„ L U M Í N E A Z A - T E Şi VEI FI : V O I E Ş T E ŞI VEI P U T E A "

C. A. ROSETTI.

Director : Generalul NICOLAE PETALA R E D A C Ţ I A , STR. REGALA No. 16. B U C U R E Ş T I 17 IUN IE 1928

S ă r b ă t o a r e a M a m e l o r ADMINISTRAŢIA STR. REGALA No. 16

ANUL VIII, Nr. 234. Apare în fiecare Duminică

A trecut neobservată ziua de 27 Mai, cor., zi în care doamnele din societatea orto-doxă-română, au luat frumoasa iniţiativă de a institui şi la noi o zi, pentru sărbătorirea „mamei".

Mama ! Este aceiaşi pretutindeni,

cu dragostea ei neţărmurită ; cu dorurile ei, veşnic aprinse ; cu gândul din urmă, la copiii ei, buni sau răi !

Săracă sau bogată ; incultă §au deşteaptă; de condiţie ím*1'1 w ^ u - d e « ."^sipr^jjjoh^iă umilă sau de naştere nobilă, sentimentele ei, la toate mamele, aceleaşi sunt.

Şi multe îndură o mamă ! Inima ei este o mare nesfârşită, de griji, vegheri, tresăriri de bucurie şi sfâşieri de durere.

Ochii e i? Unul plânge şi altul râde !

Buzele ei? Niciodată nu scot blestem, ci numai binecuvântare !

Mâinile ei ? Aripi neobosite, care'mprăştie numai binefaceri !

Cu ce-am putea noi dar, răsplăti 'n v i a ţ ă dragostea mamelor noastre, c ă r o r a le datorăm existenţa, izbânda şi bucuriile noastre ?

In America de Nord, unde domnişoara Jarvis din Philadelphia Pa., — acum câţiva ani — a instituit această ser-bătoare, copiii aduc mamelor lor, care sunt in viaţă, drept eternă recunoştinţă, trandafiri de toate culorile, iar pentru cele răposate, trandafiri albi, pe care-i împrăştie pe morminte.

Se cântă şi se fac rugăciuni în biserică ; se adună fonduri, timp de şase zile şi din ei sunt ajutaţi orfanii, orbii, medicii, cari dau vizite gratuite şi copiii sârmani, cărora li se pune la dispoziţie în vreme de două săptămâni, tot felul

de jucării şi lucruri de distracţie şi sunt scoşi la câmp, în aer liber.

E demn de toată atenţiunea şi mai presus de orice laudă ! gestul doamnelor din Socie- [ tatea ortodoxă, care cu modestie au serbătorit, pentru întâia oară la noi, pe mama română, căreia-i datorăm viaţa şi existenţa acestui stat.

De azi înainte, prin presa, prin şcoală şi biserică şi prin viu grai, trebuesc sfătuiţi şi luminaţi copiii noştri, că este n. marc virtute iu.birea si re: o mare virtute iubirea şi recunoştinţa către mama, care —cea dintâi — ne învaţă graiul românesc; ne vorbeşte de : Dumnezeu şi patrie şi ne a- j sigură succesul în viaţă. j

De altfel, la noi Românii, ; această serbătoare a existat I întotdeauna, însă fără caracterul oficialităţii.

Să ne amintim numai de j cântecele populare, cu „foaie ; verde" ; de doinele şi cântecele ; de jale şi dor; de duioasele j plângeri din răsboi, în care gândul cel din urmă al copilului — soldat, ce moare cu drapelul strâns la piept — este la mama lui, pe care a lăsat-o departe, cu ochii înlăcrimaţi, şi amintindu-ne, vom înţelege că aceste cântece, nu sunt altceva, decât melodia religioasă şi de serbătorire a unui neam întreg către mamele sale.

Trebuia o s ă r b ă t o a r e a Mamei, în care mulţimea pământului să-şi aducă aminte de isvorul nesecat de iubire al ei. Să se sărbătorească în ea, dragostea, jertfa, bucuria şi durerea.

Să se ridice din inimi flacăra recunoştinţei pentru cea care n'a precupeţit niciodată suferinţa !

O clipă să răsune în inimi şi'n gânduri: Mama!

C. Burdea

•

• • • U L I « «

Xш х::::х

XîţUX « • • U M * «

X

ХА«А« V • *•«!••• Ж«***Ж

Ж****Ж ш

ж****ж \ш\ щ ж«*«»ж \ш х::::х х::::х ш х::::х х::::х х::::х * * * * "Ii J** X

х::::х ш

UNIE, 1848

Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, ţinând în braţe chipul mănăstirei Voroneţ al cărei ctitor este. Pictura e minunată şi se vede şi astăzi pe păretele din interiorul bisericii Voroneţ din Bucovina.

Congresul de unire al organizaîiunilor Româneşti din Americ

Cerceta ţ i M u z e u l Li terar al V. ALEXANDRI delà Academia română

Viaţa marelui poet naţio nai Vasile Alexandri, a cărui memorie a fost sărbătorită în chip aşa de solemn mai zilele trecute, prezintă pentru cercetătorii începuturilor noastre politice şi [literare o mare importanţă. Inzestrat de natură cu alese calităţi, înţelegând din vreme fondul sufletesc fi tezaurul nesecat de poezie şi de bun simţ al poporului românesc, grupând în jupi} său întreaga elită intelectuală a vremii, Vasile Alexandri a fost unul din cele mai alese exemplare ale neamului n o s t r u . Poeziile sale pline de viaţă şi de profundă dragoste faţă de glia românească, monumen tală colecţie de poezii populare, piesele teatrale gustate cu aceiaş plăcere şi azi ca la apariţie, volumele de scrisori cu cei mai de seamă bărbaţi ai timpului, încoronează pe autorul «Mărgăritarelor» cu o aureolă ne depăşită p â n ă acum de nimeni.

Cu o pioasă şi profundă recunoştinţă faţă de memoria aceluia care a onorat începuturile Academiei Române, înalta instituţie de cultură, în a cărei păstrare se găsesc, după ultima dorinţă a poetului, toate manuscrisele şi corespondenţa şa, a ţinut ca cu ocazia solemnităţilor delà Mirceşti să pună sub ochii noştri întreaga actiyitate a marelui dispărut

Una din sălllc Academiei a

f o s t transformată într'un templu în care spiritul lui Vasile Alexandri era de faţă S'au expus acolo toate manuscrisele poetului, scrisorile personale şi diplomatice depe vremea cân I reprezenta cu atâta demnitate statul nostru peste hotare, şi în fine multe din acele mici obiecte de care s'a folosit în viaţă.

Din toate se desprinde spiritul de ordine şi înalta înţelegere a vieţii pe care a avut o poetul luncii din Mirceşti. Plină de adânci învăţăminte expoziţia Academiei Române, — trebue să recunoaştem cu multă durere,— a fost vizitată de prea puţini din acei ce s'ar cuveni să se adape mai mult din idealismul vieţii iui Alexandri. Mă gândesc la lumea şcolărească scoasă în timpul din urmă depe băncile şcolilor şi purtată prin parcuri şi grădini de vară,'dar absentă delà şcoala trecutului din care multe ar avea de învăţat. Şi dacă mai ţinem seama că şcolărimea din Capitală n'a vizitat-o asemenea expoziţie, prima în ţara roma neasă în acest fel, apoi ce să mai spunem de cea din provincie, care n'are asemenea rare ocazii!

Ar fi trebui ca înălţătorul gest al Academiei Române să fie înţeles în toate amploarea, mai cu seamă de acei chemaţi să desăvârşească educaţia generaţiei de mâne-

T. A.

In ziua de 10 Maiu a. c. a avut loc în oraşul Canton, Ohio, adunarea marelui congres de unire, al societăţilor române din America.

D-l Preşedinte Adam A. Prie, profesor de liceu, deschide şedinţa a r ă t â n d că la această adunare sunt reprezentate toate societăţile componente ale celor două organizaţiuni, ce de azi înainte, vor lorma una singură căreia îi dorim tot succesul.

Se procedează apoi la constituirea biroului pe timpul acestui congres, în care este ales D l N. Dateş, ca preşedinte organizator.

D-l Curtiss, Primarul oraşului Canton, spune, în cuvinte elogioase delegaţilor «bun v e n i t » , declarând că cheile oraşului Canton sunt în mâna Românilor, pe tot timpul congresului.

D-sa laudă, apoi, poporul românesc- din oraşul Canton, atât în urma cercetărilor personale cum şi după registrele judecătoriilor din Canton, în care numele româneşti nu se găsesc printre împricinaţi.

Se dă cetire apoi telegramelor primite de la oamenii mari, politici, din Statele Unite :

Telegrama Preşedintelui Coo-lidge prin secretarul său privat ; de la Dl. Newton D. Baker (lost miniştrii de răsboiu al Statelor Unite); Hary L. Dawis (fost guvernator al statului Ohio) ; Simion D. Fessi senator ; de la ministrul României la Washington ; D-nul Creţeanu, precum şi de ia alţi prieteni, dtvotaţi ai nouei organizaţiuni.

Vineri seara (11 Maiu) s'a oferit de către societăţile loca'e „Dr. Iuliu Maniu" şi „Traian şi Cultura" cina, delegaţilor

In timpul mesei a fost salutat cu multă căldură de către con-gresişti aviatorul român George

! Fernic care proectează, în toamna Í acestui an, un raid îndrăzneţ

New-York-Bucureşti. In ziua următoare au urmat

desbaterile congresului. Şedinţa se închide la ora 2 p. m., după ce preşedintele propune de-a merge cu toţii în cqrpore, ca să depună o coroaiià de recunoştinţă pe mormântul preşedintelui martir, Mackinley.

Parada, Banchetul Teatrul şi Dansul

Duminică 13 Maiu au avut loc desfăşurările serbării congresului.

încă de dimineaţă se adunase lume multă pentru a participa ia marele convoi al paradei, ce trebuia să'nceapă diti dreptul sălii „Traian şi Cultura".

După parastasul ţinut in memoria celor plecaţi din viaţă, se formează convoiul, lung de peste 5 km., iormat din membrii tuturor societăţilor, cu steagurile lor tricolore, alături de drapelele Americane. Era ceva măreţ ! Mii de spectatori, înşiraţi pe trotuare, aşteptau să vadă pe „românii", ce treceau, mândri, în costumele lor naţionale. Se distinse din convoi un g r u p de căluşari şi Legiunea Voluntarilor din Young-stown, Ohio.

După terminarea paradei a avut Ioc banchetul, organizat îh parcul Meyers Lake Park, şi la cai e au luat parte peste 2000 de persoane. La sfârşitul banchetului s'a organizat în frumoasa sală de d'ans a localului, un program variat, compus din C â n t e c e , Jocuri, Teatru etc. întreţinut fiind de concursul iubiţilor artişti ro mâni : Soţii Ionescu-Ardeal, D-ra Marioara Hulea şi Emil Ramba,

din Youngstown ; trupa Nistor Răcătoianu etc. etc.

Această manifestare, prin nu mărul acelora care au răspuns dorinţei româneşti, a întrecut toate aşteptările, dovedind astfel greutatea ce apasă pe umerii conducătorilor cari, сц meritul lor, au ştiut să se bucure, prin purtarea lor cuviincioasă, de a tenţia acelora ce fac parte din clasa nobiiimei americane.

Presa n'a fost mai prejos. A dat largi dări de seamă asupra activităţii româneşti de dincolo şi dincoace de ocean, arătând în felul acesta publicului, respectul şi bună-voinţa ce trebue să i se acorde României.

Luni s'a început din nou munca pentru interesele organizaţiei şi îa- începutul nouiei constituţii s'a desbătut mult timp asupra noului nume ál organizaţiei. După mai multe discuţii s'a coastatat că atât „Uniunea" cât şi „Liga" au avut mare rol în viaţa noastră românească de aici, şi ar fi păcat, strigător la cer, pentru a se a-dopta un nume nou. Se conving toţi dt legaţii că, în realitate e o datorie de a se ţinea bine cont de aceasta, aşa că întregul con g-res votează, ca noua organizaţie să poarte numele de „Uniunea şi Liga» Societăţilor Române Americane.

