Anul V, Numărul 54, AUGUST 2011

R O M A N I A N - A M E R I C A N I N D E P E N D E N T N E W S P A P E R

- Domnule Crăciunescu, demult doream să mai dialogăm pe tema arbitrajului romanesc şi cred că prilejul este binevenit,mai ales pentru cititorii noştri de peste ocean.

- Aş vrea să fac o precizare înainte de în-ceput. Răspund acestui interviu în calitate de fost arbitru care are dreptul de exprimare a unor păreri şi în calitate de colaborator al unui post TV şi nu în cea de preşedinte de club.Asta,deoarece Federaţia Romană de Fotbal, în ultima sa şedinţă de Comitet Executiv a mai emis un comunicat în care se spune că...”dacă afectezi imaginea FRF prin ceea ce declari,eşti amendat pentru început cu 200.000 lei”...,ceea ce mi se pare aberant! De aceea,să fim bine înţeleşi, am ţinut să-mi precizez cele două calităţi în care dialogăm.

- Rămane de comentat dacă mai poate fi atinsă în mod negativ imaginea acestei federaţii...

- Ar fi fost necesar şi un cod de explicaţii de procedură.Ce atingi,de fapt? Ceea ce vor

ei. În Romania ne-am caştigat dreptul la libera exprimare,iar aceşti domni n-ar trebui să uite că într-o democraţie adevărată poţi să faci orice afirmaţie,dacă ai argumente.

- Au murit oameni pentru asta...- ...au murit oameni, iar ei doresc acum să-

ngroape acest drept. Ce-au făcut ei, de fapt? S-au luat după FIFA şi UEFA,dar acolo lucru-rile sunt bine ierarhizate. Acolo găseşti un cod de conduită şi sancţiuni, atat la rasism cat şi la insulte. La noi? La noi se spune:...”dacă aduci prejudicii de imagine”... Păi, ce prejudicii de imagine să mai aduci?

-Este o ambiguitate la cheremul federaţiei.-Iar sistemul de amenzi este halucinant.la

prima abatere, 200.000 lei. La a doua, amendă se dublează. A treia o dublează pe a doua şi aşa mai departe. Pare un cod de sancţiuni pentru şeicii din zona Golfului. Poate ei îşi pot per-mite să plătească ataţia bani, pentru că FIFA şi UEFA prevăd amenzi ăntre 2000 şi 6000 franci elveţieni...

ALINA COJOCARU A CUCERIT PUBLICUL AMERICAN CU TREI ROLURI DE EXCEPŢIE

ARBITRAJUL ROMANESC ESTE LIPSIT DE CREDIBILITATE

Alina Cojocaru este o balerină romancă, prim-balerină a Royal Ballet din Londra. În stagiunea de primavară 2011 a American Ballet Theatre din New York, Alina Cojocaru a fost unul dintre invitaţii de onoare. Ea a cucerit publicul cu trei roluri de excepţie.

Alina a interpretat rolurile Aurora din “Frumoasa din padurea adormită”; a fost ui-mitoare în “Giselle” şi a triumfat cu rolul

din “Don Quijote”, scrie New York Times. Ceilalţi doi invitaţi de onoare ai baletului american au fost Natalia Osipova şi Ivan Vasiliev, de la Bolshoi Ballet din Moscova.

Alina Cojocaru şi-a sărbătorit şi ziua de naştere în timpul stagiunii, ea împlinind 30 de ani. Alina Cojocaru s-a născut la Bucureşti. La vârsta de 7 ani a început gimnastica, dovedind un talent neobişnuit...

SIMONA BOTEZAN

INTERVIU CU FOSTUL ARBITRU INTERNAŢIONAL ION CRĂCIUNESCU

CONTINUARE IN PAG. 5 >>

MIHAI JUNEA

PHOTO INTERNET: ION CRACIUNESCU

Potrivit American Automobile Association, șoferii din statul Marelui Canion plătesc cel mai puțin pentru un galon de benzină. Rapor-tul a fost făcut pentru luna iulie, a.c. În timp ce la nivel național, prețul mediu al carburanților se situează la 3,60, în Arizona prețul mediu al benzinei este de doar de 3,25 pe galon (aproxi-mativ 95,500 barilul). Cu toate că cei din Arizona se pot lăuda cu cel mai scăzut preț la benzină, aceștia consideră

că plătesc prea mult pentru un galon de combustibil. Mulți dintre automobiliști își alimentează rezervoarele la supermarketurile de la care își fac cumpărăturile, acestea oferind discount de până la 15 cenți pe galon pentru clienții fideli. Conform statisticilor AAA, orașul universi-tar Tucson a înregistrat cel mai scăzut preț la benzină ($3,15) în timp ce Scottsdale, cel mai mare oraș cu case de lux din Arizona, a bătut recordul și la prețul combustibilului, acesta ajungând la un moment dat la $3,40.

Potrivit aceleași surse, dintre localitățile din zona metropolei Phoenix, cea mai ieftină benzină ($3,20) putea fi găsită în orașul Peoria. Cu toate acestea, în unele localități prețul este unul și mai scăzut. De exemplu, în cursul zilei de sâmbătă, 16 iulie, a.c., la benzinăriile “Shell” din orașul Surprise, un galon de benzină costa doar $3,10. La nivel național, la polul opus se află statul Alaska care contrastează cu Arizona nu doar în ce privește clima, dar și prețul benzinei, acest stat având cele mai “dezghețate” prețuri la combustibili, luna aceasta prețul mediu al unui galon de benzină ajungând până la $4.09. Din-tre statele de pe continent însă, costul benzinei a ajuns cel mai ridicat în Connecticut ($3,97).

STATUL ARIZONA ARE CEL MAI MIC PREȚ LA BENZINĂ DIN SUA

CONTINUARE IN PAG. 3 >>

OCTAVIAN CURPAȘ

IN EXCLUSIVITATE

PHOTO INTERNET: ALINA COJOCARU

OPERA NIGHTSSUPER CONCERT

BRAVO, LUCIAN! BRAVO, CAMPIONULE!

DETALII LA PAG.5 SPORT

DETALII LA PAG.9EVENIMENT SPECIAL

ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ AUGUST 2011 MIORIŢA USA 2

Dacă privim în jurul nostru la degradarea umană care a devenit un fel de normalitate a acestei ţări, pare să nu existe prea multe speranţe pentru noi, românii. Şi totuşi, s-ar putea produce o revoluţie a conştiinţei într-un astfel de mediu?

Îmi amintesc că actorul şi regizorul Dan Puric a afirmat la un moment dat că românii se pot încadra în două categorii total diferite de oa-meni: "Poporul român" şi "Populaţia României". Deoarece mi-am dat seama că ideea lui Dan Puric sur-prinde un adevăr fundamental, am considerat că este necesar să o dezvolt întrucât abordarea acestui subiect dintr-o astfel de perspectivă uşurează înţelegerea unor realităţi importante ale României şi cum ar fi posibilă o "revoluţie a conştiinţei" în această ţară, într-un viitor foarte apropiat.

Prin urmare, putem spune că "Poporul român" şi "Populaţia României" sunt două entităţi dis-tincte care, deşi ocupă acelaşi spaţiu geografic, par să trăiască în lumi paralele, raţiunile lor de a exista fiind fundamental diferite:

- „Populaţia României" îşi trăieşte viaţa între un mic şi o bere, între o manea şi o telenovelă. „Poporul român" îşi duce existenţa cu un ochi aţintit asupra valorilor trecutului şi cu celălalt scrutând viitorul, fiind sensibil acum, în prezent, la „Balada" lui Po-rumbescu şi la versurile lui Eminescu.

- „Populaţia României" este şmecheră şi hoaţă, dispusă oricând la compromisuri. „Poporul român" crede în cinste şi dreptate şi îşi doreşte o viaţă fără compromisuri.

- „Populaţia României" nu are nici o identitate şi nici nu o interesează aşa ceva. „Poporul român" luptă să îşi apere identitatea, înţelegând necesi-tatea şi beneficiile acesteia.

- „Populaţia României" este centrată cu disperare pe verbul „a avea". „Poporul român" trăieşte în spiritul verbului „a fi".

Şi paralela ar putea continua...Tragedia acestei situaţii constă

în faptul că „Populaţia României" este majoritară, iar acest lucru a făcut ca părerile, gusturile, nevoile şi aspiraţiile ei să devină „adevăruri, „valori" şi „idealuri" pe care o mass-media coruptă şi mercantilă le foloseşte pentru a-şi mări rating-ul.

Tragedia constă în faptul că avem o clasă politică care nu este „emanată" de „Poporul român" ci de „Populaţia României". Cu toate acestea, clasa politică din România nu face parte din „Populaţia României" ci dintr-o a treia categorie, pe care am putea să o numim „Noua nomenclatură", o entitate care manipulează „Populaţia României" şi luptă conştient îm-potriva intereselor „Poporuluiomân" pentru a-şi consolida puterea.

Şi atunci, este firesc să ne întrebăm: se poate face ceva într-un astfel de context? Eu sunt sigur că da pentru că tot mai mulţi oameni dintre cei care până mai ieri făceau parte din „Populaţia României" se trezesc şi intră în rândurile „Poporu-lui român".

În opinia mea există însă trei condiţii esenţiale pentru ca acest proces de „revoluţie a conştiinţei" să se producă:

1. Este nevoie ca tot mai mulţi dintre cei care simt că fac parte din

„Poporul român" să se elibereze de teamă şi să devină conştienţi că nu sunt nici slabi, nici izolaţi.

2. Este necesar ca fiecare, acolo unde este, să îşi folosescă aptitudi-nile pentru a contribui cu ceva la acest proces de trezire spirituală a românilor.

3. Este foarte important ca tot mai mulţi să îşi unească intenţiile în acţiuni comune.

Cheia acestui proces este atin-gerea unei mase critice de oameni conştienţi care acţionează la unison şi care, în acest fel, pot determina transformări uriaşe în conştiinţa tu-turor locuitorilor României.

O serie de cercetări ştiinţifice ce s-au realizat în secolul XX şi ale căror concluzii au fost sintetizate de biologul Rupert Sheldrake în „Teoria

morfogenetică". Vezi mai jos două articole despre această teorie făcând click pe adresele:

•„Teoria morfogenetică 1"http://danielroxin.blogspot.

com/2010/09/teoria-morfogenetica.html

•„Teoria morfogenetică 2"http://danielroxin.blogspot.

com/2010/09/teoria-morfogeneti-ca-2.html

şi un film documentar:

•"Războiul parapsihologic - dezvăluiri"

http://danielroxin.blogspot.com/2011/06/razboiul-parapsiho-logic-dezvaluiri.html!

Acestea demonstrează că atunci când un anumit tip de cunoaştere este asimilată de un număr suficient de mare de indivizi şi se atinge o masă critică, acea cunoaştere devine aproape fulgerător un bun câştigat şi pentru ceilalţi membrii ai speciei sau comunităţii respective. Astfel se realizează un salt calitativ major care, în aparenţă, părea imposibil.

Privind din perspectiva acestor descoperiri, se poate afirma că, dacă un milion de români conştienţi îşi unesc forţele, am putea fi martorii unei revoluţii a conştiinţei care, în viitorul apropiat, ar putea mătura răul ce asfixiază această ţară. Pen-tru o Românie a frumosului, a bi-nelui, a dreptăţii, a armoniei, este nevoie să facem împreună ceva.

Depinde de fiecare dintre noi!

ROMÂNIA ŞI REVOLUŢIA CONŞTIINŢEIDANIEL ROXIN

La 19 iulie curent, a fost dezvelită compoziţia comemorativă „Aca-demician Ilie Untilă”, instalată pe faţada imobilului din strada M. Kogălniceanu, 80, din Chişinău, unde a avut domiciliul marele savant, „cavaler al gliei strămoşeşti”, care şi-a consacrat întreaga viaţă ştiinţelor a-gricole, domeniului agriculturii.

Acţiunea de inaugurare a compoziţiei comemorative a uneia dintre cele mai emblematicii figuri ale ştiinţelor agricole, a reunit mem-bri ai academiei, politicieni, scriitori, reprezentanţi ai Ministerului Agricul-turii şi Industriei Alimentare, rude.

„Suntem prezenţi la un eveniment foarte important pentru comuni-tatea ştiinţifică, dar şi pentru viaţa republicii noastre, în general. Avem o datorie faţă de acest Om, această personalitate, care este academi-cianul Ilie Untilă – adevărat fecior al pământului, savant cu renume, preo-cupat de genetica aplicativă, amelio-rarea culturilor cerealiere spicoase”, a declarat le ceremonia de dezve-lire a compoziţiei comemorative preşedintele AŞM, acad. Gheorghe

Duca. În discursul său, preşedintele AŞM a trecut în revistă unele din cele mai importante trepte, pe care le-a urcat în cariera sa regretatul savant-academician, specificând marea sa contribuţie la dezvoltare ştiinţei, cali-tatea de „ţăran înţelept, cumpătat şi de mare patriot”. În spiritul respectu lui faţă de înaintaşi, acad. Gheorghe Duca, care a fost şi un bun prieten al regretatului savant, a menţionat meritul deosebit al nepotului aca-demicianului, dr.Veaceslav Untilă, pentru acest gest de înaltă demnitate şi atitudine. Despre personalitatea ce-lui comemorat a vorbit E.S. Mircea Snegur, Preşedinte al Republicii Mol-dova (1990-1996), care l-a cunoscut pe Ilie Untilă la Facultatea de agrono-mie, având ulterior o prolifică cola-borare ştiinţifică şi de producţie. Mir-cea Snegur a subliniat calităţile aparte ale academicianului, forţă de muncă impresionantă şi insistenţa regretatu-lui coleg în promovarea realizărilor savanţilor, mulţumind celor care au iniţiat şi au realizat acest proiect.

