1

http://www.fanfiction.net/s/4813525/10/Breaking_Dawn_Edwards_Story

Tradus de Ada Iatan sau Vampirika

Dupa ce am citit Midnight Sun de pe site-ul lui Stephenie Meyer am fost foarte intrigat de cum vedea Edward lumea si relatia sa cu Bella. Pe urma am terminat de citit Breaking Dawn si am decis ca e cartea mea favorita!

Asta m-a facut sa ma gandesc la perspectiva lui Edward. Oare cum gandeste el? Iata ce a iesit.

Inainte sa incep vreau inca o data sa stabilesc faptul ca asta este munca lui Stephenie si personajele ei. Eu le-am imprumutat doar ca sa ma joc un pic cu ele.

Asta este versiunea lui Edward despre ce s-a intamplat in Breaking Dawn, cel putin in prima carte. Sper sa va placa si va rog sa imi spuneti ce credeti.

Breaking Dawn

Prefata

Am trait multe decenii. Am avut parte de monstrii, incepand cu mine insumi. Niciodata nu am simtit nevoia sa fug de ei, eram rapid, eram puternic. Dar asta, asta era diferit.

Cum sa fugi de tine insuti?

2

Stiam ca aceasta zi va veni, dar stiam ca era ceva care ma inspaimanta. Si mai stiam ca era ceva fara de care nu puteam trai.

Ea era tot ce vroiam. Ea era tot ce aveam nevoie. Stiam lucrul asta macar.

Dar cum sa ucizi persoana pe care o iubesti?

Capitolul 1

Logodit

Eram in camera mea. Ascultam muzica, incercand sa ma relaxez. Bella vroia un pic de timp ca sa mearga sa cumpere cateva lucruri. Chiar daca eram dependent de ea, stiam ca avea nevoie sa mearga singura, asa ca am lasat-o sa plece fara nici o ezitare (cel putin fara nici o ezitare pe care ar fi putut-o observa).

Vroiam cu disperare sa ma duc cu ea, dar stiam ca va fi in siguranta.

Dar, iata, stateam aici. Singur, in camera mea. In timp ce ea era singura pe undeva, eu imi faceam griji pentru siguranta ei. Era atat de fragila, iar necazurile nu aveau dificultati in a o gasi.

Trebuia sa recunosc totusi, eram putin mai linistit stiind-o in masina sigura, de incredere. Camioneta ei decedase in sfarsit… cu putin ajutor din partea lui Rosalie(careia incepuse sa ii surada ideea de a o avea pe Bella drept sora, chiar daca nu era prea incantata ca renunta asa de usor la conditia ei umana pentru a devenii una dintre noi).

Dupa ce camioneta ei a… murit, m-am bucurat de promisiunea pe care mi-a facut-o, si anume aceea de a ma lasa sa ii cumpar o masina noua. Totusi nu imi permitea acest lucru pana cand masina ei nu era oficial declarata decedata.

3

Stiam ca nu vroia nimic spectaculos, dar eu aveam nevoie sa o stiu in cea mai sigura masina care exista. Se intampla sa cunosc pe cineva la reprezentanta Mercedes din Europa, si el m-a pus in legatura cu persoanele potrivite.

Masina, un Guardian (ce nume perfect pentru a o proteja pe Bella mea, daca e sa ma intrebi pe mine)inca nu fusese lansata in Europa, dar eu am reusit sa fac rost de una.

Era perfecta. Mai buna decat ma asteptam! Era efectiv indestructibila, exact ce avea nevoie fragila mea Bella. Avea geamuri anti-racheta si blindaj de 200 de kg.Puteai sa arunci cu lansatorul de flacari si vopseaua nu avea nimic.

Perfecta in caz de accident, sau in caz ca un copac ar cadea pe ea, sau in caz ca se intalnea cu vreun varcolac prea agresiv.

Stiam ca o sa se simta rusinata de ea. Era mult prea extravaganta pentru Bella. Spera sa vada o Toyota sau un Ford, sau chiar un alt Chevy, macar sa fie o masina care sa aiba un simbol cunoscut de ea. A fost extrem de incurcata si rusinata cand i-am aratat masina.

-Ce e asta? a intrebat neincrezatoare cand am condus-o afara ca sa vada masina proaspat sosita.

-Pai, Bella, e noua ta masina, evident. Nu iti place? am intrebat, entuziasmul de voce scazandu-mi un pic, intentionat, stiind ca nu va face prea mult caz ca sa nu imi raneasca sentimentele.

-Sigur ca imi place Edward, dar e prea mult… a raspuns in timp ce imi mangaia fata.

-Nu iti face griji, este doar masina de “ dinainte”. Nu vroiam ca acest mic detaliu sa imi scape, dar am fost distras de ochii ei frumosi, de culoare ciocolatei.

4

-Care masina?? De dinainte de ce? a intrebat inmarmurita.

-Aceasta este doar imprumutata de fapt. Dupa…am inceput sa vorbesc, dar inca imi era dificil sa ma gandesc la momentul care ma ingrozea, momentul care stiam ca se apropie prea repede, momentul in care inima ei va inceta sa mai bata.

Ziua in care eu o voi ucide.

Dupa ce vei devenii una dintre noi, am soptit atat de incet incat deabia m-a auzit. Stia ca oricat de mult as iubi-o, despre acest subiect nu imi era usor sa vorbesc.

Asa s-a incheiat aceasta discutie, ea a murmurat “multumesc”, doar un picsuparata, si m-a sarutat dulce.

Da, acea zi se apropia cu rapiditate, urma sa fie o zi dificila. Am inceput sa ma simt inconfortabil. Am decis ca nu imi voi petrece ziua in felul acesta. M-am hotarat sa ma gandesc la o alta zi, mult mai apropiata. O zi fericita, o zi glorioasa pe care nu mai aveam rabdare sa o astept. Ziua in care o voi face in sfarsit pe Bella sotia mea.

Am zabovit pe cuvintele din mintea mea. Bella “sotia mea”. Va fi sotia mea iar eu voi fi sotul ei. Mi-am amintit, zambind, ziua in care i-am spus lui Charlie ca ne logodisem.

S-a agitat intr-una, tot timpul. Intr-un final a acceptat sa poarte inelul mamei mele. Acest lucru insemna pentru mine mai mult decat isi putea imagina, si i-am tinut mana strans intr-a mea ca sa nu mai incerce sa o bage in buzunar. Am auzit masina lui Charlie cu mult inainte ei, si s-a crispat si mai mult cand a auzit-o si ea.

-Nu te mai agita, Bella. Te rog incearca sa iti amintesti ca nu marturisesti o crima.

5

-Usor pentru tine, a mormait.

Charlie era pe alee si puteam sa vad cum ea incerca sa asculte mai atent, incordandu-se si mai mult cu fiecare pas pe care el il facea.

-Linisteste-te Bella, am soptit cand i-am auzit inima accelerandu-se. Am auzit usa trantindu-se si Bella a sarit in sus.

-Buna Charlie , am spus extrem de increzator.

-Nu! a soptit Bella.

-Ce? am soptit eu inapoi.

-Asteapta pana isi da jos arma!

Am chicotit si mi-am trecut degetele prin par. Era prostuta.

Charlie a intrat in camera, imbracat in uniforma, vizibil suparat ca eram eu cel care statea langa Bella, el clar preferand sa fie Jacob cel pe care ea il iubea. Totusi trebuie sa recunosc ca incerca sa fie civilizat.

-Buna copii, ce faceti?

6

-Am dori sa vorbim cu tine, am spus, avem niste vesti bune.

A devenit suspicios instantaneu.

-Vesti bune? a marait uitandu-se fix la Bella.

-Stai jos tata.

Charlie a ridicat o spranceana si s-a uitat la mine. Am stiut imediat ce gandea. S-a impiedicat un pic si s-a asezat pe marginea scaunului.

-Nu te stresa, tata, a inceput Bella sa zica. Totul e ok.

M-am uitat un pic urat la ea cand am auzit. OK? Era mai mult decat OK. Daca era dupa mine as fi folosit cuvinte precum “nemaipomenit”, sau “perfect”, sau “incredibil”, dar cu siguranta nu “OK”. Era ca si cum ai numi-o pe Bella “draguta”.

-Sigur Bella, sigur. Daca totul e asa de bine, atunci de ce transpiri?

-Nu transpir, a mintit. Era un pic transpirata, dar arata incredibil, si cu acest gand a trebuit sa imi amintesc sa ma concentrez.

S-a sprijinit de mine in timp ce isi stergea sudoarea de pe frunte. In timp ce ea facea acest lucru, gandurile lui Charlie au devenit clare si panicate. Deabia am avut timp sa le citesc inainte sa strige:

7

-Esti insarcinata! a explodat Charlie. Esti insarcinata, nu-i asa? Cu toate ca intrebarea era pentru ea, el se uita direct la mine.

-Nu, sigur ca nu! a tipat Bella. Stiam ca e suparata. Era exact ce mi-a spus ca vor gandi oamenii cand vor afla ca ne casatorim.

Auzind-o pe Bella, Charlie s-a mai relaxat. O, imi pare rau.

-Scuzele sunt acceptate, a raspuns Bella. A urmat o pauza lunga pana sa realizez ca ma asteptau pe mine sa spun ceva. Bella s-a uitat la mine speriata. Vedeam ca nu era in stare sa zica ceva si ca se baza pe mine sa continui. I-am zambit, mi-am indreptat umerii si m-am uitat direct la tatal ei.

-Charlie, imi dau sema ca nu am facut totul ca la carte. In mod traditional ar fi trebuit sa te intreb pe tine prima data. Nu am vrut sa fiu nerespectuos, dar cum Bella a acceptat deja si cum nu vreau sa ii minimalizez alegerea facuta, in loc sa iti cer tie mana ei, iti cer sa ne dai binecuvantarea ta.

Charlie, ne casatorim. O iubesc mai mult decat orice pe lumea asta, mai mult decat viata mea, si printr-un miracol si ea ma iubeste la fel de mult. Ne daibinecuvantarea ?

Dupa un moment am vazut cum Charlie isi mijeste ochii si se uita blocat la inelul de pe degetul ei.

Bella si-a tinut respiratia in timp ce Charlie a inceput sa isi schimbe culoarea fetei. Intai rosu, pe urma mov, albastru. Incepuse sa se ridice incet de langa mine.

-Lasa-I un minut, am soptit eu atat de incet incat doar ea m-a putut auzi, si am strans-o usor de mana.

8

Linistea a fost lunga, foarte lunga pentru Bella. Dar incet incet Charlie a inceput sa revina la culoarea normala. Avea buzele stranse si sprancenele incruntate.

Era adancit in ganduri. Ne-a studiat un moment pe amandoi. In timp ce gandurile ise limpezeau, m-am relaxat si am simtit-o pe Bella la fel langa mine.

-Banuiesc ca nu ar trebui sa fiu surprins, a mormait. Stiam ca ma voi confrunta cu asa ceva in curand. Esti sigura? a intrebat dupa ce a auzit-o pe Bella oftand.

-Sunt 100 % sigura de Edward, a spus Bella intr-o rasuflare.

-Dar sa va casatoriti? Ce e cu graba asta? a intrebat, suspicios din nou.

Si eu si Bella stiam ce era cu graba asta. Ea imbatranea cu fiecare zi care trecea si nu vroia sa fie o diferenta prea mare intre noi. Se apropia de 19 ani iar eu eram inghetat pentru totdeauna la 17. Stia ca singura cale sa o transform era sa se marite cu mine. Vroia atat de tare sa devina una dintre noi incat era dispusa sa renunte la tot ce fusese invatata. Dar desigur ca aceste lucruri nu puteam sa i le spunem lui Charlie.

-Plecam amandoi la Dartmouth in toamna, Charlie, i-am reamintit. As dori sa procedez cum trebuie. Asa am fost educat, i-am explicat eu ridicand din umeri.

Puteam sa spun citindu-i gandurile ca Charlie cauta un contraargument, ca sa ma contrazica, dar noi stiam ca nu va gasi niciunul. Nimeni nu vroia ca fata lui sa traiasca in pacat cu iubitul ei.

-Stiam ca asa se va intampla, a mormait Charlie.

Apoi a devenit aproape fericit.

9

-Tata? a intrebat Bella stresata, speriata evident ca tatal ei face o cadere nervoasa. S-a uitat repede la mine si eu am incercat sa nu ma incrunt auzind gandurile lui. Stiam ca probabil avea dreptate.

-Ha! a izbucnit Charlie si Bella a sarit in sus. Ha, ha, ha! Ne-am uitat catre Charlie cum radea.

-Bine, in regula, s-a inecat Charlie. Marita-te. Dar….

-Dar? Ce?a intrebat Bella.

-Dar tu trebuie sa o anunti pe mama ta! Eu nu ii spun niciun cuvant lui Renee. Fa-o tu!

Si asa am anuntat prima data pe cineva ca ne casatorim.

Imi aduc aminte cat de ingrozita era Bella la gandul ca trebuie sa ii spuna mamei ei, mai ingrozita chiar decat cand i-a spus lui Charlie.

-Bine Bella, a inceput Renee dupa ce Bella a reusit sa ii spuna ca ne vom casatorii. Sunt un pic suparata ca ai asteptat atat de mult pana sa ma anunti. Biletele de avion sunt din ce in ce mai scumpe. Oooo. Era ingrijorata ca Phil nu va scapa de ghips la timp.

10

-Stai un pic mama, a soptit Bella, care se astepta la o alta reactie. Cum adica am asteptat atat de mult? Noi deabia ne-am lo-lo…se chinuia sa spuna cuvantul, inca avand probleme cu ideea in sine.

Lucrurile deabia s-au aranjat azi, sti.

Au mai discutat un pic iar Renee era in continuare surprinsa. Ea credea ca ne indreptam in directia asta de cand am fost in vizita la ea in aprilie. Apoi Renee a uimit-o pe Bella spunandu-I ca nu face o greseala, asta fiind tot ce avea nevoie sa auda.

In ultimele saptamani care au trecut, desi nu as putea spune ca Bella era prea entuziasmata de nunta, nici nu era suparata. Eram incantat de faptul ca Renee si Esme tineau legatura atat de strans. Renee o iubea deja pe Esme, chiar daca inca nu se intalnisera.

Bella nu trebuia sa faca nimic pentru nunta. De fapt, chiar daca ar fi vrut, nu cred ca ar fi lasat-o Alice sa intervina. Sora mea se distra enorm cu florile, cu decoratiunile si meniul pentru oaspetii nostrii umani. In alta ordine de idei nici eu nu as fi vrut sa o las pe Bella sa faca ce nu era necesar. Si asa era stresata de corcitura, de Victoria si de Volturi care parca ne suflau in ceafa. Stiam ca incerca sa se pregateasca pentru ziua pe care eu nu o asteptam de loc.

Vroiam sa traiasca toate experientele umane inainte sa nu mai poata. O lasam sadoarma cat de mult putea. Asta era si pentru ea si pentru pentru mine ( iubeam sa o vad dormind in bratele mele, chiar daca stiam ca nu voi regreta deloc cosmarurile pe care le avea mereu ). O hraneam cat de mult puteam, dandu-i in fiecare zi ceva nou si inedit sa manance.

In plus stiam ca era si mai stresatat din cauza lui Charlie, care contase pe Renee sa fie dificila, dar care fusese dezamagit complet.

Astazi stiam ca nu va fi fericita. Cu toate ca Alice facuse tot ce-i statea in puteri ca sa nu se gandeasca la rochia de mireasa a Bellei, asta ca sa nu imi strice surpriza de a o vedea doar in ziua nuntii…ziua nuntii noastre, ce gand extraordinar! Totusi

11

aflasem ca azi era ziua probei finale. Ziua in care se faceau ultimele retusuri pentru ca rochia sa i se potriveasca perfect.

Am incercat sa mi-o imaginez pe Bella in rochia de mireasa. M-am gandit la atatea stiluri. Bella intr-o rochie lunga, alba si vaporoasa. Bella intr-o rochie lunga, alba, stramta. Bella intr-o rochie alba, mare si infoiata. Imaginile imi zburau prin minte, una mai frumoasa decat cealalta. Stiam ca nu aveam cum sa fiu dezamagit. Stiam ca va arata perfect in orice rochie ar fi ales. Am zambit si orice gand despre transformarea ei, sau despre corcitura, sau despre Volturi a disparut. Ea era Bella mea iar eu eram Edward al ei. Si eram cu ea acolo.

Eram in locul meu fericit.

Capitolul 2

O noapte lunga.

-Deja mi-e dor de tine, a spus Bella suspinand.

-Nu trebuie sas plec. Pot sa raman…i-am raspuns, mangaindu-i parul.

-Mmmm…a fost raspunsul ei. Mi-am aplecat capul spre buzele ei, isi doar sunetul dulce al inimii ei si al buzelor noastre se mai auzeau in noapte.

Ma tenta, dar nu mai era doar sangele ei, nu doar gustul lui cel putin.Ce ma tenta cel mai mult pe mine acum era inima ei, sunetul pe care il facea sangele pompat din ce in ce mai repede pe masura se o sarutam. Ma obisnuisem cu flacarile din gatul meu. Aproape ca nu ma mai deranjau. Acum era o altfel de flacara pe care o simteam, dorinta pentru ea.

12

Mi-am deschis ochii si am vazut-o ca ma privea. Era o zeita trimisa ca sa ma ispiteasca. Vroiam cu disperare sa stiu ce gandea, la fel ca intotdeauna. Am vazut in ochii ei aceeasi dorinta pe care o simteam si eu.

-Cu siguranta raman, i-am soptit la ureche.

-Nu, nu. E petrecerea burlacilor. Trebuie sa te duci, a zis, dar puteam sa vad ca nu vroia cu adevarat. Mana ei dreapta s-a infipt si mai tare in parul meu, iar cu stanga mi-a tras spatele si mai aproape de ea. I-am cuprins fata cu mainile in timp ce ma uitam adanc in ochii ei. Nu vroiam sa o las asa cum nu vroia nici ea sa ma lase sa plec.

-Petrecerile burlacilor sunt pentru aceia care regreta zilele in care erau singuri. Eu nu as putea fi mai nerabdator sa treaca mai repede. Deci nu are nici un rost.

Si asta era adevarul, pentru ca, dupa mai bine de 80 de ani eram bucuros ca voi fi cu Bella mea.

-Adevarat.

A oftat cu grija ca sa nu-l trezeasca pe Charlie care dormea in camera alaturata.

Asta era ultima noapte in care ma mai furisam in camera ei. Asta era ultima data cand trebuia sa intru pe geam ca sa fiu cu ea peste noapte. Era infasurata intr-o patura. A trebuit sa imi sacrifice camasa, care acum zacea pe jos langa pat. Am simtit cum tremura langa mine si i-am sarutat apasat buzele calde cu buzele mele reci. Era randul meu sa tremur cand am simtit cum ma mangaie pe buze cu limba ei moale. Un val de dorinta m-a strabatut si a trebuit sa ma retrag, stiind ca daca nu o faceam nu puteam sa rezist pana in noaptea nuntii, noaptea nuntii noastre.

13

-Asteapta. A spus in timp ce ma imbratisa si ma tragea mai aproape de ea. Si-a eliberat dintr-o miscare un picior si l-a pus seducator in jurul mijlocului meu.

-Practica e mama perfectiunii.

Am ras.

-Atunci noi ar trebui sa fi atins aproape perfectiunea, nu-i asa? Ai dormit macar un pic in ultima luna? Stiam ca nu dormise bine din cauza atator griji.

-Dar asta e proba rochiei,mi-a amintit, de parca mai era nevoie. Iar noi nu am exersat decat anumite moment. Nu e timp ca sa fim atenti.

Nu am raspuns. M-am ridicat si am ramas asa. Ea nu intelegea cat de atent trebuia sa fiu tot timpul ca sa nu o ranesc.

-Bella,am murmurat. Stiam ca stie la ce ma gandesc.

-Nu incepe cu asta din nou, a spus, rotindu-si ochii. O intelegere e o intelegere.

-Nu stiu… e groaznic sa ma concentrez cand te porti asa cu mine. Eu-eu nu pot gandi clar. Nu o sa ma pot concentra. O sa fi ranita…La asta ma gandeam tot timpul.

-O sa fiu bine.

14

-Bella…

-Shhh… Si-a lipit buzele de ale mele. Stiam ca nu o sa ma lase sa scap de intelegere, dar trebuia sa incerc. Facusem un targ si trebuia sa ma tin de el, asta daca nu reuseam sa o fac sa se razgandeasca.

-Cum iti sunt picioarele? am intrebat

-Fierbinti, a raspuns neintelegand la ce ma refeream.

-Sigur? Nu ai indoieli? Nu e prea tarziu sa te razgandesti.

-Imi tragic clapa? A glumit.

-Doar ma asiguram. Nu vreau sa faci ceva de care nu esti absolut sigura. Ii dadeam o alternativa, stiind ca nu o va accepta niciodata.

-Sunt sigura de tine, cu restul pot trai.

Am ezitat. Ma deranja un pic ca nu era asa de entuziasmata de casatorie asa cum eram eu.

-Sigur poti? am intrebat-o in soapta. La casatorie ma refer – cu care sunt sigur ca vei supravietuii in ciuda emotiilor – dar dupa…. Ce faci cu Renee, cu Charlie?

15

A oftat. Stiam ca o oboseau intrebarile mele, dar trebuia sa fiu sigur ca ea era sigura.

-O sa imi fie dor de ei. Si stiam ca nu se refera la ei, ci se gandea ca lor o sa le fie dor de ea. Tot timpul se gandea la ceilalti inaintea ei.

-Angela, si Ben, si Jessica si Mike? am inceput sa ii insir prietenii.

-O sa imi lipseasca si prietenii mei. A zambit in intuneric, mai mult pentru ea. Mai ales Mike. O Mike! Cum o sa traiesc fara el? Ea zambea eu maraiam.

A ras dar pe urma a devenit serioasa.

-Edward, am mai discutat despre asta. Stiu ca va fi greu, dar asta este ceea ce vreau. Te vreau si te vreau pentru totdeauna. O viata pur si simplu nu imi e de ajuns.

Asta era ceea ce vroiam si eu. O vroiam pentru mai mult decat totdeauna.

-Inghetata pentru totdeauna la 18 ani, am soptit.

-Visul oricarei femei. Ea zambea si nu intelegea ca eu incercam sa o fac sa realizeze cat de serioasa era treaba asta.

-Niciodata schimbandu-se….niciodata mergand mai departe.

-Ce vrei sa spui cu asta?

16

M-am gandit un pic ca sa imi limpezesc mintea.

-Iti aduci aminte cand i-am spus lui Charlie ca ne casatorim? Si el a crezut ca esti…insarcinata ?

-Si cand s-a gandit sa te impuste? A ras usor. Recunoaste ca te-ai gandit ca o sa faca asta, macar pentru o secunda. Nu am raspuns. Vroiam sa o fac sa ma asculte. Sa se gandeasca serios la ce ii spuneam. Erau atatea experiente pe care nu le vatrai. Erau atatea lucruri pe care nu puteam sa i le ofer, ca de exemplu, un copil.

-Ce e Edward?

-Mi-as fi dorit doar… ei bine, mi-as fi dorit sa aiba dreptate.

Socata, a scos un sunet de dezgust care semana cu o pisica care vomita.

-Macar sa putem face acest lucru. Urasc sa te privez de lucruri.

A ezitat si eu m-am uitat la ea. Era ceva ce eu nu puteam sa ii ofer. Nu puteam sa ne ofer. Nu voi putea fi un tata asa cu Carlisle a fost pentru mine, sau cum a fost inainte de el tatal meu adevarat.

-Stiu ce fac, a raspuns simplu.

17

-Cum ai putea stii, Bella? Uită-te la mama mea, uita-te la sora mea. Nu e un sacrificiu atat de usor cum iti imaginezi.

-Esme şi Rosalie se descurca destul de bine. Dacă este o problemă mai târziu, putem face ceea ce a făcut Esme, vom adopta . Am oftat puternic şi brusc m-am supărat.

-Nu e corect! Nu vreau să trebuiasca sa faci sacrificii pentru mine. Vreau sa-ti dau lucruri, nu iau lucrurile de la tine. Nu vreau să-ţi fur viitorul. Dacă aş fi om – am început să spun, dar ea a fost rapida. Mi-a acoperit buzele cu mana ei si a inceput sa ma linisteasca.

-Tu esti viitorul meu. Nu, opreşte-te. Nu te mai plange sau am sa-i sun pe fraţii tai să vină şi să te ia. Poate chiar ai nevoie de o petrecere de burlac."

M-am gandit pentru un moment. Avea dreptate. Era seara de dinainte de nunta mea, nunta noastra. Ma insuram cu cea mai frumoasa femeie din lume. Ea ma dorea si eu o doream mai mult decat orice, şi nimic nu avea cum să schimbe asta.

-Îmi pare rău. Ma plang. Trebuie să fie de la nervi, i-am spus in timp ce am atins-o obraz. -Sunt picioare tale reci cumva? -Nu în acest sens. Am aşteptat un secol ca să mă căsătoresc cu tine, domnisoara Swan. Nunta este singurul lucru pe care nu mai am rabdare sa il astept - M-am oprit la jumătatea gandului auzind noi voci la mine în cap.

-Yo! frate, stim ca esti acolo! Emmett striga de afara, dar desigur, l-am putut auzi doar in capul meu.

-Oh, in numele tuturor sfintilor!

18

-Ce sa întâmplat? a intrebat Bella, ingrijorarea citindu-i-se in voce.Am scrasnit din dinti auzindu-l pe Emmett în capul meu.

-Mai bine ti-ai misca fundul aici, e timpul sa ne distram!

Nu trebuie să îmi suni fraţi. Se pare ca Emmett si Jasper nu ma vor lasa sa scap in seara asta.Ea m-a strâns si mai tare, parca nefiind sigura ca ar putea sa imi de drumul, dar m-a lansat pe urma fără tragere de inimă.

-Distreaza-te, a spus, incercand sa pastreze un ton jucaus.

In momentul acela s-a auzit un sunet ingrozitor pe geam, asemanator cu niste unghii care zgarie o tabla, si Bella s-a cutremurat cand l-a auzit.

-Dacă nu il trimiti pe Edward afară… Emmett, care era încă invizibil pentru Bella, marai …venim dupa el.A râs.

-Du-te, înainte sa imi distruga casa.Mi-am dat ochii peste cap, dar mi-am pus camasa pe mine. Nu vroiam să o las singura, fusesera atat de putine nopti pe care nu le petrecusem impreuna. Cel mai mult imi placea sa o privesc dormind. M-am aplecat sa-i dau un sărut pe frunte. -Culca-te. Ai o zi mare mâine, i-am ordonat. -Multumesc! Asta sigur o sa ma ajute sa ma linistesc, s-a cutremurat. -Ne intalnim in fata altarului, i-am spus zâmbind.

-Eu voi fi cea in alb. Mi-a zambit inapoi, parand foarte relaxata, de parca ne casatoream in fiecare zi. Am chicotit. Cum nu vroiam să plec.

-Foarte convingator.

M-am lasat brusc pe vine şi am sarit ca o sageata. Am ajuns usor jos pe pamant, si stiam ca fusesem prea rapid pentru ca Bella sa ma vada, dar ma distram pentru ca aterizasem pe Emmett. El a injurat si eu am ras, o merita pentru ca ma lua de langa

19

Bella mea.-Aveti grija sa nu il faceti sa intarzie. Am auzit soapta Bellei, dar tot parea ca e langa mine.Jasper era la fereastra Bellei, raspandind un calm linistitor.

-Nu iti face griji, Bella. Il vom aduce acasă la timp.

Speram ca o ajuta sa se relaxeze. Ea chiar avea o zi foarte mare mâine si avea nevoie de odihnă. Am auzit-o pe Bella din nou.

-Jasper? Ce fac vampirii la petrecerile burlacilor? Nu il duceti intr-un club de striptease, nu? Am chicotit. Era o idee. Ia 3 vampiri barbati si du-i intr-un loc plin cu oameni şi femei şi sudoare şi căldură şi emoţii puternice. Chiar nu ma atragea un asemenea loc, Bella fiind singura la care ma uitam, singura care pe care o vedeam, singura pe care vroiam sa o vad. -Nu-i spune nimic! Emmett a marait şi l-am pocnit, razand din nou. -Relaxeaza-te, a spus Jasper calm. Noi Cullenii aveam propria noastra versiune. Doar câtiva lei de munte, vreo 2 urşi grizzly. Ca o noapte obisnuita.-Multumesc Jasper.

El a venit să stea langa mine şi si-a pus mâna pe umărul meu in timp ce ne pregateam sa plecam. Tot ce vroiam să fac era să ma urc din nou pe acea fereastră şi sa stau cu frumoasa mea viitoare mireasa in bratele. -Esti asa un plangacios! Emmett s-a gandit, uitandu-se la mine. Am marait la el şi Emmett a zambit larg, apoi a fugit în pădure iar eu am luat-o dupa el. Am decis ca puteam sa stau o noapte fara Bella. Stiam ca fratii mei vor sa petreaca un timp cu mine. Emmett şi Rosalie şi Jasper si Alice au fost deja căsătoriti de mai multe ori, ceea ce a insemnat mai multe petreceri de burlaci pentru fiecare dintre ei. Aceasta era prima data pentru mine şi ştiam că se gandeau ca nu voi intalni niciodata pe nimeni, ca nu ma voi indragosti niciodata. Aceasta petrecere de burlaci era la fel de mult pentru ei, cat era si pentru mine.

-Seattle? am intrebat eu in timp ce alergam prin padure.

20

-Oriunde putem sa-ti gasim ceva frumos, adica niste lei de munte, frate. Emmett gandea undeva in dreapta mea.

