Bücherausstellung und Plakateausstellung Expoziţie de cărţi şi expoziţie de placate

„Mit dem Rucksack bei der Deutscholympiade“ „Cu rucsacul de cărţi la olimpiada de germană”

Vă invit la lectură şi de asemenea vă rog să alegeţi cartea preferată şi să-mi comunicaţi părerea dvs. despre cărţile pe baza cărora s-a lucrat

la proiecte.

Mulţumesc şi

vizionare plăcută! Nu uitaţi să faceti clik pe F5

1

Bücherausstellung Expoziţie de cărţi

„Mit dem Rucksack bei der Deutscholympiade“ „Cu rucsacul de cărţi la olimpiada de germană”

Expoziţia de cărţi conţine pe lângă cele 13 prezentate mai jos în ppt şi cărţi din fondul Deutscher Lesesaal Craiova, pe teme antirăzboi:

• Remarque, Erich-Maria: Im Westen nichts Neues: Roman, editura KiWi, 1987, plus materiale şi postfaţă (Nimic nou pe frontul de vest - disponibil în română la Dep. Central al B.U. Craiova, II 88754)

• Böll, Heinrich: Der Engel schwieg: Roman, ed KiWi, 1992, autor al altor numerose opere antirăzboi: Haus ohne Hüter(Casa vaduvelor), Billard um halb zehn, Wo warst du Adam? Der Zug war pünktlich(În fondul D.L. există operele complete ale acestui autor)

• Borchert, Wolfgang: Das Gesamtwerk(Opere complete), ed Rowohlt, 1993, autor de numeroase nuvele antirăzboi.: Draußen vor der Tür, Die Hundeblume, Die Küchenuhr, Die Katze war im Schnee erfroren, Vier Soldaten, Nachts schlafen die Raten doch etc

• Kordon, Klaus: Mit dem Rücken zur Wand• Zuckmazer, Carl: Der Teufels general: Drama in drei Akte, FM: FischerTb, 1995• Steffahn, Harald: Die weisse Rose, mit Selbstyeugnissen und Bilddokumenten, Hamburg: Rowohlt, 1993• Scholl, Sophie; Scholl, Hans: Briefe und Aufzeichnungen, Fischer, 1994

2. Plakate – Ausstellung Expoziţie de placate

„Mit dem Rucksack bei der Deutscholympiade“ “Cu rucsacul de cărţi la olimpiada de germană”

La faza naţională a olimpiadei de limba germană copiii participanţi trebuie să susţină 2 probe: pe lângă cea individuală şi una de proiect pe grupe; fiecare grupă a trebuit să alcătuiască un proiect, pe care să-l prezinte scenic în faţa comisiei.

Proiectul “biblioteca din rucsac” este în al treilea an şi constă în reprezentarea prin postere a cărţilor pe care copiii a trebuit să le citească într-o singură zi, scopul proiectului fiind stimularea lecturii, a dorinţei de a citi, dezvoltarea imaginaţiei şi a creativităţii. Posterul trebuia să conţină pe lângă colaje de desene, fotografii, numărul grupei, titlul şi autorul cărţii şi (cel mai important) cuvinte cheie / citate din carte pe care membrii grupelor le-au considerat importante şi reprezentative.

Desfăşurarea proiectului: prin tragere la sorţi sunt formate grupe de lucru_câte 2 pt.fiecare carte. Grupele au fost alcătuite pe clasele 9.-10. sau 11.-12. Tot prin tragere la sorţi se alege un cadru didactic din comisie ptr fiecare grupă(nu cel de la şcoala de provenienţă), care, în maxim o oră, chiar în ziua olimpiadei le prezintă elevilor pe scurt conţinutul cărţii (60%), fără a le dezvălui finalul. În aceeaşi zi copiii trebuie să citească individual restul_ un anumit număr de pagini_ apoi grupele se reunesc pentru a lucra la poster. Sunt de admirat creativitatea şi imaginaţia de care tinerii au dat dovadă.

Din Craiova au paticipat în comisie • Dna Delia Dafina(cadru didadctic la Şc.nr.36 Gh.Bibescu, actualmente la Colegiul Naţional “Fraţii

Buzeşti”) – cu proiectul pt. cartea “Blindenwerkstatt Otto Weidt”• Dna Camelia Cristea(cadru didactic la Colegiul Naţional “Elena Cuza”) – cu proiect la cartea “Die

Flaschenpost”Elevii din Craiova premiaţi sunt:• Mădălina Horcea (cls X. la C.N. Elena Cuza, c.d. Ana-Maria Galcea, Camelia Cristea): premiul I la

proba individuală şi premiul II la proiect (Grupa ei a avut la proiect cartea “Die wunderbaren Jahre”)• Roxana Ilie(cls XII la C.N. Elena Cuza, c.d. Camelia Cristea, Andra Ţuică, ): premiul al II-lea la proba

individuală La proiect Roxana a avut cartea “Abschied von Sidonie”.• Andreea David(cls XII la C.N.Elena Cuza, c.d. Nadia Mitran, Silvana Pescaru): menţiune la proba

individuală iar la proiect a avut cartea “Karel, Jarda und das wahre Leben”

BücherlisteProjektarbeit bei der nationalen Phase der DaF-Olympiade in

Rumänien, Deva, 2009Lista de cărţi participante la proiectul de la Olimpiada de

limba germană (ca limbă străină) – România, Deva, 2009

Cărţile participante la proiect au fost selectate din cele apărute pe piaţa germană de către Monika Bischof din Germania, autoare de cărţi pe temele: Fremdsprachen-Didaktik, DaF(Deutsch als Fremdsprache – Germana ca limbă străină), DaM(Deutsch als Muttersprache – germana ca limbă maternă) şi de asemenea, specialistă în predarea literaturii. Dintre acestea, Comisia Naţională de Limba Germană a ales pe cele 13 pentru proiectul “Biblioteca din rucsac” de la olimpiada naţională de limba germană ce s-a desfăşurat la Deva la începutul lui aprilie 2009.

Este vorba de cărţi pe teme anti-război, anti-violenţă în general, despre Germania înainte de căderea zidului Berlinului(de la care în 3.oct.2009 Germania aniversează 20 de ani), despre al doilea război mondial (anul acesta, 2009, comemorăm 70 de ani de la începutul acestui război), povestiri şi romane emoţionante, unele bazate chiar pe fapte reale.

Bücher - ListeProjektarbeit bei der nationalen Phase der DaF-Olympiade in

Rumänien, April 2009 1. Deutschkron, Inge: Blindenwerkstatt Otto Weidt, Butzon und Bercker Verlag

2008, Klasse 9-10 2. Dische, Irene: Zwischen zwei Scheiben Glück, DTV 2007, Klasse 9-10 3. Hackl, Erich: Abschied von Sidonie, Diogenes Verlag 1997, Klasse 11-12 4. Hildebrand, Katja: Zwischen uns die Mauer, Texte und Materialien im Anhang,

Klett 2007¸ Klasse 11-12 5. Kordon, Klaus: Der erste Frühling, Schulausgabe vom Autor gekürzt und

bearbeitet, 141 S., Beltz Verlag 2002, Klasse 11-12 6. Kordon, Klaus: Die Flaschenpost, Gulliver TB, Beltz Verlag 1999, Klasse 9-10 7. Kunze, Reiner: Die wunderbaren Jahre, Fischer TB 1978, Klasse 9-10/ 11-12 8. Och, Sheila: Karel, Jarda, und das wahre Leben, Arena TB 2005, Klasse 9-10 9. Rhue, Morton: Die Welle, Ravensburger TB 1997¸ Klasse 11-1210. Richter, Hans P.: Damals war es Friedrich, DTV 2008, Klasse 9-10/11-1211. Sis, Peter: Die Mauer. Wie es war, hinter dem Eisernen Vorhang

aufzuwachsen, Hanser Verlag 2007, Klasse 9-1012. Verete-Zehavi, Tamar: Aftershock, üb. Mirjam Pressler, cbj 2009, Klasse 11-1213. Vinke, Hermann: Das kurze Leben der Sophie Scholl. Mit einem Nachwort von

Ilse Aichinger, Ravensburger TB 1997, Klasse 11-12

1. Deutschkron, Inge/ Ruegenberg, Lukas: Papa Weidt Editura: Butzon und Bercker, Kevelaer 2001ISBN-13 978-3-7666-0210-7, recomandata pt peste 8 ani

În cartea ilustrată, autoarea povesteşte istoria ei şi a lui “Tata Weidt”. El a fost un oponent al naţional-socialiştilor şi a ajutat evreii persecutaţi. Otto Weidt, cu mare dăruire, a salvat 1940-1944 viaţa câtorva evrei. Cu prudenţă, el a reuşit ca Inge şi alţii_adesea orbi_ să poată lucra în atelierul său. El a încercat să-i protejeze, a schimbat mături pentru alimente şi a organizat pt.ei chiar mici serbări. “Tata Weidt” s-a preocupat şi după război de evrei, până la moartea sa, în 1947 şi a ajutat la construirea unui orfelinat şi a unui azil de bătrâni.

