunii, din faza p inului până azi.

D ar cercetările de faţă, extinzând departe spre Nord-Nord-Velst re­ţeaua acestoij fel de cunoştinţe din spaţiul rom ânesc, ne îngăduie să zu­grăvim o icoană mai arm onică şi m ai curată despre istoricul pădurii! şi al climei postglaciare din întreg teritoriul carpatic rom ânesc. După cum se vede din fig. 6, această reţea este destul de deasă; m ăi deasă cu m ult decât !a N ordul ţinuturilor rom âneşti. înspre Nord-Nordest proximele date, cu care putem com para rezultatele noastre sunt cele din C z a r n a H o r a , furn izate de T o i p a (53) şi K o z i j (25). E i analizează însă zăcăm inte de m ari altitudini, cuprinse mai ales pèste lim ita superioară a p ăd u rii. ' Spre Vest, în tâia inform aţie de acest fel provine din Munţii B ü k k ai Ungariei ( Z ó l y o m i , 59). Aci în schimb avem de a face cu zăcăm inte care nu ating 300 m peste nivelul mării. — Pe o rază şi mai îndepărtată a r u rm a rezultatele polenanalitice din Tatra (P e t e r s c h i 1 k a, D y a - . k o w s k a ) dela poalele C arpaţilor mici şi bazinul panonic occidental ( K i n t z i e r ) , din (Balcani (S t o j a n ó f î - G c o r g i e f f , G e r n j a v -

s k i) , din Volhinia de Sud (T y m r a k ii e w i c z) etc._ Cunoştinţele noastre polenanalitice, deci sinecologice, se întregesc şi

cu rezultatele determ inărilor del cărbuni de vatră preistorici făcute de P o p o v i c i (44) şi A m b r o j e v i c i - P o p o v i c i (2) la Est de íjírcul carpatic, d a r tot în ţinu tu ri rom âneşti.

Ia tă concluziile trase în această ordine de idei ale descoperirilor din regiunea Oaş-Maramu!răş, coroborate cu rezultatele obţinute până acum în aceste ţinu tu ri mai apropiate..

143

TJL Nr. 10.F

raxi

nus

1 1 Ace

r ■

Cor

ylus

Spha

gnum

Filic

es

Lyc

opod

iutn

Eric

acee

j

Olp

idia

cee

Cal

lidi

na

Ditr

ema

Typ

ha

Arc

ella

Ass

ullin

a

Hel

eope

ra Bessa.otes

-- — 15,00 17,00 ' -- 15,00 — 3,00 — — 3,CO — — ■ —-- — 14,00 24,00 -- 12,00 — 4,00 - — — 2,00 5,00 — 1,00

1,00 1,00 20,00 23,00 1,00 --- 5,00 — 5,00 — — _ 1,00 — —— — 25,00 21,00 2,00 — — — 3,00 20,00 4,00 2,00 4,00 4,00 , —— 1,00 18,00 6,00 _ — 1,00 — 1,00 23,00 — — 2,00 — 1,00— 1,00 17,00 12,00 1,00 — 3,00 — 1,00 20,00 — 2,00 1,00 — . —— 8,00 4,00 — 1,00 — — — 3,00 — — — 3,00 —— —- 13,00 5,00 _ — — — ■ — 1,00 — 2,00 — 1,00 —— — 9,00 8,00 — — 2,00 . — — 1,00 1,00 —

— 5,00 4,00 . — — — 1,00 — 1,00 — . — . — —— 1,00 8,00 2,00 1,00 — — ■ — — 1,00 — 1,00 — — —

— ■ — 8,00 6,66 — ■ — 0,66 — — 0,66 — — — — —

1. FAZA PINULUI.

Una din cele mai interesante descoperiri ale analizelor de fa ţă este aceea a f a z e i p i n u l u i în regiunea Oaş-Maramu.văş, î n t r ’ o i p o s- t a z ă . n e m a i g ă s i t - ă î n a l t e ţ i n u t u r i r o m â n e ş t i .

Nu putem dovedi nici aci vechimea p rim ară a pinetelor. Este foarte probabil, că şi în tim pul ultimei glacîaţiuni podişul, sau în orice caz ver­santele lui, aveau populaţii dq pini cu m esteceni şi salcie, ia r în s ta ţiun ile mai adăpostite îşi găsia refugiul sau glaciar m o l i d u l . Căci cea m ai ve­che variantă de pădure din postglaciarul nostru, contem porană sau ch iar prem ergătoare pinetelor aride preboreale din E uropa centrală, se în fă ţi­şează cu prezenţa relativ redusă, dar f ă r ă , e s c e p ţ i e c o n s e c v e n t ă a m o l i d u h u i, sub dom inaţia pinetelor.

Această subfază veche, aridă, a pinetelor, cu valori reduse de Picea, Betula şi Salix este foarte pe scurt reprezentată pe podişul O aş-M aram urăş, la Poiana Brazilor. Este în schimb bine cunoscută din alte regiuni rom â­neşti: D o r n a (810 m ), S t o b o r , jud. Cluj (356 m), B ă g ă u, jud. Alba (290 m ), La C h i n i (Balomireasâ, 1600 m) 26j. 1

Aceste pinete excluziviste, care ocupau, fă ră vreo zonaţie categorică întreg etajul silvestru de pe atunci, trădează u n c l i m a t a r i d » c o n t i n e n t a l , în general rece şi cu extremele de vară şi iarnă ale tem peraturii foarte îndepărtate. Elementele term ofile lipsesc; cel m ult a lunul şi mai puţin, ulmul e ate/stat în câteva p ro b e 27). E ste probabil, că aceste elemente

26) Cel mai gros zăcămân,ţ, de 2,4 m., ce cuprinde în întregime doar faza p inu ­lui, este cel delà B i I b o r. Analiza acestui zăcăm ânt va fi publicată în curând.

27) La Bilbor găsim şi teiu în probele superioare din faza p inetu lu i a r id (nepu- b licaţ). —i Ştim, că fagul excepţional din preborealu l a rid de la Poaina B razilo r şi Slobor (39) e dat cu semn de întrebare.

144

se conservau la câmpie sub form ă de enclave precare sani indivizi relicţi în locuri m ai adăpostite.

Faptul, că în toate regiunile noastre, si ch iar în Czarna Hora, găsim în această fază şi Picea, a r putea să' însemne un clim at ceva mai puţin arid, ca în Europa centrală pe atunci. ;

P ână unde ise în tindeau în ţinutul O aş-M aram urăş pinetele? In pa­roxism ul ultim ei glaciaţiuni lim ita zăpezii eterne şi verosimil şi cea supe-

Fig. 6. Zăcămintele rom âneşti şi altele învecinate, analizate până acum. Grosimea punctelor este proporţională cu num ăru l p rofilelor lucrate în acel loc. — Rumänische Lager und jene der Nachbargebiete, welche bis je tz t analysiert wurden. Die Grösse der Punkte ist proporlionell m it der

an der betreffenden Stelle ausgeführten Profilzahl.1. Oaş-M aramurăş; 2. D om a-L ucina (Pop, 1929) ; 3. B ilbdr (Pop, nepubli- cat); 4. Ceahlău (Pop, 1933). 5, 6. Mohoş-Comando (Peterschilka, 1928);7. Bucegi (Pop, 1933) ; 8. Arpaş (Pop, nepublicat) ; 9. Băgău (Pop, 1932) ;10. Munţii Apuseni (Pop, 1932); 11. Sălicea (Pop, 1932). 12. Stobor (Pop,1932); 13, 14. Czarna H ora (Kozij, 1932; Tolpa, 1928); 15. Bükk (Zólyomi,,

■ 1931). •

rioară a pădurii se găsea în E uropa centrală cu aproxim ativ 1200 m. sub celo de azi (3). In regiunea noastră, mai îndepărtată de gheţari, adeste li­m ite trebuie să fi fost m ai isus, ia r în prboreal ele se ridicaseră şi m ai sus. Este foarte probabil deci, că în tim pul p inetelo r'aride postglaciare platoul O aş-M aram urăş se găsia aproxim ativ la lim ita superioară à pinetelor, având poate goluri alpine.

In tre tim p excluzivismub pinetelor cedează şi ele încep a se îm pes­

145

triţa cu elemente termofile: alun, ulm, teiu, ba şi cu foioase m ai pre ten­ţioase fa ţă de umezeală: carpen şi ch iar ifag, ia r molidul a junge la 16—44%.

E vorba de o s u b f a z ă t e r m i n a l ă a p i n e t e l o r d o m i ­n a n t e , frum os relevată la Fundul Colibilor şi ne m ai atestată până acum din vreo regiune; rom ânească. -

In acest timp cu un clim at ceva m ai puţin continental, podişul era bine îm pădurit cu pin şi cu molid, iar pe versantele maii expuse începeau

- a se răspândi foioasele am intite. Molidul partic ipă la pădure ch iar în proporţii m ai mari, decât s’a r deduce din diagram ă.

Lim ita superioară a pădurii se ridicase în m unţi múlt peste nivelul ei din tim pul pinetelor şi nu-i exclus, ca prin form area in regiuni riiai joase a unei păduri cu dese populaţii de copaci foioşii — să se fi în-

. ceput de pe acum o z o n a ţ i e o a r e c a r e a p ă d u r i i p e v j a r t i - c a 1 ă. '

Este cazul să presupunem , că acest proces silvestru şi clim atic 's’a desfăşurat mai m ult sau m ai puţin la fel şi în alte regiuni ale noastre, ia r declinul pinetelor n ’a fost a tâ t de brusc, cum ne sugeraseră analizele de până acum. E l e s ’ a u s t i n s p e î n c e t u l .

Această subfază, în cursul căreia tipul preborcal sau poate ch iar g la­c iar al pădurilor noastre a început să se schimbe, reprezintă cu toată p ro ­babilitatea şi începutul de penetrare şi de lentă răspândire a elem entelor termofile ierboase la noi, fie că veneau din Sud şi Sudeţst, fie că icşiau din adăposturile lor glaciare; locale. -

Această subfază de îm pestriţare a p inetelor este a testa tă 'ş i în E uropa centrală, dar fără am estecul fagului.

C â n d s ’ a d e s f ă ş u r a t a c e a s t ă f a z ă s i ' l v e , s t r ă ? Glacio- iogii şi polenanaliştii Occidentului, sprijiniţi pe calculele. Iui M i l a n k o - w i v, au stabilit că ultim a glaciaţiune a E uropei a avu t loc acum 20—24000 ani (W ürm III). De atunci tem peratura a crescut m ereu până acum ap ro ­xim ativ 8— 10000 ani, când şi-a atins cuhnea.

Vechimea pinetelor noastre şubarciice este deci enormă, de îndată ce ele alcătuiau garn itura silvestră, cu care vegetaţia noastră a atrăbălu t ultim a glaciaţiune. Ia r sfârşitu l fazei pinului, deci al subfazei, reprezentate la Oaş-M aramurăş, trebuie să fi avut loc aproxim ativ acum 12—140ÖÜ ani, spre sfârşitul paleoliticului vechiu.

2. FAZA DE TRECERE TIN-MOLID.

Pinetele încă dom inante la sfârşitu l fazei precedente încep să se rărească în faţa procesului de răspândire irezistibilă şi de lungă d u ra tă a m olidului (vezi Fundul Colibilor, Colibi, Vârful Brazilor, Poiana Brazilor).

Este f a z a c e a m a i c r i t i c ă din istoria climei şi a pădurii noa­stre postglaciare: d e l i c h i d a r e a p i n e t e l o r a t o t p u t e r n i c em ai înainte, de pregătire a tipurilor de păduri din perioada călduroasă şi de inaugurare propriu zisă a zonaţiei pădurii pe etaje. ;

La început câştigă terpn num ai m olidul pe socoteala pinului, m ai târz iu alunul şi ulmul. In timp ce pe culmi cucerea molidul teren de la pin, m ai jos pinul ceda în fa ţa elementelor foioase. E ra încolţit din două laturi. ..

146

Această fază se caracterizează pe podişul Oaş-M aramurăş prin e p i ­z o d u l m e s t e a c ă n (Fundul Colibilor, Vârful Brazilor, mai! puţin la Poiana B razilor). Şi anum e, în partea a doua a acestei faze de trecere, m e­steacănul se înm ulţeşte aci foarteţ m ult pe socoteala molidului, care am e­ninţă pinetele, ia r m ai pu ţin ch iar pe socoteala pinului, care ceda încet.

Nu este vorba de mesteceni, care să fi inundat m laştina şi să fi exaltat proporţia de Betula p rin influenţă locală. Procentul e m ult p rea m are, ia r fenomenul după cum am văzut e regional. Existau deci păduri de m esteacăn, în amestec cu cele de pin-molid.

Epizodul a fofst trecător. Spre sfârşitul acestei faze mestecănişele d ispar în tr ’un timp, când pinetele se sting cu totul şi începe t r i u m f u l r a p i d ş i d u r a b i 1 a 1 m o l i d u l u i , secundat de tendinţa fe rm ă, de ascensiune a alunului, a ulm ului şi a teiului. Elem entele termofile, stepice se găsesc în plin progres.

In această fază de trecere se stinge şi aşa zisul „climat al p inu lu i'1 sau „preborealul“ nordicilor: continental, arid, rece, cu extreme m ari de tem peratură; în acelaşi tim p se face simţit şi de pădure „timpul călduros postglaciar“ . încălzirea începuse de mult şi efectul ei fusese desigur de m ult şi lent înregistrat de vegetaţie; abia acum ajunsese însă la un grad, care a fost în stare s ă inaugureze o schim bare radicală a pădurii vechi, de o im portan ţă capitală pen tru vegetaţia ţării noastre şi a Europei în general.

Cât a durat această 'perioadă, nu putem şti. In orice caz dela sfârşi­tu l acestei faze până la culm ea căldurii postglacilare, ce are loc la începu­tul fazei urm ătoare, am putea socoti vre-o 1— 2000 ani, deci faza se încheie aproxim ativ acum 10— 12000 ani (Cf. 3).

3. PAZA MOLIDULUI CU ALUN ŞI STEJERIŞ AMESTECAT.

La asfinţitul stăpânirii p inului pădurea se revoluţionează atât încom ponenţii ei, cât şi în organizarea pe zone, pe etaje.

Pe culmi, locul pinului et ocupat de molidişe. Ştim că pe înălţim ile carpatice de peste 1200 m absoluta lor dom inaţie ţine dej atunci şi până azi. Pe. platoul nostru stăpânirea lor începe tot cu stingerea pinetelor, dar încetează la data umezirii şi răcirii climatului postglaciar, când sunt izgo­nite aproape în întregim e de făgete, care şi-au găsit clim atul lor.

Deodată cu ascensiunea molidului are loc şi progresul, ba în curând cuhninarea alintului şi a „stejerişului am estecat“ , ca o expresie a a p o- g e u l u i a t i n s d e t i m p u l c ă l d u r o s p o s t g l a c i a r , aproxim ativ acum 9— 10000 de ani 28).

.. Evoluţia molidişelor dominante, dar m ai ales desfăşurarea alunişelor şi a „stejerişelor mixte'î este în zăcămintele noastre m a i a m ă n u n ţ i t c o n s e m n a t ă , decât în altele cercetate p ân ’acum şi; graţie acestei noro­coase îm prejurări putem da precizări cu totul noi în această ordine de idei (V. m ai ales Vârful Brazilor, apoi Fundul Colibilor, Colibi, mai pu ţin Ieze­ru l Mare, Obcina, Vlăşchinescu).

M o l i d u l a r e i d o u ă m a x i m e în această fază; unul m ai scunda8) Această culme e m ai în târziată puţin, decât în E uropa Centrală, fap t ce-1

deducem din întârzierea din ce în ce m ai mare a maxim ului: de alun dela Vest la Est.

14t

înainte de maximul absolut al stejerişelor m ixte şi al alunului, şi altu l m ai, ridicat şi absolut pe întreg postglaciarul — în tim pul retragerii foioaselor

' termofile. în tre aceste două maxime se găseşte o perioadă regresivă coin­cidentă cu culminarea stejerişului1 mixt şi a alunului. -

Corelativ cu molidul s t e j e r i ş u l m i x t a r e c e l p u ţ i n 3 v a- r i a ţ i u n i, dacă nu patru , în acest răstim p, aşa încât faza silvestră de care vorbim , se poate divide în cel puţin trei, dacă nu patru subfaze.

Subfaza a. întâiul mâxim de stejeriş e şi de molidiş.

Deodată cu spulberarea pinetelor, m olidul se înstăpâneşte pe platou, în tim p ce pe coaste şi probabil mai jos se răspândeşte foarte m ult ulmul, aproape singur din cele 3 elemente ale Q uercetului. Este im portant din punct de vedere istoric şi poate şi ecologic, că m axim ul absolut de ulm precede ă tâ t întâiul m axim de molid, cât) şi m axim ele teiului, al stejarului şi a l alunului; acesta din u rm ă abia a ra tă în acest răstim p o prea tim idă răspândire.

In această întâie subfâză, factorul istoric a re un rol fundam ental, a lă tu ri de cel climatic.

Molidul, care era refugiat în regiune ch iar în asprimea glaciară', se afirm ase binişor şi în ultim a etapă a pinului. E ra deci de faţă în populaţii rem arcabile, din care, cu schim barea climei, a p u tu t avea loc o răspândire explozivă. Podişul m ai ales trebuie să fi fost ocupat rapid de molidiş.

Ulmetele (cu 26%) asemenea s’au în firipa t repede din insulele de ulm , care în faza pin-m olid dădeau accent pădurii de pe coaste. Ele se urcaseră pe clinele podişului, cu siguranţă b in işor peste limitele actuale ale pădurii de stejar.

, Faptul, că teiul şi stejarul încă nu sd afirm aseră sensibil în această subfază, are o sem nificaţie m ai mult clim atică. Căci chiar în tim pul p ine­telor aceştia se găsiau în proporţii analoage ulm ului. Ei s ’a r fi pu tu t deci răspândi mai masiv în tim pul de care vorbim . E adevărat că ei se ră sp ân ­desc mai încet, decât ulm ul anemohor; acest inconvenient însă nu ju sti­fică întârzierea lor m ultim ilenară.

Cu atât mai m ult trebue să interpretam clim atic absenţa alunului din competiţie. In Europa, vestică el era răspând it sp re sfârşitul fazei pinului, ba îşi ajunge şi m axim ul său înainte de am urgul pinului. F a ţă de E uropa vestică deci răspândirea’ lui la noi arată; o m aie întârziere, deşi sporadic se găsia în regiunile noastre la începutul „ tim pu lu i călduros“, ba ch ia r şi m ai în a in te29). Poate nu era satisfăcută p re ten ţia de lumină, sau de că l­dură estivală.

După maxima' răspândire a ulm etélor, acestea se reduc m oderat, în tim p ce molidişul îşi ajunge prim a sa culme. Se dădea deci o lup tă în tre cele două esenţe, care aveau contact şi în trepătrunderi.

Subfaza b. Maximul absolut de alun şi stejeriş mixt cu molid dominant..

în tre timp, în tr’o a doua subfază stejerişul am estecat revine din nou, pe socotela molidului, alingându-şi m axim ul său absolut. De astăda tă se afirm ă pe lângă ulm şi teiul <în mod sensibil, ia r ceva mai pu ţin stejarul.

, 29) D. e . in faza pinului dela B i l b o r (încă nepublicat), apoi de: la B ă g ä u şiS t o b o r (30). ' n ■■

148

In acelaşi timp se răspândeşte rapid şi enorm alunul, atîngându-şi m axim ul în curând .după al stejerişului mixt. Ne găsim la apogeul tim pului călduros postglaciar. Culmea alunului indică o culmo de climă câld-conti- nentală, aşa cum aceea a pinului era expresia unu i clim at rece-continental.

Maximul neobişnuit de aluri (113%!), ca şi cel de stejeriş mixt, do­vedesc, că existau aluni şuri pu re şi că acestea îm preună cu pădurea ulm- tei-stejar erau pe atunci binişor răspândite pe platou (900— 1200 m), am e­n in ţând m olidişul şi în trecând cu vre-o 400 m lim ita actuală a popula­ţiilor lor.

Să nu uităm, că elementele stejerişului am estecat sunt slabe p rodu­cătoare de polen în com paraţie cu alunul şi cu Coniferele; proporţia lor era în rea lita te mult m ai m are, decât în d iag ram ă30) .

In ordine climatică este destul de sem nificativă analogia dintre stejar şi alun. Deşi culmea stejerişului m ixt avusese loc ceva mai ínáinte, totuşi m axim ul special de stejar — nu de „stejeriş m ixt“ — coincide cui acela al alunului, două esenţe cu pretenţii m ari fa ţă de factorul tem peratură, d a r m ai ales faţă de factorul lum ină.

Zonaţia în această subfază probabil nu s’a specializat mai mult, de­cât în subfaza precedentă; continua contactul şi întrepătrunderea dintre m olidişe pe de o p arte şi m asivul foios, term ofil pe de alta. Aspectul se com plicase însă prin răspândirea alături de ulm etele vechi, a teişului şistejerişului, îm preună cu alunişele pure.

Această subifază însem nează desigur şi m a x i m u l d e . r ă - a p â n r ' -

(d i r e p e o r i z o n t a l ă , d a r m a i a l e s p e v e r t i c a l ă , a e l e m e n ­t e l o r i e r b o a s e , t e r m o f i l e ş i x e r o f i t i c e . Arealele de tip relict a le celor m ai multe p lan te sudice şi de stepă de la noi t r e b u e isc r a ­

s p o r t a t e m a i a l e s J a a c e a s t ă e p o c ă ş i n u 1 a t e r ţ i a r. En- I clavele lo r periferice său de altitudine sunt fragm ente persistente din are-

alcle lor m ai mult sau m ai.p u ţin compacte în tim pul de care vorbim. :Cu a tâ t mai m ult trebuie să aplicăm acest fel de a judeca; pentru

c o p a c i i t e r m o f i l i , a căro r adăpostiră în asprim ile ultimei glacia- ţiuni a fost m ult m ai am eninţată şi deci m ult mai nesigură, decât a .ele­m entelor ierboase, care p rin portu l lor redus şi vieaţa lor scurtă pot ex­ploata nem ăsurat mai bine avantagiile microclimelor.

Cuiburile actuale ale copacilor noştri term ofili sunt. relativ puţine,reduse ca întindere şi — în plin regres. In tim puri incom parabil m ai arideca al nostru ele nu puteau exista. . .

c. M axim ul absolut al m dlidului, cu răspândirea m ai m oderată a s tejeri­şului m ixt şi a alunului pe înălţim i.

Vorbind din tr’un punct de vedere excluziv iclimatic, m axim ul dealun. a r trebui considerat drept lim ită principală, care îm parte postglacia- ru l în două etape, una anterioară, cu tem peratura ascendentă şi alta pos- terioară cu tem peratura în scădere. .

Din punctul de vedere al vegetaţiei, el constituie doar o culme în30) „ S u b r e p r e z e n t a r e a “ s t e j e r i ş u l u i m i x t î n s e d i m e n t u l p o l i n i c a f o s t d o v e d i t ă

ş i d i r e c t d e R u d o l p h p r i n a n a l i z a p ă t u r i i d e s u p r a f a ţ ă d e l a m l a ş t i n i d i n a p r o p i e r e a

u n u i s t e j e r i ş (4 8 ).

149

interiorul unei faze mai complexe, caracterizate, după cum vedem, p rin 'dom inaţia .molidului la înălţim i şi prin m area răspândire a stejerişului am estecat şi a alunului în regiuni mai joase.

D upă apogeul căldurii postglaciare m olidul îşi atinge m axim a sa ' răspândire postglaciară. E stăpân neconcurat în Carpaţi, în trecând şi spre culmi şi spre coline limitele sale actuale. Zona fagului lipsea şi era ocupată în p a r te de molid, în parte de stejeriş mixt, care se găseau în contact.

Pe podişul nostru se înstăpânesc molidişe, ia r stejerişele cu alun se m ai retrag, fără să coboare încă la lim ita lor actuală.

In această a treia subfază, în compoziţia stejerişului mixt d o m i n ă s t e j a r u l , faţă de ulm şi teiu, a căror epocă a trecut.

Este interesantă evoluţia acestui „stejeriş“ , care la început era ex­trem de sărac tocm ai în stejar. Toate analizele dovedesc, că „stejerişul m ixt“ se compunea la început a p r o a p e e x c l u z i v d i n u l m , a p o i d i n u l m Şi t e i u , uneori cu teiu prevalent, a p o i d i n s t e j a r c u t e i u ş i u l m . Cei trei componenţi şi-au atins m axim ele în m od succesiv, nu deodată şi anume în urm ătoarea, neschim bată ordine cronologică: u 1 m , t e i u , s i t e j a r . F i z i o n o m i a ş i c o m p o z i ţ i a a c t u a l ă a m a s i v e l o r noastre, de stejar nu! sunt a tâ t de vechi, cum; se crede. R i­sipite sub formă de indivizi sau insule în adăposturi preboreale, elem en­tele lor s’au închegat în Ulmete, Ulmotiliete şi abia după apogeul călduros în Quercete mixte.

In, ultima subfază de care vorbim, alunul şi stejerişul m ixt scad m ult, dar au totuşi o răspând ire mult m ai m are ca azi, în regiune.

De rem arcat un epizod caracteristic: în această perioadă de declin m o­derat, a l u n u l ş i s t e j e r i ş u l m i x t m a i î n c e a r c ă u r e v e n i r e ferm ă, d a r m ult m ai atenuată decât cea dintâiu (v. m ai ales Vârful B ra­zilor, II .) . Este probabil vorba de o oscilaţie clim atică în favoarea acestor clemente. Foarte! probabil, că în acdst epizod ele se (răspândesc m ai ales spre câmpie, neinfluenţând prea mult dom inaţia molidului.

Spre sfârşitul acestei faze existau deci două zone constituite, u n a a m olidului, alta a stejerişului m ixt cu alun, având contact şi interferenţe.

Faza se încheie cu o îm puţinare a m olidului şi a stejerişului m ixt cu alun. şi cu o creştere a carpenului şi în p arte a fagului.

, 4. FAZA MOLIDULUI CU CARPEN.

Această fază specifică pentru Carpaţii Răsăriteni s’a afirm at şi pe podişul nostru.

înain te de urcuşul fagului, încă sub dom inaţia molidului, carpenul se desvoltă binişor (vezi m ai ales Iezerul Mare, apoi Vârful Brazilor), şi probabil se înfiinţează aşa ca în M unţii 'Apuseni şi în restul C arpaţilor răsăriten i o zonă de carpen între cea de m olid şi cea de stejerişe, care se re trag mai jos,

Această zonă s e p a r e c ă n ’ a f o s t a t â t d e p u t e r n i c ă î n r e g i u n e a n o a s t r ă , c a î n M u n ţ i i A p u s e n i b. o. la aceeaşi a lti­tudine; ea contribue însă şi î\c> la procesul de com plicare şi articu lare a . zonelor pe altitudini.

Este greu să precizăm data acestei faze, deoarece în E uropa centrală n ’are un echivalent sincronic.

150

. In orice caz, în E uropa centrală, la am urgul stejerişelor şi începutul fagului pare să fi avut loc trecerea climei; continentale în climă oceanică. Este aşa zisa „î n :r ă u t ă ţ i r e“ a clim atului postglaciar din ultim a pe­rioadă a neoliticului, acum 3— 5000 ani. :

In terpretând la 1929 faza carpenului din bazinul Dornei, am socotit că oa aparţine aşa zisului „subboreal“ , coincident la zăcăm ântul 'C o 1 ă- c e l cu un m arcant orizont de cioturi („Grenzhorizont“ ), şi care în Europa nordică e privit ca expresia unei exacerbări a uscăciunii (35). — Cum insă în ultim ul timp polenanaliştii şi climatologii par a fi de acord că în E uropa centrală nu, a avut loc un „subboreal“ uscat, în înţelesul lui B l y t t - S e r n a n d e r , şi cum însăşi problem a „Grenzhorizontului“ este în tr’o fază de controverse, răm âne să am ânăm precizarea paleoclimatica a fazei carpenului până la clarificarea acestor controverse. Abia atunci am putea şti sigur, dacă faza noastră de carpen coincide cu am urgul mai uscat al stejerişelor centraleuropene sau cu zorile m ai umede ale făgetelor de acolo. — Statistica microfosilelor dela Oaş-M aramurăş pare a pleda m ai m idt pentru prim a ipoteză, căci tinoavele ombrogene ale clim atului um ed încă nu se înfiripaseră. — Dar un cuvânt ho tărît încă nu putem spune.

5. FAZA FAGULUI.

D upă culmea absolută a carpenului, m olidul se împuţinează subit pe podiş, dispărând în cele din urm ă aproape cu totul, Locid lui îl ia fagul, care se desvoltă rap id şi exuberant, graţie climatului umed, cu o varian tă oceanică, în regiune.

E voluţia fazei fagului se poate urm ări foarte bine din analizele de faţă, căci toate zăcămintele o reoglindesc. Desvoltarea şi creşterea d ispro­porţionată a m laştinilor de Spluignnm' în! această fază este o expresie tot a tâ t de caracteristică a clim atului umed, ca şi făgetul însuşi.

L a începutul dom inaţiei fagului, carpenul încearcă o a doua culme, m ai coborîtă, decât cea din faza precedentă. Acest epizod silvestru) e ca­racteristic şi pentru restu l C arpaţilor noştri şi am putea să-i zicem chiar subfază. Totuşi zona cărpenişelor se desagregă şi carpenul in tră înl corn-

'poziţia stejerişelor. Zona d intre m olid şi acestea din urm ă, zonă de astă-- d ată m ult mai lată, o constitue în Carpaţi f a g u l .

In podişul nostru apare sporadic şi. polen, de b r a d în această fază, adus probabil de vânt din depărtări. S e p a r e c ă e l n i c i o d a t ă î i ’ a c o n s i t i t u i t p o p u l a ţ i i p e p o d i ş . ■

Culminarea făgetelor coincide aproxim ativ cu epoca rom ană. De atunci încoace se pare că deodată cu o răcire progresivă, climatul se c o n- t i n e n t a 1 i z e a z ă p e î n c e t u l . Acestui fenomen se datoreşte probabil faptul, că în ultimul tim p m olidul începe să se răspândească ceva mai m ult pe socoteala fagului.

Procesul este de:altfel docum entat şi p rin calculele lui M i 1 a n k o v i 6, după care pe la 2500 d. Chr. se va ajunge la un nou punct adânc al tem ­peraturii, fă ră ca el să poată cauza o glaciaţiune în Europa. Din punct de vedere silvestru el se confirm ă în Europa centrală şi nordică („revertenţa“ lu i P o s t ) . ,

151

In această fază s’au pulverizat şi coborît m ulte areale de, piante stepice, xerofitice.

Z o n a ţ i a a a j u n s l a s f â r ş i t u l c o n t i n u u l u i s ă u p r o g r e s p o s t g l a c i a r d e l a p i n e t e i e p r e b o r e a l e m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n o m o g e n e p â n ă l a o r g a ' n i z a r e a e i a c t u a l ă p e f ă ş i i d i s t i n c t e .

IV. CONCLUZII ASUPIÎA COMPORT ÄRII UNOR ESENŢE LEMNOASE.

Dăm în cele din urm ă câteva precizări asup ra unor copaci, ai căror devenire în ţinuturile noastre este în tr’o m ăsură m ai m are sau m ai mică, lăm urită prin cercetările de faţă. Pentru celelalte genuri trim item la co­m entariile anterioare (38, 39).

Pinus.

Nu is’a determ inat specia, o încercare ce s ’al dovedit destul de ane­voioasă pei profile compuse din sedimente variate. Cum însă în ,faza lui găsim şi elemente termofile, nu m at încape îndoială, că în cazul nostru este vorba mai ales de Pinus silvestris.

Analizele de fa ţă dovedesc, că în tim pul acţiunii revoluţionare a „tim pului călduros1 postglaciar“ , p r ă b u ş i r e a p i n u l u i n ’ a f o s t s u b i t ă ş i c a t a s t r o f a l ă , aşa cum diagram ele de până acum' o su ­gerau, în mod consecvent. E l a avut la noi o perioadă de declin prelungită, în tim pul căreia pinetele atotputernice în preboreal, s’au îm prlestriţat pe nesim ţite cu; elemente term ofile în regiuni m ai joase, şi cu m olid p e în ă l­ţimile m ai mari. . . ■ .

Pinus silvestris trebue să fi fost am estecat şi cu Pinus m ontana în m ai redusă m ăsură, dovadă populaţia relictă de Pinus montana dela Poiana Brazilor, unde întreg sedim entul polinic se resim te de prezenţa lu i locală. Pe m ăsura încălzirii climei; Pinus m ontana se retrăgea spre culmi, în tr ’o făşie de vegetaţie proprie, deasupra molidişelor.