Am alergat în tăcere pentru un timp. Mintea mea era fixata pe ceea ce se va întâmpla mâine. Când ma voi intoarce la Bella, ea nu va mai fi Isabella Swan, ci Isabella Cullen. Gândul asta ma umplu de bucurie şi am inceput sa ma gandesc la noaptea nuntii. Bella avusese o cerere pentru ca noi să ne căsătorim; se bazase pe dorinta mea ca ea sa traiasca orice experienta umana. Era un singur lucru pe care mai vroia sa il traiasca. A vrut să facem dragoste si am fost de acord, orice ca sa o fac sotia mea.Emoţii au inceput sa ma copleseasca, eram innebunit de faptul ca as fi putut sa o ranesc, eram nervos pentru ca niciunul dintre noi nu avea experienta la acest capitol, si desigur ca eram topit de dorinta sa fiu cu Bella in cel mai intim mod cu putinta.-Nu iti fa griji Edward, a spus Jasper, simtind cum mi se revarsa emotiile in valuri. Totul va fi bine. Sunt surprins in continuare ca ai reusit sa te controlezi atat timp, ea e cu siguranta pregatita pentru ca voi sa faceti acest lucru.-Da, stii cati bani am pierdut? a marai Emmett.

-Este doar vina ta ca ai pariat impotriva lui Alice, a intervenit Jasper.-Sincer sa fiu, nici eu nu sunt sigur tot timpul. Am crezut că e de rău când i-am vrut doar sangele, dar acest dor, aceasta dorinta e aproape prea mult. Nu pot să vă spun de cate ori oproape ca am cedat. -Pai si de ce nu ai facut-o? Poate că mi-as mai fi recuperat din pierderi, a insistat Emmett .

Ştiam că ar fi greu pentru el să se înţeleagă. Rosalie nu era umană şi el nu trebuia sa isi ascunda dorintele pentru ea. M-am gandit pentru un moment, încearcand să spun cumva ca sa inteleaga. -Ai putea permite ca cineva sa o distruga pe Rosalie? Ai putea permite ca cineva sa o rupa in bucati si sa le arda?-La naiba, nu! a urlat, mai puternic decât în mod obişnuit, mai puternic decât l-am auzit de foarte mult timp.-Acum, imagineaza-ti ca acel cineva esti tu, tu care o rupi pe Rose in bucati, pur si simplu pentru ca ti-ai pierdut controlul. Ai putea sa te ierti pentru asta? Asta e ceea

21

as simti eu. Dacă mi-as pierde controlul aş putea sa o ranesc atat de tare ca nu as putea sa o mai fac bine. Si totusi încă mai sper să o pastrez umana, atât timp cât este posibil. Emmett s-a gandit un moment.

-Inteleg ce vrei sa zici. Eşti mai puternic decât mine, frate.

In timp ce imi imaginam cum ar fi sa fiu impreuna cu Bella, m-am uitat la fraţii mei. O nouă emoţie m-a inundat in timp ce o întrebare mi se forma. -Nu iti fie rusine, Edward. Care este întrebarea ? Uneori, darul lui Jasper era o binecuvântare şi un blestem. -Ei bine, ma intrebam, am început să spun si m-am oprit pentru a ma rezema pe un bolovan mare uitandu-ma in jos la pamant. Jasper şi Emmett s-au oprit şi ei brusc si s-au intors langa mine.

-Cum e? Ce voi simti ca când vom face, ştiti voi, dragoste pentru prima dată.Nu era nici o cale de a-mi ascunde jena. Era adevărat că nu am rosit atat de spectaculos cum rosea Bella, dar fata pe care am facut-o in timp ce rosteam cuvintele insemna acelasi lucru. Emmett a râs atât de puternic incat a speriat catevapăsări care stateau pe un copac din apropiere.

-Nu e nimic asemanator in lume. Este ca o arsură, ca un foc ce iese din tine. Incearca sa iasa afara şi există o singură cale de a scăpa de ea, a spus Emmett şi apoi s-a gandit un pic, ei bine există mai multe cai, dar numai o metodă. A inceput sa rada din nou. -E ca si cum te-ai pierde in persoana cu care esti. Totul este mai intens. E plăcere şi durere. Este o durere care nu se poate compara cu nimic altceva, a adaugat Jasper. -Cum aş putea să mă pierd când ea este încă umana? Ce s-ar întâmplă dacă as răni-o? Cum pot să-i arat plăcere şi totusi sa ma concentrez ca sa nu o ranesc ? -Trebuie sa poti, omule. E ceva ce trebuie sa faceti. Nu puteţi sa planuiti asta. Ştiu că nu este de ajutor, dar asta este ceea ce vrea Bella şi tu pari a avea obiceiul de a-i da-i ce vrea , a spus Emmett zâmbind. -Sugestia mea este sa te bucuri de plăcere, sa iti permiti să o simţiţi, dar se teconcentreazi ca sa ii arati si Bellei ce simti. Fă-o să simtă ceea ce simti tu. Ascult-

22

o. Ea o sa iti arate cand faci ceva bine, şi, bineînţeles, atunci când faci exact ce trebuie. Mi-a zâmbit si Emmett m-a batut pe spate.

-Iti faci prea multe griji, frate. A ranjit larg. Privirea i s-a intors brusc de pe fata mea undeva la stânga noastra.

-E timpul cinei! a spus, aratandu-si dintii ascutiti. Am simtit si eu mirosul. Trei leide munte erau in stânga noastră, un numar perfect chiar daca era neobisnuit sa gasim atat de multi impreuna; am luat-o ca pe un cadou. Vanatoarea a inceput si m-am concentrat doar pe prada, maine seara va fi mai uşor dacă voi fi bine hranit. Si am fost foarte bine hrănit.

Capitolul 3

O zi mare

A fost o noapte lunga. Deşi am avut o mulţime de distracţii cu fraţii mei, Emmett întotdeauna aprecia o partida buna de vânătoare, m-am implut de lei pe munte si ursi grizzly si caprioare, o Doamne! Am baut mai mult decât ar fi trebuit, dar m-am gândit ca era mai bine sa fiu mai plin, avand in vedere ce astepta Bella de la mine dupa nunta.Nu prea mai aveam ce sa fac dupa ce m-am imbuibat. M-am plimbat de colo colo prin casa pentru o perioada de timp, ajutand la ultimele pregatiri care erau dejaterminate. M-am tot uitat la ce altceva as mai fi putut face, am gasit-o pe Alice care atarna niste lumini în copaci şi am decis să ii dau o mână de ajutor, ţinandu-mă semi-ocupat. M-am uitat la toate bagajele noastre, pentru a ma asigura că nimic nu a fost trecut cu vederea si uitat. Chiar dacă Bella ura surprizele, am rugat-o să-mi permita acest lucru, şi sa ma lase să-i fac o surpiza cu destinatia lunii noastre de miere. Ştiam că

23

acest lucru a fost dificil pentru ea, dar Alice a fost foarte fericita pentru că a putut sa cumpere si sa impacheteze totul pentru Bella. Shopping-ul era activitatea preferata a lui Alice, acesta fiind singurul motiv pentru care Bella a lasat-o sa faca asta, doar ca sa o faca fericita pe Alice; pe de parte, ea avea acum o garderoba cu totul si cu totul noua, fara sa fi trebuit sa miste un deget.Era dimineata devreme cand Alice m-a gonit spunandu-mi ca se duce sa o aduca pe Bella.-Dar vreau să o văd, am scrancit. O intreaga seara departe de ea a fost un lucru îngrozitor, care din fericire, nu se va mai repeta niciodata. -Nu, adu-ti aminte de tradiţie umană. Nu poti vedea mireasă înainte de nuntă, a spus Alice in timp ce rememora tabelul periodic al elementelor şi apoi toate codurile postale din America Continentala (probabil ca să plictisea teribil noaptea, m-am gandit). Stiam ca ar face orice ca sa isi tina departe gandurile de la rochia Bellei. -Si unde ar trebui sa ma duc?

Ca de obicei, sincronizandu-se perfect, fratii ei si Carlisle au intrat in camera.-Vino, Edward. Ştiu că nu este cel mai interesant loc unde să fi înainte de nunta ta, dar am pacienti pe care trebuie sa ii consult la spital.

Carlisle s-a intors si s-a indreptat spre usa. Am stiut ca nu am de ales, aşa că l-am urmat. Sa petrec timp cu tatăl meu nu era asa de rau, oricum. Când am fost în maşina şi pe drum l-am auzit intreband fara cuvinte.

-Ce mai faci, fiule?

-Extraordinar, cel putin referitor la nunta.-Şi există o altă parte cu care nu te simti la fel de extraordinar? a intrebat in gand. -Ei bine, stii ca Bella vrea sa experienteze lucruri umane înainte ca să devină una dintre noi, si există un singur lucru in special pe care vrea sa il traiasa. Aş prefera, sa nu o faca pana cand nu o voi transforma, dar ea insista ca să facem dragoste in seara asta când vom ajunge în luna de miere. Stiu ca am discutat complicatiile care pot aparea, dar se pare ca nu mai pot prelungi acest fapt pentru mult timp. Mă tem că imi voi pierde controlul şi ii voi face rău. -Ei bine, Edwar, trebuie să iti spun cât de mândru de cum te-ai descurcat pana

24

acum, ai rezistat mai mult decat orice ar fi putut visa ca este posibil. S-a gandit un pic cum sa isi aranjeze ideile care in acel moment imi zburau prin minte.

-Îţi aminteşti când James a muşcat-o şi a fost nevoie sa sugi veninul din sange?-Cum aş putea uita vreodată? Amintirea era in continuare ingrozitoare, inca ma bantuia cand mi-o aminteam pe Bella mea zacand ranita, tipand de durere şi implorandu-ma. -Ei bine, ai găsit puterea sa te opresti, sa o salvezi pe Bella. Ştiu că vei gasi puterea sa o tii in siguranta, sa te porti cu grija cu ea, în timp ce te vei bucura de ... placere. -Ce se întâmplă dacă totusi imi voi pierde controlul, si o voi rani, sau mai rau…?Cuvintele imi ieseu cu greu, erau cea mai mare frica a mea. -Ai pregătire medicală, Edward. Daca ea este accidentata stii suficiente lucruripentru a o ajuta şi pentru a o face sa se simta confortabil până o vei duce la un spital. Daca este mai mult decat ranita ma vei suna imediat si vom vedea atunci ce se va intampla. Dar, Edward, asculta-ma acum. Nu o vei ucide; dragostea ta pentru ea este prea puternica. Am stiut ca el avea dreptate şi nu era nimic mai mult de spus. M-am gandit la asta pana cand l-am simtit pe Carlisle cum ma bate usor pe umar.. -Fruntea sus! Te căsătoresti azi! Arăţi ca şi cand cineva a murit. Aceasta este o zifericita, o zi vesela, Edward! Avea dreptate, desigur. Ziua nuntii mele. Bella va fi soţia mea, în câteva ore scurte, chiar daca minutele parea ca trec cu viteza melcului. M-am pregătit în biroul lui Carlisle din spital în timp ce el si-a verificat pacienţi. A fost tot ce am putea face pentru a rămâne acolo în loc sa merg la uşă şi sa incep să alerg acasă. Această aşteptare cu siguranţă avea să mă omoare. M-am asezat cu atenţie pe scaunul lui, astfel încât să nu mi se sifoneze pantaloni. M-am uitat peste birou la sacoul meu. Tot ce vroiam sa fac era sa il pun pe mine sisa ma duc sa o fac pe Bella sotia mea.Mă întrebam dacă costumul meu din material usor creponat cu guler infoiat si colorat si camasa alba cu guler inalt se vor potrivi cu rochia Bellei. Chiar aratam de moda veche, aproape ca cineva din paginile unei carti cu Anne de Green Gables. Din fericire, Bella ar aproba. Alice cu siguranta s-a gandit ca hainele mele se vor potrivi cu ale Bellei, altfel in mod cert mi le-ar fi schimbat.Chiar inainte sa devin anxios am auzit gandurile lui Carlisle care stia ca il pot auzi

25

Bine, fiule. Să plecam. L-am auzit in timp ce intra pe usa. Nu ştiu unde sau când, dar el a găsit timp şi se schimbase in costumul sau negru.

Am aşteptat la câteva mile departare de casa asa cum fusesem instruiţi de Alice, care avea obsesia de a păstra gândurile oamenilor referitoare la Bella departe de mine. Nu a vrut să-mi strice surpriza de a o vedea mergand inspre mine, sau sa ii strice ei surpriza cand imi vedea reactia cand o voi zari venind spre altar.Am aşteptat în tăcere şi, într-un final, Alice ne-a sunat.

-Bine, preotul este gata şi Bella devine nerăbdătoare. E timpul, veniti când sunteţi gata.-Du-te! Am urlat la Carlisle, care era pe scaunul soferului. Tot ce aveam nevoie sa aud era ca Bella era nerabdatoare. De fapt nu aveam nevoie de nici o motivatie.Singurul motiv pentru care nu eram deja căsătorit cu Bella era pentru ca ea vroia sa facem totul ca la carte. Carlisle nu a pierdut timpul şi a calcat acceleratia la podea.Am fost in parcare în două minute, cel mult. Am mers repede prin fata usii de la garaj (nu vroiam să risc şi sa fiu observat de toata lumea sclipind in toata splendoarea mea), in patru labe, ca un caine, am încetinit ritmul ca un om pentru a merge şi a sta langa preot, care s-a întâmplat să fie tatăl prietenei Bellei, Angela. Am dat din cap şi am zambit catre el, apoi m-am întors sa ma uit la invitatii nostrii. Rosalie canta Pachelbel's Canon. Am stiut ca nu mai e mult si m-am uitat in jur ca sa il vad pe Jasper. Stiam ca trebuie sa ii fie foarte greu sa fie intr-o casa plina de oameni si mai stiam ca trebuia sa faca fata emotiilor puternice din jurul lui.Speram ca a putut sa faca un pic de magie ca sa o calmeze pe Bella. Cu siguranta va fi razbunatoare, m-am gandit. Nu dorea să fie în centrul atenţiei şi ea cu siguranţă nu adora ideea de căsătorie. M-am uitat lângă mine si mi-am vazut tatal zambind; i-am urmarit privirea şi amvăzut-o pe mama. Era zambitoare, dar am ştiut în cazul în care acesta ar fi fost posibil, ar fi plans.Era atât de fericită că în sfârşit am găsit pe cineva alaturi de care sa-mi petrec restul vietii mele, si cu siguranta ajuta si faptul ca si ea o adora pe Bella.

26

Traditionalul marsul nuptial a inceput şi l-am putut auzi pe Charlie; Un picior in fata celuilalt, nu prea repede. Nu prea repede, un picior in fata celuilalt. Isi repetaaceste cuvinte iar si iar. Am ştiut că erau pe scări şi ca Charlie o tinea bine pe Bella ca sa nu cada. Am asteptat ca sa ajunga mai aproape, astfel încât sa pot sa o vad. Toată lumea a făcut o treaba nemaipomenita tinandu-si gandurile despre cum arata departe de mine.Si-atunci am văzut-o. Era frumosa, nu, mai mult decat frumosa. Era extraordinara, cu toate că nici acest cuvant nu era destul de puternic ca sa o descrie. Parul Bellei era ridicat sus, complicat impletit, si voalul lung plutea in spatele ei. Nu era nevoie sa ma ingrijorez de imbracamintea mea deloc, ne completam perfect. Ea purta o rochie lungă, de culoare albă, din satin şi dantelă, din perioada anilor 1918, cu o usoara tenta moderna, fara nici o indoiala ideea lui Alice. Arăta stralucitor. Am zâmbit la gandul ca ea ma alesese pe mine si ca in cateva momente ea va fi a mea, pentru totdeauna. Ea s-a uitat la mine şi parea ca vrea sa isi arunce buchetul, sa isi ridice rochia, sa isi zboare pantofii si sa fuga spre mine, iar daca nu ar fi tinut-o Charlie strans de mana, sunt convins ca ar fi facut asta.Timpul trecea incredibil de lent, iar eu mi-am intins mana cand ei au ajuns la mine. Charlie a avut un moment de retinere cand a trebuit sa ii dea drumul, dar apoi i-a pus mana intr-a mea. Am atins miracolul cald care era mana ei, si eram acasa.Decisesem sa păstram juramintele scurte si simple; la cat de emotionata era Bella era cel mai bine sa limitam cuvintele pe care trebuia sa le spuna. L-am rugat totusi pe preot sa ne lase sa schimbam insa traditionalul “pana cand moartea ne va desparti” cu mai adecvatul “cat timp vom trai”, care avea mai mult sens, deoarece, după ce o voi schimba,vom trăi veşnic. Pluteam si vedeam ca si Bella se descurca bine, nu parea ca este atat de ingrozita de profunzimea cuvintelor.

Şi apoi a început să plânga, dar nu era lacrimi de teama sau tristete, ci erau lacrimi de bucurie. -Da, s-a inecat cu cuvantul pe care doream sa il aud atat de mult.-Da, am promis victorios. Ea era a mea şi eu eram al ei. Preotul ne-a declarat sot si sotie. M-am intins spre fata ei, atingand-o atat de delicat

27

de parca era cea mai fragile dintre flori. Stiam ca daca s-ar fi putut, lacrimile mi-ar fi inundat ochii, in timp ce ma uitam in ochii frumosi de culoare ciocolatei ai proaspetei mele sotii.Mi-am aplecat incet capul pentru primul nostru sarut ca sot si sotie. Am incercat sa o sarut incet si delicat, dar Bella, fiind Bella, s-a ridicat pe varfurile picioarelor si si-a aruncat mainile cu tot cu buchetul in jurul gatului meu. M-a sărutat cu pasiunesi am urat faptul ca trebuia sa o opresc, dar erau totusi si alte persoane in incapere.S-a agatat de mine si a trebuit sa o indepartez usor si sa ma dau un pic mai in spate. I-am zambit, amuzat. Bucuria pe care o simteam se vedea clar si pe fata ei.

Oaspetii nostrii au explodat intr-un lung si zgomotos sir de aplauze. Mainile mamei ei au cuprins-o si o imbratisau, in timp ce ea nu vroia sa imi dea drumul. Şi apoi a fost trecuta pe la toată lumea şi a primit imbratisari, în timp ce eu o tineam de mana si lumea ma batea pe spate felicitandu-ma. Şi apoi m-a lovit-o în sfârşit:eram casatoriti!

Capitolul 4

Gest

Datorită lui Alice si abilitatilor ei de a organiza perfect, ceremonia s-a terminat exact cand soarele apunea. Era o seara spectaculoasa de august, copacii straluceau plini de lumini, iar de la casa la cort erau doar cativa pasi.Am luat-o pe Bella din multime si ne-am dus afara, disperat sa am macar un moment singur cu incredibila mea sotie. Una dintre corcituri ne-a interupt si nu am avut ocazia sa ma bucur prea mult de momentul acesta.-Felicitări, băieţi, a spus Seth.

Luptasem alături el cu doar cateva săptămâni în urmă. Era însoţit de mama sa şi de Billy Black, tatăl corciturii pe care il preferam cel mai putin, Jacob Black. Aceste persoane erau cele pe care doream sa le vad cel mai putin, singura exceptie fiind Seth, care era un copil bun. Stiam ca nu ma placeau prea mult, si sincer sa fiu,

28

sentimental era reciproc. Dar astăzi, cel puţin Billy Black nu parea să mă urăscaatât de mult. Ii stiam gândurile şi era recunoscător, chiar fericit. El ştia de surpriza mea pentru Bella si isi dorea sa imi iasa planurile, cel putin ce era legat de cadoul asta de nunta. Am inghetat când i-am auzit gandul. Ii furi viata, ar trebui sa iti fie rusine de tine.-Ma bucur ca lucrurile s-au aranjat asa, omule, mi-a spus Seth. Ma bucur pentru tine.-Mulţumesc, Seth. Asta înseamnă mult pentru mine, i-am spus imbratisandu-l. M-am intors catre Billy şi Sue.

-Va multumesc si voua, de asemenea. Pentru ca l-ati lasat pe Seth sa vina. Pentru ca o sprijiniti pe Bella azi, le-am spus diplomat.

-Cu placer, a raspuns Billy, probabil nu prietenos, dar cu siguranţă optimist. Incepuse sa se formeze o coada asa ca ne-au mai imbratisat o data si s-au dat intr-o parte.Prietenii Bellei, Angela şi Ben erau urmatorii la rand ca sa ne felicite. Eram incantat sa ii vad; Angela a fost tot timpul o prietena buna pentru Bella, mult mai buna decat Jessica si Mike, care urmau langa parintii Jessicai.Am fost bucuros să-mi văd verii din Denali, care venisera la noi. Am simtit-o pe Bella cum se crispeaza langa mine si mi-am dat seama ca probabil ghicise care era Tanya. Fusese mereu un pic geloasa pe Tanya, care avusese mereu ceva pentru mine, doar pentru ca eram cel pe care nu putea sa il aiba, singurul care o refuzase.Am fost cucerirea pe care ea nu a putut-o cuceri. Tanya a venit la mine şi ne-amîmbrăţişat. Ma tinuse un pic mai mult decat era nevoie si am vazut cum Bella incepe sa se incrunte usor.-Ah, Edward, a spus Tanya. Mi-a fost dor de tine, a spus, tinandu-ma in continuare. M-am tras usor in spate si i-am pus o mana pe umar.-A trecut prea mult timp, Tanya. Arăţi bine. -Si tu.-Lasă-mă să te prezint sotiei mele. O, cat de multi mi placea cum se aude! Vroiam sa strig de pe acoperisul cladirii.

29

-Ea e Bella mea. -Bine ai venit in familie, Bella. Tanya a zambit luand mainile Bellei in ale ei. Neconsiderăm familia extinsa al lui Carlisle si imi pare extrem de rau de , aaa, de incidentul recent cand nu ne-am comportat ca atare. Trebuia să ne fi întâlnit mai devreme. Poţi să ne ierti? -Desigur, a spus nervos Bella. Stiam ca Tanya putea fi intimidanta. Îmi pare bine să te cunosc.Le-am prezentat-o lui Kate, Carmen şi Elezar care se aflau in spatele lui Tanya, aşteaptăndu-si rândul. Acestia foate gratios au salutat-o şi s-au mutat pentru a permite si celorlalti sa ne felicite.

-Vom avea timp să ne cunoastem mai târziu. Vom avea ere intregi pentru asta! a promis razand Tanya.Am urmat toate tradiţiile umane, cum ar fi sa facem poze si sa taiem tortul, iar Bella a fost chiar surprinsa ca am reusit sa imi mananc bucata de tort fara nici o problema. Probabil ca a uitat acea felie de pizza pe care am mancat-o cand ne-am intalnit prima data. Bella a aruncat buchetul şi Angela l-a prins, iar Ben o privea panicat. Grozav, acum va trebuie sa aud despre asta de la toţi pentru foarte mult timp! s-a plans în capul meu. Pe urma a venit partea mea favorita; scosul jartierei. Am asezat-o pe Bella pe un scaun si i-am soptit la ureche sa se poarte frumos.M-am dus la Emmett si i-am dat sacoul sa mi-l tina si mi-am suflecat manecile camasii de parca ma duceam la pescuit. In timp ce incepea versiunea mai recenta a melodiei Fever, cea a lui Michael Buble, m-am aplecat incet si seducator spre Bella. A inceput sa roseasca aproape instantaneu. L-am auzit pe Charlie in capul meu;

Nu ma pot uita la asta. Inca e fetita mea. Si a intrat in casa.

Nu mi-am putut abtine un ranjet in timp ce ma uitam direct in ochii ei. Pe masura ce ma apropiam de ea, inima ei a inceput sa galopeze si resiratia era mai rapida si superficiala.

M-am asezat intr-un genunchi in fata ei si i-am luat mainile in ale mele. I le-am sarutat pe amandoua si i le-am pus in poala. Incet, cu grija, i-am ridicat rochia si am disparut sub ea. Am pus o mana pe pamant si pe cealalta pe glezna ei. Incet, dar nu prea incet(trebuia sa imi amintesc intr-una ca nu eram inca in luna de miere si

30

ca oaspetii ne priveau) i-am sarutat piciorul pana i-am gasit jartiera. Nu vroiam sa ma opresc din sarutat, dar stiam ca Bella cu siguranta se lupta sa isi pastreze controlul si probabil ca rosea puternic in acest moment. I-am auzit pe Emmett si pe Jasper fluierand si strigand undeva in spatele meu. Am apucat jartiera cu dintii, foarte atent, si am tras-o in jos spre glezna. Am luat-o cu mana si am iesit victorios aratand-o. In ochii Bellei am vazut cat de rusinata era, dar si cat de mult tanjea dupa mine. Am sarutat-o pe obraz, am invartit deasupra capului jartiera si am aruncat-o direct catre Mike.Apoi a venit momentul primului nostrum dans. Ma gandisem mult ce melodie trebuia sa fie primul nostrum dans, si cea care se potrivea cel mai bine era cea pe care dansasem prima data la bal anul trecut, Flightless bird. Fusese primul nostrudans ca si cuplu si acum era primul nostru dans ca sot si sotie. Am tras-o pe Bella spre mine, tinand-o aproape, in timp ce pluteam sub lumini si cerul senin.Ma concentram doar asupra ei, in timp ce bliturile se aprindeau peste tot in jurul nostru, pastrand aceasta zi pentru Bella. Stiam amandoi ca memoria ei umana va palii incet incet dupa ce o voi schimba, si vroiam sa isi poata aduce aminte de aceasta zi pentru restul eternitatii.-Te distrezi la petrecere, doamna Cullen? am şoptit in timp ce ii sarutam urechea. A râs.

-Va trebui sa ma obisnuiesc cu asta.-Avem ceva timp, i-am amintit şi m-am aplecat ca sa o sarut in timp ce faceam o pirueta pe ringul de dans.Muzica s-a schimbat in "Butterfly Kisses" iar Charlie m-a atins pe umăr. Era timpul pentru dansul dintre tata si fiica. Am sărutat-o din nou şi am mers sa o invit pe mama mea la dans.Ea s-a jucat cu o şuviţă de păr, care nu statea la locul ei si m-a mangaiat pe fata, zambind.

-Oh, Edward. Asta a fost frumos. Sunt asa de fericita ca ai găsit în sfârşit pe cinevaşi nu am putea fi mai incantati că se întâmplă să fie Bella. Chiar o iubesc ca pe propria mea fiica.-Mulţumesc, Esme. Stiu ca si ea te iubeste la fel. Ştiu că a fost dificil pentru voi.Apreciez toata dragostea şi răbdarea pe care ati avut-o cu mine, cu noi.”Si-a lasat capul pe umărul meu. După această melodie Bella trecut la altcineva şi Carlisle a venit sa o fure pe Esme de langa mine, asa ca am gasit-o pe Alice si am

31

inceput sa o invart.-Alice, ai facut o treaba minunata. Totul este perfect şi Bella pare ca se distreaza de minune. Iti mulţumesc pentru acest lucru, şi pentru ca ai facut totul intr-un timp atat de scurt.

-Oh, Edward, mi-a zambit. Esti un fraier! Nu am avut o perioadă limitată de timp. Incepusem sa planific toate aste de prima data cand te-am vazut cu ea, da, sigur ca am avut niste moment de indoiala anul trecut, dar dupa ce ne-am intors din Italia am stiut ca e doar o chestiune de timp.Totusi, sa stii ca nu mi-a fost usor sa imi tin gandurile departe de tine.

Am sarutat-o pe obraz si am vazut-o pe Bella ca a ajuns la Mike Newton.-E atat de frumoasa, el chiar nu o merita. Omule, daca ar fi a mea, i-as arata eu.Auzisem destul din gandurile lui Mike, asa ca m-am dus ca sa imi recuperez sotia mea.-Tot nu iti place de Mike, nu? a glumit in timp ce o invarteam cat mai departe de el. -Nu atunci când trebuie sa ii aud gandurile. E norocos că nu-l dau afara. Sau mai rau. -Da, bine, a spus dandu-si ochii peste cap.

-Ai avut ocazia sa te uiti la tine?

-Umm, nu, cred ca nu. De ce? -Atunci banuiesc ca nu realizezi cat de uluitoare si rapitor de frumoasa esti in seara asta. Nu sunt surprins ca Mike are dificultati in a-si controla gandurile despre o femeie maritata. Chiar sunt suparat ca Alice nu te pus sa te uiti intr-o oglinda. Din nou m-a lasat fara aer cand m-am uitat la ea.

-Stii ca esti foarte subiectiv, nu?M-am intors si am vazut geamul casei; am intors-o ca sa se poata vedea. Am aratat cu degetul spre reflectia ei. Subiectiv zici?Am observant cum i se ridica sprancenele de mirare, aratand surprinsa. Apoi am auzit o voce familiara pe care o asteptam dar nu o doream.

-Sunt aici, lipitoare. Sa dam drumul la spectacol.

32

Am intepenit la auzul vocii lui.

-Oh! am spus, sprancenele mele fiind cele care se ridicau de uimire acum. Cand am observat-o pe Bella ca ma priveste am incercat sa imi relaxez expresia fetei.

-Ce este?

-Un cadou de nunta surpriza. Il rugasem pe Seth sa il roage pe Jacob, desigur cand era in forma de lup, dupa ce Bella ma alesese pe mine si Jacob fugise, il rugasem pe Seth sa il roage sa revina si sa o vada pe Bella.Stiam ca ei i-ar fi facut o mare placere sa il vada.

-Huhh?

Nu am raspuns. Am tras-o în braţele mele şi am continuat sa dansam.Am inceput sa o invart indepartandu-ne de luminile ringului de dans si sa ne apropiem de marginea padurii.

-Multumesc, am soptit in intuneric. Este foarte… dragut din partea ta.

-Cum zici tu, lipitore. Sunt aici pentru ea, nu pentru tine, a gandit Jacob, dar a spus in schimb

-Dragut e celalalt nume al meu. Pot sa intervin?

