brosura simpozion 2011

ISBN 978-973-0-10836-1

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BRĂILACOLEGIUL TEHNIC „EDMOND NICOLAU” BRĂILA

SIMPOZION NAŢIONAL„EUROCARIERE.

Informare, consiliere şi dezvoltarea

abilităţilor practice”

Ediţia I

COLEGIUL TEHNIC „EDMOND NICOLAU”

BRĂILA, 20 mai 2011

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor, pentru ideile

prezentate, ca şi pentru forma de exprimare revine exclusiv

autorilor

ISBN 978-973-0-10836-1

CUPRINS:

1. Cuvânt înainte2. Proces-verbal al

simpozionului3. prof.psih. şc. Aichel

AlbertoGhidul – ,, vă vom contacta … ’’Ce trebuie să ştiţi când solicitaţi un loc de muncă într-o ţară din SEE

4. prof.Tatiana Baetica, prof. Alina Vasile

Orientarea şcolara de succes

5. prof. Bădărău Gheorghe Educaţia rromilor în noua

dimensiune europeană6. prof. Botea Viorel Consilierea pentru orientarea şcolară7. prof. Botea Carmen Elemente de etică şi deontologie

profesională în consiliere8. prof. Bunea Sanda –

Virginia, prof. Troia Georgiana – Doiniţa,

Dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale elevilor, o posibilitate la îndemâna oricărui profesor

9. prof. Butuc Ionica-Oana

Consilierea - activitate de formare a elevului

10. m.i.Buzea GeorgetaOptimizarea pregătirii practice pentru activitatea profesională

11. prof. Calu Mirela Elevii noștrii, tineri ce bat la porțile cunoașterii

12. prof. Calu PetruţaRolul cadrului didactic în managementul clasei

13. prof. Casapu Elena, prof.Ioana Narcisa

Cadrul didactic, factor implicat în viitoarea carieră a elevului

14. prof. Cercelaru Margareta

Teoriile planificării carierei

15. prof. Chioran Gianina Profesorul, partener pe calea

Ioana devenirii16. prof. Chiper Ramona Evaluarea competenţelor -

componentă esenţială a procesului de orientare şcolară şi profesională

17. prof. înv.primar Della Sultana

Cadrul didactic – factor implicat în viitoarea carieră a elevului

18. prof. Drâmbei Rita Instrumente de lucru utilizate în consilierea carierei - B.T.P.A.C. şi C.E.I.

19. prof. Daniela Fechet Primii paşi în carieră

20.prof. Giurcă Mihaela Inadaptarea şcolară – studiu de caz

21. ed. Marginean Codruta

Personalitatea cadrului didactic - factor important al succesului şi eficienţei în învăţare

22. prof. Mihai Maria Chestionarele de interese şi testele de aptitudini ca instrumente de orientare şcolară şi profesională

23.prof. drd. Miulescu Tatiana

Calitatea relaţiei educator - copil

24.m.i. Mocanu Aurel Cum îşi înţelege cadrul didactic

menirea?25.

prof. Mocanu Dragoş A forma oameni înseamnă a forma caractere

26.m.i. Mocanu Tamara Personalitatea educatorului este

suportul actului educativ27.

prof. Anișoara Moise, Viorel Vicentiu Moise

Comunicarea - factor de influenţa in alegerea viitoarei profesii

28.prof. Irina Morăraşu Permanenţa educaţiei şi noile

tehnologii29.

prof. Munteanu Gabriela

Rolul cadrului didactic in procesul de orientare in cariera a elevilor

30.prof. Nicolescu Dana

Profesorul-responsabil, factor de decizie sau consilier în orientarea şcolară a elevilor?

31. înv. Oanea Oana Florentina


32.prof.Maria Olariu, prof. Aneta Negru

Rolul profesorului şi părinţilor in formarea personalităţii copilului

33. prof. Pană Lidia, prof. Muraru Daniela

Profesorul – factor educativ în dezvoltarea personalității și a carierei elvului

34. prof. Pantilie Maria, prof. Chişlaru Manuela

Primii paşi în alegerea viitoarei cariere

35.inst. Silvia Parvana

Diferenţe de gen în orientarea pentru carieră

36. prof. Pelea Mircea Cristian

Rolul şi importanţa orelor de educaţie fizică şi sport

37. inst. Popescu Lorelai Iuliana

Transdisciplinaritatea în noua abordare a învăţării şcolare

38.prof. Ritzi Cristina Portofoliul educaţional – cartea de

identitate educaţională a elevului39.

prof. Rîmniceanu Simona

Implicare şi responsabilitate: alegerea carierei

40. dr. Rotaru Ioan-Gheorghe

Influenţa comportamentelor dissociale şi antisociale în alegerea carierei

41. prof.Spiridon Claudia Denisa

Profesorul, sprijin în alegerea carierei elevului

42. prof. Emilia Stana, prof. Butunoi Elena

O noua abordare a orientării şcolare şi profesionale a liceenilor

43. prof. Stănoi Adriana Putem obţine o carieră !

44. prof.Alina Ştefan, prof.Nicolae Ştefan

Consilierea, orientarea şcolară şi profesională a elevilor

45. prof. Stroe Sofia, prof. Burlacu Liviu

Tehnician mecatronist – o profesie de viitor

46. prof. înv. primar: Tiţu Maria

Cadrul didactic, factor implicat în viitoarea carieră a elevilor

47. prof Manuela Totolici, prof Mihai Totolici

Rolul dirigintelui în planificarea carierei

48. prof. Turcoianu Teodora


49. prof. Vică Melania Cadrul didactic - factor implicat în viitoarea carieră a elevului

50. ing. Anghel Maria Proiectului de absolvire51. ed Costea Ileana,

Ciorgovean Carmen Dezvoltarea deprinderilor practice, a îndemânării și creativității prin activități practice

52. prof.Costea Maria Bianca Bune practici în rostirea cuvântului

53. prof. Iuliana Dimofte Îmbunătățirea activității de instruire practică desfășurată de către elevi în firme

54. prof. Dună Teodora Folosirea metodelor activ-participative la capitolul “substanţe compuse”-ghid de bune practici

55. prof. Magdalena Dună Strategii educaţionale centrate pe elev la tehnologia cărnii -ghid de bune practici

56. prof..Gherman Mirela, ing.Cioc Mihaela

Modelarea solidelor ȋn mediul Autocad - crearea solidelor de revoluție

57. prof. Grădinaru Michaela, prof. Grădinaru Florin

Portofoliul – cartea de vizită a absolvenţilor din profilul electronică, automatizări, it în uniunea europenă

58. prof. Ileana Gugu Educaţia la distanţă şi nevoia de elearning

59. prof. înv. primar Hîrzopariu Ana – Irina

Carnavalul – modalitate de dezvoltare a îndemânării şi creativităţii şcolarilor

60. prof. Iancu Ionuţ Prin proiecte ajut elevii să deprindă o activitate practică

61. prof. Micu Anişoara Proiect de activitate extracurriculară„ carnavalul florilor”

62 prof. Mihalcea Constantin, prof. Mihalcea Cornelia

Reconsiderarea disciplinei „abilităţi practice” la ciclul primar

63. prof. Moroianu Ion Mişcare, sănătate, tinereţe

Valeriu64. prof. Muşat Gabriela

Liliana Dezvoltarea deprinderilor practice şi creativităţii prin aplicarea metodelor alternative de evaluare

65 prof. dr. Silvia Petrescu, prof. Valentin Petrescu Vitrifierea – metodă modernă de

stocare a deşeurilor nucleare cu activitate mare

66. psih. şc. Rotaru Rozalia-Liana

Creativitatea din punct de vedere psihologic

67. prof. Râpa Mihaela Metode si tehnici pentru stimularea creativitatii elevilor.

68. prof. Tănăsan Luminiţa

Proiect pentru soluţionarea uneia din problemele şcolii cu clasele I-VIII Miron Costin Suceava

69. m.i. Zaharie Liliana –Eluţa

Dezvoltarea deprinderilor practice, a îndemânării şi creativităţii prin activităţi practice –exemple de bună practică

70. prof. Asan Mariana Portofoliul – cartea de vizită a elevului

71. prof. Avram Aurelia, prof. Ionescu Cristina

Interdisciplinaritate - între scoala si comunitate Tehnici şi strategii didactice stimulative şi de deblocare creativă în orele de dirigenţie

72. prof. Babei Daniela – Petronela

Tehnici creative pentru orientarea şcolară şi profesională a elevilor

73. prof. Băbeanu Nicoleta, prof. Leocă Violeta

Pâinea cea de toate zilele

74. prof. Băiaşu Alina Gabriela

Cariera între dorinţă şi realitateProgram de consiliere şi orientare privind cariera

75. prof. Dorina Boiangiu Modalităţi de valorificare şi stimulare a creativităţii

76. prof. Claudia Butunoiu

Strategii didactice moderne în cadrul orelor de dirigenţie

77. prof. Climescu Vasile Dezvoltarea creativităţii şi inventivităţii elevilor, în cadrul cercului de karting „Miron Costin”

Roman 78. prof. Faur Mariana,

prof. Iambor IvanDezvoltarea creativitatii și imaginației la orele de dirigentie

79. prof. Lulache Mariana O abordare stimulativă şi de deblocare creativă a stagiilor de practică

80. ed. Mihalcea Ioana Artă și fantezie - educarea creativității la vârstă preșcolară

81. prof.Visu Dana-Georgeta

Educația Montessori-Centrată pe activitate practică

CUVĂNT ÎNAINTE

Educarea elevilor în vederea alegerii carierei care se concretizează în pregătirea acestora pentru efectuarea unor opţiuni şcolare şi profesionale corecte şi realiste este, în esenţă, un aspect principal al educaţiei generale pe care o asigură şcoala. Şcoala este considerată un factor principal în orientarea carierei. Sistemul de învăţământ prin structura lui (tipuri de şcoli, specializări, profile, număr de locuri) determină cadrul în care se realizează orientarea şcolară. Procesul instructiv-educativ poate avea o contribuţie însemnată în egalizarea şanselor, dezvoltarea diferitelor aptitudini, stimularea interesului, furnizarea unei serii de informaţii despre profesiuni.

S-a vorbit, în ultimul timp, că în învăţământul românesc se pune prea mult accent pe teorie şi că nu punem în practică ceea ce învăţăm. De aceea prin intermediul acestui simpozion s-a încercat să să se găsească o soluţie care să rezolve, măcar parţial, acest aspect. Astfel s-au realizat activităţi diverse pentru evidenţierea aptitudinilor, intereselor şi deprinderilor ce stau la unei adecvate orientări şcolare şi profesionale a elevilor din învăţământul gimnazial, dar şi cel liceal. Îndrumarea, sprijinirea elevului în alegerea acelei forme de şcolarizare/profesii care să corespundă capacităţilor, aptitudinilor, intereselor acestuia prin realizarea unor activităţi de dezvoltare a abilităţilor practice cu caracter tehnico-aplicativ, dar şi artistic.

Mulţumim tuturor participanţilor şi vă aşteptăm la ediţia viitoare cu noi lucrări.

Colectivul de organizare

PROCES-VERBALÎncheiat astăzi, 20.05.2011, ca urmare a desfăşurării Simpozionului

Naţional „EUROCARIERE. Informare, consiliere şi dezvoltarea

abilităţilor practice”Organizat de :

COLEGIUL TEHNIC „EDMOND NICOLAU” BRĂILAÎn parteneriat cu :

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BRĂILA CASA CORPULUI DIDACTIC BRĂILA CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ

EDUCAŢIONALĂ BRĂILA CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BRĂILA

Simpozionul s-a desfăşurat pe următoarele secţiuni:A. Cadre didactice - SimpozionB. Elevi – concurs

A. Cadrele didactice au participat cu câte o lucrare ştiinţifică având ca temă una din cele trei teme propuse de organizatori: 1. Cadrul didactic, factor implicat în viitoarea carieră a elevului. 2. Dezvoltarea deprinderilor practice, a îndemânării şi creativităţii prin activităţi practice – exemplu de bune practici. 3. Tehnici şi strategii didactice stimulative şi de deblocare creativă în orele de pregătire - practică/dirigenţie.B. Această secţiune constă într-un concurs între elevi (coordonaţi de un cadru didactic) şi este împărţită la rândul ei în două subsecţiuni : B 1 – pentru elevii claselor V-VIII : concurs de produse realizate din materiale reciclabile în cadrul orelor de educaţie tehnologică. - pentru elevii claselor IX-XII/XIII : concurs de forografii, prezentări power- point, filmuleţe care să ilustreze modalitatea de realizare a unui produs din diverse materiale, în cadrul orelor de pregătire practică. B 2 – concurs interactiv cu titlul “Talente îndemânatice”, care constă în realizarea unui moment artistic prin care elevii să prezinte produse realizate din materiale reciclabile (ex.: scenetă, dans, parada modei).

La secţiunea A s-au primit 79 lucrări după cum uemează:A1. 58 lucrări- 46 cadre didacticeA2. 25 lucrări- 20 cadre didacticeA3. 16 lucrări- 13 autori e inclusa si lucrarea ta….s+au modifică unde crezi ca o incadrezi

Pentru buna desfăşurare a secţiunii B, s-a alcătuit o comisie de jurizare:Preşedinte:Membrii:

În urma jurizării elevii au obţinut următoarele rezultate:

TABELUL PREMIANŢILOR

SECŢIUNEA B1 - elevii claselor V-VIII

NR.

CRT

PREMIUL NUMELE ŞI

PRENUMELE

ELEVULUI/LOR

CLASA DENUMIRE

PRODUS

INSTITUŢIA PROFESORI

COORDONATORI

1. MARELE

PREMIU

Marin Ionuț

Alexandru A V-A “Căsuţa mea”

Şcoala cu

clasele I-VIII

Însurăței

Galer Silvia

2. I Bâşcă Andra a VII-a „Copac” Şcoala cu

clasele I-

VIII ,,Ştefan

cel Mare” -

Focşani

Micu Ştefana

3. I Stoleru Alexandra a VIII-a „Veioză” Şcoala cu

clasele I-

VIII ,,Ştefan

cel Mare” -

Focşani

Micu Ştefana

4. I Şerban Cristina

Violeta

Olteanu Mihai

a-VI-a „Rochiţe din

materiale

reciclabile”

Liceul

Matei Basarab

Măxineni

Burcă Camelia

5. II Borta Catalina

Chirita Aexia

Negulescu Raluca

Stan Aida

VII „Caleidoscopul”

Şcoala nr.7

Bucuresti

Sector 1

Vlaiculescu Liliana

6. II Drăgan Lavinia a VI-a „Rochie, pălărie” Şcoala cu

clasele I-

VIII ,,Ştefan

cel Mare” -

Focşani

Micu Ştefana

7. II Spiţă Patricia

Chivuţa

a VII-a „Turnul Eiffele” Scoala cu

clasele I-VIII

„Ion Creangă”

Brăila

Ghiorghiţă Esmeralda

8. III Ciobotaru Cosmin a VIII-a „Robot” Scoala cu

clasele I-VIII

„Ion Creangă”

Brăila


9. III Munteanu

Sebastian

a VI-a „Vaza cu flori -

plastic”

Şcoala

“Anghel

Saligny”

Focşani

Ionescu Cristina

10. III Olteanu Mihai a-VI-a „Pălărie” Liceul

Matei Basarab

Burcă Camelia

Măxineni

11. III Popa Elena a VI-a „Vaza cu flori ” Şcoala cu

clasele I-

VIII ,,Ştefan

cel Mare” -

Focşani

Micu Ştefana

12. MENŢIUNE

Anghel Diana

a VI-a „Tablou textil” Şcoala

“Anghel

Saligny”

Focşani

Ionescu Cristina

13. MENŢIUNE Chiculiţă Ioana a VII-a „Tablou” Şcoala cu

clasele I-

VIII ,,Ştefan

cel Mare” -

Focşani

Micu Ştefana

14. MENŢIUNE Arbone Cristian

Barbu Alexandru

Coman Monica

a VI-a „Perna fantezie” Şcoala

“Anghel

Saligny”

Focşani

Ionescu Cristina

15. MENŢIUNE Dumitrache

Andreea

a VI-a „Jucării” Şcoala cu

clasele I-

VIII ,,Ştefan

cel Mare” -

Focşani

Micu Ştefana

16. MENŢIUNE Barb Ioana

Groza Gabriela

Olteanu Andrada

a VII-a „Periscopul” Şcoala nr.308

Bucuresti

Sector 4

Vlaiculescu Liliana

17. MENŢIUNE Voineagu V.

Mihaela

a V-a „Bijuterii”

Şcoala cu

clasele I-VIII

Însurăței

Galer I.Silvia

18. PARTICIPARE Alexandru

Georgian

Constantin

a VIII-a „Lampă” Scoala cu

clasele I-VIII

„Ion Creangă”

Brăila


19. PARTICIPARE Ciobotaru

Aurelian Vasile

a VIII-a „Avion-Rachetă” Scoala cu

clasele I-VIII

„Ion Creangă”

Brăila


20. PARTICIPARE Munteanu Evelina a VI-a „Obiect decorativ

din metal”

Şcoala

“Anghel

Saligny”

Focşani

Ionescu Cristina

TABELUL PREMIANŢILORSECŢIUNEA B1 - elevii claselor IX-XII/XIII

NRCRT

PREMIUL

NUMELE ŞI

PRENUMELE

ELEVULUI/LOR

CLASA

DENUMIRE

PRODUS

INSTITUŢIA

PROFESORI COORDONA

TORI

1. I Viziru SilviuSaftei Alex.Isciuc AndreiLucaci EmanuelNagat AndreiPopescu Claudiu

a-XII-a H

“Cum poate un monitor P.C. sa scoata pui?”

Colegiul Tehnic” „Miron Costin”Roman

Climescu Vasile

2. II Avrămescu I VasilicăGhelase N AurelianNedelcu V IulianPrioteasă N Gabriel

a-XI-a Anul de completare

„Formarea de priceperi şi deprinderi în realizarea unei băncuţe şi a unui scaun pentru copii”

Grupul Şcolar de Prelucrarea Lemnului C-tin Brâncuşi Brăila

Manu Tudoriţa

3. III Andrei Vasile

cl. XI a “Schimbarea garniturii de chiulasa la M.A.S”

Grupul Scolar ,, Radu Negru" Galati

Blîndu Carmen

4.MENŢIUNE

Teodoru Daniel

cl. XI a “Realizarea unei piese filetate pe strung

Grupul Scolar ,, Radu Negru" Galati

Blîndu Carmen

5.MENŢIUNE

Cristea StelicăȘtefan Mădălina

a XI-a „Ce profesie ţi se potriveşt

Liceul „Matei Basarab” Măxineni

Calu Mirela

e6.

MENŢIUNE

Ibrian DanielaNuţu CorinaNicolae AdelinaNestoriuc Adrian

a XI-a A

„Ani de liceu”

Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” Brăila

Turcoianu Teodora

Sec ţiunea A 1

Tema

CADRUL DIDACTIC, FACTOR IMPLICAT ÎN VIITOAREA

CARIERĂ A ELEVULUI.

GHIDUL – ,, VA VOM CONTACTA … ’’CE TREBUIE S Ă ŞTIŢI CÂND SOLICITAŢI UN LOC DE

MUNCĂ ÎNTR-O ŢARĂ DIN SEE

Autor: profesor psiholog şcolar Aichel AlbertoCJRAE/CJAP Brăila

Lumea este în schimbare, oamenii nu se mai aşteaptă să aibă același loc de muncă toată viața și acceptă că munca poate însemna că trebuie să se mute într-o altă țară. Experiența muncii în străinătate, fie pe termen scurt, fie pe termen lung, le oferă oamenilor posibilitatea de a dezvolta aptitudini esențiale, de a avea experiența unor culturi diferite, de a-și extinde orizontul și de a interacționa cu multe culturi diferite. Totuși, căutarea unui loc de muncă în străinătate nu este o decizie pe care cineva să o ia de la o zi la alta – este o decizie care trebuie analizată cu cea mai mare atenție. Să fii bine pregătit este o condiție esențială . EURES vă oferă instrumentele pentru a duce la îndeplinire această căutare a unei experiențe care să vă îmbogățească.

Dispunând de baze de date online pentru locuri de muncă vacante și CV-uri și de o rețea de resurse umane de peste 750 de consilieri EURES bine calificați, serviciul lucrează împreună cu angajatorii și cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă pentru a găsi competențele potrivite pentru locul de muncă potrivit la nivel

european, pentru a oferi informații celor care sunt interesați să trăiască și să muncească în străinătate și pentru a monitoriza piața forței de muncă, aflată într-o permanentă transformare. EURES găsește competențele potrivite pentru locul de muncă potrivit în întreaga Europă, de peste 15 ani, și s-a dezvoltat datorită necesității unui serviciu coordonat pentru facilitarea uneia dintre cele patru libertăți fundamentale ale Uniunii Europene – libera circulație a persoanelor.

Acest GHID își dovedește utilitatea cel mai mult pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, deoarece le oferă un instrument concret care contribuie la găsirea unui loc de muncă și la depășirea unora dintre barierele culturale percepute în Europa. Totuși,

GHIDUL va fi util și pentru angajatori, aceștia putând afla mai multe despre contextul cultural din care provin candidații .

Ghidul ,, VA VOM CONTACTA … ’’ ce trebuie să ştiţi când solicitaţi un loc de muncă într-o ţară din SEE poate fi descărcat gratuit la adresa de INTERNET :

http://bookshop.europa.eu

ORIENTAREA ŞCOLARA DE SUCCES

Autori: prof.Tatiana Baetica, prof. Alina VasileColegiul Tehnic ,,Nicolae Titulescu’’ Medgidia

Orientarea şcolară şi profesională reprezintă ansamblul acţiunilor opţionale şi consultative realizate prin modalităţi pedagogice, generale şi speciale, subordonate, din punctul de vedere al conţinutului, dimensiunii tehnologice/aplicative a educaţiei, iar din perspectiva metodologică activităţii de asistenţă psihopedagogică şi socială a cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, proiectată la nivelul sistemului de învăţământ, în vederea unor opţiuni corecte şcolare şi profesionale. Pe lângă rolurile generale ale unui consilier (consiliere individuală, consiliere de grup, training, consultanţă şi dezvoltare organizaţională), consilierul şcolar mai este pregatit să desfăşoare activităţi de evaluare, asistenţă în carieră, plasament, prevenire a problemelor de dezvoltare. Profesorul îndeplineşte o profesiune de o deosebită importanţă, aceea care asigură formarea şi pregătirea personalităţii tinerelor generaţii şi pregătirea lor profesională în cadrul instituţiilor de învăţământ, strâns legate de viaţă, de activitatea socio-profesională, morală şi cetăţenească. Activitatea de orientare a carierei în mediul şcolar poate fi descrisă ca o activitate care să sprijine elevii să-şi clarifice propriile deprinderi,

http://bookshop.europa.eu/

abilităţi, competenţe, ca şi resursele şi opţiunile în relaţia cu sistemul educaţional, piaţa muncii şi viaţă, în general. Lucrarea ,, Orientarea şcolară de succes’’ isi propune sa exemplifice rolul cadrului didactic in formarea personalitatii elevului si importanta muncii acestuia in orientarea spre o profesie viitoare a elevului.

Bibliografie : Ghica V., Ghid de consiliere şi orientare şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998.Marcus, S.(coord.), 1987, Empatia şi relaţia profesor-elev, Editura Academiei, Bucureşti.Sălăvăstru,Dorina, 2007, Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi. Silvaş Alexandra, Consiliere şi orientare, curs, 2008Tomşa, Gheorghe, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editura si Presa Viata Românească, Bucureşti, 1999.

EDUCAŢIA RROMILOR ÎN NOUA DIMENSIUNE EUROPEANĂ

Autor: prof. Bădărău GheorgheŞcoala Lunca Cetăţuii, comuna Ciurea, judeţul Iaşi

Fiind o ţaracu procent mare de populaţie ţigănească, problema integrării rromilor, în România, este una din ce în ce mai serioasa. Aceştia sunt dificili prin structural lor dar şi prin influenţele din afară. Mai ales rromi în vârstă nu sunt conştienţi de rolul şcolii, de relaţia acesteia cu factoriii economici şi sociali, iar cei mici frecventează şcoala doar ca să-şi poată face rost de carnet de conducere auto. La acestea se adaugă şi rezervele cu care sunt primiţi ţiganii î şcoala, de către elevi români şi de părinţii acestora, care ameninţă cu retragerea copiilor lor din unitatea de învăţământ. Educaţia rromilor nu e pe placul multora şi de aici o tendinţă de izolare a lor. Aceştia sunt de mai multe feluri, după ocupaţii, dar in cele din urmă se impart în bogaţi şi săraci, ţiganii bogaţi dispreţuindu-i pe ceilalţi.

Nu e uşor pentru un profesor să armonizeze relaţia dintre români şi rromi, pe de-o parte şi relaţia dintre rromii înstăriţi şi ceilalţi rromi, pe de altă parte. De aceea cadrele didactice trebuie să acţioneze în comun şi să parcurgă următoarele etape: să-i lămureasca pe elevii români în privinţa renunţării la etichetele despre cologii lor rromi; să-i convingă pe primii să înţeleagă, să ierte, să fie toleranţi cu elevii rromi, să-şi dezvolte

capacităţile de comunicare; să identifice aptitudinile commune,care să aproprie etniile; să organizeze activităţi cultural oferind posibilităţi de afirmare atât românilor cât şi rromilor; să identifice particularităţi semnificative, comportamentale care necesită toleranţă şi să abordeze din perspectivă multiculturală ideea păstrării elementelor pozitive; să identifice cauzele unor conflicte şi să ia măsuri pentru evitarea acestora în perspectivă; să organizeze activităţi extraşcolare la care să participle cele două etnii.

Asemenea activităţi se pot face în parteneriat cu Comisia metodică a diriginţilor, Consiliul elevilor, Reprezentaţii comunităţii de ţigani, Consiliul local, Primăria comunei, Poliţia locală, având în vedere şi următoarele resurse material: materialul didactic din şcoala, afişe, pliante, cărţi, consumabile etc. rezultatele aşteptate vor fi: un grad mare de integrare a copiilor ţigani; reducerea numărului de fapte antisocial provenite din rândul ţiganilor; ridicarea gradului de toleranţă între elevii celor două etnii; înlăturarea sentimentului de izolare resimţit adesea de elevii ţigani; reducerea procentului de abandon şi a numărului de neşcolarizaţi în rândul ţiganilor; dispariţia analfabetismului.

