Bucataria germana variaza foarte mult de la regiune la regiune. In sud, Bavaria si Suebia au multe feluri de mancare in comun intre ele si cu vecinele lor, Elvetia si Austria. In vest, se simt influentele franceze, in est cele est-europene, iar pe coastele de nord cele scandinave.IntroducereBucataria germana variaza foarte mult de la regiune la regiune. In sud, Bavaria si Suebia au multe feluri de mancare in comun intre ele si cu vecinele lor, Elvetia si Austria. In vest, se simt influentele franceze, in est cele est-europene, iar pe coastele de nord cele scandinave.

Mesele zileiMicul dejun (Frühstück) este compus de obicei din paine prajita sau simpla, sau chifle (Brötchen sau Semmeln) cu gem, marmelada sau miere, oua si cafea pentru adulti, cacao cu lapte pentru copii. Se consuma si mezeluri (ca sunca si salamul) si branzeturi pe paine. O varietate populara de ingredient pentru sandwichuri este Leberwurst (carnat de ficat).  Muesli si cerealele (fulgii de porumb) sunt de asemenea foarte populare.

Masa principala traditionala a zilei este pranzul (Mittagessen), care se serveste in jur de ora 12.

Cina (Abendessen sau Abendbrot) este o masa mai putin imbelsugata, consistand uneori doar din cateva sandwichuri.

Aceste obiceiuri s-au schimbat insa in prezent datorita orelor de lucru, nefiind neobisnuit pentru multi germani sa ia masa principala seara.

PaineaIn ceea ce priveste painea, bucataria germana se aseamana mai mult cu bucataria estica decat cu cea din Europa de Vest. Exista cel putin 300 de feluri diferite de paine, de la painea alba la painea gri (Graubrot) si painea "neagra" de secara (Schwarzbrot). Cele mai multe varietati de paine se fac atat cu faina de grau cat si de secara (Mischbrot, paine mixta) si deseori cu seminte de in, de floarea soarelui si de dovleac.

Painea neagra din Westfalia, Pumpernickel, nu se coace la cuptor ci se prepara la aburi si are un gust dulceag unic.

Chiflele, numite Brötchen, Semmel sau Weckle/Weckli in functie de regiune, se servesc taiate in doua si unse cu unt, margarina sau maioneza. Intre cele doua felii sau pe fiecare felie se pune apoi branza, carne sau peste.

Painea se consuma de obicei la micul dejun si sub forma de sandwichuri seara, nu ca acompaniament la masa principala.

Importanta painii (Brot) in bucataria germana este ilustrata de cuvinte cum ar fi Abendbrot (cina - painea de seara) si Brotzeit (gustare - pauza de paine).

CarneaPrincipalele tipuri de carne consumate in Germania sunt carnea de porc, vita si pasare, carnea de porc fiind de departe cea mai populara(asociate cu vin tare, extractive, de calitate superioara ). Dintre pasari, puiul este cel mai

frecvent folosit(asociat cu vin rosu usor), dar nici rata, gasca sau curcanul nu sunt neglijate(asociat cu vin rosu mai consistent). Vanatul, in special iepurele, mistretul si caprioara se gasesc cu usurinta de bucatari si bucatarese(associate cu vinuri rosii foarte puternice, musculoase, ametitoare:Cabernet, Ciumai, Borceag etc). Carnea de miel si de capra nu sunt foarte populare. Carnea de cal este considerata drept o specialitate in unele regiuni, dar in general consumarea ei nu este agreata din considerente morale.

Carnea se prepara de obicei fripta in oala. Se poate prepara si in tigaie dar in special in zonele sub influenta culinara franceza.

In Germania, carnea se mananca foarte frecvent sub forma de carnati, de aceea exista peste 1500 de feluri diferite din acest tip de mancare.

Weißwurst (carnat alb) este o varietate traditionala bavareza preparata din carne de vitel tocata foarte fin si sunca proaspata de porc. Se condimenteaza de obicei cu patrunjel, lamaie, ceapa, nucsoara si ghimbir. Amestecul se pune in mate curate si proaspete de porc si separata in carnati individuali subtiri. Se consuma fierti cu mustar dulce.

Leberkäse este o mancare traditionala asemanatoare cu placinta de carne din sudul Germaniei, Austria si unele regiuni din Elvetia. Este facuta din carne sarata de vita, sunca si ceapa, tocate foarte fin, si coapte ca painea, pana are o crusta crocanta maro.

PesteleIn meniurile germane cel mai frecvent peste de apa dulce este pastravul, alaturi de crap, stiuca si biban, de obicei preparati la gratar.

Pestele era in trecut consumat in special in regiunile nordice de coasta, cu exceptia scrumbiei murate care se gasea peste tot. Insa in ziua de azi, germanii din intreaga tara mananca multi pesti marini, cum ar fi scrumbia proaspata (de asemenea sub forma de rulou de scrumbie murata rollmops), sardinele, tonul, macroul si somonul.

Ca un amanunt interesant, inainte de revolutia industriala care a cauzat poluarea raurilor, somonul era atat de comun in Rin, Elba si Oder, incat servitorii se plangeau cand aveau somon la masa prea des.

Alte tipuri de fructe de mare nu sunt foarte intalnite, cu exceptia midiilor si a crevetilor din Marea de Nord, care sunt foarte scumpi in comparatie cu crevetii importati.

LegumeleLegumele se consuma de obicei in tocane, mancaruri, garnituri sau supe. Se folosesc la gatit morcovi, ridichi, spanac, mazare, fasole, diverse tipuri de varza, ceapa prajita (nu se foloseste in bucataria bavareza).

Sparanghelul, in special cel alb, este foarte iubit de nemti drept fel principal sau garnitura. Unele restaurante au meniuri intregi numai cu sparanghel.