-Jacob!, s-a inecat Bella. Jacob! I-am inteles emotia, dar chiar daca stiam ca era sotia mea si ca ma alesese pe mine, nu am putut sa nu simt un val de gelozie care m-a strabatut.-Salut, Bells. Bella s-a impiedicat pasind in intuneric si eu am urmat-o sustinandu-i cotul pana cand Jacob a prins-o intr-o imbratisare stransa. Iar a aparut acel val de gelozie.-Rosalie nu ma v-a ierta niciodata daca nu ii dau ocazia sa danseze cu mine, am murmurat, incercand sa im ascund durerea din voce.

33

-Ne mai vedem lipitoare, a gandit Jacob in timp ce eu ma intorceam si plecam.Vroiam sa le dau un pic de spatiu, dar nu ma departam prea mult ca sa pot sa le urmaresc conversatia.

Am vazut-o pe Rosalie si i-am facut semn sa vina spre mine. M-a privit cu ochii sclipind.

-Felicitari Edward, era si timpul sa iti gasesti pe cineva. Pacat ca e muritoare, a glumit, fluturandu-si parul cu o mana.

-Multumesc, Rose. Nu credeam ca exista o asemenea fericire. Imi dau acum seamace aveti tu cu Emmett.

A zambit si si-a lasat capul pe umarul meu.

-Nu vreau sa fiu nesuferita, Edward. Stiu ca noi nu am fost prea apropiati, dar chiar te iubesc si sunt multumita ca esti fericit in sfarsit. Banuiesc ca Bella nu e chiar asa de rea. Adica, ai fi putut sa te indragostesti de Jessica aia. Am râs şi am sărutat-o pe frunte.

-Şi eu te iubesc, Rose. Ne invarteam in tacere. Ascultam ce isi vorbesc Bella si Jacob.Trebuie sa recunosc ca uram ca trebuise sa rog corcitura aia sa imi faca favoarea asta, dar a tinut-o in siguranta cand eu nu am fost langa ea, asa ca trebuia sa ii recunosc macar acest merit, daca nu si pentru altceva.

Mintea mea era blocata pe cat de frumoasa era Bella in seara asta. Stiam ca, chiar daca nu as fi facut acea intelegere cu ea ca sa facem dragoste nu as fi putut sa iirezist. Nu doar pentru ca o adoram si o iubeam nespus, dar arata incredibil in seara asta. Oricum tot timpul arata bine si era frumoasa, dar acum era mai mult decat de obicei. Mi-am imaginat ca eram singuri, in sfarsit, nunta fiind terminate deja iar noi eram in luna de miere. M-am imaginat atingandu-i pielea calda, senzatia buzelor ei moi pe buzele mele dure, auzindu-i respiratia in timp ce o mangaiam.

Si atunci am fost trezit brusc din vis.

-Au, Jake! Da-mi drumul! s-a plans Bella. El o scutura cu putere, era nervos peste limita. Gandurile lui furioase si suparate imi inundau mintea. Ma vedea pe mine

34

peste Bella, in timp ce ea se zvarcolea de durere, implorandu-ma sa ma opresc, iar eu continuam sa o ranesc.Am impins-o pe Rose intr-o parte si am alergat cat de repede am putut fara sa trezesc suspiciuni.

-Bella! Ţi-ai pierdut minţile? Nu poti sa fi atat de proasta! Spune-mi ca glumesti.

Tipa la ea, si daca muzica nu ar fi fost atat de tare probabil ca toata lumea l-ar fi auzit.-Jake – opreste-te! a strigat Seth. -Ia-ti mainile de pe ea! i-am poruncit. In spatele Iacob se auzeau maraieli. Binenteles ca isi adusese intariri. Ar fi trebuit sa imi aduc si eu fratii.Nu ar fi trebuit sa permit aceasta intalnire de la bun inceput.

-Jake, frate, da-te inapoi, l-a indemnat Seth. Te pierzi cu firea. Dar Jacob nu se misca, se uita adanc in ochii Bellei, rugand-o fara cuvinte.

-O sa o ranesti. Da-I drumul.

-Acum! am marait, pregatit sa il ma napustesc asupra lui daca nu ii dadea drumul.

Calmul ma parasea si speram ca Seth sa reuseasca sa il convinga.

Jacob i-a dat drumul intr-un final, eu am luat-o si am zburat cu ea cativa metri mai in spate, stand in defensiva in fata ei. Stiam ca situatia era precara si vroiam sa raman, sa ma lupt daca era nevoie, dar trebuia sa ma gandesc la Bella. Stiam ca trebuia sa o protejez, sa o duc undeva unde sa fie in siguranta, dar ce se intampla daca ei ne urmareau? Asta ar fi pus capat petrecerii foarte repede. -Hai Jake, sa mergem, l-a rugat Seth din nou.

Jacob se uita la mine, tremurand furios.

-Te omor! Te omor ca mainile mele. O fac acum. Tremura si mai tare acum, asa ca lupul mare si negru, Sam, a marait.

-Seth, da-te din drum, am suierat stiind ca daca Jacob s-ar schimba ar fi fost destul de rau pentru Seth. A ramas nemiscat.

-Vampir imputit. O sa o ranesti. Iti jur, daca o ranesti te omor. Si a inceput sa se gandeasca la tot ce ar face ca sa ma doara.

35

-N-o face, Jake. Pleaca de aici. Hai. Ceilalti lupi i s-au alaturat lui Seth si il impingeau pe Jacob. Apoi au disparut in intuneric.-Îmi pare rău, a şoptit Bella catre ultimul lup. El s-a uitat la mine si a gandit Daca o ranesti stii ca ne intoarcem dupa tine.Nu uita asta. Am dat din cap stiind foarte bine ca se vor intoarce cu siguranta

-E in ordine acum, Bella. Am rasuflat. In regula. Spuneam asta mai mult ca sa ma calmez eu, decat pentru Bella. Hai sa ne intoarcem. Oamenii se vor intreba unde suntem. -Dar, Jake - s-a ingrijorat ea. -Sam se ocupa de el. A plecat.

-Edward, imi pare rau. Am fost o fraiera –

-Tu nu ai gresit cu nimic – am incercat eu sa o asigur, dar era mult prea suparata.

-Am o gura asa de mare! De ce i-am… nu ar fi trebuit sa il las sa ma provoace. La ce naiba ma gandeam?

-Nu iti fa griji, i-am mangaiat fata, stiind ca mana mea rece o va ajuta sa se calmeze. Trebuie sa ne intoarcem la petrecere pana sa observe cineva ca lipsim.

-Da-mi 2 secunde, m-a rugat dupa un moment. A inceput sa isi aranjeze rochia si parul. Stiam ca e panicata, dar se gandea doar sa nu mai sperie si pe altcineva.

-Cum e rochia? Arata destul de impecabil, avand in vedere cat de tare o scuturase corcitura.

-Arati bine. Nici un fir de par nelalocul lui.

A tras cateva guri de aer si si-a inchis ochii, incercand sa se linisteasca.

-OK, Hai sa mergem. Am imbratisat-o strans, nu vroiam sa ii mai dau drumul vreodata. Ne-am rotit din nou spre ringul de dans. I-am vazut pe fratii mei care stiau desigur ce se intamplase si asteptau sa afle daca aveam nevoie de ajutorul lor. Am dat din cap si ei mi-au raspuns la fel.

36

-E totul in regula, frate? Ai nevoie de noi sa rupem niste funduri? S-a gandit Emmett plin de speranta.

Le-am zambit usor ca sa vada ca totul era in regula, si am scuturat o data din cap ca sa inteleaga ca nu ea nevoie.

Mi-am privit mireasa. Era cam tensionata dar parea nevatamata.

-Esti –

-Sunt bine, mi-a promis. Nu imi vine sa cred ca am facut asa ceva. Ce e in neregula cu mine?

-Nimic nu e in neregula cu tine. Am sarutat-o pe frunte si i-am mangaiat usor obrajii.

-S-a terminat, a spus. Sa nu ne mai gandim la asta acum. Sigur ca o auzisem, dar indoielile incepusera sa ma copleseasca din nou. Daca viziunea lui cu mine, monstrul, atacatorul, se adevereau? Daca Bella ma implora sa ma opresc si eu nu m-as fi oprit doar pentru ca ma simteam bine?

-Edward? Vocea ei moale m-a trezit din cosmar.

Mi-am inchis ochii si mi-am atins fruntea de a ei, prea speriat ca sa ma uit in ochii ei.

-Jacob are dreptate, am soptit, cum am putut sa ma gandesc la as aceva?

-Dar nu are dreptate, a spus. Jacob are mult prea multe prejudecati ca sa poata vedea clar.

Dar ea nu stia. Ea nu vazuse ce vazusem eu, ce imi aratase el.

-Trebuia sa il las sa ma omoare doar pentru ca m-am gandit la asta… am murmurat destul de incet ca nici ea nu cred ca ma auzise. Mi-a cuprins fata in mainile ei. -Termina! mi-a ordonat si a asteptat pana m-am uitat la ea. Tu si cu mine. Doar asta conteaza. Doar la asta ai voie sa te gandesti. Ma auzi?

-Da, am oftat. Era atat de frumoasa, atat de convingatoare cand imi ordona ce sa fac.

37

-Uita ca a venit Jacob. Pentru mine. Promite-mi ca o sa treci peste asta.

Asta era o cerere greu de onorat, mai ales ca din cauza mea venise Jacob in primul rand. M-am uitat in ochii ei frumosi si rugatori, si nu aveam cum sa o refuz.

-Promit.

-Multumesc Edward. Nu imi e frica.

-Mie mi-e, am soptit in timp ce ma ascundeam in parul ei, macar aici ma simteam in siguranta, invaluit de mirosul ei, de bataile inimii ei.

-Sa nu iti fie. A inspirat adanc, si s-a dat un pic mai in spate ca sa o vad. A zambit si arata radios. Apropo, te iubesc.

Am zambit cu juma de gura.

-Din cauza asta suntem aici.-Monopolizezi mireasa, a spus Emmett in timp ce ma batea usor pe umar. Lasa-ma sa dansez cu surioara mea. Asta poate ca e ultima sansa pe care o am ca sa o fac sa roseasca. A ras tare si i-am dat drumul cam fara sa vreau.

Dupa ce Emmett a terminat de dansat cu ea, a fost trecuta la altcineva iar Emmett a venit langa mine, Jasper in urma lui.

-Ce a fost asta, frate? A fost destul de serios acolo cu cainii aia, a gandit Emmett.Am soptit atat de incet incat doar ei sa ma poata auzi.

-A aflat ca avem de gand sa petrecem o luna de miere adevarata. A fost cumplit, gandurile lui erau atat de ingrozitoare. M-a vazut ca o atacam. A vazut-o sub mine, rugandu-ma sa ma opresc, iar eu o ignoram.

-El nu e Alice. E doar mintea lui tulburata si bolnava. Nu e viitorul, s-a gandit Jasper.

-Dar daca e ceva asemanator? Nu imi luasem ochii de pe Bella. Parea ca sedescurca mai bine decat mine sa il uite pe Jacob.-Am mai discutat despre asta, Edward. Dragostea ta este prea puternica, mai ales ca sa faci asa ceva. Dragostea ta pentru ea este pur si simplu prea puternica. -Sper ca ai dreptate.

38

In acel moment m-am indepartat de fratii mei si m-am indreptat spre sotia mea. Ma apropiasem din spatele ei si i-am cuprins cu bratele mijlocul.Ea si-a pus mainile peste ale mele si s-a sprijinit de mine.Am intors-o spre mine si am vazut cata bucurie era intiparita pe fata ei. Apoi s-a lasat din nou pe mine, iar eu, automat, am imbratisat-o mai strans.

-As putea sa ma obisnuiesc cu asta, a zambit.

-Nu-mi spune ca ai depasit frica de dans.

-Dansatul nu e chiar atat de rau – cu tine... Si s-a apasat si mai tare de mine. Un mic, involuntar oftat mi-a scapat printre buze din cauza modului in care stateam, atat de lipiti, simtindu-i corpul cald si moale pe mine, de parca nu puteam sa fim mai strans imbratisati de atata. …si sa nu trebuiasca sa iti mai dau drumul vreodata.

-Niciodata, i-am promis. M-am aplecat sa o sarut, intens, ca sa vada cat de mult ma bucuram ca era sotia mea.

-Bella, e timpul sa plecati, a strigat Alice. In timp ce imi sarutam sotia, mi-am dat ochii este cap. Acesta era cel mai intens si tandru sarut pe care ni-l dadusem pana acum.

-Vrei sa pierzi avionul? Sunt sigura ca o sa petreceti o luna de miere superba, cazati in aeroport asteptand un alt avion.

Mi-am intors capul doar un pic, cat sa-i mormai: Du-te de aici, Alice, inainte sa ma intorc si sa continui sa o sarut pe Bella.

-Bella, vrei sa porti rochia asta si in avion? a intrebat Alice.

Niciunul dintre noi nu o bagam in seama, inca giugiulindu-ne pe ringul de dans.

-O sa ii spun unde o duci, Edward, serios ii spun, a marait. Ok, asta mi-a captat atentia.

-Esti mult prea mica ca sa fi atat de enervanta, m-am stapanit un pic.

-Nu am ales imbracamintea perfecta pentru drum ca sa nu o foloseasca.

A batut din palme si a luat-o pe Bella de mana.

39

Bella a incercat sa i se impotriveasca, dar am fost despartiti pana la urma. Auzeam lumea cum rade de incapatanarea Bellei. Ahhh, proaspat insurateii…, gandeau cei mai multi.Tatal meu a fost langa mine aproape imediat ce Alice a luat-o pe Bella si au urcat scarile.

Si-a pus o mana pe umarul meu.

-O sa fie bine, fiule. Poti sa faci asta si totul va decurge minunat.

Rosalie, Emmett, Jasper si Esme erau toti langa mine imbratisandu-ma sifelicitandu-ma.

Si atunci am vazut-o coborand pentru a doua oara scarile. Radia si stralucea de frumusete. Purta o rochie de un albastru inchis, cu decolteu in V, iar parul era despletit si ii curgea in cascade pe spate.

Am zambit si i-am intins mana cand a ajuns jos. Ea mi-a luat-o, dar s-a aplecat cautand pe cineva.

-Tata? a întrebat. -Pe aici, am murmurat. Am dus-o spre tatal ei care statea sprijinit de perete.

-Nu pot sa cred ca o pierd. Ar face bine sa o faca fericita, a gandit, si in timp ce ne apropiam de el am vazut ca avea ochii rosii.

-O, tata, si-a aruncat mainile in jurul gatului lui in timp ce el o mangaia pe spate.

-E atat de frumoasa, fetita mea a crescut…

Bella a inceput sa planga, iar Charlie i-a spus:

-Ei, haide, o sa pierdeti avionul.

-O sa te iubesc mereu, sa nu uiti asta.

-Si eu, te-am iubit mereu si te voi iubii mereu.

S-au sarutat pe obraji.

-Sa ma suni.

-In curand, i-a promis.

40

Stiam ca ii e greu. Isi lua ramas bun de la tatal ei, si nu stia daca o sa-l mai revada.

-Hai, plecati. Sa nu intarziati.

Ai grija de copilul meu.

Am tras-o pe Bella aproape de mine in timp ce invitatii nostrii ne faceau loc ca sa trecem.

-Esti pregatita pentru asta? Am intrebat-o.

-Da.

Am sarutat-o cu pasiune. Toata lumea a inceput sa aplaude frenetic si sa arunce cu orez pe drumul spre Vanquish, masina mea pentru ocazii speciala. Si nu exista o ocazie mai speciala decat asta.

Am incercat sa o feresc de orezul aruncat inspre noi, Emmett parea ca se distreaza teribil aruncand destul de puternic inspre mine.

I-am vazut figura cand se uita inspre parintii ei care dipareau in zare. Am strans-o de mana si s-a uitat la mine.

-Te iubesc, i-am spus.

S-a sprijinit de mana mea.

-Din cauza asta suntem aici.

Stiam ca trebuia sa ne grabim ca sa prindem avionul. Plecasem mai tarziu decat ar fi trebuit, dar contam pe masina mea rapida ca sa ajungem la timp. Cand am ajuns pe autostrada, am apasat pedala de acceleratie pana aproape de podea.

Putea viata sa fie mai dulce de atat? Chiar atunci am auzit un urlet dureros si devastator de undeva din spatele nostru. Am apasat acceleratia la podea si sunetul a inceput sa se stinga in intuneric. Si eram singuri in noaptea senina.

Capitolul 5

41

Insula Esme

-Houston? a intrebat Bella surprinsa.

-Doar o escala, am ranjit eu.

Stiam ca e curioasa de destinatia finala a lunii noastre de miere. Stiam ca era ingrijorata ca v-a trebui sa ramana inchisa toata perioada pentru ca eu nu puteam sa ies afara ziua. Sau poata ca exact asta spera, sa nu trebuiasca sa iasa deloc din camera noastra.

Bella a dormit tot drumul de la Seattle la Huston si eu am privit-o cum doarme. De lucrul asta nu ma saturam niciodata, sa o privesc cum viseaza. Semana cu un inger si nu mi-a placut ca a trebuit sa o trezesc cand am ajuns. Am tarat-o prin terminal ca sa prindem urmatorul avion.

-Rio de janiero?

-Doar o alta oprire, i-am promis.

Bella a adormit imediat ce am urcat in avion. Zborul era lung si am avut destul timp sa imi fac griji de ce urma sa se intample in urmatoarele ore. Poate ca va fi prea obosita din cauza drumului atat de lung, si voi putea sa mai aman un pic, macar un pic. Am renuntat la idea asta, pentru ca Bella dormise atat de mult incat sigur nu ii va mai fi somn.

Mi-am imaginat cum ii ating fata, cum ma uit in ochii ei. Mi-am imaginat cum ostrang in brate in timp ce buzele mele le cauta pe ale ei. Mi-am imaginat cum o mangai usor cu varfurile degetelor pe pielea calda si matasoasa, cum buzele mele se freaca usor de marginea buzelor ei, cum coboara in jos spre linia barbiei, spre scobitura gatului ei. Si pe urma mi-am imaginat ca o musc. Nu la naiba, nu! Asta nu o sa se intample. Sigur ca nu se va intampla asta, nu o sa permit, stiu ca nu o sa fac asa ceva.

42

Bella s-a trezit si m-a trezit si pe mine din visare. Asa cum imi imaginasem, era atenta si foarte alerta avand in vedere cat de mult dormise. S-a dus speranta mea ca va fi prea obosita, m-am gandit.

Am luat bagajele si am oprit un taxi. Ne-am plimbat tinandu-ne de mana, pe bancheta din spate a taxiului, prin Rio. Ii aratam diverse locuri in timp ce mergeam. Stiam ca Bella era un pic nedumerita in timp ce mergeam. Ii spusesem ca Rio este inca o escala. Si-a data seama cand am ajuns in port, ca, intr-adevar nu ne terminasem calatoaria.

Am lasat-o pe doc si am sarit in barca. M-am aplecat ca sa iau bagajele si sa le duc jos si sa o ajut pe Bella sa urce in barca.

In timp ce pregateam barca de plecare am pus-o sa stea jos pe banca luxoasa de piele. Ma uitam intr-una la ea ca sa fiu sigur ca nu a cazut in apa sau ceva asemanator. Ii statea in caracter sa cada stand jos, perfect nemiscata.

Nu m-am abtinut sa nu remarc cat de frumoasa era in lumina lunii. Parca stralucea, parca radia lumina. Oare era posibil sa fie si mai frumoasa decat fusese cu doar cateva zile in urma?

Bella era curioasa de locul unde ne indreptam si stiam ca isi stoarce capul cu geografia pe care o stia ca sa isi dea seama unde mergeam. Dar mai stiam ca nu avea cum sa faca acest lucru, nici macar nu stia ca acel loc exista.

Am stat in fata carmei, cu vantul care imi sulfa in fata, gandindu-ma ca viata mea era perfecta. Eram in sfarsit singur cu Bella mea, cu sotia mea.

-Mai avem mult de mers? Spera ca acest iaht sa nu fie destinatia finala, pentru ca, oricat de confortabil era, nu aveam cum sa stam aici cateva saptamani.

-Inca vreo 30 de minute. Am privit-o si am zambit. Am vazut ca se tine strans de scaun. Uitam tot timpul ca ei nu ii placea viteza asa cum imi placea mie. Simtindu-ma vinovat, am sperat ca va fi altfel dupa ce o voi schimba.

-Bella, priveste acolo, am spus si i-am aratat drept inainte.

43

Nu stiam sigur daca ochii ei umani puteau vedea insula care aparuse in zare. Eu vedeam palmierii care se leganau in briza domoala, lumina lunii care facea ca nisipul sa para de argint si proprietatea mare care se vedea printre palmieri.

-Unde suntem?

-Aceasta este insula Esme, am spus intorcandu-ma zambind spre ea.

Am condus iahtul pana la docuri si am oprit motorul. Ce noapte linistita. Nu se auzea decat sunetul facut de valurile care se spargeau usor si inima Bellei.

-Insula Esme?

-Un cadou de la Carlisle. – Esme ne-a lasat sa il imprumutam.

Speram ca Bellei sa ii placa atat de mult incat sa ma lase si pe mine sa ii cumpar ceva asemanator candva.

Era un loc privat si linistit. Nimeni nu ne deranja aici. Puteam sa nu ne ascundem, si sa facem orice am fi dorit, neintrerupti de nimeni pe imensa insula.

Am dus bagajele pe doc si m-am intors dupa Bella.Se astepta sa o iau de mana, dar am zambit usor si am luat-o in brate, strangand-o usor la piept.

-Parca trebuia sa astepti pana la prag, a spus un pic gafaind.

Am zambit din nou.

-Nu sunt nimic daca nu fac totul cm trebuie, i-am spus in timp ce mergeam prin intuneric inspre casa.

Am simtit ca ritmul inimii devine mai rapid, si ma intrebam ce anume o sperie.Oare avea indoieli cu privire la prima noastra noapte impreuna? Am decis sa nu spun nimic, voi lasa lucrurile sa curga de la sine.

Am pus geanta jos, am deschis usa si am asteptat. Am asteptat sa se uite la mine, sa vada cat de mult o iubeam, ca nu avea de ce sa fie speriata. Mai ales daca renunta la intelegerea facuta…Cand s-a uitat la mine am trecut-o pragul si am purtat-o in brate prin toata casa, aprinzand toate luminile, sperand ca daca e mai multa lumina nu i-ar mai fi atat de teama.

44

M-am oprit inaintea ultimei usi, fiindu-mi frica sa intru. Mi-am revenit, am intrat si am aprins si ultima lumina ramasa. Era dormitorul nostru. Era mare si aerisit, cu un geam imens si peretii albi, binenteles. Lumina lunii cadea pe imensul pat alb din mijlocul camerei, acoperit de baldachin.

Am pus-o pe Bella in picioare.

-Ma duc sa…aduc bagajele. Am mers incet pentru mine, coborand scarile si gandindu-ma daca va fi ok sau nu. Am luat bagajele si am verificat termostatul, 25 de grade erau in casa. Un pic cam cald, stiu, dar incercam sa fac totul cat mai confortabil.

Cand m-am intors in camera am vazut-o pe Bella stand langa pat. M-am apropiat si i-am mangaiat ceafa fierbinte cu degetele mele reci.

-E cam cald aici, am spus cerandu-mi scuze, poate ar fi o idee buna sa pornesc aerul conditionat un pic. M-am gandit ca….asa ar fi mai bine.

-Foarte atent, a murmurat, uitandu-se in jurul ei prin camera. Am chicotit si mi-am data seama ca sunetul pe care l-am scos era cam nervos si incordat.

-Am incercat sa ma gandesc la tot ce ar face … acest lucru mai usor, am recunoscut.

A inghitit zgomotos. Era oare normal sa fie atat de emotionata sau intelegerea cadea incet incet?Am decis ca sa nu ma opresc, dar daca ea ar fi spus “nu” as fi acceptat.

-Ma gandeam daca, am incercat eu sa detensionez situatia, daca….ai vrea sa… faci baie cu mine in mare. Am inspirit profund, incercand sa ma calmez. Faceam doar o baie, nimic mai mult, o luam incet, pas cu pas.

-Apa va fi foarte calda. Plaja este genul pe care l-ai aproba.

-Suna bine, vocea era inceata.

-Sunt sigur ca ai nevoie de un minut uman sau doua. A fost o calatorie lunga. M-a aprobat si eu am sarutat-o pe gat, chiar sub ureche. Am chicotit si ea a tremurat un pic , dar sunt sigur ca nici nu a observat cum i-a reactionat corpul.

45

-Sa nu intarzii prea mult, doamna Cullen. A tresarit cand si-a auzit noul nume. Am sarutat-o din nou. Te astept in apa.

Am trecut pe langa ea spre usile de sticla care dadeau chiar pe plaja. Mi-am dat jos camasa si am lasat-o sa cada pe jos in camera, chiar inainte sa ies pe usi. Nu m-am uitat in spate in timp ca paseam pe nicipul cald si moale.

Aerul era racoros si linistit, iar eu am ajuns langa apa, simtind cum creste in mine nerabdarea.

Desi stiam ca Bella este foarte stresata, stiam ca nu are indoieli. Era normal ca fetele umane sa fie emotionate cand erau pentru prima data intime cu cineva. Se pare ca era normal si pentru adolescentii vampiri.

Am vazut palmierul care era chiar langa apa. Un loc perfect pentru restul hainelor mele. Pentru ca deja ma dezbracasem de camasa, m-am descaltat si mi-am pus pantofii si sosetele langa baza palmierului. Mi-am deschis fermoarul pantalonilor, i-am dat jos si i-am agatat de copac. In timp ce imi dadeam boxerii jos, mi-am dat seama de ceva. Asta era prima data cand o vedeam goala pe Bella, si ea deasemenea pe mine. Am simtit cum ma strabate un fior de anticipatie si de emotie. Ei bine, asta e, am gandit in timp ce imi dadeam jos si ultimul obiect de imbracaminte, uitandu-ma in noapte.

Apa mi-a atins picioarele si am decis sa ma scufund direct, incercand sa ma mai calmez. Venise momentul sa ma tin de partea mea de intelegere. Trebuia sa fiu puternic ca sa o protejez si ca sa poata conta pe mine, sa o calmez. Era dificil sa fac asta atata timp cat nici eu nu eram calm.

Inotam pe fundul oceanului de ceva vreme si ma mai uitam din cand in cand sa vad daca aparut Bella pe plaja.

Dupa un timp m-am ridicat in picioare, acolo unde apa imi ajungea pana la mijloc, stiind ca Bella nu avea sa mai intarzie mult. Stateam cu spatele la casa, sa ii dau putina intimidate, daca ar fi vrut.

Mi-am pus mainile pe suprafata apei, simtind cum danseaza sub palmele mele. Apoi i-am auzit bataile inimii si am stiut ca e pe plaja. Vroiam sa ma intorc ca sa

46

ma scufund in fumusetea ei, dar m-am abtinut, stiind ca aveam destul timp pentru asta. Asteptam sa vina ea catre mine.

-Frumoasa, am auzit-o complimentand luna.

-E in regula, am raspuns in timp ce ma intorceam spre ea. Arata incredibil de frumoasa in lumina lunii. Statea in fata mea; tot ce vedeam era mijlocul ei gol, deoarece avea mainile incrucisate, acoperindu-si sanii. M-am scuturat de emotie stiind ca amandoi suntem goi si stam atat de aproape. Am intins o mana, asteptand sa isi desfaca prinsoarea si sa o ia ca sa ne putem impreuna degetele. Cu grija, si-a desfacut o mana si a pus-o intr-a mea. Le-am impreunat sub apa. Ma uitam doar in ochii ei, ca sa se simta mai confortabil, si sa nu creada ca vreau sa ma holbez la corpul ei.

-Dar eu nu as folosi acest cuvant “ frumoasa” . Nu cu tine aici in comparatie. A zambit si si-a lasat jos si celalalt brat care o acoperea. Era complet dezgolita acum si incercam sa nu ma uit la corpul ei glorios. A pus o mana pe pieptul meu, acolo unde inima mea batuse. Am tresarit din cauza caldurii si de cat de frumoasa era.

-Am promis ca vom incerca, am soptit, incordat pentru ca stiam ca venise momentul. Daca….daca fac ceva gresit, daca te ranesc, trebuie sa imi spui imediat.

-Sa nu iti fie teama, a murmurat in timp ce se uita adanc in ochii mei, si am realizat ca in bataile inimii ei nu mai auzeam frica. Era excitare, era dorinta, si stiam ca asta se va intampla in noaptea asta, ca nu avea indoieli.

-Apartinem unul altuia.

Am luat-o in brate si am strans-o la piept. Iar in acel moment am simtit de parca m-ar fi curentat, aceeasi senzatie pe care acum mult timp am simtit-o la ora de biologie cand ne uitam la film.

-Pentru totdeauna. Am aprobat-o si asta a fost toata conversatia din acea noapte.

M-am decis chiar atunci si si acolo, si toate indoielile mele au disparut si ele. Bella ma dorea si eu o doream pe ea. Era sotia mea iar eu eram sotul ei, ne iubeam si doar asta conta.

47

Am tras-o mai aproape si m-am uitat in ochii ei ciocolatii, adanci. Parea fericita siparea pregatita. Mi-am pus mana pe pieptul ei ca sa ii simt inima batand. Am inchis ochii pentru a savura momentul asa in care ii simteam miscarile inimii sub palma mea. Aplecandu-ma usor i-am sarutat buzele usor si moale.S-a miscat si s-a strans mai tare de mine. Am oftat simtind cat de tari ii erau sanii striviti de pieptul meu. Focul a inceput sa arda mai tare in acel moment.

-Bella, am soptit, ea si-a pus bratele dupa gatul meu iar eu am luat-o de mijloc.

