RODICA OJOG-BRASOVEANU NTLNIRE LA ELYSE

Gabrielei Razu Georgescu CAPITOLUL I La ordinele dumneavoastra, domnule colonel. Nu sunt colonel, sunt maistrul Theodor Mihailescu, fotograf pe Strada Umbrei. Mi -am pierdut identitatea asa cum ti-o pierzi si dumneata acum, aici, ncepnd chiar d in momentul acesta. Tenez- vous-le pour dit, capitane! Am nteles. Stai jos. Ai n spate un fotoliu. Curnd o sa te obisnuiesti cu ntunericul. n oglinda fixata pe tablia sifonierului, capitanul i distingea vag silueta. Subtire , eleganta, acuznd o nepasare distinsa. Ani de zile nainte de razboi, un Bucuresti ntreg l vazuse n aceeasi atitudine la Capsa sau Confiseria din Pasajul Villacros. U n domn de vrsta mijlocie, cu alura de dandy si privire indiferenta, sorbindu-si ma rghilomanul ntr-un nor de trabuc Flor-Fina. Seara putea fi ntlnit la Teatrul Liric si cel mai des la turf. Capitanul surse. Nu existau zece insi n toata tara care sa cunoasca adevarata cart e de vizita a costumelor croite la Worth sau sa-si nchipuie ca melonul gris-perle se plimba pe capul cel mai original al Serviciului de Informatiuni Romn. Tropot de cizme rasuna n strada. Patrulele, mri colonelul. Invadasera orasul, le puteai ntlni la aproape fiecare suta de metri, n aceeasi form atie: doi politisti nemti, nsotiti de un gardist romn, acesta din urma fara arma. Bastinasii nu prezentau ncredere. Sa ne grabim, propuse colonelul. Nu mai e mult pna la ora 8. Se poate circula pna la 10. Au modificat ora. Ordinul a aparut azi-dimineata, n Bukarester Tageblatt si n Lumi na. Porcul de Verzea e autorul. Demonstratii de devotament, ntelegi... Uite despre ce e vorba, mon cher. Urmeaza sa pleci ntr-o misiune extrem de delicata n Moldova . Mai delicata mi se pare a dumneavoastra, surse capitanul. Premiul oferit de Hentsc h pe capul colonelului Roman e afisat pe toate gardurile. Zece mii de lei. Un fleac, dragul meu! Teutonii nu-si dezmint avaritia, si asta d upa ce au pus mna pe sapte milioane lei aur. sapte milioane?! Cifra e eminamente exacta. Acelasi amic Verzea le-a facut cadoul mpreuna cu o sum a de secrete ale apararii noastre. Iata ce se cheama sa fii postas cu vocatie de tradator. Capitanul rse ncetisor. "Postasul" era directorul general al Postelor si telecomun icatiilor. Gratie postului, interceptase si copiase corespondenta dintre sefii mil itari, iar n timpul retragerii ntrziase masurile de evacuare a personalului si mater ialului telegrafopostal. O captura frumoasa pentru bosi, nu? Ma roade totusi meschinaria sumei! Mi se par ea ca merit ceva mai mult dect zece mii. Milady m-a tinut cinspe mii, n '910! Cara ghios sa valorezi mai putin dect o iapa, chiar daca e pur snge... Vezi, dragul meu, suntem totdeauna nclinati sa ne supraevaluam... Da, multumesc. Reteza capatul tra bucului si se apleca n fata. La flacara brichetei, capitanul i zari cteva secunde c hipul cu linii nobile, usor ncaruntit la tmple. Sa ne ntoarcem la misiunea dumitale din Moldova. Dupa cum stii, pregatim mpreuna c u rusii marea ofensiva de vara. De chestiune se ocupa intens Averescu, Razu, Gri gorescu. n fine, nu intru n detalii. Sarcina noastra este sa prevenim si sa contra caram orice actiune de tradare. Miza e mult prea importanta, pregatirile colosal e, nu ne putem ngadui nici o imprudenta. Vnzarea lui Sturdza, Crainiceanu si Wachm

ann a constituit o catastrofa. Aliatii sunt contrariati, gogomanie evident unul, doi sau trei ofiteri nu nseamna o ostire moralul armatei e serios afectat. Nu vo m supravietui unui al doilea dezastru. N-am sa nteleg niciodata ratiunea pentru care a dezertat Sturdza. tin minte, l-am vazut la o parada de 10 Mai... M-a impresionat teribil... Impresiona pe toata lumea. Gndesc ca suntem prea buimaciti de evenimente pentru a le considera corect. De vina-i poate educatia prusaca, scoala militara absolvit a la ei, mitul despre invincibilitatea si inegalabilul armatei germane. Poate sm intit si grandoman si nchipuie ca Wilhelm, recunoscator, o sa-l unga guvernator al Romniei devenite protectorat prusac. Pe el sau pe "postas", n functie de valoarea s erviciilor. N-ar fi singurul care sa mpartaseasca aberatiile nemtofililor visnd la o Moldo-Valahie colonie germana. Un cretin scria deunazi n Lumina: "n genunchi ar trebui sa-l rugam pe mparatul Wilhelm sa primeasca coroana Romniei. Greutatea mare este ca el nu vrea..." Rse sardonic: ala cretin, ailalti banditi! Credeti... Capitanul si cauta cuvintele: Credeti ca si la Turtucaia a fost tradar e? Nu, desi unii o sustin. Catastrofa din Dobrogea se datoreaza exclusiv lipsei de i nspiratie. Zaioncicovski si Basarabescu intra n istorie ca asi, cstigatori de Derb y n materie de incompetenta. Fii sigur, viitorimea i va consacra ca atare. O pendula mica frantuzeasca, abia deslusita pe peretele mbracat n matase Liberty, fredona un fragment dintr-o arie de Lully. 7,30! exclama colonelul. Deja! n zece minute, cel mai trziu, trebuie sa ne desparti m. Ramne stabilit! Mine pleci n Moldova la N., sediul Statului-Major al Diviziei 8 infanterie, Armata de operatiuni. Vedeta meleagului e generalul Dimitrie Dabija. Cam sec, cam fara humor, dar ceea ce numesc capsistii nostri un monsieur care ntmp lator tine pe umeri un cap. i vei supraveghea anturajul, pe el nsusi, aerul pe car e-l respira. Suntem pozitiv informati ca Sturdza si-a lasat succesor. Ceea ce a r atat el nsusi o actiune de sabotaj pe frontul de lupta urmeaza sa fie realizat de acolitii lui. n ultima vreme, acest triste individu se epuizeaza n apeluri catre o fiteri si soldati pentru ca mpreuna cu prizonierii din spatele frontului romn sa se ralieze fortelor germane. Am citit manifestul adresat ostasilor din transee... O oroare! exclama colonelul. Se ridica. Un barbat mai degraba scund pe care, n ciuda mantalei din postav groso lan, vopsite n cafeniu, l simteai elastic, puternic, numai nerv si fibra, cu refle xe minunate. Cndva, la-o proba de snge rece data la Castelul Negru din Scotia, fuse se singurul care nici macar nu clipise cnd explodase o mina n spatele lui. O mina masluita, dar Roman n-avea de unde s-o stie. Englezii, deprinsi cu performantele , nu-si camuflasera surpriza: All right, mister Roman, n-ati iesit prea rau. mpunse cu degetul macferlanul capitanului si rosti pe gnduri: Exista mai multi agenti ai lui Hentsch strecurati pe lnga sefii Statelor-Majore al e armatelor de operatiuni. Mi-as da mna dreapta sa-i pot depista. ntelegi? Capitanul nu-si putu stapni tulburarea. sopti ragusit: nteleg, domnule col... Mihailescu. E bine, dragul meu... E bine. S-ar putea, daca-i detectezi, sa te alegi cu o stat uie... Desi nu stiu cu ce te-ar ncalzi, mon ami! Important, am socotit totdeauna, e sa te simti tu bine. Tu cu tine nsuti. A sosit timpul sa ne luam ramas-bun. Ai ci n mapa ai toate documentele necesare. Noua dumitale identitate, mputernicirea s emnata de Ferdinand pe lnga Dabija... n principiu, esti bine acoperit. Ai lipsit mu lt din tara, nu te cunoaste nimeni. sansa face ca ntreg anturajul apropiat lui Da bija sa fie compus din oameni noi. Dupa tradarea lui Sturdza, era si firesc. Nu te vei distinge deci n mod special, ca proaspat sosit. Cum voi lua legatura cu dumneavoastra? Cu mine dupa razboi, batrne, daca Providenta e generoasa. Ramn aici, pe baricade, s a duelez cu colonelul Hentsch. Contactul l vom pastra printr-un agent, o persoana foarte bine, care a fost informat de sosirea dumitale si te va cauta. Acest domn Mares o sa te puna la curent cu atmosfera din oras dar mai ales de la Statul-Maj or, ti va face introducerile de rigoare. Prietene, nu-mi ramne dect sa-ti urez noroc . Colat cu prudenta, da rezultate miraculoase. Apasase n mod ciudat asupra cuvintelor, aproape le silabisise si capitanul si atint

i privirea ncercnd sa-i descifreze figura. Prudenta, natural... Am sentimentul nsa ca va gnditi la ceva anume... Hentsch e un inamic redutabil. Pun ramasag ca agentul lui adulmeca deja meleagul, supraveghindu-i pe eventualii si prezumtivii tradatori ticalosia teme netrebnici a ferindu-i de posibile gafe sau de interventiile nedorite ale Serviciului de Inf ormatiuni. n speta, dumneata. Natural, acestea sunt simple supozitii... Ai o misi une complicata, capitane! Trebuie sa-ti descoperi adversarul, plus sacalii cu ep oleti de ofiteri romni si n acelasi timp sa rami perfect camuflat. Orice imprudenta te costa capul. Colonelul Nicolaj si-a dresat bine nvataceii. E un amanunt de care ar fi bine sa tii seama. Zvrli trabucul n soba stinsa si-i ntinse mna. La revedere, capitane. Ne vedem dupa razboi, la Elyse. O sa ai cte ceva sa-mi povestesti. Masa mea e lnga pupitrul casieritei. D'ailleurs, elle n'est pas mal... Mda... Ai vreo n trebare? Nu mi-ati spus numele casieritei. Ai dreptate, dragule... Uit totdeauna esentialul: domnisoara Juliette. * Parasind locuinta conspirativa din Strada Clementei , colonelul Roman reteza Piat a Universitatii si, dupa o scurta ezitare, se ndrepta spre Calea Victoriei. n ciud a vuitului aspru, nu ridicase gulerul mantalei, caciula nu depasea tivul urechilo r. De cteva luni, nemtii devenisera suspiciosi pna la isterie, trecatorii erau opri ti si legitimati la tot pasul, descinderile n plina noapte, de fapt la orice ora d in zi, nu conteneau. "Bosii, si zise Roman, pe care-i stiam lipsiti de fantezie, de cnd colectioneaza su specti, par inepuizabili..." Orice le strnea banuiala: o palarie trasa pe frunte, ochelarii negri ai orbului c are cersea n Piata Teatrului, rezemat de zidurile magazinului lite sau Dor, cosuril e anemice ale gospodinelor, un mers prea grabit, sau dimpotriva pasul lenes, de promenada, al bucuresteanului care flana nainte de razboi ntre Capsa si atelierul f otografic al lui Korn din capatul Podului. Nu erau scutite de perchezitii grosola ne nici carele mortuare. Un zmbet aluneca pe figura unghiulara a colonelului. Isp rava cupetului craiovean facuse ocolul Bucurestilor, strnind o unda de veselie si n cugetele cele mai mhnite. Era o foamete cumplita n iarna sumbrului 1917. Ratia de pine jumatate gru, jumatate malai ajunsese la 180 de grame pe zi, carnea 240 gram e pe saptamna, se pedepsea aspru fabricarea sapunului, iar ouale, untul, zaharul aj unsesera dulci amintiri. De cteva luni, M.V.R. interzisese "importul" alimentelor din provincie spre Capita la, instituind un control foarte strict. "Magnifica ideea olteanului!" Roman se opri lnga un felinar, ferind flacara chibr itului. "Da, da, absolut remarcabila." mbatase doi porci cu tuica si-i culcase n d ric, lnga cosciugul ocupat de locatar. Din nefericire, unul din dobitoace se trez ise nainte de vreme si ncepuse sa guite. Familia ndoliata, preotul, ntreaga asistent a o luase la goana, cuprinsa de spaima... O pagina rupta din Gazeta Bucurestilor, gonita de vnt, i se agata de poalele mant alei. Roman se descotorosi, calcnd-o sub ghete. O imprudenta, fara ndoiala, agentii Militrverwltungspolizei misunau, se dovedeau mai nversunati dect gardistii obisnuit i. Doi batrni l cercetara uluiti. Lasara capetele n jos iutind pasul. "Inseparabilii", rse colonelul. i cunostea, i cunostea un Bucuresti. n cincizeci de ani de cnd se casatorisera, nu fusesera vazuti dect mpreuna. La plimbare, n vizita, l a sosea, la birtul lui Dobrica, pe Rahovei, unde decavati, luau un dejun modest. "Chiar! Ce-or mnca nenorocitii acum?..." Singurul regal pe care si-l ngaduiau n vremuri normale erau spectacolele lui Novelli si Armagnacul batrnului, nainte de prnz... Armagnac... Cognac des Ducs, Martell, Cointreau, ba chiar si absynthul verde adnc, ca veninul, verde mineral si racoritor adus n paharute nguste cu pereti drepti... Colonelul Roman si trecu limba peste buzele arse de ger si privi reflex ferestrel e luminate de la Capsa. nauntru, la mesele de mahon cu placi de marmura o marmura stinsa, tandra la pipait, si aminti colonelul acum murdara, plesnita, acoperita c