„E de datoria mea să-mi exprim sincera apreciere pentru organizato-rii acestui eveniment, care este unul de recunoştinţă pentru cel care a

fost academicianul Ilie Untilă, care a activat într-un domeniu atât de important pentru ţară”, a ţinut să menţioneze acad. Teodor Furdui, prim-vicepreşedinte al AŞM. Dom-nia sa a subliniat meritul savantului la dezvoltarea ştiinţei, ameliorarea şi obţinea noilor soiuri de cereale, dar şi contribuţia sa valoroasă în calitate de om politic, această personalitate fiind un exemplu elocvent pentru toţi cei care doresc să dezvolte ştiinţa şi agri-cultura ţării noastre.

Rectorul Universităţii Agrare de Stat din Moldova, m.c. Gheorghe Cimpoeş, şi-l aminteşte pe acade-micianul Ilie Untilă ca pe un om de mare omenie, savant iscusit, talentat organizator al ştiinţei, al producerii agricole, dar şi politician cu verticali-tate, adevărat patriot al acestui neam, pe care şi azi îl aşteaptă să vină, să-i întâmpine cu tradiţionalul „oameni buni…”, cu grijile pe care le purta faţă de agricultura şi agricultorii Moldovei.

Într-un context al universului mai liric al Omului Ilie Untilă, avea să vorbească, în stilul care-l caracterizează, acad. Mihai Cimpoi, cu care au fost colegi în Legislativ.

„A fost un om al pământului şi un poet foarte interesant neprofesio-nist, dar care avea imaginaţie, umor, scria o poezie narativă. A fost un om luminos şi lumina lui va rămâne în sufletele noastre”.

Însuşirile şi calităţile „ocrotitoru-lui ţărănimii”, Ilie Untilă, au fost susţinute prin frumoasa apreciere a acad. Vasile Micu, poet, într-un fel şi Domnia sa, care a relevat, că pe lângă o extremă sinceritate, pe care o mani-festa, Ilie Untilă a fost şi un purtător de opinie. Spunea ce gândeşte şi opta pentru ca pământul să fie retroce-dat ţăranilor, pentru o agricultură modernă, trăind toată viaţa cu dure-rile acestui pământ.

Şirul calificativelor elogioase a continuat cu aprecierile dr. hab. prof. Boris Boincean, care a subliniat că „Untilă în ameliorarea grâului a fost ca Esenin în poezie”, cu specificaţia că şi în Bălţi a fost instalată o placă memorială a renumitului savant. Un gând profund, raportat deopotrivă la glie şi istorie a avut pentru cei prezenţi preşedintele de onoare al AŞM, acad. Andrei Andrieş care a remarcat că „nu poţi să scrii istoria fără să scrii istoria agriculturii, dar

dacă scrii istoria agriculturii nu poţi să nu scrii despre acad. Ilie Untilă. Consider că dumnealui a intrat în istoria baştinei lui de aici”.

Fiica acad. Ilie Untilă, Ana, se consideră norocoasă că destinul i-a dăruit un asemenea tată, care a învăţat-o să trăiască fără frică. Iar în timp ce pentru majoritatea Ilie Untilă a fost o personalitate puternică, lider, om politic, savant, pentru Eugen, nepotul, a fost şi va rămâne un om bun, cinstit, catego-ric. Pentru el va rămâne un spirit de neclintit, dornic să lupte, alături de care a simţit căldură.

Dr. Veaceslav Untilă este mândru de faptul că Ilie Untilă, „academi-cianul optimist” a muncit întreaga sa viaţă pentru oameni, întotdeauna a visat la bine şi a susţinut neamul nostru, amintind fraza lui celebră „Ce faci, om bun?”. Veaceslav Untilă a menţionat şi rara calitate a acade-micianului de a se bucura de succesul celor din jur. Domnia sa a mulţumit tuturor care au pus umărul la realiza-rea acestei lucrări, autorului acesteia – Valentin Vârtosu şi, nu în ultimul rând, acad. Gheorghe Duca pentru receptivitate.

DACĂ SCRII ISTORIA AGRICULTURII, NU POŢI SĂ NU SCRII DESPRE ACADEMICIANUL ILIE UNTILĂ

EUGENIA TOFAN

MIORITA USAPublisher:

MIORITA CULTURAL

ASSOCIATIONViorel Nicula

(Director)Simona Botezan(Director Adj.)

Prof. Dr. Marius Petraru(Editor)

George RocaOctavian Curpas

George StancaAlex B. Chihaia(Senior Editors)

Ovidiu Junc(Graphic/Layout Designer)

Radu TopanMarius Baciu(Web Master)

Adi Kaszoni(Photo)

Colaboratori onorifici:Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta

Adalbert Gyuris - GermaniaLaurentiu Fulga - AustraliaCorneliu Florea - CanadaLucretia Berzintu - IsraelRoxana Curpas - Arizona

Lia Lungu - New YorkNicholas Buda - New YorkAlexandra Hedes - Nevada

Marius Jar - CaliforniaAmelia Avram - California

Alina Jar - CaliforniaAura Imbarus - California

Mircea Neagoie - CaliforniaMarian Petruta - Illinois

Pr. Octavian Mahler - CaliforniaProf. Dr. Adrian Botez - RomaniaEduard O. Ohanesian - RomaniaMadalina C. Diaconu - Romania

Victor Martin - RomaniaEric Vamos - Romania

Nicolae Gavrea - RomaniaMihai Junea - Romania

Colaboratori presa: Clipa Magazin

AgerpressMondo News

Phoenixmission

E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.comwww.ziarulmiorita.com

ADDRESS: P.O.BOX 193 WEST SACRAMENTO, CA 95691

PHONE: 916 868 5395

"MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la inceputul fiecarei luni calendaristice. Va invitam sa va abonati. Costul unui abonament este de $15 pe 6 luni si $25 pe un an intreg. In pret sunt incluse si taxele postale. Efectuati check pe MIORITA USA si expediati la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cenzureaza articolele asa ca ideile anuntate apartin autorilor,la fel si res-ponsabilitatea juridica.

DONATIE $1.00 DONATION

MIORIŢA USA AUGUST 2011 ŞTIRI 3

La 9 ani a fost admisă la Institu-tul Român de Balet. În acelaşi an a fost selectată pentru un schimb de studenţi cu prestigioasa şcoală de balet de la Kiev. A studiat la Kiev timp de şapte ani şi a învăţat limba rusă. La vârsta de 16 ani (în 1977) a câştigat medalia de aur la Concursul Internaţional de Balet de la Laussane şi o bursă de şase luni, pentru Şcoala Regală de Balet

din Londra. De atunci locuieste la Londra, unde a devenit, în scurt timp, cap de afiş în majoritatea spectacolelor.

“Evoluţia balerinei Alinei Co-jocaru în spectacolul Giselle ,la Royal Opera House din Londra, în anul 2001, a propulsat-o pe locul zece în topul celor mai buni dansatori ai deceniului”, scrie revista britanică Times Online. "Cojocaru a oferit o interpretare la debut minunată, într-unul din-tre cele bune roluri, fiind imediat

promovată la statutul de prim- balerină la vârsta de doar 19 ani, fiind astfel cea mai tânără prim-solistă din istoria Baletului Regal", precizeaza publicatia britanica.

Potrivit sursei citate, pe primul loc în acest top s-a situat dansul de retragere al balerinei britanice Darcey Bussell, la Royal Opera House, în 2007, când cea mai fai-moasa balerină a Marii Britanii a interpretat "Song of the Earth" a lui Kenneth MacMillan.

În anul 2002 Alina Cojocaru a

fost decorată în România cu Ordi-nul Naţional Pentru Merit în Grad de Cavaler, de către preşedintele de atunci al ţării, domnul Ion Iliescu.

Până la sfârşitul anului 2011, Alina Cojocaru va susţine o serie de spectacole în Europa, cu Royal Ballet şi Hamburg Ballet. Specta-colele vor avea loc în Marea Bri-tanie, Germania, Suedia, Dane-marca şi Norvegia.

ALINA COJOCARU A CUCERIT PUBLICUL AMERICAN CU TREI ROLURI DE EXCEPŢIE

>> CONTINUARE DIN PRIMA PAGINA

Nu mai pot suporta ceea ce face azi guvernul. Care ne tot anunță ba că se apropie sfârșitul crizei, ba că se apropie sfârșitul nostru. Colac peste pupăza guvernamentală mai vine și de-precierea asta a leului. Ceea ce, adică, ne mai lipsea pe canicula asta: un lighean cu apă clocotită...

Repet, sunt sastisit de manevrele prezidențiale de ștab-jucător, de bâlbele analfabetice ale marionetei Boc. De exhibițioismele politice dicreționare ale blondei de la mi-nistrul turismului și dezvoltării. Ei

bine, toate astea au fost date uitării la momentul knock-outului lui Mendy, provocat de fulgerul lui Bute. Atunci toată țara a uitat de necaz. A dat în extaz. S-a uitat de criză, Băse, Boc, Blonde, s-a uitat de tot și toate . Aveam de mult un amic care când îl lovea du-rerea de măselese apucă și făcea dragoste cu soția. Numai pentru secundele alea extatice, finale, ex-plica el.Pe scurt, Bute ne-a făcut să uităm de necazuri. Cu atât mai mult, cu cât bucuria comună a românilor din sală, realizase o con-cordie națională de conjunctură. Dar, nu a trecut mult și am asis-

tat la cel mai jenant, penibil, imbecil lucru din viața mea. Pe fondul unei bucurii. Generală și isterică. Fluierarea cu iz mioritic, miticească nu mitìcă, huiduirea mârlănească a unei femei. A unei doamne, a unei regine, parașute, unei stricate, nu conta ce: era vor-ba despre o femeie. Punct. Mi-a crăpat tenul fundului de rușine că am trăit clipa asta. Mi-a fost rușine că sunt român, deși poate că nu toți acei huiduitori ai unei femei erau reprezentativi pentru spiritul românesc. Spirit care s-a dovedit gregar. Tribal. Nesimțit. De epoca pietrei necioplite. Da,

“românii” aceștia au fost barbar de necipoliți, ei înșiși. Nu îmi vine a crede. Să ai tu o bucurie imensă provocată de victoria frumoasă a unui mare campion și când îți e lumea mai dragă, să te pipi pe ea! Să „ejaculezi” mucii-n fasole; să-i dai unei femei cu oiștea-n fard; să proiectezi buca-n perete și alte ci-milituri populare...

Minunată specie de mârlani, care nici măcar să păstreze puri-tatea unui moment de bucurie națională nu știe. Cu ăștia defilăm, nene Iancule !

CRONICA PRĂPĂSTIOSULUI Mârlănia miticilor mioritici

GEORGE STANCA

THE WHITE HOUSEOffice of the Press SecretaryFOR IMMEDIATE RELEASEJuly 8, 2011

Statement by the President on the Launch of the Space Shuttle Atlantis Today, Americans across the country watched with pride as four of our fellow citizens blasted off from the Kennedy Space Center in the Space Shuttle Atlantis, and America reached for the heavens once more. Behind Atlantis and her crew of brave astronauts stand thousands of dedicated workers who have poured their hearts and souls into America’s Space Shuttle program over the past three decades. To them and all of NASA’s incredible workforce, I want to express my sincere gratitude. You helped our country lead the space age, and you continue to inspire us each day. Today’s launch may mark the final flight of the Space Shuttle, but it propels us into the next era of our never-ending adventure to push the very frontiers of exploration and discovery in space. We’ll drive new advances in science and technology. We’ll enhance knowledge, education, innovation, and economic growth. And I have tasked the men and women of NASA with an ambitious new mission: to break new boundaries in space exploration, ultimately sending Americans to Mars. I know they are up to the cha-llenge – and I plan to be around to see it. Congratulations to Atlantis, her astronauts, and the people of America's space program on a picture-per-fect launch, and good luck on the rest of your mission to the International Space Station, and for a safe return home. I know the American people share my pride at what we have accomplished as a nation, and my excitement about the next chapter of our preeminence in space.

EVENIMENTE AUGUST 2011 MIORIŢA USA 4

“BOTEZUL LITERAR” AL UNEI TINERE POETE LA NEW YORK – DANA COSTACHE

Membrii Cenaclului Mihai Emi-nescu din New York, au avut parte la sedinta de saptamana trecuta de un botez literar, unde, ca la orice eve-niment de seama, au fost prezenti si oaspeti din tara. Seara, s-a bucurat de atentia unor specialisti in dome-niu, care, au vorbit despre versu-rile Danei Costache, i-au creionat drumul spre creasta poeziei la care accede, nelasand deoparte usoara critica care trebuie sa insoteasca o asemenea seara de debut. Dar, ver-surile Danei in lectura proprie, au ajuns la inima auditoriului fiind un fapt implinit. Poeta, si-a fixat drep tel, armaonizarea cu sine, descrierea trairilor fiind un mijloc de exprimare poetica , ca intr-un ritual premarital de Sanzaiene sau, mai tarziu, intr-unul implinit, al nasterii. Asa am perceput eu poezia Danei Costache. Tinara debutanta in ale poeziei, a avut sansa unui botez , “oficiat” de maestri ai cricticii literare, scriitori, poeti si filozofi , bine cunoscuti in lumea literara romaneasca. Asadar, au vorbit in ordinea luarii de cuvant: poetul si filozoful Pr. Profesor Dr. intitulata Young and Smart, a lucrat in PR de la terminarea facultatii atat in SUA cat si in Romania. Face

parte din acea generatie de romani ti- neri, care, sunt constienti de valorile dobandite acasa, pe care sunt man-drii sa le impartasesca lumii intregi. Poeziile Danei, au ceva din dorinta Romaniei de a iesi din anonimat cu valori si argumente constructive. Generatia tinerilor romani, de 25+ ne promite noua, celor care am pier-dut speranta o reintegrare in istoria lumii.”( Profesor Dr.Monica Tatoiu, Fundatia Noi Citim Presedinte) In incheiere, poeziile Danei Costache, va vor da, masura talentului ei.

