bruno ferrero - e cineva acolo sus

19
7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 1/19 BRUNO FERRERO E CINEVA ACOLO SUS? (Istorioare pentru suflet) Traducerea din limba italiană: Domnica Gotia  De aceea ne rugăm. Ne rugăm în fiecare zi pentru a-i spune lui Dumnezeu: „Adu-ţi aminte că eu su aici!” PREDICA SFN!ULUI FRANCISC Într-o zi, ieşind din mănăstire, sfântul Francisc îl întâlni pe fratele Gineprio. ra un frate bun şi simp iar sfântul Francisc îl îndră!ea foarte mult Întâlnindu-l îi spuse: "Frate Gineprio, #ino să mer!em să predicăm.$ "%ărinte$, răspunse el, "tu ştii că n-am decât pu&ină în#ă&ătură. 'um aş putea #orbi eu oamenilor($ Dar cum sfântul Francisc insista, fratele Gineprio acceptă. )erseră prin tot oraşul ru!ându-se în tăce  pentru to&i cei care lucrau în pră#ălii şi în !rădini. *e zâmbiră copiilor şi mai ales celor săraci. +cimb câte#a cu#inte cu cei mai în #ârstă. Îi mân!âiară pe cei bolna#i. autară pe o femeie să ducă o cofă !rea apă. După ce străbătuseră de mai multe ori oraşul, sfântul Francisc spuse: /Frate Gineprio, e timpul să întoarcem la mănăstire.$ "0i predica noastră($  "1m făcut-o... 1m făcut-o$, răspunse sfântul zâmbind.  Dacă ai un parfum în buzunar, nu este neie să le- spui tuturr. "arfumul a rbi pentru tine. #ea mai bună predică e$ti tu. UN BIE! B"!RN ra odată un bătrân care nu fusese niciodată tânăr. De fapt, în toată #ia&a sa nu în#ă&ase să trăiască. neîn#ă&ând să trăiască, nu reuşea nici să moară.  2u a#ea speran&e nici nelinişti3 nu ştia nici să plân!ă nici să râdă.  2imic din ce se întâmpla în lume nu-l îndurera nici nu-l mira. Îşi petrecea zilele lene#ind pe pra! cabanei sale, fără să arunce o pri#ire măcar către cer, imensul cristal albastru pe care, şi pentru el, Domnul şter!ea în fiecare zi cu #ata moale a norilor. 4nii trecători îi mai puneau întrebări. ra atât de nins de ani că lumea îl credea foarte în&elept şi înce să se îmbo!ă&ească din e5perien&a sa de sute de ani. "'e trebuie să facem pentru a fi ferici&i($ "Fericirea e o născocire a proştilor$, răspundea bătrânul. Treceau pe acolo şi oameni cu suflet nobil, doritori să fie de folos aproapelui. "În ce fel ne putem sacrifica pentru a-i auta pe fra&ii noştri($, îl întrebau ei. "'el care se sacrifică pentru omenire e un nebun$, răspundea bătrânul cu un rânet sinistru. "'um ne putem îndruma copiii pe calea cea bună($, îl întrebau părin&ii. "'opiii sunt nişte şerpi$, răspundea bătrânul. "2u te po&i aştepta de la ei decât la muşcături #eninoase. *a bătrânul pe care to&i îl credeau în&elept, #eneau şi artiştii şi poe&ii. "în#a&ă-ne să ne e5primă sentimentele pe care le a#em în suflet$, îi spuneau ei. "1&i face mai bine să tăce&i$, mormăia bătrânul. Încet, încet ideile lui rele şi triste începură să influen&eze lumea. Din col&ul său posomorât, unde creşteau flori şi păsările nu cântau,  "esimism, 6căci acesta era numele bătrânului cel înrăit7 sufla un #â în!e&at peste bunătate, peste iubire, peste !enerozitate care, atinse de acea suflare de moarte, se ofileau dispăreau.

Upload: aflorea31

Post on 06-Mar-2016

66 views

Category:

Documents


13 download

DESCRIPTION

lectura placuta!

TRANSCRIPT

Page 1: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 1/19

BRUNO FERRERO

E CINEVA ACOLO SUS?(Istorioare pentru suflet)

Traducerea din limba italiană:Domnica Gotia

 De aceea ne rugăm. Ne rugăm în fiecare zi pentru a-i spune lui Dumnezeu: „Adu-ţi aminte că eu suaici!”

PREDICA SFN!ULUI FRANCISCÎntr-o zi, ieşind din mănăstire, sfântul Francisc îl întâlni pe fratele Gineprio. ra un frate bun şi simp

iar sfântul Francisc îl îndră!ea foarte multÎntâlnindu-l îi spuse: "Frate Gineprio, #ino să mer!em să predicăm.$"%ărinte$, răspunse el, "tu ştii că n-am decât pu&ină în#ă&ătură. 'um aş putea #orbi eu oamenilor($Dar cum sfântul Francisc insista, fratele Gineprio acceptă. )erseră prin tot oraşul ru!ându-se în tăce

 pentru to&i cei care lucrau în pră#ălii şi în !rădini. *e zâmbiră copiilor şi mai ales celor săraci. +cimbcâte#a cu#inte cu cei mai în #ârstă. Îi mân!âiară pe cei bolna#i. autară pe o femeie să ducă o cofă !rea apă.

După ce străbătuseră de mai multe ori oraşul, sfântul Francisc spuse: /Frate Gineprio, e timpul să întoarcem la mănăstire.$

"0i predica noastră($ "1m făcut-o... 1m făcut-o$, răspunse sfântul zâmbind. Dacă ai un parfum în buzunar, nu este neie să le- spui tuturr. "arfumul a rbi pentru tine.#ea mai bună predică e$ti tu.UN BIE! B"!RNra odată un bătrân care nu fusese niciodată tânăr. De fapt, în toată #ia&a sa nu în#ă&ase să trăiască.

neîn#ă&ând să trăiască, nu reuşea nici să moară. 2u a#ea speran&e nici nelinişti3 nu ştia nici să plân!ă nici să râdă. 2imic din ce se întâmpla în lume nu-l îndurera nici nu-l mira. Îşi petrecea zilele lene#ind pe pra!

cabanei sale, fără să arunce o pri#ire măcar către cer, imensul cristal albastru pe care, şi pentru el, Domnulşter!ea în fiecare zi cu #ata moale a norilor.

4nii trecători îi mai puneau întrebări. ra atât de nins de ani că lumea îl credea foarte în&elept şi încesă se îmbo!ă&ească din e5perien&a sa de sute de ani.

"'e trebuie să facem pentru a fi ferici&i($"Fericirea e o născocire a proştilor$, răspundea bătrânul.Treceau pe acolo şi oameni cu suflet nobil, doritori să fie de folos aproapelui."În ce fel ne putem sacrifica pentru a-i auta pe fra&ii noştri($, îl întrebau ei.

"'el care se sacrifică pentru omenire e un nebun$, răspundea bătrânul cu un rânet sinistru."'um ne putem îndruma copiii pe calea cea bună($, îl întrebau părin&ii."'opiii sunt nişte şerpi$, răspundea bătrânul. "2u te po&i aştepta de la ei decât la muşcături #eninoase.*a bătrânul pe care to&i îl credeau în&elept, #eneau şi artiştii şi poe&ii. "în#a&ă-ne să ne e5primă

sentimentele pe care le a#em în suflet$, îi spuneau ei."1&i face mai bine să tăce&i$, mormăia bătrânul.Încet, încet ideile lui rele şi triste începură să influen&eze lumea. Din col&ul său posomorât, unde

creşteau flori şi păsările nu cântau,  "esimism, 6căci acesta era numele bătrânului cel înrăit7 sufla un #âîn!e&at peste bunătate, peste iubire, peste !enerozitate care, atinse de acea suflare de moarte, se ofileaudispăreau.

Page 2: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 2/19

Toate acestea nu-i plăceau deloc Domnului care otărî să facă ce#a.'emă un copil şi-i spuse: "Du-te şi dă-i un sărut acelui biet bătrân.$'opilul ascultă. 'uprinse cu bra&ele lui !in!aşe şi !răsu&e !âtul bătrânului şi-i dădu un sărut umed

z!omotos pe fa&a lui zbârcită.%entru prima oară, bătrânul se miră. cii lui tulburi se înseninară dintr-o dată. 'ăci nimeni nu-l m

sărutase până atunci.1stfel descise ocii spre #ia&ă, iar apoi muri, zâmbind.%neri, într-adeăr, a&unge un sărut. %n „ 'e iubesc (, c)iar $i dar $ptit. %n „ *ulţumesc (.

apreciere sinceră. ste att de u$r să faci fericit pe cinea. Atunci, de ce nu facemCEL #AI FRU#OS LUCRU AL !A!UTata îl întreabă pe 1le5e care a#ea cinci anişori:"'e-&i place cel mai mult la tata($ După ce s-a !ândit pu&in, 1le5e îi spune:" )ama.$" #nd îţi dai seama că tate merg bine în familie (,fu întrebată fetiţă.„ #nd îl ăd pe tata $i pe mama că se sărută (, răspunse ea. "ărinţii nu trebuie să se ascundă în dulap pentru a se săruta. De fiecare dată cnd î$i arată iubir

care-i une$te, cpiii se simt cuprin$i de încredere care îi încălze$te $i îi bucură. i $tiu bine că iubirreciprcă a părinţilr este singura stncă slidă pe care-$i pt clădi iaţa.ANC$E!" %N FABRIC" fabrică a#ea o problemă de furt. În fiecare zi se fura marfă. 'onducătorii fabricii dădură deci un

firme specializate sarcina de a percezi&iona pe fiecare an!aat care ieşea la terminarea lucrului. 'ea mai ma parte a muncitorilor îşi descideau în mod spontan !entile şi dădeau la control recipientele în care îşi adusesemerindea. Detecti#ii erau foarte meticuloşi şi îi controlau pe to&i an!aa&ii, până la ultimul: un om mic de statucare, în fiecare zi, se aşeza la capătul şirului de muncitori cu un cărucior plin de resturi. 4n !ardian trebuia desă petreacă o bună umătate de oră, în timp ce to&i ceilal&i plecau dea acasă, căutând printre ambalae alimente, ciştocuri de &i!ară şi paare de plastic, pentru a #edea dacă nu se scotea ce#a de #aloare. 2iciodanu !ăsea nimic. Într-o seară, e5asperat, !ardianul îi spuse omului nostru: "1scultă, ştiu că pui ce#a la cale3

fiecare zi î&i controlez căruciorul până la cea mai mică ârtiu&ă şi nu !ăsesc niciodată nimic care să merite afurat. +imt că înnebunesc. +pune-mi ce faci şi î&i promit că nu #oi face nici un raport.$mul ridică din umeri şi spuse: "+implu, fur cărucioare.$ Ne în$elăm amarnic asupra sensului ieţii atunci cnd credem că iaţa nastră este un timp care trebu

 flsit pentru căutarea plăcerilr $i a recmpenselr. /renetic $i cu tt mai mare frustrare, sctcim prin zilele $i anii n$tri în căutarea recmpensei, a succesului care să dea alare ieţii nastre, asemen gardianului în căutarea lucrurilr de alare printre resturile din cărucir, lăsnd să-i scape răspunsul cel meident: cnd eţi fi înăţat să trăiţi, iaţa însă$i a fi recmpensă.