CONSILIEREA PENTRU ORIENTAREA ŞCOLARĂ

Autor: prof. Botea Viorel Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu” Brăila

Acest tip de consiliere consta in indrumarea clientului in vederea alegerii unei forme de invatamant potrivit nivelului de pregatire atins anterior si, mai ales, potrivit aptitudinilor , intereselor profesionale si personalitatii lui. Nivelul cunostintelor si deprinderilor poate fi cunoscut prin examene si probe profesionale. La acestea se adauga diagnosticul psihologic stabilit de specialist prin aplicarea unor baterii de teste psihologice : teste de aptitudini, teste de interese profesionale, teste si chestionare de personalitate.

In urma evaluarii, clientului i se fac recomandari privind continuarea educatiei, i se ofera informatii despre unitatile scolare care corespund cerintelor sale educationale, despre conditiile de acces la aceste unitati si despre formalitatile ce trebuie indeplinite in acest scop. Apoi se alcatuieste un plan de actiune. Orientarea scolara este o etapa premergatoare orientarii profesionale si este important ca inca din aceasta etapa sa se tina seama de criteriul integrarii ulterioare a actualului elev in viata activa. In concluzie, putem spune ca o informare asupra principiilor care guverneaza piata muncii, despre situatia privind perspectivele reale de angajare, despre posibilitatile profesionale oferite de un anumit nivel de educatie reprezinta un demers util inca din perioada scolarizarii. Prin consilierea scolara si profesionala acordata elevilor se urmareste cresterea increderii acestora in fortele proprii si in capacitatea lor de a alege.

Consilierea pentru orientarea scolara este un serviciu care se ofera atat clientilor individuali, cat si unor grupuri de clienti ( de exemplu, elevii unei clase) . Orientarea scolara presupune si o serie de activitati dedicate parintilor si profesorilor. Influenta acestora asupra deciziei copilului poate fi mai mare sau mai mica, in functie de mentalitate, de pozitia sociala, de nivelul lor cultural. Colaborarea cu parintii se poate face prin intrevederi, reuniuni, seminarii, conferinte. Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin activitatea de orientare si li se pot furniza materiale informative. Scopul este acelasi : transformarea parintilor si profesorilor in aliati in procesul de orientare constienta si realista a copiilor pe un drum profesional care sa corespunda aptitudinilor , dar si posibilitatilor concrete oferite pe piata muncii.

Bibliografie Drăgan, I., „Locul şi rolul psihologiei în OSP", în Z. Bogathy, P. Petroman (coord.). Psihologia astăzi. Editura Eurobit, Timişoara, 1999.Drevillon, I, Orientarea şcolară şi profesională. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.Dupont, J. B., lnventatre Personnel de J. L. Holland. Manuel IPH, Editions Scientifiques et Psychologiques, Paris, 1979.

ELEMENTE DE ETICĂŞI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ ÎN CONSILIERE

Autor: prof. Botea Carmen Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu” Brăila

Problema consilierii şcolare este una considerată de importanţă majoră în ţările dezvoltate, preocupate de dezvoltarea tinerei generaţii. În această etapă istorică, în care rolul şcolii este contestat – consilierea educaţională pare a fi răspunsul pentru multe dileme. Unii experţi consideră că soluţia crizei şcolii ar sta într-o abordare proactivă a posibilelor probleme cu care actualii elevi, viitorii absolvenţi, se pot confrunta peste câţiva ani. Sociologi, antropologi, istorici, analişti economici, asistenţi sociali – sunt chemati sa facă echipă cu specialiştii în consiliere şcolara. Elevul va fi beneficiarul unor programe echilibrate, de prevenire şi de intervenţie a consilierilor şcolari. În general, pentru formularea unor repere etice, modelul este cel american – model verificat de-a lungul timpului şi foarte exact elaborat. Documentele americane de referinţă sunt Codul Etic (Code of Ethics) şi Standardele de Practică în Consiliere (Standards of Practice) ale ACA. Publicate prima oară în 1961, documentele au suferit de-a lungul timpului o serie de modificari. În prezent, codul etic are opt secţiuni, care trateaza: relaţia de consiliere (profesionalism, moralitate etc.); confidenţialitatea (informaţiilor, rezultatelor, terapiilor); responsabilitatea profesională (în faţa comunităţii); relaţia cu alţi specialişti (colaborare interdisciplinară); evaluarea şi interpretarea rezultatelor (obiectivitate şi corectitudine); cursurile şi supervizarea (nivel ştiinţific,

academic etc.); cercetarea şi publicistica (etica experimentului psihopedagogic); rezolvarea problemelor de natură etică (la nivelul grupurilor şcolare şi sociale). Consilierea educaţională, asa cum ni se înfăţişează ea astăzi, este un fenomen social, mai mult decât o profesiune oarecare. Este probabil una dintre foarte puţinele “meserii” care presupune un efort interdisciplinar şi o viziune de ansamblu asupra persoanei copilului, elevul de astăzi, adultul şi specialistul de mâine.

Bibliografie Baban Adriana, Consiliere educaţională, Ghid metodologic, Imprimeria „Ardealul”, Cluj-Napoca, 2001.Ghica Vasile, Ghid de consiliere şi orientare şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998.Neuman Helen, Arta de a găsi o slujbă bună, Editura Businness TECH Internaţional Press, SRL, Bucureşti, 1994.

DE ZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE VIAŢĂ ALE ELEVILOR, O POSIBILITATE LA ÎNDEMÂNA ORICĂRUI PROFESOR

Autori: prof. Bunea Sanda – Virginia, prof. Troia Georgiana – DoiniţaŞc. Ind. „Anghel Saligny” Brăila

Lucrarea de faţă îşi propune să aducă în prim plan un exemplu de „bune practici” în ceea ce priveşte modul în care putem dezvolta abilităţile de viaţă ale elevilor cu care lucrăm, în cadrul activităţilor extraşcolare. Am pornit de la definirea abilităţilor de viaţă, bazându-ne pe studii realizate de specialişti în domeniu, iar în ceea ce priveşte taxonomia, ne-am oprit asupra modelului 4H (Head, Heart, Hends, Health), deoarece acesta se bazează pe studii raportate la activităţile extraşcolare.Demersul nostru continuă cu prezentarea paşilor care trebuie urmaţi în dezvoltarea unor astfel de abilităţi la elevii noştri, şi anume: identificarea, prezentarea în termeni comportamentali ai abilităţii alese, dezvoltarea şi evaluarea acesteia.Mai mult decât atât, fiecare din etapele amintite este exemplificată, exemplele fiind, de fapt, paşii urmaţi de noi în dezvoltarea abilităţilor de gândire ecologică, lucru în echipă şi responsabilitate civică în cadrul proiectului educativ Împreună, pentru o zonă mai curată.Scopul lucrării acesteia este, aşadar, acela de a demonstra că pe lângă orele de curs care ne permit formarea şi dezvoltarea diverselor tipuri de

competenţe şi abilităţi la elevii cu care lucrăm, activităţile extraşcolare reprezintă posibilitatea pe care oricare dintre noi o are de a ajuta tinerii să fie mai bine pregătiţi pentru viaţa de dincolo de uşile şcolii.

Bibliografie:Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii civile, „Dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale elevilor” , suport de curs realizat în cadrul proiectului strategic Metode inovative în formarea personalului didactic pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale elevilor, ID 4713, POSDRU 3/1.3/S/3http://www.portal-stat.admin.ch/deseco/index

CONSILIEREA - ACTIVITATE DE FORMARE A ELEVULUI

Autor: prof. Butuc Ionica-Oana Colegiul Tehnic ,,Panait Istrati”Brăila

Studenţi până mai ieri, acum profesori într-o lume în transformare, o lume în care copii, preadolescenţi, adolescenţi, tineri, dar şi adulţi sunt legaţi între ei printr-o complicitate anume într-un joc ce se derulează necontenit: al predării de cunoştinţe, al receptării acestora, al acumulării, al evaluării. Acest joc nu este întâmplător, el rulează după legităţi proprii, legităţi ce-i transformă pe participanţi în parteneri, îi apropie, îi determină să înveţe unii de la alţii. De-a lungul unei zile, un profesor este nevoit să fie actor, prieten, soră medicală, antrenor, detectiv, părinte, căutător de comori care stau uneori, undeva, îngropate sub resemnare. Inocenţi nevindecabili, intrăm în jocurile copiilor, în clasă sau afară, nu atât spre a le arăta cum se face, cât pentru a descoperi lumea împreună. Odată ieşiţi din această convenţie, redevenim dascăli, însă nu severi, încremeniţi în rigori sau şabloane, ci înţelegători şi răbdători cu fiinţele ce se plămădesc lângă noi. Societatea actuală a dus la apariţia unor schimbări şi în cadrul sistemului educativ, schimbări care dau o nouă dimensiune rolului şi statutului cadrului didactic. Astfel, cadrul didactic nu mai este văzut doar ca un transmiţător de informaţii şi cunoştinţe prevăzute în programa analitică. El devine un gânditor şi un agent care trebuie să ia decizii iar în activitatea cu elevii devine un model şi un mediator. Ca model, cadrul didactic demonstrează în mod frecvent procesele

http://www.portal-stat.admin.ch/deseco/index

de gândire şi explorare, iar ca mediator el este „interfaţă” între cel care învaţă şi mediul de învăţare, ajutând elevii să organizeze şi să interpreteze informaţiile. Răspunzător de calitatea acestor schimbări, cadrul didactic, pe baza actualizării şi îmbunătăţirii ethosului pedagogic cu noţiunile propuse şi introduse de reforma din cadrul învăţământului (curriculum şcolar, evaluare formativă, managementul clasei de elevi ca grup social, noile relaţii profesor-elevi, manuale alternative, consiliere şi orientare, curriculum la decizia şcolii etc.) şi a dezvoltării tehnicilor pedagogice, le transpune în practica şcolară. Astfel, cadrul didactic/profesorul îşi construieşte propriul stil didactic adecvat noilor schimbări, stil ce se reflectă în următoarele direcţii de acţiune, direcţii ce pot fi asemănate cu puncte forte ale activităţii didactice. Bibliografie:Bãlan, A., Consiliere educationalã – ghid metodologic pentru orele de dirigentie si consiliere, Editura Ardealul, Cluj-Napoca, 2001Butnaru, D. (coord.), Consiliere si orientare scolarã, Editura Spiru Haret, Iasi, 1999Ghica, V., Ghid de consiliere si orientare scolarã pentru orele de dirigentie, Editura Polirom, Iasi, 1998Neamtu, C., Orientarea scolarã si profesionalã în Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si gradul didactic II, Editura Spiru Haret, Iasi, 1995 Tomsa, Gh., Orientarea si dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editurã si Presã „Viata Româneascã”, Bucuresti, 2001

OPTIMIZAREA PREGĂTIRII PRACTICE PENTRUACTIVITATEA PROFESIONALĂ

Autor: m.i.Buzea Georgeta Colegiul Tehnic Edmond Nicolau Brăila

Lucrarea reprezintă o prezentare a transformărilor majore a procesului de învățământ de după 1990,cu noutățile introduse în domeniul,dar și cu responsabilitățile ce revin fiecăruia în parte respectiv profesori și elevi.De asemenea prezintă avantajul transformării unor licee în grupuri școlare și colegii tehnice unde elevii au posibilitatea de a se pregăti și alege acea meserie care li se potrivește. Prezintă avantajul proiectelor europene câștigate ce au menirea de a îmbogăți activitatea de instruire a elevilor,dar și raportul profesor-elev prin suporturile curriculare și umane,prin multitudinea materialelor de informare de care dispune școala . Astăzi,mai mult ca întotdeauna,într-o societate caracterizată printr-o dinamică accelerată a schimbărilor structurale,dar și a profunzimii acestor schimbări,se atribuie noi sarcini educației.Folosirea tehnologiilor implică un grad de civilizație,iar avantajele civilizației nu necesită demonstrații,odată ce produsele tehnologice fac parte din mediul nostru ambiant.

Cerințele progresului tehnico-economic și condițiile concurenței pe piața muncii impun desfășurarea unui proces de învățământ care să asigure o cultură generală,pe fondul căreia să se dezvolte gândirea tehnică,să promoveze o reacție pozitivă față de mediul tehnic și să formeze premizele tehnice și practice ale instruirii în condiții bune a disciplinelor ce asigură o calificare și o specializare înaltă. Educația și formarea profesională se desfășoară în condițiile când ia amploare mobilitatea la scară internațională a elevilor și salariaților,când se resimte tot mai mult impactul noilor tehnologii,când se produce schimbarea radicală a muncii odată cu apariția unei piețe de muncă europene,când instruirea nu se mai poate limita numai la anumite perioade în viața individului,ci trebuie să se desfășoare pe tot parcursul vieții când educația nu se mai poate realiza fără participarea comunității locale.

Bibliografie:Venera Mjhaela, Cojocariu, Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică,Pitești,februarie 2008.

ELEVII NO Ș TRII, TINERI CE BAT LA POR Ț ILE CUNOAȘTERII

Autor: prof. Calu MirelaLiceul „Matei Basarab” Măxineni

Conform articolului 1 din “Declaratia Universala a Drepturilor Omului“, fiecare individ este liber sa se gândeasă la o meserie, respectiv sa-și aleagă o profesie, pentru că, “Toate fiintele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi. Majoritatea oamenilor reprezintă o combinaţie a mai multor tipologii, de aceea este foarte probabil să îşi manifeste interesul faţă de mai multe categorii profesionale. Întrebat despre secretul fericirii, Sigmund Freud a răspuns: "Să iubesti și să muncesti!” ceea ce în acest context înseamnă că, un loc de munca satisfacător este o condiție esențială pentru o viață împlinită. Dar, numai preferinţa pentru un domeniu de activitate sau altul nu e suficientă, trebuie să se țină cont de capacitatea de dezvoltare a abilităţilor practice pentru executarea respectivelor activitati, deasemenea. Capacitatile precum empatia, creativitatea, sunt necesare oricărui domeniu de activitate iar cotele atinse de elevii claselor mici sunt doar satisfacătoare.

La liceu interesele sunt mai stabile, mai active, mai realiste, deci au aptitudini mai bine figurate pentru domeniul de interes. În varianta ideală, cea mai potrivită profesie este cea în care activităţile de bază sunt cele care plac cel mai mult, pentru care elevii au în mod natural inclinație, în care conţinutul muncii trezeşte interesul şi pentru care sunt dispuși să adune bagaje de cunoştinţe şi nu numai. abilităţile profesionale necesare. De aceea, succesul profesional, depinde în mare măsură de raportul dintre factorii de personalitate, respectiv aptitudini şi conţinutul muncii. BibliografiePăun, E. (1999). Școala. O abordare sociopedagogică. București: Editura PoliromSinger, M., Sarivan L. (2002). Ghid metodologic pentru aplicare programe școlare: Liceul Tehnologic-Profil Tehnic. Bucureşti: Editura Consiliul National pentru CurriculumD'Alessandro, F. (2004). 10 rules for building a successful personal brand and fighting to keep it. New York: McGraw-HillDr. Rădulescu, E. (2006). Alimentație inteligentă. Bucureşti: Editura Viață și sănătate. Dr. Rădulescu, E. (2009). Întrebări, controverse și obiecții. București: Editura Viață și sănătateDeihl, H., Ludington A. (2006). Tablete de stil de viață. Bucureşti: Editura Viață și sănătate

ROLUL CADRULUI DIDACTIC ÎN MANAGEMENTUL CLASEI

Autor: prof. Calu PetruţaColegiul Tehnic “Edmond Nicolau” Brăila

Clasa de elevi este un grup social supus în mod constant influenţelor educative exercitate de şcoală. Ansamblul de elevi ce o compune este un grup social specific, în cadrul căruia există o varietate de relaţii educative. Aceste relaţii au ca suport raporturile interpersonale din cadrul clasei şi relaţia pedagogică educator-educat. Deşi relaţia profesor-elev are un pronunţat caracter didactic, ea este influenţată de pluralitatea de relaţii interindividuale pe care le are elevul în clasă şi în afara ei. De aceea este necesar ca profesorul să cunoască grupul ca ansamblu dinamic de relaţii interumane.

Indirect, profesorul influenţează şi prin intermediul altor factori educaţionali cum sunt colectivul clasei de elevi, familia, consiliul profesoral, comitetul de părinţi. Rolul profesorului în conducerea pedagogică a activităţii elevilor se manifestă astfel pe toate planurile implicate de acţiunea educativă.Comportamentul pedagogic şi emoţional al cadrului didactic

Comportamentul pedagogic al profesorului se manifestă în atitudini suple, variate, în funcţie de acţiunea educativă în care el este angajat. În

procesul educativ el este pentru elevi figura centrală şi ca urmare atenţia lor se îndreaptă spre el. Profesorul trebuie să-şi autoregleze comportamentul său pedagogic pentru a se prezenta în faţa elevilor într-o manieră de încredere şi de ajutor pentru ei.

Comportamentul emoţional al profesorului influenţează direct comportamentul elevilor prin contagiune şi indirect, prin climatul afectiv pe care îl determină în clasă. Acest comportament poate fi „factor de stimulare a unor stări afective tonice sau de diminuare a capacităţii de muncă a elevilor şi de blocare a relaţiilor de comunicare între elevi şi profesor”.

Relaţiile apropiate între profesor şi elev, bazate pe încrederea elevului nu numai în competenţa profesională a profesorului, ci şi în competenţa sa ca sfătuitor, pe capacitatea empatică a profesorului sunt dorite de către elevi. Informaţiile ce urmează a fi transmise elevilor, capătă valenţe educative numai în urma preluării şi prelucrării acestora de cadrul didactic. Acesta are datoria de a ridica standardul valorilor culturale şi morale ale elevilor, şi implicit a societăţii.

Bibliografie

Berinde, A, Instruire programată în învăţămîntul liceal şi tehnic profesional, Editura Facla,Timişoara 1979Salade, D. ,Orintare şcolară şi profesională,Editura PACO,Bucureşti 1997

CADRUL DIDACTIC, FACTOR IMPLICAT ÎN VIITOAREA CARIERĂ A ELEVULUI

Autori:prof. Casapu Elena, prof.Ioana Narcisa Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Șimleu

Silvaniei

Activitatea de consiliere în carieră are un rol deosebit în societatea umană, iar ţările dezvoltate din punct de vedere economic, cu un nivel de trai crescut i-au acordat importanţa cuvenită, elaborând o legislaţie care să ajute la desfăşoare şi dezvoltarea acesteia. Consilierea reprezintă inima unui program de orientare a carierei; semnificaţia acestui fapt este nu numai de natură psihologică, ci şi educaţională (pedagogică).

Actul consilierii şi orientăriii şcolare şi profesionale a avut din totdeauna ca obiectiv „persoanelor ca obiectiv cu slujbelor” în cadrul unui model liberal al economiei de piaţă, simultan cu luarea în

considerare a indivizilor cu competenţele, abilităţile şi concepţiile lor despre sine şi muncă.

Consilierea este şi o formă de socializare şi / sau învăţare socială prin faptul că oferă indivizilor noi experienţe şi informaţii prin care aceştia pot să-şi contureze mai bine şi să-şi dezvolte identitatea şi imaginea de sine, să se integreze cu succes şi într-un mod care să le aducă satisfacţii sau să le faciliteze depăşirea anumitor contexte critice ale vieţii

Consilierea şi orientarea şcolară şi profesională intenţionează să-l facă pe elev coparticipant la propriul destin (prin informare, educare, autoformare, autoorientare) dacă nu în mod integral, chiar autorul acestui demers de alegere şi dezvoltare a carierei. Orientarea în carieră de către cadrul didactic are scopul de a-i ajuta pe tineri să îşi folosească cunoştinţele şi abilităţile pe care le dobândesc din educaţia pentru carieră atunci când iau decizii.

BibliografieMihai Jigău, 2001, Consilierea cariereiTendinţe Contemporane ale orientării şcolare şi profesionale. Bucureşti, EDP, 1976Silvaş Alexandra- Consiliere şi orientare, curs, 2008

TEORIILE PLANIFICĂRII CARIEREI

Autor: prof. Cercelaru MargaretaȘcoala Nr. 29 “Nicolae Romanescu” Craiova

Conform acestor teorii, dezvoltate prin practicile managementului resurselor umane, cariera membrilor organizației este prevăzută prin planuri.

Planificarea carierei începe de la angajare prin repartizarea indivizilor pe sarcini prestabilite, prin utilizarea competenţelor şi stimularea acestora prin promovare. Competenţele profesionale sunt și ele organizate ierarhic, unele fiind mai importante decât altele, în funcţie de cerinţele şi valorile organizaţiei.

Vocaţia este rezultat al educaţiei şi mediului socio-cultural.Planificarea resurselor de muncă devine o activitate diferită de planificare a unei cariere individuale. Planificarea resurselor de muncă reprezintă o activitate strategică de selecţie a personalului, de perfecţionare, de promovare sau concediere a personalului existent.

Sintetizând aspectele de bază ale diferitelor teorii în domeniu, se remarcă elemente comune:- importanţa informaţiilor în procesul luării deciziilor cu privire la carieră;- oscilaţii între stilul raţional şi cel intuitiv / afectiv în alegerea profesiei;- plurideterminarea factorială a maturizării profesionale şi a procesului luării deciziei cu privire la carieră;- importanţa succesului sau eşecului profesional asupra evoluţiei în carieră.Planul de carieră al elevului Activităţi: 1) Hexagonul intereselor Obiectiv: identificarea intereselor personale şi a ocupaţiilor care corespund acestora 2) Evoluţia intereselor mele

Obiectiv: identificarea relaţiei dintre formarea intereselor şi experienţele de învăţare

Alegerea profesiei este un moment important în viaţa fiecăruia, constituind una din premisele majore ale inserţiei sociale.

Bibliografie Holdevici, I., Neacsu, V., „Consiliere psihologica si psihoterapie in situatiile de criza”, Ed. Dual Tech, Bucuresti 2006.Mois, A., Plosca, M., „Consiliere privind cariera”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Tomşa, Gheorghe, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editura si Presa Viata Românească, Bucureşti, 1999.

PROFESORUL, PARTENER PE CALEA DEVENIRII

Autori: prof. Chioran Gianina Ioana, prof. Coste DianaColegiul Tehnic “Anghel Saigny”, Baia Mare

Dintre sinonimele verbului ˝a deveni˝, cele care definesc cel mai bine procesul de transformare continuă caracteristic existenţei umane, amintim: ”a începe să fie”, “a ajunge”, “a se schimba”. Omul, din copilărie până la bătrâneţe, se află într-o continuă schimbare. El devine produsul unui întreg proces de maturizare, de cunoaştere de sine, de dezvoltare a propriilor capacităţi şi aptitudini. Iar această transformare nu este altceva decât rezultatul interacţiunii cu lumea din jur, lume aflată şi ea într-o dinamică perpetuă. Aşadar, din lumea oricărui copil, un novice care va deveni iniţiat, fac parte părinţii,

prietenii şi desigur profesorii. Ei sunt cei care îl însoţesc şi îl îndrumă spre devenire. Deoarece la sfârşitul anilor de studiu, fiecare individ devine inginer, doctor sau, poate cel mai important, devine om, putem afirma că parcursul şcolar al unui elev se confundă de fapt cu semantică sintagmei ˝calea devenirii˝. Pentru a facilita integrarea socială a individului, şcoala, în special prin intermediul diriginţilor, participă în mod direct la activitatea de orientare a carierei, propunându-şi anumite obiective ca : pregătirea maturaţiei vocaţionale, formularea deciziei profesionale optime şi asigurarea pregătirii, formării pentru cariera aleasă. Factorii definitorii în alegerea carierei sunt reprezentaţi de activităţile extracurriculare în care sunt implicaţi elevii şi de alegerea corectă a disciplinelor opţionale puse la dispoziţia lor. Însă, factorul decisiv îl constitue profesorul care are menirea de a participa în mod continuu şi sistematic la activitatea de cunoaştere a elevilor, particularizând şi individualizând astfel educaţia şi instrucţia acestora.

Bibliografie:Cucoş, C., 1996, Pedagogie, Editura PoliromDottrens, R., 1991, Institutori ieri. Educatori mâine, Editura Didactică şi Pedagogică, BucureştiAchim, F., Boja, A., Ignat, O., Maier, M., Pirău, M., 2009, Prelegeri de didactică generală, Editura Universităţii de Nord, Baia Mare

EVALUAREA COMPETENŢELOR - COMPONENTĂ ESENŢIALĂ A PROCESULUI DE ORIENTARE ŞCOLARĂ ŞI

PROFESIONALĂ

Autor: prof. Chiper RamonaColegiul Tehnic “Edmond Nicolau” Brăila

Exercitarea unei profesii la un nivel de performanţă ridicat necesită un ansamblu de aptitudini specifice, o motivaţie (interese, valori, atitudini) adecvată, precum şi o serie de caracteristici ale personalităţii care pot constitui resurse cheie ale succesului în acea profesie. Baza formării profesionale se pune încă din şcoală, începând cu alegerea specialităţii liceale pe care elevii, absolvenţi de clasa a VIII-a, o au de făcut sau a specializărilor universitare, în cazul elevilor de liceu. In timpul claselor gimnaziale, elevii încep să-şi facă planuri de viitor şi să caute informaţii pentru a lua o decizie în legătură cu filiera pe care o vor urma, în vederea continuării

studiilor. în acest proces, elevii trebuie să fie sprijiniţi într-un mod competent de un consilier şcolar. Informaţiile furnizate de o baterie de aptitudini, alături de urmărirea intereselor pentru unul sau altul dintre domeniile profesionale care „au căutare pe piaţa muncii", pot servi drept ghid în ceea ce priveşte luarea unor decizii cu privire la continuarea studiilor şi alegerea unei cariere profesionale. Important de reţinut este şi faptul că, în timp, ca urmare a procesului de maturizare şi pe baza experienţei acumulate, aptitudinile intelectuale, ca şi interesele, se diferenţiază şi se cristalizează, făcând necesară continuitatea în orientarea şcolară şi profesională. În opinia mea, activitatea de orientare şcolară presupune ca prime două etape majore: 1) examinarea psihologică a elevului care doreşte să fie orientat, sub aspectul potenţialului aptitudinal, al intereselor şi aspiraţiilor pe care le are, precum şi al celorlalte laturi ale personalităţii (valori care îi ghidează existenţa, trăsături temperamentale, imagine şi stimă de sine, etc.); 2) corelarea profilului psihologic rezultat cu cerinţele exercitării unei anumite profesii. Determinarea aptitudinilor, intereselor, valorilor, cunoştinţelor, deprinderilor, abilităţilor, capacităţilor şi a altor particularităţi psihocomportamentale ale elevului constituie un aspect foarte important în cadrul orientării şcolare şi profesionale, de aceasta depinzând, în parte, eficienţa procesului în sine şi justeţea deciziilor luate.