u ziare, chefuiau ofiteri din armata de ocupatie. "Hm, aliatii bulgari!... Ca si cum nu ne ajungeau doar salbaticii cu coif ai lui Wilhelm. Te salut, nenorocire, atunci cnd vii singura!... Trebuia sa ncaruntesc c a sa-i pricep pe frantuji..." Capete grosolane cu obrajii dogoriti de bautura racneau cntece desuchiate rasturnnd pe gt bardace. Peste privelistea sinistra, lustra, vechea lustra a cafenelei Cap sa nca intacta, si revarsa cu ironie sumbra cascada de diamanticale. "Uite cine ne-a adus civilizatia!" scrsni Roman. Civilizatia milenara a ocupantul ui generos, transplantata pe meleagurile valahe. Un val de ura i napadi ntreaga fiinta. Halal civilizatie! Asasinase sufletul orasul ui, i arsese n pojar naprasnic pitorescul, veselia strazii, nvaluise n lintoliu cerni t case, gradini, chipul soarelui, al oamenilor. Pierisera ca alungate de blestem trasurile falnice si velocipedele, tramvaiele el ectrice, motociclurile si automobilele Pipe si Fiat de 25 HP, murisera florile di n cosurile tigancilor. Pentru ctiva lei ti umpleau bratele cu gradina de liliac, ro ze sau crizanteme Turner. Ochioasele se aflau pretutindeni: ciorchine, n Piata Tea trului, la Luvru pe Sarindar, cautnd umbra sub copertinele lui Dortheimer, coafor ul, n gangul lui Mandi, fotograful Curtii Regale... Seara, trandafiri galbeni nflo riti pe gardinile florentinelor de dantela sau la butonierele vestoanelor din ma tase bruta, nuanta Isabelle, mbalsamau Calea Victoriei. Fluvii de Azureea, Cuir de Russie, Floramyte, Trfle Incarnat si Coeur de Jeanette, si Violette de Peles, si Mon Idal aninau trene de arome frumoaselor mbracate la Luvru, Micul Parizian si Au bon Got... Tineri dandy, cu mustata sulita, le nsoteau, pastrnd un pas n urma. n lum Bucurest ina fanarelor, a firmelor, a devanturilor si a localurilor de petrecere ii pareau incendiati de focurile bengale ale unui nentrerupt carnaval straluceau taftalele coucher de soleil, palariile nalte din matase si ghetele de lac cu elast ic ale domnilor. Riviere de briliante, solitari, inele itite din mitenele dantelate scaparau licu rici, la Djabourov, poli de aur cu efigia lui Carol I, icusari, mahmudele si nap oleoni austrieci luceau cald ntre Gall-uri elegante, Daum-uri, vase de Vez si Cope nhaga... Amutisera si gramofoanele din stabilimentul de muzica al lui Jean Feder. n fiecare seara, un minavet instalat n vitrina oferea trecatorilor de pe Calea Vi ctoriei melodii celebre de pe discurile nu mai putin celebrilor Adelina Patti, T amagno, Caruso, Melba, Battistini, Kurz... Colonelul Roman si nnoda strns fularul. Viscolul se nasprise, fulgii iscati dintr-o data i nfigeau ace n obraji. De cnd turcii ridicasera de la Palatul Regal tunurile c apturate n 1877 de catre armatele romne, piata parea pustie, amputata. Confiscaser a si balmuzurile de la statuia lui Mihai Viteazul. Pesemne socoteau ca restituir ea fortata a trofeelor calarasilor si dorobantilor spala dezonoarea otomana de l a Plevna... La intrarea Hotelului Athne Palace, doua santinele tepene, n pozitie de drepti, scr utau seara fara sa clipeasca. "Cretinii se cred statui, parole! Asa i-a nvatat papa Bismarck! Cap patrat sub cas ca de fier. Ca si cum daca ai lua pe loc repaus, n-ai putea apasa la fel de reped e pe tragaci..." Roman ridica ochii spre ferestrele puternic luminate. Aici si instalase Mackensen Marele Cartier, Ober-Kommando Mackensen. Tot aici, ntr-un apartament de la etaju l nti, colonelul Hentsch, seful Biroului de informatii al Marelui Cartier german, v eghea la "civilizarea" Romniei: "asta n-are cap patrat, nu, nu, au contraire, n schimb i zumzaie sub melon tot fel ul de idei. Teutonii, stapni ai ntregii Europe, iar el sahinsah, Negus, Kediv sau cine stie ce alta dracie, n competitie cu smintitii autohtoni... Strabunii din Pom erania aveau aspiratii mai modeste. Bunicu-sau s-a multumit cu Ordinul Sfntului I on din Ierusalim, un unchi mare din partea maica-sii cu Vulturul Rosu clasa a Ii -a..." Colonelul Roman si lua ramas-bun de la geamurile luminate si intra grabit n Strada Umbrei. Pe zidul cenusiu al unei cladiri din spatele Bisericii Albe, cu ornamentele de gh ips cariate, atrna un anunt modest scris de mna: "Theodor Mihailescu atelier fotoar tistic. Amateur portrait si Princess portrait." Dedesubt, clantanea necajita de vn

t firma unui chirurg dentist, diplomat al Facultatii din Odesa, "specialist n lucr ari operative si technice n aur, platina si cauciuc. Se mai executa ntarirea dintil or care se misca si regularea dintilor". Deschise usa cu carouri de sticla si arabescuri din fier forjat, arunca nca o pri vire zidurilor albe ale hotelului. Un zmbet rautacios i strmba colturile gurii: ntre noi doi, domnule Hentsch! *

ntr-un salon de la etajul nti al Hotelului Athne Palace, unde de doi ani se instalase Marele Cartier al Grupului de armate Mackensen, trei domni n haine de seara si c u paharele n mna discutau aprins. Siluetele elegante nvesmntate la fel, n jacheta, pa ntaloni ntinsi de sous-pieds-uri si cravate negre nalte, se desluseau perfect pe p eretii mbracati n tapet cu dungi, argint si Vert Nil. Lnga soba de portelan, pe o causeusa, statea picior peste picior colonelul Hentsch , cercetnd gnditor tavanul pictat: un cer azuriu pe care pluteau nori, nimfe si flo ri. Era un barbat n puterea vrstei, voinic fara a fi gras, agil. Figura patrata fa cea o impresie bizara. Emana inteligenta, blndete si aroganta, si n ciuda gurii la come, pofticioase, multa stapnire de sine. Buchetul ngrijora, era dintre oamenii si spunea domnul Quintescu rezemat de consola sustinuta de doi putti dinaintea carora instinctiv ti cenzurezi fiecare cuvnt. l vedea poate a zecea oara si mereu ncerca aceeasi senzatie: "Nimic nu se asorteaz a n persoana individului. Ochii de cadna pe fata de taran bavarez care se ndoapa cu chiftelute de cartofi, barbia brutala si vocea de soprana la Selma, gratia elas tica altoita pe un trup de urangutan..." Simti privirea atintita a celui de al treilea personaj si se foi nelandemna, schimbnd u-si vag pozitia. "Un barbat tnar, despre care n-ai putea afirma nimic special... " Cel putin asta era parerea domnului Quintescu. Un observator fin ar fi zabovit poate asupra privirii. Avea un licar particular, ironie discreta ochii zmbeau co ntinuu fara sa i se miste un singur muschi al fetei generata de un cert sentimen t de superioritate, dar si acela bine camuflat: "stiu tot despre voi, si n general mult mai multe dect stiti voi, n vreme ce voi stiti foarte putine despre mine... Att ct vreau eu sa stiti..." Colonelul Hentsch si dezlipi n sfrsit ochii de nimfele rubensiene rastignite pe ant ablamentele adnci si privi fundul paharului gol. Paru nedumerit, l nvrti cteva clipe re degete, n asteptare parca, si-l puse n sfrsit pe marginea birouasului Henri II s culptat cu lei si masti de satir. Domnul Quintescu strmba imperceptibil buzele si ciocul negru, lucios, bine ngrijit, zvcni ca o pendula. "Daca-si nchipuie c-o sa i-l umplu eu, se nsala amarnic. Nu-s valet." Era agitat, si stapnea greu miscarile si, fire irascibila, nervoasa, nu suporta di scutiile care lncezesc, cu pauze mari ntre replici. si umplu paharul cu o mna nesigura din pricina febrilitatii, varsnd zdravan pe de l aturi. Trecusera pe putin cinci minute de cnd n ncapere se pronuntase ultimul cuvnt. Izbucni: Ce facem, domnilor? Ne contemplam? Pe dumnealui l-am fotografiat, pe dumneata te cunosc, colonele... Hentsch surse: Crezi? Parca n-ar fi razboi, parca n-ar fi situatia ndeajuns de grava! Ce asteptati? Sa intre rusii n Bucuresti? Sa va faca Tommy toate zeppelinele ferfenita? Se falea K aiserul ca va "trimite jandarmeria din Berlin sa aresteze minuscula armata englez a". Ei, uite ca nu-i asa! Probabil n-a avut timp, surse la fel de calm Hentsch. Domnul Quintescu rnji: Era la vnatoare, binenteles. Dumnezeule, a vous fiche le cafard! Colonelul i ndrepta o privire ngaduitoare. n ciuda defectelor pripit, lipsit de simt l proportiilor si al masurii era inteligent, energic si ntreprinzator, sincer devo tat germanilor. Cu totul altceva dect domnul Marghiloman, un oportunist pasionat a l turfului si al receptiilor somptuoase. Victoria nemtilor i-ar fi adus sefia Par tidului Conservator dupa care tnjea si de aceea pariase pe calul german. n rest, t

otul i era indiferent, nu stia sa pronunte n limba "bosilor" nici macar auf wieder sehen. Un amanunt n fond lipsit de importanta. Dintre toti anglofilii nversunati, s i se aflau multi, prea multi n cercurile nalte din coltul asta de Balcani, doar Ta ke Ionescu si Jean Duca vorbeau engleza. aia pregatesc o ofensiva formidabila! Ceva nemaivazut si nemaiauzit n istorie, dom nilor! Romnii si rusii aici, dincolo... stiu, domnule Quintescu, acesta este motivul pentru care ne-am ntlnit asta-seara, de aceea l-am invitat pe dumnealui. Tnarul zmbi nclinnd usor capul. Hentsch continua: Se pregateste ntr-adevar o ofensiva de mare amploare pe care o vom sabota prin to ate mijloacele, si n toate directiile: munitii, echipament, hrana vor deveni inut ilizabile sau vor lipsi cu desavrsire, vom demobiliza ostasii, i vom cumpara pe of iteri, i vom sili la tradare. Avem peste tot oameni puternici, capabili sa o faca. .. Un singur sector-cheie ridica probleme, cel al generalului Dabija. Misiunea d umneavoastra, domnule Porta, vizeaza deci Statul-Major al Diviziei 8 infanterie. Avem si acolo un prieten dar nu este suficient caci toate fortele Serviciului d e Informatiuni Romn preciza cu dispret: ma rog, ceea ce a ramas din acest serviciu se vor concentra n acel perimetru. A ramas Roman si-i de-ajuns, mormai Quintescu. Hentsch se ridica de pe causeusa, traversa ncaperea si se opri lnga fereastra, cu minile la spate. Tocmai pentru ca am multa stima pentru colonelul Roman, socot ca sectorul Dabija , fiind vulnerabil n urma dezertarii lui Sturdza, trebuie, n ceea ce ne priveste, excelent acoperit. Sarcina dumitale, domnule Porta, este sa-l gasesti pe agentul lui Roman, sa-l mpiedici sa actioneze, sa-l lichidezi. Deranjat de o umbra care-l taloneaza permanent, prietenul nostru s-ar afla n imposibilitatea de a nfaptui de zideratele supreme ale Reichului: slabirea potentialului armatei inamice, informa tii ct mai exacte asupra planurilor ofensivei de vara. Mi se pare ct se poate de limpede, colonele. Domnul Quintescu tresari. Pna acum vorbisera n franceza, habar n?avea ca tinerelul asta mut, cu ochi de viezure, stie romneste. Un sfat, domnule Porta. Una din greselile cele mai grave, fatale, comise de vest iti conducatori de osti a fost subaprecierea adversarului. Porta dadu din cap, cu miscarea lui caracteristica. nteleg. Un colonel Roman va trimite n preajma lui Dabija un element pe masura scoli i sale, nu un blanc-bec. Exact. Surse nostalgic: Am auzit de Roman nca de pe cnd era elev la Castelul Negru din Scotia. Un agent dublu ne-a pomenit prima oara despre el n biroul colonelului Nicolaj. Nu ascund mi sunteti prieteni ca am ncercat sa-l cumparam. si? ntreba Porta. Ne-a rs n nas! Cu hohote! a, par exemple! exclama domnul Quintescu. Marele Frederic parca pretindea ca oric e individ are pretul lui. Probabil nu i-ati oferit destul. Hentsch si muta privirea catifelie asupra lui Quintescu. Rosti fara nuante: Dumitale nu ti-am oferit nimic. Pardon, mon cher! Eu sunt boier, nu vataf! Iar ceea ce fac nu-i cu simbrie! Am s ustinut totdeauna ca unica sansa de izbavire a acestei tari este o politica inte ligenta care sa rimeze cu cea a Germaniei. Oricine gndeste altfel e complet incons tient. A-i ajuta pe rusi sa nvinga nseamna sa le faci cadou Bosforul si Dardanelel e. Adica sa ne strangulam cu propriile noastre mini, sa ne punem singuri juvatul de gt! Aminteste-ti de testamentul lui Petru cel Mare... Hentsch l cerceta cu ochi inexpresivi, gndindu-se la altceva. De altfel stia ca nu minte. Quintescu era sincer, dar n dezacord cu aspiratiile si mentalitatea compat riotilor sai si, n consecinta, detestat. Trimisese doi fii pe front si cu toate a cestea nazuia, mai mult complota, ca ostirea romna sa fie nfrnta, creznd cu fanatism ca doar astfel "tara va scapa de la pieire". Colonelul l astepta sa-si ncheie tirada, uitndu-se din nou n fundul paharului. De fa pt, nu-l lasa nici o secunda din mna. Plin sau gol. Domnule Quintescu, am tinut mult sa asisti la ntrevederea cu domnul Porta. Unul di n fiii dumitale, cel mai mic informatia este de ultima ora a fost detasat la Stat