P inul (silvestris!) şi-a avut cu siguranţă unu l din refugiile glaciare europene în Carpaţii noştri- şi chiar în depresiunile noastre. Mai m ult, el a lcătuia probabil populaţii şi în acele: tim puri. Analiza cărbunilor dela A v r i g dovedeşte că pinetul era soluţia silvestră a sfârşitului de intergla- ciare şi desigur şi a glaciaţiunii ce-i urm a, perioade, care la noi nu ste pot delimita.

Din regiuni ca ale noastre el a p u t u t f u r n i z a m a t e r i a l p e n t r u î n c h e g a r e a î n t â i e l o r p ă d u r i p r e b o r e a l e în ţin u ­turi care mai înainte fuseseră acoperiţe sau devastator influenţate de calota şi glecerii ultimei glaciaţiuni. 1

Picea.

Studiile de faţă confirm ă constatările m ele de mai înainte, că m oli­dul îşi avea în ţ i n u t u r i l e n o a s t r e c a r p a t i c e r e f u g i u l s ă ug l a c i a r . <i

El a fost găsit, precum ştim, în toate fazele de pin dela noi, incluzivîn aceea dela S t o b o r, care coboarăJprobabil până în glaciaţiune, câ şi

$ î l Ă 4, 4 ,

152

în aceea dela A v r i g , unde dimpotrivă un interglaciar se, stinge în tr’o pe- rioadă jţlaciară . Este* în perm anenţă prezent îşi în faza aridă a pinetelor de la B i l b o r , în Carpaţii Orientali (nepublicat).

. C e r n j a v s k i , care-1 găseşte în faza pinului din Serbia, constată că refugiul glaciar al m olidului de acolo avea o im portan ţă mai redusă decât cel din Carpaţii orientali, sem nalat de noi (6, p. 310), şi de cât acela din r e ­g iu n ea , dalm atină a Balcanilor.

Şi în privinţa m olidului deci, C a r p a ţ i i m o ş t r i a l c ă t u i a u o s u r s ă d e r e p o p u l a r e p e n t r u ţ i n u t u r i î n v e c i n a t e ş i m a i a l e s n o r d i c e.

D upă cum am văzut în timpul pinetelor m ai puţin cxcluziviste din jum ătatea a doua a preborealului, el a ajuns ch iar la un rol silvestru im ­portan t. Cauza a fost şi dé na tu ră istorică: era de faţă de m ult; dar p ro ­babil şi de natură ecologică: poate a fost aci mai umed, decât spre Vest (v. m ai ales Fundul Colibilor).

îm belşugata sedim entare a turbei pd tim pul fazei molidului pe p la­toul O ăşan-M aram urăşan ne perm ite să u rm ărim m ai bine aci, decât în altă parte , istoria m olidului dela sfârşitul pinetelor şi până la în'ceputul făgetelor.

Constatăm 1 în special, că în timpul dom inaţiei sale are t r e i o s c i- - l a ţ i i p r i n c i p a l e : 1. o prim ă culme mai joasă înainte de apogeul

călduros postglaciar; 2. o relativă coborîrc în apogeu, când e am eninţat , de alun şi de stejerişe şi 3. în tr ’o ultimă subfază ajunge la maximul des-

voltării sale, în tim p ce stejerişul mixt şi. alunul încep sa .se retragă din înălţim i, fă ră să coboare însă până la lim ita l o r . actuală.

In culm ea desvoltării sale el era mai extins decât azi, a tâ t spre înălţim i câ t şi spre dealuri. In tim pul făgetelor se îm puţinează extrem de m ult pe podiş. -

Abies. ' ' : '

E u ltim ul défilant al pădurilo r noastre. Apare abia în ultim a fază a " făgetelor, aşa ca în alte regiuni ale Carpaţilor noştri, ba neputând închegă

nicicând populaţii pe platou, participarea lui este p recară chiar în această u ltim ă fază.

Com portarea b rad u lu i. aci reactualizează două probleme: a i m i g r a - ţ i u n i i p o s t g l a c i a r e a b r a d u l u i î n C a r p a ţ i i ' n o ş t r i ş i a . c o m e n s a l i s m u l u i s ă u c u f a g u l . ^

El a fost prezent în interglaciarul delà A y r i g în tr’o m ăsură, care trădează o răspândire masivă a lui în Carpaţii sudici. In glaciaţiunea ce a urm at; jse 'stinge însă. In ultim ul interglaciar a fost răspândit pâniă la H a m b u r g , .iar spre E st trecuse m ult dincolo de actuala sa graniţă până ■la N i p r u (3, p. 43). A fost găsit sub form ă de resturi macroSscopice în paleoliticul dela N i s t r u , sincronizat de P o p o v i c i tot cu u ltim ul in ­terglaciar. •. De atunci nu n iai ap a re la noi h i n iciuna din nenum ăratele probe,

decât în cea m ai recentă etapă postglaciară, a fagului. Climatul continental al ultim ei glaciaţiuni l-a stârp it deci de pe la noi, ia r postglaciarul nu i-a perm is im igrarea a tâ ta timp, cât nu intervenise o u m e z i r e t e m e i- n i c ă a c l i m e i. B r a d u 1 ri.’ a a v u t r e f u g i i » g l a c i a r e ..1 a n o i ,

153

după m ărturia concordantă a tu turor cercetărilor polenanalitice de până acum. .

Refugii glaciare de ale bradului s’au stabilit. în Europa sudică, în I t a l i a şi probabil în S p a n i a , / a p o i în S u d e s t u l F r a n ţ e i . Din aceste locuri a pătruns încet în Europa c e n tra lă /ap ă rân d din ce în ce m ai târziu, cu cât ne găsim m ai departe spre E st de Ju ra sau spre Nord de Italia. Drumul de im igraţiune cel mai apropiat de noi, stabilit polenana- litic, a trecut l a S u d e s t u l Al p i l o r , pătrunzând în M u n ţ i i A u s ­t r i e i , în S u d e ţ i ş i E r z g e b i r g e . Este cât se poate de verosimil, ca în Carpaţii noştri să fi im igrat p rin tr’o d e r i v a ţ i e c a r p a t i c ă d i n a c e s t d r u m . p r i n c i p a l a l p i n o s u d e t i c . In orice caz în Carpaţii centrali Abies-ui apare m ai repede şi m ai îm belşugat, decât la noi (34,8), făcând impresia unui popas atins mai de tim p u riu în tr’un drum carpatic cu direcţie Vest-Est.

Cercetările mai recente ale lui C e r n j a v s f k i (5,6) dovedtísc, că în ţinu tu l V r a n j e din Serbia bradul era prezent în perioada pinului, iar în tim pul stejerişelor noastre alcătuia o fază p ro p rie îm preună cu Picea. — B radul sé conserva deci probabil şi’n glaciaţiune în aceste locuri şi p re­supunem , că el a pu tut călători de aci direct spre Carpaţii Sudici prin m ijlocirea „ P l a n i.n e“-lor, un străbun vad al elementului balcanic spre, noi. Repopularea Carpaţilor noştri cu b rad s’a făcut deci după această presupunere, pe două drumurii diferite de m igraţiune.

Analizele de până acum a din Carpaţii Sudici şi chiar din M unţiiApuseni î n c ă n u n e î n d r i t u e s c s ă c o n f i r m ă m a c e a s t ăp r e s u p u n e r e . Şi în aceste ţinuturi ale noastre bradul apare târziu, pe alocuri chiar mai târziu, decât în C arpaţii Orientali. Faptu l însă că pe versantul sudic al Carpaţilor noştri sudici vegetează brădetb curate şi în ­tinse, aşa cum pe versantele interioare nu găsim , ne face să ţinem la su­p ra fa ţă această ipoteză până la ivirea unor docum ente sigure. Aceste docu­m ente se vor ivi atunci, când so vor putea cercetă sedimente din Munţii Banatului şi din Pianine.

Cât priveşte a c o r d u l s o c i a l d i n t r e f a g şi b r a d , am sus­ţinut de repetate ori, cu argum ente directe, că el este, la noi cel puţin, d e d a t ă r e c e n t ă (35, 38, 39, 43a). O fidelitate susţinută din te rţia r până azi în tre aceste două esenţe, este de dom eniul fanteziei.

Fagul şi b radu l au avut istorii în bună p arte deosebite în cuaternar.In interglaciare apar şi independent unul de altul. Nu m ai departe laA v r i g f a g u l l i p s e ş t e , î n t i m p c e b r a d u l e s t e — în tr’una din faze — f o a r t e r ă s p â n d i t . In paleoliticul dela Nistru asemenea. Nu-i. exclus ca în E uropa sudvestică d. e. /bradul şil fagul să fi avu t şi' refugii comune în ultim a glaciaţiune. în orice caz însă în postglaciar isto­ria lo r este disjunctă în multe, regiuni şi, ’n special la noi. Fagul apare dela- începutul timpului călduros, ba tocmai în Oaş-M aramurăş încă din faza pinului, iar b radul în m od consecvent abia d u p ă |s t i.n g e r e a, c ă 1 d u- r i i - p o - s g l a c i a r e . Num ai climatul u ltim cu accente atlantice, a stabilit u n complex ecologic potrivij, ambelor esenţe, c o m p l e x e x p l o a t a t d e l a ■’ n x e p u t d e f a g u l p r e z e n t ş i c u t o t u l t a r d i v d e b r a d u l , c a r e a b i a s u b p r o t e c ţ i a a c e s t u i c l i m a t a v e a s ă s o s e a s c ă î n ţ i n u t u r i l e n o a s t r e c a r p a t i c e . . . ,

154

Corylus.

Se adm ite în general, că alunul îşi avea un refugiu glaciar în Europa sudvestică, de unde im igrează în postglaciar spre Est. In tr’adevăr m axim a sa răspândire are loc la Vest încă în perioada,' pinului, apoi spre Est din ce în ca m ai târziu. La noi culmea alunişului e atinsă m ult după apusul pine- telor şi ch iar după o întâie şi rem arcabilă propulsiune a stejerişului mixt. în schim b la a doua şi absoluta culminare a stejerişului alunişurile îşi ating suprem a lor răspândire, ca o dovadă că pe podişul nostru ele alcă­tu ia u păduri curate (113%). Această m are proporţie ne mai înregistrată la noi, confirm ă afirm aţia Iui Rudolph, că a l u n u l ş i - a a ţ i n s ;d e s- v o l t a r e a s a o p t i m a l ă p o s t g l a c i a r ă î n e t a j u l j m o n f a n .

Cu toată această lăm urită comportare corologică, chiar analizele po- linice pledează totuşi pentru e x i s . t e n ţ a . r e f u g i u l u i g l a c i a r a l a l u n u l u i l a n o i . La S ' t o b o r şi B ă g ă u alunul apare în sedimente, sporadic, ce-i drept, ch iar în faza aridă a pinului, în tr’un timp, care a r putea (fi taxat în mod ipotetic drept glaciar. In orice caz m u l t m a i v e - , c h i u , d e c â t p r e b o r e a 1 u 1 E u r o p e i c e n t r a l e , La Bilbor, în faza a ridă a pinului, asem enea găsim urm e de alun( analize nepublicate încă!). — In Munţii B ü k k , la lim ita Câmpiei Panonice, alunul era bine reprezentat în timpul pinetelor.

Totuşi climatul şi concurenţa celorlalte esenţe lem noase au stânjenit desvoltarea mai tim purie a alunişelor din exem plarele indigene. In faza m ai dulce a pinetelor şi în) tim pul declinului lor, ba chiar la p rim a ră s ­pândire m asivă a ulmetului, ascensiunea alunului, era la noi cu totul m e­diocră fa ţă de aceea din E uropa de Vest şi centrală, la aceeaşi dată.

A trebu it să sosească întâi grosul ce m igra dinspre Vest. Asta' însem ­nează însă, ca această m a s ă m i g r a t o r i e * e r a a v a n t a j a t ă d e o v a r i a n t ă c l i m a t i c ă c e p r o g r e s a ş i e a s p r e E s t . Căci dacă acest d rum ă r îi a tâ rn a t num ai de posibilităţile biologice de răspândire ale alunului, atunci el trebuia să găsească la noi, masive de alunişe mai vechi', 'desvoltale din exem plarele indigene, ba ch iar putea să fie în tâm ­pinat de u n şuvoiu invers de alunişe, ce a r fi trebuit să migreze dela noi spre Vest.

Fireşte, că toate aceste consideraţii privesc Corylus avellana. După polen încă nu am putut distinge speciile. De aceea despre o eventuală p a r­ticipare de Colurna în tim pul călduros postglaciar nu avem nici u n do­cum ent.

S tejerişul mixt.Subt acest nume polenanaliştii cuprind ulmul, teiul şi stejarul, dintre

care cel m ult la teiu e posibilă determ inarea speciei; după polen.In unele zăcăminte Oăşene-M aramurăşene perioadă stejerişului; m ixt

este foarte pe larg şi am ănunţit reprezentată, ceeace ne perm ite o mai precisă u rm ărire a celor 3 genuri. ~

D upă cum am m ai constatat, dintre aceste 3 genuri, în tâiul care a junge la m ăre răspândire în perioada călduroasă, este) ulmul, al doilea teiul şi al treilea stejarul „Stejerişele“ noastre se com puneau întâi în mod preponderent din Ulmete, apoi din Ulmo-tiliete şi abia, la sfârşit din ,stc- jerişe p rop riu zise cu ulm şi te iü subordonat. Teiul dela Oaş-M aramurăş e de tipul cordata.

155

Este greu să vorbim precis de m igraţiunea şi refugiile acestor 3 ge­nuri la noi. In Europa centrală par a se desena în postglaciar doua sensuri m igratorii: unul dela Vest la Est, altul dela Sud la Nord.

Analizele de faţă, ca şi altele de până acum demonstrează, că s te ja­ru l apare în timpul pinetelor preboreale destui de târziu; ulm ul şi teiul ceva m ai de tim puriu, în subfaza lor aridă. Insă în nici unul din profile nu în tâln im aceste elemente în cele mai vechi probe din faza pinului. Ia r în interglaciarul de la A v r i g toate trei genurile se sting pe rând,, când p ă ­durea de atunci evoluiază în tr ’un pinet arid , de tip glaciar. — Ar trebui să tragem concluzia că aceste genuri d ispăruseră în glaciaţiunea u ltim ă din regiunile Carpatice. Alte argumente ne fac totuşi s ă b ă n u i m c o n ­t r a r u l - Intâiu, apariţia lor în sedimente preboreale r e l a t i v v e c h i , este destul de semnificativă. In rândul al doilea, n u c u n o a ş t e m din acest punct de vedere zăcăm inte din c â m p i i l e ş i v ă i l e n o a s t r e a d ă p o s t i t e , unde ele a r fi putut dăinui şi de unde polenul lor puţin abundent nu putea ajunge în zăcăminte m ai îndepărtate.

In această ordine de idei este im portan t să amintim , că în Nordul Panoniei, la aproxim ativ 250 km. spre Vest dd Oaş stejerişul . e Sem nalat din preboreal în! proporţii rem arcabile — şi ceèace este mai ales de sub­liniat, stejarul apare în tâiu şi în % perm anent m ai mare, apoi tó u l şi în sfârşit ulmul. O com portare inversă ca la noi (59). '

In timpul călduros teiul şi ulmul erau m ult mai răspândite şi 'pă­trundeau îm preună cu stejarul mult m ai susi decât azi, având lim ita su ­perioară confluentă cu cea inferioară a m olidişului. ’

Teiul pare a fi fost m ai răspândit Ia Sud; în Munţii Apuseni m ái m ult, de cât în Carpaţii Orientali.

Fagus. ,

■ Analizele de fa ţă readuc în discuţie problem a vechimii şi a conti­nu ităţii'fagulu i la noi.

In regiunea Oaş-M aramurăş găsim singurele vestigii sigure şi con­stante ale fagului din preborealul E uropei C en tra le31). E vorba de subfaza m ai târzie şi mai indulgentă a pinetelor. — In Carpaţii sudici, în m laştina A rpaşului asem enea. găsim fagul în proporţii m ai mici în tr’o perioadă de declin a pinului şi de ascensiune a ulm ului1 (nepublicat).

Adăugăm apoi, că fagul â fost sem nalat, în mod excepţional şi cu semn de întrebare, ch iar din subfaza aridă a pinetelor dela P o i a n a B r a z i l o r , ba ch iar şi dela Stobor (39, p. 42). Aceste din urm ă resturi pot să fie de sigur contestate.

Aceste descoperiri sugerează ideea refugiuiui glaciar al fagului la noi.Problema trebue să o considerăm totuşi încă ipotetică.Intâiu, nu suntem siguri, dacă în ultim ul interglaciar, sau m ai bine

spre sfârşitul Iui, existau făgete la noi; In interglaciarul dela ţ A v r i g (ultim ul?), care evoluiază în glaciaţiune, nu se găseşte fag (43; a) ; în pa­leoliticul dela Nistru, desfăşurat înaintea xdtimei glaciaţiuni asemenea nu (44). E adevărat totuşi că *'A m b r o j e v i c i şi P o p o v i c i sem nalează m ai nou (2) resturi de fag în paleoliticul dela Ceremuş, privit de- autori

31) Mai e cita t de lângă B r a t i s l a v a cu sem n de întrebare (24); apói din Balcani, iarăşi suspectat (6). . - .

156

drept contem poran cu cel dela Nistru. — In această privinţă datele nu sunt deci concordante, d a r m ajoritatea lor ne fac să credem, că în preajm a

U ltim ei glaciaţiuni fagul dispăruse din pădurile carpatice.D ar ch iar dacă glaciaţiunea ultimă a surprins populaţii de fag în

regiunea carpatică, Să nu uităm că pe tim pul ei clim a era atât de aridă, încât subt teroarea acesteia pinetele excluziviste au eliminat pădurea de foioase nu num ai în şesul Panoniei, dar ch iar şi în Lom bardia şi ţinuturile Ravennei. Ar fi putut oare să reziste copacul a tâ t d e sensibil fa ţă de ger şi m ai ales fa ţă de uscăciune, acestei clime aride, care timp de peste 10 m ilenii l-a r fi am eninţat an de an cu extirparea?

Carpinus.

B e r t s c h , în recenta sa istorie a pădurii germane, susţine că în in ­teriorul ariei actuale a fagului, carpenul niciodată n ’a ajuns la un rol con­ducător în pădure, căci n ’a întrecut niciodată % -ul de 20! din sedimentul polinic (v. 2, p. 58). In harta , care tinde să ilustreze această afirm aţie, găsim în tr’adevăr proporţiile 20-—50°/o ale carpenului de odinioară în afara liniei punctate, ce indică graniţa actuală a fagului. — Trebuie să anunţăm , că ne găsim în faţa unei erori de cartografiere; care trebuie rectificată, îm preună cu concluzia trasă din ea.

Semnele lui B e r t s e li se referă la analizele din Carpaţii, noştri orientali şi din Munţii Apuseni; spre m irarea noastră ele sunt trecute la E st de lim ita fagului, în şesul P rutului şi la Vest de ea, spre Câmpia pa- nonică.

Ori toate localităţile vizate, îm preună cu altele necunoscute încă de B e r t s c h (Sălicea cu 78,5%!) se găsesc în interiorul zonei fagului. Ana­lizele de fa ţă arată un m axim um de 20% de Carpen (Vârful Brazilor) îri m iezul unu ia din cele m ai extinse făgete ale noastre! ’ • :

Voiu cita şi zăcămintele dela A r p a ş din Carpaţii sudici, unde în faza sa, carpenul atinge 37% din sedimentul polinic, provenit din im ediata vecinătate a actualelor făgete de pe versantul , nordic al Munţilor F ăgăraşu­lui (nepublicat!).

Carpenul a a j u n s d e c i l a r o l c o n d u c ă t o r î n p ă d u r e a d e l a n o i , n u î n ' a f a r a l i m i t e i f.a g u 1 u i, c i î n i n t e r i o r u l e i , dar înain te ca făgetele să-şi fi ocupat aria actuală. Carpenul s e s u b ­s t i t u i a c h i a r , cu o putere m ult mai redusă, a c t u a l e i z o n e a f a ­g u l u i , pe vremea când fagul avea un rol subordonat în, pădurea ţinu tu ­rilo r carpatice ..Cât d e a f a g u l u i este azi aria ocupată odinioară de car- penişe, o dovedeşte categoric faptul, că tocm ai făgetul biruitor scoate! din scu rta lor stăpânire cărpenişele de altădată.

Că pădurea germ ană nordică a primit proporţii m ai rem arcabile de carpen din afara arcului carpatic, p rin tr’o m igraţie Sud-Vest—Nord-Estică, cum afirm ă B e r t s c h , nu-i exclus. Va trebui însă făcută dovada incon­testabilă p rin arătarea etapelor din. acest imens drum .

Pe versantul estic şi mai ales sudic al C arpaţilor noştri s’a afirm at cu siguranţă faza şi zona de carpen, poate în tr ’o abundenţă şi m ai m are decât în interiorul arcului carpatic. Deducem acest lucru din existenţa în aceste regiuni a unor cărpenişe curate, întinse, ca la D e d u l e ş t i (jud. Râm nicul Sărat) d. e., şi care trebuesc considerate drept masive relicte

i 57

din faza carpenului şau din a doua lor culm inare dela începutul dom inării fagului. Masivul secular dela D eduleşti. se intercalează între stejerişe. şi făgete (Informaţie prim ită delà d-l Ing. P a ş c o v is e l i i).

In orice caz, ;în Carpaţii noştri şi în M unţii Apuseni, carpenul a ra tă ' o altă istorie postglaciară decât în restu l Europei. Mai ales prin ea s’a

individualizat o v a r i a n t ă s p e c i f i c ă e s t c a r p a t i c ă î n e v o l u ­ţ i a s i l v e s t r ă e u r o p e a n ă . Faptul că nu s ’au făcut analize pân’acum pe versantele mai îndepărtate sudice şi estice ale Carpaţilor, ne îm piedecă docam dată să aducem precizări mai m ulte relativ la această '.istorie.

A petrecut carpenul glaciaţiunea ultim ă la noi? A venit de altundeva? Nu putem afirma categoric nici una nicii alta, d a r nu este exclus, ca el să se f i i p ă s t r a t s p o r a d i c p r i n p r e a j m a C a r p a ţ i l o r n o ş t r i. I

In interglaciarul dela A v r i g îl găsim cu interm itenţă. In paleoliti- cid dela C e r e m u ş a fost determ inat. In pinetele aride însă niiţ a pu tu t fi pus în evidenţă .pân’acum, decât dela data, când apar m ai constant esenţele termofile.

In regiunea Oaş-M aramurăş el apare în faza sa în proporţii m ai re ­duse decât în Munţii Apuseni, în Carpaţii Sudici şi poate ch iar decât în restu l Carpaţilor Orientali. V— Nu este exclus,- ca în postglaciar el să fi progresat dela Estul şi m ai ales dela Sudul crestei carpatice spre interior.

Castanea.

E ra de aşteptat, ea populaţiile de Castanea vesca din jurul Băii Mari ' să fie reprezentate prin polenul lor în .ultim ele probe ale zăcăm intelor

oăşene-m aram ureşene, ia r stratele mai vechi să m ărturisească despre un eventual indigenat al castanului bun în regiune.

A ş t e p t ă r i 1e n u s ’ a u î m p l i n i t . Abia de" două ori am avut im presia, că aşi putea, recunoaşte polen de Castanea în analizele de faţă. E ra însă atât de singular şi a tâ t de puţin tipic, încât nu m ă încum et să susţin prezenţa fie ch iar excepţională a lui în tu rb a cercetată.

Enclava de la Baia Mare, judecată d in tr’un punct de vedere excluziv arealistic, face perfect im presia unei populaţii relicte din epoca linei ră s­pândiri masive a castanului. Insulele din Oltenia se înşiră sugestiv, în favoarea acestei concepţii, spre arealul din ce în ce mai compact dirV Bal­cani şi, ţările mediterane.

; Vecinătatea acestor enclave cu o presupusă aşezare! rom ană sau cu m ănăstirile de călugări, a determ inat însă pe m ulţi să creadă, că ele sunt colonizări datorite Omului. De aci o controversă destul de lungă şi relativ recentă asupra indigenatului castanului în Bom ânia, controversă rezum ată conştiincios de I. M o r a r i u în ultim ul tim p (30),

In. ce priveşte tocm ai castanii de la Baia M are un refera t critic, de autoritate, avem de la F e k e t e şi B l a t t n y , care socotesc, că popu la­ţiile din jurul Băii M ari nu sunt indigene, ci sălbătăcite. Procesul trebuie să fie însă după ei foarte vechiu, de îndată ce în „minele rom ane“ de la Firiza, la Nord de Baia Mare, s’au găsit schelării din lemn de Castan (10). — T ai f e s c u pe de a ltă parte, bazat pe n a tu ra staţiunilor dela Baia Mare, pe am intirea populară şi pe opinia exprim ată de C r e i z o i u î n .

’ lucrarea sa asupra răspând irii castanului în Balcani, înclină m ai m ult spre ipoteza spontaneităţii (54). De aceeaşi opinie este şi M o r a r i u (30).

D o v e z i l e d i r e c t e n u p o t l ă m u r i p â n ă a c u m î n m o d i n d i s c u t a b i l p r o b l e m a c a s t a n u l u i l a noi .

Ele se împotrivesc fă ră îndoială unei perm anenţe a castanului din te rţia r până; azi în regiunile carpatice. Nici polen şi nici resturi macros- copice n ’au fost găsite nicăiri în timpul ultim ei glaciaţiuni d. e. în, Europa centrală şi sudestică. Mai m ult, pinetele aride, absolut lipsite de elemente term ofile a u stăpânit în această glaciaţiune chiar în preajm a Ravennei, la abia 35 m deasupra m ării. Convulsiunile m ultiple şi ritmice, cu m odi­ficări rad icale ale vegetaţiei noastre cuaternare, dovedite tocmai de anali­zele polinice dela noi, în opoziţie cu opinia veche fitogeografică, indulgentă şi unicistă, exclud o âsemenea ipoteză.

In sch im b unele descoperiri m a i n o i a t e s t ă c a t e g o r i c p r e ­z e n ţ a p o s t g l a c i a r ă s p o n t a n ă a c a s t a n u l u i în ţinuturi relativ apropiate de regiunea care o studiem. H o l l e n d o n n e r îl ci­tează d in tr’o vatră preistorică din Ungaria, de lângă M i s k o 1 c,_ staţiune îndepărta tă cu aprox. 260 km. spre V. de Oaş în linie aeriană (17). Vârlsta este din tim pul călduros postglaciar (atlantic?). Tot d in tr’o perioadă te r ­m ică a postglaciarului a fost determ inat castanul din cărbunii neolitici de la P e r c ă u ţ i , deci în a fara arcului carpatic (44).. . . I

D im potrivă, polenanalitic castanul nu se trădează nicăiri în regiunile noastre şi nici m ăcar în zăcăm ântul dela Bükk, aproape de Miskolc. Mai mult, ch iar în Italia de Nord polenul de Castanea nu apare, decât în tu rba m ai recentă. Chiar acolo el face im presia că1 s ’a răspândit în păduri în urm a tu tu ro r esenţelor, ch iar a1 (fagului (22, 23). Populaţiile din Nordul Alpilor sân t socotite în lum ina acestor date drept antropogenetice (din epoca rom ană; v. 2) 32). !

Aceste cercetări m ultiple şi absolut incontestabile sunt categorici îm ­potriva nnei spontaneităţi a castanului în flore de tip centraleuropean şi ne obligă la rezerve ch iar fa ţă de determ inările preistorice citate.

In tr’adevăr chiar în cursul tipăririi acestor rân d u ri am luat cunoş­tin ţă în tâiu din Botanisches Zentralblatt (1942, f. 2, p .- 53), apoi din însuşi periodicul de origine (Botanikai Közlemények, vol. XXXVII, p. 189— 195) de lucrarea lui P. G r e g u s i s , p rin care revizuieşte determinările lui I i o l l e r i d o n n e r. Greguss exclude Castanea de la Miskolc şi consideră cărbunele în chestiune cu probabilitate drept Querctis sessiliflora (p. 190 şi 192).

Rezultatul acestei revizuiri este în concordanţă cu concluziile cerce­tă rilo r polenanalitice din m unţii Bükk şi dini Oaş-M aramurăş, şi ch iar cu ale altora din ţinuturi m ult mai îndepărtate spre Sud.

Cred, că în lum ina acestor descoperiri resturile determ inate drept Castanea de la Percăuţi trebuesc şi ele verificate din nou.

Dacă această verificare ' a r exclude totuşi orice coincidenţă cu vre-un lemn analom iceşte analog cu Castanea, trebue să con-

32) Castanii din A u v e r g n e sânt socoliţi de B r a u n - B U n q u e t şi M a t h i e u d rep t introduşi în epoca romană, opinie confirm ată polenanalitic de F i r b a s.

í 5â

150

chidcm că ín posíglaciar castanul a im igrat în regiunile noastre p a r ­ticipând la flora lor spontană. In . această ipoteză nimic nu ne îm piedecă să admitem,! că în tr’o ţară cu staţiunii clim atice a tâ t de diverse, cum' este Rom ânia, castanul postglaciar a putut supravieţui sub formă de indivizi relicţi sau chiar pâlcuri relicte. Că tocmai castanii de là Baia M are a r re ­prezenta un asemenea rest preistoric, spontan, în tr’un mediu din care au dispărut până la enorme depărtări toate elem entele arborescente ch iar m ai puţin term ofile decât castanul — răm âne o ipoteză grevată de prea m ulte rezerve.

I V. CONSTATĂRI GENERALE.

1) Au fost cercetatei^l3 t i n o a v e de pe podişul O ă ş a n- i M a r a,- -ni. u r ă ş a n şi alte două din basmul M a r e i . Nouă din ele nu fuseseră cunoscute în literatură. Cele. mai multe plante, şi în special Briofitele n ’au fost semnalate din regiune înaintea autorului. , '

2) Se aduc precizări saupra p ă d u r i l o r din regiune, în special asupra molidului, care nu era citat de pe podiş.

3) Au fost analizate m icrostratigrafic 12 p r o f i l e d e l a 9 m l a ş t i n i . -

4) In cursul analizelor s’au determ inat şi calculat statistic, în a fară de polenul de copaci şi alte resturi m icroscopice recognoscibile: p o l e n d e n e c o p a c i , s ' p o r i d e B r i o f i t e ş i P t e r i d o f i t e , C i u p e r c i , R o t i f e r e , P r o t o z o a r e - Ele au dat preţioase indicii, asupra evoluţiei şi ecologiei de altădată a m laştinilor. U nul din aceste resturi, un 0 1 p i-

j d i a c .e /u i n d i c a t o r d e s f a g n e t u m e d ; .o 1 i g o t r o f , a f:o,s't p e n t r u p r i m a d a t ă d e s c r i s ş i i n t e r p r e t a t .

5. S’au descris num eroase a n o m a l i i p o l i n i e e şi alte resturi microscopice nesemnalate până acum, după cunoştinţa autorului.

fi. Stratigrafia şi în special microfosilele indicatoare dovedesc, că t i n o a v e l e ombrogene, oligotrofe s ’ a u î n f i r i p a t r e l â t i v t â r ­z i u , şi cam de odată, în plină fază a fagului, ca o expresie a clim atului m ai um ed şi relativ mai rece. în schimb de atunci s’au desvoltat exuberant.

Abia în iezerele craterelor, unde ,se colectase apă de ploaie ş i ză p ad ă ' s’au ivit şi mai înainte, în faza molidului, condiţii potrivite Sfagnetului oligotrof.

7). In concordanţă cu această desvoltare a lor, zăcăm intele ne dau inform aţii am ănunţite m ai ales asupra f a z e i f a g u l u i . T o t u ş i unele din ele oglindesc foarte' instructiv şi faze m ai vechi: F u n d u l C o l i bi r l o r şi P o i a n a B r a z i l o r evocă aspecte necunoscute pân ă acum din faza pinului; V â r f u l B r a z i l o r şi I e z e r u l M a r e ne dau asupra fazei molidului şi a stejerişului am ănunte, care n u se puteau recunoaşte din datele de până acum. (J

8). F a z e l e s i l v e s t r e atestate de analizele de fa ţa în ţinu tu l Oăşan-M aram urăşan sunt: .

a) F a z a p i n u l u i în tr’o subfază subarctică şi alta m ai indulgentă, cu amestec de copaci termofili, şi în special c u p a r t i c i p a r e a f a g u l u i ,

16Ô

b) F aza de trecere p i n - m o l i d.c) F aza m o l i :d u l u i c u a l u n ş i s t e j e r i ş a m e s t e c a t .Se recunosc trei subfaze: :

în tâ ia culme dë stejeriş (mâi ales ulm!) şi molid.M aximul absolut de alun şi stejeriş mixt, în; apogeul tim pului căl­

duros p o stg lac iar N ică iri:în ţa ră nu s ’a m ai constatat o culme atât de înaltă de alun. ‘

M aximul absolut al molidului, cu răspândirea mai m oderată a stejerişului m ixt şi a alunului pe înălţimi.

d) F a z a c a r p e n u 1 u i,, ceva mai puţin rem arcabilă decât în alleţinu tu ri estcarpâtice şi decât în Munţii Apuseni.