 0ar iaţa este tt ceea ce aem.DAR S" FIE O RE&IN"ra odată, demult, un oraş #estit ridicat într-o #ale. 'um locuitorii săi erau otărâ&i şi muncitori,

 pu&ină #reme oraşul crescu neîncipuit de mult.%elerinii îl zăreau de departe rămânând fermeca&i şi uimi&i de frumuse&ea clădirilor din marmură şi bro

aurit. %e scurt, era un oraş în care to&i trăiau în linişte şi pace.Dar într-o zi nefastă, locuitorii oraşului otărâră să-şi alea!ă un re!e.Trompetele de aur ale #estitorilor îi adunară pe to&i în fa&a primăriei. 2imeni nu lipsea. 8o!a&i şi săra

tineri şi bătrâni se măsurau din pri#iri şi #orbeau cu !las scăzut.+unetul limpede al unei trompete impuse liniştea între!ii adunări. Înainta atunci un om scund şi !ras,

straie sclipitoare. ra omul cel mai bo!at din oraş.9idică mâna plină de inele strălucitoare şi spuse: "*ocuitori ai oraşului +untem dea foarte bo!a

8anii nu ne lipsesc. 9e!ele nostru trebuie să fie de #i&ă nobilă, un conte, un marciz, un prin&, pentru ca to&i srespecte pentru înalta sa descenden&ă.

Page 3: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 3/19

"2u %leacă Face&i-l să tacă ;uooo$ 'ei mai pu&in înstări&i din oraş începură o zar#ă de nedescr"<rem ca re!e un om bo!at şi !eneros care să ne facă dreptate când sunt neîn&ele!eri$

*a radul lor, solda&ii ridicară pe umeri un om #ânos şi stri!ară, a!itându-şi amenin&ător lăncile: "1ce#a fi re!ele nostru 'el mai puternic$

În ărmălaia !enerală, nimeni nu mai în&ele!ea nimic.

Din toate păr&ile răsunau stri!ăte, amenin&ări, aplauze, zăn!ănit de arme. În#ălmăşeala era din ce înmai mare şi erau dea zeci de răni&i.Trompeta sună din nou. Încet, încet mul&imea se linişti. 4n bătrân, senin şi prudent, se urcă pe treap

cea mai înaltă şi spuse: "%rieteni, noi facem nebunia de a ne bate pentru un re!e care încă nici nu e5istă. cemăm un copil ne#ino#at şi el să fie cel care să alea!ă dintre noi un re!e.$

*uară de mână un copil şi-l aduseră în fa&a tuturor.8ătrânul îl întrebă: "'ine #rei să fie re!ele acestui oraş atât de mare($'opilaşul se uită la to&i, îşi supse de!etul şi răspunse: "9e!ii sunt urâ&i. u nu #reau un re!e. <reau

re!ină: pe mama mea.$ *amele la cnducere. ste idee e1trardinară. 2umea ar fi cu siguranţă mai curată, s-ar spune m

 puţine cuinte urte, tţi ar da mna cuia mai mare înainte de a trece strada...

 Dumnezeu s-a gndit la fel. 3i a făcut- pe *aria.S!A!UIATrăia odată în mun&i un om care a#ea o statuie, opera unui sculptor de demult. aruncase într-un co

cu fa&a în os fără să se în!riească de ea în #reun fel.+e întâmplă că într-o zi trecu prin apropiere un om care #enea de la oraş.Fiind un om de cultură, #ăzând statuia, îl întrebă pe proprietar dacă nu #oia să o #ândă.%roprietarul râse şi spuse: "0i cine mă ro!, ar #rea să cumpere acea piatră spălăcită şi murdară ($mul de la oraş îi spuse: "î&i dau în scimbul ei banul acesta de ar!int.$'elălalt fu mirat şi fericit.+tatuia fu dusă în oraş, pe spatele unui elefant. După multe luni, omul din mun&i se duse în oraş, iar

când mer!ea pe drum, #ăzu o mul&ime de lume în!esuindu-se în fa&a unei clădiri, unde un om stri!a cu pute

"<eni&i să #ede&i cea mai frumoasă statuie din lume Doar doi bani de ar!int pentru a admira opera minunatunui mare sculptor.$mul din mun&i dădu doi bani de ar!int şi intră în muzeu pentru a #edea statuia pe care el însuşi

#ânduse pentru un ban. 45. 6ibran7'răiam la marginea scietăţii la adăpstul străziiuitndu-mă în grădinile ecinilr care sărbătreau la sarede partea cealaltă a străzii. *ă simţeam sărac $i mergeam din partă în partăcu famea mea.#u ct îmi dădeau mai mult din nepăsătarea lr bgăţie,cu att deeneam mai cn$tient de cndiţia mea de cer$etr. "nă cnd, într- dimineaţă, m-am trezit din smnla simpla desc)idere a u$ii mele,iar tu ai intrat să cer$e$ti. Disperat, am rupt capacul scrinului $i am descperit uimit bgăţia mea.

48. 'agCORUP'IA4n şef de lucrări era an!aat de mul&i ani ca an!aat al unei mari societă&i de construc&ii, într-o zi, i

ceru să construiască o #ilă e5emplară după un proiect ales de el. putea construi în locul care-i plăcea cel m

Page 4: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 4/19

mult, fără să se !ândească la costuri.*ucrările începură fără întârziere. Dar profitând de această încredere oarbă, şeful de lucrări se !ândi

folosească materiale ieftine, să an!aeze muncitori necalifica&i cu un salar mic şi să-şi ba!e astfel în buzunsumele economisite. 'ând #ila a fost terminată, în timpul unei mici petreceri, şeful de lucrări îi înmâdirectorului societă&ii ceia de la intrarea #ilei.

Directorul i-o înapoie zâmbind şi-i spuse strân!ându-i mâna: "1ceastă #ilă este cadoul nostru pentdumnea#oastră în semn de stimă şi recunoştin&ă.$ 9ilele tale de acum sunt cărămizile casei tale de mine...%N LOCUL LUI8ătrânul pustnic +ebastian obişnuia să se roa!e pe un deal, într-o mică bisericu&ă izolată, în care

#enera un crucifi5 care primise numele su!esti# de "'ristul arurilor$. ameni din tot &inutul #eneau pentrucere aruri şi autor.

8ătrânul eremit otărî într-o zi să ceară şi el un ar şi, în!enunceat în fa&a crucii, se ru!ă: "Doamn#reau să sufăr cu tine. *asă-mă să-&i iau locul. <reau să stau eu pe cruce.$

9ămase în tăcere în fa&a crucii aşteptând un răspuns.%e neaşteptate, 'rucifi5ul îşi mişcă buzele şi-i spuse: "%rietene, î&i accept dorin&a, dar cu o condi&

orice s-ar întâmpla şi orice ai #edea, trebuie să rămâi mereu tăcut.$"Î&i promit, Doamne.$+cimbul se produse. 2imeni dintre credincioşi nu-şi dădu seama că acum +ebastian era cel răsti!nit pe cruce, în timp

Domnul luase locul siastrului. 'redincioşii continuau să se perinde cerând aruri, iar +ebastian, credinci promisiunii făcute, tăcea. %ână când într-o zi...sosi un bo!ătaş care, după ce se ru!ase, îşi uită pe treaptă pun plină cu bani de aur. +ebastian #ăzu, dar păstră tăcerea. 2u #orbi nici o oră după aceea, când sosi un sărac cane#enindu-i să creadă cât de norocos fusese, luă pun!a şi plecă. 2u descise !ura nici când înaintea în!enunce un tânăr care-i cerea să #e!eze asupra lui înainte de a porni pe mare. Dar nu reuşi să se ab&ină câîl #ăzu pe bo!ătaş întorcându-se în !oana mare şi care crezând că tânărul fusese cel care-i luase pun!a !albeni, stri!a în !ura mare cemând !ărzile pentru a-l bă!a în încisoare.

+e auzi atunci un stri!ăt: "pri&i-#ă$ 4imi&i, to&i se uitară în sus şi constatară că =sus de pe cruce fusecel care stri!ase... +ebastian e5plică cum se petrecuseră lucrurile. 8o!ătaşul aler!ă deci să-l caute pe sărac, tânărul plecă în !rabă pentru a nu pierde #asul. 'ând în bisericu&ă nu mai rămase nimeni, ;ristos îi spuse l+ebastian cu reproş:

"'oboară de pe cruce. 2u eşti #rednic să stai în locul meu. 2u ai ştiut să te stăpâneşti.$"Dar Doamne$, spuse derutat +ebastian. "Trebuia să în!ădui acea nedreptate($"Tu nu ştii$, răspunse Domnul, "că era mai bine pentru acel bo!at să-şi piardă pun!a pentru că cu a

 bani făcea o nedreptate. În timp ce săracul, dimpotri#ă, a#ea mare ne#oie de acei bani. 'ât despre tânăr, dacăfi fost luat de !ărzi ar fi pierdut îmbarcarea şi şi-ar fi sal#at #ia&a, căci ciar acum #asul lui se scufundăadâncul mării:$

criitrul "ier #)iara, nu farte biserics, era farte bun prieten cu sculptrul /rancesc *essincare, în sc)imb, era farte credincis.

#nd #)iara era pe marte, *essina merse la căpătiul său $i, lundu-i mna, îl întrebă:„pune-mi "ier, cum stai cu credinţa (#)iara îl fi1ă din priiri cu c)i durer$i $i-i răspunse: „ u am încredere în tine.”unt cuintele cele mai frumase pe care le putem spune unui prieten: „Am încredere în tine.” ste cea mai frumasă rugăciune pe care i- putem adresa lui Dumnezeu: „Am încredere în 'ine.”RE&INA VIC!ORIA9e!ina <ictoria, puternica su#erană a 1n!liei, era foarte le!ată de so&ul ei 1lbert de 'obur!. 1lbert

 putea purta titlul de re!e şi nici nu putea uca un rol public. Deşi se iubeau foarte mult, cei doi se mai şi certuneori. După o discu&ie în contradictoriu, prin&ul 1lbert se încise în camera sa. 9e!ina <ictoria aunse şi ea pu&ină #reme după aceea şi bătu la uşă.