ul-Major al lui Dabija. Adevarat? Pozitiv. Crezi ca ne-ar putea fi de vreun folos? Quintescu scutura violent capul. Niciodata! Sunt mhnit pentru cauza care m-a adus n barca dumneavoastra, ma bucur nsa ca membru al clanului. Suntem poate opaci, nu anvizajam totdeauna corect viitor ul, dar ramnem fermi si cinstiti cu convingerile noastre. Pentru Pavel, fiu-meu, Bratianu si Take Ionescu sunt bronzuri care si-au gasit deja locul n Panteon. Hentsch si trecu degetele peste barbia de buldog. Declara repede, putin prea reped e: A da... Perfect.. De fapt, n-are nici o importanta... Domnule Porta, celelalte a manunte le-am pus la punct. Sunteti liber. Daca... Un ciocanit n usa i smulse cuvintele de pe buze. Un feldwebel si pocni strident cal ciele si-i ntinse un plic sigilat. Colonelul desfacu sigiliul cu un cutitas de aur , fara sa-l farme. Citi si un zmbet subtire i ntinse gura. Domnul colonel Roman... Amicul meu, colonelul Roman, tine cu tot dinadinsul sa m a supere. Adica? A intrat n legatura cu lucratorii de la Letea si Lematre. Hrtia e de la politia mil itara. Cu uvrierii? se mira Quintescu. Cu ei. Face agitatie, i nvata cum sa saboteze productia de razboi germana. Parca aia nu stiu s-o faca singuri, o scapa Quintescu! Il est compltement toqu. Deloc. Ataca pe toate fronturile, cu forte combinate, asa cum intentionam s-o fac em si noi n Moldova... Perfect, colonele Roman! Da, da, perfect... Domnul Quintescu se crispa. Presupunea ce avea sa urmeze. Iar arestari abuzive, c ondamnari la moarte, pedepse si restrictii absurde, ndurate de un oras n agonie. si ciupi ciocul si reflecta acceptnd fatalitatea: "Asta e! Les jeux sont faits..." CAPITOLUL II

Prin ferestrele nalte, la franaise, strajuite de aripile desfasurate ale unor ngeri din ghips, cu pleoapele somnoroase, se vedeau Strada Unirii, n toata lungimea ei , o felie din gradina nengrijita a coanei Aristita Vernescu si statuia-fntna, o fant ezie baroca, a lui Voda-Grigore Ghica. Seara, doua fanare cu gaz aerian ntepau ntunericul si, n lumina galbuie, casa amint ea cte ceva din stralucirea de altadata. Gardul nalt, cu bolta, din fier forjat, n u mai parea strmb, umbra ocrotea nasul ciuntit al ngerasului de la prima fereastra , aripile involte dar ciugulite capatau importanta, cenusiul zidurilor murdare p lnse de stresini stricate dobndea n ochii trecatorului ntmplator prestanta impresiona ta a granitului. Casa un singur cat, un pavilion ce-i rezema spinarea, opt odai si atenanse fuses e ridicata de dumnealui, bunicul Iancu Algiu n vremea lui Voda Cuza, mostenita ap oi de fecioru-sau, Iliuta, presedintele tribunalului din N., si lasata de acesta c u diata ntocmita la notar si limba ncleiata de mastica celor trei fete cu care-l pr icopsisera Ziditorul si cucoana Elena: Zoe, Zinca si Zizine. Znele, dupa cum le dezmierda trgul, ramasesera nemaritate. Traiau mpreuna n casa par inteasca (femei de saizeci si trei, saizeci si patru si saizeci si sapte de ani) , si ncleiau zulufii melcisori gramaditi pe frunte cu sacz, tineau post miercurea s i vinerea, puneau busuioc sfintit sub perna n noaptea Sfntului Andrei, iscodeau so rtii n bobi, carti si aburi de cafea, si-l rasfatau pe Bijulica, un motan sasiu c u blana tarcata. Mai aveau sumedenie de slabiciuni, ca de pilda scordoleaua de raci, rochiile moh orte plouate cu jeuri, bratarile vechi, turcesti, albumele de suveniruri, un paha rel cu vin de macris, tigaretele turcesti fumate ntr-ascuns chiar de slujnica si c easurile petrecute n compania domnului Cicerone Butculescu. Acesta era un barbat de vrsta nedefinita, saizeci, poate saptezeci de ani, cu par cnepiu, obraji rumeni, bucalati si o permanenta expresie de teama, de fapt nesig

uranta, n ochii fara culoare precisa. Un inel cu smarald sclipea pe aratatorul mini i stngi, scafrlia de diamant a unui ac nsufletea lavaliera ostenita. Proprietar cupr ins cndva, acum aproape scapatat, domnul Butculescu avea veleitati artistice, adora n secret sa fie considerat un original, iar existenta marunta, osndita de saraciri succesive, sa fie taxata drept boema. Ce-ati mai scris, domnule Cicerone? se interesa cu triluri de ciocrlie Zinca. tinea sprncenele ridicate "aceasta mimica expresiva va face sa pareti mult mai tnar a", asigura C.T. n La Roumanie, journal conservateur dmocrate, directeur politique Thomas Comarashesco degetele fara astmpar ncurcau ciucurii centurii de matase. Zoe si Zizine, aceiasi zulufi, aceleasi rochii, aceleasi expresii mirate, ntinser a girurile nainte: Ce-ai mai scris, domnule Cicerone? Ah, citeste-ne, pur si simplu nu mai avem rab dare. Nu mai avem rabdare, relua Zinca. Zoe presupuse timida, fluturnd genele: Ceva delicat si suav ca de obicei... Suav, sopti Zizine. Suav, relua ca un ecou Zoe. Cicerone Butculescu, umflat paun, ncerca sa se apere: Ma rasfatati, doamnele mele, sunteti prea bune. Va ramn nsa recunoscator, ca parint e al unor modeste ncercari... Modeste? se mira Zoe. Zinca repeta, ridicnd putin diapazonul: Modeste?! Auzi, modeste! paru consternata Zizine. Dumneata esti prea modest, domnule Cicero ne. Haide, citeste, nimic nu te poate scapa de corvoada, iar pe noi nu ai dreptul sa ne lipsesti de-un regal. Nimic, suflara Zinca si Zoe. Butculescu, fericit, scoase o hrtie din buzunarul de la piept. Dinaintea unor fapturi att de gratioase nu pot opune nici un fel de rezistenta. S unt total dezarmat. Zoe, Zinca si Zizine se privira fermecate: "E desavrsit! Cta gentilete, ct apropou!" Butculescu, rotund, ponosit dar elegant, se scuza parafraznd cu ipocrizie naiva: Ati vrut-o, doamnele mele. Am vrut-o, chicoti Zinca, si o s-o vrem totdeauna. Totdeauna, totdeauna... Ei bine, ascultati... Stihurile le-am ncropit azi-noapte, cnd am bagat de seama ca am pierdut un nasture. Un nasture? Un nasture?! Un nasture! se prapadi de uimire Zoe. Domnul Cicerone ncerca sa rda filozofic: Nasture! si asta n-ar fi fost o drama, sa zicem ca mprumutam unul de la alt veston . Dezolant era ca nici macar n-aveam ac cu ata. Din deruta, din descumpanirea mea , s-au iscat atunci versurile singure! Zinca se extazie: Ce artist! Dintr-un amanunt pe care unii l-ar putea socoti vulgar... O oprira privirile Zoei si ale Zizinei. Vroiam sa spun... Cicerone Butculescu zmbi superior si decreta: Totul devine vulgar ntr-o epoca vulgara. Simtamintele alese nsa nnobileaza pna si pi etrele pe care pasim. Algiencele cazura simultan pe spatele canapelei Biedermeyer, si pocnira simultan p almele. Zoe si reveni prima. Hotart, domnule Cicerone, ai astazi o zi extraordinara. N-am auzit n viata mea atte a panseuri pline de miez. Pline de miez, sublinie Zinca. Zoe a exprimat minunat ceea ce simtim. Zizine si clatina zulufii: Minunat! Zoe e o filozoafa. Papa gndea la fel.

Speriat ca observatiile legate de propria-i persoana sa leaga aplauze, domnul Butculescu se ridica si si drese ete nud, ntre o cadra cu zeci de fotografii mici si un si ridica un brat arc deasupra capului miscarea bine de Bonza de la Comedia Franceza. Voi tese un mantou iubitei mele! Stofa mi vor rostui cocorii, ciugulind norii, Dantela voi fura din spuma marii! Nasturii i voi ncropi din stele, Captuseala din negura serii, Iar la butoniera, deasupra inimii Faptura mea, trandafir rosu Crimson-Glory!

nu sece, nerabdator sa cu glasul. Cauta felia de per orologiu cu flori de alama, cunoscuta a actritei Vanda

Minunat! exclama sincer fermecata Zizine. Ah, sunteti mai strasnic dect nsusi Erme tte Novelli. L-am vazut n Kean la Teatrul Liric si nu m?am simtit nici pe departe att de emotionata. Nici pe departe... Fruntea Zincai se ncreti. Asta s-a ntmplat n 1907. 1908, corecta Zoe. 14 decembrie. Era ziua lui nenea Lascarus. Nu tii minte? Dupa aceea ne-a dus la Capsa. Doamna Miclescu avea o palarie cam excentrica. Am mncat tripes la mode de Caen si am baut o sticla de Veuve Binet sec. Am avut dupa ace ea, toate trei, o noapte grozav de nelinistita. Pna n-am luat un clistir... Amuti brusc si se facu rosie sfecla. Zinca si Zizine o privira consternate. Butcul escu, bine crescut, ncerca sa treaca peste incident. Evident, sunt versuri usoare, fara pretentii. Evenimentele nsa pe care suntem obl igati sa le traim, sa le suportam zilnic... Adevarat! sari Zinca. Suportam! Suporti dar nu te obisnuiesti niciodata... ...pot totusi genera emotiuni artistice. Zizine si ndrepta ochii spre coltul icoanelor. Poate ca Providenta nu ne-a harazit ntmplator asemenea ncercari. Suferinta i face pe oameni mai buni... Iata un mod de a cugeta extrem de ntelept! emise domnul Cicerone, care cultiva cu perseverenta stilul aforistic. Sa te mbeti de aroma rozelor, ignorndu-le spinii. Zinca, usor geloasa, si netezi faldurile rochiei de canavat. Jeurile si lanturile zornaira clopotei de sanie. Nu stiu ca vreuna din noi sa fi fost o singura data n viata ei ticaloasa si nu vad cum am deveni mai bune platind astazi kiloul de unt proaspat 20 de lei, cafeaua 4 0, orezul 15, nucile patru lei suta de bucati. Ultima coliva pentru papa a fost o rusine... Zoe si Zizine se privira consternate. O cucoana adevarata nu-si etaleaza n public niciodata jena financiara, mai ales n prezenta unui domn. Poti fi ct de flamnda, da r n-ai sa iei mai mult de doua ori din farfurioara cu prajiturele uscate, discut iile vor ramne suave si spirituale, de pilda: a nflorit livada, noptile sunt epata nte, licuricii agata cercei n tufisurile de lamita sau, ah!, am citit o carte prof und interesanta "Ceea ce pot sa spun", de Arthur Meyer. Ce pagini pline de viata ! Un trecut ntreg att de recent si totusi att de departat diferenta fata de ziua de azi l ndeparteaza ti defileaza dinaintea ochilor. Odinioara stapneau evantaiul si tela, astazi argintul, banul brut vaduvit de orice eufemisme care-l faceau politi cos... Ce rost are sa vorbesti despre soba rece si persoanele vulgare ntlnite la tot pasu l, de ghetele cumparate cndva la Royal Shoe, astazi lamentabile, gaurite, nu poti iesi din casa daca ploua, despre obraznicia Anicai, flamnda ca si stapnele ei si ca re n-au mai mncat o aripa de pui de... Oh, nu, ce rost are sa-ti aduci aminte! E ca si cum ai pomeni despre sacoul ponosit al domnului Cicerone, ca si cum i-ai ob serva mansetele franjurite, pantalonii osteniti, paltonul transformat dintr-o uni forma bleu-horizon. O doamna trece cu delicatete peste asemenea amanunte, nu le o bserva, ochii nu coboara mai jos de barbia interlocutorului, spre a nu-l pune n ncu rcatura. E nemaiauzit! exclama Zinca. M-am ntlnit cu Mathilde la posta... Mathilde Filitti. Mi-a povestit ceva extraordinar!