Garnituri

Taieteii sunt de obicei mai grosi decat pastele italiene, si de multe ori sunt preparati cu galbenus de ou. In special in sudul Germaniei, taieteii Spätzle contin foarte mult galbenus.

In ultimii ani insa, pastele in stil italian au inlocuit acesti taitei traditionali, si chiar Spätzle au inceput sa se pregateasca cu faina din grau dur si fara galbenus.

Pe langa taitei, germanilor le mai plac cartofii si galustele (Klöße sau Knödel facute din cartofi piure sau rasi, sau paine uscata, cu lapte si galbenus de ou). Cartofii au inceput sa fie folositi in bucataria germana la sfarsitul secolului XVIII, devenind foarte populari, dar in ultima vreme au pierdut teren in fata taiteilor si a orezului. Metoda de preparare cea mai frecventa este fierberea in apa sarata, urmata de piure si prajirea in ulei.

BauturiBerea se consuma pe tot teritoriul Germaniei, multe berarii locale producandu-si varietatea lor. Cel mai popular tip de bere este Pils, iar in sud (in special in Bavaria) se prefera Lagerul (berea de grau).

Unele regiuni au tipuri speciale de bere locala, cum ar fi berea neagra Altbier, in partea de jos a Rinului, berea Kölsch in Cologne, care este o bere slaba si este fabricata dupa un procedeu mai traditional decat Pils. La Berlin, se serveste o bere foarte slaba numita Berliner Weiße, deseori amestecata cu siropuri de fructe.

Berea mai poate fi amestecata si cu alte bauturi, cum ar fi Pils cu limonada, cunoscut drept Alsterwasser sau Radler.

Vinul se produce in special in zonele Rinului superior si mijlociu si a afluentilor sai. Nordul este mult prea rece pentru a sustine vita de vie.

Cele mai cunoscute varietati de vin sunt Riesling si Silvaner. Vinul alb este mai popular decat cel rosu si rosé, ca si vinul dulce fata de cel sec.

Cafeaua se serveste la micul dejun si dupa-amiaza cu o prajitura.

Ceaiul este preferat in special in nord-vest. Locuitorii Friziei de est beau ceaiul cu frisca si caramele Kluntje.

Apfelsaftschorle este suc de mere amestecat cu apa minerala.

Spezi este o bautura racoritoare preparata din cola si limonada. In Germania de sud si in Austria, numele de Spezi se foloseste pentru amestecuri din cola si fanta (sau o alta bautura de portocale). In alte regiuni (Emsland), Spezi este un amestec de cola si schnapps.

Germanii sunt unici printre vecinii lor, deoarece prefera apa minerala tare celei slabe si plate.

CondimenteMustarul german este foarte iute si se consuma cu carnati. In sud, exista o varietate de mustar dulce, care se serveste cu specialitatile bavareze Weißwurst si Leberkäse.

Usturoiul n-a fost utilizat frecvent mult vreme in bucataria germana din cauza mirosului, dar popularitatea lui a crescut datorita influentelor franceze, italiene si turcesti.

In general, cu exceptia mustarului pentru carnati, felurile de mancare nemtesti sunt rareori iuti si condimentate. Cele mai folosite plante sunt patrunjelul, cimbrul, hreanul, dafinul si arpagicul, cele mai folosite condimente sunt piperul alb in cantitati mici, boabele de ienupar si chimenul. Alte condimente si plante cum ar fi oregano, busuiocul, salvia si ardeii iuti chilli au devenit mai populare in ultima vreme.

DeserturiGermania are foarte multe tipuri de prajituri si tarte, de obicei cu fructe proaspete cum ar fi merele, prunele, capsunile si ciresele. Prajitura cu branza este foarte mult iubita si se prepara de obicei cu branza nemteasca moale din lapte batut smantanit.

Gogosile sunt de obicei bile de aluat dulce cu gem sau alte umpluturi si se numesc Berliner Pfannkuchen sau Krapfen in functie de regiune. Sunt coapte in grasime si umplutura se injecteaza dupa preparare. Se pot pudra cu zahar sau se poate pune glazura.

Unul din deserturile populare din nordul Germaniei este Rote Grütze, jeleu de fructe rosii din coacaze rosii, zmeura, si uneori capsuni sau cirese. Se serveste cu smantana, dar si cu sos de vanilie, lapte sau frisca. Variatiile lui Rote Grütze sunt Rhababergrütze (jeleu de rubarba) and Grüne Grütze (jeleu de agrise).

Alte deserturi sunt serbetul si inghetata, in special cea italiana.

Mancarea germana e bazata in special pe o extraordinara varietate de preparate din carne. De la salamuri, carnati, leberwurst si pana la faimoasele snitele germanii au dus prepararea carnii la un alt nivel. In bucataria germana existe peste 1500 de retete numai pentru prepararea carnatilor. Pestele si legumele nu lipsesc nici ele din aceasta fabuloasa bucatarie.

Bucătăria germană are o bogată şi interesantă istorie, iar tradiţia culinară se deosebeşte destul de mult în diferite părţi ale Germaniei.Însăşi noţiunea de bucătărie unitară germană a apărut doar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu

unificarea teritoriilor germane într-un singur stat.

 

Amatori de cartofi

Cartofii sunt preparaţo în bucătăria germană în mai multe feluri: copţi, prăjiţi sau adăugaţi la salate reci. Nemţilor nu

prea le place piureul de cartofi, ei preferă tăieţeii (knedle). O mâncare bună şi hrănitoare este Eintopf-ul: un fel de

mâncare preparată într-un vas mare, care ţine loc de cină. În funcţie de ingredientele puse, el seamănă cu o supă, cu

o mâncarea cu sos sau cu gulaşul. Se pune în acest vas aproape tot ce are la îndemână gospodina. Ca desert,

nemţii servesc cu plăcereApfelstrudel , ştrudelul cu mere de provenienţă austriacă, servit cald.