- Theodor Damian, criticul literar - MN Rusu, Profesor Dr. - Aurel Sasu - istoric literar, scriitor si poet. A fost prezenta , nasa sa de cununie, dar si de botez a copilei dragi Sophia, Monica Tatoiu, un alt oaspete de onoare al serii, precum si doamna Doina Gheorghiu, venite din tara. In cuvintele Monicai Tatoiu, carac-terizarea Danei Costache, este cea a unei intregi generatii, careia sesibili-tatea profesorului i-a prins pulsul: ” Dana Costache este o tanara care crede in dictonul lead and drive the change, prin actiune si asumare res-ponsabila. Dana, a vut o emisune pe Money Chanel.

CINE CONTEAZA04.08.05Nu acela care esueazaCi acela care sta langa el neclintit;Nu acela care viseazaCi acela-n are carui brate-a adormit;Nu acela care castigaCi acela care-a pariat pe el la-nceput de concurs;Nu acela care vorbeste lumiiCi acela care-asculta ce-au si altii de

spus;Nu acela care creeaza noulCi acela care nu-l respinge;Nu acela suferind de boalaCi acela langa care se stinge;Nu acela care constrangeCi acela care convinge;Nu acela care predicaCi acela care-l cauta pe Dumnezeu;Nu fiul TauCi Tatal meu!

IUBIRE ABSOLUTANu poti sa spui ca nu te iubesc.Ti-am dat tot: tacere si cuvant.Ti le-am dat sa-ti ajungaSi dincolo de mormant.

Poate ca mai e pana atunci…Dar cine sunt eu sa nu te mai

vreau?Si chiar dac-ai sa vrei sa ma alungiDin tine nu ma iau.

LIA LUNGU

BACALAUREAT 2011

„Este o bucurie să vezi încotro adie vântul şi tu să-ţi întinzi pânzele şi să mergi chiar într-acolo.”

MAICA SILUANA VLAD(„Centrul de formare şi consiliere Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“)

Noi nu ştim privi. În adâncul lucrurilor, în esenţa lor definito-rie. Când se întâmplă ceva anume, brusc se caută vina peste tot. Chiar şi în closet, am putea spune. A detecta în detaliu şi cu mare exactitate însă întreg ansamblul de cauze ale rezulta-telor dezastruoase de la examenul de bacalaureat din acest an înseamnă a se pătrunde în mod completamente responsabil de către toţi vectorii constituenţi ai actualului sistem de învăţământ românesc până în miezul putred al faptelor desfăşurate acum. Iar acest miez nu e deloc greoi de ob-servat. Faptul cel mai grav mi se pare că se omite a se spune cu claritate că, de fapt, aici s-a dorit a se ajunge - din varii motive, se înţelege, unul dintre ele fiind acela că o naţie azvârlită în braţele larg deschise ale unei vădite inculturi e una tocmai bună pentru a fi manipulată fără un prea mare chin în fel şi chip oricând şi de către oricine. Lipsa constantă a modelelor pozitive autentice de pe firmamentul sferei publice româneşti şi vârâtul pe gât a lungilor şiruri de imagini groteşti ale aşa-ziselor „personalităţi” de moment - nişte simple „perso-nagii”, mai bine spus, umplute până la refuz cu „modernisme” penibile create în spaţiul mediatic autohton - au căscat în mintea multor tineri prăpastia fără fund a neamprostiei şi a ideii că merge oricum în ziua de

azi, adică de-a valma. Când un profesor de filozofie avea curajul să afirme public în vremi de dictatură comunistă faptul că „materia nu poate fi o formă superioară de or-ganizare”, iar de aici să suporte conştient decăderea din drepturile fireşti ale profesiei sale, acesta nu poate fi interpretat astăzi decât ca un act de mare, de foarte mare liber-tate a cugetului său. Cu alte cuvinte, dacă Maica Tereza a fost, după mine, primul om care a dat o lecţie straşnică unei religii bimilenare, înfiinţând propriul său ordin mona-hal, tot astfel Maica Siluana Vlad de la „Centrul de formare şi consiliere Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“ cred că poate fi considerată drept unul dintre intelectualii români, care a plesnit în faţă cu putere concepţia sui-generis a unui întreg sistem de gândire antedecembrist. Nu ştiu dacă azi mai există dascăli de acest gen, adevărate modele unice de demnitate ale spiritului uman. Ar fi fost exact tipurile de repere benefice pentru co-piii impregnaţi până la saturaţie cu vaporii „culturii” distructive a con-sumerismului dominant din prezent. „Noi suntem cu toţii, cumva, schizo-frenici, adică avem doua feţe ale personalităţii. Mai precis, avem o umbră, cum zicea Jung. Şi această umbră nu este creştinată.”, spunea Maica Siluana. Accentele puternic patologice ale societăţii contempo-rane nu au dus decât la acest soi de derapaj curent în care sălăşluim cu groază zilnică acum.Totdeauna am considerat că orice copil este un aluat fraged în mâinile profesorului său, faţă de care acesta are o responsabilitate majoră în a-i călăuzi paşii de început ai liniei

lui destinice. Un dascăl îţi poate scoate sinele la Lumină din liniştea lui, altfel spus, te poate scoate pe tine din tine, dar, în cel mai rău caz, te poate şi îngropa definitiv, tăindu-ţi cu indiferenţă aripile. Consider că absolut niciun profesor cu har nu are voie să dea greş cu vreunul din-tre elevii săi. Rateul profesional nu trebuie să facă parte din filozofia vieţii lui. De aceea, nu am să for-mulez în mod depreciativ „generaţia hamburgher, jeep, etnobotanice, in-ternet”, dar am să pedalez insistent pe ideea de „supercultura hambur-gher, jeep, etnobotanice, internet”, fiindcă mă deranjează enorm acest deja fenomen, iată, l-am putea numi. Este cert, nimeni nu se îndoieşte de acest fapt, că tipologia şcolarului actual s-a modificat profund faţă de ceea ce însemna aceasta în trecutul nu foarte îndepărtat. Ceea vreau să spun însă, acum că s-a încheiat tu-multuosul examen de maturitate al anului 2011, e faptul că inutil se tot caută în grămezile imense de gu-noi societar ţapi ispăşitori, unul mai vinovat şi mai urât mirositor decât al-tul. Promovabilitatea scăzută la nivel naţional ar trebui să dea de gândit tuturor, dar mai ales celor care au pus umărul la degradarea evidentă a sistemului românesc de învăţământ timp de două decenii încoace. Fac-tori diverşi, evident, şi mulţi, cărora le este greu, foarte greu, desigur, să îşi deconstruiască responsabil edificiul propriei lor culpe.

Recunosc faptul că nu îmi pot încă imagina o lume cu trupul mai rece decât gheaţa, pe care se va căţăra necontenit singură dihania amoralităţii şi unde poezia nu se va mai auzi deloc (din simplul mo tiv că

aceasta nu va mai fi citită de nimeni). Nu am fost vreodată în stare a gândi că se va ajunge la momentul când de principiile mecanicii newtoniene nu îşi va aminti mai nimeni nici măcar în prag de examen, aşa cum nu am crezut că va sosi fatidica secundă în care fiorii emoţiilor unui examen vor fi înlocuite cu cei ai microvibraţiilor emise asupra timpanului urechii umane de un aparat extrem de per-formant şi greu de depistat, prin in-termediul căruia să se poate face faţă cu „succes” garantat unui anume exa-men. Nu am avut, se vede, capacităţi de clarvăzător.

Fără prea multe noţiuni generale din vreun domeniu favorit şi lipsiţi de un vocabular propriu dezvoltat, inşii-elevi de azi bat la porţile unui sistem de învăţământ românesc ce seamănă izbitor cu o imensă groapă de cadavre, unde vor muri cu zile în mod sigur de aici înainte generaţii şi generaţii de spirite juvenile, care se vor trezi ciocănind zadarnic la poarta unei aşa-zise cunoaşteri, dar şi la aceea a propriului lor viitor. Starea de nepăsare prezentă în rân-durile tuturor factorilor implicaţi aici este, dacă vreţi, aidoma stării de inactivitate psiholocomotorie în care se află un alcoolic. Nimeni nu vede răul actual profund, rădăcina acestui rău, însă toată lumea discută. Mult şi inutil, spre a se auzi doar pe sine însuşi şi pentru consolidarea propriei imagini mediatice, fără a se face însă cu concreteţe ceva palpabil. Palavre, palavre, palavre, aşa precum ar fi spus Petre Ţuţea. Tot ceea ce mai era viu în organismul complex numit şcoală a ajuns azi, iată, în moarte clinică. Revenirea la viaţă îmi pare a fi ceva totalmente irealizabil în condiţiile de acum.

Criza educaţiei, în care rămâne să sălăşluiască o întreagă naţie românească a prezentului acesta dis-continuu şi haotic, se adânceşte, iată, cu evidenţă, cumplit de mult. Anal-fabetismul şi subcultura ameninţă

crunt întreg spectrul societar fără ca ele să fie luate în considerare ca puncte grave de dezechilibru pentru viitorul extrem de apropiat al acestei ţări. „Tot ceea ce se întâmplă cu noi ţine de darul disponibilităţii”, spu-nea Maica Siluana Vlad, dar şi de cel al împărtăşirii unii altora a măsurii harului interior dat fiecăruia în parte de Pronia cerească, completăm noi.

Mi-e din ce în ce mai clar că inte-grala simplă din x în raport cu aceeaşi variabilă nu va mai avea o rezolvare corectă prea curând de aici înainte de către marea masă a elevilor, difi-cultatea (şi inutilitatea) ei trebuind a fi transferată, cică, doar către şcolarii dotaţi nativ cu duhul pentru a o rezolva. Exact ca la învăţământul vocaţional. Cântă operă, joacă teatru sau dansează pe sârmă doar specimenele înzestrate a o face, nu orişicine (e mult de discutat pe seama acestui aspect foarte serios conturat din plin zilele acestea pe piaţa vor-belor spuse sau scrise). Să admitem însă cu îngăduinţă şi acest fapt. Dar un soi de „ieşire” din situaţia mult încâlcită a învăţământului românesc contemporan - caracterizat comple-tamente numai de „culoarea care nu se mai întoarce niciodată”, aşa cum frumos definea „negrul” pictorul Ion Sălişteanu într-un interviu acordat Eugeniei Vodă - tot ar exista. Una ex-trem de simplă: rugăciunea - unicul şi de folos sufletului omenesc aju-tor în momente de mare cumpănă -, dar nu rugăciunea elevului, ci… „Rugăciunea unui dac”, poate. Cine o fi scris-o, oare, că nu-mi mai aduc bine aminte acum?!... Mă poate ajuta cineva dintre elevii români, care nu au promovat bacalaureatul în vara lui 2011, sau dintre liceenii dependenţi de computer, de droguri şi de sex (dar extrem de puţin de carte) ai Occidentului, autorul său fiind unul dintre cei mai mari poeţi din toate timpurile ai literaturii acestei lumi?!... Iată, am dat deja un prim in-diciu întru aflarea rapidă a autorului ei.

MAGDALENA ALBU

Supercultura hamburger, jeep, etnobotanice, internet Sau „O noapte pierdută” şi „O scrisoare furtunoasă” = Bacalaureat 2011

MIORIŢA USA AUGUST 2011 SPORT 5

La noi,dacă te faci vinovat de trei ori că ai opinii, ajungi la 800.000! Mă-ngrozesc de-a dreptul, practic,după trei abateri cumulezi o amendă de 200.000 euro! Unde? În Romania! Mă-ngrozesc,nu altceva!

- De ce credeţi că s-a ajuns la aşa ceva?

- Pentru că niciodată FRF n-a putut stabili un cod de conduită după modelul internaţional. În urmă cu patru sau cinci ani, se spunea că se depunctează echipele pentru declaraţii defăimătoare ale patronilor. Pană s-a ajuns la Gigi Becali. Atunci, s-a suspendat apli-carea sancţiunii, printr-o decizie a Comitetului de Urgenţă. Ulte-rior, a fost scoasă definitiv, nefiind pusă-n practică niciodată. S-a ajuns aici din cauza toleranţei prin care ei au fost complici de foarte multe ori. N-am văzut nici o sancţiune aplicată conducătorilor din fotbal, aflaţi şi ei de cele mai multe ori în fruntea scandalurilor. Dar nu li se întamplă nimic. În incinta FRF, eu am fost lovit cu pumnul de Vasile Avram,acutalul preşedinte al Comi-siei Centrale de Arbitri! Cu pumnul, pentru simplul motiv că n-am vrut să stau de vorbă cu el! S-a decis în-ceperea urmăririi penale împotriva acestui individ,dar el e bine,mersi, în aceeaşi funcţie.