Pe interiorul coperţii de carte sunt trecuţi ca pe un perete bătut în cuie 15 din numeroasele decrete naziste împotriva evreilor. Cu cartea sa ilustrată “Tata Weidt” el şi-a “oferit naziştilor fruntea” precum şi implicarea lui pt. deschiderea atelierului de orbi de pe strada Rosenthaler 39(la iniţiativa autoarei acesta a devenit muzeu). Inge Deutschkron a ridicat lui Otto Weidt un monument. Otto Weidt devine în prezentarea scriitoarei un fel de truditor, un om care prin implicarea sa repetată a salvat de la deportare de multe ori colaboratori evrei.

Inge Deutschkron, nascută în 1922 în Finsterwalde, este jurnalistă. A primit în 1966 cetăţenia israeliană şi, din 1972, trăieşte când în Israel când în Germania. În 1994 a primit premiul Moses-Mendelssohn. Pentru munca pedagogică cu cartea ilustrată “Papa Weidt” a fost publicată în 2004 de către Ulrike Schrader o mapă cu materiale de predare pentru şcoala primară.

De aceeaşi autoare, în fondul Sălii Germane se gaseste povestirea autobiografică: “Ich trug den gelben Stern” / Purtam steaua galbenă(steaua lui David).

Titlul “Atelierul orbilor” este realizat pe model de sârmă ghimpată. Mai jos stă scris:

Eşti evreică! Apără-te! Nici un om nu se naşte erou. Există mereu oameni care hotărăsc soarta altora.

Pe locomotivă scrie “Zug des Lebens “(Trenul vieţii) iar pe vagoane: “Wo sind unsere Hoffnungen? Wo ist die Freiheit? Wo ist das Leben?” - Unde sunt speranţele noastre? Unde e libertatea? Unde e viaţa?

În faţa trenului se află simbolic o intersectie, cu două direcţii: Dunkelheit(întuneric) şi Licht(lumină)_ cea din urmă cale fiind pe verde

Papa Weidt este reprezentat conducând grupul de evrei orbi

În centrul desenului este citatul: “Der Blinde, der Licht ins Dunkel brachte.” : Orbul care a adus lumină în întuneric.

2. Dische, Irene: Între două felii de noroc, DTV 2001, Klasse 9-10, trad din engl.“Între două felii de noroc” a doua carte pentru tineri scrisă de Irene Dische: acţiunea se petrece în anii ’30-’40, În provincia

ungară şi în Berlin. Laszlo, fiul doctorului de provincie Nagel, este cu totul diferit de tatăl său, care pune mult preţ pe disciplină şi ordine. După moartea soţiei sale primeşte Laszlo, evreul, un loc de muncă în serviciul diplomatic în Berlin şi işi ia micul fiu Peter cu el. Pentru Peter Berlinul este o sărbătoare unică. Cine nu visează la un tată care este total convins că “bărbaţii puternici au nevoie în fiecare săptămână de cel puţin o seară la cinema şi în fiecare lună de cel puţin o dupăamiază la circ”? Minunate sunt şi plimbările cu tramvaiulla care lungimea cârnatului decide sfârşitul călătoriei. În momentul în care ultima bucată a fost înghiţită se coboară la următoarea staţie. “Cârnatul decide ruta noastră”, spuse Laszlo, care niciodată nu pleacă din casă fără harta oraşului, un cuţit de buzunar, desfăcător de sticle şi câteva bucăţi de lemn dulce

Dar situaţia politică din Berlin se agravează. Peter nu bănuieşte că el şi tatăl lui sunt evrei şi consideră noaptea de cristal ca pe o uriaşă petrecere de ziua de naştere a menajerei Thea. Laszlo, care se consideră un norocos nu are încotro şi trebuie să-şi ducă fiul înapoi în Ungaria, la tatăl său. Peter aşteaptă săptămână de săptămână scrisorile promise, scrise nesigur, de mână, de tatăl său de la Berlin, pe care i le citeşte bunicul. Până în ziua în care mult dorita poştă este deodată scrisă de maşina de scris...

2. Dische, Irene: Zwischen zwei Scheiben GlückAus dem Englischen von Reinhard Kaiser, DTV, München 2001, ISBN-3-423-62070-6

„Zwischen zwei Scheiben Glück“, das zweite Buch für junge Leute von Irene Dische, spielt in den 30er und 40er Jahren in der ungarischen Provinz und in Berlin. Laszlo, der Sohn des Kleinstadtarztes Dr. Nagel, ist so ganz anders als sein Vater, der sehr viel Wert auf Disziplin und Ordnung legt. Nach dem Tod seiner Frau tritt Laszlo, der Jude, eine Stelle im diplomatischen Dienst in Berlin an und nimmt seinen kleinen Sohn Peter kurzerhand mit. Für Peter ist Berlin ein einziges Fest. Wer träumt nicht von einem Vater, der davon überzeugt ist, "starke Männer brauchen jede Woche wenigstens einen Abendim Kino und jeden Monat einen Nachmittag im Zirkus". Herrlich sind auch Straßenbahnfahrten, bei denen die Länge der Bratwurst das Ende der Fahrt bestimmt. Sobald der letzte Bissen vertilgt ist, wird an der nächsten Haltestelle ausgestiegen. "Die Wurst bestimmt unsere Route", sagte Laszlo, der nie ohne Stadtplan, Taschenmesser, Flaschenöffner und ein paar Stück Lakritze aus dem Haus geht.Doch die politische Situation in Berlin spitzt sich zu. Peter ahnt nicht, dass er und sein Vater Juden sind, und so hält er die Kristallnacht für eine riesige Geburtstagsparty zu Ehren ihrer Haushälterin Thea. Laszlo, der sich als absoluten Glückspilz betrachtet, kommt nicht umhin, seinen Sohn wieder zurück nach Ungarn zu seinem eigenen Vater zu bringen. Peter war- tet dort Woche für Woche auf die versprochenen, in der krakeligen Handschrift seines Vaters verfassten Briefe aus Berlin, die ihm der Großvater vorliest. Bis zu dem Tag, als die heiß ersehnte Post plötzlich mit der Schreibmaschine getippt ist...

Irene Dische schildert die Zeit des Nationalsozialismus mit dem naiven Blick eines 6-jährigen Jungen, der eine wunderbare Kindheit mit einem sehr unkonventionellen Vater erlebt. Ein wenig erinnert ihr Buch an Jurek Beckers „Jakob der Lügner“. Auch bei Irene Dische wird aus der Not heraus eine Utopie entworfen, die die Grausamkeit der Realität abmildern soll - zumindest für die Zeit der Kindheit eines kleinen Jungen, der unbeschwert groß werden soll. Peter erfährt von seiner klugen Großtante, dass "großes Unglück immer zwischen zwei Scheiben Glück liegt. Nur wie dick die verschiedenen Scheiben sind, sagte sie nicht".

Irene Dische schreibt leicht und immer ein wenig ungeduldig flink. Sie wurde 1952 als Tochter eines Biochemikers und späteren Nobelpreisträgers, sowie einer Ärztin in New York geboren. Von 1970 bis 1972 arbeitete sie für den bedeutenden Paläoanthropologen Louis Leakey in Ostafrika. Nach ihrer Rückkehr in die USA studierte sie an der Harvard University und veröffentlichte erste Reportagen in amerikanischen Zeitschriften. Seit Anfang der achtziger Jahre lebt und schreibt die jüdisch stämmige Autorin vorwiegend in Berlin.

☼

Irene Dische schiţează timpul naţional-socialismului prin privirea naivă a unui băiat de 6 ani, care trăieşte o copilărie minunată alături de un tată foarte neconvenţional. Cartea ei aminteşte de romanul ”Iacob cel mincinos” a lui Jurek Becker. Şi la I.Diche, din necesitate este concepută o utopie, care are rolul de a îndulci cruzimea realităţii_cel puţin pt.perioada copilăriei unui mic băieţel, care să crească fără griji. Peter află de la strămatuşa sa că ”marea nefericire se află întotdeauna între două felii de noroc”. Ea însă nu a spus cât de groase sunt diferitele felii.

Irene Dische scrie cu uşurinţă şi întotdeauna puţin smucit, nerăbdător, vioi. Scriitoarea s-a născut în 1952 în New York, fiica unui biochimist_ purtătorul premiului Nobel şi a unei doctoriţe. Din 1970 până în 1972 a lucrat cu renumitul paleontolog Louis Leakey în Africa de Est. După întoarcerea în SUA ea a studiat la Univ. Harvard şi a publicat primele reportaje în reviste americane. De la începutul anilor ’80 autoarea evreică trăieşte şi scrie cu precădere în Berlin.

