buletin informativ · calendarul manifestãrilor culturale pe luna iunie 4 iunie - curs de...

Buletin informativnr. 36, Mai 2008

CONSILIUL JUDETEAN CLUJ

CENTRUL JUDETEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADITIONALE CLUJ

400609, Cluj-Napoca, str. Dorobanţilor f.n.(parterul Bibliotecii Judeţene "Octavian Goga")

www.traditiiclujene.roe-mail: ccp@cluj,astral.rodirector Tiberiu GROZA

Redactor coordonator: Dana JUCANColectiv redactional: Maria GOLBAN, Dana JUCAN,

Consuela JUCAN, Mircea CÎMPEAN; Ioan MOTOC; Ioan BRUCHENTAL

Grafica şi tehnoredactare: Dana JUCAN

Cuprins

Calendarul manifestarilor culturale pe luna iunie....................................pag. 1

Prezentarea evenimentelor din luna aprilie............................................pag. 2

Curs de coregrafie..................................................................................pag. 2

Concursul national al tarafurilor traditionale Ion Matache.... .................pag. 4

Festivalul national studentesc de folclor,Casa de cultura a studentilor ................................................................pag .6

Spectacol de ziua internationala a rromilor..........................................pag. 10

Cercetari şi studii..................................................................................pag. 12

Incursiune în meşteşuguri redescoperite - sticla..................................pag. 12

Ielele de la Petreştii de Jos...................................................................pag. 15

Dumitru Farcaş.....................................................................................pag. 17

Jocuri traditionale din judetul Cluj.........................................................pag. 19

Calendarul manifestãrilor culturale pe luna iunie

4 iunie - curs de perfectionare în cadrul ciclului "Caminul cultural satesc - asumarea unor noi roluri în educatie"

7-8 iunie - Târg de vara la Negreni, judetul Cluj

15 iunie - Sarbatoare de Rusalii la Vultureni, obiceiul Papalugara

15 iunie - Sarbatoare de Rusalii la Mintiul Gherlii, obiceiul Înstrutatul boului

15 iunie - Sarbatoare de Rusalii la Iclod, obiceiul Împanatul boului

16 iunie - curs de coregrafie la Palatul Copiilor din Cluj-Napoca

25 iunie - Festivalul international coral "St. Laszlo", editia a VI-a, Savadisla

28 iunie - Fiii satului la Caşeiu

28-29 iunie - Fiii satului la Sâmpaul

iunie - Fiii satului la Boian

iunie - activitate de cercetare în comunele Mihai Viteazu şi Moldoveneşti

iunie - editare carti/monografii:

"Antologie folclorica someşana, vol II""Miorite inedite, doine şi balade pastoreşti""Moduri de cadentare a trioului transilvan în folclorul din Câmpia

Transilvaniei""260 de melodii instrumentale din Bihor""Pe urmele lui Bela Bartok""Monografia folclorica a comunei Bobâlna"

iunie - editare Cd-uri:

In memoriam Aurel CiceuanIn memoriam Ilie Mutiu

Buletin informativ, nr.36, mai 2008

Prezentarea evenimentelor din luna aprilie

CURS DE COREGRAFIE

Pe parcursul anului 2008, CJCPCT Cluj a initiat un proiect de cursuri de coregrafie, care se va desfasura, în fiecare luna, la Palatul Copiilor.

În judetul Cluj exista peste 42 de ansambluri si formatii de dansuri populare. Multe dintre acestea s-au îndepartat de la ceea ce era cândva autenticitate în dans. Se întâlnesc cazuri în care unele ansambluri promoveaza dansuri din alte zone decât cele din judetul Cluj, coregrafia este o „facatura” iar o parte din costume sunt citschuri.

Proiectul vine în sprijinul unei probleme majore constatate în rândul formatiilor si ansamblurilor existente în ceea ce priveste perceptia actuala a fenomenului folcloric ( montarea unor dansuri nespecifice zonei folclorice, promovarea citschului atât în ceea ce priveste jocurile cât si costumele populare.)

Obiectivul general al proiectului este perfectionarea instructorilor formatiilor artistice si ansamblurilor de dansuri din judetul Cluj.

Obiective specifice: - întarirea coeziunii sociale, diversificarea ofertei culturale si cresterea gradului de acces la educatia permanenta a adultilor. - promovarea autenticitatii dansului popular si valorificarea scenica la nivel national si international.

Grupurile tinta sunt: instructorii de dansuri populare, formatiile si ansamblurile folclorice.

Activitatile programului:Cursurile se vor desfasura pe parcursul a trei ore în fiecare luna

parcurgând urmatoarele etape: a) vizualizarea unui material filmat pe teren care contine dans autentic b) notarea dansului si a ritmului folosind sistemul de notatie al Institutului de Folclor.


lector curs, Ioan Motoc

Scopul proiectului este creşterea calităţii dansului popular prin cursurile de perfecţionare, păstrarea şi promovarea autenticităţii acestuia.

