Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi

Noiembrie 2010

2

“Cea mai importantă dintre menirile culturale ale universităţii este creaţiunea ştiinţifică a profesorilor şi însuşirea metodei şi spiritului ştiinţific de către studenţi.”

Ion Petrovici

3

4

CUPRINS Prof.univ.dr.ec. Ioan D. ADUMITRĂCESEI – Facultatea de

Textile, Pielărie şi Management Industrial .......................

6

Prof.univ.dr.ing. Voinea COCIU – Facultatea de Textile, Pielărie şi Management Industrial .............................................

7

Prof.univ.dr.doc.ing. Emanuel POPPEL – Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului ...........................

8

Prof.univ.cons.dr.ing. Mircea ZUGRĂVEL – Facultatea de Mecanică ...................................................................

9

Prof.univ.dr.ing. Emil JUGUREANU – Facultatea de Mecanică....................................................................

10

Prof.univ.cons.dr.ing. Daniel CHINCIU – Facultatea de Textile, Pielărie şi Management Industrial ..................................

11

Prof.univ.dr.ing. Eugenia COMĂNIŢĂ – Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului ...........................

12

Prof.univ.cons.dr.ec. Marin PÎSLĂ – Facultatea de Textile, Pielărie şi Management Industrial ..................................

13

Prof.univ.dr.ing. Nicolae GOJINEŢCHI – Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial ...............

14

Prof.univ.dr.ing. Constantin AMARIEI – Facultatea de Construcţii şi Instalaţii .................................................

15

Prof.univ.dr.ing. Corneliu Alexandru HUŢANU - Facultatea de Automatică şi Calculatoare .......................................... 16

5

6

Prof.univ.dr.ec. Ioan D. ADUMITRĂCESEI

S-a născut la 17 iunie 1930, în localitatea Răchiţi, judeţul Botoşani, din părinţi agricultori. Astfel, după efectuarea a patru clase primare în satul natal, în anul 1939, s-a înscris la Liceul Comercial de băieţi din Botoşani în 1942. A devenit apoi student al Institutului de Ştiinţe Economice şi Planificare (ISEP), din Iaşi, între anii 1950 – 1953. Pe parcursul anilor de studiu interesul pentru ştiinţa economică s-a dezvoltat şi drept urmare, din anul III este încadrat preparator la disciplina de economie politică.

Activitatea didactică: a absolvit facultatea cu diplomă de merit şi apreciindu-i-se pozitiv prestaţia de preparator la disciplina menţionată, a fost repartizat, pentru a activa în învăţământul superior, fiind angajat asistent la Institutul Politehnic Iaşi. Hotărât să-şi consolideze pregătirea profesională a abordat destul de repede şi doctoratul, încât în anul 1973 obţine titlul ştiinţific de doctor în economie, cu o temă de mare actualitate în contextul perioadei (Dezvoltarea economică şi urbanizarea României). A parcurs succesiv, nu fără a întâmpina unele greutăţi, toate treptele carierei universitare, de la preparator, asistent, lector, conferenţiar şi profesor, ajungând un ilustru cadru didactic şi distins cercetător, cunoscut şi apreciat atât în centrul universitar Iaşi, cât şi în ţară şi străinătate. A activat peste cinci decenii în învăţământul superior ieşean, în cadrul a două importante unităţi: Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, până la pensionare (45 de ani) şi apoi la Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi. În ambele unităţi s-a remarcat prin deosebita sa pregătire şi ţinută, fiind apreciat şi respectat de toţi cei cu care a colaborat.

Activitatea ştiinţifică: bilanţul întregii activităţi de cercetare ştiinţifică este concretizat în 42 de volume individuale şi în colaborare, circa 400 de articole, studii ştiinţifice şi metodice, apărute în publicaţii de specialitate. Pentru realizările dobândite în plan ştiinţific şi didactic, profesorul Ioan D. Adumitrăcesei a primit unele distincţii cum sunt: Medalia Muncii (1964), Medalia Meritul Ştiinţific (1974), Premiul „Petre Andrei”, Diploma de Excelenţă a Institutului de Economie Naţională a Academiei Române (2005).

7

Prof.univ.dr.ing. Voinea COCIU

S-a născut la 11 noiembrie 1920, în Gãeşti, judeţul Dîmboviţa. După terminarea liceului la Târgovişte, a absolvit în anul 1941 Şcoala militară de ofiţeri de artilerie la Timişoara şi Piteşti.