Zoe si Zizine si ncordara gturile de strc, domnul Butculescu, afectnd o indiferenta f lozofica dar amabila "ma intereseaza tot ce spuneti pentru ca sunt un gentilom i ar doamnele, indiferent de vrsta, caprioare firave ce trebuie tratate cu condesce ndenta" arbora un surs ngaduitor care friza atentia. Ce ti-a povestit? ntreba sufocata Zoe. Ce ti-a povestit? Ei bine! izbucni Zinca, la ceaiul Michettei Lahovary, cucoanele au venit cu ling urita de zahar n poseta. A fost o hotarre spontana. Cicerone Butculescu si pipai fluturele de la gt, apoi cotletii ninsi, parca lipiti sub tmplele de vanilie ale blondului ncaruntit. Natural! Zaharul a ajuns douazeci de lei si numai daca-l gasesti. Nu ma pot mpied ica sa reflectez! n '906, intendentul nostru primea o suta cincizeci de lei pe lun a. si nu exagerez cnd afirm ca o duzina de oua costa cinci parale, cu un leu umpl eai un sac de pine, patru lei era kilogramul de lumnari de biserica... Acum au ajuns treizeci, suspina Zinca. A fost o epoca de aur pe care mi-e teama c a n-am apreciat-o ndeajuns. tii minte, Zizine, cnd ne-a dus papa la iarmarocul din Baltesti? Am dejunat la birtul acela din Piata Mare... N-o sa ma credeti, domnu le Cicerone, dar cu nouazeci de bani am mncat patru persoane, pe saturate. Aveam sentimentul ca m-am umflat ca broasca aceea a lui La Fontaine. Zoe ofta cu ochii nfipti n tavan: Se vor mai ntoarce vreodata vremurile acelea? Vom mai apuca sa traim ca nainte? Vom mai apuca? repetara Zinca si Zizine. Domnul Butculescu si drese glasul si emise sibilinic: Nimic si niciodata nu e ca mai nainte, atunci cnd avem de-a face, nu-i asa, cu un eveniment, un deces important, un razboi, o hotarre capitala. Ah, domnule Cicerone, ciripi Zoe, nu va ngadui sa fiti att de pesimist, caci am aju ns sa ne hranim doar cu sperante. Sperante..., ngnara Zinca si Zizine. Doamnele mele, v-am dat o lege stiintifica, implacabila si nu cunosc nimic care a r putea-o determina sa fie mai blnda. Ce faci, Butculescule? Iar filozoficesti? Algiencele tresarira puternic si ntoarsera capetele spre usa. O batrna de vreo sapt ezeci de ani nainta spre mijlocul odaii. Era nalta, noduroasa si, desi se ajuta de un baston cu maciulie de argint, o simteai puternica si plina de vlaga. Butculescu, fstcit, si pierdu instantaneu aplombul. Se ridica ndoindu-si mijlocul gra sun. Sarut minile, coana Aristita. Ar fi zbughit-o pe usa, abia-si stapnea tremurul picioarelor. Toata placerea vizi telor zilnice la surorile Algiu era stricata de spaima acestor aparitii inopinate ale Verneascai. Nu putea fi ocolita, pica din senin cnd avea chef si te bombarda cu observatii dezagreabile tot dupa chef. Batrna facu un semn cu mna "nu-mi bate capul" si se lasa greoaie ntr-unui din cele doua fotolii, cu ciucuri de matase. Zoe, Zinca si Zizine o priveau consternate, gndind la unison: "Ah, obiceiul asta detestabil al Anicai de a lasa usile vraiste! Am ajuns la che remul slugilor..." Femeia de fapt nu era vinovata. Verneasca daduse buzna n casa si-o mpiedicase sa-i anunte sosirea. "Lasa farafastcurile, fetico!" Aristita Vernescu si nnoda degetele pe maciulia bastonului proptit ntre genunchi si le azvrli o privire sarcastica: si voi ce-ati amutit asa, caprioarelor? Sau v-or fi ametit cugetarile dumnealui? Ia mai cugeta, Butculescule, sa te auza si maica. Mi-era chiar dor de o convers atie inteligenta, de niscai stihuri, asa cum stii sa le potrivesti. Zoe se agata fericita de propunerea Verneascai: Oh, Aristita, ne-a citit domnul Cicerone o poezie adorabila. De mult n-am auzit ceva att de inspirat... I-auzi! se mira batrna. Te-ascult, fatul meu. Butculescu, rosu, cu rasuflarea taiata de jena, ncerca sa se traga spre usa: Scuza-ma, coana Aristita, trebuie negresit sa plec. O afacere extrem de important a...

Foutez-moi la paix! N-ai avut n viata ta o singura daravela importanta. Ai schimbat cravati, ai taiat bonuri si-ai plimbat cinele pe ulita mare. Te gasi acuma zorul! Aristito! sufla speriata Zinca. Zoe si Zizine deschisera doar gura, incapabile sa articuleze vreun sunet. Butcule scu facu un ultim pas spre usa. ncerca sa zmbeasca: Asa e dumneaei, coana Aristita! Malitioasa. stim cu totii nsa ce inima are... De gde care trage n teapa! i-o reteza Verneasca. Spui, domnule, poezioara aia sau astepti sa te mbii cu ciomagul? Alta data... Va rog, alta data... Sunt n mare ntrziere... Omagiile mele... Sarut min ile... Va multumesc pentru amabila receptie... Reusi sa deschida usa si de pe coridor i se auzira pasii precipitati. Batrna dadu din umeri. asta-i zalud. E un barbat extrem de loial, cu o viata ct se poate de onorabila, ndrazni Zinca. N u stiu ce i se poate reprosa n afara de o politete desavrsita. Neghiobia, fata mea. Cu ct are, semeni o mosioara potrivita... Ia asculta, parcal auzii pe natntocul ala pomenind de "amabila receptie". Cu ce l-ati tratarisit? Surorile se privira stnjenite. Asta era Aristita, te punea totdeauna n situatii ex traordinare. Cine, din tot trgul, si mai putea permite sa ofere oaspetilor macar o cafea Franck surogatul acela oribil ct de ct ndulcita? Situatia era unanim accepta a si n vizita ezitai sa ceri chiar un pahar cu apa, pentru a nu sili gazda jenata sa ti-l aduca pe o tava complet cheala. Zoe si frnse inconstient degetele: Parca mai avem un rest de dulceata de afine. Asta vrusese s-auda si Verneasca. Buna si aia! Nu-s ce am de la o vreme, dar ma scol tot cu limba ncleiata. Zoe parasi ncaperea cu pasi trsiti. Batrna se mira: Da' ce, voi nu mai aveti slujnica? Sau o tineti doar sa aiba cu cine se ntinde or donantile? Zinca si Zizine si muscara buzele. Cum sa lasi servanta sa umble la singurul borc an de dulceata din casa pastrat cu sfintenie pentru colita rebela a Zincai? Nici prafurile de la spiterie n-o ncuiau mai vrtos... Zoe puse tavita pe o masuta scunda si se retrase sfioasa lnga fereastra. Verneasca privi farfurioara strmbndu-se: Bine faci, fetito, ca esti chibzuita. Ce-i drept, a risipit taica-tau destul si p entru voi... Zizine ncepu sa framnte capatul snurului de la centura. Rosti lundu-si inima n dinti: Asa au fost dumnealor n familie. Nici unchiul Mandache n-a lasat mare lucru... Batrna sari arsa, abandonnd cu zgomot farfurioara si lingurita. Ba, pardon! Cnd m-am maritat cu Grigore, tata mi-a dat Dobrenii, Lunca si Frumusi ca, basca doua rnduri de case si o mie de poli de aur. M-a scos la covrigi calici Grigore cu speculatiile dumnealui. L-ai iubit mult, sopti Zoe, fericita ca poate domoli printr-o observatie amabila n versunarea batrnei. Aristita Vernescu salta dispretuitoare din umeri: Pe dracu' ! Eram oaie si ma uitam n gura lui ca la popa... Cam rnceda! Zoe, Zinca si Zizine saltara nedumerite capetele. Ce?! Dulceata... mi coclii gura!... Da' ce-auzii n trg! C-ati cheltuit o gramada de para le la Mandy. De poze va arde voua acum? Umblati cu botinele sparte, rochiile atrna pe voi ciugulite de ciori si va faceti portrete. Ce vezi rau aici, Aristito? ntreba Zoe. O buclisoara ncleiata cu sacz i se desprinse se si atrna ca un melcisor pe frunte. Peste doua luni e ziua lui tanti Nathalia s i ne-am gndit sa-i facem o surpriza. Da, o surpriza, relua Zinca nsufletita. i daruim fotografiile noastre n rame brodat e cu fir de argint. Motivele sunt deosebite, desigur. Eu am ales crini albi, Zoi ca miozotisi si Zizine brnduse. ncastram la colturi si cte o pierre de lune. Verneasca pufni pe nari: Uite la ce fleacuri le taie capul! O tin salele pe mosneaga de chipu-rile voastre ! Mai bine i-ati trnti colea o ciozvrta de miel si o kila de mastica si ncaltea ar a

vea o bucurie! Cred ca azi esti prost dispusa, spuse Zoe ofensata. Exista n viata lucruri naltato are... Aristita Vernescu o ntrerupse izbind cu pumnul n gheridon. Nimic nu-i mai naltator dect stomahul, ca esti crai ori opinca! si p-orma nu price p, de ce a trebuit sa va trageti toate n poza? N-ajungea una singura? Crutati-va f ranculetii, dragele mele. Cum adica ajungea una singura? Suntem trei. Toate trei, aceeasi capatna de vrabie. Nu va holbati la mine, holbati-va n miraza! V a stie o urbe ntreaga: "Znele sau caii de dric", ca prea zornaiti din toate ncheiet urile si umblati cernite ca cioclii. Va imita deunazi Catita grecoteiului. Ce Nov elli, ce Granier! Acolo sa fi vazut teatru! si strmba vocea, ncercnd sa reproduca ci ripitul Algiencelor: Buna ziua... Buna ziua... Buna ziua... Am venit... Am venit ... Am venit... Sa va spunem... Sa va spunem... Sa va spunem... Ca lui papa... lu i papa... lui papa... I-a intrat un bondar n sezut! Ce oroare! exclama Zinca abia stapnindu-si lacrimile. Nu mi-o nchipuiam pe Catita a tt de lipsita de inima. Lipsita de... Zoe si musca buzele. Zi mai departe, fata mea! hohoti Verneasca. Fiecare din voi cugeta cu miez, ca s i natngul ala de monsieur Cicerone... A cheltuit taica-tau cu voi un sac de galbe ni sa va tie prin pensioane numai eu stiu ct l costa belgianca aia din Iasi sa va scoata, vezi Doamne, cu carti pecetluite si ce-a izbutit? Trei netoate care se i zmenesc pe frantuzeste si n-au fost n stare sa arcaneasca un singur crac de izman a n batatura. Zizine izbucni n plns. Eu nu mai suport... Istericale! si nu mieuna ca ma enerveaza. n realitate era flamnda si furioasa. O pornise de dimineata ntr-un turneu de vizite si nu izbutise sa se aleaga dect cu o lingurita mnjita cu dulceata. Trasese nadej dea ca macar la Algience sa-si ameteasca foamea. "Un blid cu ceva cald acolo, si o bucatica de mestecat... si doar am vazut fiertura pe plita. S-au calicit si p roastele astea..." Usa deschisa de o mna hotarta o facu sa-si uite nemultumirea. Un barbat de vrsta mi jlocie, n uniforma de general, destul de nalt, sec si subtire, se opri n prag, cupr inznd dintr-o singura privire ncaperea. Barbia ncapatnata, nasul fin cu nari nervoase , ochii duri, fara umbra de zmbet, impuneau. si nfipse monoclul sub sprinceana stnga si se uita ostentativ la Aristita Vernescu. Batrna i zmbi cu ironie mieroasa. Da, mon cher neveu, sunt chiar eu, tante Aristita, sora ma-tii. Barbatul nu se clinti, cercetnd-o cu insolenta studiata. Algiencele, sufocate de surpriza, ncremenisera pe canapea. Ma devizajezi cu mult interes si ma simt flatarisita. Dar uitasi sa te nchini de bun gasit, nepoate, ori printre racani nu-i de bon ton? Parca satisfacut de ceea ce constatase, generalul si scoase monoclul si nainta ctiv a pasi. Se adresa taios Algiencelor: De ce o primiti pe scorpia asta? Dati-o afara! Acum, imediat! Zoe, Zinca si Zizine se facura mototol icnind: Dimitrie! Iritat, generalul se rasuci spre batrna, poruncind scurt: Iesi! O flacara verde reteza cautatura Verneascai. Apai, fatul meu, nu domnia ta mi porunceste cararile! Ba ti le poruncesc! Iesi, ori pun ostasul sa te scoata n pinteni. Batrna se ridica greoaie. Hm, chibzuiam ca te-ai mai subtiat prin cele strainatati, dar vad ca ai ramas ha psn si mojic ca si tac'tu. Ma duc, nepoate, dar tine minte ca rndul viitor te scot eu. si nu n pinteni! Ba cu biciul, ca pe hotii de cai si tiganii robi!