- Revenind la arbitraj. El a fost de-osebit de negativ implicat în ultima ediţie de campionat, dand naştere unor scandaluri imense. Cu toate acestea, nu s-a întamplat nimic.Ba mai mult, s-a efectuat o „primenire”

a lotului divizionar şi FIFA, în care partea leului si-a tras-o acelaşi preşedinte CCA, Vasile Avram!

- Eu am fost arbitru din 1976 pană-n 2006. Vă spun cu toată sin-ceritatea că-n toţi aceşti 35 de ani nu mi-a fost dat să văd ceea ce am văzut în ediţia de campionat 2010 – 2011! Culmea, lucruri pe care le-a văzut toată lumea, fapte grave, petrecute la nici doi metri de arbitri au fost trecute cu vederea şi nu s-a întamplat nimic. Mai mult, unii au primit şi recompense. Păi lui Bogaciu i s-a făcut un tămbălău imens pe la emisiunile TV, a ajuns apoi la DNA iar acum se plimbă pe sălile tribu-nalului. Dar, să mă ierte Dumnezeu, greşelile pe care le-am văzut la Ma-rius Avram, fiul preşedintelui CCA nu mi-a fost dat să le văd la nici un alt arbitru FIFA! Vă dau numai două exemple:CFR Cluj – Poli Timişoara şi finala de cupă Dinamo – Steaua.Cinci greşeli grave la CFR – Poli si fără să se-ntample nimic. Etapa următoare a arbitrat bine, mersi la C şi apoi, la B, după care a revenit la A. I s-a dat finala Cupei Romaniei, pe care a făcut-o praf! Astea sunt acum criteriile de valoare. O parte din cei care conduc acum arbitrajul roma-nesc şi-au plantat şi copiii foarte sus. Unul din fiii lui Avram e foarte sus la arbitri internaţionali, celălalt la asistenţi internaţionali, ambii delegaţi cel mai frecvent în Liga I. E drept că asistentul n-a greşit atat de mult faţă de anii precedenţi, dar celălalt a greşit enorm.Pentru mine, care urmăresc fenomenul, este clar că nepotismul se dezvoltă pe-o scară incredibilă. Nu mai există o scară a valorilor.

- Senzaţia este că acest domn Avram se comportă precum in şef de stat în stat.Cum de-şi poate permite aşa ceva?

- În urmă cu mai mulţi ani, el îl înjura pe preşedintele FRF Mircea Sandu. Acum, la toate emisiunile TV îi dedicăadevărate ode. Preşedintele îl poartă cu el, au speech-uri lauda-tive. Te uiţi şi nu-ţi vine să crezi la ce vremuri ne întoarcem.

- Cum vă explicaţi că nu există o egalitate între criteriile de promovare şi cele de retrogradare din loturile de elită?

- Ei au stabilit nişte criterii de no-tare orientate după criteriile UEFA, lucru foarte bun, cred eu. Numai că, acestea uită cine ţine de pix, uită că mai există un factor important, cel uman. Dacă vrea şi acesta să vadă, sau nu. Ori, dacă pentru unii vede şi pentru alţii,nu. Pentru că oamenii care-i notează pe arbitri sunt delegaţi tot de cei care au copii arbitri. Aşa că...

- Între timp, trebuie să constatăm că avem perspective sumbre în Eu-ropa. Nu vom avea arbitri nici la următorul Campionat European.

- Nu vom avea,pentru că noi am intrat într-o criză după schimbarea generaţiilor. UEFA ne-a cerut să ven-im cu nişte arbitri noi. Şi am venit. Eu, în anul 2005 am avut primisiu-nea clară că în 2006 Romania va avea un arbitru acolo,sus. M-au schimbat însă de la conducerea CCA, pen-tru că am deranjat pe cineva, iar de atunci totul a devenit o amanare.De vreo zece ani, UEFA ne tot spune să venim cu tineri, de parcă cei din alte ţări s-au născut arbitri şi-n doi ani de zile au ajuns să arbitreze la cel mai în

alt nivel. De fapt, forul european este foarte bine informat despre tot ceea ce se petrece la noi,de aici şi aceste continue amanări! Nu dau răspunsuri directe, ci n-aveţi tineri, n-aveţi aia, n-aveţi aialaltă! Mai grav este că avem foarte puţini oameni în CCA care să-i înveţe pe cei tineri. În afară de Grigorescu, cel mai com-petent la asistenţi, cine să-i înveţe? Huzu nu mai e, Igna nu mai e, de Dan Petrescu nici n-are rost să vor-bim, cine să-i înveţe? Am pierdut şi componenta teoretică, dar ne hrănim cu diversiunea, ajunsă la apogeu.

-E interes în menţinerea unei astfel de atmosfere?

-Da, pentru că nu se doreşte re-forma. Nu vedeţi că mergem cu o caravană de 18 echipe care efectiv se tarăie? Zăngăne, aşa cum zăngăneau conservele legate de copii de cozile pisicilor. Are fotbalul romanesc forţa financiară şi umană pentru a ţine-n continuare 18 echipe în prima ligă? N-are nimic din toate astea,dar noi ţinem în continuare 18 echipe!

- Pentru voturi?- Să nu supărăm lumea. Ia să zicem

că o să retrogradeze şase echipe şi să promoveze două, să vedeţi ce supărări vor fi! Deşi, cu doar 12 echipe, cam-pionatul ar avea meciuri mai tari, iar lumea n-o să mai tacă. Aşa, mai e loc. Se mai fac reciprocităţi, cum spune Jean Pădureanu şi nu se întamplă nimic. Dar ce-i reciprocitatea, dacă nu trucarea unui joc?

- Să-ncercăm să ne punem în pielea lui Mircea Sandu. Cum poate el tolera toată această atmosferă, care-i scapă de sub control pe zi ce trece şi care a-mpins fotbalul romanesc pe tobogan, fără a se lua nici o măsură?

- Mircea Sandu are o poziţie foarte bună la UEFA, ceea ce, să recunoaştem, e bine pentru Roma-nia. Cred însă că el nu s-a înconjurat de oameni de valoare. A venit Ionuţ Lupescu şi n-am simţit nimic. A venit Prunea şi tot nimic. Pentru o singură persoană, e foarte greu să se impună. La comisii, a mai venit unul, a mai plecat altul, tot nimic. Să-l ia atunci pe Gică Popescu, să ia oameni din Generaţia de Aur, o pleiadă, nu pe Didi Prodan. Să fim serioşi, e cosmetică multă! Iar Sandu, fiind de 20 de ani în conducerea fotbalu-lui, a ajuns ca-ntr-o familie. Te legi de unii, ai simpatii faţă de alţii, dar şi antipatii, sunt lucruri omeneşti.Atunci, pune-ţi dom-le un executiv care poate să facă treabă, pentru că toată lumea vede că ne scufundăm. Dar, dacă le e bine lor, ce contează?

- Se apropie noua ediţie de cam-pionat. Credeţi că arbitrajul va conti-nua ca şi pană acum?

-Acest departament, numit arbi-traj, trebuie să aibă o componentă esenţială, numită credibilitate. Credi-bilitatea este compusă şi din ceea ce fac arbitrii dar şi din ceea ce fac cei care conduc instituţia numită arbi-traj. Daţi-mi voie să am mari rezerve faţă de apariţia acestei componente. Iar fără credibilitate, poţi face orice.

-În încheiere, aş dori un mesaj pentru oamenii din comunitatea romanească din Sacramento, Cali-fornia.

-Ştiu că tuturor le este dor de casă. Vreau să-i felicit pentru puterea de-a sta departe de ţară şi le doresc multă sănătate. Să dea Dumnezeu să reuşească-n tot ceea ce şi-au propus!

ARBITRAJUL ROMANESC ESTE LIPSIT DE CREDIBILITATE >> CONTINUARE DIN PRIMA PAGINA

Dragă Bute, Campionule, am avut dreptate

cu sloganul inventat de mine în scrisoarea anterioară adresată ție. L-ai ... făcut, conform rimei numelui tău, pe Mendy. L-ai bătut atât de ușor și de rapid, încât deja detractorii , câr-titorii, puțini e drept, au început să mârâie că meciul ar fi fost ”aranjat”. Băiatul ăsta - zic ei, vezi Doamne! - nu era de talia ta. Păi, dacă tu ești cel mai tare, nimeni nu e demn de tine; nimeni nu îți poate sta în față. Care e vina ta că razi tot!? Cum era Teofilo Stevenson care nu a avut adeversar mai toată cariera. Ești adică, născut să învingi. Această victorie clară, rapidă a dat carne de tun, de bârfă, de rahaturi pe băț, spiritului gregar al clevetitorului, al aceluia care contesă tot ca Toma Necedincoisul. Cert e că tu ai câștigat clar și ai făcur o majoritate de români fericiți. Sigur, delatorii au început să atace victoria ta prin jegul politicului. . Nu mi-au picat bine huiduielule-de bucurie, măi!- adresate unui politician de genul feminin. Măcar acum trebuia să uităm asta, ca la o sărbătoare națională. Când se cântă “hai să dăm mână cu mân//cei cu inima română”, când ar trebui să funcționeze concor-dia. Dar, de unde armine și frăție la

un neam născut în discordie. Nu mi se pare elegant să huidui o femeie. Eu, unul nu aș fi huduit-o în ase-menea circumstanță nici pe Coana Leana,

deși aș fi împușcat-o. Asata, atunci, la psihoza din 1989. Ăștia suntem! Oricum, sunt sigur că nu ai fostprea afectat. Lacrimile tale dove-

desc asta. Căci, după victorie ai iz-bucnit în plâns. Apoi, când ai dat interviul, și ai pomenit despre țara ta, aveai nodul în gât. Ca și noi. Tu dai un curaj existențial și un patrio-tism necesar românilor plecați, care își câștigă existența afară. Ei și ba-sarabe nii rămân adevărați patroți! Cei din România îs - nu toți - doar

blazați, cîrtitori, moștocari și cle-vetitiri.

Aici și politica asta nenorocită e de vină. Dar, fără politică, am o sensibilitate la bilă...Căci Lucian Bute , românule, tu ai adus o mare bucurie și un proilej de mândrie națională pe cale de dispariție, mi-lioanelor de români amărâți. Ești un

erou național și asta conteză. Când după efort, treanspirat, ud-rea ua credință a unor ziariști, avortați și cinici, nu mai contează. Tu ești Bute. Care îi... Aplică/le tot tu, rima aia populară!

MAIL TO LUCIAN BUTEGEORGE STANCA

ZIG - ZAG AUGUST 2011 MIORIŢA USA 6

DIALOG CU OANA PELLEAADALBERT GYURIS

Doamna Oana Pellea s-a născut la 29 ianuarie 1962 în Bucureşti. A absolvit Academia de Artă Teatrală şi Cinematografică - Bucureşti, secţia arta actorului, promoţia 1984, la cla-sa profesoarei Sanda Manu. Este fiica Domnicăi Mihaela, născuta Policrat, şi a actorului român, Amza Pellea (7 aprilie 1931 -12 decembrie 1983).

După terminarea studiilor, în perioada 1984-1987, a fost actriţă la Teatrul de stat din Piatra Neamţ, după care, între 1987-1999, a făcut parte din prestigioasa trupă a Tea-trului „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti. Din 1999 a devenit liber-profesionistă.

A participat la numeroase turnee din America de Nord, America de Sud, Japonia şi Europa. Joacă în limba română, franceză, italiană şi engleză. A primit de doua ori titlul de „Cea mai bună actriţă de teatru din România”. A interpretat 30 de roluri importante în teatru şi 20 în film.

Am văzut la televizor o discuţie cu Oana Pellea şi am fost fermecat. Apoi am văzut un film cu dânsa şi m-am convins că are aură. Este un OM de excepţie, o femeie frumoasă, cu suflet curat şi o actriţă de mare clasă.

Adalbert GYURIS: Cum a fost copilăria cu doi oameni minunaţi alături, părinţii dumneavoastră?

Oana PELLEA: Binecuvântarea vieţii mele sunt părinţii mei. Cum să fie copilaria? Rai, cu râsete multe, multă iubire, multă căldura, soare şi cu bunici şi părinţi ideali. Coplilăria mea e contul meu de fericire.

Adalbert GYURIS: Dragostea pentru actorie a fost un impuls sau a venit pe parcurs?

Oana PELLEA: Am mai povestit despre asta şi cine vrea să afle poate găsi în multe interviuri povestea ap-ropierii mele de meseria de actor. Dragoste pentru actorie? Nu ştiu dacă „sufăr” de aşa ceva. Mie mi-e drag să dăruiesc fie pe scenă, fie în cu-vânt, fie în zâmbet, fie în privire. De drag mi-e drag de viaţă, nu neaparat de actorie.

Adalbert GYURIS: După părerea mea cea mai frumoasă meserie din-tre toate este actoria. E grea această profesie şi ce consum implică? Este răsplătit actorul român pentru mun-ca sa?

Adalbert GYURIS: Când v-aţi dat

seama cât de mare actor este Amza Pelle şi ce forţă este?

Oana PELLEA: Tata a fost tata pentru mine. Nu actor. Tata! L-am iu-bit ca pe un tot. Dintotdeauna pen-tru totdeauna. Cu cât trece vremea cu atât îmi dau seama cât de excepţional artist a fost. Admiraţia mea faţă de el creşte odată cu scurgerea anilor. Ca artist a fost excepţional dar ca OM a avut Geniu. Geniu de a fi om de-adevăratelea e ceva foarte rar.

