bratosin_florica-suport curs manichiurist -pedichiurist.pdf

JOB - FINDER :

Formare, INformare şi asistenţă în

DEzvoltarea carierei şi Reintegrarea profesională”

POSDRU 125/5.1/S/128997

SUPORT CURS MANICHIURIST-PEDICHIURIST

LECTOR :FLORICA BRATOSIN

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

PREVEDERI ALE LEGISLATIEI IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Obligatiile angajatorului in domeniul securitatii si sanatatii in munca (conform HG 1425/2006)

Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca. In cazul in care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu. Obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului.

In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru: a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea si instruirea lucratorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor mentionate, tinand seama de modificarea conditiilor, si imbunatatirea situatiilor existente.

Obligatiile lucratorilor (conform HG 1425/2006):

Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu pregatirea si

instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu

expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si

alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de

munca.

Principalele obligatii vizeaza:

a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie; b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa il inapoieze sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare; c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive; d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie; e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;


f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor; g) sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate; h) sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a acestora; i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

NOŢIUNI DE PROTECŢIE A MUNCII

Prin instruire în domeniul protecţiei muncii se înţelege un ansamblu de activităţi organizate

prin care se urmăreşte însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitatea muncii,

care face parte integrantă din pregătirea profesioanală. Instructajul de protecţie a muncii

este destinat pregătirii personalului şi este considerat unul dintre cele mai importante măsuri

de protecţie a muncii.

Se efectuează conform reglementărilor legale în viguare noilor încadraţii în muncă celor

transferaţi de la o unitate la alta, celor veniţi în unitate ca detaşaţi precum şi ucenicilor,

elevilor şi studenţilor care efectuează practica profesională.

Scopul instructajului introductiv general este cunoaşterea specificului activiăţii în unităţi, a

factorilor de risc principali de accidentare în muncă de îmbolnăvire profesională, precum şi a

măsurilor generale de protecţie a muncii.

Conţinutul acestui tip de instructaj este exact pe următoarele probleme:

- legislaţia muncii, cu accent pe aspectele privind protecţia muncii;

- pricipalii factori de risc, de accidentare, de muncă şi îmbolnăvire profesională, defalcaţi pe secţii şi ateliere sau activităţi;

- măsuri generale de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale(măsuri de electrosecuritate, ventilaţie, combaterea zgomotului şi vibraţilor, igiena muncii, protecţia individuală);

- măsuri de prevenire şi stingerea incendiilor (manipularea materialelor inflamabile şi explozibile, modul de intervenţie în caz de incendiu, materiale şi dispozitive de stingere);

- acordarea primului ajutor în caz de accidentare cu accent pe modul de executare a respiraţiei artificiale.

Se efectuează atât celor noi încadraţi cât şi celor ce se transferă de la un loc de muncă la

altul în cadrul aceleaşi unităţi, de către conducătorul procesului de muncă unde îşi va

desfăşura activitatea persoana instruită. Are loc de acomplecta şi aprofundat cunoştiinţele

specifice de protecţie a muncii şi se efectuează tuturor angajaţilor la intervale de timp

stabilite prin norme sau instrucţiuni în funcţie de gravitatea riscurilor proprii activităţii

desfăşurate.

Instructajul periodic se mai realizează şi în următoarele situaţii:


- la revenirea în producţie după o absenţă mai mare de 30 zile, inclusiv, consecutivă unei incapacităţi temporare de muncă, datorate unor accidentări sau a unei îmbolnăviri profesionale;

- când se modifică procesul tehnologic, condiţiile de muncă, se introduc utilaje sau tehnologi noi.

Toate cele 3 faze ale instructajului se incheie prin testarea cunoştinţelor asimilate.

Pentru predarea cunoştiinţelor specifice, instructori de protecţie a munci folosesc mijloace

de instruire: aparate audio-vizuale materiale didactice şi demonstrative. Printre materialele

didactice utilizate, rolul pricipal îl deţin legile, normele şi instrucţiunile de protecţie a muncii

manuale, lecţiile şi testele în domeniu. Procesul de instruire a personalului mai cuprinde şi

alte forme respective:

- pregătirea instructorilor care efectuează diverse tipuri de instructaje;

- auto instruirea persoanelor de conducere;

- conferinţe, informări, filme în cazul produceriunor accidente de muncă, a necesităţi relifări unor probleme deosebite de protecţie a muncii.

Toate activităţiile de instruire dintr-o unitate sunt coordonate metodologic de cabinetul de

protecţie a munci.

NOŢIUNI DE IGIENĂ A MUNCII

În cazul normelor departamentale de protecţie a muncii sunt incluse şi normele de igienă a

muncii, acestea având un rol important în asigurarea şi respectarea capacităţii de muncă şi

în prevenirea îmbolnăvirilor.

Cunoaşterea şi mai ales respectarea acestor norme sunt obligatori pentru toţi cei ce lucrează

în ateliere de frizerie şi coafură.

Necunoaşterea sau nerespectarea lor se sancţionează după gravitate.

Instructajul se efectuează periodic la locul de muncă şi cu prilejul încadrări. Cu această

ocazie se recomandă şi se completeză o fişă de instructaj. Unele norme de protecţie şi

igienă a muncii se referă la condiţiile generale în care se desfăşoară procesul de muncă.

Ele prevăd:

- asigurarea unei bune aerisiri şi ventilaţie la locul de muncă;

- iluminatul natural şi artificial;

- întreţinerea instalaţiilor electrice sanitare;

- alimentarea cu apă potabilă, precum şi judicioasa amplasare a utilajelor şi instalaţiilor. Numeroase norme îi privesc pe muncitori, ele se referă la dotarea echipamentului

corespunzător cât şi la mânuirea şi intreţinerea uneltelor şi aparatelor.

NORME DE IGIENA


Norme de igienă pentru spaţiile în care se desfăşoară serviciile de estetică şi igienă a corpului omenesc

Amenajarea şi întreţinerea spaţiilor/ suprafeţelor

Se acceptă amenajarea cel putin a unui spaţiu sau a unei încăperi pentru curăţarea, dezinfecţia, sterilizarea instrumentarului şi a materialelor refolosibile, în camera de desfăşurare a procedurilor.

Pereţii, podelele şi tavanele din fiecare cameră trebuie să fie bine întreţinute, netede, lavabile, confecţionate din materiale neabsorbante, care să poata fi uşor spălate şi curăţate, iar culorile acestor suprafeţe trebuie să fie deschise; în cazul finisajelor nelavabile, curăţarea se face prin aspirare.

Incintele trebuie să fie adecvat luminate cu lumină artificială şi naturală, să fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.

Cabinetul trebuie să fie dotat cu grup sanitar, întreţinut corespunzător din punct de vedere igienico-sanitar şi bine ventilat.

Este obligatoriu să existe chiuvetă pentru spălarea materialelor rezultate ca urmare a efectuării procedurilor, precum şi chiuvetă separată pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor, situată în camera de desfăşurare a procedurii. Se asigură obligatoriu apă potabilă curentă rece şi caldă, în cantităţi suficiente, săpun antibacterian, periuţă de unghii şi prosop de hârtie de unică folosinţă sau dispozitive pentru uscarea mâinilor.

Numărul optim de dotări sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, în funcţie de numărul de operatori şi clienţi ai unităţii.

Toate suprafeţele trebuie menţinute în perfectă stare de curăţenie şi intreţinere.

Suprafeţele pe care se desfăşoara tratamentele sau cele aflate în zona de sterilizare trebuie să fie confecţionate din materiale neporoase, neabsorbante.

Este obligatorie afişarea la loc vizibil a interdicţiilor privind fumatul, consumul de băuturi alcoolice, de substanţe stupefiante, precum şi accesul animalelor în cabinet;

La amenajarea cabinetului este obligatoriu să se ia măsuri de protecţie a locaţiei împotriva insectelor şi rozătoarelor.

Cabinetul trebuie să fie dotat cu trusă sanitară de prim ajutor, uşor accesibilă, conform prevederilor legale în vigoare.

Temperatura de lucru trebuie să fie confortabilă şi să nu se situeze sub 20°C.

Norme de igienă privind personalul care efectuează serviciile

Personalul trebuie să poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisă, confecţionate special pentru a fi purtate în timpul executîrii procedurilor.

Asigurarea igienei mâinilor lucrătorului se face respectându-se urmatoarele reguli: a) spălarea mâinilor se face cu săpun antibacterian şi apă curentă potabilă; b) uscarea se face cu prosoape sau şervete de unică folosinţă sau prin folosirea unui

aparat de uscare a mâinilor; este interzisă folosirea prosoapelor textile de multifolosinţă;


c) dezinfecţia mâinilor se face prin spălare sau frecare, utilizându-se un produs biocid, destinat dezinfecţiei mâinilor.

Procedeele de spălare şi de frecare a mâinilor se efectuează conform informaţiilor furnizate de producător pe eticheta produsului; produsul trebuie să fie recomandat pentru uz sanitar şi trebuie să conţină indicaţii despre:

-

-

-

-

-

necesitatea umectării prealabile a mâinilor;

volumul de produs utilizat;

timpul de spălare/frecare;

frecvenţa aplicării produsului;

instrucţiunile speciale pentru utilizarea apei. Dezinfecţia igienică a mâinilor se face utilizându-se un produs antiseptic Procedurile recomandate, în funcţie de nivelul de risc:

Igiena mâinilor este obligatorie în următoarele situaţii, respectându-se condiţiile prevăzute la pct. 2 de mai sus:

a) înainte şi după efectuarea procedurii;

b) când se contaminează accidental cu sânge, fluide corporale sau secreţii;

c) după îndepărtarea mănuşilor de protecţie;

d) după folosirea toaletei;

e) înainte şi după servirea mesei;

f) dupa efectuarea unor operaţiuni care duc la contaminarea mâinilor. Unghiile operatorului vor fi tăiate scurt şi curate. In situaţia în care lucrătorul prezintă la nivelul mâinilor leziuni, iritaţii sau orice altă afecţiune dermatologică, se interzice practicarea procedurii până la vindecarea acestora.


Nivelul

de risc

Proceduri

Indicaţii

Minim

- spălarea mâinilor -dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare

- când mâinile sunt vizibil murdare - la începutul şi la sfârşitul programului de lucru - înainte şi după scoaterea mănuşilor

(sterile sau nesterile) - înainte şi după activităţile de

curăţare - înainte şi după contactul cu clienţii - după utilizarea grupului sanitar (WC)

Intermediar

-dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare -dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare

- după orice contact accidental cu sângele sau cu alte lichide biologice - după toate manevrele potenţial contaminante

Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor săi cursuri periodice de instruire, conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, astfel încât prin activităţile desfăşurate de aceştia să nu fie afectată sănătatea lor şi a clienţilor.

Personalul angajat are obligaţia de a efectua controale medicale la angajare şi controale periodice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale medicale se pun la dispoziţia inspectorilor sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.

Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului sau de activitate şi să demonstreze competenţă în folosirea materialelor şi a procedurilor, în conformitate cu responsabilităţile atribuite, astfel încât să prevină orice pericol pentru sănătate. Pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă la dispoziţie trusa de prim ajutor, facilităţi şi personal instruit pentru acordarea primului ajutor.

Norme specifice de igienă referitoare la procedurile din salonul de estetică şi îngrijire a corpului omenesc

Toate produsele cosmetice utilizate trebuie să respecte prevederile Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Toate produsele cosmetice trebuie păstrate în containere închise şi curate, etichetate corespunzător şi utilizate conform prevederilor legale în vigoare.

Produsele cosmetice se utilizează respectând termenul de valabilitate precizat pe ambalaj.

Toate echipamentele şi instrumentele folosite trebuie menţinute în bună stare de funcţionare, iar modul de utilizare trebuie să respecte instrucţiunile producătorului. Părţile din echipament care se pot contamina trebuie curăţate şi/sau dezinfectate zilnic, după necesitate, şi acoperite cu hârtie, care se va schimba periodic.

Colectarea părului se va face în saci de polietilenă, separat de alte deşeuri.

Echipamentul, instrumentarul şi materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din următoarele categorii:

a) articole tăioase şi înţepătoare care pătrund sau pot leza pielea, cum sunt foarfeci de tuns şi de filat etc.; după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă se aruncă, iar cele de multifolosinţă se sterilizează fizic sau chimic, conform prevederilor legale în vigoare;

b) articole care vin în contact cu mucoasele, cu pielea lezată sau cu obiectele care susţin articolele sterile, precum şi pensulele de ras, casoletele, după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă se aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel înalt sau se sterilizează.

c) articole care vin în contact cu pielea intactă şi părul, fără să aibă contact cu mucoasele, cum sunt bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare, după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă se aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel scăzut sau cu un produs detergent


Norme de igienă pentru protecţia clienţilor

Instrumentele, echipamentele şi accesoriile utilizate trebuie curăţate, dezinfectate şi/sau sterilizate, conform prevederilor legale în vigoare, respectându-se recomandările producatorului. Materialele, instrumentele, accesoriile şi echipamentele de unică folosinţă se folosesc pentru un singur client.

Toate echipamentele, instrumentele şi materialele de unică folosinţă trebuie îndepărtate imediat după ce au fost folosite la un client.

Este interzisă reprocesarea în vederea reutilizării dispozitivelor şi materialelor de unică folosinţă. Este interzisă folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sângerarea.

Inainte de începerea tratamentului se efectuează evaluarea stării pielii, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) înainte de începerea tratamentului de înfrumuseţare, zona respectivă de piele sau unghie trebuie evaluată;

b) dacă clientul prezintă îin zona care urmează a fi tratată leziuni deschise, infecţii, inflamaţii sau boli dermatologice, tratamentul trebuie amânat.

Norme tehnice privind întreţinerea şi curăţarea incintelor, suprafeţelor şi echipamentelor de lucru

Curăţenia reprezintă rezultatul aplicării corecte a unui program de curăţare.

Curăţarea se realizează cu detergenţi, produse de întreţinere şi produse de curăţat.

In utilizarea produselor folosite în activitatea de curăţare trebuie respectate urmatoarele reguli:

respectarea tuturor recomandărilor producătorului;

respectarea normelor generale de securitate şi sănătate în muncă;

este interzis amestecul produselor;

este interzisă păstrarea produselor de curăţare în ambalaje alimentare;

produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la nivelul cabinetelor/ incintelor, în ambalajul original primar sau în recipiente special destinate, etichetate cu identificarea produsului.

Urmărirea şi controlul implementării programului de curăţare, parte integrantă a planului propriu al salonului, revin personalului, care, conform legislaţiei în vigoare, este responsabil cu supravegherea şi controlul îndeplinirii normelor de igienă.

Depozitarea produselor şi a ustensilelor folosite la efectuarea curăţării se face respectându-se următoarele: a) în cabinet trebuie să existe spaţii special destinate depozitării produselor şi ustensilelor aflate în stoc precum şi aflate in rulaj, pentru pregătirea activităţii propriu-zise sau folosite în procesul de efectuare a curăţării;


b) spaţiile trebuie să asigure menţinerea calităţii iniţiale a produselor până la utilizare; c) spaţiile de depozitare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

pavimentul şi pereţii trebuie să fie impermeabili şi uşor de curăţat;

zona de depozitare trebuie să permită aranjarea în ordine a materialelor de curăţare şi accesul uşor la acestea;

trebuie să existe aerisire naturală;

trebuie să existe iluminat corespunzător;

gradul de umiditate să fie optim păstrării calităţii produselor;

trebuie să existe chiuvetă cu apă potabilă rece şi caldă, dotată pentru igiena personalului care efectuează curăţarea, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

trebuie să existe chiuvetă spălarea ustensilelor folosite la

sau bazin cu apă potabilă, pentru dezinfecţia şi efectuarea curăţării; dezinfecţia, spălarea şi uscarea

materialului moale folosit la curăţare se pot face utilizându-se maşini de spălat cu uscător sau maşini de spălat şi uscătoare (funcţie de caz);

trebuie să existe suport uscător pentru mănuşi de menaj, mopuri, perii şi alte ustensile;

trebuie să existe pubelă şi saci colectori de unică folosinţă pentru deşeuri, conform legislaţiei în vigoare.

Curăţenia trebuie efectuată la sfârşitul sau la începutul programului de lucru, precum şi ori de câte ori este necesar, de către personal calificat.

Intreţinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţării se face zilnic, dupa fiecare operaţiune de curăţare şi la sfârşitul zilei de lucru; ustensilele utilizate se spală, se curăţă, se dezinfectează şi se usucă. Curăţarea şi dezinfecţia ustensilelor complexe se efectuează în funcţie de recomandările producătorului.

Personalul care execută operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie a materialului de curăţare trebuie să poarte mănuşi de menaj sau mănuşi de latex nesterile.

Norme tehnice privind întreţinerea, curăţarea şi dezinfectarea incintelor, suprafeţelor şi echipamentelor de lucru

Dezinfecţia este procedura care se aplică numai după curăţare şi se realizează cu produse şi substanţe chimice autorizate/ înregistrate, conform prevederilor legale în vigoare.

Criteriile de utilizare şi păstrare corectă a produselor antiseptice sunt următoarele:

un produs antiseptic se utilizează numai în scopul pentru care a fost autorizat/ înregistrat;

se respectă întocmai indicaţiile de utilizare de pe eticheta produsului;

se respectă întocmai concentraţia şi timpul de contact precizate în autorizaţia/ înregistrarea produsului;

pe flacon se notează data deschiderii şi data limită până la care produsul poate fi utilizat;


la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis şi închis corect;

flaconul se manipulează cu atenţie; este interzisă atingerea gurii flaconului, pentru a nu se contamina;

este interzisă transvazarea în alt flacon;

este interzisă recondiţionarea flaconului;

este interzisă completarea unui flacon pe jumătate golit în alt flacon;

este interzisă amestecarea, precum şi utilizarea succesivă a două produse antiseptice diferite;

se recomandă alegerea produselor antiseptice care se utilizează ca atare şi nu necesită diluţie;

sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane cu cantitate mică;

după aplicare, antisepticul nu se îndepartează prin clătire, deoarece se pierde efectul remanent;

se păstrează numai în flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea lor şi pentru a nu se pierde informaţiile de pe eticheta flaconului;

flacoanele trebuie păstrate la adăpost de lumină şi departe de surse de caldură.

Dezinsecţia periodică se va face la 3 luni, iar deratizarea periodică se va face la intervale de maximum 6 luni sau ori de câte ori este nevoie; între operaţiunile periodice se vor aplica proceduri de dezinsecţie şi deratizare curente, de întreţinere, în funcţie de prezenţa vectorilor.

Suprafeţele şi echipamentele trebuie curăţate, dezinfectate, conform prevederilor legale în vigoare, respectându-se recomandările producătorului.

Pentru curăţare şi dezinfectare se utilizează doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, cu modificările ulterioare.

Soluţiile de lucru ale produselor biocide, utilizate pentru dezinfecţie, se prepară, se păstrează şi se utilizează conform instrucţiunilor producătorului.