Se auzea doar pendula. Surorile Algiu, att de tulburate nct pareau tepene, si tineau rasuflarea, nu ndrazneau sa faca cea mai mica miscare. Prin botinele din piele m oale de Rusia, acum sparte si ponosite, generalul Dimitrie Dabija le vedea deget ele chircite de asteptare. Le cntari cu o privire rece. Ramasesera la fel de carag hioase ca si n copilaria lui. Aceleasi expresii de cocostrc speriat, aceleasi roch ii odioase plouate cu jeuri, mereu lanturi si lantujele, tot "anglaisele" lansate de Eugenia de Montijo acum patruzeci si mai bine de ani. "Niste nenorocite!" reflecta Dabija lasndu-si ochii sa alunece n lungul peretilor. n tr-o cadra de bronz, asezata lnga fereastra nalta, perdeluita de draperii groase cu ciucuri albastri, priveau din vreo treizeci de fotografii mici si ovale figuri t epene cu aerul de neconfundat al celuilalt veac. "Galeria strabunilor", rnji Dabija. Nenea Iliuta, gras, jovial si cu zmbet parsiv, tatal cretinelor care tremura acum pe canapea... asta-i bunicul, proprietar a op t mii de falci, prieten cu Theodor Diamant si la fel de ticnit. ala a dat falime nt la Scaieni, iar pe bunicul l-au pus neamurile sub interdictie. Uite-l si pe un chiul mare Ionas, hauptman ntr-un regiment de ulani. A murit la Essen, nsurat cu o Gertrude oarecare... Aici e mama, nepoata lui nenea Iliuta si sora cu vipera asta de Aristita. Supla, distinsa, rece si indiferenta... Spre deosebire de ceilalti e extrem de naturala. Poate pentru ca toata viata a parut nensufletita. Bucata de carton, departarea, nefinta n-au avut ce sa-i ia... O chema Zar. O pasiune scurta si ntmplatoare a bunicii pentru Voltaire... Bunica, alta zurlie. si nchipuia ca seam na cu Flora lui Tizian si scandaliza lumea umblnd pe la baluri aproape despuiata, cu roze n plete. si inventase un gen, si exagerase pasiunea pentru flori, invitatiil e le semna Flore, desse des Jardins et mre du Printemps... Fetele, Zar si Aristita, nu i-au semanat. Se rasuci brusc spre batrne: Sa n-o mai primiti pe Aristita! Batrnele, ncremenite pna acum, tresarira. Zoe cuteza: Dar, Dimitrie, gndeste-te! E verisoara noastra... Sora lui Zar, completa Zinca. Zizine preciza: A mamei tale. De-ajuns! mi cunosc neamurile, nu trebuie sa-mi faceti acum introducerile. Femeia asta e un monstru. De cnd o cunosc spioneaza, colporteaza, vra intrigi, cerseste, t riseaza la carti. Scurt, nu vreau s-o mai vad pe aici. Ai de gnd sa mai... Zinca si nghiti cuvintele. Totdeauna le impresionase nepotul asta, nepot de vara, asa cum le impresionau un glas autoritar, o fire voluntara sau prea impulsiva, i zbucnirile de personalitate indiferent din partea cui ar fi venit. Da, rse scurt generalul Dabija, am de gnd sa mai vin. Va sunt nepot, trebuie sa am grija de voi. Batrnele clipira emotionate. Nu simteau sarcasmul si orice intentie de gentilete, ct de firava, le misca pna la lacrimi. Zizine suspina si, ca sa-si ascunda tulbur area, aprinse lampa cu gaz aerian. Se ntoarse spre surori: Buna seara. Zinca si Zoe se ridicara automat si, facndu-si reverente reciproce, si dadura bine te una alteia: Buna seara. Buna seara... tinndu-si gratios faldurile rochiilor, se nclinara si n fata generalului, rostind n c or: Buna seara. Mda, mormai Dabija. Buna seara... Altfel cum o mai duceti? Asa cum stii, Dimitrie, spuse Zinca, asezndu-se. Nimic nou. n viata noastra nu se nt pla nimic extraordinar. Generalul o privi fix: "Nimic extraordinar... E razboi, un razboi crncen, cumplit, s-a rasturnat lumea si nimic nu s-a ntmplat nou pentru ele n cinci sau sase ani de cnd nu ne-am vazut. Exact sase ani! La nunta Colettei..." Se uita ostentativ la peretii cu tapetul jumulit, la lampa ciobita, la poltroane le cu ciucuri stirbi.

Se pare ca n-o duceti stralucit. Batrnele rosira. Zizine rosti cu ochii n Hamadahul stins de pe podele: Da, n-am putea sustine lucrul acesta fara a exagera putin. ...putin, repeta Zinca. Zoe vorbi cu glas tremurat: stii, Dimitrie, ca papa nu ne-a lasat mare lucru si poate nici noi n?am fost nis te administratoare abile. Iar razboiul ne-a... ne-a cam dezechilibrat. Asta mi-am si nchipuit si m-am gndit sa va procur un venit suplimentar. Batrnele si ntinsera girurile nnodate. Zinca sopti: ti suntem recunoscatoare, Dimitrie, dar nu trebuie sa faci sacrificii pentru noi. .. ...pentru noi, se tnguira celelalte. Dabija dadu scit din mna. Mutra Anicai, rotunda, morocanoasa, cu un tulpan galbui a lunecat pe o ureche, se ivi n crapatura usii: Mncati asta-seara ori ba? Generalul, iritat, ntreba taios: Asta n-a nvatat ca trebuie sa bata la usa? Afara! Anica pieri nainte de a fi auzit ultima silaba. Zinca explica fstcita: Poate ca am obisnuit-o prost, dar noi nu avem secrete. Iar astazi e foarte greu sa gasesti o slujnica stilata. Dabija n-o mai asculta. Se aseza ntr-un fotoliu cu spinarea n forma de lira si si a prinse o tigareta. Ce faceti voi cu aripa din spatele casei? Am ncuiat-o imediat dupa moartea lui papa. Era greu de ntretinut si apoi noi nu da m receptii, nu vin mai mult de doua sau trei persoane sa ne vada. Ne ajung odail e de aici, din fata. O data pe an deretica Anica, stii, ca sa nu se degradeze pr ea tare... nteleg. O nchiriez eu. Vrei sa locuiesti mpreuna cu noi? Generalul evita raspunsul. Se interesa sec: Ce pretentii aveti? Batrnele se privira speriate. Dumnezeule, prea multe evenimente pentru o singura zi! Dar nu ne-am decis nca, susura Zizine. Atunci grabiti-va. Peste jumatate de ceas trebuie sa fiu la Statul-Major. Cred... Zoe si cauta cuvintele: Poate ca ar trebui sa ne mai gndim putin nainte de a lua o hotarre att de importanta. Zinca tinu isonul: Ne-am obisnuit sa traim singure, Dimitrie. stiti perfect de bine, spuse Dabija, ca nu puteti fi deranjate, aripa e complet separata, are intrarea si atenansele ei... Completa n gnd: "Doar nu era sa-si primeasca nenea Iliuta damele aici, sub patrona jul vostru..." Scoase o punga din piele fina si numara cinci poli de aur. Aveti aici chiria anticipata pe doua luni. Batrnele se dadura napoi, arse parca de stralucirea metalului. Dimitrie, dar... E un fapt stabilit. Vreau cheile! Zinca se ridica mpleticita si deschise cu mini tremurnde un tabernacol urias, monstr u sumbru care domina peretele opus ferestrei, ntinse colanul deslusind: Uite, asta e de la usa cu marchiza... Asta de la biroul lui papa... stii ct i plac ea sa faca pe misteriosul... Am pastrat si cheia de la Fichet-ul lui. Daca te in tereseaza... Dabija le vr n buzunarul mantalei acum bagara de seama ca nici macar nu se dezbraca se cu un gest neglijent. Mai avem de pus la punct doua chestiuni! Nimeni nu trebuie sa afle de aranjamentu l nostru. Retineti! Absolut nimeni, nici macar slujnica. Chibzuiam s-o punem mine sa scuture, sa deretice nitelus, sa frece argintaria de l a Berlin... Am folosit-o ultima oara la parastasul lui papa de sapte ani... Dabija declara raspicat:

Nu e necesar. A doua problema: pretind o lipsa de curiozitate fara prilej de aba tere. Nu iscoditi, nu lipiti ochiul servantei de gaura cheii. Stapniti-va nedumeri rile. Siliti-va sa va fie indiferent cine vine, sau de ce vine, considerati pentr u o bucata de vreme ca aripa din spate nu exista! Zizine exclama gtuita: Drept cine ne iei, Dimitrie?! Drept cine?! Papa a trait treizeci de ani retras acolo, si noi n-am ridicat nici macar coltul perdelei, cnd stiam ca se ntoarce acasa acompaniat. Perfect! spuse Dabija culegndu-si chipiul de pe gheridon. ncercati sa nu va schimb ati obiceiurile. Sarut minile. CAPITOLUL III

Popota ofiterilor din Divizia 8 infanterie fusese instalata n "parloarul" fostulu i pensionat de fete din N., Domnita Ruxandra. Era o sala rotunda cu trei ferestr e largi, care dadeau spre gradina si vreo douazeci de mese rechizitionate de la confiseria Minerva, "casa veche si de mare ncredere, avnd colaborarea pretioasa a simpaticei Duduia Olimpia". Pe ziduri fusesera uitate tablourile corpului didacti c n general femei tantose, pieptoase si nfoiate, dnd impresia ca toate au fost imort alizate pe pnza la imposibila vrsta de mijloc si fotografiile Princess-Portrait ale premiantelor. Chipuri cuminti cu obraji puri, si aerul melancolic al bolnavilor de plamni. Fruntile sunt ncinse n cununite de flori, fetele au n poale cte o carte d rugaciuni. Degetul aratator e tinut prizonier ntre file, ca semn... ncaperea era aproape plina. Staruiau un fum usor, albastrui, parca mai des n preaj ma pntecelui de sticla al lampilor de gaz, o rumoare specifica de discutii purtate pe ton moderat si clinchet de vesela si tacmuri. La una din mese, trei barbati cam de aceeasi vrsta douazeci si opt sau treizeci d e ani fumau gnditori, observndu-se cu interes abia camuflat. Cel mai nalt, chipes, f oarte brun, cu o figura specifica de meridional si epoleti de capitan, si privi nca o data ceasul. Mi s-a spus ca nu ntrzie. Cel din fata lui, un maior bucaliu, avnd o expresie de permanenta buna dispozitie , surse: Am capatat exact aceeasi informatie. Mai sunt sase minute, observa cel de al treilea, un barbat subtire pna la stravez iu. Capul de berbec, ngust, avea distinctie, minile delicate si nervoase erau de muzic ant. Parea si se simtea de fapt nelandemna n uniforma de maior, si rasucea mereu gtul cu o miscare caracteristica, ncercnd sa se elibereze din strnsoarea tunicii. Capitanul i strecura o privire scurta: "As fi curios sa-l vad pe asta cum tine o pusca... si numele-i de lautar... Teodo rini parca a spus... Exact, Valeriu Teodorini. Lautar subtire..." si muta privirea spre celalalt, care-l cerceta la rndul lui pe fata, zmbind. "Ce-o fi cu individul de-i arde de rs?! Parc-ar auzi tot timpul butade si nu Dick e Berthele lui Wilhelm... Inginer cartograf... Hm! Acuma-i razboi, dar ce dracu' faci n tivilie cu asemenea profesie?... Am avut un coleg la Lazar, Rosianu, ma nt reb daca or fi neamuri..." Mai e un minut, anunta Teodorini. Un colonel de la o masa vecina l auzi. i surse peste umar. Peste exact cincizeci de secunde se va deschide usa. tii un ramasag? Nu fi neloaial, draga, rse cineva. stii bine ca baiatul pierde chiar daca... Amuti. Dimitrie Dabija traversa ncaperea. "n pas de defilare", fu ultima reflectie a capitanului, sarind n picioare. Un zgomo t general, scaune date la o parte si cizme nfipte n dusumea simultan spuneau mai m ulte despre autoritatea sumbra a lui Dabija, dect toate legendele care circulau p rintre gradatii armatei romne. Dabija saluta scurt, avnd aerul ca nu vede pe nimeni. Un gest evaziv invita ofite rii sa-si reia locurile la masa. i scruta rapid pe cei trei si si prinse gnditor ba