În fondul Sălii Germane există cartea lui Jurek Becker “Jakob der Lügner”, alături şi de alte romane ale acestuia(“Schlaflosetage”, ”Der Boxer”, ”Amanda herzlos”) şi cărţi de critică despre operele acestuia, precum şi de Irene Dische: Ersterhazy – carte de copii(despre un iepuraş) şi Fromme Lügen: sieben Erzälungen Minciuni nevinovate: 7 povestiri(carte de debut).

Verde: Mein inningst geliebter Sohn.. Bleu: ... Ich bin ein Glückspilz Roz: Viele Küsse und Umarmungen. • Juden soll man niemanls trauen. •Die Lehrerin hat den Schülern gesagt, daß Juden runde Köpfe mit Korkenziehernasen haben. • “Eine

wunderbare Erzählung von Fürsorge, Weisheit und Liebe” (Die Zeit) • “Peter wußte was Nazis waren. Sie waren die Chefs in Deutschland und bestimmten alles. Die Leute sprachen oft über sie, und wenn sie das Wort “Nazi” benutzten, klang es immer

überschwänglich und stolz. “ • Foto: Peter Nagel(Hauptperson) Laszlo Nagel(Vater), Dr Nagel(Großvater)

Verde: Fiul meu scump, Bleu: .., sunt un copil no-

rocos, roz: … multe sărutări şi îmbrăţişări. •Nu tb să crezi pe

evrei. Profesoara a zis elevilor că evreii au capul rotund şi nasul

ca un tirbuşon. • ”O povestire

minunată despre grijă, înţelep-

ciune şi iubire” (ziarul Timpul)• ”P.ştia ce erau

naziştii. Erau şefi în Germania şi hotărau totul.

Oamenii vorbeau adesea despre ei şi când foloseau cuvântul ”nazist”

suna mereu exuberant şi

mândru” • Poze: Laszlo N.(tatăl), P.N.(personajul

principal), Dr.Nagel(bunic)

3. Hackl, Erich: Despărţirea de Sidonie, Diogenes Verlag 1997, Clasele 11-12Autorul austriac tematizează în cartea sa persecutarea ţiganilor în al II-a război mondial. El schiţează destinul _

povestea este autentică _ fetiţei de ţigan Sidonia, care a fost părăsită de mama ei pe când era un bebeluş, crescută în localitatea Steyr de părinţi iubitori şi care în 1943, în vârstă de 10 ani, moare în Auschwitz. La aceasta autorul a depus o muncă de arhivist, completând firul narativ prin documente. El renunţă la tehnicile povestirii obişnuite pentru dialogul realist. Extins şi obiectiv distanţat Hackl îndeplineşte groaznica atribuţie de cronicar, până când ajunge în punctul în care el nu se mai poate ascunde în spatele faptelor şi bănuielilor, în punctul în care vrea să-şi strige furia neputincioasă.

În 1933 un copil găsit este plimbat de colo colo şi ajunge în grija cuplului german Hans şi Josefa Breirath. Cu pielea negricioasă, cu părul negru, copilul de ţigan Sidonie Adlersburg, alături de fiul acestora, Manfred iar mai târziu, de al doilea copil adoptat_Hilde, este, în ciuda sărăciei, bine primită. [Fetiţa era bolnavă cu incheieturile, dar prin dăruirea Josefei se vindecă şi creşte normal. Manfred ţine la ea ca la sora lui. www.referateguru]

3. Hackl, Erich: Abschied von Sidonie (Erzählung), Diogenes, Zürich 1997ISBN 3-257-22428-1

Der österreichische Autor Erich Hackl thematisiert in seinem Buch die Zigeuner verfolgung im Zweiten Weltkrieg. Er schildert das Schicksal - die Geschichte ist authentisch - des Zigeuner-Mädchens Sidonie, das als Baby von seiner Mutter verlassen, von liebevollen Pflegeeltern in Steyr aufgezogen wurde und 1943 im Alter von zehn Jahren in Auschwitz starb. Dazu hat er Archivarbeit geleistet und integriert Dokumentarisches. Er verwirft übliche Techniken realistischer Erzählung, den realistischen Dialog. Weitgehend sachlich und distanziert erfüllt Hackl die schreckliche Chronistenpflicht, bis er an die Stelle kommt, an der er sich "nicht länger hinter Fakten und Mutmaßungen verbergen kann. An der er seine ohnmächtige Wut hinausschreien möchte".

Ein Findlingskind wird 1933 hin und her geschoben und landet beim Ehepaar Hans und Josefa Breirath in Pflege. Das dunkelhäutige, schwarzhaarige Zigeunerkind Sidonie Adlersburg wird in dieser Familie mit dem eigenen Kind Manfred und dem späteren zweiten Pflegekind Hilde trotz Armut gut aufgenommen.

Aufgrund des großen Interesses zumal von jungen Lesern - die Erzählung ist dabei, ein Schulklassiker zu werden - liegt zu „Abschied von Sidonie“ ein Buch mit Arbeitsmaterialien vor. Es enthält Vorstufen der Erzählung, das Drehbuch Sidonie, Fotos, Dokumente und Gesprächsprotokolle mit Angehörigen des Mädchens Sidonie.

☼

În timpul anilor de război se pune la cale lupta împotriva ţiganilor. Mamei naturale a Sidoniei i se fac cercetări oficiale. În martie 1943 Sidonie trebuie să meargă la mama sa naturala. Dosarul de info. despre copilul negru şi familia Breirath crescuse iar acum cădeau şi ultimii sprijinitori [li se fac promisiuni mincinoase de ajutor din partea primarului şi a directorului şcolii, care deşi nu aveau nimic împotriva copilului, de teama persecuţiei se supun regimului, abandonând valorile morale]. La sfârşitul lui martie 1943, Sidonie este predată la Hopfgarten_Tirol posibilei mame naturale. Copilul are aproape zece ani. În aceeaşi zi sunt aduşi ţiganii din barăci şi evacuaţi. Mai târziu familia Breirath este anunţată că Sidonie a fost văzută într-un vagon în gara Linzer. După ce războiul se termină Hans Breirath află că Sidonie a murit la Auschwitz de tifos exantematic. Zeci de ani mai târziu un frate al Sidoniei povesteşte că în lagăr ea a refuzat fiecare masă şi aşa a murit.

Erich Hackl s-a născut în 1954 la Steyr. A studiat germanistica şi romanistica la Viena şi Salzburg; trăieşte astăzi ca liber scriitor la Viena şi Madrid. Alte opere sunt: ‘’Motivul Aurorei’’, ’’Regele Wamba’’.

Datorita interesului crescut pt această lucrare, în primul rând din partea tinerilor, povestirea este pe cale să devină un clasic şcolar_ există la dispoziţie şi o carte cu materialele de lucru. Cartea conţine stadii premergătoare povestirii, scenariul, fotografii, documente şi protocoluri ale discuţiei cu rudele fetei Sidonie. [+un caz asemănător din Austria]

Mai multe informatii: http://de.wikipedia.org/wiki/Abschied_von_Sidonie: Hans B., tatăl adoptiv a murit în 1980 după ce a încercat zadarnic toată viaţa gasirea unor vinovaţi. Pe piatra sa funerară scrie: “Sidonie Adlersburg 1933-1943 moartă la Auschwitz”.

În fondul Sălii Germane, de acelaşi autor avem nuvela “Auroras Anlaß”(“ Motivul Aurorei”): Aurora Rodriguez se decide într-o zi să o ucidă pe fiica ei. Merge în camera acesteia, o împuşcă şi se predă...

Während der Kriegsjahre braut sich die "Bekämpfung des Zigeunerunwesens" zusammen. Zu Sidonies leiblicher Mutter laufen behördliche Nachforschungen. Im März 1943 ist es soweit: Sidonie soll zu ihrer leiblichen Mutter. Die Einstellung zu dem schwarzen Kind und der Familie Breirath war immer schon durchwachsen, jetzt fallen auch die letzten Unterstützer um. Ende März 1943 wird Sidonie nach Hopfgarten, Tirol, zu ihrer vermutlich leiblichen Mutter überstellt. Da ist das Kind fast zehn Jahre alt. Noch am selben Tag werden die Zigeuner aus den Baracken geholt und mit Lastwagen abtransportiert. Später wird den Breirathers berichtet, dass Sidonie in einem Eisenbahnwagon auf dem Linzer Bahnhof gesehen wurde. Nach dem Kriegsende erfährt Hans Breirath, dass Sidonie in Ausschwitz an Flecktyphus gestorben ist. Jahrzehnte später erzählt ein Bruder Sidonies, dass sie im Lager jedes Essen verweigert hatte und so starb.Erich Hackl wurde 1954 in Steyr geboren. Er studierte Germanistik und Romanistik in Wien und Salzburg und lebt heute als freier Schriftsteller in Wien und Madrid. Weitere Werke von ihm sind beispielsweise „Auroras Anlass“ und ,,König Wamba".