Toate recipientele şi containerele, altele decât ambalajul original al

producătorului, folosite pentru dezinfecţie, trebuie etichetate adecvat în privinţa conţinutului, concentraţiei şi datei la care soluţiile de lucru au fost preparate.

Echipamentul electric, care nu poate fi imersat în lichid, trebuie curăţat prin ştergere şi pulverizat cu un produs biocid.

Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curăţare, dezinfecţie şi sterilizare


Suport de tratat Metoda de aplicare

Observaţii

Materiale necritice

Suprafeţe inerte, cum Curăţare Spălare cu soluţie de


ar fi: pavimente, pereţi, mobilier etc.

detergent pentru îndepărtarea prafului şi murdăriei, urmată de clătire cu apă caldă.

Suprafeţe inerte, cum ar fi: chiuveta, W.C., suprafeţele de lucru, pat de lucru etc.

Dezinfecţie de nivel scăzut sau cu un produs detergent dezinfectant

Ştergere, respectându-se timpul şi concentraţia conform instrucţiunilor producătorului, apoi clătire.

Material moale, cum ar fi: prosoape, cearceafuri etc.

Dezinfecţie de nivel scăzut

Spălare la maşini automate cu ciclu termic de dezinfecţie şi fierbere sau la o firmă specializată, în baza unui contract. Uscarea se face în camere special amenajate sau în uscătoarele maşinilor de spălat.

Spatule din plastic sau metal, taviţe, ustensile care intră în contact cu pielea intactă, păr sau unghii ori cu substanţe de lucru.

Dezinfecţie de nivel scăzut cu un produs detergent - dezinfectant

Spălare, urmată de imersie completă în produsul biocid, apoi clătire cu apă.

Materiale semicritice

Orice suprafaţă inertă sau material moale care a fost stropit cu sânge sau alte fluide corporale

Dezinfecţie de nivel intermediar

Ştergere sau imersie completă în produsul biocid, urmată de spălare, apoi clătire cu apă.

Pile de unghii refolosibile, pensete, vase pentru manichiură, cădiţe pentru pedichiură, perii de unghii, lavoare pentru spălat părul etc.

Dezinfecţie de nivel intermediar

Ştergere sau imersie completă în produsul biocid, apoi clătire.

Orice articol care vine in contact cu mucoasele intacte sau cu pielea lezată ori care susţine un articol steril

Dezinfecţie de nivel inalt

Spălare urmată de imersie în produsul biocid, apoi clătire.

Materiale critice

Articole tăioase şi înţepătoare care

Sterilizare prin metode

Conform prevederilor legale în vigoare şi ale art. 5 din anexa

Norme tehnice privind sterilizarea

Obţinerea stării de sterilitate, precum şi menţinerea ei până la momentul utilizării reprezintă o obligaţie permanentă în cadrul salonului de înfrumuseţare corporală.

Toate dispozitivele şi materialele care urmează a fi sterilizate trebuie curăţate şi dezinfectate, înainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.

Serviciul de sterilizare din saloane trebuie să fie amenajat într-un spaţiu special destinat.

Organizarea activităţii serviciilor de sterilizare cuprinde:

circuitul de colectare, recipientele şi mijloacele de transport pentru

instrumentele murdare, nesterile;

asigurarea ariei de curăţare în vederea diminuării încărcăturii microbiene;

verificarea stării de funcţionare a aparaturii;

spaţiul curat pentru inventarierea şi împachetarea instrumentelor;

sterilizarea propriu-zisă şi sistemul de control al procesului;

procedurile de control şi marcare a produselor finite;

tratarea neconformităţilor;

înregistrarea şi arhivarea datelor privind parcursul procesului, în vederea

asigurării trasabilităţii (ISO 8402), care este un element de sistem de calitate şi este parte componentă a materiovigilenţei;

circuitul de stocare, distribuţie, transport la utilizatori;

instruirea personalului;

echipamentul de protecţie al personalului.

Instrumentarul care necesită sterilizare trebuie să fie împachetat individual în ambalaje aprobate pentru sterilizare sau în seturi care sunt folosite pentru o singură procedură. Ambalajele trebuie inscripţionate cu data sterilizării şi numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie menţinute în condiţii

corespunzătoare de asigurare a sterilizării şi depozitate într-un loc închis, lipsit de umiditate şi praf, la care există acces controlat. Este obligatorie afişarea interdicţiei de acces al persoanelor străine în locul/ camera de păstrare a obiectelor şi echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.


pătrund adânc în piele, refolosibile

fizice sau chimice

nr. 1 la ordinul 1136/27.06.2007.

Se admite posibilitatea sterilizării instrumentarului într-o unitate sanitară specializată. Dacă sterilizarea se efectuează în altă parte decât locaţia salonului, trebuie să se facă dovada sterilizării prin următoarele documente:

contractul încheiat între cele două părţi;

data sterilizării şi numele persoanei care a executat sterilizarea;

cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;

tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;

condiţiile de transport al instrumentarului sterilizat.

Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat în privinţa sterilizării, utilizându-se indicatorii chimici sau biologici.

Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandărilor producătorului aparatului se înregistrează şi trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.

Inregistrările scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare şi dezinfectare, efectuate conform prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 261/2007, cu modificările ulterioare, se păstrează de către persoana responsabilă.

Persoana responsabilă cu sterilizarea instrumentarului trebuie să demonstreze în cadrul inspecţiei că procedurile de sterilizare au fost executate corect şi optim.

Inregistrările procedurii sterilizării trebuie să cuprindă următoarele: a) metoda şi parametrii de sterilizare;

data sterilizării;

cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;

numele sau iniţiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;

monitorizarea sterilizării prin indicatorii chimici sau biologici.

Instrumentarul sterilizat şi depozitat conform prevederilor legale în vigoare, care nu a fost folosit în decurs de 24 de ore de la data sterilizării, trebuie resterilizat înainte de folosire, excepţie făcându-se pentru instrumentarul nou presterilizat.

Dacă se folosesc instrumente presterilizate, trebuie să existe documentaţia

furnizată de producător în care să fie descrisă metoda de sterilizare şi precizate recomandările de depozitare şi menţinere a sterilităţii. Această documentaţie trebuie furnizată în cursul acţiunilor de inspecţie. Persoanele responsabile cu depozitarea şi manipularea instrumentarului sterilizat trebuie să respecte instrucţiunile producătorului de menţinere a sterilităţii.


Fiecare salon sau locaţie temporară trebuie să menţină înregistrările privind dezinfecţia şi sterilizarea disponibile în timpul acţiunilor de inspecţie şi acestea trebuie să cuprindă următoarele:

date despre produsul biocid folosit (denumire comercială, aviz sanitar, fişa de securitate);

domeniul pentru care produsul biocid este folosit;

data, frecvenţa dezinfecţiei;

numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfecţia.

Sterilizarea se realizează numai cu aparate de sterilizare autorizate şi avizate conform prevederilor legale în vigoare. Se folosesc metode fizice, abur sub presiune sau abur la temperatură şi presiune ridicate/ scăzute, caldură uscată, precum şi metode combinate fizico-chimice. Trebuie respectate instrucţiunile de utilizare din cartea tehnică a instrumentelor cu privire la temperatură, presiunea şi timpul de sterilizare recomandate de producător, în funcţie de tipurile de materiale de sterilizat ambalate.

Se elaborează instrucţiuni tehnice specifice privind exploatarea aparatelor, precum şi măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi sau dereglări şi se afişează la fiecare loc de muncă.

Se efectuează controlul mediului, monitorizând şi controlând:

calitatea aerului, apei şi a fluidelor utilizate;

starea de igienă a suprafeţelor;

modul de funcţionare a echipamentelor de sterilizare;

modul de funcţionare a echipamentelor de control, măsură şi testare;

ţinuta şi formarea profesională ale personalului.

Regimul deşeurilor specifice serviciilor

Cabinetul trebuie să fie dotat cu mijloace pentru precolectarea şi colectarea deşeurilor periculoase, precum şi a celor menajere: recipient cu capac, pubelă, containere şi saci colectori de unică folosinţă; colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor se fac conform prevederilor legale în vigoare.

Spaţiul de depozitare trebuie să existe în fiecare salon (unitate). In situaţia în care nu a fost prevăzut în proiect un spaţiu pentru depozitare temporară, se va construi sau se va amenaja ulterior.

Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente, şi anume:

un compartiment pentru deşeurile periculoase (dacă este cazul), prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită numai accesul persoanelor autorizate;


un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igienă privind mediul de viaţă al populaţiei.

Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare.

Pentru deşeurile periculoase (dacă este cazul) durata depozitării temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta salonului şi 24 de ore pentru transport şi eliminare finală.

Transportul deşeurilor în incinta salonului (unităţii) se face pe un circuit separat de cel al clienţilor, containerele de depozitare dezinfectându-se după fiecare descărcare.

Deşeurile produse în salon (unitate) trebuie eliminate prin procedee autorizate specifice fiecărei categorii de deşeuri, respectiv:

incinerarea;

depozitarea în depozitul de deşeuri;

includerea în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale.

Părul se colectează în pelerine, se pune în saci de polietilenă, închişi etanş şi se depozitează separat de alte reziduuri.

Deşeurile periculoase- tuburi sub presiune tip spray- se vor depozita separat, cu măsuri de marcare şi securizare.

Angajatorul este obligat să nominalizeze persoana responsabilă cu activitatea de eliminare a deşeurilor.

Incăperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea

recipientelor de colectare a reziduurilor solide trebuie să fie racordate la un hidrant şi la reţeaua de canalizare, pentru a fi curăţate când este necesar, cât şi pentru spălarea şi dezinfecţia recipientelor.

Norme specifice referitoare la coafura, frizerie si barbierit

Toate echipamentele si instrumentele folosite trebuie mentinute in buna stare de functionare, iar modul de utilizare trebuie sa respecte instructiunile producatorului.

Partile din echipament care se pot contamina trebuie curatate si/sau dezinfectate zilnic, dupa necesitate, si acoperite cu hartie, care se va schimba periodic.

Pensulele si casoletele pentru prepararea spumei de ras se curata si se dezinfecteaza dupa utilizarea acestora la un singur client.

Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri.


Echipamentul, instrumentarul si materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din urmatoarele categorii:

articole taioase si intepatoare care patrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate si lame de ras refolosibile, bricege, foarfeci de tuns si de filat etc.; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele de multifolosinta se sterilizeaza fizic sau chimic, conform prevederilor legale in vigoare;

articole care vin in contact cu mucoasele, cu pielea lezata sau cu obiectele care sustin articolele sterile, precum si pensulele de ras, casoletele; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel inalt sau se sterilizeaza

articole care vin in contact cu pielea intacta si parul, fara sa aiba contact cu mucoasele, cum sunt bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel scazut sau cu un produs detergent - dezinfectant.

PREVENIREA ACTIUNII FACTORILOR DE RISC

La locul de munca/postul de lucru, in domeniul serviciilor de infrumusetare, exista nenumarate riscuri care pot genera probleme pentru angajator, lucratori si clienti.

Angajatorul poate preveni sau reduce la minim expunerea la aceste riscuri prin luarea unor masuri simple de precautie. In continuare vom furniza informatii despre:

riscurile specifice identificate in domeniul serviciilor de infrumusetare;

caile de minimizare a expunerii la riscuri.

1. SUBSTANTE PERICULOASE

Persoanele care lucreaza in domeniul serviciilor de infrumusetare pot fi expuse la o gama larga de produse care contin substante periculoase:

- vopsele de par;

- substante pentru oxigenare;

- solutii de permanent;

- sampoane;

- agenti pentru hair-styling;

- produse pentru ingrijirea parului si a unghiilor;

- agenti pentru indreptarea parului;

- coloranti pentru par si sprancene;

- agenti chimici pentru peeling;

- peroxizi;


- solventi pentru ceara;

- produse dezinfectante si de curatare. Expunerea la unele dintre aceste substante chimice poate creste riscul aparitiei diverselor probleme de sanatate.

Efecte asupra sanatatii cauzate de expunerea la substante periculoase

- Dermatitele (termen general care se traduce prin inflamatia pielii) Sunt doua tipuri de dermatite:

- Dermatite iritante de contact, rezultate din contactul cu substante iritante, cum ar fi detergentii din sampoane.

- Dermatite alergice de contact, care apar cand o persoana dezvolta o alergie ca raspuns la o substanta chimica. - Astmul (o boala respiratore, care conduce la ingustarea cailor respiratorii si se manifesta prin dificultati respiratorii). Substantele chimice utilizate in domeniul coafurii, manichiurii si industriei de infrumusetare pot agrava un astm preexistent sau cauza astm ocupational. - Cancerul - lucratorii care activeaza in domeniile coafurii, manichiurii si industriei de infrumusetare pot fi expusi la substante chimice imbolnavirea de cancer.

care sunt suspectate ca ar provoca

Substantele periculoase pot patrunde in corp prin Efectele acute asupra starii de sanatate, cum ar fi apara aproape imediat.

piele, prin inhalare sau prin inghitire. iritatiile ochilor sau ale gatului, pot sa

Efectele cronice asupra sanatatii, manifestate de exemplu prin dermatita alergica de contact, se dezvolta dupa un anumit timp.

Probabilitatea ca substantele periculoase sa cauzeze probleme de sanatate depinde de anumiti factori, cum ar fi:

- toxicitatea substantelor

- cantitatea de substanta la care este expus lucratorul

- durata de expunere

- frecventa expunerii

- calea de intrare in organism (ex.: absorbtia prin piele, inhalarea sau ingerarea).

Identificarea substantelor periculoase

Determinarea daca un produs este substanta periculoasa se face prin citirea fisei produsului si a etichetei sale sau prin contactarea furnizorului si evaluarea riscului.

a) Fisa produsului

- furnizeaza informatii despre ingrediente, potentialele efecte asupra sanatatii, siguranta in utilizare, primul ajutor si depozitarea substantelor periculoase. Angajatorul este obligat sa:


tina un registru cu lista tuturor substantelor periculoase utilizate la locul de munca si a fisei produsului pentru fiecare substanta;

pastreze o copie a fisei produsului la locul de munca.

b) Etichete

- fiecare recipient cu substante periculoase trebuie sa aiba o eticheta atasata;

- eticheta trebuie sa exprime clar numele produsului, denumirea chimica a ingredientelor, precum si riscurile acestuia.

Daca o substanta periculoasa este transferata dintr-un recipient in altul si substanta nu este utilizata imediat, trebuie ca al doilea recipient sa fie etichetat corespunzator.

Substantele chimice nu trebuie stocate intr-un recipient destinat pastrarii alimentelor.

Un recipient ce contine o substanta necunoscuta, trebuie sa fie etichetat astfel: “ATENTIE! NU FOLOSITI! SUBSTANTA NECUNOSCUTA"

Toate substantele necunoscute trebuie depozitate intr-un loc izolat, pana ce continutul acestora poate fi identificat si etichetat corespunzator. Substantele necunoscute se vor elimina conform legii.

c) Evaluarea riscului, consta in:

- evaluarea riscului asupra sanatatii lucratorilor, ca urmare a utilizarii substantelor periculoase;

- evaluarea riscului atunci cand informatiile, practica la locul de munca sau masurile de evitare a riscului sunt schimbate sau completate;

- pastrarea inregistrarii evaluarii riscurilor.

Masuri de combatere a efectelor

a) Controlul expunerii

Daca operatiunea de evaluare a riscului arata ca un lucrator poate fi expus la o substanta periculoasa, trebuie sa se previna si sa se reduca expunerea cat mai mult timp posibil.

b) Ventilatia

Munca ce implica substante periculoase, cum ar fi realizarea de permanent, colorarea parului si aplicarea unghiilor artificiale, trebuie sa se desfasoare intr-o zona bine ventilata. Ventilatia naturala, in general, nu faciliteaza o circulatie a aerului suficienta, pentru a fi potrivita ca metoda de prevenire a expunerii la contaminari pe cale aeriana (cum ar fi vaporii chimici, cete si prafuri in industria coafurii, manichiurii si in saloanele de frumusete). Aerul conditionat dilueaza si nu indeparteaza aerul contaminat provocand circulatia aerului contaminat in incapere. Aerul va ramane contaminat lungi perioade de timp.


Evacuarea locala, prin ventilatie, este un mijloc mai sigur de indepartare a agentilor de contaminare aeropurtati de la sursa, inainte ca acestia sa fie inhalati. Trebuie sa se ia masuri pentru a se asigura ca sistemul indeparteaza aerul contaminat din preajma personalului.

c) Lista de verificare a calitatii aerului la locul de munca

Mirosurile puternice persista mai mult de 10 minute?

Pot fi detectate mirosurile puternice la o distanta de sursa (de exemplu din partea cealalta a incaperii)?

Puteti inca simti mirosurile produselor cand deschideti salonul dimineata?

S-a intamplat vreodata ca peretii sa fie plini de umezeala sau ferestrele au devenit cetoase?

S-au plans cumva clientii de mirosuri agresive?

Ati fost vreodata nevoiti sa deschideti fereastra sau usa din cauza mirosului care devenise prea puternic? Raspunsul afirmativ la una sau mai multe din intrebarile anterioare, conduce la faptul ca ventilatia la locul de munca trebuie sa fie imbunatatita.

d) Substitutia

Inlocuirea unei substante cu alta nepericuloasa sau care contine mai putine substante periculoase. Informatiile furnizate de fisa produsului permit alegerea substantelor mai putin periculoase;

Inlocuirea containerele presurizate cu aerosoli cu spray-uri (ex.: cu spray-uri de par).

e) Reproiectarea locului de munca

Asigurarea unei bune ventilatii, astfel incat expunerea la contaminanti aerofagi poate fi prevenita sau redusa (ex.: ventilatie locala);

Asigurarea protectiei impotriva stropirii ochilor, prin instalarea unor scuturi in zonele unde sunt amestecate substantele chimice.

f) Masuri administrative

Asigurarea ca toate substantele chimice utilizate in salon sunt insotite de fise actualizate;

Angajatorul se va asigura ca lucratorilor li s-au furnizat informatii corespunzatoare, ca au fost instruiti si testati in utilizarea in conditii de siguranta a substantelor chimice si echipamentului individual de protectie;

Depozitarea substantelor chimice departe de sursele de energie, cum ar fi sigurante, flacari deschise, surse de caldura si iluminare intensa;

Depozitarea substantele chimice inflamabile intr-un loc racoros, intr-un dulap rezistent la foc care este prevazut cu sistem de inchidere;


Substantele chimice nu trabuie lasate la indemana copiilor;

Procedurile de curatare se realizeaza cu un material absorbant adecvat;

Curatarea imediata a picaturile de substante chimice varsate;

Utilizarea in mod corespunzator a substantelor chimice ce se pot varsa si a echipamentului folosit pentru curatarea acestora;

Este indicat ca substantele chimice sa fie achizitionate in recipiente dozate pentru utilizare, mai degraba decat sa fie transferate din recipiente mari;

Mainile se spala cu sapun cu ph neutru sau utilizand o crema – bariera inainte de a manca, bea sau fuma;

A nu se manca, a nu se consuma lichide sau fuma in zone care contin substante chimice.

g) Dotarea cu echipament individual de protectie

Asigurarea echipamentului individual de protectie (halat, salopeta, manusi, ochelari, aparatori si protectie pentru respiratie) in functie de cerintele impuse de identificarea si evaluarea riscului indus de substantele chimice folosite;

Instruirea lucratorilor in problema intretinerii si utilizarii echipamentului individual de protectie;

Asigurarea ca lucratorii utilizeaza creme protectoare (bariera) pe partea de piele expusa substantelor chimice, daca au avut iritatii ale pielii.