Se aduce apoi la cunoştinţă constituţia şi s e citeşte ar.icol cu articol, pentru ca unele să fie aprobate, iar altele înlocuite.

După votarea Constituţiei ş> a Statutelor se procedează la alegerea nouilor funcţionari, cari vor conduce destinul acestei or-ganizaţijni. Se aleg următorii conducători :

Adam A. Prie, preşedinte ; M. T. Roman, vice preş ; Ioan Murăşan, Sec ; N. S. Hampu, a-jutor de secretar ; P. Chima, Casier ; Membrii în comitetul juridic : M. Ciolak. G. Bodârnea, Рл Băncioiu, V. Popescu, G. Negrea, N. Barbara, D. Schi tea, N. Dragomir, V. Bogdan.

Membrii în comitetul financiar : Ioan Manta, Miron Benchea, Ioan Crăciun, Pciru Păcurar şi A. A. Prie.

Controlori : Ioan Borza, Jr. şi N. Bolindu.

După o muncă constructivă de nouă zile se închide şedaiţa marelui congres, cu obligaţia fiecărui funcţionar şi membru în

diferitele comitete, de a lucra de aici înainte spre promovarea ideiéi de a strânge în jurul a-cestei organizaţii tot ce e românesc pe aceste plaiuri.

In ziua din urmă se destinse sdunarea Institutului Tipagrafic al ziarului „America" şi a ziarului „Românul".

La această adunare s'a constatat că ziarul zilnic „America" a preluat ziarul şi tipografia „Românul". Iar pentru ca aceste ziare să rămână şi mai departe în folosul organizaţiei unite, se primeşte de către adunare ca aceste ziare să apară sub conducerea noului consiliu de- administraţie.

Ziarul zilnic „Amerba" va , continua să apere cauza sfântă I a organizaţiei unite şi interesul

naţional românesc, iar ziarul : „Românul", va apărea în format ; mai mare, ca ziar de Duminică, i ocupându se mai mult de lite

ratură. In sfatul de d rectori (Consiliu

i de Administraţie) se aleg următorii funcţionari şi membri ;

R. Nan, preş ; N. Datej , Vice preş; N. Bolindu, secretar; D.

! Barză, Casier, T. Costina şi M. T. Roman, Controlori ; Adam A.

I Prie, V. Cristea şi I. Bososan, ! membrii. ! Astfel, într'un mod alât de

strălucit, s'a terminat congresul de la Canton, dovedindu-ne că forţele, fie ele cât de oneste, atunci când sunt unite, pot asigura

: un viitor strălucit, patriei, care are m â n d r i a de a-i număra printre fiii ei.

Pe lângă crearea bazei nouei i societăţi, s'a mai pu; temelia unui

fond cultural, cu care să se poată aduce şi întreţine în universităţile americane, studenţii români, lipsiţi de mijloace, precum şi facerea

; unui sanatoriu pentru românii 1 americani.

Pecetluirea nouei organizaţiuni ; şi serbările de la Canton vor

scrie o nouă pagină în istoria vieţei româneşti din America.

; Prin emanciparea acestei or ganizaţiuni vom pute . fi mai de

I folos bfintei с а ш е româneşti, care are neapărată nevoie de fiii ei,

j pentru a apăra popojul românesc de pretutindeni, şi de a păstra

! părţile bune cu care este înzestrat j poporul nostru românesc.

M. T. Roman

Aniversările au pentru urmaşi un scop educativ.

Ii face să simtă cu această ocaz ie măreţia faptei celor ce-au trăit înaintea lor, să simtă şi să Ie înţeleagă sa

I orificiul Cu toate aces tea , zilele trecute s'au împlinit optzeci de ani delà o mişcare importantă din viaţa p o p o rului nostru. Totuşi această aniversare a trecut neobservată. Pe ziua de 11 Iunie s'ar fi putut sărbători aniversarea împlinirii a optzeci de ani delà Revoluţia din anul 1848. Ni • s'ar putea răspunde, că

. avem prea multe fapte g lorioase în trecutul nostru şi prea multe aniversări de săr bătorit. Neamul nostru, aşezat între două popoare , cari îşi trăiau viaţa în războaie între ele, Ruşii şi Turcii, ca să şi păstreze moştenirea stră moşească , a purtat lupte a-prige.

Totuşi, p e lângă atâtea sărbătoriri fără fo los , cinstirea acestei prăsnuiri ar fi fost cea mai bine meritată.

Mişcarea din 1848, deşi influenţată la isbucnirea ei, de revoluţia franceză din ace laş an, revoluţie care avea drept scop revendicarea unor drep

! turi sociale , la noi a fost a-! prinsă mai mult pentru rea

lizarea unor dorinţe naţio nale. Ea era îndreptată ca să oprească h t inderea infîu-

i enţei ruseşti în Ţările noas-I tre. Pentru acel t imp, pro-I b lema socia lă care frământa ; ţările apusene nn o simţiam,

deorece altă nevoe ne inte resa în acel timp, şi anume conducerea şi influenţa Ruşilor asupra ceîor două principate, Muntenia şi Moldova. Din cauza acestei uri contra a tot ce era de origină rusească deşi în formă liberală şi cu oarecare dispoziţiuni fericite, Regulamentul Organic a fost desfiinţat de a-ceastă nvşcare. Şi faţă de revoluţia franceză din acel an , revoluţia din 1848 nu este pornită de o clasă soc ia lă cu o situaţie economică inferioară. La noi tinerii cari se adăpaseră la şcoale îe de înaltă învăţătură din ţările apusene , au fost capii aces tei revoluţii. Ţăranul nostru, deşi era în situaţie grea, t o

ate răsboaie le ruso-turce îi prădaseră avutul ; gândul de a se răscula nu 1-a ispit i t Se deprinsese cu atâtea nenorociri asupra ţării, încât faţă de atâtea vremuri vitrege primise în sufletul său resemnarea şi speranţa unor zile mai fericite. Iar sufletul entuziast al acestor tineri s'a revoltat faţă de starea de complectă l ipsă de libertate soc ia lă şi supunere , faţă de străini. Ca să înţelegem frumuseţea sufletelor acestor tineri, trebue să observăm că ei, fii de boeri, privilegiaţi în drepturi, au proclamat egalitate deplină pentru toţi cetăţenii români. Acesta este punctul prin care s e a-s e a m ă n ă cu revoluţia franceză din acel an. Ca fapta lor să fie durabilă aceşti tineri au votat o constituţie, care es te prima constituţie p ă m â n t e a n ă .

Această constituţie a fost proclamată la Islaz şi principiile ei au nemulţumit a-dânc pe toţi boerii cari'şi v e d e a u privilegiile ameninţate. Deşi, apl icarea ei a fost pentru prea puţin timp, fiind desfiinţată din cauza intervenţ ie i Turciei şi Rusiei ea a ajutat la pregătirea mas-se lor a mari lor reforme sociale de mai târziu.

Orice fapte nu se îndeplinesc decât prin sacrificiu.

Şi în exemplul celor ce au condus această mişcare, sacrificiul este cu atât mai demn, cu cât este pus în slujba unor realizări de binefacere socială .

Ei, tineri, ca Nie. Golescu şi I. C. Brătianu, ce-şi puteau trăi viaţă în ospeţe le clasei boereşti , pr ibegeau pe meleaguri străine, surghisuiţi din ( auza ideilor ce răspândiseră.

Martiriul lor îl putem simţi, printr'o singură pildă, cunoscând viaţa numai a u-nuia dintre fruntaşii acestei mişcări, a cărui viaţă şi sfârşit îndurerează.

N. Bălcescu, din cauză că a luat parte Ia această mişcare, a fost exilat şi a murit pe meleaguri străine, departe de ţara pe care a cântat-o şi a iubit-o, atât de mult.

GEORGE CODREANU

arginea luncii

Í M 5 E R A R E de O. F. Amintire-Snagov.

Cădea uşor amurgul pe lacul fără unde. Adâncii i plin de taină, cinei putea pătrunde! ? Şi vorba ne tăcuse pe struna sfânt'a gurii, Când singuri apucasem potecile pădurii.

Pe drum, prin luminişuri, aripele 'nserării îşi fluturau blândeţea prin umbrele tăcerii. Noi ne vorbiam de dorul plecărilor în lume, In care să ne pierdem, străini şi fără nume.

Tu ai fi vrut, pământul ca să-şi deschidă sânul, Să te'nfrăţeşti cu câmpul, cu floarea şi cu fânul Să prinzi cum şăgueşte un râu cu-argintul lunii... Cum încunună, noaptea, beteala ei, alunii.

Să-ţi cânte pitpalacul, în lanuri, dimineaţa Iar macii plini de rouă, timizi să ţi spele, faţa. Şi'n zori când viaţa'ncepe să mişune'n răzoare, Tu să-ţi îmlădii ruga pu maluri de isvoare.,,-.

In larg piteau copacii alelnnoptării spasme. Pribegi, pe cari visul îi poartă'n lumi de basme, Uitasem că amurgul va fi şi mâine iară, Când blând şopti pădurea : «Copiii mei, e seară !*

N. Argeş

într'o lunca frumoasă este un pârâu minunat. Abia poate să răibată printre ierburile mari. Acii vin toţi cântăreţii codiului. Aci vin şi fiarefe pădurii, ca să se adape clin apa limpede a izvorului. Se duc până la apă ; se satură din apă cristalină, şi apoi odihnindu-sc puţin, se pun să pască din iarba mätäsoasä ; a luncii. Şi sätui, şi de apă, şi de mâncare, doboriţi de căldura soarelui, se odihnesc. C â n t ă reţii mai cânta câte un cântec, în chip de serenada, dar la urmă tac şi ei. Căldura soarelui e mare ; florile şi ierburile din luncă îşi apleacă capul şi totul întră într'o linişte deplină... Copacii mari dau umbră răcoritoare... şi tot ce este viu şi miş-căior în acea luncă, se pune la odihnă.

Dar soartle scade,... umbra se întinde,... florile, ierburile îşi rădic capul... cântăreţii încep a se scula... şi fiarele pădurii, una după altă se scoală, se uită prima oara în toate părţile, ca să nu fie vr'un vrăjmaş... şi apoi bâr.d încă odată din izvorul curat... se întorc înapoi în codrii unde li este mai sigur adăpostul de noapte...

Lunca rămâne pustie, dar nu multă vreme... Pe ramurile copacilor din apropriere se aşează cântăreţii codrului... Şi se începe concertul în luncă... Vine cucuvaia cu al ei glas, .cucumau" cucul, care îşi cântă tot vechiul !ui ; cucu !... codobatura", stic-leţul, şi multe altele.

Toate cântă în glasul lor... Dar seara înaintează... Soarele a dispărut... începe să fie linişte în tot cuprinsul luncii... Şi când e liniştea mai mare, atunci se aude o cântare... O voce sublimă... Un cântec duios,... cugeti св este din altă lume... Un aşa dor...-O aşa jale, tânguire şi sperenţă... triluri sublime... intonare curată... şi un cântec dulce... de crezi, că eşti în rai, nu alt undeva.. Am auzit eu cântăreţe vestite, dând triluri mai frumoase, dar, ca priveghitoarea mea n'a putut

j nici una. Cântă dorul, cântă iubirea !...

Cântă tot ce este mai sublim I pe pământ... Şi au tăcut toţi ! cântăreţii pădurii... Toii ascultau ! concertul dat... Şi ea, priveghi-; toarea, cânta tot întruna... E noap-! te, totul doarme,... luna se

ascunde după nori... Privighe-! toarea încetează cântecul... lunca

întră în linişte... E noapte !...

Preotul Herţogtu

2. «CULTURA POPORULUI»

de «Veniţi după mine şi vă voi face

de oameni» au fost cuvintele spuse de dintâi apostoli—Petru şi Andrei, fratele la predicarea Evangheliei între neamuri.