Page 5: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 5/19

"'ine e($, întrebă prin&ul 1lbert."9e!ina 1n!liei$, răspunse ea.4şa rămase încisă şi tânăra so&ie bătu din nou."'inee($"9e!ina1n!liei$

Tăcere. 0i aşa de mai multe ori la rând.Într-un final, la întrebarea prin&ului:"'inee($9e!ina <ictoria răspunse :"este so&ia ta, 1lbert.$0i uşa se descise lar! imediat. De multe ri a bătut Dumnezeu la u$ile amenilr.„ #ine e$ti (, întreba mul.„ unt Dumnezeul tău. (%$a rămnea ine1rabil înc)isă. ;n cele din urmă, cnd Dumnezeu a bătut din nu, mul a întrebat:„ #ine e$ti („ unt 'atăl tău. (, a răspuns Dumnezeu.

3i u$a s-a desc)is.P"DUREAÎn timpul #acan&ei, un om ieşise să se plimbe în pădurea de la mar!inea satului unde se oprise. ;oin

câte#a ore şi se pierdu. +e în#ârti multă #reme încercând să !ăsească drumul de întoarcere spre sat3 încertoate cărările, dar niciuna nu îl scotea afară din pădure.

Deodată dădu peste un alt om care se plimba şi el prin pădure şi stri!ă: "Domnul fie lăudat că #ăd dnou fa&ă de om )i-a&i putea arăta #ă ro! drumul care duce spre sat($

'elălalt îi răspunse: "2u, din păcate 0i eu m-am rătăcit. Dar ne-am putea auta totuşi într-un fspunându-ne care sunt cărările pe care le-am încercat dea fără succes. 1stfel, #om !ăsi mai uşor drumul care#a scoate afară din pădure.$

 ;ntr- zi, într- pădure farte umblată izbucni un incendiu. /ugiră tţi, cuprin$i de panică. 8ămasedar un rb $i un $c)ip, înspăimntat, rbul se ducea unde erau flăcările mai mari.

„ Nu pe acl!”, îi strigă $c)ipul. „ + să a&ungi în fc!”„ ;n ce parte atunci (, îl întrebă rbul. „ u îţi pt spune drumul”, spuse $c)ipul, „ dar nu pt fug

 Dacă mă iei tu în spate, am putea scăpa amndi mult mai repede $i ne-am putea pune la adăpst. (+rbul urmă sfatul $c)ipului. 3i cei di se salară unul pe altul. Dacă am $ti pune împreună e1perienţele, speranţele $i dezamăgirile, rănile $i ictriile nastre, ne-a

 putea sala cu tţii farte u$r.SCARA4n copil se uca de-a preotul pe o scară, împreună cu un alt copil de #ârsta lui. Totul merse bine, pâ

când, plictisindu-se să facă doar pe ministrantul, micul său prieten se urcă pe treapta cea mai înaltă şi începu predice.

'opilul îl doeni desi!ur foarte aspru: "2umai eu pot să predic Tu nu po&i predica rândul meu +trtot ocul, eşti un rău$

1uzind stri!ătele, inter#eni mama şi-i e5plică copilului că, din ospitalitate, trebuia să-l lase şi pe celălsă predice.

*a auzul acestor #orbe, copilul se bosumflă pu&in, dar apoi, se lumină la fa&ă, urcă o treaptă mai susspuse: "8ine, el poate să predice în continuare, dar eu #oi face pe Dumnezeu$

 Dacă crezi că lumea este făcută din scări, îţi ei petrece remea mergnd pe brnci, încercnd să ur puţin tt mai sus.

B"!RNA DOA#" CAPRICIOAS"%e măsu&a de noapte a unei bătrâne doamne dintr-o casă de bătrâni, în ziua următoare după ce murise

fost !ăsită o scrisoare. +crisoarea era adresată tinerei infirmiere de pe sec&ie.

Page 6: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 6/19

"'e #ezi tu când mă în!rieşti( %e cine #ezi( *a ce te !ândeşti când pleci( 0i ce spui atunci câ#orbeşti despre mine(

De cele mai multe ori #ezi o bătrână capricioasă, pu&in dusă, cu pri#irea rătăcită, care nu mai ecomplet lucidă, căreia îi cur!e sali#a când mănâncă şi nu răspunde niciodată când ar trebui.

'are nu încetează să-şi rătăcească papucii şi ciorapii, care de #oie de ne#oie, te lasă să faci cum #rei

îmbăiatul şi mâncatul, pentru a-şi umple ziua lun!ă şi posomorâtă.1sta #ezi1tunci descide ocii. 2u sunt eu aceea.Î&i #oi spune cine sunt.+unt ultima fată din zece fra&i, cu o mamă şi un tată, cu fra&i şi surori care se iubeau. tânără de >? ani, cu aripi, #isând că #a întâlni repede un lo!odnic. 'ăsătorită dea la douăzeci de ani0i acum îmi bate inima de emo&ie la amintirea promisiunilor făcute în acea zi.*a douăzeci şi cinci de ani a#eam un copil care a#ea ne#oie de mine pentru a a#ea un cămin. femeie de treizeci de ani3 copilul meu creşte repede, suntem le!a&i unul de altul cu le!ături care #

dura. %atruzeci de ani3 în curând el #a pleca. Dar so&ul meu #e!ează lân!ă mine. 'incizeci de ani3 în urul mse oacă din nou copii.

=ată-mă din nou cu copii, eu şi preferatul mea<in apoi zile întunecoase, so&ul meu moare. %ri#esc #iitorul cu teamă, căci copiii mei sunt dea cu to prinşi de creşterea copiilor lor. )ă !ândeam la anii şi la iubirea pe care am cunoscut-o. +unt bătrână acu 2atura este necru&ătoare şi se amuză să lase să se creadă că bătrâne&ea este nebunie. Trupul meu mă lafarmecul şi puterile mă părăsesc. 0i cu #ârsta care înaintează, acolo unde odată a#usesem o inimă, acum !ăseşte o piatră.

Dar în acest în#eliş bătrân rămâne fata a cărei inimă bate fără încetare. Îmi aduc aminte bucuriile, îamintesc durerile şi îmi #ăd #ia&a depănându-se din nou şi iubesc.

)ă !ândesc iar la anii prea scur&i care au trecut prea repede. 0i accept realitatea implacabilă, aceea că@nimic nu poate dura la nesfârşitA.

1tunci, descide ocii, tu care mă în!rieşti şi pri#eşte nu pe bătrâna capricioasă... 4ită-te mai bine

#ei #edea.$#te feţe, cte priiri, cte mini întlnim în fiecare zi. 3i ce edem 8idurile, c)ipul ursneîncrederea, încăpăţnările. #e-ar fi dacă am înăţa să priim isele, emţiile, iubirea uneri att de biascunsă

CARAVANADIN DEER!4n despot puternic călătorea în deşert urmat de o lun!ă cara#ană care îi ducea uriaşa comoară de aur

 pietre pre&ioase.*a umătatea drumului, obosită de strălucirea nisipului fierbinte, o cămilă din cara#ană se prăbu

orcăind şi nu se mai ridică.'ufărul pe care-l ducea se rosto!oli în osul dunei, se crăpă şi toate perlele şi nestematele din el căzură

se risipiră în nisip.%rin&ul nu #oia să-şi încetinească drumul şi pentru că nu a#ea alte cufere, dar şi pentru faptul că nu m

a#ea unde să mai pună alte ba!ae pe spinarea cămilelor. 'u un !est între nemul&umire şi mărinimie, le făsemn pailor şi sluitorilor să-şi &ină pietrele pre&ioase pe care le puteau cule!e şi să le ia cu ei. În timp ce tinese aruncau şi scormoneau cu lăcomie în nisip după prada cea pre&ioasă, prin&ul îşi continuă drumul prin deşer

Îşi dădu însă seama că cine#a continua să mer!ă în urma lui. +e întoarse şi #ăzu că era unul dintre pasăi, care !âfâia şi era lac de sudoare.

"0i tu($, spuse prin&ul, "2u te-ai oprit să aduni nimic($Tânărul îi răspunse plin de demnitate şi mândrie: "u îmi urmez re!ele.$" De atunci mulţi dintre ucenicii ăi s-au dus înapi $i nu mai umblau cu l. Deci a zis 0sus celr disprezece: Nu reţi $i i să ă duceţiimn "etru i-a răspuns: Damne, la cine ne m duce 'u ai cuintele ieţii e$nice.

Page 7: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 7/19

3i ni am crezut $i am cunscut că tu e$ti <ristsul, /iul Dumnezeului #elui iu. ( 4ange)lia dupfntul 0an =, ==-=>7

RE&ELE PI!ULICEÎntr-o zi, demult, un urs mare şi blănos auzi spunându-se că pitulicea era 9e!ele păsărilor.%itulicea este o pasăre mică, dar atât de mică, încât ursul nu #oia să creadă că ar fi 9e!e.

")or )or$, mormăi el puternic. "0i acesta este un re!at($, spuse el pri#ind cu dispre& un cuib  pitulice. "%itulicea nu este decât 9e!ele pitulicilor$Dar în cuib se !ăseau puii pitulicii, atât de mici că de-abia se #edeau. 1uzind ei #orbele ursului, ieş

afară i!ni&i şi fără frică se puseră să stri!e: "'ere imediat scuze, prost crescutule$4rsul plecă râzând batocoritor.*a pu&ină #reme se întoarseră 9e!ele şi 9e!ina pitulice. %uii le po#estiră de îndată ce se întâmplase."2iciodată nu s-a mai pomenit ca puii mei să fie i!ni&i$, spuse 9e!ele. "<oi declara război împotri

ursului. 0i aşa făcu.'ând minusculul ambasador al 9e!elui pitulice merse să declare război, ursul imens râse şi mai tare

râsul lui îl suflă cât colo pe ambasador, care nu era decât o musculi&ă.Între timp 9e!ele pitulice îşi aduna armata. rau toate animalele cu aripi: păsări, fluturi, muşte, albine

4rsul la rândul său îşi strân!ea şi el armata lui. rau toate animalele cele mai mari cu patru labe: lucai, elefan&i... 'omanda supremă îi era încredin&ată #ulpii, căci ea era cea mai şireată. Înainte de luptă, #ulpeae5plică planul ei solda&ilor:

"4rma&i-mă şi #ă #oi duce la #ictorie 'oada mea #a fi semnalul. 1tâta #reme cât ea #a fi ridicaînainta&i şi lo#i&i fără milă. Dacă mă #e&i #edea lăsând coada în os, aceasta #a #rea să spună că lucrurile st prost şi că #a trebui să ne retra!em, dar aceasta este o posibilitate ce nu merită nici măcar a fi luatăconsiderare...$ Dar într-o tufă din apropiere se afla o iscoadă libelulă care zbură iute la 9e!e să-i po#esteasceea ce auzise.

