buletinul asociației balintasociatiabalint.ro/buletine/numarul60_decembrie2013.pdf · tulburarea...

Periodic trimestrial. Volumul XV. Nr. 60. Decembrie 2013BalintBuletinul Asociației

ManageMentul reacţiilor adverse de natură psihiatrică în trataMentul hepatitelor cronice cu vhc n IulIa-Roxana ZahaRIa , Ioana andReI , MIhnea Manea , MonIca PoPa, MIRela Manea

tulBurarea de personalitate Borderline Şi suicidul n caRMen BuMBu, alIna TodoRan, ovIdIu Pena

the eMpowerMent concept and Balint groups n Yuval ShoReR, STanleY RaBIn, aYa BIedeRMan, aSheR ShIBeR, YITZchak Ben- ZIon,

MeIR nadav, BenYaMIn MaoZ

Medicul ca MedicaMent articolele publicate în volumul „Medicul ca medicament”, reprezentând texte ale studenţilor la medicină

din anul III, antologate de dan l. dumitraşcu şi crina Roman

Buletinul AsociAţiei BAlint, vol. xv., nr. 60, decemBrie 2013

Cuprins

Cuprins Prezentarea asociației Balint din românia 2Biroul asociației 2către autori 3managementul reacțiilor adverse de natură Psihiatrică în tratamentul hePatitelor cronice cu vhc 4n iulia-roxana zaharia , ioana andrei , mihnea manea , monica PoPa,

mirela manea - spitalul clinic de Psihiatrie „alexandru obregia” Bucuresti- secţia iv clinic

tulBurarea de Personalitate Borderline Şi suicidul 8n carmen BumBu - spitalul clinic de Psihiatrie “Prof. dr. alex obregia” Bucureşti,

alina todoran - clinica de Psihiatrie ii tg mureş, ovidiu Pena - spitalul clinic de Psihiatrie

“Prof. dr. alex obregia” Bucureşti

the emPowerment concePt and Balint grouPs 11n Yuval shorer, stanleY raBin, aYa Biederman, asher shiBer, Yitzchak Ben- zion, meir nadav,

BenYamin maoz - department of Psychiatry, soroka university medical center, Beersheba, israel and division of

Psychiatry and division of Family medicine, Faculty for health sciences, Ben gurion university of the negev, Beersheba,

Israel

medicul ca medicament 18articolele publicate în volumul „medicul ca medicament”, reprezentând texte ale studenţilor la medicină

din anul iii, antologate de dan l. dumitraşcu şi crina roman

Ştiri din viața asociației – Planuri de viitor 28n dr. albert veress - Miercurea Ciuc

www.asociatiabalint.ro

Decembrie 2013, Volumul XV, Nr. 60 n Periodic trimestrial, apare în ultima decadă a lunii a treia din trimestru. Fondat: 1999 n redactor şef: albert veress m.d. sc.d. n lector: almoş Bela triF m.d., sc.d., J.d., m.a n tehnoredactor: Botond miklós ForrÓ ([email protected]) n editat de: asociaţia Balint din românia n tipărit la: tipografia alutus, miercurea-ciuc n adresa redacţiei: 530.111 - miercurea ciuc, str. gábor Áron 10, tel./fax 0266-371.136; 0744-812.900 n e-mail: [email protected]; [email protected]

comitetul de redacție:tünde Baka n doina cozman n dan lucian dumitraŞcu n evelyn Farkas n liana Fodoreanu n ioan-Bradu iamandes-cu n cristian kernetzkY (d) n mircea lăzărescu n holger ortwin lux n dragoş marinescu n ioana micluția n Csilla moldovan n aurel nireŞtean n iuliu oltean n gheorghe Paina n ovidiu PoPa-velea n almos Bela triF (usa) n ionel țuBucanu n Éva veress n nicolae vlad

INDEX: ISSN - 1454-6051

“Mă duc la Boston să-mi văd doctorul. E un om foarte bolnav “ (Fred Allen)


data înFiințării: 25 iulie 1993

gruPul Balint: grup specific alcătuit din cei care se ocupă de bolnavi şi care se reunesc sub conducerea a unui sau doi lideri, având ca obiect de studiu relaţia me-dic-bolnav prin analiza transferului şi contra-transferului între subiecţi.

sPeciFicul asociației: apolitică, nereligioasă, inter-universi-tară, multi-disciplinară, de formaţie polivalentă.

oBiective: Formarea psihologică continuă a participanţilor. încercarea de a îm-bunătăţi prin cuvânt calitatea relaţiei terapeutice medic-pacient şi a comu-nicării dintre membrii diferitelor cate-gorii profesionale. rol de “punte” în-tre etnii, confesiuni, categorii sociale, regiuni, ţări.

activitatea asociației:n grupuri Balint,n editarea Buletinului,n formarea şi supervizarea liderilor,n colaborare la scară internaţională.

reguli Privind inscrierea Şi Plata cotizației:

cotizaţia se achită până la data de 31 martie a anului în curs. cuantumul ei se hotărăşte anual de către Biroul asociaţiei. cei care nu achită cotiza-ţia până la data de 31 martie a anului în curs nu vor mai primi Buletinul din luna iunie, iar cei care nu vor plăti co-

tizaţia nici până la data de 31 martie a anului următor vor fi consideraţi re-stanţieri pe doi ani şi vor fi excluşi dis-ciplinar din asociaţie. cotizaţia pentru anul 2014 este de 25 euro (la cursul oficial Bnr din ziua în care se face pla-ta), în care se include şi abonamentul la Buletin. în cazul în care două per-soane dintr-o familie sunt membre ale asociaţiei, una dintre ele poate cere scutirea de la plata abonamentu-lui la Buletinul informativ, împreună revenindu-le doar o sumă de 42 euro. studenţii şi pensionarii sunt scutiţi de la plata cotizaţiei, fiind necesară doar abonarea la Buletinul asociaţi-ei. taxa de înscriere în asociaţie este de 20 euro (nu se face reducere nici unei categorii socio-profesionale). abonamentul costă 8 euro. Plata abonamentului şi a cotizaţiei se face în cont cec miercurea ciuc, nr. ro-26cecehr0143ron0029733, titular: asociaţia Balint, cod fiscal: 5023579 (virament) sau 25.11.01.03.19.19 (de-punere în numerar)

Prezentare

Prezentarea asociaţiei Balint din românia

mich

ael B

alin

t: Ps

ihan

alist

eng

lez

de o

rigin

e m

aghi

ară

Biroul asociaţiei

PreŞ

edin

te:

holge

r ortw

in lu

xn

hol

ger.l

ux@

gmx.n

et

vice

PreŞ

edin

te:

csilla

vaJd

a-he

gYi

n as

ociati

abali

nt@

gmail

.com

secr

etar

: ilo

na g

ÖrÖg

n ab

r.sec

reta

riat@

gmail

.com

Trez

orIe

r:

albe

rt ve

ress

n

alve

ress

@cli

ckne

t.ro

zsófi

a Árv

ai

istvá

n vÁr

adi

tünd

e Bak

a

enikő

Éva B

utYk

a

Éva v

eres

s


către autori

se primesc articole cu tematică legată de activitatea grupurilor Balint din românia şi din străinătate, de orice fel de terapie de grup, de psihoterapie, de psihologie aplicată şi de alte abordări de ordin psihologic al relaţiei medic - pa-cient (medicină socială, responsabilitate medicală, bioeti-că, psihosomatică, tanatologie etc.).

materialele scrise la solicitarea redacţiei vor fi remu-nerate. Buletinul este creditat de către cmr ca prestator de emc, deci orice articol publicat se creditează cu 25 de credite emc. abonamentul la Buletin se creditează cu 5 credite.

redactorul şef şi / sau lectorul au dreptul de a face cu-venitele corecturi de formă şi conţinut al lucrării şi rezuma-tului, iar în cazul neconcordanţelor de fond vor retrimite articolele autorilor cu sugestiile pentru corectare. deoare-ce revista se difuzează şi colegilor din străinătate, artico-lele care nu se limitează doar la descrierea evenimentelor Balintiene, trebuie să aibă un rezumat în limba română şi engleză, de maximum 10 rânduri dactilografiate.

Pentru rigoarea ştiinţifică apreciem menţionarea bibli-ografiei cât mai complet şi mai corect, conform normelor vancouver, atât pentru articolele din periodice cât şi pen-tru monografii (citarea în text se notează cu cifre arabe în paranteză, iar în bibliografie se înşiră autorii în ordinea ci-tării, nu cea alfabetică, şi doar acei autori care au fost citaţi în lucrare).

recenziile cărţilor trebuie să cuprindă datele de identifi-care a cărţii în cauză - autorii, titlul, toate subtitlurile, anul apariţiei, editura, oraşul, numărul de pagini şi isBn-ul.

se trimite în fişier separat imaginea scanată a copertei. se primesc doar materiale trimise pe cd, dvd, memo-

ry-stick sau prin e-mail ca fişier ataşat. se vor folosi numai caractere româneşti din fontul times new roman, culese la mărimea 12, în word 6.0 sau 7.0 din windows.

imaginile - fotografii, desene, caricaturi, grafice - vor fi trimise ca fişiere separate, cu specificarea locului unde trebuiesc inserate în text pentru justa lor lectură. Pentru grafice este important să se specifice programul în care au fost realizate.

articolele trimise vor fi însoţite de numele autorului, cu precizarea gradului ştiinţific, a funcţiei şi a adresei de con-tact, pentru a li se putea solicita extrase. autorii vor scana o fotografie tip paşaport sau eseu pe care o vor trimite ca fişier ataşat la adresa redacţiei.

autorii sunt rugaţi să se conformeze regulilor de redac-tare ale articolelor.

Conţinutul articolelor nu reprezintă neapărat şi pă-rerea redacţiei, autorii asumându-şi responsabilitatea pentru corectitudinea datelor, afirmaţiilor şi pentru tonul folosit în text.

către autori

manuscrisele sunt lecturate de un comitet de referenţi, care primeşte manuscrisele cu parolă, fără să cunoască nu-mele autorilor şi propune eventualele modificări care sunt apoi transmise autorului prin intermediul redacţiei. decizia lor este necontestabilă.

toate drepturile de multiplicare sau reeditare, chiar şi numai a unor părţi din materiale aparţin asociaţiei Balint.

Plata abonamentului şi a cotizaţiei se face în cont cec miercurea ciuc, nr. ro26cecehr0143ron0029733, titu-lar asociaţia Balint, cod fiscal: 5023579 (virament) sau 25.11.01.03.19.19 (depunere în numerar)

Preţul unui număr la vânzare liberă este de 2 euro (eva-luate în lei la cursul Bnr din ziua respectivă).

abonamentele pentru ţările occidentale costă 50 euro/an, incluzând taxele poştale şi comisionul de ridicare a su-mei din bancă.


referate

managementul reacțiilor adverse de natură Psihiatrică în tratamentul hePatitelor cronice cu vhcn iulia-roxana zaharia , ioana andrei , mihnea manea , monica PoPa, mirela manea - spitalul clinic de Psihiatrie „alexandru obregia” Bucuresti- secţia iv clinic

Abstract: The management of psychiatric adverse effects following treatment with peginterferon afpha and ribavirin in chronic hepatitis C.Objectives: Recent data reveal the importance of using maximal dose therapy of Pegasys and Ribavirin for obtaining a sustained viral response (SVR) in patients with viral hepatitis C (HCV). Late detection or ignoring the psychiatric adverse effects of this treatment can lead to unfavorable evolution of the patient.Methods and materials: We performed an analysis of previous studies regarding the management of patients with psychiatric adverse effects related to INF and Ribavirine.Results: Many undesirable psychiatric manifestations such as affective disorders, psychotic episodes, anxiety, behavioral changes, attempted suicide and suicide have been reported. The mechanism underlying these adverse effects has not been complete elucidated. Also it is already known that VHC infection itself can predispose to appearance of the above mentioned affective disorders.Conclusion: There is a need for interdisciplinary approach of HCV patients treated with Ribavirin and IFN in order to increase the success rates of therapy. Key words: IFN, Ribavirin, psychiatric adverse effects, HCV.

Rezumat: Obiective: Date recente relevă importanţa tratamentului cu INFα si Ribavirină la doze maximale în vederea obţinerii unui răspuns viral susţinut la pacienţii cu hepatită cronică tip C.De aceea, nedepistarea la timp sau ignorarea manifestărilor psihice, ca reacţie adversă în cadrul tratamentului, pot duce la o evoluţie nedorită.Materiale si metode: S-au analizat mai multe articole din literatura de specialitate privind evaluarea și abordarea pacienţilor cu manifestări psihice secundare tratamentului cu INFα și Ribavirină în cadrul hepatitei cronice virale tip C.Rezultate: Au fost raportate numeroase manifestări psihiatrice indezirabile, precum tulburări de tip afectiv, episoade psihotice acute, anxietate, modificări de comportament, tentative de suicid și suicid. Mecanismul care stă la baza acestor efecte nu a fost clar elucidat. Se cunoaște însă faptul că tulburările de tip afectiv pot fi produse de infecţia însăși cu VHC.Concluzii: Abordarea pacienţilor infectaţi cu VHC, în tratament cu INFα si Ribavirină ar trebui să fie pluridisciplinară pentru a crește șansele de reușită a tratamentului.Cuvinte cheie: INFα, Ribavirina, manifestări psihice, VHC.

infecţia vhc reprezintă o problemă de sănătate impor-tantă nu doar la noi în ţară ci şi la nivel mondial. aproxima-tiv 1% din populaţia generală suferă de hepatită cronică cu virus c, incidenţa fiind mult mai mare în rândul pacienţilor psihiatrici(7%) şi de până la 60% în rândul utilizatorilor de droguri.(1)

în românia prevalenţa hepatitei cronice cu vhc este în scădere (prevalenţă raportată de 6% în 1994, respectiv 4% în 2008)-în rândul populaţiei generale.(2)

deşi există multiple controverse privind tratamentul pacienţilor cu hepatită virală tip c atât în ceea ce priveşte schema terapeutică, momentul cel mai propice al iniţierii acestuia, cât şi durata terapiei, se pare că în momentul de faţă cea mai comună formă de tratament în hepatita cro-nică cu vhc este interferonul pegilat alpha în asociere cu ribavirină, timp de 6 luni-1 an, în funcţie de genotipul viral. se optează pentru doze maximale în vederea obţinerii unui raspuns viral susţinut.