Adalbert GYURIS: Când aţi rea-lizat că sunteţi pe urmele tatălui?

Oana PELLEA: N-am realizat…, fiecare avem drumul nostru. Nici nu pot pretinde vreodată că sunt pe urmele lui. Nici nu vreau şi nici el n-ar fi vrut. Din când în când oa-menii se uită la mine cu mare drag. Sunt bucuroasă că îmbătrânind îmi regăsesc părinţii în mine din ce în ce mai des… şi asta îmi place. Iată ce lipsită de modestie sunt… noroc că mai am mult, mult de muncit cu mine.

Adalbert GYURIS: Când şi cum l-aţi descoperit pe Dumnezeu?

Oana PELLEA: Din nou e vorba de regăsire şi nu de găsire. De rea-ducere aminte. Am povestit în „Jur-nal”… Fiecare cred că avem o clipă de readucere aminte, de regăsire. Dum-nezeu - e un cuvânt doar! Fiecare are reprezentarea lui despre ce înseamnă Dumnezeu. Important cred e să-ţi recunoşti limita şi să te minunezi că există CEVA care te conţine. E mult de discutat dar şi mai mult de cunos-cut…

Adalbert GYURIS: Cum a reuşit mama dumneavoastră să vă schimbe viaţa?

Oana PELLEA: Mama mi-a dat viaţa. Dar prin felul cum a ştiut să trăiască şi prin felul cum a ştiut să moară mi-a schimbat viaţa. Pare complicat dar nu e. Există o ştiinţă de a trăi frumos şi o alta în a muri superb. Drumul acesta numit viaţă se poate parcurge excepţional de frumos. Mama aşa l-a parcurs. Şi a părăsit lumea împăcată, zâmbind şi într-o explozie de spiritualitate. Aşa am aflat că se poate şi muri superb.

Adalbert GYURIS: Sunteţi o fe-meie frumoasă, credeţi că pentru un actor în general şi o actriţă în special frumuseţea joacă un oarecare rol?

Oana PELLEA: Nu sunt frumoasă în canoanele modei… dar pot deveni superbă şi pot deveni foarte urâtă. Ca

fiecare dintre noi. Depinde de ce am pe dinăuntrul meu. Interiorul unui om modifică „ambalajul”. De foarte multe ori frumuseţea unei actriţe devine handicap în meserie. Nu am cunoscut această stare.

Adalbert GYURIS: Credeţi că tre-buie un loc anume pentru realizarea idealurilor artistice sau arta se poate face oriunde?

Oana PELLEA: Arta e universul pe care îl poartă cu sine un artist. Câteodată ai locul perfect de manifes-tare dar nu e timpul. Altădată e tim-pul dar nu ai locul. Câteodată le ai pe amândouă dar nu eşti tu pregătit. Şi atunci? Ce rămâne important? Cred că important e să realizezi că talentul e un dar şi că el trebuie slujit cum se cuvine. Realizarea idealurilor artis-tice depinde de determinarea fiecărui artist. Unora le prieşte să creeze atunci când toate condiţiile sunt per-fecte. Altora nu. „Câte bordeie atâtea obiceiuri”. Shakespeare a început să scrie - actor fiind - pentru că textele pe care le juca împreună cu trupa din care făcea parte, îi nemulţumeau… A început să creeze din nemulţumire. Atâta timp cât cineva are de dăruit din preaplinul spiritualităţii sale şi altcineva e dispus să primească darul – arta poate exista oriunde. Şi apoi copacii înfloresc oriunde e puţin soare. Da.

Adalbert GYURIS: Cum vă simţiţi când jucaţi/lucraţi în străinătate?

Oana PELLEA: Mă simt excelent oriunde sunt primită cu respect. Îmi place foarte tare să joc în altă limbă pentru că e greu. Şi asta îmi place. Şi pentru că ador să cunosc alte culturi şi orizonturi umane. Iar când revin acasă voluptatea limbii române îmi încălzeşte sufletul. Limba română este atât de frumoasă, atât de frumoasă…

Oana PELLEA: E o profesiune frumoasă. Grea? Atâta timp cât ceva îţi place nu cred că simţi că ceea ce faci e greu. Consum? Da! Pâna la nivel celular. Se modifică tensiu-nea arterială unui actor când e pe scenă. De eşti răcit... pe parcursul spectacolului numai ai nici un simp-tom deboală, se modifica pulsul, etc. Nu se poate contoriza consu-mul unui artist. Răsplata materiala a unui artist în România arată aşa cum arată economia României. La pământ. Sigur că drumul spre creaţie e important pentru un creator. Nu

mai că satisfacţiile spirituale pe care le poate avea un creator nu ţin nici de foame nici de cald. Alţii spun că modul în care un popor îşi cultivă şi susţine valorile ar arăta gradul de civilizaţie …

Adalbert GYURIS: În Româ-nia filmul a făcut ca actorii să fie cunoscuţi, acum e la „modă” tele-viziunea. Ce părere aveţi?

Oana PELLEA: Nu m-a interesat niciodată moda. Eu trăiesc declarat în afara ei. Televiziunea e un instru-ment de comunicare. Ca şi radioul. E normal că artiştii să facă televiziune. Eu de un an nu mă uit la televizor. Am auzit că se reia programul de teat-ru tv. Atunci îl voi deschide cu mare drag. Problema e că programele tv au prea puţini actori sau artişti… Din păcate au alte „specii”…

Adalbert GYURIS: Care a fost motivaţia de a scrie „Jurnalul”?

Oana PELLEA: Jurnalul l-am scris pentru mine. Să nu uit. Să nu mă uit. Sau să uit că trăiam ce trăiam

adică starea de martor neputincios la boala cumplită a mamei mele şi moartea ei. Mult mai târziu a venit din partea doamnei Ioana Pârvulescu şi a editurii Humanitas propunerea de publicare.

Adalbert GYURIS: Un OM ca dumneavoastră poate fi umilit?

Oana PELLEA: Frumoasă în-trebare. M-am simţit de multe ori umilită... Până în ziua în care am înţeles. Viul nu poate fi umilit. Doar Eul. Între viu şi eu – eu aleg viul fără eu. Se poate umili o pasăre sau un ar-bore? Răspunsul e prea complicat… Răspuns simplu - nu ştiu: dar cred că răspunsul complicat nu e departe de adevăr.

Adalbert GYURIS: Stimată Oana Pellea mă bucur că ne-am întâlnit şi vă mulţumesc că aţi binevoit a-mi acorda acest interviu. Vă doresc să aveţi roluri care să vă aducă doar bu-curii şi multe satisfacţii! Eu va stimez si va iubesc enorm!

GRĂDINA LUI DĂNCUŞŞTEFAN DORU DĂNCUŞ

Motto:„Foaie verde şi-o sulfină Şi-o făcut Dăncuş grădină...” Şi nu una oarecare mi-am făcut, ci

una în mijlocul oraşului Târgovişte.!

- Te dai mare? vor întreba proştii!- Da! Mă dau mare!

Nimeni, în niciun oraş din Româ-nia n-a putut face aşa ceva; ori, per-misiv cum sunt, pot zice că nu s-a gândit la aşa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 şi poporul nostru zace într-o mizerie mai cruntă decât cea lăsată „moştenire” de Ceauşescu.

În anul de graţie 2011, an în care ţara nu mai este condusă ci deposedată de ultimele valori de care dispune şi care se numeşte „om

român” – am avut curaj să-mi in-vestesc banii în această „grădină”. În fapt, o afacere cu flori în care se regăsesc atât specii aduse din Olanda, Italia sau Turcia, cât şi plante produse în România.

Nu mi-am fixat o cifră de afaceri. Nu mi-am fixat un public-ţintă. Nu m-am luat după manualele gen „Arta succesului”. Singurul meu scop este să văd dacă, lucrând cu acte-n regulă, pot menţine o afacere viabilă la noi. O echipă formată din 6 observatori vor analiza zilnic, timp de 3 luni de zile, şansele de reuşită ale acestei investiţii. La finalul acestor 90 de zile, voi prezenta public un bilanţ-balanţă şi numele celor 6 observatori (aceştia fac parte, cu toţii, din „instituţiile statului”).

Scurt: 1.Nu voi da şpagă.2.Dacă voi fi amendat fără motiv

de către „instituţiile statului”, voi

apela la justiţie. A doua zi după ce voi fi amendat, pe masa „instituţiilor” va poposi citaţia la judecătorie (îmi rezerv dreptul de a-i cita NOMI-NAL, conform Constituţiei, pe cei ce efectuează controale).

3.În cazul în care mafia locală mă va împiedica să-mi desfăşor activita-tea (prin violenţă, prin diverse per-soane cu autoritate, prin distrugerea florilor mele etc.), voi răspunde cu aceeaşi monedă.

Reprezint acum omul care a făcut o investiţie, a creat o afacere, a cre-at locuri de muncă. Dacă în 90 de zile valoarea beneficiului meu este depăşită de impozitele pe care tre-buie să le plătec „statului” – e clar că ori trebuie să plecăm, ori mai punem de-un scandal.

Cu dragoste de ţară,

OANA PELLEA

MIORIŢA USA AUGUST 2011 RECLAME 7

BB || CC

David Bonilla Alin Cintean

Alin D. Cintean, Esq. Avocat Românîn Sacramento

Birou de Avocatură Bonilla & Cintean, LLP.

Specializaţi în Cazuri Penale orice nivel de complexitate (Misdemeanor şi Felony)

Preluăm şi anumite cazuri grave de

“Personal Injury” Deasemenea asistăm şi în cazuri de

“Bankruptcy”

(916)447-7842 Birou (916)585-4434 Mobil

901 H Street, Suite 130 Sacramento, CA 95814

www.avocatroman.com

EVENIMENT SPECIAL AUGUST 2011 MIORIŢA USA 8

PREŞEDINTELE BARACK OBAMA A PREMIAT PATRU COPII ROMÂNI PENTRU REZULTATE DEOSEBITE LA ÎNVĂŢĂTURĂ

SIMONA BOTEZAN

La finalul anului şcolar 2010 - 2011, preşedintele Barack Obama a acordat premiul President's Educa-tion Award for Outstanding Aca-demic Excellence elevilor: Ştefan Mehedincu, Mary Lungu, Ma-tthew Bălinişteanu şi Thomas Ion D’Orazio. Cei pentru patru copii români studiază în Washington DC Metropolitan Area.

Ştefan Mehedincu locuieşte la Hagerstown, MD şi a obţinut Out-standing Academic Award pentru rezultate excepţionale la matematică, la terminarea clasei a V-a. Ştefan este fiul preotului Dan Mehedincu de la Biserica Ortodoxă Română din Rockville, MD şi este în SUA de şapte ani. Deoarece din clasele preşcolare şi până acum a obţinut numai calificativul excelent, i s-a propus să se mute la o instituţie de învăţământ pentru copii supradotaţi. În sistemul Magnet Schools copiii supradotaţi au şansa să avanseze mai repede şi să acumuleze credite pentru liceu şi facultate.

“Odată cu această recomandare, Ştefan, pasionat de matematică şi de muzică - cântă la pian şi la saxofon - a primit şi diploma de la Casa Albă”, scrie ziarului Libertatea. Doamna Maria Mehedincu ne-a declarat tele-fonic: “Premiul obţinut de Ştefan este o mândrie şi o onoare pentru noi ca familie, dar şi pentru comunitatea românească de aici. De asemenea, este o responsabilitate deosebită pen-tru Ştefan pe viitor.”

Dând dovadă de modestie şi o maturitate uimitoare pentru vârsta lui, Ştefan spune că “este mai uşor să ajungi în vârf decât să rămâi acolo”. El este conştient că acest premiu îl va obliga să confirme, să înveţe mai mult, să demonstreze celor din jur că nu a fost o performanţă accidentală şi că merită cu adevărat atenţia şi aprecierea preşedintelui.

Mary Lungu a obţinut President's Education Award for Outstanding Academic Excellence la Spring-field Middle School din Williams-port, Maryland. Mary Lungu este premiată pentru a doua oară, dupa ce anul 2010 a obţinut acelaşi premiu - Outstanding Academic Excellence, ca absolventă a Maugansville Ele-mentary School. Ea a fost cooptată déjà în programul Magnet School pentru copii supradotaţi. La absol-virea clasei a şasea, odată cu premiul Casei Albe, Mary Lungu a primit şi o diplomă din partea National Junior Honor Society, care a acceptat-o ca membru. Organizaţia este formată din copii cu rezultate academice şi sociale de excepţie, care, pe lângă rezultatele deosebite la învăţătură, în timpul liber voluntariază în şcoli şi în sprijinul comunităţii.

Doamna Clara Lungu, a declarat pentru cititorii noştri: ”Când Mary a primit prima dată premiul, au fost premiaţi 16 copii. A doua oară au fost premiaţi 28 de copii. Dar eu am fost extrem de fericităpentru că fetiţa mea era unul din ei. Este o cinste, o bucurie şi o mare onoare pentru mine, dar mai ales pentru Mary. Aceasta recunoaştere publică o va ajuta să se dezvolte armonios, să-şi formeze principii sănătoase şi

un caracter puternic. Sunt foarte mândră că sunt mama ei! Mary are de dus o muncă grea în şcoală şi în societate, dar merita efortul pentru viitor. Aş vrea ca toţi copiii români să fie apreciaţi şi recunoscuţi în acelaşi fel, toţi părinţii să simtă această bucurie. Să nu vă fie ruşine niciodată că sunteţi români! Avem o ţară frumoasă. Românii sunt oa-meni talentaţi. Avem copii cuminţi, frumoşi şi inteligenţi. Ne mândrim cu voi! Voi sunteţi oglinda noastră. Acesta este mesajul meu pentru co-piii mei (mai am o fetiţă de 5 ani, An-dreea) şi pentru toţi copiii români. Ei reprezintă neamul românesc, viitorul şi sunt mândră că unul dintre aceşti copilaşi speciali este Mary a mea.”