"8ine$, spuse 9e!ele. "'ând #ulpea #a înainta, &ân&arul să mear!ă să o împun!ă sub coadă$'ele două armate se înfruntară. <ulpea a#ea coada ridicată, iar în urma ei urşii şi lupii făceau !lume

seama duşmanilor.

Dar &ân&arul cel mic zbură sub coada #ulpii şi începu să o împun!ă fără milă, până când aceasta ne#oită să-şi lase coada în os din pricina durerii.<ăzând-o pe #ulpe cu coada lăsată în os, solda&ii ursului se !ândiră: "1m pierdut$ şi începură să fu!

de mâncau pământul.1cum #eni rândul 9e!elui pitulice să râdă, dimpreună cu puii lui curaoşi.„;n ceasul acela, 0sus a tresăltat de bucurie în piritul fnt $i a spus: 'e preamăresc pe tine 'at

 Dmn al cerului $i al pămntului, că ai ascuns acestea celr înţelepţi $i înăţaţi $i le-ai descperit celr mi Da, 'ată, pentru că aceasta a fst drinţa ta.”

4ang)elia după fntul 2uca ?@, Dacă tţi „ micii (din lume...UN !N"R CIUDA!+tăpânul unei mari ferme a#ea ne#oie de un autor care să se în!riească de !raduri şi de fan 'onfo

tradi&iei, începu să caute pe cine#a la sărbătoarea satului. Bări un băiat de >?-lC ani care se plimba printcorturi. ra un băiat înalt şi slab, ce nu părea foarte puternic.

"'um te numeşti tinere($"1ndrei, domnule.$"'aut pe cine#a care să #rea să lucreze la ferma mea. Te pricepi la muncile a!ricole($"Da, domnule. 0tiu să dorm într-o noapte, cu #ânt$"'e spui băiete($, întrebă &ăranul mirat."0tiu să dorm într-o noapte cu #ânt$ăranul clătină din cap şi plecă.După-amiaza târziu, îl întâlni din nou pe 1ndrei şi-i făcu aceeaşi propunere. 9ăspunsul lui 1ndrei

Page 8: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 8/19

acelaşi: "0tiu să dorm într-o noapte cu#ânt$ăranului îi trebuia un autor şi nu un tinerel care se fudulea că poate să doarmă într-o noapte cu #ânt.)ai căută şi pe al&ii, dar nu !ăsi pe nimeni care să #rea să lucreze la ferma lui. De aceea se otărî s

an!aeze pe 1ndrei care-i repetă: "Fii pe pace stăpâne, ştiu să dorm într-o noapte cu #ânt$"8ine. <om #edea ce ştii. să faci.$

1ndrei lucră la fermă mai multe săptămâni, dar stăpânul era foarte ocupat şi nu era foarte atent la cece făcea tânărul.Într-o noapte fu trezit de #ântul care şuiera printre copaci, sufla pe drumuri şi scutura ferestrele. ăran

sări din pat căci furtuna ar fi putut descide por&ile !radului, speria caii şi #acile, risipi fânul şi paiele şi să fatot felul de stricăciuni.

1ler!ă să bată la uşa lui 1ndrei, dar nu primi nici un răspuns. 8ătu şi mai tare."1ndrei, scoală-te <ino să mă au&i înainte ca #ântul să distru!ă totul$Dar 1ndrei continua să doarmă.ăranul nu a#ea timp de pierdut. 'oborî în !rabă scările, străbătu curtea în fu!ă şi aunse la fermă.1ici a#u o surpriză plăcută.%or&ile !radurilor erau bine încise, iar ferestrele erau ză#orâte. Fânul şi paiele erau acoperite şi le!a

în aşa fel încât să nu poată fi luate de #ânt. 'aii erau la loc si!ur, iar porcii şi !ăinile erau liniştite. 1fară, #ânsufla cu putere, înăuntrul !radului, animalele erau liniştite şi totul era la adăpost.Dintr-o dată &ăranul izbucni într-un oot de râs z!omotos. 1cum în&elesese ceea ce #oia să spu

1ndrei când zicea că ştie să doarmă într-o noapte cu #ânt.Tânărul îşi făcea bine treaba în fiecare zi. +e asi!ura că totul era în re!ulă. Încidea de fiecare dată uş

şi ferestrele şi se în!riea de animale. +e pre!ătea pentru furtună în fiecare zi. De aceea nu-i mai era frică de e'u reu$e$ti să drmi în naptea aceasta cu nt care este iaţa taNU#ELE LUI DU#NEEUra ziua miruirii. Tinerii care urmau să fie mirui&i erau alinia&i în na#a centrală a bisericii.piscopul se aşeză şi, aşa cum se întâmplă adesea, începu să #orbească cu tinerii. cemă pe o fet

care se apropie.

"'um te ceamă($, o întrebă episcopul.")anuela$, răspunse feti&a, foarte emo&ionată.+pune-mi )anuela, ce spunem când ne facem semnul crucii($"+punem$, o aută episcopul zâmbind: "În numele Tatălui şi al Fiului şi...$"... şi al )amei$, termină feti&a.  definiţie farte frumasă a piritului fnt. De altfel, 0sus îl nume$te pe piritul fnt *ngietr

 "aradet, deci #el care este mereu prezent pentru a lua apărarea ucenicilr săi $i pentru a-i scate dîncurcătură. l este #el care aminte$te, indecă $i încura&ează...

CRONIC" DE FA#ILIEra o ştire foarte scurtă, mai pu&in de o coloană care apărea în cronica unui ziar local. Tatăl împreună

 băiatul de treisprezece ani reparau o bicicletă în curtea casei lor. 'a un băiat de treisprezece ani ce era, copiera pu&in cu apu-n nori. 8rusc, dintr-o mişcare neîndemânatică, băiatul răsturnă pe os o cutie cu şuruburi  piuli&e.

%e tată îl apucară clasicele toane. +e descarcă pe băiat ca un apucat şi-l bătu pe copil cu cruzime şi făsă cu!ete.

8ietul copil fu !ăsit, câte#a ore mai târziu, orcăind în spatele unei tufe. 4n pumn îi afectase serificatul. Denun&at de #ecini, tatăl fu arestat.

*a spital, băiatul rămase câte#a zile în comă.'are au fost primele cu#inte pe care le-a spus când s-a trezit( pri#i pe mama sa, iar apoi, cu mare !reu, spuse: "2-o să-i facă nici un rău lui tata, nu-i aşa($1proape că-l omorâse în bătaie. Dar acel om era "tatăl său$. "aula e blndă $i bună. *ama $i tata sunt farte ner$i $i-$i întrc spatele. 'ata a spart un pa)ar d

Page 9: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 9/19

cu pumnul în masă. *ama i-a dat palmă "aulei pentru că nu îndrăzne$te încă să-l pălmuiască pe tatăl e "aula merge de la unul la altul $i le spune cuinte nstime pentru a-i face să rdă, încearcă să-i împace. +dacnd situaţia căpătase întrsătură urtă, "aula s-a prefăcut că se trăise pentru a-i face să se împace căpătiul ei. 'rei luni mai trziu, ttul reîncepu. "aula î$i cntinuă munca de furnică $i nu disperă.

#nd ine un străin $i ede c)ii umflaţi ai mamei $i cea răgu$ită a tatălui de atta strigat, pentru

eita criticile, "aula spune: „ Bezi, e din cauza cepei. ( au: „Nu $tiţi reun medicament pentru tata, îl da gtul $i nu pate să rbească. ( Dar cu ideile care-mi mi$ună prin minte, cred că, mai dereme sau mtrziu, tata $i mama, într- răbufnire de neri, r mrî pe "aula.

 "ărinţii micuţului meu ecin se ceartă în cntinuu $i-$i spun lucruri urte. -a rbit despre dirţ. Nîl cnslăm pe /ilip. A enit ieri la mine, iar la plecare l-am întrebat: „ %nde mergi ;n acanţă ( Nu. /i pleacă pentru ttdeauna, la bunica, cu 8iC, cinele lui, cinele lui micuţ, un g)emtc de cine.

„ #e e /ilip #e nu merge ( A ridicat din umeri, $i desc)izndu-$i palmele mi-a spus:„ Bezi, nu mai am nici mamă nici tată. („/rate, îmi $tii tu spune, pricina suferinţei neinate ( 4DstesCi7I DU#NEEU F"CU !A!"L1tunci când Dumnezeu se otărî să-l facă pe tată, începu cu o structură mai de!rabă înaltă şi robustă.

1tunci, un în!er care era prin preamă îl întrebă: "Dar ce fel de tată mai e şi ăsta( Dacă pe copii îi #face mici de statură, de ce l-ai făcut pe tată atăt de mare( 2u se #a putea uca cu bilele fără să se pună !enun!i, nu #a putea să-şi în#elească copilul fără să se aplece şi nici măcar să-l sărute fără să se aplece foatare$

Dumnezeu zâmbi şi răspunse: " ade#ărat, dar dacă îl fac mic ca pe un copil, copiii nu #or mai a#spre cine să-şi ridice pri#irea.$

'ând făcu apoi mâinile tatălui, Dumnezeu le modelă destul de mari şi puternice.în!erul clătină din cap şi spuse: "Dar... mâini mari ca acestea nu #or putea încide şi descide ace

si!uran&ă, nici să înceie sau să desceie năsturaşi şi nici să împletească codi&e sau să scoată o aşcie dde!et.$

Dumnezeu zâmbi şi spuse: "0tiu, dar sunt destul de mari pentru a &ine tot ce se !ăseşte în buzunare

unui copil, şi destul de mici pentru a cuprinde în palme fe&işoara lui.$Dumnezeu tocmai făcea cele mai mari picioare care se pomeniră #reodată, când în!erul izbucni: /2u e bine 'rezi că aceste două prăini #or putea sări din pat diminea&a de#reme când plân!e bebeluşul( +au sătreacă printr-o ceată de copii fără să stri#ească #reo doi, cel pu&in($

Dumnezeu zâmbi şi spuse: "2u te nelinişti, #or fi foarte bune. <ei #edea: #or folosi să-l salte !enunci pe un copil care #rea să se oace de-a călu&uE sau să alun!e şobolanii dintr-o casă de &ară sau săîncal&e cu pantofi care n-ar fi pe măsura nimănui altcui#a.$

Dumnezeu lucră toată noaptea dând tatălui pu&ine cu#inte dar un !las puternic şi autoritar, oci ca#edeau totul şi rămâneau totuşi calmi şi în&ele!ători. *a sfârşit, după ce rămase pu&in pe !ânduri, adău!ă ultim lucru: lacrimile. +e întoarse apoi spre în!er şi-l întrebă: "1cum eşti con#ins că un tată poate iubi camamă($