Referate

există studii care arată că tratamentul cu interferon şi ribavirină asociază numeroase efecte secundare, cele de natură psihiatrică constituind o preocupare majoră. cel mai frecvent raportate sunt: simptome depresive, anxi-oase, tulburări afective şi de comportament (agresivitate fizică şi verbală, impulsivitate, iritabilitate, irascibilitate, emotivitate), chiar şi tentative de suicid şi suicid. episoade psihotice acute şi episoade maniacale au fost, deasemenea, raportate.

mecanismul care stă la baza acestor efecte nu a fost clar elucidat.

există numeroase studii cu privire la acţiunea directă şi indirectă a inFα.

acțiunea directă a interFeronului alPha

administrarea iFnα la animale determină o scădere a densităţii neuronilor serotoninergici şi adrenergici la nivelul cortexului prefrontal ventro-median, amigdalei şi cortexu-lui prefrontal dorso-median. la oameni encefalopatia de-terminată de interferonul α a fost evidenţiată cu ajutorul electroencefalogramei, pe care s-au observat modificări începand cu cea de-a doua saptămână de tratament, ulteri-or devenind reversibilă la 2-3 săptămâni după întreruperea tratamentului. inFα are, deasemenea, şi proprietăţi de ago-nist al receptorilor opioizi.cu toate acestea acţiunea directă a inF α pare să fie limitată.(3,4)

acțiunea indirectă a interFeronului alPha

există o patologie tiroidiană indusă de inFα care poate fi responsabilă de apariţia simptomelor psihiatrice la apro-ximativ 9% din pacienţi.(5)

inFα poate să inducă şi o creştere a cortizolului plasma-tic, prin existenţa unor similitudini cu acth-ul ( hormon adrenocorticotopic).(6)

inFα s-a dovedit un inductor al producerii de ck proin-flamatorii. inducţia de către interferon a unor ck secun-dare ca: il-1,il-2,il-6 şi a factorului de necroză tumorală, poate contribui la apariţia depresiei.(7,8,9) ck determină alterări la nivelul transmisiei serotoninergice şi activează receptorii pentru glutamat, iar ck proinflamatorii (il2, iFn) stimulează activitatea 3-dioxygenazei (ido) (9,10,11) şi scad nivelul unor factori cu acţiune protectivă, influenţând me-canismele oxidative şi apoptotice, cu alterarea exprimării factorului de creştere a BdnF-ului (brain-derived neuro-trophic factor).

administrarea iFnα la animale, determină o scădere a densităţii neuronilor serotoninergici şi adrenergici la nive-lul cortexului prefrontal ventro-median, amigdală şi cortex prefrontal dorso-median. (9,12,13)

se cunoaşte însă faptul că tulburările de tip afectiv pot fi produse de infecţia însăşi cu vhc.(14)

diversitatea simptomelor psihiatrice întâlnite impune o atentă abordare a pacienţilor infectaţi cu vhc, atât înain-tea iniţierii tratamentului de specialitate cât şi în timpul şi după oprirea acestuia. de aceea este extrem de importan-tă comunicarea şi alcătuirea unor echipe pluridisciplinare, formate din medic infecţionist, medic de familie, psihia-tru, pentru o mai bună îngrijire a pacienţilor cu o astfel de patologie.

aBordarea Pacientului înaintea încePerii tratamentului cu interFeron Şi riBavirină

cunoscând faptul că iniţierea tratamenului cu interferon şi ribavirină la pacienţii cu hepatită cronică cu virus c nu este o urgenţă, este important ca, printr-o anamneză rigu-roasă, medicul de familie sau infecţionistul să insiste în a obţine informaţii cu privire la starea psihică actuală a paci-entului, precum şi asupra unor posibili factori de risc, cum ar fi antecedentele personale sau antecedentele heredo-colaterale de natură psihiatrică.

depistarea unor dispoziţii depresive, a unor gânduri su-icidare cu sau fără plan, a tentativelor de suicid în trecut, a episoadelor expansive,a internărilor sau consulturilor la psihiatrie, a consumului de droguri ilegale sau uşoare (et-nobotanice), impun îndrumarea pacientului către un con-sult de specialitate- psihiatric.

nu există la această oră un test specific standardizat, care să fie special utilizat în diagnosticul tulburărilor psihice apărute la pacienţii cu hepatită cronică c.

există însă multe recomandări, ale diferiţilor autori, cum ar fi:• mini (mini international neuropsychiatric inventer-

view) util în practica medicală datorită diagnostică-rii tulburărilor psihice conform icd şi dsm, uşurinţei de aplicare, avand o durată scurtă, de doar 15-20 minute.

• audit (alcohol use disorders identification test) care evaluează riscul consumului de alcool.

• cast (cannabis abuse screening test) apreciază ris-cul consumului de canabis, etc.;


Referate

în acelaşi timp pacientul trebuie informat cu privire la efectele adverse posibile din cadrul tratamentului cu in-terferon şi ribavirină şi sfătuit ca la cel mai mic semn de acest fel să nu ezite în a apela la medicul psihiatru. este tot atât de util să fie informaţi membrii familiei, persoanele apropiate din anturajul pacientului, de efectele adverse ale tratamentului. în cazul în care aceştia observă modificări de comportament, dispoziţie expansivă sau depresivă, să îndrume, însoţind chiar pacientul către medicul psihiatru.

studiile disponibile cu privire la iniţierea unui tratament antidepresiv la pacienţii fără factori de risc, înaintea ince-perii tratamentului anti hepatită c sunt puţine, incluzând un număr redus de pacienţi. ele nu permit în acest mo-ment, având în vedere raportul cost/beneficiu, utilizarea preventivă a antidepresivelor la pacienţii în tratament cu interferon şi ribavirină.(14)

în ceea ce priveşte pacienţii cu probleme psihice infec-taţi cu virusul hepatitei c, sunt puţine cazurile în care tra-tamentul cu interferon şi ribavirină nu se recomandă. dacă pacienţii sunt decompensaţi din punct de vedere psihiatric, amânarea iniţierii tratamentului anti hepatită c până se reuşeşte echilibrarea stării psihice, pare să fie cea mai pru-dentă şi acceptată variantă.

aPariția simPtomelor Psihiatrice în timPul tratamentului cu inFα

simptomele psihiatrice au fost cel mai frecvent raporta-te în primele trei luni de tratament anti-hepatită c, dar pot surveni pe parcursul întregii perioade, chiar şi la câteva luni distanţă după oprirea medicaţiei. de aceea este recoman-dat ca pacientul sa fie atent monitorizat, consultat periodic, ideal la doua săptămâni, în primele luni de tratament.

Pacienţii aflaţi deja sub tratament psihiatric ar trebui atent supravegheaţi, beneficiind de colaborarea medicului psihiatru, a celui de familie şi a infectionistului.

disPoziția dePresivă Şi tulBurările de somn

sunt printre cele mai frecvente simptome psihiatrice în-talnite. studiile arată că pacienţii cu hcv în tratament cu inFα au un risc crescut de a dezvolta depresie în special în primele 12 saptămâni de terapie. mai mult, riscul suicidar poate fi legat de anomaliile neuropsihiatrice , mai exact de deficitul de serotonină.(15)

abordarea terapeutică trebuie să ţină seama atât de in-tensitatea simptomelor cât şi de metabolizarea medicaţi-ei, ce survine pe o insuficienţă hepatică. din această cauză

antidepresivele clasice (triciclice, tetraciclice, imao) sunt de evitat, datorită hepatotoxicităţii.(16) ssri-urile par a fi preferate, sertralina, escitalopramul şi citalopramul având un potenţial de inhibare a izoenzimelor citocromului P450 moderat sau scăzut.(17) totuşi, ţinând cont de posibilitatea interferonului de a acţiona asupra sistemului serotoniner-gic, există autori care susţin că antidepresivele cu meca-nism dual de acţiune (venlafaxina, milnacipramul) pot fi mai eficiente decât ssri-urile în remisiunea depresiei. (18,19) tianeptina este şi ea un antidepresiv a cărui metaboliza-re nu interferă cu citocromul P450, fiind citat ca medicaţie preferată în cazul pacienţilor cu afectare hepatică.(20)

dacă tratamentul antidepresiv iniţiat este eficient şi bine tolerat, se recomandă menţinerea lui pe tot parcursul tra-tametului anti hepatită c şi încă 4-6 luni după oprirea aces-tuia.(14)

tulburările de somn pot fi cu succes tratate simptomatic cu benzodiazepine sau hipnoinductoare non-benzodiazepi-nice, pe perioade scurte de timp. Persistenţa simptomelor trebuie să ridice suspiciunea unei patologii mai complexe ce presupune altă abordare terapeutică.

ePisoadele maniacale Şi hiPomaniacale

ținand cont de toxicitatea hepatică, sărurile de litiu sunt timostabilizatorul de elecţie în cazul pacienţilor infectaţi cu virusul hepatitei c. trebuie avut în vedere şi faptul că săru-rile de litiu pot determina perturbări ale funcţiei tiroidiene. de aceea dozarea hormonilor tiroidieni (tsh,t3,t4) poate fi utilă înaintea iniţierii tratamentului.(14)

ePisodul Psihotic acut

se recomandă utilizarea cu prudenţă a olanzapinei şi a risperidonei, în special la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau modificări ale transaminazelor, înainte de iniţierea tra-tamentului.(14)

tulBurările izolate de comPortament

Printre acestea se pot număra: iritabilitatea, impulsivita-tea, agresivitatea, hiperemotivitatea. oricare dintre simp-tomele mai sus menţionate trebuie să ridice suspiciunea coexistenţei unei patologii psihiatrice mai complexe şi, im-plicit, o abordare terapeutică în consecinţă.

Problemele psihiatrice existente (boli psihice diagnosti-cate, consum de droguri, alcool) sau apărute la un pacient ca urmare a iniţierii tratamentului cu interferon şi ribavirină


Referate

pot influenţa negativ evoluţia şi prognosticul pacienţilor cu hepatită cronică tip c. nedepistarea la timp sau ignorarea acestora pot duce la o evoluţie nedorită (oprirea tratamen-tului înainte de a se produce eradicarea virusului, sau, mai grav, pierderea pacientului prin suicid). de aceea aborda-rea acestor pacienţi trebuie sa fie pluridisciplinară (infecţio-nist, medic de familie, psihiatru) pentru a creşte şansele de reuşită a tratamentului şi calitatea vieţii acestora.

Bibliografie:1. lang J.P., schmitter, Benessi s., michel l-”Prise

en cherge de l’hepatite chronique c: une urgen-ce psyvhiatrique?l’information psychiatrique 2009;85:1-11.

2. marinescu a.g., dima a., diaconu l., streinu c.a. trata-mentul combinat peginterferon şi ribavirină la pacienţii cu hepatită cronică virală vhc- abstract 2011.congre-sul naţional de Boli infecţioase, Bucureşti.

3. schmitter s.,lang J.P., castera l-“les troubles psychia-triques lies au traitement de l’hepatite chronique c.in lang J.P.,ed.Psychiatrie,vih et hepatite c:quels enjeux de sante publique?”

4. mouliguier a., allo s.,singer B.,mouge-strauss m.F.,zittaun r., gaute.encephalopatie sous cortico-frontale et mouvements choreiques lies a l’ interferon α2b recombinent. rev neurol 2002;158(5i+1):567-72.

5. kabbaj n., guedire m.m.;el atmani h. et al. thyroid disorders during interferon α therapy in 625 patients with chronic hepatitis c; a prospective cohort stady. ann endocrid (Paris) 2006;67/4):343-7

6. capuron l., raison c.l., musselman d.l. et al,2003-assotiation of regigorated hPa axis: response to the initial injection of interferon α with development of depression during inFα therapy.am.J.Psychiatry;160(7):1342-1345

7. licinio J., king m., hanser P., 1998-cytokines and brain function:relevance to interferon α induced moral and cognitive changes.semin.oncol.;25 (suppl.1). 30-38.

8. Peuza k.m., heim c.,nemeroff c.B., 2003 neurobio-logical effects of childhood abuse, implication for the pathophysiology of depressin and anxiety. arch. wo-men ment. health;6(1):15-22.

9. lepadat m., udristoiu t. depresia şi utilizarea interfero-nului la pacienţii cu hepatită cronică cu virus c: corelaţii clinico-epidemiologice, craiova 2011, cap. 4.3.

10. moreno F. a., heninger d.h., mc garley c.a. et al, 2000 tryptophan depletion risk of depression relap-se: a prospective study of tryptophan depletion as

a potential predictor of depressive episodes. Biol. Psychiatry;48(4):327-329

11. capuron l., neuranter g., musselman d.l. et al, 2003-interferon α- induced changes in tryptophan metabolism:relationship to depression and paracetive treatment. Biol. Psychiatry;i, 54(9):906-914.