 

 

 Tradiţii regionaleÎn partea de vest a Germaniei – Schwarwald şi Baden-Wittemberg – s-a resimţit destul de puternic

influenţa ţărilor vecine: Elveţia şi Franţa. Un rol foarte important în bucătărie îl joacă legumele. Iar în sud, îndeosebi

în Bavaria, se mănâncă mai multe grăsimi şi poate tocmai de aceea, mulţi ani bucătăria germană a fost considerată

foarte grasă şi nu s-a bucurat de popularitate în lume. Cu toate acestea, este una dintre cele mai rafinate bucătării şi

este cunoscută nu doar în Germania.

Supe în GermaniaSupele în Germania nu sunt prea populare, cea mai cunoscută esteGulaschsuppe,

asemănătoare gulaşului unguresc, supă picantă Bohnensuppe şi supă denumită Zwiebelsuppe – asemănătoare

supei franţuzeşti din ceapă roşie. Germanii din est gătesc deseori solianka, o supă picantă ucraineană, cu bucăţi de

cârnaţi. Mai cunoscută decât aceasta este însă supa bavareză cu tăieţei,  Leberknödelsuppe. Celelalte aperitive nu

sunt destul de rafinate: salată, pateu obişnuit sau carne rece. In partea de nord a Germaniei un mare rol în bucătărie

îl joacă peştele şi fructele de mare. Peştele preferat este păstrăvul.

 

 

 

Cârnaţii - produsul naţional bine cunoscut

Mâncărurile din bucătăria germană sunt totdeauna hrănitoare, cu multe calorii şi foarte gustoase. Un rol important îl

are carnea, îndeosebi carnea de porc, care este pregătită în mai multe feluri. Cred că nu există în lume un om care

să nu fi auzit măcar o singură dată în viaţă de cârnaţii germani, de exemplufrankfurterki  - cunoscut sub numele de

hot dog.

 

Varză muratăIn Germania foarte populară este varza fiartă, călită şi murată. Ea a apărut pe teritoriul Germaniei cu

mult timp în urmă şi de atunci îşi păstrează rolul său în bucătăria germană. Varza verde se pune la murat şi este

cunoscută sub numele de Sauerkraut, cea roşie se fierbe cu mere şi se numeşte Apfelrotkohl.. In afară de varză,

nemţii adoră sparanghelul. Sezonul pentru sparanghel începe în aprilie şi se încheie în iunie. În acest timp foarte

multe restaurante servesc meniu cu sparanghel.

 

Nici o zi fără cafeaDintre băuturi, cafeaua este mai populară decât ceaiul. Cuvântul « Kaffeekuchen » semnifică

biscuite cu cafea, adică atunci când se bea cafea, se serveşte şi undesert preferat.

 

Ziua berii - Octoberfest

Germanilor le plac sărbătorile de familie, chiar şi felurile obişnuite de mâncare se consumă într-un cerc mare al

familiei. Oricine ştie că germanilor le place berea şi ea este băutura numărul unu în Germania. De aceea, în fiecare

an se bucură de popularitate sărbătoare berii – Oktoberfest. Dintre cele mai cunoscute soiuri de bere fac parte : Pils

– berea tradiţională, amăruie, şi Weizen – albă la fermentarea iniţială, cu 50 % pondere smalţ de grâu. În timpul

Oktoberfestului se mănâncă multe mezeluri şi ciolan afumat.

http://www.bonduelle.ro/main/content/2/5/62/108/bucataria-germana

Citeva note despre vinurile germane:::Asa cum povesteste Mihail Sadoveanu in “Baltagul”, pentru ca s-a grabit la imparteala darurilor lui Dumnezeu, “neamtului i-a dat surubul.” In schimb, muntenii s-au scoborat cu greu de pe carari abrupte si pana au ajuns la imparteala nu mai ramasese nimic, asa ca le-a dat “o inima usoara” si “femei frumoase si iubete, care sa se bucure cu dansii la betii”. Neamtul cu surubul, a facut ordine, iar munteanul care vrea sa-i bea vinul trebuie sa se si descurce in sistemul nemtesc de mentiuni si etichete, care, pe deasupra, e diferit de cel frantuzesc

Cum citim eticheta unui vin german ?

In general, eticheta unui vin german are urmatoarele elemente: Numele scris cu litere mai mari e

intotdeauna numele producatorului, apoi o combinatie de doua nume, din care primul, de obicei in –er,

corespunde satului iar urmatorul e numele viei (in cazul nostru Avelsbacher Hammerstein), apoi soiul

de strugure, mentiunea “Prädikat” si anul recoltei. Uneori apare si mentiunea sec (trocken), demisec

(halbtrocken sau feinherb).

O particularitate a etichetelor nemtesti este introducerea unui sistem de mentiuni care e centrat pe

calitate si care e atat de bine detaliat, incat sa nu-ti lase nici un semn de intrebare asupra a ceea ce

urmeaza sa degusti. Acest sistem a fost instituit prin legea vinului din 1971 si clasifica vinurile

germane astfel: Tafelwein = vin de masa,Landwein = vin de regiune (corespunde frantuzescului vin

de pays, dar sunt de parere ca un vin de pays e mult mai baubil decat un landwein), Qualitätswein

bestimmter Anbaugebiete (Qba) = vin de calitate dintr-o regiune de productie bine delimitata si

dintr-un singur soi de strugure aprobat pentru aceea regiune, iar vinul poate contine zahar adaugat.