4rma mbe Ni$te studenţi primiseră ca priect de sfr$it de săptămnă lungă $i caldă îmbrăţi$are dată tatălui l„ Nu pt face a$a cea (, prtestă unul dintre ei, „ tata ar face infarct!”„ 3i api”, spuse altul, „ tata $tie că îl iubesc.”„Atunci este simplu. (, răspunse prfesrul. „ De ce n- faci ( 2unea următare, tţi rbeau surprin$i de ct de plină de satisfacţie fusese e1perienţa.„ 'ata s-a apucat să plngă!”, spunea unul. 0ar altul: „ #iudat. 'ata mi-a mulţumit. (DE CE V" ES!E FRIC"?ra odată o familie fericită care locuia într-o casă de la perifieria oraşului. Într-o noapte însă, izbucni

incendiu puternic în bucătărie. În timp ce flăcările se întindeau, părin&ii şi copiii fu!iră afară. Dar în acea cliîşi dădură seama că lipsea cel mai mic, un copil de cinci ani. %e când dădea să iasă, speriat de puterea flăcări

Page 10: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 10/19

şi de fumul înecăcios, se întoarse din drum şi urcă cu un eta mai sus.'e să facă( )ama şi tatăl se uitau unul la altul dispera&i, iar feti&ele începură să plân!ă. 1cum e

imposibil să te mai a#enturezi în cuptorul de dinăuntru.Dar iată că de sus, se descise !eamul mansardei şi copilul se arătă la fereastră stri!ând disperat: "Tat

Tată$

Tatăl fu!i şi-i stri!ă: "+ari os$Dedesubt, copilul nu #edea decât foc şi fum, dar auzi #ocea şi răspunse:" Tată, nu te #ăd...$" Te #ăd eu şi e destul. +ari os$, urlă bărbatul.'opilul sări şi se trezi teafăr şi ne#ătămat în bra&ele puternice ale tatălui, care-l prinsese în zbor.'u nu-l ezi pe Dumnezeu. Dar el te ede. Aruncă-te!PLECAREA SOLDA!ULUIÎn timpul %rimului 9ăzboi )ondial, au fost cema&i pe front şi băie&i foarte tineri care de-ab

împliniseră optsprezece ani. Despăr&irea acestor tineri solda&i de familiile lor era sfâşietoare.În !ara unui mare oraş, părin&i şi prieteni erau aduna&i în urul unui !rup de solda&i care plecau pe fron

To&i se îmbră&işau plân!ând, mul&i se #edeau pentru ultima oară.

4n bărbat strân!ea mâna băiatului său şi încerca în zadar să-şi ia rămas bun. cii îi erau plini lacrimi. )âinile îi tremurau şi nu reuşea să #orbească. ra sin!urul lui fiu şi-l iubea cu toată fiin&a sa. Dar  putea să-i spună( 'e-l putea readuce acasă(

Trenul şuieră. +olda&ii trebuiau să se !răbească să urce în #a!on. mul #oia să-i dea un sfat băiatusău. Îl strânse la piept şi-i şopti: "=onu&uE meu, =onu&uE meu dra! +ă nu mori$

+olda&ii urcaseră în trenul care sta să plece. )ul&imea aplauda şi flutura din mâini în semn de salut.8ărbatul, sfâşiat de durere, a#ea ocii a&inti&i asupra lui loan care-i făcea cu mâna de la !eam. <roia s

mai spună ce#a. Trenul se puse în mişcare. Tatăl flutură mâna. Îşi făcu apoi loc prin mul&ime, se apropie de trşi stri!ă: "=onu&, băiatul tatii, stai lân!ă !eneral$

 ;n lcul unde stau generalii, nu a&ung liturile du$manilr. 'atăl $tia. Acesta este darul pe care ţ face iserica: garanţia de a fi înttdeauna lngă general.

„u sunt iţa, i sunteţi mlădiţele. #el ce rămne în *ine $i u în el, acela aduce radă multă, că fără mine nu puteţi face nimic. 40 ?E,E7

„ ăiatul tatii, stai lngă 6eneral!”LA R"SCRUCEA DIN SA!'u multă #reme în urmă, era un om care de ani buni căuta secretul #ie&ii. Într-o zi, un pustnic îl îndrum

spre un pu& care a#ea răspunsul pe care-l căuta cu atâta ardoare.mul aler!ă la pu& şi întrebă: "5istă un secret al #ie&ii($Din pu& se auzi ecoul unui răspuns: ")er!i la răscrucea din sat: 1colo #ei !ăsi ceea ce cau&i.$%lin de nădede, omul ascultă, dar în locul cu pricina nu !ăsi decât trei pră#ălii: în una se #indeau fi

metalice, în alta lemn, iar în a treia bucă&i de metal. 2imeni şi nimic de acolo nu părea să aibă #reo le!ătură descoperirea secretului #ie&ii.

Dezamă!it, omul se întoarse la pu& să ceară o lămurire. Dar pu&ul răspunse: "<ei în&ele!e mai târziumul protestă, dar ecoul protestelor sale fu sin!urul răspuns.

'rezând că a fost tras pe sfoară, omul nostru îşi reluă căutările.'u trecerea timpului, amintirea acestei po#eşti i se şterse cu totul din minte, până când într-o noapte,

când umbla în lumina lunii, sunetul unei &itere 6instrumentul muzical al rientului7 îi atrase aten&ia.ra o muzică minunată, cântată cu multă măiestrie şi talent.Fermecat, omul se îndreptă spre cel care cânta3 îi #ăzu mâinile care cântau cu pricepere3 #ăzu &itera

stri!ă de bucurie, căci în&elesese. itera era făcută din corzi de metal, din bucă&i de lemn şi de metal ca acel pe care le #ăzuse în cele trei pră#ălii de la răscrucea din sat şi cărora nu le !ăsise nici un rost deosebit.

Biaţa este călătrie. "a$ii se fac unul după altul. 3i dacă fiecare pas este minunat, dacă fiecare peste fermecătr, tt astfel a fi $i iaţa. 3i nu ă eţi număra printre cei care a&ung să mar afară să fi trăit. N

Page 11: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 11/19

lăsaţi să ă scape nimic. Nu-i priiţi pe ceilalţi de sus. "riiţi-i în c)i. Nu rbiţi „ către ( cpiii $tri. 2uale faţa în mini $i rbiţi „cu” ei. Nu îmbrăţi$aţi un trup, îmbrăţi$aţi persană. 3i faceţi- acum. enzaimpulsuri, drinţe, emţii, idei, întlniri, nu aruncaţi nimic. ;ntr- zi eţi descperi ct de mari erau $i neînlcuit.

 ;n fiecare zi înăţaţi cea nu despre i $i despre ceilalţi.

 ;n fiecare zi căutaţi să fiţi cn$tienţi de lucrurile att de frumase care se găsesc în lumea nastră.nu-i lăsaţi să ă cningă de cntrariu. "riiţi flrile. %itaţi-ă la păsărele. imţiţi adierea ntului. *ncaţi bine $i bucuraţi-ă de aceasta.

împărtă$iţi ttul cu ceilalţi.%nul dintre cele mai mari cmplimente pe care-l pţi face cuia este să-i spui: „ %ită-te la acel apus!A SE #UL'U#I4nciul 'arol mi-a spus: /În scrisoarea către )oş 'răciun ai scris că #rei pacea în lume, de ce nu

mul&umeşti cu o mountain bie($6*udo#ic, de C a

%n $im fusese prins de un ţăran $i trăia legat de un picir în curtea unei ferme. Nu se resemnase în să trăiască la fel un pui arecare. ;ncepuse să dea lituri de cic funiei care-l ţinea legat de un stlp putern

al cteţului de găini. /i1a cu priirea cerul azuriu $i prnea spre el din tate puterile sale. Dar, ine1rab funia îl trăgea în &s. ;ncercă săptămni de-a rndul, pnă cnd pielea de la picir îi era tată rană i frumasele aripi tt mai &umulite.

 "nă la urmă se bi$nui. După ctea săptămni îi plăcea c)iar $i guniul puilr. e mulţumi  scurme prin pămnt.

 Astfel, nu-$i dădu seama că plile de tamnă $i zăpada iernii făcură să putrezească funia cu care elegat.

 Ar fi fst de-a&uns ultimă, slabă litură $i $imul s-ar fi întrs la libertate, stăpn al cerului Dar n- mai dădu.#rpul nstru se bse$te $i dar să urce ni$te trepte. Dar sufletul nstru are aripi. 0ar cerul este

nstru.

S!RU'UL OLIVER 4n stru& auster şi autoritar dădea lec&ii tinerilor stru&i asupra superiorită&ii speciei lor fa&ă de tocelelalte specii. "+untem păsările cele mai mari, deci cele mai !roza#e.$

"+i!ur +i!ur$, e5clamară cu to&ii în afară de un stru& în!riorat, pe nume li#er. "2oi nu zburăm spatele ca pasărea colibri$, spuse el cu !las tare. "%asărea colibri pierde teren$, replică stru&ul cel bătrân. "2 pro!resăm, mer!em înainte.$ "+i!ur +i!ur$, e5clamară to&i ceilal&i stru&i în afară de li#er.

"Facem ouăle cele mai mari, deci cele mai bune$, continuă respectatul profesor. "uăle de pri!oare sumai frumoase$, spuse li#er. "Din ouăle de pri!oare ies doar pri!ori$, replică bătrânul stru&. %ri!orile nu fdecât să umble toată ziua după #iermii de pe câmp$

"+i!ur +i!ur$, e5clamară to&i ceilal&i stru&i în afară de li#er."2oi mer!em pe patru de!ete în timp ce omului îi trebuie zece.$, aminti stru&ul cel #ârstnic ele#ilor să"Dar omul poate zbura şezând, iar noi nu zburăm deloc$, comentă li#er.<enerabilul stru& îi aruncă o pri#ire întunecată. "mul zboară prea repede pentru o lume rotundă.

curând se #a aun!e pe sine din urmă, trezindu-se cu un şut în fund fără să ştie #reodată că ceea ce l-a lo#ifost tot omul.$

"+i!ur +i!ur$, e5clamară to&i ceilal&i stru&i în afară de li#er."1poi, în caz de pericol, ne putem face in#izibili bă!ând capul în nisip$, e5clamă profesorul. "2ime

altcine#a nu ştie face la fel.$"'um ştim că nu ne #ăd dacă nu #edem($, întrebă li#er., 1r!ument sofistic$, e5clamă stru&ul cel bătrân, iar to&i ceilal&i stru&i, în afară de li#er, e5clamar

"1r!ument sofistic$, fără să ştie ce însemna aceasta.'iar în acea clipă, profesorul şi ele#ii auziră un z!omot amenin&ător, ca un tunet care se apropia tot m

Page 12: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 12/19

mult. 2u era un tunet din cer, ci tropăitul unei turme de elefan&i necizela&i în plină desfăşurare care, speria&i un nimic, aler!au orbeşte. +tru&ul cel bătrân şi to&i ceilal&i, în afară de li#er, îşi bă!ară imediat capul în nisli#er însă, se duse să se adăpostească după nişte stânci din apropiere, unde rămase până ce trecu acel ura!de animale. 'ând ieşi, #ăzu o !rămadă de nisip, de oase şi de pene: era tot ce mai rămăsese din bătrân profesor şi din ele#ii săi. %entru a fi si!ur, li#er făcu prezen&a dar nu primi alt răspuns până aunse la nume

lui. "li#er$, stri!ă el."%rezent$, îşi răspunse. 0i fu sin!urul sunet care se mai auzi în tot deşertul.%n as se cicni de ni$te stnci. "asagerii fură îmbarcaţi pe $alupă mare de salare. #u ei se urca

 $i cţia fiţeri $i crmaciul. ;nainte de a părăsi asul care stătea să se scufunde, cmandantul le făcu ultimrecmandare: „Ascultaţi de crmaci, el $tie cum se manerează $alupă!”