12. merinsky o., chaitchik s.,1992- neurotoxicity of inter-feron α.anticancer drugs;3:567-570.

13. Fontana r.J., 2000-neuropsychiatric toxicity of antiviral treatment in chronic hepatites c. dig. dis.18:107-116.

14. afssaps. mise au point. evaluation et prise en charge des troubles psychiatriques chez les patients adultes infectes par le virus de l’hepatite c et traites par (peg) interferon alfa et ribavirine, mai 2008.

15. sockalingam; P. s. links; s. e. abbey. suicide risk in hepatitis c and during interferon-alpha therapy. J viral hepat. 2011;18(3):153-160. © 2011 Blackwell Publishing.

16. lucene m.i. et al,2003- antidepressant induced hepa-totoxicity. export opiu.drug.sof., may; 2(3):249-262.

17. udriştoiu t., marinescu d., Baişteanu P, 2001-depresia majoră, ghid therapeutic. ed. med. universitaria, cra-iova; 2-7,26-37, 53-59, 64-65.

18. tran P.v., Bymaster F.P., mcnamara r.k. et al, 2003. dual monoamine modulation for improved treatment of major depressive disorder. J. clin. Psychopharmacol; 23(1):78-86.

19. Yoshide k., higuchi h., takahashi h. et al, 2003. Favorable effect of milnacipran on depressiob induced by interfe-ron α. J. neuropsychiatry clin. neurosci,;15(2):242-243.

20. mocaigne g. et al 2003.hepatite aigue induite par la tianeptine. gastroenterologie clin. et. Biol. ;vol27, no3-mars :348.


Referate

tulBurarea de Personalitate Borderline Şi suiciduln carmen BumBu - spitalul clinic de Psihiatrie “Prof. dr. alex obregia” Bucureşti, alina todoran - clinica de Psihiatrie ii tg mureş, ovidiu Pena - spitalul clinic de Psihiatrie “Prof. dr. alex obregia” Bucureşti

Abstract: Borderline personality and suicide Borderline Personality Disorder (BPD) is a disorder with an age of onset between 18 and 25. It is categorized in the dramatic/emotional/impulsive cluster of personality disorder. Some patients complain of anxiety, depression or suicidality. Unfortu-nately, suicide behaviors and completed suicides are very common in individuals with BPD. Research has shown that around 70% of people with BPD will have at least one suicide attempt in their lifetime, and many will make multiple suicide attempts.We present the case of 32 years old male, who was hospitalized with attempt of suicide by injecting insulin. The patient is known with a psychiatric history, multiple attempts of suicide by mixing alcohol and overdoses of different medications. He was diagnosed with Borderline Personality Disorder 11 years ago. The patient was treated for his cognitive impairments, which resulted after his last attempt of suicide.He did not recover and the treatments have been unsuccessful, because the patient remained with severe cognitive impair-ment and behavioral issues.BPD often co-occurs with the substances use. The use of drugs or alcohol is a risk for suicide alone. However substance use issues combined with BPD may be particularly with severe consequences.Key words: borderline, suicide, drugs, consequences

Rezumat: Tulburarea de personalitate de tip borderline (TPB) este o boală cu debutul între 18 și 25 de ani. A fost inclusă în clusterul tulburărilor de personalitate dramatice/emoţionale/impulsive. Unii pacienţi pot prezenta simptome anxioase, de-presive, ideaƫie și preocupări autolitice. Din nefericire, comportamentul suicidar și suicidurile complete sunt frecvent întâlnite la pacienţii cu TPB. Studiile au arătat că aproximativ 70% din pacienţii cu TPB vor avea una sau mai multe tentative de suicid. Prezentăm cazul unui bărbat în vârstă de 32 de ani, care este adus în serviciul de psihiatrie pentru tentativă de suicid prin in-jectare de insulină. Pacientul este cunoscut cu antecedente psihiatrice - multiple tentative de suicid prin asocierea alcoolului cu supradoze de medicamente, fiind diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip borderline în urmă cu 11 ani. Acesta a fost tratat pentru tulburările cognitive care au rezultat în urma tentativei de suicid.Tratamentele au fost fără succes, pacientul a rămas cu tulburări cognitive și de comportament severe.TPB se asociază frecvent cu abuzul de substanţe. Abuzul de droguri sau alcool crește riscul de suicid, iar unele cazuri se pot solda cu consecinţe severe și incurabile.Cuvinte cheie: borderline, suicid, supradoză, consecinƫe.

introducere:tulburarea de personalitate de tip borderline (tPB) este

întâlnită la persoane tinere cu vârsta cuprinsă între 18 -25 ani, într-un procent de 6 % printre adulƫi şi este mai frecventă la femei decât la bărbaƫi. deşi nu se cunoaşte o cauză exactă, ultimele studii arată că tPB poate fi rezulta-tul combinaƫiei între vulnerabilităƫi biologice, tulburări de gândire şi stresori sociali (modelul biopsihosocial). spre de-osebire de alte tulburări, nu există teste sau investigaƫii pa-raclinice specifice pentru diagnosticarea tulburării de per-

sonalitate de tip borderline. Factorii de risc diferă în funcƫie de vârstă: de la problemele de învăƫare şi temperamentul din copilărie până la abuzul de substanƫe, familii dezbinate, abuz sexual în adolescenƫă la tinerii adulƫi.

Prezenƫa tPB duce la agravarea altor simptome psihice, creşte riscul de automutilare şi de tentative de suicid, iar rata tentativelor de suicid este de 90%.(4)


Referate

anamneza:Motivele internării: • agitaƫie psihomotorie• tulburări mnezice şi prosexice• tulburări de comportament, nervozitate, iritabilitate• izolare socială• tulburări hipnice mixte Antecedente heredo-colaterale:• Părinƫii decedaƫi• o soră aparent sănătoasă• neagă antecedente psihiatrice în familie

Antecedente personale patologice (multiple internări în serviciul de psihiatrie):• martie 2000 „tulburare de personalitate impulsiv-insta-

bilă, dependenƫă de polisubstanƫe”• mai 2000 „dependenƫă de polisubstanƫe” (intoxicaƫie

medicamentoasă voluntară cu paracetamol, cafeină, fe-nobarital, asociată consumului abuziv de alcool)

• septembrie 2000 „episod confuzional toxic”• mai 2003 „dependenƫă de alcool şi sedative”; „tulbura-

re de personalitate borderline”• Februarie 2009 „tulburare cognitivă organică postencefalo-

patie metabolică”; „tulburare de personalitate borderline”

Condiƫii de viaƫă si muncă:• Fost angajat, actualmente pensionat medical, celibatar• 3 persoane/4 camere, la bloc, absolvent de şcoală pro-

fesională• alcool – consumator cronic de băuturi alcoolice• Fumător – 1 pachet/zi

Istoricul bolii:Pacient în vârstă de 32 de ani se internează în clinica de Psihiatrie, prin transfer de la spitalul de urgenƫă, pentru tulburări de comportament, tulburări mnezice şi prosexice, insomnii mixte, apărute în urma unei tentative de suicid prin autoadministrare de insulină.Pacientul este cunoscut cu antecedente psihiatrice, fiind internat pentru prima dată într-un serviciu de psihiatrie în urmă cu 11 ani, cu tulburare de personalitate de tip bor-derline şi abuz de substanƫe. Pe parcursul evoluƫiei au fost numeroase internări în serviciul de psihiatrie, datorită ten-tativelor de suicid sau consumului abuziv de substanƫe.

Examenul clinic general:examenul pe aparate şi sisteme în limite normale.

Examenul stării psihice prezente:Pacientul, relativ cooperant, se prezintă în ƫinută relativ în-grijită, igienă relativ corespunzătoare, cu mimică hipomo-bilă şi gestică inhibată. dialogul este dificil, iar discursul cu conƫinut sărac.

Percepƫie: nu se decelează tulburări de intensitate psihoti-că în momentul examinăriiatenƫie: hipoprosexie spontană şi voluntară.memorie: hipomnezie de fixare şi evocare.voinƫă: hipobulie.orientare: dezorientat temporo-spaƫial, orientat auto şi allopsihic.conştiinƫă: lucidă, insight absent.gândire: ritm şi flux ideoverbal încetinit, capacitate de cal-cul scăzută, capacitate de generalizare şi abstractizare scă-zută.afectivitate: tocire afectivă, nervozitate, iritabilitate, izolare socială.activitate: scăderea randamentului util.ritm nictemeral: insomnii mixte.apetit alimentar: crescut.

Investigaƫii paraclinice:analize de laborator, radiografie pulmonară în limite normale.ct cerebral – sistem ventricular median simetric, frustră atrofie cortico-subcorticală difuză. nu se evidenƫiază pro-cese înlocuitoare de spaƫiu hipo-hiperdense intracerebral. sinusuri fronto-sfenoidale libere.examen neurologic: status post encefalopatie metabolică.

Examen psihologic:mmse=18/30testul ceasului = 6/10scala reisberg = 5disfuncƫie cognitivă medie.

Diagnostic pozitiv:tulburare organică de personalitate de tip mixt instabil emoƫional şi deteliorativ, post tentativă de suicid prin auto-administrare de insulină(1)axa i – modificare de personalitate tip combinat datorată unei condiƫii medicale generale – post comă hipoglicemică.axa ii - ---axa iii – sechele post encefalopatie metabolicăaxa iv - ---axa v – scor gaF = 51-60 – dificultăƫi în ariile sociale şi ocupaƫionale.


Referate

Modificare de personalitate datorată unei condiƫii medi-cale - criterii de diagnostic:a. Perturbarea de personalitate reprezintă o modificare a

pattern-ului caracteristic de personalitate anterior indi-vidului

B. din istoric, examen somatic sau date de laborator tre-buie să fie evident faptul că modificarea de personali-tate este consecinƫa fiziologică directă a unei condiƫii medicale

c. diagnosticul nu este pus dacă perturbarea este explica-tă mai bine de o altă tulburare mentală.

d. diagnosticul nu este pus dacă perturbarea survine ex-clusiv în cursul unui delirium sau dacă simptomele satis-fac criteriile pentru demenƫă.

e. Perturbarea trebuie să cauzeze detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori în alte domenii de funcƫionare importante.

tipul combinat – acest subtip este utilizat dacă există mai mult decât un singur element care domină tabloul clinic (1)

Diagnostic diferenƫial:1. delirium ( pacientul nu a prezentat tulburări de

conştienƫă care există în delirium, iar simptomele au apărut după administrarea de insulină)

2. demenƫă (în cazul de faƫă apariƫia simptomatologiei în urma comei hipoglicemice, iar disfuncƫia cognitivă nu este însoƫită de apraxie, afazie, agnozie – elemente existente în demeƫă)

3. tulburări afective datorate unei condiƫii medicale (absenƫa simptomatologiei de tip afectiv în cazul pre-zent şi s-au eliminat alte cauze cu ajutorul examenelor paraclinice efectuate)

4. Ȋntârzierea în dezvoltarea mintală (iQ normal anterior administrării de insulină)

5. tulburarea delirantă ( coma hipoglicemică în anteceden-te şi sechele postencefalopatie metabolică la examenul neurologic, absenƫa simptomelor delirante susƫin dia-gnosticul prezentat)

schizofrenie ( simptomele psihiatrice actuale care au apă-rut datorită sechelelor postencefalopatie metabolică plus examenul neurologic pozitiv sunt în defavoarea unui diagnostic de schizofrenie) (2)

Tratament:risperidonum 3 mg 2cp/zihidrolizat de proteină din creier de porcină, soluƫie injecta-bilă 10 ml, 10 zile/lună timp de 3 luni.nicergolinum 30 mg 2 cp/zi

Evoluƫie şi prognostic:Ȋn urma tratamentului administrat s-a observat o ameliora-re a tulburărilor de comportament şi a insomniilor. datorită leziunilor cerebrale prognosticul este nefavorabil.

CoNCluzII:

nu există metode de prevenƫie a tulburării de perso-nalitate borderline. studiile pe termen scurt au arătat ca tPB este o afecƫiune cronică, care în unele cazuri se poa-te îmbunătaƫi cu timpul. Ȋn funcƫie de gravitatea lor, unele simptome tind să se amelioreze sau sa rămână aceleaşi. asocierea frecventă a consumului abuziv de substanƫe (dro-guri, alcool, medicamente) duce la creşterea riscului de a comite o tentativă de suicid, iar în unele cazuri consecinƫele pot fi severe, de la sechele pe termen lung apărute post administrare de substanƫe până la decesul pacientului. de-oarece pacienƫii cu tPB au risc foarte crescut de suicid, ten-tativele de suicid şi comportamentul automutilant trebuie luate în considerare, chiar spitalizând pacientul atunci când este necesar.(3)

am prezentat cazul unui pacient diagnosticat în urmă cu 11 ani cu tulburare de personalitate borderline, cunos-cut cu multiple tentative de suicid în antecedente, care în urma ultimei tentative de suicid (prin auto administrare de insulină) a suferit leziuni cerebrale ireversibile care au dus la accentuarea trăsăturilor de personalitate şi de compor-tament.