Proiectul acestei grupe pentru prezentare în faţa comisiei este un mix de desen tempera şi tăieturi din ziare.

Cuvintele cheie alese, scrise în dreapta jos:

• Auschwitz

• Blutschutz – gesetz = Legea purităţii rasiale (a sângelui)

Grupa nr 19(din care a făcut parte Roxana Ilie) reprezintă fetiţa cu multitudinea de trăiri şi sentimente, jumătate albă, jumătate neagră, un copil care-şi iubea mult familia adoptivă, suferinţa despărţirii fiind şi cauza morţii sale. Precum sufletul ei sfâşiat de durere, rochia fetiţei este cârpită din mici bucăţele de diverse materiale.

Cuvintele cheie alese şi de acestă grupă sunt: Blutschutz(protecţia sângelui) Gesetz(lege)îm dreptul omului negru >> (legea purităţii rasiale)

4. Hildebrand, Katja: Între noi zidul, Texte şi materiale ajutătoare, Klett 2007¸ Klasse 11-12

Katja în vârstă de 16 ani, a acţionat mereu după conştiinţa ei, s-a impus şi a suportat consecinţele deciziilor ei. Atunci când profesoara de limba germană interzice categoric hârtia reciclabilă, Katja o foloseşte şi încasează o notă proastă. Pe când Katja se îndrăgosteşte de Markus, în 1984 la o întâlnire a tinerilor din Berlinul de Est, legatura celor doi pare total fără perspective în Germania divizată de zid.

Katja poate să-l vadă pe Markus doar dacă are o ocazie să călătorească spre Berlinul de Vest, dacă are o cazare convenabilă, o viză de zi pt.Berlinul de Est şi bani pt.taxa impusă la graniţă. Cel mai târziu la miezul nopţii ea trebuie să treacă graniţa înapoi în Berlinul de Vest.

Părinţii Katjei nu au nici o înţelegere pt. această iubire cu obstacole, astfel încât Katja pleacă la Berlin pe ascuns şi construieşte complicate camuflaje. Markus ţese planuri îndrăzneţe de evadare deşi ştie prea bine ce urmări ar putea avea pt.familia sa o încercare de fugă. El simte corsetul statului socialist deosebit de strâns, căci discreditarea sa politică, prin urmăriri din umbră şi denunţ hotărăşte asupra admiterii sale la studiu.

4. Hildebrand, Katja: Zwischen uns die MauerKlett, 2007, ISBN: 3-122-62719-1

Die 16-jährige Katja hat stets nach ihrem Gewissen gehandelt, ihren Kopf durchgesetzt und die Folgen ihrer Entscheidungen getragen. Wenn die Deutschlehrerin Umweltpapier kategorisch verbietet, benutzt sie es trotzdem und kassiert eine schlechte Aufsatznote. Als Katja sich bei einem Jugendtreffen in Ostber lin 1984 in Markus verliebt, scheint die Beziehung der beiden im durch die Mauer geteilten Deutschland völlig aussichtslos. Katja kann Markus nur sehen, wenn sie eine Mitfahrgelegenheit nach West-Berlin, eine preiswerte Unterkunft, ein Tages-Visum für Ostberlin und Geld für den Zwangsumtausch am Grenzübergang hat. Spätestens um Mitternacht muss sie den Grenzübergang nach West-Berlin wieder überschritten haben.

Katjas Eltern haben für diese Liebe mit Hindernissen kein Verständnis, so dass Katja heimlich nach Berlin fährt und dafür komplizierte Tarnungen konstruiert. Markus schmiedet verwegene Fluchtpläne und weiß doch zu genau, welche Folgen ein Fluchtversuch für seine Familie haben würde. Er empfindet das Korsett des sozialistischen Staates besonders einengend; denn seine durch Bespitzelung und Denunziation erhobene "Politische Zuverlässigkeit" bestimmt über die Zulassung zum Studium.

Katja Hildebrandt erzählt ihre eigene Geschichte und die Geschichte einer Zeit, als kaum jemand sich ein ungeteiltes Deutschland vorstellen konnte. Sie zitiert aus den aufgehobenen Briefen, die oft für Monate die einzige Verbindung zwischen ihr und Markus waren. Die Autorin charakterisiert eine reife, für die damalige Zeit ungewöhnlich gut über die Verhältnisse in der DDR informierte Katja. Sie skizziert treffend die West-Berliner Hausbesetzer-Szene, in der sie auf dem Weg zu Markus übernachtete. Katjas und Markus Liebe steht stellvertretend für die Ost-West-Beziehungen, die durch den Wecker geprägt waren, der die verbleibende Zeit bis zum Ablauf des Tages-Visums anzeigte.

☼

Katja Hildebrandt relatează propria sa poveste şi pe aceea a unui timp pe când nu-şi imagina o Germanie nedivizată. Ea citează din scrisorile păstrate, care adeseori constituiau pentru luni de zile singura legătură între ea şi Markus. Autoarea descrie o Katja matură pentru timpul de altădată şi neobişnuit de informată asupra realităţilor din DDR. Ea schiţează scena proprietarului casei din Berlinul de vest unde înnoptează în drum spre Markus.

Iubirea Katjei şi a lui Markus este reprezentativă pentru legăturile est-vestice care erau decise de ceasul care arată timpul rămas până la expirarea vizei.

Un roman de dragoste pentru adolescenţi. Autobiografic. Cartea există în fondul Sălii Germane şi deşi este achiziţionată de curând, s-a bucurat într-un timp scurt de o mare căutare.

WEST: “Tage wie verkrustete Schneereste . Dreckig schwarz, Schneematsch, durchdringt Stiefel, und saugt die letyte Wärme aus frierendem Menschenkörper. Stichwörter: Liebe, Glück, Freude, Spaß, Hoffnung, Wunsch”

OST: “warst nah’, bist fern, bin untreu, hab dich gern, sprachlos sitye ich hier, Gedanken, Gefühle vom Blattpapier, hoff ich noch für uns? Glaube ich an irgendwas? Träume zu oft geträumt, Liebe_was ist das? Stichwörter: Gittern, Terror, Stress, Dummheit, Angst. ”

Vest: “zile ca resturile de resturile de zăpadă întărită. Negru murdar. Zăpadă mocirlită, afundarea cizmelor. Şi absoarbe ultima căldură din corpul omenesc înfrigurat” Cuvinte cheie(pe inimioare): iubire, noroc, bucurie, plăcere, speranţă, dorinţă”

Est: ”erai aproape, eşti departe, sunt infidel, te iubesc, stau aici fără cuvinte. Gânduri, sentimente de pe hârtie. Mai sper pt noi? Cred în ceva? Visez prea des. Iubire_ ce e aia?” Cuvinte cheie(în scrisori): zăbrele, teroare, stres, prostie, frică.

Acelaşi roman de dragoste în reprezentarea altei grupe

În plan apropiat_ Estul cenuşiu iar zidul(curios!) prezintă totuşi un loc de trecere spre lumea

însorită. (Mesajul trebuie să fie: când vrei, este posibil)

5. Kordon, Klaus: Prima primăvară, Ediţie pentru elevi, prescurtată şi prelucrată de autor, 141 S., Beltz Verlag 2002, Clasele 11-12

Roman. A primit premiul de carte pentru tineri Buxtehuder Bulle în 1993 şi premiul de carte evanghelic, categoria carte pt tineri în 1998 şi “Şarpele cu clopoţei” din Kalbach în 1994. Postfaţă de autor.

Berlin, primăvara lui 1945. Zi şi noapte se dă alarma pentru bombe. Conducerea nazistă dă parole de oprire, tinerii din armata lui Hitler luptă împotriva tancurilor ruseşti iar casa de pe Ackerstraße, nr 37 în care locuieşte familia Gebhardt este straşnic apărată. Apoi se termină războiul şi armata sovietică ocupă oraşul [şi strada respectivă]. Pentru Änne în vârstă de 12 ani este mai bine ca bunica ei să-i taie codiţele pentru ca ea să arate ca un băiat când iese să alerge la drum. Totuşi, faţă de Dieter şi de copiii nimănui, pe care nimeni nu-i mai avea şi care se adăposteau într-o ruină, ei îi merge încă bine.