Ii mangaiam fata usor cu degetele si ea a tresarit usor, dar stiam ca nu din cauza frigului. Mana mi-a coborat pe spate spre talie, gura i-a gasit barbia si pe urma urechea. Am sarutat-o foarte incet, sa nu o ranesc.Buzele au coborat pe gat, spre clavicula, lasand in urma in sir de saruturi. Si-a infipt degetele in parul meu in timp ce eu o sarutam si o mangaiam.

Simteam cum creste dorinta in mine, dorinta pentru ea. Am suit-o in brate, cu picioarele incolacite in jurul taliei mele, iar Bella si-a dat capul pe spate de placere. A inceput sa imi sarute, sa imi suga si linga lobul urechii. Ma innebunea. Cine s-ar fi gandit ca exista o asemenea placere…

M-am retras un pic ca sa ma pot uita in ochii ei.

-Esti gata sa continuam in casa, doamna Cullen? am intrebat. S-a uitat in ochii mei si am vazut toata pasiunea si dorinta mea reflecatata in ochii ei.

Ne-am sarutat tot drumul pana in casa, si simteam cum focul creste cu fiecare pas pe care il faceam.

Stiam ca dupa usile acelea era un pat imens care ne astepta.

Cu o mana o sustineam pe Bella de fesele ei mici si rotunde, iar cu cealalata am deschis usa. Nici macar nu stiu daca si-a dat semaa ca am ajuns in camera pana nu am pus-o pe patul mare, acoperit cu asternuturi albe.

Am stat un moment sa ma uit la ea, puteam in sfarsit sa ma bucur de frumusetea ei.

Parea atat de inocenta asa cum statea intinsa pe pat, asteptandu-ma. Era magnifica. Lumina lunii se juca pe fata ei, pe sanii superbi, cu sfarcurile perfecte, pe stomacul

48

ei atat de plat, pe picioarele incredibil de lungi. Nu era o fata inalta, dar asa cum statea acum, picioarele pareau sa nu se mai termine.S-a intors pe coate ca sa se uite la mine.

-Edward, s-a intamplat ceva?

-Nu iubirea mea, nu s-a intamplat nimic, Vroiam doar sa te privesc, am spus in timp ce ma suiam incet in pat langa ea.

-Esti atat de frumoasa, esti incredibila, Nu stiu cum de am atata noroc.

Nu am asteptat un raspuns, pentru ca a inceput sa roseasca, si a trebuit sa o sarut atunci, era ca si cum corpul ei ma chema si nu aveam cum sa resist.

Am inceput de la buze si am coborat usor pe gat pana am gasit sanii ei frumosi.Am luat unul in mana si am inceput sa il mangai incet, in timp ce pe celalalt il sarutam si ii lingeam usor sfarcul cu limba. A gemut si am inlemnit, ma gandeam ca poate am ranit-o. M-am uitat la fata ei si mi-am dat semana ca nu era din cauza durerii, ci din cauza palcerii. Poate ca sa o fac sa se simta bine nu va fi atat de greu, m-am gandit. S-a intins si si-a bagat mana in parul meu, singurul loc pe care il putea ajunge cu usurinta.

Cu o mana in continuare pe sanul ei, am coborat cu saruturile.

Trecand cu limba pe stomacul ei perfect i-am gasit buricul si i l-am sarutat. A tresarit. M-am uitat in jos si am vazut ca avea picioarele stras lipite.

Cu mana am mangaiat-o pe san, coborand pe mijloc, pe solduri si ajungand la picioare, si intre ele. Cand m-a simtit acolo le-a desfacut cam repede. Cineva devine nerabdator aici, m-am gandit.

M-am asezat intre picioarele ei si am ingenunchiat. A deschis ochii si s-a uitat la mine. Arata angelic. M-am aplecat sa ii sarut buzele. Cu ambele maini mi-a cuprins fata si m-a sarutat pasional, mai mult decat pana acum. Cand m-am retras s-a uitat surprinsa.

-Nu inca, iubirea mea, nu m-am jucat destul inca, am spus in timp ce i-am atins fata, gatul, sanii, stomacul. Cand mana mi-a ajuns pe talie, m-am lasat in genunchi si i-am cuprins soldurile.

49

De la buric buzele mele au coborat incet, prima data pe coapsa stanga si pe urma pe cea dreapta, lingand pielea.

Atunci mirosul ei aproape m-a scos din minti. Era atat de dulce, atat de puternic incat trebuia sa il gust. Buzele mele i-au gasit miezul. Am scos limba si l-am atins. A gemut arcuindu-si spatele. L-am lins iar si iar, mai repede, in timp ce ii sustineam soldurile, tragand-o spre mine.

Puteam sa ii aud inima. Batea atat de tare, nu stiu cum era posibil sa bata atat de tare si repede, sunetul era incitant si innebunitor. Simteam cat de incinsa era, auzeam cum gemea din ce in ce mai tare si mai lung.

Deodata si-a ridicat soldurile si mi-a strigat numele. Am redus intensitatea atingerii si cand inima i-a revenit aproape de normal am lasat noul meu loc preferat si m-am indreptat catre fata ei, poate dorea sa o sarut sau avea nevoie de putin timp sa isi revina.

Cat de tare ma inselasem…

M-am uitat la corpul ei inrosit, si m-am minunat ca nu rosea doar la fata, ci pe intreg corpul. Mi-a tras fata catre a ei, si m-a sarutat atat de tare incat m-a luat prin surprindere. M-am blocat cand a inceput sa ma mangaie cu o mana, coborand pe gat, pe piept, spre stomacul meu, mai jos, tragandu-ma in ea. Socat, m-am dat mai in spate. S-a uitat la mine cu ochii ei mari rugatori.

-Te rog, Edward, sunt pregatita, am nevoie de tine…

Asta era tot ce aveam nevoie sa aud.

Incet m-am lasat pe ea. M-am oprit la intrare, nu stiam cat de incet sau de tare sa o fac. M-a privit si si-a ridicat soldurile ca sa ma intalneasca.

Incet de tot am intrat in ea, iar focul din mine era rai.

Am auzit-o pe Bella icnind si am inghetat.O ranisem deja? Mintea imi fugea deja si m-am uitat la ea.

-Bella, am intrebat disperat. Bella, te-am ranit?

50

-Nu, nu, nu Edward. Sunt bine. Doar ca e prima data. Cred ca trebuie sa ne miscam mai incet la inceput. Am sarutat-o pe buze. Nu m-am miscat. Nu am respirat.

-E in regula Edward, nu te opri. Asa ca am mai inaintat un pic. O vedeam ca incearca ca nu planga, dar in acelasi timp vedeam si ca nu vrea sa ma opresc.

Inca un centimetru, si inca unul. Il simteam acum, era un pic de sange, dar nu ma deranja prea tare. De fapt nu sangele ma tenta acum, ci mirosul ei.

Cand eram cu totul inauntrul ei a vorbit.

-Cred ca e OK acum. Aproape ca nu ma mai doare. M-a sarutat pe nas si mi-a mangaiat incurajator fata.

Am inceput sa ma misc in ea, inauntru si afara. Focul crestea in mine din ce in ce mai tare. Eram aproape innebunit cand am auzit-o gemand de placere de sub mine si aproape ca mi-am pierdut controlul. Simteam o nevoie incontrolabila sa musc ceva, nu ma puteam stapanii. Am terminat si am cazut pe ea, inca miscandu-ma in ea si am muscat primul lucru care mi-a iesit in cale. In timp ce muscam ce gasisem, cred ca era o perna, am auzit-o pe Bella gemand de placere si strigandu-mi numele. Asta m-a facut sa ma simt in al noualea cer si am stat amandoi tremurand si gafaind.

Imi amintesc ca am sarutat-o pe Bella, ea murmurand cat de minunat a fost si ca ma iubeste. A adormit, epuizata dupa noaptea petrecuta impreuna. Dar totul era neclar si incetosat.

Era cam 2 noaptea cand am observant prima vanataie care i-a aparut pe piele.Nu ma ingrijorasem. Parea fericita, in regula. Doar cand am vazut cum apare si a doua, si a treia si a patra vanataie am inceput sa fiu ingrijorat.

Stiam ca fusese o idee proasta. Am vrut sa o trezesc ca sa vad cat de grav o ranisem. Dar daca se prefacea ca doarme ? Daca se pregatea sa fuga de mine tipand ingrozita? Parea ca doarme, si respira de parca era adormita, dar cine stie sigur?Poate ca era prea ingrozita de mine si se prefacea. Oare ma va uri de dimineata?

51

Am stat acolo si m-am uitat toata noaptea cum ii tot apareau vanatai pe pielea ei frumoasa. Eu facusem asta. Chiar eram monstrul de care imi era frica ca o sa fiu.Mi-am jurat ca daca printr-un miracol sa va trezi si nu va fugii de mine de dimineata nu o sa-i mai fac asa ceva niciodata. Ma rugam doar sa nu ii fi rupt ceva.

M-am uitat sa vad ce muscasem, si m-am linistit. Fusesera 2 perne. Acum nu doar Bella era plina de vanatai, dar eram amandoi acoperiti cu pene.

In timp ce Bella dormea am incercat sa ii scot penele din par, dar de fiecare data cand o atingeam se misca. Nu vroiam sa o trezesc daca dormea intr-adevar. Vroiam sa aman inevitabilul cat mai mult timp posibil.

O iubeam atat de mult. Ma ingrozeam la gandul ca se va trezi si va vedea ce ii facusem.

Era dimineata tarziu cand s-a trezit Bella. Stiam ca e treaza, dar nu deschidea ochii. Imi era teama de cosmarul care urma sa devina realitate.

O mangaiam usor pe spate, intrebandu-ma cand aveau sa inceapa tipetele. Maineile ei s-au incolacit pe gatul meu si am auzit-o cum chicoteste.

-Ce e asa de amuzant? am intrebat-o, inca mangaindu-i spatele.

I-am simtit roseate obrajilor pe pielea mea si apoi stomacul care ghioraia.

Perfect. O ranisem si acum o si infometam. Ce fel de sot eram?

-Nu ai cum sa nu fi uman pentru mult timp, a chicotit din nou, dar eu nu am spus nimic, nu m-am miscat deloc.

Asteptam doar, bucurandu-ma de acest moment de dinainte sa realizeze ce monstru chiar eram.

-Edward, s-a inecat, speriata. Ce este? Ce s-a intamplat?

-Chiar trebuie sa intrebi? Chiar nu simtea ce ii facusem?

Vanataile probabil ca dureau. Daca i-as fi rupt un os, sigur ar fi simtit asta, nu?

Am vazut cum ii apar pe frunte cute de ingrijorare, si i le-am mangaiat cu degetele.

52

-La ce te gandesti, am intrebat-o, inspaimantat de raspunsul ei.

-Esti suparat. Nu inteleg. Am facut eu…vocea i s-a spart.

-Cat de rau esti ranita, Bella. Adevarul. Nu ma proteja.

-Ranita? a intrebat confuza. Am simtit cum isi intinde muschii, analizand situatia.

Vocea ii era suparata cand a vorbit din nou.

-De ce ai ajuns la concluzia asta? Nu m-am simtit mai bine in toata viata. Mi-am inchis ochii si am inspirit ca sa ma calmez.

-Termina cu asta.

-Sa termin cu ce?

- Nu te mai preface ca nu sunt un monstru pentru ca am acceptat sa facem asta.

-Edward. Plangea si am simtit lacrimile cum i se scurg pe obraji. Niciodata sa nu mai spui asta.

Imi tineam ochii inchisi. Nu vroiam sa ii vad fata cand va realiza ce i facusem.

-Uita-te la tine, Bella. Si pe urma spune ca nu sunt un monstru.

A trecut o secunda si pe urma a suspinat. Asta era. Asta era momentul cand ma va parasi.

-De ce sunt acoperita cu pene? Auzeam in vocea ei confuzie, dar nici o urma de frica pana acum.

Am expirat.

-Am muscat o perna. ..sau doua. Nu despre asta vorbeam.

-Ai muscat o perna? De ce?

-Uite Bella, am izbucnit si i-am luat usor mana, intinzand-o ca sa o vada.

Uita-te la asta!

-O!, a realizat.

53

-Imi pare atat… de rau am soptit. Stiam eu. Nu trebuia sa….am marait, urandu-ma. Nici nu pot sa iti spun cat de rau imi pare. Mi-am acoperit ochii ca mainile, prea rusinat ca sa ma vada. Mi-a atins mana, m-a strans de incheietura, incercad sa ma faca sa ma uit la ea. Nu m-am miscat un milimetru.

-Edward. A asteptat, dar eu nu ma miscam.

-Edward, a spus din nou. Dar mie nu imi pare rau. Nici nu pot sa iti spun. Sunt atat de fericita. Asta nu inseamna nimic. Nu fi suparat. Chiar sunt bi…

-Nu spune ca esti bine, am replicat rece.

Eu eram monstrul si tot ea isi cerea scuze, dupa ce o ranisem, incercand sa ma faca sa ma simt bine dupa tot ce facusem.

-Daca ti cat de cat la sanatatea mea mintala nu spune ca esti bine.

-Dar sunt, a soptit.

-Bella, am marait. Nu o fa!

-Nu, tu nu o fa, Edward! Era nervoasa acum, vedeam asta. Mi-am dat mana la o parte ca sa ma uit la ea.

-Nu strica asta. Sunt. Fericita.

-Deja am stricat totul. Mi-am auzit vocea cum mi s-a oprit in gat.

-Termina. A explodat si eu am auzit cum mi-au scrasnit dintii.

-Ohhh, a spus exasperata. De ce nu poti sa imi citesti gandurile macar acum.E atat de incomod sa fiu muta mental cateodata.

Ochii mi s-au marit de mirare.

-Asta e noua. Iti place ca nu pot sa iti citesc mintea.

-Nu si azi.

Ma holbam la ea. Oare o sa incep sa inteleg vreodata cum ii functiona mintea? De ce?

54

-Pentru ca toata aceasta suparare ar fi complet inutila daca ai putea sa vezi cat de fericita sunt acum! Sau cum am fost acum 5 minute. Eram super fericita. Acum, ei bine, sunt un pic enervata.

-Chiar ar trebui sa fi suparata pe mine.

-Pai, chiar sunt. Asta te face sa te simti mai bine?

Am tacut. Stia ca nu aveam cum sa ma simt mai bine daca ea era suparata. Suparata pe mine chiar.

-Nu. Nu cred ca ma poate face ceva sa ma simt mai bine acum.

-Vezi! a izbucnit. Uite de asta sunt suparata. Imi tai tot cheful Edward!

A respirat adand incercand sa se calmeze. Stiam ca va fi dificil. Ma asteptam la asta. Si pe urma, ei bine, a fost mai usor decat mi-as fi imaginat. Iar asta chiar e nimic, a spus, mangaindu-si cu degetele vanataile. Cred ca pentru prima data, fara sa stim la ce sa ne asteptam, ne-am descurcat de minune.

Cu putina practica, vocea i s-a spart cand mi-a vazut expresia. Eram nervos, nu , mai mult decat nervos, eram infiorator. Se asteptase sa o ranesc, si totusi a a mers pana la capat.

-Te asteptai? Te asteptai la asta, Bella?

Te asteptai sa fie mai rau? Consideri ca e un success faptul ca poti sa mergi dupa asta? Nici un os rupt echivaleaza cu o victorie? Nu a vorbit o perioada de timp care mi s-a parut o eternitate, asteptand sa ma calmez probabil.

-Nu stiam la ce sa ma astept – dar sigur nu ma asteptam sa fie atat de … atat de perfect si minunat. Vocea i s-a transformat in soapta si ochii i s-au mutat pe degetele care i se strangeau. Adica, nu stiu cum a fost pentru tine, dar asa a fostpentru mine. Si pe urma ochii i s-au umplut din nou cu lacrimi.

O Doamne. Chiar nu avea limite tortura la care o supuneam?

Prima data am ranit-o, pe urma am infometet-o, acum o faceam sa planga pentru ca credea ca nu m-a facut sa ma simt asa de bine ca ea

55

Asta era atat de neadevarat. Era mai mult decat mi-as fi putut imagina posibil, perfecta din toate punctele de vedere. Ma topeam in timp ce ma uitam la ea, in timp ce se gandea ca nu ma simtisem bine cand facusem dragoste.

I-am ridicat barbia cu un deget, facand-o sa se uite la mine.

-De asta esti tu ingrijorata? Ca nu m-am simtit bine?

Desi ii ridicasem capul, se uita in jos, la mainile pe care le tinea in poala.

-Stiu ca nu e la fel, ca nu esti uman. Incercam doar sa explic ca, ei bine, pentru o persoana umana, nu cred ca viata poate fi mai buna de atat.

Oh, rahat, fusese tot ce puteam sa gandesc atunci. Chiar nu era suparata pe mine pana la urma, nu pentru ca o ranisem cel putin. Chiar nu avea sa fuga de langa mine tipand si urland de frica. Era posibil sa fi distrus ceva atat de special pentru ea, doar pentru ca uitasem cum e sa fi uman.

-Se pare ca am multe pentru care trebuie sa imi cer scuze, am spus incruntat.

Nu am visat ca vei interpreta ce simt despre ce ti-am facut azi noapte ca insemnand ca nu a fost… ei bine, cea mai bună noapte din existenta mea. Dar nu vreau să cred că asa ceva, nu cand tu ai fost…nu am putut sa termin fraza pentru ca mi-a zambit cu acel zambet dulce care imi topea inima inghetata de fiecare data.-Serios? Cea mai buna ?

I-am luat fata in maini si i-am mangaiat obrajii cu degetele.

-Am vorbit cu Carlisle, după ce am făcut intelegerea, în speranţa că poate să mă ajute. Desigur, el m-a avertiza ca acest lucru ar putea fi foarte periculos pentru tine. A avut încredere în mine, deşi – nu meritam. Am inghetat şi ea a început să protesteze, dar i-am pus un deget pe buze ca sa-mi permita să termin. -L-am intrebat deasemenea la ce sa ma astept. Nu stiam cum va fi pentru mine,avand in vedere ca sunt vampir.Carlisle mi-a zis ca e o chestie foarte puternica, ca nimic altceva.

Mi-a spus ca iubirea fizica nu trebuie tratata cu superficialitate. Pentru ca noi rareori ne schimbam temperamental, emotiile puternice ne pot schimba intr-un mod total. Dar mi-a mai zis ca nu ar trebui sa ma ingrijorez de partea aceasta,

56

avand in vedere ca deja m-ai schimbat radical. Am zambit, stiind ca e adevarat. Nu fusesem niciodata mai fericit decat cand eram cu ea.

Am vorbit si cu fratii mei. Mi-au spus ca e placere incredibila. A doua dupa gustul sangelui. Dar ti-am simtit sangele si nu are cum sa fie un gust mai puternic decat acela. Nu cred ca s-au inselat, doar ca a fost diferit pentru noi. Ceva mai mult.

-A fost mai mult. A fost totul. -Asta nu schimbă faptul ca a fost gresit. Chiar daca ar fi posibil ca tu sa te simti asa cum spui.

-Ce vrea sa insemne asta? Crezi ca inventez? De ce?

-Ca sa ma simt mai putin vinovat. Nu pot sa ignor ce e evident, sau sa uit de cate ori te-ai facut ca nu vezi cand greseam, Bella.

Fiecare greseala facuta imi trecea prin minte. James, Victoria, cand am parasit-o, cand am crezut-o pe Rose si m-am dus in Italia crezand ca e moarta, cand i-am interzis sa se vada cu corcitura, cand i-am permis sa se vada cu corcitura, si lista continua in mintea mea.

Mi-a prins fata si a tras-o mai aproape de a ei, ca sa se uite in ochii mei.

-Asculta-ma Edward Cullen! Nu inventez nimic de dragul tau, ok?

Nici macar nu stiam ca e vreun motiv sa te fac sa te simti bine pana cand ai inceput sa faci pe nefericitul. Nu am fost mai fericita in toata viata mea – nu am fost mai fericita nici cand ai hotarat ca ma iubesti mai mult decat vrei sa ma ucizi, sau in prima dimineata cand m-am trezit sit u ma asteptai. Nici cand ti-am auzit vocea in studioul de balet. M-am cutremurat cand imaginule cu Bella zbatandu-se pe jos in studio mi se derulau prin minte, dar ea a continuat. Sau cand am spus “ Da” si am realizat ca printr-o minune te pot pastra pentru totdeauana. Astea sunt cele mai fericite amintiri pe care le am, iar asta este cea mai buna dintre toate. Asa ca obisnuieste-te cu asta.

A tacut si i-am mangaiat ridul care i-a aparut intre spancene.

-Te fac sa te simti nefericita. Nu vreau sa fac asta.

-Atunci nu fi tu nefericit. Asta e singurul lucru gresit aici.

57

Am clipit rapid si am luat o gura de aer de care nu aveam nevoie si am tacut.

-Ai dreptate. Trecutul e trecut si nu am cum sa il schimb.

Nu are nici un sens ca proasta mea dispozitie sa te indispuna si pe tine. Voi face tot ce imi sta in putinta ca sa te fac fericita.

-Orice ma face fericita? A intrebat seducator, incercand sa ma atraga in mrejele ei, dar stomacul a dat-o de gol, asa ca am putut sa ii rezist avansurilor.

-Ti-e foame, am spus, uitand ca ii mai auzisem o data stomacul protestand.

M-am ridicat repede, penele zburand in jurul meu.

-Deci, cand ai hotarat sa ii distrugi pernele lui Esme? a intrebat scuturandu-si parul lung, in incercarea de a-si scoate fulgii albi prinsi.

-Nu stiu daca m-am hotarat sa fac ceva aseara, am mormait. Suntem norocosi ca au fost penele si nu tu. M-am gandit ce ar fi insemnat sa fie Bella in locul pernelor. Am alungat repede gandul din minte si m-am chinuit sa zambesc.

A alunecat din pat, aratand total diferit de cum aratase aseara. Am oftat si i-am intors spatele. Corpul ei frumos era plin cu vanatai. Eu i le-am facut, era tot ce puteam sa gandesc.

-Arat chiar atat de rau? a intrebat usor, intrand in baie. Nu puteam nici sa respir. Era frumoasa ca intotdeauna, dar eram eu cel care ii facusem toate acele semne pe corp.

Am auzit-o urland si am fugit langa ea sa vad ce s-a intamplat.

-Bella?

-N-o sa le mai scot niciodata din par.! s-a plans, aratand spre incalceala de alb si maro care era parul ei.

-Doar tu ai fi putut sa te plangi de parul tau in situatia asta, am mormait si m-am dus mai aproape de ea ca sa ii scot penele din par.

-Cum de te-ai abtinut sa nu razi de mine? Arat ridicol.

58

Eu continuam sa ii pigulesc fulgi, fiind singurul care eram ridicol, gandindu-ma ca ar putea merge, ca as putea avea o viata sexuala normala.

A oftat.

-Nu o sa mearga. Sunt lipite. O sa fac un dus ca sa le scot. A zambit si s-a intors ca sa ma ia in brate. Fusese dificil sa ii ignor corpul gol cat statuse cu fata spre oglinda, dar acum era chiar imposibil odata ce se impingea in mine. Vrei sa ma ajuti? m-a intrebat seducator.

-Mai bine m-as duce sa caut ceva de mancare pentru tine. Am mormait si m-am grabit spre usa. Mai bine sa nu fiu tentat.

Chiar si cu corpul plin de vanatai tot era incredibila si eu tot o doream.

Am coborat scarile ca sa vad ce gasesc prin casa. Carlisle avea pe cineva angajat pentru curatenie, asa ca ii rugasem sa faca si niste cumparaturi. Pana acum nu fusese nevoie de mancare in casa asta.

Am gasit niste oua, sunca si branza Cedar si m-am concentrate sa ii fac o omleta, dar mintea imi fugea pe imaginile de azi noapte; Bella arcuindu-si corpul in lumina lunii, satisfactia oglindindu-i-se pe fata…Nu, nu ma puteam gandi la asta. Din cauza asta am ajuns aici in primul rand.

Din cauza mea Bella urma sa aiba acele vanatai pentru zile intregi, ca sa imi aminteasca constant de monstrul care eram.

Am auzit-o pe Bella coborand scarile si am pus omleta in farfurie.

Mi-am aranjat zambetul ca sa nu-i stric Bellei ziua de tot. Am zambit, m-am intors, si i-am dat farfuria.

-Poftim, am spus, nu stiu ce gust are, nu am avut cum sa o gust, dar stiu ca e macar comestibila. A luat farfuria, s-a asezat si a inceput sa manance, omleta fiind inca fierbinte, aratand infometata.

-Nu te hranesc destul, am spus incruntat, urmarind-o cum devoreaza farfuria.

A raspuns, aratand cu furculita.

-Am dormit. Apropo, chiar e buna. Impresionant pentru cineva care nu mananca.

59

-Canalul de gatit, i-am spus micul meu secret. Ai mult timp in plus atunci cand nu dormi.

-Mancarea de unde a aparut? a intrebat, stiind ca, chiar daca eram rapid, nu aveam cum sa alerg, sa fac cumparaturi si sa si gatesc pana coborase ea.

-Am rugat echipa de curatenie sa burduseasca bucataria. O premiera pentru locul asta. O sa trebuiasca sa ii rog sa se ocupe si de treaba cu penele. ..ma uitam intr-un punct deasupra ei. Oare ce s-ar fi intamplat daca pernele alea nu erau acolo?

-Multumesc, mi-a spus, aplecandu-se in fata ca sa ma sarute.

Am sarutat-o inapoi si m-am tras repede. Imi dadeam seama ca e din nou suparata pe mine, dar nu aveam de gand s alas sa se mai intample ceva la fel de rau.

-Nu ai de gand sa ma mai atingi cat timp stam aici, nu-i asa? a spus acuzatoare, ceva mai mult decat dezamagita.

M-am gandit la asta pentru un moment, incercand sa formulez un raspuns, dar in loc sa vorbesc am mangaiat-o cu degetele reci pe obraji.

-Stii ca nu la asta m-am referit.

Si amandoi am stiut ca avea dreptate.

Nu avea cum sa se mai intample asa ceva inca o data. Nu aveam sa-i mai risc inca o data viata sau corpul frumos. Am oftat si mi-am lasat mana sa cada de pe obrazul ei la mine in poala.

-Stiu. Si ai dreptate. Nu o sa mai fac dragoste cu tine pana nu o sa fi transformata. Nu o sa te mai ranesc niciodata.

In timp ce spuneam cuvintele puteam sa stiu ce gandea. Nu pentru ca reuseam sa ii citesc mintea, dar din cauza expresiei de pe fata sa. Hotararea ei era si mai puternica. Va vrea sa o schimb si mai repede.

Capitolul 6

60

Distractii

Petrecusem aproape o saptamana aici si faceam zilele sa fie foarte pline, explorand insula, lasand-o pe Bella sa se joace cu broastele testoase si delfinii(trebuia sa stau departe de ea pentru ca altfel toate creaturile din mare fugeau). Cand vom ajunge acasa va trebui sa am o discutie cu Alice. Inotam aproape in fiecare zi iar Bella parea sa aiba o rezerva infinita de costume de baie, unul mai tentant decat celalalt, ca sa ma poata tortura.

Incercam cu disperare sa nm le observ, incercam disperat sa ma fac ca nu ma afecteaza. Dar, la fel ca in momentul acesta, cand stateam pe stanca asta, si ne uitam cum apune soarele care se juca pe pielea si pe parul ei frumos de culoarea ciocolatei, mainile mele o strangeau in brate si nu puteam sa nu ma gandesc cum ar fi…

Costumul de baie (sau bucatelele de material care deabia ii acopereau corpul glorios) pe care il purta azi, era de un albastru intens, culoarea care imi placea cel mai mult cum ii venea. Bretele subtiri ii erau legate de dupa gat si ii atarnau pe spate , si imi puteam imagina cum ar fi sa trag de una si sa ii descopar sanii incredibili, si sa ma minunez de frumusetea corpului ei. Ochii mi-au coborat spre mijlocul ei, unde o esarfa ii acoperea fundul, unde era mana mea, unde piciorul ii iesea de sub material, innebunindu-ma.

Sa o tin ocupata era atat pentru ca ea sa nu se mai gandeasca la intimidate, cat si pentru ca eu sa nu ma gandesc la ea.

Nu functiona pentru niciunul dintre noi.

In fiecare noapte ne intorceam acasa si eu ii pregateam cina. Ea era tot timpul infometata si manca totul. La inceput purtase tricouri normale cand ne culcam, dar din cand in cand mai incerca iar eu o respingeam.

61

In ultimul timp incepuse sa poarte lenjeriile pe care i le impachetase Alice. Arata incerdibil si era din ce in ce mai greu sa ii rezist, dar era extenuata si adormea repede, fara sa comenteze prea mult.

In seara asta era diferit. Bella statea de prea mult timp in baie. Eram gata sa ma duc sa vad daca totul era in ordine, cand s-a deschis usa.

Si acolo era. Lumina de la baie parea un reflector venit din spatele ei.

Stateam pe pat, incremenit, nestiind ce sa fac sau sa zic, simtind cum mi se slabeste hotararea.

Statea in fata mea imbracata in ceva care ar fi trebuia sa fie ilegal. Era o camasuta de noapte, neagra, lucioasa, transparenta. Partea de sus ii ridica (daca mai era posibil) sanii, accentuindu-i, lasand sa se vada sfarcurile. Pe dedesubt se vedea o pereche mica, mica de chilotei tanga. Pe laterale erau doua crapaturi care permiteau o priveliste absurd de buna a mijlocului, a soldurilor si ale coapselor.

Se uita la mine inocenta si s-a rotit incet ca sa-i pot vedea bine si fesele. Chiloteii tanga sunt un lucru minunat, m-am gandit eu. Nu sunt sigur cat de bine mi-am controlat expresia fetei, dar am incercat sa nu imi iasa ochii din cap si sa nu imi cada falca pana la pamant.