Bibliografie:1. dsm – tr iv american Psychiatric association diagnos-

tic and statistical manual of mental disorders (dsm iv tr ) 4th ed washington dc: american Psychiatric Press;

2. kaplan &sadock’s synopsis of Psychiatry tenth edition by lippincott williams&wilkins, 2007

3. Becker d.F., grilo c.m., edell w.e. et al. comorbidity of borderline disorder with other personality disorders in hospitalized adolescents and adults american Journal of Psychiatry 157 dec 2000

4. lis e., greenfiel B., henry m. guile J.m., dougherty g., neuroimaging and genetics of borderline personality disorder: a review Journal of Psychiatry and neurosci-ence 32.2 may 2007


Referate

the language oF emPowerment: Parallel Process For the Patient and the clinician

empowerment assumes that it is possible to help people who have failed in social situations, to help inject in them a sense of personal regard. empowerment involves a slow, personal, system of change and growth for all groups and communities in order to find personal satisfaction and pro-vide freedom of choice. From a philosophical perspective, it involves the right of every person to feel empowered and an important condition for individuals’ very being. the language of empowerment, we maintain, involves both the patient and the clinician being in a parallel process of chan-ge, from helplessness to empowerment.

we hypothesize that in treatment, the clinician tries to guide the patient through specific steps by reducing di-sempowerment or overcoming barriers to empowerment, when the patient may have appraised situations negatively, or solved problems inadequately. the process of discove-

ring empowerment involves looking for empowerment barriers, like negative stigmatization, prejudices and discri-mination, non-realistic ideals that may lead to isolation and loneliness or other difficult system issues. the clinician may also find him/herself in similar individual and professional situations of disempowerment.

research related to emPowerment

Foucault (1979) looks at the close relationship between knowledge and power, features that are found in systems, communities and in medicine too. the psychiatrist has the power of medical-psychiatric knowledge, his/her profes-sional skill which enables him/her to diagnose and treat emotional problems. however, this knowledge may not necessarily help patients (or doctors themselves) to feel empowered.

in studying empowerment in Balint groups, we listen to

the emPowerment concePt and Balint grouPsn Yuval shorer, stanleY raBin, aYa Biederman, asher shiBer, Yitzchak Ben- zion, meir nadav, BenYamin maoz - department of Psychiatry, soroka university medical center, Beersheba, israel and division of Psychiatry and division of Family medicine, Faculty for health sciences, Ben gurion university of the negev, Beersheba, Israel

Rezumat: Procesul de “revigorare” se referă la schimbarea umorii personale, de la un sentiment de neajutorare la cel de control asupra situaţiei şi asupra destinului personal (Sadan, 1997). E foarte interesant de observat că mai ales lucrătorii sociali fac referinţă la conceptul de “revigorare”. Medicii sau alţi profesionşti din îngrijirea sănătăţii nu s-au preocupat de el îndeaproape. In ultima vreme termenul a fost utilizat mai ales din punctul de vedere al avantajului pacientului care trece prin revigorare, fără să se facă referinţă şi la revigorarea profesionistului medical. Se poate ca aceasta să se datoreze viziunii paternalistice din practica medicală, unde profesioniştii sunt ocupaţi cu tratarea pacienţilor, nebeneficiind de revigorare în acelaşi timp. Această abordare profesională poate determina negarea-ignorarea dreptului lor de a se preocupa de însăşi revigorarea clinicianului.

Abstract: The process of empowerment involves changing from a feeling of helplessness to one of control over one’s life, of one’s destiny (Sadan, 1997). It is very interesting to note that the empowerment concept has been looked at mainly by professions in the social sciences, such as social work. However the concept has not been sufficiently investigated by physicians and other health professionals. By the latter, the term has been primarily looked at from the vantage point of the patients’ empowerment, with little work done in the area of the health professional’s own personal empowerment. This may be due to the mainly paternalistic approach in medicine, whereby professionals are busy treating patients, not necessarily empowering themselves. This particular professional stance may deny/ignore their right to investigate clinicians’ own empowerment.


Referate

stories which are in themselves evidence of the subjective experiences of others. this is like investigating evidence in the archives of life narratives, or in the laboratory. this is the way that a social scientist investigates things. From a philosophical perspective this is different from the biolo-gical investigation, which assumes that we have to look at deeper elements in order to understand the structure as a whole. the empowerment approach looks at the meaning people give through their narrative structures (white & ep-ston (1990). knowledge, in itself, may not only give power but may be seen as empowering. in this perspective, fee-lings and cognitions create a personal evidence-based pro-cess, which supplements medical scientific investigations.

the Process oF emPowerment

the aim of the empowerment is to change three basic processes:

emPowerment oF the individual

a person is shaped not just by genetics and environ-ment, but also by opportunities to change his/her surro-unding world. in this respect, the person’s ability to make decisions, to act, to take responsibility, to fulfill his/her aims is the expression of empowerment. it is an interactive process that develops between the individual and his/her surroundings, whereby a change takes place.

For example, the person with a low self-esteem beco-mes more assertive. specifically, empowerment involves change and choice, to make decisions from a wide range of possible options and possibilities, and by so doing, enabling the person to influence his/her environment. it involves self-efficacy, which is confidence in one’s ability to carry out a task, and internal locus of control involving one’s abi-lity to be controlled by oneself, and not by external forces. empowerment also requires comprehending a situation. this means having the access to relevant information in or-der to make the appropriate decisions.

the communitY asPect oF emPowerment

this aspect of empowerment encompasses the expre-ssion of the need individuals feel for being and acting to-gether, for trusting and communicating. in fact these two terms have a common root. empowerment involves being part of a system or part of the community. this raises the question of how much the individual brings empowerment

into the system, or how much does the system itself em-power the individual? the answer to this question may be that empowerment develops only relative to ‚others’. the latter may involve a group, an organization or a team, whi-ch interactively work together.

the ProFessional asPect oF emPowerment

the concept of empowerment was born out of the pro-fessional dialogue concerning the ways social problems are created. this dialogue developed because of the professi-onal disappointment in existing social solutions. it was as-sumed that empowerment itself could take place without professionals, but the discussion about empowerment is professional and academic by its very nature.

the discussion about empowerment then is seen to be practised within groups of professionals who aim at working in the mode of empowerment, practising dialogue, and dis-cussing principles governing the professional practices of empowerment. according to this concept, the professional might act as a resource advisor, instructor and advocate. the discussion about different identification/ role models is also part of empowerment practices.

Balint grouPs and emPowerment

Balint groups have a long tradition in family medicine training in helping doctors and other health professionals improve their sensitivity, knowledge and skills in patient-physician relationships and problems involved in this pro-cess. Furthermore, the group helps doctors to reduce stress and burnout caused by patient care and/or the system.

the group itself can be very effective, often empowering the presenter, allowing him/her to feel more at ease, freer in his/her relationship with the patient. this involves co-ming to terms with uncertainty and knowing that there are no clear answers or definite solutions, but that solutions lie many times in the paradoxes and vicissitudes of the human, complex interaction in the doctor-patient dialogue.

historically, Balint groups have been patient and disease orientated, although recently they have moved from the patient-illness aspects, to the doctors themselves as well as their professional lives. this includes bringing up issues related to doctors’ helplessness, loneliness, stress and bur-nout. in this context we assume that the group helps the presenter to become more empowered within him/her as well as in the team and organization in which he/she works. By gaining empowerment, this can lead to a reduction in

Buletinul asociaţiei Balint, vol. xv., nr. 60, decemBrie 201313

Referate

Buletinul asociaţiei Balint, vol. xv., nr. 60, decemBrie 201314

Referate

CLX

4 /

mar

tie

2012


Referate

professional stress thus preventing burnout, enabling the doctor to become a better clinician and therapist.

Balint members often talk of special cultural groups suffering from prejudices and stigmatization by the general population. For example: a Balint group of immigrant doc-tors spoke about the specific issues involved in the accul-turation processes of their same immigrant group. the group process enabled these doctors themselves to feel empowered, helping them in turn to treat their immigrant patients’ specific problems in a more professional way, wi-thout over-identification with their problems. this led to more appropriate and effective treatment by this group.

it has been noted (maoz, rabin, katz, matalon 2004, 2006), that attending Balint groups help participants to develop new ways for change in that it provides the doc-tor with an additional tool-a common language, a new approach to treatment and a greater sensitivity and awa-reness towards the system. one of these „new languages” might be the language of empowerment.

the grouP

we should now like to present the results of a weekly half a year Balint group that we ran (Y.s. and s.r.) for occu-pational therapists (ots) working in a general hospital setting in the occupational therapy unit. the group consis-ted of ten professionals who worked with patients, adults and children with physical, neurological and cognitive limi-tations. the ots were also consultants to the neurological, neuro-surgery, orthopaedic and geriatric departments. the head of the unit also participated in the group after the group members unanimously and confidentially gave their permission for her to participate. this is unusual in Balint work but we were convinced that this head was an excep-tional person, warmly liked, admired, respected and even loved by the other participants. the aims of Balint activity were outlined to the group who became fascinated by pos-sible open group involvement. the group took place in the same setting in which the members worked.

methods

verbatim reports of the sessions were taken by one of the leaders with the permission of the participants. these were then analyzed for process and linguistic characters that concerned the empowerment language. the leaders considered first recording the sessions but this practice

might have been understood by participants as a barrier to openness and empowerment. it was rejected. a follow-up group session up was carried out five months after the group ended.

the grouP Process

the introductory phase of our Balint group was short since the members belonged to the same hospital-unit and therefore knew one another. the group gathered in the o.t ward towards the end of working day, which allowed participants the time and place for themselves in their workplace.

an interesting feature of this stage was to hear them talk about the diverse work environments, since each member worked on different wards and units with diverse age groups. this affected their conception and perspective of their profession, which often lead to lively discussions. For example, feelings of loneliness were found across the board, which proved to be most comforting for the group members who had never openly discussed these feelings before. their openness and honest expression brought much relief, as later reported by many of the participants.

in the group process, the members often saw the con-nection between their patients’ conflicts and their own, as well as problems inherent in the specific work envi-ronments. they also took note of the development of an empowerment language and their sensitivity to empower-ment barriers. this process could be achieved in the group when a place was made for an integrative discussion of the patients’ problems, the problems encountered in specific system in which the participants worked, as well as the dif-ficulties found in the wider medical system.

examPles

Presenter: i started to share at home dilemmas that we spoke of in the group. i have a problem: i find myself talking with the family about the prognosis for the child; doctors escape from this, but since we treat the child and see the family for long hours for years, we talk. what sho-uld i say?

memBers: we feel the same. we feel that families de-pend on our professional opinion, who are we to know the exact prognosis, is it our job to tell?! doctors throw on to us the dilemmas about which they don’t have time to speak with the families. i feel a heavy burden put on me, do you feel the same?

referate RefeRate


Referate

the diagnosis is physical but also cognitive. the burden is emotional but also professional – who knows when to stop treating a child?

leader: You seem to be expressing both the professio-nal and the parental voice. can we further discuss the diffe-rent ‚hats’ that you take upon yourselves?

taBle and descriPtion oF suBJects and issu-es raised in the grouP and their emPower-ment comPonents

Follow uPthis took place five months after completion of the

group. its aim was to see the effects of the group process on the group, and the impact of the content areas discussed in the group on the members ongoing daily work. we loo-ked at the treatment changes, their attitudes towards their place of work and their outlook towards the broader health system in which they functioned.

in order to make the group interaction more relevant one of the group leaders gave a very brief talk about the lan-guage of empowerment and the empowerment concept.

the language oF emPowerment

Below are some of the direct quotations of the partici-pants during the follow-up session which express their use of the language of empowerment:• the process of change is due to me, my thoughts, my

feelings and my functioning.• Part of my change is due to the system in which i treat

the patient.• the process of change is undoubtedly due to the dis-

cussion of conflicts between me and my patients and between me and my co-workers.

• i feel that i received a lot of support, strength and en-couragement from the group, from the narratives they presented in it many of which were often related di-rectly to me.

• there is a lot of stigma related to my profession, per-haps the same stigma i have for my patients.

• sometimes i cause myself to fail in my work.• now i realize that this maybe due not only to me, but

the difficulties inherent in the system in which i work.• my professional role, my knowledge and skills as a pro-

fessional give me much strength but it can also limit me when the system in which i work cause barriers to my

functioning (for example families).• i always thought that my professional language was

adequate and it explained things adequately for me, but i now realize that added concepts and language from the emotional area can help me to understand processes and maybe help me to solve issues better’

empowerment is a slow process confounded by inter-nal conflicts which are worthwhile discussing openly in the group.

discussion

as has been mentioned earlier, empowerment can enri-ch our understanding of Balint activity. many aspects of Ba-lint activity related to empowerment can be seen in this pa-per. we should however like to note two particular points which emerge out of our presentation:

l. the concept of empowerment is not only relevant to poor or deprived groups who feel helpless and powerless to break the cycle for change. we maintain that the con-cept is of great importance for doctors and health profes-sionals generally, and for our Balint activity in particular. the system aspect of empowerment for the doctor indi-cates that the doctor patient relationship is not only what transpires in the doctor’s office alone. doctors bring into the consultation and treatment their own personalities and personal attributes, their professions and the wider system in which they work.

in Balint groups too the ‚other’ is also brought into the group which may have its effects on the group process .the ‚other’ can be the presented patient, the doctor’s specific working environment, as well as the wider system in which he/she functions. the implication of this observation requi-res us, as Balint leaders, not only to be attuned to the case presented but also tune in to the ‚other’, which may play an important part in the underlying problems brought to the group.