5. Kordon, Klaus: Der erste FrühlingGulliver Verlag, Schulausgabe, ISBN-10: 3-407-78885-1, Roman.

Ausgezeichnet mit dem Jugendbuchpreis Buxtehuder Bulle 1993 und dem Evangelischen Buchpreis, Kategorie Jugendbuch, 1998 und der Kalbacher Klapperschlange 1994. Mit e. Nachw. d. Autors

Berlin, Frühjahr 1945. Tag und Nacht ist Bombenalarm. Die Nazi-Führung gibt Durchhalteparolen aus, Hitlerjungen werden gegen russische Panzer eingesetzt, und auch das Haus Ackerstraße 37, in dem die Gebhardts wohnen, wird bitter verteidigt. Dann ist der Krieg zu Ende, und die sowjetische Armee besetzt die Stadt. Für die zwölfjährige Änne ist es besser, sich von ihrer Großmutter die Zöpfe abschneiden zu lassen und als Junge herumzulaufen. Doch im Gegensatz zu Dieter und den Kuckuckskindern, die niemanden mehr haben und in einer Ruine hausen, geht es ihr noch gut.

Eines Tages steht ein Mann vor der Tür, den Änne noch nie gesehen hat und an den sie sich gewöhnen muss: ihr aus dem KZ befreiter Vater. - Ein bewegender Roman über das Ende des Zweiten Weltkriegs und die Hoffnung auf einen Neuanfang.

Klaus Kordon, geboren 1943 in Berlin, war Transport- und Lagerarbeiter, studierte Volkswirtschaft und unternahm als Exportkaufmann Reisen nach Afrika und Asien, insbesondere nach Indien. Heute lebt er als freischaffender Schriftsteller in Berlin. „ Der erste Frühling“ ist der dritte Teil von Klaus Kordon´s "Trilogie der Wendepunkte". Diese Trilogie beschreibt das Leben einer Familie an drei wichtigen Wendepunkten der jüngeren deutschen Geschichte: 1918, 1923/33 und letztlich 1945. Mit seiner Trilogie schuf er ein bedeutendes Werk der Jugendliteratur.

☼Într-o zi, în faţa uşii stă un om pe care Änne nu-l văzuse niciodată şi cu care ea trebuie să se obişnuiască: este

tatăl ei eliberat din lagăr. Un roman emoţionant despre sfârşitul celui de-al II-lea război mondial şi speranţa unui nou început.

Klaus Kordon, născut 1943 la Berlin, a fost transportator şi muncitor în depozit, a studiat economia politică şi a întreprins ca vânzător de export excursii în Africa şi Asia, mai ales în India. Astăzi el trăieşte ca liber scriitor în Berlin. ”Prima primăvară” este a treia parte din trilogia lui Klaus Kordon ce descrie viaţa unei familii în trei momente decisive ale istoriei germane: 1918, 1923-’33 şi 1945. Cu această trilogie Klaus Kordon a creat o importantă operă a literaturii pentru tineri.

Roman emoţionant despre copilăria în Germania în timpul războiului şi după, viaţa sub ocupaţie sovietică.De acest autor există în fondul Sălii Germane: romanul de adolescenţi “Brüder wie Freunde”(Fraţi ca şi prieteni), editura Beltz _

despre sentimentele dintre fraţi: certuri şi iubire, “Der Adler Arkabaar”(Vulturul Arkabaar) _ carte de copii, “Mit dem Rücken zur Wand“(Cu spatele la zid) – roman pentru tineri, tot pe tema celui de-al doilea război mondial şi “Die Zeit ist kaputt: die Lebensgeschichte des Erich Kästner” – Timpul s-a scurs: biografia cunoscutului autor german de cărţi de copii Erich Kästner

Der erste Frühling _ Prima primăvară

Colajul conţine pe lângă desene şi fotografii de război, iar papuşile poartă arme şi au simboluri

politice.

Der erste Frühling – Prima primăvară

Grupa nr 17 a reprezentat cartea tot prin desene încadrate sus şi jos de imagini de război şocante, ce par ireale, desprinse parcă dintr-un film: de ex. sus se vede un soldat care fură bicicleta unei femei, jos într-una din poze Führer-ul încurajează “tinerii” soldaţi(de fapt copii >>spre sfârşitul războiului, din lipsă de soldaţi, au fost trimişi pe front copii din ce în ce mai mici, chiar de 15-16 ani), mizeria în care trăiesc civilii rămaşi acasă_în ultima fotografie este un grup de copii în stradă, stând pe jos, murdari, alături de ei _ o îngrijitoare.

6. Kordon, Klaus: Poşta din sticlă

Weinheim Basel: Editura Beltz & Geldberg, 1999

Nivel de limbă: pentru după al doilea an de studiu

“Mă cheamă Matthias Loerke” scrisese Matze. ”Locuiesc pe Krugallee, nr.72, cod 1193-RDG, Berlin. Am aproape 12 ani şi sunt în clasa a VIa. Cine găseşte acest mesaj în sticlă să-mi scrie. Eu o să-i răspund cu siguranţă.” Matthias are 11 ani şi locuieşte în Berlinul de Est. Romantica idee să trimită un mesaj în sticlă, ce putea ajunge până în Africa sau Australia ia sfârşit atunci când Lika pescuieşte sticla din Spree, în Berlinul de Vest. Ia naştere o prietenie secretă prin scrisori, căci mama lui Matze este cu totul împotriva faptului că el întreţine ”contacte cu Vestul” cum le numeşte ea, pt că ea se teme pt slujba ei. Faptul că Matze şi Lika găsesc totuşi o cale să-şi scrie, îi aduce pe amândoi nu doar aproape, ci ei reuşesc chiar să se întâlnească la Müggelsee. Totuşi, totul se compromite...

Această povestire descrie adaptat din perspectiva copiilor cum trebuie să fi fost în Berlin în timpul în care Germania a fost divizată. Pentru Matze Berlinul de Vest e o lume străină. Şi Lika ştie puţine despre Est. Dorinţa de a se cunoaşte mai bine este însă mai puternică decât frica de a fi auzit sau urmărit. Doi copii perfect normali care trăiesc în două lumi diferite şi care totuşi se găsesc.

Pe teancul de scrisori: Matthias Lörke(Matze) şi Angelika Schmidt(Lika)

Mein name ist Matthias Lörke... Wer diesen Flaschenpost findet, soll mir schreiben. Ich

scheibe garantiert zurück.

Hallo Matze, Ich heiße Angelika Schmidt... Ich habe deine Flasche gefischt... Schreib mir bald.

Viele Grüße, Lika

☼

Mă cheamă Matthias Lörke... Cine găseşte acest mesaj din sticlă, să-mi scrie. Eu cu siguranţă o

să răspund.

Bună Matty, Mă cheamă Angelika Schmidt... Am pescuit sticla ta. Scrie-mi curând. Multe salutări,

Lika.

Acelaşi “Die Flaschenpost” de Klaus KordonCitatul reprezentativ ales de această grupă: Wir wollen Freiheit (Vrem libertate). Metaforic, băiatul sparge zidul prin aruncarea sticlei iar copiii îşi dau mâna prin zid.

În BRD/RFG, de partea fetei: “Frieden ist mehr. Frieden ist, was ihr vier heute getan habt. In unserer Weltgibt es noch keinen wirk- lichen Frieden.” = Pace înseamnă mai multe. Pace este ceea ce aţi făcut voi 4 azi. În lumea noastră nu mai există pacea adevarată. În DDR/RDG, de partea băiatului: “Zusammen wären wir eine tolle Stadt. Da käm so leicht keine andere mit... Zusammen wären wir die Größten überhaupt” = Împreună am fi un oraş grozav. Atunci altora nu le-ar mai fi aşa uşor să vină cu noi... Împreună am fi cei mai mari.

7. Kunze, Reiner: Die wunderbaren Jahre / Anii cei minunaţi /, Fischer TB 1978, Klasse 9-10/ 11-12

Dintre sutele de dialoguri pe care poetul R.Kunze le-a purtat cu elevi, ucenici, muncitori şi soldaţi ai armatei naţionale şi din experienţele fiicei lui adolescente, au apărut aceste texte în proză, în care el zugrăveşte viaţa de toată ziua a tinerilor din fosta RDG în cuvinte concise, cuprinzătoare, laconice. Titlul, un citat din Harpa de iarbă de Truman Capote este o ironie amară, căci după tot cât R.Kunze a aflat, anii dezvoltării pentru tinerii care critică şi care vor să se realizeze în Germania socialistă nu erau tocmai minunaţi. Deoarece copiii sunt instruiţi de mici cu pistoale de jucărie pt. ura împotriva duşmanului de clasă. Pt că la doar 11-12 ani în educaţia socialistă se învaţă cum se omoară oameni.

Mai consternant chiar decât exercitarea forţei celui puternic, de la conducere, autorul zugrăveşte mecanismele perfecte de subjugare, supunere prin ipocriţi şi cozi de topor şi “ocrotitori” ai ordinii, care alungă tineretului spontaneitatea şi exteriorizările individuale nevinovate: purtarea blugilor, călătorii în grupe de jazz, cântatul la chitară pe marginea fântânii, hoinăreala, tropăiala, ascultarea unui concert de orgă la biserică...