Conform acestui proiect, în data de 21 aprilie, la orele 10 s-a desfãºurat primul curs. La acesta au luat parte instructorii urmãtoarelor ansambluri: Mioriţa, Mãrţiºorul, Românaºul, Mugurelul, Formaţia de jocuri tradiţionale Urca-Viiºoara, Formaţia de jocuri tradiţionale din Tritenii de Jos, Formaţia de jocuri tradiţionale Zorile din Mociu ºi Turda.

manager proiect Dana Jucan


lector Ioan Motoc, coregraf la CJCPCT Cluj

cursanţi

CONCURSUL NAŢIONAL AL TARAFURILOR TRADIŢIONALE„ION MATACHE”

MIOVENI, JUD. ARGEŞ

„Drumul care duce din Piteşti la cetatea Meşterului Manole Curtea de Argeş se înfăţişează călătorului în toată frumuseţea naturală. Una din localităţile aşezate de-a lungul acestui drum este „Vâlcele”, unde, în prima zi de „gustar” 1905, dădea primul ţipăt al vieţii în familia Matache cel care avea să intre în cunoaşterea naţională sub numele de Ion. Ursitoarele i-au hărăzit proaspătului vieţuitor meşteşugul viorii.” Aceasta este prezentarea Concursului naţional făcută în caietul-program al renumitului festival de altădată, reluat la Mioveni după mai mulţi ani de întrerupere.

Organizarea lui se datorează Consiliului Local şi Primăriei oraşului Mioveni, Centrului Cultural Mioveni, Casei de Cultură a Sindicatelor „Dacia” Mioveni, Consiliului Judeţean Argeş şi Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş.

Anul 2008 readuce în atenţia publicului iubitor de muzică tradiţională un segment important al culturii populare româneşti, pe cât de vechi, pe atât de valoros. Concentrate într-o competiţie foarte strânsă, 17 formaţii din 12 judeţe s-au întrecut pe ele însele, prezentând publicului reprezentaţii muzicale de-a dreptul „spectaculoase”, prin evoluţia superlativă a lăutarilor componenţi ai formaţiilor prezente în concurs, foarte bine pregătiţi în vederea câştigării competiţiei.


Juriul a fost alcatuit din personalitati ale muzicii genului, presedintele fiind, nimeni altul decât marele compozitor si dirijor de orchestra, Constantin Arvinte, secondat de profesorul universitar Gheorghe Oprea, redactorul emisiunilor folclorice de la Radio Bucuresti, Gruia Stoia.

Judetul Cluj a fost reprezentat la acesta „întrecere” de binecunoscuta formatie de muzica instrumentala traditionala „Zorile” din Mociu, condusa de violonistul Tuli Carol, într-o inspirata combinatie cu interpretul vocal Vasile Soporan din comuna Frata, sub directia artistica a sufletistului director al Caminului Cultural Mociu, d-l. Traian Salajan. Programul artistic prezentat a fost unul foarte bine construit, continând atât muzica pur instrumentala - de la doina pâna la melodiile ritmate de joc - cât si doua cântece în interpretarea caracteristica a lui „tetea” Vasile, încheiate cu un solo de dans barbatesc. În întregimea ei, evolutia „clujenilor” a cucerit atât juriul cât si publicul iubitor de traditii, prezenta în acest concurs fiindu-le rasplatita cu Premiul I. Iata care au fost si celelalte rezultate

obtinute dupa doua zile pline de concurs si o „cursa” strânsa, în majoritatea lor tarafurile dovedind o buna pregatire profesionala:Marele Premiu: Taraful „Deliorman”, jud. TeleormanPremiul I: Trio transilvan „Zorile” Mociu, jud. Cluj

Taraful CJCPCT GiurgiuPremiul II: Taraful „Martisorul” , jud. Mehedinti

„Doina Banatului”, CaransebesPremiul III: Formatia traditionala „Datina” Botosani

Taraful „Zavaidoc” Pitesti, ArgesSpectacolul de gala a fost unul la înaltimea asteptarilor, toate formatiile

muzicale prezente în ultima seara pe scena aratând cum au stiut mai bine de ce sunt în stare. Gala s-a încheiat cu un recital muzical de înalta tinuta al solistului clujean Aurel Tamas, artist binecunoscut atât ardeleanilor cât si românilor de peste munti.


Trio Transilvan - Zorile

Afişul festivalului

Ediţia 2008 a Festivalului-concurs de tarafuri tradiţionale „Ion Matache” din oraşul Mioveni, jud. Argeş s-a încheiat cu un succes considerabil şi cu speranţa tuturor tarafurilor că în anul viitor, la următoarea ediţie, se vor regăsi printre formaţiile premiate.

referent Cîmpeanu Mircea

FESTIVALUL NAŢIONAL STUDENŢESC DE FOLCLORCASA DE CULTURĂ A STUDENŢILOR CLUJ-NAPOCA,

12-14 MAI 2008

Miercuri, 5 martie 2008, în municipiul nostru a avut loc o întâlnire a reprezentanţilor caselor de cultură ale studenţilor din România în vederea stabilirii detaliilor cu privire la desfăşurarea în acest an, în organizarea CCS Cluj-Napoca, a celui mai mare festival folcloric studenţesc românesc al timpurilor moderne.

Astfel, la festivalul folcloric proiectat a desfăşura în perioada 12-14 mai 2008 vor participa următoarele ansambluri folclorice clujene: „Românaşul” al Universităţii Tehnice, „Mugurelul” al Universităţii Babeş-Bolyai, „Tradiţii” al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, „Ördögtergye” şi desigur, „Mărţişorul” ale Casei de Cultură a Studenţilor Cluj.