În perioada 1942-1947 a urmat cursurile Facultăţii de Chimie industrială din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti.

A obţinut titlul de doctor inginer în anul 1974 cu teza ”Studiul unor fenomene superficiale la utilizarea adezivilor” la Facultatea de Tehnologia şi Chimia Textilelor.

Activitatea didactică: a fost asistent la Facultatea de Chimie Industrială Bucureşti (1948-1949) şi la Facultatea de Industrie Uşoară Bucureşti (1950-1952); conferenţiar la Institutul de Industrie Uşoară Iaşi (1952-1954) şi la Facultatea de Industrie Uşoară a Institutului Politehnic Iaşi (1954-1974); profesor la Facultatea de Tehnologia şi Chimia Textilelor a Institutului Politehnic Iaşi (1975 -1981); profesor la Centre Universitaire-Tlemcen, Algerie (1981-1986); profesor la Facultatea de Textile – Pielărie din cadrul Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” Iaşi (1986-1991). În paralel cu activitatea didactică, a fost cercetător principal şi şef de laborator la Institutul de Cercetări Pielărie Cauciuc Bucureşti (1958-1962) şi redactor la Editura Tehnică (1952-1954). A fost prodecan al Facultăţii de Tehnologia şi Chimia Textilelor în perioada 1975-1981. În anul 1991 a devenit profesor consultant, activitate în cadrul căreia a condus un număr de 7 teze de doctorat la specialitatea “Structuri, procese şi tehnologii pentru produse din piele şi înlocuitori”.

Activitatea ştiinţifică: este autorul a 24 de cărţi în domeniul confecţiilor din piele, a publicat peste 150 articole ştiinţifice, a participat la realizarea a peste 60 contracte de cercetare şi a 18 invenţii brevetate.

Profesorul universitar Voinea Cociu a pus bazele învăţământului tehnic superior din domeniul confecţiilor din piele din ţara noastră. Domnia sa şi-a dedicat întreaga viaţă ridicării valorii ştiinţifice a acestui domeniu, a format de-a lungul timpului dascăli, cercetători şi ingineri care duc mai departe prestigiul şcolii româneşti.

necesare

8

Prof.univ.dr.doc.ing. Emanuel POPPEL

S-a născut la 25 decembrie 1925. Este o personalitate marcantă a învăţământului românesc, cu o remarcabilă carieră didactică şi ştiinţifică. A elaborat primele cursuri în ţară de „Procese şi utilaje în industria celulozei, hârtiei şi fibrelor artificiale”, „Procese şi fenomene electrocinetice în fabricarea hârtiei”, „Reologia structurilor fibroase”, „Hârtii sintetice”. A contribuit la crearea şi dezvoltarea şcolii româneşti de celuloză şi hârtie.

Activitate didactică: este conducător de doctorat, sub conducerea sa ştiinţifică au fost elaborate 20 de teze de doctorat. A elaborat şi publicat 7 cărţi şi monografii în ţară şi în străinătate, a fost visiting-profesor în Germania, Austria, Israel, Spania.

Activitatea de cercetare ştiinţifică: a publicat 225 lucrări ştiinţifice şi 11 brevete de invenţie, care evidenţiază contribuţii originale în domenii cum sunt: Reologia structurilor fibroase (suspensii, hârtii, neţesute, fibre); Procese şi fenomene electrocinetice în tehnologia materialelor fibroase; Obţinerea şi utilizarea unor polimeri naturali şi sintetici ca aditivi sau/şi fibre la obţinerea unor compozite, în industriile electrotehnică, mecanică, alimentară, farmaceutică, aeronautică, izolanţi termici şi fonici, hârtii speciale etc.; Hidrofobizarea hârtiei în mediu neutru şi slab alcalin, (este considerat ca unul dintre promotorii procedeului care astăzi este aplicat pe scara largă); Studiul îmbătrânirii hârtiei şi a documentelor de arhivă. Recunoaşterea internaţională a prestigioasei activităţi a profesorului Emanuel Poppel este probată de multiplele afiliaţiuni profesionale şi ştiintifice. Este membru titular (Fellow) al Academiei Internaţionale - IAWS, membru IASPM; membru de onoare al Federaţiei Britanice PITA/PIRA; membru al Academiei de Ştiinţe din New-York. A fost desemnat, respectiv citat, drept: Honory Member of The International Biographical Centre, in Advisory Council; Honory Apointment to the Research Board of Advisors by The American Biographical Institute, ABI; „Experts’ Directory” 1-st Edition; The International Directory of Distinguished Leadership, ABI; International Peace Prize.