2. we Balint professionals are currently dealing with the question of process and outcome measurements’ of Balint groups. measuring empowerment operatively is problema-tic since it is an all encompassing, integrative concept, whi-ch makes it difficult to measure and quantify. it usually is measured by the particular professional interested in mea-surement e.g. personal variables of empowerment. But, as sadan (1997) says, ‚if we take into account that every person needs to be empowered and that empowerment


referate

is found in every person but is also affected by the system, then the personal attributes of the individual alone is not the only component of the various levels that may influen-ce the process.’ this then makes quantitative measurement almost impossible.

therefore in Balint groups we should see empowerment as a process (gradual and dynamic) of change, a process of gaining control, power and strength, influenced by multi-varied factors. this is a basic issue which we should all think about in our Balint work.

References:1. F1. Foucault.m. ‚of the other spaces’ .diacritics,

spring 23-27, 1986.2. maoz B, rabinowitz s, katz c, matalon a. the doctor,

the patient and their interactions: an introduction to relational medicine. israel, ramot Publishers, univer-sity of tel aviv, 2004, 2006. (in hebrew and german).

3. sadan, e. empowerment and community planning. hakibbutz hameuchad Publishing house, 1997 (in hebrew).

4. white m, epston d, narrative means to therapeutic ends. new York: norton 1990.

medicul ca medicament – alBu ana maria

în practica medicală de zi cu zi, medicul, pe lângă funcţia sa construită de-a lungul anilor, ia parte şi totodată se implică în viaţa şi psihicul pacientului, o dată cu tratarea afecţiunii cu care se prezintă acesta. de multe ori au obser-vat, atât personalul medical cât şi aparţinătorii, că pacien-tului nu-i este suficientă o strictă tratare medicamentoasă a bolii sale şi atunci medicul intervine mai mult, intervine din punct de vedere psihologic, încercând să aducă opti-mism, speranţă, un simplu zâmbet sau chiar alinare sufle-tească printr-o comunicare permanentă.

Pentru a realiza aceste lucruri simple, dar foarte impor-tante şi utile în acelaşi timp pentru pacient, doctorul tre-buie să cunoască omul, să fie bun şi înţelegător, comuni-cativ, plin de compasiune şi răbdător, deprinderi pe care le câştigă cu timpul şi prin experienţă. încă din timpuri străvechi , doctorul practică ceea ce noi numim azi psiholo-gie. azi, doctorul, prin intermediul psihosomaticii, „umple” spaţiul dintre om şi tehnologie, devenind un medic capabil

de emoţie, de empatie, un medic uman, ascultător, care ajută omul la nevoie, capabil să vindece atât trupeşte cât şi sufleteşte, nefiind un simplu funcţionar, lipsit de compa-siune, distant.

doctorul, prin capacitatea sa de a intui personalitatea şi nevoile pacientului, poate ridica tratamentul la un alt nivel, realizând o relaţie medic-pacient prin intermediul căreia poate modifica şi comportamentul şi sentimentele acestu-ia privind afecţiunea. doctorul, prin imaginea pe care şi-o formează despre pacient, poate să asigure complianţă la tratament.

Balint afirma că uneori medicamentul este chiar docto-rul, iar rogers şi urmaşii săi umanişti afirmau că orice pro-blemă poate fi rezolvată printr-o comunicare eficientă între medic şi pacient. Prin sintagma „medicul ca medicament” înţelegem un medic capabil să ofere siguranţă pacientului, să dea dovadă că este un bun ascultător, că nu-l judecă, că-i este un prieten.

orice medic bun construieşte încă de la prima întâlnire o alianţă între el şi pacient, drept urmare prima impresie poate stabili în mare măsură comportamentul pacientului

medicul ca medicament articolele care urmează au fost publicate în volumul „medicul ca medicament”, reprezentând texte ale studenţilor la medicină din anul iii, antologate de dan l. dumitraşcu şi crina roman (editura medicală universitară „ iuliu haţieganu”, cluj-napoca, 2012). Publicarea lor este posibilă cu acceptul antologilor.


referate

faţă de doctor. Boala impune un impas, o schimbare ambi-entală, limitează capacităţile fizice şi psihice, afectează sta-rea emoţională, dar doctorul poate să schimbe percepţia bolnavului, poate să îi uşureze suferinţa; atât cea psihică cât şi cea fizică. toţi aceşti paşi îi realizează prin terapie.

medicul ca medicament trebuie să aibă înclinaţie spre pacient, să reducă atât stresul produs la aflarea diagnosti-cului cât şi ce urmează mai apoi, să fie orientat spre paci-ent, pornind de la ideea că există bolnavi, nu boli.

în ziua de azi, medicului nu-i sunt suficiente cunoştinţele despre specialitatea sa; pe lângă acestea el trebuie să aibă cunoştinţe şi în domeniile psihologiei şi ştiinţelor sociale. astfel, el poate să abordeze pacientul global, în funcţie de factorii de mediu, de reacţia psihică a acestuia, de perso-nalitatea lui, de reacţia psihică pe care boala somatica o determină, de condiţiile socio-culturale şi de factorii fami-liali. medicul trebuie să fie înarmat cu cunoştinţe psihopro-filactice pentru a putea evita recăderile sau reacutizările afecţiunilor pacientului.

ca urmare a tuturor celor scrise anterior, susţin ideea că, aşa cum un comprimat are reacţii pozitive şi negative, şi medi-cul poate influenţa starea pacientului atât în bine cât şi în rău.

medicul ca medicament – alexandru denisa

medicul este prin natura meseriei sale un reprezentant al solidarităţii omeneşti, Balint atribuind medicului, pe lân-gă funcţia de medicament, şi funcţia apostolică, ambele purtând semnificaţia unei meniri vindecătoare, izbăvitoa-re, prin transcenderea realităţii obiective spre ascendentul persoanei. “medicul ca medicament” (Balint) poate însem-na “medicul ca parte a procesului de vindecare”.

Funcţia apostolică rezidă, pe lângă înţelesul caritabil, în suportul emoţional şi psihologic oferit bolnavului, suport care îl poate converti pe acesta din urmă la o nouă filosofie a vieţii, dătătoare de încredere, speranţă sau de a-şi accep-ta suferinţa fără a-şi dezorganiza viaţa, fără a o simţi ca pe o povară.

Pentru a deveni parte a vindecării, medicul trebuie să cu-noască nu doar boala, ci şi bolnavul. a ajunge la cunoaşterea persoanei necesită stabilirea unei relaţii de comunicare deschisă, sinceră. Pentru ca medicul să fie el însuşi parte a procesului de vindecare, el trebuie să depăşească punc-tul de vedere al expertului în ştiinţa medicală, încercând să privească lucrurile şi din punctul de vedere al pacientului.

Pacientul nu este definit numai de patologia sa, ci şi

de o anumită identitate psiho-emoţională, de o anumită inteligenţă, de un anumit orizont cultural şi suport social, de care medicul trebuie să ţină cont în abordarea bolnavu-lui, evitând eroarea suprasimplificării (pacientul este privit doar ca un caz clinic).

Pe măsura tehnologizării medicinei, pacienţii se plâng tot mai mult de pierderea contactului profund uman cu medicii. Pacienţii se aşteaptă să fie trataţi ca oameni de către oameni (g. thibon). de multe ori, îmbrăcând hala-tul alb, medicul îmbracă nu numai atribuţiile şi atitudinea formaţiei de medic, dar şi atitudinea deformaţiei pe care o comportă: bolnavul este considerat capitol de patologie, un caz ştiinţific sau, mai rău, un prilej de experimentare, caz în care relaţia medic-pacient se transformă în relaţie experimentator-fiinţă vie. apare astfel marea primejdie a dezumanizării medicinii.

în timp ce în medicina „organică” diagnosticul înseamnă în primul rând o înţelegere intelectuală a bolii, în investi-garea psiho-somatică înţelegerea bolnavului cuprinde şi o înţelegere afectivă. în timp ce în medicina „organică” se stabileşte o relaţie profesională, înţelegerea psihosoma-tică a medicinei permite stabilirea unei relaţii personale, dominată atât de afectivitatea pacientului, cât şi de cea a medicului. Pentru a închega relaţia terapeutică, doctorul nu poate să rămână doar un cunoscător al ştiinţelor me-dicale capabil să îngrijească corpul bolnavului, ci trebuie să participe afectiv la tot actul terapeutic, să fie capabil să se identifice, la un moment dat, cu trăirile pacientului, să re-zoneze sincron cu stările biologice şi psihologice prin care trece persoana suferindă. ca urmare, în relaţia medic-paci-ent intervine un transfer emoţional în dublu sens, transfer care transformă şi umanizează această relaţie.

relaţia medic-pacient trebuie să aibă în componenţa sa două aspecte: percepţia realităţii faptice, fundamentată pe evidenţele clinice şi, respectiv, componenta transferenţială a relaţiei terapeutice, abordarea pacientului potrivit sti-lului său de relaţionare interpersonală, întâmpinarea aşteptărilor cu care pacientul se înfăţişează la medic. din acest punct de vedere, există o dinamică a afectivităţii pa-cientului faţă de medic în diferitele etape ale procesului terapeutic, dinamică ce reflectă abilitatea medicului de a conduce o bună relaţie terapeutică şi care se va concreti-za în părerea finală a pacientului despre medic. cu ocazia primei întrevederi, pacientul se prezintă la medic în plină suferinţă, speranţa însănătoşirii generând aşteptări faţă de medic şi faţă de actul medical în general. în această etapă medicul, în postura de “vindecător”, este idealizat.

urmează etapa de obiectivizare a relaţiei terapeuti-


referate

ce, prin conturarea aşteptărilor ambilor protagonişti ai alianţei terapeutice, respectiv o etapă de personalizare în care încrederea şi simpatia pacientului se consolidează, sau se produce deziluzionarea pacientului, care extrapolea-ză nemulţumire generată de contactul personal cu medi-cul asupra actului terapeutic în general. există o serie de gravuri de la sfârşitul evului mediu în care medicul este prezentat succesiv ca hristos, ca înger, ca simplu om şi ca diavol. această succesiune de imagini corespunde tensiuni-lor afective ale bolnavului la începutul bolii, în perioada de convalescenţă, după vindecare şi atunci când doctorul îşi cere onorariul.

deşi de-a lungul istoriei aspectul pecuniar a fost me-reu la baza defăimării laice a tagmei medicilor, în lumina consideraţiei lui Balint, potrivit căreia medicul este un me-dicament, imaginea finală de diavol atribuită medicului poate fi expresia dezamăgirii resimţite de pacient în faţa actului medical. atitudinea şi comportamentul medicului faţă de pacient se dovedesc de o importanţă covârşitoare pentru desfăşurarea relaţiei terapeutice într-o atmosfe-ră de încredere reciprocă, respect şi simpatie, respectiv complianţă din partea pacientului.

medicul se “poate prescrie pe el însuşi ca medicament” sub forma mai multor atitudini. Pentru a fi “medicamentul ideal”, acesta trebuie să îşi adapteze atitudinea şi compor-tamentul în funcţie de bolnav şi de situaţia acestuia.

într-o manieră didactică, principalele atitudini pe care medicul le poate adopta în practica medicală pot fi clasifi-cate astfel :• 1. de tutore autoritar, care nu dă nicio explicaţie,

aşteptând de la bolnav o ascultare fidelă. adeseori, asumându-şi dominant rolul de sfătuitor – învăţător - critic – judecător, medicul va fi principalul duşman al relaţiei cu pacientul, prin poziţia de lider exercita-tă cu autoritate ostentativă, determinând antipatia pacientului;

• 2. de mentor, care-şi oferă cunoştinţele de expert, gata să-l înveţe pe pacient să se adapteze la condiţiile stării sale de sănătate alterate;

• 3. de savant detaşat, care descrie obiectiv avantajele şi inconvenientele diferitelor posibilităţi terapeutice, lă-sând pacientului libertatea de alegere, dar impunându-i responsabilitatea unei decizii;

• 4. de bun părinte, care caută să protejeze bolnavul de orice noutate dureroasă sau de orice responsabilitate împovărătoare;

• 5. de avocat al adevărului, care crede că nimic nu este mai rău decât îndoiala şi care spune bolnavului chiar şi

ceea ce nu este necesar.medicul practician trebuie să fie “câte puţin din toate”,

de la caz la caz: să se comporte demn potrivit autorităţii pe care o are, responsabil, să dezvăluie pacientului adevărul despre situaţia sa medicală, dar într-o manieră empatică şi dătătoare de încredere într-un deznodământ pozitiv (dacă prognosticul este infaust, trebuie să susţină un tonus psi-hic ridicat al pacientului), să ajute pacientul să ia decizii in-formate prezentându-i toate opţiunile ce pot face obiectul unei decizii, să încurajeze pacientul să ia propriile decizii, să respecte alegerile pacientului.

ca urmare, medicul trebuie să fie util nu numai prin cunoştinţele sale de specialitate, ci şi prin susţinerea psiho-emoţională şi sfaturile pe care le dă pacientului în vederea unei reconstrucţii sufleteşti şi morale. o atitudine apropia-tă faţă de bolnav (răspunsuri calde, prietenoase, toleranţă, înţelegere, compasiune, explicaţii răbdătoare, alăturate in-teresului manifestat pentru a stabili un diagnostic corect şi un tratament eficient) câştigă încrederea, stima, simpatia pacientului, medicul devenind astfel parte a vindecării.

