borda hronic pe glob noua calatori romani vezi p. 44-5

189

Click here to load reader

Upload: leca-radu

Post on 15-Dec-2015

307 views

Category:

Documents


25 download

DESCRIPTION

Calatori romani in tari straine de-a lungul timpului.

TRANSCRIPT

  • www.dacoromanica.ro

  • VALENTIN BORDA

    HRONIO PE GLOB

    www.dacoromanica.ro

  • COLECTIA ATLAS

    Coperta colectiel: GH. MARINESOU

    8UCURE$T1- 1983

    www.dacoromanica.ro

  • VALENTIN BORDA

    HRONIC PE GLOBNOUA CALATORI ROMANI

    ci.EDITURA ALBATROS

    www.dacoromanica.ro

  • IN LOC DE PREFATA

    Literaturile altor popoare consacrd memorialelor de cdleitorief i marilor cdldtori importantd din ce in ce mai sporitd. In Franta,in S.U.A., in Italia, in U.R.S.S., Cehoslovacia, Marea BritanieJaponia $i Suedia apar anual zeci gi sute de volume ce evoceiaventurile terestre" ale multor temerari din trecut sau deastdzi. Epoca automatizdrii, a zborurilor cosmice, a cuceririi spa-tiului subacvatic n-a nimicit romantismul qi poezia cunoagerziTerrei. Case editoriale prestigioase din intreaga lume tiptirescjurnalele navigatorilor solitari, ale globtroterilor sau ale cerce-tiitorilor pdminturilor enigmatice". Polinezia, Tara de Foe,Africa, Asia Orientald, tentatia cuceririi optamiarilor qi zonelegheturilor vemice constituie incd subiecte de interes pen-tru milioane de cititori. Aleituri de asemenea carp., biografiile

    uneori romantate, alteori riguros exacte ale protagonifti-lor-cd/dtori nu scapd ochiului publicului, mereu dornic deinedit. Generatiile se succed qi, odatei cu ele, memorialistica in-spiratd de cdlectorii vechi sau noi rdmine in patrimoniul litera-turii universale. Oamenii au nevoie de aceastd literaturd, tot aqacum au nevoie de creatiile artistice ale unor titani ai culturiiOvidiu, Dante, Shakespeare, Goethe, Tolstoi, Eminescu, Bacovia,Blaga. Dealtfel, cdldtoria poate fi consideratd un gest de cul-turd. Iar pasiunea, indeletnicirea ceildtoriilor privite ca actomenesc dintotdeauna, necesar qi perpetuu constituie o di-mensiune primordiald a civilizatiei. Se poate spune cd in pro-cesul evolutiei societatii alltitoria a avut fi continua sd aibei unrol proeminent.

    Iatd de unde acest interes viu pentru eroii marilor cdleitorii.Al tuturor popoarelor. .5'i al nostru, al romoinilor, care am avut,incd din vremuri foarte vechi, ceikitori de exceptie. Ei nu sintnumai cei invatati la qcoalet, adicd numai Nicolae Milescu Spa-tarul, stolnicul Constantin Cantacuzino, Dinicu Golescu, IonCodru Dreiguqanu. Pe lingd ace$tia, o istorie a cdldtorilor romdni

    5www.dacoromanica.ro

  • va trebui sai-i numere pe Nicolaus Olahus si Petru Cercel, peSamuilei Damian qi Dora d'Istria, pe George Pomut si BadeaCallan, pe Dumitru Dan, Mihai Tican Rumano qi NicolaeGhimpu. Despre acestia din urma incerc sti vorbesc cititorilor inpaginile ceirtii de fat& Vreau sci surprind aspecte din viata siactivitatea lor prin prisma cerceteitorului preocupat, indeosebi,de faptele si intimpleirile petrecute in ceileitorie, sci areit pe undeau umblat .si ce anume i-a purtat pe meleaguri indeptirtate, chiardacei prezenta lor aici se datoreazei unor conjuncturi istorice sinu neapeirat dorintei de-a ceilcitori ca turistii contemporani. Din-colo de aceasta, intentia autorului este si aceea de a leisa sti se in-teleage't limpede cei toti ceileitorii infatisati in aceast posturd,unii, pentru prima oarei acum au fost animati de dragosteapentru tara lor, cei peste tot pe unde si-au purtat pasii au rostitadeviirul despre locurile nasterii lor, di au avut pretutindeniin suflet chipul drag al patriei.