Vedea că suntem oameni nevoiaşi, cu pescuitul pe marea Oalileiei şi totuşi adânc cunoscător al sufletului omenesc, dată la o misiune atât de înaltă şi atât

* «Vânători de oameni!....»

pe voi vânători Mântuitorul, celor său—chemaţi la

îndeletnicinduse Mântuitorul lumii, îi cheamă dintr'o de grea.

Ce gânduri noui vor fi născut aceste cuvinte în sufletul celor dintâi chemaţi ?

Ce porniri; ce tresăriri de simţire, vor fi răsărit în conştiinţa bieţilor pescari, de'şi lăsară ei mrejile, familia şi puţina lor avere, şi urmară Străinului, cu chip frumos , senin ca cerul Oalileiei şi dulce la cuvânt ?.

S'ar părea o taină grabnica lor hotărâre şi totuşi nu « nimic din aceasta!

Oamenii nevoiaşi totdeauna sunt înclinaţi spre vise ; totdeauna găseşti goluri ne'mplinite'n sufletele lor ; totdeauna voiesc ceva, dar nu ştiu să dea aripi voinţii lor.

Au fost deajuns câteva cuvinte ale Mântuitoinlui, cuvinte noui într'adevăr şi sfinte, ca să le schimbe îndată toată fiinţa.

In vorbele : «vânători de oameni» li s'a zugrăvit rostul suprem al vieţii, rost, pe care—până a c i - e i îl puneau numai în agonisirea—de azi pe mâine—- a unui trai necăjit, asemănător cu al anim lelor.

«Dece ne naştem ? Dece t ră im? De ce murim?» aduc Ia cunoştinţă, dându-vă ocazia, ca în forma cea mai potrivită să dăm expresia sent imentelor de gratitudine şi recunoştinţă pe care le datorim d lui A-nastasle Simu, a cărui faptă e încă o dovadă a spiritului de jertfă şi înalt patriotism, prin care atâţia din cel mal buni şi mai aleşi fii ai neamului au ştiut, în toate timpurile, să susţină năzuinţele şi acţiunile pentru creşterea şi înaintarea culturii naţionale.

A luat apoi cuvântul d. C. Nicolaescu, preşedintele Senatului care a spus:

Domni lor Senatori, nu putem lua cunoştinţă decât cu cea mai vie satisfacţie de actul generos şi patriotic al d lui Simu. Şi dacă avem o dorinţă de e x p r i m a t este ca acest frumos exemplu, să-şi găsească imitatori.

Domni lor Senatori, ani îndelungaţi şi o avere întreagă s'a cheltuit de un o m într* adevăr de elită, care a în

ţe les scopul superior al vie- j ţii, prin stringerea acestor | nepreţuite bogăţi i artistice, J care cu atâta desinteresare | sunt dăruite, astăzi naţiunei \ române. '

Domni lor Senatori , în vre- j murite prin care trecem, fap- ; ta d-lul Simu, apare cu ex- \ cepţ ională însemnătate prin | strălucirea şi prin înal ta ei j valoare morală , şi de aceia \ cred că sunt interpretul s e n ' * ţ imentelor d v unanime, ex- : primând fericitului donator, \ felicitările că lduroase a le Se- \ natului (Aplauze unanime prelungite). .!

In ace la ş t imp, vă rog să ; bine-volţi a încuviinţa ca q S delegaţ ie a biuroului să s f ' prezinte d lui Simu în acest s c o p . (Aplauze aprobări).

într'adevăr Duminica trecută \ la ora 11, d. preşedinte C. Nico-1 laescu, însoţit dp d-nii vice-pre- « şedinţi Tony Iliescu şi Arţăreanu, ] de d nii Alex. Guşsi, Eraclidi j. ; Coşoiu, chestori şi de d. generat ; Eraclide, Secretarul general au • făcut o vizită la Museul Simu, l exprimând într'o înălţătoare cu- I vântare felicitări şi mulţumiri • pentru dania făcută ţării, la care d. An. Simu a răspuns cu í o adâncă recunoştinţă pentru p- ; noarea ce i s'a făcut de către1 5 Senatul României. RED. 1

Z A R Z A R U L Gerul cu acele lui usturătoare,

vântul de iarnă ce aruncă valurile de zăpadă, troenindu-le în dosul gardurilor, s'au dus de prin părţile noaste. Zile de moină urmară, apoi un soare sfios prima văi atee se arătă \.fm perdeaua de nouri crăpată şi dată de o mână nevăzută către mţazărnoapte, ca o întărire că iarna mai avea de lucru şi pe alte meleaguri.

De câteva zjile gândăceii Dpm-nu ui, strânşi în cete, se soreau pe trestiile gardului şi prin scur-măturile făcute de găini în mar-gir.ea prispei de lut, Pe nesimţite ochiuiile de zăpadă ce mai rămaseră in grădină, se topiră în bătaia soarelui, iar un vânt călduţ primăvăratec aducea a d i e r i blânde. Colţişori sfioşi de iarbă, deabea îndrăsneau să-şi scoată vârfurile ascuţite ca nişte ace v e r z i , împungând crăpăturile proaspete ale pământului, prăjit la soare. Pomii îşi îndoesc ramurile pline de viaţă şi mugurii înfoeţi aşteaptă binecuvâniarea deschiderii... Grădina se trezeşte zilnic la viaţă nouă şi In îreamàtu crengi'or încă g o a l e , se vede dorul de trau.

Pe vârful unui moşoroiu, doi gândăcei albaştri, privesc cu luare-aminte îndeletnicirile celor din jur să i stingherească, chiar pe vârf ţărâna muşuroiului este străpunsă, şi sfioase, două frunzuliţe ascuţite se arată la lumina zjlei,

Uluite de atâta lumină, cum nu mai văzuseră în adâncul, de unde veneau, se u i t a r ă mai departe una la alta şi fricoase îşi şoptiră ;

—«Doamne ce f r u m o s " ! şi orbite de lumina soarelui, lăsară capuî ia jos, Erau aşa de mici, că nu băgă nimeni de seamă venirea lor pe-Jume, afară numai de cei doi gândăcei cari fuseseră martori la naşterea lor şi cari se

mirau, că din fundul întunecos al pământului poate ieşi asemenea gingăşie.

Soarele se lăsase spre partea din vale a cerului ; o răcoare se sîmţla pretutindeni. G â n d a c i i Domnului ţji căutară adăpost într'o trestie, câţi încăpură, iar alţii se pitiră In nişje mături uscate, de astă vară, sub cari îşi petrecuseră iarna.

în grădină, viaţa pomilor era în toiu câiid vjţntul de seară ven} să mai I ţrebe crengile când se vor împodob' ? O vrabie pe o trestie din gard, oprită din sbor, se legăna fâră griji, aşteptând şă se poftească singură la masa de seară a păsărilor din curte. Frunzele noastre nu ştiau ce să mai privească ! Atât erau de dornice să cunoască locurile ce le înconjurau Ar fi vrut să plece şi ele mai departe, să facă cunoştinţă cu altă lume, să mai ştie şi alţii de soarta lor, nu numai cei doi gândăcei. Se văzură oprite în pământ de firişorul ce le ţinea loc de rădăcină, iar sâmburaşul de zarzără, din care abia ieşiseră, le spuse părinteşte :

—,Unde vreţi să o porniţi ? Aici e Jocul ypstru mepiţ peniru creştere ; nouă nu nbe dat să ne mişcăm !" Ele se întristară, văzând Că dorinţa lor copilărească le-a fost îngrădită şi mai mai să lăcrămeze în supărarea lor... Atunci băgară ele de seamă că şi ceilalţi p^mî din grădină stăteau fără să se mişte din loc. Seara cădea şi cu ea o răcoare adâncă. Frunzele au rămas să doarmă afară, mult minunându-se, cum măreţul disc ce luminase până atunci, ia razele căruia se 'ncălziseră în ţremurarea lor, se ascunse după deal... Q umbră de întristare ca un fior de frig trecu prin mlădiţa tânără, ce le lega cu sâmburele, ajungând până în marginile, uşor încreţite, ale frunzelor, In grădină pacea

wm t j • i.m i j J I M ' ii ijiJjjLiii l i m

se cernea de sus In valuri ne- : simţite şi din când în când, în ; depărtări, se auzeau mugete de vite, întoarse de Ia câmp.

Noaptea se lăsa şi cu ea se iviră pe cer două steluţe ce şi înfipseră privirile lăcrămânde a. supra frunzelor de pe pământ

frunzele îşi îndreptară în sus privirile şi întâlniră pe a stelelor! Şe bucurară, vèzândù-le cât sunţ de aproape una de alta şi le j раш că v id In ele două surori îndepărtate. JJn zâmbet (ie feri-cire le trecu prin simţurile lor : plăpânde şi o putere nevăzută lej încuraja, lncălzindu-le. Nai se maţi simţiră sjngure. porul de a creşte, > Ie născu puteri noui.., şi în simplitatea lor tinerească, adormiră îmbrăţişate, visându-se un zarzăr : mare, cu o coroană albă de flori, peste care vântul p r i m ă v e r i i cernea parfumul îmbătător al florilor de raiu.

D. I. Dogaru

însemnare

Pe o carte veche bisericească (ceaslov), din biserica din Sin» teşti, CCaraş-Severin),

In anii 1814, 1815, 1816 şl 1817 au fost foamete gie ploae, care or mâncatu oamenii gte foame în locul gie mălai, rftnse gie alunu, coajă gie ulmu, coajă gie teiu, rădăcini gie ferigă, mălai gie urzici, ciocani gie cucu-ruzu, cu sâmburi or măcinatu or făcutu mălai.

Şi o iostu măsura gie cucu= ruzu cu 16 flórinti, cea gie g r â u cu 16 fl. cea gie orzu cu ş f|. şi cea gie ovăzu cu 4 Ц. târâtele cu 3 П. şi mulţi oameni om muritu gie foame ;

iscàiit Petru Popovic iu , paroh.

Avea părul sbârlit, două cute adânci pe obraz şi ochii mari eşiţi din orbite, păreau că sunt gata să cadă pe podea. Limba- i Invineţtă, atârna în jos, strânsă Intre dinţi ca într'un cleşte. Dinţii se înfipseseră în ea, lăsând să şe prelingă picături de sânge, spre vârful umflat cât pumnul.

Se mai mişca încă, bălăgănin-du-se dintr'o parte în alta, fát ând pe femei şi mai mult să se înfricoşeze. Dar se mişca, nu fiindcă mai avea suflare in el, ci mişca de când bătrânul se împedicase de el.

In învălmăşală, cineva lovi sticla lămpii, care căzu în bucăţele pe podea. Lampa se stinse.

Zgomotul şi trecerea bruscă delà lumină la întuneric, aduse o groază In sufletele celor care se găseau In hambar. Iar ţipete, de parcă se găseau fără nici o putere în gura unui şarpe veninos. Aprinse lampa.

Din flacăra palidă, neacoperita de sticlă,, eşi fumul negru, care înălţându-se, se depuse pe pânzele de paenjeni, ce tremurau din cauza ţipetelor, ca şi ini' mile femeilor moarte de frică.

P ă c a t u l s a t u l u i într'un colţ al Olteniei, aproape

de Dunăre, este o vale presărată cu câteva sute de locuind omeneşti.

Şiruri de mălini, cu crengile strâmbe de greutatea zilelor ce poartă, înconjoară acest sat.

Din mijlocul lui răsar vârfurile plopilor, îndreptate către cer, ce par, că Imploră mila Atot puternicului, împreună cu turla bisericii.

In partea dinspre Dunăre, casele trec de muchia dealului şi se înşiră pitite, într'o altă vale, acoperită pe alocurea cu băltoace.

După ploile mari. toate se îm-p eună şl formează o singură balta, pe care luna o îndrăgeşte atât de mult, încât n'o mai părăseşte de când răsare şi până când apune.

Şi In concertul broaştilor şi 'n

vuetulul prelung al văii, se da-până povestea acestui sat, blestemat de atunci, decând primul locuitor si-a săpat bordeiul pe a-cele meleaguri.