Referinţe1. athanasiu a., elemente de psihologie medicală, ed.

medicală, Bucureşti, 1983, pg. 248-266.2. athanasiu a., tratat de psihologie medicală, ed. oscar-

Print, Bucureşti, 1998, pg. 374-400.3. cosman d., Psihologie medicală, ed. Polirom, iaşi,

2010, cap.11.4. david d, Psihologie clinică şi psihoterapie, ed, Polirom,

iaşi, 2006, cap. 4.

medicul ca medicament – andruŞ ada-lorena

încă din cele mai vechi timpuri, au existat anumiţi oa-meni responsabili de nevoile şi de suferinţele celorlalţi. deşi, de-a lungul anilor, aceşti oameni au purtat diferite nume, ei au avut aceeaşi viziune, acelaşi scop, aceeaşi me-nire: de a face bine!

în zilele noastre medicina se împleteşte tot mai mult cu psihologia, deoarece relaţia dintre medic şi pacient este punctul central al relaţiei de îngrijire, factorul esenţial pentru procesul de vindecare. oamenii aleargă spre doc-tori în primul rând pentru alinarea suferinţelor trupului. ei aşteaptă atât un diagnostic, cât şi un tratament pe măsu-ră. dar pe lângă nevoia corpului, fiecare persoană care se adresează unui medic are nevoie de încredere şi speranţă.


referate

de aceea relaţia dintre medic şi pacient este atât de im-portantă. Privită în ansamblu, această relaţie pare inegală, datorită existenţei bolnavului care cere ajutor de la doc-tor. totuşi, o bună relaţie medic-pacient implică un trans-fer emoţional în dublu sens, având astfel loc umanizarea relaţiei.

consider că doctorul nu e doar acea persoană îmbră-cată în alb, care umblă graţios pe coridoare, care dă or-dine asistentelor, care consultă pacienţii şi încearcă să le aline suferinţele trupeşti. doctorul e mai mult de atât. aşteptările oamenilor sunt pentru mai mult. Pacientului îi este imposibil să nu se implice emoţional. din momentul în care a acceptat faptul că este bolnav, că are o suferinţă trupească, şi a ales să meargă la medic, el este implicat emoţional în procesul de vindecare, îmbinând suferinţele cu sentimente de teamă sau linişte, anxietate, optimism, încredere sau disperare. de aceea pacienţii au nevoie să fie ascultaţi, înţeleşi, şi crezuţi.

Pentru a realiza acest lucru, pentru a oferi pacienţilor săi încredere şi speranţă, medicul trebuie să adopte o altă atidudine decât aceea de a repara corpul uman prin cunoştinţe medicale. doctorul este cel care poate prin atitudinea lui să facă un om să abandoneze, sau să îi dea curaj să lupte şi să meargă înainte. cred că o mare parte din optimismul pacienţilor trataţi se naşte din atitudinea doctorului, iar optimismul este extrem de important pen-tru procesul de vindecare. astfel medicul poate fi un medi-cament pentru pacienţii săi prin implicarea afectivă şi prin atitudinea lui faţă de pacienţi.

medicul reprezintă o parte din tratament, atât printr-o anamneză corectă prin care ajunge să îşi cunoască pa-cientul şi nevoile lui, cât şi printr-un examen clinic corect. cunoştinţele profesionale ale doctorului sunt foarte impor-tante, în primul rând pentru diagnosticarea pacienţilor şi pentru folosirea tratamentului corespunzător, dar şi pentru că oferă pacientului încredere.

un doctor poate fi un tratament dacă îi pasă, dacă se dăruieşte pe deplin în ceea ce face, dacă reuşeşte să câştige încrederea oamenilor şi să le dea curaj să meargă înainte, realizând astfel o complianţă pozitivă. un medic este un tratament atunci când tratează corpul, dar linişteşte şi sufletul.

consider că fiecare doctor ar trebui să se întrebe ce fel de medic este: un medic care tratează, sau un tratament?

medicul ca medicament – antonescu anca-maria

a existat o perioadă în care medicul nu dispunea de mij-loacele potrivite pentru a-şi vindeca pacienţii, motiv pentru care accentul nu era pus pe diagnostic, ci pe prognostic, deoarece acesta era mai exact. medicul compensa cumva aceste lipsuri printr-o relaţie apropiată faţă de bolnav, că-ruia îi acorda atenţia cuvenită, îi era şi duhovnic şi sfătuitor şi, totodată, şi cel care îl încuraja şi îl ajuta să îşi accepte boala. a urmat progresul ştiinţelor şi, implicit, al medici-nei; terapia a devenit accesibilă, iar diagnosticul mult mai precis. dar acest lucru a condus la o îndepărtare a medi-cului de pacient. discuţia cu acesta, anamneza şi examenul obiectiv au trecut pe un plan secundar în momentul în care, pentru punerea unui diagnostic, tehnicile paraclinice au de-venit mult mai certe.

curând însă s-a constatat faptul că terapia singură, oricât de bine aleasă, nu era mereu suficientă, în lipsa creării unei relaţii terapeutice medic-pacient. în continuare vom arăta cum anume contribuie medicul, prin punerea sa la dispozi-ţia omului aflat în suferinţă, la procesul de vindecare.

contrar impresiei destul de răspândite conform căreia terapia începe numai după stabilirea unui diagnostic, îngri-jirea bolnavului începe (sau ar trebui să înceapă) încă de la prima discuţie a medicului cu pacientul.

la pacienţii la care, pe lângă componenta organică a bolii, există şi o importantă încărcătură emoţională, simp-tomele fizice reprezintă un mod de a transfera o parte din energia psihică în sfera fizică, de a se elibera de conflictele lor inconştiente. Pentru mulţi pacienţi discuţia cu medicul reprezintă prima ocazie de a vorbi despre grijile care îi ma-cină, ocazie de a se descărca de încărcătura emoţională – care le permite o reevaluare, „la rece”, a situaţiei în care se află. simpla discuţie poate avea efect purificator, pacientul având impresia că este înţeles şi, mai mult, ajutat în încer-carea de a găsi o soluţie.

mai există şi cazuri în care problemele bolnavului nu pot fi rezolvate de către medic, ci doar de pacient, dar şi în acest caz doctorul poate fi de ajutor prin rolul de „parte-ner înţelegător” ce îi oferă bolnavului o perspectivă diferită asupra situaţiei şi îi permite acestuia să îşi verbalizeze con-flictele, să devină conştient de ele şi să le accepte.

Foarte puţini pacienţi se vor destăinui însă cu prima oca-zie, deşi, în general, abia aşteaptă să poată vorbi cu cineva. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de crearea unui mediu de încredere, în care suferindul să se simtă în siguranţă, ascultat şi înţeles. medicul trebuie să fie, pe de o


referate

parte, atent la reacţiile celui din faţa sa, pentru a surprinde şi elementele nonverbale pe care acesta le transmite şi, pe de altă parte, trebuie să fie atent la propriile reacţii.

ca orice relaţie interpersonală, şi relaţia medic-pacient depinde de starea emoţională a ambilor subiecţi implicaţi. în cazul în care medicul îl percepe pe pacient ca fiind sâ-câitor, dezagreabil, el ar trebui să recunoască reacţia ca fi-ind una personală şi să o ţină sub control cu ajutorul unei conştientizări sporite, pentru a evita un efect negativ asu-pra contactului său cu bolnavul. cu ocazia primei întâlniri, nu numai medicul, ci şi pacientul examinează şi urmăreşte doctorul în tot ceea ce înseamnă atitudinea sa.

medicul nu trebuie să uite niciodată că prin comporta-mentul său el comunică ceva pacientului. Pacientul sesizea-ză dacă îl plictiseşte pe medic, dacă e privit cu severitate, judecat, sau dacă, din contră, medicul este atent, intere-sat de relatarea sa, prezintă respect pentru suferinţa sa şi empatie (să înţeleagă exact ceea ce spune pacientul şi să îi facă cunoscut faptul că a înţeles). medicul trebuie aşadar să posede cunoştinţe de psihologie pentru a înţelege parti-cularităţile relaţiei cu bolnavul şi pentru a recunoaşte simp-tomele pe care acesta încearcă să le exprime. el trebuie să facă un efort suplimentar pentru a-şi însuşi aceste abilităţi, simpla experienţă nefiind suficientă.

un alt aspect de care trebuie să se ţină cont este timpul acordat fiecărui pacient. ideal ar fi ca acesta să fie de o oră, perioadă în care să se realizeze atmosfera necesară, să se facă anamneza şi examenul obiectiv şi să rămână timp şi pentru abordarea aspectelor bolii care îl afectează în mod psihic pe bolnav. Practica însă arată că acest deziderat este greu, dacă nu imposibil, de îndeplinit din cauza lipsei de timp şi a numărului mare de pacienţi.

de asemenea, este deosebit de important ca doctorul să nu-şi facă iluzii când stabileşte linia unui tratament. op-timismul şi încrederea excesivă pot deveni cauză de frustra-re, iar aceasta, la rândul ei, produce încordare atât medicu-lui cât şi bolnavului, ceea ce poate distruge relaţia care s-a construit între ei. iar pe baza calităţii acestei relaţii se ba-zează un bun diagnostic, precum şi satisfacţia pacientului, complianţa acestuia la tratament şi rezultatele tratamentu-lui. de aceea, în lipsa unei bune relaţii medic-pacient, chiar şi cel mai bun tratament poate da greş din cauza unei încre-deri slabe a bolnavului în medic, fapt ce va avea consecinţe asupra complianţei acestuia la tratament. în plus, s-a arătat că funcţiile vitale (tonusul muscular, respiraţia, tensiunea arterială, somnul) ale pacienţilor cărora medicul le acordă atenţia cuvenită şi le dă impresia că sunt ascultaţi cu interes şi înţeleşi, se îmbunătăţesc.

în concluzie, medicul nu este prin definiţie „medica-ment”, însă cu puţin efort poate deveni. deşi medicul ge-neralist poate, de obicei, să arate o influenţă psihoterape-utică mai mare decât îşi imaginează, cunoştinţele lui sunt în general intuitive şi nesistematizate. „Bunul simţ”, prin el însuşi, nu este suficient şi medicul trebuie să îşi elaboreze „o personalitate terapeutică”.

medicul ca medicament – aPostu dragoŞ

evoluţia medicinei din punct de vedere al tehnologiei, al ştiinţelor fundamentale şi din punct de vedere al modului în care este organizată medicina în ziua de astăzi, s-a dove-dit a fi o involuţie în ceea ce priveşte relaţia medic-pacient în ultimul timp.

medicina psihosomatică sau, cum mai este ea cunoscu-tă, biopsihosocială, doreşte să scoată în evidenţă că sufle-tul (psyche în limba greacă) şi trupul (soma în limba greacă) sunt dependente unul de celălalt, nefiind just şi benefic să fie tratate separat. Practic, într-o oarecare măsură se doreşte revenirea la unul dintre conceptele hipocratice şi anume: ,,este mai important să cunoşti persoana care are o boală, decât boala pe care o are persoana” spunea hipo-crate, evidenţiind rolul extrem de important pe care psihi-cul îl are asupra întregului.

acest concept este însă destul de complex nefiind la în-demâna oricui. medicul trebuie să integreze statusul soci-al şi economic pe care pacientul îl are, gradul de cultură, credinţele, concepţiile şi principiile sale, într-un algoritm extrem de complex care să îi permită medicului să câştige încrederea şi respectul pacientului. scopul este unul singur, şi anume de a îndrepta psihicul în a ajuta şi nu a ,,împie-dica”, cum se întâmplă deseori, evoluţia spre vindecare/ameliorare a bolii.

această relaţie medic-pacient, bazată pe încredere şi onestitate, poate furniza informaţii mult timp ascunse care pot influenţa tratamentul sau punerea diagnosticului, poate asigura o bună complianţă a pacientului la diverse tratamente sau tehnici de diagnostic care îi vor face bine, poate asigura luarea tratamentului de către pacient sau oprirea din anumite obiceiuri care îi pot înrăutăţi starea de sănătate. din beneficiile enumerate mai sus putem scoate în evidenţă importanţa acestei relaţii, astfel: deşi eşti un medic care pune corect diagnosticul, însă pacientul nu este compliant la tratament, scopul amândurora - şi anume vin-decarea sau ameliorarea bolii - nu este îndeplinit.


Referate

cu toate că a existat nu de mult o perioadă în care psihi-cul a fost neglijat de către o mare parte dintre medici, dato-rită faptului că s-a considerat că fiecare boală are cauzele şi mecanismele sale extrem de precis cunoscute, iar psihicul nu făcea parte din aceste mecanisme, în ultimul timp, chiar şi studii ştiinţifice au demonstrat că psihicul, în special stre-sul, are o legătură directă cu multe boli. Pe lângă legătura directă, extrem de importantă este şi cea indirectă.

de exemplu, o persoană este depresivă, consumă alcool, ceea ce duce la patologie hepatică; acesta este un exemplu des întâlnit, care ne atrage şi mai mult atenţia asupra rolu-lui psihicului. ,,nu există boli ci doar bolnavi” spunea iuliu haţieganu, subliniind această relaţie. Ba mai mult, nu este suficient ca şi medic să tratezi boala, trebuie să elimini şi ca-uza, iar conceptul biopsihosocial te ajută nu doar să găseşti cauza dar să o şi elimini.

Poate că aceasta este principala diferenţă dintre un me-dic bun şi unul foarte bun; în acest sens medicul se poate transforma dintr-un foarte bun furnizor de servicii medica-le, care îşi face onest datoria, într-un medicament. acest tip de medici, trec acea barieră invizibilă, dar totodată imper-meabilă pentru mulţi, şi devin acea ,,entitate” care a for-mat pentru mult timp o percepţie extrem de respectuoasă, plină de încredere la adresa medicilor şi a medicinei în ge-neral. acest tip de medici ajung la rangul de artist, ştiind să se adapteze, în oarecare limite desigur, la ceea ce pacientul are nevoie.