    VALENTIN BORDA

    www.dacoromanica.ro

  • DRUMURILE SI FAMELE LUI OLAHUS

    STEFAN OLAHUS, UN PRIBEAG DIN VATRA ARGESULUI

    In 1456, curind dup,4 moartea lui Iancu de Hunedoara, rapu-,de ciumA in tabAra de la Zemun (11 august 1456), pe tronul TgritRomneti se urca, in prima lui domnie, Vlad Tepes, nepotul luiMircea cel Bdtrin. Noul voievod era un temperament voluntar,cu hotariri prea severe si poate multe dintre ele pripite. Adeptal unei domnii autoritare, el a ingenuncheat tendintele anarhiceale marii boierimi, neezitind s'a' ordone pedeapsa capitald pen-tru potrivnicii lui, fie turci, fie boieri pdminteni. Cit a condustara, din credinta cd asa e bine pentru destinul ei, a intritarmata recrutind in rindurile ei, in mod sistematic, taranii. In1459, refuzind plata haraciului, a inceput rzboiul antiotoman.A fost infrint, dup victorii cu larg rasunet in epoca, de arma-tele numeroase ale sultanului Mahomed al II-lea. S-a refugiat,in 1462, in Transilvania crezind Ca' vArul sdu, regele MateiCorvin, ii va acorda protectie i sprijin. Dar a cdzut in capcanaintinsd de uneltirile negustorilor sai, fiind obligat sd suporteani de temnit grea, pin in 1476, cind, cu sprijinul lui 5tef ancel Mare, pe care-1 cunoscuse de copil la curtea tatilui acestuia,Bogdan al II-lea, a revenit, citeva luni, pe tronul parintesc.

    Vlad Tepe a retezat capetele multor boieri. 0 victima afuriei lui a fost chiar fratele lui Stefan Olahus, Stanciul. Acestaera nepotul lui Iancu de Hunedoara, mare voievod al Transil-vaniei i protector al Ungariei. Sora Iancului, Marina, se cd-satorise la Arges i fcuse, cu bArbatul ei, doi copii : pe Stoian Isi pe Stanciu.

    1 Stcian, tatal lull Nicolaus Olahus, a primit, la maturitate, numelede $tefan. Olahus este numele de familie primit odat cu Innobilareasa, el indicind c purtatorul sAu provine din tara valahilor, din Valahia.adic din Tara RomneascA.

    7

    www.dacoromanica.ro

  • Stoian a ajuns in Transilvania, scapind, cu fuga, de urma-rirea, altf el neiertatoare, a lui Vlad Tepe. Nu se tie anul ple-cdrii lui peste Carpal". Probabil c in timpul celei dintii domniia lui Vlad Tepe. Nici calea pe care a apucat-o nu o mai poatenimeni preciza. Probabil intr-un convoi de care a luat drumulbdtatorit al Rucarului, a traversat pasul Bran, grabit, sa nu fieprins din urrna de calaretii domnului. S-a oprit, pentru popas,in vreunul din satele dimprejurul Braovului la Zarneti, laSace le, la Rinov ori la Cod lea. De aici, mai departe, spre Faga-ra i Sibiu. Dar, pe vremea aceea, se ajungea la apa Cibinuluii pe alte cal Ar fi putut s-o ia pe Arge in sus", apoi sa oco-leasca-Negoiul i Moldoveanul, cotind-o spre rasdrit, pe subFrunti, pe la Arefu ca sa intilneasca apa Oltului. 0 altd calecdtre Transilvania, veche i ea, ca cea a Rucarului, ca cea aTeleajenului ori ca cea a Prahovei, trecea prin Piteti, pesteDealul Negru, prin Rimnicu Vilcea, Calimaneti i Cozia, printrecatoarea Turnu Row. Sa fi fost oare aceasta calea urmatade fugar ?