Aceste trei tipuri de vinuri se folosesc si pentru sprit. Deci, e bine de stiut ca nici nemtii nu pun apa in

vinul de buna calitate.

Treapta cea mai inalta de calitate, Qualitätswein mit Prädikat (vin de foarte buna calitate sau cu

atribute de calitate, care nu poate contine zahar adaugat pe langa cel aflat natural in strugure), este

insotita de mentiuni care detaliaza starea strugurilor si gradul de coacere la momentul

culesului: Kabinett = struguri culesi la maturitate deplina, Spätlese = struguri culesi tarziu, si in

general sanatosi, Auslese = selectie de struguri, eventual partial

botritizati, Beerenauslese (BA)= selectie de struguri botritizati, Trockenbeerenauslese =selectie

de boabe stafidite, Eiswein = sturgurii sunt culesi dupa ce ingheata pe vrej. In general, vinurile cu

mentiunile Beerenauslese (BA), Trockenbeerenauslese si Eiswein sunt vinuri dulci, de desert. Toate

celelalte categorii de la tafelwein la auslese pot fi seci (trocken), demi-seci (halbtrocken/feinherb) sau

dulci (mild).

In 2001, Verein deutscher Prädikatsweingüter (VDP), asociatia producatorilor de vin german de

calitate, a introdus pentru vinurile seci si mentiuni care scot in prim plan valoarea podgoriei, oarecum

pe urma sistemului de clasificare francez. Sunt trei categorii: Vinurile de clasa, din cele mai bune vii,

poarta mentiunea „Erste Lage“ si se numesc „Grosse Gewächse“ (GG) sau „Erste

Gewächse“ , urmeaza vinurile facute din vii clasate si „Gutswein“ (vin de baza de calitate

superioara). Aceasta impartire a stranit confuzii si controverse, si a complicat si mai tare sistemul. In

linii mari, cam acestea sunt detaliile pe care ar trebui sa le aveti in vedere cand achizitionati un vin

german. 

Vinul inghetat Ca si vin jaune-ul din Jura, eiswein-ul face parte din categoria vinurilor speciale, pe care

merita sa le incerci macar o data in viata. Imi amintesc ca prima data cand am gustat

un eiswein, ceea ce m-a uimit cel mai tare, a fost faptul ca nu era atat de dulce pe cat

ma asteptam. Nu era, de exemplu, ca “Lacrima lui Ovidiu”, ca sa ma raportez la o

experienta cunoscuta de multa lume de la noi. Era un vin foarte aromat, fructos, aroma

puternica iti inducea asteptarea de dulce, dar, in acelasi timp finish-ul era spre sec.

Parca zaharul nu-ti sarea asa, direct in fata. Eiswein-ul pe care l-am gasit la Bruno si pe

care l-am degustat, este produs in Germania de Carl Reh si are o aroma invaluitoare de

gutuie. Gutuia se simte si la gust, dar apoi evolueaza treptat spre miere, un fel de miere

pe care imi aduc aminte ca l-am gustat candva…

Si putina istorie…

Eiswein-ul e originar din zona germana, unde era facut prin excelenta din strugurele

tipic, rieslingul. Numele i se datoreaza modului special in care sunt tratati strugurii. Ei

sunt lasati sa inghete pe vrej si sunt culesi la – 8 grade celsius. La aceasta temperatura

apa din strugure ingheata, dar nu si zaharul, iar strugurii, procesati imediat dupa ce au

fost culesi, lasa sa curga numai zaharurile. Din aceste motive, productia de eiswein este

mica si se limiteaza la aria climatica ce poate permite temperaturi scazute. Astazi, se

face eiswein in Alsacia (in anii cand temperatura o permite) in Austria si Germania, dar

mai ales in Canada. Pe langa riesling, sunt folosite si multe alte tipuri de struguri, albi

sau rosii: gewurztraminer, vidal, cabernet franc.  Datorita conditiilor climatice propice,

Canada este astazi principalul producator de icewine. In 1991, primul vin canadian care

lua o medalie de aur la un concurs de vinuri, era un icewine -Vidal 1989, domeniul

Inniskillin. Icewine-ul canadian s-a impus pe piata si datorita pretului, aproape la

jumatate fata de cel european. Probabil cel mai bun, dar si cel mai scump eiswein se

face in Alsacia. Un Gewurztraminer Grand Cru Vendanges Tardives 1995 costa 230 de

euro, un Riesling Grand Cru Vendanges Tardives 1990, 200 de euro. Si asta in conditiile

in care sticlele sunt de 375 ml !

vin german clasificare constă din mai multe categorii de calitate şi este adesea sursa unor confuzii, în

special în rândul-vorbitori de limba germana consumatorilor de vin din afara. Clasificarea oficială este

stabilită în legea vin de 1971 , deşi unele modificări şi amendamente au fost făcute de atunci. Clasificarea

se bazează pe mai mulţi factori, inclusiv regiunea de origine, dacă sa adăugat zahăr, şi gradul de coacere

a strugurilor . Sistemul este destul de diferit de franceză Appellation d'origine contrôlée sistem, sau

sistemele în cele mai multe alte ţări. În plus, etichetele german vin poate fi confuz pentru non-vorbitori de

germană, deşi au dat prea multe informatii pentru cei care sunt capabili să le citească.