Bibliografie:Chircev, A., Salade, D., Orientare şcolară şi preorientare profesională. Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,1976.• Costm, A., Pitariu, H., Centrul de orientare şcolară şi profesională. Manual de înfiinţare. Editura Expert,Bucureşti, 1997.• Drăgan, I., „Locul şi rolul psihologiei în OSP", în Z. Bogathy, P. Petroman (coord.). Psihologia astăzi. Editura Eurobit, Timişoara, 1999.

CADRUL DIDACTIC – FACTOR IMPLICAT ÎN VIITOAREA CARIERĂ A ELEVULUI.

Autor: prof. învăţământ primar Della Sultana Şcoala cu clasele I – VIII “Ion Borcea”, Agigea

Odată cu apariţia industrializării, a progresului economic indus de aceasta şi a dezvoltării unor sectoare de activitate diverse, s-a impus din ce în ce mai puternic nevoia alegerii unei meserii/profesii în funcţie de o serie de beneficii colaterale asigurării subzistenţei. Gradual, s-a ajuns la situaţia în care, cu cât o societate are un nivel economic mai ridicat, cu atât mai mult predomină – în alegerea unei ocupaţii – aspecte ce ţin de valori personale (statut, timp liber etc) sau de scopuri sociale (obiectivele spre care tinde societatea respectivă). Astfel, în ţările în curs de dezvoltare, alegerea profesiei răspunde, mai degrabă,

nevoilor pieţei muncii decât asipraţiilor educaţionale individuale, orietarea făcându-se pentru societate şi mai puţin pentru individ. Tot de gradul de dezvoltare economică şi de obiectivele sociale ţin şi schimbările ce apar în graficele de orientare. De exemplu, pentru ţările cu foste regimuri comuniste, trecerea de la o economie planificată la o economie de piaţă a generat promovarea iniţiativei personale în stabilirea unui traseu ocupaţional individual. Reacţia şcolii, ca instituţie de educaţie şi orientare, la mobilitatea socială şi economică, trebuie să fie de adaptare rapidă a conţinutului, a structurilor şi funcţiilor sale. Şcoala trebuie să contribuie la formarea de premise favorabile pentru elevi, care să le permita integrarea socială mai rapidă, flexibilitatea, iniţiativa şi rezolvarea de probleme, discriminarea imprevizibilului şi hazardului în alegerea carierei. Orientarea şcolară şi profesională tinde, cel puţin, să-l facă pe elev, coparticipant la propriul destin (prin informare, educare, autoformare, autoorientare) dacă nu, în mod integral, autorul acestui demers de alegere pri autocunoaştere a carierei.

BibliografieBâban A, Consiliere educaţională – Ghid metodic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj Napoca, 2003;Curriculum Naţional pentru Învăţământul obligatoriu; Cadru de referinţă, MEN, CNC, Bucureşti, Editura Corint, 1998Jude I, Psihologie şcolară şi optim educaţioal, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002Şchiopu U., Criza de originalitate la adolescenţi, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979

INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE ÎN CONSILIEREA CARIEREI - B.T.P.A.C. şi C.E.I.

Autor: prof. Rita Drâmbei CJAP/CIAP Col. Ec. „Ion Ghica” Brăila

Alegerea profesiei şi a locului de muncă reflectă în mare măsură imaginea de sine a individului, aptitudinile, intersele acestuia pentru meseria respectivă. Iar consilierul şcolar vine în sprijinul elevilor în demersul lor de autocunoaştere şi orientare în carieră. Două dintre instrumentele utilizate în cabinetele de asistenţă psihopedagogică sunt elaborate în ţara noastră de o echipă de experţi din Cluj-Napoca, reuniţi în grupul COGNITROM. Aceste instrumente sunt etalonate pe populaţia românească şi au ca sferă de aplicabilitate:

consilierea şi orientarea profesională şi evaluarea de personal. Ambele pot fi aplicate individual sau în grup, variantă creion hârtie sau soft (dacă există o reţea de calculatoare iar persoanele sunt deprinse cu calculatorul). BATERIA DE TESTE DE APTITUDINI COGNITIVE (BTPAC) evaluează 8 aptitudini şi permite compararea profilului aptitudinal al persoanei cu cerinţele aptitudinale ale unui anumit loc de muncă (350 de profile ocupaţionale). Prin suprapunerea profilului aptitudinal al elevului peste profilul aptitudinal al ocupaţiei se poate stabili măsura în care, din punct de vedere aptitudinal, acesta corespunde unei profesii sau unei familii de profesii. CHESTIONARUL DE EVALUARE A INTERESELOR (C.E.I) evaluează interesele unei persoane, adică preferinţele cristalizate ale acesteia pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate. Fiecare elev va avea un tip de interese dominant (cu cota cea mai mare) urmat de alte două în ordine descrescătoare

BibliografieBaban, A. (2001),Consiliere educaţională- ghid metodologic. Cluj-Napoca. .Imprimeria „Ardealul”Jigău, M. (2001). Consilierea carierei. Bucureşti: Editura SigmaMiclea, M (coord.) (2003), Manual de utilizare BTPAC. Cluj-Napoca, Editura ASCRMiclea, M (coord.) (2006). Manual de utilizare CAS. Cluj-Napoca, Editura ASCR

PRIMII PAŞI ÎN CARIERĂ

Autor: prof. Daniela Fechet, Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” Oneşti

Orice drum, oricât de lung, începe cu un prim pas. În alegerea viitoarei meserii primul pas constă într-o cât mai bună autocunoaştere. Când adolescentul ştie ce-i place , care-i sunt pasiunile , la ce discipline şcolare se descurcă cel mai bine, care sunt experienţele lui de succes, ce domenii îl pasionează, înseamnă că se cunoaşte suficient de bine încât să poată vorbi despre cine este, despre punctele lui tari. Există o multitudine de teste care se pot propune elevilor şi care să-i ajute să-şi descopere aptitudinile (generale sau specifice). Elevii trebuie să ştie că există mai multe strategii de căutare a unui loc de muncă :

- căutarea „oarbă” a locurilor de muncă - situaţie în care se caută anunţuri cu oferte de locuri de muncă în ziare, reviste, anunţuri stradale, internet, relaţii oferite de prieteni, cunoştinţe etc. - căutarea focalizată - când absolventul este conştient de propriile aptitudini şi interese; deci caută ceva în funcţie de profesia pentru care este calificat; - strategia “pescuitului” care presupune aşteptarea locului de muncă cel mai potrivit. O altă variantă este apelarea şi la Agenţia Municipală/Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă - A.M/J.O.F.M. - sau alte agenţii de plasare a forţei de muncă. De asemenea, Internetul este o resursă foarte bună de căutare a unui loc de muncă, prin site-urile diferitelor companii etc. E foarte importantă evitarea eventualelor capcane : Concluzionând, profesorul diriginte poate şi trebuie să-şi consilieze elevii pentru ca aceştia să facă primii paşi în carieră, dar nu în orice mod, ci într-un mod informat.

BibliografieM. Gulei, Consiliere pentru viitorul tău - manualul elevului , Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi ,2003.P. Colwell, Cheia succesului, Polirom , Iaşi, 2003Y.Dalat, Ghidul reuşitei tale profesionale, Polirom Iaşi, 2003.Consilierea şi orientarea în carieră –Ghid pentru studenţi şi absolvenţi, Universitatea Politehnică Bucureşti, Centrul de Consiliere şi orientare în carieră, 2008.

INADAPTAREA ŞCOLARĂ – STUDIU DE CAZ

Autor: prof. Giurcă Mihaela Colegiul Economic “Ion Ghica” Brăila

În ceea ce priveşte societatea din ziua de astăzi, se poate observa cu uşurinţă că în interiorul acesteia anumite fenomene capătă amploare de la un an la altul. Printre acestea se numără şi inadaptarea şcolară, fenomen ce se manifestă din ce in ce mai mult. Copilul timpurilor moderne se pare că trăieşte înconjurat de exemple de acest fel, iar puterea sa de reacţie împotriva acestui fenomen este una destul de limitată în condiţiile în care acesta nu are un fundament educaţional şi spiritual solid. De aceea mi-am propus să tratez această problemă de o continuă actualitate. Conform unor definiţii formulate în literatura de specialitate, a proceda la un studiu de caz constă în a sesiza şi a înţelege detaliat atât acele elemente din structura psihică a minorului care rămân neschimbate pe parcursul întregii vieţi,

cât şi cele supuse transformărilor funcţie de numeroşi factori. Studiul cazuistic urmăreşte să arate mai curând cum anumiţi factori şi condiţii cu valoare etiologică determină apariţia unor acte delicvente, decât în ce proporţie. Importanţa factorilor şi circumstanţelor este variabilă de la caz la caz. Am ales acest caz deoarece sunt convinsă că pot preveni inadaptarea şcolară minorului prin încercarea de a-l determina să-şi facă prieteni şi să socializeze cu colegii de clasă. De asemenea, am avut ca scop sprijinirea şi conştientizarea familiei în ceea ce priveşte rolul ei educativ în creşterea şi educarea propriului copil şi cu referire la relaţiile familie-copil, relaţii ce trebuie bazate pe încredere şi respect reciproc. Componenţa studiului de caz :I. Date familialeII.Dezvoltarea fizica si starea de sanatateIII.Particularităţ i ale debutului şcolarIV.Observarea si înregistrarea datelorV.Analiza datelor şi stabilirea ipotezelorVI.Crearea unui plan de interventie a. Aplicarea programului de schimbare b. Evaluarea programului de schimbareVII.Concluzii

Bibliografie:Sorin Cristea - "Mamagementul organizatiei scolare"- EDP, Bucuresti-2003;Ioan Jinga - "Managementul invatamnatului”- Editura “Aldin”, Bucureşti, 2001Emil Paun - "Scoala o abordare socio-pedagogica"- Ed."Polirom"-Iasi-1999.Romita B. Iucu- “Managementul clasei”- Ed.”Credis”- Bucuresti- 2003

PERSONALITATEA CADRULUI DIDACTIC - FACTOR IMPORTANT AL SUCCESULUI ŞI EFICIENŢEI ÎN ÎNVĂŢARE

Autor: ed. Mărginean Codruţa G.P.P ,, Scufiţa Roşie “ Alba Iulia

Personalitatea cadrului didactic este o parte importantă a succesului şi eficienţei în această profesie . Conştiinţa morală este nucleul conştiinţei, se formează prin educaţie şi este latura responsabilă în viaţa socială a personalităţii. Personalitatea educatorului este suportul actului educativ. Principala calitate a unui cadru didactic este vocaţia pedagogică, exprimată în “a te simţi chemat, ales pentru această sarcină şi apt pentru a o îndeplini, după Rene Hubert (1965).

Modalitatea de operaţionalizare a conţinutului personalităţii cadrului didactic este aptitudinea pedagogică; este considerată unul dintre principalii factori de succes în procesul instructiv- educativ. Personalitatea cadrului didactic se reflectă in aptitudinea , tactul si competenta pedagogică de care cadrul didactic dă dovadă in actul educativ . Profesorul trebuie să renunţe la rolul său tradiţional şi să se transforme într-un planificator al activităţilor de grup, într-un facilitator al interacţiunii elevilor şi într-un consultant. De el depinde transformarea muncii din clasă într-o activitate agreabilă, desfăşurată într-un mediu afectiv, cald şi securizant; are un rol important în introducerea perspectivei interdisciplinare şi răspândirea practicii predării în echipă.

Bibliografie Sălăvăstru,Dorina, 2007, Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi. Monteil, J.-M., 1997, Educaţie şi formare. Perspective psihosociale, Ed. Polirom, Iaşi.Mitrofan,N., 1988, Aptitudinea pedagogică, Editura Academiei, Bucureşti.Stefanovic, J.,1979, Psihologia tactului pedagogic al profesorului, E.D.P., BucureştiMarcus, S., 1999, Competenţa didactică, Editura All, Bucureşti. Potolea, D., 1989, ,,De la stiluri la strategii.O abordare empirică a comportamentului didactic”, în Jinga,I., Vlăsceanu,L.(coord.), Structuri, strategii şi performanţe în învăţământ, Editura Academiei, Bucureşti.

CHESTIONARELE DE INTERESE ŞI TESTELE DE APTITUDINI CA INSTRUMENTE DE ORIENTARE

ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ

Autor: prof. Mihai Maria Şc. Cu cls. I-VIII ,, Ştefan cel Mare” Cetatea de Baltă, jud. Alba

Studiul de faţă a fost realizat în anul şcolar 2009-2010 pe un lot de 24 de elevi provenind din clasa a VIII-a. Instrumente de lucru: Chestionare de interese de tip Holland. Acestea constau dintr-o serie de afirmaţii despre diverse activităţi profesionale, de tipul: ,,Mi-ar plăcea să …” .Bateria de teste de aptitudini profesionale, care vizează : capacitatea de exprimare; capacitatea de gândire logică şi matematică; capacitatea creativă – imaginaţia proiectivă, vizuală şi în exprimare; capacitatea

de memorare şi spiritul de observaţie; capacitatea de gândire tehnică; simţul estetic; capacitatea empatică. Ipoteza testată este următoarea: rezultatele la chestionarele de interese diferă de rezultatele la chestionarele de aptitudini din punct de vedere al compatibilităţii cu profilul ocupaţional ales. Rezultatul obţinut este puternic semnificativ, ceea ce confirmă ipoteza formulată. Analiza calitativă a rezultatelor la testele de aptitudini relevă următoarele aspecte: - elevii au un vocabular sărac, probabil datorat lecturilor insuficiente; - elevii învaţă preponderent mecanic; - memoria vizuală este mai eficientă decât cea verbală, probabil şi datorită procesării insuficiente şi inadecvate a materialului verbal; - aptitudinile tehnice sunt insuficient dezvoltate, deşi sarcinile probei vizau doar cunoştinţe elementare de fizică, dar aplicate în condiţiile vieţii reale ( transferul, decontextualizarea cunoştinţelor este extrem de dificilă ); - simţul estetic este insuficient dezvoltat; - elevii utilizează mai ales gândirea convergentă şi predominant strategii algoritmice. Menţionez că rezultatele de mai jos trebuie privite cu o oarecare circumspecţie, având în vedere lotul redus de subiecţi. Confirmarea/infirmarea acestor rezultate (preliminare) necesită o continuare a cercetării începute. Rezultatele indică şi faptul că încă în şcoală este deficitară formarea aptitudinilor şi dezvoltarea creativităţii. Cunoştinţele pe care le dobândesc elevii nu sunt transferabile şi aplicabile. Sistemul actual de evaluare îi determină pe elevi să memoreze mecanic şi pe termen scurt. Elevii nu ştiu să-şi organizeze cunoştinţele astfel încât acestea să devină transferabile şi uşor de reactualizat.Bibliografie:Tomşa, G (coord). Dicţionar de orientare şcolară şi profesională. Bucureşti, Editura Afelin, 1996.Jigău, Mihai. Consilierea carierei. Editura Sigma. Bucureşti, 2001.

CALITATEA RELAŢIEI EDUCATOR - COPIL

Autor : prof. drd. Miulescu TatianaGradinita nr. 271, Bucuresti

Personalitatea unui copil nu o putem descoperi decat prin procesul de educatie si, de multe ori, acesta poate fi indelungat si greoi, cu urcusuri si coborasuri si, de aceea, educatorul este pus in situatia de a experimenta diverse modalitati de remodelare a copiilor. După cum se ştie, educaţia reprezintă un proces complex şi de durată, în cadrul căruia se realizează, treptat prin forme instituţionalizate sau neinstituţionalizate, profilul uman cerut de o societate dată, în raport cu idealul educativ al acesteia.

În procesul de formare a omului, proces care solicită timp şi dăruire, educaţiei îi revin misiuni deosebit de importante. Eficienţa educaţiei depinde de gradul în care pregăteşte omul, de la cea mai fragedă vârstă, pentru participarea la dezvoltarea de sine şi a naţiunii. În faţa învăţământului preşcolar stau sarcini importante în ce priveşte procesul punerii bazelor formării personalităţii umane. Etapă intermediară de „ucenicie şcolară” între familie şi şcoală, grădiniţa are un rol fundamental în respectarea imperativelor educaţiei; grădiniţa poate crea imaginea unei societăţi „liberale” în care copilul, având sentimentul de siguranţă, găseşte o lume pe măsura lui, o lume în care să se poată manifesta liber în compania celor de o seamă cu el, şi, în care adultul – educatoarea-îi ia în serios toate întrebările şi acţiunile lui, conduită prin care îi dă sentimentul autonomiei şi a valorii proprii. Este foarte important ca profesia de educatoare sa fie sustinuta de

sentimentele de dragoste pentru copii, mai ales ca fiecare copil este unic, cu propria lui personalitate. Gradinita este, dupa parinti, cea care continua procesul de socializare, oferindu-i copilului cadrul de valorificare a potentialului psiho-social. Pentru a se dezvolta si creste armonios, copilul trebuie inconjurat cu multa dragoste, rabdare, bun simt si responsabilitate.

BibliografieContraş, Mariana„Aspecte privind pregătire educatorilor” Revista Învăţământului Preşcolar, nr.1-2/98; Carson, Rachel „A sense of wonder” Revista Învăţământului Preşcolar, nr.1-2/95; Verza, Emil –„Limbaj, învăţare, personalitate”- Educaţia intelectuală a copiilor preşcolari, Culegere metodică editată în Revista de Pedagogie- 1993.

CUM ÎŞI ÎNŢELEGE CADRUL DIDACTIC MENIREA?

Autor : m.i. Mocanu AurelGr.Şc. “C-tin Brâncoveanu” Brăila

Rolul de profesor presupune argumentarea într-un multiplu păienjeniş de grupuri de referinţă, care pun profesorului cerinţe diferenţiate: el reprezintă autoritatea publică, transmiţător de cunoştinţe şi educator, evaluator al elevilor, partener al părinţilor în sarcina educativă, membru în colectivul şcolii, coleg. Profesia de educator este – fără îndoială – încărcată de tensiune. Pentru a putea răspunde atâtor cerinţe şi a-şi adapta comportamentul unor solicitări diverse, el trebuie să fie conştient de misiunea sa, are obligaţia de a observa şi evalua, disponibilitatea de a primi sugestii, aptitudinea de a organiza şi regiza procesul de instruire.

Adesea profesorul se găseşte în situaţii conflictuale. O primă situaţie rezultă din raporturile cu părinţii şi cu instituţia şcolii. Părinţii solicită adesea o atenţie specială pentru proprii copii, profesorul e obligat să-şi distribuie imparţial atenţia tuturor elevilor. În relaţiile cu elevii, profesorul se orientează după principiul ,,stimulare şi selecţie”, iar acest lucru poate veni în contradicţie cu obligaţia de a pretinde performanţe tuturor elevilor. Profesorii sunt puşi adesea în dificultate de două sarcini aparent diferite: pe de o parte, ei sunt responsabili de transmiterea corectă a unei cantităţi de informaţie şi verificarea asimilării acestor cunoştinţe, iar pe de altă parte, are datoria de a dezvolta ,,aptitudini critice”, strategia fiind punerea sub semnul întrebării a unor adevăruri. Cel mai important conflict de rol este acela dintre transmiterea cunoştinţelor şi calitatea de educator a cadrului didactic. La unii predomină preocuparea pentru transmiterea de cunoştinţe, alţii sunt cu precădere preocupaţi pentru a forma. Soluţia pentru detensionarea conflictelor este organizarea unui învăţământ educativ, articulând cele două tendinţe: educaţia fără instrucţie este imposibilă, componenta educativă stimulează şi motivează instruirea. Profesorul este figura centrală a reformei educaţionale contemporane.

BibliografieGeissler, E., 1977, Mijloacele de educaţie, E.D.P., Bucureşti.Gherghinescu, R., 1999, ,,Conceptul de competenţă didactică”, în Marcus, S.(coord.), Competenţa didactică, Editura All, Bucureşti.Marcus, S.(coord.), 1987, Empatia şi relaţia profesor-elev, Editura Academiei, Bucureşti.Marcus, S., 1999, Competenţa didactică, Editura All, Bucureşti.Mitrofan,N., 1988, Aptitudinea pedagogică, Editura Academiei, Bucureşti.Monteil, J.-M., 1997, Educaţie şi formare. Perspective psihosociale, Ed. Polirom, Iaşi.

A FORMA OAMENI ÎNSEAMNĂ A FORMA CARACTERE

Autor : prof. Mocanu DragoşScoala cu cl. I-VIII Râmnicelu,jud. Brăila

Profesorul nu are doar rolul de facilitator, ci şi de comunicator, colaborator implicând activ pe cel ce învaţă. Se pot utiliza metode ca: observaţia, munca independentă, experimentul, simularea, problematizarea, jocul de rol, exerciţiul, discuţiile în grup care stimulează gândirea critică, învăţarea prin proiecte, studiul de caz, brainstormingul etc. Aceste metode se caracterizează prin faptul că:•sunt centrate pe elev şi pe activitate;

•pun accent pe dezvoltarea gândirii, formarea aptitudinilor şi a deprinderilor;•încurajează participarea elevilor, creativitatea, iniţiativele;•determină un parteneriat profesor - elev;•au un puternic accent formativ, nu informativ;•presupun folosirea unui limbaj simplu, accesibil;•adaptează metodele de lucru la nivelul clasei. Pentru a stimula, a facilita activismul şi creativitatea elevului, profesorul însuşi trebuie să fie un tip creativ şi activ, să manifeste un comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens. Instruirea interactivă redimensionează rolurile şi ipostazele cadrului didactic. Transmiterea de informaţii nu trebuie să constituie ţinta profesorului , nu este important „un cap bine umplut, ci un cap bine făcut” Acesta trebuie să creeze oferte de stimulare şi de diferenţiere a propriilor structuri cognitive ale elevului; structuri cognitive construite şi angajate în cadrul procesului de învăţământ, în spiritul paradigmei curriculumului prin activităţi de instruire, proiectare simultan la nivelul interdependenţelor dintre acţiunile de predare- învăţare –evaluare.

BibliografieGabriel Albu, O psihologie a educaţiei, Institutul European, Iaşi, 2005Emil Stan, Pedagogie postmodernă, Institutul European, Iaşi, 2004Viorel Nicolescu, Revista de pedagogie, Bucureşti, 1996Emil Stan, Managementul clasei, Ploieşti, 2003Iulia Milin, Curs de perfectionare în reforma, Timisoara, 1999

PERSONALITATEA EDUCATORULUI ESTE SUPORTUL ACTULUI EDUCATIV

Autor : m.i. Mocanu TamaraColegiul Tehnic “Edmond Nicolau” Brăila

Meseria de educator este o frumoasă profesie, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara, odată cu hainele de lucru. Este aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu e permisă, o meserie care epuizează şi înviorează, ingrată şi plină de farmec deopotrivă. Puţine profesiuni cer atâta competenţă, dăruire şi umanism precum cea de educator, pentru că doar în câteva se lucrează cu un material atât

de preţios, de complicat şi de sensibil precum omul în devenire. Ancorat în prezent, întrezărind viitorul şi sondând dimensiunile posibile ale personalităţii, educatorul instruieşte, educă, îndeamnă, dirijează, cultivă, corectează, perfecţionează şi evaluează neîncetat procesul formării şi desăvârşirii calităţilor necesare omului de mâine. Meseria de profesor nu se găseşte între cele mai solicitate, dar nici între cele evitate. Profesiunea intelectuală, respectată, nu distribuie deţinătorului putere, influenţă sau venituri superioare. Dar conferă prestigiu şi satisfacţii, vocaţia fiind considerată unul din motivele de bază în alegerea acestei profesii. A fi profesor înseamnă un risc asumat. Şi asta deoarece pregătirea pentru a preda, pentru a-i învăţa pe alţii cum să înveţe este o operă niciodată încheiată şi care implică multă răbdare, multe momente de incertitudine, de descurajare şi multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi măsurate nici cantitativ şi nici imediat. În clasă se învaţă mai mult decât o materie, se învaţă lecţii de viaţă. Profesorul stimulează şi întreţine curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le întăreşte încrederea în forţele proprii şi îi ajută să îşi găsească identitatea. Realizarea acestor sarcini depinde de măsura în care profesorul posedă calităţile şi competenţele necesare centrării cu precădere pe aşteptările, trebuinţele şi interesele elevilor.

BibliografieSălăvăstru,Dorina, 2007, Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi.Cosmovici, Andrei; Iacob,Luminiţa, 1999, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi.Şchiopu, Ursula; Piscoi, Viorica, 1989, Psihologia generală şi a copilului, manual pentru clasele IX-X, licee pedagogice, E.D.P. , Bucureşti.

COMUNICAREA - FACTOR DE INFLUENŢA IN ALEGEREA VIITOAREI PROFESII

Autori : prof. Anișoara Moise, Viorel Vicentiu Moise

Colegiul Tehnic “Edmond Nicolau ”Brăila

Se știe că, încă din copilărie, fiecare om îşi propune o carieră într-o anumită meserie pentru „când va fi mare”, dar din păcate, această viziune despre meserie şi carieră se schimbă des până la adolescenţă, modificată fiind de diverşi factori. Teoretic, există numeroase criterii ce influenţează luarea deciziilor, în alegerea carierei, cum ar fi: Sociale, orientate: prestigiu, succes, poziţie

Altruiste: sprijinirea familiei, a categoriilor defavorizate Egoiste: confortul personal, câştigul material, muncă uşoară şi fără

responsabilităţi Frustrante: alegerea unui traseu profesional opus dorinţei celor cu care

intrăm în conflict Conformiste: acceptarea soluţiei găsite de altcineva şi plierea

aspiraţiilor în acest sens Narcisiste: motivate prin plăcerea în sine, riscul pe care îl implică,

satisfacţia furnizată. În România, situaţia absolvenţilor, atât de liceu, cât şi de învăţământ superior, este mai tragică decât în alte state europene, ca urmare a tranzițiilor ce afectează calitatea învăţământului. Un absolvent poate avea cunoştinţe teoretice considerabile, fără aplicabilitate practică. Acest lucru îl face, cel puţin în prima faza, să-şi găsească cu greutate un loc pe piaţa muncii. De aceea consider că, comunicarea elevilor noștri, cu factorii competenți si cu expierență în orientarea carierei, are un rol important. După absolvirea anilor de școală elevii, îsi formeaza o serie de abilități și competențe care îi determină să aleagă calea spre viitoarea profesie, iar comunicarea și discutarea cu cei apropiați: părinți, profesori, prieteni apropiați, etc, pentru orientarea lor, îi ajuta si mai mult in certitudinea pentru alegerea unei opțiuni corecte.