Matthew Balinişteanu are 11 ani şi locuieşte în Fairfax, VA. A obţinut premiul President's Educa-tion Award for Outstanding Aca-demic Excellence 2011, la absolvirea clasei a cincea. Mama lui Matthew spune că premiul a sosit prin poştă. Anca Balinişteanu este din Suceava, lucrează ca designer vestimentar şi a emigrat în SUA cu mulţi ani în urmă. Iniţial Matthew a fost elev în SUA. Ulterior, dar nu ştia să scrie şi să citească deloc în limba mamei sale. Pentru ca Matthew să înveţe limba română, părinţii l-au trimis pentru doi ani la Suceava, la bunci, unde a absolvit clasele a 3-a şi a 4-a.

Thomas Ion D’Orazio este cel de-al patrulea premiant român, distins cu Outstanding Academic Exce-llence în anul 2011. Are doar cinci ani şi a absolvit clasa pregătitoare- kindergarten. Thomas provine dintr-o familie mixtă. Daniela, mama lui Thomas este din Bucureşti. Thomas studiază într-o suburbie a capitalei, situată în Maryland. Thomas este unul dintre cei mai mici câştigători ai prestigioasei distincţii prezidenţiale.

Condiţiile de eligibilitate pentru President Award for Education şi, res-pectiv President's Award for Educa-tional Achievement, sunt disponibile la adresa: http://www2.ed.gov/pro-grams/presedaward/eligibility.html

Festivităţile de premiere ale co-piilor cu rezultate deosebite la învăţătură se desfaşoară anual, în lunile mai şi iunie. Pentru a fi eli-gibili, şcoala şi premiaţii trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe. Premiile sunt înmânate de către di-rectorii şcolilor în care învaţă copiii. Diplomele sunt însoţite de o scrisoare, semnată de Preşedintele Barack Obama. Se acordă mai întâi premii-le President's Award for Educational Achievement, pentru realizări aca-demice în situaţii deosebite. Aceste premii au ca scop recunoaşterea valo-rii unor elevi care şi-au îmbunătăţit performanţele şcolare în ciuda unor nevoi speciale. Ele recompensează studenţii care muncesc din greu pentru a-şi menţine performanţele, deşi o boală, probleme personale, sau faptul că au nevoi speciale, îi determină să depună un efort mai mare decât colegii lor. De aseme-na, sunt recompensate realizările deosebite în domeniul artelor.

Apoi se acordă premiile de excelenţă President's Education Award for Outstanding Academic Excellence. Premiile se acordă pe baza rezultatelor de la testele statale sau

naţionale, recomandări, eseuri şi participarea la activităţi extraşcolare corelate cu performanţa academică. Recomandările reflectă realizări de excepţie la diferite obiecte de studiu, precum şi orice alte rezul-tate care depaşesc programa şcolară de bază. Ele trebuie să fie susţinute de dovezi tangibile, evaluarea por-tofoliului, sau proiecte speciale. Se pot lua în considerare, de aseme-nea, ca parte a criteriilor, activităţile în care un student demonstrează motivaţie, initiaţivă, integritate, profunzime intelectuală, calităţi de lider şi / sau hotărârea excepţională.

Directorul şcolii ţine o cuvân-tare în care menţionează faptul că are onoarea de a fi delegat de către Preşedinte pentru a înmâna premii-le. Apoi copiii primesc diplomele semnate de preşedinte şi o monedă de aur, special edition. De asemnea, premianţilor li se înmânează câte o scrisoare de felicitare semnată de preşedinte. Părinţii sunt felicitaţi şi li se înmânează embleme (un Pin cu stema USA pe el), pe care co-piii le vor purta în piept ca semn al performanţelor academice deosebite. În 2009 şi 2010, în cadrul unor ceremonii organizate la Casa Albă,

preşedintele Barack Obama a acor-dat 100 de premii PECASE pen-tru cercetătorii ştiinţifici de excepţie. Trei dintre premianţi au fost românii: Rada Mihalcea; Emilia Moroşanu şi Eric Pop. Cei trei români au obţinut finanţarea proiectelor lor de cercetare pentru cinci ani. În anul 2011, preşedintele Obama l-a premiat pe Ionuţ Cristea, primul român absol-vent al Academiei Navale Americane.

Redacţia noastră adresează sin-cere felicitari tuturor premianţiilor de origine română şi familiilor lor.

MIORIŢA USA AUGUST 2011 EVENIMENT SPECIAL 9

ROMANIAN INTERNATIONAL FESTIVAL „OPERA NIGHTS”

NICOLAE GAVREA

Castelului Corvinilor din Hune-doara, monument istoric inclus in patrimonial UNESCO a gazduit un festival international de opera in aer liber., manifestarea culturală fiind prima de acest gen desfăşurată în România.Ideea a fost pusa in scena de cativa oameni ambitiosi si hota-rati, cu sprijinul autoritatilor locale si judetene.

Evenimentul derulat în decorul şi acustica specială din curtea caste-lului construit în secolul al XV-lea a reunit pentru trei zile orches-tra si corul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski’’ din Constanţa,(dirijor Koichiro Kanno -Japonia), iar intre solisti s-au regasit soprane, tenori, baritoni si basi din România, Austria, Bulgaria şi Mexic.

Festivalul s-a deschis cu o „Gală de Operă’’ în care au evoluat sopranele Catarina Lal Coresi (Austria), Danie-la Vlădescu, Mădălina Sandu, teno-rii Daniel Stoica şi Ciprian Done, alături de baritonii Cătălin Toropoc şi Krum Galabov (Bulgaria), timp de

aproape două ore, până spre miezul nopţii, publicul fiind delectat cu arii din opere de Bizet, Donizetti, Verdi, Puccini şi Mascagni. Apoi, sâmbătă seara, în aceeaşi locaţie, melomanii au fost răsfăţaţi cu „Bijuterii muzi cale”, în cadrul unui concert susţinut de soprana Daniela Vlădescu, ba-sul Theodore Coresi (Austria) şi violonistul Cristian Ruscior (Vi-ena), împreună cu orchestra şi corul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski’’ din Constanţa. Ul-tima seară a festivalului, a coincis cu reprezentaţia operei „ La Traviata“ de Verdi, o coproducţie a Viena Opera Company şi a Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ din Constanţa, în regia Cristinei Cotes-cu( Opera Roaman din Bucuresti), dirijor Koichiro Kanno-Japonia , în distribuţia spectacolului regăsindu-se sopranele Mădălina Sandu şi Cata-rina Lal Coresi, baritonii Krum Gal-abov (Bulgaria) şi Cătălin Toropoc, tenorul Hector Lopez (Mexic) şi ba-sul Constantin Acsinte.

Producătorii evenimentului au-fost Consiliul Judeţean Hunedoa-

ra şi Primăria municipiului Hune-doara, prin Asociaţia Culturală DevArt şi ArtCor Agency Viena, publicul meloman fiind prezent in-trun numar impresionant de mare (circa 600 de spectatori pe seara),

in conditiile in care incinta inte-rioara a Castelului Corvinilor nu permite mai mult de 500 de lo-curi Reprezentanţii autorităţilor judeţene şi locale din Hunedoara şi-auarătat intenţia de a sprijini continu

area acestui gen de manifestări a căror finalitate se regăseşte în includerea Castelului Corvinilor în circuitele turistice şi culturale internaţionale.

PACIFIC PERFECT TOUR

15233 Ventura Boulevard, Suite 1217 Sherman Oaks, California 91403Phone: 818 907 9800office@perfect-tour.com

Comunicat de presa

Perfect Tour se extinde pe continentul ameri-can - Pacific Perfect Tour este acum disponibil pen-tru romanii din Statele Unite.

Perfect Tour, agentie-lider pe piata serviciilor de turism din Romania, a anuntat deschiderea unui nou birou in Statele Unite, pentru a veni in intampinarea celor care vor sa cala toreasca cu

precadere in Romania, Republica Moldova si oriunde in Europa.

Serviciile principale cu care Pacific Perfect Tour vine in intampinarea cli-entilor sai sunt bilete de avion la cele mai bune preturi pentru Bucuresti, Cluj, Timisoara, Chi-sinau si Kiev. De aseme-nea sejururi pentru cele mai populare destinatii turistice in Europa: Span-ia, Italia, Grecia,Turcia. Agentia ofera si pachete pentru tratamente medi-cale si spa in renumitele centre balneo-climaterice din Romania.

Pe langa acestea, Pacific Perfect Tour ofera servi-cii complete de calatorie cum ar fi: cazare si bi-lete de avion oriunde in lume, transferuri, inchiri-eri auto, croaziere, bilete

de tren, destinatii exotice precum Caraibe, Mexic, Hawai, Tahiti, tururi re-ligioase in Israel, Vatican, Portugalia, Kiev.

De asemenea, compa-nia ofera avantaje deloc neglijabile clientilor sai: tarife preferentiale pentru bilete de avion, o politi-ca de anulare extrem de flexibila, metode difer-ite de plata, Call Center disponibil prin accesarea numarului Toll Free 24/7 din principalele destinatii turistice.

Pacific Perfect Tour va ofera serviciile celor mai experimentati insotitori de grup si ghizi. Serviciul de asistenta nonstop al agentiei este disponibil in numeroase limbi: ro-mana, engleza, rusa, ger-mana, franceza.

Despre Perfect Tour

Infiintata in 2004, Per-fect Tour este una dintre companiile de top din Romania cu o cifra de afaceri de peste 24 milio-ane Euro in 2010. Perfect Tour este reprezentata prin cele 15 birouri prop-rii in Romania, Chisinau, Kiev si Los Angeles.

Perfect Tour este acreditata IATA, ASTA, UFTAA, CECTA si este agent autorizat al celor mai importanti tur oper-atori internationali: Der-tour, Meier’s, Tui, Thom-as Cook, Neckermann, Kuoni. Compania este GSA in Romania pen-tru Rail Europe, cea mai vasta retea de cai ferate si de asemenea singurul tur operator roman pentru Disneyland Paris in Ro-

mania. Perfect Tour es-temembru American Chamber of Commerce in Romania si Moldova si partener exclusiv Global-Star in Romania, o com-panie multinationala de travel management.

Pentru informatii supli-mentare va rugam con-tactati:

Daniela Ionescu, General Manager Pacific Perfect Tour

15233 Ventura Boule-vard, Suite 1217 Sherman Oaks, Califor-nia 91403TEL: 818-907-9800FAX: 818-907-9899Cell: 818-726-5151daniela.ionescu@perfect-tour.comoffice@perfect-tour.comwww.perfect-tour.com

PHOTO: REMUS SUCIU, MERCEL FLOREA

CALEIDOSCOP AUGUST 2011 MIORIŢA USA 10

GEO BĂDULESCU – ÎNTRE LEGENDĂ ŞI UITARE

„Jocul este o funcţie plină de tâlc.”Johan Huizinga

„Dragii mei,După un drum lung şi cu

ocolişuri, negăsind bilet de vapor la Marseille, am hotărât să mă reîntorc prin Italia şi, din Sicilia, am găsit (...) un loc pentru Tunis şi de acolo în Algeria. În total am străbătut 5466 de kilometri, fără ca să păţesc nimic şi, după cum ştiţi, am ajuns cu bine. Pe 4 octombrie, Djoudi mi-a spus că plecăm în Siria la Jocurile Panarabe cu echipa naţională. (...) Eu de mâine intru în cantonament cu băieţii până pe data de 3 octombrie. (...) Să mă ţii la curent cu campionatul nostru şi, din când în când, să-mi trimiţi şi clasamentul la zi, la fel şi la handbal. (...) Nelu”

Aşa scria de pe tărâm nord-african, la data de 19 septembrie a anului 1976, cel care avea să rămână cu-noscut în istoria handbalului româ-nesc drept GEO BĂDULESCU, component al selecţionatei de aur a handbalului masculin românesc şi unul dintre foştii antrenori ai echi-pei naţionale de handbal a Algeriei. GEO BĂDULESCU avea să obţină la 12 martie 1961, împreună cu ceilalţi coechipieri ai săi - şi trebuie nepărat amintit aici că, la acea dată, Naţionala de handbal a României îi avea ca portari pe Mihai Redl (Dina-mo) şi Ion Bogolea (Dinamo), drept extreme pe Mircea Costache I (Dina-mo) şi Gheorghe Coman (Dinamo), ca pivoţi pe Otto Tellman (Steaua) şi Mircea Costache II (Dinamo), interi pe Geo Bădulescu (Dinamo), Ioan Moser (Dinamo), Petre Ivănescu (Dinamo), Aurel Bulgariu (Steaua), Virgil Hnat (Dinamo), iar ca cen-tri pe Gheorghe Covaci (Dinamo), Cornel Oţelea (Steaua), Olimpiu Nodea (Steaua), antrenor principal fiind Oprea Vlase, iar antrenor fed-eral Nicolae Nedef -, în cadul Cam-pionatului Mondial din Germania, primul titlu de campion al lumii la handbal masculin pentru România obţinut în faţa echipei Cehoslova-ciei. În tribunele „Westfallenhallen” din Dortmund se strânseseră atunci pentru a urmări un joc dinamic, plin de tensiune şi de suspans în jur de 15 000 de spectatori ţinuţi cu sufletul la gură până în ultimul minut al parti-dei - minutul 80, de către o echipă de „7” dezlănţuită, pe care nu o mai putea opri nici măcar timpul.