În ultimii ani, clasificarea oficial a fost criticat de către multe dintre producatorii de top, şi clasificări

suplimentare au fost stabilite de către "organizaţiile producătorilor de vin, cum ar fi VDP , fără a beneficia

de protecţie juridică. Cele două motive principale pentru care sunt critici clasamentul oficial nu face

diferenţa între vii şi mai puţin bine şi că nivelurile de calitate sunt mai puţin adecvate pentru a-uscat vinuri

de înaltă calitate. [1]

Privire de ansamblu asupra categoriilor

Două dintre parametrii de bază în clasificarea de vinurile germane sunt dulceaţă şi de calitate. Vinul de

calitate este într-o oarecare măsură o judecată subiectivă, şi în cadrul de orice clasificare vin formal,

diferiţi producători obţine rezultate foarte diferite. Cu toate acestea, diferitele categorii de calitate utilizate

în clasificarea vinurilor germane sunt într-o anumită măsură, legate de diferite de vinificare practici care,

în general, sunt asociate cu diferite nivele de calitate:

Categoria de UE "vinuri de calitate" este, prin definiţie, ar trebui să fie superior "vinurile de masă"

categorie.

O categorie care permite chaptalization este, în general inferior într-o categorie care nu permite

chaptalization, în cazul în care vinurile sunt "adevărate la terroir" urmează să fie produse.

O categorie care pot fi produse numai în anumite site-uri vie este în general superior la o

categorie care poate fi produsă oriunde.

O categorie care necesită strugurii sau vinul să îndeplinească criteriile de calitate (de exemplu,

gradul de coacere a strugurilor), care sunt atât de stricte ca acestea nu pot fi îndeplinite de către cele

mai multe site-uri podgorie în cele mai multe recolte, poate fi, de asemenea, considerate superioare

la categoriile care pot fi produse din aproape orice podgorie în aproape orice epocă.

Aplicarea acestor distincţii la categoriile de clasificare vin german oferă o privire de ansamblu. Tabelul

este întocmit în primul rând cu vinurile produse din Riesling struguri în minte.

DulceaţăIndicativ nivelul de zahăr din

Tipice de calitate la nivel

grame pe litru

Scăzută MediuMediu spre

ridicatMare

Chaptalization permis Chaptalization nu este permisă

Vin de masă (UE)

Vin de calitate (UE)

Din orice podgorie în orice epocă

Numai din podgorii clasificate 

sau De obicei, nu este posibil

pentru a produce în orice podgorie, în orice

epocă

Foarte dulce> 150, uneori> 200

Trockenbeerenauslese (Eiswein)

Dulce 100-150

Eiswein Beerenauslese Auslese (Mai ales dacă Goldkapsel sau *** a fost adăugat)

Semi-dulce 30-60 TafelweinQbA Liebfraumilch

Spätlese Kabinett

Auslese (Mai ales de la Mosel) Erste Lage Spätlese Erste Lage Kabinett

Off-uscat Poate gust "pe plan internaţional uscat" în cazul în care nivelul de acid este suficient

10-20Tafelwein Landwein

QbA feinherb QbA halbtrocken Clasic

Spätlese feinherb Kabinett feinherb Spätlese halbtrocken Kabinett halbtrocken

Auslese feinherb Auslese halbtrocken Charta

Uscat 0-9 LandweinQbA trocken Clasic

Spätlese trocken Kabinett trocken

Grosses Gewächs Erstes Gewächs Erste Lage QbA Selecţie Auslese trocken

categorii de calitate

The 1971 Legea vin german defineşte patru categorii de calitate în total: [2]

Deutscher Tafelwein, sau "germană vin de masă "

Acest lucru este echivalent cu vin de masă . Acesta trebuie să fi produs exclusiv din varietăţi de

struguri permise germană-crescut într-una din cele cinci regiuni Tafelwine. Regiune sau

subregiune trebuie să fie indicate pe etichetă. Strugurii trebuie să ajungă la o greutate trebuie

să Oe de 44 ° pe scara Oechsle (5% alcool potenţiali) în majoritatea regiunilor, cu excepţia

Baden în cazul în care 50 ° Oe (6 potenţial% alcool) trebuie să fie atins. Conţinutul de alcool din

vin trebuie să fie de cel puţin 8,5% în volum, şi de concentrare sau chaptalization pot fi folosite

pentru a ajunge la acest nivel. Ei trebuie să ajungă la o aciditate totală de cel puţin 4,5 grame /

litru Tafelwein. (Fără "Deutscher") poate fi un-numit Euroblend astfel, unui vin de masă obţinut

din struguri crescuţi în mai multe ţări europene.

Deutscher Landwein, sau "germană tara a vinului"

Aceasta este echivalentă cu vin de pays , şi a fost introdus cu 1982 recolta. Regulamentele sunt

similare cu cele pentru Deutscher Tafelwein, dar trebuie să provină de la unul din cele 19 regiuni

Landwein, strugurii trebuie să ajungă% mai mare potenţial de alcool 0,5, iar vinul trebuie să fie

uscat (trocken) sau off-uscat (halbtrocken) în stil, şi anume nu poate fi semi-dulce. "Landwein" se

poate referi, de asemenea, în germană vinuri din fructe .

Qualitätswein bestimmter Anbaugebiete (QbA), sau vin de calitate dintr-o anumită

regiune.

Aceste vinuri trebuie să fie produsă exclusiv din soiurile de permise într-una din cele 13 de

crestere regiuni viticole (Anbaugebiete), şi regiunea trebuie să fie indicate pe etichetă. Strugurii

trebuie să ajungă la o greutate trebuie să Oe de 51 ° la 72 ° Oe, în funcţie de regiune şi de soiul

de struguri. Conţinut de alcool de vin trebuie să fie de cel puţin 7% în volum, şi chaptalization

este permis.Gama QbA de la uscat la semi-dulce, iar stilul este adesea indicată pe

etichetă. Există unele tipuri speciale de vin, care sunt considerate ca forme speciale de

QbA. Unele vinuri la nivel de top-uscate sunt oficial QbA deşi s-ar califica drept

Prädikatswein. Trebuie remarcat faptul că numai Qualitätswein plus numele regiunii, mai degrabă

decât întreaga durată Qualitätswein bestimmter Anbaugebiete se găseşte pe eticheta.