9

Prof.univ.cons.dr.ing. Mircea ZUGRĂVEL

S-a născut la 19 ianuarie 1930, în Scorţeni, judeţul Bacău. În anul 1952, devine inginer mecanic, iar în anul 1958 obţine diploma de doctor inginer.

Activitate didactică: între anii 1957-1960 a fost şef de laborator la catedra de Motoare termice din cadrul Facultăţii de Mecanică, iar între anii 1960-1961, a fost şef de lucrări.

Activitatea de cercetare ştiinţifică: domeniul de cercetare este domeniul motoarelor cu ardere internă. Continuând preocupările începute încă din perioada când deţinea funcţiile de şef al Catedrei de Motoare şi Autovehicule Rutiere şi de coordonator al Filialei din Iaşi a Institutului Naţional de Motoare Termice, în domeniul echipamentelor de alimentare a motoarelor prin injecţie de benzină şi de combustibili neconvenţional din categoria alcoolilor, a perfecţionat şi a realizat o nouă schemă funcţională care să răspundă cerinţelor motoarelor moderne. În acelaşi timp, prin domeniile abordate în cadrul stagiilor de doctorat şi-a diversificat activitatea ştiinţifică îndrumând tematici care au vizat utilizarea uleiurilor vegetale în motoarele Diesel, studiul şi elaborarea unor modele teoretice şi practice privind distribuţia variabilă şi folosirea amestecului stratificat, precum şi modelarea proceselor de funcţionare ale motoarelor Diesel de cilindree mică. Toate acestea s-au concretizat prin articole semnificative publicate în volume ale unor manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, precum şi prin finalizarea cu succes a unor teze de doctorat în perioada ultimilor 2 ani. În semn de recunoaştere a activităţii ştiinţifice, numele domnului profesor Mircea Zugrăvel este inclus în anuarul celor mai valoroşi profesori de motoare din învăţământul tehnic superior din România, lucrare în curs de apariţie prin grija unui colectiv de cadre didactice din Bucureşti.

10

Prof.univ.dr.ing. Emil JUGUREANU

S-a născut la 28 august 1930, în Râmnicu Sărat, judeţul Buzău.

Studii universitare: în perioada 1949 - 1954 a obţinut diploma de Inginer – Specialitatea Mecano – Energetică, Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” – IAŞI, Facultatea de Mecanică.

Experienţa profesională: în perioada 1955 - 1956 a avut funcţia de Maistru principal la Atelierele CFR Nicolina – IAŞI. În perioada 1959 - 1961 a avut funcţia de şef de secţie, a fost mecanic şef la Atelierele CFR Nicolina – IAŞI.

Activitatea didactică: în perioada 1961 – 2000, a activat în Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” Iaşi, Facultatea de Mecanică, având funcţiile de: asistent (1961 – 1964), şef de lucrări (1964 – 1976), conferenţiar (1976 – 1990), profesor universitar (1990 – prezent).

Titluri ştiinţifice: Doctor inginer – Inginerie mecanică (1972) cu teza „Unele consecinţe ale anomaliei termice Jacq în transmiterea căldurii”, conducător de doctorat, în specialitatea Inginerie Mecanică în perioda 2000 – până în prezent, având un număr de 11 doctori realizaţi în perioada 2001 – 2010, profesor consultant, în perioda 2000 – până în prezent.

Activitatea de cercetare: a publicat 110 lucrări ştiinţifice, a editat un număr de 8 manuale, însumând 3607 pagini, a realizat un număr de 3 invenţii.

Activitatea în producţie: a realizat 42 de contracte de cercetare în producţie, din care 22 contracte ca şef de colectiv.

A contribuit la înfiinţarea şi dezvoltarea frigotehniei din cadrul Facultăţii de Mecanică, realizând un număr de 5 laboratoare; este membru în comisiile de recepţie ale unor mari întreprinderi din Moldova.