“Autorul povesteşte în capitole scurte, concise, despre orientarea în formarea tinerilorcare au ghinionul de a trăi în perioada dictaturii RDG. Cartea lui se desfăşoară într-un protest nepatetic împotriva nedreptăţii şi lipsirii de libertăţi, este o pledoarie literară calmă dar puternică pt. dorinţele şi autodeterminarea omului” (“Stuttgarter Zeitung” / ziarul de Stuttgart).

Reiner Kunze, n.16.aug.1933 în Ölsnitz(primul copil), este un scriitor german, traducător şi fost dizident RDG. În 1976, în RFG a fost publicat volumul său “Die wunderbaren Jahre” (Anii cei minunaţi), în care Kunze critica dur sistemul RDG. Manuscrisul a fost adus pe ascuns în RFG. Din cauza atitudinii sale de dizident, Kunze a fost îndepărtat din Uniunea Scriitorilor RDG, odată cu asta venind şi interzicerea exercitării profesiei de scriitor.

În fondul bibliotecii există cartea “Deckname Lyrik: eine Dokumentation von Reiner Kunze” – “Nume de cod: Lyrik: o documentare despre Reiner Kunze” – carte ce conţine documente din dosarul autorului la Serviciul Siguranţei Naţionale al DDR. Poetul R.Kunze a fost persecutat de securitate, pt. că refuza să participe la întâlnirile regizate ale scriitorilor, unde se citeau doar poezii verificate anterior.

De asemenea, este disponibilă în fondul Bibliotecii Universităţii din Craiova – compartimentul Depozit Legal, traducerea romanului a lui Herbert-Verner Mühlroth, apărută în 2000 sub titlul “Anii cei minunaţi” la editura Universalia din Bucureşti.

FREIHEIT

Die wunderbaren Jahre

Nur Begrenzungen bleiben

☼

LIBERTATE

Anii cei minunaţi

Ramân doar îngrădirile

“Die wunderbaren Jahre” – Ein Buch von reiner Kunze(“Anii minunaţi” - o carte de R.K.) Drept cuvânt cheie grupa de elevi nr.4 a ales ordinul militar “Halt!”(Stai!) iar ca citat reprezentativ pentru carte, spusele cunoscutului autor german Heinrich Böll(autorul romanului antirăzboi “Der Engel schwieg”_Îngerul a tăcut, existent în fondul bibliotecii, ca şi operele complete ale acestuia), citat de Stuttgarter Zeitung: <In disem Buch ist: ”keine einzige Zeile zufällig und auch keine einzige Zeile überflüssig”> – <În această carte “nu este nici măcar un rând în plus şi nici unul în minus”> (proiect la care a lucrat şi Mădălina Horcea)

8. Och, Sheila: Karel, Jarda, und das wahre Leben / Karel, Jarda şi viaţa adevăratăArena TB 2005, Klasse 9-10, traducere din cehă

Locul în care ne conduce autoarea cehă în cel de-al doilea război mondial este Praga care nu are nimic de-a face cu colţurile ascunse ale Pragăi periferice. Locurile magice ale lui Karel şi ale celui mai bun prieten al lui, Jarda, sunt de cu totul altă natură: e vorba de cotloane pustii dintre halele de locuinţe, este drumul năpădit de urzici până la staţia de tramvai, nişa din spatele containerului de gunoi şi strada principală lungă şi dreaptă pe care maşinile vâjâie spre centru. S.Och foloseşte panorama lipsită de culoare a periferiei numai pt a arata ce flori pestriţe şi extrem de macabre aduce în ţară noua eră. În orice caz tinerii eroi văd situaţia aşa încât, îşi arată faţa de adevăraţi artişti ai vieţii... Descoperirea economiei de piaţă îşi arată primele şi gravele urmări asupra lui Karel: “Acum, când eu sunt aproape adult, am înţeles totul şi vreau să preiau o parte din responsa- bilitate, pt norocul tatălui şi al familiei noastre.” Tragedia constă tocmai în aceea că părinţii săi încă nu au priceput momentul istoric, e de părere Karel. Şi străbunicul de 90 de ani îi dă din cap din balansoarul său, dar mai târziu îşi dă acordul şi recunoaşte cât de necesar ar fi, anume în peioade ca acestea să existe o gândire economico-creativă. Căci el întâmpină la Karel şi Jarda urechile deschise. Până la urmă, isteţii băieţi dau dovadă de enorm simţ întreprinzător: ca vânzători particulari de bilete de călătorie, ca vânători de râme, ca vânzători de flori pt înmormântări, ca perceptori(încasatori de datorii), agenţi de artă şi cobai pt curăţătorii de dinţi.

Sheila Och, n 1940 în Marea Britanie şi m.1999 în Germania, a trăit ca fiica unor emigranţi cehi mai întâi în Anglia. După sfârşitul celui de-al doilea război mondial s-a întors cu familia la Praga, unde după liceu a urmat Şcoala de filmografie. Din 1971 a trăit în Germania şi a lucrat pt. fundaţia Friedrich Ebert în Bonn. În 1990 ei au devenit cunoscuţi prin cărţile de copii. Pe lângă alte diverse premii, autoarea a primit în 1997 premiul pt literatură pentru tineri pentru “Karel, Jarda und das wahre Leben”, povestire care oglindeşte satiric viaţa pe muchie de cuţit precum mersul pe sârmă, între cenuşiu şi veselie.

Pe bancnote scrie: Fahrkarte – 6 Kronen • Der Reichtum der Seele liegt nicht im Geld • Das Leben kann man nicht kaufen!

Bilet de călătorie – 6 coroane • Bogăţia sufletului nu stă în bani • Viaţa nu poate fi cumpărată!

Din grupa care a realizat acest proiect a făcut parte şi Andreea David

Schlechte Zeiten haben auch ihre sonnigen Seiten. = Vremurile negre au părţile lor bune(În orice lucru rău există ceva bun) – un citat optimist din carte, precum cei doi tineri. În jumătatea colorată, însorită, curcubeul apare negru, semn că oamenii nu observă şi nu se bucură de frumuseţea lui, iar în jumătatea cu blocuri cenuşii, el apare colorat.

Karel, Jarda şi viaţa adevărată

9. Rhue, Morton: Die Welle, Ravensburger TB 1997¸ Klasse 11-12

ValulCând Ben Ross, profesor de istorie la Gordon High School predă al doilea război mondial şi nimicirea evreilor de

către nazişti, elevii îl întreabă cum a putut populaţia germană să privească fără să acţioneze. El nu a putut răspunde la această întrebare iar la următoarea oră a început un experiment: el face instrucţie cu elevii pt. a fi disciplinaţi, pretinde să se ridice în picioare când răspund la întrebări şi, obligatoriu, să urle răspunsul. De mirare este că elevilor le place acest mod de predare iar el completează metoda care trebuie urmată cu severitate în continuare. Apoi el înfiinţează “Die Welle”(Valul) - organizaţie cu propriul salut, însemne şi supraveghetori care veghează la păstrarea regulilor.

“Die Welle” nu se mai limitează doar la ora de istorie, sunt recrutaţi şi alţi elevi. Încet dar sigur controlul asupra experimentului scapă din mâini iar “Die Welle” dezvoltă o viaţă proprie, periculoasă. Elevii care nu vor să devină membri sunt molestaţi, încolţiţi, supuşi criticii. Laurie Saunders, o elevă de la istorie a lui Ben Ross, şi responsabilă cu educaţia şcolară, a fost la început şi ea atrasă de val, totuşi, sentimentul de risc, ameninţare pe care-l are se transformă în frică. Ea încearcă să le explice colegilor cât de nebunească e ideea grupului “Die Welle”, totuşi, ei s-au depărtat de ea.

Profesorul de istorie a vrut să le arate cât de repede şi fără să-ţi dai seama se crează un sistem totalitar. Faptul că experimentul se rupe de realitate devinind independent şi chiar profesorul însuşi e în pericol de a fi ademenit de beţia puterii, a observat-o chiar el prea târziu.

Morton Rhue, n.1950 New York. După ce a terminat studiile literare(filologie), şi-a câştigat existenţa parţial ca muzicant pe stradă în Europa, mai târziu a lucrat ca jurnalist. Azi se dedică aproape exclusiv activităţii de scriitor, pe lângă lecturi şi workshop-uri în şcoli.

1

2

34

Reprezentarea povestirii “Die welle” în viziunea grupei 15: colaj de fotografii din carte, caricaturi si scurte ştiri-manifeste anti-război / anti-violenţă

1. Mord auf offener Straße: Der Polizeichef von Südvietnam tötet vor Reporterkameras einen als Vietcong verdächtigten per Kopfschuß. Das Foto wird zum Sinnbild für die Brutalität des Vietnamkriegs.