Asigurarea ca lucratorii isi acopera pielea ranita cu bandaje rezistente la umezeala.

Asigurarea ca lucratorii isi protejeaza ochii impotriva stropilor de substante chimice.

2. ECHIPAMENTE ELECTRICE

Efecte asupra sanatatii cauzate de echipamentele electrice

Utilizarea echipamentelor electrice poate crea serioase riscuri pentru securitatea si sanatatea in munca in domeniul serviciilor de infrumusetare (coafura, manichiura, cosmetica), in special in conditii de umiditate.

Defectiunile aparute la echipamente cresc gradul de risc. In urma electrocutarii pot sa apara socuri, arsuri si raniri prin cadere.


a) Prelungitoarele si alte cabluri flexibile trebuie sa fie protejate impotriva avariilor, inclusiv de contactul cu lichidele.

b) Echipamentele electrice trebuie sa fie:

inspectate, testate si etichetate;


- inspectarea, testarea si etichetarea echipamentelor se realizeaza numai de catre persoane autorizate, care trebuie sa inspecteze, sa testeze si sa ateste echipamentul utilizat prin etichetare, la intervale de timp reglementate prin lege; - eticheta trebuie sa contina data la care echipamentul trebuie inspectat si testat din nou; - echipamentul va fi prevazut cu eticheta de avertizare a lucratorului asupra punctelor cu risc

de accidentare; - interventiile la instalatia si echipamentele electrice vor fi facute numai de personal calificat si autorizat in domeniu.

conectate la prize cu impamantare. - daca echipamentul este conectat la un dispozitiv de curent rezidual (cunoscut ca interupator de siguranta), echipamentul poate fi portabil sau instalat la panoul de comanda; - un dispozitiv de curent rezidual trebuie testat, de catre persoane autorizate, la intervale de timp reglementate prin lege; - daca un asemenea dispozitiv portabil nu functioneaza corect, trebuie sa fie etichetat pentru

a avertiza personalul sa nu-l utilizeze si trebuie imediat scos din uz.

c) Sunt obligatorii masuri de securitate electrica:

utilizarea de echipamente electrice rezistente la apa sau la stropii de substante in locul echipamentului standard, in cazul in care munca se desfasoara in conditii de umiditate;

utilizarea panourilor de control;

instalarea unei doze suplimentare pentru evitarea supraincarcarii.

d) Sunt necesare masuri administrative care sa vizeze:

asigurarea instruirii si testarii, verificarii lucratorilor in utilizarea si manipularea echipamentelor;

depozitarea echipamentelor departe de zonele cu umezeala;

pozitionarea cablurilor astfel incat sa nu treaca peste suprafete umede sau prin orice alte locuri unde pot fi usor avariate;

trecerea cablurilor de-a lungul marginilor coridoarelor pentru a minimiza posibilitatea traversarii acestora sau caderii lor;

protejarea cablurilor de caldura, ulei sau substante chimice, pentru a preveni deteriorarea izolatiei;

indepartarea cat de repede posibil a lichidului varsat;

inspectarea vizuala la intervale regulate, sau ori de cate ori este cazul, a echipamentelor pentru a verifica daca acestea (inclusiv accesoriile, cablurile si prizele) prezinta deteriorari evidente sau daca au suferit reparatii temporare inadecvate;

intocmirea unei liste cuprinzand denumirea, seria echipamentelor, precum si data cand au fost verificate;

deconectarea aparatelor si echipamentelor inainte de efectuarea reglajelor sau operatiunilor de curatare;

eliminarea posibilitatilor de atingere a echipamentelor cu mainile ude si de utilizare a materialelor textile ude, pentru a curata dozele;

pastrarea cordoanelor flexibile intacte departe de traficul din locul de munca/postul de lucru;


eliminarea suprasolicitarii dozelor.

e) Dotarea cu echipamentul individual de protectie, respectiv incaltamintea prevazuta cu talpi

de cauciuc (izolatoare).

3. OPERATIUNILE REALIZATE MANUAL Operatiunile care se realizeaza manual in domeniul serviciilor de coafura, manichiura si infrumusetare pot fi solicitante psihic si sunt responsabile pentru majoritatea problemelor musculare care pot sa apara. Aceste probleme pot include durerile usoare de spate, gat si umeri, tensiuni in zona umerilor sau la incheieturi, disconfort la nivelul picioarelor.

Efecte asupra sanatatii cauzate de operatiunile realizate manual

- ranirile survenite in timpul operatiunilor realizate manual, care constau in ruperea/ranirea incheieturilor, ligamentelor, tendoanelor, muschilor si discurilor; desi mai putin comune, exista si raniri cauzate de supraincarcari. - dupa o perioada de timp, problemele pot sa creasca gradual prin:

ramanerea intr-o pozitie fixa o lunga perioada de timp;

realizarea repetitiva a unor miscari rapide care implica un efort muscular crescut. - daca pauzele luate sunt insuficiente, oboseala musculara poate duce la inflamatii si probleme ale tesuturilor.

Identificarea factorilor de risc generati de operatiunile manuale

Factorii de risc care fac parte din solicitarile unei profesii si care afecteaza lucratorul pot conduce la accidentari si/sau imbolnaviri profesionale; in cazul operatiunilor manuale acestia sunt:


Factorul

de risc

Surse de generare a

vatamarilor

Exemple de probleme la

locul de munca Pozitii de lucru

Pozitiile incomode solicita un efort muscular foarte mare si conduc la o mai mare oboseala, mai ales in cazurile in care se pastreaza pozitia respectiva pentru mai mult timp.

Pozitiile incomode apar atunci cand articulatiile lucreaza in alta pozitie decat cea normala

Spate aplecat sau contorsionat (ex.: la spalarea parului)

Umeri ridicati

Partea superioara a bratelor indepartata de corp (ex.: masajul, taiatul parului)

Repetitia si durata

Ramanerea o perioada indelungata intr-o pozitie

Statul indelungat pe scaun sau in picioare

Statul indelungat in pozitie


incomoda sau efectuarea de operatii repetitive reprezinta de asemenea un risc

aplecata sau incovoiata

Amplasarea ergonomica a echipament elor si mobilierului in zona de lucru

Amplasarea ergonomica a echipamentelor si mobilierului in zona de lucru pot obliga lucratorul sa se aplece sau sa se intinda pentru a putea sa execute operatiunile

Echipamentul si materialele nu sunt amplasate in apropierea lucratorului, determinandu-l pe acesta sa se aplece, sa se intinda sau sa se rasuceasca

Scaune si banci nereglabile

Suprafete de lucru prea inalte sau prea joase

Lumina slaba

Pardoseli tari si alunecoase

Suprafete de lucru prea largi sau prea inguste

Utilizarea echipament elor

Dotarea saracacioasa si utilizarea excesiva a unor echipamente contribuie la aparitia problemelor la incheieturi, coate si umeri

Lucrul cu echipamente grele

Manipulare dificila sau greoaie

Manipularea greutatilor/ incarcaturii

Suportarea unei greutati tinand bratele in afara corpului creste solicitarea asupra spatelui si a umerilor

Lucrul cu echipamente grele (ex.: manipularea unui uscator de par)

Sustinerea unei parti a corpului in timpul epilarii

Transportarea in zonele de depozitare a cutiilor grele continand diverse produse

Factori individuali

Pentru lucratori noi, tineri, mai in varsta, femei insarcinate sau lucratori fara experienta, riscul de ranire este mai mare. Tipul de imbracaminte pe care il poarta poate avea de asemenea un anumit impact

Lipsa instruirii in vederea realizarii unor operatiuni specifice

Absenta unei perioade de adaptare fizica

Folosirea unor pantofi cu tocuri inalte

Organizarea muncii

Efectuarea in permanenta a aceleiasi operatii, neintretinerea echipamentelor si pauzele de odihna neadecvate pot conduce la oboseala si in final la accidentari/imbolnaviri profesionale

O prea mica variatie a sarcinilor

Pauze de odihna neadecvate

Insuficient personal pentru acoperirea perioadelor de varf


a) Organizarea locului de munca

asigurarea unei iluminari adecvate operatiunilor efectuate, pentru a reduce necesitatea incovoierii spatelui sau gatului;

asigurarea unui spatiu suficient pentru a permite deplasarea usoara in jurul mobilierului si in zonele de lucru;

asigurarea unor suprafete nealunecoase, confortabile;

achizitionarea unor scaune ajustabile si a unor scaunele (bancute) pentru a evita situatiile in care se lucreaza cu mainile deasupra umerilor si cu capul intr-o pozitie incomoda;

achizitionarea unor mese/banci/canapele de masaj ajustabile;

amplasarea articolelor necesare lucrului intr-un loc usor accesibil, situat in dreptul taliei lucratorului;

asigurarea mijloacelor de transport (carucioare), pentru a facilita deplasarea greutatilor dintr-un loc in altul;

captusirea masei pentru manichiura, pentru a proteja coatele si partea interioara a bratelor de vatamari ale nervilor (ex. utilizarea unui prosop);

asigurarea ca suprafata de lucru pentru manichiura este suficient de mare astfel incat sa se evite ciocnirea genunchilor lucratorului cu cei ai clientului si lucratorul nu trebuie sa se incordeze ca sa ajunga la mainile clientului;

asigurarea unor spatii prevazute cu scaune, mese, vestiare sau birouri, astfel incat lucratorii sa se poata odihni (lua masa) dupa perioade indelungate de stat in picioare.

b) Alegerea instrumentelor ergonomice

consultarea lucratorului, de catre angajator, cu privire la alegerea si achizitionarea instrumentelor si echipamentelor;

instrumentele (ex. uscatoarele de par) sa aiba greutatea cat mai redusa;

achizitionarea foarfecelor cu manerele astfel realizate incat sa menajeze incheieturile si sa nu lase urme pe maini.

c) Alegerea pozitiei de lucru

se va lucra cat mai aproape de client pentru a reduce aplecarea si intinderea;

lucratorii trebuie sa ia pauze scurte si dese, pentru a permite destinderea incheieturilor, umerilor si spatelui;

lucratorii trebuie sa alterneze statul pe scaun cu statul in picioare, atunci cand presteaza diferite servicii (ex.: taiatul sau uscatul parului, tratamentele faciale);

asigurarea instrumentelor in stare de functionare;

instruirea lucratorilor in realizarea diverselor operatiuni astfel incat sa nu intervina disconfortul din cauza pozitiei de lucru.


d) Dotarea cu echipamentul individual de protectie

purtarea incaltamintei cu tocuri joase si talpi care amortizeaza socurile.

4.APARATURA

Aparatura include orice dispozitiv, echipament, vas sub presiune, echipament individual de protectie si orice componenta a aparaturii, conexiune, accesoriu.

Uscatoare de par

Foarfece

Sisteme de aer conditionat

Aparate de barbierit electrice

Clesti de par

Incalzitoare de apa (boilere)

Geluri

Manusi

Ochelari de protectie

Cerintele care trebuie luate in considerare la achizitionarea echipamentelor:

Echipamentul sa aiba marcaj de conformitate CE si fisa de instructiuni in limba romana;

Echipamentul corespunde cerintelor de la locul de munca/postul de lucru;

Asigurarea ca nivelul de zgomot si vibratii se incadreaza in limitele legale;

Amplasarea echipamentului nu trebuie sa obstructioneze accesul la usi si la iesirile urgenta.

de

Masuri de evitare a riscurilor

a)Izolarea:

deconectarea echipamentului inainte de efectuarea operatiunilor de curatare, intretinere sau reparare;

retragerea din utilizare a echipamentului cu defecte de functionare.

b) Instruirea si testarea lucratorilor referitor la utilizarea in siguranta si intretinerea echipamentelor:

asigurarea ca echipamentul este manipulat, intretinut si i se asigura service-ul;

dezvoltarea si implementarea unui program de verificare a echipamentelor;

inregistrarea verificarilor, lucrarilor de intretinere si a service-ului echipamentelor.


5. PERICOLE BIOLOGICE

Efecte ale pericolelor biologice

- Lucratorii din saloanele de infrumusetare se confrunta cu riscul expunerii la pericole biologice care pot cauza imbolnaviri, cum ar fi:

boli cu transmitere prin sange (hepatita B, C si HIV)

infectii ale pielii (stafilococul auriu)

infestari la nivelul pielii (paduchi).

- Lucratorii din saloanele de infrumusetare sunt expusi la contactul cu sange si alte substante corporale prin intermediul unor activitati cum ar fi:

barbieritul

manichiura si pedichiura

aplicarea unghiilor artificiale

epilarea

tratamente cosmetice

- Expunerea la contactul cu sange si substante corporale se poate realiza prin:

contact direct (in timpul acordarii primului ajutor unui client care sangereaza)

contact indirect (manipularea echipamentelor contaminate). Sangele sau fluidele corporale nu trebuie sa se regaseasca pe un instrument, pentru ca exista riscul de transmitere a infectiei.

- Infectiile cu boli transmise prin sange pot sa apara daca sangele sau fluidele corporale infectate intra in corpul unei persoane:

prin intermediul unei rani la nivelul pielii

prin mucoase (stropirea cu sange a ochilor sau buzelor unei persoane).

- Clientii pot fi expusi la contactul cu sangele sau substantele corporale prin intermediul echipamentelor care nu au fost corect curatate si dezinfectate/sterilizate.

Masuri de combatere a efectelor pericolelor biologice

a) Substitutia

inlocuirea echipamentelor reutilizabile cu echipamente de unica folosinta (ex.: ace, spatule, placi abrazive, perii de machiaj, lame de ras, prosoape pentru maini etc.).


b) Amplasarea ergonomica a echipamentelor si mobilierului in zona de lucru

utilizarea suprafetelor de mobilier si accesoriilor care sunt realizate din materiale neabsorbante, care pot fi curatate rapid;

achizitionarea de foarfece cu varfuri rotunjite pentru operatiunea de taiere a parului, pentru a preveni traumele provocate de foarfece;

proiectarea zonei de lucru astfel incat instrumentele contaminate sa fie pastrate separat de celelalte.

c) Izolarea

asigurarea ca toate instrumentele ascutite utilizate sunt amplasate intr-un container clar etichetat, rigidizat, rezistent la perforare;

asigurarea ca toate deseurile contaminate cu sange sau substante corporale sunt depuse intr-o punga rezistenta la scurgeri sau intr-un container sigilat.

d) Controale administrative

dezvoltarea si implementarea unei proceduri, pentru: - curatarea, dezinfectarea, sterilizarea si depozitarea echipamentelor reutilizabile, in concordanta cu cerintele de sanatate; - rezolvarea corespunzatoare a cazurilor in care apare stropirea cu sange si fluide corporale; - controlarea/rezolvarea corespunzatoare a expunerii accidentale la sange si fluide corporale, precum si a ranirilor pielii; - depozitarea resturilor contaminate, inclusiv a instrumentelor ascutite, intr-un loc sigur (in conformitate cu reglementarile legale); - curatarea si depozitarea rufelor.

supervizarea, informarea si instruirea lucratorilor asupra bolilor infectioase, procedurilor si practicilor de control a infectiilor;

asigurarea imunitatii, la hepatita de tip B, pentru lucratorii care sunt expusi contactului cu sangele sau fluidele corporale, in special pentru lucratorii care realizeaza proceduri asupra pielii;

asigurarea ca lucratorii nu reutilizeaza echipamentele marcate ca fiind “de unica folosinta”;

lucratorii nu trebuie sa refoloseasca echipamentele care au fost contaminate cu sange sau substante corporale daca acestea nu au fost curatate si dezinfectate sau sterilizate;

asigurarea ca lucratorii nu utilizeaza resturile de crema, uleiuri si lotiuni si sa nu le puna la loc in recipientul original;

asigurarea ca lucratorii nu refolosesc ceara decat in conditiile in care a fost decontaminata;

asigurarea ca lucratorii trateaza toate resturile de sange si substantele corporale ca potential infectioase si iau masuri de precautie standard pentru a preveni expunerea (ex.: sa poarte manusi, sa pastreze igiena corespunzatoare, sa manipuleze in siguranta obiectele ascutite);

asigurarea la locul de munca a facilitatilor corespunzatoare pentru spalarea mainilor;

instruirea lucratorilor privind spalarea mainilor prin utilizarea sapunului si a apei inainte si dupa contactul cu clientul si dupa contactul cu sangele si fluidele corporale si cu echipamentele contaminate;


asigurarea mai multor seturi de echipamente pentru a permite ca unele dintre acestea sa fie curatate si dezinfectate/sterilizate in timp ce altele sunt folosite;

instruirea lucratorilor in sensul folosirii concentratiei indicate a dezinfectantilor, sa respecte cerintele de depozitare si termenele de expirare.

e) Dotarea cu echipament individual de protectie:

manusi pentru lucratori ori de cate ori se afla in contact cu sange sau fluide corporale;

manusi pentru lucratori cand curata echipamentele contaminate;

acoperirea cu bandaje rezistente la patrunderea apei a leziunilor;

ochelari de protectie sau masca pentru fata pentru lucratori atunci cand realizeaza proceduri cum ar fi curatarea echipamentului contaminat, care ar putea prezenta pericolul stropirii;

manusi si aparatoare pentru degete in vederea protejarii unghiilor lucratorilor impotriva vatamarilor cauzate de pile.

6. SECURITATEA SI SIGURANTA PERSONALA

Contactul strans cu publicul inseamna expunerea lucratorilor la posibile incidente cum ar fi cearta cu persoane turbulente, hotii marunte, furturi, spargeri, violenta, hartuire si acte de agresiune datorate alcoolului, drogurilor sau stressului.

In eventualitatea unui jaf, ar trebui ca intotdeauna sa se predea banii (cash).