    La Sibiu, cind i-a sosit sorocul, Stoian i-a intemeiat familie,a trecut la catolicism i s-a oferit sa fie credincios regilor Un-gariei, lui Matei Corvin, varul sau primar, apoi lui Vladislav.Unul dintre fiii lui, Nicolaus, despre ale carui drumuri in viatavom povesti mai incolo, a lasat, intr-o lucrare a sa 1, un docu-ment cu valoarea aurului pur ref eritor la descendenta roma-neasca a printelui sau i la propria-i nationalitate : Manzi Ilade la Arge a avut de la sotia sa Marina, sora voievodului loanHuniade, printre altii, doi copii : unul se numea Stanciu, carea avut i el copii, pe Dan i pe Petru, iar celdlalt se numeaStoian, adica' $tefan. Acesta rn-a ndscut pe mine i pe Matei, peUrsula i pe Elena. Dragula, punind mina pe putere, I-a prinsin curs pe unchiul meu Stanciul i 1-a ucis cu securea. Dar$tefan, copil Inca, scapind de tirania acestuia cu ajutorul luiDumnezeu, a fugit la regele Matei (Corvinul)". 2

    Copiii lui $tefan Olahus, toti patru, s-au nascut in Sibiu.I-a crescut, cu devotata grija parinteasca, mama lor, Varvara.

    Hungaria, 1536.2 I. S. Firu, Corneliu Albu, Umanistul roman Nicolaus Olahus

    colae Romeinta) (1493-1568), Bucuresti, 1968. Precizgm c majoritateacitatelor din acest capitol le-am extras din lucrarea mentionata. Pentrucitatele luate din altd sursa bibliografica., vom indica in mod cores-punzdtor.

    8

    (Ni-

    www.dacoromanica.ro

  • In 1504, Stefan a obtinut de la regele Vladislav functia de judexregius (primar) in OrAstie, unde a rAmas pin& in 1520, cind 1-ainlocuit in acelasi post fiul sAu mai mare, Matei.

    Izvoare scrise, atitea cite s-au pdstrat, adeveresc faptul CAtransfugul din Tara Rom Aneasca 1-a ajutat pe Paulus Tomo-raeus, in 1506, s stringA darea in boi, pe care secuii trebuiausa o predea regelui. Misiunea lui s-a soldat insd cu un esec, de-oarece secuii s-au opus, cu armele, ordinului oficial. In 1507,Stefan Olahus a fost delegat sd clued din partea Ordstiei o anu-.mita sum de bani destinat patriciatului sasesc din Sibiu. In1510 indeplinea o misiune diplomaticd, in calitate de atasat pelingA Mihnea VodA cel RAu, in refugiul acestuia de la Sibiu. Seafla chiar in suita pribeagului in ziva asasindrii lui, la 12 mar-tie 1510. Dupa alti sase ani, in 1516, $tef an Olahus s-a recAsd-torit. Si-a scris testamentul in 1522, dar nu se cunoaste datamortii lui.

    Corneliu Albu unul din biografii cei mai competenti aifamiliei Olahus presupune CA intemeietorul ei, ar fi fostinmormintat in cimitirul sAsesc din Or Astie, acolo unde, in 1536,vor fi inhumate si rAmasitele lumesti ale lui Matei. Pe piatratombald a pArintelui nu va fi fost sApat nici un epitaf. Tot asacum nici pe a fiului n-a fost scris vreodata cintecul de jale sfisie-toare, pe cai e Nicolaus Olahus, ajuns personalitate de vazda Europei, aflat atunci la Bruxelles, ar fi vrut sd fie :

    Plingeti-1 dard, tovar4i, si sus ridicati pe-ntristatulPrieten, pioase varsind lacrimi pe rugu-i inalt ;Cu chiparosul cel julnic ornati-i mormintul de frate-nPiatra cea tare siipind vorbele ce vei dictez :.Eu, care zac in aceastei hrubd, Matei, zis Va/ahul,Jude pe vremuri am fost, ci-n Oreictie primar.Tara de peste Carpati a strabunilor, dintr-o vestiteiVita, viata-mi deidu ; fost-am doar oaspe aici.Cind acteptam cu nespusei dragoste sei mi se-ntoarcaFratele, moartea-mi curmd traiul in mijlocul lui.0, treceitor, nu iti cade greu de a-mi spune : cu bine-n