Din ţară vor fi prezente şi vor evolua în faţa publicului: Ansamblul folcloric studenţesc „Flori de Mai”-Reşiţa, „Doina”-Bucureşti, „Ardealul”-Sibiu, „Doina Carpaţilor”-Iaşi, „Doina Timişului”-Timişoara, „Junii Braşovului”-Braşov, „Parângul”-Petroşani, „Cununiţa”-Tg. Mureş şi „Dor” din Alba-Iulia. Fiecare ansamblu va avea pregătit un program de 30 de minute pe scenă şi deasemeni va participa la parada costumelor populare pe un traseu prestabilit ce va trece prin centrul oraşului şi va sărbători cu adevărat evenimentul studenţesc la un „foc de tabără” ce se va înălţa pe dealurile din apropierea Gilăului, în ultima seară a festivalului.


Ansamblul folcloric studenţesc „Flori de Mai”-Reşiţa

Ansamblul Românaşul

Iată câteva dintre opiniile reprezentanţilor caselor de cultură ale studentilor din ţară, în urma desfăşurării şedinţei comune de organizare, la Cluj-Napoca:

Ioan Tărchilă, coregraf, CCS Sibiu: Ne-am întâlnit cu scopul precis de a pune la punct amănuntele legate de organizarea Festivalului naţional studenţesc de folclor ce va avea loc aici, la Cluj. După tot ce s-a discutat, se pare că s-au clarificat anumite probleme, în special legate de regulamentul de participare; se pare că a fost o discuţie utilă, care ne va prinde bine în viitor.

Petcu Vasile, din partea orchestrei Ansamblului”Ardealul”, CCS Sibiu: Mi s-a părut o întâlnire deosebit de eficientă, mai ales sub aspectul contactelor pe care le-am avut aici, între conducătorii tuturor ansamblurilor studenţeşti din România; în ce priveşte organizarea Festivalului din luna mai de la Cluj; mi s-a părut că în oraşul dumneavoastră se va petrece o treabă foarte serioasă, cu organizare de cel mai înalt nivel. Noi, cei veniţi din celelalte provincii ale ţării considerăm că avem de învăţat de la colegii noştri clujeni. Înafara problemelor de organizare s-au pus la punct foarte multe detalii în ce priveşte desfăşurarea Festivalului şi de asemenea, au fost dezbătute şi alte probleme ale ansamblurilor studenţeşti, cu referire strictă la finanţare şi organizare internă. Ţin să mulţumesc colegilor de la Cluj care au ştiut să facă din această întâlnire un eveniment foarte important şi foarte util.

Cosmin Diaconescu: Reprezint orchestra Ansamblului folcloric „Ardealul” din Sibiu. Am venit aici cu inima deschisă, cu gânduri bune şi îmi pare foarte bine că mai există încă oameni în ţara asta care vor să-şi promoveze folclorul, această nestemată a culturii noastre. Este foarte important că ne-am întâlnit, am avut discuţii de foarte bun augur, atât pe latura instrumentală cât şi pe cea coregrafică, dar nu în ultimul rând pe latura organizării şi a bucătăriei interne, să o numesc aşa. Întâlnirea a fost una benefică, au fost foarte multe schimburi de idei cu referire la toate problemele ce le avem.


Ansamblul „Ardealul”-Sibiu

Mariş Floarea 67 ani

Gheorghe Leasa, Ansamblul folcloric „Doina” Bucuresti: În principiu, trei probleme zic eu ca s-aiu discutat. Prima, legata de organizarea Festivalului de la Cluj din luna mai, a doua, legata de un schimb de experienta între toate ansamblurile CCS din tara si a treia, legata de o întâlnire viitoare care sa continue acest schimb si sa-l întareasca. Întâlnirea mi s-a parut deosebit de utila si consider ca acesta este primul pas în vederea realizarii a tot ce ne-am propus aici. Multumesc organizatorilor din Cluj pentru initiativa si pentru modul cum au realizat aceasta întâlnire.

Achim Ciucurel, Casa de Cultura Timisoara, Ansamblul folcloric „Doina Timisului”: Ca de fiecare data când venim la Cluj suntem bucurosi ca ne primiti asa cum si noi ar trebui s-o facem, celelalte case de cultura; ma bucur mult ca la aceasta întâlnire ne-am adunat, nu doar cei care reprezinta casele de cultura ale studentilor ci au venit si cei care lucreaza la cluburile culturale si la celelalte ansambluri folclorice studentesti din orasul dumneavoastra. Aceasta a fost o surpriza placuta, ne dam seama ca la dvs. sunt mai multe formatii folclorice studentesti, ceea ce este foarte bine. Din pacate, am aflat ca unele formatii mai mici au disparut, si ma refer aici la Craiova, Pitesti, Ploiesti si Galati. Este drept ca, din nefericire, acestea sunt centre universitare fara case de cultura.

Întâlnirea a fost foarte utila fiindca am aflat lucruri interesante unii de la ceilalti si am convenit la modalitati de exprimare mai bune.Acesta este, în linii mari, planul principal de organizare si desfasurare al

Festivalului studentesc de folclor, manifestare ce face parte dintr-o actiune mai ampla a Casei de Cultura a Studentilor Cluj, Festivalul MAIFEST 2008, ce se va desfasura pe întreaga durata a lunii mai si va contine mai multe