+ bătrnică cmentă: „ Nu $tiu zău... Dar mai înainte ne-a făcut să ne cicnim de stncii” Nu subestimaţi mintea nimănui. Nu amplarea (rating-ului” face inteligentă idee.INELUL FER#ECA!4n re!e cemă pe to&i #răitorii din împără&ie şi le spuse: "1ş #rea să fiu întotdeauna un e5emplu pen

supuşii mei. +ă fiu mereu puternic şi statornic, liniştit şi netulburat în fa&a !reută&ilor #ie&ii. 4neori mi

întâmplă să fiu trist şi posomorât, pentru un insucces sau pentru un rateu e#ident. 1lte ori o bucurie neaşteptsau un succes mă pun într-o stare de euforie neobişnuită. Toate acestea nu mă prea mul&umesc. )ă fac să msimt ca o aşcie purtată de #alurile sor&ii. Face&i-mi o amuletă care să mă pună la adăpost de aceste stsufleteşti sau toane, atât de cele triste cât şi de cele #esele.$

To&i #răitorii se dădură în lături unul după altul. 0tiau să facă amulete de toate felurile pentru to&i naicare #eneau la ei, dar să duci de nas un re!e, nu era lucru uşor.

)ânia re!elui sta să izbucneasă, când înainta un în&elept bătrân care spuse: ")âine î&i #oi aduce un in pe care, de fiecare dată când te #ei uita la el, dacă #ei fi trist #ei putea fi bucuros, iar dacă #ei fi euforic te # putea linişti. <a fi de-auns să citeşti cu#intele ma!ice care #or fi scrise pe el.$

Biua următoare bătrânul în&elept se întoarse şi, în tăcerea !enerală, căci to&i erau curioşi să afle cu#intfermecate, întinse re!elui un inel.

9e!ele îl pri#i şi citi fraza încrustată pe inelul de ar!int: "0i aceasta #a trece.$„"entru rice lucru este clipă prielnică $i reme pentru rice îndeletnicire de sub cer.Breme este să te na$ti $i reme să mriF reme este să săde$ti $i reme să smulgi ceea ce ai sădit.Breme este să răne$ti $i reme să tămăduie$tiF reme este să dărmi $i reme să zide$ti.Breme este să plngi $i reme să rziF reme este să &ele$ti $i reme să dănţuie$ti.Breme este să aduni pietre $i reme să le strngiF reme este să îmbrăţi$ezi $i reme să fugi

îmbrăţi$are.Breme este să agnise$ti $i reme să prăpăde$tiF reme este să păstrezi $i reme să arunci.Breme este să rupi $i reme să c$iF reme este să taci $i reme să grăie$ti.Breme este să iube$ti $i reme este să ură$ti. ste reme de răzbi $i reme de pace.#are este flsul celui ce lucrează întru steneala care ia asupră-$i Am ăzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu amenilr.'ate le-a făcut Dumnezeu frumase $i la timpul lrF l a pus în inima lr $i e$nicia, dar fără ca m

 să pată înţelege lucrarea pe care face Dumnezeu, de la început pnă la sfr$it. Atunci mi-am dat cu scteala că nu este fericire dect să te bucuri $i să trăie$ti bine în timpul ieţii

tale. Drept aceea, dacă un m mănncă $i bea $i trăie$te bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de

 Dumnezeu. Atunci mi-am dat seama că tt ce a făcut Dumnezeu a ţine în eac de eac $i nimic nu se pate adău

nici mic$ra $i că Dumnezeu lucrează a$a ca să ne temem de faţa 2ui.#eea ce este a mai fst $i ceea ce a mai fi a fst $i în alte remuri $i Dumnezeu c)eamă iară$i ceea

a lăsat să treacă. ( 4cclesiastul G, ?-?E7

Page 13: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 13/19

EU #ER& %NAIN!E CA #"&ARU*u mer! înainte ca mă!arul...Da, întocmai ca acel animal pe care un dic&ionar biblic îl descrie astfel: ")ă!arul din %alestina este

animal foarte rezistent, mai cu seamă la căldură, se răneşte cu scaie&i3 are nişte copite a căror formă îi daumare si!uran&ă la păşit, în!riirea lui nu este costisitoare. +in!urele sale defecte sunt încăpă&ânarea şi lenea.$

)er! înainte ca acel mă!ăruş din =erusalim, care, după ce a fost încălecat de =sus, în ziua sărbătomăslinilor, a de#enit animalul re!al şi paşnic al lui )esia. 2u sunt un în#ă&at, dar ştiu un lucru: ştiu să-l duc pe ;ristos pe spinarea mea şi lucrul acesta mă fa

mai mândru decât a fi bur!und sau basc.u îl port, dar l este cel care mă conduce: cred în l căci l mă călăuzeşte spre împără&ia lui.'ine ştie cât de urducat se simte domnul meu când mă împiedic de o piatrăDar l nu-mi reproşează nimic. atât de bine să simt cât de bun şi !eneros este cu mine:Îmi lasă ră!azul să o salut pe încântătoarea mă!ări&ă a lui 8alaam, să #isez dinaintea unui lan de !râu,

ciar să uit că îl port.)er! înainte în tăcere.

ciudat cât de multe se pot în&ele!e ciar şi fără cu#inte+in!urele cu#inte pe care le-am în&eles bine par să fi fost spuse anume pentru mine: "u!ul meu esdulce şi po#ara mea este uşoară.$ 6)t >>,HI7

'redin&ă de animal. 'a atunci când, într-o noapte de 'răciun, o duceam #esel pe mama lui spre 8etlee)er! înainte cu bucurie.'ând #reau să cânt sla#a lui, fac o !ălă!ie de nedescris, cânt fals.1tunci l râde, râde cu poftă şi râsul lui prescimbă cărările drumului meu obişnuit într-un rin! de da

iar copitele mele butucănoase le transformă în sandale înaripate.)er! înainte ca un mă!ăruş care-l poartă pe ;ristos pe spinarea sa.

4*ns. sc)egara Dumnezeu are tt attea Cilgrame cte are fericirea.

!O'I !REBUIE S" #UNCEASC"ducatoarea le e5plică cu răbdare copiilor la !rădini&ă că în lumea aceasta to&i trebuie să lucreze."'iar to&i($, întreabă ana de J ani."1proape to&i$, răspunde în#ă&ătoarea."1tunci, când o să fiu mare eu mă #oi face @aproapeA/, spuse feti&a.#ţi, în această lume, se mulţumesc să fie Iaprape7...„ 'ată iaţa mea am trăit într- nucă de ccs. Nu e un lc minunat pentru a-ţi petrece iaţa ra lc puţin $i era întuneric, mai ales dimineaţa cnd trebuia să mă bărbieresc. Dar lucrul care-

displăcea cel mai mult era că nu puteam lua legătura cu lumea de afară. Dacă nu a găsi nimeni nuca ccs $i nu a sparge, i fi cndamnat să-mi petrec tt restul zilelr înc)is înăuntru. "ate că i c)iar muîn ea.

 *urii în acea nucă de ccs. După cţia ani găsiră $i spr serăF înăuntru mă găsiră pe minîmpuţinat $i uscat.

I#e păcatJ, spuseră. IDacă l-am fi găsit mai repede, pate că l-am fi putut sala. *ai sunt pate alţii înc)i$i ca el.J

 *erseră deci $i sparseră tate nucile de ccs pe care le găsiră. ;n zadar însă. A fst timp pierd+ameni care aleg să trăiască într- nucă de ccs nu sunt dect unul la un milin. Nu le-am putut spune că cumnat de-al meu trăie$te într- g)indă. (

$AINE PEN!RU S"RACI%aroul uneia dintre cartierele de periferie ale %arisului, o ru!ă într-una din zile pe scriitoarea )adele

Delbrel, buna sa enoriaşă, să ducă un pacet de aine unei familii foarte sărace care nu credea în Dumnezeu.

Page 14: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 14/19

)adeleine luă pacetul şi se duse la adresa pe care i-o dăduse paroul. 4rcă cele cinci etae ale blocude beton şi dădu pacetul femeii cu aer bolnă#icios care #enise să descidă uşa &inând un copil în bra&e. Femmul&umi şi )adeleine începu să coboare scările.

De-abia aunse la parter că se auzi cemată.ra femeia de la etaul cinci care stri!a: "<ino să-&i iei pacetul înapoi +unt nişte zdren&e !re&oas

+untem săraci, dar nu trăim din !unoaie$)adeleine urcă din nou. <ăzu că femeia a#ea dreptate: în pacet era lenerie murdară. Trebuie să fi foo !reşeală. +e scuză şi coborî scările, necăită. 2u ştia ce să spună.

Trecu prin fa&a unei florării şi #ăzu un coş de trandafiri roşii superbi. Îi cumpără, făcu cale întoarsă şîntâlni pe copilul femeii, îi dădu florile şi-i spuse: "Du-le mamei tale.$

1cel copil fu primul botezat din acel cartier.%n bătrnel ateu merse la un pret căruia i se duse estea. pera să fie a&utat să-$i rezle prbleme

de credinţă căci nu reu$ea să se cningă că 0sus din Nazaret îniase cu adeărat $i căuta semne ale acesta$a-zise înieri...

#nd intră în casa par)ială unde lcuia pretul, în biru lui mai era persană cu care stătea încă rbă.

 "retul îl zări pe bătrnel în piciare pe cridr $i zmbind, merse repede să-i fere un scaun.#nd celălalt plecă, pretul îl pfti înăuntru pe dmnul în rstă. Aflnd despre ce era rba, îi rîndelung $i după discuţie seriasă, bătrnul i să deină cre$tin, drind să se întarcă la cuntul  Dumnezeu, la sacramente $i la încrederea în fnta /eciară.