    V eci sti reimii ci a/ Ulu somn fie pururea lin !" 1

    1 Fragment din poema ilntitu1at La moartea fratelui meu Matei,reprodus din lucrarea lui Stefan Bezdechi, Nicolaus Olahus, primalumanist de origine romana, Aninoasa, Gorj. 1939.

    9www.dacoromanica.ro

  • LA ORADEA

    Al doilea fiu al Varvarei si al lui tef an Olahus a venit pelume sAnatos in ziva de 10 ianuarie 1493, poate chiar in zori,cind peste oras mai fulguia din cer ninsoarea pornit de cuseard. PArintii i-au spus Nicolaus, dupA vrerea tatalui, ca acestnume sd-i aminteasca intruna de al vreunui strAmos ori prietenlAsat in vatra Argesului, acas.

    Ajuns la virsta primei invataturi, copilul care vorbea infamilie romneste a fost dat la scoalA sa deprinda limbilegermand si latinA. In 1504, urmindu-si familia, s-a mutat laOrstie, in comitatul Hunedoarei. Aici, timp de Inca un an, si-a'completat cunostintele de germanA si latinA.

    Elevul, care prin destoinicie si agerimea mintii isi uimiseprofesorii si colegii, implinea 13 ani cind parintii trebuiau sAia o decizie privind viitorul sdu ; *tef an Olahus nu stia cdtrece prof esie s-1 indrepte. Ar fi vrut sA-1 indemne sA devinAostean, ca, astfel, prin el, sd-si arate recunostinta fat de regeleVladislav. A renuntat curind la aceastd intentie, considerindcA meseria armelor este grea si nepotrivita pentru adolescen-tul surprins adesea in ceasuri lungi de meditatie si contemplare.A hotArit atunci, cu acordul Varvarei, ca Nicolaus ar putea im-brAca sutana undeva in vreo mnstire din Transilvania sauUngaria. Copilul s-a arAtat ins potrivnic acestui gind. Dogmelenu-i placeau la virsta aceea. -apoi auzise ea' la Oradea func-tiona o scoal capitulard vestita, o adevarat pepinierA de se-cretari si diplomati in serviciul curtii regale. Programa ei deinvatamint cuprindea cunostintele celor patru arte liberale orga-nizate pe cloud cicluri : trivium, primul ciclu, cind se invata gra-matica, retorica si dialectica, si quadrivium, cind elevii studiauaritmetica, geometria, astronomia si muzica. Mai auzise CA ora-sul de pe Crisul Repede se mindrea cu o frumoasd traditie cul-turald, stiintific si clerical. Citise in cartile ce-i cdzuserA subpriviri Ca intiia atestare documentar a Oradiei data din 1313,ca localitatea fusese nimicita de flAcdrile invaziei ttarilor din1241. tia, de asemenea, cA peste cenusa focului pustiitor oa-menii au ridicat cetate nouA intre zidurile cdreia infloreaumestesugurile si comertul. Cunostea chiar istoria bisericii cuhramul sfintului Ladislau, construit Inca in secolul al XII-lea,in stil romantic, si refAcutA dupa anul 1 300, in stil gotic. Auzise

    10 www.dacoromanica.ro

  • in fine, CA in ora, la jumatatea secolului al XV-lea, fuseseinstalat un observator astronomic unicul in partea rasri-teand a Europei.

    Aici, la Oradea le-a marturisit Nicolaus parintilor arfi vrut sa-i desavireasca invatatura...