rbia n palma. Pe mna masculina, puternica dar cu articulatii fine, stralucea un inel sigiliu; o urma de schija, adnca, i gaurea ncheietura, lnga ceasul-bratara. Domnii mei, ncepu pe un ton scazut glasul n ciuda linistii parea ca vibreaza v-am onvocat aici pentru a face cunostinta cu dumneavoastra, colaboratorii mei, cu ctev a ceasuri mai devreme. Din cte sunt informat, ati sosit n cursul zilei de azi. Da, domnule general. Dabija cerceta chipul barbatesc, de o masculinitate agresiva si tusi usor: Dumneata esti capitanul Ioanid... Alexandru Ioanid, noul meu aghiotant. La ordinele dumneavoastra! Mda... Perfect. Sper sa fii la naltimea importantei dumitale functii. Pretind com petenta, onestitate, constiinciozitate si promptitudine. Am nteles, domnule general. si muta privirea: Maiorul Gheorghe Rosianu... Tonul era ambiguu, oscila ntre interogatie si precizar e. La ordin... Lasa! Permiteti-mi o mica rectificare. Sunt maiorul Gogu Rosianu si nu Gheorghe. S-ar putea crea confuzii nedorite. n ochi i staruia o scnteie de rs. Ai fi zis ca gaseste situatia extrem de comica, am uzante n general toate fenomenele, determinarile si categoriile din spatiul finit si infinit: aici, sau o suta de kilometri mai la sud pe linia frontului n Europa, n lume, n Univers. Generalul Dabija, pe care nimeni nu-l vazuse zmbind din copilarie, l nvalui ntr-o pr ivire de gheata: Nu-mi plac subalternii veseli. Unde ai facut studiile? n Germania, la Tbingen, promotia 1911. Au dascali buni, observa Dabija fara nuante. "scolarii-s imbecili, completa n gnd capitanul Ioanid. Asta a vrut sa spuna..." n sala de mese, linistea era desavrsita. Ofiterii ramasesera cu tigarile neaprinse n tre degete, nu ndrazneau sa frece chibriturile. Dabija paru dintr-o data absent, ascultnd fara sa auda deslusirile maiorului Valeriu Teodorini. ...Ofiter de contrainformatii... absolvent al Conservatorului din Grenoble... "Hm , Grenoble! De ce Grenoble si nu Paris, daca tot au avut bani tat'su si ma-sa sa -l trimita n strainatate...?!" ...Detasat de la Statul-Major al Diviziei 5... Va multumesc, domnilor, mine dimineata va veti lua n primire posturile. Dumneata, capitane, ma vei nsoti ntr-o misiune, la Marele Cartier General. Plecarea si consult a ceasul la ora 5,33. Schita aceeasi miscare rigida din cap si se ridica. Cnd usa se nchise, o rasuflare unanima nsufleti brusc popota. Chibrituri scaparate c u nerabdarea viciului, picioare destepenite, trupuri care se relaxeaza n scaunele subrede, din nou zvon de glasuri. Maiorul Rosianu si pocni o palma peste frunte si si privi consternat colegii: Ce numar, domnule, ce numar! Vorbim ntre noi, amical. Auzi! Ora 5,33. De ce nu 5, 30, de ce nu 5,45? Nici chefereul n-are ore att de fistichii! E nebun! Nebun de-a binelea! n locul dumitale, spuse Ioanid, tot amical vorbind, as fi mai prudent. Adica ce? O sa ma raporteze dumnealui arata spre Teodorini pentru ca e de la con trainformatii? si ce-o sa-mi faca? Ma trimite n linia nti si basta! Dar scap, domnu le, de balaur! Brr! Ce frig mi s-a facut! A nasprit probabil disciplina dupa festa lui Sturdza. si de-aia face cu noi dresura de circ? Fugi d-acilea, mon cher! asta?i vestit de tnar printre toti pintenatii Moldo-Valahiei. Nu l-a apucat acuma... Maiorul Teodorini si dezmierda degetele lungi. E un ostas eminent, o capacitate. Dur, necrutator, dar a scos, fara ndoiala, cele mai bune serii de ofiteri infanteristi din tara. Cu picioarele nainte, mersi! Capitanul Alexandru Ioanid rse ncetisor: Are obsesia disciplinei si a meticulozitatii. De, scoala nemteasca! Academia de Razboi din Berlin.

si d-aia s-a strmbat cnd a auzit ca am studiat la Tbingen? Unde poftea sa fac ingine ria? La Chitila? Nu s-a strmbat, interveni Teodorini. Adauga gnditor: De altfel, acum mi dau seama c a practic nu-si schimba niciodata expresia. Nu zmbeste, nu se ncrunta, nu se mira. Priveste, att! Gogu Rosianu dadu din cap: si atunci ti vine s-o iei la goana si, oriunde ai face halta, nu ti se pare ca ai ajuns destul de departe. Hm, facu Ioanid... Nu sustin ca-i un barbat n compania caruia sa te simti la ndemna si totusi sa nu uitam ca el a cerut primul desfiintarea bataii n armata. Asa e, confirma Teodorini. n '901. Maiorul Rosianu ridica din umeri: Te cred si eu! Ce sa se mai osteneasca, cnd te ucide doar cu rasuflarea? Auzi, cas vesel! Ceilalti doi rsera si Rosianu continua: De unde stie dumnealui ca-s vesel? Frate-meu a cazut prizonier la Neajlov, maica -mea moare de foame la Bucuresti, barbatul sora-mi a murit la Bazargic era aghio tantul lui Basarabescu, alt geniu militar si eu chiui de bucurie! Ar trebui sa-ti controlezi expresia, spuse capitanul Ioanid, constient ca emite o aberatie. Cum s-o controlez, dom'le?! Asta-i fizionomia mea, zmbareata. si la nunta si la p arastas tot ala-s! Acum ca m-a luat n gripa, sa vezi ca se tine de capul meu! Asta n nici un caz, respinse Valeriu Teodorini. Nimeni n-a contestat vreodata core ctitudinea absoluta a lui Dabija. De altfel, e att de egal n conduita, nct nu-ti pot i da seama pe cine are n gratie si cine-i e dezagreabil. Putin i pasa ce sentimente nutresti vizavi de el. Pretinde doar serviciu ireprosabil. Gogu Rosianu clatina sceptic din cap. Ioanid si pipai instinctiv pieptii tunicii, si lua cutia de tigari Macedonia de pe masa si se ridica. Eu va salut. Am calatorit toata noaptea, n conditii mizerabile... Ce spui?! se mira Gogu Rosianu. Eu am picat n caleasca la Daumont, trasa de armasa ri Lipizaner... Capitanul Ioanid rse. ...si mine, ma scol n zori. Nu uita! striga n urma lui Gogu Rosianu. Ora 5,33, precisamente! Ramase cteva clipe cu ochii la usa pe care disparuse Ioanid, apoi se ntoarse spre Teodorini. Pare un tip bine, desi astia care rapun dintr-o privire o oaste de muieri sunt d e obicei antipatici si cam saracuti cu duhul. Ce zicea ca face n civilie? E aviator... Un as n materie. A fost al doilea dupa Blriot care a traversat Canalu l Mnecii n avion. Au scris si gazetele despre el... Ca sa vezi! Nu seamana deloc. Mi-am nchipuit ca-i artist. Nici unul nu semanam cu ceea ce suntem n realitate, declara Teodorini. Poate, facu maiorul Rosianu masinal. Mi-e o sete teribila... Auzi, as da un an d in viata acum, pentru o sticla Elite-Sec-Binet. Valeriu Teodorini privi lung nainte. El l-ar fi dat pentru cu totul altceva. * Mna generalului Averescu alerga uimitor de repede, umplnd fila dupa fila cu un scri s nalt, strns si ascutit. "E mai iute dect un copist de cantilerie ncercat", si spune au ntre ei subalternii cronometrnd discret timpul rezervat unei singure pagini: do ua minute si jumatate. Din cnd n cnd, capul uscativ, carunt, cu nas nervos, mustata deasa risipita n evantai si un cioc subtire si ascutit amintind imaginea traditionala a Satanei zugravita pe ziduri de biserica, se ridica si ochii cu taietura mongoloida se opreau asupra portretelor regelui si al reginei. Ferdinand din profil, pentru a-si camufla ure chile carnoase, de liliac, gata parca sa zboare, cu pieptul ticsit de decoratii, Maria splendida, n mare toaleta cu sautoir-ul de perle al bunica-sii, Victoria, si bratele prea groase retusate de fotograful Curtii Regale. n biroul auster mobila sumbra, dreapta si incomoda, copiata parca dupa trapezele mn

astirilor papistasesti se auzeau tricotatul monoton al unei pendule englezesti, s crtitul nervos al penitei, pasii ofiterilor de Stat-Major pe culoar, usi trntite, i ar de afara zgomotele vatuite ale diminetii geroase de februarie. Cnd pendula ncepu sa bata de ora 9, aghiotantul patrunse n birou anuntnd sosirea gen eralului Dabija. Averescu abandona tocul si si ndrepta privirea spre usa. Cerceta cteva clipe silueta supla a generalului, pasul sprinten si totusi rigid, acea calcatura de neconfun dat a militarului, fata dura si impenetrabila. i placea Dabija, "ostas veritabil", i cunostea posibilitatile, loialitatea care nu-i putea fi pusa la ndoiala. Loiali tate, un cuvnt mai des pomenit azi dect se facuse vreodata nainte, mai des, cu alt tlc si cu alte temeri dect s-ar fi cuvenit. "Sturdza... Hm! Cine si-ar fi nchipuit? Din nefericire, nu stim niciodata din ce d irectie vine glontul." Pe 29 ianuarie, cnd dezertarea lui devenise o certitudine, si notase n jurnal: "Oribil!... Colonelul Sturdza a trecut la inamic! Astazi au fost prinsi mai multi soldati de ai nostri prizonieri, trimisi de Stur dza cu manifeste prin care ndeamna trupele sa treaca la dusman! Locotenent-colonel ul Crainiceanu, comandantul Regimentului 25 Infanterie, a fost arestat pentru ca a avut o ntrevedere cu Sturdza ntre linii si s-a napoiat cu un sul de manifeste! Amb ii acesti ofiteri erau eroii generalului Grigorescu... O pagina urta pentru noi.. ." Am onoarea sa va salut, domnule general! Averescu i indica scaunul de lnga birou si i ntinse un manifest, format mic, imprima t pe hrtie galbuie. l urmari, mereu gnditor, n vreme ce citea. Da, un soldat bun, exc elent, admirat. Din pacate, doar temut, uneori chiar detestat, niciodata ndragit. "De pilda, reflecta Averescu, de dragul lui Razu sau Prezan, ostasii nfrunta si ostile iadului. Nici ai lui Dabija nu dau ndarat, dar numai pentru ca sunt bine st runiti." Cunosteam continutul, spuse Dabija, dar pna azi nu am avut prilejul sa tin n mna vre un exemplar. n fond, este o instigare la dezertare generala. Sa speram ca apelul nu va da rezultate. Vreau sa fiu ncredintat. O fuziune, asa cum ncearca sa realizeze Sturdza, ntre ofit erii de pe front si ostenii romni prizonieri n spatele frontului nostru, pentru a m obiliza o armata care sa mearga alaturi de nemti, ar constitui o tragedie. Ca orice fenomen, tradarea are dimensiunile ei, domnule general. Averescu si atinti privirea albastra asupra lui Dabija. Tradare... Un termen extrem de riscat. Asculta-ma, generale, dumneata l-ai cunosc ut bine pe Sturdza, ati fost colegi la Kriegsschule. Ce crezi ca l-a determinat sa ia aceasta hotarre disperata, cruciala, cea mai grava si dezonoranta din carie ra unui soldat? Dabija si strnse buzele subtiri, privirea, nghetata de obicei, deveni nemiloasa. De o luna de zile, adica exact de la 20 ianuarie, cnd Sturdza a trecut la inamic, sunt forfecate toate ipotezele posibile. Indiferent de ratiunea care l-a mpins, c alcarea juramntului fata de Patrie si Tron, dezertarea n rndurile vrajmasului nu po t avea dect un singur calificativ. Iar cnd tara, soarta razboiului se afla n cumpana , tradarea devine odioasa. Mda... Soarta razboiului se afla n cumpana. Gndesc ca pe aici trebuie cautata logic a lui Sturdza. Catastrofele-lant i-au deformat perspectiva: esecurile de la Turtu caia si Neajlov, Dobrogea, Oltenia si Muntenia ocupate, Capitala... Acum tulbura rile din armata rusa, rascoala armatei franceze... n consecinta, s-a grabit sa sara n barca biruitorului. Cu ce scop? Sa-l faca Wilhelm general? Pentru o litra de decoratii? Ordinul Grif onului din Mecklenburg, Ordinul saxon Albert sau Ordinul bavarez de merit Sfntul Mihai? ntelege-ma bine, generale. Mine, avndu-l pe Sturdza aici, l-as mpusca, fara re muscari, cu mna mea, ncredintat ca mplinesc un act de justitie pentru care as fi gat a sa raspund si naintea lui Dumnezeu. Atunci? Permiteti-mi, domnule general, sa va ntreb: de ce a facut?o? Averescu si ncrucisa minile peste barbuta de faun si privi lung nainte, ncercnd parc a strapunga negurile. Smintitul si-a nchipuit ca, desi mergnd mpotriva nazuintelor neamului, a ales totus