-Ce crezi? Vroise sa intrebe innocent, dar de fapt era extrem de seducatoare.

Mi-am curatat gatul si am clipit, realizand ca aveam ochii un pic cam mari. Am avut nevoie de toata puterea, si ma refer TOATA PUTEREA pe care am gasit-o ca sa nu fug la ea si sa o arunc in pat in acel moment.

-Esti frumoasa. Mereu esti frumoasa. A fost tot ce am reusit sa zic, incercand sa nu ma holbez la ea, dar nereusind.

-Multumesc, a spus cu amaraciune.

Stiu ca se gandea ca nu ma atrage fizic in acest moment, dar acest lucru nu putea fi mai departe de adevar.

O doream, si o vroiam cu totul si o vroiam cu totul tot timpul.

62

S-a urcat in pat si puteam sa spun ca este epuizata; cel putin nu trebuia sa rezist pentru mult timp avansurilor ei, avea sa adoarma in curand.

S-a ghemuit in mine. In sfarsit, temperatura mea era buna la ceva; puteam sa ii tin racoare in noptile astea calde si umede.

-Hai sa facem o intelegere, a spus, incercand sa faca pe inocenta.

-Nu voi mai face alte intelegeri cu tine.

-Inca nu ai auzit ce am de oferit.

-Nu conteaza. Ultima data cand am facut o intelegere cu ea nu iesise prea bine.

A oftat tare.

-Of, ce pacat, si chiar imi doream…asta e.

La naiba! Uram cand facea asta! Stia ca nu rezist sa nu prind momeala. De cate ori aveam sansa sa aflu ce gandeste sau sa ii ofer ceva nu ma puteam abtine.

-Ok, ce iti doresti? am intrebat oftand si dandu-mi ochii peste cap.

-Pai, ma gandeam. Stiu ca toata faza cu Dartmouth a fost o pacaleala, dar, serios acum, un semestru la colegiu nu cred ca m-ar omori, a spus. Acele ultime cuvinte erau exact aceleasi cuvinte pe care i le spusesem cu cateva luni in urma. Pariez ca Charlie ar fi teribil de incantat sa povesteasca despre Dartmouth. Sigur, cred ca ar fi cam rusinos cand nu as putea tine pasul cu toti tocilarii de acolo. Dar…totusi, 18, 19 ani. Nu ar fi chiar asa de mare diferenta. Oricum nu o sa fac laba gastei in urmatorul an.

Am cantarit asta un moment. Bella era dispusa sa ramana umana si sa mearga la scoala, un lucru pe care mi-l doream cu disperare pentru ea, doar ca sa mai aiba parte de o noapte sau mai multe cu mine.

-Ai astepta. Ai ramane umana. Si m-am enervat. Isi risca siguranta doar ca sa fie cu mine.

-De ce imi faci asta? Nu e destul de dificil si asa? am spus scrasnind din dinti si strangand in pumn neglijeul.

63

-Nu conteaza. Nu fac nicio intelegere cu tine.

-Vreua sa merg la colegiu.

-Nu, nu vrei. Si nu exista nimic pentru care sa iti risti din nou viata.

-Dar chiar vreau sa merg. Ei bine, nu colegiul e cel pe care mi-l doresc, ci, ei bine, vreau sa mai raman umana o perioada.

-Ma innebunesti, Bella. Nu am avut discutia asta de un million de ori? Tot timpul ma implorai sa te fac vampir. Era oficial. Nu voi intelege niciodata cum ii functiona mintea.

-Da, dar… am un alt motiv pentru care vreau sa raman umana inca ceva timp, un motiv pe care nu l-am avut inainte.

-Care e?

-Ghici, a spus si s-a aplecat sa ma sarute.

Am sarutat-o si deabia mi-am stapanit pasiunea pe care o simteam pentru ea.

Nu puteam sa imi permit sa vada cat de greu ma stapaneam, pentru ca altfel m-ar fi facut sa ma pierd cu totul, ar fi vazut ca are o sansa si nu as mai fi avut cum sa scap.

-Esti atat de umana, Bella. Condusa de hormoni, am spus razand.

-Despre asta e vorba, Edward. Imi place partea asta. Nu vreau sa renunt la ea inca. Nu vreau sa fiu nevoita sa astept cativa ani in care voi fi un nou nascut insetat de sange pana sa imi revina aceste dorinte. A incercat sa isi ascunda un cascat si am zambit.

-Esti obosita. Dormi, iubirea mea. Am inceput sa ii fredonez cantecul de leagan pe care l-am compus cand ne-am intalnit prima data. Cand am realizat ca o iubeam si ca nu aveam cum sa stau departe de ea.

-Ma intreb de ce imi e atat de somn, a mormait sarcastic.Asta nu are cum sa fie o schema de-a ta. Am chicotit si am continuat sa cant. Binenteles ca stia de ce zilele noastre erau atat de pline, de ce o plimbam intr-una. Si vor continua sa fie asa pana cand o voi transforma.

64

-La cat de obosita sunt, te-ai gandi ca as putea sa dorm mai bine.

Asta m-a luat prin surprindere si m-am oprit din fredonat.

-Ai dormit ca un mort, Bella. Nu ai scos un cuvant in somn de cand am ajuns aici. Daca nu ar fi fost sforaiturile as fi crezut ca ai intrat in coma.

-Nu m-am foit? Asta e ciudat. De obicei ma invart prin tot patul cand am cosmaruri. Si tip.

-Ai avut cosmaruri? Asta ma supara. De ce era ea ingrijorata ca sa aiba cosmaruri?

-Unele foarte reale. Ma obosesc foarte mult, mi-a explicat cascand din nou. Nu pot sa cred ca nu am vorbit despre ele toata noaptea.

-Despre ce sunt?

-Sunt diferite – dar cumva la fel, stii, din cauza culorilor.

-Culori?

-Totul e atat de luminous si real. De obicei, cand visez stiu ca visez. Cu astea nu stiu ca dorm, Ma sperie.

Ma ingrijorasem acum si am strans-o in brate gandindu-ma.

-Ce te sperie?

Am simtit-o cum tremura si mi-am imaginat ca ii vin in minte imaginile din cosmaruri.

-Cel mai mult…A tacut pentru un moment si nerabdarea mea s-a auzit cand am vorbit.

-Cel mai mult ?

-Volturii, a soptit cuvantul, de parca i-ar fi chemat daca ar fi vorbit tare. Imi dadeam seama ca nu imi spunea tot adevarul, dar daca era vorba de Volturi puteam sa o linistesc macar in privinta asta.

Am strans-o si mai tare la piept.

65

- Nu o sa ne mai deranjeze.Vei deveni nemuritoare in curand si nu vor mai avea nici un motiv sa o faca.

Nu a spus nimic, dar teama inca i se mai citea pe fata.

-Ce pot sa fac ca sa te ajut? Ingrijorarea mi se putea simti in voce.

-Sunt doar vise, Edward, a spus refuzandu-ma. Mi-as dori sa stiu cum sa ii pot alunga toate visele rele pe care le avea.

-Vrei sa iti cant? Iti cant toata noaptea daca iti tin departe cosmarurile.

-Nu toate sunt rele. Unele sunt dragute. ..colorate. Sub apa, cu coralii si pestii. Toate par ca se intampla cu adevarat – nu stiu cand visez. Poate e din cauza insulei. E atat de luminous aici.

Perfect. Destinatia aleasa de mine pentru luna noastra de miere ii provoca cosmaruri sotiei mele.

-Vrei sa plecam acasa?

-Nu, nu, nu inca. Putem sa mai stam un pic?

-Putem sa stam atat cat vrei tu, Bella.

-Cand incepe semestrul? Nu m-am gandit inainte. Am tacut si am inceput sa cant din nou. Am simtit cum o cuprinde somnul.

Am sarutat-o pe frunte si am soptit “Vise placute, iubirea mea.”

Am privit-o cum dormea linistita. Am continuat sa murmur cantecul si o mangaiam pe brat, sperand ca nu o voi trezi ci ii voi linisti somnul. Saraca mea Bella si cosmarurile ei. Ce puteam oare sa fac pentru ea? Asta era unul dintre lucrurile bune care vor urma dupa ce o voi transforma. Bella nu va mai trebui sa suporte nici un cosmar, dar nici nu va mai visa.

Era dimineata devreme cand m-a speriat. A icnit, cu panica in voce. Gata cu speranta mea de vise linistite, m-am gandit.

66

-Bella? Se zbatea tare si mainile mele incercau sa o linisteasca , sa o protejeze de gandurile rele pe care le avea.

- Esti in regula, draga mea?

A oftat din nou, lacrimile curgandu-i pe obraji. Respiratia ii era sacadata, de parca nu primea destul aer.

-Bella! Eram panicat acum, si ii stergeam lacrimile una dupa alta. Ce s-a intamplat, am intrebat, nestiind ce sa fac pentru ea.

-A fost doar un vis, a reusit sa ingaime printre sughituri.

-E in regula, iubire, esti bine. Sunt aici, am linistit-o, strangand-o in brate. Ai avut un alt cosmar? Nu era real, nu era real.

-Nu era un cosmar, a spus, scuturandu-si capul. I-am mai sters niste lacrimi. Era un vis frumos.

Nop, niciodata nu ii voi intelege mintea.

-Atunci de ce plangi?

-Pentru ca m-am trezit. Alte lacrimi i-au tasnit din ochi. Si-a incolacit mainile in jurul gatului meu, si daca ar fi trebuit sa respir chiar ar fi fost o problema, tremurand si suspinand in continuare.

Am chicotit la logica sa.

-Totul e in regula Bella, respira adanc.

-Era atat de real, vroiam sa fie real.

-Spune-mi despre ce era vorba, poate te ajuta, am insistat eu. Uram ca nu stiam ce gandea, mai ales cand era atat de suparata. Eram in dezavantaj cu ea, un lucru cu care nu eram obisnuit.

-Eram pe plaja…a spus indepartandu-se de mine . Ii vedeam ochii umflati de lacrimi.

-Si? Am intrebat cand am vazut ca se uita la mine.

67

-O, Edward…

-Spune-mi Bella, am rugat-o, disperat sa aflu ce a dus-o in starea asta.

Dar nu a mai spus nimic. Si-a pus bratele in jurul gatului meu, atacandu-mi gura, tragandu-ma spre ea. M-a sarutat cu atata pasiune, cu atata dorinta, incat am fost coplesit. M-am luptat cu mine pentru o secunda, dupa care am indepartat-o de mine delicat, dar ferm.

-Nu, Bella, a fost tot ce am reusit sa spun. M-am uitat in ochii ei cu ingrijorare si confuzie. Mainile i-au cazut de pe gatul meu pe langa corp. Arata infranta si respinsa.

-Imi pare r-r-rau, a plans. Am tras-o langa mine, urand acest impins si tras.

-Nu pot, nu pot, Bella. Am oftat, dorinta pentru ea incepand sa ma copleseasca. Desigur ca o doream, dar pur si simplu nu puteam sa permit sa o ranesc din nou.

Oare chiar nu realiza cat de mult ma durea acest lucru?

-Te rog. Te rog, Edward? M-a implorat in timp ce o tineam cat de strans puteam. Plangea si suspina sub mine si nu stiam ce sa fac. Vroiam, nu, trebuia sa se opreasca din plans, dar chiar merita sa risc? Evident ca era ranita emotional, si ma implora sa o ajut, chiar puteam sa o refuz? Stiam care era raspunsul, stiam ca nu puteam sa o refuz cand avea atata nevoie de mine.

I-am luat capul in maini si am privit-o in ochii rugatori pentru un moment, chiar inainte sa ii cedez.

O sarutam incet pe buze in timp ce cu degetele ii stergeam lacrimile de pe obraji.

M-a sarutat inapoi, asteptand momentul in care o voi respinge din nou, dar eu nu aveam de gand sa mai fac asta, si trebuia sa ii arat ca nu avea sa se mai intample.

Incet am lasat-o pe spate si m-am asezat usor pe ea, si atunci s-a prins ca nu o voi opri, ca nu ma voi opri.

Mi-a cuprins gatul cu mainile iar saruturile au devenit mai pasionale si mai dure. Cu o mana am prins-o de par, tragand-o mai aproape de mine. Respira greu acum,

68

si bataile inimii se accelerasera. Ma facea sa imi amintesc de ce faceam ce faceam, cuvantul “nu ar trebui” fusese inlocuit cu “ trebuie sa”.

Si dintr-o data nu mai faceam asta pentru ea, o faceam pentru ca aveam nevoie de ea tot asa de mult cat avea si ea nevoie de mine.

Minile imi umblau pe mijlocul ei, catre solduri, catre coapse si in sfarsit au ajus pe picioarele ei frumoase.

Cand mi-a simtit mana pe picior a gemut si si l-a incolacit pe mijlocul meu, ca sa pot sa il simt tot. Era atat de delicata si calda, simteam ca sunt in rai.

Cu piciorul incolacit pe soldul meu, Bella m-a impins in spate. M-am uita confuz la ea, dar era clar ca vrea sa se ridice. Am ridicat-o si stateam in fata ei. S-a tarat seducator catre mine si s-a suit pe mine, cu picioarele desfacute, calarindu-ma.

S-a uitat adanc in ochii mei, s-a uitat cu frumosii sai ochi de culoarea ciocolatei care fusesera plini de lacrimi, dar care acum erau plini de dorinta. Stiam ca am dat de bucluc, vroia sa aiba controlul, dar eu nu puteam sa mi-l pierd pe al meu. Dar asta era ultima indoiala pe care o mai aveam, si care a disparut in ceata. Si-a bagat mana in parul meu si a inceput sa se miste in fata si in spate stand in poala mea, innebunindu-ma.

Asta e o pozitie foarte buna, m-am gandit. O puteam vedea. Sanii ii erau chiar in fata mea, ascunsi de materialul subtire al neglijeului. Am intins mana si i-am prins un san usor, mangaindu-l. A gemut aruncandu-si capul pe spate, si asta a fost. Materialul usor si delicat s-a rupt. Am prins neglijeul si l-am rupt de tot, aruncandu-l undeva in colt.

Gura mea i-a gasit gatul si cu grija l-am sarutat si l-am lins, trecandu-mi dintii pe pielea moale.

Se pare ca o scoteam din minti.

-Edward, am nevoie de tine, a spus, tragandu-se foarte putin de pe mine, si dandu-si la o parte chilotelul. Si dintr-o data ea era din nou peste mine si eu eram inauntrul ei.

Am gemut simtind cum focul din mine creste ca o minge de flacari.

69

-O, Bella, am strigat si mainile mele erau peste tot pe corpul ei, iar ea se misca innebunitor peste mine.

M-am ridicat mai sus si am prins-o de fund ca sa o ajut cand se misca, iar ea m-a strans si mai tare de gat in timp sa striga “Da Edward, asa, te rog.”

Buzele si limba i-au gasit scobitura gatului si am inceput sa o sarut si sa o ling, ea strangandu-ma si mai tare de par, indemnandu-ma sa ma misc si mai repede.

Focul crestea si crestea. M-am gandit pentru un moment daca ma voi obisnui cu caldura Bellei care ma invaluia de peste tot.

Am auzit gemetele Bellei care s-au intensificat, si stiam ca e aproape, stiam ca si eu sunt aproape dar trebuia sa o las pe ea sa ajunga prima. M-am lasat un pic mai pe spate incercand sa ma calmez un pic, dar a avut efectul opus.

Cand m-am indepartat un pic de ea am vrut sa ii mangai sanii, dar a facut cel mai sexy gest pe care l-am vazut in toata existenta mea. Si-a pus mainile pe sani si a inceput sa si-i mangaie, sa isi stranga sfarcurile, muscandu-si buza si miscandu-se din ce in ce mai repede. A gemut tare, apoi a oftat si si-a dat capul pe spate, parul biciuindu-i talpile.

Atunci m-am pierdut. Mi-am intins mainile in spate ca sa strang spatarul patului. Am auzit o ruptura puternica dar nu mi-a pasat. Am terminat si ochii chiar mi s-au dat peste cap. Atunci Bella a cazut peste mine, eu continuand sa ma misc in ea.

-Multumesc, Edward, a spus somnoroasa. Am dat-o usor jos de pe mine si am pus-o pe o parte, adormita aproape. Am luat-o in brate si am stat asa toata noaptea, imbratisati, pe partea ei de pat, deoarece partea mea avea o gaura imensa in spatar.

Am privit-o cum doarme restul noptii, intrebandu-ma ce fusese asta. Se trezise inspaimantata si plansa, cum a putut duce la a face dragoste?

Nu imi venea sa cred cata placere simtisem, si cat de relaxat ma simteam acum, dar pe urma ingrijorarea a inceput sa apara. Nu mi-am luat ochii de pe corpul ei. Asteptam sa vad cat de tare o ranisem de data asta. Am asteptat, si am asteptat, uitandu-ma atent la mainile ei, dar nu a aparut nici o vanataie.

70

Incepeam sa cred ca pana la urma puteam avea o viata sexuala normala, cand s-a trezit.

Stiam ca e treaza, dar nu spunea nimic. Oare chiar nu o ranisem deloc azi noapte? Statuse intr-o singura pozitie toata noaptea, dar chiar imi placea asa.

Ma uitam la tavan cand a vorbit pentru prima data.

-Cat de multe probleme am? a intrebat incet. Ah, se gandea ca sunt suparat pe ea.

-O gramada. Am ranjit uitandu-ma in frumosii sai ochi.

A oftat fericita ca nu eram suparat pe ea, am presupus.

- Imi pare rau…a spus, ei bine, …nu stiu exact ce a fost azi noapte.

-Nu mi-ai mai spus despre ce era vorba in visul tau.

-Banuiesc ca nu – dar cred ca ti-am aratat despre ce era vorba, a spus cu un ras nervos.

-Oh, a fost raspunsul meu stralucit. Asta era ceva nou. Bella visa sa faca dragoste cu mine, asta era o noutate minunata. Interesant.

-A fost un vis foarte bun. A ezitat, asteptand sa raspund, dar eu inca eram blocat de faptul ca inocenta mea Bella avea vise sexuale cu mine. Ma ierti?

-Ma gandesc.

S-a ridicat in picioare, dar s-a clatinat si a cazut pe pat.

-Wow, ce ameteala, a zis si am luat-o in bratele mele reci.

-Ai dormit mult. 12 ore.

-12?

S-a uitat repede la ea, cautand vanatai, m-am gandit. Incerca sa nu vad ce face, dar nu m-am putut abtine.

- Gata inspectia?

71

A dat din cap, dorindu-si sa nu ii fi spus asta.

-Pernele se pare ca au supravietuit toate.

-Din pacate nu pot sa spun acelasi lucru si despre..aaa..camasa ta de noapte. I-am aratat coltul unde zacea piesa incredibila de saten, trist ca nu a supravietuit.

De fapt nu conta, voi gasi designerul si voi cumpara cate o bucata, nu, cate 6 bucati din fiecare culoare, ca sa nu mai fie probleme.

-Pacat, imi placea, a zis, dandu-mi sperante ca poate nu va mai dormii imbracata doar cu tricouri.

-Si mie, am spus, aducand-mi aminte cum arata deasupra mea, cu neglijeul inca intreg pe ea.

-Sunt si alte stricaciuni?

-Trebuie sa ii cumpar lui Esme o rama noua de pat, am recunoscut, uitandu-ma la gaura facuta in lemn.

-Hmmm, a mormait. Ai crede ca as fi auzit asta.

-Se pare ca esti deosebit de neatenta cand te concentrezi la altceva, am spus, mangaindu-i gatul.

-Am fost un pic distrasa, a recunoscut, rosind puternic, culoarea mea preferata.

-Chiar o sa imi lipseasca asta, am spus, mangaindu-i cu degetele reci obrazul arzand.

Se uita in ochii mei si eu m-am pierdut intr-ai ei. Era incredibil de frumoasa. Cum era posibil ca o muritoare sa arate asa de perfect?

-Cum te simt? a intrebat incet, speriata ca voi reactiona ca prima data cand facusem dragoste.

Am ras.

-Ce? a intrebat.

72

-Aratai atat de vinovata – de parca ai recunoaste o crima, i-am spus, atingandu-iobrazul.

-Ma simt vinovata.

-Deci ti-ai sedus sotul mult prea doritor. Asta nu e o infractiune capitala, am zambit si a rosit din nou.

-Cuvantul sedus implica o anumita premeditare.

-Poate ca am folosit cuvantul gresit, am recunoscut.-Nu esti suparat? a intrebat incet.

-Nu sunt suparat, am spus, iar un zambet urias mi-a aparut pe fata.

-De ce nu? a intrebat neincrezatoare.

-Ei bine, nu ti-am facut rau, pentru inceput. A fost mai usor de data asta sa ma concentrz, sa canalizez excesul.Poate pentru ca am stiut la ce sa ma astept.Ochii mi-au fugit catre rama de pat rupta. Ei bine, poate ca voi trebui sa inlocuiesc multa mobila, dar asta o pot face.

-Ti-am spus eu ca era vorba de practica. Un zambat plin de speranta i s-a intins pe fata, si pur si simplu stralucea de fericire. Ea arata asa cum ma simteam eu, poate ca intr-adevar eram compatibili in toate modurile.

Mi-am dat ochii peste cap si am auzit cum ii chioraie stomacul.

-Micul dejun pentru oameni?

-Te rog, a raspuns si a sarit din pat, dar si-a pierdut echilibrul si am prins-o inainte sa darame ceva.

-Esti in regula?, am intrebat-o ingrijorat.

-Daca nu am un simt al echilibrului mai bun dupa ce ma transformi, cer banii inapoi, a glumind, clatinand usor din cap.

73

S-a imbracat inainte sa isi pregateasca singura micul dejun. Si-a facut oua ochiuri, ceva ce nu mai mancase pana acum, deobicei preferand omleta sau prajite.

-De cand mananci tu ouale asa? am intrebat-o, gandindu-ma sa i le pregatesc de acum inainte si eu tot asa.

-De acum, a raspuns, nerabdarea simtindu-i-se in voce.

-Ai idée cate oua ai terminat zilele astea? am spus uitandu-ma la cosul de gunoi de sub chiuveta, care era plin cu cartoane de oua.

-Ciudat, a spus dupa ce a inghitit o imbucatura care stiam ca era mult prea fierbinte.

Locul asta se joaca cu apetitul meu. Dar imi place aici. V-a trebui sa plecam in curand, nu-i asa? Ca sa ajungem la timp in Dartmouth? Wow, cred ca trebuie sa cautam o casa in care sa locuim acolo, si altele.

-Poti sa renunti la pretextul cu colegiul acum – ai obtinut ce vroiai. Si nu am facut nici o intelegere, asa ca nu ai de ce sa te simti obligata cu ceva, am spus, asezandu-ma langa ea.

A pufnit.

-Nu era un pretext, Edward. Nu imi petrec timpul planuind manevre, ca altii. Ce putem sa facem azi ca sa o tinem ocupata pe Bella? M-a imitat si era atat de ridicola, atat de adorabila. Chiar vreau sa mai stau un pic umana. M-a mangaiat pe pieptul gol, in jos, trimitandu-mi fiori pe sira spinarii. Nu m-am saturat inca.

M-am uitat la ea, nevenindu-mi sa cred.

-Pentru asta? am intrebat, prinzandu-i mana care continua sa coboare, aproape sa imi atinga, nu, concentreaza-te la conversatie. Sexul era raspunsul pana la urma? am spus, rotindu-mi ochii. De ce nu mi-ai spus de la bun inceput. Am fi putut sa evitam o gramada de discutii inutile, am spus sarcastic, dar m-a facut sa ma gandesc un pic.

-Da, probabil, a zambit.

-Esti atat de umana, am raspuns, ducandu-i mana la buzele mele.

74

-Da, stiu.

-Mergem la Dartmouth? Serios? am intrebat incapabil sa imi ascund bucuria din glas.

-Probabil ca o sa pic dupa primul semestru.

-O sa te meditez eu. Stiam ca o sa pot pentru ca voi fi facut si eu bucuros aceleasi cursuri ca si ea. O sa iti placa la colegiu.

-Crezi ca mai gasim un apartament atat de tarziu?

Am facut o grimasa, simtindu-ma un pic vinovat.

- De fapt cam avem un apartament acolo. Stii tu, pentru orice eventualitate. Oare cum se simte stiind ca am cumparat o casa acolo fara sa o intreb sau sa ii cer parerea?

-Tu. Ai. Cumparat. O. Casa? Facuse pauza dupa fiecare cuvant si nu reuseam sa imi dau semama cat de suparata era.

-Achizitiile imobiliare sunt investitii bune, am raspuns increzator.

Am vazut ca isi ridica sprancenele. Era un semn rau. Apoi si le-a lasat in jos. Asta era un semn bun.

-Deci, suntem pregatiti?

Ok, asta a fost mai usor decat ma asteptasem.

-Trebuie sa ma interesez daca putem sa pastram masina de “dinainte”inca putin timp.

-Da, Doamne freest sa nu fiu protejata de tancuri, s-a strambat si eu am ranjit.

-Cat mai putem sta?

-Stam bine cu timpul. Inca vreo cateva saptamani, daca vrei. Si pe urma putem sa il vizitam pe Charlie inainte sa mergem in New Hampshire. Am putea sa petrecem Craciunul cu Renee. Imi placea asta, sa facem planuri pentru viitor, un viitor luminous, un viitor in care Bella ramanea umana.

75

-Cateva saptamani. A acceptat si pe urma a ezitat. Deci, ma gandeam – stii ce ziceam mai devreme despre practica – a spus in timp ce ma mangaia de pe obraz pe umar si pe urma catre locul de pe piept unde inainte imi batuse inima.

Am ras. Avea o idée fixa.

-Poti sa iti tii gandul asta un pic? Aud o barca. Cred ca a venit echipa de curatenie. A fost dezamagita din nou si de data asta chiar imi parea rau.

-Lasa-ma sa ii explic lui Gustavo despre dezordinea din camera alba si pe urma putem iesi. E un loc in jungla din partea de sud, am inceput,dar mi-a taiat-o.

-Nu vreau sa ies. Nu vreau sa ma catar prin insula azi. Vreau sa stau in casa si sa ne uitam la un film. A pus piciorul in prag si stiam ca nu am de ales. Era atat de nostima cand era asa hotarata, nu am putut sa nu chicotesc un pic. Chiar o tinusem ocupata, poate avea nevoie de o zi libera.

-In regula, facem cum doresti. De ce nu alegi un film pana raspund eu la usa?

-Nu am auzit nici o bataie in usa, a spus, am asteptat si dupa o secunda s-a auzit ciocanitura in usa. Am ranjit si am sarutat-o pe frunte.

Discutam cu echipa de curatenie si i-am adus in bucutarie sa le explic ca aveam nevoie de mai multa mancare, in special de oua, sotiei mele ii placeau foarte mult. L-am vazut pe Gustavo ca a tras cu ochiul la Bella, in sufragerie, si a zambit. Am observat femeia, pe Kaure, ca s-a uitat la Bella cu soc si dezgust. I-am impins repede inainte, ascultand cu atentie gandurile lui Gustavo.

O muritoare. A luat de sotie o muritoare? Asta nu e bine.Ce e de facut?Am incercat sa nu ma dau de gol in timp ce le aratam camera alba, plina de puf. Tot ce am putut nascocii a fost ca ne-am batut cu pernele. Da, stiam ca era cea mai stupida scuza din istorie, si mai stiam ca nu aveau cum sa ma creada.

Gustavo a dat din cap si s-au apucat de treaba. Am coborat scarile si am gasit-o pe Bella langa DVD. Am strans-o in brate.

-Ce e cu ea? a intrebat Bella despre femeia de serviciu, binenteles ca o observase.

Am ridicat din umeri incercand sa nu ii accentuez ingrijorarea.

76

-Kaure este jumatate indianca Ficuna. A fost crescuta ca sa fie mai superstitioasa –sau poti sa o numesti mai atenta – decat cei care traiesc in lumea moderna. Banuieste ce sunt, sau e pe aproape. Au propriile legende aici. Libishomen, un demon care bea sange, si ale carui prazi sunt doar femeile frumoase, am spus, in timp ce ma aplecam spre ea ca un monstru al intunericului.

-Parea ingrozita.

-Este. Dar este mai mult ingrijorata pentru tine.

-Pentru mine?

-Este speriata de motivul pentru care te-am adus aici, singura. Am chicotit si am vazut ca nu avea nici un DVD in mana. De ce nu alegi un film la care sa ne uitam? Asta e un lucru uman acceptabil.

-Da, un film sigur ii va convinge ca esti uman, a spus zambind si luandu-ma de gat s-a intins ca sa ma sarute. M-am aplecat ca sa o sarut si eu, si am luat-o in brate. Mi-am amintit ca asa incepuse prima data cand facusem dragoste.

-Film, nefilm, a murmurat, trecandu-si limba peste buzele mele, si prinzandu-si mainile si mai tare in parul meu. Mi-am coborat buzele pe gatul ei, sarurtandu-l si lingandu-l.

Atunci am fost intrerupti de un icnet. In fata noastra era Kaure care tinea un sac plin cu pene din camera alba. Se uita holbandu-se la Bella.

Oh, oare stie?Oare stie ce e el? Oare o v-a rani? E frumos, dar cum poate sa fie asa cu el? s-a gandit.

Si-a revenit si si-a cerut scuze ca ne-a interrupt. I-am zambit politicos, i-am spus ca e in regula si i-am explicat ca eram proaspat casatoriti.

A zambit usor si si-a continuat treaba.

-Se gandea la ce ma gandesc eu ca se gandea? a intrebat Bella rosind.

-Da. Nu chiar, m-am gandit. Se gandea la ceea ce ma intreb eu in fiecare zi, cum de aceasta frumoasa femeie vrea sa fie cu mine in fiecare zi, cum de vrea sa ma sarute si vrea sa faca dragoste cu mine.