Pe GEO BĂDULESCU - interul echipei naţionale de handbal mas-culin a României -, căruia în familie i se spunea, simplu, Nelu, nu l-am cunoscut niciodată. Destinul nu ne-a intersectat drumurile acestei vieţi, aşa precum avea să mi le intersecteze, într-un mod unic pentru mine, trei ani mai târziu, după sfârşitul lui fulgerător din 1988, cu întreaga sa familie - Alexandru Bădulescu (pen-tru mine - unchiul Sandu, căruia îi ţinea locul la coadă la Bucur Obor, atunci când se scoteau la vânzare ouă, nimeni alta decât buna lui prietenă şi marea atletă Lia Manoliu; „Lio, du-te tu de dimineaţă, că vin şi eu puţin mai târziu!” îi spunea unchiul Sandu,

iar Lia Manoliu îi răspundea: „Nicio grijă, nene Sandule, stai liniştit! Vino când poţi matale.”), tatăl lui, care fusese, la rândul său, în tinereţe, campion naţional la aruncarea cu discul, Georgeta Bădulescu (mătuşa mea), cea de-a doua soţie a unchiului Sandu, o mare iubitoare de tenis şi de jucat table (câştiga detaşat în faţa tuturor celor cu care juca table, iar unchiul Sandu, de ciudă că mânca întotdeauna bătaie, şi mai ales de la o femeie, dădea nervos cu cutia de table în pământ), pe care Nelu o adora şi o respecta din tot sufletul - şi care avea să îmi fie, prin voia destinului, ani de-a rândul, un fel de a doua mamaie a mea -, Zamfira Bădulescu (tanti Fifi), soţia lui GEO BĂDULESCU, şi Anastasia Cosma (tanti Nasti), sora unchiului Sandu, care, fiind aşa de pasionată de tenis, nu rata niciun meci prezentat în transmisie directă, chemându-i tot timpul în camera din faţă a casei pe unchiul Sandu şi pe tanti Georgeta pentru a urmări împreună toate partidele televizate la acea vreme (tanti Nasti era o admi-ratoare extrem de înfocată a lui Ilie Năstase, căruia ea îi spunea „Iliuţă”, încât o dată, agitându-se foarte mult în faţa televizorului şi sărind în sus de bucurie la un meci câştigat de acesta, a rupt, fiind destul de corpolentă, unul dintre picioarele de lemn ale patului; bineînţeles că s-a declanşat atunci o puternică doză de râs din partea asistenţei, iar a doua zi tanti Nasti avea să caute de zor un lemnar care să-i repare urgent dormeza).

Mica bucătărie de vară din spatele Teiului Doamnei, ferită de for-fota Bucureştiului, unde am locuit împreună cu tanti Georgeta vreme de 15 ani, a însemnat pentru mine locul în care mi s-au povestit fel de fel de amintiri frumoase despre Nelu, dar şi unde ascultam mereu la Radio România muzică şi întotdeauna, seara, teatru la microfon. De câte ori se auzea la aparat glasul lui AURE-LIAN ANDREESCU, prietenul lui GEO BĂDULESCU, tanti George-ta îmi spunea: „I-auzi, Magdalena, cântă prietenul lui Nelu! Săracii, amândoi s-au dus de tineri unul după altul!...” Şi lacrimile îi lăsau cu repeziciune urme umede şi prelungi pe obraz, lacrimi pe care nu încerca să şi le ascundă niciodată ori de câte ori aducea vorba despre el. Aveam să aflu de la tanti că, lângă căpătâiul bunului său prieten decedat în 1986, Nelu stătuse nedezlipit în prima noapte de priveghi alături de mama acestuia şi - mult timp după acest episod de viaţă atât de trist pentru el - nu şi-a putut reveni foarte uşor. Şi tot în cămăruţa tinereţii mele, într-o seară friguroasă de noiembrie, căutând nu îmi aduc aminte bine ce prin dulap, am găsit la un moment dat o pungă din plastic, pe care o pătrez şi azi, unde se găseau câteva fotografii, scrisori şi ilustrate trimise de GEO BĂDULESCU familiei sale din lungile deplasări pe care le făcea în străinătate. Fragmentul de început al acestui text aparţine uneia dintre aceste misive găsite atunci.

GEO BĂDULESCU era foarte

iubit pe strada unde locuise vreme de atâţia ani. Devenise idolul multor copii din zonă în acea vreme. Cu nea Stelică aviatorul, vecinul care făcea curse pe TAROM, pleca mai mereu în străinătate, iar acesta era foarte mândru să-l ducă pe domnu’ Nelu la destinaţie. Păcat că strada respectivă din sectorul 2 al Bucureştiului nu îi poartă azi numele, legendele de altădată înecându-se acum în apele tulburi ale unei uitări nemeritate!

„Existenţa jocului nu este legată de nicio treaptă a civilizaţiei, de nicio formă a concepţiei despre lume.”, scria în „Homo ludens” Johan Huiz-inga. Şi tot el continua că „jocul, ori-care i-ar fi esenţa, nu este materie”, ci „sparge, începând chiar cu categoria-animalelor, limitele existenţei fizice.” Iar echipa naţională de handbal mas -culin a Republicii Populare Române de atunci prezentă la Mondialu-lui din 1961 şi-a spart aceste limite

la Dortmund, presa internaţională vuind de elogii nenumărate la acea vreme la adresa „Şaptelui” de aur românesc. La cei 50 de ani însă de la câştigarea primului titlu mon-dial de către GEO BĂDULESCU şi coechipierii săi, sunt convinsă că nu mulţi şi-au adus aminte de acest moment deosebit de important pentru istoria sportului acestei ţări. Despre marile ei nume, evident, şi mai puţini. Căci a păşi spre tărâmul de dincolo reprezintă, în general, paşaportul către uitare... Timpul nu este întotdeauna aliatul fiinţei umane, dacă aceasta nu îl determină să îi devină prieten.

P.S. GEO BĂDULESCU îşi „botezase” maşina cu numele Tudoriţa, iar aceasta îl tot purta fidelă de colo până colo prin lume, ca o prelungire a ceea ce lăsa întot-deauna pentru o vreme acasă. Până când, într-o zi, tim pul şi Tudoriţa

l-au trădat. Era anul 1988. Trecerea coloanei oficiale prin Bucureşti a făcut ca circulaţia capitalei să fie oprită. Pentru că avea meci şi nu ar fi ajuns, ca antrenor, la ora potrivită spre a fi alături de echipa sa, GEO BĂDULESCU s-a supărat atât de tare, încât, în momentul în care a sosit la sală, s-a păbuşit, pur şi sim-plu, din picioare, iar fluierul de final al arbitrului nu a mai avut ce căuta din acea secundă în destinul său. A murit, aidoma unui actor norocos, pe scena sportului pe care a slujit-o o viaţă. Scena vieţii însă avea să rămână complet pustie pentru toţi cei care îl iubiseră cu adevărat.

Mi-ar fi plăcut să-l cunosc în această viaţă pe GEO BĂDULESCU, care, pe 23 septembrie anul acesta, ar fi împlinit 77 de ani. Am fi avut multe de povestit împreună.

Din istoria handbalului românesc: 50 de ani de la câştigarea primului titlu mondial

MAGDALENA ALBU

MIORIŢA USA AUGUST 2011 OPINII11

DOSARUL FLOTA - Document oficial

6 7

8 9

CALEIDOSCOP AUGUST 2011 MIORIŢA USA 12

DILEMA ZILEI"Statele Unite vor lua intotdeauna

decizia cea mai buna atunci cand toate celelalte posibilitati au fost epuizate." Unul dintre citatele mare-lui om politic Winston Churchill, care pe jumatate american (mama lui Winston Churchwill, Jennie Jerome s-a nascut in Brooklyn, New York, in familia milionarului american Leonard Jerome), poate sa fie privit obiectiv si nu doar ca o remarca gra-tuita menita sa stirbeasca sensibilul orgoliu american.

John Maynard Keynes, economist britanic, considerat a fi unul dintrefondatorii macroeconomiei mod erne, si poate cel mai influent econo-mist al secolului XX, unul dintre pionii principali in stabilirea bazelor pentru noua ordine mondiala eco-nomica postbelica, a pledat asiduu pentru utilizarea si implementarea masurilor fiscale si monetare nece-sare atenuarii efectelor negative ale recesiunii si depresiunii economice. Chiar daca Keynes a considerat defi-citele publice ca un paliativ pe ter-men scurt pentru combaterea depre

siunii economice, pana si Keynes ar fi privit cu specticism traiectoria dezolanta a economiei americane din ultimii ani. In mod sigur Keynes ar fi

fost consternat de gradul de de-pendenta al Americii privind impru-muturile externe.

Conform Biroului Bugetar al Congresului American, scenariul fis-cal cel mai viabil e sumbru: defici-tul national ar ajunge la 344% din Produsul Intern Brut (PIB) pana in anul 2050, iar plata dobanzilor ar ab-sorbi aproape toate veniturile fiscale federale. Nu e de mirare ca atentia tuturor este indreptata inspre relatia dintre Statele Unite si creditorul sau principal, China. Valoarea mica a Yenului favorizeaza exportul, si orice produs cumparat in America are de cele mai multe ori provenienta chi-neza. Chinezii vor trebui sa se dezo-bisnuiasca de aceste valori scazute ale monedei lor nationale asa cum la randul lor americanii vor trebui sa se dezobisnuiasca de datoriile externe.

As vrea sa cred ca dupa mai multe scenarii incercate si puse in aplicare, America a inteles in sfarsit ca siste-mul de credit si imprumut nu poate

fi folosit la nesfarsit ca o sursa de venit in viata de zi cu zi. Pentru o lunga perioada de timp multi oameni s-au agatat de iluzia ca Statele Unite ar putea imprumuta pur si simplu trilioane de dolari pe an pentru o perioada de timp nelimitata, scaden-ta ramanand mai mult de domeniul fantasticului decat de cel al realului. Ne raman doar doua posibilitati cat de cat viabile; prima posibilitate este

cea elaborata de catre Republicanul Paul Ryan, care va elimina deficitul in mare parte prin reducerea chel tuiel-ilor si o revizuire pro funda a sistemu-lui medical Medicare. Cea de-a doua posibilitate vine din partea actualului presedinte american Barack Obama si se bazeaza pe reducera deficitu-lui bugetar si majorari mai modeste pentru impozitul pe venit pentru cei bogati. O alegere dificila intalnita des

de-a lungul istoriei, sufera guvernul sau cei bogati!

Nu pot sa nu inchei acest articol fara unul dintre citatele mereu de ac-tualitate ale marelui economist, John Maynard Keyne care ne demonstrea-za ca umorul britanic este intr-adevar incorigibil: ”Daca datorezi bancii o suta de lire, ai intr-adevar o prob-lema. Dar daca ii datorezi un milion, cea care are problema e banca!”

MARA CIRCIU

STELLWAGEN BANK NATIONAL MARINE SANCTUARY SE AFLĂ ÎNTRE PRIMELE ZECE ATRACŢII TURISTICE ALE PLANETEI

Stellwagen Bank National Marine Sanctuary are o suprafaţă de 842 sq mile şi este localizat la intrarea în Massachusetts Bay, între Cape Cod şi Cape Ann. În sanctuar traiesc 130 de specii de animale, plante şi păsări, majoritatea pe cale de dispariţie. Din acest motiv, sanctuarul este protejat de legi federale şi supravegheat strict.

Potrivit National Geographic, Stellwagen Bank National Marine Sanctuary este situat printre primele zece atracţii turistice ale planetei. După ce au fost vânate până când au ajuns în pragul dispariţiei, în prezent, în nordul Atlanticului mai trăiesc doar 350-400 de balene din speciile Humpback, Minke şi Fin. De altfel, experţii apreciază că, în ciuda faptului că a fost declarată specie protejată, populaţia balenelor nu a mai crescut în ultimul secol.

Balenele din Atlanticul de Nord, în pericol de extincţie, vor fi salvate de la potenţialele incidente provo-cate de navele de mare tonaj care traversează oceanul, printr-o inovaţie tehnică brevetată în anul 2008. Sistemul electronic de avertizare semnalează prezenţa balenelor în Stellwagen Bank, pentru ca vapoarele de mare tonaj să le poată evita.