Bibliografie :Aurel Manolescu, Managementul Resurselor Umane .Consilierea carierei, ediţia a II-a, Ed. Economică, 2002 Cairov, I. A. – “ Pedagogia “, Ed. De Stat “ Pedagogie si psihologie “, 1949Julie Jansen, Managementul carierei. Ghid practic, Polirom, 2007Mihai Jigău, Consilierea carierei, Editura Sigma, 2008

PERMANENŢA EDUCAŢIEI ŞI NOILE TEHNOLOGII

Autor : prof.Irina MorăraşuC.N.”Carol I” Craiova

Educaţia permanentă în contextul noilor tehnologii, ca interacţiune constantă între necesitate şi imbold, poate fi analizată prin prisma celor două viziuni dezvoltate la nivel global: societate comunicaţională versus socitate informaţională, cu atât mai mult cu cât ideea de necesitate informaţională vizează în special recunoaşterea unui “vid” în spaţiul cunoştinţelor unui individ care doreşte să înlăture această stare le fapt. Schimbările propuse catre educaţie sunt facilitate de trei categorii dinamice de procese:

•globalizarea tot mai vizibilă a societăţilor şi a economiilor, dar, treptat, şi a practicilor culturale, inclusiv educaţionale; •avansul către societatea cunoaşterii; •definirea educaţiei de-a lungul întregii vieţi ca filosofie a modului în care concepem învăţarea ; Unul din principalii “autori” si sustinatori ai educatiei permanente este calculatorul si internetul. Internetul, privit ca o culme a tehnologiei comunicaţiilor, sintetizează, de fapt, realizările ultimilor ani în domeniul noilor tehnologii şi se poate vorbi de o nouă eră a informaţiilor, de o supermagistrală a informaţiilor digitale, de accesul şi circulaţia fără frontiere a acestora.

Bibliografie

Brut, M Instrumente pentru E-learning. Ghidul informatic al profesorului modern, Polirom, Iaşi 2006Ionescu, Miron – Educaţia şi dinamica ei, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1998;jalobean.itim-cj.ro/Wbdl.htmlhttp://www.scoaladevara.eu/program/module/utilizarea-noilor-tehnologii-in-educatiehttp://ebooks.unibuc.ro/StiinteCOM/bibliologie/4.htm

ROLUL CADRULUI DIDACTIC IN PROCESUL DE ORIENTARE IN CARIERA A ELEVILOR

Autor : prof. Munteanu GabrielaColegiul Tehnic “Edmond Nicolau ”Brăila

Lucrarea intitulata „Rolul cadrului didactic in procesul de orientare in cariera a elevilor” scoate in relief locul tot mai important pe care il au cadrele didactice in planificarea si dezvoltarea carierei elevilor. Astfel este esential ca elevilor sa li se ofere posibilitatea de a-si asuma responsabilitatea pentru o orientare corecta a propriei cariere. Pentru a-i ajuta pe elevi sa contribuie la propria formare , este necesar ca predarea, de pilda, sa fie centrata pe nevoile si interesele elevilor , sa se insiste asupra capacitatilor si abilitatilor pe care elevii le au deja sau sa urmareasca dezvoltarea altora noi. De exemplu, in cadrul orei

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteCOM/bibliologie/4.htm

de consiliere si orientre, cadrul didactic poate pune la dispozitia elevilor materiale scrise privind conceperea unui CV, informatii despre dezvoltarea abilitatilor de cautare a unui loc de munca, website-uri cu locuri de munca vacante sau DVD-uri promotionale despre angajatori. Pentru a sprijini elevii in a lua o decizie privitoare la cariera profesionala, cadrele didactice trebuie sa discute cu elevii si sa analizeze anumite aspecte legate de asteptarile acestora , cum ar fi : experienţele anterioare de educaţie, experienţa de lucru, preocupări, precum şi părerile celorlalţi despre abilităţile lor; ce aşteaptă de la o anumită carieră profesională şi ce pot oferi unui viitor angajator ; ce preocupari au şi ce le place să facă, precum şi ce nu le place să facă; dacă preferă activităţi practice sau intelectuale – pot ei oferi angajatorului dovezi în acest sens? Profesorii joacă un rol important în informarea elevilor şi multe din opţiunile lor viitoare sunt influenţate în mare măsură de impactul pe care îl au profesorii asupra elevilor în timpul anilor de şcoala. Îndrumările generale pot include încurajarea activităţilor extracurriculare, astfel încât experienţa câştigată din hobbyuri, interese şi din călătorii să poată fi relaţionată cu abilităţile academice şi profesionale achiziţionate în şcoală, dar si vizite la angajatori sau simularea unor interviuri de angajare. Astfel, referatul contine un model de plan pe care un profesor diriginte il poate urmari in momentul in care doreste sa cunoasca mai bine motivele pentru care un elev ar opta pentru un loc de munca sau altul, plan ce are ca titlu Cunoasterea oprtunitatilor:De ce muncesc oamenii?

Bibliografie Cerghit, I., Vlăsceanu,L., Popescu, E., Radu, I.T., 1997, Didactica- manual pentru clasa a X-a-şcoli normale, E.D.P., Bucureşti.Ausubel,D.; Robinson,F., 1981, Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică, E.D.P., Bucureşti. Bloch, M.A., 1968, ,,La formation des enseignants”, în Revue francaise de pedagogie, nr.3.

PROFESORUL-RESPONSABIL, FACTOR DE DECIZIE SAU CONSILIER ÎN ORIENTAREA ŞCOLARĂ A ELEVILOR?

Autor : prof. Nicolescu DanaGrupul Şcolar Forestier Rucăr, Judeţul Argeş

Principalii factori implicaţi în consilierea şi orientarea şcolară şi profesională sunt: şcoala, familia, unităţile economice, mass-media, dar şi alte instituţii specializate. Agenţii implicaţi direct în procesul de consiliere sunt cei doi factori umani: consilierul – ca specialist, şi, respectiv, „clientul” – elevul, studentul, părinţi. Scopul fundamental al consilierii educaţionale este asigurarea unei funcţionări optime a individului sau grupului, scop care

se poate atinge prin împlinirea obiectivelor consilierii: promovarea sănătăţii şi a stării de bine; dezvoltare personală; prevenţie. Consilierea, în vederea unei corecte orientări şcolare şi profesionale, are obiective şi funcţii specializate bine definite. Consilierea elevilor, a profesorilor şi a părinţilor are în vedere elemente de examinare psihologică şi psihosocială ale elevilor în general, şi ale elevilor-problemă în special, aspecte ale adaptării acestora la mediul şcolar, familial şi informal, prevenirea şi rezolvarea cazurilor de eşec şi abandon şcolar, orientarea şcolară şi profesională a elevilor, adaptarea în şcoală-familie-comunitate. În ceea ce priveşte consilierea şi orientarea persoanelor cu cerinţe educative speciale, în Romanânia domeniul nu este pe deplin conturat. Aşadar, problema relaţiei dintre profesor şi elevi este tot atât de veche ca şi problema relaţiilor dintre părinţi şi copii. Cât de bună şi rodnică devine ea depinde de dragostea şi jertfirea pe care o oferă profesorul elevilor săi. Bunătatea şi delicateţea sunt cheile către sufletul unui elev. Profesorul trebuie să-şi controleze emoţiile, să procedeze corect, aşa încât elevul să-i simtă dragostea chiar şi atunci când este pedepsit. Cea mai aspră pedeapsă pentru un elev este sentimentul că va fi lipsit de dragostea şi atenţia profesorului. Un profesor bun este acela care poate comunica cu orice elev, şi capabil, şi dificil, şi neascultător, obţinând în final rezultate bune.

Bibliografie Moisin, Anton- Părinţi şi copii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti 1995Iucu, B. Romiţă- Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, 2000Anghel, Petre- Stiluri şi metode de comunicare, Editura Aramis, Bucureşti 2003


Autor : Înv. Oanea Oana FlorentinaŞcoala „ Aron Vodă” Aroneanu, Locaţia Dorobanţ, jud. Iaşi

Profesiunea de învăţător are o importanţă desăvârşită deoarece asigură formarea şi pregătirea tinerelor generaţii, îi pregăteşte pentru viaţă, pentru activitatea morală şi estetică. Cadrul didactic trebuie să dea dovadă de competenţă şi profesionalism în actul predării – învăţării, deoarece de activitatea care se desfăşoară la clasă depind cunoştinţele viitoare ale elevilor. Învăţătorul educă, dirijează, instruieşte, cultivă, corectează,

perfecţionează şi evaluează neîncetat procesul formării şi desăvârşirii calităţilor necesare omului de mâine. Pentru a-i învăţa pe alţii să înveţe este o activitate care implică multă răbdare, momente de incertitudine, de descurajare şi ore nenumărate de studiu. A înzestra copiii cu ştiinţă pare un lucru relativ uşor, dar a forma oameni în deplinătatea cuvântului este deosebit de greu. Acţiunea cadrului didactic nu poate începe fără o foarte bună cunoaştere a potenţialului copiilor, fără a stabili un scop, o tendinţă, un ideal pentru demersurile sale educative. Relaţia care se stabileşte între elev şi dascălul său este una de independenţă, procesul de învăţare având loc prin interacţiune, inter-relaţie, inter-cunoaştere. În această relaţie , esenţială a fost şi rămâne problema prestanţei, a autorităţii sale. Obţinerea performanţelor şi a competenţelor din partea elevilor în domeniul cunoaşterii şi în cel relaţional-comportamental este posibil prin alegerea celor mai eficiente modalităţi de lucru. Un rol important în formarea în acest sens al elevilor, îl ocupa cadrul didactic. Este factorul determinant în formarea profesională a elevilor, conducatorul activităţii didactice ce se desfăşoară în vederea realizării obiectivelor instructiv – educative.

BibliografieSălăvăstru,Dorina, 2007, Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi. Cosmovici, Andrei; Iacob,Luminiţa, 1999, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi.Stefanovic, J.,1979, Psihologia tactului pedagogic al profesorului, E.D.P., Bucureşti Cosmovici, Andrei; Iacob,Luminiţa, 1999, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi.Şchiopu, Ursula; Piscoi, Viorica, 1989, Psihologia generală şi a copilului, manual pentru clasele IX-X, licee pedagogice, E.D.P.,Bucureşti.

ROLUL PROFESORULUI ŞI PĂRINŢILOR IN FORMAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI

Autori : prof.Maria Olariu, prof. Aneta Negru Şcoala cu clasele I-VIII nr.16 Craiova

Şcoala nr.1,,Obedeanu’’ Structură a Şcolii nr.12 ,,Decebal,, Craiova

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienţează şi modelează persoana umană. Familia este adevăratul laborator de formare a persoanei.Transformarea individului în persoană adică în individ cu ,,status social” este întâi de toate opera familiei.Sunt două cauze care explică această influenţă a familiei asupra persoanei;una este legată de faptul că acţiunea familiei se exercită mai de timpuriu iar a doua de acelă că multă vreme familia e

calea prin care se canalizează oricare altă acţiune de socializare ,ea fiind identică cu întreaga lume socială a copilului. Unul din factorii de bază ai reuşitei şcolare est inteligenţa şcolară. Inteligenţa şcolară exprimă gradul de adaptare a elevului la cerinţele activităţii de tip şcolar. Ea depinde de variaţiile permanente ale şcolii, de sarcinile şcolare şi de personalitatea elevului; deci se raportează la capacitatea elevului de a-şi însuşi cunoştinţe şcolare, deprinderi intelectuale etc. în condiţii obişnuite, normale, de şcolarizare cărora li se adaptează marea masă de elevi de aceiaşi etate cronologică. Activitatea şcolară poare provoca oboseala prevenind de fapt epuizarea rezervelor de energie ale organismului. Oboseala elevului se manifestă nu atât la nivelul rezultatelor şcolare, cât în amplitudinea oscilaţiilor acestora.. Nu memorarea mecanică, reproducerea fidelă etc.; ci capacitatea de a înţelege, curiozitatea intelectuală sunt factori interni care pot întârzia sau preveni apariţia nejustificată a fenomenului de oboseală.Raporturile dintre profesor şi elev nu prezintă numai o latură intelectuală .CONCLUZIE; Atât familia cât şi profesorul(profesorii) îşi pun pregnant amprenta pe dezvoltarea personalităţii umane a unui copil începând cu primii ani de viaţă şi până la adolescenţă.Familia şi şcoala sunt complementare, se completează reciproc dar nu se pot înlocui una pe cealalta .Lipsa uneia duce la adevarate drame în ceea ce priveşte personalitatea unui individ.

Bibliografie1.Bucur,Gheorghe Eugeniu şi Popescu,Octavian-,,Educaţia pentru sănătate în şcoală, ediţia a IIa,Editura ,,Fiat Lux’’,Bucureşti,19992.Cerghit,Ioan-Curs de Pedagogie,Bucureşti,19843.Dobrescu,Paul şi Alina Bârgăoanu,,Mass-media şi societatea’’,Editura SNSPA- Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice,Bucureşti,2001

PROFESORUL – FACTOR EDUCATIV ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂ Ț II Ș I A CARIEREI ELVULUI

Autori : prof. Pană Lidia, prof. Muraru DanielaLic. Pedagogic CD Loga Caransebeş

Lucrarea Profesorul – factor educativ în dezvoltarea personalității și a carierei elevului abordează următoarele aspecte: cunoașterea de sine, definirea conceptului de personalitate și consilierea și orientarea carierei elevilor. Orientarea școlară și profesională presupune un ansamblu de etape și tehnici care se structurează într-un sistem. Componentele acestui sistem sunt: cunoașterea personalității elevului, educarea elevului în vederea

alegerii carierei, cunoașterea rețelei școlare și a lumii profesiunilor, consilierea și îndrumarea efectivă a elevului. Profesorul trebuie să fie un ghid care îndrumă eforturile elevilor, un ghid competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic și amabil, pentru ca prin întregul său comportament să sensibilizeze elevii realizând astfel condițiile necesare realizării unei educații implicite. De asemenea profesorul diriginte are datoria de a analiza nu numai rezultatele la învățătură ale elevilor, ci și comportamentul acestora in afara orelor de curs, de a le observa gândirea, personalitatea, aptitudinile, de a le cunoaște familia, mediul în care aceștia trăiesc. Toate acestea duc la o mai bună cunoaștere a elevului, lucru benefic deoarece procesul de consiliere în alegerea unei viitoare meserii este unul cât mai bine pregătit, elevul putându-se bucura de o cât mai corectă alegere a viitoarei meserii. Pe lângă acest factor educativ, profesorul trebuie să arate și calități de bun prieten, trebuie să știe să creeze acea atmosferă plăcută, destinsă la clasă, să poată discuta degajat cu elevii atunci când situația o cere, să aibă capacitatea de a consilia corect fiecare elev în orice problemă ivită.

BibliografieBălan, A., Consiliere educațională – ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura Ardealul, Cluj-Napoca, 2001;Butnaru, D. (coord.), Consiliere și orientare școlară, Editura Spiru Haret, Iasi, 1999;Cristea, M., Sistemul educațional și personalitatea, Editura didactică și pedagogică, București 1994;Dancsuly, A., Salade D., Ionescu M., Pedagogia, curs, partea I, lito. U.B.B. Cluj-Napoca, 1974

PRIMII PAŞI ÎN ALEGEREA VIITOAREI CARIERE

Autori : prof. Chişlaru Manuela, prof. Pantilie MariaŞcoala nr.130 „Luceafărul” sector 5, Bucureşti

Pentru a trăi şi muncii în comunitatea umană, pentru a se putea bucura de societatea bazată pe cunoaştere, omul modern este obligat să înveţe necontenit. De ce ? Răspunsul este simplu: Pentru că însăşi cunoaşterea umană se dezvoltă continuu şi exponenţial. Într-o viziune optimistă, întreaga societate ar trebui să devină educativă. Stă în puterea noastră – părinţi, profesori, diriginţi să ne angajăm eforturile în vederea orientării elevilor noştri către formarea de capacităţi, priceperi şi deprinderi ce le sunt necesare pentru o cât mai bună integrare în societate, în

viaţa activă şi profesională, iar în perspectivă, într-o cât mai bună orientare către o carieră „de succes”. Ori, toate acestea trebuie să înceapă încă de pe băncile şcolii. Definind cariera drept o profesie, ocupaţie, iar prin extensie, ca situaţie bună, ca poziţie în societate, putem contura „ETAPELE DEZVOLTĂRII CARIEREI ŞI INSTRUMENTELE DE LUCRU ADECVATE, INFORMAREA CU PRIVIRE LA PROFESII ŞI PIAŢA MUNCII, ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL”. Etapele dezvoltării carierei şi instrumentele de lucru adecvate:A.Cunoaşterea de sineB.Informarea cu privire la profesii şi piaţa munciiC.Planificarea cariereiD.Elemente de marketing personal. Dacă profesia semnifică specialitatea (calificarea) individului obţinută prin studii, ocupaţia este specializarea exercitată efectiv de către acesta la locul de muncă. Există situaţii în care acestea coincid sau situaţii în care sunt diferite.Factorii care influenţează decizia în alegerea profesiei sunt:a) interni - cunoştinţe despre sine

- cunoştinţe despre alternativele educaţionale şi ocupaţionale

b) externi - părinţii- modele de carieră- grupul de prieteni- structura oportunităţilor

Factorii care limitează accesul la oportunităţi sunt: statutul socio-economic al părinţilor, dizabilitatea fizică/psihică, genul copiilor.

BibliografieCraşovan F, Vucea Mo.csinga, I – 1999, „Profesor pentru elev, elev pentru profesor”, Editura Mirton, TimişoaraJinga, Ioan ,2005 , „Educaţia şi viaţa cotidiană”, E.D.P. (R.A.), BucureştiRădulescu, E., 1998 ,„Educaţia pentru succes”, Oscar Print, Bucureşti

DIFERENŢE DE GEN ÎN ORIENTAREA PENTRU CARIERĂ

Autor : inst. Silvia ParvanaŞcoala Nr 7 “Constantin Brâncoveanu” Galaţi

Dezvoltarea carierei este un proces desfăşurat pe parcursul întregii vieţi, prin care individul îşi defineşte şi redefineşte viaţa şi rolurile sale de muncă. Cariera implică mai mult decât opţiunea profesională din perioada adolescenţei. Orientarea pentru carieră include cunoaşterea intereselor individuale, a abilităţilor, talentelor, aşa cum se modifică şi se dezvoltă acestea pe parcursul experienţelor educaţionale. Restrângerea acestor experienţe şi opţiuni educaţionale la activităţi specific “feminine” sau specific “masculine” determină diferenţe şi limitări din perspectiva genului în alegerea şi dezvoltarea carierei.

Deşi motivaţia pentru muncă este aceeaşi la ambele genuri, totuşi fetele şi băieţii fac alegeri de carieră diferite, rezultate din experienţele de socializare diferite şi din modurile diferite în care societatea structurează oportunităţile disponibile pentru ei. La vârsta şcolară şi a adolescenţei, dezvoltarea şi alegerea carierei sunt

influenţate în mare măsură de şcoală, incluzând experienţa şi alegerea disciplinelor de studiu, expectanţele de reuşită academică. Oportunităţile diferite oferite fetelor şi băieţilor modelează experienţele de

socializare, iar acestea, la rândul lor, modelează performanţa şcolară şi, în consecinţă, alegerea şi dezvoltarea carierei. Astfel, până la sfârşitul liceului, pentru băieţi este importantă identitatea ocupaţională, influenţată de abilităţi, performanţa academică şi oportunităţi, în timp ce pentru fete este importantă identitatea relaţională, influenţată de expectanţele celor din jur. Momentul deciziei profesionale, maritale şi a deciziei în legătură cu alte domenii ale vieţii personale este punctual doar în afirmarea publică a acestei decizii, nu şi în formarea ei. Ca urmare, nu este suficient să se ofere libertatea copilului de a decide. Această libertate depinde de experienţele sale de viaţă şi de abilităţile pe care şi le-a dezvoltat de-a lungul timpului. Ca urmare, pentru a oferi această libertate punctual, la un moment dat, părinţii trebuie să o creeze în mod consistent în perioada de creştere şi educare a copiilor. Un aspect cheie este depăşirea diferenţelor de gen reale sau a celor construite social.

BibliografieGabriel Albu, O psihologie a educaţiei, Institutul European, Iaşi, 2005Emil Stan, Pedagogie postmodernă, Institutul European, Iaşi, 2004Viorel Nicolescu, Revista de pedagogie, Bucureşti, 1996Emil Stan, Managementul clasei, Ploieşti, 2003Iulia Milin, Curs de perfectionare în reforma, Timisoara, 1999

ROLUL ŞI IMPORTANŢA ORELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Autor : prof. Pelea Mircea CristianŞcoala cu clasele I – VIII Nr. 2, Pieleşti, Dolj

Componenta esenţială a vieţii, mişcarea şi, derivat din aceasta, exerciţiul fizic se constitue într-un adevarat izvor de sănătate, practicarea lor recomandându-se din fragedă copilărie până la adânci bătrâneţi. Realizată iniţial în cadrul familiei, sub supravegherea părinţilor, apoi la nivelul şcolii, în lecţiile de educaţie fizică sau în activităţile sportive extraşcolare, pregătirea fizică a persoanelor este strâns corelată cu cea intelectuală, eficienţa procesului de instruire fiind condiţionată de alternarea

judicioasă a orelor de intensă solicitare intelectuală cu cele practice, sub forma exerciţiului fizic. Efectele binefăcătoare ale mişcării asupra stării de sănătate sunt binecunoscute, deşi nu totdeauna se manifestă consecvenţa în practicarea exercţiilor fizice corespunzător categoriei de vârstă, sexului şi nivelului de pregătire fizică generală. Sigur că e destul de greu să distingi momentul trecerii de la sport ca "fapt impulsiv" la sport ca "valoare culturală". Integrarea se petrece atunci când exerciţiul sportiv se efecuează cu conştiinţa exactă a semnificaţiei educative şi a treptelor ierarhiei valorice. În funcţie de obiectivul urmărit, jocurile de mişcare pot fi folosite în aproape toate momentele lecţiei de educaţie fizică sau de antrenament sportive, excepţie făcând partea destinată influenţării selective a aparatului locomotor. La vârstă mică când copii sunt la grădiniţă, jocul de mişcare ocupă locul cel mai important în educaţia fizică şi contribuie decisiv la dezvoltarea mişcărilor de bază. La vârsta şcolară, scopul jocurilor constituie îndeplinirea unor sarcini instructiv educative precizate de programa de învăţământ specifică fiecărei clase. În primii ani de şcoală jocurile de mişcare contribuie la formarea deprinderilor motrice şi acţionează multilateral asupra organismului copiilor în vederea dezvoltării calităţilor fizice. La nivelul claselor superioare jocurile dau elevilor posibilitatea de a desfăşura exerciţii în condiţii complicate sau ca formă de odihnă după exerciţiile de gimnastică sau atletism, care solicită un efort mai mare.

Bibliografie

Bîcă Monica, Teoria şi didactica educaţiei fizice şi sportului, Editura Academica Brâncuşi, 2009Cârstea, Gh., Educaţia fizică – teoria şi bazele metodicii, A.N.E.F.S., Bucureşti, 1997.Epuran, M., Horghidan, V., Psihologia educaţiei fizice, ANEFS, Univ. Ecologică, Bucureşti, 1994

TRANSDISCIPLINARITATEA ÎN NOUA ABORDARE A ÎNVĂŢĂRII ŞCOLARE

Autor : inst. Popescu Lorelai IulianaŞcoala Gen Ceauru Băleşti, jud.Gorj

Transdisciplinaritatea – reprezintă gradul cel mai elevat de integrare a curriculum-ului, mergând adesea până la fuziune. Fuziunea este, aşadar, faza cea mai complexă şi mai radicală a integrării. Abordarea de tip transdisciplinar tinde către o „decompartimentare” completă a obiectelor de studiu implicate. Fuziunea cunoştinţelor („cunoaşterilor”) specifice diferitelor conduce la emergenţa unor câmpuri de investigaţie, la dezvoltarea unor proiecte integrate sau chiar la conceperea unor programe de cercetare conforme noii paradigme.

Transdisciplinaritatea reprezintă „punerea în act” a unei axiomatici comune pentru ansamblu de discipline. Prin gradul său de complexitate, abordarea transdisciplinară le înglobează pe cele anterioare, propunând un demers bazat pe dinamica şi interacţiunea a patru niveluri de intervenţie educativă: disciplinar, pluridisciplinar, interdisciplinar şi transdisciplinar. Trebuie subliniat faptul că recunoaşterea caracterului distinct al abordărilor menţionate nu implică ignorarea caracterului lor profund complementar. Pentru a folosi o metaforă a unui autor cunoscut în domeniu, vom spune că „disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritaatea sunt cele patru săgeţi ale unuia şi aceluiaşi arc: al cunoaşterii”. Louis D’ Hainaut distinge, în plan curricular, între transdisciplinaritatea instrumentală şi cea comportamentală. Transdisciplinaritatea instrumentală urmăreşte să-i furnizeze elevului metode de muncă intelectuală transferabile la situaţii noi cu care acesta se confruntă; ea este orientată mai mult către rezolvarea anumitor probleme, decât pe achiziţia de cunoaştere „de dragul cunoaşterii”.Transdisciplinaritatea comportamentală intenţionează, după cum sublinia D’ Hainaut, să ajute elevul „să-şi organizeze fiecare dintre demersurile sale în situaţii diverse”. Acest tip de abordare se focalizează pe activitatea subiectului care învaţă; ţinând seama de psihologia procesului de învăţare, transdisciplinaritatea comportamentală se situează permanent într-o strânsă legătură cu situaţiile de viaţă semnificative (care au sens) pentru cel ce învaţă.

BibliografieM. Gulei, Consiliere pentru viitorul tău - manualul elevului , Asociaţia Alternative Sociale, Iaşi ,2003.P. Colwell, Cheia succesului, Polirom , Iaşi, 2003Y.Dalat, Ghidul reuşitei tale profesionale, Polirom Iaşi, 2003.Consilierea şi orientarea în carieră –Ghid pentru studenţi şi absolvenţi, Universitatea Politehnică Bucureşti, Centrul de Consiliere şi orientare în carieră, 2008.