77

Uite, a spus punandu-mi in mana un DVD oarecare, pune-l pe asta si ne putem preface ca ne uitam la el.

-Foarte buna alegere pentru luna de miere.

Ne-am ghemuit pe canapéa, si o tineam in brate asa cum imi placea mie, strans .

Niciunul dintre noi nu urmarea filmul. Eu ma uitam la ea.

-Ne mutam inapoi in camera alba acum?, a intrebat.

-Nu stiu… Deja am stricat patul din cealalta camera incat nu se mai poate repara. – poate daca ne limitam cu distrugerile intr-o singura parte a casei, Esme o sa ne mai invite intr-o buna zi.

Stiam ca asta o sa o faca foarte fericita. Ii spuneam ca vom mai exersa, si inca mult, speram eu.

A zambit larg, asa cum speram ca o va face.

-Deci vor mai fi si alte distrugeri?

Am ras.

-Cred ca va fi mai bine daca planificam de data asta, decat sa astept sa ma ataci din nou.

-E doar o problema de timp, m-a aprobat si i-am auzit pulsul acceleranduse.

-E ceva in neregula cu inima ta? am soptit la ureche.

-Nop, sanatoasa ca un cal. A facut o pauza, dar stiam ca mai are ceva de spus. Vrei sa ne ducem sa verificam zona demolata acum?

-Poate ca ar fi mai politicos sa asteptam pana vom fi singuri. Poate ca tu nu observica distrug mobile, dar pe ei s-ar putea sa ii sperie.

Puteam sa vad cum ii creste dorinta cat timp ne uitam la film, asteptand sa ramanem singuri. Am auzit vocea lui Kaure in mintea mea. In sfarsit, haide de plecam de aici. Sper doar ca fata sa nu pateasca nimic.

Am tras-o pe Bella mai aproape in timp ce Gustavo ne ura sa avem o zi buna.

78

-Au terminat, i-am spus.

-Deci, asta inseamna ca suntem singuri acum? mi-a soptit Bella in ureche.

-Ce zici de pranz inainte, am raspuns cand am auzit cum ii face stomacul. Si-a muscat buza, oh, cat de multi mi placea cand facea asa. Stiam ca nu vrea sa manance, dar corpul ei o cerea, si eu puteam sa astept.

-Asta incepe sa iasa de sub control, s-a plans dupa ce a terminat doua sandvisuri facute pe gratar.

-Vrei sa inoti cu delfinii dupa amiaza? Ca sa mai arzi niste calorii?

-Poate mai tarziu. Am o alta idée despre cum sa ard caloriile.

-Si care e ea? am intrebat-o.

-Pai, mai e o grmada din tablia de la pat, a inceput sa zica, dar nu am lasat-o sa termine. Am ridicat-o in brate si am sarutat-o tot drumul pana in camera albastra.

M-am oprit in fata usii de la camera albastra si am pus-o in picioare. Nu puteam sa ii dau jos nenorocitul ala de tricou doar cu o mana, iar ea avea dificultati in a-mi desface pantalonii.

I-am ridicat tricoul peste cap si m-am oprit un moment sa o admir. Sutienul de culoarea liliacului dintr-o frumoasa dantela, deabia ii acoperea sfarcurile. Mi-a dat jos camasa si mi-a sarit in brate, cu picioarele infasurate in jurul taliei mele. M-a tras in asa fel incat eram cu fata exact intre sanii ei, unul dintre locurile mele preferate. I-am lins linia decolteului si m-am intins sa ii desfac sutienul, dar chiar atunci a alunecat din bratele mele si s-a intors cu spatele la mine.A mers incet inspre baie, unduindu-si soldurile. Purta o pereche de blugi stramti, si arata demential in ei. Unde naiba invatase sa faca asta si de ce nu o facuse pana acum?Puteam sa vad ca isi desfacuse nasturele de sus si ca isi descheia incet fermoarul.

-Ma simt cam murdara, domnule Cullen, ai vrea sa vi sa ma ajuti sa ma curat? aspus in timp ce isi dadea incet jos pantalonii, lasandu-se sa se vada o pereche de chilotei tanga care se asortau cu sutienul.

S-a aplecat in asa fel incat sa-i vad foarte bine fundul. Apoi i-a scos de tot si a ramas doar in sutien si chilotei.

79

A pus mana pe clanta usii de la baie si cu cealalta si-a desfacut usor inchizatoarea sutienului.

S-a intors incet, dar nu am reusit sa vad nimic pentru ca si-a acoperit sanii cu o mana, iar cu cealalta mi-a aruncat sutienul in fata. Chiar mi-a aruncat sutienul in fata! Cu ochii fixati pe mine, inca intoarsa cu spatele, si-a muscat buza si a disparut in baie. Am ramas o secunda acolo, cu gura cascata.Ok, mai tarziu trebuie sa vad de unde era cumparat si a, da, sa ii multumesc lui Alice.

Mi-am revenit in fire cand am auzit apa de la dus pornita. Probabil ca m-a auzit intrand, pentru ca in momentul in care am intrat, statea acolo.

Statea langa un dus ridicol de mare, cu usa deschisa. Si-a atins din nou soldurile, bagandu-si degetele pe sub chilotei, facandu-i sa cada ingrozitor de incet pe podea. A pus incet un picior in cabina de dus, verificand temperatura apei, care probabil ca era tocmai buna, pentru ca si-a bagat si celalalt picior, intrand cu totul inauntru iar apa ii curgea delicious pe piele.Probabil ca se intreba ce naiba faceam, dar eu eram incremenit, stateam si ma uitam la ea fara sa ma pot misca.

A luat de pe raft gelul de dus, cel cu miros de capsuni, si si-a turnat in palma o cantitate generoasa.Ma uitam cum isi pusese un picior pe bancuta de la dus, se aplecase in fata si cu miscari incitante a inceput sa si-l mangaie, urcand pana la coapsa. Apoi l-a pus jos pe podea si a continuat sa ma seduca facand acelasi lucru cu celalalt picior.

Cand a terminat cu picioarele a urcat la solduri, miscandu-si mainile pe ele in cercuri mici, mari, iar mici, urcand si mai sus.

A ajuns la sani si i-a frecat si masat si pe ei. Atunci m-am trezit si mi-am rupt pantalonii de pe mine.

Eram in dus cu ea in mai putin de o secunda.

-Eu, eu cred ca ai nevoie de ajutor cu asta, doamna Cullen. As fi incantat sa te ajut, daca imi permiti. Am luat gelul de dus si l-am lasat sa-mi curga in palma.

Am inceput sa ii masez umerii, ea a inchis ochii si si-a muscat din nou buza. Mi-am trecut mainile pe bratele ei si i-am luat palmele in ale mele, vrand sa i le spal si

80

pe ele. In loc sa ma lase sa fac asta, si-a ridicat mainile si mi le-a pus pe piept, a deschis ochii si s-a uitat fix in ai mei. Apoi si-a coborat mainile, pe pieptul meu, pe stomac, in jos, pana mi-a atins membrul. Am gemut si a fost randul meu sa imi dau ochii peste cap.

-Se pare ca nu sunt singura murdara aici. E timpul sa te curat si pe tine, a soptit cu o voce joasa, sexy. Si cam asta a fost. Am ridicat-o si ea si-a incolacit picioarele in jurul meu inca o data.

-Am nevoie de tine, i-am soptit usor la ureche, in timp si i-o sarutam. Am asezat-o cu grija pe bancuta, si ea s-a sprijinit de perete. M-am hotarat ca inainte ii voi oferi putina placere. M-am asezat in genunchi si am prins-o de solduri tragand-o mai aproape de mine. I-am lins cu limba acel loc care stiam ca ii place cel mai mult.

A gemut si am continuat pana cand sunetele au devenit joase si puternice. Si-a pus o mana si parul meu si m-a tras mai aproape de ea, infasurandu-se in jurul limbii mele. Imi placea cand Bella prelua controlul, era incredibil de sexy.

M-a tinut acolo pana cand a explodat si pe urma m-a tras spre ea ca sa ma sarute.

M-am asezat pe bancuta langa ea si s-a suit in bratele mele, calarindu-ma, lucru ce imi convenea de minune. In pozitia asta nu fusese nimeni ranit noaptea trecuta, poate ca era o pozitie sigura. Se misca inainte si inapoi la mine in brate, si ii sustineam cat de mult puteam fundul, ca sa stea cat mai bine. O lingeam si o sarutam pe gat, dar trebuia sa imi amintesc intr-una sa nu exagerez. O vanataie pe gat era tot ce aveam nevoie ca sa innebuneasca menajera.

M-a luat de dupa gat si ma strangea tare. Gemetele ei in acelasi ritm cu bataile inimii ma faceau sa ma apropii de final. Imi tot repetam in minte, nu inca, nu inca, nu inca, doar ca sa o astept pe Bella, sa termine ea prima. Tocmai cand ma gandeam ca nu mai puteam sa ma tin, Bella a inceput sa se miste repede si scurt, s-a lasat pe spate si i-am putut vedea sanii perfecti. Chiar cand i-am luat un sfarc sa il ling si sa il sug, mi-a strigat numele tare si s-a cutremurat deasupra mea. Binenteles, cu numele meu strigat si cu gustul pielii ei in gura nu am mai putut sa rezist si am ajuns la capat. Sunt mai mult ca sigur ca am urlat numele ei si al lui Dumnezeu in acelasi timp.

81

Si asa am aflat cat de mult te poti murdarii incercand sa te cureti.

Capitolul 7

Neasteptat

O priveam pe Bella cum dormea langa mine si mi-am dat seama brusc, ca daca aveam de gand sa ne continuam in ritmul asta viata sexuala trebuia sa fiu sigur ca eram foarte bine hranit, sa nu risc deloc.

Am mai privit-o un pic pe Bella, si cand am fost sigur ca doarme adanc si ca e linistita, m-am dat usor jos din pata fara sa o deranjez.

Am scris pe o foaie de hartie:

Sper sa nu te trezesti sis a imi observe absenta, dar daca o vei face sa stii ca ma intorc foarte repede. M-am dus pan ape continent ca sa vanez. Culca-te la loc si voi fi aici cand te vei trezi din nou. Te iubesc.

Am adresat-o Doamnei Cullen, oh, cat de mult imi placea cum se auzea, si acum cum se vedea scris, si am pus-o pe perna de langa ea.

M-am imbracat si i-am mai aruncat o ultima privire ca sa ma asigur ca doarme. Te rog sa nu ai inca un cosmar, i-am soptit in timp ce ma indreptam catre usa care dadea pe plaja.

Era o noapte atat de frumoasa, asa ca m-am hotarat sa innot pana pe continent, in loc sa iau barca. Ma gandeam ca oricum o sa ma intorc pana se trezeste, avand in vedere cat de mult dormea in ultima vreme.

82

Am revazut toate intamplarile din ultimele saptamani in minte. Nunta, cand am ajuns pe insula, cat de neplacuta a fost prima dimineata, apoi, incercarea, incercarile noastre…Nu ma mai simtisem niciodata in viata mea mai putin monstru decat acum. Facusem dragoste de trei ori pana acum si ultimele doua au fost fara vanatai si fara oase rupte. Fusese placere pura, fusese perfect.

Am intrat in apa si am simtit cum ma invaluie, gandindu-ma la ce ne rezerva viata de acum inainte.

Viitorul se prefigure din ce in ce mai luminous, cu fiecare zi ce trecea. In cateva scurte saptamani urma sa fim in Hampshire, Bella va fi la colegiu, si va fi ramas umana. Era mai mult decat as fi putut spera.

Am ajuns pe continent, si am simtit imediat mirosul unui leopard care vana undeva in stanga mea.

Am decis ca aveam nevoie de emotia unei vanatori, asa ca l-am urmarit si eu. Era confuz. Simtea ca ceva il urmarea, asa ca a fugit printre copaci, si eu am fugit dupa el, sarind din lateral si prinzandu-l intr-o stransoare puternica. L-am muscat repede si fara efort de gat, retezandu-i jugulara ca sa nu sufere prea mult. Sangele firbinte, sarat, mi-a invadat gura, si ochii mi s-au inchis de satisfactie. Nu ma saturasem asa cum m-as fi saturat poate cu sangele uman, dar mergea.

Am mai gasit cativa leoparzi si doi jaguari inainte sa realizez ca soarele se pregatea sa rasara. Trebuia sa inot repede inainte ca vreun marinar sa ma vada. Alergam cat de repede puteam , ca sa ajung inainte ca Bella sa se trezeasca, inotam cat de tare eram in stare.

Am intrat in camera noastra si am vazut ca Bella nu era acolo. M-am schimbat repede si m-am dus sa o caut. Am gasit-o culcata pe canapéa, transpirata si cu ecranul albastru al televizorului care umplea camera cu lumina lui.

Am strabatut repede camera ca sa o iau in bratele mele reci.

-Imi pare rau, ii sopteam in timp ce ii stergeam transpiratia de pe fata si parul care i se lipise pe gat.

-Degeaba am incercat sa fiu atent.. Nu m-am gandit cat de cald iti va fi cand voi fie eu plecat. Voi porni aerul conditionat data viitoare..

83

S-a zbatut in bratele mele, incercand sa se elibereze.

-Scuza-ma, a ingaimat in timp ce tasnea din bratele mele.

-Bella? am intrebat-o in timp ce ea fugea catre baie, cu mana acoperindu-si gura. Am alergat langa ea cand s-a trantit in genunchi in fata vasului de toaleta. Ii tineam parul in timp ce vomita violent.

-Bella? Ce s-a intamplat? O tineam, stergandu-i transpiratia.

-Al naibii pui stricat, a marait.

-Te simti bine? am intrebat ingrijorat.

-Da, a reusit sa spuna in timp ce isi revenea. E doar intoxicatie alimentara. Nu trebuie sa vezi si tu asta. Pleaca.

-Nu prea cred Bella, i-am raspuns in timp ce continuam sa o mangai pe spate si pe gat cu mana mea rece.

-Pleaca de aici, a spus tinandu-se de mana mea.

Am ajutat-o sa se ridice si sa mearga pana la chiuveta. Dupa ce si-a clatit gura am dus-o in brate pana in pat.

-Intoxicatie alimentara?

-Da, a marait. Mi-am facut niste pui azi noapte. Avea un gust ciudat asa ca l-am aruncat. Dar am apucat sa iau cateva guri din el.

Mi-am pus din nou mana pe fruntea ei, disperat sa fac ceva care sa o ajute.

-Cum te simti acum?

A tacut.

-Destul de normal. De fapt mi-e un pic foame.

I-am adus un pahar cu apa si am asteptat sa vedem cum se mai simte.Cand nu a dat afara apa i-am facut niste oua prajite.

84

Ne-am cuibarit pe canapéa si am petrecut o zi linistita, uitandu-ne la stiri. La un momendat s-a intins spre mine sa ma sarute, dar s-a rasucit si a fugit din canapéadirect la chiuveta din bucatarie, unde a vomitat din nou.

Intr-o secunda eram langa ea si ii tineam parul.

-Poate ar trebui sa ne intoarcem la Rio si sa mergem la un doctor, i-am spus, ingrijiorat. Asta nu era intoxicatie alimentara. M-am gandit imediat ca ar putea fi vreu parazit, ceva.

O sa fiu bine dupa ce ma spal pe dinti, a spus, clatinand din cap, si clatinandu-se si ea in timp ce mergea catre baie.

A inchis usa dupa ea, lasandu-ma afara. Dupa un moment sau doua am devenit nerabdator si am batut la usa.

-Ti-e bine?, am intrebat, inca fiind de partea cealalta a usii. Ti s-a facut rau din nou?

-Da si nu. Vocea ii era strangulata.

-Bella? Te rog, pot sa intru? am implorat-o.

-Aaa…bine.

Am intrat si m-am asezat pe jos langa ea, cu mana pe fruntea ei.

-Ce s-a intamplat? am intrebat-o cand i-am vazut confuzia de pe chip.

-Cate zile au trecut de la nunta? a soptit.

-17, am raspuns automat. Bella, ce este ?

A ridicat un deget, rugandu-ma sa o las un minut cat se gandea. Murmura cuvinte, cifre cred, numarand.

-Bella! Imi pierd mintile aici, am spus nerabdator.

A ridicat o cutie de tampoane.O priveam derutat.

-Ce? Vrei sa zic ca e sindromul pre menstrual? Aveam destula pregatire medicala ca sa imi dau seama ca nu era asa.

85

-Nu, s-a innecat intr-un tarziu. Nu Edward, incerc sa iti spun ca mi-a intarziat 5 zile. Nu intelegeam ce zice. Stiam la ce se refera, dar inca nu intelegeam.

-Nu cred ca am intoxicatie alimentara, a spus incet.

Asteptam sa pricep. Stateam acolo, inghetat, si intelegeam ce zice, dar cu siguranta trebuia sa fie o alta explicatie, pentru ca, pur si simplu era imposibil. Eram vampir, nu puteam sa ii ofer asa ceva.

S-a ridicat in picioare , si mana i-a cazut pe burta.

-Oh, a spus ridicandu-si bluzita de matase. In locul unde ieri nu fusese nici o imflatura, acum exista.

M-am ingrijorat instantaneu. Ea s-a gandit imediat la o sarcina, eu ma gandeam ca poate e un parazit, ceva, avand in vedere ca noi nu puteam avea copii. Pe langa asta, ii intarziase doar 5 zile, stiam ca trebuie sa treaca mult mai mult timp pana cand sa se vada, cel putin 7 saptamani.

-Imposibil, am auzit-o varbind. Si da, cu siguranta, cu siguranta ca era absolut si fara dubiu, imposibil.

Vreau sa zic, da, existau povesti despre incubus, dar erau doar zvonuri, nimic concret. De cate sute de ori nu facusera dragoste Alice cu Jasper, Rose cu Emmett, Esme cu Carlisle? Si Tanya…Atunci m-am prins. Esme, Rose, Alice si Tanya toate erau inghetate in timp. Ele nu mai aveau menstruatie, nu mai ovulau. Eu, in schimb, nu eram inghetat. Nu mai produceam sange, dar venin da. Ajunsesem la maturitate cand am fost transformat, si nu imi pierdusem aceasta posibilitate de a produce sperma. Aveam sa pot face asta toata existenta mea.

Si atunci am stiut, am stiut ca nu era doar o posibilitate, era chiar adevarat si real. Stateam inghetat pe podea, inghetat ca marmura. Stateam si ma uitam la Bella care se privea in oglinda, cu mana pe stomac.

O Doamne, ce am facut? Nu avusesem grija. Nu ne-am gandit ca ar trebui sa avem grija, sa ne protejam. Prost si iresponsabil, asa eram, exact ca un adolescent uman. Nu ma gandisem la asa ceva. Fusesem condus doar de hormoni, de dorinta pentru

86

ea si de nevoia de ea, fara sa ma gandesc ca asa ceva s-ar putea intampla. Nu se putea intampla, nu noua. Nu asta gandea fiecare adolescent care este pus in fata unei sarcini neplanificate?

Am auzit ca imi suna telefonul, dar nu am putuit sa raspund.

Bella a venit langa mine, s-a lasat usor in genunchi si a raspuns ea.

-Buna Alice, a zis cu o voce tremuranda. Binenteles ca puteam fiecare cuvant al conversatiei.

-Bella, Bella, esti bine?

-Da, aaa, Carlisle e acolo?

-Da, este. E vreo problema?

-Nu stiu…sigur.

-Edward e bine?Am auzit-o pe Alice strigandu-l pe Carlisle, si stiam ca trebuia sa vorbesc cu el, doar ca nu reuseam sa misc mana ca sa iau telefonul. Mintea mea nu vroia sa mai reactioneze.

-De ce nu a raspuns el la telefon?

-Nu sunt sigura.

-Bella, ce se intampla? Tocmai am vazut –

-Ce ai vazut? A intrerupt-o Bella, si imi parea rau ca a facut-o, pentru ca chiar vroiam sa aud ce anume vazuse.

-Uite-l pe Carlisle, a spus Alice.

-Bella, sunt Carlisle. Ce se intampla? Era pentru prima data dupa foarte mult timp cand vocea lui Carlisle era atat de panicata.

-Eu…a inceput Bella, da se pare ca nici ea nu putea sa vorbeasca la fel ca mine.

Sunt un pic ingrijorata din cauza lui Edward….Vampirii pot intra in stare de soc?

87

Cu 20 de minute inainte as fi putut sa sustin sus si tare ca “ nu”, dar acum nu mai eram asa de sigur.

-A fost ranit? Tatal meu parea ca e ingrijorat si panicat acum, si mi-as fi dorit sa fie aici cu mine in acest moment. Sa fie aici ca sa ma poata ajuta sa imi dau seama ce naiba se intampla. Sa fie aici ca sa aiba grija de Bella.

-Nu, nu, a fost doar…luat prin surprindere.

-Nu inteleg Bella.

-Cred, .. ei bine, eu am impresia… ca.. sunt, si mi-as fi dorit sa nu zica cuvantul ” insarcinata”, dar binenteles ca asta a spus.

Carlisle probabil ca era socat ca si mine, pentru ca tacerea care a urmat a fost lunga.

-Cand a fost prima zi al ultimei menstruatii ? Tatal meu devenise doctorul Cullen.

-Cu 16 zile inainte de nunta. Binenteles, calculul era bun. Dar inca ma agatam de speranta ca poate totusi era un parazit care o imbolnavise pe Bella, si nu un copil.

-Cum te simti?

-Ciudat. Am auzit cum i se sparge vocea, si cum incep sa ii curga lacrimile. Vroiam sa o iau in brate, sa o consolez, dar nu ma puteam misca.

-Asta v-a suna nebunesc – uite, stiu ca e mult prea devreme ca sa am simptomele astea. Poate sunt nebuna. Dar am niste vise ciudate, mananc intr-una , si plang mereu, si vomit, si…si… jur ca ceva s-a miscat in mine chiar acum.

O Doamne! M-am gandit eu. Intr-un final iesisem din starea de soc. Trebuia sa vorbesc cu Carlisle acum. M-am uitat la ea si am intins mana dupa telefon.

-Aaaa, cred ca Edward vrea sa vorbeasca cu tine.

-Da-mi-l , a spus Carlisle.

-E posibil? am soptit la telefon in momentul in care Bella mi l-a dat.

S-a gandit un moment. Stiam ca asta era o noutate si pentru el.

88

-Cred… cred ca este foarte posibil, Edward. Avand in vedere cum descrie Bella ce simte, as spune ca e insarcinata. Trebuie sa o aduci acasa cat mai repede. Trebuie sa fie examinata imediat. E insarcinata de cateva zile dar prezinta simptomele unei femei aflate in a treia luna. Se intampla prea repede. Poti sa o aduci imediat?

-Da, o aduc. Am inchis si am format numarul de la aeroport.

-Ce a spus Carlisle?

-Crede ca esti gravida. Ma simteam atat de amortit. Nu puteam sa cred ce ni se intampla. Vroiam lucrul asta pentru Bella, vroiam sa fie mama. Dar nu asa, nu daca m-ar fi ales pe mine, nu daca as fi fost eu tatal. Adica, ma gandisem la copii, desigur, dar niciodata asa de serios. Nu fusese niciodata posibil pentru mine, sau cel putin asa crezusem….

-Pe cine suni acum?

-La aeroport. Mergem acasa.

Nu-mi venea sa cred cat de dificil era sa gasesc cel mai rapid zbor spre casa, siabsolut nimic nu era direct. Ma certam, si impachetam, si ma gandeam.

Oare ce facusem? Oare ce creasem? Ce fel de monstru va fi? Imi si imaginam un mic monstrulet alergand si macelarind pe oricine ii iesea in cale. Stiam povestile despre copii transformati. Nu te puteai intelege cu ei, nu puteai sa le explici, nu puteai sa ii inveti nimic. Nu stiau decat ca le era sete si doar asta conta. Oare tot asa va fi si copilul meu?

M-am cutremurat la gandul asta. Copilul meu? Nu, cu siguranta nu era un copil. Era un monstru, o aberatie. M-am intors si am vazut ca Bella nu mai era langa mine. Cat de speriata era oare? Cat de suparata trebuia sa fie pe mine pentru ca-ifacusem asa ceva.

Am terminat de vorbit la telefon, facusem toate arangamentele, si m-am dus sa o caut.

-Bella?

Am gasit-o in bucatarie, plangand. In acelasi moment am fost langa ea, ingrijorat. I-am luat fata cu mainile mele, uitandu-ma in ochii ei.

89

-Ai dureri?

-Nu, nu – am strans-o la pieptul meu, atat de tare cat am indraznit.

-Sa nu-ti fie frica. Vom fi acasa in 16 ore. O sa fie bine. Carlisle va fi pregatit cand vom ajunge. Vom avea grija de asta si tu vei fi bine. Nu eram sigur pe cine incercam sa consolez, pe ea sau pe mine. Desigur ca ea va fi bine, pentru ca abia o facusem a mea, si nu putea sa-mi fie luata, nu acum.

-Veti avea grija de asta? Ce vrei sa zici?

M-am indepartat putin de ea, ca sa o privesc in ochi.

-Vom scoate chestia asta afara inainte sa te raneasca. Sa nu iti fie teama. Nu o sa-ipermit sa iti faca rau.

-Chestia asta? a spus uimita.

Atunci am auzit o voce in capul meu. Sper sa terminam repede. Sper ca fata e inca in viata. Oare ce vom gasi cand vom ajunge acolo? Gandurile lui Kaure erau puternice si le auzeam tare in capul meu.

-La naiba! Am uitat ca azi vine Gustavo. Scap de ei si ma inorc imediat.

M-am dus la usa sa le deschid. Am incercat sa scap de ei, dar Kaure era insistenta. Mi-a spus ca ne pregatise cina sa vroia sa ne-o lase in bucatarie. Trebuie sa ma asigur ca fata e in viata. Nu pot pleca fara sa o vad.

Nu vroiam sa prelungesc discutia. Tot ce doream era sa ma intorc la Bella asa ca le-am dat drumul inauntru. Mergeam in fata lor, spre Bella, cand am vazut ca plangea din nou.

- Insista sa ne lase mancarea – ne-a pregatit cina. E o scuza ; vrea sa se asigure ca nu te-am ucis, da. Nu o facusem, si ma rugam ca momentele mele de slabiciune sa nu duca la acest lucru.

Ma uitam la Kaure. Ne privea foarte atent pe mine si pe Bella.

E suparata, saracuta. Oare s-o fi purtat rau cu ea? O fi in pericol?

-Nu ai grija de ea cum trebuie, Kaure a murmurat.

90

Mi-am pierdut cumpatul si i-am spus ca poate sa plece. S-a intors spre usa, dar mirosul mancarii de peste s-a raspandit in aer. Am simtit-o pe Bella ca se incovoaie langa mine si se duce la chiuveta sa vomite. Am aruncat repede mancarea in frigider si m-am intors langa ea, sa o racoresc cu mainile mele reci.

Am tras-o langa mine si am simtit cum isi atinge stomacul. Ce naiba ii facea micul monstru?

Kaure observase si ea gestul Bellei. Ochii i s-au marit de soc. Minunat, acum stia si menajera.

-Ce ati facut? Ce aduceti pe lume? Nu trebuie sa-i permiteti sa traiasca! Tipa acum.

-Te rog, nu stim. Ne intoarcem acasa la tatal meu, el e doctor si va stii ce e de facut, am implorat eu. Te rog, o iubesc. O iubesc mai mult decat viata mea. E sotia mea, e totul pentru mine. Vreau doar sa o salvez. Te rog, am spus punandu-mi mana pe obrazul Bellei.

-Tu ai facut asta. Tu ai creat acest monstru, aceasta aberatie. Trebuie distrus, nu poate trai.

-Te rog, stiu asta. Incerc doar sa o duc acasa pentru a ne ocupa de asta, am explicateu.

A facut un gest cu mana, imitand un balon in dreptul burtii, aratand catre Bella.

M-a intrebat cum se simtea si cat de inaintata era sarcina. Mi-a povestit repede legendele lor. Aveam o singura intrebare de pus.

-Vreuna din femeile acelea a trait destul de mult ca sa nasca? A scuturat din cap ca nu.

Durerea si amaraciunea mi-au aparut pe chip. Bineteles ca nu puteam sa permit sa se ajunga pana acolo, dar stiam déjà asta.

S-a apropiat de Bella si i-a pus o mana peste mana cu care isi proteja burta. A spus un singur cuvant inainte sa plece: “Morte”. Si stiam ca Bella nu are nevoie de traducere.

Moarte. Stateam acolo si incercam sa proceses. Nici o femeie nu supravietuise.

91

Trebuia sa gasesc o cale pentru ca Bella mea sa traiasca. Mi-as fi dat la schimb propria viata daca as fi putut.

Bella a inceput sa se indeparteze de mine.

-Unde te duci?

-Sa ma spal pe dinti.

-Nu iti fa griji pentru ce a zis ea. Nu sunt decat niste legende, minciuni vechi scornite pentru amuzament, doar, i-am spus incercand sa ii mentin calmul.

-Oricum nu am inteles nimic, a raspuns si am stiut ca ma mintea.

-Ti-am impachetat déjà periuta de dinti. Ti-o aduc eu.

-Plecam in curand? M-a intrebat in timp ce eu mergeam in fata ei ca sa ii scot trusa.

-Plecam cand termini tu.

Cu cat mai repede cu atat mai bine.

Asteptam, gandindu-ma cum sa le pun cap la cap. Incercand cum sa fac ca sa nu imi pierd sotia. Mi-a dat inapoi periuta de dinti si am bagat-o la loc in bagaj.

-Duc gentile in barca.

-Edward – a spus si m-am intors spre ea.

-Da?

A ezitat destul de mult ca sa ma ingrijorez.