Sanctuarul marin poartă numele comandantului locotenent Henry Stellwagen, care a studiat şi car-tografiat regiunea în anul 1854. Cercetările lui au condus la real-izarea unei hărţi amănunţite şi au adus informaţii valoroase pentru comandanţii navelor, care traversează Atlanticul cu destinaţia Boston. Printre animalele marine prezente in Stellwagen Bank se numară mai multe specii de delfini, rechini de talie mică, dar şi celebrul Great White Shark, care poate atinge di-mensiuni de 21 feets (6,6 m). Sanc-

tuarul adaposteşte cinci specii diferite de foci, hrana preferată a rechinilor din zonă. Focile din speciile Harp, Grey, Harbor, Hooded şi Ringed sunt în număr tot mai mare, datorită legilor care le protejează începând din 1977. Focile Grey înoată la mică distanţă de Nauset Beach Cape Cod National Seashore şi în apele reci din vecinatatea Manomoy Island Wildlife Refuge, o insulă situată în sud-estul staţiunii Cape Cod.Balenele din speciile Humpback, Minke, Fin, Beluga, Orca si Pilot sunt o prezenţă aproape zilnică în sanctuarul Stellwagen, spre deliciul turiştilor din lumea întregă, care vizitează rezervaţia, însoţiţi de naturalişti din Massachussets şi de la Societatea Internaţională pen-tru Protecţia Balenelor şi Delfinilor (WDCS). Potrivit biologilor marini, zilnic sunt vizibile 7 – 10 balene Humpback în sanctuar, iar une-ori apar şi exemplare din alte specii, delfini şi rechini. Biologii dispun de cataloage, materiale audio şi video, iar balenele sunt recunoscute după nume. Un număr de cinci rechini din specia Great White Shark au im-plantate cip-uri care-I ajută pe biolo-gi să afle amanunte despre migraţia acestor temute animale ancestrale. Potrivit Cape Cod Times, un ex-emplar de 15 feets a fost harponat duminică, 13 iulie 2011, în vecina-tatea plajei sudice Nauset de către un grup de pescari, care au reuşit să-i implanteze un cip. Vapoarele “Whale Watcher” pornesc zilnic din porturile Barnstable, Pourthsmouth si Prov-incetown din Cape Cod, MA; din portul turistic Boston şi din Golful Maine spre sanctuarul marin Stell-wagen. Croazierele se organizează în sezonul estival (aprilie – octom-brie). Vapoarele dispun de cabine climatizate, instalaţii de urmărire prin satelit şi sisteme electronice so-

fisticate de detectare şi inregistrare a sunetelor şi activităţii mamiferelor marine. De asemenea, fiecare vapor beneficiază de prezenţa mai multor biologi. Croaziera durează intre 3 si 6 ore, iar preţul este între 38 şi 50$/persoană, la care se adaugă tariful pentru parcare (15 – 30$). Preţurile variază în funcţie de companie şi de distanţa la care este situat portul de îmbarcare faţă de Stellwagen Bank. În data de 6 iulie 2011, am viz-itat sanctuarul marin Stellwagen la bordul unui “Whale Watcher”. Am întalnit, filmat şi fotografiat nouăsprezece balene din speciile Humpback, Minke şi Fin, delfini şi foci Grey. La bordul vasului condus de Capitan John se aflau biologii marini Krill, Fred, Joanne, Dianne, Leah, Lauren, Tammy şi Michael din Massachussets si de la Societa-tea Internaţională pentru Protecţia Balenelor şi Delfinilor (WDCS). Pe durata vizitei în Stellwagen Bank, ei au prezentat viaţa şi obiceiurile mamiferelor marine, felul în care se hrănesc, se înmulţesc şi comunică. Pe ecranele instalate în cele două cabine, rula un documentar despre lumea apelor, realizat de scafandrii cu ajutorul unui submersibil. Între

1999 şi 2003 submersibilul Deep.Work2000 a identificat cele 130 de specii marine din Stellwagen Bank şi a colectat informaţii preţioase despre resursele naturale deosebite ale zonei. Prezenţa balenelor este semnalată de către biologii plasaţi în punctele de observaţie de pe punţile doi şi trei. Ei folosesc sonarul şi un sistem de bule lansate de pe vapor, pentru a atrage balenele în aria de observaţie. Pe durata expediţiei, naturaliştii oferă informaţii despre specia careia îi aparţine mamiferul observat, nu-mele şi vârsta balenei şi o serie de alte explicaţii utile.La întoarcere Lauren, a declarat pentru cititorii noştri: “Lucrez pen-tru WDCS de 3 ani şi nu am văzut niciodată atât de multe balene în sanctuar într-o singură zi. O cauza probabilă este aceea că astazi este o zi foarte frumoasă şi însorită. Din observaţiile noastre reiese că există acum o cantitate foarte mare de plancton, pesti mici, bancuri de ton şi cod în această zonă. Hrana abundentă şi condiţiile atmosferice prielnice au atras astăzi un număr impresionant de mamifere în raza noastră de acţiune. Ele ramân în zonă până la epuizarea stocului de

hrană, după care vor pleaca spre alte regiuni.”

Un alt naturalist prezent la bord, Fred, a sintetizat rezultatele observaţiilor zilei: “ Astăzi i-am întâl-nit pe: Abrasion, Anchor şi puiul ei născut în 2009, care nu a primit încă un nume. Barb călatorea însoţit de Cajun. Grupul de cinci balene, pe care l-aţi observat la tribord la ora 2,10 pm, era format din Crystal, Dome, Echo, din specia Humpbak, jucăuşul Fluke din specia Fin, precum si micuţa sa prietenă Hazard. Din grupul de nouă balene, cel mai mare grup sesizat de noi în acest sezon, fa-cea parte Salt – cea mai cunoscută şi mai fotografiată balenă din Atlanticul de Nord. Ea a devenit celebră după ce a lipsit o perioadă lungă de timp, iar revenirea ei în sanctuar, dupa trei ani, ne-a bucurat nespus de mult pe toţi. Grupul a fost vizibil la orele 2,40 pm. L-aţi văzut pe Mark, unul dintre cei mai mari masculi din sanctuar. . Vaporul pe care ne aflăm este cel mai mare din Cape Cod şi are o lungime de 300 feets. După cum aţi observat, Mark este mai mare decât vaporul nostru.

SIMONA BOTEZAN

CONTINUARE IN NUMARUL URMATOR >>

MIORIŢA USA AUGUST 2011 DIVERTISMENT/ PUBLICITATE13

RECLAME AUGUST 2011 MIORIŢA USA 14

P.O. Box 2015 Placerville, CA 95667Phone (530) 620-2717

John Militaru Ministries Program Schedule 2011Sacramento County, CAComcast CableMonday @ 10:00pm on Ch 19 (96) Romanian Tuesdays @ 9:30pm on Ch 19 (96) EnglishThursday @ 8.30 pm Ch 18 English/Romanian Saturday @ 8:00 pm on Ch 18 English/Romanian JMMI

Roseville, CAMonday @ 6:00pm on Ch 18 English/RomanianTuesday @ 11:00am English/RomanianThursday @7:00pm on Ch 18 English/Romanian JMMIFriday @ 12:00pm English/Romanian JMMI

Modesto, CAMonday @ 7.30pm on Ch 26 RomanianMonday @ 10:30 pm EnglishTuesdays @ 8:30 pm EnglishFriday @ 6:00 pm Romanian

Stockton, CAMonday @ 8:00pm on Ch26 English

Concord, CAComcast CableSunday @ 6:00pm Channel 26 EnglishMartinez, Pleasant Hill, Lafayette, Orinda, Moraga, Tice Valley area, Alamo, Danville. Ch28- Walnut Creek & Ch28- Concord, Clayton, Rossmoor area.

Vancouver, WASunday 11;00 am , Tuesday @ 2:00 pm & Wednesday 8:00 pm on Ch 11 English/Romanian

Orange County, CASaturday @ 9:30 am on Time Warner Cable. EnglishCh95- Santa Ana, Fullerton, Placentia, Buena Park: Ch97- Ana heim, Villa Park Ch-98Yorba Linda, La Habra.

Notes: All listings are on local cable channels. Schedule subject to change.

This program is made possible by the contributions of our viewers. This Ministry is not supported by any church or large institution but by individuals like you. If you would like to contribute toward the production costs of this program please contact us, all contributions are tax deductible. If you would like to extend the broadcast to your area or if already in your area add more broadcast times contact us for more information.

John Militaru MinistriesTHE VOICE OF THOSE WHO HAVE ESCAPED

FROM BEHIND THE IRON CURTAIN www.johnmilitaru.org

Vă aşteptăm cu mâncare caldă!

EuroMarket & Delicatessen ASHLEY

PLACE

AFFORDABLE Studios,1's & 2's bedroomsFOR EVERYONE

1601-1745 Cormorant WaySacramento, CA 95815

*** Vorbim romaneste ***Tel. 916.927.7202Fax. 916.568.0792

MIORIŢA USA AUGUST 2011 ULTIMA ORĂ15

CAMPIONI ROMÂNI PE TĂRÂMUL CALIFORNIAN

Deși mulți dintre românii din zona Sacramento nu știu, există o echipă românească de fotbal care joacă de mulți ani în Folsom într-o ligă județeană, cum ar fi Liga a IV din România. Liga este formată din mai multe echipe, cu jucători ameri-cani și de origine irlandeză, olandeză, rusă, ucrainiană, mexicană, si bine-nțeles română care sunt pasionați de sportul rege. Echipa se numește Sacramento Rapids și este condusă de John Știr, Ovidiu Dartu și Marius Jar și se poate mândri cu câștigarea consecutivă a ultimelor 3 ediții de campionat, din ul-timii 2 ani, iar în sezonul de vara 2011 este foarte aproape de a câștiga din nou titlul, având un punct mai mult față de echipa a 2-a, Ricochet. Pentru mai multe informații puteți vizita pagina de inter-net www.teamsideline.com/folsom si dați un click pe Summer ’11 Adult Outdoor Soccer. Echipa noastră Sacra-mento Rapids joacă în Diviz-ia Mens D2. Echipa participă de asemenea la diferite turnee organizate cu scop caritabil, de organizația Charity Cup despre care s-au mai scris articole în acest ziar. Prin-tre performanțele obținute la aceste turnee menționăm locul 3 în edițiile de toamnă 2009 și 2010 din San Ber-nardino și câștigarea cupei de aur la editia de primavară 2011 organizată chiar în Sac-ramento la complexul de fot-bal Cherry Island pe 21 mai 2011. De menționat că la acest turneu organizat pentru prima dată de Charity Cup la Sacramento s-a adunat un fond de $2000.00 prin su-portul sponsorului principal: George Apostu din Modesto, și al celorlalți sponsori Dani Cifor (Inter Medical LLC) , Joanna Jacob (Farmers) Ga-briel Jacob (Royo Eye and Laser Center) Marius Jar (Trans Global Travel ), Viorel Nicula (Asociația Miorița) și Romanian Community Cen-ter Sacramento. Banii care au ajuns în contul Charity Cup au fost folosiți imediat la or-ganizarea taberei de vara din acest an pentru copii orfani din Moldova. Puteți urmări raporturi zilnice de la aceast-atabara pe adresa www.chari-tycup.com sau pe Facebook, sub denumirea Moldova Mission Tour 2011. Ultimul turneu la care Sacramento Rapids a participat a fost în Las Vegas la campionatul Eastern European Connec-tion, reprezentând România pe 18 iunie 2011, unde a ajuns în finală, pe care însă a pierdut-o cu 3-1. Următorul turneu va fi ediția de toamnă

Charity Cup 2011 la San Ber-nardino.

De asemenea, există 4 echipe românești care joacă în fiecare marți fotbal de sală, într-o ligă organizată de Cali-fornia Family Fitness Rocklin, împărțite în 2 divizii a câte 6 echipe. În divizia A evoluează Transylvania condusă de Viorel Pleșean și John Știr și F.C. Dracula condusă de Gabriel Urs, iar în divizia B: All 4 One condusă de John Bilți și Mediaș condusă de Relu Lupșe. Echipele joacă in câte 2 meciuri cu fiecare dintre celelalte 5 echipe din serie, iar la sfârșitul cam-pionatului primele 4 echipe din clasament își dispută în sistem play-off semifinalele si finala. Echipa Transylvania s-a calificat în finala ediției de vară 2011 a ligii, reușind să se impună cu scorul de 7-6 în semifinala disputată împotriva echipei Five Guys, iar în finală au câștigat dra-matic în repriza de prelungire cu același scor 7-6 în dauna echipei ucraineană – rusă In-ter. Vreau să menționez aici că Cel Mai Bun Jucator (MVP) a fost Johnny Mureșan care a înscris de 3 ori în poarta lui Inter, incluzând golul decisiv din prelungiri. De remarcat de asemenea și Laviniu Caba, care a marcat de 2 ori și a pasat decisiv la alte 2 goluri. Ceilalți marcatori au fost Georgian Moldoveanu și Mihai Vâscan câte un gol. Georgian (Gică Hagi) a și pasat decisiv la 3 dintre goluri, dovedind încă o data motivul pentru care este alintat de coechipieri cu numele marelui nostru fotbal-ist. Acesta este al 3-lea titlu de campioni și a 4-a finală pen-tru Transylvania la ultimele 5 campionate. Echipa Mediaș a câștigat campionatul de vară în divizia B și ca urmare a obținut promovarea în divizia A, unde va evolua în ediția de toamnă. Cealaltă echipă din divizia B, All 4 One a ratat în mod dramatic, după prelun-giri și executarea loviturilor de penalty, dreptul de a evolua în finală. Puteți urmări evoluția acestor echipe în campionatul de toamnă 2011 a celor doua divizii pe pagina de internet http://www.californiafamily-fitness.com/Leagues/Adult-Indoor-Soccer și de asemenea prin intermediul acestui ziar care își propune să vă țină la current cu evoluția acestor echipe românești. Toate aceste echipe sunt susținute în mod frenetic la fiecare meci de familiile și prietenii jucătorilor din tribune, aducându-și și ei aportul la victoriile acestor echipe. Dorim succes în con-tinuare celor 5 echipe care reprezintă cu cinste România, aici pe tărâmul Californian.

MARIUS JAR

ALL 4 ONE

MEDIAS

TRANSYLVANIA