 *ulţumit dar $i puţin surprins, pretul îl întrebă: „puneţi-mi, din lunga nastră discuţie care a fargumentul care -a cnins că <rists a îniat $i că Dumnezeu e1istă (

„ 6estul cu care mi-aţi întins scaunul pentru a nu mă bsi a$teptnd”, spuse bătrnelul.4Danil 9anel

IER!AREA4n bun credincios, dar cu o #oin&ă slabă, se spo#edea de obicei la paroul său. +po#ezile sale semăn

însă cu un disc z!âriat: mereu aceleaşi scăderi şi mai ales mereu acelaşi mare păcat.

"Gata$, îi spuse într-o zi paroul cu se#eritate. "2u trebuie să-l iei în râs pe Dumnezeu ste ultimdata când î&i dau dezle!area pentru acest păcat$Dar la cincisprezece zile după aceea, credinciosul #enea din nou să-şi mărturisească ca de obicei acel

 păcat.Duo#nicul îşi pierdu răbdarea cu totul: "Te-am pre#enit: nu-&i mai dau dezle!area. 1şa te #ei în#

minte...$4milit şi plin de ruşine, bietul om se ridică.Deasupra confesionalului, atârnat pe perete, trona un crucifi5 mare de !ips.mul îl pri#i.În acea clipă 'ristul de !ips de pe cruce prinse #ia&ă, îşi ridică un bra& din seculara sa pozi&ie şi fă

semnul crucii spunând: "u te dezle! de păcatele tale...$'ţi suntem legaţi de Dumnezeu cu un fir. Atunci cnd săr$im un păcat, firul se rupe. Dar atunci c

ne căim pentru ina nastră, Dumnezeu face un nd firului care astfel se scurtează. Din iertare în iertare naprpiem tt mai mult de Dumnezeu.

„ 9ic uă: #ă în cer a fi mai multă bucurie pentru un păcăts care se pcăie$te, dect pentrunuăzeci $i nuă de drepţi, care nu au neie de pcăinţă.( 42uca ?E,K7

I N+A VENI! NI#ENI?'opilul aunse acasă în lacrimi. 8unicul îi fu!i în întâmpinare şi-l strânse în bra&e. 'opilul continua

 plân!ă. 8unicul îl mân!âie, încercând să-l liniştească."Te-au bătut($, îl întrebă.8ăiatul dădu din cap că nu."i-au furat ce#a($

Page 15: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 15/19

"2u$, scânci copilul."Dar atunci ce &i s-a întâmplat($, îl întrebă bunicul în!riorat.'opilul îşi trase nasul, apoi începu să po#estească: "2e ucam de-a #-a&i ascunselea, iar eu m-am ascu

foarte bine. 1şteptam acolo, dar timpul trecea... *a un moment dat am ieşit afară  $i... mi-am dat seamaterminaseră ocul, plecaseră to&i acasă şi nimeni nu #enise să mă caute$ +u!i&urile îi scuturau piept

micu&ului, "în&ele!i( 2imeni n-a #enit să mă caute.$" 0ar cnd au auzit glasul Dmnului Dumnezeu care umbla prin rai în răcarea serii, s-au ascuns Ada $i femeia lui de faţa

 Dmnului Dumnezeu printre pmii raiului.3i a strigat Dmnul Dumnezeu pe Adam $i i-a zis: „Adame, unde e$ti ( 8ăspuns-a acesta: IAm auzit glasul 'ău în rai $i m-am temut, căci sunt gl $i m-am ascuns.J (46ene

G,L-l@7 pisdul prie$te pe tţi amenii din tate timpurile. 3i mai ales pe amenii din generaţia nastră.„ %nde e$ti ('e-ai ascuns pate. De frică. Din la$itate. De lene. Dar Dumnezeu cntinuă să te caute.

 După ce a ascultat la cate)ism parabla cmrii ascunse în ţarină, un cpil spuse: „Damne, penttine eu sunt cmară!” Nu era tcmai acesta sensul parablei, dar cpilul aea dreptate.POAR!A5istă un tablou celebru care-l reprezintă pe =sus într-o !rădină întunecată. 'u mâna stân!ă ridică

lampă care luminează scena, iar cu dreapta bate la o poartă mare şi !rea.'ând a fost e5pus pentru prima oară într-o e5pozi&ie, un #izitator îi atrase aten&ia pictorului asupra un

detaliu curios:"În tabloul dumnea#oastră s-a strecurat o !reşeală. %oarta nu are mâner.$"2u este o !reşeală$, răspunse pictorul. "1ceea este poarta inimii omului. +e descide doar

dinăuntru.$ Asupra aerprtului unui ra$ din 1tremul +rient se abătuse plaie puternică. "asagerii traers

în fugă pista pentru a se urca într-un D#G gata să decleze pentru un zbr intern.%n misinar, udat pnă la piele, reu$i să găseasă un lc cnfrtabil la fereastră, în timp ce

 steMardesă amabilă îi a&uta pe ceilalţi pasageri să se instaleze.#um declarea era iminentă, un membru al ec)ipa&ului înc)ise u$a grea a ainului. Dedată se zări un m care fugea spre ain, prte&ndu-se cum putea cu un impermeabil. ;ntrzia

bătu cu putere în u$a ainului, cernd să fie lăsat să intre. teMardesa îi e1plică prin semne că era prtrziu. ărbatul î$i înteţi însă liturile în u$a ainului. teMardesa încercă să-l cningă să renunţe. „Nu  pate... trziu... 'rebuie să plecăm”, încerca ea să se facă înţeleasă prin )ublu.

 Nu era nimic de făcut: bărbatul insista $i cerea să fie lăsat să intre. "nă la urmă, steMardesa cedădesc)ise u$a. ;i întinse mna $i-l a&ută pe pasagerul întrziat să se ridice înăuntru.

 8ămase cu gura căscată: bărbatul era piltul ainului. /ii atent! Nu-l lăsa la sl pe piltul ieţii tale.%N!LNIREA"1#eam tot compartimentul doar pentru mine. 1poi urcă fata$, po#estea un tânăr indian ne#ăzăt

"8ărbatul şi femeia #eni&i să o conducă trebuie să fi fost părin&ii ei. =i dădură o mul&ime de sfaturi. Fiindcă erdea orb pe atunci, nu puteam şti cum arăta fata, dar îmi plăcea #ocea ei.$

")er!e&i la Dera Dun($, am întrebat-o eu în timp ce trenul ieşea din !ară. )ă întrebam dacă #oi reusă o fac să nu îşi dea seama că eram ne#ăzător. )ă !ândeam: dacă rămân aşezat la locul meu, n-ar trebui să  prea !reu.

")er! la +aaranpur$, spuse fata. $<ine să mă ia mătuşa mea. 0i dumnea#oastră unde mer!e&i($"*a Dera Dun, iar apoi la )issoorie$, am răspuns.

Page 16: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 16/19

"'e bine de dumnea#oastră 1ş #rea atât de mult să mer! la )issoorie 1dor muntele 0i mai alesoctombrie.$

"Da, este sezonul cel mai bun$, am răspuns eu, rememorându-mi amintirile de pe #remea când putea#edea. "Dealurile sunt acoperite de dalii sălbatice, soarele este foarte plăcut, iar seara se poate rămâne în ufocului sorbind un paar de brandK. )aoritatea turiştilor au plecat, iar străzile sunt liniştite şi pustii.$

a tăcea şi mă întrebam dacă cu#intele mele erau cele care au atins-o sau mă considera doar usentimental. 1poi am făcut o !reşeală. "'um e afară($, întrebai.a însă, nu păru să !ăsească nimic ciudat la întrebarea mea. Îşi dăduse oare dea seama că nu #edeam

Dar cu#intele spuse imediat după aceea îmi alun!ară orice temere. "De ce nu #ă uita&i pe !eam($, mă întrebăcu cea mai mare naturale&e.

1m alunecat de-a lun!ul bancetei căutând pe pipăite !eamul. ra descis3 m-am întors deci în ac parte prefăcându-mă că studiam panorama. 'u ocii min&ii puteam #edea stâlpii de tele!raf care se pierdeau repeziciune. "1i obser#at$, m-am azardat eu, "copacii par că se mişcă când stăm pe loc($

"Întotdeauna se întâmplă aşa$, spuse ea.)-am întors spre fată şi pentru o #reme am rămas aşeza&i în tăcere. "1#e&i o fa&ă interesantă$, am sp

eu apoi. a râse plăcut, cu un râs sonor şi cristalin. "ste un compliment frumos.$, spuse ea. "+unt atât

 plictisită de cei care îmi spun că am o fe&işoară frumoasă$„Deci într-adeăr ai faţă frumasă.”, mi-am zis eu şi am continuat cu !las tare:"Dar o fa&ă interesantă poate să fie şi foarte frumoasă.$"+unte&i foarte !alant$, spuse ea. "Dar de ce a&i de#enit atât de serios($"%este pu&in #om aun!e la +aaranpur$, am spus eu cu un ton mai de!rabă abrupt."Domnul fie lăudat 2u suport drumurile lun!i cu trenul.$u, în scimb, aş fi fost în stare să rămân acolo la infinit, doar să o ascult #orbind. Glasul ei a#ea susu

cristalin al unui iz#or de munte. Dar de-abia coborâtă din tren, ea #a uita cu si!uran&ă scurta noastră întâlnieu însă îmi #oi aminti de ea tot drumul şi încă multă #reme după aceea.

Trenul intră în !ară. #oce o stri!ă pe fată care plecă lăsând în urmă doar parfumul ei.4n bărbat intră în compartiment bolborosind ce#a. Trenul porni din nou. 1m !ăsit pe pipăite !eamul

m-am aşezat lân!ă el, fi5ând lumina zilei care pentru mine era noapte. Îmi puteam relua micul meu oc cu un to#arăş de călătorie."Îmi pare rău că nu sunt o companie la fel de atră!ătoare ca domnişoara care tocmai a ieşit$, îmi spuse

el, încercând să intre în #orbă. "ra o fată interesantă$, am spus eu. ")i-a&i putea spune... a#ea părul lun! sauscurt($

"2u îmi aduc aminte.$, răspunse el perple5. "2u părul mi-au rămas în minte, ci ocii ei. 1#ea oci ade frumoşi %ăcat că nu-i foloseau la nimic... era complet oarbă. 2u #-a&i dat seama($

#a di rbi care se prefac că ăd. #te întlniri între duă fiinţe umane nu sunt la fel din teamă dearăta ceea ce suntem 3i astfel se pierd întlnirile )tărtare ale ieţii. %nele întlniri n-au lc dect dardată.