Ansamblul „Mărţişorul” ale Casei de Cultură a Studenţilor Cluj

secţiuni: prima ediţie a Festivalului de Teatru Studenţesc, un concert extraordinar de pop-rock-jazz, un festival de film, un festival al teatrelor pentru copii, concerte de muzică din filme cu Corul „Intermezzo” şi concerte de muzică cultă cu orchestra Filarmonicii „Transilvania” Cluj-Napoca. Despre Festivalul naţional studenţesc de folclor primim detalii pentru cititorii Buletinului informativ de la directorul Casei de Cultură a Studenţilor Cluj-Napoca, d-l. Silviu Corpodean, şi şeful compartimentului cultural, d-l. Ioan Cocian: „Festivalul naţional studenţesc de folclor va conţine, pe lângă evoluţiile propriu-zise la scenă, o paradă a costumelor populare ce va porni la orele 16.00 din faţa Teatrului Naţional şi va traversa zona pietonală a Bulevardului Eroilor. Pe parcursul acestui traseu fiecare ansamblu folcloric va prezenta scurte momente de dans şi muzică pentru public. Din nou, la statuia lui Matei Corvin, şi apoi în faţa Casei de Cultură a Studenţilor, mici evoluţii artistice prezentate spre bucuria trecătorilor vor încheia parada. Coloana va fi formată din Ansamblurile folclorice din nouă centre universitare şi cinci ansambluri folclorice studenţeşti din Cluj-Napoca.

Invitatul de onoare al acestui Festival este maestrul Dumitru Fărcaş, care va avea o evoluţie specială cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, foarte mulţi dintre ei petrecuţi alături de Ansamblul folcloric „Mărţişorul” al Casei de Cultură Cluj. Sala de spectacole va fi pregătită special în vederea întâmpinării acestui eveniment, un ansamblu de lumini de scenă foarte modern este deja în probe pentru ca evoluţiile invitaţilor să fie pline de „culoare” şi, să sperăm că şi restul condiţiilor necesare desfăşurării unor spectacole de calitate să fie îndeplinite până la momentul declanşării acestui important şi deosebit de festiv eveniment cultural.

Ne gândim din vreme la toate aspectele Festivalului, în aşa fel încât participanţii să nu uite prea curând că au fost la Cluj. O masă festivă organizată la restaurantul „Napoca” îi va apropia şi mai mult pe studenţii ansamblurilor


Ansamblul „Doina Timişului”-Timişoara

participante, ce vor aduce în orasul nostru mesajele lor folclorice din toate colturile tarii”.

Nu ne ramâne decât sa dorim succes deplin Festivalului national studentesc de folclor si sa-i uram „La cât mai multe editii” în Casa de Cultura a Studentilor din Cluj-Napoca!

referent Cîmpeanu Mircea

SPECTACOL DE ZIUA INTERNATIONALA A ROMILOR8 APRILIE 2008, CLUJ-NAPOCA

La data de 8 aprilie1971 a avut loc la Londra reunirea la nivel international a organizatiilor romilor din lume în cadrul primului Congres Mondial al Romilor. La acest congres au fost puse bazele Uniunii Internationale a Romilor, s-a adoptat drapelul precum si imnul international al romilor. 8 aprilie a devenit “Ziua Internationala a Romilor”.

CJCPCT Cluj a organizat spectacolul de ziua internationala a romilor împreuna cu urmatoarele organizatii ale romilor: Agentia Nationala pentru Romi, Asociatia Romano Suno, Asociatia Amare Prhala. Serbarea a avut urmatorul program:

ora 11.00-14.00: Stand în fata Casei Matei Corvinora 14.00: Lansare de coroane pe apa la Podul Dragalina - semn al comemorarii victimelor Holocaustului romilorora 15.00 : Spectacol de muzica si dans tiganesc în fata Casei Matei

Corvinora 20: Receptie la Facultatea de Agronomie.Spectacolul a avut urmatorul desfasurator:

1. Taraful “Înfratirea” si dansatori romi din Gherla


Ansamblul „Tradiţii” al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj

2. Dansatori romi din Rascruci (taraful “Înfratirea”)3. Liceul Economic si Liceul Nicolae Iorga (taraful “Înfratirea”)4. Scoala Simion Barnutiu (CD)5. Taraful Traditional din Cojocna si solo “Cingarica”-Cluj6. Scoala Simion Barnutiu (CD) - joc de fete7. Dansatori romi din Cojocna (Taraful din Cojocna)8. Joc comun (Taraful din Cojocna).

Au dansat pe scena în aer liber în total 74 de copii, tineri si adulti rromi, care au fost acompaniati de doua tarafuri de renume: taraful “Înfratirea” din

Gherla si taraful traditional din Cojocna. Cu toate ca locul s i ora începer i i spec taco lu lu i au fos t modificate în ultima zi (ANR a primit avizul pentru organizarea manifestarii în aer liber în ultima clipa), spatiul din fata Casei Matei Corvin a fost arhiplina, spectacolul fiind vizionat de circa 130 de oameni.

Spectacolul a decurs fara oprire, echipele si tarafurile respectând desfasuratorul stabilit dinainte. Judecând dupa intensitatea aplauzelor, spectatorilor le-a placut jocul dinamic al grupurilor, numai momentul de cântece si poezii pe limba rromani nu a avut mare succes, fiind foarte greu de prezentat într-un spatiu deschis si pentru un auditoriu care nu întelege limba.