F a z a f a g u l u i . '9). Analizele ne oferă noi puncte de orientare sau confirm ări bine­

venite cu privire la i si t o r i c u 1 e s e n ţ.e 1 o r: Pinus, Picea, Abies, Corylus, Ulmus, Tilia, Quercus, Fagus, Carpinus, Castanea.

10. Unele consideraţii ipotetice asupra rerfugiilor glaciare şi asupra m igraţiun ilor postglaciare a r căpăta preţioase puncte de sprijin, dacă s’ar putea analiza z ă c ă m i n t e d i n e x t e r i o r u l a p r o p i a t a l a r c u ­l u i c a r p a t i c , c a - ş i d i n c â m p i i l e i n t e r i o a r e . Acestea ne-ar da inform aţii, precise asupra unor ţinuturi rom âneşti, unde nu avem decât docum ente agrogeologice, preistorice şi arealistice. F oarte binevenite a r fi însă în această ordine de idei mai ales cercetări în M u n ţ i i B a n a t u l u i ş i î n P i a n i n e l e s i î r b e ' ş t i . '

11). Analizele confirm ă constatările anterioare, după care e v o l u ţ i a s i l v b s t r ă d e l a n o i s ’ a d e s f ă ş u r a t î n c a d r u 1 "g e n e r a 1 c e n t r a - l e u . T o p e a n . La noi însă p ă d u r ë a 'sub formă de pinete aride, s ’ a c o n s e r v a t . ş i î n t i m p u l u l t i m e i g l a c i a ţ i u n i , a d ă p o s t i n d c u s i g u r a n ţ ă m o l i d u l . Alte particularităţi carpatice sunt: în târzierea alunişului, a bradului şi mai ales i n t e r c a l a r e a f.a- z e i d e c a r p i n î n t r e f a z a m o 1 i d u 1 u i ş i a f ag u 1 u i,

12). Cercetările confirm ă concluziile anterioare asupra zonaţiei p ă ­durii de la noi: de la pinotele m ai m ult sau, m ai puţin amorfe, z o n a ţ i a s.’ a a r t i c u l a t şi- c o m p l i c a t p r o g r e s i v p â n ă î n z i l e l e n o a s t r e .

13. Se confirmă din nou concepţia relevată de analizele anterioare ale a u to ru lu i/d u p ă care pădurea şi deci v . eg et a . ţ i a n o a s t r ă c u a - t e r n a r ă a s u f e r i t m o d i f i c ă r i m u 11 i p 1 e ş i r a d i c a l e . Gla­ciarele,interglaciarele şi postglaciarul s’au repercutat drastic în fizionomia şi com poziţia pădurii, determ inând profunde transform ări, m igraţiuni, eli­m in ări şi colonizări.

Pentru, compoziţia actuală a pădurii: a fost decizivă în special p e ­r i o a d a c ă l d u r o a s i ă p o s t g l a c i a r ă , care a disolvat pinetele, a creat m olidişul şi stejerişul,x m asivele cardinale ale pădurii noastre, şi a lansat în pădure elementul termofil. Cele m ai m ulte elemente arborescente term ofile de la noi simt relictele acejstei epoci, nu ale terţiarului. Ultima fază clim atică a creat făgetele, realizând actuala zonaţie şi spulberând m ulte esenţe termofile. •

14). D in rezultatele de faţă, ca şi din celelalte de până acum se im pune concluzia, că p r i n c i p a l u l m o t o r a l v a r i a ţ i u n i l o r p ă d u r i i p e . s p a ţ i i î n t i n s e ş i p e l u n g i e p o c i e s t e c l i m a .

lö t

D ispariţia pinetelor se datoreşte climei, care devenise potrivită pentru osenţe, cu care pinul nu mai putea concura. — Alunul, carpenul, fagul etc., deşi foarte vechi în regiune, nu s’au putut constitui în masive, decât atunci când clim a care lé-a oprim at milenii de-a-rândul — a început să le avan ­tajeze. • ,

Sim ultaneitatea făgetului şi a tinovului om brogen ilustrează în m od lăm urit rolul deciziv al climei.

15). Cercetările de fa ţă verifică d in nou, în m od im presionant e x a c ­t i t a t e a şji u t i l i t a t e a m e t o d e i p o l e n a n a l i t i c e - m i c r o - s t r a t i - g r a f i e e, al cărei serviciu în reconstitu irea pădurilor de altă dată este până acum inegalabil.

A'supra unor mici corecţiuni de care trebuie să ţinem seama la in ­terpretarea rezultatelor, s’a insistat în text.

Í BIBLIOGRAFIE.

1. A m b r o j e v i c i , C., Neue Beiträge zur K enntnis der poslglazialen W ärm ezeitw ährend des Endrieolithikum s in Nord-Bessarabien. — . Acad. ' Roum.( Bull, de la Sect. Scient1., 1933, No. 1—3.

2. •— et P o p o v i c i , R., Zamostea I. am Ceremus. Eine neue jjungpaläoliti-sche Fundstelle Nord-Rumäniens (Vorläufige Mitteilung). — Dacia, V— VI (1935— 1936), 1938, p. 23—39.

3. B e r t s c h , .K., Geschichte des deutschen W aldes. 1940. ,1. B o r z a , A l., Die Vegetation und Flora] Rum äniens. — Guide du la sixième E x­

cursion Phylpgéographique Internationale. Roumanie, 1931.1. Buletinul Institutului Meteorologic Central al României. 1921—1940.5. C e r n j a v s k i, P., Pollenanalytische Untersuchungen in den B alkangew ässern___

Verhandlungen der Internationalen Vereinigung für theoi'etische und angewandte Limnologie, Bd. VII, 1935, p. 142— 153.

6 — Pollenanalytische Untersuchungen dei' Sedim ente des V lasinam ooies inSerbien. — Beili, z. Bot. Cenlralbl. LVI, 1937, p. 229—328.

7. D O k t u r o w s k.y, W., Sphagnummoofe im W est-K aukasien. — Berichte d. d.bof. Gesellseh., 1931 (XLIX), p. 147— 152.

8. D y a k o w s k a , J , Analyse pollinique de quelques tourbières dans les T atras. —\ Acta Soc. Bot. Poloniae, 1932, IX, p. 473—530,

9. F a e g r i, K., Q uartärgeologische Untersuchungen im~ westlichen Norwegen. I— II.— Bergeiis Museums Arbok 1935, Nr. 8; 1939—40, Nr. 7 .. ,

10. F e k e te , L . , B l a t l t n y , T„ Die Verbreitung der fo rstlich wichtigen Bäume undSlräucher im ungarischen Staate I— II. 1913.

11. F i r b a s , F., Über die Bestimmung der W alddichte und der Vegetation w'aldloserGebiete m it Hilfe der Pollenanalysei. — P lan ta , Archiv fü r w issenschaft­liche Botanik, Bd. 22, 1934, p. 109— 145. -

12. — Vegetationsentwicklung und Klim awendel in der m itteleuropäischen, Spät- und Nacheiszeit. — N aturw issenschaften, 1939, p. 81— 108.

13. F i t z p a t r i ck , H. M., Phycomycetes, 1930.14. F o d o r , F., Adatok Szalmár. vármegye flórájához.' Budapesta, 1909.15. G r o s s, H., Zur F rage des Web^rsclien Grenzhorizontes in den östlichen Gebieten

der-om brogenen Moorregion. •— Beihefte z. Bot. Centralbl., LI, Abt. II, 1933, p. 305—353. (

162

16. G u ş U 1 e a c, M., C onsideratim i geobot'anice asupra p inului silvestru din Buco­v i n a . — Geobotanische Betrachtungen über die Kiefer (Pinus silvestris L.) in der Bucovina. — Buletinul Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi, IV, 1930 (1931), p. 310—375. :

17. H o l l e n d o n n e r , F., Die praebistorischen H olzkohlen von Avas bei Miskolc.— Magy. Tud. Akad. Math, és Term. t)ud. É rtesítője. Vol., 48 (1931), p. 719—730. :

18. H o o g e n r a a d , H. R., Studien über die sphagnicolen Rhizopoden der nieder­ländischen Fauna. — Archiv fü r P rotistenkunde, LXXXIV, 1935, p. 1—100. '

19. H o f m a n n , H., Die pollenanalytische U nterscheidung von Pinus m ontana, P.silvestris und P. cembra. — österreichische Bot. Zeilschr., LXXVIII, 1929.

20. J á v o r k a , S., Érdekesebb növények Szalm ár megye éh Máramaros. megyehatáráról. — Botanikai Közlemények, XIII, 1914, p. 27—28.

21. Institu tu l Geologic al României. H arta Geologică a României. 192G.22. K e 11 e r, P., Die postglaziale W aldgeschichte des südlichen Tessin. — Viertel-

jahr'sschr, d. N aturi. Gesellsch. Zürich, LXXV, 1930, 34 p.23. — ' Die post glaziale W ald geschiehte, der Gebiete um den südlichen Gardai-

See in Oberifalien. — Abh. Nat. Ver. Bremen, 1931. XXVIII, p. 60—77.24. K i n t z l e r, O., Pollenanalytische Untersuchung von Mooren des westlichen pan-

nonischen Beckens. — Beih. z. Bot. Cenlralbl. LIV, 1396, p. 515—516.

25. K o z i j, G., Hoch gelegene! Torfm oore des nordw estlichen Teiles der GebirgsketteCzarnahorai. — Mem. de l’Inst. Nat. Pol.. d ’Economie Rurale a Paulaw y, XIII, 1932, p. 163— 179. -

26. L á s z l ó , G., A tőzeglápok és előfordulásuk M agyarországon. — A Magy: kir;Földtani Intézet kiadványai, 1915.

27. L ü d i, W., Analyse poliinique des sédiments du lac de Genève. —s Mémoirs de laSoc. de Physique et d ’Histoire N aturelle de Genève, 1939, 41, fase. 5, p. 467—497.

28. — Die Methoden der Sukzessionsforschung in der Pflanzensoziologie. Ab­derhalden: H andbuch der biologischen A rbeitsmethoden, Abt. XI, Teil5, H. 3, 1930.

29. — Die Signaturen fü r Sedimente und Torfe. — E. Rubel: Bericht über, dasgeobotanische Forschungsinstitut Rübel in Z ürich fü r das J a h r 1398 (1939). - . ' •

30. M- o r a r i u, I., P ioblem a originei castanului bun (Castanea sativa Mill.) ín Ro­mânia. — Revistă Ş tiinţifică „V. A damachi“, XXVIII, 1942, p. 169— 173.

31. O v e r b e c k , F. — S c h n e i d e r , S., Torfzersetzung und Grenzhorizont, i einBeitrag zur Frage der Hochmooreentwicklung in Niedersachsen, — An­gewandte Botanik, XXII, 1940, p. 321—379.

32. P a s , F., Grundzüge der Pflanzenverbreilung in den* K arpathen. I—II. — Engler-Drude; Die Vegetation der Erde, II (1898); X (1908).

33. P e ţ e r s c h i 1 k a, F., Políenanalyse einiger H ochm oore Neurumäniens. — Ber.d. d. Bot. Ges. 1928 (XLVI), p. 190— 19; .

34.1 — Pollenanalytische U ntersuchung ider „B orysüm pfe“ in Polen. — Ber.d. d. bot. Ges. 1927, XLV, p. 368—373. - '

35. P o p , E., Analize de polen în tu rba Carpaţilor orientali (Dorna-Lucina). Pollen­analyse einiger Moore der O stkarpathen (Dorna-Lucina). — BuletinulGrădinii Bot. şi ol M uzeului Botj. dela Univ. din .C luj, IX, 1929, p. 81—207.

163

36. Pop, E., Analize de polen în turba din Bucegi, şi Ceahlău. — Analyses de pollendans la tourbe des Bucegi et du Ceahlău. — Ibidem, XIII, 1933, p. 1 19.

37. — Pinus m ontana în mlaştinile noastre de turbă. — Ibidem, X, 1930, p. 221.38. — Analizele de polen şi însem nătatea lo r fitogeografică. — Buletinul So­

cietăţii Regale Române de Geografie, LII, 1933 (1931), p. 90— 147.

39. — Contribuţii la istoria vegetaţiei cvaternarq 'din Transilvania. — B eitragzur quaternären Pflanzengeschichte Siebenbürgens (Rumänien). — Bu­letinul Grădinii Bot. şi al Muzéului bot. dela Univ. din Cluj, XII, 1932,p. 29—102.

40. — Date noi cu priv ire la răspândirea genurilor P inus şi Picea în T ransil­vania. — Neue D aten über die V erbreitung der Gattungen P inus und Picea in Siebenbürgen. —, Revista P ădurilo r, 1932, Nr. 5—6. (V; şi Con-

' tribuţiuni Botanice din Cluj, t. II, 1933, fase. 4).11. — Flora pliocenica de la Borsec. — Die pliozâne F lora von Borsec (Ostkar-

pathen). 189 p. — Universitatea Regele F erd inand I, Cluj. F acultatea de ! Ştiinţe. Nr. 1. 1936. '

42. — Observaţii şi date floristice. I. Betula pubescens Ehrh. — Bul. Grăd.Bot, şi a l Muz. Bot. dela Univ. din Cluj, XV, 1935, p. 228—233.

13. — Semnalări de tinóave şi de plante de m laştini din România I—II. Ibidem,t. XVII, 1937, p. 169—181 şi XIX, 1939, p. 109— 121.

43a. -— Diluviale Florauntersuchungen in Rumänien. — Verb. d. III. Internat.-Q uartärkonferenz, W ien Sept. 1936 ţl938), p. 283—286.

14. P o p o v i c i, R., Beiträge zu r W aidgeschichte Nord-Rumäniens. —• BuletinulFacult. de Ştiinţe din Cernăuţi, VI, 1932, p. 229—250.

45. P r o d a n, L, F lora pentru determ inarea şi descrierea plantelor ce cresc în Ro­mânia. Ed. II. 1939.

46. R a p a i c s, R.. Über die Nord- und Ostgrenze der K astanie im Rande des unga­rischen Beckens. — Természettud. Közi., Ergänzungs-Heft, 1930, p. 34—38.

47. R u d o l p h , K., Grundzüge der nacheiszetlicher W aldgeschiphte M itteleuropas(Bisherige Ergebnisse déri Pollenanalyse). — Beihefte z. Bot. Centralbl. XLVII, 1930, Abt. II, p. 111—175.

48. — und F i r b a s, F., Die Hochmoore des Erzgebirges. — Beihefte zumBot. Centralblatt, .L I (1925), II. Abt., p. 1— 162. - ^ •

49. S ä v u l e s c u , T., Der biogeographische Raum Rumäniens. Der G rundcharak terder Flora und Vegetation Rumäniens. — Ann. Fac. d’Agron. Bucureşti,

~\ 1940, p; 1—50. ■50. S t e i n e c k e , F., L eitform en und Leitfossilien des Zehlaubruches. Die Bedeutung

der fossilen M ikroorganismen fü r die E rkenntn is der Nekrozönosen eines Moores. — Botanisches Archiv, XIX, 1927, p . 327—343.

51. S t o j a n o f f, N. u. G c o r g i e f f, T., Pollenanalylisehe Untersuchungen au f demVitosa-Gebirge. — Spis. na Big. Akad. n a ■ Nauk. XLVII, 1934. (După Cernjavski)^ ' -

52. S z i l á g y i , J.,i-Máramarosi vármegye egyetemes leírása. 1876.

53. T o i p a, S., Pollenanalytische Untersuchungen über einige hochgelegene T orf­moore in C zarnahora. — Acta Soc. Bot. Poloniae, V, 1928, p. 221—245.

54. T u f e s c u , V., Castanii dela Baia M are,)— Die K asfanienbäumg von Baia Mare(Siebenbürgen). — Bui. Soc. Reg., RomT de Geografie, LIV, 1936.

55. T u z s o n, J., Beiträge zur K enntnis der Urvegetation des ungarischen Tieflandes.— Malhem. u. Naturw. Berichte aus! Ungarn, 1929.

56. T y m r a k i e w i c z, W ., Die Fichtenhorste (Ficea excelşa Link.) in Polesie undW ohlhynien im Lichte der postdiluvialen Fichten-Geschichte in Ost-Polen. — „Sylwan“, PubL de la Soc. Forestière de Pologne. — Ser. A. Mé­moires; 1935.

57. — Stratigraphie des Niederungsmoores voii D ublany und einiger Torfm ooreaus Siid-wolhynien. — Bull, de l’Acad. Pol. d. Sciences et des Lettres.

. Série B 1931.58. W a g n e r , L., A megÿe növényzetének ism ertetése( V. S z i l á g y i : Máramaros....

p. 153—210). _59. Z ó l y o m i , B„ Vegetationsstudien an den Sphagnum ooren um das Biikkgebirge

in Mittelungarn. Botanikai Közlemények, XVIII, 1931, p. 89— 121.

BEITRÄGE ZUR GESCHICHTE DER WÄLDER NORDSIEBENBÜRGENS.

(Zusammenfassung).

I. DAS GEBIET.

• Es w urden pollenanalytisch-m ikrastratigraphisch und floristisch die H ochm oore des Hochlandes O a ş - M a r a m u r ă ş in Nordsiebenbürgen, das vor 1940 zu Rumänien gehörte, untersucht (s. Fig. 6).

Das Gebiet befindet sich zwischen 40°15’-—41°35’ östl. Länge (Ferro) u n d 47°45’— 47°54’ nördl. Breite und erreicht Höhenlagen von 800— 1200 m (s. Taf. VI). Es erstreckt sich zwischen den Tälern der Thèiss undi des Someş u nd geht westlich in die Theissebene über.

Das Hochland ist ein Teil dér vulkanischen Vihorlat-Gutäiu-Kette der O stkarpaten. Das Muttergestein ist Andesit m it Andesittuff-Einlage- rungen. H ie und da sind noch erloschene K rater zu erkennen und, gerade in diesen haben, sich einige Moore festgesetzt („Iezerul Mare“ , „Täul lui D um itru“ , „V ârful B razilor“) , die in ihrer Mitte gewöhnlich einen tiefen See um schliessen (s. Fig. 1). ' !

N e u n d e r ä u f g e z ä l t e n M o o r e w aren bisher noch n i c h t in der L ite ra tu r b e k a n n t .

Die Liste der Pflanzen der Moore befindet'sich im rum änischen Text; die gesperrt gedruckten F undorte sind neu.

Das Klima des Hochlandes ist feucht, und die Moore stellen typische om brogene Hochmoore dar. Im rum änischen Text bringe ich eine ..Ü ber­sichtstabelle meteorologischer D aten der tiefer, an den umgebenden H än­gen oder gar in benachbarten Becken befindlichen Stationen (S. 102).

Die heutigen W älder des Hochlandes sind fast ausschliesslich üppige B uchenw älder, die von ausgedehnten Almen unterbrochen werden.

Gegenüber den B ehauptungen der F orstliteratu r b e f i n d e n sich seltener a u c h F i c h t e n b e s t ä n d e in der - Mitte des Hochlandes (s. Tafel II, Fig. 1). Áusserdem besetzt die Fichte einige Moore, w ährend auf dem zu r Theiss abfallendem N ordhang sie im Buchenbestand sporadisch erscheint.

Der einzige kleine T annenbestand im Gebiet ist angeblich angepflanzt. Pinus montana vegetiert in einem einzigen Dickicht im Hochmoor

„Poiana B razilor“ umgeben von Fichten (s. Taf. 1). — Pinus silvestris ist im Gebiet unbekannt. V ,

164

165

An den Abhängen geht der Buchenwald in eine bunte Mischzone von Eichenbeständen über.

W ir müssen besonders einige Bestände von Castanea vesca des sü d ­lichen Abhanges erwähnen, ' die in den W äldern gemischt, den Anschein der Bodenständigkeit erwecken.

II. D IE MIKROSKOPISCHE UNTERSUCHUNG.

Es wurden 12 P r o f i l e v o n 9 M o o r e n m ikrostratigraphiseh analysiert. Eines dieser Moore ( H o t e n i ) befindet sich östlich des H o ch ­landes! im Becken des M ara-Flusses in etwa 520 m Höhe (s. Taf. VI).

Ausser Baumpollen w urden noch Nichtbaum pollen, Sporen von Moosen und Farnen, Pilzreste, Rotatorien u nd U rtierchen bestim m t u nd statistisch aufgenommen. Sie lieferten wertvolle Hinweise zur Entw icklung und früheren Ökologie der Moore.

E iner der interessantesten Überreste, ist eine O 1 p i d i a c e e, Welche die Pollenkörner der Buche, seltener auch andere Körnchen angreift (s. Fig. 5. u nd Taf. III, Fig. 4— 7).

Die Mengen dieses Pilzes entwickeln sich n ich t parallel m it denen der Buche, wie esi zu erw arten wäre. E r erscheint viel später nach der Buche und vermehrt sich in den Sedimenten gewöhnlich nur in der vollsten Buchenzeit.

Die Statistik dieses Restes im Vergleich m it denen anderer M ikroor­ganismen, deren Ökologie gut bekannt ist, beweist, dass von einem Pilz die Rede ist, welcher im feuchten, oligotrophen Torfm oor lebte, weil er din niederes pH bevorzugte. Von hier aus dräng er in die ins W asser gefallenen Pollenkörnchen ein.

In Zusammenhang m it den obigen B ehauptungen sei besonders au f denf Parallelism us der zwischen den Kurven der Olpidiaceen und der Caltidina angusticollis, welche im Hochm oorschlenken leben, besteht, h in- - gewiesen (s. z. B. die D iagram m e 3, 7, 8). Beide sind charakteristisch fü r das oligotrophe, feuchte Sphagnetum, u n d m an findet sie besonders in Sphagnum -Torf der letzten feuchten Klimaphase.

Die Anhäufung der Sphagnum -Sporen in einem Horizont sprich t fü r einen trockneren Torfmoosbestand, im besonderen ein W ald sphagnetum , da das Torfmoos der typischen Hochmoore sich m ehr vegetativ verm ehrt, die Sporenbildung aber meistenls in trockneren Torfm oor oder in W ald ­m oor vorkommt.

Die hyalinen Reste, wie z. B. auf der Tafel III, Fig. 1, halte ich, wie auch Prof. F i r b a s, der die Güte hatte, sie zu überprüfen, fü r en thäute te F am sporen. — Sie sind besonders kennzeichnend fü r den W aldfacies der Moore, ebenso wie die Sporen von, Lycopodium vom annotinum -Typus, die in einigen Grundsehichten reichlich anzutreffen, sind.

Auf d i e s e l b e Art w u r d e d i e p a l ä o ö k o l o g i s c h e Auswertung auch der ü b r i g e n V o r g e f u n d e n e n Überreste v e r s u c h t .

Desgleichen w urden im rum änischen Text einige abnorm e Pollen­körnchen, sowie andere interessante, b isher unbekannte Überreste b e­schrieben, wie B u c h e n p o„l 1 e n m i t 4 P o r e n (Taf. IV, Fig. 8), L i n d e n p o l l e n m i t 4 u n d 2 P o r e n fTaf. IV, Fig. 6 u nd Taf. V, Fig. 5), a b n o r m e Picea- und Abies- P o l l e n (Taf. V, F ig . -3

166

u n d 6), ferner v o n P i l z e n b e f a l l e n e Picea- und Pinus-P o l l e n (Taf. IV, Fig. 1 und Taf. V, Fig. 4, Taf. III, Fig. 3) und ebenfalls v o n P | i l z e n b e f a l l e n e C h l o r o c y s t e n v o n S p li a g n u m b 1 ä t t - c-h 'en (Taf. III, Fig. 9— 10); eine Rhodophycee von Batrachospennam Typus (Taf. V, Fig. 2) u. si, w.; schliesslich Überreste, die n äh er nicht bestim m t werden konnten.

I li. DIE ENTWICKLUNG DER MOORE.

Da noch keines) der untersuchten Moore zwecks Torfgewinnung er­schlossen w ar, habe ich ihre Stratigraphie nach der Zusammensetzung des in der P robe erhaltenen M aterials und aus der Statistik der vegetálen und

' an im alen Mikrofosisilien rekonstruiert.Die Untersuchungen ergaben, dass die Moore ih ren Ursprung beson­

ders in Form von versum pften W äldern und Seen nahmen. Später ent­w ickelten sich darauf im langsam en W achstum Torfmoosbestände älteren Typs,

Die ombrogenen, oligotrophen Torfmoosbestände sind verhältnis­m ässig jung. Sie entstanden im allgemeinen erst nach der endgültigen B esitzergreifung der B uchenw älder in einer kälteren und feuchteren Kli­m aperiode. Seither wuchs das Torfmoos üppig. Die meisten Ablagerungen entstanden erst in diesem letzten, verhältnism ässig kurzen Zeitabschnitt. In älteren Ablagerungen ist- die letzte Schicht m it jüngerem Sphagnum torf die m ächtigste. •

Aus diesem Grunde w ird die Buchenphase pollenanalytisch am ge­nauesten widergespiegelt. Das neue Sphagnum torf ist eine1 ausführliche, reiche Dokum entensam m lung der Buchenzeit.

T rotzdem zeigen die Mikrofossilien die Existenz feuchter, oligo­tro p h er Torfm oosbestände auch von früher au s der Zeit des Aufkommens der B uchenw älder und sogar gegen Ende der Fichtenphase an, allerdings n u r in den Ablagerungen, die sich in den K ratern bildeten. H ier in den vom Regen-; und Schmelzwasser gespeisten Seen fanden die ombrogenen, oligotrophen Torfmoosbestände günstige Entwicklungsm öglichkeiten auch vor dem Aufkommen eines kälteren und regenreichen Klimas, u n ter dem die H ochm oore im allgem einen entstanden.

IV. DIE ENTWICKLUNG DES WALDES.

Die Analysen der 12 P r o f i l e befinden sich im 1 rum änischen Text (siehe vor allem die Tabellen 1— 10 und die D iagram m e am Schlüsse des Textleiles).

Besonders wertvoll ist das Profil von F u n d u l C o l i b i l o r (Dia­gram m No. 1) und das von P o i a n a B r a z i l o r (Diagr. 5—6), worin sich T orf au s der Pinus-Phase erhalten hat, dann die Profile von V â r f u l B r a z i l o r (Diagr. 3— 4) und von I e z e r u l M a r e (Diagr. 7), aus denen die genauere Geschichte der Hasel und des Eichenmischwaldesi wie­dergegeben werden kann. , "

Diese Profile w urden m it anderen nacheiszeitlichen Profilen aus Ru­m änien u. den benachbarten Gebieten verglichen (s. Fig. 6). — Zwei von die­sen Vergleichsprofilen — das von B i l b o r in den O stkarpaten (Nr. 3 d er '

Fig. 6) und das von A r p a ş aus den. Südkarpaten (Nr. 8 der Fig. 6) sind noch unveröffentlicht.

Es wurden f o l g e n d e W a l d p h a s e n , festgestellt:1. Die Kiefernphase. .Die ausgesprochene Phase der Kiefer w urde bis jetzt verhältn is­

mässig in wenigen unserer Lagerstätten nachgewiesen: bei C o l a c e l (Dorna Becken, 35) und B i l b o r in den O stkarpaten; ferner bei S t o b o r (Kom. Cluj) u. B ä g ă u (Kom. Alba, vrgl. Pop, 39). — In all diesen L ager­stätten wurden die präborealen, in einigen Fällen sogar spätglazialen, ariden Kiefernwälder, deren H errschaft durch das Vordringen des Fichten- und Eichenmischwaldes plötzlich abgeschnitten erschien, bestätigt.

In der Kiefernphase von Oaş-M aramurăş lassen sich' dagegen z w e i U n t e r p h a s e n unterscheiden.

n. E i n e ä l t e r e u n d r a u h e r e , ähnlich der oben erwähnten, in welcher neben der stark vorherrschenden Kiefer kaum Picea, Betula, Salix, sehr selten Corylus und ausnahmsweise, fraglich Fagus zu finden sind (s. P o i a n a B r a z i l o r , Diagr. 5—6).

b. Eine neuere, weniger rauhe U nterphase, in welcher die Kiefer zw ar noch vorherrscht, aber eine mächtige Teilnahm e der Fichte (16— 44%) und eine fühlbare Mischung von Hasel, Ulme, Linde, W eissbuche u nd sogar Rotbuche vorhanden ist.

Diese letztere LTnterphase, d i e b i s j e t z t a u f r u m ä n i s c h e m B o d e n n o c h n i c h t a n g e t r o f f e n w u r d e , ist in den Ablage­rungen von F u n d u i C o l i b i l o r (Diagr. Nr. 1)' weit ausgebildet.

Der trockene, subarktische Kiefernwald ist der W aldtyp auch der letzten Eiszeit unseres Gebietes.

In jener Zeit befand sich höchst w ahrscheinlich die obere W aldgrenze in einer Höhe wie die unseres Plateaus (800— 900 m ). Selbstverständlich um fassen die vorliegenden Analysen diese Zeit nicht, sondern w ir leiten diese Behauptung von anderen Analysen, die in Rum änien gem acht w orden sind, so z. B. von der aus S t o b o r (Pop, 39), wo die Ablagerung dos Torfes vor der präborealen Zeit Mitteleuropas angefangen hat; oder von jenen der Kohlenflöze von A v r i g, die am Ende einer Zwischeneiszeit und zu Beginn einer neuen Eiszeit entstanden sind (P o p , 43a, teilweise unveröffentlicht).

In der praeborealen Zeit von Oaş-M aram iirăş herrschte auch ein kaltes und kontinentales Klima, aber die W aldgrenze stieg höher als die D urchschnittshöhe unseres Plateaus. Dennoch bestand der W ald fa s t au s­schliesslich aus denselben Gattungen, die in der letzten Eiszeit vorkam en.

W as besonders die F ich te betrifft, finden w ir in den vorliegenden Forschungen die Bestätigung der früheren B efunde (35, 36, 39, 43 a): dieser Baum hatte m it Sicherheit seine eiszeitliche Zuflucht in dem Ost- karpatischen Gebiet.

W ährend der zweiten Untersphase aber beginnt die zunehm ende W ä r­me der Nacheiszeit in der Zusam m ensetzung d e r W älder sich fü h lb ar zu machen. Die Fichte ring t der Kiefer im m er m eh r Boden au f den H öhen’ ab, w ährend in den tieferen Regionen sich' die therm ophilen Laubhölzer ausbreiten. <* .

Zur Zeit der ariden Kiefernbestände w ar der W ald n ich t in W ald ­stufen gegliedert. Es ist jedoch wahrscheinlich, dass in der zweiten Unter-

168:

phase der W ald den Anfang einer gewissen vertikalen Gliederung zeigte, u nd zw ar durch die A nhäufung der Laubhölzer in den tieferen Regionen.

Ebenfalls in der m ilderen Endphase w ird der Beginn des D urchdrin­gens und der langsamen Verbreitung der therm ophilen xerophytischen K räuter liegen. Diese. Pflanzen drangen entweder aus dem Süden oder dem Südosten oder aus ihren eiszeitlichen lokalen Schlupfwinkeln vor.

Besonders bem erkenswert ist d i e s i c h e r e A n w e s e n h e i t d e r B u c h e in der zweiten Unterphase. Auf dieses Erscheinen werden wir noch zurückkom m en. -

2. Die Ubergangsphase Kiefer-Fichte.-T rotz ih rer Kürze ist diese Phase die bewegteste in der nacheiszeit­

lichen Entw icklung unseres Klimas und unseres W a lde s Es ist die Liqui­dierungsphase der frü h er stark vorherrschenden Kiefernbestände und zu­gleich die Vorbereitungsphase der W aldtypen der darauffolgenden w är­m eren Zeit und der Beginn der eigentlichen W aldzoncnbildung (s. „Fundul Colibilor“, „Vârful B razilor“ , „Poiana Brazilor“) .

Auf den höheren Bergen w urde die Kiefer von der Fichte verdrängt, w ährend sie au f den Berghängen und in der Ebene von Laubhölzern, be­sonders von der Ulme und der Haselnuss abgelöst wurde.

Auf unserem H ochland stellt sich zu dieser Zeit eine kurze, aber allgem ein verbreitete Episode der Birke ein, die s ich .h ie r besonders auf Kosten der Fichte, weniger auf Kosten der Kiefer ausbreitet (vrgl. Diagram m Nr. 1, 3 und sogar 5, ß).f -’l : f*3. Die Phase der F ich te m it Hasel und Eichenmischwald.

W ährend des Niederganges der Kiefernb'estähde macht der W ald söwohl hinsichtlich seiner Zusammensetzung als auch in Hinblick au f seine zonäre H öhenstruktur eine Unwandlung mit.