în ultimul timp însă, această percepţie începe să se des-trame şi asta deşi în farmacii este plin de medicamente care mai de care mai miraculoase, deşi tehnicile de tra-tament şi de diagnostic au participat extrem de mult la evoluţia medicinei, deşi sunt puse la punct protocoale care sunt un mare beneficiu pentru pacienţi, deşi speranţa me-die de viaţă este într-o continuă creştere, dar poate că la mare parte dintre medici lipseşte acea empatie şi uneori profesionalismul.

este nevoie ca fiecare dintre noi să reclădim acest mo-nument altădată strălucitor, nu pentru faima medicului, ci pentru a consolida încrederea pe care pacientul o are în medic, încredere pe care o câştigăm pe baza medicinei psihosomatice.

este incredibil impactul pe care îl poate avea în viata bol-navului un medic în care pacientul are încredere deplină. Poate să îl convingă să renunţe la fumat, alcool, droguri, să elimine anumiţi agenţi stresori; doar aceşti factori extrem de răspândiţi câte boli nu cauzează?

Pe de altă parte, medicii care nu sunt adepţii medicinei psihosomatice au un argument solid: şi anume că nu te poţi

identifica cu fiecare dintre pacienţi, că nu poţi să pui la su-flet, să te încarci şi să te consumi. consider că într-adevăr există o (limită) graniţă destul de îngustă între ceea ce pre-supune medicina psihosomatică şi argumentul medicilor respectivi. cred că diferenţa este dată foarte bine de două cuvinte: emPatie, referitor la medicina psihosomatică şi simPatie, referitor la argument. aşadar, trebuie doar să înţelegem, nu să şi trăim ceea ce simte pacientul.

în concluzie, consider că medicul ia deciziile pe baza informaţiilor pe care acesta le posedă. dacă informaţiile sunt bune, diagnosticul şi tratamentul sunt corecte, dacă sunt greşite sau incomplete, diagnosticul şi tratamentul sunt incorecte. iar informaţiile sunt complete doar dacă este integrată şi partea psihologică a pacientului; doar atunci medicul, poate să ajungă la o terapie mai benefică pentru pacient, îndeplinindu-şi astfel scopul.

medicul ca medicament – aPPel karina

meseria de medic este una dintre cele mai vechi din lume. Fie că i s-a spus doctor, vraci, vindecător, doftor, sau fie că a fost considerat atotştiutor ori tămăduitor, medicul a fost şi a rămas o persoană importantă în viaţa societăţii, fiind printre cei mai respectaţi oameni ai comunităţii. Fie-care dintre noi avem istorii diferite în ceea ce priveşte felul în care medicii tratează firul de viaţă al omului. Pe scena fiecăruia, medicul joacă un rol extrem de important deoa-rece, la un moment dat, intrăm într-un spaţiu în care avem necunoştinţă şi nu putem acţiona după bunul nostru plac. medicul este privit de către fiecare dintre noi - în special atunci când avem vreo problemă - drept “medicamentul” în sine pentru o anumită boală, un anumit simptom. simpla prezenţă a medicului, simpla speranţă că este cineva care are soluţia, acţionează ca un tratament asupra noastră.

deşi uneori avem temerea că ni se va aduce la cunoştinţă o veste proastă legată de starea sănătăţii noastre, totodată suntem conştienţi că numai medicul ne poate rezolva o ast-fel de problemă, totuşi, teama este însoţită de sentimentul care ne linişteşte şi ne dă încrederea că medicul este cel ce ne va face bine. în astfel de situaţii, siguranţa pe care o oferă medicul prin simpla lui implicare, minoră la început (o simplă comunicare), induce pacienţilor o stare de confort şi linişte. de multe ori ameliorările în diferite cazuri, se produc înainte de stabilirea unui tratament, iar pacienţii se simt în siguranţă, ceea ce este un pas decisiv pentru vindecare.

există adesea persoane care nu au încredere în medici


Referate

şi consideră că se descurcă fără sfatul şi intervenţia acesto-ra, însă când metodele proprii nu dau rezultate şi pacientul ajunge tot pe mâna medicului se produce şi în cazul lor o schimbare în modul de percepere a medicului. acum medi-cul devine factorul major care oferă siguranţă.

Faptul că un om bolnav are nevoie de mai mult decât me-dicamente este foarte adevărat, după cum am menţionat anterior, medicul poate fi considerat primul ”medicament” administrat pacientului. răbdarea medicului, calitatea lui de a înţelege şi de a readuce pacientul pe linia de plutire sunt cruciale. Pentru pacientul suferind şi îngrijorat, întâl-nirea cu medicul „vindecător” stă sub semnul emoţiilor. în-crederea, deschiderea şi profesionalismul stau la baza unei relaţii ce trebuie privită ca un parteneriat pentru sănătate.

Pentru cei mai mulţi dintre oameni, medicul este un om special, ei îl respectă şi îl ascultă. un om care este dispo-nibil zi şi noapte, care uneori îşi lasă familia sau lucrurile importante ca să vina să le consulte copilul sau soţia, este un om în faţa căruia îşi ridică pălăria. omul în halat alb este cel în mâinile căruia îşi încredinţează sănătatea şi de multe ori chiar viaţa. de aceea poate printre cele mai importante calităţi pe care trebuie să le aibă un medic, exceptând pre-gătirea de specialitate, sunt deschiderea faţă de bolnavi, plăcerea de a vorbi cu ei, de a-i asculta şi de a le vorbi, capa-citatea de comunicare şi de a se face plăcuţi. această ulti-mă caracteristică este importantă mai ales dacă sunt luate în considerare studiile care spun că rezultatele tratamen-telor sunt dependente şi de relaţia dintre medic şi pacient. astfel, persoanele care au o comunicare bună cu medicul au rezultate mai bune şi în urma tratamentului, dar merg şi mai des la consultaţii, nemanifestând teamă sau apatie.

în concluzie, această idee că bolnavul îl vede pe medic ca pe un salvator îl face pe acesta să îşi recapete speranţa la vindecare, simţindu-se deja mai bine doar prin simplu fapt că se prezintă la medic.

medicul ca medicament – Baciu alina mihaela

suferinţa, se spune, asemenea unei opere de artă, că poa-te fi privită din diverse perspective, iar subiectivitatea trăirii anticipate a unui beneficiu de către pacient joacă un rol critic în multele forme ale efectului placebo.

capătă tot mai multă credibilitate ideea că circuitele ne-urobiologice implicate în efectul placebo sunt activate prin subtila influenţă a experienţei de viaţă, poziţionată în cadrul contextului cultural. Biroul medicului sau spitalul, asemenea

unui locaş religios, se caracterizează prin existenţa unui sce-nariu ce derivă din cutumele locului şi care îi „spune” paci-entului cum să se comporte, cum să „trăiască” respectiva experienţă şi ce să aştepte de la ea.

astfel, stimulii contextuali şi sociali pot determina apariţia mai multor efecte placebo, ce influenţează starea fiziologică a pacientului prin mecanisme diferite. astfel de efecte au loc uneori chiar în absenţa administrării unui medicament pla-cebo – fără valoare demonstrată că ar îmbunătăţi starea de sănătate a pacientului în cazul afecţiunii tratate (cum ar fi vederea unei seringi într-un context terapeutic).

cât este de acceptată însă ideea că medicul poate avea un rol terapeutic pentru pacient, pe lângă cunoştinţele medi-cale pe care le foloseşte pentru a-l vindeca? ce stimuli sem-nificativi ar putea oferi medicului pentru a induce un efect placebo? răspunsul la această întrebare ar putea fi rezumat, după cum arată prof. howard Brody de la michigan state university, la existenţa relaţiei între stimul, pacient, istoria personală a pacientului şi influenţele mediului socio-cultural.

în medicina modernă, „afecţiunea” de care suferă un pa-cient este privită deseori ca un obiect exterior cu o margi-nală semnificaţie şi implicaţie psihologică pentru respectivul, minimalizându-se relevanţa trăirilor pe care ea le determină şi modul cum sunt acestea procesate în vederea găsirii unui sens mai larg experienţei de îmbolnăvire. întâlnirea terape-utică între medic şi pacient este însă permanent marcată de simboluri culturale. convingerea că medicii înţeleg problema de sănătate cu care se confruntă şi că ei deţin soluţia vinde-cării sau a alinării suferinţei, poate conduce la o expectaţie crescută din partea pacienţilor. această expectaţie, dacă este dublată de încrederea în terapeutul respectiv, în reputaţia sa clădită pe succese anterioare, în empatia şi entuziasmul pe care acesta le emană mai ales non-verbal, contribuie uneori la vindecare prin declanşarea mecanismelor biochimice im-plicate în efectul placebo.

medicul, prin precondiţionările socio-culturale ce acţionează asupra pacienţilor, poate beneficia de o persua-siune crescută, utilă în prezentarea unei explicaţii pacientu-lui vis-à-vis de situaţia în care se află, de etapele ce trebuie urmate până la vindecare. halatul alb şi stetoscopul rămân însemne ale obligaţiei asumate de medic de a face tot ce este posibil pentru vindecarea pacientului. un pacient care percepe situaţia sănătăţii sale ca fiind controlabilă, deşi de multe ori este speriat sau depăşit de evenimente, va accepta să respecte cu stricteţe instrucţiunile medicale şi va sprijini astfel procesul de vindecare.

se pare însă că discursul terapeutic al medicului are efec-te semnificative nu doar prin procesarea la nivel cognitiv


Referate

a informaţiei oferite ci mai ales prin reacţia emoţională di-rectă a pacientului, deoarece, ca fiinţe umane, interpretăm substanţial realitatea prin reacţiile emoţionale la ceea ce percepem, fapt ce se poate reflecta ulterior în organism.

într-un studiu intitulat „drug, doctor’s verbal attitude and clinic setting in symptomatic response to Pharmacothera-py” (uhlenhuth et al., Psychopharmacology, 1966) un seda-tiv (elavil) a fost găsit ca fiind mai eficient decât administra-rea de placebo în tratarea pacienţilor anxioşi doar în una din cele trei clinici implicate în studiu. eficienţa sa în acel caz s-a datorat adoptării de către medici a unei atitudini terapeutice pozitive, marcate de entuziasm şi asigurarea că medicaţia a fost/va fi eficientă pentru respectiva problemă medicală. în aceeaşi clinică, când medicii au adoptat o atitudine detaşată, nesigură, comunicând că medicaţiei respective nu i s-a de-monstrat eficienţa clară pentru condiţia medicală a pacien-tului, rezultatele grupului căruia i s-a administrat placebo şi a celui ce a primit sedativul au fost mai slabe decât rezultatele înregistrate de pacienţii cu medici entuziaşti.

alte experimente şi metaanalize, ca şi cea al lui herbert Benson şi david mccallie (angina Pectoris and the Placebo effect, new england Journal of medicine 300, 1979) atrag atenţia asupra diferenţei substanţiale între efectele tera-peutice ce au fost obţinute de medicii entuziaşti faţă de cei sceptici. de asemenea, comunicarea şi acordul între me-dic şi pacient privind deciziile ce trebuie luate în tratarea afecţiunii influenţează vindecarea sau problemele medicale post-operatorii.

un alt studiu (di Blasi et al. –„influence of context effects on health outcomes: a systematic review”, lancet 357, 2001) vine în susţinerea ideii că rezultatele demersului te-rapeutic sunt mai bune la medicii ce oferă pacienţilor sprijin emoţional şi cognitiv faţă de medicii care se limitează la for-malismul consultaţiilor.

are încă susţinere ideea că medicii, dacă sunt convinşi de eficienţa metodelor terapeutice folosite, pot influenţa rezul-tatele terapeutice la o mare varietate de afecţiuni. cu toate acestea, compararea modului în care medicii comunică cu suferinzii, în funcţie de personalitatea pacienţilor şi tipul de afecţiuni de care suferă aceştia, poate ajuta la determinarea stilurilor comportamentale pe care medicii le pot utiliza pen-tru a stimula vindecarea.

rita charon (narrative medicine - a model for empathy, reflection, Profession, and trust, Jama, 2001) vorbeşte des-pre necesitatea medicilor de a recunoaşte momentele critice ale pacienţilor, de a fi empatici şi atenţi la semnificaţiile relată-rilor acestora. o medicină exclusiv focalizată pe competenţă ştiinţifică nu poate ajuta pacientul să depăşească şocul

pierderii sănătăţii şi, în absenţa unei clarificări complete din partea pacientului referitor la elemente din viaţa sa, rele-vante medical, diagnosticul poate fi imprecis, costurile cres-cute, iar incertitudinea remarcată de pacient poate duce la noncomplianţă şi la o relaţie terapeutică ineficientă.

acest aspect este legat şi de o altă problemă: aceea a modalităţii de prezentare de către medic a riscurilor şi efec-telor secundare pe care le poate avea medicaţia recoman-dată pentru tratarea unei afecţiuni. cum pot fi diminuate expectaţiile pacientului astfel încât acesta să nu perceapă ex-acerbat efectele negative ale medicaţiei, efecte care teoretic pot apărea şi care pot avea uneori consecinţe semnificative asupra rezultatelor demersului terapeutic? la toate aceste întrebări, răspunsul este unul individual pentru fiecare medic în parte, ce prin personalitatea şi atitudinea sa influenţează starea psihică a fiecărui pacient aflat în grija sa.

medicul ca medicament – Bian alin

“există oare un bun mai de preţ pentru om decât sănă-tatea? “ socrate

Fiecare dintre noi este responsabil pentru ceea ce i se întâmplă şi ca să fim din nou stăpâni pe propria sănătate, trebuie să devenim conştienţi că putem schimba cursul lu-crurilor, dacă vrem.