Blestemul a prins rădăcini ca o pacoste ce frământă minţile şi turbură sufletele urmaşilor, cari se ştiu curaţi r*e orice greşeală.

In amurgul serilor povestesc bătrâne.e, la răscruci, ba de una ba de alta, şi nici odată nu Ie scapă din povestire, păcatul, ce a rămas să fie spălat prin sacrificiul preoţilor ce slujesc la biserica din acest sat.

Nu au nevoe de preoţi ! Unul a fost înjunghiat. Altul a

slujit câtva timp şi a părăsit altarul, dând beul celui de al treilea, ce a impresionat adânc pe credincioşi cu nenorocirea lui.

Acesta, al treilea, era voinic, deştept şi înzestrat cu o voce

de umplea sufletele de admiraţie In timpul serviciului. Totuşi, păcatul îşi urma calea lui.

Delà un timp nu mai vru să slujească în casa Domnului.

I se părea că un câine se ţinea după el.

Era duhul rău ce pusese stăpânire pe sufletul lui.

Nu făcea rău nimănui. Adesea ori, se plimbla pe câmpie. Tălpile picioarelor i-se scufundau Ia In arăturile proaspete; iar capul se apleca când într'o parte, când în alta.

II îniâmpinau sătenii cu; „Sărut mâna sfinţiei tale". El le răspundea cu întârziere, după cum gândurile li erau aproape sau mai de parte.

II petreceau cu privirile şi ridicând din umeri îşi puneau fel şi f a de întrebări.

Altă dată se aşeza în mijlocul verdeţei şi acolo rămânea ore întregi In mintea lui se muncea gândul cum ar putea sä se scape de câini le ce-i smulgea zilele cu grămada.

Câteodată minţile îi reveneau. Ce folos că erau de scurtă durată 1

Tristeţea II cuprindea din nou,

sdrobindu-i şi mai mult sufletul lui însângerat de ghiarele necuratului ce-1 urmărea.

Şi iar pornea, uitând de masa şi de casa lui, rătăcind prin sat şi câmpie.

In primul an după răsboiul ce-şi avu sfârşitul In 1918, i-se îmbolnăvi preoteas i de ttios exan-tematic şi neîn iuplecata răceală, o stăpâni in noaptea dinspre Vinerea Paştelui, când mai era ca un ceas până la ziuă.

In acea noapte el plecase să cheme pe socru-sâu.

Cum deschise poarta fu întâmpinat de lătratul câinilor, treziţi de scârţâitul ţâţânelor ruginite.

Câteva bătăi nervoase în uşe, făcu să i-se deschidă rtpede şi disp ru în întunericul din casă.

In partea dinspre uliţă, apăru prin fereastra cu perdelele ridicate, un mănunchi de lumină.

Uşa se deschise din nou şi prin întuneric, se strecorară doua umbre, ce trecură prin lumina din dreptul ferestrei.

Era preotul cu bătrânul. Se Îndreptară spre casa bol

navei, fără á& schimbe un cuvânt între e t

In casă nu intră decât bătrânul, tatăl preotesei.

Când ea era mai aproape ca oricând să-şi dea (sfârşitul, ceru ca să-I vadă pe preot

Eşişe bătrânul să-1 strige. N e primind nici un răspuns, trecu pe uliţă, mai strigă odată şi nu-i răspunse decât lâtratrul câinilor, prelung.

Din nou, în ogradă, se îndreptă către hambarul cu uşa deschisă. Urcă cele câteva trepte.

U nbra nopţii învâlu a totul 1 Făcu un pas înăuntru şi se

împiedică de i e / a moale. Un fior îi străbătu tot corpul.

Aprinse un chibrit şi înlemni 1 V'ro nălucire să i întunece mintea?

Pipăi cum crezu mai bine ca •ă nu se Înşele şi când văzu ce-i, scoase un răguet Înfundat.

Sări din hambar şi alergă în casă, unde găsi pe preoteasă în momentul când ti eşea sufletul.

Ţip tele femeilor îl scoteau din minţi.

Era galben ca ceara ce se topea în mâinele moartei. Şiroa-ele de lacrami vărsate de durere, păreau că îngheţaseră pe ob razii lui cutaţi de atâtea necazuri.

Luă o lampă şi eşi afară urmat de câteva femei.

Se îndreptă către hambarul cu uşa deschisă.

Lampa trimese câteva raze înaintea lor, cari pătrunseră în l^untrul hambarului.

Lumina slabă de pe scândurile noi, dădu o culoare gălbue, îmbrăcând într'un fel de aureolă, toate lucrurile din hambar.

Se zăria ceva agăţat de una dintre grinzi.

Se apropiară din ce în ce şi, deodată femeile începură şă scoată ţipete ascuţite cât le ţinea gura.

Ecoul răspunse din cealaltă pirte a satului lăsând câte va clipe să se mai audă vuetui care se depărta din ce In ce, şi... iarăş tăcere.

Privind unele la altele speriate, îşi făcură semnul crucii, slomnind „Doarme fereşte".

Se urcară In hambar. Bătrânul agaţă lampa de ua cui b&mt într'o scândură şi începu să se vaete isb.ndu-şi capul cu pumnii.

De grindă erau legate nişte bete roşii, iar cu ochetele de la celalalt capăt, " era înconjurat gâtul popii.

«CULTURA POPORULUI» 3.

T â l c u i r e a Legilor Despre starea civilă a

persoanelor de Artur Sorovei

Fiecare om poate să aibă mai multe calităţi, după diferitele împrejurări în care se află el, când vorbim despre dânsul. Aşa, de pildă, când vorbim despre profesiunea cuiva, el poate să fie plugar, sau croitor, sau doctor, sau profesor, şi câte profesiuni nu sunt în lumea asta!

Când am voi să vorbim despre stare lui în familie, un om poate să fie căsătorit sau necăsătorit; poate să fie major, adică sa aibă 21 de ani împliniţi, sau să fie minor adică să nu fi împlinit încă această vârstă; poate fi un fiu legitim sau natural ; poate fi om cu mint a întreagă, sau interzis, ori pus sub con-siliu judiciar; poate fi falit, sau să nu fie falit

In s ârşit, când e vorba despre cineva şi-I judecăm din punct de vedere al vieţii politice, un om poate să fie român sau străin şi poate să român sau străin şi poate sâ fie român din naştere sau naturalizat român ; poate să fie alegător sau să nu aibă aceste drepturi

Toate aceste calităţi pe care le are legea în vedere, pentru a da omului oarecare drepturi şi datorii, alcătuiesc starea civilă a unei persoane.

In lege, însă, nu sunt socotite ca stare civilă diferitele profesiuni şi funcţiuni pe care poate să le aibă cineva.

Un om poate să fie militar, sau preot, sau comerciant, şi în această calitate trebue să aibă diferite îndatoriri, statornicite, brin anumite legi şi aceste mcţatorirf nu sunt {a Fel pentru toţi, ci deosebite pentru fjecare profesiune. Altele, sunt datoriile unuj militar şj altele ale unui comerciant precum şi altèlç surit drepturile fiecăruia dintre ei.

Nu este tot aşa când vine vprtja despre calităţile pe çare le are p perspansţ şi pe paré nici nu le poate dobândi njcj nu le poate schimba, nici nu poate scăpa de ele nurnaj prin voinţa lui.

Un negustor dacă'şi închide prăvălia şi ja în arendă o moşie, nu mai este negustor sau comerciant, ci a devenit arendaş; şî-a schimbat profesiunea. Un tată, însă, nu se poate lepăda de fiul lui şi nici fiul nu poate să-şi aleagă drept tată pe cine ar vrea el ; un străin nu poate şă aijaă cţreptuTţ cfè ronjan|dac$ pu-i împământenit, bine înţeles, căci dacă ar fi împământenit, nu mai este străin, ci rămân).

Va să zică, prin atare civilă se înţeleg diferitele calităţi pe care le are legea în vedere, pentru a da omului oarecari drepturi şi datorii, ЩІЗІЩ de calităţile pe care lé ppate avea cinéva din pricina pcupaţiunţior şale.

Plecare dintre noi, când vrem să facem vre o afacere cu cineva, este bine să ne interesăm de starea lui civilă pentru că delà aceasta atârnă foarte^mult nu izbânda afacerii, ci validitatea (tăria} ei, I A , jmmmmmmmmmmi^m

adică dacă afacerea poate să aibă fiinţă.

Starea civilă statorniceşte numărul şi natura drepturilor şi datoriilor cuiva. Se'nţelege că un cetăţean român are drepturi pe care nu le pate avea un străin şi un major pote face acte pe care nu le poate face un minor.

Starea civilă a unei persoane arată întru'cât poate să-şi exercite drepturile prin ea însăşi şi să-şi îndeplinească obligaţiile. Se'nţelege, că dacă cineva nu este părintele unui copil, nu poate să consimtă la căsătoria acestuia; se înţelege, că un minor nu poate să-şi vândă o bucată de pământ ; o femeie căsătorită nu ' poate să facă un împrumut, j fără învoirea bărbatului ei. i

0 seamă de cuvinte din Mehedinţi

Uidl (a) V — a rămâne de cineva mai în urmă.

hadâc (s. n.) — vârtop sacul (s. n.)~traistă midi, în care

poartă copiii de a ţară cărţile când merg la şcoală,

vătuie (s. f.) — iadă, care n'are un an.

zărzale (f. numai la plural)—ochelari, ocheţi.

colindă (s. f.) — o nuia de alun înflorata f r u m o s la foc, cu care se

co'inda la moş ajun streaz (s. n.) — puţină mare. cucoiu (s. n ) — buboi ciopor (s. n.) — mai mulţi la un loc coşmelie (s. f ) — casa proastă. îmbuca (a) — a mânca ceva din

pripă :

„Puţinul a Îmbucat, Biciul 'n mâi.ă a luat" Şi la drăguţe a plecat.

(„Vălenaş" deM. Lupescu)

loslt H, Dumîtresou-Bistriţa învăţător

L E G I L E VIEŢI I

Colţul Medicului

O R E I O A N E L E Oreioanele, numite'n popor

urechioare şi friguri la urechi, este o boală molipsitoare generală, care se aşează în glandele salivare : (cele ce produc scuipatul), ce se află sub şi înainte de ureche, dar care cuprinde trupul întreg, în chipul febrelor eruptive, cum ar fi vărsatul şi altele.

Când apare în chipul febrelor eruptive, ea este molipsitoare şi epidemică (generală).

Puterea de molipsire îi este foarte mare la început, înainte de a se arăta ѵгЧіп semn (simptom) dàr poaïe să se iá la alţii şi la sfârşit, când bolnavul merge spre bine.

De aceia, price perşparţă atinsă, trebue şă fie izolată (să stea singură) timp de cincisprezece zile, luând toate măsurile antiseptice,

Poala se arată printr'o maVe ferbjnţeală ; du r e r ' umflături între tâmple şi unghiul fălcii de jos, m timp dje zile La tineri şi bătrâni se mai înrăutăţeşte câteodată, umflându-li-se şi alţe glande, mai ajeş testiculele (boaşele).—Cazuri de a-cestea sunt cam între 10-25 la sută şi adeseori sunt ur* mate de atrofie, eau ofilirea acelor organe.

Trebue deci o bună îngrijire. * 'ţ.a cppiii mici, ceia ce se întâlneşte mai mult sunt e-rupţiile (a ieşi ceva în piele) pe piele; umflarea glandelor ţmărgelelorj gâtuiţii şi dureri de urechi,

In stare endemică (mărginită numai la un sat, sau o regiune oarecare), în oraşele mari, boala este mai răşp|n-djtă primăvara şi iarna,

îngrijirea şi tratametul.

Îngrijirea va fi următoarea: odihnà'n pat; curăţenii\ înfăşurări reci ; ştergeri cu buretele pentru a face să scadă ferbinţeala; gheaţă sau comprese reci, aproape în continuu, în partea umflată.

Dan ţimo în 'timp, aceste

Şi In zarva aceasta, un cântec umplu tot satul.