    Stefan Olahus, fugarul din vatra argeeana care trecuseprin multe in viat pin& sa fie innobilat de Ladislau i numitjude al Or4tiei, s-a bucurat aflind dorinta copilului. S-a bucurati Varvara, mama lui draga, care ii veghease, noptile, somnul.Ap incit amindoi 1-au pregatit pentru drumul lung. Nici unuldin ei nu cutezau sA gindeasck atunci in 1505, ca nu-i vor maivedea odrasla ce pornea acum singurd in lume. Stiau ca fiul lorpleca la Oradea sa studieze la coala capitularA a episcopuluiSigismund Turz. Erau convini ca flacaul va deveni curteani un om de nddejde, CA n-o sa-i facd de ris niciodatd, nici pe

    ei, nici neamul din care se tragea. Dar nu banuiau ea al doileasuflet nascut din dragostea lor va ajunge peste ani una din celemai luminoase figuri dintre umanitii secolului al XVI-lea, cdde vointa lui in anumite momente urma sa depinda soartai destinele drept-credincioilor din regatul Ungariei.

    De la OrAtie la Oradea distanta era lunga i grea. Trasurain care urcase Nicolaus, sub privirea scaldata in lacrimi a 'Darin-tilor, trebuie s fi apucat drumul Devei. Adolescentul va fi fostimpresionat aici de cetatea de pe deal, cu zidurile i turnurileimpunatoare, bine intretinute. Se va fi interesat, poate, curioscum era, de istoria ei i va fi auzit ca fusese construit pe lamijlocul secolului al XIII-lea, ca proprietate regald. Dacal inso-titorii nu i-au precizat anul cind a fost pomenita in documente

    1269 cu siguranta i-au spus ca ea, impreuna cu 56 de sate,i-a fost daruita de regele Vladislav I unchiului sau, Iancu deHunedoara, ca rasplata pentru faptele de arme impotriva turci-bor. Apoi i-au relatat alte intimplari din istoria ei, a oraului ia imprejurimilor, legate de marea rascoala din 1437.

    In locurile numite azi Brad, Vwau i Beiu, drumetii vorfi fAcut alte popasuri, dacA se vor fi incumetat sa treaca Apu-senii in loc sa-i inconjure pe la sud i pe la est, ca sa ajunga inCimpia Criwrilor. Nicolaus Olahus va fi vazut, in dreapta i instinga, aproape ori mai departate, culmile Metaliferilor, alemuntilor Bihorului i ale muntilor Codru Moma. De la Beiu iiaparusera in fata dealurile domoale i cu deschideri largi intr

    11

    www.dacoromanica.ro

  • ele. Obositi, cai i cAlAtori, se vor fi indreptat spre cimpia dinvest, la lArgimea naturii si a drumului. Pina.' la Oradea maiera ceva cale...

    Cum ardta orasul in acel septembrie plumburiu din 1505 ?De ce bAtuse oare atita cale pentru invtAtura tocmai aici ?

    Geografic i arhitectonic, o schitA a lui a lAsat-o mai tirziuinsusi cAlatorul de acum...

    Se afla la miazAzi de regiunea dintre riurile Tisa si Somes.In partea dinspre miazanoapte era tAiat in cloud de Crisul Re-pede. riul izvorind din muntii GilAului si adunind in albia luimultime de ape mai mici, care ii mdresc nu numai debitul, ciritmul curgerii la vale (...e numit cel Repede sau Jute, dincauzA cA, asa cred, curge repede, cu albia plink dupd ce crestedatorit altor multe riuri ce se varsd in el"). In apropiere segAseau alte tirguri vestite. Spre apus cimpiile mAnoase, cuiarba bunA pentru hrana oilor, pe intinsurile cArora un oarecareGavril Biro stapinea o cireadA de zece mii de boi, f Acind negotprosper cu ei. Mai jos, mereu inspre sud, se ridicau muntii, iarsi mai in sud, intre riurile Crisul Alb si Mures o altd re-giune bogat : Muresana, producAtoare de vinuri de soi...