A uf den Gipfeln w ird die Kiefer von dem Fichtenw ald ersetzt; der dann das P lateau bis zur postglazialen Klim averschlechterung beherrscht. D ann w ird e r fast vollständig von dem Buchenwalde verdrängt.

Mit der Fichte zugleich verbreiten sich und steigen weit über ihre heutige Grenze die Haselnuss und die Elemente des Eichenmischwaldes, als Ausdruck der kulm inierenden nacheiszeitlichen W ärm e.

Die Schwankungen innerhalb dieser Phase kom m en hier ausfüh r­licher als in anderen Gegenden der Karpaten zum Ausdruck (vergl. beson­ders D iagram m Nr. 3 dann 4 und 1), so dass h ier die Unterscheidung der f o l g e n d e n U n t e r p h a s e n möglich ist.

a. U nterphasc des ersten Maximums der Eichenm ischwaldes und der Fichte.

In diesem Zeitabschnitt nim m t die Fichte, durch das frühere Vor­handensein und durch den ökologischen F ak to r bevorzugt, das P lateau ein und erreicht eine erste, verhältnism ässig geringe Entwicklungslstärke.

V ö n . den Elementen des Eichenmischwaldes entwickelt sich zuerst fast n u r die Ulme (bis zu 20%>) . Die Ulmenbestände überschritten a u f den H ängen des Hochlandes m erklich' die obere Grenze der heutigen Eichen- vyälder. . . . ’ >-

. . Die selektive Verbreitung, der Ulme auch in anderen Gegenden unse­res L andes m uss vor allem! einen klimatischen Grund haben, denn zur

169

Kiefernzeit hat sie m it der Linde und der Eiche ein gleiches Verbreitungs. Verhältnis gehabt; übertraf diese aber in dieser Unterphase.

D ie 'T atsache, dass die Linde und E iche sich langsam er verbreiten als die anemochore Ulme, kann eine vieltaußendjährige Verspätung nicht erklären. W ir müssen somit das Klima als H auptursache dieser E rschei­nung annehmen. ' -

Um so eher muss das Fehlen der Hasel bei dem Entw icklungsw ettlauf w ährend dieser Unterphaso klimatisch erk lärt werden, da er ebenfalls in der Kiefernzeit vorhanden w ar. Auf alle Fälle ist die Ausbreitung der Hasel hier, im Vergleich zu den Verhältnissen in Mittel- und besonders in W est­europa, s ta rk .v ersp ä te t., - _ .

Gegen Ende dieser Unterphase befindet sich der „Eichenm ischw ald“ in Rückgang, und die Fichte erreicht ihre erste Entwicklungshöhe. Der Ulmenbe^tand rang also m it der Fichte. ..

Es bildete sich also in dieser Zeit eine obere Fichtenzone und eine untere Laubwaldzone, in der die Ulme vorherrschte. Die zwei Zonen hatten eine Berührungs- und zugleich eine gegenseitige Durchdringunslinie.

h. Das absolute Maximum des Haselnuss- und des Eiclienmisclnvaldes mit vorherrschender Fichte.

Der Eichenmischwald kehrt von neuem w ieder und erreicht diesm al sein absolutes Maximum. Von nun an m acht sich in fühlbarer W eise die Linde, darau f die Eiche geltend. Die Fichte, von dem fortschreitenden Eichenm ischwald bedroht, erlangt zugleich den tiefsten Punkt ih rer Phase.

Z ur selben Zeit verbreitet sich die Haselnussl plötzlich und stark- IInd erreicht bald nach der Kulminierung des Eichenm ischw aldes eine in anderen karpatischen: Gebieten noch nie erreichte V erbreitungsintensität (113%). Folglich müssen w ir annehmen, dass dam als reine H aselnuss­w älder zusammen m it den Ulmen-, Linden-, Eichenwäldern auch au f der Hochebene ziemlich verbreitet waren.

Wie auch in anderen Gebieten der K arpaten überschritten diese W älder damals ih re heutigen Höhengrenzen um ungefähr 400 m.

W ir befinden uns an dem H öhepunkte der nacheiszeitlichen W ärm e, periode. ' '

W ir betonen die auffallenden Ähnlichkeiten der Eichen- und H asel­nusskurven. Diese Analogie ist auf klim atische Ursachen zurückzuführen. Obzwar der Höhepunkt des Eichenm ischwaldes etwas frü h er war, fällt das eigene Maximum der E iche mit dem der* Haselnuss1 zusamm en, zwei Gattungen, welche beide .Licht und T em peratur besonders beanspruchen.

In dieser U nterphase w ar auch sicherlich die m axim ale V erbreitung der therm ophilen und xerophytischen K räuter Sowohl in: horizontaler als auch besonders in vertikaler Richtung.

Die Mehrzahl derartiger Pflanzen von uns, welche ein zerstückeltes Areal von reliktem Typus zeigen, m üssen als1 Überreste : dieser Epoche betrach tet werden, die f ü r ‘Sie zugleich optim ale Végétations:- und gröbste Verbreitungsepoche war.

Das gilt noch m ehr von den therm ophilen Bäumen, die von der trad i. lion,ellen Pflanzengeographie als T ertiärrelik te bezeichnet wurden.

170

c. Das absolute Maximum der Fichte mit der massigeren Verbreitung des- Eichehm ischwaldes und der Haselnuss auf den Anhöhen.

Nach demi H öhepunkt der nacheiszeitlichen W ärm e ziehen sich die E ichenw älder und die Haselnuss von den Höhen zurück, ohne dasis sie ihre heutige Obergrenze erreicht hätten. Sie bleiben vorherrschend auf den Hügeln u nd Erhebungen bis heute, aber n icht in ih rer ursprünglichen

" Zusammensetzung. In dieser Unterphase übernim m t, die Eiche die führende Rolle, w ährend die Zeit der Ulme, und der Linde aufhört.

... Dem gegenüber erreicht die Fichte jetzt das Maximum ihrer E n t­w icklung in der ganzen Nacheiszeit. Auf unserer Hochebene bürgert sich der F ichtenw ald ein, welcher liier wie auch in anderen Gebieten der K ar­paten bis zu einer tieferen Grenze als) heute vorherrschend war.

Es ist zu betonen, dass in der Etappe ihrer massigen Abnahme die Haselnuss und der Eichenwald ein kurzes, deutliches Aufkommen erlebten, ohne aber den vorigen H öhepunkt zu erreichen (s. besonders das Diagramm Nr. 4). Die Fichte ist von dieser neuen! V erbreitung wenig beeinflusst. Folglich w ar die Eichenmischwald-Verbreitung m ehr au f die niedrigeren Gebiete beschränkt.

Am E nde dieses Zeitabschnittes mit zivei sich berührenden. W aldzonen verm indern sich die F ichte und der Eichenwald, und cä beginnt die E n t­w icklung der W eissbuche und teilweise auch der Rotbuche.

4 Die Phase der Fichte m it .Weissbuche.

Das Vorhandensein dieser spezifischen P hase der Ostkarpaten und des Bihor.Gebirges lässt sich auch au f unserer Hochebene feststellen (s. besonders das Diagramm Nr. 7 u nd 3),

Vor dem Aufstieg der Buche, noch' un ter der H errschaft der Fichte, entw ickelt sich die Weistsbuche bis zu 20% und g ründet wahrscheinlich h ier eine W eissbuchenzone zwischen jenen der F ichte und des E ichen­waldes. Der letztere zieht sich d arau f n o d i tiefer gegen seine heutige Grenze zurück.

Es scheint, dass die W eissbuchenzone hier in derselben Höhe und zu derselben Zeit nicht so m ächtig w ar als z. B. in dem Bihor Gebirge; sie trug ab er auch hier zur Komplizierung und Gliederung der- H öhen­zonen bei.

Die zeitliche Einordnung dieser Phase ist noch nicht möglich. In dem T orflager von Coläcel in den Ostkarpaten ifällt der Beginn des Weiss- büchenm axim um s mit dem „G renzhorizont“ zusamm en, und ich habe die W eissbuchenphase im! Sinne der damaligen Überlegungen als „isubboreal“ betrach tet (s. 35,' S. 153 und) Fig. 20) . W ir wissen; aber,' da'ss heute die F rage des „Grenzhorizontes“ ebenso wie die Existenz einer trocknen sub- borealen Zeit in M itteleuropa um stritten ist.

W enn m an dazu die Statistik der Mikrofossillien in Betracht zieht, so ist es seh r wahrscheinlich1,! dasls die Entw icklung dieser Phase bereits vor dem ausgesprochenen Einsetzen des Feuchtklim as, .als» :am Ende des trockneren Eichenklim as von M itteleuropa stattgefunden hat. Unsere om- brogenen Hochmoore und Rotbuchenwälder haben sich bekanntlich nach der W eissbuchenzeit gebildet.

171

5. Die Phase der Rotbuche.Nach dem M aximum der Verbreitung der W eissbuche verm indert

sich a u f unserer Hochebene der Fichtenbestand rasch und verschw indet endlich beinahe vollständig. Ihren Platz nehm en die Rotbuchenbestände ein, die sich dank dem feuchten Klima üppig entwickeln. Das Gleiche gilt von den Hochmooren.

Am Anfang der Rotbuchenherrschaft erreicht die Wei'ssbuche eine zweite Entwicklungshöhe, die aber geringer als in der vorherigen Phase ist. Diese Episode der'.Bewaldung, welche das R esultat einer K lim aschw an­kung sein kann, ist auch fü r den Rest unserer K arpaten kennzeichnend.

D er W eissbuchenstreifen aber verschwindet bald, und die von nun an breitere Zone zwischen Fichten- und E ichenw ald w ird von Rotbuchen gebildet; Dadurch w ird die heutige Gliederung derí W áldstufcn als letzter Ausdruck der Zonengliederung unseres! W aldes verwirklicht.

In der Rotbuchenphase erscheint ziemlich spät und vereinzelt die Tanne, welche auf dem H ochland nie Bestände bildete.

V. BEMERKUNGEN ÜBER DIE GESCHICHTE EINIGER BÄUME IM QUARTÄR.

! Die Kiefer.Die mit therm ophilen Elementen gemischten Kiefernwälder bestanden

sicherlich aus W aldkiefern (Pinus silvestris), welche auch in der Zeit der letzten Vereisung in dem Gebiet subarktische W älder bildeten. Unsere alten K iefernwälder konnten daher das M aterial fü r die ersten neuen W älder lieifern, welche nach zurückw eichender E fed ecke weiter im Norden er­standen. .

Nach dem Vergehen der Kiefernwaldbestände, welches, nachweislich ein langsam erer Prozess w ar, als bisher geglaubt wurde, zog sich die W ald ­kiefer in den Karpaten au f Felsen und Moore zurück.

Die Bergkiefer (P. m ontana) w ar aber m it Sicherheit au f der H och­ebenei vorhanden. Der Bestand der P. m. au f dem Hochmoor P o i a n a B r a z i l o r (s. Taf. I) ist relikt, denn in. diesem Lager ist das V erhältnis des Kieferpollens ständig 3— 10% h ö h er-a ls in den ändern Lagerstätten der Hochebene. :

Die Fichte (Picea).Die vorliegenden Untersuchungen bestätigen die schon im Jah re 1929

ausgesprochene Meinung (35), dass die F ich te ih re glaziale Zuflucht in den Ost- und Südkarpaten hatte. Sie w urden in säm tlichen Phasen der Kiefer, die. b is jetzt in den nacheiszeitlichen rum änischen Lagerstätten' festgestellt

^ w u r d e n , ebenso wie in den paläolithisehen Schichten am N i s t r u (44) (letzte Zwischeneiszeit?]_ und in den Kohlenflözen von A v r i g (Freck) in den Siidkarpaten gefunden. Bei den Kohlenflözen handelt es sich un i eine Zwischeneiszeit, die gerade in eine neue Eiszeit übergeht.

D ie Tanne (Abics).Sie erscheint als letzter Baum unserer W äfder in der Rotbuchenphase.

Auf unserer Hochebene, avo sie nie Bestände bildete, kommt sie besonders spät und ist nur schwach in dem Pollensedim ent vertreten.

172

In den (zwischeneiszeitlichen Schichten bei Avrig (43 aj und in den erw ähnten paläolithischen Schichten am Nistru (44) w ar sie vorhanden. Die letzte Vereisung h a t sie aber in diesem Gebiete ausgerottet.: Die eiszeitlichen Zufluchtsstätten der T anne w aren 'wahrscheinlichweiter entfèrn t oder abgeschnitten, aber ih r Aufkommen wurde auch durch das Klima verhindert.

Sie ist zu uns von W esten eingewandert und zw ar sehr w ahrschein­lich von ihrem W anderweg: Ostalpen-Sudeten nach Osten abgebogen. Auf jeden Fall erscheint sie in' den Zentralkarpaten rascher und in grösserer Masse als bei uns.

Sie w urde aber isogar in der Kiofem phase und zw ar auch im Balkan gefunden ( C o r n j a v s k i 5, 6). Auf Grund der pollenanalytischen Be­weise aber können w ir nicht ohne weiteres diesen W eg ihrer E inw ande. rung annehmeri, obzwar die reinen Tannenw älder h ier und da auf dem südlichen Abhang der K arpaten auch für eine solche Hypothese sprechen, könnten.

Es fehlen die UntCFSiichungen. in den B anater Bergen und au f den serbischen Planinen, welche uns in. dieser H insicht Beweise bringen könnten. ».

Andrerseits bestätigt sich von neuem die schon an einem anderen O rte (43 a usw.) ausgedrückte Behauptung, dass die gesellschaftliche Tveue zwischen T anne und Rotbuche nicht als eine von selbstverständliche ge­schichtliche ' Erscheinung zu betrachten ist. Im Diliivium von Avrig und ani N istru erscheint die T anne reichlich bei vollständigem. Fehlen der Rot­buche. In unserer ganzen m ilderen Nacheiszeit ist wohl die Rotbuche, nicht ab er die T anne vorhanden. E rst in der Phase der R otbuche erscheint z u ­gleich in unseren K arpaten die gesellschaftliche Verbindung von Buche und Tanne. - :

Corylus,

Die H aselnuss m usste auch in der Eiszeit einen Zufluchtsort in den Karpaten haben. W ir finden sie in trocknen Kiefernwäldern, die älter als jene M itteleuropas, vielleicht sogar eiszeitlich isind, wie z. B. bei S t o b o r (39) oder bei B i l b 'o 'r iri den. O stkarpaten (nicht veröffentlicht).

Das Klim a jedoch' und der Lebenskam pf m it anderen Baumbeständen haben die frühzeitige Entw icklung bodenständiger Hasel nustswälder ver­hindert, sie haben auch dann lange Zeit eine Rolle zweiten Ranges gespielt, als die Ulm enwälder ih r Optim um hatten.

Ih r Aufstieg und ihre höchste E ntw icklung. ist dem Westen gegen­über stark verspätet und setzte erst dann ein, als die cinwandernde. Masse auis W esten in dem Gebiet eintraf.. . • Der Vorgang muss also auch aus dem1 Klima erk lä rt werden.

Ihre ausserordentliche Verbreitung auf dem H ochland ist ein Beweis, daiss sie seiner Zeit reine W älder bildete und bestätigt die Ansicht Rudolphs, nach welcher sich der optim ale S tandort des Hasels im Gebirge befand.

Dies bezieht sich au f Corylus avellana. Die m utm assliche Beteiligung dér C. colurna in der w arm en Zeit konnte nach der P o llenform . nicht be-i stim m t werden. . . . ,

173

Der Eicheiimisehwald.Die Reihenfolge, in. welcher sich w ährend, der nacheiszeitlichen

W ärm e die Teilnehmer dieses W aldtyps verbreiten und ihre Höhe erreichen, ist: Ulme, Linde, Eiche. '

Nach dem Maximum des Eichenm ischw aldes blieben die beiden ersten Gattungen in unseren W äldern ohne Bedeutung.

Das Vorhandensein ih rer eiszeitlichen Zufluchtsplätze in dem Innern unseres Untersuchungsgebietes ist nach der Pollenanalyse wahrscheinlich, aber n icht unbedingt erwiesen.

Am B ü k k (260 km nach W von Oaş; vergl. 5, 9) int der Eichenm isch­wald u nd sogar die Eiche selbst in grossen M engen vertreten. Die Ulme

u n d auch die Linde, finden w ir in den ziem lich alten präborealen T o rf­proben, aber nicht in den ältesten.

Die Linde (hier Typ cordata) scheint in ih r e r . Zeit weniger in den O stkarpaten als den Südkarpaten und im W estsiebenbiirgischen Gebirge verbreitet gewesen zu sein. •

. Fagus.In den Lagerstätten von Oaş-M aramurăş finden wir die einzigen

sicheren und (ständigen Spuren der Buche in den karpatischen, und sogar in den m itteleuropäischen präborealen Schichten (vergl. D iagramm Nr. 1, teilweise auch 5, 6). W ird bei Bratislava m it Fragezeichen erw ähnt (29), dann aus: dem Balkan, ebenfalls verdächtigt (6). Sie ist in der zweiten Unterphase vorhanden, w ird aber als Ausnahm e (nicht' ohne Fragezeichen) auch in dem trockneren Kiefernwald bezeichnet ( P o i a n a B r a z i l o r , Diagr. 5 und 6 und bei S t o b o r , S. 39).

Andere Auffassungen wider'setzen sich dieser Behauptung. In der Zeit als im Pannonisehen Becken Pi nun un d Larix gediehen und die* tro ck ­nen Kiefernwälder b is R a v e n n a reichten, ist es schwer denkbar, dass die gegen Trockenheit und Frost so sehr em pfindliche Buche Jahrtausende lang in unseren der Eisdecke verhältnisismässig nahe liegenden Gebieten hätte gedeihen können.

Tatsächlich finden w ir sie ebensowenig in der Zwischeneiszeit von A V r i g, die mit neuer Vereisung endete, w ie in den paläolithischen Schich­ten am N i s t r u. Demgegenüber ist sie neuerdings in dem Paläolithiluim vom C e r . e m u ş (2) gefunden worden. - •

Z ur Lösung dieses Problem s sind neue Beweise erforderlich.

, Carpinus.Aus den. vorliegenden und besonders aus anderen älteren Analysen

wissen w ir, das/i in den Ost- und Südkarpaten, w ie ,au ch in dem W est- - siebenbiirgischen Gebirge die W eissbuche eine andere nacheiszeitliche Ge­

schichte durchlaufen h a t als in den anderen Teilen Európát;. Vor der H errschaft der Buchenw älder hatte sie eine führende Rolle, indem - sie sogar eine eigene Zone zwischen Fichten, und Eichenwald bildete.

B e r t s c h behauptet1 in . seiner „Geschichte des deutschen W aldes“ (S. 57— 58), dassi die W eissbuche im Innern der heutigen Buchengrenze im W alde nie eine führende Rolle gehabt hätte . Die Beschreibung von B eitsch is t'von einer K arte begleitet. W ir sind gezwungen zu behaupten, dass unsere Lagerstätten, m it 21—50% Carpinus, in der Karte feh lerhaft

i 74

eingetragen sind: sie liegen n icht ausserhalb, sondern im Innern der heuti­gen Buchengrenze und ebenso befinden sich im üppigen Buchenwalde Lager­stätten, w elche in der vorliegenden Arbeit u nd in anderen noch nicht ver­öffentlichten analysiert ' wurden. Alle sind Zeugen einer ehemaligen Phase der W eissbuche im Innern der heutigen Rotbuche-Grenzen.

Die W ahrheit ist, dass Buchen- und W eissbuchenwald sich nicht räum lich ausgeschlossen haben, sondern zeitlich aufeinander gefolgt: sind. Die W eissbuchenwälder sind eben vor der Entw icklung der Rotbuchen­w älder entstanden und dann von diesen verdrängt! worden. Der Vorgang spielte sich aber auf demselben Gebiet ab: der Platz der W eissbuche wurde von der Rotbuche übernom m en. i . i

Es ist sicher, dass am Aussenrande unserer K arpaten eine ähnliche Phase der W eissbuchenwälder gewesen ist. Einige fa s t reine U rw aldbe­stände an heutiger Weissbuche, die selten in diesem Gebiet zwischen Rot­buchen- u n d Eichenwald bestehen (z. B. im Bezirk Râmnicul Sărat), sind w ahrscheinlich Reste auis jener Phase. !

Es ist nicht ausgeschlossen, dass in, deit Nacheiszeit die W eissbuche von Osten, besonders aber von der Südseite desi Karpatenkammesi in das Innere vorgedrungen ist. W ir sind geneigt anzunehm en, dass der Baum einst auch m ehr gegen Osten und Südasten eine führende Rolle ausserhalb d e r heutigen Buchengrenze spielte, von wo aus er nach Deutschland, nach Auffassung von Bertsch, ausw andern konnte. Neue Analysen könnten sichere Beweise dafür bringen.

E inen eiszeitlichen Zufluchtsort der W eissbuche in dem K arpaten­gebiet erachten wir für unbewiesen, aber, nicht fü r ausgeschlossen. In den zwischeneiiszeitlichèn Schichten von Avrig ist sie (Vorhanden (43 a ) ,’ im Paläo lith ikum von Ceremuş w urde sie bestim m t (2). Dagegen, konnte sie n ich t frü h er in trocknen Kiefernwäldern nachgewiesen werden, bis andere therm ophile Bäume erschienen.

Castanea.An den Hügeln um die S tadt Baia Mare, gegen Süden und Südwest,

kaum 8— 10 km von den hier analysierten letzten Lagern, kommen im W alde, m ehrere Bestände der Edelkastanie vor, die als ursprüngliche S tandorte erscheinen.

Diese Bestände w aren Gegenstand lebhafter Diskussionen, welche durch Fekete-Blcittny (10) und Moraru (30) zusam m engefasst wurden.

Eine Reihe von Autoren betrachtet sie als bodenständig und viel­leicht als Rückstände der tertiären Bewaldung. Andere dagegen sehen sie als verw ilderte Nachkommen röm ischer (?) Anpflanzungen an..

Im Lichte der letzten Forschung über die dram atische Veränderung der quartären Flora können w ir keinonfalls glauben, dass sich die Edel­kastanie aus dem T értiâr bis: heute beständig erhalten konnte.

Die Pollenanalysen geben keine Sicherheit über den Bestand der Edel­kastanie in der Nacheiszeit unseres Gebietes, u nd wie w ir wissen erscheint der Baum auch in Norditalien u n d in der Auvergne in verhältnismässig neuer Verbreitung nach der R otbuche (K e 11 e r , F i r b a is).

Diese Tatsachen weisen au f die Hypothese hin , dasis es isich um verw ilderte Bestände handelt.

Doch w urde die Edelkastanie in der w arm en Zeit in vorgeschicht-

lichen Siedlungen festgestellt, so im Norden des Pannonischen Beckens ( H o l l e n d o n n e r , bei Miskolc; 17) wie auch im Osten des K arpaten­bogens ( P o p o v i c i , bei Percăuţi, Hotiner-Bezirk, 44).

W ir bemerken, dass Z ó l y o m i im Bükk-Gebirge nahe bei Miskolc in der ganzen Nacheiszeit keinen Pollen der Edelkastanie gefunden hat.■(59). V ielm ehr hat G r e g u s s festgestellt, dass d i e B e s t i m m u n g H o l l e n d o n e r s u n g e n a u i s t , das1 fragliche Holz kom m t eher von Quercus sessiliflora h e r (s. Botanikai Közlemények, XXXVII, S. 189— 195).

Alle diese Ergebnisse empfehlen eine Revision auch der Bestim m un­gen von Percăuţi. W enn durch sie bewiesen w ird, dass esi sich doch um Castanea handelt, muss m an annehmen, dass in d e r Nachei,szeil die E d el­kastanie in, das Gebiet der Karpaten oder Aussenkarpaten einwandbrtei. Deshalb ist es in einem L and m it so verschiedenen Klimaten wie Rum änien nicht ausgeschlossen, dass die Edekastanie als nacheiszeitliches' Relikt überleben konnte. Dass gerade diel Edelkastanien von Baia Mare in einer Umgebung, aus welcher alle weniger therm ophilen Bäume als, die K astanie auf grosssen Gebieten verschwunden sind, als ein solches Relikt gelten könnten, bleibt eine Hypothese, hinter die zwei Fragezeichen gesetzt w er­den müssen.

Als Abschluss fügen w ir noch einige Schlussfolgerungen bei.1. Die Analysen bestätigen die früheren Feststellungen, nach welchen

die W aldentwicklung bei uns im a l l g e m e i n e n , m i 1 1 e l e ui r ch p ä i s c h e n R a h m e n stattfand. Bei uns, aber blieb der W ald als trockner Kiefernwald auch in der Zeit der letzten Vereisung erhalten und enthielt m it Sicherheit auch die Fichte.

Andere karpatische Einzelheiten sind: d i e V e r s p ä t u n g d e rH a s e 1, d !e r R o t b u c 11 e n w ä 1 d ö pr1 u n d d e r T a n n ei, insbesondere aber die E i n s c h a l t u n g d e r W e i s s l i u c h e n z w i s c h e n d e n P h a s e n d e r F i c h t e u n d R o t b u c h e .

2. Die Forschungen bestätigen die frühere Ansichten über die S tufen­bildung der W älder bei uns: von den m ehr oder weniger hom ogenen Kiefernwäldern h a t sich d i e W a 1 d s t u f e n a u s b i 1 d u n g b i s i n u n s e r e T a g é f o r t s c h r e i t e n d g e g l i e d e r t .

3. Die auf früheren Analysen beruhende Ansicht desi Autors, d a s s u n s e r ex Q u a r t ä p f 1 a n z en; w e 11 m e h r e r e r h y t m i s c h e u n d r a d i k a l e U m w a n d l u n g e n d u r c h g e m a c h t h a t , bestätig t sich von neuem,

Die Eiszeiten, Zwischeneiszeiten u n d die Nacheiszeit haben sich in dem Äussern und in der Zusammensetzung der W älder ausgeprägt, indem sie tiefeingreifende Umänderungen, W anderungen, Ausschaltungen, u nd Besiedlungen auslösten.

F ü r die heutige Zusammensetzung der W älder w ar besonders d e r w a r m e A b s c h n i t t d e r N a c h e i s z e i t v o n B e d e u t u n g , welcher die Kiefernwälder auflöste, unsere beiden ausdauernden H a u p t­wälder, den Fichten- und Eichenwald, gründete u nd im W alde das ther- mophile Element förderte. Unsere meisten therm ophilen Baum elem ente sind Relikte aus dieser Zeit u n d nicht au s dem Tertiär.

Die letzte klim atische Phase hat den Rotbuchenw ald hervorgerufen, indem sie die heutige W aldstufenbildung geschaffen und viele therm ophile E lem ente zerstreut hat.

t?Ó

- 4. Aus den Vorliegenden wie auch aus anderen; früheren Ergebnissen d rängt sich die Folgerung auf. dass d i e h a u p t s ä c h lii c h s t e T r i e b k r a f t d e r W ä 1 d e r u m w a.ri d 1 u n g e n a u f a u s g e d e h n ­t e n G e b i e t e n u n d , w ä h r e n d l a n g e r Z e i t e n d a s Kl i m a i s t.

Das Verschwinden der Kiefernwälder ist dem Klima zuzuschreiben, welches sich günstiger für solche’ Gattungen gestaltete, mit denen die Kiefer n ich t wetteifern konnte. Die Haselnuss, W eisshuche usw., obzwar

. sehr alt in den Gebieten, konnten doch nicht als geschlossene W älder auf- treten, bis das Klima, welches sie Jahrtausende unterdrückte, fü r sie gü n ­stiger wurde.

D as gleichzeitige Vorhandensein des Rotbuchenwaideis und des om- brogenen Hochmoores beweist die überwiegende Bedeutung des Klimas.

5. Viele der h ier vorgeführten hypothetischen Probleme könnten durch die Analyse von Ablagerungen gelöst werden, die inan gegebenen­falls finden könnte in dem den K arpaten nahegelegenen äusseren Gebiete, in den zwischen ihnen vorhandenen Tiefebenen, besonders aber in dem Gebiet der Banater Gebirge u n d der Serbischen Planinen, welche eine alte

' zu den K arpaten führende Strasse der W anderung fü r die balkanischen -E lem ente darstellen. Ähnliche Forschungen w ären heute sehr erwünscht.

EXPLICAŢIA TABELELOR. — TAFELERKLÄRUNG.

TAB. I.

Fig. 1. P o i a n a B r a z i l o r . Aspect general. Desişul central de Pimijs m ontana e încon ju ra t de molizi. Pe culmi fag. —- „ P o i a n a B r a z i l o r “. Allgemeine Über­sicht. D as in der Mitte sich befindende Pinus m ontana Dickicht w ird von Fichten ura- gchep. An den Hängen Buchen. ,

Fig. 2. P o i a n a B r a z i l o r . Desiş de Pinus m ontana pe sfagnct. — . P o i a n a B r a z i l o r “ P lnus m ontana Dickicht auf Sphagnum-Deckc.

TAB. II.Fig. 1. T ä u 1 l u i D u m i t r u . Porţiune de tinov MolidişuV dela periferie se

pierde în dosul sfagnetului bombat. — „ T ă u l l u i D u m i f r u “. Ein Teil des Hochmoores. Der Fichtenwald der Peripherie verliert sich h in ter der gewölbten .Sphagnum-Decke.

Fig. 2. M laştina d d a H o t e n i ; în fund Gutáiul. — Das Moor von H o t e n i . Im H intergrund das Gutäiu-Gebirge.

TAB. III.Fi. 1 /S p o r de Feregi. — Filices-Spore. •— Fig. 2. M acrospor de S e l a g i n e l l a ,

— M akrospore von S e l a g i n e l l a . •— Fig. 3. Polen de pin atacat de ciuperci. Von Pilzen infiziertes P inus-Pollenkorn. — Fig. 4. Polen de carpen cu Olpidiacee. — C arpinus-Pollen m it Olpidiaceen. — Fig. 5—6. Polen de f-ag cu Olpidiacee. — Fagus- Pollen m it Olpidiaceen. — Fig. 7.• Polen de molid cu Olpidiacee. —. Picea-Pollen mit Olpidiaceen. — Fig. 8. Helicosporium. — Fig. 9, 10. Clorociste de Sphagnum atacate de ciuperci. — Sphagnum-Chlorocysten von Pilzen infiziert. '

TAB. IV. • •

Fig. 1. Polen de Picea ataca t de ciuperci. — Picea-Pollenkorn von Pilzen infizierl.— Fig. 2, Callidina angustieollis. — Fig. 3. Assulina sem inulum . — Fig. 4. H cleopera

177

sp. — Fig. 5. Ditrcma flavum. — Pig. 6, Polen de T ilia eu 2 p o r i .— Íília-Pollen mit 2 Poren. — Fig. 7, Callidina angusticolliş m ărită mai puţin. — Callidina angusti- collis in geringer Vergrösserung. — Fig. 8. Polen de fag cu 4 pori. — Fagus-Pollen mit 4 Poren. — Fig. 9. A rtiopod microscopic din turbă. — Mikroskopisch kleine Arthropode aus dem Torf. - , .

TAB. V.Fig. 1. Arcclla artocrea. — Fig. 2. Un Rhodophyceu. — Eine Rhódophycee. —

Fig. 3. Polen anorm al de molid. — A nom ales Picea-Pollenkorn. — Fig. 4. Ciupercă din corpul polenului de Picea? x (Cf. şi tab. IV, fig. 1). — Pilz aus dem JPollenkorn von Picca? (Vgl. Taf. IV, Fig. 1). — Fig. 5. Polen de T ilia cu 4 pori. -— Tilfa-Pollenkorn mit 4 Poren. — Fig. 6. .Polen anorm al de A b ies .— Anormales Tannen-Pollenkorn.

i 'I TAB. VI.

H arta regiunii cercetate. 1—12. Mlaştini. — Die K arte des untersuchten' Gebietes 1— 12. Die Hochmoore.

TAB. VII., Fig. 1. Signatura stratigrafică şi polinică din diagram e. — Die Signaturen für

Sedimente und Pollenkörnchen. 1. Argilă. — Ton. 2. T urbă de Ilypnacee. — Hypna- ceen-Torf. 3. Turbă de pădure. — Bruchwaldtorf. 4. T urbă mâloasă. — Lehm iger Torf. 5. T urbă de Sphagnum. —- Sphagnum-Torf. — 6. -Turbă de Sphagnum desorga- irizată. — Zersetzter Sphagnum -Torf — 7. T urbă de Sphagnum foarte desorganizată. — Stark zersetzter Sphagnum-Torf. 8. Turbă de Sphagnum cu E riophorum vagina- lum. — Vaginatum-Torf. — 9. Ainus. 10. Abies, 11. Betula. 12. Carpinus. 13. Corylus.14. Fagus. 15. Pinus. 16. Picca. 17. Quercetum m ixtum . 18. Salix; 19. Q uercus; 20. Tilia. 21. Ulmus. — Fig. 2 D iagram a Nr. 1. F u n d u l Ç o 1 i b i 1 o r. —i Fig. 3: Dia- g iam a Nr. 2. C o l i b i .