PORTOFOLIUL EDUCA ŢIONAL – CARTEA DE IDENTITATE EDUCAŢIONALĂ A ELEVULUI

Autor: prof.Ritzi CristinaColegiul Tehnic „Edmond Nicolau” Brăila

Conceptul de portofoliu educaţional al elevului se regăseşte în Legea educaţiei naţionale, nr.1/2011. Definiţia, componenţa şi scopul întocmirii portofoliului este prezentat în capitolul V al acesteia, „Evaluarea rezultatelor învăţării”.

Portofoliul educaţional, elementul central al evaluării învăţării, cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obţinute în urma evaluării competenţelor dobândite sau a participării la activităţi de învăţare, în diferite contexte, precum şi produse sau rezultate ale acestor activităţi, în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare şi reprezintă cartea de identitate educaţională a elevului.

Elementele componente ale portofoliului educaţional sunt rezultate ale evaluărilor competenţelor fundamentale,pe care elevul le susţine în sistemul de învăţământ preuniversitar: la finalul claselor a II-a, a VI-a, a IX-a, a XII-a/a XIII-a.

Continuarea studiilor din învăţământul gimnazial în învăţământul liceal este asigurată pe baza unui proces de consiliere şi orientare şcolară/profesională. După absolvirea gimnaziului, elevii urmează liceul sau şcoala profesională. Admiterea la liceu sau şcoală profesională se realizează după o procedură, pentru care portofoliul educaţional este o componentă de bază.

Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor susţine examenul de bacalaureat. Absolvenţii învăţământului liceal, care susţin şi promovează examenul naţional de bacalaureat, dobândesc o diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul superior, în condiţiile legii .

Bibliografie: Legea educaţiei naţionale nr.1/2011

IMPLICARE ŞI RESPONSABILITATE: ALEGEREA CARIEREI

Autor : prof. Rîmniceanu SimonaGrup Şcolar “Dimitrie Negreanu”, Botoşani

Rolul şi atribuţiile pe care le are un profesor, mai ales un diriginte, conduc la asigurarea calităţii actului educaţional din toate punctele de vedere: atât la nivelul competenţelor impuse de disciplina predată, cât şi la formarea personalităţii educabililor. Prin programa de dirigenţie şi prin modul de abordare al modulelor acesteia de către diriginte, elevul îşi formează abilitatea de planificare a

carierei, ce impune responsabilitate şi implicare din partea ambilor actanţi ai actului educaţional: elevul şi profesorul. Primii paşi pe care pentru alegerea carierei sunt făcuţi în prima zi de şcoală. Părinţii îşi duc copiii la şcoală cu speranţa că vor învăţa bine, vor lua note mari, se vor înscrie la un liceu bun, folositor, la facultate şi apoi vor fi angajaţi. Odată ajunşi în clase, elevii fac cunoştinţă cu profesorii lor, care îi călăuzesc atât în universul disciplinei pe care o predau, cât şi în alegerea unei profesii. Prin conduita socio-profesională a dascălilor, prin efortul dirigintelui şi activităţile extra-curriculare sau extra-şcolare elevul are ocazia să facă o diferenţă între meserii, să conştientizeze laturile specifice ale fiecăreia şi apoi să-şi aleagă propriul său drum în viaţă. Ora de dirigenţie şi activităţile extraşcolare sunt importante pentru a-l ajuta pe elev să-şi contureze un profil imaginar a ceea ce va dori să devină mai târziu. Bineînţeles, nu trebuie exclus mediul familial şi anturajul copilului. Astăzi, în general, funcţionează principiul libertăţii de alegere, elevul nemaifiind presat de părinţi sau profesori în alegerea unei meserii. Cu toate acestea profesorul diriginte rezervă în planificarea sa la dirigenţie câteva ore de planificare a carierei, modul obligatoriu în programa de Consiliere şi orientare. Alături de celelalte module tematice ale programei (autocunoaştere şi dezvoltare personal, comunicare şi abilităţi sociale, managementul informaţiilor şi al învăţării, calitatea stilului de viaţă ) dirigintele are posibilitatea de a-şi cunoaşte elevii şi de a-i pregăti pentru viitor, modelându-le personalitatea.

BibliografieTraian Cosma, Ora de dirigenţie în gimnaziu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007

INFLUENŢA COMPORTAMENTELOR DISSOCIALE ŞI ANTISOCIALE ÎN ALEGEREA CARIEREI

Autor : dr. Ioan-Gheorghe RotaruPreşedinte al Societăţii Pentru Învăţătura Poporului Român, Bucureşti

În alegerea carierei intervin mai mulţi factori. Primul factor răspunzător de educaţia pentru carieră este famila, apoi şcoala şi în final societatea. Mediul şcolar ar trebui să fie un mediu securizant, acolo unde personalitatea elevului să se poată dezvolta armonios, acolo unde educaţia ar trebui să fie pe primul loc. Mulţi elevi ajung în clasele terminale de gimnaziu, sau de liceu şi ei nu ştiu încă spre ce ar dori să se îndrepte, ce carieră doresc să-şi aleagă în viaţă. În prezent,

mai mult ca oricând, instituţiile de învăţământ trebuie să coopereze într-o mai mare măsură cu familia, organizaţiile comunitare şi toţi factorii implicaţi în sistemul educativ al societăţi. Învăţământul trebuie să răspundă unităţilor socio-profesionale actuale şi de perspectivă, astfel încât toţi tinerii să aibă posibilitatea de a se încadra în muncă. Dar să începem cu începutul şi anume cu adevărul de nezdruncinat că nu pot şti ce este bine pentru mine până când nu reuşesc să mă cunosc îndeajuns, nu ştiu cine sunt, cum sunt, care este locul pe care-1 ocup în familie, în grupul de prieteni, la locul de muncă etc; oricine doreşte să fie mulţumit, fericit, împlinit, dar mai înainte de asta trebuie să afle ce-1 face să se simtă fericit, împlinit, care-i sunt visurile, idealurile astfel încât să poată lupta pentru ele; cine nu doreşte să fie înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi în mijlocul cărora trăieşte?... iar primul pas pentru a ajunge aici este să se înţeleagă şi să se accepte el însuşi, cu calităţile şi defectele sale, astfel încât să poată judeca obiectiv pe ceilalţi. Deseori ni se întâmplă, fiind copii, adolescenţi, adulţi, să ne simţim frustraţi, supăraţi când alţii iau hotărâri pentru noi, uneori pe bună dreptate, alteori nu - „Vreau să nu te mai bagi în viaţa mea", sau „Sunt destul de mare să iau singur decizii", sunt replici pe care fiecare dintre noi le spunem la un moment dat. Nimic mai normal, firesc, ca fiecare să dorească să devină independent spiritual, material, etc; totul este în regulă numai atunci când suntem cu adevărat capabili să luăm deciziile oportune în cunoştinţă de cauză. Dar cum ajungem capabili să ne luăm viaţa în propriile mâini? Este un drum lung, nu neapărat greu, dacă suntem şi ne lăsăm ajutaţi, încurajaţi, susţinuţi, astfel încât să putem ajunge şi în situaţia de a ne ajuta singuri. Bibliografie Basiliade, G., Reeducarea şi reintegrare socială, Bucureşti, CCP, 1983.Berge, A., Profesiunea de părinte, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978.Cloward, R.A., Ohlin, L.E., Delinquency and opportunity, a theory of delinquent gangs, Free Press, Glencoe, 1960.Eron, L.D., Parent-child interaction television violence and aggresion of children, “American Psychologist”, 1980.

PROFESORUL, SPRIJIN ÎN ALEGEREA CARIEREI ELEVULUI

Autor : prof.Spiridon Claudia Denisa Colegiul National “Ştefan Velovan” Craiova

Educaţia şi orientarea în carieră sunt importante pentru a-i ajuta pe tineri să se înţeleagă pe sine,să aprofundeze instrumentele de care au nevoie pentru a înţelege oportunităţile de muncă disponibile şi să-şi dezvolte abilităţile de care au nevoie pentru a se corela cu respectivele oportunităţi.Lucrarea de faţă este centrata pe ideea potrivit careia, asa cum afirma si I.Negrila,( 1998 ) activitatea de consiliere si orientare şcolara trebuie sa ajute elevul să dobândeasca un set de atitudini realiste si cu un conţinut pozitiv.

În această perioadă a orientarii în cariera a adolescentului, profesorii sunt cei care au rolul de suport pentru elevi în susţinerea şi coordonarea lor în demersul ce urmareşte aprofundarea cunostintelor din domeniile preferate de ei şi să canalizeze pentru descoperirea problematicii social - economice şi spre oferta educationala viitoare precum şi spre oferta sociala. În general, obiectivele specifice ale orientarii desfaşurată la nivelul liceului sunt urmatoarele Dezvoltarea capacităţii elevilor de a efectua alegerea studiilor academice şi, implicit, a carierei în raport cu propriile lor competente şi aspiratii;

Stimularea elevilor capabili de performanţe superioare să îmbrţişeze domenii profesionale adecvate aptitudinilor speciale de care dispun;

Sprijinirea elevilor în delimitarea şi concretizarea propriilor interese pentru a putea efectua alegeri profesionale realiste şi satisfacatoare;

Informarea detaliată şi completă a elevilor asupra profesiunilor individuale şi a ariilor profesionale spre care se pot îndrepta, precum si asupra realitatilor sociale, economice şi culturale;

Sprijinirea elevilor ca să-şi descopere şi să-şi construiască propria identitate printr-o cunoastere

Pe lânga aceste actiuni cu caracter permanent, şcoala este cea care poate şi trebuie sa insiste şi pe realizarea unor activitati cu caracter ocazional dar care de foarte multe ori au eficienţă ca şi cele organizate în mod constant.

Bibliografie Geissler, E., 1977, Mijloacele de educaţie, E.D.P., Bucureşti. Gherghinescu, R., 1999, ,,Conceptul de competenţă didactică”, în Marcus, S.(coord.), Competenţa didactică, Editura All, Bucureşti. Mitrofan,N., 1988, Aptitudinea pedagogică, Editura Academiei, Bucureşti. Monteil, J.-M., 1997, Educaţie şi formare. Perspective psihosociale, Ed. Polirom, Iaşi. Cosmovici, Andrei; Iacob,Luminiţa, 1999, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi.

O NOUA ABORDARE A ORIENTĂRII ŞCOLARE ŞI PROFESIONALE A LICEENILOR

Autori: prof. Consilier şcolar Emilia Stana, Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică nr.5, Buzău

prof. Consilier şcolar Butunoi Elena, Colegiul Naţional”I.L.Caragiale”-Ploiesti

Lucrarea abordează preocuparea permanentă a profesorului consilier şcolar de a sprijini elevii spre alegerea facultăţii şi apoi a profesiei în concordanţă cu trăsăturile de personalitate şi interesele fiecărui consiliat.

Prin activitatea de consiliere “Mă documentez , mă orierntez şi apoi decid “ am urmărit creşterea autonomiei elevilor, valorizarea potenţialului propriu prin exerciţii de autocunoaştere, dar si prin aplicaţii care dau siguranţă elevilor în alegerea unei profesii. Prin utilizarea analizei Swot am reuşit dezvoltarea capacităţii de autoreflecţie a elevilor , de flexibilizeze strategiilor prin schimbări pozitive contribuind astfel în bună măsură la conştientizarea şi capacitatea elevului de a se DECIDE în momente importante din existenţa sa privind -orientarea şcolară şi profesională. Modalitatea didactică de prezentare a întâlnirilor cu liceenii au avut următorul cadru de desfăşurare:Tema întâlnirii: Dezvoltarea personalităţii şi dezvoltarea carierei. Consilierea, prin cunoaşterea resurselor personale Obiective generale - optimizarea capacităţii de autocunoaştere în vederea luării deciziei. Obiective de referinţă- dezvoltarea capacităţii de autoevaluare realistă;conştientizarea resurselor personale;identificarea caracteristicilor specifice fiecărui elev;formarea unei atitudini pozitive, responsabile;Metode şi tehnici: exerciţiul de prezentare “Mă documentez , mă orierntez şi apoi decid “Fişa de lucru „ Trenul care duce spre profesia mea”

BibliografiaTomsa, Gheorghe,( 2001).Consilierea şi orientarea în şcoală, Editura CREDIS, Bucureşti.Vrăsmaş Traian, (2004).Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureştihttp://www.wall-street.ro/articol/Management/14687/Cum-se-face-o-analiza-SWOT.htmlhttp://www.ecursuri.ro/referate/referate.php?report=cariera

PUTEM OBŢINE O CARIERĂ!

Autor: prof. Stănoi Adriana Gr.Sc.Ind.Transporturi Craiova

ETAPELE PLANIFICARII CARIEREI:1.AUTOCUNOAŞTERE

Personalitate si atitudini Aptitudini si realizări Cunoaștere şi stil de invăţare Valori Interese Spirit intreprinzător

2.CERCETĂRI CU PRIVIRE LA CARIERĂ Căutare de informaţii Interviu de documentare Practică si voluntariat Experienţa practică Tendinţele profesiei

3.LUAREA DECIZIEI Obiective de cariera Obiective personale Servicii prestate pentru colectivitate

Aţi absolvit colegiul, experienţa voastră e zero, totuşi ești compensat de ambiţie…? Iată cîteva sfaturi pentru a avea succes: Pregătiţi-vă pentru muncă. Aveţi mult de invăţat, practica a dovedit că, din păcate, un procent important al noţiunilor deprinse in colegiu nu-şi găsesc aplicabilitate in lumea reală. Vestea bună este, că cele mai multe întreprinderi individuale sunt dispuse să investească in absolvenţi, aşa că nu vă speriaţi de propria lipsă de experienţă şi indrăzniţi - căutaţi locuri de muncă, dovediţi-vă valoarea, chiar dacă nu sunteţi experimentaţi.Cum ajungi la o carier ă de succes ? Dintre posibilele răspunsuri se pot enumera:

-consecvenţa; -dorinţa de perfecţionare; -informarea permanentă; -asimilarea activa a profesiei alese, data fiind dinamica domeniului resurselor umane şi diversitatea tematicilor care pot fi abordate.

Drumul pană la o carieră de succes este lung, cu multe urcuşuri si poate, cu mai multe coborîşuri, intotdeauna cînd ajungi jos te ridici mai puternic, cu condiţia să ai curajul să recunoşti că tu ai gresit, să inveţi din greşelile tale. Important este să fii indeajuns de cerebral şi să observi fisurile pentru a le acoperi in timp util, intrucat nu beneficiezi de timp la discreţie. Dar in primul şi in primul rînd dacă vrei ceva cu adevărat fă-o, nu ezita, nu aştepta şi mai ales nu amîna.

CONSILIEREA, ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂA ELEVILOR

Autori: prof.Alina Ştefan, Grup Şcolar Ferdinand I – Curtea de Argeş

prof.Nicolae Ştefan,Colegiul Naţional “Vlaicu Vodă” – Curtea de Argeş

„Orientarea şcolară şi profesională” reprezintă ansamblul acţiunilor opţionale şi consultative realizate prin modalităţi pedagogice, generale şi speciale, subordonate, din punctul de vedere al conţinutului, dimensiunii tehnologice/aplicative a educaţiei, iar din perspectiva metodologică activităţii de

asistenţă psihopedagogică şi socială a cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, proiectată la nivelul sistemului de învăţământ, în vederea unor opţiuni corecte şcolare şi profesionale.Consilierea psihopedagogică are ca scop sprijinirea elevului, pentru a-şi forma o imagine de sine corectă, pe baza autocunoaşterii resurselor de care dispun, şi pentru a se integra în mediul socio – profesional – cultural şi comportamental. Orientarea şcolară şi profesională presupune aşezarea omului potrivit la locul potrivit, într-o formă de învăţământ şi profesie din cadrul unui anumit context economic şi socio-cultural. Atât consilierea cât şi orientarea au ca finalitate integrarea socio – profesională, în raport de resursele de care dispune o persoană. Consilierea pentru orientarea şcolară cuprinde testarea nivelului de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, aptitudini, interese profesionale prin: probe de examen, teste, inventare de interese profesionale, chestionare de personalitate, la fiecare elev în cadrul Cabinetului de consiliere. Finalităţile la care trebuie să ajungă elevii în urma consilierii şi orientării şcolare şi profesionale sunt următoarele : - formarea la elevi a competenţelor necesare unei bune orientări şcolare şi profesionale: cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, capacităţi, aptitudini, motivaţii, atitudini, trăsături de voinţă şi de caracter;- formarea capacităţii de autocunoaştere şi pe această bază, conturarea unei imagini de sine corecte şi pozitive;- formarea capacităţii de a comunica şi de a stabili relaţii socio-umane de cooperare;- autoanaliza şi autoevaluarea corectă pentru a preveni erorile;- conceperea mai multor variante în luarea deciziei finale;- comunicarea folosind limbaje specializate;- asumarea de roluri, de responsabilităţi şi riscuri;- atitudine pozitivă faţă de muncă şi societate;- rezistenţă la stresul provocat de insuccese, analiza cauzelor, a consecinţelor şi evitarea erorilor;- responsabilitate faţă de propria persoană, faţă de cei din jur şi faţă de societate;- dezvoltarea gândirii critice, interpretative şi creative;

TEHNICIAN MECATRONIST – O PROFESIE DE VIITOR

Autori: prof. Stroe Sofia, prof. Burlacu LiviuColegiul "Spiru Haret" Ploiesti

Revoluţia informatică (a doua revoluţie industrială) a marcat saltul de la societatea industrializată la societatea informaţională, generând un val de înnoiri în tehnologie şi educaţie. Japonezii au definit sensul acestor mişcări de înnoire, brevetând termenul de mecatronică, la începutul deceniului al 8-lea al secolului trecut.

Termenul a fost utilizat pentru a descrie fuziunea tehnologică: mecanică – electronică –informatică.Mecatronica a deschis orizonturi nebănuite în toate domeniile, datorită stimulării efectului de sinergie. Prin faptul ca informaţia este componenta dătătoare de ton în mecatronică, impactul tehnologiei depăşeşte sfera economicului, fiind esenţial în domeniile social, cultural etc. Mecatronica a fost recunoscută ca o realitate în continuă dezvoltare, atât în mediul economic cât şi în cel educaţional.În prezent, pretutindeni în lume, mecatronica are o puternică dezvoltare. Definită ca fiind integrarea sinergetică a mecanicii de precizie cu electronica şi informatica în scopul dezvoltării şi fabricării de produse inteligente, ea reprezintă răspunsul la revoluţia informatică, ce a produs şi produce încă saltul de la societatea avansat industrializată la societatea informatizată. Odată cu creşterea exploziva a eficientei calculatoarelor, sistemele mecatronice au devenit comune în orice disciplină inginerească. După cum piaţa o demonstrează, produsele mecatronice (produse electrocasnice, automobile, sisteme integrate de fabricaţie, roboţi, comunicaţii etc.), cu o valoare adăugată ce le conferă un înalt grad de rentabilitate, cu o cerere în continuă creştere, reprezintă un nou nivel de dezvoltare, care, odată atins, dă un suport solid pentru o dezvoltare economică durabilă. Practic se poate aprecia că societatea avansat informatizată în industrie este implementată de mecatronică.

Bibliografiehttp://www.mecatronica.ro/http://ro.wikipedia.org/www.robotics.ucv.rohttp://facultate.regielive.ro/cursuri/electronica/mecatronica

CADRUL DIDACTIC, FACTOR IMPLICAT ÎN VIITOAREA CARIERĂ A ELEVILOR

Autor: prof. înv. primar: Tiţu MariaŞcoala Nr. 130 „Luceafărul”

Educaţia şi orientatarea în carieră sunt importante pentru a-i ajuta pe tineri să se înţeleagă pe sine, să aprofundeze instrumentele de care au nevoie pentru a înţelege oportunităţile de muncă disponibile şi să-şi dezvolte abilităţile de care au nevoie pentru a se corela cu respectivele oportunităţi. Acordarea de servicii

http://facultate.regielive.ro/cursuri/electronica/mecatronica

de dezvoltare în carieră a devenit tot mai complexă în lumina schimbărilor rapide de pe piaţa muncii, din educaţie şi din formare. Cadrele didactice joacă un rol important şi pot sprijini procesul pentru a se asigura că tinerii iau decizii profesionale realiste şi işi pot implementa planurile de acţiune privind cariera. Astfel, profesorii contribuie la asigurarea unei tranzacţii uşoare a elevilor de la şcoală către muncă.În realizarea activităţii pentru alegerea viitoarei cariere este necesar să se parcurgă mai multe etape: definirea şi clarificarea problemei, autoanaliza elevilor, elaborarea unui plan de acţiune, evaluarea şi urmărirea rezultatelor acţiunii. Pentru a stabili o strategie de intervenţie, se impune cunoaşterea elevului, a familiei, precum şi utilizarea unor tehnici şi metode de cunoaştere, cum ar fi:1. Analiza rezultatelor elevilor2. Autocaracterizarea3. Mapping centrat pe imaginea de sine 4. Jocul de rol Educaţia pentru carieră reprezintă un program de activităţi curriculare şi experienţe de învăţare şi urmăreşte să-i ajute pe elevi să-şi dezvolte cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a face alegeri de succes în alegerea carierei, să investigheze oportunităţile de învaţare, să analizeze în cunoştiinţă de cauză oportunităţile de studiu şi opţiunile profesionale, să înţeleagă cum îi vor ajuta alegerile profesionale să-şi îndeplinească aspiraţiile şi să-şi administreze cu succes principalele momente ale perioadei de tranziţie.

BibliografieTomşa, Georghe, Consilierea şi orientarea în şcoală, Editura Credis, 2003Silvaş, Alexandra, Consiliere şi orientare, curs, 2008Orientarea în carieră, Ghid pentru profesori, Editura ATELIER DIDACTIC, Bucuresti, 2007

ROLUL DIRIGINTELUI ÎN PLANIFICAREA CARIEREI

Autori: prof Manuela Totolici, Şcoala generală nr. 25, „Petru Rareş”, Galaţi

prof Mihai Totolici, , Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, Galaţi

În ritmul actual al schimbării realităţilor economice şi sociale, cariera personală ridică probleme comune majorităţii cetăţenilor. Dilema fundamentală

este aceeaşi pentru multe persoane: pregătirea teoretică nu coincide cu meseria profesată ulterior. Sunt puţine cazurile fericite când ceea ce îţi doreai să profesezi-elev fiind

într-o clasă terminală de liceu- este şi exact profesia pentru care ai urmat o instituţie de învăţământ superior. De cele mai multe ori suntem obligaţi să schimbăm nu numai locul de muncă ci chiar profesia însăşi. În condiţiile prezente, în calitate de diriginţi, ar fi de preferat să inducem elevilor, încă de la o vârstă fragedă, capacitatea de a se adapta la factorii economico-sociali înconjurători, care se schimbă într-un ritm alert. Pentru planificarea unei cariere se apelează la un cumul de surse de

informaţii, care au rol de ghidare a persoanei:•auto-evaluarea, care presupune cunoaşterea aptitudinilor, atitudinilor, intereselor, valorilor şi a caracteristicilor mediului în care trăieşte;•valorificarea oportunităţilor de dezvoltare, prin înscrierea la cursuri de formare, propunerea de noi obiective personale;•apelarea la experţi/consilieri, persoane avizate în domeniul dezvoltării carierei; Prin utilizarea experienţei consilerului psiho-pedagogic din unitatea de învăţamânt unde ne desfăşurăm activitatea, în cadrul orelor de dirigenţie, putem să apelăm la teste de tip chestionar, care pot constitui pentru elevi o veritabilă oglindă personală. Rolul dirigintelui în asemenea activităţi este important din mai multe motive:-momentul ales pentru aplicarea testului în funcţie de starea de spirit a clasei;-modul în care se face introducerea unui asemenea test şi motivaţia valorificării lui- să nu reprezinte un factor de stres suplimentar; - frecvenţa cu care este adusă în discuţie o astfel de temă ( numărul de ore alocate pe fiecare semestru), care să răspundă la întrebări de tipul: ,, Către ce ne îndreptăm?”, ,,Ce dorim să devenim?”

Bibliografie„Instruirea constructivistă- o alternativă. Fundamente. Strategii”, Elena Joiţa, Editura Aramis, Bucureşti, 2006; „Consilierea carierei. Compendiu de metode şi tehnici”, Mihai Jigău, Editura Sigma, Bucureşti, 2007;


Autor: prof. Turcoianu TeodoraColegiul Tehnic ”Edmond Nicolau”, Brăila

Profesorul îndeplineşte o profesiune de o deosebită importanţă, aceea care

asigură formarea şi pregătirea personalităţii tinerelor generaţii şi pregătirea profesională în cadrul instituţiilor de învăţământ, strâns legate de viaţă, de activitatea socio-profesională, morală şi cetăţenească.

Activitatea de orientare a carierei în mediul şcolar poate fi descrisă ca o activitate care să sprijine elevii să-şi clarifice propriile deprinderi, abilităţi, competenţe, ca şi resursele şi opţiunile în relaţia cu sistemul educaţional, piaţa muncii şi viaţă, în general. Activitatea profesorului, în special a dirigintelui, în ceea ce priveşte orientarea carierei este un proces complex, interactiv între educaţie, abilităţi practice, aspiraţii, valori şi interesele mediului economic, social, cultural. Activitatea de orientare şcolară o precede pe cea profesională, ambele fiind componente ale orientării pentru carieră. Termenul de carieră trebuie înţeles în sensul său pozitiv de traseu educativ, profesional ce vizează integrarea socială. Consider că orientarea pentru carieră este o activitate continuă pe care trebuie să o desfăşoare profesorul, în special profesorul diriginte şi consilierul şcolar şi nu se adresează exclusive elevilor din anii terminali ci este un întreg ce face parte din procesul educaţiei. Este important ca toţi profesorii să-şi asume în afara sarcinilor educative şi altele de natură socială, externe şcolii.În realizarea activităţii de consiliere pentru alegerea viitoarei cariere este necesar să se parcurgă mai multe etape: definirea şi clarificarea problemei, autoanalizarea grupului ţintă de elevi, formularea scopurilor, elaborarea unui plan de acţiune, evaluarea şi urmărirea rezultatelor acţiunii de consiliere. Profesorul este cel care poate pune în valoare continutul disciplinei predate, astfel ca aceasta poate contribui în procesul de orientare atât prin limitele sale dar mai ales prin posibilitatile specifice. Profesorul nu are sarcina si nici obligatia sa desfasoare actiuni speciale de orientare în cadrul procesului de predare, ci în stabilirea continuturilor, a strategiilor de lucru el trebuie sa aiba întotdeauna în vedere cu ce anume poate fi de ajutor si în scopul orientarii elevilor.