Altele numeroase îl urmară. Erau deşteptătorii sătenilor, care anunţau revărsatul zorilor. Strigătele plângătoare ale femeilor se amestecară cu cântecul cocoşilor. Isonul II ţinea un câine, care urla atât de jalnic, de-ţi strecora In suflet i m p r e s i a c e l e i mai mari nenorociri ce se abătuse asupra unui sat.

Lumina zilei începuse să se strecoare pe nesimţite în tot satul. Lumea curioasă se îngrămădea în casă, î.i curte şi pe uliţă. Şe sfârşi şi cu popa ăsta.

Qrupurf, grupuri strânşi In ocol, povesteau şi se mirau.

* щ #

Timp de doi ani de zile, noaptea In via sau chiar ne adormit, Imi rpărea popa In faţă, cu beţele strâns de gât, cu limbă scoasă şi cu părul făcut măciucă pe cap, aşa cum a fost găsit In hambar.

Cäntam in toate felurile eă şterg din mintea mea de copil, a-cest tablou întricoşetor, dar n'am reuşit aşa uşor. Nu mal timpul l'a

şters, rămânând amintirea unei întâmplări depărtate.

Abia după şapte ani delà sinuciderea iui, acea imagine reveni mai vie, cu ocazia poves-ririi unui vis al Bobocicăi.

Sărmanii ! Au putrezit amândoi, şi preotul şi preoteasa I

Pare că preotql n'a fost ţntreg la minte. Crura lumii este rea şi verbeste câte şi mai câte.

Ce a fost s'a dus, dar păcatul rămâne tot păcat I

Se zice că nici acum nu este bine de el, după cum spune că 1-a visat o bătrână.

Mama Maria, poreclită din copilărie Bobocica, duce o viaţă amărâtă din cauza sărăciei şi mai aies din cauza necazurilor ce i-le-au făcut copii ei.

Dar, nu tot aşa o duce cu lumea din viaţa cealaltă.

Se vede că morţii o iubesc mai mult decât vii 1

Ea este цп fel de mijlocitoare Intre morţii şi vii satului.

Într'o noapte Ii vorbi in vis şi popa al spânzurat, rugând-o să se ducă la soacră lui sa-l spunä să miruească In numele lui o sută de creştini, ca sa-i mai uşureze dia chinuri.

comprese vor fi înlocuite cu cataplasme laudanlzate (o doctorie, pe care o ceri la farmacie şi care amorţeşte durerile) şi fomentaţii (doctorii şi apă ferbinte pe care le'ncălzeşti şt le pui pe corp, ca să-i readuci căldura trebuincioasă), pentru a scădea durerile şi umfătura ; antisep-sia gurii prin spălaturi ; irigaţii ale gurii si gargare cu apă f e n 1 c a t ă de 1 I 2000 apă clocotită, cu 2—4 linguri mari din soluţia Labaraque, la un litru, j acid. baric, jäu chiar puţină ! zeamă de lămâie. ş

Pentru antisepsia (curăţirea j nasului) şi a bolţii faringeit (locul pe unde trebue" să treacă! mâncarea) se'ntrebuin-ţeazâ: ulei gomenolat (10 la sută), sau ulei, amestecat cu eucallptol (2 la sută), turnat picătură cu picătură pe nări, bolnavul fţind culcat pe spate.

Ca tirana, i se va da mai mult un regim lichid (apos).

Microbul boalei nu a fost încă descoperit, dar se socotesc două săptămâni pentru timpul de izolare, începând delà întâia zi a convalescenţei.

Ca măsuri de prevenire a umflării testiculelor (boală numită : orchită), încercările făcute în timpul rasboiujui îngăduie de. a; recoiţianda— în àfarî de tratamentul arătat mai sus,—o injecţie de 20 cm cubi de ser antidifteric pe pielea şoldurilor, delà шт çejqr djntâj semne aïe orei-oanelor, fie că bolnavul are sau nu, dureri la testicule.

Orchita se va în trata punând o perniţă între picipaçe, sub регіпец (mai. în faş de şezut)' pentru a sprijini O'ga-nele umflate şi punând comprese caţde fi cataplasme ţa-udarţizate.

Se recomandă curăţeniile. Dr. Adventus

Pentru ca omul sä trăiască, are nevoie de următoarele lucruri t

1. Aerul, 2 . Lumina, 3. Apa, 4. Somnul, 5. Alimentele, 6. Exer ciţiile corporale, 7. îmbrăcămintea, 8. Curăţenia, 9. Od.hna.

I. A e r u l 1. Fără aer, omul moare'n

câteva minute. 2. Oxigenul (este un gaz

uşor, ce nu se vede cu ochii) din aer întreţine căldura în trupul nostru, ca'ntr'o sobă.

3. Tras în plămâni, el intră în sânge spre a fi dus la ţesăturile trupului, ca să'n-treţie căldura şi forţa vieţii în toate părţile sale şt spre a contribui la darea afară din trup a materiilor nefolositoare.

3. Omul are nevoie de 9 metri cubi, de aer curat, pe flecare ceas, atât ziua, cât şi noaptea.

4. Acidul carbonic (este o otravă) c a r e rezultă din schimbarea m a t e r i i l o r a-nimale. Se găseşte în aer, în m ă s u r a de 4 | 10.000 Dacă această măsură creşte delà 3 l 10.000 la 6 [ 10.000, din lipsă de aerisire, din îngrămădirea multor oameni la un loc sau din alte pricini, atunci aerul se strică, omul are dureri de cap şi poate chiar muri.

Dacă'ntr'o cameră, unde sunt mulţi oameni, aprindem o lampă şi închidem uşile şi ferestrele, vom vedea după puţin timp, că lampa se stinge, nemai având oxigen., в в ш а а в я в а в в і Ш і Я і а ш в і

ci numai acid carbonic. Deschizând uşile să vină aer curat, lampa iarăşi îşi măreşte lumina.

1) Trebue deci s&'nscrijim de trupul nostru, introducând în el o cantitate îndestulătoare de aer curat :

a) prin păstrarea unei poziţii bune, când stăm sau când şedem.

b) printr'o r e s p i r a r e adâncă i

c) pi In mişcări corporale, zilnice, ca să mărim respiraţia.

d) prin băl, care ajută la activarea şl uşurarea respiraţiei.

e) printr'o îmbrăcăminte largă, fără corset şl prin înlăturarea veşmintelor, care împiedică funcţiunea normală a plămânilor.

2. Să ne procurăm aer curat Şi îndestulător, în locuinţele noastre i

a) prin aerisire (ventilare) bună şl regulată.

b) prin păstrarea curăţeniei in jurul casei, înlăturând gunoaiele şl orice murdărie, delà haznale, coteţe şi alt* le.

c) prin păstrarea curăţenie) în odăile noastre, mal ales cele de dormit, scoţând aşter-nuturile la aer curat, în fiecare zi şl înlăturând scursurile şl rămăşiţele din bucătărie.

d) prin îngrijirea amănunţită a capului, plămânilor, inlmel, a'ntregulul trup şi a îmbrăcămintei.

MEDIC

M E I U L Numele ştiinţific (Panicum mJUaeeum)

De obiceiu se cultivă cu теіц terenurile cari din deosebite pricini au rămas neo-cupaţe cu alte plante,

ţi convine terenurile bogate în materii organice, cari dau producţiuni mari.

Reuşeşte în lăcovistele us cate, bogate în matern organice j în pământurile nisipo-argiloase bogate în humus.

Sunt două varietăţi: Meiul românesc sau mălaiul—meiul cu spicul resfirat şi meiul păsăresc sau dughia cu spicul ca un steag.

Din ambele spîuri abia se cultivă câte' 70.000 ha.

Produce 730 kg. boabe la ţ ha. şi 2000 kg. paie,

Orăunţeîc servesc pentru hrana omului amestecându-le cu porumb ; pentru fabricarea spirtului şi pentru hrana animalelor şi a pasărilor,

Paiele se întrebuinţează ca nutreţ pen ru vite. Popoarele slave din sudul Dunării prepară din fă na de meiu o băuturi răcoritoare şi dulce numită braga.

In unele părţi se întreb in-ţează pentru facerea unor prăjituri.

La noi s'a con sumat mă* màliga de meiu în judeţu Ialomiţa şi azi mai sunt loca" lităţi care amintesc cultura meiului şi consumarea mă măligii de meiu.

Mămăliga de meiu nu e

tocmai plăcută. Se consumă cum spun bătrân'i şi ciobanii -^çu lapte fiert.

In descrierea Moldovei Di-mitrie Cantemir arată că meiul dă o producţie de aproape 300 ori sămânţa, lucru de mirare.

Făina de meiu amestecată cu făina de gâru dă o pâine foarte gustoasă, care joacă mare rol Ia aprovizionarea, corăbiilor.

(toatele care se Iau d&ia animale la om

Turbarea boală foarte periculoasă şi deopotrivă de mortală Ia toate animalele ca si la om, Boala se transmite prin muşcarea animalilor turbate, prin bale şi chiar prin Iingere, când avem pe mâini sau pe faţă vre'o sgărietură. Omul moare până la o lună. Ştiinţa ne-a adus vaccinul preventiv sigur.

Ţetanosul sau înţepeneala, cauzată de un microb se transmite la animale şi om, prin răni şi înţepături, Intrând în rană şi sânge. Şi pentru această boală avem vaccin sigur.

Dr. S i Stoica medic veterinar.

Reţete de bucătăr ie Tocană din orice car

ne.—Tăiem o bucată mări-şoară 70 140 gr. de slănină afumată ori neafumată, şi-o topim; tăiem subţirel cepe mari, le punem în unsoare şi Ie prăjim până se rumenesc şi se moaie. Tot mestecând, punem un vârf de cuţit ori—după gust—o linguriţă de ardeiu (paprică) şi puţină apă ca să nu se ardă. Apoi tăiem carnea în bucăţi ca degetul cel mare de groase, o punem în cra-tiţă şi turnăm peste ea apă, până o acopere. Fără să mestecăm facem foc sdravăn, a-poi mai domol. Aşa să fiarbă două pană la trei ceasuri,

şi înainte de a-i scădea prea tare zama o duci pe masă.

Cine vrea poate turna cu o jumătate de ceas înainte de-a o duce pe masă, adică până e încă la foc, şi un pahar (17 centilitri) de via roşu.

Asemenea cine vrea, ferbe câţiva cartofi (crumpene), şi curăţându-i şi tăindu-i bucăţi, îi bagă în tocană cu un ceas înainte de*a o lua delà foc. Unii mai pun şi tarhon ori găluşte.

In loc de slănina se poate folosi unsoare de porc ori măduvă din oase. Zama se înmulţeşte cu smântână (107).

I. C Hinţescu

Ce se mal poate face din porumb, afara de mămăligă? 1. Boabe de porumb în

în lapte, uscate pentru iarnă.—Ştiuleţii de porumb verde, cu boabe în lapte, după ce se desfac de foi, se fierb în apă clocotită 5-10 minute. După aceasta se ră-zue boabele de ştiuleţi, cu muchia cuţitului ; se stoarce peste ele tot sucul (mustul) din ciocălăi şi se întind la soare ca să se usuce.

După ce s'au uscat, se pun spre conservare în săculeţi sau pungi de hârtie.

Se mănâncă în timpul iernii, înmuindu-se mai întâiu, peste noapte, într'un amestec de lapte şi apă, în care apoi se fierb în ziua următoare; adăogându-se puţin zahăr şi unt.

2. Turte de porumb,— Se iau boabe de porumb şi se pun să se înmoaie peste noapte într'o leşie de cenuşă.

Ziua următoare, boabele astfel înmuiate, se Disează bine într'o piuă până când se obţine o pastă omogenă. Se ia din această pastă, se întind cu manile în formă de foi şi apoi se coc în tigae, sau se fierb în apă.

In pastă se mai poate a-dăugă sare, piper, ardei, ceapă, ouă şi brânză : In sosul acesta se fac turte mici, care se prăjesc în unt sau în untură.

Turtele astfel preparate sunt nu numai gustoase, dar sunt şi foarte hrănitoare.