TAB. VIII.D iagram a Nr. 3. V â r f u 1 B r & z i I o r I.

TAB. IX. ' , : ;

D iagram a Nr. 4.- V â r f u l B r a z i l o r . II.

TAB. X.

Fig. 1. Diagrama Nr 5. P o i a n a B r a z i l o r I. — Fig. 2. Diagram a Nr. 6. P o i a n a B r a z i l o r II. .

' ■ TAB. XI.D iagram a Nr. 7, I e z e r u l M a r e .

■ TAB. XII.^ F ig . 1. Diagrama Nr. 8. P e O b c i n ă . — Fig. 2. D iagram a Nr. 9. T ă t a r i i .

TAB. XIII.

D iagram a Nr. 10. V 1 ă ş c h i n e s c u I.

TAB. XIV.

D iagram a 'N r. 11. V 1 ă ş c h i n e s c u II.

TAB. XV.

- D iagram a Nr. 12. H o t e n i. ,

178

ECHINOCYSTIS LOBATA (MICHX.) TORR. ET GRAY Şl ALTE PLANTE AMERICANE ÎNCETĂŢENITE ÎN BANAT.

O e

AL. BORZA (Timişoara).

In cursul cercetărilor mele botanice din B anat am întâlnit su rp rin ­zător de des plantele adventive nordamericane, cunoscute şi in d ica te . în lite ra tu ră până acum num ai sporadic. Aceasta se datoreşte de sigur nu num ai cercetărilor destul de lacunoâse de până acum, dar şi faptului, că ele progresează văzând cu ochii şi se încetăţenesc tot mai temeinic, întin- zându-şi aria peste toate staţiunile convenabile din această provincie cu un clim at benign, analog unor clim ate regionale nordamericane, mai ale.s din zona atlantică.

P en tru a putea urm ări, în linii m ari cel puţin, apariţia şi răspândi­rea în B anat a celor 9 plante adventive sem nalate de mine, indic la fie­care p lan tă cele mai vechi date scoase din autorii urm ători:

R o c h e i P., P lan tae Banatus Rariores. Pestini 1828. — H e u f . f e l , I., Enum eratio P lan tarum in Banatu Temesiensi sponte crescentium et frequentius cultarum . Vindcbonae, 1858. — N e i l r e i c h , A., A ufzäh­lung der in Ungarn und Slavonien bisher beobachteten Gelassplanzen. W ien, 1866. .

1. Echinocystis lobata (M i c hx.) T o r r , et G r a y .Această Cucurbitacee, o r ig in a ră -din America de Nord, pare a fi una

din p iantele care abia acum' au pornit să se răspândească mai intensiv în E uropa tem perată. H e g i abia în addendele Florei .sale ilustrate (vol. VI. partea 2, p. 1364 din 1929) scrie: -„Als neue Adventivpflanze ist E. I. aus N ordam erika zu nennen, in, Oststeiermark eingebürgert“ . Nu găsJim aceas­tă p lan tă dată de M a n s f e l d (Verz. d. Farn- n . Blütenpflanzen d. Deutsch. Reiches, 1940), dar nici de H a y e k din Peninsula Balcanică, nici de autorii Florei Bulgariei şi ai Rusiei, nici de J á v o r k a în Flora Ungariei. Numai în Iconographia FI. Hung. (Jiist.) o întâlnim figurată pe tab. 499, fig. 3574/c, ca dovadă că şi acest au to r num ai după publicarea prim ei sa le lucrări, în 1934, a aflat-o, nu putent şti unde.

E u am găsit în ziua dei ^7 Aug. 1942 această elegantă p lantă urca- * toare, — ce aduce la port cu Bryonia dioica, d a r având inflorescenţe

am ple gracile gălbui şi fru c te cât nucile de m ari şi acoperite cu ţepc moi groase, — în Banat, jud. Timiş-Torontal. Pe lângă canalul Berzavei, în apropierea orezăriilor dela Partoş (domeniul Banloc), Echinocystis lobata acopere toate tufele şi arborii ţărm ului, dându-le un aspect plăcut şi fiind cu totul sălbatecă. '

Nu am putut afla când , şi de unde s’a pripăşit această plantă pe la noi, încetăţenindu-se în aceste regiuni calde şi destul de umede ale ţării.

Este un cetăţean nou al florei României şi e nouă pentru întreg Sudestul Europei. _

2. Phytolaeca am ericana L. (Ph. decandra L .) este indicată deja de R o c h e 1 dintre Berzasca şi Plavişeviţa la D unăre şi pe la Mehadia, iar H e u f f e l consideră (la 1858) această plantă ca foarte comună pe lângă D unăre. . ■ . , , ,

179

E u .arri găsit această pliantă mult m ai departe în interiorul B anatului, încetăţenită. Am! notat-o dela: Cazane şi num eroase puncte de-alungul şo­selei dunărene; la Moldova nouă, pe Valea Mare, în sus pe teren calcaros.Ea este cunoscută şi din judeţul Mehedinţi învecinat, unde creşte ab u n ­dent în tre Baia de aram ă şi Cloşani. G r e c e s c u (Gonsp. FI. Rom. p. 496) o indică dela Broşteni, Străhaia, Craiova, Târgu-Jiu.

3. Stenactis annua (L.).' N e e s nu este încă indicată nici de H c u f - I e 1, ia r Neilreich o pom enea num ai din jud. Arad, după enum eraţia du ­bioasă a lui K é r y. Acum este larg răspând ită p rin locuri cultivate, ogoare, nisipuri, dar şi a lături de drum uri prin păduri. Este o p lan tă cu desăvârşire încetăţenită la noi în Banat.

Localităţile de . unde am colectat sau notat această plantă, sunt u r­m ătoarele: ■ ,

Surducul m are (j. Caraş) prin săm ănături abundent; Comăţeşti-Ca- raş; Borlovenii noi (Valea Almăjului j. C araş); Ezeriş (j. Caraş): Micoş (j. Caraş) p rin m arginea jfăgetelor; Valea Sebeşului până la 800 m. dela Borlova în sus (jud. Severin).

P lan ta aceasta se răspândeşte puternic pe valea Grişurilor în sus (in­dicaţia lui K é r y din jud. Arad) şi pe Mureş sp re Ardeal. Astfel am v ă -1 zut-o la Odvoş, (j. Arad), poeni în Cerete; la C ăpruţa (j. Arad) pe vale în sus şi Vrf. Ruşi (384 m) în fâneţe; la Z im bru j. Arad şi la „Căsoa- ia“ în M. Drocea (j. Arad).

4. Solidago canadensis L. Originară din America de Nord, ea nu este încă citată nici de H e n f f e l şi nici de N e i l r e i c h din B anat. Ea este azi răspândită în regiunea dealurilor pe lângă ape, în lunci umede. Am publicat în F loră Rom ániáé exs. sub Nr. 2284 această p lan tă dela Re­şiţa. Am mai colectat-o sau notat-o în drum ul spre Bocşa şi spre Lugoj, în tr’o poiană; între Dognecea şi Secoşani (j. Caraş). D-1 P. P t e a n c u a aflat-o la 500 m s. m. de-asupra corn. Ruşchitei (jud. Severin).

5. Galinsoga parviflora C a v a n. este bineînţeles răspândită cu p ro ­fuziune mai ales în regiunea de deal a provinciei întregi, fiind cunoscută şi poporului ca plantă nouă, botezată şi aici, ca şi în Munţii Apuseni, d u ­pă asem ănarea m are a frunzelor cu busuiocul: bosioc.

II e u f f e l la 1858 şi N e i l r e i c h la 1866 nu o cunoşteau din Banat.

E a pătrunde în B anat până în m unţi şi se află şi la şes, în lunca Nerei la Naidăş (jud. Caraş), prin grădini şi porum bişti; în lunca M ure­şului la Cenad (jud. Timiş-Torontal) ; Valea Sebeşului, sub M. Cuntu la haltă industrială F erdinand (800 m) (jud. Severin), aici prin locuri ru -, derale. \

6. Helianthus tuberosus L. începe a se încetăţeni în flora Rom âniei, > scăpând din culturi. Astfel alcătueşte o populaţie densă de-alungul văii pela fjeica spre Ocna Sibiului, în judeţul T ârnava m are din Transilvania. D ar şi în Banat am zărit din tren această nouă p lan tă adventivă ergasio- fită, de-alungul văii la Comorişte-Cacova (jud. Caraş)..

7. Parthenocissus quinquefolia (L.) em. R e h d e r se vede de ase­m enea sălbătăcită p rin Banat. In Valea Cernei o aflăm departe de BăileHerculane, pe apă în sus, căţărându-se pe stânci,arbori şi arbuşti.

Am văzut-o şi la gara B. Herculane, în păduricea din dosul gării,unde nu cred să fi fost p lantată. .

180

Este un ergasiofit de ornament, nesem nalat de autorii cei vechi, din Banat. . N e i l r e i c h indică la p. 107:, că se găseşte în „U ngaria“ sălbă­tăcită, scăpată din culturi, dar fă ră de a indica vre-o localitate din Banat.

Notez că am: a fla t această plantă natura lizată şi în Basarabia lângă Nistru, ap roape de Lim anul N istrului la Olăneşti, în pădurea Corcmaz (10. VI. 1940), deci în tr’o regiune care ar in tra în „zona“ stepelor, fiind ea totuşi o pădure net centraleuropeică, ceeace recom and cu insistenţă a ten­ţiunii fitogeograifilor noştri.

8. Oenothera biennis L. Această p lan tă este din categoria „neophy- ta “, adecă un cetăţean nouvenit la noi, care se răspândeşte pei terene noui,

'ru d era le , p rin buruenăriile neînchegate în asociaţii. Ea este com ună prin p rund işurile apelor şi pe um pluturile cu pietriş ale liniilor ferate. Din B a­n a t o indică deja R o c l i e l la 1828: aici ,se m enţine această p lan tă şi în zăvoaele m ai bine închegate ca structură socială. Am recoltat-o astfel între Dognecea şi Secoşeni (j. C araş).

9. Rudbeckia laciniata L. Această p lantă de-abinele încetăţenită în flo ra Transilvaniei, începe a se sălbăteci din culturi şi a se încetăţeni şî în Banat. Am vazutm lângă Sacul (între Lugoj şi Caransebeş) lângă o vale.

1 In tre Zimbru şi Guralionţ (j. Arad), spre Nord de Mureş, încă este ferm încetăţenită în tr’un zăvoi şi prin fâneţele um ede de alături.

ECHINOCYSTIS LOBATA (MICHX.) TORIt. ET GRAY UND ANDERE ' AMERIKANISCHE PI-’LANZEN IM BANATE.

(Zusanimcnfasiuii!;).

- Der Verfasser berichtet über einige am erikanische .Pflanzen, die entw eder a u s 'd e r K ultur verw ildert oder als. Adventivpflanzen sich im rum änischen Anteil des Banates eingebürgert haben.

1. Echinocystis lobata ist neu für Rum änien und Südosteuropa. Aus U ngarn fü h rt sie J á v o r k a erst in seiner Iconographia Fl. hung. auf. Im B anate wächst sie entlang des Berzava-Kanals. ,

2. Die schon von R o c h e l (Í828) angegebene Phytolacca ameri­cana gedeiht nicht n u r entlang der Strasse an der Donauenge Cazane, sondern h a t sich auch in den Bergen eingenistet.

3. Stenactis annua ist jetzt volkommen eingebürgert und auch in geschlossenen einheimischen . Pflanzenvereinen weitverbreitet.

4. Solidago eanadensis verbreitet sich an Buchufern.5. Galinsoga parviflora ist n icht nur in den kühleren Bergen, son­

dern auch im Flachlande des Banates eingebürgert.• 6. Helianthus tuberosus ist hie und da aus der Kultur verwildert,

J

wie auch ' '7. Parthenoeissuä quinquefolia, besonders in der Gegend von H er­

kulesbad stark verbreitet.8. Oenothera biennis und

• 9. Rudbeckia laciniata sind massig verbreitet.

181

SCHEDAE AD CECIDOTHECAM ROMANICAM

A MUSEO BOTANICO UNIVERSITATIS CLUSIENSIS (IN TIMIŞOARA! EDITAM

Aucloribus AL. BORZA et SI. GHIUŢÂ,

PRAEFATIO

Cum studium ceeidiorum, id est gallarum in sensu ampliori h o d ie rn o ,, tam m agni momenti sit pro diversis disciplinis biologicis, nem pe pro Morplrologia e:t Physiologia Plantarum , pro Phytopathologia, p ro Zoologia et Biogeographia et im prim is pro Biologia generali, distributio m ateriae com parationis tam utilis et imo necessariae, a p luribus iam doctis bo tan i­cis' fac ta est. .

E territoria ethnico rum eno primi, me sciente, exsiccatas cecidio- Jogicas P a x et L i n g e l s h e i m in „H erbario cecidologico“ ediderunt, nem pe aliquot plantas a P a x et B o r z a in -Transsilvania lectus.

Postea anno 1920 Dr. M. B r â n d z ă Bueureştiis suant collectionem edere coepit, cuius inscriptio erat: „Cecidotheca Dacica, ou zoocécidiesi de Roum anie“ . E hac publicatione ' usque ad a. 1921 sex series, com prehen­dentes 300 numeros, in lucem prodierunt. Haec collectio m axim a cum cura scientifica et technica p raeparata , proh dolor, in perpaucis 'exem plaribus erat confecta et solummodo p lantas in regno veteri, id est in Moldavia et in Valachia lectas continebat.

Ideo nunc Museum Botanicum Universitatis Clusiensis in T im işoara translatum , (non obstante bello nostro pro eliberatione Romániáé ab in ­vasoribus gesto, nec im peditum a difficultatibus e refugio tem porario c sede nostra clusiensi in Tim işoara, ortis, hoc 'novum opus exsiccatarum „Cecidotheca Romániáé“ inscriptum publicare inchoavit.

‘Pertractatio scientifica auctoribus A 1. B o r z a et M. G h i u ţ â in ­cum bit, qui ad lum ina virorum hujus rei magis peritorum in casu necasisi- ta tis appellare non desistent.

Collectio non est venalis, sed pro com m utatione offertur. Contribu- » tiones a pluribus botanicis patriae grate 1 accepimus, ad im pressionem operis vero Fundationes „I. Stănescu“ subvenerunt. Omnibus hist Museum Botanicum gratias agit utpote maximais.

Timişoara, die Nativitatis Domini 1912.

Prof. Dr, Al. Borza ’ , • D ireetor Musei Botanici U niversitatis

Clusiensis in T im işoara

182

DECADES 1—5 (Nr. t—50). '

■ Collaboratores liarum decadarum : AI. B o r z a (Timişoara), N. B o ş c a i u (Caransebeş), M. G h i u ţ ă (Turda), E. G h i s a (Timişoara) et

, I. T o d o r (Timişoara).

1. Isthinosoiiia hyalipenne W a l k , typica H ed.

ad summitates Agropyri repentis (L.) P a i . B e a u v .

Transsilvania, distr. Turda. In horto Scholae H ortulanae ad oppidumT urda. Alt. cca 325 m s. m. — 24 Sept. 1942.

leg.. et det. M. G h i u ţ ă .

2. Lipara lucens M e i g. ad sum m itates caulorum

Phragniitis communis T r i n.

Transsilvania, distr. Turda. In stagnis; subsalsis ad balneas „Băile Să­rate“ supra oppidum Turda. Alt. cca 340 m s. m. — 2 Sepi. 1942.

leg. e t det. M. G h i u ţ ă.

3. Dirapha juncorum (L a t r.) 1 11 i g e rad caulos .

Junci articulati L. • :Transsilvania, distr. Turda. Penes rivulum P ărău l AUmiş, ad balneas

„Băile S ăra te“ supra oppidum T urda. Alt. cca 360 misi. m. — 4 Sept. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

4. Pejnphigus spirothecae P a s s . '.. . in petiolis 'foliorum

Populi nigrae L.Transsilvania, distr. Turda. Ad fluvium Arieş prope pagum Mihai

Yiteazu. Alt. cca 326 m s. m. — 9 Iun. 1942.( . . leg. et det. M. G h i u ţ ă .

5. Pemphigus bursarius L.ad pedunculos foliorum

Populi italicae ( D u r o i) M o c n c h Transsilvania, distr. Turda. In horto Scholae H ortulanae ad oppidum'

T urda. Alt. cca 325 m s. m., solo alluv. — 22 Aug. 1942.leg.. et det. M, G h i u ţ ă .

I 183

6. Eriophyes tetanothrix ţ i a 1.in foliis

Salicis albae L.■ Transsilvania, distr. Turda. Penes fluvium Arieş ad pagum Mihai

Viteazu. Alt cca! 320 m s. m. — 24 Aug. 1942.leg., et det. M. G h i u ţ ă .

7. Pontania vesicator B r e r a iin foliis

Salicis purpureae L.Transsilvania,i distr. Turda. Ad fluvium Arieş prope pagum Mihai

Viteazu. Alt. cca 326 m s. m. — 9 lun. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

8. Pontania femoralis C a m e r o n • in foliis

Salicis purpureae L.Transsilvania,; distr. Turda. Ad fluvium Arieş prope pagum M ihai

Viteazu. Alt. cca 326 m s. m. — 9 lun. 1942.r leg. et det. M. G h i u ţ ă.

9. Eriophyes tristratus N a 1.in foliis ,

Juglandis regiae L.Transsilvania, distr. Turda. Penes viam publicam! prope pagum Sûn-

duleşti. Alt. cca 390 m s. nt. — 20 Sept. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

10. Eriophyes tristratus vai*, erineus Na i ., n . i n foliis

Juglandis regiae L.Transsilvania, distr. Turda. Penes viam publicam! prope pagum S ân -

duleşti. Alt. cca 390 m s. m. — 20 Sept. 1942.'s j leg: et det. M. G tC iu ţă .

11. Eriophyes niacrotrichus N a 1.- in foliis - 1

‘■' Carpini betuli L.

Transsilvania, distr. Alba. In fagetis „D ealul luì Ivan“ p ro p e-pagum Roşia Montana. Alt; cca 850 m s m .;— 13 Sept. 1942. i ■

leg. et det. M. G h i u ţ ă .

12. Eriophyes avellanae N a i .

' : deform ans gemmasCoryli avellanae L.

Transsilvania, distr. Turda. In liorfo Scholae H ortulanae ad oppidum T urda. Alt. cca 325 m s. m., solo alluv. — 19 Dec. 1941 et 4 Mai. 1942.

/ leg. et det. M. G h i u ţ ă . :

1 13. Contarinia corylina F. L ö win amentis

Coryli avellanae L.Transilvania, distr. Turda. In horto Scholae H ortulanae ad oppidum

T urda. Alt. cca 325 m s. m., solo alluv. — 25 Aug. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă

14. Eriophyes laevis typicus N a hin foliis’

Alni incanae (L.) M o e n c h Transsilvania, distr. Alba. In fagetis „Dealul lui Ivan“ prope pagum

Roşia M ontană. Alt. ceu 850 m s. m. — 13 Sept. 1942.' leg- et det. M. G h i u ţ ă .

15 a. Mikiola fagi H a r t i g■ in foliis 1 '

Fagi silvaticae L. - iBanatus, distr. Severin. In fagetis montium, Siminic. Alt. cca 1350—

1400 m s. m . — 21 Iun. 1942.leg. A l. B o r z a et I. T o d o r , det. Al. B o r z a .

- 15 b. Mikiola fagi H a r ţ i g7 in foliis ,

Fagi silvaticae L.Transsilvania, distr. Alba. In fagetis „Dealul lu i Ivan“ prope pagum

Roşia M ontană. Alt. cca 850 m s. m. — 13 Sept. 1942., leg. e t det. M. G h i u ţ ă .

16. Andricus inflator H a r t i g ad summos apices

' Querci roburis L. -. Transsilvania, dïstr. Turda. In silvis ad balneas „Băile Sărate1;

supra oppidum Turda. Alt, cca 365 ni s. m. — 6 Iun. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

184 . . . . ;

185' i .

' 1 7 . C y n ip s q u e r e u s - c a lic is B u r g s din fructu

‘ Querci roburis L.Transsilvania, distr. Turda. In silvis ad! balneas „Baile S ărate“

supra oppidum Turda. Alt. cca 365 m s. m. — 2 Sept. 1942. /. . leg. ct det. M. G h i u ţ ă .

18. Andricus ostreus H a r t i g. in foliis

Querci roburis L.Transsilvania, distr. Turda. In silvis ad balneas „Băile Sărate“

supra oppidum Turda. Alt. cca 365 m s. m. — 4-Sept. 1942.leg. et det. . M. G h i u ţ ă .

19. Neurotcrus numismalis F o u r c.- in foliis ;

Querci roburis L.Transsilvania, distr. Turda. In ' silvis ad balneas ..Băile Sărate“

suprä oppidum Turda. Alt. cca 365 m s. m. — 2 Sept. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă.

20. Neuroterus quercus-baccaruni L.in foliis - -

Querci roburis L.Transsilvania, distr. Turda. In silvis ad balneas „Băile Sărate“

supra oppidum Turda. Alt. cca 365 m s. îp. — 4 Sept. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

21. Eriophyes uhnicolä typicus N a 1.

* in foliis ' Ulmi scabrae M i l i ,

Transsilvania, distr. Turda. In fissuris „Cheia Turzii“ loco „Povârni­şul lui Pop“ dicto. Alt. cca 430 m s. m., solo calcareo. — 1 Aug. 1942.

\ . leg. E. G h i ş a , det. M. G h i u ţ ă .

22. Eriophyes brevipunctatus N a 1.in foliis

- Ulmi laevis P a l l a sTranssilvania, distr. Turda. In silvisí ád balneas „Băile Sărate“

supra 'oppidum Turda. Alt. cca 360 m s. m. — 6 Iun. 1942.- leg. et det. M. G h i u ţ ă .

186. t

23. Dasyneura urticae P e r r i s ; in foliis

Urticae dioicae L.Transsilvania, distr. Turda. In liorto Scholae H ortulanae ad oppi­

dum T urda. Alt. cca 325 m s. m. — 9 Mai 1942.- . leg. et det. M. G h i u ţ ă.

24. Wachtliella persicariae L.in foliis ! ,

Polygoni persicariae L.Transsilvania, distr. Turda. In horto Scholae H ortulanae ad oppidum

Turda. Alt. cca 325 m s. m. —L 8 Iun. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă.

25. Dasyneura sisymbrii S c h r a n k deform ans caulos

Rorippae silvestris (L.) B eis s.Transsilvania, distr. Turda. In horto Scholae Hortulanae ád oppidum

Turda. Alt. cca 325 m s. m., solo alluv. — 24 Mai. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

26. Eripphyes goniothorax Na i .

in foliisMali silvestris Mi l l . ' !

Transsilvania, distr. Alba. In fagetis „Dealul lui Ivan“ prope pagum Roşia M ontană. Ált. cca 850 m s. m. t- 13 Sept. 1942.

' . leg. et det. M. G h i u ţ ă .

27. Eriophyes piri P a g s t. var. torminalis Na i .in foliis ,

Sorbi torminalis (L.) C r.Transsilvania, distr. Turda. In silvis „Pădurea Mischiului“ in fissura

„Cheia T urzii“ . Alt. cca 460 m s. m. — 29 Iun.. 1939.leg. et det. M. G h i u ţ ă.

28. Dasyneura crataegi W i n n. in gemmis! term inalibus Crataegi monogynae L .' .

Moldova, distr. Bacău. Ad rivulum Bistriţa prope pagum Bogdan Vodă. Alt. cca 360 m s. m. — 15 Aug. 1942. . •

leg. et det. M. G li i u ţ ă.

.187

•' 29. Dasyneiira iilinariae -B i\ín fòliis . . 1

' Filipendulae hexapetalae G i 1 i b.Transsilvania, distr. T urda. In silvis ad balneas „Băile Săi'ate supxa

oppiduin Turda. Alt. cca 360 m s1. in. — 4 Sept. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă.

30. Eriophyes padi N a i . in foliis

Pruni padi L.Transsilvania, distr. Turda. In horto Scholae Hortxilanac ad oppidum

Turda. 'Alt. cca 325 m s. in. — 9 Iun. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

31. Eriophyes similis N a i .in foliis ,

Pruni spinosae L. ssp. dasyphyllae " S c h u r Transsilvania, distr. T urda. In silvis ad balneas „Băile Sărate“ -s-upra

t oppidum Turda. Alt. cca 360 in m , — 6 Iun. 1942.leg. et det. M. G l i i u ţ ă .

32. Dasyneura viciae K i e f f.■ in foliis

Vicae tetrasperm ae (L.) S c h i e b .Transilvania, distr. Turda. ' In foenatis ad balneas „Băile S ărate“

supra oppidum Turda. Alt. 365 m s. m. — 6 Iun. 1942.leg. et dót. M. G h i u ţ ă.

33. Eriophyes convolvens N a 1. in foliis

Evonymi europaei L.Tx-anssilvania, distr. T urda. In horto publico ad balneas „Băila Să­

ra te“ supra oppidum Turda. Alt. cca 365 m s. 111. — 24 Mai. 1942,leg. et det. M. G h i u ţ ă .

34. Eriophyes macrorrhynchus typicus N a 1.in foliis

Aceris pseudo-Platani t .«}

Transsilvania, distr. Alba. In silvis „Dealul Gfxrda“ prope pagum Roşia Montană, cea' 850 m s. m. ■— 13 Sept. 1942.

leg. et det. M. G h i u ţ ă .

35. Eriophyes niacrorhynchus cephaloneus N a L f. aceris campestris N a 1.in foliis

: ' Aceris campestris L".Transsilvania, distr. Alba. Ia silvis „Dealul G arda“ prope pagum

Roşia M ontană. Alt. cca 850 m s. m. •— 13 Sept. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

36. Eriophyes macrochelus Na i . var. megalonix Na i .in foliis

Accri^ campestris L.Transsilvania, distr. Alba. In silvis „Dealul G ârda“ prope -pagum

Roşia M ontană. Alt. cca 850 ni s. m. ■— 13 Sept. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

1 37. Eriophyes hippocastani F o c k.in foliis

Aesculi Hippocastani. L.Transsilvania, distr. Turda., Penes viam publicam, ad balneas '„-Băile

Sărate“ supra oppidum Turda. Alt. cca 380 m s. m. — 26 Sept. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă.

38. Peritym bia yitifolii F i t c h. in foliis

Vitis viniferae L.Moldova, distr. Bacău. In vineis et fruticetis ad pagum Săuceşti. Alt.

cca 380 m s. m. — 14 Aug. 1942. .leg. et det. M. G h i u ţ ă .

■ 39. Eriophyes vitis L a n d o i «in foliis

Vitis viniferae L.■ Transsilvania, distr. Turda. In vineis Scholae Agricolae ad oppidum

Turcia; soloi argill. calcareo. Alt. cca 370 m s. m .— 24 Aug. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

40. Eriophyes tiliae P a g e n s t . var. liosoma Na l . in foliis

Tiliae cordatae M i 11.Transsilvania, distr. Turda. In hortis1 Scholae H ortulanae ad oppi­

dum Turda. Alt. cca 325 m s. m. — 9 Iun. 1942. 1' leg., et det. M. G h i u ţ ă -

188 - ■ . ( ■

180

41 a. Eriophyes tiliae P a g e h s t. var. tiliae tomentosae N a I.in foliis ,

Tiliae tomentosae M n e li., Banatus, distr. Severin. In silva prope! oppidum Caransebeş. — 27

Sept. 1942.leg. N. B o ş c a i u v ‘ det. M. G h i u ţ ă .

4 1 b . Eriophyes tiliae P á g e n s t , var. tiliae tomentosae N a 1.in foliis

Tiliae tomentosae M n c h.Moldova, distr. Bacău. In horto Reg. 27 Dorobanţi-Bacău. Alt. cca

355 m s.j.m. — 10 Aug. 1942.- leg. et det. M. G h i u ţ ă .

42. Eriophyes hippophaenus N a I.in foliis .

Hippophais rhamnoidis L.Moldova, distr. Turda. Ad rivulum B istriţa prope pagum Bogdan

Vodă. Alt. cca 360 m s. m. — 15 Aug.. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă.

43. Lasioptera caropliila F. L ő win umbellulis

Pastinacae sativae L.Transsilvania, distr. Turda. In horto Scholae Hortulanae ad oppidum

Turda. Alt. cca 325 m s. m., solo alluv. 24 Aug. 1942ileg. et det. M. G h i u ţ ă.

44. Kiefferia p im pinelle F. L ö win fructibus

1 ! Dauci carotae L.Transsilvania, distr. Turda. In horto Scholae H ortulanae ad oppi­

dum Turda. Alt. cca 325 m s. m., solo alluv. — 25 Aug. 1942.leg. et det. M. G h i u ţ ă .

■o ’45. Craneiobia corni G i r . -

in foliis• Corni sanguineae L. '

Transsilvania, distr. Tnrcla. In silvis ad balneas „Băile Sărate" supra oppidum Turda. Alt. cca 360 m s. m. — 4 Sept. 1942.

leg. et det. M. G h i u ţ ă .

100

46. Eriophyes fraxinivorus N a Ldeform ans flores

Fraxini excelsioris L.

Transsilvania, distr. Turda. In horto Scholae H ortulanae ad oppidum T urda. Alt. cca 325 m s. m ., solo alluv. — 9 Iun. 1942.

leg. et det. M. G h i u ţ ă .

47. Smicronyx jungermanniae R e i c Ip ad caulos

Cuscutae campestris Y' u n c k e v

Banatus, distr. T im iş-Torontal. Penes viam campestrem prope pagum Cernăteaza; — 18 Iun. 1942.

leg. A l. B o r z a et I. T o d or , det. A l. B o r z a .

48. Aylax glechomae L.G ad folia et caulos !

Glechomae hederaceae L.

Transsilvania, distr. Turda. In silvis ad balneas „Băile Sărate“supra oppidum Turda. Alt. cca 3(55 m s. m, — 18 Iui. 1942.

. leg. I. T o d o r, deţ. M. G h i u ţ ă .

49. Eriophyes viburni N a 1.■ . in foliis

I •

Viburni Iantanae L.

Transsilvania, distr. Turda. Loco „Dealul Viilor“ dicto, solo* argill. calcareo. Alt. cca 365 m s. m. — 24 Aug. 1942. '

leg. et det. M. G h i u ţ ă .

50. Eriophyes artemisiae G a n . , iin foliis

Artemisiae vulgaris L.

Transsilvania, distr. Turda. Penes fluvium Arieşul ad pagum Mihai Viteazu. Alt. cca 326 m s. m. — 26 Aug. 1942.

, leg. et det. M. G h i u ţ ă

191

CONTRIBUŢIUNI LA STUDIUL ŞI RĂSPÂNDIREA CECIDIILOR ÎN ROMÂNIA.

V. CECIDII DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI ŞI REGIUNILE NORDICE APROPIATE.

• i ■ ' Ue " . ! - ! '7 M. GHIUŢĂ (Turda).

Continuând colectarea şi • studierea răspândirei Cecidiilor pc p ăm ân ­tul românesc, în anul 1939 am făcut, în tre 18 şi 22 Iulie,, o excursie în Munţii Făgăraşului şi regiunile nordice im ediat apropiate, regiuni m ai p u ­ţin cercetate de botanişti, iar sub raport cecidologic foarte puţin cunoscute.

Itinqrarul parcurs în această excursie, este acel m arcat puncta t pe h arta din studiul: „Contribuţiuni la Studiul Fitosociologic al M unţilor F ă ­găraşului“ do E u g e n G li i ş a , publicat în Bul. Gr. Muz. Botanic al Universităţii din Cluj, Vol. XX (1940) Nr. 3—4, pag. 128.

In această excursie, am putut să cercetez o foarte m are suprafaţă din cei m ai înalţi şi mai frumoşi m unţi cristalini din România. E a rep re­zintă versantul nordic din Munţii Făgăraşului, al masivului, cunoscut lo­cal sub numele de Munţii Brezei, în dreptul comunei Breaza; suprafaţă cu un teren foarte accidentat, cu curgeri de ape sălbatece şi prăpăstioase şi cu vârfuri din cele m ai înalte din Rom ânia: Vrf. Bândea 2450 m s. m., Urica 2474, Moşului 2233 şi Piscului 2058. <

Vegetaţia cercetată din punct de vedere cecidologic, a fost cea din ju ru l im ediat al Casei de adăpost „U rlea“ alt. cca 1500 m s. m., apoi Va­lea Pojortei, din dreptul casei de adăpost, spre izvor până la cota 1449, versantul nordic al Muntelui .Zárná până sub Vrf. Bândea îşi ju ru l Lacului Urica, apus de Vrf. Moşului, prin Vrf. Piscului până la Casa de adăppşt; apoi de aici perpendicular pe cursiul Văii Brescioarei spre Vrf. T răsnită până la Stâncăria de calcar şi dela Casa de adăpost, pe Valea Brescioa­rei,. până la confluenţa ei cu Valea Pojortei, cota 683 şi până în Comuna Breaza de Sus.