i singura cale de a-l salva de la pieire. Megaloman? Orb. Unul dintre agentii nostri ne-a furnizat urmatoarea informatie: cnd Sturdza a ajuns dincolo, mpreuna cu Wachmann, au fost primiti la comandantul diviziei si l i s-a oferit un soi de dineu. Wachmann era vesel, a mncat si a baut zdravan, n vrem e ce Sturdza parea abatut, preocupat, se plimba ca o fiara arcanita n cusca. n cele din urma, s-a dus sa se culce. nainte de a parasi sala, un maior austriac i-a sp us cteva cuvinte care mi se par memorabile: "Domnule colonel, cnd un ofiter ia o h otarre ca a dumneavoastra cu o mna, n cealalta trebuie sa tina revolverul la tmpla.. ." Interesant, aprecie Dabija, n fond nu prea impresionat. Iata momente, spuse generalul Averescu, pe care nu mi-as dori sa le traiesc. Nat ural, discutia noastra are un caracter confidential. Ramne n sarcina viitorului sa desluseasca tainele prezentului. Motivul pentru care te-am convocat este altul.. . La ordinele dumneavoastra, domnule general. Ca sa ma ntelegi foarte bine, te voi pune nti la curent cu cteva informatii proaspet e privind frontul de vest. Luna trecuta, din ordinul Kaiserului, ministrul de Ext erne german a telegrafiat Mexicului propunndu?le sa invadeze teritoriul Statelor U nite. E nebun? Cred ca da. Obiectivul ar fi recucerirea de catre Mexic a Texasului, New-Mexicul ui si a Arizonei. Propriilor sai sfetnici, stupefiati, Wilhelm le-a explicat ca, siliti sa lupte pe teritoriul lor mpotriva invadatorilor mexicani, americanii nu ar mai avea energia, oamenii si materialul necesar pentru a trece de partea Ant antei mpotriva Puterilor Centrale. Generalul Dabija, sincer uimit, si vr monoclul sub sprnceana de parca amanuntul n sin e l-ar fi ajutat sa se dezmeticeasca. Averescu si aprinse una din putinele tigare te pe care si le ngaduia ntr-o zi. n consecinta, urma, Pumpernickel se va putea lansa cu toate fortele ntr-o ofensiva, outrance care i va aduce victoria n cteva luni. Spre ghinionul Kaiserului, telegra ma a fost descifrata de englezi si publicata n toate gazetele din Statele Unite. E lesne de nchipuit reactia americanilor si mai cu seama a texanilor. n paralel, c ele 148 de submarine Krupp au invadat apele Atlanticului, scufundnd vasele comerci ale americane care ncearca sa sparga blocada. Cuprinzi dimensiunile gafei, general e? Fireste. Tunurile de 420 ale lui Krupp au facut ravagii la Lige, la Somme si Verd un, submarinele lui au aceeasi misiune, n Atlantic... i dau pur si simplu brnci pre sedintelui Wilson sa declare razboi Germaniei... Exact, spuse Averescu, parca satisfacut ca a fost nteles. Iar aceasta se va ntmpla c de curnd, poate chiar la nceputul primaverii... Dabija si scoase monoclul, edificat. Ceea ce deschide cu totul alte perspective frontului de rasarit. Aici doream sa ajung. n conjunctura actuala, sansele ofensivei noastre de vara sp oresc, echivalnd aproape izbnda. Avem o singura misiune: sa ne coordonam eforturile cu cele ale aliatilor pentru a putea lovi simultan. Pregatirea trebuie sa fie me ticuloasa, nici un detaliu nu trebuie omis. ti-amintesti cuvintele lui Berthelot dupa primele inspectii efectuate pe cmpurile noastre de instructie? Generalul dadu din cap. Rosti cu lipsa de placere evidenta: Vous tes admirablement dsorganiss. Slava cerului, situatia s-a schimbat. Avem echipament, "scule" bune, cum spun ost asii din transee, munitie, moral extraordinar, si am mai nvatat cte ceva Totul dep inde acum de noi, de realismul si eficacitatea planurilor pe care le vom ntocmi. Va fi o batalie decisiva, pe un adevarat teatru de lupta si nu ntr-un Jahrmarktsb uden ca sa folosesc expresia lui Ludendorff. Fara sa se ridice, generalul Averescu deschise safeul de lnga birou si scoase un dosar rosu. Pe un colt se putea citi, scris cu majuscule, ultrasecret. Este un exemplar, explica, al planului general de ofensiva. Marea noastra ofensi va de vara, binenteles. Celelalte patru le-am predat lui Grigorescu, Razu, Scariso reanu si Bunescu. Vreau sa-l studiezi cu toata atentia iar peste o saptamna sa-mi

prezinti un raport scris cu obiectiile si solutiile pe care le propui. Odata ntrun ite si puse de acord toate opiniile, planul va fi discutat n Consiliul de Coroana. Inutil sa-ti atrag atentia asupra caracterului ultrasecret al dosarului. E sufic ient ca vrajmasul sa aiba cunostinta de continutul unei singure file, pentru a n e asigura esecul. si pune semnul egal ntre esec si cataclism. Am nteles, domnule general. Ma gndesc de multe ori ca Roman ar fi fost poate mult mai util aici dect la Bucures ti. De-ajuns ca trebuie sa-ti nfrunti inamicul din fata. Sa te uiti tot timpul si n spate devine incomod. n sfrsit, probabil ca el a stiut mai bine ce face. De altf el, l-au sustinut cu nversunare Bratianu si Berthelot... Apropo, cum i gasesti pe noii dumitale colaboratori? N-am avut nca vreme sa-i cunosc. Au sosit n cursul zilei de ieri. Sper ca va fi o colaborare fructuoasa. Averescu se ridica. i ntinse mna surznd: O sper pentru ei. CAPITOLUL IV M-ati chemat, conita? Da, Sevasta. Aprinde, te rog, lampa. Cnd e lumina, parca se face mai cald. Glasul rasunase limpede, linistit, cu rezonante cristaline bine acordate vreme de opt ani ntr-un pension din Elvetia. "Parca ar fi clopotelul de argint cu care-si cheama Dumnezeu ngerii la masa, si zi se Sevasta... Aoleu, daica mea! Ce-o fi avnd muierea asta?! Ct se uita la mine si ma podideste plnsul..." De-ar tine-o Dumnezeu... Pe cine, Sevasta? Slujnica, o argeseanca scundaca si ndesata, la vreo cincizeci de ani, cu broboada si pestelca ncretita, tresari. Fara a-si lua seama, ultimele cuvinte le spusese c u voce tare. ncerca sa-si ascunda tulburarea, raspunznd morocanoasa: Parca eu stiu? Ma gndeam asa, la ale mele. Nu lua seama la batrnete, c-ai vreme bere chet sa-i treci hotarul. Bine, Sevasta. Cum zici dumneata. Femeia mosmondi o vreme pe lnga lampa, potrivind flacara. Lumina mbujora odaia, sc otocind cotloanele. Conita Alexandrina... Da. N-ai pus nimic n gura de azi-dimineata... Nici schimnicii nu ajuneaza mai abitir. S a ti-aduca baba ceva. Alexandrina Cerchez surse: Multumesc, dar nu mi-e foame. Numa' o trica, sa te ndulcesti la inima. Am eu ceva n bucatarie, ntre soba. Poate mai trziu... Unde-i Adeluta? Iaca, afara, se zbenguie cu toti puii de tigani. Parca n-ar fi fata dumitale. Las-o sa se joace si pentru mine, zmbi Alexandrina, acum e vremea ei. Ca parca a dumitale a trecut! Nu-l mnia pe Dumnezeu, ca ce ti-a dat c-o mna ti ia c u doua. Eu, cucoana, am fost a mai sluta fata de la noi din sat, mi-s din Cocore ni. Alexandrina rse: Nu te cred. Ba sa crezi, ca baba nu minte. Sluta de muica-mi zicea sa umblu tot cu nasu'n pa mnt. Sluta rau, dar prima la hora! Uite asa mi sfriau picioarele astea, de zici acum ca-s bulumacii podului de la Arges! Slujnica ncepu sa joace si sa chiuie, cu fustele ridicate pna la genunchi. Alexandr ina Cerchez, lipita de soba de faianta stropita cu floricele albastrui, izbucni n rs. Hohotele i cutremurau trupul firav. si-uite asa, gfi slujnica, la paispe ani, mi facu Gheorghe conciul. Neghiobul s-a p rapadit n crucea tineretii. P-orma, tot sluta ramnnd de felul meu, am mai tinut tre i barbati, cu cununie. Cruceste-te, cucoana, ca s-au mai crucit si altii! Doamne

, unde n-am avut eu mndrete de chip ca la dumneatale!... Ei, ce zici? ti-aduce ba ba un bulzisor de oarece, ct sa iei de doua ori? Alexandrina Cerchez si sterse lacrimile, scuturnd din cap. Te rog, Sevasta. Nu acum. Vrei s-o aduci pe Adeluta? Se joaca de trei ceasuri n g er si mi-e teama sa nu capete vreun gutunar. Slujnica se holba si si facu cruce: Doamne fereste, conita! M-oi fi creznd arhanghel sau zipilin? ala-i tipar, nu-i v ine de hac nici o oaste de draci... Da' vaz ca m-am pus la taifet. Ma duc ntr-ale mele... Alexandrina si strnse salul n jurul umerilor. Peste cteva clipe, auzi glasul Sevaste i n curte: Adeluta... Adeluta! Vin-la baba sa-ti dea candel!... Zau ca am... Alexandrina surse si se ndrepta spre clavirul alb, cu ghirlande sculptate de tranda firi roz. Se aseza pe taburet potrivindu-si faldurile rochiei din catifea gris-pe rle, cu garnitura de siret verde otrava, si si plimba degetele stol de rndunici, z icea Sevasta n lungul claviaturii. Oglinda florentina i prindea chipul ca ntr-o cad ra. O figura diafana, cu ochi catifelii de un negru adnc, de antracit si buze sens ibile, mobile, usor umflate, o gura parca atunci smulsa din sarutari sfsietoare. Gura era amanuntul caracteristic al fizionomiei doamnei Cerchez si de la care n g eneral privirile, sau anumite priviri, se desprindeau anevoie. Parul blond cenusi u vara vrstat de suvite de un aur rosu, salbatic bine ntins peste cap si strns ntrn conci greu, pe ceafa, lasa libera fruntea nalta si boltita. ...Viens! Sur mes genoux reste assise Nous serons bien seuls, tout seuls Au souffle pur de la brise Pleuvent les fleurs des tilleuls Ton front qu'un nimbe aurole Sur mon coeur reposera; Ta bouche ma lvre folle De baisers s'enivrera... Glasul amplu, din piept, nfiora ploita de cristal a sfesnicelor vieneze, ngnndu-l eu clinchet argintiu. Dors! l'harmonie est profonde... Conita!... Conita!... Alexandrina Cerchez si culca minile pe clape si rasuci capul. Sevasta statea stlp n u sa, rezemata cu toata greutatea, de parca cineva ar fi ncercat sa intre cu de-a s ila. Conita, suiera, a venit spioanca! Sprncenele Alexandrinei, nalte si fine, se ridicara a mirare. ntreba zmbind: Care spioanca? Coana Aristita Verneasca. Grijeste la ce vorbesti ca asta-i izaltata rau! serpoa ica batrna. De partea cealalta se auzeau bufnituri, clanta scuturata cu furie. Da-i drumul, sopti doamna Cerchez si slujnica sari usoara n laturi. Aristita Vernescu intra ca o furie, matahaloasa, cu palarie si manta larga de ca navat, batnd cu bastonul. Semana cu o corabie neguroasa. Da' ce, ma chre, ati capiat? Va puneti dorobant santinela pe la porti? De cnd e mo da asta sa faci anticamera n nameti? Ajunsei sa-mi dea ausweiss servitoarea. Nu-i vina ei, tanti. Iorgu a nvatat-o sa nu dea drumul oricui. i e frica si lui de tlhari, de oameni rai... Adicatelea, eu sunt oricine? O cunosc pe ma-ta de cnd umbla teta cu tucalul dupa ea si pe tine... stiu, tanti, o ntrerupse Alexandrina rosind pna n albul ochilor. Sevasta e cam surd a, n-o fi priceput imediat... Nu suporta expresiile grosolane, ocolea instinctiv tot ce era dur, brutal si urt, uneori si detesta propriul trup. Ei comdie! bodogani Verneasca descotorosindu-se de sal si de manta. n locul vostru,