-Ai putea sa… iei si niste mancare? Stii, in caz ca mi se face foame din nou.

-Desigur. Nu-ti fa griji pentru nimic.

-Ajungem la Carlisle in doar cateva ore. Toata treaba asta se va sfarsi in curand.

A aprobat si m-am dus sa pun bagajele si mancarea in barca. Am gasit-o in bucatarie. Am luat-o in brate , am dus-o pe barca si am asezat-o pe bancuta pe piele.

92

Zborul a fost o tortura. Bella ori dormea ori ii era rau. A trebuit sa ia cateva pungi pentru rau de avion. Fiecare minut era mai rau decat celalalt. Cand dormea ma puteam gandii ce ii facusem. Ce insemna acest lucru? Stiam ca ii era greu. Ma intrebam ce se va intampla cu sufletul ei. Motivul pentru care nu facusem dragoste mai devreme fusese pentru ca sa nu pacatuiasca. Dar oare cat conta faptul ca urma sa avorteze un fetus de vampir?

Cand nu dormea se tinea de burta si vomita. Incercam sa o ajut, o tineam cu mainile mele reci, dar parca nimic nu mergea.

Cand am ajuns in final pe aeroport, mergea incet langa mine. S-a incordat cand mi-a vazut familia asteptandu-ne. Mi-a dat la o parte mana cu care o tineam de dupa mijloc si a fugit exact in bratele persoanei la care m-as fi asteptat cel mai putin. Rosalie.

-Nu poti sa-i lasi sa faca asta, Rose. Nu poti sa-i lasi sa-mi ia copilasul, a plans Bella pe umarul lui Rose.

-Shhh, Bella, e ok. Sunt aici, a linistit-o Rosalie, mangaindu-i parul. Nu iti vor face nimic din ce nu vrei, si daca vor incerca, vor trebui sa treaca peste mine. Rosalie mi-a aruncat o privire ucigatoare, plina de rautate si de dezgust.

Intelesesem intr-un final. Bella era ingrozita, dar nu din cauza chestiei care crestea in ea. Era ingrozita de mine. Isi dorea monstrul pe care il purta in pantec. Pe cel care avea sa o ucida.

-Oho, e jucaus micutul, nu-i asa? a intrebat Rosalie, punandu-si mana pe burta Bellei. E activ déjà.

-Da, e ghemotocul meu, a raspuns Bella, cu un zambat stralucitor pe fata.

I-am aruncat o privire lui Carlisle si am stiut ca ne gandeam la acelasi lucru. Amandoi stiam ca asta…complica lucrurile. Ce dracu faceam acum?

Bela iubea monstrii, imi iubea familia, ma iubea pe mine si acum iubea si acest micmonstrulet care crestea in ea. Cel pentru care avea sa moara.

93

Cartea 2 – Bella

Capitolul 8

Acasa

Eram usurata sa fiu in bratele lui Rosalie, era ceva ce nu crezusem ca se va intampla vreodata. Ma privea cu atata dragoste si bunatate, incat stiam ca facusem alegerea corecta cand am sunat-o. Ea era salvarea noastra. Ea va avea grija de mine si de micul meu ghemotoc. Nu le va permite lui Edward si lui Carlisle sa mi-l ia.

Mintea mi-a zburat la baietelul din visele mele.

Ma concentram la ochii lui verzi. E ok, copilas. Suntem in siguranta acum. O sa te protejez. I-am vazut zambetul in mintea mea. Avea acelasi zambet frumos ca al lui Edward, acela care era preferatul meu.

-Se pare ca avem multe de discutat, a spus Carlisle, ridicand din sprancene. Trebuie sa te ducem acasa Bella. Am pregatit totul acolo pentru tine.

-Nu o sa mi-l iei. Nu o sa te las, am spus, agatandu-ma strans de Rose, protectoarea mea, protectoarea noastra.

-Nu Bella, nu voi face nimic impotriva vointei tale. Dar te rog, trebuie sa te duc acasa. Trebuie sa fac teste, analize, sa fiu sigur ca tu si crea..ca tu si bebelusul sunteti bine, a raspuns Carlisle, schimband cuvantul cand mi-a vazut fata. Bebeleusul meu nu era o creatura, era un copilas micut, dulce si inocent.

M-am uitat la Rose, care l-a aprobat zambindu-mi incurajator.

-E ok Bella. Nu o sa plec deloc de langa tine.

94

Ne-am suit in masina si eram asezata intre Rose si Edward. Am adormit imediat, cu capul sprijinit de Rose, si nu de sotul meu. Nu-mi venea sa cred ca vrea sa-i faca rau copilului nostru, dar nu aveam de gand sa il las.

Cand m-am trezit eram acasa, in noua mea casa, casa Cullen. Rose m-a urcat in brate intr-o camera transformata in spital.

Aparate cu ultrasunete, raze X, aparate de centrifugare si ace. Tot ce uram si de care imi era frica. Dar nu imi pasa. Stiam ca trebuie sa am grija de bebelusul meu, si stiam ca trebuia sa trec prin asta.

Carlisle s-a apucat de treaba imediat. Edward era sprijinit de perete iar Rose ma tinea de mana. Ma incuraja in timp ce Carlisle incerca sa citeasca rezultatele.

La final nu a reusit sa desluseasca mare lucru. Ultrasunetele nu au avut efect, si el nu a inteles de ce pana cand a incercat sa imi bage in burta un ac pentru amniocenteza. Era tare ca piatra si nu putea fi penetrata. Copilul meu era foarte bine protejat inauntru meu. M-am uitat la Edward si pe fata lui i se citea agonia.

Cand a terminat cu testele am coborat jos pentru a avea o discutie in familie. Stateam pe canapeaua alba langa Rose, in timp ce Edward era langa peretele opus.

-Singurul lucru pe care am putut sa il aflu este ca esti intr-adevar insarcinata, Bella. Este imposibil de spus cu siguranta cat timp vei ramane asa, sau cand vei naste. E o sarcina extrem de avansata. Misca déjà. Dezvoltarea ei este uimitoare. Trebuie sa intelegi cat de periculos este acest lucru pentru tine.

-Nu conteaza, am raspuns eu in timp ce o tineam pe Rose de mana.

-Asta e o nebunie, Bella! Te-ar putea omora! a explodat Edward.

De data asta, dar doar de data asta, chiar imi era frica de el. M-am ascuns dupa Rose care m-a luat in brate.

-Edward, a inceput ea, dar i-a taiat-o.

-Nu! Bella, e un monstru! O sa te omoare!

-Nu e un monstru, Edward. Este copilul nostru, copilul tau si eu il iubesc.

95

Fata i s-a inmuiat si s-a apropiat incet, cu grija, de mine ca sa imi arate ca nu are de ce sa imi fie frica de el. Mi-a luat mainile intre ale lui si s-a uitat la mine implorandu-ma.

-Te rog Bella. Am nevoie de tine. Nu fa asta. Nu pot sa te pierd. Te rog, lasa-l pe Carlisle –

-Edward, te iubesc. Nu o sa mi se intample nimic. O sa ma lupt pentru el. Pentru noi. Trebuie sa intelegi. Va iubesc pe amandoi. Nu exista viata fara tine, si acum nu exista viata fara el, am spus simplu.

Probabil ca mi-a vazut hotararea din ochi. Si-a lasat capul la mine in poala, dar a sarit ca ars langa peretele opus. Cand si-a atins capul de burta mea micul meu ghemotoc tocmai a lovit pentru prima oara. Am icnit si Carlisle a fost langa mine instantaneu.

-Bella?

-Nu-i nimic. Sunt bine. Cred ca va fi puternic, doar atat, am spus, speriata un pic de cea mai puternica miscare pe care o simtisem pana acum.

-E OK, Edward. Doar te saluta. Cred ca ti-a auzit vocea, am zambit catre el incurajator, dar el si-a ingropat fata in maini.

M-am uitat catre Rose, aveam nevoie de o fata prietenoasa. O sa fie ingerul meu, m-am gandit. Avea un zambet mare si stralucitor. Stiam ca va fi stanca mea in clipele grele, si mai stiam ca aveau sa fie cu siguranta.

Ziua a trecut, iar Rose chiar nu a plecat de langa mine. Atipisem, si cand ei au crezut ca dorm, au continuat conversatia, susotind.

Edward implora ca cineva sa faca ceva, dar nimeni nu vroia sa il ajute. Rose si Esme erau de partea mea, stiam ca aveau sa fie, pentru ca amandoua isi doreau cu disperare un copil. Nu aveau sa permita uciderea copilului meu, nepotul lui Esme.

Cu Rose si Esme de partea mea, Emmett si Carlisle erau langa ele. Ajuta de asemenea ca Carlisle nu putea sa ucida nici o fiinta. Era natura lui asa.

Alice nu era de mare ajutor pentru ca nu putea sa vada copilul. Viziunile ii erau blocate, aproape ca in cazul varcolacilor, dar mai puternic, cumva. Ii dadeam dureri

96

de cap. Jasper nu facea nimic fara Alice, deci Edward avea mainile legate. Singur nu putea trece de Rose, Emmett, Esme si Carlisle.

S-a intors sa stea pe manerul canapelei. M-am trezit si ma uitam la el. M-a abservat si mi-a auzit stomacul chioraind de foame.

-Ai vrea sa incerci sa mananci ceva, iubirea mea?

Eram nervoasa. Uram sa fiu bolbnava, dar chiar imi era foame.

-Da, te rog. Niste oua? Am incercat sa ma ridic, dar mi-a facut semn sa raman culcata.

S-a ridicat si a mormait ceva de genul “ macar atata putea sa faca si el” si s-a retras in bucatarie.

Dupa ce am terminat delicioasele oua, el mereu le facea asa, m-am simtit foarteobosita. A vazut ca mi se inchid ochii si am fost imediat in bratele sale, urcata pe scari, aproape pe nesimtite. M-a pus pe pat si am vazut tricoul meu preferat acolo.

M-am ridicat ca sa ma schimb in el. Cand mi-am ridicat peste cap tricoul cu care eram imbracata l-am auzit pe Edward gemand si i-am simtit mainile reci pe burta mea.

-Bella, Dumnezeule! Esti bine? m-a intrebat ingrozit.

-Da, de ce?

M-a intors cu fata catre oglinda si am vazut o vanataie mare, rosiatica, pe abdomen.

Se pare ca ma lovise asa de tare pe cat imi inchipuisem.

-E in regula, Edward. Nici macar nu o simt, am spus eu in timp ce imi trageam tricoul pe mine. El se holba, inghetat in oglinda. Ai putea sa vi in pat? As avea nevoie de o imbratisare.

L-am vazut revenind la realitate, a traversat camera si s-a intins in pat langa mine. M-am ghemuit la pieptul lui, relaxandu-ma cu sunetul respiratiei sale regulate.

97

-Imi pare rau, iubirea mea. Imi pare rau pentru ce ti-am facut. Ti-am luat totul, din nou. Nu mai putem merge la Dartmouth, ca sa te duci la colegiu.

L-am mangaiat usor pe fata si i-am sarutat buzele tari.

-Mi-ai dat ceva mult mai important, Edward. Va fi perfect. Te iubesc.

M-a strans mai tare, era aproape infricosator.

-Tu esti totul pentru mine, Bella. Nu stiu ce m-as face fara –

-Nu plec nicaieri. Acum am 2 motive ca sa traiesc, i-am taiat-o eu inainte sa adorm.

Imi amintesc ca m-am trezit in toiul noptii, ca am fugit la cea mai apropiata baie si ca am vomitat parca o vesnicie.

Chiar daca stiam cum gandea Edward despre toata situatia, totusi a stat langa mine tinandu-mi parul si mangaindu-ma pe ceafa si pe spate cu mainile sale reci.

Cand am terminat de tot m-a dus inapoi in pat. Mancarea avea sa fie o problema, cu siguranta, m-am gandit inainte sa adorm la loc.

In dimineata urmatoare, sau poate ca era dupa amiaza, am avut o alta discutie in familie. Era clar pentru toata lumea ca eram mai mare decat fusesem in ziua precedenta.

-Trebuie sa il suni pe tatal tau si trebuie sa ne gandim la ce o sa-i spunem, a zis Carlisle si avea dreptate. Stiam ca asa era, dar nu era o conversatie pe care sa o astept cu nerabdare. Carlisle mi-a vazut expresia.

-Cred ca trebuie sa ii spunem ca ai luat un parazit la Rio. Trebuie sa ii spui ca te-am bagat in carantina si ca nu are voie sa te vada. Evident ca nu poate sa te vada in situatia in care esti acum, a mai spus uitandu-se la burta mea mare, si binenteles ca eram de accord cu el. Nu exista nici o modalitate ca sa ii explic cum de eram atat de insarcinata, cand el ma vazuse cu mai putin de o luna in urma.

Am aprobat, in timp de Esme imi intindea telefonul si ma mangaia incurajator pe umar.

Am luat o gura mare de aer si am format numarul lui Charlie.

98

-Buna tata, am zis spus cand a raspuns. Nu era nevoie sa ma prefac. Stiam ca par obosita si bolnava.

-Bella ? Esti bine? M-a intrebat imediat. Se pare a vocea imi suna la fel de rau pe cat ma simteam.

-Sunt bine tata, dar se pare ca am luat ceva virus cand am fost la Rio. Sunt acasa acum, si Carlisle ma ingrijeste.

-Oh, Bella, vin sa te vad. Mi-a fost dor de tine.

-Stiu tata, si mie mi-a fost dor de tine. Dar virusul asta e destul de rau, cred. Carlisle a spus fara vizitatori.

-Sunt tatal tau si vin sa te vad. Lasa-ma sa vorbesc cu Carlisle acum, a cerut.

I-am dat telefonul lui Carlisle care si-a folosit cea mai convingatoare voce.

-Buna Charlie. A urmat o pauza, timp in care probabil tatal meu cerea niste explicatii. Binenteles ca realizez ca e fiica ta, Charlie, dar fac doar ce e mai bine pentru ea. Nu te ingrijora, am grija de ea. E un virus serios, Charlie, un parazit de fapt. Te rog, intelege, am nevoie de un mediu steril, de asta e aici si nu am dus-o la spital. Da, chiar e serioasa treaba. A tacut din nou, ascultand.

-OK, iat-o.

Mi-a dat inapoi telefonul.

-Buna tata,

-OK pustoaico, deci Carlisle spune ca trebuie sa fi intr-un mediu curat si confortabil pentru a te face bine. Dar o sa vorbesc cu tine in fiecare zi. Suna-ma oricand vrei, auzi? Te iubesc Bella.

Aproape ca am scapat telefonul in momentul acela. Micul meu ghemotoc m-a lovit atat de tare ca abia m-am abtinut sa nu urlu de durere. Toti mi-au vazut expresia fetei si au interpretat-o correct. Carlisle a fost imediat in fata mea.

-OK, tata, si eu te iubesc, pa pa, am spus repede, terminand conversatia.

Mi-am lasat capul pe spate si am dat drumul lacrimilor sa imi curga pe obraji.

99

-Bella?m-a intrebat Edward panicat.

-Doar o lovitura. Sunt bine. Trebuie doar sa ma obisnuiesc cu ele.

Edward a marait si a cazut in genunchi in fata mea.

-Te rog Bella. Nu pot sa support asta, sa te vad cu atatea dureri. Nu exista nici o sansa ca tu sa supravietuiesti asa.

-Of, Edward, i-am spus, amintindu-mi cum Esme si-a pierdut copilul, baietelul.

M-am gandit la suferinta si la durerea pe care a simtit-o. Si mi-am mai amintit cum a sarit de pe stanca, si cum Carlisle a gasit-o si a schimbat-o, ca sa o salveze.

Se uita rugator in ochii mei, si in timp ce vorbeam stiam ca va intelege la ce ma refeream.

-Desigur Edward. Corpul meu este doar uman. O sa ma tin in viata cat de mult voi putea. Pe urma va fi randul tau sa ma salvezi, asa cum Carlisle a salvat-o pe Esme. Stiu Edward ca nu voi supravietui umana.

Si atunci i-a aparut acea privire care arata ca a inteles, socata si inspaimantata de ceea ce imi pregatisem.

Capitolul 9

Surpriza

Trecuse o saptamana de cand ma intorsesem acasa si vorbeam cu Charlie la telefon din nou acum. Vorbeam cu el in fiecare zi, la aceeasi ora. Nu era greu sa par bolnava, chiar imi era mai rau acum.

Imi era atat de foame. Dar nu reuseam sa tin nimic in stomac. Imi era rau de fiecare data cand incercam sa mananc ceva, asa ca renuntasem aproape la orice speranta. Vroiam sa rezist, sa imi tin inima batand si plamanii respirand pentru cat mai mult timp posibil. Iar pe urma imi lasam viata in mainile lui Edward si ale lui Carlisle.

100

Ei trebuia sa ma salveze. Tot ce puteam face era sa sper ca va functiona si la mine asa cum functionase si in cazul lui Esme.

Eram imensa, probabil ca in 7 luni daca ar fi fost o sarcina normal.

-Da tata. Incerc sa ma fac bine. Totul va fi in regula. O sa fie bine. Au mare grija de mine.

-Vreau sa vorbesc cu Carlisle acum, a cerut Charlie. Din nou am dat din cap catre socrul meu si i-am dat telefonul.

-Buna Charlie. Da, stiu ca vrei sa o vezi. Stiu ca nu te intereseaza daca te imbolnavesti, dar nu pe tine te protejez. O protejez pe Bella. Stiu ca ti-a zis ca e mai bine,dar Charlie, chestia asta este foarte periculoasa si serioasa. O tin intr-un mediu steril si foarte bine protejat. Nu vrei sa o pui si mai mult in pericol, nu-i asa? A urmat o pauza si Carlisle a dat din cap. De fapt a adormit adineauri, dar o sa ii spun sa te tina la curent, a zis, trantind telefonul.

-Imi doresc sa nu-i fi spus asta. Chiar nu e nevoie sa –

-Bella, chiar e serios. Iar el ar fi venit aici. Nu puteam permite sa te vada asa, nu e bine pentru el, a spus, iar eu incepusem sa ma inmoi in timp ce ma gandeam. Avea dreptate. Charlie era incapatanat ca si mine, nu era greu sa vezi de unde mostenisem asta. Ma gandeam tot timpul la ce era mai important, sa il tin in intuneric pentru binele lui, sau sa ii spun pur si simplu.

Dar stiam ca nu puteam face asta. Siguranta sa ar fi fost in pericol. Volturii ar fi venit. Si pe langa asta, stiam ca nu avea cum sa inteleaga atatea informatii noi, cum ar fi vampirii si lumea fantastica in care traia. Plus faptul ca fiica sa de 18 ani pe care o vazuse cu mai putin de o luna in urma aratand impecabil, acum era gravidain 7 luni.

Ma saturasem de canapeaua asta, dar era oricum mai bine decat sa stau in camera de spital pe care mi-o pregatise Carlisle la etaj. Si nu puteam sta nici in camera mea tot timpul.

M-am uitat la Edward care statea pe podea langa capul meu. M-am intins sa-imangai parul. S-a intors ca sa ma priveasca si i-am vazut toata durerea si agonia intiparite pe fata. Ma simteam ingrozitor de vinovata pentru cum se simtea el.

101

Ochii ii erau negrii si goi. Stiam ca e flamand. Rar a plecat de langa mine de cand incepuse nebunia asta, si cu siguranta nu a plecat ca sa vaneze.

-Buna, am spus, mangaindu-i obrazul cu degetele mele reci. Arati insetat. Ar trebui sa te duci sa vanezi. O sa fiu bine, serios.

S-a intins sa ma mangaie pe par, uitandu-se adanc in ochii mei.

-Nici o sansa, a spus, zambind putin, dar zambetul nu i-a atins ochii. Imi lipseau ochii lui aurii. Ochii acestia erau negrii si reci, si daca nu l-as fi cunoscut atat debine, m-ar fi speriat.

Uram ca ii faceam asta. Era asa de ingrijorat din cauza mea, si uram ca il faceam sa treaca prin asta, dar nu era alta cale, cel putin nu o vedeam eu. Si cu putin noroc nu avea sa mai dureze mult. De cum copilul nostrum ar fi fost destul de puternic , eu as fi renuntat si l-as fi lasat pe el sa ma transforme. Atunci familia noastra ar fi fost perfecta si completa.

Cateodata, mai ales in intunericul noptii, indoielile apareau. O noapte a fost cea mai rea.

Edward si Carlisle discutau ceva in cealalta camera, iar Rose statea cu mine in camera mea. Ma gandisem si indoielile si frica venisera tare si puternice. Am inceput sa plang si Rose era langa mine instantaneu.

-Bella? Ce e? Ce s-a intamplat?

Am oftat si m-am uitat la ea cum ma mangaia.

-Nu e nimic, doar mi-e frica, cred. Sper sa fac ce trebuie.

Ma gandeam ca va sari imediat sa imi zica ca asa e, ca intr-adevar fac lucrul corect si ca sa nu imi fac griji. In schimb si-a incruntat sprancenele ei frumoase. Probabil ca a simtit ca am nevoie de ceva mai mult decat o aprobare. Ca aveam nevoie sa vorbesc.

-De ce anume ti-a frica?

-Pai daca nu merge? Daca va fi prea tarziu ca veninul sa aiba efect?

-Ti-e frica de moarte?

102

-Nu. Mi-e frica sa-l las singur, sa-i las singuri. Daca mor? Cine va avea grija de copil? Edward nu va fi in stare. Ce se va intampla cu el? Si pe urma, oare copilul o sa ma urasca pentru ca nu am fost langa el? Va stii cine am fost? Daca ei vor incerca sa il omoare dupa ce eu nu mai sunt?

Rose m-a mangaiat usor pe spate.

-Ssss, Bella, relaxeaza-te. Nu trebuie sa iti faci griji, asa ceva nu o sa se intample. O sa fie bine.

-Si daca nu o sa fie bine?

A tacut si mi-a facut pe plac.

-Bine. Iti promit ca daca ti se intampla ceva o sa am grija de copil si o sa fac tot ce pot pentru Edward. Sunt o gramada de persoane care ii iubesc pe amandoi, care vor avea grija de ei. Nu o sa-i faca rau copilului, nu o sa ii las eu.

A facut o pauza, gandindu-se.

-Si iti jur, copilasul tau va stii cine ai fost, a spus, mangaindu-mi fata in timp ce eu plangeam si mai tare. Eram distrusa ca nu voi avea ocazia sa imi cunosc copilul.

-Taci Bella, nu vrei sa il ingrijorezi pe Edward. Se va intoarce imediat, mi-a spus, imbratisandu-ma. Asta a fost momentul in care Rose nu a mai fost paznicul meu, ci sora mea. Se purta atat de delicat si frumos cu mine. Era o latura a ei pe care rar o vazusem si care imi placea foarte mult.

A ramas cu mine pana cand s-a intors Edward care a inceput sa imi fredoneze cantecul meu de leagan, pana cand am adormit.

Am visat in acea noapte. Nu era chiar un cosmar, dar nici un vis frumos. Doar..era.

Il vedeam pe Edward tinand in brate un copil. Copilul nostru. Ma indreptam spre ei, dar nu reuseam sa ma apropii de ei. Am incercat sa ii ajung, dar ei doar ma priveau. Nu eram speriata, dar stiam ca trebuie sa-i ating. Nu reusisem cand o lovitura a ghemotocului m-a trezit.

Am incercat sa imi inabus geamatul de durere in timp ce ma tineam strans de burta, chiar am incercat, dar cumva mi-a scapat printre dinti.

103

Lumina s-a aprins imediat iar Edward era deasupra mea inainte sa apuc sa deschid ochii. M-a luat in brate si m-a mangaiat pe cap.

-Bella?

-In regula. Doar o lovituura…, am spus printre dintii inclestati, si l-am auzit pe Edward maraind in umarul meu. Mi-am dat seama ca era aproape dimineata si nu mai vroiam oricum sa dorm. Am cerut sa ma duca jos. Apoi am vorbit cu Charlie care devenea din ce in ce mai ingrijorat, si nu stia ce sa faca. Situatia devenea disperata si incercam sa sa ne gandim la ce sa facem.

Stateam pe canapéa si ma tot intrebam ce sa ii zic lui Charlie ca mi se intamplase. Oare unde sa ii zica ca am fost un an intreg, cel putin? Era frustrant sa cred ca poate era mai bine pentru el daca ar crede ca am murit. Nu si-ar mai face atatea griji pentru mine si ar incepe sa imi planga moartea.

Am fost adusa la realitate cand Edward a inceput sa sasaie si sa se incordeze langa mine pe canapéa.

-Edward? Ce este?

-Jacob e aici. A urmat o susoteala rapida pe care nu am inteles-o, dar m-am ganditca asta nu era o vizita de curtoazie.

-Deschid eu, a zis Carlisle resemnat. Stia ca Edward nu ar pleca de langa mine decat daca ar fi fost absolut necesar.

-Buna Jacob, a spus Carlisle inainte sa il aud ca a deschis usa, inainte chiar sa aud bataile in usa. Ce mai faci?

Cand am auzit vocea lui Jake mi s-a parut ciudata si neprietenoasa.

- Am auzit ca Bella s-a intors in viata.

-Aaaa, Jacob, nu e momentul potrivit. Putem sa o lasam pe alta data?

Asta e ridicol, m-am gandit. Ce moment mai bun ar putea fi?

-De ce nu il lasam sa intre? am soptit in timp ce Edward scutura din cap. De ce nu? Am intrebat tare. Avem secrete si fata de Jacob acum?, mi-am curatat gatul ca sa par cat de cat normala.

104

-Te rog, intra Jacob. Edward si-a pus capul in maini, stiam ca isi dorea sa nu fi facut asta, dar chiar nu aveam incotro.

-Scuza-ma, l-am auzit pe Jacob spunand, probabil cand a trecut pe langa Carlisle.

Toata lumea s-a strans in jurul meu, stiam ca vor sa ma protejeze in cazul in care Jacob si-ar fi pierdut cumpatul, dar chiar nu era necesar.

Eram un pic rusinata. Nu vroiam ca Jacob sa ma vada in halul asta. Slabisem, eram mult mai slaba, in ciuda imensei mele burti. Incetasem sa ma mai uit in oglinda pentru ca ma speriam de mine si ma deprima. Oasele obrajilor imi ieseau prin piele, aveam cearcane si ochii afundati in orbite. Mi-ar fi placut ca Jacob sa nu ma vada in halul asta. Poate ca era mai bine pentru el sa isi aduca aminte de mine asa cum aratam cand stateam la el in garaj si reparam motocicletele si vorbeam, sau ca in ziua nuntii.Eram frumoasa atunci. Dar eram egoista si vroiam sa il vad eu pe el.

L-am vazut ca ma priveste si ceva in mine s-a rasucit. M-am uitat repede la Rose care a stiut imediat de ce am nevoie. Intr-o fractiune de secunda imi tinea sub barbie o tavita. M-am agatat de canapéa si am vomitat violent in tavita. Edward a cazut in genunchi in fata mea si i-am vazut durerea si agonia intiparite pe fata. Si-a lasat capul pe piciorul meu si l-am mangaiat pe par.

-Scuze pentru asta, am spus uitandu-ma rusinata catre Jacob. Fusese chiar scarbos si ma simteam prost ca a vazut asta. Si asa era rau ca ma vedea sotul meu asa, nu trebuia sa ma vada si el.

Jacob parea ingrijorat si a traversat camera repede, dar Rose s-a pus in fata lui, maraind. Am luat-o de mana.

-Rose, nu. E ok. S-a dat la o parte din drum ca sa il vad pe Jacob, si a venit protectoare langa capul meu.

-Bella, ce s-a intamplat? Mi-a luat mana, care era aproape la fel de rece ca a lui Edward.

Sprancenele i s-au incruntat de confuzie si teama.

-Esti bine?

105

Nu prea stiam cum sa raspund la intrebarea asta. Raspunsul evident era ca nu, nu prea. Asa ca nu am zis nimic.

-Imi pare atat de bine ca ai venit sa ma vezi azi, Jake. Si era adevarat, nu stiam daca il voi mai revedea vreodata. Nu stiam cat timp mai aveam. L-am simtit pe Edward cum tremura si cum vine si mai aproape de mine. Am continuat sa il mangai pe cap.

Se simtea atat de bine caldura lui Jake pe mana mea rece. Nu crezusem ca ma voi mai incalzi vreodata asa de bine…

-Ce este Bella?

Nu stiam cum sa ii raspund, asa ca m-am hotarat sa ii arat. M-am uitat la toata lumea, rugandu-i sa inteleaga de ce trebuia sa fac asta..

-Ma ajuti Rose?

Am vazut-o pe Rose cum il fixeaza pe Jacob, probabil se gandea cum sa il distruga. -Te rog, Rose? am implorat-o, incercand sa ma ridic in picioare.

-Nu, nu te ridica… a soptit Jacob cand Rose ma ajuta.

-Iti raspund la intrebare, am spus inca chinuindu-ma sa imi gasesc echilibrul din cauza burtii imense si grele. Era aproape imposibil sa stau in picioare.

S-a uitat lung pentru un moment, dupa care a gemut. Am observant momentul in care a inteles si era furios.

Edward a fost intr-o clipa in picioare, nervos.

-Afara, Jacob, a spus pasind in fata mea.

-Hai sa o facem, a marait Jocob, si i-am simtit rautatea din voce.

I-am vazut pe Emmett si pe Jasper cum s-au dus langa Edward, flancandu-l.

-Nu... am plans, suspinand, aproape cazand daca Rose nu m-ar fi prins.

-Trebuie doar sa vorbesc ceva cu el, Bella, a spus Edward, mangaindu-mi obrazul cu delicatete. Nu te stresa. Odihneste-te te rog. Ne intoarcem amandoi in cateva minute.