    La marginea orasului, din trAsura care il hurduca, prguitcu rotile scirtiind, Nicolaus a vAzut helesteiele late si adinci

    care il cuprindeau din toate pArtile, ca un cerc de ap. A zdritapoi, indatd, santurile de apArare, adinci si ele i foarte late.Deasupra Mr zburau, stoluri-stoluri, mii de pAsAri, la fel cacele pe care le intilnise, e drept ca mai putine la numdr, inpreajma piriului i lacului Peta, cind, in popasul de o clip deacolo, se minunase si de frumusetea lotusului, stiut mai tirziucu nume latin, Nymphaea lotus thermalis, celebrul relict dinera tertiark

    Intrind in cetate pe linga turnul dinspre sud, pAzit de sol-datii purtind halebarde grele, amintit cu emotie de burgutnatal. Oradea Ii mArturisea in gind mi se pare o cetatemare si puternick infloritoare nu numai prin podoaba clAdirilorei, dar i prin sistemul de apArare pe care i 1-au ridicat oameniiei. Ca si Sibiul meu, nu va putea fi luat cu asalt in nici un chipdecit prin inflAminzire, prin neglijenta sau prin discordia ce-tatenilor ei.

    Dupd ce cApetenia pazei le controld caltorilor actele, trAsuraporni pe strAzile Oradiei. Se opri la hanul din centru, pe malul

    CoborirA cu totii din ea si incepurA sd se miste care

    12

    i

    i-a

    Criului.

    pi

    www.dacoromanica.ro

  • incotro, ca sA se dezmorteascA. Nicolaus Olahus se apropie deapa curgind la picioarele lui. Se apleca sa-si spele miinile sifata. Cind se racori, insotitorul ski din OrAstie, aflat alAturi, ilauzi vorbind :

    Apa asta din nord e la fel de limpede ca si cea a Cibinu-lui sau a Argesului, despre care ne povestea noud, copiilor, inceasurile lui de liniste tristd, tata...

    Urbea Mare, in 1505, era vestitA prin trecutul si prin pre-zentul ei. Memoria locuitorilor pAstra Inca amintirea lui Menu-morut, cneazul roman cu resedinta in Biharea, care s-a opusnavAlirii lui Tuhutum spre rAsrit. Urmele cetAtii lui intdritedin secolul al X-lea se vedeau, la numai noud verste de oras.Le va fi cercetat, cu siguranta, si Nicolaus Olahus in cei sapteani petrecuti aici. Tot asa cum, in excursiile scolare, va fi umblatprin alte imprejurimi, poate chiar sa se scalde in apelelacului Peta, ori sa se bucure, vara, de privelistea holdelor auritede dincolo de ziduri. De-a lungul malurilor Crisului Repede seva fi preumblat iarasi de nenumArate ori in clipe de rAgaz dup,3ore de studiu intens. Se va fi preumblat, multumit cA pArintiii-au arAtat intelegere cind le-a marturisit dorinta de invatatura.

    La Oradea gAsise un adevArat focar de culturA, despre careaflase cite ceva incA de la Sibiu si la OrAstie. Scoala capitularkunde se dovedea a fi elevul eel mai strAlucit, avea in frunteaei un canonic lector. Prof esorii erau alesi dintre canonici si aju-toarele acestora, dar nici unii, nici altii nu erau rigizi, ci numaiseveri si pretentiosi cu invAtAceii. Le cereau sd stie tot atitacarte &IVA stiau ei. AlAturi de prof esorii localnici, scoala capitu-lard invita adesea invAtati de prin alte pArti, sA tina lectii. Uniiveneau chiar din Padova, din Lipsca (azi Leipzig) sau din Viena.Numele lor Pietro Pa6lo Vergerio, Philip Padocataros dinCipru, templierul Pierre, Grigore Szamoczky, George Peuer-bach stirniserA ecouri, prin ani, printre elevii scolii, veniti siei din toate pArtile Transilvaniei sau ale Ungariei. Intre zidurilecetAtii trAise poetul umanist Janus Pannonius si isi desfAsuraactivitatea o renumitA bibliotecA, inzestratA cu multe carti decult si laice, pe care insusi Matei Corvin o frecventase in copi-lArie. A luat-o apoi drept model pentru Corviniana de la Buda,infiintatA dupA ce a ajuns rege. Palatele din oras, construite dinporunca episcopului Sigismund Turz6, profesorul sAu, il impre-

    13

    www.dacoromanica.ro

  • sionau, prin maretia lor, pe tindrul studios, care, adesea, im-preund cu un prieten, Gerendy, si el elev sirguincios, citeaApologia lui Esop...