Bibliografie Silvaş Alexandra, Consiliere şi orientare, curs, 2008

CADRUL DIDACTIC - FACTOR IMPLICAT ÎN VIITOAREA CARIERĂ A ELEVULUI

Autor: prof. Vică MelaniaŞcoala cu clasele I-VIII Teslui/Dolj

Lumea de azi cere să fii flexibil şi adaptabil. Succesul la şcoală, în carieră şi în viaţă depinde de modul în care ai învăţat managementul schimbării, de ceea

îţi place să faci, de abilităţile pe care le ai, încrederea în sine, în potenţialul personal şi relaţiile pozitive cu ceilalţi. În procesul de planificare a carierei un rol foarte important pentru adolescent îl au nevoia de autocunoaştere, comunicare şi activitate în interiorul mediului social. Datorită nevoii permanente de autocunoaştere şi a capacităţii de înţelegere, adolescentul îşi formează un concept propriu profesional prin intermediul căruia el se percepe în procesul alegerii şi formării unei cariere. Elevii sunt ajutaţi să aleagă, să planifice, să acţioneze, astfel încât să încerce să meargă înainte în propria lor viaţă. Tot acest proces este unul laborios ce presupune efort de cunoaştere, explorare, autocunoaştere şi autoeducaţie. Aceasta înseamna că, adolescentul în devenire începe să se cunoască mai bine, să-şi identifice potenţialul şi resursele pe care le are şi pe care le poate „pune la bătaie” pentru a obţine ceea ce-şi doreşte. Mediul familial, precum şi cel social joacă un rol deosebit în această perioadă. Acestea pot asigura sau împiedica tranziţia prin criza identităţii şi alegerea unei cariere de succes. Activitatea de orientare şcolară o precede pe cea profesională, ambele fiind componente ale orientării pentru carieră. Consider că orientarea pentru carieră este o activitate continuă pe care trebuie să o desfăşoare profesorul, în special profesorul diriginte şi consilierul şcolar şi nu se adresează exclusive elevilor din anii terminali ci este un întreg ce face parte din procesul educaţiei. Este important ca toţi profesorii să-şi asume în afara sarcinilor educative şi altele de natură socială, externe şcolii. În realizarea activităţii de consiliere pentru alegerea viitoarei cariere este necesar să se parcurgă mai multe etape: definirea şi clarificarea problemei, autoanalizarea grupului ţintă de elevi, formularea scopurilor, elaborarea unui plan de acţiune, evaluarea şi urmărirea rezultatelor acţiunii de consiliere.

BibliografieBăban, Adriana, Consiliere educaţională, Editura Psinet, Cluj, 2001Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2003Jigău, Mihai, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti, 2001Niresteanu, A; Ardelean, M. Personalitate şi profesie, University Press, Târgu Mureş, 2001Tomşa, Gheorghe, Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editură şi Presă Viaţa Românească, Bucureşti, 1999

Sec ţiunea A 2

Tema

DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR PRACTICE, A

ÎNDEMÂNĂRII ŞI CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢI

PRACTICE – EXEMPLU DE BUNE PRACTICI.

PROIECTULUI DE ABSOLVIRE

Autor : ing. Anghel Maria Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu Galaţi

Proiectul (învăţarea bazată pe proiect - IBP) este o modalitate de organizare a învăţării care permite parcurgerea unor activităţi de învăţare interdisciplinare şi

transdisciplinare, centrate pe elevi, ancorate în probleme practice ale vieţii de zi cu zi. Proiectul a devenit o metodă alternativă şi complementară de învăţare, şi evaluare puternic motivantă penrtu elevi. El vizează aspecte teoretice şi practice din domenii variate, implică un volum sporit de activităţi şi permite respectarea particularităţilor de vârstă. În evaluare, permite o apreciere complexă a capacităţilor şi cunoştinţelor elevilor, identificând calităţi individuale ale acestora. Evaluarea prin metoda proiectelor poate fi utilizată în toate formele ei (iniţială, continuă, sumativă ), însă, datorită duratei mari de timp în care se derulează proiectul poate fi un bun instrument pentru evaluarea sumativă, implicând şi multe elemente de autoevaluare. Astfel, proiectul poate fi privit atât ca desfăşurare propriu-zisă a procesului înăţării, cât şi ca produs final al acestuia .,,PROIECTUL DE ABSOLVIRE este o creaţie substanţială în cadrul căreia elevilor li se cere să efectueze cercetarea, planificarea , rezolvarea de probleme şi evaluarea de-a lungul unei perioade extinse de timp „. Proiectul pentru examenul de certificare a competentelor profesionale de nivel 3 reprezintă lucrarea prin care absolventul îşi dovedeşte capacitatea tehnică , formată prin cunoştinţele teoretice şi aplicative asimilate în şcoală , de a aborda problematica montării , întreţinerii şi reparaţiei maşinilor , utilajelor şi instalaţiilor industriale respectiv a unor componente ale acestora sau de a rezolva o problemă tehnică de un anumit nivel, în domeniul mecanic. Prin finalizarea proiectului de diplomă, absolventul are posibilitatea de a-şi pune în valoare cunoştinţele asimilate la cursuri, laboratoare şi activităţi practice pe durata anilor de studii. Pentru prima dată, absolventul este chemat să elaboreze o lucrare de mare întindere şi de complexitate într-un timp relativ scurt, lucrare care urmează să-l consacre drept un specialist capabil să rezolve cu forţe proprii o problemă tehnică adevărată. Proiectul de absolvire este, totodată, un act de maturitate prin care se încununează activitatea de formare a competentelor profesionale în domeniul meseriei . Într-o lume aflată în permanenţă transformare, modernizarea învăţământului prin utilizarea metodelor noi de învăţare-evaluare a unor strategii moderne, care permit reasamblări, reajustări şi adaptări la disciplinele de învăţământ, depinde în ultimă instanţă de cunoaşterea, de înţelegerea şi de abilitatea de a le folosi.

DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR PRACTICE, A ÎNDEMÂNĂRII Ș I CREATIVITĂ Ț II PRIN ACTIVITĂ Ț I

PRACTICE

educatoare Costea Ileana, Ciorgovean Carmen Grădiniţa cu Program Prelungit „Scufița roșie” Alba Iulia

Activitatea manuală este caracteristică pentru ocupaţia copiilor preşcolari şi aduce un aport important educaţiei intelectuale şi generale. Exersându-şi puterile asupra materialelor de lucru, copilul începe să-şi cunoască direct limitele: vede ce poate şi ce nu poate realiza, ce anume depăşeşte voinţa sa şi care sunt mijloacele de care dispune. Îşi dă seama că libertatea de acţiune care i s-a lăsat este relativă: nu ştie şi nu poate face totul. Aceasta fiind o experienţă de înaltă valoare educativă pentru formarea sa morală. Pe de altă parte, îşi fixează un obiectiv pe care caută să-l atingă şi vede numaidecât dacă ceea ce realizează corespunde intenţiei sale. Activităţile practice implicând autocontrolul, prima condiţie pentru formarea disciplinei personale şi sursa unei experienţe de mare preţ: aprecierea valorii unor obiecte realizate prin contribuţia mâinilor sale, a ochilor săi, a inteligenţei, a sensibilităţii, a imaginaţiei sale. Prin aceste activităţi copilul pătrunde în lumea muncii şi a transformării

materialelor, el învaţă să creeze, să contribuie cu obiecte realizate de el la înfrumuseţarea clasei, să producă obiecte utile în alte activităţi, să-şi confecţioneze singur jucării. Activităţile practice activează toate simţurile, toate organele, toate

funcţiile corpului şi ale spiritului inventiv al copilului. Copilul îşi solicită spiritul inventiv atât când creează obiecte din imaginaţia sa sau reproduce un model real, cât şi atunci când inventează mijloace de a ocoli dificultăţile tehnice pe care le întâlneşte în realizarea unui obiect. Prin activităţile practice se înlesneşte mai mult ca orice altceva

colaborarea din care se naşte sentimentul solidarităţii. Folosirea tehnicilor de lucru cât mai variate îi ajută pe copiii să-şi formeze deprinderi de lucru pe care le vor folosi în clasele primare. La nivel preşcolar se pun bazele formării deprinderilor de lucru: în hârtie – îndoire, pliere, decupare, lipire, asamblare, împletire şi ţesere; cu fire textile – împletire, înnodare, şnuruire, tăiere şi lipire, rulare; cu materiale textile – decupare, lipire, împletire; înşirare; lucrări cu materiale din natură în care se foloseşte decuparea, lipirea, asamblarea şi decorarea. Cel mai important rol pe care îl au activităţile practice în dezvoltarea

personalităţii copiilor este dezvoltarea imaginaţiei şi implicit al creativităţii.

BUNE PRACTICI ÎN ROSTIREA CUVÂNTULUI

Autor: prof.Costea Maria BiancaLiceul de Coregrafie şi Artă Dramatică „ O. Stroia”Cluj-Napoca

Este absolut necesar ca elevul-actor să stăpânească o rostire scenică precisă şi clară. Rostirea, vocea şi respiraţia alcătuiesc, împreună, un tot

indisolubil. Nu poate exista o dicţie bună, fără o voce bine impostată şi o respiraţie perfect stăpânită. De aceea exerciţiile de dicţie trebuie făcute neapărat cu o respiraţie corectă şi cu o emisie bună. Ca în toate artele, şi în arta vorbirii scenice, principiul unui studiu bun este următorul: să se ajungă prin muncă inteligentă şi statornică la rezolvarea părţilor dificile astfel încât ele să pară uşoare. Mecanismul vorbirii scenice se rezumă la trei calităţi: forţă, corectitudine, supleţe. Pe scenă elevul- actor trebuie să se facă întotdeauna auzit şi înţeles, fără să modifice vorbirea naturală. O dicţie bună înseamnă o pronunţie corectă şi simplă, fără vulgaritate şi pedanterie, o dicţie bună nu e un moment de demonstraţie pedagogică. Vorbirea naturală nu se obţine vorbind mormăit şi neîngrijit, ci numai printr-un studiu susţinut şi inteligent. Sunt actori care cred că pentru a se face înţeleşi de public trebuie să mărească intensitatea şi ritmul vocii – să strige, să ţipe sau să vorbească mult mai repede decât e necesar.Vocea şi articulaţia sunt două lucruri independente. Articulaţia dă valoare unei voci bune şi tot ea ajută o voce slabă să devină înţeleasă de public. Nu e nevoie să vorbeşti tare ci doar să articulezi puternic şi just. Exerciţiile sistematice de zi cu zi, ajută la obtinerea unei pronunţii precise a fiecărui sunet şi la elaborarea unei vorbiri cultivate; mai mult chiar, unele din defectele de rostire se dovedesc persistente şi reapar dacă se întrerupe studiul. Obişnuinţa unei bune rostiri trebuie extinsă şi în vorbirea curentă, de toate zilele, fiindcă numai în acest mod ea va deveni o a doua natură, iar pe scenă nu va mai solicita un efort special, rămânând ca toată energia elevului- actorul să fie îndreptată numai spre o mai bună interpretare artistică a rolului. Exerciţiile zilnice oferă siguranţa că oricând chiar şi în cele mai grele paragrafe există libertate şi promtitudine în transmiterea cuvântului în sală; ne ajută, ca atunci când jucăm, pe lângă interpretare atenţia noastră să fie îndreptată, în ceea ce priveşte vorbirea, numai asupra expresivităţii şi plasticităţii, nu şi asupra părţii tehnice. În ziua de azi actorul este silit să-şi adapteze rostirea cuvântului şi emisia vocii după multele situaţii în care trebuie să-şi exercite meseria: teatru, film, televiziune şi radio. În teatru mărimea şi acustica sălilor variază, actorul fiind nevoit să se adapteze uneori la vorbirea în aer liber şi chiar fără microfon. Filmul, televiziunea şi radioul îi cer, pe lângă o tehnică specială de joc actoricesc şi o tehnică specială a emisiei şi a rostirii.BIBLIOGRAFIEBIBERI, ION, Arta de a scrie şi de a vorbii în public, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti 1972 COVĂTARIU, VALERIA , Cuvinte despre cuvânt, Casa de Editură „Mureş” 1996

ÎMBUNĂTĂ Ț IREA ACTIVITĂ Ț II DE INSTRUIRE PRACTICĂ DESFĂ Ș URATĂ DE CĂTRE ELEVI ÎN FIRME

Autor : prof. Iuliana DimofteColegiul Tehnic „Edmond Nicolau” Brăila

În prezent, existența unei societăți dinamice și competitive impune asigurarea unui învățământ flexibil, deschis către schimbare, care să stimuleze dezvoltarea profesională a elevilor. Lucrarea prezintă un studiu de caz care evidențiază câștigurile, atât pentru elevii care își desfășoară activitatea de practică productivă în firme, cât și pentru firme. Firma luată în studiu este o întreprindere de confecții, cu specificul producției cămăși pentru bărbați, numită simbolic Conf. Problema cu care se confruntă în prezent firma Conf și în general industria românească de confecții, este legată de scăderea productivității muncii, creșterea absenteismului, nivel ridicat al fluctuației forței de muncă, slaba organizare a timpului de producție, nivel scăzut de motivare. În această firmă își desfășoară activitatea de practică productivă elevii liceului tehnologic, domeniul textile-pielărie. Pentru a-i motiva în realizarea practicii, managementul firmei le-a solicitat găsirea soluțiilor de creștere a productivității muncii la operațiile de coasere la mașina simplă de cusut, la faza „aplicarea dosului pe faţa de guler”, la confecţionarea cămăşii bărbăteşti. Prin îmbunătățirea metodei de lucru existentă în firmă, elevii au obținut creșteri a productivității muncii. Prin realizarea orelor de instruire practică în firme,elevii câștigă experiență în domeniul respectiv, punerea în practică a cunoștințelor teoretice, motivare, cunoașterea firmei, cunoașterea modului de lucru în echipă, posibilitatea de a obține recompense materiale, posibilitatea de a fi angajați în firmă, sentimentul responsabilității propriilor activități. Organizația câștigă realizarea unei motivări generale în firmă, stimularea creativității în firmă, creșterea productivității muncii cu 9,6% la realizarea fazei „aplicarea dosului pe fața de guler”, realizarea unei mai bune comunicări în firmă, obținerea de plusvaloare, dezvoltare, îmbunătățirea calității produselor, elaborare de programe de pregătire a muncitorilor pentru dobândirea abilităților necesare obținerii de performanțe superioare. În concluzie, se poate afirma că motivând elevii prin rezolvarea unor probleme cu care se confruntă organizația, atât elevii cât și organizația, în care aceștia își desfășoară activitatea de practică, obțin beneficii care conduc la realizarea de performanțe superioare.

FOLOSIREA METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE LA CAPITOLUL “SUBSTANŢE COMPUSE”-GHID DE BUNE

PRACTICIAutor: prof. Dună Teodora

Şcoala cu clasele I-VIII Emil Drăgan Grădiştea

În prezenta lucrare cercetarea s-a bazat pe metoda exeprimentului pedagogic. S-a presupus că folosirea metodelor activ participative în predare-învăţarea evaluarea capitolului: ,,Substanţe compuse”, va genera o mai bună înţelegere a fenomenelor studiate şi obţinerea de performanţe şcolare superioare în pregătirea elevilor. În cadrul unei experiment pedagogic intervine trei variante:

Variabile independente -reprezentate de schimbările introduse pentru a influenţa pozitiv activitatea educaţională;

Variabile dependente - constau în efectele obţinute ca urmare a modificărilor/ schimbărilor introduse;

Variabile intermediare -sunt cele care mijlocesc relaţiile dintre variabilele independente şi cele dependente.

În cazul cercetării noastre am presupus (variabila independentă) că folosind metode activ-participative de învăţare(Ştiu/ vreau să ştiu/ am învăţat, Metoda cubului, ciorchinele) vom obţine performanţe superioare şi mai mult decât atât elevii vor putea să stabilească o corelaţie a aspectelor teoretice cu probleme practice întâlnite în viata de zi cu zi. Variabila dependentă o reprezintă performanţa şcolară a elevilor şi vom studia influenţa exercitată de două variabile independente metoda de predare şi colective diferite de elevi cu acelaşi nivel de şcolarizare

Bibliografie:1. Brezeanu M., Cristurean E., Antoniu A., Marinescu D., Andruh M., „Chimia metalelor”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 19902. Beral E., Zapan M., „Chimie anorganică” Editura Tehnică Bucureşti-19773. Dima Şt., Iticescu C., „Chimie – Fizică- Strucută şi termodinamică chimică”, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti, 20034. Marcu G., Brezeanu M., Bejan C., Bâtcă A., Cătuneanu R., „Chimie anorganică” Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19845.Nenitescu C.D., „Chimie generală”, Editura Tehnică Bucureşti -1984

STRATEGII EDUCAŢIONALE CENTRATE PE ELEV LA TEHNOLOGIA CĂRNII -GHID DE BUNE PRACTICI

Autor: prof. Magdalena DunăColegiul Tehnic „Edmond Nicolau” Brăila

Tema lucrării introduce o problemă concretă de studiu pentru realizarea funcţiilor cognitiv-formative şi aplicative ale lecţiilor de tehnologie, pentru dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor practice şi a gândirii creatoare a elevilor. Având în vedere că învăţământul modern urmăreşte să asigure elevilor, pe lângă acumularea de cunoştinţe, capacitatea de a folosi în mod creativ cunoştinţele dobândite şi de a pune în valoare aptitudinile specifice meseriei, am folosit pentru grupa experimentală metode centrate pe elev, care să pună în acţiune forţele intelectuale ale elevului. În general, condiţiile producţiei contemporane implică pe de o parte specializarea accentuată, iar pe de altă parte un grad ridicat de mobilitate profesională.

Un aspect legat de studierea disciplinei Tehnologia cărnii şi peştelui este acela că elevul aplică în practică prin rezolvarea unor probleme, analiza unor mostre, realizarea unor scheme, realizarea unor produse, o serie de noţiuni legate de informaţiile tehnologice primite. Elevii exersează diferite strategii de cunoaştere al căror rezultat este consolidarea capacităţii de înţelegere şi aplicare a diferitelor situaţii iar activizarea lor le dezvoltă procesele gândirii.

Trecerea la o metodologie mai activă, centrată pe elev, implică elevul în procesul de învăţare şi îl învaţă aptitudinile învăţării, precum şi aptitudinile fundamentale ale muncii alături de alţii şi ale rezolvării de probleme. Metodele centrate pe elev implică individul în evaluarea eficacităţii procesului lor de învăţare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare.

Cadrele didactice şi elevii trebuie să fie conştienţi de stilurile de învăţare pe care le preferă şi, în consecinţă, de modul cum învaţă cel mai bine. Pentru aceasta la începutul anului şcolar se aplică fiecărei clase un simplu chestionar care se poate folosi pentru elevi la identificarea stilurilor lor de învăţare.

BIBIOGRAFIE1. Alecu Simona, Metodologia cercetării educaţionale, Editura Fundaţiei

Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi, 20062. Banu C., Tehnologia cărnii şi subproduselor, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 19803. Breben S., Gongea E. ş.a., Metode interactive de grup, Editura Arves,

Craiova, 2008MODELAREA SOLIDELOR Ȋ N MEDIUL AUTOCAD -

CREAREA SOLIDELOR DE REVOLU Ț IE

Autori : prof.Gherman Mirela, ing.Cioc MihaelaColegiul Tehnic Energetic“Dragomir Hurmuzescu” Deva

I. ARGUMENT Programul AutoCAD este destinat creării interactive/automate de modele bi sau tridimensionale ale unor obiecte tehnice reale, fiind cel mai răspândit mediu de grafică şi proiectare asistată de calculator folosit cu succes în domenii precum mecanică, electronică, electrotehnică, construcţii, arhitectură, sistematizare urbană sau cartografie, medicină, astronomie, multimedia etc.

II. Activități de ȋnvățare Fișa de documentare conține materiale de învăţare, uşor de citit şi de înţeles, accesibile şi susţinute prin exemple sugestive şi prin imagini. Activitățile de ȋnvățare de tip fișă de lucru si fișă de laborator răspund cerințelor de dezvoltare a deprinderilor practice, a îndemânării, pun la ȋncercare creativitatea elevilor din diversele medii tehnice.Informatiile necesare activitatilor de invatare Fișa de lucru conține exerciții, prin efectuarea cărora pot fi atinse obiectivele de înţelegere a efectului comenzii REVOLVE în crearea modelelor 3D solide cu ajutorul programului AutoCAD. Lucrarea de laborator impune exersarea abilităților de utilizare a comenzii Revolve pentru crearea modelului 3D solid al unei roți de transmisie pornind de la desenul de execuție al acesteia.

PORTOFOLIUL – CARTEA DE VIZITĂ A ABSOLVENŢILOR DIN PROFILUL ELECTRONICĂ, AUTOMATIZĂRI, IT ÎN

UNIUNEA EUROPENĂ

Autori : prof. Grădinaru Michaela, prof. Grădinaru Florin Gr. Sc. Ind. “Anghel Saligny” Brăila

În ultimii ani, industria IT, la nivel regional, naţional şi mondial, este caracterizată de o evoluţie exponenţială. În orice domeniu de pe piaţa muncii sunt solicitaţi absolvenţi de liceu şi şcoală postliceală din ÎPT cu competenţe dobândite în domeniul tehnicii de calcul, respectiv electronică şi automatizări. „Portofoliul elevilor” este o sintagmă care revine cu asiduitate în documentele referitoare la pregătirea acestora. Ce este acest portofoliu?El reprezintă totalitatea dovezilor care atestă competenţele dobândite.Odata cu absolvirea clasei a X-a, elevii primesc un certificat de absolvire care va fi parte din portofoliu. Obţinerea acestui certificat le asigura elevilor accesul catre nivelul superior, finalizat la sfârşitul clasei a XII-a cu certificatul de Tehnician operator tehnica de calcul. Aceasta din urma este o specializare, descrisă în Standardele de Pregatire Profesională astfel: „Absolvenţii nivelului trei, liceu tehnologic, calificarea: Tehnician operator tehnică de calcul, vor fi capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de montaj, punere în funcţiune, întreţinere şi reparare a sistemelor de calcul.”Testează prototipurile, concep şi realizează scheme de montaj ale sistemelor de calcul, contribuie la estimarea cantităţilor şi costurilor materiale, la estimarea forţei de muncă necesare. Asigură controlul tehnic al sistemelor de calcul, le întreţine în vederea funcţionării conform specificaţiilor şi reglementărilor.” Pe Certificatul de atestare Profesională sunt specificate competenţele dobândite de elevi, recunoscute atât în ţară cât şi în Uniunea Europeana, care le vor putea asigura un loc de muncă bine plătit. Pregătirea profesională poate fi aprofundată prin efectuarea stagiilor de practică la agenţii economici împreună cu care s-a elaborat Curriculum în Dezvoltare Locala. Astfel, începând din 2007, avem o frumoasă colaborare cu RETEC .Prin centrul de formare profesională al acestei firme, Alewinsje Training Center, un grup de absolvenţi ai profilului Electronică si automatizări, între care Şerban Florin şi Nicolescu Alexandru, s-au specializat pentru a lucra cu aparatură electronică specifică domeniului naval şi au fost angajaţi la firma mamă din Olanda.Împreună cu firma RETEC, suntem implicaţi în derularea unui proiect de fonduri structurale cu denumirea „Stagii moderne de practica” POSDRU/60/2,1/S/17788” (1aprilie 2010- 31 martie 2012).

EDUCAŢIA LA DISTANŢĂ ŞI NEVOIA DE ELEARNING

Autor : prof. Ileana GuguLiceul Teoretic “Henry Coandă” Craiova

La un studiu de fezabilitate în vederea implementării unei sistem de eLearning, comparaţia între diversele soluţii de pe piaţă poate fi făcută printr-o serie de indicatori definitorii pentru un sistem de formare la distanţă:•scală - numărul participanţilor implicaţi într-o activitate de învăţare pe o durată determinată; include şi distanţa dintre participanţi, acoperită de sistem;•percepţie - calitatea tehnică a materialelor primite de participanţi (de la realism grafic, la rezoluţie);•simetrie - gradul în care se poate focaliza atenţia pe fiecare participant (invers proporţională cu mărimea clasei);•interactivitate - durata de timp minimă în care se poate obţine un răspuns într-o interacţiune;•mijloace - evantaiul de mijloace/ instrumente de lucru de care dispun participanţii pentru învăţare şi comunicare;•control din partea cursantului - gradul în care cursantul poate fi activ, poate colabora cu alţi cursanţi sau cu profesorii pentru atingerea obiectivelor de învăţare;•capacitatea de integrare - posibilitatea de a prezenta informaţii în diverse moduri şi din diverse surse;•costuri - cheltuielile unui cursant pentru atingerea unui set stabilit de obiective;•timp - nivelul de control al timpului necesar unui cursant pentru a atinge un obiectiv de învăţare (posibilitatea parcurgerii conţinutului în ritm propriu);•flexibilitate - uşurinţa cu care se pot aduce ameliorări pe parcursul programului.

CARNAVALUL – MODALITATE DE DEZVOLTARE A ÎNDEMÂNĂRII ŞI CREATIVITĂŢII ŞCOLARILOR

Autor : prof. învăţământ primar Hîrzopariu Ana – Irina,

Şcoala “Aron – Vodă” Aroneanu, Locaţia Dorobanţ, com. Aroneanu, jud. Iaşi

Prin lecţia de Abilităţi practice “Măşti şi coroniţe pentru carnaval” am dezvoltat atât abilităţile practice ale elevilor cât şi creativitatea lor, deoarece încă de la propunerea temei şi distribuirea şabloanelor, fiecare elev s-a implicat practic şi emoţional pentru a realiza o lucrare cât mai originală şi mai frumoasă. Atât băieţii cât şi fetele şi –au ales un personaj din poveşti (Făt – Frumos, Zmeul, Ileana Cosânzeana, Cenuşăreasa, Zâna Apelor, Zâna Pădurii) şi au decorat masca sau coroniţa potrivit caracteristicilor pe care ei şi le-au imaginat despre acest personaj. Ora a doua din lecţia “Măşti şi coroniţe pentru carnaval” a fost plină de emoţie şi de bucuria muncii împlinite. Elevii au venit îmbrăcaţi în ţinute adecvate personajului ales, au purtat masca/ coroniţa realizată şi s – au prezentat în faţa colegilor spunând câteva propoziţii despre personajul lor. În final am realizat albumul „ Prinţi şi prinţese la carnaval”.Considerăm că am atins prin această activitate câteva obiective ale lecţiilor de Abilităţi practice: cultivarea sensibilităţii artistice a copiilor, dezvoltarea îndemânării, creativităţii, şi libertăţii de expresie a copiilor, stimularea copiilor prin organizarea de carnavaluri, dezvoltarea dragostei pentru frumos.