Procedeele de minimizare a riscului de expunere la un jaf sau atac includ:

instalarea unui birou de receptie mare, astfel incat clientii sa nu poata ajunge la casa de inregistrare a banilor;

instalarea unui buton de panica conectat la o alarma sau la o statie de politie;

instalarea unui dispozitiv care sa avertizeze cand intra cineva in locul de munca (ex. oglinzi, sisteme de alarma, sau un clopotel la usa);

biroul de receptie sa fie vizibil din toate unghiurile salonului;

asigurarea unei bune vizibilitati la locul de munca;

asigurarea casei de marcaj:

deschiderea sertarului casei de marcaj doar cand clientul plateste pentru un serviciu sau achizitioneaza un produs;

sertarul casei de marcaj sa fie incuiat cand aceasta nu este utilizata;

micsorarea, pe cat posibil, a accesului vizual la sertarul casei de marcaj cand acesta este deschis;

utilizarea unui dispozitiv acustic care sa indice deschiderea sertarului casei de marcaj;

depunerea banilor lichizi intr-un seif;


utilizarea cardurilor de credit;

protejarea lucratorilor in timpul depunerilor bancare:

efectuarea de depuneri bancare de-a lungul zilei;

nu faceti cunoscut faptul ca aveti asupra dumneavoastra bani atunci cand transportati bani la banca;

pentru transportul banilor la banca trebuie schimbat traseul la intervale de timp;

folosirea unui telefon mobil in caz de nevoie.

7. LATEX

Efecte ale utilizarii latexului

Lucratorii care utilizeaza manusi din latex pot fi expusi riscului imbolnavirilor profesionale:

- dermatite iritante de contact

- dermatite alergice de contact

- alergii la latex.

Alergiile la latex pot include simptome cum ar fi urticarii, ochi iritati, rinite si astm. In cazuri rare unele persoane pot suferi reactii alergice severe cunoscute ca soc anafilactic. Aceste cazuri necesita tratament medical in regim de urgenta.


eliminarea manusilor din latex (ex. manusi din alte materiale care nu contin latex 0

lucratorii sa se spele pe maini cu apa si sapun dupa indepartarea manusilor de latex;

furnizarea informatiilor cu privire la alergiile la latex;

lucratorii sa nu utilizeze creme pe baza de ulei sau lotiuni atunci cand poarta manusi din latex, pentru ca acestea pot cauza deteriorarea manusilor respective;

8. ZGOMOTE SI VIBRATII

Efectele expunerii la zgomote si vibratii

Principalele riscuri asupra sanatatii, datorate expunerii la zgomot, in afara de pierderea partiala sau totala a auzului, sunt stresul si oboseala.

Echipamentele (uscatoare de par, aparate de masaj )emit vibratii, lucratorii fiind expusi riscului de a dezvolta boli profesionale. Aparitia acestor boli depinde de:

tipul de echipament utilizat;

durata utilizarii;

pozitiile in care este folosit echipamentul.



Angajatorul trebuie sa consulte lucratorii si sa ia masuri pentru minimizarea riscurile aparute datorita expunerii la zgomote si vibratii la locul de munca, prin substitutie :

inlocuirea echipamentelor existente cu echipamente care emit zgomote si vibratii la un nivel mai scazut;

separarea activitatilor zgomotoase de cele mai putin zgomotoase;

instalarea pe tavan si pereti a materialor care absorb zgomotele;

echipamentele sa fie intretinute si pastrate in bune conditii;

lucratorii sa varieze pozitiile de lucru in mod regulat pentru a minimiza expunerea la vibratii (ex.: sa treaca echipamentele dintr-o mana in alta);

instruirea lucratorilor privind riscurile la zgomote si vibratii.

9.COMODITATI

Intretinerea locului de munca – efecte negative ce pot fi induse si masuri de combatere

Proasta intretinere a locului de munca poate duce la alunecari, impiedicari si caderi care pot provoca accidentari sau imbolnaviri profesionale.

Masurile de combatere a efectelor sunt :

inspectarea podelelor in zona, pentru indepartarea factorilor de risc;

curatarea ori de cate ori este nevoie a locului de munca;

a nu se trece cablurile de electricitate de-a lungul podelei;

indepartarea cutiilor, gunoiul etc. din zona cailor de acces.

Intretinerea podelelor - efecte negative ce pot fi induse si masuri de combatere

Podelele cu neregularitati sau alunecoase pot impiedica miscarile, pot face suprafetele imprevizibile si pot creste probabilitatea de a se produce alunecari, impiedicari si caderi.


utilizarea suprafetelor nealunecoase;

purtarea incaltamintei adecvate prevazuta cu o baza stabila, nealunecoasa si care asigura un bun suport si protectie;

asigurarea covoraselor de cauciuc si a semnalizarii de avertizare in zonele unde spray-urile pe baza de ulei sunt utilizate in apropierea cailor de acces;

indepartarea stropilor de apa, ulei, substante chimice, ceara, parul si orice alte substante de pe podea.


Sistemul de iluminare - efecte negative ce pot fi induse si masuri de combatere

Slaba iluminare poate provoca:

accidentari si raniri;

oboseala, dureri ale ochilor;

dureri de cap.

Problemele comune cauzate de modul de iluminare se refera atat la iluminarea prea puternica, cat si la iluminarea prea slaba. Conditiile de iluminare slaba conduc la aparitia de lumini si umbre, care determina lucratorii sa apeleze la pozitii incomode ale corpului pentru a putea lucra.


inlocuirea becurilor sau tuburilor fluorescente pe masura ce acestea isi pierd capacitatea de a ilumina corespunzator;

mentinerea becurilor, tuburilor fluorescente si ferestrelor curate;

asigurarea transperantelor, perdelelor la ferestre pentru a controla iluminarea excesiva.

PROFILAXIA BOLILOR PROFESIONALE

Masuri tehnico organizatorice Masurile tehnico organizatorice sunt reprezentate într-o anumita ordine de prioritati, legate de eficienta maxima:

eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic prin înlocuirea substantelor nocive sau a tehnologiilor nocive cu altele mai putin nocive sau infensive;

izolarea aparaturii generatoare de noxe sau separarea proceselor tehnologice nocive la locul de munca unde lucreaza muncitorii (automatizare, cabine speciale, termoizolare, fonoizolare etc.)

împiedicarea patrunderii noxei în aerul loculrilor de munca (ermetizare, procedee umede pentru pulberi, ventilatie locala)

diminuarea concentratiilor (intensitatilor) noxelor la locurile de munca sub CMA sau LMA (ventilatie generala, fonoabsorbtie etc.)

împiedicarea actiunii noxei asupra muncitorilor sau diminuarea acestei actiuni prin resucerea efortului fizic, a suprasolicitarilor fizice si neuropsihice, reducerea duratei zilei de munca, regim de munca corespunzator, conditii adecvate de odihna în timpul pauzelor, folosirea echipamentului tehnic de protectie (masti, manusi, ochelari de protectie, antifoane etc.)

realizarea si buna întretinere si functionarea anexelor igienico-sanitare (dusuri, bai, vestiare camere de igfiena intima a femeii etc.)

asigurarea alimentatiei de protectiei si consumarea ei în întreprindere

efectuarea corecta a instructajului de protectie a muncii


Masuri medicale Masurile medicale sunt reprezentate de:

recunoasterea riscului profesional la locurile de munca prin studiul atent al procesului tehnologic si al conditiilor de munca, determinari obiective si precizarea cantitativa a noxelor profesionale, studii epidemiologice

examenul medical la încadrarea în munca cu respectarea examinarilor ce trebuiesc

efectuate si a contraindicatiilor medicale (conform NGPM 2002), aparatelor si sistemelor organismului (respirator, cardio-vascular, oftalmologic, dermatologic, osteoarticular, neuropsihic), examinarea

examinarea clinica a digestiv, renal, ORL, radiologica pulmonara

(MRF sau RPS), examen de laborator al sângelui (examen serologic pentru lues), examen IDR pentru tuberculina la tinerii pâna la 24 de ani, precizarea starii fiziologice a femeii (graviditate, alaptare), alte examene conform NGPM 2002

controlul medical periodic, efectuat prin examinari clinice si de laborator, în functie de tipul noxelor profesionale si intensitatea lor, care orienteaza si periodicitatea examinarilor

educatia sanitara, care se adreseaza cadrelor de conducere tehnica si administrativa, în scopul realizarii de catre acestia a masurilor tehnico-organizatorice amintite în conditii de eficienta maxima si în ordinea amintita, personalului muncitor în scopul respectarii regulilor de igiena individuala, purtarea corecta a echipamentului individual de protectie, suprimarea fumatului si diminuarea consumului de alcool, acordarea primului ajutor, cunoasterea si recunoasterea primelor simptome de intoxicatie acuta si cronica profesionala, prezentarea la examenele medicale periodice

MEDICUL DE MEDICINA MUNCII


- este consilier al angajatorului în probleme de sănătate - ca membru al comitetului de securitate şi sănătate în muncă, are datoria - de a semnala şi comunica riscurile profesionale, - de a propune unor măsuri de profilaxie tehnico-organizatorică şi medicală.

Faptul că anual se înregistrează câteva mii de cazuri de boli profesionale, a căror cauzalitate este certă, IMPUNE: - asigurarea necesarului de specialişti de medicina muncii pentru cuprinderea problemei riscului profesional la nivel naţional; - dotarea cu aparatură de investigare a mediului de muncă şi a sănătăţii angajaţilor, în funcţie de condiţiile concrete ale locului de muncă; - efectuarea unei profilaxii eficiente la locul de muncă prin cooperarea dintre - specialiştii de medicina muncii şi - cei care pot lua măsuri tehnice pentru scăderea riscului de îmbolnăvire profesională.

MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENT

Prin masuri de prim ajutor se inteleg ingrijirile care se dau unei victime in primele momente dupa accidentare, cu scopul de a-I salva viata. Ele sunt urmate de transportarea victimei catre o unitate medicala. In cazul cand accidentarea s-a produs intr-un loc izolat, victima trebuie sa-si aplice singura masurile de prim ajutor. (autoajutor sanitar).

Intrucat primul ajutor trebuie sa se acorde de orice persoana din apropierea victimei toti salariatii sunt obligate sa cunoasca masuri precise si sigure de interventie.

Din acest motiv, in toate locurile de munca trebuie sa existe materiale si instrumente pentru acordarea primului ajutor, asezate in dulapuri fixe cu semn indicator (cruce rosie) sau in genti portative. In ele trebuie sa se gaseasca materiale stabilite prin acte normative: vata, comprese, fese de tifon, placute de lemn (atele), alcool, tinctura de iod, apa oxigenata, tuburi de cauciuc (garouri), foarfece medicinal, pense s.a. Este recomandabil ca unor angajati sa li se faca un instructaj mai complet privind acordarea primului ajutor si sa fie constituiti in echipe mobile care sa se poata deplasa imediat la locul accidentului.

Acordarea ajutorului de urgenta are omare eficacienta daca se desfasoara in ordinea indicata mai jos:


Ajutorul de urgenta in cazul accidentelor de munca mecanice

Principalele accidente de munca mecanice sunt: hemoragii interne, rupturi de vase de sange (hemoragii externe), deplasarile oaselor din articulatii (luxatii), rupturile de oase (fracturi) si patrunderea de materiale in interiorul corpului.

a. Hemoragia interna. Acest tip de hemoragie se produce la o lovire puterninica a

victimei, care devine palida, are pulsul si respiratia foarte dese si tensiunea arteriala cu valori reduse. In acest caz, victima va fi culcata intr-un loc linistit, luandu-se masuri sa fie transportata imediat, fara zguduiri la spital.

b.

-

-

Hemoragia externa. Oprirea hemoragiei externe se face astfel:

prin aplicarea unui garou strans la incheietura superioara a membrului ranit;

prin apasarea pe traiectul vasului rupt si anume mai sus de rana daca sangele este

rosu aprins si tasneste (hemoragie arteriala) si mai jos daca sangele este rosu inchis (hemoragie venoasa);

- prin apasarea puternica a narii daca hemoragia este nazala.

c. Pansarea ranilor (plagilor). Orice rana este o poarta deschisa prin care microbii pot patrunde in corp. Din acest motiv se procedeaza dupa cum urmeaza:

-

-

-

-

fasa.

se curata pielea din jurul ranii cu alcool sau tinctura de iod;

se indeparteaza murdaria din rana cu o fasa sau tifon inmuiata in apa bine fiarta;

se toarna pe rana apa oxigenata;

se acopera rana cu pansament steril peste care se aseaza vata si totul se strange cu o

d. Entorse si luxatii. La entorse, alungiri ale ligamentelor din jurul articulatiilor, se aplica

un pansament bine strans, cu scopul de a imobiliza articulatia. In cazul luxatiilor, imobilizarea se face cu ajutorul unor atele asezate de o parte si de alta a locului in care capetele oaselor


Acordarea primului ajutor fiecarei victime si transportarea ei la o unitate

Stabilirea gravitatii vatamarilor si a ordinii de acordare a primului ajutor

Recunoasterea vatamarilor dupa semnele lor caracteristice

Deplasarea rapida a echipei de salvare

s-au deplasat, strangandu-se bine cu o fasa. In lipsa atelelor se pot folosi mijloace improvizate pntru imobilizare ( linii de desenat, scandura sau cartoane groase).

e. Fracturi. Ruperea unui os necesita o imobilizare imediata cu ajutorul unor atele lungi

care sa depaseasca ambele capete ale osului fracturat. Daca se banuieste o fractura de coaste, este suficienta imobilizarea printr-un pansament compresiv circular, in jurul intregului torace, iar in cazul unei fracturi de coloana vertebrala imobilizarea se face prin asezarea victimei pe o placa rezistenta, patura sau pe o targa, asezat cu fata in jos, dupa care victima trebuie transportata urgent la spital. Daca fractura este deschisa, osul a perforat tesuturile si capetele sale au iesit la exterior, primul ajutor va trebui sa vizeze pansarea ranii respective si oprirea imediata a unei eventuale hemoragii.

f. Patrunderea unui corp strain in ochi. In acest caz accidentatul nu trebuie sa miste

ochiul, i se ridica pleoapa care se va sprijini pe un betisor si, daca este posibil, i se indeparteaza corpul strain cu o bucata de vata inmuiata in acid boric sau ceai de musetel.

Ajutorul de urgenta in cazul accidentelor de munca termice

Accidentele de munca de natura termica sunt arsurile si degeraturile.

Arsurile termice sunt tratate dupa cum urmeaza:

-

-

arsurile de gradul I: stergere cu alcool si aplicarea unui strat subtire de unguent;

arsurile de gradul II: flictenele nu trebuie sparte (pentru a nu se infecta), ci trebuie

acoperite cu o fasa uscata (eventual mai intai peste ele se pulverizeaza sulfamida), dupa care accidentatul se transporta la spital;

- arsurile de gradul III: se acopera regiunea carbonizata cu un bandaj steril sau cu un cearsaf curat si se transporta de urgenta la spital.

Degeraturile se trateaza in felul urmator: se freaca cu zapada si se introduce intr-o camera rece ( nu se administreaza comprese calde, ceaiuri fierbinti sau bai calde).

Ajutorul de urgenta in cazul accidentelor de munca chimice

Accidentele de munca de natura chimica sunt arsurile chimice si intoxicatiile cu substante toxice.

Arsurile chimice. Pielea trebuie spalata imediat ( pentru a se indeparta substanta cauzatoare) cu o solutie neutralizatoare:

-

-

acida (otet), daca arsura a fost provocata de o baza;

bazica (bicarbonat de sodiu), daca arsura a fost provocata de un acid.

Intoxicatiile cu substante toxice. Cand accidentul este cauzat de inhalarea unor substante gazoase sau volatile, intoxicatul se scoate imediat la aer curat, dupa care se supravegheaza medical. In cazul otravirilor, accidentatului trebuie sa i se provoace varsaturi, dupa care acesta se va transporta la spital.


Ajutorul de urgenta in cazul accidentelor electrice

A. SCOATEREA CELUI ACCIDENTAT DE SUB CURENT

La instalatiile electrice, atingerea partilor conducatoare de curent care se gasesc sub curent(tensiune) provoaca in majoritatea cazurilor o contractare brusca si involuntara a muschilor. Din aceasta cauza, cand accidentatul tine conductorul in maini, degetele se strang atat de tare, incat desclestarea lor de pe conductor devine imposibila. Daca acesta ramane in atingere cu partile conductoare de curent, atunci este necesar sa se stie ca fara aplicarea masurilor necesare de securitate, atingerea celui aflat in sub curent este periculoasa si pentru viata celui ce intervine. Prima actiune de intreprins este deconectarea partii de instalatie de care este prinsa persoana accidentatului. Cu aceasta ocazie trebuie sa se tina cont de urmatoarele :

1. In cazul in care accidentatul se gaseste agatat la o inaltime oarecare, deconectarea instalatiei si eliberarea acestuia de sub curent poate sa provoace un rau mai mare decat cel cauzat de curentul electric, de aceea trebuie luate toate masurile care sa garanteze securitatea celui accidentat in caz de cadere.

2. In caz de deconectare, pot fi stinse concomitent si luminile. De aceea, trebuie luate masuri pentru a avea alte surse de iluminat: (felinare, faclii, lumanari, un iluminat de rezerva, felinare cu acumulatoare, etc.) fara sa se intarzaie din aceasta cauza deconectarea instalatiei si masurile de prim ajutor pentru cel accidentat.

3. In cazul in care deconectarea instalatiei nu poate fi executata suficient de repede, atunci trebuie luate masuri de separare a persoanei accidentate de partile conducatoare de curent de care este agatata si anume:

Pentru separarea celui accidentat de partile conducatoare de curent sau a conductei electrice de aceasta, trebuie sa se faca uz de o haina, o franghie uscata sau un bat, sau orice mijloc asemanator neconductor si uscat; nu se pot intrebuinta in aceste cazuri obiecte metalice sau umede; pentru ca accidentatul sa fie separat repede de partile conducatoare de curent, se poate trage de haina lui, daca este uscata si este departata de corp (poalele hainei), evitand in acelasi timp atingerile de obiectele metalice inconjuratoare si de partile corpului neacoperite de haine;

De asemenea, nu se recomanda sa se traga cel accidentat de picioare, fara a se lua masurile necesare, deoarece incaltamintea poate fi umeda iar cuiele batute si ochiurile pentru sireturi sunt bune conducatoare de electricitate; persoana care intervine isi va pune manusi sau isi va infasura mainile cu o haina uscata; in cazul cand nu are asemenea obiecte, isi va pune sub picioare un covor de cauciuc electroizolant, scanduri uscate sau va incalta cizme electroizolante.