11

Prof.univ.cons.dr.ing. Daniel CHINCIU

S-a născut la 9 februarie 1930 în satul Nădăştia de Sus, judeţul Hunedoara. A început studiile universitare în 1949 la Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Textile, care în ultimul an de studii (1952-1953) a fost transferată la Iaşi. A absolvit facultatea în 1953, devenind inginer în specialitatea Mecanică – Ţesătorie. În 1978 a obţinut titlul ştiinţific de doctor inginer. Este conducător de doctorat din 1997 în domeniul Inginerie Industrială. Domenii de competenţă: tehnologii textile, structura ţesăturilor, management industrial, proiectarea asistată de calculator.

Activitatea profesională: inginer şef Secţie Ţesătorie – Ţesătura Iaşi (1954-1963).

Activitatea didactică: a urmat toate treptele ierarhiei universitare de la asistent (1963-1964), şef de lucrări (1966-1990), conferenţiar (1990-1992), la profesor universitar (1992-2000) şi profesor universitar consultant din anul 2000 şi în prezent; este conducător de doctorat.

Activitatea ştiinţifică: are 12 cărţi publicate; a introdus pentru prima dată în domeniul structurii ţesăturilor calculatorul electronic şi a elaborat algoritmi de calcul pentru construirea legăturilor; a publicat peste 280 de lucrări ştiinţifice, dintre care 145 au fost publicate în reviste de specialitate şi volume ale sesiunilor de comunicări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, 60 au fost prezentate la diferite reuniuni organizate de institute ştiinţifice, ministere sau întreprinderi, 67 de lucrări de cercetare au fost realizate pe bază de contract, 10 inovaţii şi perfecţionări tehnice; a elaborat peste 15 programe de proiectare asistată de calculator.

Activitatea obştească: prodecan al Facultăţii de Textile între anii 1974-1976, membru în Biroul executiv al Consiliul al Facultăţii de Textile - Pielărie între anii 1972-1982, membru în Consiliul Profesoral al Facultăţii de Textile din 1968 şi în Senatul Institutului Politehnic Iaşi în perioada 1990-1994, membru sau preşedinte al Comisiilor de recepţie al unor obiective industriale construite între anii 1972-1976.

12

Prof.univ.dr.ing. Eugenia COMĂNIŢĂ

S-a născut la 26 octombrie 1930, Sulina, judeţul Tulcea. Studii universitare: a absolvit Facultatea de Chimie Industrială Iaşi, Secţia Organică, în 1953. Titluri ştiinţifice: a obţinut titlul de doctor în 1967. Specializare: în anii 1970 – 1971 a beneficiat de o bursă UNESCO la Universitatea Tehnică “Fridericiana”, Karlsruhe. Activitatea didactică: în îndelungata sa carieră de slujitor al şcolii, între anii 1953 – 1966, domnia sa a onorat cu înalt profesionalism, devotament şi simţ de răspundere obligaţiile didactice ale disciplinelor de Chimie Organică, un curs de bază de Teorii moderne şi mecanisme de reacţie în chimia organică, de Chimie cuantică, precum şi Chimia şi tehnologia pesticidelor. În calitate de conducător de doctorat, începând cu anul 1990, a îndrumat şi finalizat 6 teze de doctorat, în specialitatea chimie. Activitatea ştiinţifică: a cuprins direcţii de cercetare diverse, în mare parte cu caracter fundamental. Rezultate remarcabile s-au acumulat în studiul unor C-baze Mannich, cetonice şi fenolice, în ciclizarea acestora la 1,2-benzizoxazoli, benzo- si naftodiazepine, alături de alte sinteze. Merită a fi menţionate şi contribuţiile aduse la dezvoltarea iniţiatorilor de polimerizare, cu descompunere secvenţială la obţinerea unor monomeri vinilici, între care unii fotosenzitivi, la aplicarea unor reacţii de poliadiţie. Activitatea ştiinţifică se concretizează în 8 cărţi publicate, o monografie, 120 articole ştiinţifice, apărute în ţară şi străinătate, la care se adaugă 28 de comunicări la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Doamna prof. Eugenia Comăniţă, prin realizările sale în domeniile didactic şi ştiinţific, s-a impus ca unul dintre distinşii reprezentanţi ai şcolii româneşti de chimie organică. O recunoaştere a meritelor domniei sale în cercetare este acordarea medaliilor Meritul ştiinţific, în 1973 şi 1979, precum şi a Premiului Academiei “N.Teclu”, în 1984.