Spectacolul a constituit si nasterea unui nou grup de dansuri populare tiganesti: grupul de copiii al Scolii Simion Barnutiu, condus de învatatorul Abrudan Iuliu, s-a înfiintat pentru a participa la aceasta manifestare si, vazând entuziasmul copiilor si al conducatorului lor, sper sa aiba activitate plina de succese. referent Both József


Deplasare spre podul Dragalina, locul lansãrii coroanelor

Grupul de la ºcoala Simion Bãrnuţiu

Cercetãri ºi studii

INCURSIUNE ÎN MEŞTEŞUGURI REDESCOPERITE

STICLA

Substanţă solidă intrată cu mult timp în urmă în viaţa şi evoluţia umanităţii, devenind un element nelipsit din cotidian, sticla ( slav. stiklo = substanţă solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură şi electricitate, formată dintr-un amestec de silicaţi şi obţinută prin topire; placă subţire de sticlă cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uşi, cu care se acoperă tablourile ), cunoaşte o adâncă istorie bazată pe spiritul de observaţie al omului faţă de natură, de mediul înconjurător, de unde prelua mereu ,,modelele” pentru îmbunătăţirea condiţiei de trai, demonstrând superioritatea capacităţii de a gândi, generând astfel apariţia tehnologiilor de fabricare a produselor care îl înconjoară; primele observaţii privind acest material s-au făcut cu mult timp în urmă: cea mai veche sticlă fiind sticla vulcanică rezultată prin răcirea rapidă a lavei, bucăţi din aceasta fiind utilizate pentru uşurarea diverselor activităţi. Vârfuri de suliţe, fragmente de topoare, oglinzi, amulete, ce fac obiectul patrimonial al unor importante muzee de pe mapamond, vin în autentificarea acestui fapt. În timp, avantajele acestui material au condus la o

dezvoltare progresivă a tehnologiei de obţinere, desigur pe observaţii directe asupra fenomenului respect iv, constatându-se că anumite materiale existente în stare naturală, în diferite combinaţii (nisipuri de cuarţ, piatră de var şi carbonaţi de sodiu sau potasiu), prin topire la temperaturi ridicate, dau ca rezultat o pastă care se comportă ca lichidele cu vâscozitate mare şi care permite prelucrarea ei prin modelare, presare, turnare, laminare sau suflare, obţinându-se ca produs finit diverse obiecte cu structură asemănătoare sticlei naturale rezultate prin răcirea bruscă a lavei vulcanice.

Se spune că primii care au fabricat obiecte de sticlă, în principal mărgele din sticlă opacă au existat încă din jurul anului 3500 î.e.n. Cele mai vechi fragmente de vase din sticlă (ca dovezi ale industrializării specifice), datează încă din secolul XVI î.e.n. găsite în Mesopotamia. Primele obiecte de sticlă egiptene erau trei vase purtând numele faraonului Tutmes al III-lea (1504-1450 î.e.n.), demonstrându-se că egiptenii lucrau la dezvoltarea meşteşugului



înca din anii 1500 î.e.n. Din jurul anului 650 î.e.n. dateaza primele ,,scrieri” despre fabricarea sticlei, existând în cuprinsul acestora retete si reguli tehnologice (tablele din libraria regelui asirian Ashurbanipal 669-626 î.e.n.). Desigur ca incursiunea pe care o facem în istoria dezvoltarii sticlei ar putea continua, însa important pentru noi este sa privim spre trecutul obtinerii foilor de sticla, în contextul în care acestea au stat ca baza suport pentru realizarea celebrelor picturi iconografice de o mare tinuta si valoare artistica, din spatiul transilvan. Mai întâi trebuie sa mentionam ca secolul XI prezinta importanta prin faptul ca acum a aparut o noua tehnica, aceea de producere a sticlei sub forma de foi, mai corect spus plana, în cadrul manufacturilor mestesugarilor germani. Aceasta tehnica a fost preluata si dezvoltata de catre mestesugarii venetieni ai secolului XIII datorita faptului ca produsul obtinut avea calitati demne de a fi utilizat la realizarea geamurilor diferitelor cladiri,

întotdeauna de lux, în aceea epoca fiind regasit doar în palatele regale si biserici. Tehnica consta în suflarea unei sfere de sticla prin teava si balansarea acesteia pe verticala, si, datorita acestei miscari în armonie cu forta gravitationala, obtinându-se un balon relativ cilindric de cca 2-3 m lungime cu un diametru de pâna la 45 cm si care, înca în stare calda, i se taiau capetele pentru ca mai apoi sa se taie pe lungime urmând

întinderea foii rezultate pe o suprafata plana. Desigur ca aceasta tehnica nu era singura. De pilda exista si o alta, în care sfera de sticla rezultata în urma suflarii se deschidea în capatul opus tevii, apoi se rotea pâna când sticla devenea plana (datorita fortei centrifuge) si totodata la grosimea dorita. Aceasta tehnica se poate spune ca era folosita în mai multe zone din spatiul european.

Datorita dezvoltarii manufacturilor de profil, aceasta industrie a proliferat, aparând de asemenea si pe teritoriul tarii noastre: anul 1644 fiind anul primei atestari documentare a unei ,,glajarii”(ger. glas = rom. glaja, termen adoptat ca regionalism în Oltenia, Moldova, Bucovina si Transilvania datorita sticlarilor din Boemia adusi pentru lucru) înfiintate de Matei Basarab lânga Târgoviste. Patrunzând în istoria dezvoltarii manufacturiere românesti în domeniul producerii sticlei, gasim în judetul Bihor (cu preponderenta în zonele împadurite datorita combustibilului utilizat), trei atestari documentare: suflatoria de sticla de la Voievozi (1770), fabrica de sticla de la Huta-Sinteu (1790) si fabrica de sticla de la Padurea Neagra (1840). Existenta acestor glajarii în spatiul transilvan a contribuit decisiv si substantial la dezvoltarea artistica de factura populara si mentionam în special pictura iconografica din satul Nicula, cea care a dus faima în timp, a spiritului si a sensibilitatii taranilor catre frumos