In cercetarea în treprinsă în această regiune, am putut constata şi ve­rifica anum ite reguli ce cârmuiesc răspândirea cecidiilor, a tâ t în regiunile mai joase cât şi în cele. m ai înalte, m ai ales că. sunt primile cercetări de acest fel în regiuni aşa de înalte (între 1500—2500 aproape) în ţa ra noastră.

Aici am constatat că, anumitei specii cecidogene în aria lor de ră sp ân ­dire su făr anum ite pertu rba tim i, fie că p lan ta gazdă de predilecţie r ă ­m âne în urm ă la altitudini mai joase, fie că aceste p e rtu rb a tim i, în frec- vfehţa pe aceleaşi plante gazde, sunt datorite factorilor climaterici. Aşa, Dasyneura liyperici B r e n i i , cecidio caracteristică pe Hypericum perfo­ratum L. a fost în tâln ită pe ' Hypericum alpiyem im K i t. şi, H ypericum tran&sihmnicum C e 1 a k., endemism specific Carpaţilor, cum e cazul u lti­mei şi răspândit num ai în Europa c e n tra lă 1), cum e cazul primei. Acest lucru ne arata că, atunci când specia de p lan tă >gazdă preferată, lipseşte în regiune, —•' cazul nostru în altitudinea cercetată, — specia cecidogenă

b P r o d a n I u t i u. F lora pentru determ inarea şi descrierea p lantelor ce eresé în România, Ediţia Ii-a Cluj 1939, pag. 628.

m

trece şi produce cecidii, in tru 'to tu l asemănătoare, pe specii îndeaproape înrudite, însă în num ăr foarte redus, ceeace ne a ra tă că factorii clim a­terici specifici regiunii înalte, împiedicai, aceasta. Sau se poate că acomo­darea producătorului pe H ypericum perforatum L. e foarte înaintată, aşa incât în lipsă de gazda preferată, deci fo rţa t de îm prejurări, atacă nu cu aceaşi vigoare, în cazu l-nostru , speciile îndeaproape înrudite, am intite m ăi sus.

Acelaşi lucru l-am verificat şi în cazul cecidiei Eriophyes brevitarsus typicus N a i . Această cecidie specifică, în regiunile cu altitudine m ai joasă, pè Alnus glutinosa (L.) G a e r t n . în lipsa p lan tef gazde preferate, atacă în această regiune (cca 2000 m s. m.) producând aceeaşi' cecidie caracteristică, pe Alnus viridis ( C h a i x ) L a m. e t D. C.

D intre factorii abiotici care produc pertu rbaţiun i şi restricţiuni în răspândirea, deci în (lărgirea ariei ocupate de cecidii, prim ul loc îl ocupă tem peratura. Aşa, în Valea Pojortei, la o altitudine de aproxim ativ 1300 m s. in. la un grup de 3 arbori de U lm u sscabra M i l l . atacul arhicunos­cutei cecidii : Tetraneura ulm i D eg.. s’a m anifestat, numeric 1 apreciat, m ult m ai m ult pe partea sudică, unde arborele era m ai însorit şi unde frunzele, ca etate, erau cu câteva zile mai bătrâne, fa ţă de cele, depe partea nordică. Aceasta ne ara tă o preferinţă a Zoocecidului fa ţă de locurile mai însorite, pe frunzele m ai bine desvoltate unde, probabil datorită unei asi- m ilaţiuni m ai intense desvoltarea cecidiei e mai grăbită şi mai avantajată.

P roblem a preferinţei pentru părţile m ai însorite părândum i-se foarte in teresan tă, pentru altitudinile înalte, am cău ta t să o verific şi în alte cazuri. Verificarea am făcut-o în cazul cecidiei Evetria resinella L. depe Pinus m ontana Mi l l . In tr ’un pâlc intins de peste 30 in2, situat pe ver­san tu l sudic al'Vrf.. Moşului (Mţii Făgăraşului) la o altitudine de cca 2000 m s. m., am luat, suprafaţa de aproximativ 1 m 2 şi din cele 12 vârfüri de ram uri m ai înalte, 6 erau atăcate de Evetria. pe când pe aceeaşi întindere, din 9 vârfu ri de ram uri mai scunde, mai ascunse, deci mai puţin însorite, deabia am găsit 2 vârfuri atăcate de Zoocecid. Aceste date ne ara tă că, în cazul vârfurilor însoritei atacul speciei cecidogene poate ajunge până la 50% , pe când în cazul celor umbrite, şi în acest caz poate şi mai tâ rz iu ’ în tra te în vegetaţie, deci m ai nepropice pentru depunerea oului; în vârful lor, la tim pul pontei, abia ajunge la aproxim ativ 22%.

Pe lângă problemele cercetate şi expuse mai sps, în această regiune cercetată cecidologic, am găsit şi urm ătoarele specii de plante gazde noni pentru diferite specii cecidogene în România: Polystichum Braunii (S p e n n.) F é e pen tru Anthom yia signata; Pinus montana M i l i . pentru Evetria resi­nella; Juniperus nana W i l l d . pentru Oligotrophus panteli; Festuca rubra L. pen tru Isthm osóm a ruschkai; Salix Jacquim i H o s i. pentru Pontania vim inalis , Phyllocoptes múgnirostris şi Pontania femoralis; Salix Kitaibe- liana W i f i d . pentru Phyllocoptes magnirostris şi Pontania femoralis; Salix silesiaca AV i l i d. pen tru Pontania leucosticta; Salix Reicliardtii A( K e r n , pen tru Pontania pedunculi; Cerastium transsilvanicum S c h u r pentru Trioza cerastii; R ubus h irtus W. e t K. pen tru Diastrophus rubi şi

. Dasyneura plicatrix. , ,In a fară de gazdeie cu zoocecidul specific noui pentru întreaga Ror

m ânie am intite mai sus, au m ai fost găsite şi urm ătoarele gazde noui' pen- trii F au n a cecidologică a ţinutulu i transilvan Dryopteris Filix mas (I,.) ‘ R i c h . pen tru Anthom yia signata; Salix caprea L. pentru Eriophyes, brevi-

193

tursm typicus N a \.; H ypericum m aculatum pentru Dasyneui'a h y periei şi Rhododendron Kotschyi S i m k. pentru Eriophyes alpestri^ N a i .

Exobasidium rhododendri Gr a m. , care este de fapt unica fitocecidie enum erată în acest studiu şi care al fost studiată, la iioi, de regretatu l I. B o r c e a 1)', nu este nouă, căci la 16 August 1924, Profesorii A l. B o r z a şi F. P a x recoltează şi publică în H erbarul Cecidologic editat de P a x und L i n g e i s h e i m, sub Nr. 92 şi E xobasidium rhododendri C r a i a depe: Rhododendron Kotschyi S i m k . Fitocecidia a ' fost recoltată tot din Mţii Făgăraşului, depe Negoiu la alt. cca 2000 ni s. m.

Tot în excursia mea, pe lângă cecidiile enum erate mai jos, dupa plantele gazdei în sistemul lui E n g 1 e r, am descoperit şi specia nouă de cecidie pentru întreaga Românie: Eriophyes sp. nov. B a u d y s pe Gna- phalium silvaticum L .2). Diagnoza dată de descoperitor este urm ătoarea: Axa lăstarului1 în partea inflorescenţei este deform ată; cecidia este încon­ju ra tă de frunze dese şi acoperite cu p ă r m ătăsos, alb şi lung. Baza fru n ­zelor este ! la fel deform ată, prezentând num eroase canalicole şi în ele m ulţim e de criofiizi. Această cecidie a m ai fost găsită de autorul acestui studiu şi în Munţii Apuseni, pe Biharia la o alt. do cca 1800 m s. m. în ziua de 20 Iulie 1937.

POLYPODIACEAE.

Dryoptcris Filix mus (L.) S c h o t t1. Anthornyia signata B r i s e h k e . •

Transsilvania, distr. Făgăraş. La confluenţa Văii Brescioarei cu Valea Pojortei, în Mţii Făgăraşului. Alt. cca 700 m s. nr.22 Iulie 1939. . . . . . .

Athyriiim Filix-'fem ina (L.) R o t h2. Anthornyia signata B r i s c lvL e ,

Transsilvania, distr. Făgăraş. Pe Valea Brescioarei, în Mţii. Făgăraşului. Alt. cca 1000 m s. m. 22 Iulie 1939.

Polysticlium Braunii ( S p e n n . ) F é e3. Anthornyia signata B r i s c h k e

Transsilvania, distr. Făgăraş. La confluenţa Văii Brescioarei cu Valea Pojortei, în Mţii. Făgăraşului. Alt. cca 700 m, ?.. m. 22 Iulie 1939.

ABIETACEAE.

Picea Abies (L.) K a r s t ;4. Cnaphalodes slrobilobius K a l t .5. Succhi pliantes abietis L. -

■Nj Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii Făgăraşului, lângă Casade adăpost dela Lacul Urlea. Alt. cca 1500 m s. m. 19 Iuiie 1939.

.1) B o r c e a I o a n. Deform ations provoquées p a r Exobasidium rhododendri C r a in. sur Rhododendron myrtifolium S c h o t t et K o t s c h y. Annal. Scienti de t’Universit. de Iassy. Tom. VII. Fase. I, pag. 209—210, 2 fig. 1911. —

2) B a u d y s E d u a r d : E ia Beilrag zur zooceeidìologischen D urchforschung Mährens. Vorstand d. phylopalhólogischen Sektion d. Landwirt. V ersuchsanstalt in Brno, (fără aniil apariţiei). . . . .

m . • ’ ■ '

Pinus m ontana M i l ì. - ' • " •' , r6. Eve tria resinella L. .y- / ,

Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii. Făgăraşului; Masivul1 Brezei, pe coasta Vrf. Moşului, deasupra comunei Breaza. A lt.'

, ' . cca 2000 m s. m. 21 Iulie 1939.Juniperus intermedia S c h u r . ' .

7. OligotrophuH- panteli K i e f f .' Transsilvania, distn Făgăraş. In Mţii. Făgăraşului; Masivul

Brezei, pe coasta Vrf. Moşului, deasupra comunei Breaza, Alt.. cca 2000 m s. m. 21 Iulie 1939.

Juniperus nana W i 11 d. .8. Oligotroplius panteli K i e f f .

Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii. Făgăraşului; MasivulBrezei, pe coasta Vrf. Moşului, deasupra comunei Breaza. Alt.-

y cca 2000 m s. m. 21 Iulie 1939.

i GRAMINEAE.'Poa nemoralis L. ' -

9. Poomyia poae B o s e .Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii. Făgăraşului, la stâncile de calcar de sub Vrf. Trăsnită. Alt. cca 1700 m s. m. 20 Iulie 1939.

. Festuca rubra L.10. Isthmosoma rüschkai He d .

!ßT Transsilvania, distr. Făgăraş. La stâncile de calcar, sub Vrf.'., rrr Trăsnită, din Mţii. Făgăraşului. ,20 Iulie 1939. Alt. cca 1700

m s. m.

. ' . ■ . " SALICACEAE.■Paulus tremula L. '

11. Syndiplosis (H arm andia) petioli K i e f f . • • ;12. Harmandia globuli R ü b s s. ‘13. Eriophyes dispar N a 1.

ua. iay 14. Eriophyes diversipunctatus Na l .iy .rn > Transsilvania, distr. Făgăraş. Spre stâncile de calcar, sub Vrţf.

Trăsnită, în Mţii. Făgăraşului. Alt. cca 1500 m s. m. 20 Iulie1939.

Salix fragilis L.15. Ponţania capreae (L. ) - Di t r i e h16. Dasyneura term inalis H. L ö w

' 17. Pontania leucaspis T i s c h b .Transsilvania, distr. Făgăraş. In com. Breaza de Sus; plantaţii

Cii;,) c; • p e Jângă pârâiaşe. 18 Iulie 1939.§a\'ix Caprea L.Win-Jb<(bcl8. Pontania leucosticta H a r ţ i g •ili 19. Pontania capreae (L.) D i t r i c h

y Transsilvania, distr. Făgăraş. In Valea Pojortei, în Mţii. Făgă-iiini i - r a ş u l u i . Alt. cca 1200 m s. m. 19 Iulie 1939. -

ni ibiiii^O- Eriophyes tetanothrix Na i .Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii. Făgăraşului, Masivul Brezei, pe Valea P o jo rte i Alt. cca 1800 in s. m. 21 Iulie 1939

105

Salix Reichardtii A. K e r n . ■ . \ ; .21. Pontaniapedunculi H a r t i g 7

Transsilvania, * distri Făgăraş In Mţii. Făgăraşului, Masivul Brezei, pe Valea1 Pojortei. Alt. cca 1800 m s. m] 21 Iulie 1939.

Salix ,J acquinii H ö s t . . ,22. Pontania viminalis ÎL.23. PhyllocoptOs m agnirostris.N a i . ,24: Pontania femoralis C a n n .

29. Eriophyes tristriatus Na i . :Transsilvania, distr. Făgăraş. In com. Breaza de Sus, pe a r ­borii p lantaţi în grădinile ţărăneşti. 18 Iulie 1939.

Betula pendula R o t li.30. Eriophyes rudis typicus. N a i . -31. Eriophyes betulae Na i . ;

Transsilvania,; distr. Făgăraş. Spre stâncile de calcar, de sub Vrf. Trăsnită. Alt. cca 1500 m s. m. 20 Iulie .1939 şi pe Valea

^ Brescioarei. Alt. cca 800 m. s. m. 22 Iulie 1939; am bele în Mţii. Făgăraşului, Masivul Brezei.

A ln m glutinosa (L.) G a e r t n : ■; ■32. Eriophyes laevis typicus N a i .33. Eriophyes laevis var. inangulis N a i .

Transsilvania, distr. Făgăraş. Pe arbo rii crescuţi ‘ spontan pe lângă pârâiaşele din com. B reaza de Sus. 18 Iulie 1939.

Alnus incana (L.) M n c h .34. Eriophyes laevis f. cdni incanae N a i .35. Eriophyes brevitarsus typicus N a i .

Transsilvania, distr. Făgăraş. La capătul sudic al com. Breaza . de Sus. Alt. cca 600 m s. m. 28 Iulie 1939,

Transsilvania, d istr Făgăraş. In Mţii, Făgăraşului, Masivul Brezei, pe coastele Vrf. Moşului, deasupra com. Breaza. Alt. cca 2000 m s. ni. 21 Iulie 1939.

‘ Salix Kitaibeliana W i 11 d.25. Phyllocoptes magnirostris N a 1,

Pontania femoralis C a n n .Tfanssilvania, distr. Făgăraş. In Mţii. Făgăraşului, Masivul Brezei, pe coastele Vrf. Moşului, deasupra com. Breaza. Alt.

cca 2000 m s. m. 21 Iulie 1939, ,Salix silesiaca W i 11 d.

27. Pontania leucosticta H a r t i gTranssilvania, distr, Făgăraş. L a 'co n flu en ţa Văii Brescioarei cu Valea Pojortei, în! Alţii Făgăraşului. Alt. cca 700 m s. m. 22 Iulie 1939. .

BETULACEAE.

196

Alnus viridis ( C h a i x.)’ L a m . et D. C.. 36. Eriophyes brevitarsus typicus N a 1.

Transsilvania, distr. Făgăraş, In Mţii Făgăraşului, Masivul ; ' Brezei, pe coastele Vrf. Moşului, deasupra com. Breaza Alt. cca

2000 m s. m. 21 Iulie 1939.

FAGACEAE. ,Fagus silvatica L.

37. Eriophyes nervisequus typicus Na i .38. Mikiola fagi H a r ţ i g39. Eriophyes stenaspis Na i . ‘ '

Transsilvania, distr. Făgăraş. La confluenţa Văii Brescioarei cu ' Valea Pojortei, în Mţii Făgăraşului. Alt’, cca 700 m s. m. 22 Iulie 1939.

Quercus robur L.40. Andricus fecundator H a r t i g .

41. Diplolepis quercus-folii L.Oq

42. Diplolepis longiventris H a r t i g f>i ^

Transsilvania, distr. Făgăraş. Pe un arbore crescut spontan, in tr’o g ră d in ă 'în com. Breaza de Sus. 18 Iulie 1939.

ULMACEAE.Ulmus scabra M i 1 b

43. Tetrancura ulm i D e g.44. Eriosoma lanuginosum H a r t i g

Transsilvania, distr. Făgăraş. în Valea Pojortei, în Mţii Făgă­raşului. Alt. cca 1300 in s. m. 19 Iulie. 1939. ' *

URTICACEAE.Urtica dioica L. , ~

45. Dasyneura urticae P e r r i s .Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii Făgăraşului, lângă Casa de adăpost dela Lacul Urica. Alt. cca 1500 m s. nr. 19 'Iulie 1939.

PO I. VG ( ) N'A CE A E . .Polygonum persicaria L.

46. Wachtliella p ersicarine L . . 'Transsilvania, distr. Făgăraş. La confluenţa Văii Brescioarei cu Valea Pojortei, în Mţii Făgăraşului. Alt. cca 700 m s. m. 22

,Iulie 1939. - ■ ' i . r ' ..

, CARYOPHYLLACEAE.Cerastium transsilvánicum S c h u r ,

47. Trioza cerasta H. L ö w .Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii Făgăraşului, Masivul Brezei, pél coasta' Vrf. Moşului, deasupra com. Breaza de Sus,

, Alt. cca 2000 m S/ m. 21 Iulie 1939. ■

CRUCIFERAE. ' '‘ . • ' \Rorippa silvestris: (L.) B e s s.

48. Dasyneura sisym brii S e h r k.Transsilvania, distr. Făgăraş. In com. Breaza de Sus1, pe lângă

t pârâiaşe. Alt. cca 6Ö0 ni ş. m. 18 Iulie 1939'.

ROSACEAE.Rubus hirtus W. et K.

49. Diastrophus rubi H u r t i g50. Dasyneura plicatrix H. L ö w

Transsilvania, distr. Făgăraş. La confluenţa Văii Brescioarei, cu Valea Pojortei, în Mţii Făgăraşului. Alt. cca 700 m s. m. 22 Iulie 1939.

Rubus sp. -j—51. Eriophyes yibbosm Na i .

Transsilvania, distr. Făgăraş. La confluenţa Văii. Brescioareicu Valea Pojortei, în Mţii Făgăraşului. Alt. cca 700 m s. m. 22 Iulie 1939.

Sievcrsia montana (L.) R. B r. ‘ :52. Eriophyes nudus Na i .

Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii Făgăraşului, MasivulBrezei, pe coasta Vrf. Moşului, deasupra coin. Breaza. Alt. ceai 2000 m s. m. 21 Iulie 1939. - .

Filipendula ulmaria M a x i m. , '53. Dasyneura nlmariue B r e m i

Transsilvania, distr. Făgăraş. La confluenţa Văii Brescioareicu Valea Pojortei, în Mţii Făgăraşului. Alt. cca 700 m s. m. 22 Iulie 1939.

Rosa canina L. , ! ,54. Wachtliella rosarum H a r d y '55. Rhodites rosae L.56. Rhodites eglanteriae H u r t i g

Transsilvania, distr. Făgăraş. Pe Valea Brescioarei, aproape deconfluenţa cu Valea Pojortei, în Mţii Făgăraşului. Alf. cca 720m s. m. 22 Iulie 1939.

EUPHORBIACEAE.Euphorbia sp . 1 N

57. Rayeria capitigena B r e m i ■" Transsilvania, distr. Făgăraş. Pe Valea Brescioarei, aproape de

^ ' confluenţa cu Valea Pojortei, în Mţii. Făgăraşului. Alt. cca 720; m. s. m. 22 Iulie 1939.

'v ACERACEAE.Acer pseudoplatanus L. ' j A

58. Eriophyes macrochelus N a i . ' , 159. Eriophyes macrorrhynchus typicus N a i .60. Eriophyes macrochelus N a i . f. pseudoplatani C o r t i

Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii. Făgăraşului, pe Valea Pojortei. Alt, cca 1200 m s. m . 19 Iulie 1939.

198

v ' ' . - GUTTIFERAE. : v ' 'H ypericum alpigeiiiim K i t.

61. Dasyneura h yperiei B r e m iTranssilvania, distr. Făgăraş. In Mţii Făgăraşului, Masivul Brezei, pe coasta Vrf. Moşului, deasupra com. Breaza. Alt. cca

' 1800 m s. m. 21 Iulie 1939. ‘H ypericum maculatum C r.

62. Dasyneura hy periei B r e m iTranssilvania, .distr. Făgăraş. Iri Mţii Făgăraşului, MasivulBrezei,, pe coasta Vrîf. Moşului, deasupra com. Breaza. Alt. cca

. . 1800 m s. m. 21 Iu lie 1939.H ypericum transs&ilvanicum Ce i l a k .

63. Dasyneura hy periei B r e m i •Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii Făgăraşului, MasivulBrezei, pe coasta Vrf. Moşului, deasupra com. Breaza. Alt. cca

! ' ' 1 8 0 0 m s, m. 21 Iulie 1939.

ERICACEAE. fRhododendron Kotschyi S i ni k.

64. Eriophyes alpestris Na i .65. Exobasidium rhododendri C r a m . >

Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii 'Făgăraşului, MasivulBrezei, pe coasta Vrf. Moşului, deasupra com. Breaza. Alt. cca2000 m' s. m. 21 Iulie 1939.

4

PRIMULACEAE. ! -Lysim achia vulgaris L. f

66. Eriophyes laticinctus N a.l.Transsilvania, distrl Făgăraş. Pe Valea Brescioarei, în Mţii Fă-

!f găraşului. Alt. cca 750 m s, m. 22 Iulie 1939.

LABIATAE.Teucrium chamardrys L. .

67. Phyllocoptes teu trii N al .68. Copium clavicorne L. ' :

Transsilvania, distr. Făgăraş. La locul num it: „Piciorul dela Casa Urica“ în Mţii Făgăraşului. Alt. cca 700 m s. in. 18 Iulie

, 1939. ,■T h ym u s montanus W. el K. t

69. Eriophyes Tliom asi N a l .Transsilvania, distr. Făgăraş. Spre stâncile de calcar, de sub Vrf.v Trăsnită, în Mţii Făgăraşului. Alt. cca 1500 nţ s. m. 20

’ ■ Iulie 1939.T h ym u s comosus II e u f f.

70. Eriophyes Thom asi N a i . ,Transsilvania, distr. Făgăraş .La stâncile de calcar, sub Vfr: Trăsnită, din Mţii Făgăraşului. Alt. cca 1700 m s. ni. 20 Iuliç '1939; ' . ■

199

SCROPHyLARIACEAE.Veronica chamaedrys E. . . ‘

71. Jaapiella veronicae W a l l o i ., Transsilvania, distr. Făgăraş. In Mţii Făgăraşului, la c a s a de

1 adăpost dela Lacul Urlea. Alt. cca 1500 m s. m. 19 Iulie 1939.

73. Eriophyes sp. nov. B a u d y s .. Transsilvania, \d is tr . Făgăraş. La locul num it: „Piciorul dela Casa Urlea“ în. Mţii Făgăraşului. Alt. cca 700 m s. m. 18 Iulie 1939.

Hieracium pilosella L. . ■ •74. Auktcidea hieracii B o u c h e75. Cystiphora hieracii F r j L ö w

Transsilvania, distr. Făgăraş. La locul num it: „Piciorul dela Casa Urlea“ în Mţii Făgăraşului. Alt. cca 700 m s. m. 18 Iulie

' - V 1939- V ' *

BEITRÄGE ZUR KENNTNIS UND ZUR VERBREITUNG DER CECIDIEN

Im Jahre 1939, in der Zeit zwischen dem 18. und 22. Iuli, m achte ich eine wissenschaftliche Exkursion in die Fogaraschen Gebirge u nd die zunächst benachbarten nördlichen Gebiete, um! die Pflanzengalleni dieser Hochgebirgsregionen zu sam m eln u n d zu studieren.

D er zurückgelegte Weg ist der in der K arte dels Aufsatzes: „C ontribu­ţiuni la studiul fitosociologic al M unţilor Făgăraşului“ von E u g e n G h i ş a . vom botanischen Institut der K lausenburger rum änischen Univer­sität (derzeit in T im işoara), im Buletin, B and XX (1940), Seite 128. V

-.t« o IlSo'shaho\.ichhfestge^tclUw5dass!o',ge»iţşse lATte# ^ g y jn P p jjţig îx g a^ jj^ m , :iHremnV^BbreitungshöreiehüunleKv^ewj^n)CSt(jRi ge -)rJg(4?!núi! Í h<érülíHe

CAPRIFOLIACEAE.Lonicera xylosteum L. ‘ . , ;

72. Eriophyes xylostei C a n n.Tran's'silvania, distr. Făgăraş. P e Valea Brescioarei în Mţii Făgăraşului. Alt. cca 720 m. s. m. 22 Iulie 1939. /

COMPOSITAE.Gnaplialium. silvaticum L.

IN RUMÄNIEN.

IV, Pflanzengallen aus dem Fogarasclier Gebirge und denzunächst benachbartennördlichen Gebieten.

(Zusammenfassung).

Regionen meiden, oder sie haben bei denselben W irtspflanzen klimatische E inflüsse zur Folge.

So w urde Dasyneura h yperiei B r e m i, eine Cecidie welche gewöhn­lich au f H ypericum perforatum L. zu finden ist, in diesem/ Gebiete auch au f H ypericum alpinum Ki t . , das nur in M itteleuropa lebt, und ebenso' au f H ypericum transylvanicum C 'e 1 a k., welches ein Endem ism us der K arpathen ist, gefunden. :

Diese Tatsache beweist, dass die Cecidien, wenn die gewohnte W irts, pflanze fehlt, auf andere, verw andte Arten übergeht und da die gleichen Pflanzengallen hervorbringt, wenn auch in geringerer Zahl. Diese. E in­schränkung beruht au f die klimatische E igenart dieser Regionen. Oder es besteht die Möglichkeit dass die Anpassung des Erzeugers an H ypericum perforatum L. so fortgeschritten ist, dass er beim Fehlen der bevorzugten W irtspflanze eine verwandte Art; wenn auch nicht m it derselben Heftig­keit, angreift.

Dieselbe Erscheinung habe ich auch bei der Cccidie Eriophyes bre- vitarsus N a h festge!stellt. Diese Cecidio bevorzugt in tieferen Regionen als W irtspflanze Ainus glutinosa (L.) G a e r t . Bei Fehlen dieser W irtspflanze in e iner Höhe von etwa 2000 m. kommt sie au f A lm ts viridisi (C h a i x.) k a m . et D. C. vor und bringt dieselben charakteristischen Pflanzengallen hervor.

U nter den ahiotischeh Faktoren, welche die Verbreitung der P flan­zengallen stören und einischränken, steht an erster Stelle die Tem peratur. So ist zum Beispiel im Tale Valea Pojortei (1300 m.) au f einer Gruppe von drei B äum en Ulmus scabra M i l l . das Vorkommen der bekannten Cecidie

. Tetraneura ulm i D e g. zahlenm ässig au f de Südseite häufiger, wo die Sonnenbestrahlung stärker und die Blätter dementsprechend einige Tage ä lter sind als auf der Nordseite. Diese Tatsache zeigt, dass die Zoocecidie sonnige P lätze bevorzugt, wo die Blätter besser entwickelt sind und w ahr­scheinlich infolge einer stärkeren Assimilation die Entwicklungsmöglich- keiten der Cecidien günstiger sind.

Da m ir das Problem dieser Bevorzugung der sonnigen Stelle inte­ressant schien, habe ich versucht, es für höhere Regionen auch an anderen Fällen zu beweisen. Den Beweis erbrachte ich im Falle der Cecidie Evetria resinella L, au f Pinus montana M i l l . In einer Gruppe von über 30 m 2 auf dem Südhang des V ârful Moşului (Fogarascher Gebirge) in etwa 2000 m. H öhe untersuchte ich eine F läche von etwa 1 m 2 und1 fand dass von 12 höherreichenden und darum sonnigeren Zweigen 5 von, der Evetria ange­griffen w aren, w ährend von 9 versteckteren und darum weniger sonnigen Zweigen n u r zwei Spitzen; angegriffen waren. Dies zeigt, dass die stärker besonnten freier liegenden Zweige bis zu 50% von der Cecidie angegriffen sind, w ährend die versteckteren und wahrscheinlich auch später entwickel­ten Zweige fü r die Ablegung des Eies auf ih rer Spitze ungünstiger sind und n u r zu 22% angegriffen sind.

Neben den oben angeführten Problemen habe ich in diesem Gebiete folgende neue Arten von W irtspflanzen fü r verschiedene Cecidien gefunden: P olystichum B ram ii ( S p e n n . ) F é e. für A ntom yia signata; Pinus montana M i l l . f ür Evetria resinella; Juniperus nana W i l l d . für Oligotrophus panteli; Festuca rubra L. f ür Isthm osom a ritschkai; Salix Jaqiiinii II o s t. f ür Pontania viminalis, Phyllocoptes magnirostris u nd Pontania fem oralis: Salix sipsiaca W i l l d . für Pontania leucosticta; Salix Reichardtii A. K e r n .

.201

für Pontania pedunculi; Cerastium trarìsisilvanicum . S c h u r , fü r Te io za cerastii; Rubus hirtus W. et K. fiir Diastrophus rubi und Dasijneura plica. Irix. - ;

W ährend derselben Exkursion habe ich neben den unten angeführten Cecidien (nach den W irtspflanzen im System E n g 1 e r ’s) eine fü r ganz Ru- . riiänicn neue Gecidienart gefunden: Eriophyes sp. nov. B a u d y s a if f Gnafihalium silvaticum L .1) . Diese Cecidie w urde vom Verfasser dieser Ab­handlung auch in den Munţii Apuseni, au f der B iharia iri etwa 1800 m Höhe am 20. Juli 1937 gefunden.

RĂSPÂNDIREA SPECIEI CAREX DIANDRA SCHRNK IN ROMÂNIA

I. TODOR (Tim işoara).

In urma descoperirei unei noi staţiunii a acestei soecii rare la Băile-Sărate Turda cât şi p rin faptul că există unele date de na tu ră fitogcou 1grafică dubioase sau controversate,' am fost îndem nat să vin cu aceastascurtă contribuţie de clarificare şi compicciare.

Ca material docum entar m i-au servit în a fară de lite ra tu ra citată herbariile Universităţilor din: Cluj, Bucureşti, Iaşi, Cernăuţi, a Muzeului dc Ştiinţe Naturale dela Sibiu şi herb. Al. Borza.

A r e a l , e c o l o g i e. Urm ărind arealul şi ecologia speciei C. diandra găsim urm ătoarele date (1) : Răspândită în E uropa (lipsind în Arctic şi în cea m ai m are parte din Sud), Insulele Canare, Asia şi America de Nord. Se găseşte form ând pâlcuri laxe, în sphagnete îhlăştinoase, ridicându-se până la 1900 m. alt. în Alpi. La noi! so găseşte. în condiţiuni ecologice asem ănătoare în localităţi puţine, cari până recent au fost considerate dubioase.

I s t o r i c u l c e r c e t ă r i l o r . S i m o n k a i în sinteza sa critică asupra florei vasculare din Ardeal (11) deşi citează specia din m ai m ulte localităţi, după m ai m ulţi autori, totuş o consideră dubioasă. Astfel sem ­nalările lui S c h u r dela Pucioasa — T uşnad (10), ale lui G z e t z (11), dela Rodna, P o r c i u s dela Coşna (7) Bucovina, F u s s dela Ocna Si­biului. Citatul lui L a n d o z - (11, 13) dela Cluj sub numele de C. tere- tiuscula G o o d: sinonim cu C. diandra s’a dovedit a fi C. paradoxa W i l l d. după controlli 1 lui E. 1. N y á r á d y (5).

Până acum localităţi verificate după m aterial de herbar m ai vechi sunt: Oca Sibiului, Coşna şi Cluj.