Prädikatswein, recent (o august 2007), redenumite din Qualitätswein mit

Prädikat (QmP)

Nivelul superior al sistemului de clasificare. Aceste afişa în mod vizibil de la o Prädikat Kabinett la

Trockenbeerenauslese pe etichetă şi nu poate fi chaptalized . Gama Prädikatswein de la uscat la

foarte dulce, dar excepţia cazului în care este în mod special indicat faptul că vinul este uscat sau

off-uscat, aceste vinuri întotdeauna conţin o cantitate vizibilă de zahăr rezidual. Prädikatswein

trebuie să fie produs din soiuri de permise într-una din cele 39 de subregiunile (Bereich) din una

din cele 13 regiuni viticole în creştere, deşi este regiunea, mai degrabă decât subregiune care

există informaţii obligatorii pe etichetă. (Unele dintre regiuni mai mici, cum ar fi Rheingau , format

din doar o subregiune.) Valoarea impusă trebuie să greutate este definită de Prädikat, iar

conţinutul de alcool din vin trebuie să fie de cel puţin 7% din volum pentru Kabinett la Auslese, şi

5,5 % din volum pentru Beerenauslese, Eiswein şi Trockenbeerenauslese.

În cadrul Uniunii Europene de calitate grupare vin, Tafelwein şi Landwein fac parte

din grupul de vinuri de masă, în timp ce QbA şi Prädikatswein fac parte din grupul

de vinuri de calitate sau vqprd (Vin de qualité produit dans une région

déterminée). În 2005, Tafelwein şi Landwein numai reprezentat 3,6% din producţia

totală, QbA 49,6% şi Prädikatwein (apoi numit QmP) 46,8%. [3] În majoritatea ţărilor

europene, vinuri de masă constituie o proporţie mult mai mare din producţia

totală. Deşi există multe vinuri germane de calitate excelentă, diferenţa în

comparaţie cu alte ţări se află mai mult în legislaţia naţională vin şi modul în care

este aplicat de către cultivatori. Un caz în acest sens este Liebfraumilch , care vin

bautorii străine adesea vedea ca "simplu" vin german, dar care este considerat a fi

o formă specială de QbA şi, prin urmare, un vin de calitate!

[ edit ]a denumirilor Prädikat

The Prädikatswein (fostă QmP) categoria de clasificare conţine cele mai multe

vinuri de înaltă calitate germana, cu excepţia unor vinuri de calitate superioară

uscat. The Prädikat denumirilor diferite diferă în termeni de necesar trebuie să

greutate , conţinutul de zahăr al sucului de struguri, şi nivelul necesar depinde de

soiul de struguri şi de vin în creştere regiune şi este definită în termeni de scară

Oechsle. De fapt, trebuie să greutatea este văzută ca un indicator brute de calitate

(şi preţ). Sistemul Prädikat îşi are originea la Schloss Johannisberg în Rheingau ,

unde Spätlese a fost produsă în 1775 [4] , atunci când vinurile primit culoare diferite

garnituri pe baza lor trebuie să greutate .

Denumirile diferite Prädikat folosite sunt urmate, în ordinea creşterii nivelului de

zahar din trebuie să:

Kabinett

maturate vinurile pe deplin lumina din recolta principal, de obicei, semi-dulce, cu aciditate

crocantă, dar poate fi uscat, dacă astfel desemnate.

Spätlese - sensul de "recolta târzie"

de obicei semi-dulce, de multe ori (dar nu întotdeauna), dulce şi fructate decât Kabinett. Spätlese

poate fi un vin corpolent relativ uscat, dacă astfel desemnate. În timp ce Spätlese

înseamnăsfârşitul recolta de vin nu este la fel de dulce ca un vin de desert .

Auslese - înseamnă "recolta selectaţi"

a făcut din foarte coapte ciorchinii selectat sau struguri, de obicei semi-dulce sau dulce, uneori cu

unele putregai nobil caracter. Uneori Auslese este, de asemenea, într-un vin sec puternic, dar

trocken denumire Auslese a fost descurajat după introducerea de Gewächs Grosses. Auslese

este Prädikat care acoperă cea mai largă gamă de stiluri de vin, şi poate fi un vin de desert.

Beerenauslese - sensul de "recolta fructe selectaţi"

a făcut din struguri copţi în exces selectate individual des afectate de putregai nobil , făcând

bogat dulce vin de desert .

Eiswein ( vin de gheaţă )

a făcut din struguri care au fost îngheţaţi natural pe de viţă de vie, ceea ce face un vin foarte

concentrat. Trebuie să ajungă cel puţin acelaşi nivel de conţinut în zahăr trebuie ca un

Beerenauslese.Cele mai clasic stil Eiswein este de a folosi numai struguri care nu sunt afectate

de putregai nobil . Până în anii 1980, denumirea Eiswein a fost utilizat în asociere cu un alt

Prädikat (care indica nivelul de maturitate al strugurilor înainte de a îngheţat), dar este considerat

acum o Prädikat proprie.

Trockenbeerenauslese - sensul de "boabe uscate

recolta selectaţi" sau "selecţie fructe uscate"

a făcut din struguri copţi în exces selectat şiştave des afectate de putregai nobil face extrem de

bogat vinuri dulci.

Minime trebuie să greutate cerinţele pentru

Prädikat denumiri diferite sunt după cum

urmează. [5] Mulţi producători, în special la

nivel de producatorii de top, să depăşească

cerinţele minime de o marjă largă.