13

Prof.univ.dr.ec. Marin PÎSLĂ

S-a născut la 20 aprilie 1930, în comuna Salcia din judeţul Teleorman. După efectuarea şcolii primare, între 1937 – 1944 în comuna Caravaneţ, judeţul Teleorman, a devenit timp de 3 ani, copil de trupă la Regimentul 24 Infanterie, Tecuci, până în 1947. În această ipostază s-a format ca un copil ordonat, respectuos, perseverent şi atras de învăţătură, care s-a confruntat de mic cu greutăţile vieţii. Astfel, se înscrie în anul 1948 la Şcoala Medie Tehnică de Comerţ din Turnu – Măgurele, pe care o absolvă în 1952, iar între 1952 – 1954 urmează şi cursurile de la Şcoala Medie Tehnică Agricolă din acelaşi oraş. La absolvire este repartizat ca şef de fermă la IAS Pogoanele, judeţul Ploieşti (Prahova). În paralel cu activitatea de producţie, a ocupat postul de profesor suplinitor la disciplina Economie politică a Liceului „Unirea” din Pogoanele. În urma examenului de admitere susţinut în 1959, a devenit student la Facultatea de Economie Generală şi Planificare a Institutului de Ştiinţe Economice şi Planificare Bucureşti (astăzi Academia de Studii Economice, Bucureşti), pe care a absolvit–o în 1964.

Activitatea didactică: în anul 1964, pe baza rezultatelor foarte bune, este repartizat ca asistent universitar la Catedra de Economie politică a Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi. Între 1964 şi 1971, în calitate de asistent universitar a lucrat la mai multe facultăţi printre care amintim: Facultatea de Construcţii, Facultatea de Hidrotehnică, Facultatea de Textile – Pielărie, Facultatea de Mecanică. Începând cu anul 1971 până în 1992 a îndeplinit funcţia de lector universitar, ocupat prin concurs. A elaborat o teză de doctorat foarte apreciată, susţinută în anul 1980, la Academia „Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti, cu tema „Integrarea economică arabă”.

Activitatea ştiinţifică: bilanţul întregii activităţi didactice, de cercetare ştiinţifică, obştească este concretizat în 14 cursuri universitare individuale şi în colaborare, 8 recenzii de cărţi, 72 de articole, studii ştiinţifice şi metodice, apărute în publicaţii de specialitate (Buletinul Institutului Politehnic din Iaşi, Revista Economică, Revista de Statistică, Tribuna Economică etc.), 14 lucrări în limbi străine, 8 convenţii şi contracte.

14

Prof.univ.dr.ing. Nicolae GOJINEŢCHI

S-a născut la 28 septembrie 1935, Peresecina, jud. Orhei, Basarabia.

Studii universitare: Institutul Politehnic Iaşi, Facultatea de Mecanică, secţia Tehnologia Construcţiei de Maşini, promoţia 1958.

Titlul ştiinţific: doctor inginer în specializarea Maşini-unelte şi scule din anul 1974, cu teza ”Contribuţii la concepţia, construcţia şi exploatarea dispozitivelor cu elemente de aşezare şi strângere prismatice pentru prinderea burghielor elicoidale pe maşinile de ascuţit, construite după procedeele cilindro-eliptice duble”.

Activitatea în producţie: a fost inginer în industrie (1958-1964), tehnolog, mecanic şef adjunct, sculer şef la I.I.S.Flaro Sibiu. Activitate didactică universitară: asistent (1966-1977), şef lucrări suplinitor, şef lucrări definitiv (1977-1990), conferenţiar (1990-2000), profesor universitar (2000-2010), profesor consultant (1992-2010), conducător doctorat, conducător doctorat onorific (1978); a fost bursier DAAD, R.F.Germania.

Activitate ştiinţifică: este autor şi coautor a peste 90 de lucrări ştiinţifice din care peste 55 publicate în reviste din ţară şi străinătate, 7 monografii, tratate, cursuri, 9 brevete de invenţii, 16 granturi şi contracte de cercetare proiectare. A fost conducător a 5 teze de doctorat susţinute, membru şi referent în diverse comisii de doctorat, de analiză în învăţământ şi industrie, consultant onorific la diverse firme (1970-2010).

Distincţii internaţionale şi naţionale pentru cercetare şi creaţie tehnică: cadru didactic evidenţiat în anii 1976, 1980, 1988; medalie de aur obţinută la Expoziţia Est-West Euro Intellect, Varna Bulgaria, 1990; medalie de aur la al 41-lea Salon mondial al Invenţiilor, Bruxelles, 1992; diploma CM Iaşi, pentru merite deosebite în Creaţia Ştiinţifică şi Tehnică, 1992; medalie de aur Ecoinvent, Iaşi, 2003.