as crpi-o, de i-as destupa urechile... Da-i porunca sa-mi aduca ceva cald, c-am n ghetatara ca orbetii la usile voastre... Sevasta, grijeste te rog de ceai. Cu jamaica! preciza batrna fara sa se uite la slujnica. si vezi sa fie facut cums ecade, ca de laturi mi-s satula pna n cercei. Stai jos, tanti. Stau. si zi asa, cntai de inima albastra! Cu gndul la Iorgu, bun nteles. Nu-ti nghea ta minile, fata mea, tot fluturndu-le peste tambal? Alexandrina, tulburata, si pleca pleoapele. ngna n soapta: Nu-mi ngheata. Cnd cnti, uiti de toate. Razboiul, celelalte... Batrna o cerceta cu atentie: Da' ce te fstcisi asa, fata? Ia uita-te la mine! ti se pare dumitale... Nu-s fstcita... Mai bine spune-mi ce-i nou prin oras, pe ci ne ai mai vazut... Pe cin' sa vaz? Tot aia, parca nu-i stii? Catita Vanghelatului i-au crescut grec ului niste coarne de strapung bagdadia, nu-l mai cuprinde canotiera , Butculescu, neghiob de rage, cum l stii, fusei si pe la oile alea. Care oi, tanti? Picasi din nori! Care oi! Toantele trgului, caii de dric. Zoe, Zinca si Zizine. B onjour, bonjour, bonjour... Am venit... Am venit... Am venit... Alexandrina si trecu degetele peste fruntea boltita. ntreba masinal, cu gndul aiure a: Ce mai fac? Nici nu tin minte de cnd nu le-am vazut... Nu ies deloc? Cum sa iasa cu talpile rnjite? s numai zdrente si petice, n schimb, au vizite inter esante. Butculescu care le filozoficeste mai abitir ca un sobor de dascali greci , alalalt de le vine nepot... Cine, tanti? Dabija, raspunse scurt batrna cu buzele strnse. Pleoapele Alexandrinei tresarira. Lua la ntmplare un evantai de pe clavir si ncepu sa-si faca vnt. Verneasca se mira: ti-o fi cald! Am uneori fierbinteli... Vezi sa nu dai n oftica. Biata ma-ta tot asa se prapadi. Ori ti-o fi mbobocit inim a... Alexandrina rse silit: Nostima mai esti, tanti... Ma ntreb cteodata: nu ostenesti sa fii mereu mnioasa? Sunt apelpisita, fata mea, nu mnioasa. Sarita din cumpat nca nu m-ai vazut si zi f ereste si vai acelei zile! Se auzi un ciocanit si Sevasta intra n odaie mpingnd usa cu umarul. Depuse o tipsie dinaintea batrnei si se retrase morocanoasa ctiva pasi. Verneasca inventarie dintr-o privire continutul tavii: o ceasca de ceai din port elan englezesc, un flacon de cristal cu jamaica, cteva prajiturele uscate hm! Vre ascuri! Pe un fund de farfurie... Scuipasi n zeama, fa? Sevasta casca ochii. Se interesa, ncredintata ca o lepadasera urechile: Cum?! Grigore, deslusi Aristita Vernescu, avea o vorba: n birtul unde te-ai certat cu c helnerul ori n-ai dat bacsis, sa nu mai intri ca-ti stupeste n bucate. Ce oroare! exclama palida Alexandrina. Verneasca se enerva: si la privata cnd te ndemni, nu-i tot oroare? Viata nu-i doar zambila si stihurile Butculescului. Sevasta, vnata de indignare, se adresa Alexandrinei Cerchez: Domnisoara Adeluta vrea sa va spuna noapte buna. Las' ca doarme nentoarsa si fara mofturi din astea, interveni batrna. E obisnuita s-o sarut, nainte de-si face rugaciunea. Prostii! O deprinzi cu farafastcuri ca sa iasa balega moale ca tine. Fata Alexandrinei se contracta. Rosti cu dintii nclestati: Ad-o aicea, Sevasta! Fetita, blonda, grasuna, cu bucle englezesti care zburdau pe gulerasul de tafta

pepit, navali zgomotoasa n ncapere. Schita o reverenta grabita dinaintea batrnei si se refugie n bratele Alexandrinei: Mama, te-ai uitat pe geam? Am facut un mos de zapada uite atta! ntinse bratele car e nu-i ajungeau: Zau, mama! E mai voinic si mai gros dect Vasile, surugiul... Mai gros dect... dect doamna asta. A zis si Sevasta: izbutisi o dihanie, pe potriva cu coanei Aristita... Alexandrina, nghetata, ncerca sa-i stapneasca navala cuvintelor: Desigur, Adeluta, du-te si te culca. Dar nu te-ai uitat, mama! Avem vreme mine dimineata. O sa ne jucam mpreuna, toti trei: tu, cu mine si cu mos ul de zapada. Fetita batu fericita din palme si se lasa condusa pna la usa. si lua ramas-bun cu acelasi knix teapan, apoi i se auzi tropaitul botinelor pe coridor. Verneasca lepada ceasca n care turnase cteva degete de rom. Halal de crestere aleasa, Alexandrino, n-am ce zice! si dupa ce trnteste mojicia, o mai si dezmierzi... ngna glasul doamnei Cerchez: O sa ne jucam mine mpreuna... Afe rim, soro! Alexandrina se aseza stnjenita pe o margine de scaun framntndu?si degetele nelinisti te: mi pare rau, tanti... E un copil de cinci ani, nu stie ce vorbeste. Trei scatoalce dupa ceafa si nvata la repezeala. Nu sta n principiile mele si nici ale lui Iorgu s-o batem. Exista alte metode de corectiune. Am vazut. La o urma, treaba voastra, doar ca mine-poimine sa nu te miri daca ti-o m batrni n batatura mpletind cosita alba. Barbatului i place muierea gingasa, supusa, d e sfioasa ascultarica. Ca dumneatale, zmbi Alexandrina. Apai eu, fata, sari Aristita, nu mi-s de maritat. La vremea mea am stiut har Dom nului cum sa ma port, iar acuma altele mi-s rosturile, nu sa fac pe brndusa de pa dure. Alexandrina si cobor pleoapele. stia tot trgul cum si luase Vernescu lumea n cap. Dup cinci ani de nsuratoare, cuprins de sat din pricina firii asupritoare a Aristite i, fugise la Bucuresti. Murise trziu printre straini, pomenind cu limba de moarte ca nevasta-sa sa nu fie ngaduita la nmormntare... Batrna si turna restul de jamaica n ceasca golita si trase un gt zdravan. Parca ma mai dezmortii nitel... Dar cu Iorgu ce-o fi de nu pica? Mi?era dor sa-i vaz ochisorii. Cu afacerile dumnealui, ofta doamna Cerchez. Parca nu-l stii, tot pe drumuri. Ba la mosie, ba la Iasi... Las c-asa trebuie sa fie barbatul! Batatarnic nu mototol, s-astepte sa-i ploua c u lipii calde si poame de la Rusalim... Ia stai! Parca fosneste careva pe la gea muri. ti se pare, tanti. O fi vntul. Ci las-o pacatelor! Vnt ncaltat n cizme. N-auzi? Tropaie ca o herghelie. Sevasta si vr nasul pe usa: Conita, te cerceteaza cineva... Nu vrea sa intre ca-i zorit. Alexandrina se ridica tulburata. Grabi spre usa n forfota de fuste fosnitoare. Iarta-ma, tanti, un minut. Reteza fulger coridorul rece si se opri n vestibulul cu marchiza. Un ostas tnar si ndesat, cu promoroaca n mustata balana, saluta si ncepu sa scotoceasca n pieptii ma ntalei. Scoase un plic violet, exclamnd cu satisfactie: asta e! Am primit ordin sa vi-l aduc asta-seara negresit si sa nu-l depui dect n mn a dumneavoastra. Multumesc, sopti doamna Cerchez. Era tulburata, tragea cu urechea spre odaile din fata, fara sa nimereasca buzunar ul rochiei. Dibui cteva monede si le vr n palma soldatului. O bancuta se rostogoli pe presul caramiziu. Omul dadu sa se aplece, dar Alexandrina, gtuita de spaima, l op ri: Lasa... Du-te acum... Port vreun raspuns?

Nu... E cineva n vizita... Du-te, du-te. si musca buzele. Sa te confesezi necunoscutilor, uite unde ajunsese... Dupa ce nchise usa, se lipi de perete, asteptnd sa i se domoleasca bataile inimii. O lua ametita spre salon. Pasea ca beata, cu genunchi moi, pe dusumea nesigura. Aristita Vernescu o masura scurt: Da' ce patisi, Alexandrino? Esti alba brnza de Braila. N-am nimic. si ala ce vruse? Care ala? Nu te fa proasta, ca esti de-ajuns. Ostasul... A, nimic important... A fagaduit Iorgu un car de lemne pentru comenduire... I-am zis sa vina poimine. i ocolea privirea iscoditoare, atintind covorul, tablourile de pe pereti. Hm! ti alearga ochii zici ca-s lacuste. si-n ravas ce zice? N-am primit nici un ravas, spuse Alexandrina gata sa plnga. Asa o fi daca zici tu, da' mie mi s-a parut altfel... ti s-a parut, ngna doamna Cerchez. Batrna ofta, ridicndu-se anevoie: Eh, tinerete, tinerete... La buna vedere, draga mea, si cruta-ti inimioara. Pe Io rgu trec eu sa-l vaz dupa ce si-o ispravi daravelele... Cnd auzi gfitul portilor de fier ale curtii, Alexandrina izbucni n plns. Scoase din c orsaj scrisoarea si se apropie mpleticita de lampa. Flacara musca peretii de sticl a cu zvrcoliri de sarpe. Citi printre lacrimi cteva rnduri asternute n graba: "Adorata mea, Te stiu singura pna poimine si-mi ngadui sa-ti tulbur linistea. Dimineata, te-am zar it pe Strada Unirii. Am ncercat emotii de licean. Cine si-ar fi nchipuit?... Cteva versuri, deprinse n copilarie, mi vin n minte. ti le trimit: ..Si l'enfant repose, Un ange tout rose Que la nuit seule on peut voir, Viendra lui dire: Bonsoir!... Am vrut sa-ti spun noapte buna. Noapte buna, Sandrela..." Alexandrina Cerchez, zguduita de plns, ncuie scrisoarea n sipetelul chinezesc. ntr-u n trziu, lua lampa si se tr anevoie n iatac. La feresti, gfia viscolul. *

Dimineata era geroasa. n spatele perdelelor ciuruite pe alocuri surorile Algiu tre murau cu minile vrte n mansoane de foca. Se priveau, pasari speriate, si din cnd n c rageau cu ochiul spre cartea postala militara, pusa la vedere pe masuta turceasca batuta n cioburi de fildes. Zoe rosti n cele din urma, dregndu-si glasul: Cred... cred ca nainte de a lua o hotarre, va trebui sa ne ntarim putin. Cte o picat ura din Armagnacul lui papa nu poate sa ne strice... N-ar trebui sa exageram, spuse Zizine si glasul se prelinse firav ca un firicel de fum. Daca ncepi sa te obisnuiesti, ti-e foarte greu sa mai re-nunti. n doua lun i am consumat mai bine de o jumatate de sticla. Adevarat, observa Zinca, dar gndeste-te ca evenimentele din ultima vreme ar fi dob ort persoane mult mai voinice dect noi. Nu stiu cum am rezistat. Totusi, ar fi bin e ca Anica sa nu bage de seama. Asemenea deprinderi, daca se afla despre ele, te compromit. Zoe, cea mai expeditiva, scoase trei paharute de cristal ct cochilia unui melc si le umplu cu mna tremurnda. Mi-a luat gura foc, declara Zizine, dar trebuie sa recunosc ca acum ma simt mai puternica. Zinca apuca nesigura cartea postala si lorgnonul. O citeau a douasprezecea oara de

la avertismentele tiparite cu litere de o schioapa "Nu se scrie nimic privitor la armata", "Nu se pune nici data, nici localitatea" pna la semnatura: Tudorel. E n Regimentul 11 Rosiori... Locotenent, completara Zoe si Zizine. Ma ntreb cine o fi acest domn Mares, si n ce masura i putem fi noi de folos. "...va rog fiti amabile, cita din memorie Zinca, si serviti-l, i sunt mult, nici nu va imaginati ct de mult, ndatorat..." Zoe clipi nervoasa: As fi dezolata daca as sti ca Tudorel joaca. E mult prea tnar pentru a capata asem enea naravuri. Daca nu ma nsel, Radu era la fel de tnar cnd a trebuit sa vnda Scaienii. Zizine si duse mna la frunte. Nu zau, Zincuto, ce rost are sa ne amintim acum toate istoriile neplacute din fam ilie? "...eu sunt acum bolnav de dizenterie, urma Zinca de asta data citind, dar ncolo v orba tiganului sanatos tun..." Oare ce-o fi vrnd sa spuna? Probabil ca acum e n convalescenta, presupuse Zizine. Zoe si netezi poalele scamosate. n orice caz, foloseste expresii oarecum ciudate... "Ma plictisesc de moarte, feri citi ofiterii nsurati care sunt aici cu nevestele lor. Cel putin se amuza noaptea ..." Doamne, Zoe! exclama Zinca ducndu-si palmele la ochi. Cum poti repeta asemenea or ori? Zinca suspina cu nostalgie: tii minte ce copil dragalas era? Ca o fetita. Parca-l vad cu bucle si n sortulet de dantela. i simt nca greutatea n brate... A fost totdeauna nepotul meu preferat. Toate acestea sunt din pricina razboiului, decreta Zizine. Nu credeti ca ar trebui sa ne consultam cu Dimitrie? E un barbat att de hotart! Zinca si rasuci inelul subtire cu opal. Dar daca acest domn Mares se prezinta mai nainte de a fi apucat sa vorbim cu Dimi trie? si apoi, nici macar nu stim ce doreste de la noi. Simt ca ma doare capul, se plnse Zizine. Hotart, asemenea emotii sunt peste puteri le mele. Cred ca am sa ma ntind putin... Nu te mai ntinde, cucoana, ca-ti pica petitor de soi. Surorile Algiu sarira arse. Ah, obiceiul Anicai de a asculta pe la usi, de a se strecura n odai cu pasi pisicesti. Cine a venit? Slujitoarea salta din umeri. El stie ce a balmajit acolo. Parca tine n gura trei prune si o nuca. I-ai spus ca suntem acasa? Ba nu, la hora! Asteapta aci, n antret. Batrnele se privira contrariate. Sa... intre, sufla Zoe cu inima purice. Zoe, Zinca si Zizine priveau cu gurile cascate. Barbatul din fata lor nu semana cu nimic din ceea ce avuses