PRINŢI ŞI PRINŢESE LA CARNAVAL

ŞABLOANE UTILIZATE PENTRU MĂŞTI ŞI CORONIŢE

PRIN PROIECTE AJUT ELEVII SĂ DEPRINDĂ O ACTIVITATE PRACTICĂ

Autor : prof. Iancu IonuţColegiul Tehnic Ion D Lăzărescu

Actualul sistem de învăţământ ne-a bulversat pe toţi, fiecare simţind schimbarea pe propria piele. Noi legi, noi reforme, noi abordări şi toate acestea în favoarea elevilor…Unii ( majoritatea) se plâng că nu se mai face şcoală ca în trecut, alţii sunt convinşi că timpul nu le mai ajunge, fel de fel de motive pentru a decreta necesitatea unei alte schimbări de urgenţă a sistemului educaţional. Şi de la schimbare la schimbare, nu ne alegem cu nimic! Noua tendinţă a educaţiei este de a învăţa elevii printr-o altă metodă, aceea a abordării bazate pe proiecte. Ce înseamnă proiect? În nici un caz o participare la un simpozion, fie el şi internaţional. Participarea la astfel de simpozioane ar trebui să fie vârful proiectului desfăşurat cu elevii. După un proiect reuşit, probabil vei simţi nevoia să împărtăşeşti şi altora experienţa avută pe parcursul derulării unui proiect educativ. Toate proiectele extraşcolare trebuie să fie educative, altfel nu îşi au rostul. Un prim aspect nou îl vizează pe coordonatorul proiectului, în cazul nostru, profesorul de la catedră. Voi face referire la diferenţa dintre lecţia de tip clasic şi un proiect elaborat cu elevii. Atenţia deosebită cade pe stabilirea temei de proiect şi a grupului ţintă. Suntem uneori ajutaţi în acest sens, Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba, alături de alte instituţii partenere,venind săptămânal cu propuneri de proiecte , noi fiind chemaţi să adunăm echipa de proiect. Grupul perfect este format din 5-10 elevi, de preferinţă cu diferite înclinaţii artistice, educative etc, fără a fi tentaţi să omogenizăm grupul. Pentru profesor începe o provocare întrucât va trebui să acceseze informaţia într-un domeniu nou, necunoscut, va trebui să caute noi metode de lucru, însă dacă grupul ţintă este bine ales, el va deveni un adevărat coordonator, moderator,şi nu un făuritor de proiecte.Facilitarea acestor metode a început cu paşi mărunţi. Până să ne dumirim ce înseamnă cu adevărat un proiect educativ, unii s-au trezit înscrişi la astfel de proiecte şi de aici lipsa unor satisfacţii. Ajungem în punctul comun al proiectului şi a lecţiei clasice: cu cât te pregăteşti mai intens, cu cât pui suflet având grija ca elevii să participe activ la desfăşurarea proiectului, cu atât rezultatul va fi mai mulţumitor. Reuşita unui proiect nu se măsoară în premii, note, etc. Evaluarea proiectului se face de cele mai multe ori prin monitorizarea de către o altă echipă, colegi, organizaţii, ONG-uri, nota la clasa fiind poate doar un mijloc de măsurare participarea activă la astfel de activităţi.

PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ„ CARNAVALUL FLORILOR”

Autor : prof. Micu Anişoara Şcoala cu Clasele I-VIII Nr. 1 Rm. Sărat

Domeniul: cultural - artistic● Tipul de educaţie: Educaţia pentru dezvoltare personală● Tipul de proiect: educativB. APLICANTUL:Coordonator proiect: - profesor MICU ANIŞOARA C. DESCRIEREA PROIECTULUI ● SCOPUL: activitatea este centrata pe dezvoltarea imaginatiei creatoare și inteligenţei emoţionale pentru a induce elevilor „starea de bine”, relaţiile pozitive cu ceilalţi elevi și cadrele didactice din şcoală , un omagiu adus naturii care ne încântă cu frumuseţile ei dar şi un semnal de alarmă privind degradarea mediului în care trăim. ● OBIECTIVE:a)stimularea iniţiativei responsabile;b) dezvoltarea imaginatiei creatoare;c) sărbătorirea,, Zilei Mondiale a Mediului,, prin prezentarea costumelor confectionate reprezentând flori și alte obiecte din natură;d) dezvoltarea spiritului de competiţie în rândul elevilor; e) apropierea elevilor de aceeaşi vârstă prin valori comune; ● BENEFICIARII PROIECTULUIa) Direct: - elevii din clasele a II-a B, a III- a B, a V-a C (70 de elevi) - cadre didactice b) Indirect - părinţi ai elevilor;MODALITĂTI DE DESFASURARE: - parada costumelor - prezentarea costumelorActivitatea sa desfasurat în mai multe etape. 1. Imaginarea costumelor pe tema data și transpunerea lor pe hartie în cadrul unei ore de dirigentie.2.Confectionarea costumelor din materiale reciclabile în special , dar folosind si alte materiale. 3. Invitație adresată elevilor , părinților și cadrelor didactice din școală pentru a participa la această activitate. 4. Parada costumelor într-un cadru festiv ,activitate desfasurată în localul II al scolii noastre. 5. Prezentarea costumelor . Fiecare elev și-a prezentat costumul (ce reprezintă și din ce este confecționat).6.Acordarea diplomelor.

RECONSIDERAREA DISCIPLINEI „ABILITĂŢI PRACTICE” LA CICLUL PRIMAR

Autori : prof. Mihalcea Constantin, prof. Mihalcea CorneliaŞcoala Dealul Viei, com. Merei, jud. Buzău

Predarea Lucrului manual, disciplină a cărui nume a suferit multiple modificări de-a lungul timpului -de la Lucru manual la Abilităţi practice sau Educaţie tehnologică- se impune cu atât mai actual cu cât de rapid se derulează revoluţia aceasta tehnică, pe de o parte, iar pe de altă parte, cu cât explozia mediatică nu reuşeşte întotdeauna să formeze omului simţul estetic şi nu întotdeauna aduc în faţa publicului- fie copii, fie adulţi- modalităţi preţioase de educare artistică, pentru frumos. Noul curriculum plasează obiectul în aria curriculară „Tehnologii” tocmai pentru că obiectivul principal, general este dezvoltatrea abilităţilor practice, a deprinderilor de muncă atât de necesare tuturor oamenilor, pe parcursul întregii vieţi. Programele şcolare şi propunerile curriculare sunt atractive, elevii având posibilitatea de a învăţa, exersa şi aplica tehnici de lucru variate, iar prelucrarea cu răbdare şi imaginaţie a unor materiale diverse (naturale sau refolosibile) permite obţinerea prin tehnici diferite (conturare, decupare, îndoire, răsucire, asamblare, lipire, decorare) a unor obiecte de ornament, de utilitate imediată sau de lungă durată, rolul cadrului didactic fiind acela de a orienta elevul în respectarea etapelor, în vederea obţinerii produsului finit, într-o formă estetică. Având în vedere faptul că realizarea unor asemenea produse finite, în cadrul acestei discipline, presupune consumarea unor materiale uneori destul de costisitoare sau mai greu de folosit, am putea recomanda utilizarea unor materiale naturale sau refolosibile precum: plante presate, crenguţe, seminţe uscate de forme, mărimi, culori diferite, pietricele, nisip, melcişori, scoici, paste făinoase, resturi de hârtie de diverse grosimi, consistenţă, culori, forme, materiale textile, fire, ascuţitură de creion, cutii de aluminiu, rumeguş etc. Dat fiind faptul că această disciplină are ca scop formarea şi dezvoltarea deprinderilor practic-aplicative ale micilor şcolari, în cadrul activităţilor pe care învăţătorul le propune elevilor, le sunt exersate toate procesele psihice, cu prioritate gândirea, imaginaţia, dar şi efortul de voinţă, afectivitatea, toate în slujba creaţiei, a dezvoltării personale. Trebuie adăugat faptul că activitatea de formare de abilităţi practice serveşte la realizarea obiectivelor altor discipline, precum: Ştiinţe ale naturii, Matematică, Educaţie muzicală, Educaţie fizică ş.a. cu care interferează şi se influenţează reciproc.

MIŞCARE, SĂNĂTATE, TINEREŢE

Autor: prof. Moroianu ValeriuŞcoala cu clasele I-VIII Mihai Eminescu, Brăila

Pe parcursul evoluţiei sale, copilul se formează şi se adaptează condiţiilor mereu în schimbare ale vieţii şi societăţii pentru realizarea personalităţii lui, sub influenţa unei multitudini de factori. În încercarea de a-şi face un drum în vâltoarea vieţii, foarte mulţi adulţi, adolescenţi, copii uită cât de important este să-ţi menţii echilibrul şi să-ţi impui un stil de viaţă sănătos.

Unul din obiectivele educaţiei este de a asigura dezvoltarea armonioasă a individului şi prin practica sportivă. Educaţia fizică şi/sau sportul oferă această posibilitate.

Activitatea fizică/sportivă este foarte importantă în formarea indivizilor, îi ajută să aibă un organism sănătos, să aibă un randament intelectual şi fizic mai bun, să socializeze, să se integreze mai uşor în societate şi la locul de muncă. Este important ca fiecare copil, tânăr, să aibă un stil de viaţă activ (să facă mişcare 30 – 60 de minute pe zi). Activităţile fizice sunt mai eficiente dacă sunt practicate în aer liber. Oxigenul sporeşte consumul de calorii. Idealul este de a alterna exerciţiile practicate afară cu cele practicate înăuntru.

Activitatea fizică trebuie să continue pe parcursul întregii vieţi pe măsura exercitării a noi roluri sociale şi asimilării de noi experienţe şi să nu se oprească odată cu încheierea studiilor. Lipsa mişcării duce la apariţia unor efecte negative printre care lipsa de adaptare socială, creşterea anxietăţii, dezaprobarea socială şi imposibilitatea de rezolvare a problemelor solicitate. De aceea, importanţa unei dezvoltări normale a tinerilor, ar trebui recunoscută şi susţinută de toţi participanţii la procesul de socializare: tinerii însăşi, părinţii, cadrele didactice, statul.

Putem spune că menţinerea tinereţii şi sănătăţii unui individ presupune îmbinarea unei alimentaţii echilibrate cu igienă şi ... mişcare.Bibliografie:1. Rădulescu, E., Alimentaţie inteligentă, Editura „Viaţă şi

sănătate”, Bucureşti, 20032. www.boncafe.ro 3. www.jka.ro4. www.scritube.com

http://www.scritube.com/

http://www.boncafe.ro/

DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR PRACTICE ŞI CREATIVITĂŢII PRIN APLICAREA METODELOR

ALTERNATIVE DE EVALUARE

Autor: prof. Muşat Gabriela LilianaColegiul Tehnic „Edmond Nicolau” Brăila

Descentralizarea economiei, trecerea la economia de piaţă, restrângerea numărului locurilor de muncă, noile exigenţe, determină o responsabilitate tot mai mare a şcolii tehnice în formarea şi perfecţionarea specialiştilor într-o profesie.

Disciplinele de specialitate formează elevilor un orizont profesional, capacităţi, priceperi şi deprinderi necesare exercitării unei profesii. Studiul disciplinelor de specialitate dezvoltă educaţia profesională, prin intermediul căreia se asigură un echilibru între cunoştinţele ştiinţifice şi cele tehnologice, primele presupunând o finalitate practică şi aplicativă, iar cele din urmă fiind o concretizare a celor dintâi.

Evaluarea cunoştinţelor acumulate de către elevi, alături de celelalte etape ale strategiei didactice are o importanţă foarte mare.

Prin verificare, profesorul determină elevul să exprime, să exteriorizeze, într-o formă sau alta, cunoştinţele pe care le deţine, capacitatea de a aplica, de a opera cu acestea, modul de a gândi, de a raţiona.

Metodele alternative de evaluare (observarea sistematică, investigaţia, proiectul, portofoliul şi autoevaluarea) îi pot ajuta mai bine pe elevi să-şi dezvolte deprinderile şi priceperile practice, imaginaţia şi creativitatea, spiritul de lucru în echipă, obişnuinţa de a recunoaşte, de a conştientiza ce au făcut bine şi ce au greşit precum şi capacitatea de a găsi soluţii pentru remedierea greşelilor.

În cadrul Colegiului Tehnic „Edmond Nicolau” din Brăila, la domeniul industrie alimentară, rezultatele aplicării metodelor alternative de evaluare se reflectă în deprinderile şi priceperile dobândite de către elevi, în creativitatea şi măiestria cu care au realizat produse în diferite proiecte în care s-au implicat.

Bibliografie1. Barna, A., Curs de pedagogie. Fundamente teoretice ale

educaţiei, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, 19932. *** Cadrul oferit la Seminarul de formare a formatorilor

naţionali, pe probleme de evaluare, Bucureşti, noiembrie, 1998

VITRIFIEREA – METODĂ MODERNĂ DE STOCARE A DEŞEURILOR NUCLEARE CU ACTIVITATE MARE

Autori: prof. dr. Silvia Petrescu, Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu” Brăila, prof. Valentin Petrescu, Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”, Brăila

Cea mai importantă sursă de produşi de fisiune şi de transuraniene, care constituie deşeurile cu activitate mare, este creată în reactoare nucleare, iar aceşti produşi se regăsesc în deşeuri atunci când se face retratarea combustibililor iradiaţi.

Stocarea deşeurilor radioactive nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea oamenilor şi pentru fiinţe, în general. Studiile efectuate până astăzi, au arătat că problema cea mai mare este stocarea în condiţii sigure pe parcursul primilor 300 – 400 de ani. Într-adevăr, după aproximativ 400 de ani, radioactivitatea deşeurilor cu activitate mare este inferioară celei a minereului de origine.

În Franţa s-a optat încă din 1970 pentru utilizarea sticlei, deoarece, la cald, dizolvă toţi oxizii aflaţi la concentraţia obişnuită în produşii de fisiune (spre deosebire de cristalele sintetice, care au putere de incorporare selectivă şi specifică faţă de anumiţi oxizi).

Sticla este materialul cel mai bun, ţinând seama de aptitudinea sa de a-şi reorganiza structura chimică, de impermeabilitatea sa şi în special, de puterea sa de izolare a produşilor de fisiune. Pe de alta parte, metalele amorfe care apar (metale ce sunt făcute să treacă brusc de la starea de fisiune la starea solidă, prin răcirea aproape instantanee la temperatura azotului lichid, ceea ce împiedică formarea cristalelor şi conferă caracteristici mecanice speciale) prezintă proprietăţi chimice şi fizice mult îmbunătăţite: fără coroziune intergranulară, caracteristici mecanice superioare.

Sticla este sensibilă la socuri termice. Aceasta antrenează ruperea sticlei şi astfel cresc suprafeţele de schimb cu mediul ambiant şi eventual cu apa, prin intermediul căreia poate fi scăpată activitatea. Testele realizate pe blocuri de 300 de kg arată că şocurile termice măresc suprafaţa de schimb de 13 ori.

Pentru reducerea acestui inconvenient, pot fi luate în considerare două soluţii. Prima constă din turnarea sticlei pe infrastructuri metalice pentru ameliorarea conductibilităţii mijlocii a blocului. Această sticlă „armată” are o bună rigiditate.

A doua metodă constă din reîncălzirea ulterioară a sticlei la temperaturi mai ridicate decât temperatura de îmbătrânire, urmată de efectuarea unei răciri contolate. Această operaţie lipeşte sticla şi reduce suprafaţa de schimb până la o dată sau de două ori suprafaţa geometrică.

Bibliografie:M. Bocquet – Les déchets radioactifs, exemplar xerografiat, Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi;Al. Cecal – Aspecte chimice ale energeticii nucleare, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1987;Petrescu Silvia – Metode de tratare şi stocare a deşeurilor redioactive, referat, Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi;

internet: vitrification - waste treatment - site remediation - radioactive - hazardous waste - Treatment Effectiveness.htm

CREATIVITATEA DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC

Autor : psih. şc. Rotaru Rozalia-LianaColegiul Tehnic ,, Anghel Saligny,, Baia Mare

“Nu uita că Dumnezeu te-a trimis pe lume să-L înlocuieşti, să dai sensuri, să creezi, să duci începutul Său înainte” C. Noica Cel mai bun punct de plecare în studiul nostru asupra creativităţii este Creaţia însăşi, cu toate lucrurile, fiinţele şi speciile ce ne înconjoară, între care cel mai important loc îl ocupă omul. Aşa cum spune Gene Edwart Veith jr. (Starea Artelor, pag. 1799) „Creativitatea lui Dumnezeu şi-a atins culmea în fiinţele umane, care au fost la rândul lor înzestrate cu puterea de a crea. Astfel Dumnezeu a multiplicat creativitatea Lui într-un mod exponenţial Dumnezeu a pus creativitate în univers, făcând ca toate fiinţele vii să fie capabile să se înmulţească, acordându-le un rol al lor în procesul continuu al creării vieţii noi". Prin orignea ei, natura umană este creatoare. Omul se justifică pe sine în faţa Creatorului nu numai prin ispăşire, ci şi prin creaţie. (N. Berdiaev). Omul este înzestrat cu un ansamblu de calităţi şi raporturi care duc la generalizarea noului, la originalitate. Omul zilelor noastre are nevoie de culturalizare în interiorul propriei lui fiinţe, deoarece goliciunea interioară corespunde unei apatii exterioare, incapacităţii de a înţelege realitatea şi de a avea comportamente adecvate. Creativitatea nu înseamnă doar receptarea şi consumul noului, ci şi crearea lui. În fiecare om există un potenţial creativ, dar există de asemenea şi blocaje în valorificarea acestuia, care se datorează în principal sistemului de instruire şi educaţie precum şi climatului psihosocial. De aceea, A.L. Taylor propune să se distingă cinci niveluri de creativitate:a.Creativitate expresivă, atunci când are loc o liberă şi spontană exprimare a persoanei, fără preocupări de utilitate sau valoare, ca în cazul desenelor realizate de copiii mici.b.Creativitate productivă, când persoana şi-a însuşit priceperi şi de prinderi care permit să producă lucruri utile, dar în care specificul ei să fie slab exprimatc.Creativitatea inventivă face posibile invenţiile, îmbunătăţirile aduse produselor, aparatelor, suficient de importante pentru a fi brevetate şi difuzate în producţie. d.Creativitatea inovatoare duce la modificări ale principiilor ce stau la baza unui domeniu, la noi modalităţi de exprimare specifice talentelor. E caracteristică unei minorităţi, unei elite.e.În fine, creativitatea emergentă se manifestă la omul de geniu care revoluţionează un domeniu ştiinţific, ori la creaţia artistică, deschizând căi noi de abordare, aşa cum a realizat A. Einstein în fizică.

METODE SI TEHNICI PENTRU STIMULAREA CREATIVITATII ELEVILOR.

Autor: prof. Râpa MihaelaColegiul Tehnic „Edmond Nicolau”, Brăila

Literatura de specialitate evidentiaza existenta unui numar mare de metode (de ordinul zecilor), ce pot fi folosite în scopul educarii si stimularii creativitatii elevilor si studentilor. Unele dintre ele (brainstormingul, sinectica etc.) sunt considerate a fi si metode de învatamânt, fiind folosite în predare-învatare la diferite discipline scolarea) Metode imaginative de creativitate

Metoda "lichidarii" (a purgatoriului): prin solicitari cum sunt: "Uitati tot ce stiti despre ...": "imaginati-va altceva care sa aiba aceeasi utilizare" se creeaza conditii pentru elaborarea a ceva nou. Se parcurg doua faze: una în care toti elevii sunt stimulati ca prin interventii scurte, imediate si rapide sa actioneze si sa noteze ceea ce se cunoaste despre un obiect, fenomen etc. si alta în care, uitând tot, se încearca imaginarea altuia care sa-l înlocuiasca.

Asaltul de idei (brainstormingul) este initiat de psihologul american Alex. Osborn. Are functia de a înlesni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii a unei probleme de rezolvat printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie (elevi, studenti, specialisti într-un domeniu). Aceasta metoda reprezinta un exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii în grup, de afirmare a opiniilor personale.

Sinectica (metoda Gordon). Termenul provine din limba greaca (sinkretizein) si se traduce prin reunirea unor elemente diferite. Metoda foloseste doua operatii de baza: 1) a transforma mintal un obiect (fenomen) ciudat în unul familiar si 2) a realiza exact reciproca.

b) Metode analitice (rationale) se bazeaza în principal pe liste si presupun disecarea, (farâmitarea, "concasarea") problemei de rezolvat în toate componentele sale, considerarea ei din toate unghiurile posibile, însiruirea tuturor criteriilor etc., pentru ca apoi sa se abordeze, pe rând, fiecare item în parte. Listele reprezinta un instrument care orienteaza efortul imaginativ si ajuta la cuprinderea unui numar cât mai mare de aspecte. Ele pot fi utilizate în toate etapele cercetarii: gasirea unei probleme, stimularea imaginatiei pentru emiterea de solutii posibile, aplicarea în practica. Învatarea creatoare presupune folosirea în procesul cunoasterii a metodelorcreativitatii, prezentate anterior. Prin intermediul acestora elevul este condus dincolo de real si vizibil spre o logica a fantasticului, imaginarului, imprevizibilului si absurdului care reprezinta surse nelimitate de creativitate.

PROIECTPENTRU SOLUŢIONAREA UNEIA DIN PROBLEMELE

ŞCOLII CU CLASELE I-VIII MIRON COSTIN SUCEAVA

Autor : prof. Tănăsan LuminiţaŞcoala Miron Costin Suceava

Conform statisticilor cabinetului de consiliere am identificat la nivelul Şcolii cu clasele I-VIII Miron Costin Suceava următoarea situaţie-problemă:participarea redusă a elevilor cu cerinte educative speciale la activităţile extracurriculare. Pentru promovarea calităţilor lor şi pentru integrarea elevilor cu CES in activităţile extracurriculare ,s-a propus derularea unui program intitulat ,,Cu toţii suntem diferiţi.Ce fericire!!!’’ la nivelul Şcolii Miron Costin Suceava. Proiectul s-a desfăşurat sub motto-ul: ,, În micile universuri în care copiii îşi duc existenţa …nimic nu este resimţit mai acut decât nedreptatea.’’ ( Charles Dickens) în perioada aprilie-iunie 2009.Echipa de proiect cuprinde atât cadre didactice cât şi elevi,unii dintre ei având cerinţe educative speciale.Programul s-a desfăşurat în trei etape: Etapa I: pregătirea implementării proiectului Etapa II: implementarea proiectului: Etapa III: evaluarea şi prezentarea rezultatelor Etapa cea mai activă a fost a II-a când activităţile desfăşurate au atras un număr mare de elevi de la toate clasele.Rezultatele obţinute: -schimbarea mentalităţii faţă de elevii cu CES: la încheierea proiectului a fost aplicat acelaşi chestionar iniţial rezultând următoarele valori: -52%dintre cei chestionaţi cred că elevii cu CES nu pot face faţă unor activităţi extracurriculare( 77% iniţial) -25% dintre elevi sunt indiferenţi faţă de colegii cu CES (60% iniţial) -40% ar face parte dintr-o echipă alături de un coleg cu CES (82% nu doreau acest lucru) -30% şi-ar face ca prieten un elev cu CES (21% iniţial) -spaţiul verde ecologizat -2 panouri cu imagini ale activităţilor desfăşurate care au contribuit la ideea unui nou proiect în derulare ,,Clasa mea se prezintă’’ -suma de 75RON rezultată din vânzarea produselor de la Târgul de Florii -mediatizarea activităţilor în revista şi pe site-ul şcolii. Considerăm că acest proiect a fost o iniţiativă bine venită . Elevii care au

participat au îmbinat utilul cu plăcutul.Ei au învăţat că există copii cu cerinţe speciale care au nevoie de înţelegere şi sprijin , dar care nu sunt cu nimic mai prejos şi care pun suflet în tot ceea ce fac.

DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR PRACTICE, A ÎNDEMÂNĂRII ŞI CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢI

PRACTICE –EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ.

Autor: m.i. Zaharie Liliana –Eluţa Grup Şcolar „Voievodul Gelu“ Zalău.

Ideea dezvoltării creativităţii în şcoală preocupă foarte mult timp, mai ales prin prisma faptului că ultimii ani au fost declaraţi la nivelul Uniunii Europene anii Creativităţii. De ce trebuie să încurajăm creativitatea, mai ales prin predarea disciplinelor de specialitate este prima întrebare ce trebuie pusă. Răspunsurile găsite de specialişti, dar şi de noi înşine, profesorii implicaţi în procesul instructiv-educativ sunt multiple. În primul rând, se crede că sistemul nostru şcolar omoară creativitatea. Apoi, societatea noastră este la un punct de răscruce; se pare că reinventăm totul –exceptând sistemul şcolar, care ar trebui să fie primul. Un alt răspuns ar fi faptul că gândirea noastră educaţională e concentrată pe „ce este?” şi nu pe „ce poate fi?” Cultivarea creativităţii în învăţământul tehnic şi nu numai porneşte de la cea mai simplă operaţie a lecţiei; formularea obiectivelor instructiv–educative. Schimbări ar trebui să apară şi la nivel de curriculum unde elevii ar trebui să înveţe să gândească creativ şi critic, să rezolve probleme şi să diferenţieze cu uşurinţă binele de rău. Acesta ar trebui să le dea posibilitatea să devină creativi, ingenioşi, descurcăreţi. Tocmai de aceea disciplinele tehnice ocupă un rol aparte în conţinutul învăţământului, dat fiind caracterul activităţii pe care o determină şi finalităţile acesteia-pregătirea pentru o viitoare carieră pe piaţa muncii. Gândirea critică este o gândire de nivel superior, care dezvoltă deprinderile şi abilitatea de a raţiona corect, coerent, logic, pe baza unor argumente solide. Persoana care gândeşte critic, gândeşte eficient, creator, pragmatic şi realist. Gândirea critică se dezvolta practicând-o!Prezint câteva aspecte din activităţile practice creative desfăşurate în cadrul orelor de instruire practică la clasele a-X-a, a-XI –a ,ac, SAM şi a-X-a Liceu tehnologic, ciclu inferior, din domeniul textile.