Dr. D. I. Andronescu

Românii de peste graniţă In Bulgaria . . . . 100.000

„ Grecia 200.000 „ Austria . . . . 6.000 „ Ungaria . . . . 30.000 „ Rusia 550.000 „ Jugoslavia . . . ѲѲ0000

Se mai găsesc Români In Biminia (Asia mică) 9 sate.

„ Moravia . . . . 150.000 „ Silezia Austriacă „ Polonia

P R O V E R B E

De-ar înceta plugarul de-a munci N'am avea cu ce ne hrăni Mai bine ţăran bogat Decât târgoveţ sărac.

Cursuri populare de Apicultură

Se va ţine la şcoala de a-

fricultură din Turda, gara urda, Judeţul Turda-Arieş de către Dl. Vasile Corodau, Institutor ambulant de apicultură.

Data: Delà 8 — 15 Iulie inclusiv.

Subiectele se vor trata teoretic şi practic din întreg domeniul apicultura' în 10 lec-ţiuni.

Auditori : Se primesc 50-60 persoane : brigadieri silvici, cantonieri de G F. R. agricultori, învăţători, preoţi şi Personalului Ministerului de Agricultură.

Auditorii primesc locuinţă şi masă în localul şcolii. Pentru organizarea popotei, Ministerul dă un ajutor zilnic de 30 lei pentru fiecare cursist.

înscrierile : La direcţiunea şcoalei de horticultura din Turda şi la Direcţiunee Generală a îndrumărilor Agricole din Ministerul Agricul-turei cu 15 zile înainte de începerea cursurilor.

V E Z I ! Luna Iunie are 30 zile;

ziua 15 ceasuri, iar noaptea 9 ceasuri.

La 21 Iunie începe vara. Atunci avem ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă.

Fiindcă atunci se pare că soarele stă pe loc, oamenii de ştiinţă au nu, mit timpul acesta «sol-stiţîul» de vară.

La 3 Iunie avem lună plină ; la 11 pătrarul al do i l ea; la 17 lună nouă şi la 25 pătrarul întâi.

Postul Sfinţilor Apoe-toli sau al Sâm-Pietrului tine 18 zile, de Luni 1 Iunie până Joi 28 Iunie inclusiv.

In ziua de Sf. Apostoli autorităţile nu lucrează, însă magazinele sunt deschise.

La II Iunie 1848 s'a proclamat Revoluţia română la Islaz, în jud. Romanaţi. E zi mare pentru neamul românesc.

Povestea Bobocica că popa era băgat într'o groapă cu jeratec, din care isbucnea din când In tn când, limbi de flăcări.

Pe faţa lui era tipărită atâta suferinţă, î n c â t nu l'ar mai fi cunoscut, dacă n'ar ii avut barbă şl betele, prefăcute într'o lăşie de foc şi legate de gât.

Aşa 1-a visat I Este femee bătrâna şi nu poate să mintă.

Dimineaţa odată cu ziua a şi dus vestea după lumea cealaită.

In trei Duminici la rând, o femee cu ochii scăldaţi în lacrimi, a împărţit lumânări la biserică şi creştinii s'au miruit tn numele răposatului p r e o t , ca să-i mai uşureze Stăpânul din chinuri.

Apoi Bobocica 1-a visat a doua oară.

De data aceasta popa era deasupra gropii cu jăratec. Picioarele iui erau tot una de foc. Flăcările nu mai ieşea. O sumedenie de drăcuşori erau agăţaţi de popă şi trăgeau cât puteau ca sa-1 doboare iarăşi în groapă. Erau ro ţii ca Leul, de necaz că nu reuşeau.

Se vede treaba că cele o sută de miruri, erau mai tari decât puterile lor, Alţii InLpseră glua-

rele lor, lungi şi ascuţite, în picioarele Ы, Tăcând să iasă sute de scântei, cari Îşi luau sborul prin întunerieul iadului.

Câţiva drăcuşori 11 înconjuraseră. Stau cu cozile lor lungi încolăcite pe mâni, scrâşneau din dinţi şi rânjeau după fiecare scântee, urmârind-o până o înghiţea Întunericul.

—»Cum îţi mai este părinte,? întrebă Bobocica,

—„Mai bine, mamă Mario, îţi mulţumesc".

Şi femeea observă că popa şi acum era cu betele strâns de gât 1 Păcatul tot păcat rămâne 1

Era prima Vineri după Paşti, când B boci ca povestea femeilor, care făcuseră cerc împrejurul ei, şi o ascultau, cu mâinile la gură, iar cu degetul arătător apăsa pe buza de jos.

Aveau ochii holbaţi şl oftau lăsând din când tn când, să se desprindă de pe buzele lor :

—,,0 fi maică, o fi'' l Apoi tăinuiră de popa care a

fost înjunghiat de un flăcău*, fiindcă n'a vrut sä i dea de soţ e pe una din fetele lui ; de cel care a părăsit biserica, fiindcă i se

făcuse dor de satul tn care se nas use şi nu s'a mai reîntors.

Mai vorbiră de popa care se născuse în satul lor şi care era greu bolnav în clipa aceea şi e păcat de el să se peardă aşa tânăr. Avea numai douăzeci şi şapte dé ani.

Bobocica povesti şi despre alţi mor(i şi despre multe alte chinuri la care sjnt supuşi cei care au nesocotit voia Domnului. Femeile se тсгилга de toate câte le aştepta In viaţa veşnică.

—„Să şiiţi că toate sunt adevărate" l — se auzi glasul unei bătrâne, stâlp de biserică, poreclită Bâta, şi care nu lipsea delà nici un mort ori pomană ce se făcea In sat — „Aşa, eu când m'am Împărtăşit, am simţit cum anaLra mi s'a suit In cap. Vezi n'a luat-o in jos ca orice pâine şi băutură, ci a luat-o fa sus, aşezâniuse In creeri" i —

Prin mintea fiecărei femei trecu câte o scântee de gândire. Feţele lor se întunecară şi fiecare dorea să şi amintească ce a s i m ţ i t a unei când s'a împărtăşit. Şi una după alta exclamau :

—„O Ü şi asta" l —„E lucru sfânt" !

—„Putere Dumnezeiască" I Apoi o tăcere le cuprinse pe

toate, fără ca vre-una să îadrăs-nească, să-şi mişte ochii cari aveau privirile perdute în necunoscutul, stăpân al tuturora.

O cucuvea, cobea acolo sus pe crucea turlei delà biserică. Întâmplarea, poate, făcu să scoată tocmai patru strigăte jalnice şi sbură către cimitir, trecând pe deasupra casei preotului tânăr care era Intre biserică şi cimitir.

Amurgise 1 In văzduh se răspândeau plângătoarele sunete ale clopotului de la biserică, făcând să le tremure Inimile femeilor, la fel cu vibraţiunile aerului, cari ajunseră la urechile lor, vestindu-le moartea şi a-acestui tânăr preoţi „ Auzirăţi ? !.. Dumnezeu să 1 erte.

De pitru ori cobi cucuveaua şi patru preoţi ne-au murit până acum, înainte de vreme" 1 zise cea mai bătrână dintre ele.

Şi începu să povestească din timpul când Turcii stăpâneau ţara noastră. Cum un turc, In schimbul unui ogar, a vândut moşia satului, acelui creştin care a fost primul locuitor pe aceste meleaguri.

îndemnul vânzării a fost dat de Dumnezeu, cu legământul că

după ce-şi va clădi casa, creştinul să ridice o biserică.

Dorinţa Domnului n'a fost îndeplinită şi în loc de locaşul sfânt, a clădit o casă pentru cârciumă şi pentru specularea celor care se Invoiseră cu el să muncească moşia.

Şi astfel păcatul s'a prelungit şi la urmaşii lui, care au sânge din sângele lui, şi va dăinui poate, încă multă vreme pună ce stăpânul ertător se va îndura şi de aceşti credincioşi.

* Când noaptea se aşezase de-

abinelea peste sat şi luminile de pe cer licăreau din ce In ce mai mult, îşi aduseră şi ele aminte că mai au şi altceva de făcut pe la casele lor, se ridicară şi seu-turându-se pe poalele fustelor se despărţiră urându-şi noapte bună.

Şi In nedumerirea lor tot şopteau depărtându-se una de alta :

„O fi şi asta Ce crezi ?Putere Dumnezeiască"!!.

Benone Negreţu

Poeţii constitue o categorie privilegiată de muritori.

Dr. E . RACOVîTA Preşedintele Academiei romane

4 C U L T U R A P O P O R U L U I »

S C R I S O R I D I N T O A T A T A A Tg. OCNA

O sărbătorire preoţească Sf. Sa Părintele Gh. Lupescu

din Tg. Trotuş, ieşind la pensie, împlinind 41 ani de activitate pastorală şi încredinţând conducerea parohiei—în mod oficial— părintelui I. Lupescu-fiul, a fost sărbătorit, într'o atmosferă înălţătoare la restaurantul „Splendid" din Tg. Ocna, în seara de 6 Mai a. c . Au luat parte la această agapă sufletele mai apropiate de venerabilul preot Lupescu şi cari au înţeles pe deplin ce înseamnă valoarea unui apostolat de 41 ani, ce înseamnă sărbătorirea unui preot bătrân, care a condus în-ţelepţeşte parohia Tg. Trotuş şi care, pentru clerul ortodox din Judeţul Bacău este un preot model de viaţă şi muncă pastorală. La masă a luat cuvântul păr. N. Tudorache, preşadintele cercului pastoral „Trotuşul" şi un valoros preot, care, într'o cuvântare înaripată, cu dulci cuvinte mângâietoare şi de mult duh preoţesc, a adus meri e bătrânului preot Lupescu pentru munca frumoasă, cinstită şi creştinească, dusă — timp de 41 ani — în ogorul lui Iisus-Hristos, dându-1 de model colegilor şi cetăţenilor.

Sărbătoritul — spune păr. Tudorache — poate mărturisi ca şi bătrânul Simeon : „Acum slobo-zeşte pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău cu pace, că văzură

.ochii mei mântuirea tp, care ai

.gătit înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului tău Israil". Cuvântarea pâr. Tudorache a fost răsplătită cu numeroase aplauze.

Părintele Munteanu vorbeşte despre ceeace a înseninat şi în-searană Biserica ortodoxă în */iaţa poporului român, accentuând că : „Biserica ortodoxă este pârghia de viaţă a poporului român şi că I. P. Sf. Patriarh Miron veghează la destinul a-cestui neam. In satele cele mai ascunse se găsesc eroii lui Car-lyie ; unul dintre ei este şi păr. Lupescu". închină pentru sănătatea sărbătoritului, căruia îi urează mulţi ani fericiţi.

Dl. institutor N. Tudoreanu se miră că unii preoţi n'au luat parte la sărbătorirea venerabilului preot delà care, preoţii şi învăţătorii trebue să ia exemplu de adevărata viaţă evanghelică. înfierează dezertarea preoţilor cari n'au înţeles ce înseamnă această sărbătorire şi a căror lipsă nu li se iartă.

Dl. St. Melinte vorbeş'e despre frumoasele vlăstare ale sărbătoritului, de tânărul preot Ican Lupescu şi de învăţătorul Andrei Lupescu, slăvind pe bătrânul preot care a dat societăţii oameni iolositori.

DI. Pruteanu închină în sănătatea sărbătoritului, în numele cântăreţilor bisericeşti.

Dl. I. Matei avccat şi primarul oraşului, într'o cuvântare do-moalä, dar cu miez, a spus că o datorie de conştiinţă l'a făcut să ia parte la această sărbătorire. Vorbeşte apoi, despre ce însearri' na pentru Tg. Trotuş apostolatul de 41 ani al sărbătoritului.