106

Speram ca nu incearca doar sa ma linisteasca, mintindu-ma, dar am inceput sa ma simt un pic ametita asa ca nu am comentat. Rose a simtit ca mi se face rau si m-a asezat usor pe canapéa.

-Poarta-te frumos, am ordonat, ochii fixandu-l pe Jacob.Ultimul lucru de care aveam nevoie era un varcolac mort, un Jacob mort pe constiinta. Dar, iarasi, ultimul lucru de care aveam nevoie era un sot mort. Edward era atat de distras si de neatent incat nu stiam cat de bine ar fi putut sa se lupte.

-Si pe urma intoarceti-va, am adaugat cand Jacob s-a intors cu spatele la mine ca sail urmeze afara pe Edward.

Nu vroiam sa plece. Vroiam sa se inteleaga. Ma intrebam oare ce isi spun afara.

Apoi mi-a trecut un gand prin minte. V-a incerca Jacob sa ma omoare pe mine sipe copilul meu? Adica, sigur ca nu m-ar fi omorat pe mine, inca eram umana.. dar purtam ceva in mine, ceva ce el cu siguranta il considera un monstru.

Mi-am pus mainile pe burta protectoare. Am simtit o mica lovitura, am icnit un pic, dar era nimica ….in comparatie. Toata lumea s-a uitat la mine, dar am zambit, frecandu-mi burta. E ok, bebe, m-am gandit incurajator. Totul e in regula, nimeni nu o sa iti faca rau. Jacob e prietenul meu. Nu m-ar rani niciodata,… sper. Deodata mi-am amintit sarutul lui dur, patimas, mana mea rupta, cortul, si cum m-a prins la nunta.

Am adaugat; Nu m-ar rani niciodata, intentionat.

Capitol. 10

Intelegere

Asteptam sa se intoarca Edward si Jacob. Edward imi spusese sa nu imi fac griji, dar stiam ca neintelegerile dintre ei erau mai prezente acum ca niciodata.

Am incercat sa stau calma si sa ma relaxez, iar Esme a venit langa mine pe canapéa. Ma mangaia delicat pe par si canta. M-am uitat la ea si mi-a zambit . Am

107

avut un soc cand mi-am dat seama ca femeia asta, care nu parea mai invarsta de 30 de ani, urma sa fie bunica in cateva zile, bunica copilului meu. Parea imposibil sa mi-o imaginez ca bunica. Dar in timp ce ma mangaia pe par si pe burta, si-a lasat capul si i-a soptit bebelusului meu nenascut.

-Buna bebe. Sunt bunica Esme. Stai la caldurica acolo inauntru, dar sa stii ca deabia astept sa te cunosc, ingerasul meu, a murmurat, plimbandu-si incet mana peste burta mea.

Toate temerile si frica mea ca o sa imi parasesc copilul, ca o sa mor, toate au disparut. Daca eu nu as fi supravietuit, copilul meu va fi mai mult decat iubit, va fi adorat.

I-am zambit si eu, si s-a ridicat uitandu-se in ochii mei.

-Cand eram insarcinata sotul meu ii vorbea asa copilului nostru. Cred ca le placea la amandoi, pentru ca atunci cand ii auzea vocea tatalui sau, bebelusul dadea cu piciorutul, a zambit trist. Nu eram sigura daca era trista din cauza fostei sale vieti sau din cauza ca Edward nu se bucura de aceste momente minunate asa cum si-ar fi dorit ea. Poate un pic din amandoua.

Am fost trezita din visare cand Esme a plecat de langa mine, auzindu-i pe Edward si pe Jacob intorcandu-se. Eram incantata ca Jacob se horatase sa se intoarca, sa nu plece. A, si pentru ca nu se omorasera unul pe altul.

L-am vazut pe Jacob ezitand la intrare, in timp ce Edward pasea in mijlocul familiei sale. Ochii imi fugeau de la unul la celalalt, asteptand ca unul dintre ei sa zica ceva. Vroiam ca Edward sa vina langa mine, dar el statea acolo, nemiscat, agonizand.

-O sa-i lasam pe Bella si pe Jacob sa vorbeasca intre 4 ochi. Vocea ii suna ciudat, goala si mi se rupea inima ca se simtea atat de respins in aceste moment cand ar fi trebuit sa sabatorim.

-Peste cadavrul meu, a marait Rose. A venit langa mine si si-a pus o mana rece pe obrazul meu.

108

-Bella, a spus Edward intorcandu-se catre mine. Parea mai mult ca un prieten decat ca sotul meu. Jacob vrea sa vorbeasca ceva cu tine. Ti-e frica sa ramai singura cu el?

Ca sa fiu 100 % sincera, nu era foarte sigura de raspunsul asta. Nu stiam ce gandeste Jacob despre micul meu ghemotoc, si imi era putina teama de ce ar putea sa ii faca. Dar, vroiam si eu sa vorbesc cu el. Eram multumita in acest moment ca Edward nu imi putea citii gandurile. Am hotarat sa mizez pe Jacob cu care statusem in garaj, in loc de Jacob care fusese la nunta mea. Am hotarat sa ma gandesc ca Jacob care statea acum in fata mea era acel Jacob care nu m-ar fi ranit niciodata.

-Rose, e ok. Jake nu o sa ne faca nici un rau. Du-te cu Edward.

-S-ar putea sa fie o manevra.

M-am gandit pentru un moment la asta. -Nu vad cum.

-Carlisle si cu mine vom fi in raza ta vizuala tot timpul, Rosalie, a asigurat-o Edward. Vocea i s-a spart si se vedea ca era suparat, chiar daca a incercat sa ascunda asta. De noi ii este frica.

Expresia mi s-a schimbat in oroare.

-Nu, am tipat eu, Nu Edward, nu imi e…am spus incercand sa il faca sa inteleaga ca nu gandeam asa. Doar ma protejam pe mine si pe micul ghemotoc.

Il iubeam si imi lipsea, dar stiam ca asta era singura cale pentru acum. El nu ma intelegea si nici eu nu intelegeam cum de nu vroia copilul nostru. Era o parte din el si o parte din mine. Daca as reusi sa mai rezist inca un pic, atunci as lasa ceva in urma mea, care sa arate ca am existat.

Edward m-a privit, in ochi ii ardea durerea, dar a incercat sa imi zambeasca, chiar daca nu era nici pe departe zambetul meu favorit pe care il iubeam si care imi lipsea.

-Nu am vrut sa zic asta, Bella. Sunt bine. Nu te stresa din cauza mea.

109

De parca asta s-ar putea intampla, m-am gandit eu. Cum puteam sa nu imi fac griji cand era atat de pierdut si de ranit? Tanjeam la ziua in care sa ii vad din nou zambetul stralucitor si ochii aurii. In unele zile era doar aceasta amintire care ma ajuta sa trec peste durere. Speram sa ii mai vada o data zambetul acela inainte sa mor.

-Toata lumea, a spus Edward, aratand catre usa. Va rog.

Am privit, sau am incercat sa vada cum camera se goleste, cum noua mea familia ma lasa cu vechiul meu prieten, toti exceptand o persoana.

-Rose, vreau sa pleci.

Edward astepta tacut langa usa ca sora sa sa treaca, iar ea s-a uitat fix la el, facandu-i semn sa iasa primul.S-a intors sa il priveasca urat pe Jacob, inainte sa ii urmeze pe ceilalti afara.

Jacob a traversat camera si mi-a luat ambele maini inghetate intre ale lui. Se uita la mainile noastre in timp ce mi le freca.

-Multumesc Jake. Ce bine se simte, am spus minunandu-ma de caldura lui pe mainile mele.Ma facea sa imi fie si mai dor de el.

-Nu o sa te mint, Bells. Arati infricosator.

-Stiu, am spus suspinand. Sunt infricosatoare. Stiam ca incearca sa glumeasca cu mine, sa destinda atmosfera un pic, dar amandoi stiam ca are dreptate.

-Zici ca esti dintr-un film de groaza, a glumit, aprobandu-ma.

Am ras. Asta imi lipsea la Jake, ca ma putea face sa rad, iar rasul era foarte putin aici.

-E atat de bine ca te am aici. E bine sa zambesc. Nu stiu cata tristete mai pot suporta.

Jake s-a uitat direct in ochii mei, si si i-a dat peste cap, asigurandu-se ca il vad.

-Ok, Ok. Mi-am facut-o cu mana mea, am recunoscut.

-Da, asa e. La ce te gandeai Bella? Serios acum?

110

-El ti-a cerut sa tipi la mine? Eram satula de atata morala si rugaminti.

-Ceva de genul asta. S-a gandit ca o sa ma asculti. Chiar daca nu ai facut-o niciodata.

Am oftat stiind ca Edward ar face absolut orice ca sa imi schimb decizia, dar Jacob avea dreptate, niciodata nu as lasa pe nimeni sa imi ia copilul de langa mine.

-Ti-am zis eu – a inceput inainte sa i-o tai.

-Stiai ca “ ti-am zis eu” are un frate, Jacob?Am facut o pauza pentru un efect maxim. Numele lui este “taci naibii din gura”.

-Buna asta.

Am zambit si am chicotit, amintindu-mi de reluarea la The Simpsons pe care o vazusem. Vroiam de mult sa folosesc replica asta, si ma bucuram ca am avut in sfarsit ocazia.. Nu pot sa imi asum tot creditul – am auzit-o intr-o reluare de la The Simpsons.

-Am pierdut episodul ala.

-A fost haios.

Am ramas tacuti pentru cateva minute, niciunul dintre noi nu vroia sa sparga tacerea.

-Chiar te-a rugat sa vorbesti cu mine? Stiam ca nu era corect sa il bag si pe Jacob in toata treaba asta. Stiam ca ar fi trebuit sa ii spun sa plece, dar imi lipsea atat de mult, si ma simteam atat de bine cu el aici, incat nu puteam sa faca asta.

-Sa incerc sa iti bag mintile in cap. Asta e o lupta pierduta din start.

Il priveam. Parea atat de preocupat ca sa isi gaseasca cuvintele. Parea blocat, asa ca am intervenit eu.

-O sa mearga, sa stii, i-am spus. Chiar cred asta.

-Nebunia este unul dintre simptome? S-a repezit la mine si mi-a adus aminte de ultima data cand il vazusem, la nunta mea.

M-am hotarat sa detensionez atmosfera. Am ras.

111

-Poate. Nu zic ca o sa fie usor, Jake. Dar cum sa trec prin tot ce am trait pana acum fara sa cred in magie acum?

-Magie?

-Mai ales in cazul tau, am spus amintindu-mi de o conversatie pe care am avut-o cu Edward cu cateva luni in urma. Mai mult decat oricine altcineva, tu ai o doza mare de magie care te asteapta si care va face ca totul sa se aranjeze pentru tine, am spus, simtindu-ma un pic mai bine stiind ca Jake, chiar trecand prin tot ce trecea, aveam la un moment dat sa intalneasca pe cineva care sa ii fie destinata. Mi-am luat mainile din ale lui si le-am pus pe fata sa. M-am uitat adanc in ochii sai, mangaindu-i obrajii, dorindu-mi ca in sfarsit sa poata sa renunte la mine. Dumnezeu stie ca eu nu puteam, dar poata daca el reusea ar fi fost mai usor pentru mine.

-Despre ce bati campii?

-Edward mi-a spus odata cum este – cand imprintezi pe cineva. A spus ca e ca in Visul unei nopti de vara, ca o magie. O sa gasesti persoana pe care o astepti, si poate ca atunci toata chestia asta va avea sens si pentru tine, am incercat sa ii explic, chiar daca stiam ca nimeni, mai ales Edward si Jacob, nu ar fi putut sa imi inteleaga decizia.

S-a enervat dintr-o data, facandu-ma sa tresar un pic. A marait.

-Daca tu crezi ca imprintand o sa faca acesta nebunie sa aiba sens…s-a oprit furios, cautandu-si cuvintele. Chiar crezi ca daca o sa imprim pe cineva strain o sa inteleg ce faci?

A indreptat un deget catre burta mea umflata si instinctiv mi-am pus mainile peste ea, protejand-o.

-Spune-mi care a fost scopul, Bella! Ce rost a mai avut ca eu te iubeam? Care a fost rostul ca tu il iubesti pe el? Cand o sa mori? Cum poate asta sa fie bine? Ce rost a avut atata durere? A mea, a lui, a ta! O sa il omori sip e el, nu ca mi-ar pasa. Cuvintele ii ieseau repede si furioase. Am tresarit cand l-a mentionat pe Edward, mintea zburandu-mi la Volturii si la Italia. Deci care a fost rostul iubirii tale

112

incalcite pana la urma? Daca e ceva ce imi scapa, te rog, explica-mi, Bella, ca eu nu inteleg.

Am tacut.

-Inca nu stiu, Jake. Dar.. simt.. ca totul va fi cumva bine, e greu de crezut acum, dar ai putea sa o numesti soarta.

-Mori pentru nimic, Bella! Pentru nimic! a tipat.

Mi-am masat burta. Cu sigurata aveam pentru ce sa mor, m-am gandit. Muream pentru el. Stiam ca Jacob nu ar vedea niciodata asta, dar eu planuiam sa raman in viata doar inca putin.

-Nu o sa mor, am spus, incercand sa imi controlez nervii si supararea. Eram obosita sa mai explic, obosita sa mai ma lupt. O sa imi tin inima batand. Sunt destul de puternica pentru asta.

-Spui numai rostii, Bella. Ai incercat sa tii pasul cu supranaturaluul pentru prea mult timp. Nici o persoana normala nu o poate face. Nu esti destul de puternica, s-a linistit, luandu-mi fata in mainile sale.

-Pot sa fac asta, pot sa fac asta, mi-am repetat incercand sa imi pastrez calmul.

-Nu prea mi se pare. Deci care e planul tau? Sper ca ai unul.

Am dat din cap. Asta era o discutie pe care nu eram nerabdatoare sa o am. Stiam exact cum avea sa reactioneze cand ii voi spune ce aveam de gand sa fac. M-am gandit la cea mai buna abordare.

-Stii ca Esme a sarit de pe o stanca? Cand era umana vreau sa zic, am spus incet, lundu-mi privirea de la el.

-Si?

-Si era atat de aproape de moarte incat nu s-au mai chinuit sa o duca la Urgenta. Au dus-o direct la morga. Inima inca ii batea cand a gasit-o Carlisle..am tacut, stiind ca va intelege.

-Nu ai de gand sa treci prin asta umana, a spus cu o voce goala, realizand ce aveam sa mor, indiferent ce s-ar fi intamplat.

113

-Nu, nu sunt proasta. Mi-am intors privirea catre el si am chicotit usor. Desi banuiesc ca ai o alta parere in legatura cu chestia asta.

-Vampirizare de urgent, a zis scuturandu-si capul incet.

-A mers la Esme. Si la Emmett si la Rosalie, si chiar la Edward. Nici unul dintre ei nu era intr-o stare prea buna. Carlisle i-a transformat doar pentru ca era asta sau moartea. El nu termina vieti, el le salveaza.

Ochii lui ma ardeau, implorandu-ma.

-Asculta-am Bella. Nu fa asta. Nu astepta pana e prea tarziu, Bella. Nu asa. Traieste, da? Doar traieste. Nu-mi fa asta. Nu-i fa asta lui.

Expresia i s-a schimbat din nou, era din nou furios?

-Stii bine ce o sa faca dupa ce tu mori. Ai vazut si data trecuta. Vrei sa se duca din nou la criminalii aia italieni?

Am inghetat cand m-am gandit din nou la Volturii. Era disperat sa gaseasca o cale ca sa ma tina in viata. Stiam ca nu il intereseaza ce ar fi facut Edward daca as fi murit, daca planul nu ar fi mers cum trebuie.

S-a chinuit sa se stapaneasca, ca sa nu ma sperie.

-Iti aduci aminte cand am fost ranit de noii nascuti? Ce mi-ai zis atunci?

Mi-am strans buzele ca un copil incapatanat, refuzand sa ii raspund.

Cu siguranta ca isi dadea seama ca cele doua situatii sunt complet diferite.

-Mi-ai spus sa fiu cuminte si sa il ascult pe Carlisle. Si ce am facut eu? L-am ascultat pe vampir. Pentru tine.

Am scuturat din cap.

- L-ai ascultat pentru ca stiai ca era cel mai bine asa.

-Ok, alege oricare dintre motive.

Am luat o gura mare de are, pregatindu-ma sa vorbesc despre asta, incercand sa ii explic de ce faceam ce faceam.

114

-Acum nu e cel mai bun lucru. Am inceput sa imi mangai burta. Nu o sa-l omor.

-Ooo, nu auzisem vestile. Un baietel criminal, a? Ar fi trebuit sa aduc niste baloane albastre. Voce lui era acid.

Imi simteam obrajii arzand.

-Nu stiu daca e baiat. Ultrasunetele nu functioneaza. Membrana din jurul copilului este prea tare – ca si pielea lor. Asa ca e un mic mister. Dar tot timpul am vazut in mintea mea un baietel, am recunoscut, stiind ca nimeni inafara de o femeie insarcinata sau o mama ar fi inteles.

-Nu sunt sigur ca e un copil dragut acolo, Bella.

M-am gandit la baietelul pe care il vazusem in visele mele. Ochii verzi stralucitori, zambetul frumos.

-O sa vedem.

-Tu nu, a marait.

-Esti foarte pessimist, Jacob. Chiar exista o sansa sa trec cu bine de asta.

Ii vedeam furia in timp ce incepuse sa tremure. Incerca sa se calmeze. L-am lasat in pace ca sa isi revina.

-Jake, am spus incet, trecandu-mi mana prin parul lui si pe urma mangaindu-iobrazul. O sa fie bine. Shhh, e in regula.

-Nu. Nu o sa fie in regula, a spus fara sa se uite la mine, si imi parea rau ca ii era asa de greu.

I-am alunecat cateva lacrimi mari si fierbinti si i le-am stes usor cu mana. Shhh.

-Care e scopul Bella? Credeam ca totul se rezuma la faptul ca il doreai pe vampirul tau mai mult decat orice altceva. Si acum renunti la el? Nu are sens. De cand esti tu asa de disperata sa devii mama? Daca iti doreai asa de mult de ce te-ai maritat cu un vampir?

M-am gandit un moment, stiind ca acesta era un alt lucru pe care nu l-ar fi inteles. Nu ma gandisem niciodata serios la copii, cu siguranta nu era o posibilitate pentru

115

mine si Edward, sau asa crezusem. Il vroiam pe Edward asa ca am alungat ideea de a avea copii. Dar cand am ramas insarcinata cu micutul meu mi-am dat seama ca il doream, pe langa Edward.

-Nu e chiar asa. Nu ma interesau copii. Nici nu ma gandisem la asta. Nu e ca si cum as avea orice copil. Este vorba de…acest copil.

-E un criminal, Bella. Uitat-te la tine.

-Nu e el de vina. Eu sunt. Sunt slabita si umana. Dar o sa reusesc, Jake, pot sa –

-O, haide! Termina cu prostiile Bella. Poti sa ii spui lucrurile aste lipitoarei tale, dar pe mine nu ma pacalesti. Stii ca nu o sa reusesti.

M-am uitat fix la el.

-Nu poti sa stii sigur asta. Sunt ingrijorata, sigur, dar…

-Esti ingrijorata, a repetat, aratandu-si dintii.

Chiar atunci ghemotocul s-a hotarat sa se intinda, si m-a lovit puternic. Am icnit si mi-am intins corpul, fortandu-ma sa nu tip. Era destul de rau ca Edward trebuia sa ma auda cand plangeam din cauza loviturilor mai puternice ale bebelusului; nu vroiam sa il supun la asta si pe Jake.

Dar se pare ca nu il pacalisem. Ochii sai erau holbati la mine.

-Sunt bine, nu e nimic, am spus oftand.

Atunci am observant ca el se uita ingrozit la burta mea. Cand ma intinsesem tricoul mi s-a ridicat peste burta. Imi observase pielea patata cu negru, verde, galben, albastru, un curcubeu de vanatai in diferite etape de vindecare. Mi-am tras in jos repede tricoul, dorindu-mi sa fi observat mai devreme.

-E puternic, doar atat, am spus defensiv.

-Bella, a inceput Jake, trist dar hotarat, déjà nu mai era atat de suparat. Bella, nu fa asta.

-Jake, am zis eu, dar mi-a taiat-o.

116

-Asculta-ma. Nu alege calea asta, bine? Asculta-ma doar. Ce ar fi daca…s-a oprit si eu m-am impacientat.

-Ce-ar fi daca ce?

-Daca asta nu ar fi singura cale? Daca nu ar fi totul sau nimic? Ce-ar fi daca l-ai asculta pe Carlisle ca o fata buna ce esti si ai ramane in viata?

-Nu o sa –

-Nu am terminat inca. Deci ramai in viata. Apoi incerci din nou. Acum nu a mers. Incerci inca o data.

Nu intelegeam ce zice. Treaba nu avea cum sa fie diferita. I-am mangaiat cuta de incruntare care i-a aparut pe frunte.

-Nu inteleg…Ce vrei sa zici, cum sa incerc din nou? Doar nu crezi ca Edward m-ar lasa sa… Si ce diferenta ar fi? Sunt sigura ca orice alt copil –

-Da, a izbucnit. Orice alt copil al lui ar fi la fel.

Atunci am inteles si m-am simtit insultata si dezgustata. Ohh, Ihh!

-Te rog Jacob. Crezi ca ar trebui sa imi ucid copulul si sa il inlocuiesc cu un substitut genetic? Inseminare artificial? Prin vene imi curgea furia si ma cutremuram la ce imi sugerase. De ce as vrea copilul unui strain? Banuiesc ca pentru tine oricum nu conteaza. Orice copil ar fi bun?

Nimeni nu intelegea. Acesta era copilul meu. Jumatate eu, jumatate Edward, ce era mai bun din noi, impreuna.

-Nu asta am vrut sa zic, a spus incet, aproape rusinat. Nu copilul unui strain.

-Atunci ce ai vrut sa zici? Nu avea sens pentru mine.

-Nimic. Nu am zis nimic. Ca de fiecare data.

-De unde ti-a venit asta?

-Uita, Bella.

117

-Te-a rugat el sa spui asta?am intrebat suspicioasa. Asta discutasera ei pe la spatele meu? Posibili donator de sperma? Si cum ii puteau spune asta nebunei insarcinate?

-Nu, a raspuns ezitant.

-El a fost, nu-i asa?

-Nu, serios. Nu a spus nimic despre inseminare nu-stiu-cum.

Am tacut, ganditoare, si am inceput sa ma inmoi amintindu-mi de durerea si neputinta intiparite pe chipul lui Edward. Ar face orice pentru mine. Iar eu il ranesc atat de mult…

-Dar la ce se gandea oare? Ca voi renunta la asta pentru – am spus mangaindu-mi burta – pentru un strain..Si atunci mi-au izbucnit ale naibii lacrimi pe care incercasem disperata sa le opresc.

-Nu trebuie sa il ranesti, a soptit. Poti sa il faci fericit din nou, Bella.Si cred ca cedeaza. Sincer cred asta.

Dar nu il mai ascultam. Mintea mea incepuse sa invarta rotitele. Imi mangaiam burta absenta in timp ce mintea imi fugea. Nu un strain, nu un strain, nu un strain. O imagine oribila mi se forma in minte.

-Nu un strain? am soptit, abia auzit. Ce a spus exact Edward?

-Nimic. S-a gandit ca poate o sa ma asculti.

-Nu asta. Despre incercat inca o data.

-Nimic, a aspuns simplu.

Dar déjà stiam, intelesesem. Wow.

Nu am mai vorbit pentru o perioada lunga, cat m-am tot gandit.

-Chiar ca ar face absolut orice pentru mine, nu-i asa?

Nu imi venea sa cred ca sotul meu era in stare sa ma dea asa de usor unui alt barbat.

118

Oare m-ar fi inseminat artificial cu sperma lui Jacob? Sau Edward se imagina lasandu-ma seara la Jacob, ca sa fac sex cu el, sa puna mainile peste tot pe mine, sa fie inauntrul meu. Si pe urma ce? Edward m-ar fi luat dimineata si as fi continuat sa fiu sotia lui?

-Ti-am spus ca cedeaza. Serios Bella.

-Sunt surprinsa ca nu l-ai bagat in belea imediat. Ca nu l-ai dat de gol. Am ranjit, incercand sa destind din nou atmosfera.

-M-am gandit si la asta. A incercat si el sa ranjeasca, dar nu prea i-a iesit.

M-am gandit pentru o secunda, uitandu-ma la Jake. Era un prieten atat de bun, si ma intrebam ce a simtit cand mi s-a oferit in felul asta.

-Nu sunt multe lucruri pe care nu le-a face pentru mine, nu-i asa? Chiar ca nu va merit, am soptit, uitandu-ma la mainile mele.

-Dar nu conteaza, asa e?

-Nu de data asta, am zambit cerandu-mi scuze. As vrea sa pot sa iti explic ca sa intelegi cum trebuie. Nu pot sa il ranesc, am spus atingandu-mi burta. Din nou –asa cum nu as putea sa iau o pusca si sa te impusc. Il iubesc.

-De ce trebuie sa iubesti tu mereu ce e gresit, Bella?

-Nu cred ca fac asta.

-Crede-ma, a zis inghitind cu greu.

S-a ridicat in picioare si l-am prins de mana.

-Unde te duci?

-Nu rezolv nimic aici.

-Nu pleca, l-am implorat, uitandu-ma in ochii sai.

-Nu am ce sa caut aici. Trebuie sa ma intorc.

-De ce ai venit azi? Incercam cu disperare sa gasesc o modalitate ca sa il retin, macar inca un pic. Nu stiam daca il voi mai vedea vreodata.

119

-Doar ca sa vad daca esti in viata. Nu am crezut ca esti bolnava cand mi-a zis Charlie.

-O sa te mai intorci? Inainte sa…

-Nu am de gand sa astept aici sa vad cum mori, Bella, a spus aspru si m-am dat mai in spate. Trebuia sa fiu puternica si sa il las sa plece. Nu trebuia sa il mai ranesc.

-Ai dreptate, ai dreptate. Ar trebui sa pleci. Il ranisem mai mult decat ar avea voie o persoana sa suporte. Ar trebui sa fuga de mine si eu ar trebui sa il las.

-Pa. Te iubesc, Jake. Mi-am luat la revedere de la prietenul meu, si stiam ca era o posibilitate ca asta sa fie ultima data cand il mai vedeam.

-Sigur, sigur, a mormait in timp ce se indrepta spre iesire. Usa s-a inchis si el nu mai era.

M-am uitat la usa si am izbucnit in plans, suspinand tare. Mi-am luat la revedere de la Jake de atatea ori, dar de data asta era definitiv…

Edward a fost langa mine in minutul in care lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji. Auzise tot ce vorbisem, si mai mult de atat, stia si ce gandea Jacob. Am fost aproape tentata sa il intreb pe Edward ce gandea Jake, dar m-am oprit, stiind ca ar fi fost o invadare a intimitatii lui si l-as fi ranit si pe Edward. Era destul de rau ca stateam din nou si plangeam dupa Jacob Black.

Ma tinea in brate, ma mangaia pe par, imi stergea lacrimile… Nu a scos un cuvant.

Eram satula sa ma simt trista, sa ma simt infranta. Deodata mi-am amintit de oferta lui Jacob, care venise de fapt de la Edward, si m-am enervat din nou.

-Edward? Am spus cand lacrimile si suspinele mi s-au mai linistit.

-Da iubirea mea, a zis calm.

-E ceva ce Jacob mi-a spus si despre care vroiam sa vorbesc cu tine, i-am spus dandu-ma mai in spate ca sa ma pot uita in ochii lui.

Nu a zis nimic, asa ca am continuat sa il privesc fix, cu ochii plini de lacrimi.

120

-I-ai sugerat cumva tu lui Jacob sa ii zica sa renunt la copilul nostru si sa incerc sa fac altul cu el?

Se uita la mine, probabil gandindu-se care raspuns m-ar deranja cel mai putin. Probabil nu a reusit sa gaseasca unul destul de bun, asa ca a zis simplu: da.

Ochii imi innotau in lacrimi din nou.

-Edward, cum ai putut sa ma dai asa unui alt barbat? Sunt sotia ta, Edward. Asta nu mai conteaza deloc pentru tine?

Se uita la mine fara sa zica nimic.

-Te iubesc Edward. Stiu ca lucrurile sunt dificile acum. Dar nu poti sa ma dai asa unui alt barbat. Asta e copilul nostru. E o parte din mine si o parte din tine. Nu ma iubesti?

Ochii lui ii ardeau cu flacari negre. A cazut in genunchi in fata mea si mi-a luat mainile in ale lui strangandu-le cu putere.

- Desigur ca te iubesc, Bella. Nu intelegi ca din aceasta cauza am facut asta? Ma ucide sa mi te imaginez cu .. cu el, dar sa te stiu in viata si fericita ar face acest lucru cat de cat suportabil, pentru ca am nevoie de tine. Am nevoie de tine in viata.

-Eu am nevoie ca tu sa ma respecti. Sunt sotia ta si tu esti sotul meu, si asta, am spus luandu-i mainile si punandu-i-le pe burta mea. Asta este copilul nostru. Trebuie sa incerci, te impor sa incerci sa il iubesti. Incearca sa intelegi ca il doresc. Incearca sa respecti asta.

Copilul nostru a lovit usor exact in palmele deschise ale tatalui sau. A fost un moment induiosator, si din fericire nedureros. Edward si-a ridicat privirea catre mine si avea ochii plini de emotie. Am vazut ingrijoarare, am vazut frica. Am vazut iubire si am mai vazut ceva nou. O mica scaparare a ceea ce parea a fi uimire.

Oare Edward incepea sa isi vina in fire? Oare va putea sa vada ca si mine? Cu siguranta speram acest lucru, mai ales ca s-a ridicat usor si m-a sarutat delicat si dragastos pe buze.