Sec ţiunea A 3

Tema

TEHNICI ŞI STRATEGII DIDACTICE STIMULATIVE ŞI DE

DEBLOCARE CREATIVĂ ÎN ORELE DE PREGĂTIRE

PRACTICĂ/DIRIGENŢIE.

PORTOFOLIUL – CARTEA DE VIZITĂ A ELEVULUI

Autor : prof. Asan MarianaGrup Şcolar Industrial “ Nicolae Teclu” Bucureşti

Portofoliul reprezintă o soluţie pentru o altfel de evaluare, care să iasă din arbitrajul evaluării clasice, cu un nivel ridicat al grilei, care măsoară competenţele fundamentale ale dezvoltării intelectuale.Portofoliul este un instrument complex de evaluare, ce oglindeşte atât evoluţia elevului, cât şi performanţele şi opţiunile lui principale. El reprezintă cartea de vizită a elevului, urmărind progresul lui de la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, portofoliul poate constitui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări. În proiectarea portofoliului la nivelul orelor de instruire practică profesorul trebuie să :-definească bine şi clar tema-selecteze obiectivele, competenţele şi conţinuturile esenţiale, pe care se bazează sarcinile de lucru-definească tipurile de piese ce vor fi incluse în portofoliu- stabilească perioada de elaborare a produselor- stabilească criteriile de evaluare Elevii, în strânsă colaborare cu profesorul, vor realiza produsele, le vor selecta, îşi vor spune părerea în legătură cu unele teme, rezultând un portofoliu bine închegat, cu numeroase materiale, care permit atingerea competenţelor vizate de programă. Dimensiunile portofoliului vor fi reglate de vârsta elevilor, specificul disciplinei, abilităţile şi interesele elevilor, performanţele atinse prin învăţare. Conţinutul portofoliului este focalizat pe concept, capacităţi esenţiale, dar şi pe mici obiecte sau piese realizate de elevi la orele de pregatire practică. Potenţialul fiecărui elev trebuie să fie personalizat prin modul de concepere şi de prezentare. Elevul trebuie pus în valoare şi educat prin formarea deprinderilor şi oferirea unor informaţii sau tehnici de exteriorizare şi exprimare, cu valoare individuală. Indiferent de metoda de evaluare folosită, aceasta trebuie să aibă un caracter stimulator. Ea nu trebuie să inhibe elevii, să-i demoralizeze, ci dimpotrivă, să-i încurajeze şi să-i stimuleze să se pregătească mai bine. Evaluarea trebuie înţeleasă ca o modalitate de ameliorare a predării şi învăţării, de eliminare a esecului şi de realizare a unui progres constant în pregătirea elevilor.

INTERDISCIPLINARITATE - INTRE SCOALA SI COMUNITATE

TEHNICI ŞI STRATEGII DIDACTICE STIMULATIVE ŞI DE DEBLOCARE CREATIVĂ ÎN ORELE DE DIRIGENŢIE

Autori: prof. Avram Aurelia, prof. Ionescu CristinaScoala cu clasele I-VIII Anghel Saligny Focsani

Ce fac înainte de a-mi realiza o planificare a orelor de dirigenţie? Simplu: îi întreb pe elevi ce le-ar plăcea, apoi pliez totul pe programa şcolară. Fiind profesoară de limba şi literatura română, recurg deseori la realizarea unor catrene plecând de la temele impuse: carieră, studiu, autocaracterizare, comportament, incendiu, cutremur, stil de învăţare etc. Aduc deseori la şcoală versuri pe aceeaşi temă sau îi îndemn să vorbească acasă cu cei dragi si să citească notiţele în faţa clasei pentru a face dezbateri. Adunăm imagini, plante, fructe şi flori sau mergem în vizită la diverse instituţii. Am spus de mai multe ori că ora de dirigenţie nu ar trebui să se desfăşoare în şcoală, ci în afara ei, fie ea şi curtea şcolii (noi chiar dispunem de un parc extraordinar). Ce e important pentru copil? Să fie ascultat, să-l lăsăm să-şi expună părerile, să vadă că şi el se pricepe, că ne poate şi el învăţa ceva… Şi e plăcut să-i vezi la sfârşitul orei clădind un turn al mâinilor: elevii spun ce au simţit pe parcursul lecţiei (fie pozitiv, fie negativ), clădind un turn al braţelor întinse. Copiilor le place să lucreze în echipă, să alcătuiască minighiduri, să-şi expună lucrările, să-şi spună părerile. Avem în clasă o cutie în care copiii pun bileţele pe care scriu problemele pe care le au, propunerile pentru rezolvarea unor altercaţii, modalităţi de petrecere a timpului liber, temeri etc. Le citim săptămânal şi încercăm să găsim cea mai uşoară modalitate de a rezolva…împreună. Elevii aşteaptă cu nerăbdare ora de dirigenţie; în primul rând nu primesc note sau, dacă primesc toate sunt de 10. Părerile tuturor sunt ascultate şi luate în serios. Dacă unul este talentat la desen, organizam o expoziţie specială pentru el. Dacă îi place cuiva un instrument, îl însoţim la concert sau încercăm să-l încurajăm în clasă, la orele de dirigenţie. Cel mai mult ne place să citim poveşti cu tâlc şi să le discutăm sau să avem

invitaţi la oră: profesorul psiholog, directorul şcolii, un reprezentant al poliţiei sau al pompierilor.Ce trebuie să facă un diriginte?

să asculte părerea tuturor să-i încurajeze pe elevi să-i înveţe să fie combativi să vadă întotdeauna şi calităţile elevului să-i înveţe să fie ghizi, reporteri, ecologişti, creativi, altruişti şi nu în

ultimul rând oameni

TEHNICI CREATIVE PENTRU ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A ELEVILOR

Autor : prof. Babei Daniela – Petronela Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Botoşani

Orientarea şcolară şi profesională a elevilor este una dintre responsabilităţile fiecărui cadru didactic, în special a dirigintelui şi a consilierului şcolar, care se implică în identificarea aptitudinilor şi a intereselor elevilor. Pentru dezvoltarea abilităţilor elevilor de autocunoaştere şi de planificarea a carierei, diriginţii pot utiliza numeroase metode, începând cu observaţia, chestionarul, testul psihologic – în colaborare cu psihologul şcolar, fişa psihopedagogică, studiul de caz şi continuând cu analiza SWOT, brainstorming-ul, jocul de rol, exerciţiile de energizare etc. Am ales să prezint cinci metode - exerciţiile de energizare, clarificarea valorilor, brainstorming-ul, jocul de rol şi proiectul personal – care au rolul de a stimula creativitatea elevilor şi de a-i implica activ în procesul de autocunoaştere.1) Exerciţiile/ jocurile de spargere a gheţii (ice-breaking) au drept scop principal diminuarea barierelor inhibitorii privind contribuţia persoanei la o activitate în grup, în direcţia instituirii unui climat de lucru relaxant. Exerciţiile de acest gen contribuie la dezvoltarea abilităţilor de comunicare verbală şi nonverbală.Exemple de exerciţii de energizare ce pot fi utilizare în activităţile de orientare şcolară şi profesională a elevilor:•Completare de afirmaţii referitoare la factorii interni implicaţi în alegerea şcolii/ocupaţiei: „Cel mai bine mă pricep la…”, „La o slujbă eu caut…”, „Cel mai mult îmi place să lucrez cu…”, „Cele mai importante calităţi ale mele sunt…”, „De la o slujbă îmi doresc…” etc.•Le solicităm elevilor să descrie printr-un cuvânt ori simbol profesia ideală.•„Căutarea comorilor” – elevii vor trebui să identifice printre colegii de clasă pe cei care au aceleaşi abilităţi şi hobby-uri ca şi ei etc.2) Clarificarea valorilor presupune identificarea convingerilor bazale ale unei persoane cu privire la ceea ce este important în viaţă şi în muncă, construirea propriei liste de valori (aceasta va fi comparată cu interesele şi abilităţile individului), analizarea discrepanţelor apărute – în cazul existenţei unor valori contradictorii.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Autori: prof. Băbeanu Nicoleta, prof. Leocă VioletaColegiul Tehnic “Edmond Nicolau” Brăila

Pâinea este în mod special o componentã fundamentalã a bucãtãriei unei ţãri, ea reflectã clima şi geografia, precum şi obiceiurile, cultura şi credinţele religioase ale poporului .

Priviţi cu atenţie şi veţi observa cã în spatele unor mari descoperiri se gãseşte disponibilitatea, producţia şi furnizarea hranei – în termeni generali “ pâinea noastrã cea de toate zilele “. Majoritatea sortimentelor de pâine sunt produse din fãinã de grâu care conţin proteine. Pâinea albã este probabil cea mai mare şi cea mai popularã gamã de pâine. Chiar şi în prezent, la începutul secolului al XXI-lea, când pâinea este consideratã un aliment la îndemâna tuturor, fiind privitã ca un însoţitor sau o garniturã pentru alte alimente, importanţa ei nu poate fi neglijatã. În unele limbi cuvântul “pâine” înseamnã “hranã” şi în anumite zone rurale pâinea este binecuvântatã şi sãrutatã înainte de a fi ruptã şi consumatã. În prezent, foarte puţini oameni au timp sã se delecteze cu

frãmântatul, modelarea, dospitul şi cocerea pâinii. Elevii trebuie să culeagă cât mai multe informaţii despre cum se obţine pâinea, locul pâinii în obiceiurile şi tradiţiile româneşti, dar şi în obiceiurile şi tradiţiile altor etnii, precum şi descoperirea unor scrieri mai vechi sau mai noi despre pâine.

BIBLIOGRAFIE:1.Christine Ingram , Jennie Shapter,Reţete delicioase pentru prepararea pâinii,Editura Aquila,1993

2.Constantin Banu, Manualul inginerului de industria alimentarã,Vol.II,Editura Tehnicã,Bucureşti ,1999

CARIERA ÎNTRE DORINŢĂ ŞI REALITATEPROGRAM DE CONSILIERE ŞI ORIENTARE PRIVIND

CARIERA

Autor : prof. psih. Băiaşu Alina Gabriela Grup Şcolar Industrial “Ion Bănescu” Mangalia

Sistemul socio-economic din ţara noastră este într-un proces profund de schimbare în planul structurilor şi conţinutului; drept consecinţă, mediul de muncă al oamenilor este în aceeaşi masură afectat: locurile de muncă, domeniile profesionale căutate pe piaţa forţei de muncă, valorile individuale şi sociale predominante. Factorii determinanţi în alegerea carierei şcolare sunt de natură individuală şi socială. În categoria factorilor individuali se regăsesc componentele identităţii vocaţionale: caracteristici de personalitate, deprinderi şi abilităţi, atitudini şi credinţe, interese, valori, stil decizional, educaţia, stilul de viaţă. În categoria factorilor sociali se află şcoala, familia, cercul de prieteni, posibilităţile de şcolarizare din aria geografică a elevului, precum şi specificul pieţei muncii. De asemenea, alte aspecte relevante în decizia cu privire la carieră sunt caracteristicile complexe ale profesiei: atribuţiile pe care le impune viitoarea profesie, mediul, programul şi stilul de lucru, precum şi flexibilitatea pe care o impune acesta, recompensa materială etc. În acest context, orientarea şcolară presupune sprijinirea / asistarea elevului în procesul alegerii – justificate şi în consens cu preferinţele şi aspiraţiile sale – a filierelor de studii oferite de sistemul de educaţie şi formare profesională existent. Consilierea şi orientarea şcolară şi profesională vizează informarea şi consilierea persoanelor cu privire la alegerea rutei şcolare şi profesionale, considerată de către individ, în mod motivat, ca optimă pentru sine, şi care poate să-i aducă acestuia satisfacţie, un nivel de trai decent, afirmare personală şi socială, performanţa profesională şi participarea la viaţa publică. Prezentul program se doreşte a fi un punct de sprijin pentru elevii care la sfârşitul clasei a XI-a an de completare sunt puşi în situaţia luării unei decizii privind viitorul lor şcolar sau profesional; ei pot fie să continue studiile la zi, fie să se angajeze şi, în paralel, să continue liceul la seral, rută progresivă. Programul este compus dintr-un set de 5 şedinte care au loc săptămânal. În cadrul fiecărei şedinţe de consiliere de grup a fost propusă o temă, ce va fi realizată pe baza activităţilor pe care psihologul şcolar le consideră adecvate specificului clasei. Pentru identificarea nevoilor de consiliere, am aplicat elevilor şi părinţilor acestora chestionare.

MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI STIMULAREA CREATIVITĂŢII

Autor : prof. Dorina Boiangiu Şcoala „ Mihail Sadoveanu” Brǎila

Lucrarea prezintǎ câteva metode de valorificare şi stimulare a creativitǎţii ce pot fi folosite la orele de educaţie tehnologicǎ. Metodele prezentate sunt : brainstorming, explozia solarǎ, tehnica 6/3/5. La metoda brainstorming se prezintǎ definiţia metodei, regulile de desfǎşurare, avantajele şi limitele metodei. Metoda „ explozia stelarǎ” se desfǎşoarǎ dupǎ anumite reguli respectând anumite etape care sunt prezentate în lucrare. Ultima metodâ „ tehnica 6/3/5” respectǎ pentru desfǎşurare anumite etape, dar la sfârşit se analizeazǎ soluţiile din care se aleg cele mai bune. De asemenea şi aceastǎ metodǎ prezintǎ avantaje şi dezavantaje în cazul aplicǎrii. De asemenea lucrarea cuprinde şi un model de fişǎ de evaluare a activitǎţii şi 3 fotografii a lucrǎrilor realizate cu elevii claselor a VI a la orele de educaţie tehnologicǎ la modulul „ Realizarea produselor din materiale textile”

STRATEGII DIDACTICE MODERNE ÎN CADRUL ORELOR DE DIRIGENŢIE

Autor : prof. Claudia ButunoiuGRUP ŞCOLAR „ANGHEL SALIGNY” BRĂILA

Lucrarea de faţă urmăreşte, aşa cum o denotă şi titlul, să prezinte anumite strategii didactice moderne, care fac ca învăţământul românesc de astăzi să păşească într-o nouă etapă a modernizării sale, aliniindu-se la actuala dimensiune europeană. Prima parte a lucrării înfăţişează schimbările post-decembriste survenite în cadrul învăţământului din România. Obiectivul principal urmărit în această perioadă a fost trecerea de la un didacticism de tip conservatorist, la unul de tip modern, realizarea unui curriculum ce se bazează pe o dimensiune nouă, inovatoare, în care accentul cade asupra elevului şi nu asupra profesorului, ca în trecut. Procesul de învăţământ se centrează acum pe paradigma triangulară predare-învăţare-evaluare care a suferit numeroase modificări, dobândind un conţinut mai complex şi mai cuprinzător. A doua parte a lucrării de faţă are un caracter predominant practic, prezentând un proiect educaţional, “Spune NU fumatului!”, aplicat la ora de dirigenţie, alături de elevii clasei a XII-a B, din cadrul Grupului Şcolar „Anghel Saligny”, Brăila, în anul şcolar 2008-2009. Mai este înfăţişată şi etapa follow-up a proiectului, care constă în implicarea celorlalţi diriginţi ai şcolii. Aceştia vor primi câte un scenariu didactic, ce conţine anumite metode şi tehnici didactice, care vor fi aplicate la clasă, la ora de dirigenţie, având ca temă problema fumatului. La finalul activităţii, diriginţii vor prezenta în cadrul unei mese rotunde concluziile, expunînd sub forma unei analize SWOT, punctele tari si punctele slabe ale strategiilor moderne implementate, cât şi modul de îmbunătăţire al acestora. Ca o concluzie am putea afirma că strategiile didactice rămân cele care vor face mereu diferenţa între tradiţionalismul şi modernismul

actului didactic, iar o bună gestionare a acestora de către profesor, va exercita valenţe pozitive în pregătirea practică şi teoretică a elevului.

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ŞI INVENTIVITĂŢII ELEVILOR, ÎN CADRUL CERCULUI DE KARTING „MIRON

COSTIN” ROMAN

Autor: prof. Climescu Vasile Colegiul Tehnic „Miron Costin” Roman

Activităţile de orientare în carieră urmăresc dezvoltarea personală şi înzestrarea tânărului cu abilităţi, deprinderi şi cunoştinţe necesare pentru realizarea unui management eficient al propriei cariere, în condiţiile unei pieţe de muncă flexibilă dinamică şi imprevizibilă, extinsă la nivel european. Acestea fiind datele iniţiale, o orientare strictă în cariera, unidimensională, bazată pe un model static, de suprapunere a unor caracteristici personale cu caracteristicile unui domeniu ocupaţional, nu mai este validă. Factorii implicaţi în consilierea şi orientarea carierei pot fi grupaţi în două categorii: factori psihosociali şi factori individuali. Conştient de rolul activităţilor extracuriculare în dezvoltarea creativităţii şi inventivităţii elevilor, precum şi impactul la orientarea carierei elevilor, am înfiinţat Cercul de Karting „ Miron Costin” Roman, având ca punct iniţial proiectarea şi execuţia Kartului prototip, exemplar cu care s-au început antrenamentele şi cu ajutorul căruia am organizat primul concurs local de karting, zona Roman. La cerc sunt înscrişi elevi din clasele a-V-a, până la a-XII-a, şedinţele de cerc se desfăşoară în mod variat şi cuprind activităţi diverse, ca de exemplu:referate ştiiţifice, întrebări, discuţii asupra referatelor, experienţe distractive, rezolvări de probleme de perspicacitate, prezentarea biografiei unui savant român sau străin, exerciţii de conducere, activităţi de cunoaştere a motoarelor termice. În cadrul Cercului de Karting împreună cu elevii am proiectat şi realizat practic unele machete funcţionale şi am antrenat elevii la activităţi competiţionale finalizate cu locuri fruntaşe, elevii primind diplome şi premii.Am observat că elevii care frecventează Cercul de Karting, devin mai responsabili, îşi împart timpul cu rigurozitate, au un grad mai ridicat de înţelegere a noţiunilor teoretice, găsesc soluţii alternative la rezolvarea problemelor tehnice, obţin performanţe şcolare superioare, în urma exerciţiilor

practice dobândesc deprinderi în domeniu şi descoperă o alternativă utilă şi plăcută pentru petrecerea timpului liber.

DEZVOLTAREA CREATIVITATII Ș I IMAGINA Ț IA LA ORELE DE DIRIGENTIE

Autori : prof. Faur Mariana, prof. Iambor IvanCentrul Școlar pentru Educație Incluzivă.Șimleu Silvaniei

Multa vreme imaginatia a fost definita ca un proces de combinare a imaginatiilor, ceea ce se potriveste numai imaginatiei artistice. Dar procesul creator in stiinta comporta mai multe sinteze in domeniul ideilor, al abstractiunelor. Imaginatia putem defini ca fiind acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reacti, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Creativitatea este o capacitate mai complexa. Ea face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul social. Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si verificari. Multa vreme creati a fost considerata apanjul exclusiv al unei minoritati restrinse. Distingand insa mai multe trepte calitative in cereativitate si observind cum si efooturile de gandire obisnuita implica ceva nou, cel putin pentru persoana aflata intr-un impas, satazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit sicreator. Orice om normal poate realza o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie. Ca dovada ca, in multe tai, numarul inventatorilor cu brevet e de ordinul zecilor si chiar al sutelor de mii. Pentru a se ajunge la o astfel de performanta, e nevoie de preocupare speciala, de conditii favorabile devvoltarii imaginatiei. Si, intr-adevar, asistam astazi la deschiderea unor ,,cursurii de creativitate’’ si chiar ,, scoli de inventica’’. Ce se poate face deci pentru stimularea creativitatii? Mai intai, trebuie sa fim constienti, si sa combatem anumite piedici in calea manifestarii imaginatiei, creativitatii. Asemenea obstacole exterioare sau interente individului sunt denumite, de obicei, blocaje.De asemenea trebuie sa folosim metode bine stabilite, pe care aplicand la orele de curs putem avea rezultate excelenta in vederea dezvoltarii creativitatii si imaginatiei.

Va prezentam cateva metode interactive pe care le putem folosi la orele de dirigentie (si nu numai) pentru dezvoltarea creativitatii. Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa favorizeze asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele inconstientului.

O ABORDARE STIMULATIVĂ ŞI DE DEBLOCARECREATIVĂ A STAGIILOR DE PRACTICĂ

Autor : prof. Lulache Mariana,Grupul Şcolar „Ferdinand I ”Curtea de Argeş

Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, în procesul de instruire practică am utilizat cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi :efectuarea de lucrări practice, realizarea unor lucrări de laborator şi jocul de rol, simularea . Jocul de rol este o metodă activă de predare –învăţare, o formă de aplicare în învăţământ a psihodramei . Socotesc că utilizarea jocului de rol reprezintă o abordare stimulativă şi de deblocare creativă a stagiilor de practică . Pentru atingerea competenţelor dorite, activităţile de învăţare - instruire utilizate de mine au un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice. La fiecare joc de rol am urmărit parcurgerea tuturor celor trei etape ale unei sesiuni standard de joc de rol: pregătirea, jocul, discuţia/ follow-upul. O altă abordare stimulativă şi de deblocare creativă a stagiilor de practică este aceea realizată în manieră transdisciplinară .Am abordat astfel atât parcurgerea modulelor cât şi a stagiilor de practică , socotind că astfel elevii sunt mai interesaţi de formarea lor profesională iniţială şi de dobândirea competenţelor cheie şi a competenţelor sociale necesare inserţiei lor ulterioare pe piaţa muncii şi mai bine pregătiţi în a identifica cu succes o cale spre piaţa muncii . Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în

cadrul Standardelor de Pregătire Profesionala. Tinerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii, pentru a fi foarte bine pregătiţi în a identifica cu succes o cale spre piaţa muncii . Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev şi asigurarea calităţii.

ARTĂ Ș I FANTEZIE - educarea creativită ț ii la vârstă pre ș colară

Autor: ed. Ioana Mihalcea Grădinița cu Program Normal „Piticot” Buzău

Creativitatea constituie una din implicaţiile umane esenţiale ale culturii şi civilizaţiei, ale oricărui proces social. Ea este una din cele mai mari producătoare de valori umane, sociale şi educaţionale. Vârsta preşcolară este perioada ce se caracterizează printr-un remarcabil potenţial creativ. Acum copiii dobândesc deprinderea de a-şi exprima ideile, impresiile, gândurile, dorinţele într-o formă nouă, inteligentă, cursivă, creatoare. În scopul stimulării creativității și imaginației celor mici am desfășurat la grupă opționalul ”Artă şi fantezie”, aparţinând Domeniului Estetic și creativ și Domeniului Om și societate. Obiective cadru: Educarea simţului estetic, stimularea imaginaţiei creatoare; Perfecționarea deprinderilor practice dobândite, amplificarea acestora în conținut și complexitate; Stimularea trăsăturilor morale: independența în acțiune, perseverența, cooperarea, stiritul critic. Obiective de referință: Să realizeze lucrări practice inspirate din natură, viaţa cotidiană şi poveşti, valorificând deprinderi de lucru însuşite; Să identifice şi să folosească soluţii de realizare a temei propuse prin combinarea diverselor materiale şi tehnici de lucru învăţate; Să organizeze în mod original spaţiul de lucru prin raportare la mediul ambiental, contribuind la îmbogăţirea acestuia cu lucrări personale; Să valorifice lucrările proprii pentru înfrumuseţarea climatului ambiental sau pentru diferite ocazii cu caracter festiv (carnaval, serbare, aniversare, etc.). Mijloace de realizare: Confecţionare de obiecte şi jucării din materiale refolosibile şi deşeuri; Colaje, ansamblare, lipirea unor materiale din natură, completare prin desen sau pictură; Modalităţi de evaluare: Amenajarea climatului ambiental din sala de grupă cu ocazia serbărilor; Expoziţie de lucrări şi organizarea unor tombole pentru strângere de fonduri; Sărbătorirea zilelor de naştere a copiilor ; Oferirea

de cadouri altor copii cu diferite ocazii; Concurs între copiii mai multor grupe sau unităţi preşcolare; Tematică orientativă: Colecţia mea de frunze, ghinde şi castanet, Castana hazlie, Deşeuri din cămara mamei şi a bunicii, Legume haioase, Pădurea toamna, Caseta cu bio-bijuterii, Morişcă pentru prietenul meu, Tablouri speciale, Măşti pentru carnaval, Cele mai frumoase creații, Costume ciudate.

EDUCA Ț IA MONTESSORI- CENTRATĂ PE ACTIVITATE PRACTICĂ

Autor : prof.Visu Dana-GeorgetaColegiul Național Bănățean

PRINCIPIILE ŞCOLII MONTESSORI1. Demnitatea fiecarui om este de neatins. 2. Fiecare persoană se străduieşte să arate respect celuilalt şi propriei persoane.3. Şcoala dă profesorilor şi elevilor libertatea în măsura în care aceasta poate fi dusă cu responsabilitate. 4. Toţi, atât elevii cât şi pedagogii se străduiesc să creeze un climat prietenos,respectuos şi de întrajutorare. 5. „Ajută-mă să fac singur!”,propoziţie rostită de un copil din prima grădiniţă deschisă de Maria Montessori, ce a devenit mai apoi o teză de bază a pedagogiei Montessori,este un principiu de care ţinem cont în mod special în şcoala noastră. 6. Fiecare individ este răspunzător de bunul mers al şcolii şi al procesului de învăţământ. 7. Violenţa nu este o soluţie. Ne străduim să aplanăm conflictele într-un mod cât mai corect, fără a apela la violenţă. Cine critică, trebuie să fie conştient de ce doreşte să îmbunătăţească cu critica sa.8. Atunci aceasta devine constructivă şi de folos. Acel ce critică trebuie să o facă în aşa fel încât să nu rănească pe alţii.9. Fiecare preia sarcini pentru comunitate..10. Şcoala are nevoie de încrederea şi colaborarea părinţilor, a pedagogilor şi a elevilor. 11. Ne creăm mediul în aşa fel încât să ne simţim bine în el.

brosura simpozion 2011

Documents