Venerabilul preot Gh. Lupescu, ca un patriarh al vremurilor, în mijlocul mulţimei, se ridică încet, priveşte blând şi surâzător şi adânc emoţionant vorbeşte cu mult duh evanghelic despre tinereţea Sf. Sale, despw clipele când a intrat în preoţie şi povesteşte frumos cum la 1887 P. C. Ieronim, Arhimandrit de Roman, fratele ma»elui cărturar P. Sf. Episcop Melchisedec, a voit să-1 ţină ca diacon la Sf. Episcopie şi cum vocea locului 1-a chemat ia Tg. Trotuş, unde a lucrat patru decenii în via lui Hristos. Apoi, vorbeşte de câie suferinţe a îndurat în viaţă şi cât de mult l'au îmbărbătat cuvintele sfinte din Noul Testament : „Intru răbdarea voastră vă veţi mântui sufletele voastre şi răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt grele"...

Părintele Lupescu mulţumeşte, cu ochii în lacrimi, tuturor celor cari au luat parte la sărbătorirea Sf. Sale.

Dl. Turcu, institutor accentuiază că în lumea patimilor şi făţarnicilor de tz\, păr. Lupescu este •un preot-model delà care trebuie

să luăm multe exemple de viaţă curată, cinstită şi de muncă. Termină, urând sănătate sărbătoritului.

D-I I o a n Tudorache, fost inspector şcolar şi un vrednic institutor, în cuvinte bine simţite şi închegate vorbeşte despre exemplara v i a ţ ă preoţească a sărbătoritului şi de iubirea nutrită de parohieni faţa de sărbătorit.

Dl. N. pâslaru institutor- pen. sionar, vorbind înţelepţeşte şi cu multă sincérité, dă de exemplu pe sărbătorit.

După ce păr. N. Tudorache închină pentru doamna preoteasă a sărbătoritului, cei prezenţi, la ora 3 dim. s'au despărţit într'o atmosteră entuziasmată. Au ştiut cei puţini să sărbătorească jertfa curată a unui preot ortodox.

Sufletele mari se entuziasmează când trebuie şi înţeleg, întotdeauna, rostul evenimentelor din viaţa unui individ, din viaţa societăţii ca şi din viaţa unui neam.

Narcise

Din Careu Mari 1 Frumoasa serbătoare din com, Slivna jud, Govurlui Din Bălţi

Serbările de la Turnu-Severin

Duminică 3 Iunie crt. Societatea culturală Teatru din Turnu-Severin» a serbat cu deosebit fast, zece ani de la întregirea neamului Românesc-

Serbarea s'a dat cu concursul tuturor instituţiunilor de cultură din oraşele ş; judeţele dinprejurul judeţului Mehedinţi.

Lume foarte multă, favorizată de un timp splendid.

Nădejdea noastră a tuturor Românilor, Micul şi duiosul nostru Rege M. S. Mihai I, împreună cu mama Sa A. R. Principesa Elena prin prezenţa lor au dat serbării atâta măreţie şi atâta dragoste au sădit în poporul viteaz de Olteni, că serbarea s'a transformat într'o adevărată întrare triumfală în oraşul Turnu Severin, oraş, ce Ia 1866 a avut fericirea să primească pe distinsul domn din familia Ho-henzolernilor, ce venea în mica noastră ţărişoară de a-tunci, spre a i da viaţa şi grandoarea de azi în concertui marilor State Europene.

Scumpă şi neuitată zi a fost la 1866. Mare, veselă, păstrătoare de amintiri şi de nădejde de viitor rămâne ziua de 3 Iunie 1928.

In această zi, de neştearsă amintire, pentru prima oară de la urcarea sa pe tron, micul Rege M. S e Mihai I, a primit «pâine şi sare* în delirul mulţimei, nuanţată delà fireturile cele mai scumpe până la portul cel mai umil, ţărănesc, arătător, că în jurul,tro-nului, opinia ţărei a făcut, pace şi va forma zid de apărare.

Mulţimea, înduioşată de a-duceri aminte, a plâns. C o pilul Rege a fost acoperit eu flori, ca o păpuşă dulce şj scumpă. S'au oferit daruri.

Sublimul a fost atins atunci, când cu mâna la cap, salutând, a trecut în revistă trupele din garnizoană. Nu mai era Copilul Rege.

Pe figura Lui se întipărise grija şi par'că răspunderea, de îndată ce a trebuit să-şi îndeplinească misiunea Sa de Rege, Comandant.

Dumnezeu să ni-L ţină sănătos. El este simbolul speranţelor viitoare ale neamului.

St. P o p p Şerboianu.

Preţul abonamentelor; lei 2 0 0 pentru învăţători, preoţi, studenţi şi săteni ; lei 300 pentru autorităţile săteşti ; lei 4 0 0 pentru instituţii particulare şi de stat iar delà 500 de lei în sus pentru sprijinitorii a-acestei foi.

In seara zilei de 20 Mai în oraşul nostru s'a ţinut la teatrul «Carmen Sylva» o serată artistică-literară, pentru ajutorarea şi întreţinerea bi-sericei ortodoxe române.

Serbarea s'a dat sub patronajul D-lui. colonel Banciu, Comandatul Regt. 38 Inf.

Programul variat şi destul de bogat a fost executat de elevii liceului «Vasile Lucaciu» de sub conducerea vrednicului Director A. Coza şi de şcoala secundară de fete a cărei Directoară e D-na Naum.

Cu ocazia acestei serate, am avut fericirea să primim în mijlocul nostru un distins oaspe delà Cluj, pe Dl. profesor Universitar, Ştefan Bezdechi, care a binevoit a ne da preţiosul D-sale concurs ţinând o conferinţă Raportul dintre cultura maghiară şi cultura română».

D-sa a arătat în primul rând t end i ţe le şi uneltirile Maghiarilor, faţă de noi şi prietenii noştri, iar în al doilea rând a expus şi accentuat cele două tendinţe noui ale culturii maghiare şi anume : curentul cultural unguresc în România şi mai ales părţile ardelene, Acest curent caută împăciuirea cu neamul şi cultura noastră, în timp ce în Ungaria există un curent o-pus ce se manifestă cu orice ocazie duşman faţă de cultura noastră românească şi mai ales din cauza superiorităţii din toate punctele de vedere a neamului românesc.

Dl. Bezdechi încheie interesanta şi instructiva sa conferinţă, arătând că cultura şi arta au menirea de-a apropia şi înfrăţi popoarele, nu să Ie învrăjbească, aşa cum vecinii noştri, nu tocmai amabili cred.

Serbarea s'a încheiat cu tradiţionalul dans «Căluşerul» executat de T.T.R. din Regt. 88 Inf. şi cu un cor cântat de elevele şcoalei secundare. In cafeneaua «Regele României» dansul a ţinut până dimineaţă.

Ca d p la price manifestaţie românească Ungurii au lipsit şi de această dată,

Coresp.

Din Enictiioi-lsmail Serbare pentru aviaţie.

Duminică 3 Iunie a.c. în cern. Eniclioi, din jud. Ismail a avut loc o mare serbare, urmată de bal în folosul aviaţiei noastre. Programul a fost bine întocmit şi bogat. DI. Petre Părcălăbescu directorul şcoalei primare a ţinut conferinţa de fond : Importanţa aviaţiei.

S'au cântat corurile: Marşul Legionarilor, Mi-e dor şi Logojana. DI. O. Săninoiu înv. a executat admirabil < Barbu Lăutarul » de V. Ale

xandri, cu concursul d-lor Părcălăbescu şi S. Baliţchi, învăţători. S'au jucat două piese de teatru : «2 Ţărani şi 5 Cârlanj», de Negruzzişi «Moştenire delà Răposata» de Dt R. Rosetti. Am remarcat jocul artistic, al d-şoarelor Sofia Bulgarov, Florica "fanase, Vera Silici şi St, Doicev, învăţători şi al d-lor P. Părcălăbescu, G. Săminoiu şi S. Balitschi, învăţători.

Toată lumea a fost mulţumită, producţiile fiind reuşite.

Această manifestare culturală în folosul aviaţiei, a fost datorită unui comitet de oameni pricepuţi. Comitetul a fost : preşed. de onoare, Pr. David Manolescu, Preşedinte activ, Petre Pârcălebescu dir şcoalei, Secretar, G. Săninoiu, Casier, Jon Lopătemov, perceptor, etc.

Activitatea rodnică a cercurilor culturale preoţeşti, din Eparhia Dunării de-Jos înregistrează izbânzi frumoase. Anul acesta s'au ţinut până acum 3 serii de şedinţe în 26 de sate din jud. Covurlui. Poporul esle mişcat şi pătruns de aceste manifestaţiuni creştine şi le gustă cu multă plăcere.

Pentru ziua de Duminică 6 Mai, cercul Tg. Bereşti format din 15 preoţi şi prezidat de Econ Th. Stoica protoiereul circ. Galaţilor, a avut fericirea să aibă în frunte chiar pe P. S. E-piscop COSMA, însoţit de referentul Cultural al Eparhiei şi de arhid. Chesarir Ştefănescu.

La bariera Tg. Bereşti, o delegaţie de săteni în frunte cu consiliul comunal a eş'.t în întâmpinare iar P ? S. Episcop, oprin-du se câteva c'ipe, le-a mulţămit pentru acest lucru şi Je-a lămurit scopul călătoriei sale. Ajunşi la marginea satului Hivna, au fost întâmpinaţi de călăreţi cu steagul comunii cari au vestit că jos în vale, în lata Primăriei săteni şi D-l Pretor al Piăşii sunt în aşteptarea P, S. Sale,

D-l Pretor citeşte un cuvânt de bun sosit în care arată câtă însufleţire produce venirea în acea comună a P. S. Episcop. P. Sfinţitul răspunde în căteva cuvinte arătând că are o datorie înaltă ca să-şi cerceteze pe fiii săi sufleteşti. Apoi, cu toţii pe jos s'au îndreptat către biserica de alături, unde era aşteptat de toţi preoţii cercului în frun'e cu Proloereul Stoica şi credincioşi.

Erau de faţă şi persoane de vază din Tg. Bereşti ca D-nii; Teodorescu magistrat, Th. Găncă şi LeHer avocaţi, C. Petrică pretorul plasei, Iancu Papiniu proprietar, toţi d-ni învăţători din Ci reul Bérest' în frunte cu d-l institutor Toporaş.

Corul cântăreţilor a cântat răspunsurile. Predica гііеі a fost rostită de Preotul al. Dumitraşcu paroh în Găneşti.

In timpul slujbei, au fost hiro-

C o r e s p o n d e n t

Din Mureş

In frumoasa zi de 20 Mai a, c, cercul cultural «Şincai» ş'-a ţinut şedinţa în comuna Mădăraş. Dimineaţa după ce s'a ţinut de către înv. local lecţia practică obişnuită şi şedinţa intimă, toţi învăţătorii cercului împreuna cu elevii şcoalei au participat la serviciul divin Ia finele ^slujbei bunul păstor sufletesc Maxim Pop prin cuvinte bine simţite explică Evanghelia Duminicii.

Pe la orele 2 jum. şcoala era ticsită de public. DI. preş. N. Stănescu deschide şedinţa publică printr'o inimoasă cu? vântare, D'sa dă apoi cu -̂vântul D iui Mih. Olărescu care conferenţiază despre ; origina neamului nostru. Aci e locul să amintesc şî de cuvântarea D-lui Maxim Pop, preot, care vorbeşte de calităţile poporului român. Ca o complectare a acestei şedinţe Dl. Ciobanu arată importanţa şcoalelor de adulţi. Nu au lipsit din program nici pro-

I ducţiunile cu elevii şcoalei, ! cari au cântat cu mult farmec, j «Cântecul cucului», şi altele,

Şedinţa a luat sfârşit prin I cuvântul de mulţumire al i D lui preşedinte Stănescu. Cu j drept cuvânt, oamenii pot j să-şi spună : La şcoală «vă-i zut-am lumina cea adevărată».

Printre cei prezenţi am remarcat pe. D-nii ; 1. Cercezar, notar, A. Şermăşan secretar, I. Villa primar, I. Olar cantor.