Prädikat Minim trebuie să greutate Exemple de cerinţeMinim nivel de

alcool în vin

Depinde de soiul de struguri şi de regiune viticolă

Riesling din Mosel

Riesling din Rheingau

Kabinett 67-82 ° Oe 70 ° Oe 73 ° Oe 7%

Spätlese 76-90 ° Oe 76 ° Oe 85 ° Oe 7%

Auslese 83-100 ° Oe 83 ° Oe 95 ° Oe 7%

Beerenauslese, Eiswein

110 - 128 ° Oe 110 ° Oe 125 ° Oe 5,5%

Trockenbeerenauslese 150 - 154 ° Oe 150 ° Oe 150 ° Oe 5,5%

Acest lucru nu determină în mod necesar dulceaţa vinului final, deoarece vinificator poate alege să

fermenteze vinul complet sau să rămână unele de zahăr rezidual.

[ edit ]a denumirilor suplimentare

Vinuri pot purta denumirea suplimentare în funcţie de conţinutul lor de zahăr sau de culoare.

O sticla de Kabinett şi o sticlă de trocken Kabinett de la acelaşi producător şi vie, care arată modul în care conţinutul de

zahăr al vinului finit pot fi indicate pe o etichetă de vin german.

[ edit ]dulceaţa vinului

Conţinutul de zahăr în vinul finit poate fi indicată de către următoarele denumiri pentru QbA şi

Prädikatswein. [6] Pentru vinurile spumante (Sekt), multe dintre aceleaşi denumiri sunt folosite, dar

au un înţeles diferit.

DenumireTraducere

englezăNivelul maxim permis de zahăr

Redus de acid vinuri

Mediu acid vinuriRidicat de acizi Vinuri

trocken uscat 4 grame pe litrunivelul de acid în grame pe litru + 2

9 grame pe litru

halbtrocken semi-uscat 12 grame pe litrunivelul de acid în grame pe litru + 10

18 grame pe litru

feinherb off-uscat denumire nereglementat, uşor dulce decât halbtrocken

lieblich, uşoare sau restsüß

semi-dulceDe obicei, nu special marcate ca atare pe etichetă. Rezultă în mod implicit din Prädikat lor în absenţa denumirilor de mai sus.

süß sau edelsüß dulceDe obicei, nu special marcate ca atare pe etichetă. Rezultă în mod implicit din Prädikat lor în absenţa denumirilor de mai sus.

Color

Există, de asemenea, denumiri de culori care pot fi utilizate pe etichetă: [7]

Weißwein - vin alb

Poate fi obţinut numai din soiuri albe. Această denumire este rareori folosit.

Rotwein - vin roşu

Poate fi obţinut numai din soiuri roşii cu suficient de macerare pentru a face vin rosu. Uneori,

utilizate pentru clarificare, dacă producătorul face, de asemenea, trandafiri din soiul de struguri

de aceeaşi.

Roséwein - vin roze

Produse din soiuri rosii, cu o scurtă macerare , vinul trebuie să aibă palid sau roşu clar culoarea

roşie.

Weißherbst - vin roze sau de noirs blanc

Un vin rosé, care trebuie să se conformeze unor reguli speciale: trebuie să fie QbA sau

Prädikatswein, singur soi şi să fie etichetate cu denumirea soiului. Nu există restricţii în ceea ce

priveşte culoarea vinului, astfel încât acestea variază de la auriu pal până la adânci roz. De

asemenea, gama de vinuri Weißherbst de la uscat la dulci, cum ar fi rozé Eiswein din

Spätburgunder.

maturitate Extra sau de calitate superioară

Unii producători folosi, de asemenea desemnări suplimentare pentru a indica nivelul de calitate sau de

maturitate într-un Prädikat. Mai ales pentru Auslese, care pot acoperi o gamă largă de niveluri de

dulceaţă, prezenţa de oricare dintre aceste denumiri tind să indice o dulce vin de desert , mai degrabă

decât un semi-vin dulce. Aceste denumiri sunt toate nereglementate.

Goldkapsel - capsule de aur

O capsulă de aur sau folie pe flacon. Denotă un vin mai bine luate în considerare de către

producător. De obicei, un Prädikatswein înseamnă că este mai dulce sau mai intensă, sau indică

un vin licitatie făcut dintr-un lot foarte mic.

Stele *, ** sau ***

De obicei, înseamnă că un Prädikatswein a fost recoltat la un nivel superior de maturitate decât

minimul necesar, şi poate însemna că vinul este mai dulce sau mai intens.

Fuder (TVA) numere

De obicei, este indicat pentru vinurile mai bună şi, adesea, numerele sunt aranjate în unele

ordine logică, deşi aceleaşi numere, nu trebuie să se întoarcă în fiecare epocă. Această practică

pare să fie cele mai comune pentru vinurile semi-dulci şi dulci în regiune Mosel.

[ edit ]şi regionale de tipuri de vin speciale

Există, de asemenea, o serie de vinuri şi regionale de specialitate, considerate ca

versiune specială a unor categorii de calitate. [8] Iată câteva dintre ele:

Liebfraumilch sau Liebfrauenmilch

O QbA semi-dulce din Rheingau, Nahe, Rheinhessen sau Pfalz, constând cel puţin 70% din

soiurile Riesling, Müller-Thurgau, Silvaner sau Kerner. În practică, există foarte puţine în Riesling

Liebfraumilch deoarece vinurile varietally etichetate Riesling au tendinţa de a aduce un preţ mai

mare.Liebfraumilch nu poate efectua o denumire de soiuri de plante pe etichetă. Liebfraumilch

este, probabil, de tip Germania vin cele mai cunoscute, şi este, în principiu, o denumire de vin de

calitate medie, deşi cel mai adesea perceput ca fiind un vin de calitate joasă atât acasă, cât şi pe

piaţa de export.