Cand, in vederea salvarii, este nevoie sa se atinga cel accidentat pe partile corpului ce nu sunt acoperite cu haine, trebuie sa se puna manusile de cauciuc si galosii sau sa se infasoare mainile cu un fular uscat, cu o sapca de postav sau cu maneca ori pulpana propriei


haine uscate etc. sau acoperind persoana accidentata cu o haina de cauciuc ori cauciucata (impermeabil) sau cu simpla stofa uscata. Se mai poate interveni stand cu picioarele pe o scandura sau pe orice alt asternut uscat, neconductor de curent, pe o legatura sau pachet de haine etc. Se mai recomanda sa se foloseasca, daca se poate, numai o singura mana. La joasa tensiune, cand curentul se scurge in pamant prin corpul celui accidentat prin electrocutare si acesta strange convulsiv in maini un conductor, iar reteaua nu se poate deconecta urgent, este mai bine ca cel accidentat sa fie izolat fata de pamant (de exemplu impingand sub el scanduri uscate sau orice alt material izolant uscat, astfel incat sa nu mai atinga solul, peretii sau alte obiecte din imediata apropiere) decat sa se incerce desprinderea mainilor. Persoana care intervine trebuie sa respecte masurile ce trebuie luate la atingerea celui accidentat, aratate mai sus. De asemenea, se va avea grija ca cel accidentat prin electrocutare sa nu sufere alte accidente la luarea acestor masuri. In caz de nevoie trebuie taiate conductoarele de joasa tensiune, cu ajutorul unui topor cu coada de lemn uscat, cu foarfeci izolate sau cu ajutorul unui aparat cu o izolatie corespunzatoare. Operatia trebuie executata cu precautie (nu se ating conductoarele, se taie fiecare conductor in mod separat, cu manusile de cauciuc si cu galosii pusi). La inalta tensiune, pentru izolarea celui accidentat fata de pamant sau de partile conducatoare de curent, cel care intreprinde acest lucru trebuie sa poarte incaltaminte de cauciuc dielectrica si manusi si sa actioneze cu o prajina sau clesti izolati la o tensiune corespunzatoare. Pe liniile electrice de transport, cand scoaterea accidentatului de sub tensiune printr-una din metodele aratate mai sus nu se poate executa suficient de repede si fara pericole, trebuie sa se recurga la scurt-circuitarea (prin aruncarea unor conductoare) a tuturor conductoarelor de linie si legarea lor sigura la pamant (dupa regulile generale de tehnica securitatii). In acest caz, trebuie luate masuri ca bucla aruncata sa nu atinga corpul persoanei care acorda ajutorul. De asemenea trebuie sa se tina cont de urmatoarele: a) daca accidentatul se gaseste la inaltime, trebuie sa se previna sau sa se evite pericolul de cadere ; b) daca accidentatul atinge un singur conductor, este adesea suficient sa se lege la pamant numai acest conductor ; c) pentru a realiza legarea la pamant si scurt-circuitarea, este necesar in primul rand ca conductorul intrebuintat in acest scop sa fie pus la pamant apoi aruncat peste conductoarele de linie care urmeaza sa fie puse la pamant; d) trebuie de asemenea retinut ca, daca in linie exista o capacitate electrica mare, prin deconectare poate ramane o sarcina periculoasa pentru viata si numai legarea la pamant a liniei o poate face inofensiva.

B. PRIMELE MASURI DUPA SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE SUB CURENT

Modul de aplicare a masurilor de prim-ajutor este in functie de starea in care se afla accidentatul dupa scoaterea de sub curent. In cazul cand acesta se afla in deplina cunostinta, desi pana atunci fusese in lesin sau a stat mult timp sub tensiune, el va fi indrumat sau transportat la un medic, spre a preveni o eventuala agravare a starii sale; in situatii grave, trebuie sa fie chemat medicul sau salvarea la fata locului. Pana la venirea medicului si pentru ca sa nu existe din nou pericolul inghitirii limbii sau al inecarii cu voma in cazul unui nou lesin, accidentatul se aseaza in decubit ventral, ca in imaginea urmatoare:


Cand cel accidentat si-a pierdut cunostinta, el trebuie intins pe un loc neted si comod; i se desface imbracamintea la piept si la gat, se iau masuri pentru improspatarea aerului, se evacueaza din incapere persoanele de prisos, apoi i se da sa miroase o solutie de amoniac, se stropeste cu apa (nu din gura !), i se fac frictiuni pe corp pentru incalzirea corpului. Medicul trebuie sa fie chemat cat mai urgent. In cazul cand accidentatul respira greu, foarte rar si convulsiv, la fel ca un muribund, i se va face respiratie artificiala si un masaj in regiunea inimii. In cazul cand persoana accidentata nu mai da semne de viata (respiratia, bataile inimii, pulsul sunt absente) nu trebuie sa fie considerata pierduta. Moartea poate fi adesea numai aparenta, dar cel accidentat va muri daca nu i se va acorda primul ajutor, facandu-i-se respiratie artificiala. Respiratia artificiala trebuie facuta in mod continuu, pana la sosirea medicului, care, in aceste cazuri, trebuie chemat urgent. Pulsul se verifica la artera carotida, fara a presa excesiv.

In operatia de readucere la viata a acelui accidentat prin electrocutare, care in aparenta este mort, fiecare secunda este pretioasa, de aceea primul ajutor trebuie dat imediat, daca este posibil chiar la fata locului; el va fi transportat in alt loc numai in cazul cand pericolul continua sa ameninte atat pe cel accidentat cat si pe cel care acorda primul ajutor sau in cazul imposibilitatii acordarii primului ajutor in timpul transportului. Electrocutatul poate fi considerat mort numai in cazul unor grave leziuni externe, de exemplu fracturarea cutiei craniene in cadere sau carbonizarea intregului corp. Moartea poate fi declarata de catre medic. In nici un caz nu trebuie sa se aplice celui accidentat mijloace empirice.

C. PRINCIPALELE INSTRUCTIUNI OBLIGATORII APLICABILE LA EXECUTAREA RESPIRATIEI ARTIFICIALE

Respiratia artificiala va fi executata numai in cazurile in care cel accidentat nu respira deloc sau respira rar, convulsiv, cu sughituri, ca un muribund, sau daca respiratia se inrautateste. Executarea respiratiei artificiale trebuie sa fie inceputa imediat ce accidentatul a fost scos de sub curent si se continua apoi fara intrerupere. Ea va fi continuata pana la obtinerea rezultatului pozitiv (revenirea la viata) sau pana la aparitia semnelor neindoielnice ale mortii reale (a petelor cadaverice sau a rigiditatii corpului). S-au observat cazuri cand cei


considerati morti datorita leziunilor provocate, au fost readusi la viata peste cateva ore socotite din momentul accidentului (chiar 8-11 ore). In timpul cat se executa respiratia artificiala, se va observa atent fata accidentatului. In cazul cand se observa o miscare a buzelor, a pleoapelor sau a marului lui Adam, facand impresia ca inghite, se va verifica daca nu cumva accidentatul a inceput sa respire singur si regulat, se opreste respiratia artificiala, deoarece continuarea ei poate fi periculoasa. Daca insa dupa cateva clipe de asteptare se va observa ca acesta nu mai respira, se va relua imediat respiratia artificiala. Inainte de a se proceda la executarea respiratiei artificiale, este necesar :

• Sa se elibereze imediat accidentatul de partile de imbracaminte care impiedica respiratia (gulerul de la camasa, fularul), sa se desfaca cureaua de la pantaloni.

• sa se elibereze imediat gura celui accidentat de obiecte straine (sa se inlature protezele dentare daca exista);

• Daca gura accidentatului este inclestata, ea trebuie deschisa, in care scop falca inferioara este impinsa in afara; pentru aceasta cel care da primul ajutor aplica cele patru degete de la ambele maini in spatele colturilor falcii inferioare, apoi, prin apasarea degetelor mari deasupra marginii falcii, aceasta este impinsa in afara, astfel ca dintii maxilarului inferior sa fie adusi in fata dintilor celui superior. In cazul cand in modul mai sus indicat nu se reuseste sa se deschida gura, atunci se va recurge la ajutorul unei lame metalice sau unei linguri care se va introduce intre masele la colturile gurii si nicidecum in fata (caci dintii se pot rupe) si cu precautie se desclesteaza dintii. (Inainte de a se folosi lama metalica/lingura, se inveleste cu un material textil pentru a proteja dantura. Sunt preferabile de asemenea unelte din lemn.)

Deblocarea cailor respiratorii blocate de baza limbii:

D. METODE DE RESPIRATIE ARTIFICIALA

Exista mai multe metode de respiratie artificiala(Silvester, Schäfer, Howard) care se aplica de la caz la caz. Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a realiza primele cinci inspiratii fortate pentru a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3 minute fara oxigen, creierul se lezeaza ireversibil. Metoda Silvester. Mentionam ca aceasta metoda este cea mai buna dintre metodele de respiratie artificiala prezentate. In cazul cand se dispune de ajutoare, se aplica aceasta metoda. Pentru aplicarea acesteia sunt necesare mai multe schimburi de echipe, procedeul fiind obositor. La aplicarea metodei Silvester se aseaza accidentatul pe spate, pe un sul de haine ca sa se largeasca toracele, se scoate si se retine limba afara cu un carlig de rufe, batista uscata sau cu ajutorul unei fesi sau bucati de panza care se trece in jurul gatului; operatorul se aseaza in genunchi la capul accidentatului iar bratele acestuia se prind de sub incheietura cotului si se apasa fara violenta pe partile laterale ale pieptului (expiratie), numarand: unu, doi, trei- se ridica apoi bratele accidentatului in sus si se trag inapoi peste cap (inspiratie); numarand: patru, cinci, sase- se vor apasa din nou bratele accidentatului pe partile laterale ale pieptului. In cazul cand se dispune de


ajutoare, la aplicarea metodei Silvester sunt intrebuintati doi oameni, fiecare stand pe un genunchi de fiecare parte a accidentatului, actionand in concordanta si dupa numaratoare. Un al treilea ajutor tine scoasa limba accidentatului. In cazul unei executari corecte a respiratiei artificiale se aude un sunet (care seamana a geamat) produs de aerul ce trece prin traheea accidentatului, la comprimarea pieptului si eliberarea lui. Daca sunetele nu se produc, aceasta inseamna ca limba a cazut si impiedica trecerea aerului; in acest caz trebuie sa fie scoasa mai mult afara . In cazul fracturarii unei maini sau unui umar, metoda Silvester NU trebuie aplicata.

Metoda Schäfer.In cazul cand respiratia artificiala trebuie facuta de o singura persoana, este mai usor de aplicat metoda Schäfer. Avantajele ei constau in usurinta aplicarii procedeului, deoarece acesta poate fi usor insusita, dupa cateva exercitii de scurta durata. In cazul aplicarii metodei Schäfer, accidentatul trebuie asezat cu spatele in sus, cu capul sprijinit pe o mana, cu fata in laturi. Cealalta mana trebuie intinsa in lungul capului si se va asterne ceva sub fata. Daca este posibil i se va scoate limba afara; aceasta nu trebuie tinuta deoarece ea va sta singura. Apoi operatorul trebuie sa se aseze in genunchi deasupra accidentatului, cu fata inspre capul acestuia, in asa fel incat soldurile sale sa fie cuprinse intre genunchii persoanei care da ajutorul. Se aplica apoi palmele pe spatele accidentatului, pe coastele inferioare, cuprinzandu-le lateral cu degetele indoite, numarand unu, doi, trei operatorul se apleaca inainte in asa fel ca prin greutatea corpului sau sa apese cu mainile pe coastele accidentatului. Numarand in continuare: patru, cinci, sase, operatorul se ridica brusc de pe spatele accidentatului, revenind la pozitia de la inceput, fara a ridica mainile de pe accidentat.

Metoda Howard.Se aplica (in locul metodei Schäfer) in cazul in care cel accidentat are arsuri pe spinare si leziuni la maini. In cazul aplicarii metodei Howard se aseaza accidentatul pe spate asternand sub locul cu arsuri o batista sau o panza curata si i se intind mainile in lungul capului. In cazul cand mainile sunt fracturate, acestea nu se vor intinde, ci se vor aseza deasupra capului. Limba accidentatului trebuie scoasa afara si tinuta de o a doua persoana. Apoi operatorul se aseaza in genunchi deasupra persoanei accidentate, procedand identic ca si la aplicarea metodei Schafer: apasa pe coastele inferioare (nu pe burta), numarand la apasare si la ridicare. Oricare ar fi metoda aplicata, sa se evite apasarile intense pe piept sau pe spate, mai cu seama in regiunea abdomenului, deoarece poate produce impingerea alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea astupa caile respiratorii. Trebuie sa fie evitate miscarile violente ale accidentatului, (in special metoda Silvester) pentru a nu se produce fracturi sau luxatii. La aplicarea oricarei metode de respiratie artificiala, trebuie avut grija ca accidentatul sa nu raceasca; de aceea nu trebuie sa fie lasat pe pamant umed sau pardoseala de piatra, de beton sau fier. Pentru aceasta, sub accidentat trebuie asezat ceva calduros, va fi invelit si daca este posibil incalzit aplicandu-i- se pe corp si la picioare sticle cu apa fierbinte, caramizi sau pietre incalzite si bine acoperite pentru a nu cauza arsuri. Toate acestea trebuie facute repede fara sa se intrerupa operatia de respiratie artificiala. In timpul respiratiei, bratele celui care face respiratia, in cazul aplicarii metodelor Schafer si Howard, sau ale accidentatului, la aplicarea metodei Silvester, pot fi indepartate pentru 2-3 secunde de cutia toracica a accidentatului. La toate metodele de respiratie artificiala trebuie sa se faca 15 miscari complete pe minut, adica de inspiratie si respiratie. Pentru a obosi mai putin, cel care face respiratia artificiala trebuie sa respire in ritmul miscarilor pe care le face accidentatului.


Metoda respiratiei artificiale gura-la-gura Este cea mai buna metoda pentru ca este usor de invatat si practicat, poate fi folosita asupra persoanelor de toate varstele. In plus, ofera rata mare de succes pentru salvatorul singur, asa cum este cel mai probabil sa fie in cazul radioamatorilor, care lucreaza in grup restrans iar in grupuri mai mari se aduna rar, doar in cazul concursurilor sau simpozioanelor.

Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii: - Verificati gura accidentatului pentru a va asigura ca nu este obstructionata. - Plasati corpul accidentatului pe spate, astfel incat pieptul sa fie in extensie - Prindeti mandibula si ridicat-o in sus astfel incat capul sa aiba o pozitie inspre inapoi(vezi imaginea anterioara); Aceasta actiune va debloca caile respiratorii blocate de baza limbii, care este deseori inghitita de persoana in stare de inconstienta. Acum se incepe respiratia artificiala: Cu o mana se strang narile accidentatului. Dupa aceea salvatorul inspira rapid si adanc, apoi insufla aerul prin gura accidentatului. Daca maxilarele sun inclestate, inca se mai poate folosi aceasta metoda, aerul trecand printre dinti, altfel se poate folosi si metoda gura- la-nas. Expiratia accidentatului trebuie sa se produca natural, la oprirea insuflatiei. Daca e nevoie, respiratia artificiala(metoda Silvester sau gura-la-gura) trebuie combinata cu masajul cardiac. In cazul a doi salvatori ritmul este de 10-12 inspiratii pe minut - o data la 5 compresii cardiace; In cazul unui singur salvator, se face o succesiune de 2 inspiratii dupa fiecare 15 compresii cardiace. In cazul cand accidentatul este copil, ritmul de respiratie artificiala este de 20 inspiratii pe minut, se continua cu succesiunea de 2 inspiratii la 15 compresii cardiace pana la revenire sau sosirea medicului. Nu pierdeti nici un moment in inceperea respiratiei artificiale, cea mai mica intarziere poate fi fatala!

Masajul inimii se executa in felul urmator : persoana care da primul ajutor pune mana sa dreapta pe regiunea inimii accidentatului, avand degetele indreptate in directia capului acestuia si mana stanga peste mana dreapta si apasa uniform, cu mainile indreptate, in ritmul batailor inimii (la un om sanatos 70-80 pe minut, sau pentru comoditate la fiecare secunda, dupa ceas) face cu podul palmei 20-30 apasari slabe pe coastele de deasupra inimii.


NORME DE PREVENIRE SI STINGEREA INCENDIILOR

Dispozitii generale

Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor stabilesc principiile, regulile si

masurile generale pentru prevenirea si

asigurarii exigentei privind siguranta la foc.

incendiilor la construcţii si în localitaţi in scopul

Masuri privind stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor

Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de angajati,sunt obligatorii si fac parte din sarcinile de serviciu aferente postului.

Caile de acces,de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in permanenta ,in orice anotimp ,libere ,practicabile si curate.

Este interzisa blocarea cailor de acces ,de evacuare si de interventie cu materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie.

Caile de acces ,de evacuare si de interventie se marcheaza cu indicatoare de securitate vizibile,conform reglementarilor in vigoare.

Lucratorii sunt obligati :

sa respecte regulile stabilite privind fumatul sau executarea de lucrari care pot provoca incendii ;

sa verifice ,la inceperea si terminarea programului ,existenta unor eventuale surse de incendiu ;

sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a incendiilor si sa nu schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul afectat ;

sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de necesitate ;

sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o considera un potential pericol de incendiu .

Organizarea si interventia efectiva in cazul izbucnirii unui inceput de incendiu in spatiile obiectivului,are in vedere realizarea imediata a urmatoarelor proceduri : a) b)

alarmarea imediata a salariatilor prin mijloace specifice existente; anuntarea incendiului la fortele de interventie specializate in stingerea

incendiilor(pompierii); c) anuntarea persoanelor cu acces la intreruperea alimentarii cu energie electrica ,gaze naturale sau alte fluide combustibile existente in instalatii sau utilaje;


d) e)

asigurarea si urmarirea salvarii rapide si in siguranta a salariatilor ; actionarea imediata asupra focarului cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor din

dotare(stingatoare portabile,carosabile,hidranti,etc.)prin manevrare manuala ; f) evacuarea bunurilor materiale periclitate de incendiu si protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate in timpul interventiei ; g) protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative provocate de incendiu(arsuri,asfixieri cu fum,gaze toxice,etc.) ; h) verificarea altor locuri de munca sau spatii in care se poate prognoza sau apare focare de incendiu.

Cauze de incendii

- incendiul este un proces complex , cu evolutie nedeterminata , care necesita 4 elemente:

- existenta combustibilului si actiunea unei surse de aprindere

- initierea si dezvoltarea in timp si spatiu

- procesul de ardere sa fie nemotivat necesitand o interventie in scopul lichidarii

- producerea de pierderi materiale in timpul acestora

arderii , scopul fiind de reducere la minim a

Surse de aprindere cu flacara

-chibritul

-focuri in loc deschis

Surse de apridere de natura termica

-tigara

-becuri incandescente, proiectoare

-particule incandescente

-sobe metalice

-cosuri de evacuare a fumului defecte

-aparate de incalzire electrice

Surse de aprindere electrica

-scurtcircuitul

-instalatii de iluminat cu fluorescenta

-electricitate statica

-surse de autoaprindere ( aprindere spontana)

-incendii intentionate

Clase de incendii


Conform normelor interne si internationale, incendiile sunt clasificate in clasele A,B,C,D si instalatii electrice.

Clasa A: materiale combustibile solide (lemn, hirtie, haine,gunoi, plastic, etc.)

Clasa B: lichide inflamabile (benzina, petrol, gaz, vopsele, etc.)

Clasa C: gaze inflamabile (gaz metan, propan, butan, hidrogen, etc.)

Clasa D: metale inflamabile (potasiu, sodiu, aluminiu, magneziu, etc.)

Instalatii electrice: (intrerupatoare, motoare, transformatoare etc.)