13

si practic. Desigur, unul din farmecele icoanelor pictate aici se datoreaza sticlei utilizate în aceea vreme. Aceasta sticla veche, subtire de 0,5-1,5 mm, o b t i n u t a p r i n t r - o t e h n o l o g i e rudimentara în raport cu cea produsa azi, continea bule de aer si nodulete, datorita faptului ca nu se reusea mentinerea unei temperaturi constante la un nivel înalt de încalzire necesar înmuierii si topirii pastei. Întinderea si ,,calcarea” rudimentara a pastei produceau inegalitati în grosimea suprafetei ce apareau sub forma de ondulatii, provocând o extraordinara sclipire a sticlei, determinata de înclinarea neuniforma a planurilor care

refracta lumina în unghiuri diferite, cu efect clar asupra nuantelor si tonurilor de culoare folosite.

Sticla, cunoscuta azi si sub denumirea de ,,sticla valurita” este bine stiuta de catre pictorii iconari contemporani, si cu siguranta multi si-ar dori ca lucrarile lor sa fie ,,zugravite” pe ea, iar putinii care au reusit acest lucru se considera ,,artisti fericiti ai sortii”. Din pacate, de-a lungul timpului, st icla obtinuta în vechile manufacturi aproape a disparut, astazi întâlnindu-se doar în rare cazuri, si aici se cuvine sa amintim ca sânt înca prezente ,,amintiri despre trecut”, ca ochiuri de ferestre la bisericile vechi de lemn sau al caselor care

au rezistat vicisitudinilor vremii de-a lungul timpului, vreme de câteva secole.

Bruchental Ioan


14

icoanã pe sticlã

sticlã vãluritã

IELELE DE LA PETRESTII DE JOSREALITATE SAU FICTIUNE ?

În incursiunile de pe teren, echipa de cercetare se opreste la poarta unui batrânel de 86 de ani, cu fata brazdata de razboi, emotii si trecerea timpului.

Astfel, pas cu pas, ne-a povestit viata de la Petresti ajungând, la un moment dat, pe tarâmul feeric al legendelor povestea ielelor.

„Era unu, din Petrestiu de Mijloc. Ala a fost la mora, ca pa atunci erau mori pa apa, da' amu s-or desfiintat. Ala o mars cu doua litere de cucuruz la

mora, sa macine de mamaliga. Era o carare pa sub padure care duce direct la mora. Sâ o fost sara, dupa ce o vinit de la lucru. Sâ s-o dus pa carare sâ o ajuns la mora. Moraru i-o macinat farina sâ omu s-o întors catra casa. Sâ cand o fost pa sub padure o zâs ca jucau niste fete. Era aproape de carare, da el nu o putut sa lase cararea sâ când o ajuns în dreptul lor le-o zâs „No, sporeasca-vi-sa jocu fetelor” sâ ele o raspuns „si dumitale farina”, ca or stiut ca are farina în sac. No el nu o mai tânut cont de estea s-o dus cata casa sâ nu i-o zâs la muiere ce s-o întâmplat sa nu gândeasca cumva

muierea ca i-o fost urât, ca i-o fost frica si de aia o vazut el nu stiu ce. Sâ o trecut timpu sâ omu acesta tat folose' din faina aia pentru mamaliga sâ faina tat ase era. Când o fost o data, îi zâce femeia: „ma, nu stiu ce-i cu farina asta, ca de când ai macinat sâ amu tat ase-i. Atunci el i-o spus ..ia ce-am patât… ca am gândit ca ma iei în râs ca mi-o fost frica. S-atunci i-am zâs ca erau niste fete în haine albe, dansau sub padure, dinsus de carare. S-am zâs „sporeasca-vi-sa jocu fetelor” sâ ele „si tâie faina” si de aia nu s-o mai gatat faina nostra. În momentul ala faina s-o gatat, din cauza ca i-o zâs la nevasta.”

Sau o altâ întâmplare povestita de un vecin al batrânelului….

„ Aci am avut un vecin nascut în 1908 si asta-mi spune' în repetate rânduri cum o patât cât o fost holtei…prin anu' 1920…o mers în Turda, la Zâua Târgului, ca atunci merge tineretu în Turda; era joc, faceau cunostinte cu fete… sara sa face joc, petrecere, la o casa pâna pa la 12 noptea…. sâ când s-o întors de acolo, o vinit prin Cheia, pe atunci Mischiu. Era luna, si o vinit prin Cheile Turzii ca era si atunci carare, poduri (înca podurile alea le-o fost strâcata apa) sâ ..când o fost la ultimu pod înspre iesire din chei, în fata pesterilor, înspre Petrestii de Mijloc, o zâs ca dansau niste domne. Ei o crezut ca-s ramasi niste

15



16

excursionişti de ziua pă acolo şâ petrec. Ele cântau şi dansau. Ei erau numai la capătu podului, nu o apucat să-l treacă şi o strâgat la domnele alea şi o vorbit şi cam murdar cu ele şi numai or vazut că vin înspre ei, pe lângă pod, prin aer.