Moseltaler

O producţie de vin cu off-dry/semi-sweet QbA din Mosel făcut din următoarele soiuri de struguri

albe: Riesling, Müller-Thurgau, Elbling şi Kerner. Nu pot transporta o denumire de soiuri de

plante pe etichetă, şi vândute sub un logotip uniform. Trebuie să aibă un zahăr rezidual de 15-30

grame pe litru şi o aciditate minimă de 7 grame pe litru. În principiu, un Liebfraumilch-lookalike

din Mosel.

Riesling Hochgewächs - creştere Riesling mare

Un varietally pur Riesling QbA cu cel puţin 1,5% (aproximativ 10 ° Oe) de alcool mai mare

potenţial decât cerinţele minime pentru QbA în regiune. Trebuie, de asemenea, primi un mai

mare grad (3 stele din 5 mai degrabă decât 1.5 din 5), în testare a calităţii obligatorii.

Rotling

Un vin produs dintr-un amestec de soiuri roşii şi albe. Un Rotling trebuie să aibă pal culoare roşie

sau roşu clar

Schillerwein

Un Rotling din regiunea Württemberg viticole, care trebuie să fie QbA sau Prädikatswein.

Badisch Rotgold

Un Rotling din regiunea Baden viticole, care trebuie să fie QbA sau Prädikatswein. Acesta trebuie

să fie făcute din Grauburgunder şi Spätburgunder şi soiurile trebuie să fie specificate pe etichetă.

[ edit ]clase noi pentru vinurile seci

Există trei clase pentru vinurile seci cu statut oficial:

Clasic

Introdusă cu vintage 2000, Classic este în principiu, o QbA uscată sau uşor off-uscat, care este

conform cu standarde uşor mai ridicate destinate să facă alimente-friendly. Acesta trebuie să fie

făcute din soiuri considerate clasice în regiunea sa, au un potenţial de alcool de 1% (sau 8 ° Oe)

de mai sus cerinţele minime pentru varietatea şi regiune, şi au un nivel de alcool de minim la

12,0% în volum, cu excepţia cazului în Mosel , în cazul în care nivelul minim la producător este

de 11,5%. Nivelul maxim de zahăr este de două ori nivelul de acid, dar nu mai mult de 15 grame

pe litru. [9] [10]

Selecţie

într-o pricinple trocken Spätlese de la un site-ul selectat.

Erstes Gewächs

(Creştere de prima clasa), o denumire utilizate numai în Rheingau pentru nivel de vinurile seci de

top din site-urile selectate.

Următoarele denumiri nu sunt oficiale, dar au devenit din ce în ce mai utilizate în ultimii

ani:

Grosses Gewächs

(Foarte mare de creştere), o denumire utilizate de către membrii VDP în toate regiunile, cu

excepţia Mosel şi Rheingau să desemneze la nivel de vinurile seci de top din site-urile

selectate. Utilizate de către organizaţia Bernkasteler Inel pentru acelaşi scop în Mosel.

Erste Lage

(Site-ul de prima clasa), o denumire utilizate de către VDP pentru a desemna anumite site-uri

potrivite pentru Gewächs Erstes şi vinuri Grosses Gewächs. De asemenea, utilizate de către

VDP în Mosel, în conjuncţie cu un design Prädikat a vinurilor de nivel superior din aceste site-

urile selectate.Erste Lage QbA este folosit pentru vinurile seci.

Charta Riesling

de 100% Rheingau Riesling din QbA sau calitate Prädikat cu un zahăr rezidual variind de 9-18

grame / litru (off-uscată) şi o aciditate minimă de 7,5 grame / litru. Vinurile trebuie să realizeze

incepand superior trebuie să greutăţi decât cel cerut de lege şi sunt supuse unor teste senzoriale

de către o comisie specială (în plus faţă de APNr. Procedura). Uniformă de ambalare.

[ edit ]classificiations istorice nu mai sunt în uz

mai multe mandate a ieşit de utilizare cu legea vin din 1971, dar din

moment ce multe vinuri Riesling pot fi cu succes cellared pentru multe

decenii, unele dintre aceste denumiri pot fi încă întâlnite pe sticle.

Cabinet, sau, uneori, Kabinettwein [11]

Un vin mai bine care a fost anulată de către producător pentru vânzarea mai târziu,

corespunzând la utilizarea termenului de rezervă în multe ţări. Adesea utilizat în combinaţie cu un

Prädikat, aşa termeni ca "Trockenbeerenauslese Cabinet", ceea ce face nici un sens în temeiul

legii de vin din 1971, pot fi găsite pe sticle vechi. Termenul Kabinett nu a fost folosit în sensul său

mai târziu de ziua în faţa legii vin 1971.

Naturwein sau Naturrein; vin naturale sau natural pure [12]

Desemnează un vin care nu a fost chaptalized. Dacă nu Prädikat este utilizat, corespunde

aproximativ la un post-1971 Kabinett, dar poate fi, uneori, uscător (cum ar fi halbtrocken).

Edelbeerenauslese

Corespunde Trockenbeerenauslese. Destul de ciudat, deşi Edelbeeren înseamnă boabe nobil, şi

Trockenbeeren mijloace fructe de padure uscate, Edelbeerenauslese a fost folosit pentru struguri

uscaţi la soare, mai degrabă decât struguri afectaţi de putregai nobil.

Eiswein Kabinett, Spätlese Eiswein, Auslese

Eiswein, Beerenauslese Eiswein,

Trockenbeerenauslese Eiswein

Înainte de 1982, Eiswein a fost utilizat împreună cu un alt Prädikat, care denotă trebuie să

greutate de struguri înainte de îngheţat. Din 1982, Eiswein este un Prädikat de sine stătător, cu

minime trebuie să greutăţi aplicate după congelare.