In functie de incarcatura stingatoarelor de incendiu si a clasei de incendiu, eficienta acestora este urmatoarea:

Clasa de

incendiu

Stingator cu

pulbere

Stingator cu

bioxid de carbon

Stingator cu

spuma

Clasa A

Clasa B

Clasa C

Clasa D

Instalatii

electrice

Tipuri de stingatoare de incendiu


Exista 4 tipuri de agenti de stingere care sunt incarcati in stingatoare de diverse capacitati.

CO2

foarte eficient in cazul incendiilor cu flacara deschisa

timp de descarcare: 10…20s

Precautii:

se utilizeaza pentru incendii de mica anvergura

CO2 poate afecta, prin contact, epiderma (-78 ° C)

PULBERE

rapid si eficient in cazul incendiilor cu flacara deschisa

timp de descarcare: 10….20s

Precautii:

pagube colaterale dupa stingere:

pulberea se imprastie peste tot

limiteaza vizibilitatea

SPUMA MECANICA (agent de stingere+apa)

eficient in cazul incendiilor cu flacara deschisa

timp de descarcare: 30….60s

pagube minime dupa stingere

Precautii:

pericol de electrocutare

timp relativ mare de descarcare

APA (Furtun cu apa)

eficient in cazul incendiilor de anvergura cu flacara deschisa sau mocnita

timp de descarcare: nelimitat

Precautii:

pagube colaterale

pericol in cazul lichidelor inflamabile

pericol de electrocutare

Cum se lupta impotriva incendiilor

In cazul izbucnirii unui incendiu primul lucru care trebuie facut este de a se da alarma in cladirea respectiva si de a se anunta imediat pompierii.

Apoi, daca viata nu va este pusa in pericol, ajutati la evacuarea cladirii afectate.


Abia dupa acea incercati stingerea incendiului dar doar daca:

focul este inca mic si redus ca intindere

nu sinteti in pericol de intoxicare cu fum

aveti o cale de retragere din calea focului sigura

instinctul va spune ca totul este OK

Tot timpul aveti in vedere sa nu va apropiati prea mult de foc. Distanta recomandata de la care puteti folosi stingatorul in siguranta este de 6-7 metri de la focarul de incendiu.

Cum se folosesc stingatoarele de incendiu

Este important sa stiti cu exactitate locul unde se afla stingatoarele de incendiu si tipul acestora.

Stingatoarele de incendiu pot fi grele, de acea este o idee buna sa luati un stingator in mina pentru a vedea cit este de greu si daca il puteti minui cu usurinta.

De asemenea este important sa cititi instructiunile de folosire tiparite pe fiecare stingator.

In cazul in care va trebui sa folositi stingatorul intr-un incendiu real trebuie sa stiti cum sa-l manuiti:

1.

2.

3.

4.

scoateti piedica de siguranta

indreptati furtunul la baza focului

apasati manerul pentru a permite eliberarea agentului de stingere

miscati furtunul astfel incit sa stingeti incendiul


Tot timpul aveti in vedere sa nu va apropiati prea mult de foc. Distanta recomandata de la care puteti folosi stingatorul in siguranta este de 6-7 metri de la focarul de incendiu

Cum si unde se pastreaza stingatoarele de incendiu

Stingatoarele de incendiu trebuie plasate in locuri vizibile si usor accesibile.

Instructiunile de functionare trebuie sa fie ligibile.

Piedica de siguranta trebuie sa fie prezenta.

Stingatoarele trebuie sa fie in stare buna, fara urme de rugina sau coroziune.

Indicatorul de presiune trebuie sa indice presiunea corecta.

Stingatoarele de incendiu trebuie inspectate periodic pentru a va asigura ca sint in stare buna de functionare.

INDICATOARE SI PANOURI AVERTIZOARE

Prin semnalizare de securitate si/sau sanatate se intelege semnalizarea care, raportata

la un obiect, o activitate sau o situatie determinate, furnizeaza o indicatie sau o cerinta

referitoare la securitatea si/sau sanatatea persoanelor la locul de munca

realizeaza, dupa caz, prin

si care se

Panouri de salvare sau alba pe fond verde ):

„ Cai/Iesiri de salvare”;

de prim ajutor ( forma dreptunghiulara sau patrata, pictograma

„ Directii de urmat”;

„ Prim ajutor”;


PROGRAMAREA CLIENŢILOR

În unele saloane, clienţilor li se completează şi înmânează un card care le confirmă

programările.


Salon: nume,

adresă, telefon

Numele lucrătorului

Programare:

data

ziua

ora

Reguli de conversaţie la telefon:

- se salută şi se spune numele salonului ;

- se întreabă cu ce poate fi ajutată persoana care a sunat;

- se ascultă cu atenţie ce spune interlocutorul;

- se vorbeşte rar şi clar;

- când este chemată altă persoană nu se răspunde repede: „ nu-i aici ”, până nu se

verifică aceasta;

- dacă cel care telefonează doreşte să transmită ceva, se notează mesajul, şi se aduce

la cunoştinţa celui în cauză în timp util;

- încheierea convorbirii o face întotdeauna cel care a telefonat, după ce consideră că a

comunicat tot ce este de comunicat, fără să abuzeze de bunăvoinţa celui care a

răspuns.

DE REŢINUT! - lângă telefon, trebuie să existe un pix şi un carneţel în permanenta

- dacă se transmite un mesaj pentru un lucrător, acesta se

notează în

carnetul de programări cu atenţie


lucrarea

Caracteristici

- după terminarea convorbirii, se repune receptorul in furca

verificând să fie bine pus, astfel încât telefonul să fie funcţionabil

uneţi

nt, o

eriţi-i

a nu-

ebări,

r lui;

.

- aşezaţi-vă lateral în faţa clientului, pentru

i vorbi „de sus” ;

- întrebaţi clientul ce doreşte şi, punând într

formaţi-vă o imagine clară asupra dorinţelo

- confirmaţi-i că l-aţi ascultat cu interes;

- examinaţi starea părului şi a pielii capului

-alegeţi materiale demonstrative când prop

clientului o nouă tunsoare, un alt tratame

altă coafură etc. ;

-evidenţiaţi avantajarea clientului si of

alternative;

- sfătuiţi clientul.

Folosiţi formulări adecvate!

V o r b i ţ i c l a r ş i d e s l u ş i t !

A t r a g e ţ i c l i e n t u l î n d i s c u ţ i e ş i a v e ţ i î n

vedere şi depăşirea unor ezitări!


3. faza de consiliere

2. faza de informare

1. faza de întâmpinare

şi contact

- salutarea cu amabilitate a clientului şi

conducerea acestuia la punctul de lucru;

- citirea” clientului (aspectul exterior, modul

de a se mişca, modul de exprimare şi limbajul

folosit, dispoziţia şi indicii de personalitate) ;

- preluarea de la client a îmbrăcămintei de

stradă ;

- însoţirea clientului spre locul unde va fi servit.

REGULI DE COMPORTARE ÎN TIMPUL SERVICIULUI

Politeţea – exprimă respectul faţă de un om şi reflectă, în esenţă, modul amabil de

comportare al unui individ faţă de alt individ.

Se referă la : salut, amabilitate, tact, răbdare, calm şi stăpânire de sine, mod de prezentare şi

conversaţie.

Salutul este prima manifestare de politeţe.

Este obligatoriu pentru lucrătorul din salon. El trebuie să salute primul întotdeauna, indiferent

de vârstă, sex, funcţie, statut social, etc.

Amabilitatea reprezintă grija faţă de clienţi pe tot timpul cât sunt în salon, sinceritatea,

atenţia, promptitudinea în recomandarea şi executarea serviciilor, explicarea atentă a celor

recomandate, crearea unor condiţii de ambianţă, care să satisfacă cerinţele şi exigenţele

clienţilor.

Tactul reprezintă priceperea de a fi calm, reţinut, împreună cu răbdarea.

Nu sunt admise :

- discuţiile cu glas tare în salon;

- intervenţia personală a lucrătorului într-o discuţie contradictorie cu clientul;

- formula de adresare la persoana a doua singular în conversaţia cu clienţii;

- bârfa.

Grija pentru clientă


- rezumaţi posibilităţile luate în discuţie şi

limitaţi-vă la acea propunere acceptată şi de

client, analizând-o cât mai amănunţit;

- realizaţi lucrarea dorită de client, apoi

întrebaţi-l dacă este mulţumit;

- oferiţi clientului „ secrete” de coafură, frizerie

etc., recomandaţi-i produse şi daţi-i sfaturi

pentru îngrijirea acasă.

4. faza de încheiere şi

de confirmare

Grija pentru clientă este esenţială în succesul dumneavoastră ca coafeză. Este o parte importantă în tot ceea ce faceţi pentru clientul dumneavoastră în salon şi implică preocupare pentru client şi o adevărată dorinţă de a satisface toate necesităşiile acesteia.

Făcând aceasta, veţi ridica standardele dumneavoastră profesionale spre care tindeţi.

Ca multe alte lucruri, o bună grijă pentru client trebuie învăţată şi aceasta cere studiu individual.

În acest capitol se vor prezenta următoarele: - comunicarea dintre dumneavoastră şi clientă; - interpretarea nevoilor clientei; - pregătirea clientei şi părului sau pentru diferite sarcini; - înţelegerea părului şi a pielii cu care lucraţi; - diagnoza părului şi a pielii; - luarea deciziei şi alegerea în cunoştiinţă de cauză atunci când anumite servicii trebuie sau nu aplicate.

CE SE ÎNŢELEGE PRIN GRIJA FAŢĂ DE CLIENTĂ? Grija pentru o clientă înseamnă exact ceea ce spune: grija pentru clientul dumneavoastră „UMBLATUL” după ea, asigurându-se că ea se simte comfortabil satisfăcută de serviciu şi îngrijită (asistată) în siguranţă. Aceasta începe în momentul intrării clientei în salon şi continuă până când îl părăseşte.

Ajutorul acordat clientului pentru a se descurca acasă, cu părul ei este o parte din grija pentru clientă. Astfel puneţi experienţa dumneavoastră la dispoziţia clientei, pentru a vă asigura că atunci când pleacă ea va fi cu adevărat fericită de modul în care arată părul său.

Pentru ca grija faţă de clientă să fie efectivă, un consult iniţial este esenţial. Aceasta se aplică atât la clientele existente cât şi la cele noi.

TRATAREA RECLAMAŢIILOR

Aspecte generale

Pentru o bună cunoaştere a cerinţelor clienţilor în cadrul organizaţiei trebuie să existe un proces eficace şi eficient de tratare a reclamaţiilor, de care pot beneficia organizaţia şi clienţii săi, reclamanţii precum şi alte părţi interesate.

SR ISO 10002:2005, definiţia 3.2 „re clamaţ ie” - exprimarea insatisfacţiei, adresată unei organizaţii, referitoare la produsele sale sau la procesul în sine de tratare a reclamaţiilor, la care este aşteptat în mod explicit sau implicit un răspuns sau o rezoluţie. Informaţiile care se obţin prin procesul de tratare a reclamaţiilor ajută la îmbunătăţirea

produselor şi serviciilor contribuind la remedierea aspectelor care nu au acoperit în totalitate asteptările clienţilor. Atunci când reclamaţiile sunt tratate corespunzător, rezultatul este o îmbunătăţire a reputaţiei organizaţiei indiferent de mărime, localizare şi sector de activitate. Organizaţiile care sunt interesate şi depun eforturi susţinute privind satisfacerea clienţilor pot opta pentru utilizarea standardului SR ISO 10002 : 2005 privind Managementul calităţii;


Satisfacţia clientului precum organizaţiilor.

şi Liniile directoare pentru tratarea reclamaţiilor în cadrul

În general un proces de tratare a reclamaţiilor are în vedere următoarele aspecte: 1. sporirea satisfacţiei clientului prin crearea unui mediu orientat către client, care este deschis inclusiv reclamaţiilor, rezolvarea oricărei reclamaţii primite; 2. implicarea şi angajamentul managementului de vârf prin achiziţia şi utilizarea adecvată a resurselor; 3. 4.

recunoaşterea şi rezolvarea nevoilor şi aşteptărilor reclamanţilor; punerea la dispoziţia reclamanţilor a unui proces al reclamaţiilor deschis, eficace şi

uşor de utilizat; 5. analizarea şi evaluarea reclamaţiilor pentru a îmbunătăţi calitatea produsului şi a serviciului furnizat clientului; 6. 7.

auditarea procesului de tratare a reclamaţiilor; analizarea eficacităţii şi eficienţei procesului de tratare a reclamaţiilor.

Principiile tratării reclamaţiilor

Pentru tratarea eficientă a reclamaţiilor, organizaţiile trebuie să respecte următoarele principii: 1. Vizibilitate. Informaţiile referitoare la modul şi locul în care se poate formula o reclamaţie trebuie făcute publice pentru clienţi, personal şi alte părţi interesate. 2. Accesibilitate. Un proces de tratare a reclamaţiilor trebuie să fie uşor accesibil tuturor

reclamanţilor, să fie disponibile informaţii privind formularea şi rezolvarea reclamaţiilor, formulate clar. Informaţiile şi asistenţa în formularea reclamaţiei trebuie să fie disponibile, în aceeaşi limbă sau format în care au fost oferite / furnizate produsele. 3. C a p a c i t a t e d e r ă s p u n s . Fiecare reclamant va trebui să primească imediat

confirmarea de primire a reclamaţiei. Reclamaţiile trebuie tratate prompt, în concordanţă cu urgenţa lor. Organizaţia trebuie să trateze reclamanţii cu politeţe şi să îi ţină la curent cu evoluţia reclamaţiei lor în procesul de tratare a reclamaţiilor. 4. Obiectivitate. Fiecare reclamaţie trebuie tratată într-un mod echitabil, obiectiv şi imparţial în cadrul procesului de tratare a reclamaţiilor. 5. Costuri. Accesul la procesul de tratare a reclamaţiilor trebuie să fie gratuit pentru reclamant. 6. C o n f i d e n ţ i a l i t a t e . Procesul trebuie conceput astfel încât să protejeze identitatea

reclamantului şi a clientului, atât cât este posibil în mod rezonabil. Acest aspect este foarte important pentru a evita împiedicarea posibilelor reclamaţii din partea persoanelor care se tem că furnizarea de detalii ar putea duce la neplăceri sau discriminări. 7. Abordarea o r i e n t ă r i i c ă t r e c l i e n t . Organizaţia trebuie să adopte o abordare orientată

către client, să fie deschisă la feed-back şi să demonstreze prin acţiunile sale, implicare în rezolvarea reclamaţiilor. 8. Responsabilitate. Organizaţia trebuie să stabilească clar responsabilitatea pentru acţiunile şi deciziile sale şi raportarea acestora, privind tratarea reclamaţiilor. 9. Îmbunătăţire continuă. Îmbunătăţirea continuă a procesului de tratare a reclamaţiilor şi

a calităţii produselor trebuie să devină un obiectiv permanent al organizaţiei care doreşte şi îşi propune să rezolve reclamaţiile clienţilor .


Pentru a fi în stare să trateze cu succes orice reclamaţie, organizaţia trebuie să planifice şi să proiecteze un proces de tratare a reclamaţiilor eficace şi eficient pentru a creşte loialitatea şi satisfacţia clientului cât şi pentru a îmbunătăţi calitatea produselor furnizate. Acest proces ar trebui să cuprindă un set de activităţi interrelaţionate care funcţionează armonios şi utilizează resurse diverse de personal, de informaţii, materiale, financiare şi de infrastructură, pentru a se conforma politicii de tratare a reclamaţiilor şi a îndeplini obiectivele.

Organizaţia este necesar să îsi stabilească o politică privind rezolvarea reclamaţiilor explicit orientată către client. Politicile referitoare la calitate şi tratarea reclamaţiilor ar trebui puse de acord. Politica va fi disponibilă şi cunoscută de întregul personal, clienţi şi alte părţi interesate.

Atunci când se stabilesc politica şi obiectivele pentru procesul de tratare a reclamaţiilor, ar trebui avuţi în vedere următorii factori:

orice cerinţe legale şi reglementate relevante; cerinţe financiare, operaţionale şi organizaţionale; datele provenite de la clienţi, personal şi alte părţi interesate. Pentru o bună desfăşurare a procesului de tratare a reclamaţiilor, acesta trebuie planificat,

proiectat, implementat, menţinut şi îmbunătăţit continuu în conformitate cu politica organizaţiei referitoare la tratarea reclamaţiilor, iar această responsabilitate revine managerului de vârf ca şi identificarea şi alocarea resurselor de management necesare.

După ce a fost desemnat managerul pentru tratarea reclamaţiilor acestuia îi revin următoarele responsabilităţi privind:

stabilirea unui proces de monitorizare, evaluare şi raportare a performanţei; raportarea referitoare la procesul de tratare a reclamaţiilor către managementul de la vârf,

cu recomandări de îmbunătăţire; menţinerea desfăşurării eficace şi eficiente a procesului de tratare a reclamaţiilor, inclusiv

recrutarea şi instruirea personalului corespunzător, cerinţele tehnologice, documentaţia, stabilirea şi respectarea termenelor ţintă stabilite şi alte cerinţe, şi analizele procesului.

Toţi angajaţii care vin în co nta ct d ire ct cu clienţ ii trebuie să: să fie instruit în tratarea reclamaţiilor, să se conformeze oricărei cerinţe de raportare privind tratarea reclamaţiilor stabilite

de organizaţie, să trateze clienţii în mod politicos şi să răspundă prompt la reclamaţiile lor sau să-i

îndrume către persoana adecvată, să prezinte aptitudini interpersonale şi de comunicare bune.

Etapele procesului de tratare a reclamaţiilor

1. Comunicarea. Informaţiile privind procesul de tratare a reclamaţiilor vor fie puse

prompt la dispoziţia clienţilor, într-un limbaj clar, în formate accesibile tuturor. Exemple de astfel de informaţii:

unde pot fi făcute reclamaţiile; cum pot fi făcute reclamaţiile; informaţiile care trebuie furnizate de reclamant (prin completarea unui formular); procesul de tratare a reclamaţiilor; perioadele de timp asociate cu diferite faze din proces; opţiunile reclamantului pentru remediere, inclusiv prin mijloace externe; cum poate obţine reclamantul feedbackul privind stadiul reclamaţiei.


2. Prim ire a reclam aţ ie i.

3. U r m ă r i r e a r e c l a m a ţ i e i . Reclamaţia se va urmări de la primirea iniţială, de-a lungul întregului proces până când reclamantul este satisfăcut sau este luată decizia finală.

4. Conf irm a rea de p rim ire a re clamaţ iei imediat reclamantului (prin poştă, telefon sau e- mail) de către reprezentantul organizaţiei. 5. E v a l u a r e a i n i ţ i a l ă a r e c l a m a ţ i e i , după primire, în raport cu criterii precum severitatea,

implicaţia asupra securităţii, complexitatea, impactul şi necesitatea şi posibilitatea acţiunii imediate.