“Bolnavul este mai recunoscător medicinii care îl vinde-că decât sfaturilor care ii păstrează sănătatea”, afirma ro-mancierul spaniol vicente espinel.

Pacientul apelează la ajutorul medicului de multe ori prea târziu, după ce a testat medicamente auzite prin ve-cini, cunoscute din reviste sau de la alţi pacienţi. sarcina medicului este astfel cu mult mai dificilă.

Primul contact cu medicul este extrem de important. acesta trebuie să câştige încrederea pacientului pentru ca tratamentul să fie urmat întocmai, condiţie sine qua non pentru vindecare. se impune deci o comunicare reală, un dialog deschis. de cele mai multe ori pacientul se aşteaptă ca prin administrarea unui medicament miraculos, starea de sănătate să revină instantaneu, fără să fie nevoie de un regim de viaţă sau schimbări în obiceiurile lui. nivelul de educaţie în domeniul medical lasă mult de dorit la noi în ţară, ori tocmai aici este important să facem schimbări.

adoptarea unui stil de viaţă sănătos este de preferat. în ultimii douăzeci de ani mass-media abundă în articole şi emisiuni pe această temă. logic ar fi ca starea de sănătate


referate

să fie mult mai bună. dimpotrivă se constată nu doar o di-minuare a vitalităţii populaţiei, ci o creştere îngrijorătoare a numeroase afecţiuni. ori vitalitatea este expresia calităţii vieţii. în trecut, în Japonia, medicii cei mai bine plătiţi erau cei care aveau cei mai puţini pacienţi, cu siguranţă motivul era o bună consiliere a populaţiei de către aceştia, pe lângă exemplul personal.

sănătatea, după definiţia o.m.s., nu este doar absenţa bolii, ci o stare de bine din punct de vedere fizic, psihic şi so-cial. rolul medicului este de a reuşi să facă prevenţie, ceea ce înseamnă alocarea unui timp mai îndelungat pentru fi-ecare întâlnire cu pacienţii, explicarea detaliată a modului cum se poate ajunge la acest deziderat, adică abordarea subiectului “stil de viaţă sănătos”, pe înţelesul fiecărei per-soane. “medicina este o ştiinţă a depanărilor, acelea ale organismului uman. chiar dacă medicul este un depana-tor - nici mai mult, nici mai puţin - el depanează o maşină ale cărei planuri nu le are”, afirma lucien israel în lucrarea decizia medicală. înţelegerea de către pacienţi a cauzei bo-lilor şi a modului în care corpul nostru se exprimă, devine un mijloc superior de cunoaştere a propriei persoane. în felul acesta orice condiţie, care înainte era considerată o constrângere, va fi mai uşor de îndeplinit. societatea şi mai ales mass-media nu oferă întotdeauna exemple pozitive. Pe lângă emisiuni de certă valoare şi personalităţi marcante ale lumii medicale, există şi persoane, reclame sau exemple negative, tendinţa fiind de regulă de a le copia pe ultime-le. argumentele medicului şi exemplul personal constituie “arma” acestuia.

concluzia este că un medic îşi poate convinge pacienţii, cu multă răbdare şi cu un plan bine pus la punct, că aborda-rea unui stil de viaţă sănătos este în avantajul tuturor şi mai ales că acesta poate fi uşor introdus în viaţa fiecăruia dintre noi. Pe termen lung acesta se traduce prin calitatea vieţii.

medicii greci din antichitate ne-au învăţat că “alimen-tele să vă fie singurul medicament”, sau “ cine nu face mişcare în afară e agitat pe dinăuntru”. de atunci până în zilele noastre am verificat suficient timp aceste postulate. e timpul să le credem şi să le aplicăm. adăugând sfaturi convingătoare pentru un somn sănătos, pledoarie pentru mişcare în aer liber zilnic, o respiraţie bună, corectă care să asigure oxigenarea şi controlul asupra evenimentelor din existenţa noastră, descoperirea unui hobby de către fieca-re dintre noi, orice medic va asigura populaţiei o bună stare de sănătate fizică.

un proverb chinezesc ne aminteşte că “un surâs de trei ori în fiecare zi face inutil orice medicament”. avem astfel şi controlul asupra sănătăţii psihice.

evident, tratamentul medicamentos este extrem de im-portant şi de neînlocuit atunci când este cazul. grav este că populaţia utilizează medicamente fără recomandare medi-cală, ceea ce duce la o multitudine de complicaţii, micozele şi dezvoltarea rezistenţei la antibiotice fiind doar câteva dintre ele. un medic trebuie să găsească timp, cuvintele, to-nul, lungimea de undă a fiecărui pacient şi să ofere un exem-plu personal, demn de urmat de către populaţia pe care o îngrijeşte. cu siguranţă asigurând motivaţia pacienţilor şi fiindu-le mereu alături, medicul este întotdeauna cel mai bun medicament.

voltaire afirma ”am hotărât să fiu fericit pentru că este benefic pentru sănătate”. ajutaţi de un medic bun vom fi cu toţii sănătoşi deci fericiţi.

medicul ca medicament – mihai gurgu

înainte de a vorbi despre rolul medicului, trebuie să de-finim anumiţi termeni: sănătatea, medicina şi medicul. să-nătatea, conform oms, este o “stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal şi social şi nu numai absenţa bolii sau infirmităţii”; medicina, conform dex, este “ştiinţa care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice, chimice şi biologice ale vieţii, structurile şi funcţiile organismului, cauzele şi me-canismele de producere a bolilor, precum şi mijloacele de diagnosticare, tratare şi prevenire a lor”, iar medicul este o “persoană care profesează medicina pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină”.

având aceste definiţii în minte, revenim la întrebarea iniţială, care este rolul medicului? răspunsul cel mai evi-dent este să facă o persoană bolnavă, sănătoasă. Şi con-form definiţiei, îl inspectăm din punct de vedere fizic, chimic şi biologic, funcţional şi structural, tratăm şi preve-nim boala. acesta este un rol al lui, dar este de ajuns? nu. conform definiţiei, el trebuie să fie sănătos şi din punct de vedere mintal. această valenţă este mai greu de îndepli-nit. tindem să credem că doar cei care au o boală mintală, cum sunt depresiile sau tulburările de comportament, sunt nesănătoşi pe acest plan, dar ne înşelăm.

orice pacient are un oarecare grad de suferinţă psiho-somatică. conform psihanalistului Pierre marty, relaţia psi-ho-somatică este de tip osmotic, cele două lumi, somatică şi psihică, nu sunt diferenţiate, psihicul nu discriminează între ele. de aceea, durerea, impotenţa funcţională afec-tează psihicul. dacă ar fi să folosesc un model mai plastic,


referate

aş spune că medicina curentă se ocupă doar cu tăierea pi-ciorului şi nu se adresează frustrării din cauza pierderii unui membru şi limitării activităţii, depresiei care poate surveni în urma pierderii locului de muncă. acesta pare un concept idilic, dar nu ţine decât de privirea în perspectivă şi, pentru asta, nu este de ajuns ca un medic să cunoască o boală, ci trebuie să o şi înţeleagă. cum aceeaşi boală variază de la un pacient la altul, medicul trebuie să asculte şi să se implice. implicare este un concept foarte sensibil în lumea medicală şi mereu se adresează întrebările, cât de mult te poţi impli-ca?, cât timp poţi dedica unui singur pacient?.

unul dintre motivele pentru care nu se practică un mo-del în care ne adresăm şi afectului pacientului, este con-stituit de faptul că este vorba de un aspect ce nu poate fi cuantificat precis şi nu este foarte clar cât de mult poate afecta viaţa pacientului. deci, am mai descoperit încă un rol al medicului, să înţeleagă boala şi bolnavul.

o altă discuţie trebuie purtată pe conceptul medicul tratează şi vindecă, un concept nuanţat şi de aceea greu

de definit. vindecare este atunci când se scapă complet de boală, însănătoşire. semnificaţia termenului a început să se piardă în rândul medicilor şi pacienţilor deopotrivă. în pre-zent, pacienţii se prezintă la medic să se trateze, dar asta nu înseamnă că se şi vindecă, iar medicii declară o persoa-nă sănătoasă dacă nu mai prezintă semne clinice de boală. trebuie însă să acceptăm faptul că nu orice pacient poate fi vindecat. dar nici nu trebuie să cădem în cealaltă extremă, să ne credem cu toţii bolnavi şi fără speranţă de vindecare. deci, am putea să spunem, prin extrapolare, că un alt rol al medicului este să trateze, având ca scop vindecarea.

dacă ar fi să însumăm tot ce am descris până acum, un medic trebuie să inspecteze, să asculte şi să se implice ca să înţeleagă, pentru a putea să trateze şi să vindece. sunt mul-te responsabilităţi deoarece medicul lucrează cu oameni, care sunt fiinţe foarte complexe. în concluzie, nu este de ajuns să “peticim”, ci trebuie să ne adresăm întregului plan psihosomatic al pacientului. din păcate, medicul de azi este ca un medicament, tratează cu speranţa să vindece.

andrÁs gYÖngYvÉr 5antonescu virginia 8asztalos lÁszlÓ 9Baka tÜnde 6BÁlint olga 3BÁlint tassY andrea 1Bănică corina 1Bartalis lÁszlÓ 6Benedek JÚlia 1BenkÖ Ágnes 4BlÉnesi Ágnes 1Bota ionela 2Burdun oana cristina 2caPriŞ mariana mihaela 3ciFrea andreea nicoleta 5cîntea stelian 10cioBanu ana Paula 1criŞan gina 1demeter nÓrBert 1

demiJan laura 5drăgulescu dragoŞ 5egYed Berta 3ercse Ferenc 2Farkas evelYn 1Florescu carmen 1FÜlÖP lÁszlÓ 3gaman doina 3gÁsPÁr mÁria 1gereÖFFY Ferenc 6gÖrÖg ilona 11gYulai anna 5helga kaJcsa lÁszlÓ 1hideg adela 3horvÁth adrian ioan 1iancu ramona 2kÁnYÁdi katica 4kis szende 1kovacs Beatrix 1

kozma erzsÉBet 7madarÁsz enikÖ 8mÁrton attila 9mÁrton gizella 7mihai adriana 6mihcu ileana greta 1moțoc mihai 1munzlinger attila 9munzlinger ildikÓ 9munzlinger nÓÉmi 1nițu lumința 8PaP maria mihaela 4PaPP Judit 9Paziuc alexandru 1Paziuc lucian 1Paziuc Petronela 1PÁzmÁn enikÖ 6PongrÁcz mÁria 1Preda ligia 1

Proca reka 4rÉgeni haJnalka 5sanJaQieh letiția 3simigiu aurora 4socaciu laura 9stroia-vlad corina 2szÁvuJ JÓzseF 1szÉkelY-vass enikÖ-dalma 1szÖcs k. erzsÉBet 4takÁcs JÓzseF 4tihon andrea maria 3tirintică andreea-raluca 6vaJda hegYi csilla 7vÁradi istvÁn 1veress alBert 1veress Éva 1virÁg zsuzsa 2zrinYi erika 4

PunctaJ totalizat pentru participări la grupuri ordinare Balint (pentru care nu s-a acordat diplomă)nr. grupuri Balint ordinare la care s-a participat între 01.10.2012-30.09.2013, creditate cu câte 1,5 ore emc/grup (şedinţe cu o durată de 120 minute) de către colegiul medicilor din românia prin decizie 4274/2002, cu valabilitate permanentă (situa-ţia va fi depusă de fiecare persoană înteresată la colegiul Judeţean al medicilor sau oamr)


Ştiri

Ştiri din viața asociației • 28-30 iunie: Practic mF, Poiana Braşov: secţiune Balint cu grup lărgit, condus de cîntea stelian• 8-10 noiembrie: modul de formare al liderilor de grup Balint, la homorod-Băi

Planuri de viitor n dr. albert veress - Miercurea Ciuc

• 10-12 ianuarie 2014: weekend naţional Balint de iarnă, cu Postrevelion. roman, hotel royal (la ieşirea din oraş spre suceava). taxă de participare: 35 euro pentru balintieni cu cotizaţia achitată la zi, 45 euro pentru alţi participanţi. cazare: 50 RoN/zi/pers. cu mic dejun, în camere cu 2 paturi. cina prietenească: 50 RoN. rezervarea single presupune plata integrală a camerei. rezervarea se face în sistem „primul venit, primul servit”. cei întârziaţi vor fi cazaţi la o altă locaţie. termen de rezervare: 30 decembrie 2013. Persoane

de contact: dr. costin mirela: 0748-314.562 sau dr. țubucanu marilena: 0740-516.626• 28-30 martie 2014: modul de formare pentru lideri de grup, Pensiunea loBogo din homorod-Băi• 9-11 mai 2014: weekend naţional Balint de vară, Pensiunea loBogo din homorod-Băi. taxă de participare: 35 euro

pentru balintieni cu cotizaţia achitată la zi, 45 euro pentru alţi participanţi. cazare: 40 ron/zi/pers. cu mic dejun tip bufet, în camere cu 2 paturi. cină prietenească: 50 ron

• 26-28 septembrie 2014: a xxi-a conferinţă naţională Balint cu adunare generală şi alegerea noului Birou. locaţia se va decide mai târziu.

buletinul asociației balintasociatiabalint.ro/buletine/numarul60_decembrie2013.pdf · tulburarea...

Documents