2. Che Guevara tot: Im bolivianischen Dschungel wird Che Guevara_ einst Kampfgefährte Fidel Castros_ gefangen und ermordet. Er wird zum Helden junger Linker in der ganzen Welt.

3. Protest gegen Potentaten: Demonstranten gegen den Besuch von Schah Reza Pahlewi in Berlin werden von persischen Agenten (“Jubel-Persern”) unter den Augen der Polizei verprügelt. Der Student Bonno Ohnesorg wird von einem Polizisten erschossen. Sein Tod wird zum Fanal der Protestbewegung.

4. Carikatur: “Igor, von welchem Friedhof hast du das Gehirn? ”

1. Crimă în plină stradă: Şeful poliţiei din Vietnamul de Sud omoară în faţa camerelor reporterilor cu un glonţ în cap pe un bănuit Vietcong. Poza devine simbol pentru brutalitatea războiului din Vietnam.

2. Che Guevara mort: În jungla boliviană C.G., altădată coleg de luptă cu Fidel Castro este prins şi omorât. El devine eroul tinerilor de stânga din întreaga lume.

3. Protest împotriva celor puternici: Demonstranţii împotriva vizitei şahului Reza Pahlewi în Berlin sunt bătuţi de agenţii persani sub privirile poliţiei(berlineze). Studentul Benno Ohnesorg(în traducere numele ar însemna “fără griji”) e împuşcat de un poliţist. Moartea lui devine simbolul mişcării de protest.

4. Caricatura: (discuţie între doctorii ce făcuseră un transplant. Pacientul merge şi salută ca naziştii): Igor, din ce cimitir ai luat creierul?

“Die Welle” din perspectiva grupei 14

Se remarcă un personaj care are în loc de ochi simbolul

grupării(simbolizând îndoctrinarea)

10. Richter, Hans P.: Pe atunci era Friedrich

Doi copii cresc în aceeaşi casă, merg în aceeaşi clasă. Ambii sunt singuri la părinţii care sunt iubitori şi foarte înţelegători cu ei. Bineînţeles, devin prieteni şi unul în familia celuilalt se simt ca acasă. Totuşi Friedrich Schneider e evreu iar naţional-socialismul aruncă o umbră asupra lui. Încet povestea alunecă din lumea copiilor într-un întuneric de neconceput.

Dr. Hans Peter Richter, n.1926 la Köln, a studiat psihologie şi sociologie şi din 1952 a lucrat în activităţi de cercetare pentru diferite posturi de radio sau întreprinzători economici.

“Pe atunci era Friedrich” de Hans Peter RichterUm den Hitler(În jurul lui Hitler): •Evreii sunt mereu nişte paraziţi în corpul unor naţiuni. • “Acolo uunde suntem noi nu mai este loc pentru alţii. Poporul e orb; cei care se cer a fi conducători sunt foarte puţini” • Numai eforturile personalităţilor sunt importante. Mulţimea e oarbă şi proastă. Cu cât cunosc mai mult oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii. • Evreii sunt nenorocirea noastră

(pe mâna acuzatoare: ER IST JUDE! = El e evreu! • Um den Jude(în jurul evreului): • Evreilor le este interzisă folosirea camerelor încălzite_13Nov1944 • Evreii nu mai primesc carne, ouă şi lapte_18Sept1942 • Toţi copiii evrei sunt daţi afară din şcolile germane _ 15nov1938 • Toate şcolile evreieşti se închid_ 20iun1942 • Toţi evreii din lagărele de concentrare germane se mută la Auschwitz _ 4oct1942 • Evreii trebuie să-şi declare averile 26apr1938

Die Juden sind immer einige Parasiten in dem

Körper von einigen Nationen

“Da wo wir sind, gibt es kein Platz mehr für die

anderen. Das Volk ist blind; die die als Führer verlangt werden sind sehr wenig.

Nur die Anstrengungen der Persönlichkeiten sind wichtig. Die Masse ist blind und dumm.

Je mehr ich die Menschen kenne, desto mehr liebe ich die Hunde

Die Juden sind unser

Unglück!

Juden ist die Benutzung von Wärmeräumen verboten

_13.Nov.1944

Juden erhalten kein Fleisch, keine Eier und keine

Milch mehr_ 18.Sept 1942

Alle judischen Kinder werden aus deutschen

Schulen entfernt_ 15.Nov1938

Alle judischen Schulen werden geschlossen

_20.Jun1942

Alle Juden aus deutschen Konzentrationslagern werden nach Auschwitz

verlegt_ 4.Okt1942

Juden müssen ihr Vermögen angeben_

26.Apr 1938

“Damals war es Friedrich” – “Pe atunci era Friedrich” de Hans Peter RichterDesenul reprezintă locuiţa unui evreu avariată de bombe în război, iar pe acesta ucis, în curte.

“Damals waren es die Juden / heute sind es dort die Schwarzen / hier die Studenten. / Morgen werden es vielleicht die Weißen, / die Christen oder die Beamten sein”

”Atunci au fost evreii / astăzi sunt negrii / aici studenţii… / Mâine vor fi poate albii, / creştinii sau funcţionarii”

11. Sis, Peter : Zidul: cum era să creşti în spatele cortinei de fier

În timpul “minunii economice” şi sălbaticilor ani ’60, creşte Peter Sis în blocul de est. E vorba de o copilărie şi o adolescenţă sub un regim totalitar: cenzura radio, alimente în raţii şi “renunţarea” la tot ce e vestic: blugi, coca-cola şi Beatles. Într-un colaj minunat de imagine şi text artistul oferă o privire autentică asupra vieţii din spatele cortinei de fier, prin numeroase ilustraţii colorate, fotografii şi însemnări de jurnal.

Peter Sis, ilustrator de cărţi şi desenator de filme de desene animate(promoţia 1949) a crescut la Praga. În volumul său de text şi imagine, el descrie cu ajutorul numeroaselor ilustraţii mai mici sau unele mai mari, în care predomină griul şi roşul, cum era să creşti după zid_în partea comunistă. Aceste pagini de imagini sunt comentate pe margini cu puţine rânduri şi completate prin diverse pagini de text din jurnale, care sunt împodobite cu amintiri personale ale autorului, precum poze de copil şi desene de când era mic.

OST = ESTSchlagwörter: ungeduldig, unzufrieden, aufgeregt, freundlich,

neugierig, risikofreudig, hoffnungsvoll, träumerisch, traurig

Cuvinte cheie: nerăbdător, nemulţumit, nervos, prietenos(paşnic), curios, dispus la risc, plin de speranţă, visător, trist

WEST = VESTSchlagwörter: gute Fußballspielerin, aufgeregt, dünn,

blass, klein, erfinderisch, selbstkritisch, neugierig, hoffnungsvoll, nicht ausländerfreundlich, freundlich

Cuvinte cheie: bună fotbalistă, nervoasă, slabă, palidă, mică, inovatoare, autocritică, curioasă, plină de speranţă,

neprietenoasă cu străinii, paşnică

Die Mauer: wie es war, hinter dem Eisernen Vorhang aufzuwachsen

(Zidul: cum era să creşti în spatele cortinei de fier) de Peter Sis

Die Mauer: wie es war, hinter dem Eisernen Vorhang aufzuwachsen(Zidul: cum era să creşti în spatele cortinei de fier) de Peter Sis

În reprezentarea grupei 11, Vestul apare plin de culoare, vesel(muzică, filme...), iar Estul_ înspăimântător(fantoma politică, arme...). Copilul_pionier, încearcă să aducă şi în Est bucuria şi exuberanţa.

Jerus are 17 ani şi e evreică. Nadira 18, palestiniană. Ele locuiesc nu departe una de cealaltă, dar se întâlnesc doar o singură dată, în supermarket în Ierusalim, în ziua în care Nadira aprinde centura de bombe din jurul corpului ei. Şi Ella de 15 ani e de faţă când bomba explodează. Dar spre deosebire de cea mai bună prietenă a ei, Jerus, ea supravieţuieşte. În cartea “Aftershock” Ella descrie cum atentatul a schimbat-o pe ea, fata odată plină de viaţă. Ea povesteşte despre sentimentele de vinovăţie faţă de Jerus, despre frică şi ură, acele sentimente care o împiedică să poată trăi normal mai departe. Abia când, cu ajutorul unui prieten arab, ia contact cu familia atentatoarei începe vindecarea Ellei. Căci tristeţe, disperare şi neînţelegere există de ambele părţi. Un atentat sinucigaş şi urmările: autentic, zguduitor, psihologic credibil. Bazat pe un fapt real care a cutremurat opinia publică .