6. Cerceta rea reclam aţ iilo r . Nivelul cercetării ar trebui să fie proporţional cu gravitatea, frecvenţa apariţiei şi severitatea reclamaţiei.

7. Răsp u n su l la reclam aţii . În cazul în care reclamaţia nu poate fi rezolvată imediat, aceasta va fi tratată astfel încât să ducă la o rezolvare eficace cât de curând posibil.

8. Comunicarea deciziei. Decizia sau orice acţiune întreprinsă privind reclamaţia, care

este relevantă pentru reclamant sau personalul implicat, va fi comunicată îndată ce decizia sau acţiunea este luată.

9. În ch ide rea reclam aţ iei .Dacă reclamantul acceptă soluţia propusă, atunci aceasta va

fi îndeplinită şi înregistrată. Dacă reclamantul respinge soluţia propusă, reclamaţia rămâne deschisă iar reclamantul va fi informat cu privire la alternativele pe care le are de a face recurs. În astfel de situaţii, organizaţia va continua să urmărească evoluţia reclamaţiei până când toate opţiunile rezonabile de recurs (intern sau extern) sunt epuizate sau reclamantul este satisfăcut.

Performanţele procesului de tratare a reclamaţiilor

Performanţele procesului de tratare a reclamaţiilor pot deveni maxime atunci cand se apelează la încurajarea clienţilor să comunice orice sugestie sau nemulţumire legată de produsul achiziţionat, inclusiv chestionarele de satisfacţie a clientului .

Se pot utiliza cîteva formule în relaţia cu clienţii: Fiţ i d e sch işi la reclamaţ ii (de exemplu: - "Satisfacţia dumneavoastră este importantă pentru noi, vă rugăm să ne spuneţi dacă nu sunteţi satisfăcut - am dori să corectăm."); Colectaţi şi înregistraţi reclamaţiile cu ajutorul formularelor speciale care trebuie să cuprindă informaţii referitoare la client, descrierea produsului, problema constatată, dacă se solicită rezolvarea problemei, data şi semnătura precum şi lista eventualelor documente anexate; Confirmaţi reclamantului primirea reclamaţiei, dacă aceasta nu este primită personal (un telefon sau un e-mail este suficient); Evaluaţi reclamaţia pentru validitate, impactul posibil şi cea mai indicată persoană pentru a o trata;


Rezolvaţi cât de repede posibil, sau cercetaţi mai profund reclamaţia şi apoi luaţi o decizie despre ce este de făcut şi acţionaţi cu promptitudine; Informaţi clientul referitor la acţiunile pe care intenţionaţi să le întreprindeţi pentru rezolvarea reclamaţiei şi evaluaţi răspunsul său; A t u n c i c â n d a ţ i f ă cu t t o t ce s e p u t e a f a c e din punctul vostru de vedere pentru a rezolva reclamaţia, anunţaţi clientul şi înregistraţi rezultatul. Dacă reclamaţia nu este încă rezolvată spre satisfacţia clientului, explicaţi decizia dumneavoastră şi oferiţi orice altă acţiune alternativă posibilă; An a liza ţ i în mo d regu lat reclamaţ iile pentru a stabili dacă există tendinţe sau lucruri evidente pe care le puteţi schimba sau corecta pentru a opri apariţia reclamaţiilor, a îmbunătăţi serviciul furnizat clientului sau a mări satisfacţia acestuia.

În situaţia în care obiectul unei reclamaţii îl constituie un serviciu, procedurile de tratare a reclamaţiilor ar trebui să se asigure că cei împotriva cărora s-au făcut reclamaţii sunt trataţi cu obiectivitate. Aceasta implică:

informarea lor imediată şi completă referitor la orice reclamaţie privind performanţa lor; oferirea posibilităţii de a explica circumstanţele şi acordarea sprijinului corespunzător; informarea lor privind derularea investigării reclamaţiei şi a rezultatelor.

Prin cultivarea unor relaţii durabile cu clienţii - se asigură, astfel, fidelizarea şi transformarea lor în surse de profit pe toată durata vieţii acestora.

Crearea şi întărirea relaţiilor cu cumpărătorii, păstrarea clienţilor respectivi, reprezintă cea mai bună armă de apărare pentru organizaţiile actuale în lupta concurenţială, într-un mediu plin de riscuri.

MATERIALE FOLOSITE IN LUCRARILE DE MANICHIURA

Lacul pentru unghii - soluţie obţinută din uleiuri, răşini naturale sau artificiale, derivaţi de celuloza amestecaţi cu un solvent volatil. Se aplică prin pensulare pe unghie într-o peliculă subţire transparentă, strălucitoare pentru a proteja unghia şi ai conferi un aspect plăcut. Pasta de unghii - are acelaşi amestec ca şi lacul de unghii, dar conţine o proporţie mai mare de substanţe colorante Pasta sidef - produs obţinut pe baza aceluiaşi amestec cu lacul, având în compoziţie sidef care îi conferă o strălucire deosebită Eterul - se foloseşte la înlăturarea lacului, pastei sau sidefului de pe unghii. Carminul - substanţă dezinfectantă de culoare roşie, se aplică după tăierea pieliţelor din şanţul periunghial;are şi rol estetic. Vata - material de provenienţă vegetală, se foloseşte pentru aplicarea substanţelor dezinfectante(alcool,apă oxigenată).

APARATE ELECTRICE FOLOSITE ÎN MANICHIURĂ


Polizorul electric - aparat cu diverse accesorii textile şi abrazive

Aparatul de încalzit parafina -

MANICHIURA cuprinde un complex de operaţii igienico-sanitare care au ca scop

îngrijirea unghiilor prin tăierea şi pilirea lor, urmată de curăţarea pieliţelor şi de lăcuire.

In cadrul îngrijirii mâinilor se înscriu tratamente pentru:

regenerarea ţesuturilor (băi de ulei), împachetări cu parafină menţinerea supleţii articulaţiei(mecano-terapie, masaj, gimnastică)

GIMNASTICA MÂINILOR ESTE INDICATĂ PENTRU A MENŢINE ARTICULAŢIILE SUPLE, A SUBŢIA MUŞCHII ŞI A COMBATE ANCHILOZA PRIN MIŞCĂRI DE EXENSIE ŞI DE ROTAŢIE.

INSTRUMENTE FOLOSITE LA MANICHIURĂ

Forfecuţa pentru unghii

Nr.1-are braţe fine, lame de tăiere subţiri şi uşor curbate -se foloseşte la tăierea pieliţei

din şanţul periunghial

NR.2-are format mic, lame de tăiere ascuţite şi drepte. Se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de la vârful falangei.

Cleşte pentru unghii

Cleşte mare

- are două braţe, unul prevăzut cu un suport de sprijin care asigură stabilitatea. Se foloseşte la tăierea unghiilor şi la scoaterea colţurilor foarte mari.

Cleşte mic

- asemănător ca formă cu cel mare dar de dimensiuni mai reduse. Se foloseşte la scoaterea colţurilor foarte mici ale unghiilor şi la scoaterea şi curăţarea bătăturilor de sub colţurile unghiilor încarnate.

Bisturiul


este o lamă din oţel inoxidabil, concavă pe una dintre suprafeţe şi ascuţită la vârf. Sunt de mai multe mărimi:

NR.1 –se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de pe falange

NR.2 – are lama mai mare, se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de pe talpa piciorului.

NR.3- are lama mai lată, se foloseşte numai pentru tăierea straturilor cornoase de pe călcâi.

NR.4 –asemănător cu nr.1 – este un bisturiu de rezervă (dacă celelalte s-au defectat)

NR.5- are lama dreaptă, ascuţit la vârf, se foloseşte la tăierea şi îndepărtarea unghiilor îngroşate, deformate şi prost crescute .

CUŢITUL (dăltiţă)

-un bisturiu foarte ascuţit cu vârful în formă de daltă, se foloseşte la scoarerea colţurilor foarte mari ale unghiilor deformate.

CHIURETA

este formată dintr-un singur corp, mânerul se continuă cu o tijă cilindrică, îngustă, cu vârful rotunjit, iar pe una dintre suprafeţe lama este concavă.

In funcţie de tipul de lama se disting:

CHIURETA NR.1 - are tija cilindrică cea mai mică, se foloseşte la dezlipirea pieliţelor din şantul periunghial, la aplicarea carminului, la scoaterea colţurilor sau a bătăturilor foarte mici situate sub colţul scos.

CHIURETA NR.2 - are tija cilindrică mai mare, se foloseşte la scoaterea colţurilor şi a bătăturilor mari de sub colţul scos

CHIURETA NR.3 - are tija cilindrică mai mare decât chiureta nr.2, se foloseşte în cazuri speciale(la extragerea unghiilor sau a colţurilor)

ROZETA - are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă ce se îngustează spre vârf şi lama se rotunjeşte, se foloseşte la extracţia bătăturilor de pe şi dintre falange, de pe talpa piciorului sau de pe calcâi.

LANCEA(săgeata)

- are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă care se îngustează la vârf si apoi se lăţeşte (asemănătoare cu un romb cu colţuri), se foloseşte la extragerea bătăturilor adânci pe sau dintre falange.

PILA - lama de oţel are ambele suprafeţe cu striaţii foarte fine şi ascuţite, se foloseşte la pilirea, formarea şi finisarea unghiilor şi în operaţia de scurtare

TIPURI DE PILE:

1. Diamant pentru unghiile dure

2.Şmirghel pentru unghiile moi, sensibile care se pot rupe


MATERIALE FOLOSITE IN MANICHIURA

Lacul pentru unghii - soluţie obţinută din uleiuri, răşini naturale sau artificiale, derivaţi de celuloza amestecaţi cu un solvent volatil.

Se aplică prin pensulare pe unghie într-o peliculă subţire transparentă, strălucitoare pentru a proteja unghia şi ai conferi un aspect plăcut.

Pasta de unghii - are acelaşi amestec ca şi lacul de unghii, dar conţine o proporţie mai mare de substanţe colorante

Pasta sidef - produs obţinut pe baza aceluiaşi amestec cu lacul, având în compoziţie sidef care îi conferă o strălucire deosebită

Eterul - se foloseşte la înlăturarea lacului, pastei sau sidefului de pe unghii.

Carminul - substanţă dezinfectantă de culoare roşie, se aplică după tăierea pieliţelor din şanţul periunghial;are şi rol estetic.

Vata - material de provenienţă vegetală, se foloseşte pentru aplicarea substanţelor

dezinfectante(alcool,apă oxigenată).

APARATE ELECTRICE FOLOSITE ÎN MANICHIURĂ

Polizorul electric - aparat cu diverse accesorii textile şi abrazive

Aparatul de încalzit parafina

Executarea manichiurii

OPERAŢII PREGĂTITOARE

Reguli de respectat înainte de începerea lucrului:

1.

sanitar.

Manichiurista se va spăla pe mâini cu săpun şi se va clăti cu alcool


2. Işi va pregăti măsuţa de lucru şi ustensilele necesare executării manichiurii.

STERILIZAREA INSTRUMENTELOR SE VA FACE DUPĂ FIECARE CLIENT

În funcţie de tehnica aplicată, manichiura poate fi :

Manichiura obişnuită Manichiura frantuzească

Executarea manichiurii obiş nuite

Tehnica de execuţie

1. Se începe cu mâna stângă cu ştergerea lacului de pe unghii cu acetonă sau cu eter începând de la degetul mic.

2. Se taie unghiile la început în lungime şi apoi în lăţime, dupa ce aţi stabilit cu clienta lungimea şi forma dorită.

Prin tăiere vom căuta să-i dăm unghiei o formă ovală.

Cele mai dese tipuri de unghii întâlnite sunt :

Unghie ovală şi lungă în formă de migdală; Unghie foarte lată şi colţuroasă; Unghie foarte lată şi mare; Unghie foarte mică;

Efectul optic al diverselor tipuri de unghii:

grosolan.

Unghiile lungi, ovale dau degetelor şi mâinii iluzia de suplu şi îngust. Unghiile scurte, rotunde, pătrate, trapezoidale dau impresia de lăţime,

Puncte de orientare la determinarea formei potrivite a unghiei

Forma naturală Dorinţa clientei Activitatea profesională

Moda

Formarea unghiilor crescute strâmb: vârful planificat al unghiei ar trebui să fie cât mai aproape posibil de axa centrală a degetului.

FOARTE IMPORTANT:Unghiile fine şi casante le veţi pili doar într-un sens, spre vârful lor, pentru a evita ruperea.

3. se pileşte apoi unghia pentru a obţine forma dorită; se cere o atenţie deosebită la această operaţie: se aşează pila sub marginea liberă a unghiei, se pileşte marginea acesteia cu mişcări largi.

4. după finisarea unghiilor se trece la desprinderea cu cuţitaşul a pieliţelor din jurul şanţului perunghial. La această operaţie nu se foloseşte foarfeca pentru a nu răni


ţesutul respectiv. Pentru ca pieliţa să se desprindă uşor se ridică cu cuţitaşul umezit pieliţa întâi de la dreapta la stânga şi apoi invers.

5. se va degaja partea alba (lunula) a unghiilor fără a apăsa instrumentul folosit deoarece se irită rădăcina unghiei.

Atenţie !!!

Fiecare apăsare mai insistentă atrage după sine o deformare a celulelor care formează partea cornoasă.

6. se introduc degetele mâinii stângi într-un vas cu apă în care s-a dizolvat şampon. În timp ce degetele mâinii stângi stau la înmuiat se lucrează identic şi la mâna dreaptă.

7. se scot degetele din vasul cu apă, se şterg cu un şervet de hârtie de unică folosinţă, şi dacă este nevoie, se retuşeaza colţurile unghiei şi se pilesc scamele rămase pe marginea liberă a unghiilor.

Nu vom tăia părţile laterale ale unghiilor prea adânc pentru a nu se produce deplasarea unghiei.

8. se dezlipesc din nou pieliţele din jurul unghiei cu vârful cuţitaşului înmuiat în apă.

9. cu foarfeca cu lama curbată se taie pieliţa din jurul unghiei de la stânga la dreapta. Pieliţa va fi taiată rotund şi egal.

10. dacă mai rămân resturi de pieliţă pe unghie se scot cu cuţitaşul care trebuie să atingă unghia, pe toată suprafaţa.

11. se dezinfectează unghia cu spirt şi se aplică carminul.

Ma nic hiura fra nţuze a sc ă

Este recomandată:

tăierea ei.

Persoanelor care au pieliţa unghiilor foarte sensibilă şi nu suportă

Persoanelor care suferă de diabet. Persoanelor care lucrează în mediu toxic.

Tehnica de lucru

După operaţia de tăiere a unghiilor, se dezlipeşte pieliţa foarte bine şi cu atenţie;

Se introduc degetele în vasul cu apă caldă şi şampon;

În timp ce se înmoaie degetele de la mâna stângă, se lucrează la cele de la mâna dreaptă;

Se scot degetele din vas, se şterg cu un şervet curat fără a le usca rămânând umede;

Se curaţă cu cuţitaşul eventualele asperităţi ale unghiei şi în jurul pieliţei ridicate;

Se înmoaie lopăţica (spatula) în vaselină şi se împinge pieliţa atât cât este necesar pentru a descoperi lunula unghiei;

Se dezinfectează cu spirt şi cu cuţitaşul săgeată se aplică carminul.

Aceste operaţii sunt dificile, cerând multă îndemânare. ◦

Măsuri de prim ajutor ce trebuie luate în cazul rănirilor:


lăsaţi rana să sângereze puţin pentru a se curăţa puţin;

dezinfectaţi rana cu alcool sanitar sau apă oxigenată (are şi efect hemostatic);

aplicaţi un pansament steril sau un plasture care au dimensiunea de cel

puţin mărimea rănii

ATENŢIE!!!

Dacă este o rănire mai gravă trebuie tratată de către medic

În fiecare salon trebuie să existe o trusă de prim ajutor care să conţină:

plasturi feşe de tifon comprese sterile foarfecă bandaje mănuşi chirurgicale vată substanţe desinfectante

Aplicarea lacului pe unghii

Este ultima operaţie din cadrul manichiurii şi are drept scop înfrumuseţarea formei unghiei prin subliniere ori compensare optică.

Posibilităţi de modelare cu lacuri colorate:

Lăcuire completă – sunt subliniate unghiile; Nu se lăcuiesc lateralele unghiilor – se creează iluzia îngustării; Nu se lăcuieşte lunula unghiei – unghiile par mai scurte.

Efectul diverselor culori ale lacului:

Nuanţele închise, putenice – subliniază unghiile şi mâinile; Nuanţele deschise – estompează formele imperfecte

Înainte de a începe aplicarea lacului pe unghii trebuie să :

Stabiliţi forma unghiilor şi a degetelor; Întrebaţi clienta ce culoare a lacului de unghii doreşte ; Faceţi propuneri, dacă clienta este nehotărâtă;

Degresaţi unghia cu eter pentru ca lacul să se prindă într-un strat fin şi

uniform.

Aplicarea lacului se va face cu o pensulă fină în trei mişcări:

Puneţi pensula pe mijlocul suprafeţei unghiei, deplasând-o până la lunulă;

Trageţi-o spre vârful unghiei;

Se procedează la fel şi în părţile laterale.

Lucrări speciale de îngrijire a mâinilor

M AS AJ U L Ş I GI MNAS TIC A M AINILOR ( me c a note ra pia )

Scopul:

Păstrarea şi redobândirea supleţei mâinilor;


Activarea circulaţiei sângelui;

Operaţii pregătitoare:

Se unge pielea cu cremă sau pudră de talc;

Mâna trebuie să fie într-o poziţie comodă şi stabilă.

Mişcări de masaj al mâinii

Se ţin degetele răsfirate în formă de evantai şi se masează fiecare deget începând de la vârf spre rădăcină;

degetele;

Se trec printre degetul mare şi arătător, degetele mâinilor de sus în jos; Se formează un cerc din degetul mare şi arătător trecând prin el

Mişcări de masaj al palmelor;

încheietură;

Se prinde mâna clientului între mâini şi se masează podul palmei spre

Degetele se strâng, se încercuiesc peste podul palmei şi execută strânsoare uşoară; Se masează prin alunecarea degetelor vârful degetelor până la încheietură pentru a activa circulaţia sângelui

ÎNGRIJ IREA MÂINILOR

BAIA DE ULEI

Scopul:

Remedierea fragilităţii unghiilor; Regenerarea repliului cornos al unghiilor

Tehnica de lucru:

Într-un vas de porţelan se introduce un burete, apoi se toarnă 100 g apă caldă cu temperatura de 60º şi 120 g ulei de porumb. După ce s-a şters lacul de pe unghiile de la mâna stângă, se desprinde pieliţa periunghială cu cuţitaşul;

degresare;

Se pileşte uşor marginea liberă a unghiei; Se introduc degetele în vasul cu ulei Se ţin 10 minute şi în timpul acesta se lucrează la mâna dreaptă Se scot degetele, se şterg de ulei cu vată, se şterg cu eter pentru

Se aplică carmin pentru aspectul estetic.