Când or văzut că nu vin pă cărare, ci pă sus, or luat-o la fugă pă pod, iar când or fost la capătul podului or văzut că şâ fetele îs la capătu' lui. O fost zâne de-lea..cum li se spune..iele, ieşite din peştere. Ei nu ş-or dat sama şâ or fugit pă cărare încoce, unu după altu. Ei erau patru ficiori. O fugit înspre casă pă cărare şâ ielele după ei, da' nu or vinit pă cărare, ci vineau daesupra apei, alăturea cu ei, pluteau. Or fugit cât or putut că s-or 'nfricat..până or ajuns la prima moră. Când or ajuns la prima moră, or dat să intre da uşa era încisă. Se auze cum măcina, deci morariu era acasă aşe că s-or trântit în uşă şî s-or băgat în moră. Erau speriaţi ..iar morariu i-o întrebat „da' ce aţi păţât?” Şâ în momentul ala s-o oprit mora. Până în momentul ala ielele o vinit alături cu ei pă vale. Nu trebuiau să vorbească urât cu ele că dacă ar şi vorbit

frumos atunci nu să întâmpla nimic. Moraru o zâs că ielele ies din peşteră o dată la şasă ani, el ştia când era timpu să sosască. Nu o fost fantezie.”

Ficţiune, imaginaţie?? Indiferent de acest aspect, ielele sunt des întălnite în mitologia

românească şi în mitologia altor popoare sub alte denumiri.În mitologia românească, ielele sunt descrise ca făpturi feminine

supranaturale, îmbrăcate în alb, cărora însă nu li se poate stabili un profil precis, din cauza marii diversităţi a variantelor folclorice. De cele mai multe ori apar ca nişte fecioare sălbatice, nebunatece, cu o mare putere de seducţie, înzestrate cu puteri magice, cu aceleaşi atribute ca Nimfele (în mitologia greacă zeiţele ocrotitoare a apelor, munţilor şi pădurilor), Naiadele (în mitologia greacă zeiţele ocrotitoare a izvoarelor, râurilor şi fântânilor), Dryadele, sau chiar Sirenele (în mitologia greacă fiinţă fabuloasă cu cap şi corp de femeie, cu picioare şi aripi de pasăre, iar mai târziu cu coadă de peşte, care, prin cântecele ei, ademenea navigatorii în locuri periculoase, unde aceştia îşi găseau moartea.), Undinele (în Europa Centrală spirite ale apelor care aveau înfăţişare de femeie), Nixen, sau Nöken (în credinţa populară irlandeză, se crede că sub apă există o lume la fel de frumoasă ca şi pe pământ, cu dealuri, munţi, câmpii însorite, copaci şi flori), Aelf (în Anglia reprezintă aceeaşi făptură supranaturală).

Ielele sunt întâlnite în văzduh, păduri, peşteri, munţi, pe stânci. Se crede despre ele că apar noaptea la lumina lunii, prinse în horă; fiind foarte frumoase (sumar îmbrăcate, înfăşurate în văluri transparente, cu părul

despletit) au puterea de a seduce trecătorii. Locul pe unde au dansat rămâne ca ars de foc, vegetaţia nemaiputând creşte pe acel loc. Ielele apar uneori cu trup, alteori iau forma unor năluci, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele.

Ielele sunt considerate uneori răzbunătoare, în această ipostază putându-se asemăna cu Eriniile din mitologia greacă (divinităţi ale infernului).

Oamenii care-şi bat joc de ele, sau nu cred în ele, sunt aspru pedepsiţi. În schimb sunt prietenoase cu cei care au încredere în ele şi-i ajută, iar dacă întâmplător noaptea - când ele iau înfăţişare omenească - ajung între ele, îi lasă să participe la dansurile lor.

B.P.Haşdeu aminteşte în scrierile sale de o tradiţie din Prahova în care spune că „ielele beau noaptea apa de prin fântâni şi oricine va bea după dânsele, îl pocesc”.

Vasile Alexandri le numeşte astfel:Voi, ielelor, măiestrelor, Duşmane oamenilor,Stăpânele vântului,Doamnele pământului,Ce prin văzduh zburaţiPe iarbă călcaţiŞi pe valuri înecaţi…

referent Dana Jucan

DUMITRU FĂRCAŞ

Dumitru Fărcaş reuşeşte să scoată din provincialism un instrument de muzică populară şi să-i impună o notorietate planetară. Taragotul, căci despre el este vorba, are o biografie pauperă şi aproape nimeni nu s-a gândit că insolenţa sunetelor sale (tărăgănatele doine bănăţene, înainte de interpretările lui Dumitru Fărcaş, sunt adeseori stridente) poate fi purificată. Taragotul, specific unui spaţiu de sensibilitate restrâns, la confluenţa unor „stiluri” impure, între gravitatea uşor stridentă şi voioşia precipitată, e, dintr-o dată, pus să exprime altceva. Venind din lumea Mara-mureşului, patetică şi „primitivă”, mustind de un lirism „stihial”, ingenuă şi feroce, dar trecut şi prin cultura muzicală a Conservatorului, Fărcaş modelează taragotul şi îi schimbă destinaţia. Transformarea e fundamentală: refacerea fondului arhaic al muzicii populare printr-un extraordinar rafinament artistic.

L-am urmărit de multe ori cântând, omul şi instrumentul se contopesc într-un fel de fluid vital (a spune că oficiază e o banalitate); melodia se naşte parcă din simbioza acestor corporalităţi devenite nişte semne arhetipale. Ea singură prinde atunci consistenţă, imitând diafanitatea materială a nesfârşitului sau febrile „sintaxe ale fulgerului”; e pură, de o transparenţă absolută, ori plină de arabescuri subtile; senzuală uneori; duioasă şi de o candoare copilărească, altădată. În totul, ea exhibă un ambitus şi o complexă gamă sufletească, unice, fără îndoială, în istoria acestui instrument.