SCRIS PE NISIP'ărturarii şi fariseii aduseră înaintea lui =sus o femeie prinsă în adulter şi împin!ând-o, o puseră

miloc. "În#ă&ătorule, această femeie a fost prinsă în timp ce-şi înşela bărbatul. =ar )oise ne-a poruncit în *eca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Tu ce zici(

<oiau prete5te pentru a-l acuza. Dar =sus pri#ea în os şi scria cu de!etul pe nisip.4n tribunal tare ciudat udecătorul scrie pe nisip şi nu #a rămâne nimic în urma lui. <a fi de-au

#ântul serii şi totul se #a şter!e. 2ici urmă de dosar sau de coduri #oluminoase. =sus nu ştie ce sunt acestea.'um insistau, ridică pri#irea şi spuse: "'el fără păcat dintre #oi, să arunce cel dintâi piatra asupra ei.$

reîncepu să scrie pe nisip. 'urând pia&a rămase pustie.Femeia rămase în picioare, sin!ură. =sus se ridică. simplă pri#ire. 4n simplu cu#ânt: "2imeni nu te

condamnat($ "2imeni, Doamne.$ "2ici eu nu te condamn. )er!i, dar de acum să nu mai păcătuieşti$'a #ântul serii care şter!e totul.

Page 17: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 17/19

Bm găsi înttdeauna ameni care r încerca să ne facă să credem că Dumnezeu nu este dect u pliţist sau un spin care ne supraeg)ează zi $i napte $i nu ne scapă din c)i uitndu-se pe deasupc)elarilr. #a $i cum Dumnezeu ar scrie zi $i napte $i ar nta ttul într- carte luminasă: gre$elnastre, păcatele, părţile nastre bune $i rele...

 Dar de ce trebuie ca Dumnezeu să fie mereu seer sau c)iar împtria nastră De ce trebuie

 Dumnezeu să fie mereu du$manul nstru 3i de ce r unii să-l transfrme pe Dumnezeu într-un fel cmputer care scte$tete fără încetare Dumnezeu nu este ma$ină! Breţi dadă ingurul catastif al  0sus este nisipul... Aţi pierdut redată cea în nisip încercaţi să-l mai găsiţi!

 Nisipul îng)ite ttul, nisipul uită ttul, nisipul $terge ttul... Nu rămne nimic pe nisip $i tate disparel. 0sus scrie pe nisip. /emeia acuzată de păcat stă în faţa lui. 0sus scrie pe nisip pentru că pentru 0sus păcateste de&a iertat. "entru 0sus ttul se $terge ca tt ce se scrie pe nisip.

DOI PRIE!ENI'u mult timp în urmă, în 'ina trăiau doi prieteni. 4nul cânta foarte bine la arpă. 'elălalt era foa

talentat în foarte rara artă de a asculta. 'ând primul cânta cu instrumentul sau cu #ocea despre un munte, cel dal doilea spunea: "<ăd muntele de parcă l-aş a#ea în fa&a ocilor.$

'ând primul cânta despre un râu, cel care asculta izbucnea: "1ud apa cur!ând printre pietre$

Dar într-o zi nefastă, cel care asculta se îmbolnă#i şi muri.%rietenul său tăie corzile arpei şi nu mai cântă niciodată. 1istăm într-adeăr dacă cinea ne ascultă. Darul cel mai mare pe care-l putem face unei persane e

 să ascultăm „ cu adeărat”.+ fată farte sensibilă rbi cu un prfesr despre prblemă farte delicată. "rfesrul îi sugeră

rbească cu părinţii. /ata încercă dar, c)iar $i în faţa fricii $i cnfuziei ei, părinţii au minimizat prblemaau sc)imbat subiectul, asigurnd- că „ e1agera (, „ că a depă$i prblema (, etc. 8efuzară discuţia cacum, ignrnd-, prblema se putea rezla de la sine.

 "ărinţii au reacţinat dar după tentatiă de sinucidere a fetei: „ De ce nu ne-ai spus că ae prbleme (, întrebară.

„3i i de ce nu aţi ascultat atunci cnd ă spuneam (+ fetiţă a scris: „eara, cnd sunt în pat, mă întrc către perete $i-mi rbesc, pentru că eu mă ascultDIE!A PEN!RU FRU#USE'EDemult, într-o &ară orientală, erau odată două surori foarte frumoase. %rima soră se căsători cu re!ele,

a doua cu un ne!ustor. =nsă, cu trecerea #remii, so&ia re!elui se făcuse tot mai slabă, mai bolnă#icioasă şi mtristă.

%e când cea care locuia cu ne!ustorul lân!ă palatul re!al, părea că se face tot mai frumoasă pe zi cetrece. +ultanul îl cemă pe ne!ustor la palat şi-l întrebă:

"'um faci($"+implu: o rănesc pe so&ia mea cu limbă.$+ultanul dădu poruncă să fie pre!ătite pentru dieta so&iei cintale de limbă de oaie, de cămilă şi de can

Dar nu se întâmplă nimic. Femeia era tot mai slabă şi mai abătută.înfuriat, re!ele otărî să facă scimb. Trimise re!ina la ne!ustor şi o luă de so&ie pe sora ei.*a curte însă, so&ia ne!ustorului, de#enită re!ină, se ofili repede. În timp ce la casa ne!ustorului, sora

se făcu în pu&ină #reme din nou frumoasă şi strălucitoare.+ecretul( în fiecare seară ne!ustorul şi so&ia lui stăteau de #orbă, îşi spuneau po#eşti şi cântau împreun#red că ceea ce trebuie să înţelegem cu tţii este că iubirea începe în familie. "e zi ce trece, ne dăm seama că cele mai mari suferinţe î$i au riginea în familia însă$i. Nu mai aem timp să ne priim în c)i, pentru a ne saluta, pentru a ne împărtă$i bucurie $i, încă

mai puţin, pentru a fi ceea ce a$teaptă cpiii n$tri de la ni, ceea ce a$teaptă sţul de la sţie, ceea a$teaptă sţia de la sţ.

3i astfel, pe zi ce trece, aparţinem tt mai puţin familiei, iar relaţiile nastre de împărtă$ire dein tmai rare.

Page 18: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 18/19

 0ată amintire persnală. #u ctăa reme în urmă, ssi un grup numers din tatele %nite. *ă rugară: „ pune-ţi-ne cea care să ne fie de fls. („9mbiţi-ă unii altra. (, le-am spus eu.#red că le-am spus- prea seris. %nul din ei mă întrebă: „ Dumneaastră sunteţi căsătrită („Da”, i-am răspuns. „3i uneri îmi este greu să-i zmbesc lui 0sus, pentru că deine prea e1igent.”

#redea iubirea începe tcmai de aici, în familie.  *aica 'ere,UDECA!A DE APOIDupă o #ia&ă simplă şi senină, o femeie muri şi se trezi că face de îndată parte dintr-un şir foarte obişn

de oameni care înaintau încet spre udecătorul +uprem. 0i cu cât se apropia mai mult de &intă, cu atât putea autot mai clar cu#intele Domnului.

1stfel, auzi că-i spunea unuia: "Tu m-ai autat când eram rănit pe autostradă, intră în 9aiul meu.$ =altuia: "Tu ai dat un împrumut fără dobândă unei #ădu#e, #ino să primeşti răsplata #eşnică. 0i altuia: "Tufăcut opera&ii cirur!icale foarte dificile !ratuit, autându-mă să redau speran&ă multora, intră în împără&ia me0i aşa mai departe.

8iata femeie fu cuprinsă de spaimă căci, oricât s-ar fi străduit, nu-şi amintea să fi făcut nimic ieşit d

comun în toată #ia&a ei. Încercă să iasă din rând pentru a a#ea timp să se !ândească, dar nu putu în nici un cun în!er zâmbitor, dar otărât, nu-i dădea #oie să părăsească rândul.'u inima bătând să-i iasă din piept de atâta emo&ie, femeia aunse în fa&a Domnului.=mediat, se sim&i în#ăluită de surâsul lui."Tu ai călcat toate cămăşile mele... =ntră în fericirea #eşnică.$ Ne este farte de greu uneri să ne imaginăm ct de e1trardinară este iaţa de zi cu zi.CODAUL CLASEI'ând era seminarist, =oan-)aria <ianneK, #iitorul %aro din 1rs, a#ea mari dificultă&i la şcoală. 2

reuşea să în&elea!ă nici cele mai simple no&iuni. =ar superiorii seminarului îl trimiseseră acasă de mai multe dea. 1#ea acum L> de ani şi era în clasă cu băie&i care a#eau cu zece ani mai pu&in ca el.

4nul dintre ei, de unsprezece ani, începu - să-l aute la în#ă&at.

=oan-)aria <ianneK îi era foarte recunoscător micului său profesor, dar dificultă&ile lui persistau: în&ele!ea, nu îşi aducea aminte, se pierdea, se bâlbâia.8ăie&elul se plânse de acestea cole!ilor săi de clasă.=oan-)aria <ianneK îl auzi. +e ridică din bancă, în!enunce în fa&a băie&elului şi-i spuse: "=artă-mă

sunt atât de prost.$ ;ntr-un lan de gru, aprape tate spicele stăteau aplecate spre pămnt. Dar unele aeau capet

drepte $i fi1au cu priiri semeţe cerul, trecătrii $i pe suratele lr.(Ni suntem cele mai bune (, spuneau ele în&ur. „ Nu stăm cu capul plecat ca sclaii, se pate spune p

drept cunt că suntem stăpne pe eenimente $i pe situaţie!” Dar ntul care cuna$te iaţa mai bine ricine, $uieră zeflemitr: „tau drepte, sigur... "entru că sunt gale!”

CUPRINS 2= +42T) 1='=%9D='1 +FM2T4*4= F912'=+'42 8=T 8NT9M2'* )1= F94)+ *4'94 1*T1T=*12';TN Î2 F189='ND19 +N F= 9G=2N+T1T4=1'94%=1Î2 *'4* *4=9G=21 <='T9=1.. LL

Page 19: Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

7/21/2019 Bruno Ferrero - E Cineva Acolo Sus

http://slidepdf.com/reader/full/bruno-ferrero-e-cineva-acolo-sus 19/19

%ND491+'1918NT9M21 D1)2N '1%9='=1+N'191<121 D=2 D09T9G* %=T4*='

42TM2N9 '=4D1T 24)* *4= D4)2B4'92='N D F1)=*=0= D4)2B4 FN'4 T1TN*D ' <N +T F9='N(%*'191 +*D1T4*4=*1 9N+'94'1 D=2 +1T1+ )4*=)=+T944* *=<9 =2*4* F9)'1T4 )9G Î21=2T '1 )NG194*

T= T984= +N )42'1+'N.;1=2 %2T94 +N91'==9T1910= 2-1 <2=T 2=)2=(%19T1Î2TM*2=91+'9=+ % 2=+=%D= %9=T2=D=T1%2T94 F94)4+4D'1T1 D 1%='D104* '*1+=