Tamar Verete-Zehavi, născută în 1957 este profesor universitar de pedagogie şi, printre altele, conduce grupuri de discuţie între evrei şi arabi. “Aftershock” este a treia carte a ei. Pentru cartea sa de debut ce a apărut în arabă şi ebraică a primit premiul Martha pentru promovarea toleranţei în Ierusalim.

'Afterschock' schildert dramatisch und einfühlsam die Konflikte und Sehnsüchte junger Israelis und Palästinenser." Marc Langebeck, Moderator 'quergelesen' "Das Beste, was ich seit Langem zu diesem Thema gelesen habe. Ein schönes Buch, ein kluges Buch, differenziert und nie plakativ." Mirjam Pressler (www.buecher.de) Cartea oglindeşte dramatic conflictele şi sentimentele tinerilor din regiune. M.L. Cea mai bună carte de gen. O carte frumoasă, inteligentă, diferită şi niciodată stereotipă, cu etichete_ M.P.(trad)

Fetele Ella(15 ani, evreică), prietena ei cea mai bună Jerus(17, evreică) şi Nadira(18, palestiniană) sunt reprezentate ţinându-se de mână, în momentul în care cea din urmă aprinde bomba.

Aftershock (După şoc) de scriitoarea Tamar Verete-Zehavi

Aceeaşi povestire în reprezentarea copiilor din

grupa 24

După evenimentul însângerat Ella, singura supravieţuitoare, suferă o depresie. Lângă fată mai apare prietenul ei arab pe

care l-a cunoscut în spital, după accident.

Pe 22 februarie 1943, Sophie Scholl de 21 de ani, împreună cu fratele ei Hans şi tovarăşul de luptă Christoph Probst au fost închişi la München şi omorâţi cu toporul. Ea era membră a grupării “Die weiße Rose(Trandafirul alb)” [grupare , de influenţă comunistă, ce lupta ptr. rezistenţă împotriva sistemului nazist], o grupare de studenţi care, prin manifeste incita la rezistenţă împotriva lui Hitler. Hermann Vinke descrie viaţa ei înainte şi în timpul rezistenţei “Trandafirului” sub formă de rapoarte, documente, mărturii, scrisori şi fotografii.

Hermann Vinke, n.1940, a studiat istorie şi sociologie. El era redactor la diferite cotidiane şi la NRD(Radiodifuziunea din RDG) . Între 1981-1986 a fost corespondent al ARD(Arbeitsgemeinschaft der öffentlich-rechtlichen Rundfunkanstalten der BRD_ grup de televiziune germană înfiinţat în 1950 _ Wikipedia) în Japonia, între 1986-1990_corespondent ARD in SUA, între 1991-1992 _ conducătorul studioului ARDBerlin(Germania de Est), între 1992-2000_ Director de programe la radiodifuziunea din Bremen. Începând cu anul 2000 este corespondent pentru Europa de Est(Zona baltică).

Cartea sa “Scurta viaţă a Sofiei Scholl” a primit premiul german de literatură pentru tineri(Ravensburger e editură germană specializată în cărţi ptr copii) şi Buxtehuder Bulle. În fondul sălii există: “Scrisori şi note” de Hans şi S.S. ”Die weiße Rose”_ memorii(ed.Fischer) şi documnete(ed.Rowohlt). Rezistenţa grupării reprezintă opoziţia populaţiei germane împotriva sistemului totalitar. Din păcate tinerii au mers prea departe şi au plătit un preţ greu.

Piese puzzle: • 1. (cărţi cu simbolul interzis nazismul): Bücher_erste Spuren des Widerstandes: Freiheit, Unabhängigkeit, Friede • 2. (desenat un trandafir): Die Weiße Rose • 3. Flugblätter: Aufruf an alle Deutsche: Kampf gegen die Partei! • 4. (cătuşe): Sie sind verhaftet. Der 18.Februar1943 • 5. Die Hinrichtung. Sie ging ohne mit der Wimper zu zucken

1. Cărţile – primele urme ale rezistenţei: Libertate, independenţa, pace • 2. Trandafirul alb(Numele grupării comuniste de rezistenţă) • 3. Manifeste: Chemare către toţi germanii: Luptă împotriva Partidului! • 4. Sunteţi arestată! - 18 februarie 1943 • 5. Execuţia: Ea mergea fără să clipească.

Scurta viaţă a Sofiei Scholl – de Hermann

Vinke (grupa 16)

ab

c

a) Hitler strigă că este legal (ceea ce face sistemul). În spatele literelor sunt desenaţi oameni, ce se ascund ca după gratii

b) Auch du gehörst dem Führer (Şi tu aparţii Conducătorului) _ este titlul unei biografii a fetei

c) Lângă chipul fetei este desenat un trandafir (Die weiße Rose), înconjurat de chipurile membrilor asociaţiei_ oponenţi ai regimului totalitar nazist iar alături simbolul interzis nazismul

Pe desen mai apar citate din manifestele şi interogatoriile fetei:

(stânga) 1. Ich würde alles genau nocheinmal machen, 2. Ich wünsche eine Zeitlang auf einer Insel zu leben wo ich tun darf, was ich möchte 3. Denn unsere Gedanken, die reißen die Schranken entzwei. Die Gedanken sind frei! 4. Meinen Fabrikdienst finde ich entsetzlich. Wie schön dagegen ist die Arbeit eines Bauers, eines Handwerkers, ja sogar eines Straßenkehrers. 5. Denn muß nicht jeder Mensch, einerlei in welcher Zeit lebt, dauernd damit rechnen, im nächsten Augenblick von Gott zur Rechenschaft gezogen zu werden? Weiß ich denn, ob ich morgen früh noch lebe?

1. Aş face totul din nou exact la fel. 2. Mi-aş dori să trăiesc o vreme pe o insulă unde să am voie să fac ceea ce vreau. 3. Căci gândurile noastre rup barierele şi zidurile în două. Gândurile sunt libere! 4. Serviciul meu la fabrică îl găsesc îngrozitor. Ce frumoasă e însă munca unui ţăran, a unui meseriaş, sau chiar a unui măturător de stradă. 5. Căci nu trebuie ca fiecare om, indiferent în ce timp trăieşte, să ţină cont mereu de faptul că în clipa următoare va da socoteală în faţa lui Dumnezeu? Ştiu eu dacă mâine dimineaţă mai trăiesc?

(dreapta) 1. Sobald ich allein bin, verdrängt eine Traurichkeit jede Lust zu eine Tätigkeit in mir... Die schlimmsten Schmerzen und wären es bloß körperliche, sind mir tausendmal lieber als diese leere Ruhe. 2. Der Hoffnung, daß der Krieg bald beenden könnte, geben wir uns nicht hin, obwohl hier der landliche Meinung ist, Deutschland würde England durch Blokade zum Ende zwingen. Wir werden ja alles noch sehen... 3. Wie könnte man da von einem Schicksal erwarten, daß es einer gerechten Sache der Sieg gebe, da sich kaum einer findet, der sich ungeteilt einer gerechten Sache opfert?

1. Îndată ce sunt singură, o tristeţe alungă orice bucurie şi chef de a face o activitate... Cele mai rele dureri, şi dacă ar fi numai fizice, îmi sunt decât de o mie de ori mai plăcute decât această linişte goală. 2. Nu abandonăm speranţa că războiul s-ar putea termina, deşi aici părerea locală este că Germania ar putea să învingă Anglia prin blocadă. O să vedem... 3. Cum am putea să aşteptăm de la destin, ca să dea câştig unei cauze drepte, când abia dacă se găseşte unul care se jertfeşte pentru o cauză nobilă?

“Scurta viaţă a Sofiei Scholl” în reprezentarea grupei nr 23

Posterul conţine desene simbolice: un om încătuşat, oameni aruncând manifeste, de după zid şi fotografii din biografia fetei

Acum, dacă aţi ajuns până aici v-aţi făcut deja o impresie despre cele 13 cărţi, votaţi şi luaţi în calcul mai puţin impresia artistică, pentru ca nu este vorba de un

concurs de desen, ci fiecare carte reprezintă o istorisire.

• Multumiri speciale doamnei Delia Dafina, cadru didactic la Colegiul Naţional “Fraţii Buzeşti”, pentru colaborare cu Institutul Goethe pentru împrumutarea lucrărilor de proiect şi expoziţiei de carte bibliotecii din Craiova.

•Alcătuire, concepere powerpoint: bibliotecar Anca Cerăceanu, Deutscher Lesesaal – Craiova(Sala de Lectură Germană din cadrul Bibliotecii Universităţii)

• Recenziile cărţilor(în limba germană) aparţin editurilor. Mulţumim pt. acordul folosirii imaginilor cărţilor şi textelor.

•Traducerea scurtelor recenzii şi a citatelor de pe proiectele copiilor: Anca Cerăceanu – bilbliotecar

Craiova, octombrie 2009