17


Desigur, cum usor se poate banui, nu avem de-a face numai cu un interpret. Dumitru Farcas este, în primul rând, un creator prin faptul ca a creat un imaginar muzical original cu un stil imediat identificabil. Muzica s a , î n c e e a c e a r e m a i b u n , e s t e o transsubstantializare a unui fond arhaic, o stilizare în sens metafizic a acestuia. Într-un mod similar a procedat si Constantin Brâncusi cu formele de arta arhaica. Dumitru Farcas este de fapt un reflexiv si „primitivismul” înseamna pentru el un fapt de cultura. Nu e de mirare, astfel ca unele piese au în interpretarea sa un acuzat manierism; prin excesul de rafinament si prin explozia improvizatorica, taragotul cauta sa-si constituie un al doilea mit, unul cult. Aceste

spectaculoase metamorfoze sunt cu atât mai surprinzatoare, cu cât vin dinspre o lume considerata, îndeobste, compacta, deloc nuantata. Dar asta e o alta problema. Important ramâne faptul ca, prin Dumitru Farcas, muzica populara româneasca, în consens cu cele mai recente cercetari de etnologie si folclor, îsi regaseste câteva dintre arhetipurile originare precum si splendoarea specificului etnic, care a impus-o pe aproape toate meridianele lumii. Desigur, traditia banateana cunoaste mari taragotisti, precum Luta Iovita sau Ion Murgu, recunoscuti de Farcas ca precursori si maestri, numai ca instrumentul însusi, dupa cum arata dictionarele de specialitate, nu are prea mari posibilitati de expresie. Dar se întâmpla si cu acesta ca si cu limba în cazul scriitorilor. Ea este aceeasi pentru toti si, totusi, cât de diferite sunt limbajele de la unul la celalalt. Instrumentistul din Maramures se deosebeste de ceilalti tocmai prin intensitatea unui nou limbaj, prin spargerea modurilor traditionale care constituie „sintaxa” instrumentului. Asistam, altfel spus, la nasterea unei alte „sintaxe” a taragotului, asa cum s-a întâmplat cu poezia lui Nichita Stanescu, poetul care a fost un admirator comprehensiv al artistului. Asemenea Mariei Tanase si lui Gheorghe Zamfir, Dumitru Farcas are acces la acordurile originare si imaginale ale melosului traditional si reprezinta una din putinele expresii de plenitudine artistica a acestuia.

O proba posibila a polisemantismului taragotului lui Dumitru Farcas: accesul si succesul în cele mai diverse medii culturale. În anii '80 notorietatea lui era cam aceeasi cu a oricarui sportiv la moda. Asta în România. A facut însa vâlva si în strainatate. Pe unde a trecut a stârnit uimirea si admiratia, iar turneele sale ramân memorabile într-o istorie a festivalurilor internationale.

Bunaoara, la un festival din Dijon (Franta), din 1972, unde participasera 33 de tari, lui i s-a decernat, în mod exceptional, „Medalia de Aur”, aceasta dupa ce ansamblul „Martisorul” primise „Discul de Aur”, „Ciorchinele de Aur” si „Colierul de Bronz”. Cariera lui artistica e întesata de trofee, medalii si premii; dar si de spectaculoase gesturi de admiratie spontana.

Maria Tanase îi trimite o telegrama valorizanta, asociindu-l la singuratatea geniului sau. La o masa festiva de la Cluj, în 1980, Nichita

18


Stănescu îngenunchează şi îi sărută taragotul. Un lucru e cert: dincolo de calităţile descriptibile, care aparţin tehnicilor de interpretare, Dumitru Fărcaş are o forţă iradiantă şi fascinatorie inanalizabilă. Muzica sa induce ascultătorului un fel de „teroare” sacră. Emisia prelungă, „inumană”, a taragotului este mai degrabă copleşitoare, ca un descântec şamanic. În aceasta constă singularitatea sa, căci, altminteri, taragotişti talentaţi au apărut mulţi, incitaţi de exemplul său. Numai în spaţiul clujean există cel puţin trei solişti remarcabili, toţi cu studii muzicale: Ion Ciobanu, Ioan Berci şi Nelu Gabor. Şi mai surprinde ceva la Dumitru Fărcaş: el a „jucat” mereu şi implacabil pe cartea patriotismului. Exibă un mod natural de a-şi iubi ţara şi înţelege sentimentul patriotic ca pe un sentiment al apartenenţei la un spaţiu originar.

Paradisul său pierdut şi în permanenţă regăsit ca nostalgie este un loc anume, satul său maramureşean, geografic şi ca arhetip regenerator. Afectiv, patriotismul său e satisfăcut preponderent prin asumarea tradiţiilor acestui loc matricial şi prin proiectarea lui într-o dimensiune sacră. Prin extensie, patria devine pentru Dumitru Fărcaş, ca şi pentru Ioan Alexandru, un „pământ transfigurat”. Această sensibilitate patriotică, îmbibată de o religiozitate arhaică, îl situează pe artist într-un tradiţionalism autohton etern, de tip mitizant, ale cărui valori se reactivează periodic şi cu impact semnificativ. Petru Poantă


19

20



Ansamblul Ordogtergye

21


22


23

24


la l

mare

.ct de

ărătoare

dem

ica

..ân

sb

n

e0

86

-7-8

iui

20

buletin informativ · calendarul manifestãrilor culturale pe luna iunie 4 iunie - curs de...

Documents