IMPACHETĂRILE CU PARAFINĂ

Acest tratament înmoaie epiderma, hidratează în profunzime pielea dându-i un aspect fin.

Stratul cald de parafină stimulează circulaţia sangvină şi are efecte relaxante asupra

clientelor.


Tratamentul se efectuează înaintea manichiurii sau aplicării lacului de unghii.

Parafina – origine minerală, amestec solid de hidrocarburi obţinute din petrol.

Materiale şi instrumente necesare tratamentului

Încălzitor de parafină; Parafină; Pensulă; Soluţie dezinfectantă; Ulei esenţial sau cremă specială; Pungi plastic; Pereche mănuşi din material textil; Prosop.

FAZELE TRATAMENTULUI

material textil

depus

Se pulverizează o soluţie dezinfectantă pe mâini şi apoi se şterge Se aplică o loţiune pentru mâini şi se masează până pătrunde în piele Se introduce mâna până la incheietură în parafina incălzită

Se acoperă mâna cu o mănuşă de plastic şi apoi într-o mănuşă din

După 15-20 min., se scot mănuşile şi se înlătură stratul de parafină

Se înlătură cu o loţiune tonifiantă eventualele resturi de parafină rămase

Măsuri de prim ajutor în caz de arsură

ameliorarea durerii prin lăsarea apei reci să curgă peste arsură

bandajarea arsurii mici, uşoare

dacă este vorba de o arsură mai întinsă, se aplică apă călduţă până vine medicul.

Executarea pedichiurii Dupa ce picioarele au stat in apa calda cu bicarbonat de sodiu atat cat a fost nevoie pentru inmuierea tesuturilor ingrosate, se poate incepe realizarea pedichiurii. Cu ajutorul chiuretei se indeparteaza pielita din jurul unghiilor si eventual de pe patul unghiei. Se curata santul de impuritati avand grija sa nu se irite sau sa se razuie pielea. Cu chiureta sa impinge pielita spre radacina acesteia, apoi cu ajutorul forfecutei se taie doar daca clienta solicita acest lucru in mod special. In caz contrar, se curata santul periunghial si se aplica gel dizolvant special pentru cuticule si se maseaza pana la patrunderea acestuia completa in piele. Scurtarea (taierea) unghiilor se face cu ajutorul clestelui. Se incepe cu degetul mare, scurtarea facandu-se in asa fel incat prin atingerea lor cu pulpa degetelor sa se simta extremitatea libera a unghiei. Nu se recomanda taierea colturilor unghiilor adanci, chiar daca clientii solicita acest lucru, deoarece unghia se incarneaza. Scoaterea colturilor se face cu chiureta. In continuare se pilesc unghiile pentru inlaturarea asperitatilor. Se recomanda verificarea operatiei de pilire prin trecerea cu latul unghiei pe conturul exterior al unghiei si daca se simte o asperitate sau se produce senzatia de agatare a unghiei, se rectifica cu atentie portiunea respectiva, pana cand unghia nu mai prezinta asperitati. Acest lucru este foarte important mai ales ca ciorapii subtiri se pot agata foarte usor. Se dezinfecteaza unghiile cu alcool si se aplica carminul (dezinfecteaza, rol estetic dar si de evidentiator pentru eventualele defecte de pedichiura) si se lacuiesc. Lacul se aplica in doua etape, prin pensulare, numai dupa ce au fost montate distantatoare pentru degete.


● Examinarea piciorului clientei inainte de a incepe pedichiura, pentru a nu avea boli de piele şi boli ale unghiilor. In caz contrar clienta se trimite la medicul dermatolog şi după tratare se execută pedichiura. ● Dezinfectarea sculelor prin sterilizare in sterilizator, spălare cu apă şi săpun, alcool sanitar de 70°-80° sau cu Secudril sau alt dezinfectant ● Dezinfectarea mainii pedichiuristei, a bazinului in faţa clientului, prosop curat după fiecare client in parte, ştergerea ojei vechi de pe unghii şi inmuierea picioarelor in apă caldă cu sare de baie sau săpun lichid, circa 15-20 minute in funcţie de problemele care le are. ● Se incepe pedichiura cu piciorul cel mai uşor, de la degetul mare spre cel mic, cu briciul se rade toată talpa, călaiul, numai dacă este cazul. ● Cu pila abrazivă pentru călcaie se finisează degetul mare, tapla şi călcaiul ● Cu lancea sau rozeta se scot bătăturile din talpă şi de pe falange. ● Cu cleştişorul sau forfecuţa de unghii se taie unghia şi colţul, şi se scot colţurile mici şi se curăţă şanţul perunghial la unghiile mici. Cu chiureta mare se extrag unghiile sau colţurile infectate. ● Cu forfecuţa de piele se taie pieliţele din jurul unghiei, se pilesc unghiile, se finisează cu buffer-ul suprafaţa unghiei. ● Se face masajul piciorul Prezentarea unor metode de masaj al piciorului:

Mişcare circulară efectuată pe partea interioară a tălpii

Mişcare circulară efectuată pe partea exterioară a labei piciorului

Mişcare circulară a degetelor piciorului


Masajul circular al fiecărui deget al piciorului in parte Mişcarea circulară a

degetelor piciorului

Presopunctura tălpii Masajul tip foarfece

Masaj prin mişcarea labei piciorului Masaj prin rotirea pumnului in talpa piciorului ● Se aplică lacul protector şi oja dorită de clientă.

EXECUTAREA MANICHIURII CU GEL


Etapele de executie

1. Dezinfectarea mainilor.

2. Impingerea cuticulelor cu un instrument special sau cu betisoare de portocal. Daca ai sterilizator sau solutie dezinfectanta chirurgicala, sau tu vei fi singura persoana care va folosi acest instrument, te indemn sa folosesti un instrument din material inoxidabil pentru impingerea cuticulelor. Daca nu vrei sa-ti bati capul cu sterilizarea sau nu ai asemenea posibilitati, foloseste betisoare din lemn de portocal sau din lemn trandafir, de unica folosinta.

3. Matuirea suprafatei unghiilor – pilirea lor superficiala cu o pila sau un buffer de duritate scazuta, de 150 – 180. Matuire inseamna indepartarea luciului de pe unghiile naturale. Mare atentie la colturi, la margini si la cuticule. Sa nu ramana zona lucioasa, nepilita. Se deprafuiesc unghiile cu o perie. Ai grija sa nu se mai atinga nimic de suprafata unghiilor!

4. Aplicarea Primer-ului. Acest pas este foarte important, primer-ul avand rol de deshidratant, dezinfectant si ajuta la o mai buna aderenta intre unghia naturala si gel. Asteapta uscarea acestuia – unghiile devin albe.

5. OPTIONAL: Aplicarea gelului de baza Dorothynails. Acest pas poate lipsi. Sunt persoane care nu renunta la folosirea gelului de baza sau a bonderului. Importanta acestuia consta in aderenta ridicata intre unghia naturala si acest tip de gel. Se aplica pe toate unghiile de la o mana si apoi se asaza in lampa pentru 1 – 2 minute.

6. Aplicarea unui strat de gel Clear Dorothynails 3 in 1. Se aplica uniform pe toata suprafata unghiei, mai subtire la margini si spre cuticule. Atentie sa nu ajunga gel pe piele, in caz contrar materialul ajuns pe piele trebuie inlaturat imediat. Se aplica pe toate unghiile, mai putin pe cea de la unghia mare, si se asaza mana in lampa. Se tine in lampa aproximativ 3 minute. Se aplica gelul si pe unghia de la degetul mare si se asaza in lampa pentru 3 minute. De ce separat? Sa nu existe posibilitatea de curgere intr-o parte a gelului. (Daca asezi toata mana in lampa, observi ca degetul mare nu sta drept.)

7. Aplicarea gelului alb pentru french. Se aplica separat pe fiecare unghie, dupa care se asaza in lampa pentru 20 de secunde. Dupa ce ai aplicat pe toate unghiile, asezi toata mana in lampa pentru 2 -3 minute. Tot la acest pas poti folosi alt tip de gel colorat pentru french sau model permanent.

8. OPTIONAL PENTRU AVANSATI: Aplicarea gelului French Pink – roz laptos in zona patului unghiei (pana la french pentru a nivela suprafata unghiilor si pentru ca pare mai natural) – dar acest pas poate lipsi! In acest caz gelul se aplica in mijlocul patului unghiei si prin miscari circulare se niveleaza in zona patului unghiei. Nu se aplica peste gelul alb, in caz contrar se sterge surplusul de pe zona french-ului cu o pensula. Se aplica separat pe unghie, dupa care se asaza in lampa pentru 20 de secunde. Dupa ce ai aplicat pe toate unghiile, asezi toata mana in lampa pentru 2 -3 minute.

9. Aplicarea gelului Clear 3 in 1 (daca nu s-a folosit gel French Pink se aplica cantitate marita in zona patului unghiei pentru a nivela suprafata unghiilor) si se formeaza curba C ale unghiilor (curbura din mijlocul patului unghiei ce are rol estetic si de rezistenta). Pentru realizarea Curburii se pune materialul in mijlocul unghiei si prin miscari circulare se niveleaza


gelul. Se aplica separat pe unghie, dupa care se asaza in lampa pentru 20 de secunde. Dupa ce ai aplicat pe toate unghiile, asezi toata mana in lampa pentru 2 -3 minute.

10. Se fixeaza gelul, adica se sterge suprafata unghiilor cu cleaner, indepartand surplusul de gel neuscat.

11. Pilirea unghiilor, atat la margini cat si pe suprafata, se da forma lor finala. La pilirea marginilor pila se tine perfect paralel cu unghia, iar pentru a da forma patrata, la pilirea marginii libere, pila trebuie tinuta perpendicular pe unghie.

12. Se aplica gelul pentru luciu. Poate fi gel pentru luciu ce, dupa uscare, nu necesita fixare, sau poate fi gel Clear 3 in 1, ce dupa uscare necesita fixare (stergere cu cleaner).

13. OPTIONAL: Se aplica ulei hranitor de cuticule.

Aplicarea in mod corect a tipsurilor, unghiile false

Tipsurile sunt asa cum bine stim, unghii artificiale, cunoscute si sub denumirea de unghii false, extensii de unghii sau chiar accesorii care se aplica pe unghiile naturale, sub forma de prelungiri ale unghiilor. Unele unghii artificiale incearca sa imite aspectul unghiilor reale cat mai aproape de realitate, in timp ce alte modele se pot abate in mod deliberat in aparenta de la unghiile naturale sau reale. Unghiile artificiale pot fi realizate dintr-o mare varietate de materiale.

Unghiile artificiale sau tipsurile nu sunt un inlocuitor, ci doar o extensie pentru unghia naturala. Exista mai multe abordari vis-a-vis pentru unghiile artificiale, in acest articol dorim insa sa facem referire in mod special asupra tipsurilor realizate din plastic, in diferite forme si culori.

Procedura de aplicarea a tipsurilor este una usoara daca tinem cont de cateva aspecte esentiale. Haideti sa vedem impreuna la ce mod putem aplica aceste tipsuri pe unghie, si cum putem pregati suprafata pentru unghiile false.

1. Unghia naturala trebuie pregatita pentru aplicarea tips-urilor. Se taie unghia la marimea cea mai potrivita (corespunzatoare), apoi se pileste suprafata unghiei naturale pana aceasta devine mai aderenta, mai inasprita sau scamoasa.

2. Dupa obtinerea suprafeti unghei aderente, aceasta trebuie curatata cu un pamatuf pentru unghii, mai bine zis se dasprafuieste.

3. Dupa desprafuirea unghiei, se aplica un degresant sau primer, apoi se asteapta uscarea acestuia aprox. 1-2 min. Cand este uscat suprafata unghiei se albeste.

4. A venit momentul sa alegem tipsurile care dorim sa le aplicam, acestea pot fi tipsuri transparente, tipsuri french, de culaorea naturala a pielii sau chiar alte culori.

5. Aplicarea tipsului pe unghie sau lipirea acestuia se face de la jumatatea unghiei naturale in sus in cazul tipsurilor normale cu patul de lipire mare, si doar pe varf in cazul tipsurilor french . Trebuie sa fim atente cand aplicam tipsurile pe unghii sa nu se formeze bule de aer


http://e-unghii.ro/50-tipsuri

http://e-unghii.ro/tipsuri/697-tipsuri-naturale-cutie-100buc.html

http://e-unghii.ro/tipsuri/1182-tipsuri-stiletto-ascutite.html

http://e-unghii.ro/tipsuri/1904-tipsuri-frnch-rosu.html


http://e-unghii.ro/accesorii/1850-pamatuf-unghii.html



http://e-unghii.ro/dezinfectanti/1181-cleaner-100-ml.html

http://e-unghii.ro/lichide-diverse/1747-primer-pentru-unghii-fara-acid.html


http://e-unghii.ro/tipsuri/1920-tipsuri-transparente-cutie-100-bucati.html



http://e-unghii.ro/tipsuri/385-tipsuri-french-alb-100buc.html

http://e-unghii.ro/tipsuri/802-tipsuri-french-naturale-100buc.html

http://e-unghii.ro/tipsuri/1906-tipsuri-french-mov.html

http://e-unghii.ro/tipsuri/697-tipsuri-naturale-cutie-100buc.html

http://e-unghii.ro/tipsuri/934-varfuri-tipsuri-french-scurte.html



intre tips si unghia naturala. Tipsurile se lipesc pe unghii cu ajutorul unuilipici special pe care- l puteti-ti gasi aici. Surplusul de lipici se va inlatura sau sterge cu ajutorul solutiei cleaner.

6. Dupa lipirea tipsului pe unghie, acesta vine taiat la marimea dorita cu ajutorul uniui instrument special ghilotina, sau cu ajutorul unui unghiere sau forfecute.

7. Urmatoarea operatie este egalarea tipsului cu patul unghiei naturale. Tipsurile vin pilite la acelasi nivel cu unghia naturala, din nou inasprinduse-se suprafata acestora pentru o mai buna aderenta. Aceasta operatie se efectueaza cu ajutorul buffer-ului sau a unor pile speciale pentru unghii.

8. Curatam din nou unghia bine de tot, o desprafuim, dupa care o dezinfectam cu solutii speciale de tip baridez. Aplicam din nou primer-ul, de data aceasta doar pe unghia naturala (patul unghiei si lunula unghiei) ramase libera neastupata de tips si asteptam din nou sa se usuce.

9. Atunci cand realizam manichiura french si folosim tipsurile french, urmatorul pas este aplicarea gelului alb (un gel usor nu foarte dens care se intinde la fel usor), dupa care mainile vin introduse in lampa UV pentru uscarea acestui gel.

10. In cazul tipsurilor normale, primul strat de gel este gelul baza, care trebuie sa depunem eforturi sa-l aplicam in mod uniform pe suprafata unghiei si intr-un strat subtire, cu o pensula speciala pentru gel care se acopere intreaga suprafata a unghiei. Daca ajungem din gresala si pe marginea unghiei cu un pic de gel, acesta vine curatat ulterior dupa aplicarea gelului de baza pe unghie, cu ajutorul unui betisor de lemn.

11. Se introduc unghiile cu gelul de baza aplicat pe ele in lampa UV, si se lasa aprox. 2-3 min. la lampa UV cu 4 neoane pentru o buna uscare si intarire a gelului.

12. A doua operatie sau al doilea strat care se aplica pe tipsuri si pe lunula unghiei este gelul de constructie (acesta fiind un pic mai gros - are o vascozitate mai mare). In cazul in care gelul este 2 in 1 (baza si constructie), primul strat care se aplica va fi mai subtire iar al doilea va fi mai gros.

13. Dupa aplicare gelului de constructie din nou unghiile vor fi introduse in lampa aprox. 2-3 min. la lampa UV cu 4 neoane pentru uscarea si intarirea cat mai buna a gelului.

14. Dupa uscarea completa a unghiilor acestea urmeaza sa fie din nou degresate cu cleaner sau cleanser.

15. Pilim din nou unghiile pentru uniformizarea suprafetei. Desprafuim bine, inlaturand tot praful suprafata ramanand matuita. E foarte firesc si normal ca stratul din gel de constructie sa nu luceasca. Incheiem operatia curatand din nou tipsul aplicat si unghia cu cleaner.


http://e-unghii.ro/lichide-diverse/1650-lipici-cu-pensula-royal.html

http://e-unghii.ro/lichide-diverse/1650-lipici-cu-pensula-royal.html


http://e-unghii.ro/instrumente-puncte/507-ghilotina-unghii-r.html

http://e-unghii.ro/instrumente-puncte/728-unghiera.html

http://e-unghii.ro/instrumente-puncte/2133-forfecuta-unghii-forfecuta-manichiura-maner-aurit.html

http://e-unghii.ro/14-buffer

http://e-unghii.ro/13-pila-profesionala-unghii



http://e-unghii.ro/19-dezinfectanti



http://e-unghii.ro/lichide-diverse/1747-primer-pentru-unghii-fara-acid.html

http://e-unghii.ro/tipsuri/386-tipsuri-french-alb-500buc.html

http://e-unghii.ro/royal-femme/1060-gel-french-bianco-estremo-15gr.html

http://e-unghii.ro/16-lampi-uv

http://www.e-unghii.ro/tipsuri/388-tipsuri-unghii-500buc.html

http://www.e-unghii.ro/royal-femme/1055-gel-constructie-pink-30gr.html

http://www.e-unghii.ro/15-pensule



http://e-unghii.ro/378-bete-din-lemn.html

http://e-unghii.ro/lampi-uv/1226-lampa-uv-02.html

http://e-unghii.ro/royal-femme/1055-gel-constructie-pink-30gr.html

http://www.e-unghii.ro/lampi-uv/691-lampa-uv-cu-ventilator.html

http://www.e-unghii.ro/dezinfectanti/1066-cleaner-600-ml.html

http://www.e-unghii.ro/19-dezinfectanti

16. A venit momentul sa dam luciu unghiei. Aplicam gelul de finisare, apoi introducem mainile in lampa UV pentru uscarea si intarirea acestui ultim strat.

17. Curatam din nou unghia cu ajutorul cleaner-ului, iar daca este cazul mai intervenim si cu pila, dar cu mare atentie.

18. Dupa finalizarea complecta a manichiurii cu tipsuri, folosim un Top Coat sau Gel Luciu, acesta protejand tipsurile impotriva socurilor si a crapaturilor. Mentionam ca acest gel luciu sau top coat confera un luciu deosebit, fiind in acelasi timp si foarte rezistent.


http://e-unghii.ro/royal-femme/1051-gel-uv-clear-15gr.html


http://e-unghii.ro/royal-femme/2261-gel-luciu-royal-femme-6-ml.html

Investeşte în oameni ! FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară nr.5: Promovarea măsurilor active de ocupare

Domeniul major de intervenţie: 5.1 Dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare.

Titlul proiectului: JOB-FINDER: Formare, INformare si asistenta in DEzvoltarea carierei si

Reintegrarea profesionala


bratosin_florica-suport curs manichiurist -pedichiurist.pdf

Documents