Alte localităţii citate sunt Rétyi Nyir din jud. Trei-Scaune, indicaţie de M o e s z (4), apoi cea dela Safieni, jud. Ism ail din B asarabia (9) u n ­de planta s’a r găsi pe insule plutitoare. J â v p r k a (2) bazat tot pe m a­terial colectat crede că aceasta specie e prezentă num ai în p artea de Esţ a Transilvaniei. Mai recent E .( P o p o indică dela Gura Sălanelor -—

1) B a u d y s ' E d u a r d . Ein Beitrag zur zoocecidiologischen D urchforschung M ährens. Vorstand d. phytopalhologischen Sektion d. Landwirt. V ersuclianstalt. in Brno. ,

Oaşa (6) din Munţii Sibiului, adunând m aterial şi dela Băgău-Alba, unde a mai fost colectat de P á v a i şi C s a t o. . 1

In noua staţiiine dela Băile-Sărate, Turda,, C. diandra se găseşte pe form aţiuni de plauri fixe în trei lacuri, fiind editată ,în FI. Rom: Exsic­cata sub No. 1873. ,

C e r c e t ă r i h e r b a r i a le . 'D u p ă H erbarul Universităţii din Cluj citez urm ătorii colectori şi’ date: O coală adunată de J á v o r k a în 24.VI. 1914 din jud. Trei-Scaune din apropierea com. Sf. Cătălina dela 550

• ni alt. — E. I. N y á r á d y colectează o coală din jud. Odorheiu dela m arginea com1. Tolva joşi în 13. VII. 1929, alt. 790 m, iar trei coaie din

Sibiului. 3. = Gura Sălanelor-Oaşa. 4. = Rodna. 5. = Coşna. 6. = Tolvajós- ; Odorhei. 7 . = Voşlab. 8. = Sâncrăieni. 9. = Simoneşti. 10 = Pucioasa-Tuşnad.

, . 11. j= Relyi-Nyir. 12. = . Sf. Cătălină. 13. = Safieni.

jud. Ciuc şi anum e d in apropierea com. Sâncrăieni cu data de 16. VI. .1929, alt. 655 m, şi a com unelor .Voşlab, alt. 768 m şi Simoneşti, alt. 465 m, am bele cu aceeaşi dată de colectare. Cât priveşte naturai staţiuni­lor din localităţile am intite, ea este umedă, băltoasă sau chiar sfagneté.

Revizuind m aterialul strânsi de P á v a i şi G s a t o din Bagău jud. Alba găsesc că planta dată sub C. diandra nu este decât C. paniculataL. f. sim plex P e t e r m. ........... . . . .

■ M aterialul herbarial cu data cCea^&auTedentha kcQlectat " fofr 18. VIL Ì935 dela alt. cca'MSOÖ ih «Stfe^ublifcate'derfiEipi'P© p Í5 dimt?MT4ii ?Sibiülüi d in sfagnetele dela Gura Sălanelor-Oaşa (6).:’ -WM.ă

v. ' ■ ' '' ' ' '

203

H erbarul P o r c i u s afla t în păstrare la Muzeul nostru din Cluj conţine de asemenea o coală cu C. diandra dela Coşna adunat de P o r c i u s. Herbarele Universităţilor din Cernăuţi, Iaşi şi Bucureşti nu posedă nici o • coală cu C. dianlra din ţară. In herb. Laboratorului; Botanic a l Politehni­cei din Bucureşti este o foaie de herbar dela Coşna colectat de P ò r c i u s .

P ărţi din herbarele unor botanişti care au herborizat în Transilvania aflate astăzi în păstrare la Muz. Soc. de . St. Nat. dela Sibiu, conţin foarte puţin m aterial de C. diandra. Astfel în herb. U n t e h , B a r t h , F u s s - nu găsim nimic adunat din Ardeal. In herb. U n g a r găsim o coală adu ­nată dela Ocna Sibiului de K i a d n i cu două determ inări contradictorii şi anum e de C., diandra şi C. paradoxa. Pe coală sunt 2 fire dintre care una corespunde unei determ inări iar a doua celeilalte.

In herb. A l. B o r z a (Timişoara) se găseşte o foaie adunată de B a r t h în 4. VI. 1908, to t dela Ocna Sibiului. -

C o n c l u z i e . Pe baza datelor com entate m ai sus se pot afirm a urm ătoarele: C. diandra — element circum polar — creşte în locuri um e­de, băltoase, sfagnete şi pe form aţiuni dé p lau r fixe sau plutitoare. P lan ta este ra ră în flora noastră. In ce priveşte altitudinea la care s’a găsit la noi, aceasta variază în tre 357. m (Turda) şi 1200 m (Gura Salanelor- O aşa)% In regiunea Alpilor se poate rid ica pân ă la 1900 (i).

Ga localităţi sigure sunt a se considera urm ătoarele: Coşna (Buco- ' vina) ; Gura Sălanelor.Oaşa, Ocna Sibiului (jud. Sibiu) ; comunele Sf. Ca­talina (jud. Trei-Scaune) ; Tolajos, (jud. Odorimi) ; Sâncrăienî, Voşlab, Simoneşti (jud. Ciuc). — D upă literatură, fă ră a. f i văzut, m aterialul de herbar, a r fi urm ătoarele localităţi: Pucioasa-Tuşnad, Rétyi Nyír (jud. Trei-Scaune), Rodna (jud. Năsăud), Safieni (Basarabia) şi Băile-Sărate T urda. ..

P IE . VERBREITUNG DER ART CAREX DIANDRA SCHENK IN RUMÄNIEN.(Zusam m enfassung).

Auf Grund einer um fassenden U ntersuchung der L iteratur und ins­besondere alter H erbarien von Rumänien h a t der Verfassèr fü r Carex diandra als 'Sichere Befunde m ehrere .O rtschaften festgestellt.. Nach der L iteratur: Pucioasa—Tuşnad, Rétyi-Nyir (Bez. Trei-Scaune— H árom szék). ■ Rodna und Safiehi (Besarabien). Nach der L itera tu r und sicher bestim m ­ten H erbarm aterial: Coşna (Bucovina), Gura Slanelor— Oaşa, Ocna Si­biului (Bez. Sibiu), Sf. Cătălina (Bez. Trei-Scaune), Tolvajos (Bez. O dor. hei— Udvarhely), Sâncrăieni, Simoneşti, Voşlab (Bez. Ciuc-Csik) und v o n . Băile-Sărate Turda. ,

LITERATURĂ — LITERATUR. i!.. H e g i , G.: 111. Fl. -v, M.-Europa Bd, II. München. — 2. J á v o r k a , S.: Fl.,

Hiúig. Bpt. 1925. — 3. L a n d o z, I.: Névs. a Kol., kö r, 1er. növ. Kolozsvár 1844. —f,4.M o e V z , G.: Brassó vid. és a Rétvi-Nyir Cyper. Növ. Közi. vol. VII. p. 182—191. Bpt. . 1908, — 5. N y á r á d y , E. I.: Kolozs. es körny. Fl, p. 81—160.. Cluj 1911.. — 6. P o p, E.: Semn. de dny. şi de plt. de mlaşt, Rom. — Bui. Grăd. Muz, B ot/ Univ. Cluj.voi. XVII, Nr. 3—4. 1937, p. 169—181. Cluj 1938. —■ 7. P o f c i u s , F .: Em un. plt,phanerog. distr. qu. N a so d ie n s is— Magy. Növ. Lap. Vot H- Claudp. 1878. — 8. /P r o d a n, I.: Fl. p. det şi desc. pli! ce cresc în Rom. ' Ed. Il-a . Cluj 1939. — 9. vS ă v u l e s c u , T. şi R a y s s. T.: Mat. p t , Fl. Basab. Bue. 1934, — 10. S c h u r , J .:

1 E ine Excurs, auf den Büd-liegy. 0 . B, Z. VIII. 1858. 22. S i m o n k a i , L. E id . ed.Fl. hrly , fogl, lipt. 1866, , , .

204

BIBLIOGRAPHIA BOTANICA ROMÁNIÁÉ XXVIII.: : COMPOSUERUNT

4 • AL. BORZA et E. POP *).

A c z é l , M., 1934., Astragalus. Römeri S i m k. (Index Horti Botanici Uni­versitatis Budapestinensis, t. II, p; 125— 129).

' A l e x i , I. I., V u l p e , P., 1941. Cercetări în legătură cu germinaţia fru c ­tului de Foenicidum vulgare M i 11. cultivat în România. 3 tab. (Bui. Soc. de Ştiinţe Farm aceutice din România, t. VI, 1941, No. 3—4, p. 159— Í68) . -

B o m e a n u , G., 1942. Cauciucul sintetic. („N atura“ , t. XXXI, No. 2, p.49—53). ,

B o r z a , A l., 1942. Cercetarea, botanică a B anatului („Natura“ , t. XXXI,. Nr. 9, p. 307—311).

—; Comorile naturii din România. 5 fig., 1 hartă. („Carpaţii“ , t. X, No. 8, 1942. p. 20lr—208). .u

— Expoziţia perm anentă a „Comisiei Monumentelor N aturii“ .. (Enciclopedia T uristică Românească. Bucureşti, t. IX p. 143).

— Monumentele Naturii din Ardealul Central şi Apusean. 3 fig.(Rezumat francez). (Sep. ex: Apulum, Buletinul MuzeuluiRegional A lba-Iulia. I. (1939— 1942), 14 p.).

— - Protecţiunea naturii din România în fa ţa străinătăţii. 3 fig. (Enciclopedia Turistică Românească. Bucureşti, t. IX, p. 17— 20).

— 1941. Rezcrvaţiunile noastre din teritoriile evacuate. (Biiletinul Comisiunif M onumentelor Naturii, t. IX; Nr. 1—4, p. 16— 17) .

— Schedae ad „Floram Romániáé exsiccatam “ a Museo Botani­co Universitatis Clusien/sis (în Timişoara) editam. Cent. XXII.•— XXIII. (Buletinul Grădinii Bot. şi al Muzeului Bot. dela Univ. din Cluj la Tim işoara, t. XXI, Nr. 3— 4, p. 81;—130).. ,

— 1942. Le ricchezze naturali, della Rom ania et la loro proiezione. 4 pl,, 1 hartă . (Lucrările Institutului de Geografie al Univer­sităţii Reg. • Férd. I. din Cluj la Tim işoara, vol. VII, p. 1— 22).

— 1942. Sanctuarul Dacilor Kogaionon. 7 fig., 1 hartă. (Revista" , Institutului Social Banat-Crişana,; t. X, p. 649—672).

Cu notiţe relatív la vegetaţia subalpina şi alpină a Munţilor Gugu şi Ţarcu.

— 1942. Descoperiri arheologice în Banat, din timpul Dacilor.(Extr. din „D acia“ , a. IV, No. 213— 215. Tipogr. Rom. T im i­şoara, 12 p.). - -Cu notiţe botanice relativ Ia regiunea Mţilor Cuntu-Ţarcu-Gugu.

B o r z a , Al . et P o p , E., 1941. Bibliographia Botanica Romániáé XXVI—- • XXVII. (Buletinul Grădinii Bot. şi al Muzeului. Bot. dela Univ.

din Cluj la Tim işoara, t. £X I, p. 73— 77 şi 174— 180).B o r z a , A l;, T r i f , A., P 1 o a ţ ă, P., 1941. Catalogul de seminţe oferit

pentru schimb de Grădina’ Botanică a Universităţii Clujene din • Timişoara. XXIII. (Series, tertia Nr. II.) 1942, — Delectus se­

m inum quae H ortus Botanieus universitatis' Clusiensis in urbe Tim işoara conditus p ro m utua com m utatione offert. (Buletinul

, Grădinii Bot. şi al Muzeului Bot. dela; Univ. din Cluj la Tim i­şoara, t. XXI, Appendix I, p. 1— 17). >

*) Adiuvante L. M e r u ţ i u, ' 1 ;

2Ô5 :

B o r z a, A 1., T r i f, A., W e n d e 1 i n, R., 1941. Rozariul Grădinii Botanice din Timişoara. -— Rosarium des Botanischen Gartens von Temeschburg. 1 tab. (Buletinul Grădinii. Bot. şi al Muzeului Bot. dela Univ. d in Cluj la Tim işoara, t. XXI. Appendix. I I , ' p. 1—47). . . '

B e i d i e , Al . şi C r e t z o i u , P., 1941.! Studiu sistematic al gorunului N înRomania. 1 fig., 4 pl. (Analele I. C. E. F.,i t. VII, Seria I, p.38—49). .

B o ş c a i u , N., 1942. F lora Luncii Sebeşului de lângă Zerveşti. („N atura“ , t. XXXI, No. 2, p. 64—66). i

B r â n z e u , N., 1942. M itropolitul A lexandru Nicolescu. 2 fig. (Enciclo- . pedia Turistică Românească. Bucureşti, t. IX, p. 139— 140).

B r e c h e r , G y., 1941. A Thgmelaea.Gém tsz és fajai. 5 hărţi. (Index H orti’ Botanici Universitatis' Budapestinensis, t. V, p. 57— 116).

B u i a , A., 1941. Stipa pennata L, (S. Ioannis Celak.) în Mt. Zăganu (Ciu-caş). — Stipa pennata L. (S. Ioannisi Celak.) im Zăganu (Ciu-caş)-Gebirge. (Résumé). (Buletinul Grădinii Bot. al Muzeului Bot. dela Univ. din Cluj Ia Tim işoara, t. XXI, Nr. 3— 4, p. 132— 133). ^ '

B u j o r o a n , G., 1941. P iante rare, cultivate în Chişinău. '— Seltene K ul­turpflanzen aus der Stadt Chişinău. (Zusammenfassung). (Bu­letinul Grădinii Bot. şi al Muzeului Bot. dela Univ. din Cluj la

' Timişoara, t. XXI, Nr. 3—4, p. 130— 131).B u r g h c l e , C., 1942. P ădurile din Delta. 2 fig.,' (Enciclopedia Turistică

Românească. Bucureşti, t. IX, p. 78— 79). 1G a 1 i n i c e ne u, N., 1942, P o p E m i l ; N aturalişti italieni d in veacul al

XVIII-lea cercetători ai ţinu tu rilo r româneşti. Edit. Fiind. Ol. •Varzi, T im işoara 1942, 81 pag. (Révista Ştiinţifică „V. Adam a- chi“, t. XXVIII, No. 2—3, p. 211— 212).

C e l a n , M., 1942. Coloraţia -vitală. (Revista Ştiinţifică „V. A dam achi“ , t. XXVIII, Nr. 2— 3, p. 154— 161).

— 1935. Notes sur la flore algologique du littoral roum ain de laMer Noire. -— Sur les Cystoseira — 2 fig. 3 pl. (Académie Rou­maine, Bull, de la Sect. Sc., t. XVII, No. 5—6, p. 1— 16).

— “ 1936: Notes sur la flore algologique du littoral roum ain de laMer-Noire, III. Quelques Algues récoltées sur la portion du

•littoral „Institu t Biocéanographique“ de Constanza. Cap Midia. 14 fig. 6 pl. (Academia Română. Memoriile Secţiunii Ştiinţifice, seria III, t. XII, Meni. 3., p. 31).

— 1938. Notes! sur la flore algologique du littoral roum ain de laMer Noire. IV. Deux Rhodophycées nouvelles pour la F iord de

c^ ' la Mer Noire, Gelidie II a Antipae e t Phyllophora Brodiaei ( T u r n ) (I. A g.) 6 fig. (Académie Roumaine, Bull, de la Sect. Sc., t. XIX, No. 4— 5, p 76— 79).1942. Sur certains caractères histochimiqucs des synapses des Algues rouges. Bull. Lab. Mar. de D inard. Fase. 23, 1940. (Re­vista Ştiinţifică „V, Adam achi“, t. XXVIII, No. 2—3, p. 212). Ref. aut. y

— T a r n a v s; c h i T. I.: Über ţiildenbrandia riimlaris (L i b m.) J.A g. u. ihr Vorkommen in Rum änien m it Berücksichtig ih re r Ver-

2Ô6

' ' ’ • . breitung in Europa. Académie Roumaine. Bull, de la Sect. Sc.b XXIV, Nr. 4,. 1941. (Revista Ştiinţifică „V. Adamachi“ t. XXVIII, Nr. 2— 3, p. 212—213).

C h i r î l ă, M., 1942. Colectarea şi. valorificarea plantelor medicinale p ă­dureţe. (Buruieni de leac). (Tribuna, 24, 28 Mai, 1942, Cluj).

C h i r i l e i , H., 1942,- Moartea plantelor p rin îngheţare. 2 fig. (Revista Ştiinţifică „V. A dam achi“, t. XXVIII, Nr. 2— 3 p. 174— 177)..

C h i r i ţ ă , D. C., 1941. Contribuţii la cunoaşterea genezei şi evoluţiei solu- i rilo r prin procese de degradare., 2 fig. 3, tab. Rezumat germ.

- 1 (Analele, I. C. E. F., Seria I, t. VII, 1941, p. 178—217).— Metoda pen tru determ inarea în serie a condiţlunilor de satu ra­

ţie şi aciditate a solurilor* Rezum. germ. 4 „fig., tab. 7. (AnaleleI. C. E. F., Seria I„ t. VII, 1941, p. 217—266).* ;

G i o n g a , E. I l i e s c u , C., 1941. Cercetări asupra alcaloizilor din semin- ! (ele plantei Delphinium Consolida L, (Bui. Soc. de Ştiinţe1 F a r­

maceutice din România, t. VI, 1941, No. 3—4, p. 119— 123. Con­tinuare în Bui. Soc. de Ştiinţe Farm aceutice din România, t. VII, 1942, No. 1— 2) . •

C o l n ï a n , I., 1942. îm pără ţia plantelor. 2 fig. (Enciclopedia Ţuristică Ro­mânească. Bucureşti, t. IX, p. 91— 93).

C o s m a ,' C., 1941. Ş t e f u r e a c I . T.: 1940. Cercetări sinecologice asupra ■' Bryofitelor din codrul secular Slătioara (Bucovina;., Recherches

synccologiques et sociologiques sur les Bryophytes cio la Föret ’ vièrge de Slătioara. (Bucovine). Résumé. 67 fig., 2 s!ch., 7 tab.\ ecologice şi 9 tabi, sociologice. Teză doct. Cernăuţi. Analele

Academiei Române, Mem. Secţ. Ştiinţifice, seria III, t. XVI; meni. 27, 197 p. (Buletinul Comisiunii Monumentelor Natu­rii, t. IX, Nr. 1—4, p. 17— 18). .

C o t t a , V., 1942. Perdelele de protecţie în 's lu jb a ocrotirii vânatului;. 4 fig.(Revista Vânătorilor, t. XIII, No. 7, p. 141— 145). ' :

C r e t z o i u , P., 1941. Adnotationes lichenologicae. (Buletinul Grădinii Bot. şi al Muzeului Bot. dela Univ. din Cluj la Tim işoara, t. XXI, Nr. 3-44, p. 139— 140). ,,

C r e t z o i u , P., şi P e i t c u ţ , M., 1942. A treia . . . . . (v. P e t c u ţ , M .).' C r e ţ o i u , P., G e o r g e s e u , C., M o r a r i u , I., 1942. Contribuţiuni . . .

: (v. G e o r g e s c u , C.). ' ■ : •C r e t z o i u , P., 1941. Conspectul Lichenilor Pyrenocarpi din România.

20 hărţi, 21 fig., 8 pl., (Sep. ex Analele I. G. E. F. Séria I, t.VII. 1941, p. 112).Die bisher au/s Australien, Ozeanien und Asien bekannt, gewor­denen Arten; der Gattung Cyathea J. E. S m‘. (Sep. ex: Fedde

\ Repertorium, L, 31. Dez. 1941, pp. 297—319).— 1942. D istribuţia geografică generală a plantelor lemnoase din

România (IV). 1 fig. (Revista Pădurilor. Bucureşti, t. LIV, Nr.• 1— 2, p. 19— 18). -, ;

— 1941. Dumbrava’s Flechten aus Grönland. (Buletinul GrădiniiBot. şi al Muzeului Bot. dela Uriiv, din Cluj la Tim işoara, t, XXI, Nr. 3— 4 , 'p. 137— 138). . ' ;

_ -— ' 1942. Fagaceele din Ţ ara noastră. Gorunul. 2 fig. („Natura, t,, XXXI, Nr. 4, p. 134— 136).

2Ô7

C r e t z o i u ,'P ., şi G e o r g e s o u , C. C., 1941. Form ele . . . . . . . . . , ,.1 ■ (v. G e o r g e s c u , C.). . ■

G r e t z o i ü , P. B e l d i e , A l., 1941. Studiu . . . r . . (v.*'B e l d i e, A l.). C u c u l e s cu, V., 1942. Prezenţa u ran iu lu i în alge. (Revista Ştiinţifică

„V. Adamachi“, Iaşi, t. XXVIII, No. 1, p . 81).D a n i e l l o , L.* 1942. îm prejurim ile M -telui Surul (Făgăraş). 3- fig. (En­

ciclopedia Turistică Românească. Bucureşti, t. IX, p. 42— 44) 1 : D é m e t r e s c u , I. C., 1942. Intervenţionism ul de s ta t în m aterie de com -

baterea insectelor vătăm ătoare pădurilor. („Revista P ădurilo r“,, t. LIV, Nr. 5— 6, p. 206—215)

D. A. S., 1942. Pădurile şi industria lem nului în Slovacia. (După, S. E.~ „Echo“, Mai 1942) ..(Revista P ădurilor, t. LIV, Nr. 7— 8, p. 320).

E g e y , A., 1932. M agyarország C en tau riu m ai.— Centauria Hungáriáé. — (Index Horti Botanici Universitatis Budapestinensis, t. I, 1932. pi 3—28). ' ' ' ,

E n c u,l e s cu , M. P., 1941. Apercu général su r la végétation, de la lunca salée de la valée du Călmăţuiu dans les: départem ents de. Brăila et de Buzău. (Inst. Géol. de Roumanie. Comptes Rendus , des séances, t. XXV, p. 107— 122). . .

E v o 1 c e à n u, T., 1942. Valea Gaurei. 1 fig. (Enciclopedia Turistică Ro- * mânească. Bucureşti, t.-1 IX, p. 59— 60).F l o r e s c i i , B., 1941. Mediorhynclius M icracanthus ( R u d o l p h i 1819)

jn Rumänien., 4 fig. (Comptes: rendus desi séances de l ’Institu t des Sciences de Roumanie, t. V. Nr. 1— 2, p. 69—74).

F l o r . o v , N., 1941. Die W aldsteppe vom Standpunkt/ der Bodenkunde. 4 tab., 3 h., (Buletinul Grădinii: Bot. şi al Muzeului Bot. dela Univ. din Cluj la T im işoara, t XXI, Nr. 3— 4, p, 141— 171). \

G c o r g e s c u , ' C. C., 1941. Ceretele ca tip dei pădure. I. Ceretele poenite:5 fig. (Sep. ax: „Revista P ăd u rilo r“, t. LIIÌ, Nr. 8—9, p.

■' 414— 157). ■ : ; ■ ;— Certele ca tip de pădure, II. Ceretele încheiate. 3 <fig. (Sep. ex:

„Revista : P ădurilo r“, t. LUI, Nr. 10— 11, p. 505— 518). G e o r g e s c u , C. C. şi G r e t z o i u , P., 1941. Consideraţiuni sistem atice

asupra speciei Quercus pedunculiflora K. K o c h în Rom ânia.. 24 fig., 3 pl. (Analele I. G. E. F., t. VII, Seria I, p. 3—37).

' — ’ Consideraţiuni asupra răspândirei cerului şi efectele gerurilor în cereturi. 1 fig., 1 pl. ((Sep. ex: „Revista P ădurilor“ , t.i LIII, Nr. 4/1941. p. 197—204).

G e o r g e s c u , G. C., M o r a r i u ^ I . , C r e t z o i u , P., 1942. Contribuţiuni la cunoaşterea speciilor de Quercus din România. 2 fig. (Revista Pădurilor, t. LIV, Nr. 9— 10, p. 349— 359).

; _ ^ Contribuţiuni la studiul speciilor de Quercus din Rom ânia. 4 fig.(Sep. ex: „Revista Pădurilor“, t. LIV, Nr. 3—4, 1942, p. 98— ,

■ 104). , ' . • -G é o r g e s c ù , Ç. C. şi C r e t z o i u , P., 1941. Form ele h ibridului Quercus

petrazeaX . Quercus rpbur, în R om ânia. :— Die Form en des Bastardes Quercus petraea X Qu. ro b u r in Rumänien. — (Ré­sumé). 2 fig. (Buletinul Grădinii Bot. şi al Muzeului Bot. dela Univ. din Cluj la Tim işoara, t. XXI, Nr. 3—4, p. 134— 137).

G e o r g e s c u, C., G., 1940. Notă Ia răspândirea orizontală a Pinului sil­vestru în. Carpaţii României. (Sep. ex.: „Analele Institutului de Cercetări şi Experim entaţie Forestieră“, t. VI, 1940, p. 7).

G e o r g e s c'u,. C. C. şi M o r a r i u , I., 1942. Un interesant stejar de cul­tură. 2 fig. (Revista Pădurilor, t. LIV, Nr. 7— 8, p. 301—303).

G h i m p u, V.,. 1941. Nom enclature et classification dos ultravirus phytopa- thogènes. (Comptes rendus des séances de l’Institut des Sciences de Roumanie, t. V, Nr. 4—6, p. 396—402). .

— Sur lest recherches caryologiques des plantes. 4 fig. (Comptes rendus des séances de l’Institut desi Sciences de Roumanie, t. V ,, Nr. 1— 2„ p. 88— 95).

G h i ş a, E., 1942. N y ' , á r á d y , E. I.: F lora Clujului şi îm prejurim ilor.(Revista Ştiinţifică i„V. Adamaehi“. Iaşi, t. XXVIII, Nr. 1, p.98—99).

— ' Un caz dem onstrativ de fotosinteză în natură. („N atura“, t.XXXI, Nr. 7— 8, p. 255—257).

H a r a l a m b , , A., 1942. Contribuţiuni la cunoaşterea florei fâneţelor demunte. (Revista Pădurilor, t. LIV. Nr. 7— 8, p. 304— 307).

— Contribuţiuni la cunoaşterea răspândirii cerului în basinul Mu-. i reşului. 3 fig. (Revista Pădurilor, t. LIV, Nr. 3-—4, p. 109— 114).

— - însem nări din T ransnistria. 1 fig. 'Revista Pădurilor. Bucureşti,. t. LIV, Nr. 1— 2, p. 45—48). \- '

— . Perdele de protecţie în Sud-Yestul T ransnistiiei. 3 ifig. (RevistaPădurilor, t. LIV, Nr. 5—6, p. 187— 195).

— 1941. Pinui’■ silvestru din cheile râurilo r Valsau şi Limpedea.2 fig. (Analele I. C. E. F. Seria I. t. V IL ;i941. p. 261— 271).

■ H e r r i n a n n , G., 1941.; Contribuţiuni la studiul pigmenţilor din glumelefructelor de Sorghum Saccharatum 'P e. r s. (Bui. Soc. de Ştiinţe

' Farm aceutice din România, t. VI, 1941',' Nr. 3—4, p. 130— 13.5).— 1942. Evoluţia zahărurilo r în tu lp in a Şorglium Saccharatiim

; 'P e .rs . 2 tab. (Bui. Soc. de Ştiinţe Farm aceutice din România,t. VII, 1942, Nr. 1— 2, p. 24—28'.

1 1 i e, I). M., 1942. însem nările naturaliste ale u n u i călător rom ân I.-C o d r u - D r ă g u ş e a n u. Portret. (Revista „N atura“ , t. XXXI, Nr.1 6, p. 215—218).

I l i e s c u , C. C i o n g a, E., 1941. Cercetări . . .-. . . (v. C i o n g a , ' E.). I o n e s c u - M a t i u , A. M a i ó r o v í c i1,- C. 1940. Absorbţia gazelor de

luptă pe cărbuni activi: preparaţi din sâmburi) de fructe. 3 tal). (Bui. Soc. de Ştiinţe Farm aceutice din România, t. V, Nr. 1, p. 49—61): •

K ő f a r a g ó - G y e l n i k, V., 1942. Enum eratio Peltigèrarum rariorumpraecipue in H ungária lectarum (Lieh.). (Annales Hiist.-Nat. •

, Musei Nationalis, Hungarici. P ars Botanica, t. XXXV, 1942, p■ : ' • ? 91—97). / ,

—- Revisio typòrum ab auctoribus variis descriptorinn VII. (Ana­lecta Lichenologica). Annales Hist.-Nat Musei N aţionalii Him- gariei. Pars Botanica, t. XXXV, 1942, p. 88-—90). .

L i s i é v i c i, V., 1942. T ransnistria forestieră. („Revista, P ădurilor“, t. LIV, Nr. 5—6, p. 196— 205).

L u p e , I., 1941. Observa{ii àsupra perdelelor de protecţie din U craina şi Crimeia 1 pl. (Revista Pădurilor. -Bucureşti, t. L III, Nr. 12, p. 565—578).

— 1942, Perdelele agrosilv ice şi im portan ţa lor din p u n ct ! de vedere m ilitar. (Revista Pădurilor1. Bucureşti, t. LIV, Nr. 1— 2, p. 37— 44).

L i i d i , W,, 1942. Beitrag zur Kenntnis der Lebensdauer int Boden ru h en ­der Samen (Bericht über das Geobotanische Forschungsinstitut Rübel itnl Zürich, 1941, p. 27— 28). *

M a c a r o v i c i, N., 1942. Din frumuseţile, păm ântu lu i Basarabiei. 7 fig.(Enciclopedia Turistică Românească. Bucureşti, t. IX, p. 29— 34)

M a i o r o v i c i , C. I o n e - s c u - M a t iu , A., 1940. Absorbţia - ....................(y. I o n e s c u - M a t i u, A.).

M a t e i , V., 1942: Erori popularizate. (Revista Ştiinţifică „V. A dam achi". Iaşi, t. XXVIII, Nr. 1, p. 85) .

M á t h é, I., 1941. M agyarország flóraelem csoportjainak élelform a-öszeté- tele. .(Acta Geobotanica Hungarica-Tisia-Debreczen, t. V, p. 39—43). :

M o e s z , G., 1942. Fungi Hungáriáé. IV* Basidiom ycctcs '— P ars 1, Vredi- I neae, Finis. Magyarország Gom baflórája. IV, Basidiumos gom­

bák — 1 rész, Rozsdagombák. Befejezés. (Annales Hist.-Nat.Musei Nationalis Hungarici. P ars Botanica, t. XXXV, p. 73— 87).

M o r a r i u, I. C r e t z o i u. P. G e o r g e s c u, C., 1942. Contribuţiuni . . . . . . . . (v. G c o r g e s e u , C.).

M o r a r i u , L, 1942. O p lan tă străină cu tendinţe de încetăţeriire -în Ro­mânia, (H uniulus japonicus S i e b o l d et Z u c c . ) . (RevistaŞtiinţifică ,.V. Adamachi“, t XXVIII, Nr. 2—3, p 189— 190). Problema originei castanului bun. (C astania dativa Mi l l . ) înRomânia. (Revista Ştiinţifică „V. A dam achi“, t. XXVIII, Nr.2—3, p. 169— 173). :

M o r a r i t i , I. şi G e o r g e s cu , G. C,., 1942. \ Tn interesant . . . . . . • . .(v. G c o r g e s e u , C. C.)

M o t a ş, C.i 1942. S taţiunea Zoologică delà .Sinaia („Natura“ , t. XXXI. Nr. 2. p. 67— 68). .

M. G. N., 1942. P u ş c a r i u V.: Enciclopedia T uristică Românească, t. IX.171 p., 170 fot. sch. Cartea Rom. Bucureşti 1942. (Revista Ştiinţifică ,.V. Adam achi“. t. XXVIII, Nr. 2—3, p. 214—215).

N e n i 0/1942: Funigei. (Carpaţii, 1942, Nr. 10. p 269—273),.— Romanul lirândnşci. 1 fig. (Carpaţii, t. X, Nr. 2, p . 33— 35).

N i c ai 1 e u, G. K o 11 o C şi S o t i r e s c u E , 1940. Extragerea m orfineiPapaver eoir.nifervm indigen. (Bul. Şoc de Ştiinţe F arm aceu­tice din România, t. V, 1940, Nr. 2—3 —4,. p. 146—455).

P a m f i 1, G P. B e 1 c o t, E. B o r ş, G. R ă u ţ ă, A., 1941. Cercetări asupra ' macului rom ânesc. (Bul. Soc. de Ştiinţe Farm aceutice din Ro­

mânia, t. VI, 1941, Nr. 1—2, p, 25— 30).P. C. 1942. Go n s t a n t i n e s c u D. Gr.: Über einei Untersuchungsmetod.e

d e r pflanzischen Nukleolusstruktur. (Revista Ştiinţifică „V. Ada- ; machi“, Iaşi, t. XXVIII. Nr. 1, p. 102).

200

210

P. C. 1942., M o r u z i , G.: Contribution à la m orphologie et à la biologie du Gomontieüa subuiata T e od. (ilevista Ştiinţifică ,.V, Adama- chi“, Iaşi, t. XVIII, Nr. • 1. p. 94). '

— R a c o v i ţ ă A.: Deux cas tératolcgiqutes chez les Mousses. , (Revista Ştiinţifică „V. Adamachi“ , Iaşi, t XXVIII, Nr 1, p 94)’.