N. Delacorabia,

O foaie se scoate cu multegreutăţi. Cheltuelile sunt aşa de mari în timpul de faţă, încât fără ajutorul abonatuluifoaiaeste adesea între viaţă şi moarte. De aceia rugăm pe toţi abonaţii şi sprijinitorii acestei foi, să ne trimită plata abonamentelor rămase în urmă,căci, numai aşa foaia aceasta va putea duce mai departe j făclia culturii în rândurile 1

largi ale neamului.

teşiţi P.C. Referent eparhial Cor-neliu Grumăzescu cu rangul de econom-stavrofor şi preotul I. Cozianu din Tg. Bereşti eu rangul de sache Iar.

După sfârşitul slujbei s'a slujit un parastas pentru eroii de răs-boiu din com. Slivna. Apoi P.S. Episcop a rostit un cuvânt prin care a dat sfaturi poporului ca să-şi păstreze credinţa stămo-şească, să iubească Biserica, să cerceteze.şi să aibă purtarea creştinească, să fie ascultători şi supuşi autorităţilor, într'un cuvânt: să fie oameni întregi.

A adus şi împărţit în dar, la copiii de şcoaiă şi la ceilalţi enoriaşi, cărţi de rugăciuni.

Cu mare părere de rău s'a despărţit de cei de faţă.

Şedinţă publică s'a ţinut în localul şcolii de cele două cercuri unite. Păr. Protoereu deschide şedinţa, apoi dă cuvântul preotului Sp. Chiculiţă din Găneşti, care îşi desvoltă conferinţa întitulată : «Evanghelia Domnului Hristos şi folosul ei pentru viaţa creştinului».

Au urmî>t coruri şi recitări executate de elevi şcolii primare din localitate.

D-l avocat Lefter vorbeşte despre rolul de azi la Şcolii şi Bisericii. D l inst. Toporaş istoriseşte întâmplările de seamă ce s'au petrecut în ultima săptămână.

Părintele Corneliu Grumezescu, referentul cultural al Eparhiei, spune că pentru Slivna a fost o întreita sărbătoare ; a) vizitat P. S. Episcopului, b) cercul preoţesc şi c) cercuí învăţătoresc.

lnsfârşit, d'l Shnionescu dirigintele şcolii Leale mulţumeşte p. c, preoţi şi d-lor învăţători pentru mu;.ca depună în reuşita deplină a frumoasei şedinţe ce s'a ţinut în comuna Slivna.

Aşa s'a sfârşit frumoasa zi de 6 Mai în parohia Slivna, care va rămânea, pentru multă vreme, în mintea locuitorilor de acolo.

Din Ţulcea

In jud. Tulcea, există trei sf. Mănăstiri: Cocoş şi Saon de călugări şi Celic-Dere, de maici. Sunt aşezate în poziţii naturale foarte încântătoare şi din vremea păstoriei actualului episcop Cosma merg înflorind. Aşa M-rea Cocoş are un excedent de un milion cu care s'au făcut radicale înbunătaţiri, căci M-rea suferise grozav de mult în urma războiului. La M-rea Celic se restaurează biserica mare, ce fusese lăsată în părăsire şi care lucrare costă aprpape 3 milioane.

Se yqr face fn anul acesta un şir de chilii cu două rânduri, căci cele vechi numai pot dăinui, Şi câte altele de care vom scrie mai a-mănunţit.

Duminica Mare sau a Ru^ saliilor este hramul sf. M-ri Cocoş. Multă lume vine din toată Dobrogea, din Basarabia şi Regat. Sfînta slujbă a privigherii de Sâmbătă seara cât şi a Sf. Liturghii şi Vecernii de adoua zi, a fost săvârşită de cătie P. S. Episcopul Cosţna al Dunării de jos înconjurat de . Arhjman: driţi Filaret Crăciunescu şi Neofit Codleanu şi Econo^ mii Em. Bogatu, (Tulcea) şi Corneliu Grumăzescu (Ga; laţi), doi ieromonahi şi do 1 ierodiaconi. Credincioşii numai încăpeau în frumoasa şispa^ ţioasa biserică. Erau de faţă d-l prefect Economu din Tulcea, Ţigău deputat, Băr-goanu dir. şc. norm, din Tulcea şi alţii.

Predica zilei a fost rostită de P. C. Econ. Corneliu Grumăzescu profesor şi consilier epaihial care a descris împrejurările în care s'a făcut hirotonia sf. apostoli prin pogorârea sf. Duh di.i Ceruri. Poporul a urmat pe predicator cu încordare şi a-tenţiune.

In timpul slujbei s'a făcut hirotonia în preot pe sama parohiei Poşta (Tulcea) a diaconului cântăreţ Partenie. După jsprăvirea slujbei, la Stăriţie s'a dat o masă clerului şi msafirilor.

Marţi P. S. Episcop cu suita s'a reîntors Ia reşedinţă.

Coresp.

In ziua Eroilor, echipa de propagandă a şcoalei normale, sub cond. D-lui Profe-

i sor Nicolae Grămadă a or-Í ganizat o frumoasă şezătoare

artistico culturală în comuna Pârliţi.

Dimineaţa s'a oficiat slujba religioasă. Răspunsurile litur-

; ghiei au fost date de corul ; Şcoalei Normale. După masă

s'a început şezătoarea, la care au participat numeroşi săteni şi învăţători. Programul a fost foarte bogat şi variat, cu co-

Coresppndent

ruri, recitări de elevii Primae şi Scurtu, dansuri naţionale. S'a jucat de către elevii clasei Vl-a piesele de teatru : Mama Angheluşa (elevul Ciolacu I.) şi Ovid Şicană, cu mari succes. Afară de aceasta De Profesor N. Grămadă aţinut o conferinţă în legătură cu ziua Eroilor, arătând jertfele aduse pentru înfăptuirea idealului naţional precum şi îndatoririle ce le are generaţia de azi de a lucra pentru binele şi propăşirea ţării.

DIN Ţ A R A

— La Academia r o m â n ă (adunarea învăţaţilor dfn întreaga ţară) s'a ţinut Ia sfârşitul lunii o a d u n a / e anuală în care s'a amintit de munca mare pe care marele Rege a făcut-o pentru ţara noastră şi pentru neam, Au fost de j faţă si M. S. Regina Maria, | apoi M. S. Regina Elisabeta ţ a Greciei, A. A. L, L. R. R. | Principesele i leana, Elena şi j înalţii Regenţi.

— Băiatul M. Ilie din com. Gostavăţ—Oit, a fost omorît de grindină (piatră), pe când se afla cu boii la păşune.

— O bandă de ţigani un- \ guri, pripăşită prin Basarabia ! face multe tâlhării, şi mai \ fură şi copii, pe cari îi schi- i lodesc şi-i vând la alte bande de ţigani de prin alte părţi ale ţării, pentru ca părinţii să j nu-şi mai poată găsi nici ! odată copiii, Acum au fost j prinşi toţi, numai trei ţigani ; au scăpat cu fuga în vremea j când erau duşi la poliţie. !

Alţi ţigani s'au găsit furând j copii prin părţile Brăilei. Au i fost prinşi şi aceştia.

• ' Í i

— Duminică 10 Iunie la Mărăşti au avut loc grandioase serbări. Satul istoric al primelor noastre biruinţe, refăcut de societatea în fruntea căreia este d-I generai Al. Mărgineanu şi-a sfinţit biserica cea nouă, ridicată în locul bisericuţei de lemn, şi a pus piatră de temelie pentru mausoleul celor 30.000 de ostaşi ce au căzut acolo.

Serbările s'au desfăşurat în prezenţa M. S. Regina Marja j a A. S, R, Principele Regent Nicolaie, a ministrului de ! război general PaulAngelescu general Averescu, Mărgineanu j şi alţii» i

*

— Răsboiuldin 1914-1018 a costat pe toată lumea suma de 1812 miliarde franci (francezi) aur.

— In cursul anului 1927 j ţările europene au cheltuit j pentru apărarea lor suma de ! 18 miliarde jum. franci fran- ; cezi) aur, adică cam a suta ! parte din cheltuelile marelui j război. !

* — Liga Naţiunilor a cos- \

tat în 1927 cam 15 milioane j 333 000 franci (francezi) aur, j adică de 7200 de ori mai ! puţin decât a costat răsboiul. ;

— In marele răsboi au I murit 10 milioane 135.000 de vieţi omeneşti. In acelaş j timp s'au născut mai puţin 20 milioane 850.000 oameni : decât în timpurile normale.

*

— In general răsboiul mon- i dial s'a isprăvit cu o pagubă ] de 37 milioane vieţi omeneşti j pentru întreaga omenire.

i — Guvernul vrea să aduce o nouă lege a drumurilor.

: Prin această lege se vor des-! fiinţa prestaţiile pentru 7 dru

murile judeţene, punându-să în loc două ziie pentru dru

murile comunale, cari zile se vor putea schimba şi în bani.

Pentru întreţinerea drumurilor naţionale se vor strânge bani: delà Stat cam 85 la sută, iar testul din diferite taxe pe mărfuri, pe cărăuşie,

Pentru cele judeţene: 10 la sută din cotele adiţionale cuvenite judeţului; 75 la sută din taxele ce înlocuesc prestaţia (adică, 200 lei darea drumului de fiecare locuitor major; 100 lei de fiecare cap de vită trăgătoare până la 6 vite ; 50 lei de fiecare cap de vită trăgătoare delà 6 la 20 vite. Apoi mai vin taxe din vânzarea fructelor, arborilor uscaţi, ierbii de pe zonă, cum şi o cotă din taxele pe băuturiL spirtuoase.

Planul legii acum s'a întocmit, şi poate că în curând va ajunge să fie lege.

DIN STRĂINĂTATE

— Comisariatul (ministerul) şcoale lor din Rusia a hotărât să nu se mai facă slujbă bisericească în catedrala Sf. Isidor din Leningrad! L e a luat Dumnezeu minţile .

* In Rusia s'au făcut jude

cători din femei. Numărul lor creşte mereu. Numai în gubernia Moscovei sunt peste 12 la sută femei judecători.

*

— In Anglia în anul 1923 s'au făcut 600.000 de case de locuit. Iar delà război încoace s'au clădit peste un milion. Cheltuelile se fac de către anume societăţi de clădit case. Chiriaşii! plăteşte chirie acestpr societăţi timp de 2Q ani, după care vreme caseíe ajung proprietatea chiriaşilor,

*

— Guvernul german a poftit pe aviatorul (sburătorul) irlandez Fitzmaurice împreună cu ceilalţi doi sburători germani de pe Bremen, să vie la Berlin. Se fac mari pregătiri pentru primirea acestor oaspeţi, cari cei dintâi au făcut drumul aerian primejdios, trecând peste Ocean din Europa în America.

P o ş t a Redacţiei D-!ui û h . C. Roman, Olteanca, Vâl-

cea.— Cu regret poesiile nu se pot publica. încercaţi proză, cu articole scurte, din nevoile satelor şi ale şcoalei.

Gazeta vi se trimite la noua adresă.

Mih. Gh. Bălan. Buzeni-Botoşani.— Mulţumim pentru ideia dată. Scrieţi mai mare şi articole cât mai scurte şi concise. Din lipsă de spaţiu nu putem publica totul, la vreme, dar nimic nu dăm la o parte.

Rugăm a tace propagandă şi abonamente pentru această gazetă, pusă numai în slujba şcoalei, bisericii şi satelor.

Nicolae Th. Vintilă, stud. Sibiu. Ce ne-aţi trimis, se va publica. Rugăm a ne trimite dări de seamă culturale din oraşul sau satul D-tră şi a face propagandă şi abonamente pentru această gazetă, pe care cu multă greutate o scoatem de şapte ani de zile.

Emil Câmpiaiiu, student.— Ce va fi bun, publicăm cu plăcere. Stăruiţi pentru răspândirea gazetei noastre.

loan Tomescu—Boghicea — Roman : Vă mulţumim pentru patriotica poésie, închinată Comp. II, Regim. S Jandarmi din Odorhei, dar regretăţu mult, că iii; se poate publica, din lipsă de spaţiu în ga?etâ.

Cinste vi se cuvine pentru frumoa» sele sentimente româneşt i .

Tipografia