15

Prof.univ.dr.ing. Constantin AMARIEI S-a născut în oraşul Fălticeni, judeţul

Suceava, la 15 februarie 1935. Studii universitare: absolvent al

Facultăţii de Construcţii a Institutului Politehnic Iaşi în 1958. Titlu ştiinţific: doctor inginer (1972).

Activitate didactică: profesor la Catedra de Mecanica construcţiilor a Facultăţii de Construcţii şi Instalaţii (din 1958). A participat la înfiinţarea secţiilor de Inginerie civilă cu predare în limbile engleză şi franceză ale Facultăţii. A efectuat stagii de specializare la Universităţile Tehnice din Belgrad şi Niş (1973) şi a acordat asistenţă tehnică în domeniul Ingineriei seismice în Algeria (1983, 1984). Din anul 1990 este conducător de doctorat în specialitatea „Inginerie civilă”, finalizând un număr de 7 teze de doctorat.

Activitate ştiinţifică: a perfecţionat şi modernizat proiectarea structurilor folosind calculul în domeniul elastic şi domeniul postelastic şi studiul pe modele, analiza comportării la acţiuni seismice a centralelor electrice de la Rovinari, Chişcani, Palas – Bucureşti, Cernavodă etc. A publicat (singur sau în colaborare) un număr de 9 cărţi în edituri consacrate şi un număr de 17 manuale litografiate (cursuri, culegeri de probleme, lucrări practice şi de laborator). A publicat un număr de 85 articole ştiinţifice şi a participat la realizarea unui număr de 41 de contracte de cercetare, dintre care 6 granturi. În anul 1994 a obţinut premiul „Anghel Saligny” al Academiei Române pentru lucrarea „Aplicaţii ale Ingineriei seismice” (colectiv). Este membru al unor societăţi ştiinţifice şi profesionale naţionale (AICPS, ASIT, SACAS, Societatea Academică „Matei-Teiu Botez”) şi internaţionale (CECM, CIB). Recunoaşteri naţionale şi internaţionale: „Dicţionarul specialiştilor români” (Bucureşti, 1986), „Who’s Who in Education” (Cambridge, 1987), „Istoria cunoştiinţelor şi ştiinţelor tehnice pe pământul României” (Bucureşti, 2000), „Who’s who în România” (Bucureşti, 2002), „Hubners Who Is Who” (Bucureşti, 2009).

A fost prodecan al Facultăţii de Construcţii (1978-1981 şi 1990-1994). A făcut parte din Consiliul profesoral al Facultăţii (1976-2004) şi din Consiliul ştiinţific al INCERC – Filiala Iaşi (1980-2002).

16

Prof.univ.dr.ing. Corneliu Alexandru HUŢANU Este absolvent al Institutului

Politehnic din Iaşi, Facultatea de Electrotehnică (1963). A susţinut teza de doctorat la Institutul Politehnic Iaşi (1970).

Activitatea didactică: a devenit asistent universitar în anul 1964, şef de lucrări în 1970, conferenţiar în 1981. Între 1989-1990 a fost prodecan şi apoi decan al Facultăţii de Electrotehnică, iar între 1990-1992 decan al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare. A fost profesor din 1990 până în 2005 la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Catedra de Automatică şi Informatică Aplicată, iar din 2005 este profesor consultant. Este conducător de doctorat din anul 1990 în specialităţile “Sisteme automate” şi “Automaticǎ” la Facultatea de Automatică şi Calculatoare (12 teze susţinute şi confirmate).

Activitatea ştiinţifică: este autor/coautor a 99 de articole ştiinţifice, 9 monografii şi manuale universitare, 5 invenţii aplicate în industrie şi 53 de contracte şi granturi de cercetare.

A fost membru al Comisiei de Ştiinţe inginereşti 2.2 a Consiliului Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare între anii 1994–2001, director al Centrului de Calcul al Universitaţii Tehnice Iaşi între 1986-1992, membru al Societăţii Române de Automatică şi Informatică Tehnică din 1991, membru în Comitetul Tehnic CT 262 “Sisteme cu microprocesoare” al Institutului Naţional de Standardizare.