-— S ă v u l d s c u T r . : E tude systématique du genre Pythium en. Roumanie. (Revista Ştiinţifică ,.V. Adam achi“ Iaşi, t. X X V III ,

Nr. 1, p. 91).— S o l a c o l u T., C o n s t a n t i n e s c u D., I o n e < s u E .:

L ’adhérance de la chrom atine Thym onucliinique à l ’appareil nuc.leolaire de Daucus carota L. (Revista Ştiinţifică „V. Ada­m achi1', Iaşi, t XXVIII, Nr. 1, p. 94—95).

V P a p p, C., 1942. S tructura nucleolului din celulele 'vegetale. 3 fig. (Revista Ştiinţifică „V. A dam achi“, t. XXVIII, Nr. 2—3, p. 177).T r. Ş t e f u r e a c: Cercetări sinecologice şi sociologice asupra briofitelor din Codrul !secular S lătioara (Bucovina). (Revisita Ştiinţifică „V. A dam achi“, Iaşi, t. XXVIII, No. 1, p. 92—94).

P a ş c o v s c h i , S., 1942. Din efectele gerurilor asupra plantelor lem noa­se. 2 fig. (Revista Pădurilor. Bucureşti, t. LIV, Nr, 1-2 p. 1— 1.6).

— înm ulţirea p rin d ra jonare la unele specii lemnoase în condiţiuni grele de vegetaţie. (Revista Pădurilor, t. LIV, Nr. 3—4, p, 105— 108).

— . Quercus Virgiliana T e n. în pădurea Rimceni. 5 fig. („N atura“ ,t: XXXI, Nr. 9. p. 360— 306).

P e r r o t , E., 1936. Réflexions au sujet d ’un voyage d’études en Europe . Orientale et Centrale. Notice, No. 42. Paris, 1936. p. 26.

P 1 o a ţ ă, P., B o r z a, A l.„ T r i f, A., 1941. Catalogul ..............•(v. B o r z a ; A l.).

P e t . cuţ , M. şi C r e t z o i u , P., 1942. A treia contribuţie la cunoaşterea florei pădurilo r dintre Dunăre şi Carpaţii Sudici. 3 fig. (Revista Pădurilor, t. LIV, No. 7—8, p. 288—297).

— ' 1941. Contribuţiuni la studiul regenerărilor naturale a a r-boretelor purei de s te ja r peduncidat. li pl. (Analele I. C. E. F. Ser i a l , t. VII, 1941, p. 160— 177).

P o p - C â m p e a n u , I., 1942. Blajul. 2 fig. (Enciclopedia Turistică Ro­mânească. Bucureşti, t. IX, p. 75— 77).

P o p , E., 1942. N aturalişti italieni din veacul al XVIII-lea cercetători ai ţinuturilor rom âneşti. (Monografii despre raporturile dinitre Italieni şi Rom âni I. Edit. Fund. Oliviero Varzi).

. — 1941. Pădurile şi destinul nostru ! naţional. 3 fig. (BuletinulComisiunii M onum entelor Naturii, t. IX, Nr. 1—4, p. 7— 16)..

P o p , E. et B o r z a , A l., 1941. B ibliographia ........... ...............(v. B o r z a , AI.).

P o p e s e u , T. R., 1942. V ânătoarea în Delta Dunării. 4 fig. (Enciclopedia Turistică Rom ânească, Bucureşti, IX,,' p. 117-—120)-.

P o p o v i c i , N. R ă d u i e s e u A. A., 1940. D ozarea alcaloizilor din foile jşi preparatele de coca oficinale. 7 tabi. (Bui. Soc. de Ştiinţe Farm aceutice din România,, t, V, 1940, No. 1, p, 62— 71).

211

P. P. S., 1942. S t r a í s b u r g e r E.: L ehrbuch d e r j Botanik für H och- ' schulenl. Ed. a 21-a, prelucrată de F itting H., H arder R., SierpH., F irbas Fr., (Gustav Fischer, Iena), 1942.(Revista Ştiinţifică „V. A dam achi“, t. XXVII, Nr. 2— 3, p. 209—210). ’

B ă d u l e s cu , M., 1942. Ameliorarea pădurilo r statului. (R ev is ta 'P ăd u ­rilor. Bucureşti, t. LIV, Nr. 1— 2, p. 20— 25).

R ă d u L e f s c u , A'.-A., ' P o p ovi i c i1, N ., 1940. Dozarieâ . . i ..............(v. P o p o v i c i ÍN.).

— 1942. Fasiolea; în România. (Revista Ştiinţifică „V. Adam achi“ , t. XXVIII, No. 1, p. 60—64).

R e p e d e , G., 1942. Muntele-Mic. (Enciclopedia Turistică Româneaiscă. Bucureşti, t. IX, p. 123— 124) .

S c h m i d , [E., 1942. Uber einige G rundbegriffe der Biocoenologie. (Be­richt über das Geobotanische Forschüngsinsitut Rübe! in Zü­rich, 1941, p. 12— 26).

S c h ü l l e r , H., Medicina populară şi Ştiinţa. Frunza de m olift, ceapă şi vitam ina C („Europa N ouă“ , IV, Nr. Ì30. Septem. I.p. 10— 11).

S c u r tu , A., 1942. Din istoria farm aciei în Rom ânia. (Gazeta F arm acii­lor, t. VII, Nr. 83— 85, Martie-Maiu^’ 1942. p. 4— 6).D-lui Prof. P. P. Stănescu. (Gazeta Farm aciilor, t. VII, Nr. 83-r85,' p. 1— 3).

S i m i o n e s c u, I., 1942. Z a h a r i a C. P a n ţ u, cu portret. („N atura“ , t. XXXI, Nr. 7— 8, p. 279— 281).

S o l a c o lu , T h ., A l e x i , I., I., 1940. ContribuţinVi la istandardizarea fructelor de um belifere medicinale, cultivate în România. 4 tab.

; 2 fig. (Bui. Soc. de Ştiinţe Farm aceutice din România, t. V,' 1940, No. 2—3— 4, p. 130— 145).

S t o j a n o f f, N., 1939. Die in den letzten elf .Jahren (1928— 1938)! e r ­schienene L itera tu r über die F lora Bidgariens. (Sen. ex: Mit­teilungen au s den Königlichen Naturw issenschaftlichen In sti­tuten in Sofia-Bulgarien. Bd. XII, 1939, p. 209— 230).

— 1941. Versuche einer Phytozönlologiisichen Charakteristik. Bul­gariens. (Sep. ex: i Jahrbuch der Universität Sveti Gliment1 Ochridski in Sofia ; Pbysico-M athem atische F aku ltät, Bd. XXXVII, B .'3 , Naturwissenschaft, 1941. p. 93— 187).

— 1940. Zur F rage über die H erkunft des Arktischen Elem ents in der Flora Balkanländer. 2 fig. 5 tab. (Annuaire de l’Uni-

- versi té de Sofia, Fac. des Scientes, t , XXXVI, 1. 3, Sciences ■ f i Naturelles 1939/1940, p. 196— 250).

T ă m a ş, T., 1942J O excursiie în M -ţii Bihorului. 2 fig. („N atura“ , t. XXX I,'N r. 7— 8, p. 271— 274). '

T r i f, A., P i o a ţ ă , P., B o r p , A l. , 1941. Catalogul . . . . . . . .(v. B o r z a , A l.).

T r i f , A„ W e n d e l i n , R., B o r z a Al'., 1941.' Rozariul , (v. B o r z a , A l.).

212

T u f e s c i i , .VL-, 1942. C h i r S e u fă, A.: Consideratiuníí asupra posibili- . taţii de m ărire a producţiei agricole la hec tar in ţa ra noastră

(32. pp., 1 hartă , „Analele Economica şi Statistice“ Nr. 4— 7 1941). (Revista Geografică Română, t. V, 1942, íosc I—II p 73— 75). ; . . •

T u z s o n, J., 1934. A. Déli Kárpátok növényföldrajzi tagolódása. — Die , Pflanzegeographische Gliederung der Südkarpaten. 3 fig. XI.

. pol. (Index Horti Botanici Universitatis Budapestinensiis, t. II,p. 5—40).

Ţ o p a , E., 1942. Exploatarea! metodică şi raţională a plantelor medici­nale din Bucovina. Cernăuţi, 1942. p. 45.

Ú j h e l y i , J„ 1938. Sesleria; studieri. 11 fig. Zusammenfassung. (Index Horti Botanici Universitatis Budapestinensis, t. III, p. 109— 142).

V i n t i l a , E., 1942. Cercetări cu privire la însuşirile technologiqe ale lem nului de anin negru. 4 fig., 2 tab. (Revista Pădurilor, t. LIV, Nr. 7— 8, p. 273— 287).

' V i d d , I., 1942. Contribuţiuni Ia sistematica tratam entelor din regimul codrului. (Revista Pădurilor. Bucureşti, t. LIV, Nr. 1—2, p. 26—33). '

— Proprietăţile morfologice şi biologice ale răşinoaselor, privite din punctul de vedere al culturii pădurilor. („Natura“ t. XXXI, Nr. 9, p. 367— 373).

V u l p e , L. ' A l e x i I. I., 1941. Cercetări . . . . . . (v. A l e x i I. I.).W e n d e l i n , R., B o r z a , A l., T r i f , 1941. Rozariul . ‘................... . . .

(v. B o r z a, A l.).

DOUĂ CECIDII NOUI PENTRU FLORA ROMÂNIEI. !1 ; . D e

i.!' - I. TODOR (Timişoara).

P rofitând de oprirea trenului în gara Vulpeşti (jud. B ălţi), in ziua de 24 Sept. 1942, ani cercetat o porţiune din! întinsele săraturi ce însoţesc lin ia 'fe ra tă ; găsind două cecidii noui pentru flora cecidologică a R om âniei1).

1. Suat’da m aritim a (L.) D u m. prezintă o Cecidomiidă. E a a fost delscrisă de S t e f a n i în 1908, p . 1 7 2). Deform aţiunea constă în tr’o acrocecidie florală. Laciniile perigonului fructifer se măresc, luând dim en­siunile u n u i bobi de m azăre, în interior form ându-se caméra larvară. La exem plarele noastre laciniile su n t desvoltate de cele m ai multe ori neegal, uneori fiind sudate până la vârf.

Exem plarele atacate răm ân pitice fo rm ând pâlcuri mici pe sup ra­feţele întinse.

2. Obione portuläcoidßs (L.) M o q u. poartă çecidia num ită Stefaniella trinacriae Ş t e f a n a . Pe axele 'inflorescenţei se form ează îngroşări fu -

; 1)' Mulţumesc f, m ult dlui G h i u ţ ă M. pen tru am abilitatea cu care mi-a pus la dispoziţie o parte din literatu ră . <

, ’ 2) H o u a r d , C.: Lesi Zoocécidies des P lan tes d ’Afrique, d’Asie el d’Oceanie,Tom. I. 1922. Paris,

213

siform e ce pot. ajunge 12—-20 .ram grosime. Ele sunt lemnoase, duré, cu o suprafaţă netedă,' prezentând în interior m ai m ulte camere larvare cilin­drice, închise prin m em brane subţiri parenchim atice. Metamorfosa insectei se petrece în cecidie ăjungând la m aturitate în anul II.

Exemplarele cu cecidie prezintă o inflorescenţă relativ slab desvoltaţă şi sun t foarte ra r în com paraţie cu precedenta.

ZWEI FÜR DIE FLORA RUMÄNIENS NEUE PFLANZENGALLEN.

(Zusammenfassung).

Der Verfasser teilt zwei, fü r ,die Cecidienflora Rumäniens neue P flan ­zengallen mit, welche in der Nähe des B ahnhofes von Vulpeşti (jud. Bălţi- Basarabia) gesammelt w urden:

1. Ein e Cecidomyide S t e f a n i au f Suaeda maritima (L.) D u m .2. Stefaniella trinacriae S t e f a n i ; ouf Obione portulacoidcs (L.)

M o q u. ; ; ..I ! ......

NOTIŢE FLORISTICE.Iva xanthiifolia Nutt. în Basarabia. '

Herborizând la 16 Sept. 1942, în portu l V arniţa la Nistru, (judeţul Tighina), lângă calea ferată, am găsit în tre altele! şi Iva xanthiifolia. fo r­m ând un pâlc do aproxim ativ 50 nr2. .

Prim a dată prezenţa ei, în România, a fost sem nalată de A l. B o r z a şi A. A r v a t 1), to t din Basarabia, din dosul gării Vasile Lupu. Judecând după semnalările făcute de P r o d a n 2) din localităţile Făleşti şi Bălţi, jud. Bălţi, se pare că această compozită adventivă, originară din America de Nord, ieste în curs de răspândire la noi.

• I. T o d o r .

Asupra prezenţei lichenului Lecanora Agardhiana in Transnistria.

La determ inarea m aterialului de licheni colectat de d-1 I. T o d o r , asistent la Institutul Botanic al Universităţii din Cluj (la Tim işoara), de- pe stâncile sarm atice fosilifere ale litoralului Mării Negre la Odessa, am’ rem arcat şi prezenţa .speciei Lecanora Agardhiana A ch ., a cărei prezenţă n ’a fost semnalată până acum din districtul Odessei, dar nici din în trea­ga Transnistria şi Ucraina, după cum reesö şi din O x n e r , V iznacnik Lişainikiv UHSR, 1937. pp. 220- 231.

Lecanora Agardhiana A eh ., Synops. Lich. 1814, p. 152. — Syn.: Lecanora Agardhianoides M a s s . , Ricerch. Aulon. Lich. 1852, p. 11; M i- g u l a , Krypt. — F lora v. Deutstehl., D. ;— Oesterr, u. d- Schw., IV /l, 1929,p. 268. ■ .1

Transnistria: Odessa, calcare sarm atice pe litoralul m aritim ' din fa ţa Grădinii Botanice, alt. cca. 2 nr s. m., leg. I.. T o d o r , 18. XI. 1941.

b In Bui. Grăd. Bot. Muz. Bot_ Cluj, v. XV (1935) p. 186— 187.^ 2) F i o r a . . . e d . 2 . , 1 9 3 9 , p . 9 9 5 .

214

Prezenţa şi răspândirea acesitui lichen calcofil în Rom ânia a fost a ră ta tă de curând de unul din a u to r i1).

Astfel L ccanora Agardhiana Ac h . apare în Dobrogea la Capul-Ca- liacra, ap o i în pădurea G'hiurlerchioi dintre Silistra şi Curt-Bunar şi la Cetatea Heraclea lângă Enisala, ia r în restul ţării a m ai fost afla tă în ju ­deţele P u tn a şi Braşov.

P. C r e t z o i u şi P. P t e a n c u ,

über das vorkonitn der Lecanora Agardhiana in Transnistrien.

(Zusammenfassung),

Die Verfasser berichten über die? Entdeckung der Flechte Lcconora Agardhiana A c h ; durch H errn Assistent I. T o d o r , auf sarm atischen Kalgestein am Meeresufer des Schwarzen Meeres bei Odessa und die Ukraine.* Die Flechte ist neu fü r Transnistrien.

SOCIETĂŢI ŞTIINŢIFICE. — SOCIÉTÉS SCIENTIFIQUES.Cercul Botanic al Societăţii de Şliin ţe din Cluj-Timişoara.

Section botanique de la Société d e sS c ie n c es .d e Cluj à Timişoara.

Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e du) 1 9 I a n u a r i e 1 9 4 2 . Preşedinte: Prof. E. P o p .

1. Prof. I. S a f t a : Cercetări în legătură cu producţia de seminţe la tr i­foiul roşu. — Recberchesi sur la production des semences au trèfle rouge.

2. Prof. Al. B o r z a : Prezentarea centuriilor XXII— XXIII din „F loraRom. Exsiccata“ . — La présentation des Cent. XXII— XXIII de Ia „Flora Rom. Exsicc.“ .

Ş e d i n ţ ă d î n ( S é a n c e du) 2 7 F e b r u a r i e 1 9 4 2 ;Preşedinte: Prof. E. P o p .

1. P. C r e t z o i u (prin Prof. A l. B o r z a ) : Notiţe licheinologico. — No­tices lichenologiqués. ,

2. Prof. E. P o p : Note istprice-botanièe. — Notes historiques et botaniques.3. Dr. A l. B u i a : Un natu ra list năsăudean: A. P. Alexi. — Un naturaliste

de Năsăud : A. P. Alexi.

Ş e d i i n ţ a d i n ( S é a n c e du) 2 7 M a r t i e 1 9 4 2.. Preşedinte: Prof. E. P o p.

1. D r , G. B u jó r e a n : O serie de 17 form e fitoteratologice şi cecidolo-gice dela Tim işoara. —< Eine Serie von 17 Pflanzenteratologi-

■ sehen und cecidologischen Form en von Temeschburg. (A paru dans ce Bulletin). - •

2 . ' Dr . M. R ă v ă r u ţ (prin D r . B u j o r e a n ) : Cazuri teratologice —Cas tératologiques. (A paru dans. ce Bulletin).

l) p. C r e t z o i u , Die b isher aus der Dobrogea bekannt gewordenen Lecano- raceen. Buletinul Politechnicei din Bucureşti X ll l / l—2, Bucureşti 1942. pp. 84 8>,

fig. 1— 1. . ; ■: ’ - I i : ■ - ■ ' ■

3. D r . T r. Ş t e f u r e a c: Contribuţiuni la flora bryologică a României.— Beiträge zur Moosflora Rum äniens. (A paru dans ce Bulle­tin) .

4. Prof. A l. B o r z a : R ozariul Grădinii Botanibe din Timişoara! — DasRosarium des Botanischen GaTtensi von Temeschburg. (A paru dans ce Bulletin).

Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e du ) 1 5 M a i 1 9 4 2 .Preşedinte: Prof. E. P o p .

1. Prof. E. P o p : M laştinile din Maramureş] şi Oaş. — Les m arécages duM aramureş et Oaş.

2. D r . I. M i h ă iil e si c u : Migraţiunile substanţelor din diferite părţii alefrlinzei. — Les migrations' des substances dans diverses portionsde la feuille.

3. I. C i o b a n u : Avitaminoza la plante. — Avitaminose chez les plantes.4. E. G h i ş a : Un caz dem onstrativ de asim ilaţie clorofiliană în natură .

;— Un) cas dém onstratif d ’a'ssimillation chlorophyllienne dans la nature.

Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e du)j 2 8 M a i 1 942 .Preşedinte: Prof. E. P o p.

1. Prof. R. C o d r e a n u : Evoluţia fiinţelor organizate. — L’évolution des êtres organisés. . .

Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e du ) 7 A u g u s t 1 9 4 2 .Preşedinte: Prof. E. P o p.

1. Prof. A 1. B o r z a i O călătorie de studii şi conferinţe prin Croaţia, Elveţia şi Italia. — Eine Studien- u nd Vortragsrei.se in Kroatien, in der Schweiz und! Italien. (A paru dansi ce Bulletin).

Ş e d i n ţ ă d i n (Sé ă n c e du) 12 O c t o m v r i e 1 9 4 2. Preşedinte: Prof. E. P o p .

1. Prof. A l. B o r z a : Două plante noui pen tru flora României: E chi-nocystis lobata şi Solaxmm triflorum . — Deux plantes nouvelles pour la flore de la Roumanie. (A p a ru dans ce B ulletin).

2. Prof. E. P o p : C ontribuţiuni la istoria păd u rilo r din Nordul T ran ­silvaniei. — Beiträge zur Geschichte der W älder Norusieben-

; bürgens. (A p aru dans' oe Bulletin).

Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e d u ) 4 D e c e m v r i e .1 9 4 2, Preşedinte: Prof. E. P o p şi A l. B o r z a .

1. Dr. Al . B u i a : prezintă urm ătoarea dare de seamă asupra activităţii Cercului pe anul 1941/1942. -— Compte rendu de l ’activité du Cercle Botanique peijdant Tannée 1941/1942: -

Cercul Botanic al Soc. de Ştiinţe din Cluj îşi reîncepe azi activ ita tea pen tru a 3-a oară, aici în capitala Banatului. .

Cu această ocazie, conform 'trad iţie i, se cuvine să aruncăm o priv ire retrospec­tivă a su p ra anului trecut pen tru a ne exam ina năzuinţele şi aprecia rezultatele în lum ina situaţiei noastre de refugiaţi în care ne aflăm . , .

2iS

La 29 Noemvrie 1941, Cercul nostru şi-a ales un Birou compus din d. Prof. E. Pop, preşedinţie, Al. Buia secretar gen. şi Paul Ptieancu secretar. Sub conducerea acestui birou, în cursul anului trecut! s ’au ţinut 9 şedinţe în care au piezenlati referate 14 mem bri, în total 241. com unicări, după cum urm ează: , '

Prof. Al. Borzal 5, Prof. N„ Florov 1, Prof. E. P op 3, Prof. I. Safta 1, Prof. R. Codreanu 1, Dr. G. Bujorean 2, Dr. I. Mihăilescu 1, Dr. M. R ăvăruţ (prin Dr. Bujorean) 1, Dr. Tr. ŞtefureaC (prin I. .Todor) 1, Dr. Al. Potlog 1,, E. Ghişa 2, I. Ciobanu 1, P. Cretzoiu (prin Prof. Al.. Borza) 1, Dr. AI. Buia 3.

Pe lângă acesllea oi parte din membrii Cercului, sub conducerea dlui Prof. Al. Borza, au cercetat flora şi vegetaţia1 Banatului, Icu deosebire regiunile: Cenad, Reşiţa, O ra viţa, Mtele Siminic, Valea Almaşului, Orşova, Cazane, Mtele Mic, Ţarcu, Capui Sălătrucului, Mtele Gugu; d-1 prof. E. Pop în mod special Mţii Banalului, d(-t Prof. I. Safta îm preună cu Dr. Al. Buia: Masivul! Retezat, Ţarcu1, regiunile: Caransebeş, Ora- viţa, Lugoj, Făget, etc.; d -ï Dr. B ujorean şi d-1 Dr. Mihăilescu reg. Tim işoarei, d'-l Ing. Paşcovschi Parcul Bazoş şi reg. Băilor Herculane, E. Ghişa Câmpia Transilvaniei, P. P teancu: Poiana Ruşcăi, Ii T odor reg. Turda. Cu această) ocazie s’a adunat şi un bogaţi m ate ria l pentru „F lora Rom. exstcc.'f şi pen tru cercetări personale, ale căror rezultate sperăm ' că vor fi com unicate, în şedinţele do referate viitoare.

Amintim deaS;emenea cu plăcere,; că st|egariul Cercului nostru, d-1 (Prof. Al. Borza a fost invitati de m ai m ulte Universităţi pen tru a conferenţia în Italia, Croaţia şi Elveţia. Astfel dsa a avut posibilitatea; ca în Roma, M ilano şi Bologna, Zagreb, Geneva, Lausanne şi Zürich, să. facă cunoscut cercurilor Universitare respective nu numai, flo ra şi vegetaţia României şil cercetările ştiinţifice rom âneşti, ci şi acţiunea rom ânească pen tru ocrotirea m onum entelor naturii.

De aceea Biroul ţine ca şi cu această ocazie1 să exprim e d-lui' Prof. Al. Borza recunoştinţa' noastră întreagă pen tru cinsţea ce ne-!al făcut' peste hotare în calitatea D-sale de am basador al ştiinţei rom âneşti şi al d rep turilo r noastre naţionale.

M ulţum im deăseineni celoii care au ţinut referate precum şi tu tu ror celor care sub orice form ă ne-au întins o m ână de aju tor pentru ca Biroul să-şi poală îndeplini m andatul pe care acum şi-l depune.

2. Alegerea Biroului pel a. 1942/1943. Au fost aleşi prin aclam aţii: Prof. Al. Borza,j preşedintei, Dr. Al. Buia secretar general, P. P teancu se­cretar. — L ’élection dii B ureau pour l’année 1942/1943. Ont été élus: Prof. AI. Borza président, Dr. Al. Buia secrétaire général et P. Pteancu secrétaire,

3. M. G h i u ţ ă : Cercetări: cecidologice în Mţii: Făgăraşului. -— Re­cherches cecidologiques dans les (Monts ' dé Făgăraş. (A paru dans ce B ulletin).

4. I. T o d o r : Două cecidii noui. — Deux nouvelles cécidies.

EXS1CATE NOUI DIN ROMÂNIA.

NOUVELLES EXSICCATAS DE ROUMANIE.

1. Flora Romaniac exsiccata, a Musteo Botanico Universitatis Clusien- sis (in Timişoara) edita, auctore A l. B o r z a . Cent. XXII—XXIII, No. 2101— 2300 et 44 species addendae ad priores centurias.

Continet .7 algas, 10 m yxophyta, 4 fungos, 16 lichenes, 6 bryophyta, 4 p teridophyta et 152 anthophyta. ' . v

216 ' ■- ' - v . . : ‘ ■ ■ . ;

2. Cccidotheca Romanica, auctoribus A l. B o r z a et M. G h i u ţ ă.Edita a Museo Botanico Universitatis Glusiensis in Tim işoara. Decades1—5 (No. 1— 50). ' - ,

)

PERSONALIA

Au fost numiţi:

Dr. A n t o n M ü h l d o r f , fost conferenţiari la Universitatea rom â­nească din Cernăuţi, pe data de 1 Aprilie 1942 profesor agregat de Fisiologie vegetală la Universitatea din Posen.

Profesori la Facultatea de Agro­nomie din Cluj la Timişoara:

.Dr. A l. B u i a , la catedra de Sis­tematică Anatomie şi Fisiologie vegetală.

Dr. G li. M i r o li, la cat. de H or­ticultura.

Dr. V. C â l n i c e a n u, la cat. de Ameliorarea plantelor.

Dr. E. R ă d u l e s c u , la cat. de Patologie vegetală. v-

Profesori la Facultatea de Agro­nom ie'din Iaşi:

Dr. V. C. O e s c u , la catedra de. Sistematică, Anatomie şi Fisiologie vegetală;

Dr; C. S a n d u - V i i l e , la cat. de Patologie vegetală.

Distincţii.

Prof. on. I. P r o d a n, dela Fac. de Agronomie din Cluj, a fost p ro­clamat m em bru de onoare al Aca­demiei de Ştiinţe din România.

Prof. T r . S ă v u l e s e u, dela Fac. de Agronomie din Bucureşti, a fost num it com andor al ord. „Me­ritul Agricol“ .

Ont été nommes:Le Dr. A n t o n M ü h l d o r f ,

ancien Conferencier de l ’Université roum aine de Cernăuţi, professeur extraord. de Physiologie végétale à l’Université de Posen.

Professeur à la Faculté d'Agro- • nom ie de Cluj à T im işoara:

Le Dr. A 1. B u i a , à la chaire de Systhématique, Anatomie et Physio­logie végétale;

Le Dr. G h. M i r o n, à la chaire de Horticulture;

Le Dr. V. C â 1 n i c e a n u, à l ’Amélioration des plantes.

Le Dr. E. R ă d u l e s c u, à la chaire de Pathologie végétale.

Professeurs à la Faculté d’Agro­nom ie de Jassy:

Le Dr. >V. C. O e s c u , à la chaire de Systhématique, Anatomie et Physiologie végétale;

Le Dr. C. S a n d u - V i l l e , à la chaire de Pathologie végétale.

Distinctions.

Mr. le Prof. hon. I. P r o d a n, de la Fac. d’Agronomie de Cluj a été proclamé m em bre hon. de l’A­cadém ie des Sciences de Rou­manie.

Mr. le Prof. T r. S ă v u l e s c u , de la Faculté d ’Agronomie de Bu­carest a été nom m é com m andeur de l’ordre „M érit Agricole“.

218

- Prof. A l. B o r z a , a fost decorat cu ord. „M eritul Cultural pentru Ştiinţă“ în g rad de ofiţer cl. I şi cu ord. „M eritul Agricol“ în grad de ofiţer.

Secţiunea de Ştiinţe N aturale şi m atem atice a Institutului de Gene­va a num it m em bru corespondent pe Prof. A 1. B o r z a.

A ii decedat;

Prof. em. F e r d i n a n d P a x , din Breslau, f la 2 Martie 1942, în vârstă de 84 ani, încărcat cu m eri­te neperitoare pentru cercetarea florei rom âne.

Prof. e. o. H u b e r t W i n k l e r din Breslau, t la 10 Iunie 1942, în vârstă de 67 ani. Asistentul şi to­varăşul de excursii în Carpaţi a m aestrului P a x .

Mr. le Prof, A l. B o r z a, de la Fac. des Sciences de l’Université de Cluj à Tim işoara a été décoré avec les insignes de l’ordre „Mérit Culturel pour les sciences“ en degré d’officier de I classe et de l ’ordre „Mérit Agricole“ en degré d’officieff.

La Section, des Sciences naturel­les et m athém atiques de l’Institut Genevois a nom m é membre cor­respondent Mr. le prof. A 1. B o r z a .

Décès;

Le Prof. ein. F e r d i n a n d P a X de Breslau, t le 2 Mars 1942, à l’age de 84 ans, m éritant pour l’étude de la Florei roumaine.

Le Prof. a'gr. H u b e r t W i n k ­l e r , de Breslau, ţ le 10 Juin 1942, à l’age de 67 ans. Assitent et com­pagnon des voyages d’étude dans les Carpathes du reg. prof. F. P a x .

D irector şi redactor: Prof. A l. B o n a ,

E d itu ra G rădinii Botanice. Apăruţi ia 15 Ian. 1943.

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ. VOL. XXII (1942).

TAB. I.

— . ■ -0» - '^ -.

Ü J ' -A' . i ? . . . 1

TAB. 11.

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXII (1942).

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXII (1942).

TAB. III.

BULETINUL GRĂDINII LOT. CLUJ, VOL. XXII (1942).

TAB. IV.

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXII (1942).

TAB. V

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXII (1942). 70 20____ 30 40 50 60 70 80% 10%

TAB. VII.

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXII (1942).cm '70 20 30 UO 50 60 70 80 90 100 ino%

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXII (1942).

ER!C

ACE

E

TAB. IX

Fig. 2

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXII (1942).

c m - 1 0 20 30 4 0 50 60 70 80%

TAB. XI.

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXII (1942).

10 20 30 40 50 60 70 . 80

10 20 30 40 50 60 70 80%

TAB. XII.

9 0% 10%

W

oc

klooc'T

iob<n

- F i g . t

10%

u n /CO SPO R/UM ' V

lïU.K

TIN

UI.

GR

ĂD

INII

RO

T. C

LU

J, V

OI..

XX

II (H

IIlí). ‘

TAB

. X

III.

BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXII (1942).

cm 70 20 30 40 5 0 60 70 80 90% 10%

TAB. XIV.

\

BU

LETINU

L G

HÄ

DIN

II B

OT.

CLU

J, V

OL.

XX

II (1942).

TAB.

XV

.

COMITETUL GRĂDINII BOTANICEI a 15 l a n . 1943

<

Preşedinte: P rim aru l M unicipiului D r. E. PO P.M em bri: Delegatul F acu ltă ţii de Ştiinţe: P rof. E. POP.

Decanul F acu ltăţii de Ştiinţe: P rof. D. V. IONESCU. Directorul G rădinii Botanice: Prof. AL. BORZA.

INSTITUTUL BOTANIC, MUZEUL ŞI GRADINA BOTANICĂ

, . D irector: P ro f. AL. BORZA.

Biroul de administraţieC asier-contabil: MACEDÓN ACU.Bibliotecară: LIVIA MERUŢIU.D actilografă: FLORICA TOTOESCU.D esenator: CONSTANTIN ILEA.2 oam eni de serviciu.

L ab o ra to ru l de B otan ică sistem atică

Şef de lucrări: Dr. G. BÚJ ORE AN. 'Asistent: E. GHIŞA.P rep a ra to r: I. TODOR.1 laboran t.

L aborato ru l de Ecologie (ca Biroul Protccţlunil Naturi! şl Staţiunea dela St&na de Tale),

Secretar: CORNELIA COSMA m. OLTEAN. '1 custode, 5 paznici a i rezervaţiunilor.

Muzeul B otanic

C onservator:P rep a ra to r: P. PTEANCU.1 custode, 1 laborant, I om de serveiu.

G rădina B otanică Şef de cu lturi: A. TR IF .G rădinar-şcf: P. PLOAŢA.G răd inar titrat: G. ROŞCA.Rozicrist: R. W ENDELIN.3 grăd inari, 3 portari şi paznici, 1 mecanic,3 lucră to ri perm anenţi.

B U L E T I N U L G R Ă D I N I I B O T A N I C E SI AL MUZEULUI BOTANIC

DELA UN IV ERSITA TEA DIN CLUJ ÎN TIM ISO A RA

B U L L E T I N D U J A R D I N E T D U M U S E E B O T A N I Q U E S

D E L ’U N IV E R S IT É D E CLUJ, A T IM IŞ O A R A , R O U M A N IE

, Preţul unui volum . . . . 400 leiAdministraţia GRĂDINII B O T A N IC E Timişoara, Aleea Spiru Haret 1.