    DEPARTE DE APA CRISULUI

    /n 1510, Nicolaus Olahus, pe cind era Inca elev, a fost admispaj la curtea regelui Vladislav al Ungariei. Implinise 17 ani,visa frumos si purta in suflet taina nerostital despre o fatal pecare o vazuse, ca un abur cald, leganindu-si boiul prelungit inoglinda Crisului. Vestea ca a fost desemnat sa trAiased in preajmasuveranului nu i-a bucurat decit orgoliul. Simtea cum, pare&i s-a rupt ceva in adincuil inimii, cum mindria lui de urmasal voievozilor munteni se umbrise 0 se rnise dintr-odat& Nu-mai ea. nu avea incotro ; trebuia s par chiar fericit, cu atit maimult cu cit pdrintii ii rdmaseserd indatorati regelui. Asa ca", dupaalti doi ani, in 1512, parasea Oradea pentru un drum lung, toc-mai pe malul Dundrii, la Buda, unde 10 avea suveranul rese-dinta. Cglgtorea acum in diligent& pazit de oameni de incredere.

    A trecut apa Cristflui intr-o zi mohorit& De pe dealul din-spre apus s-a uitat la cetatea rAmasA in urma, dar nu-i puteadistinge cladirile. Vedea, ca pe o mogildea Va. cenusie, numai zi-durile imprejmuitoare si, departe, ruinele resedintei voievodu-lui Menumorut. Undeva, jos, la picioarele dealului, Crisul Re-pede, curgea tulbure, 0 grAbit prin cimpie.

    Drumul nu era greu. Totu0, monotonia sesului panonic ilobosea pe Olahus. Ca sd nu pard trist, vorbea in latind cu cei-lalti cAltori. Gindurile lui umblau Ins departe, ineapatinate,inapoi prin locurile copilriei, cu apa Cibinului, cu Muntii Fd-garasului ridicindu-se in zare.

    Indeletnicirea de paj nu i-a placut. Nici viata de la curte.I se pdreau umilitoare. Despre atmosfera de aici va relata in-tr-o scrisoare de mai tirziu, reciactat la Innsbruck : Nu e demirare cd nu e nimeni care s nu poat condamna pe drept cu-vint aceast nenorocit situatie a curtenilor. Cdci, lasind la oparte multe neajunsuri pe care le sufera" cei de la curte, citechinuri nu indur& Nu au nici o liniste ; niciodat sau rareori

    14 www.dacoromanica.ro

  • gseti la curte o adevarata societate, toate sint minciung i pre-facatorie. Daca nu tii sa-i maguleti i sa-i citigi astfel pe ceimai puternici i sa denigrezi faima, onoarea i numele altuia,zadarnic te mai straduieti pentru ale tale ; in sfirit, chiar dnapetreci in aceste conditii toti anii vietii tale, servind cu credinta,e de ajuns o cit de mica minciuna a unui tradator ca toate servi-ciile tale de pina aci sa nu mai aiba vreo valoare. In vremea deazi, urechile principilor sint deschise numai spre a asculta lin-guiri, de0 ar trebui sa fie inchise cu totul. Toate acestea nupot sa nu impresioneze la curte un om cumsecade". i

    Nicolaus Olahus a ramas la Buda patru ani : 1512-1516.Traia strimtorat, lipsit de libertate, obligat sa indeplineascasarcini potrivnice firii lui i, de aceea, impiedicat sa citeascatextele clasice ale poetilor Vergiliu, Horatiu, Ovidiu, Terentiu,ale oratorilor Cicero i Quintilian sau ale istoricilor Tit Liviu O.Salustius. Nu se putea plimba singur nici pe malul Dunarii, nicipe strazile oraului. Abia daca a reuOt sa vada, in treacat, celeciteva monumente din secolele anterioare. A capatat, inschimb, noi informatii istorice ori le-a adincit pe cele tiute maidinainte despre regii unguri Arpad, Andrei, Bela, Ludoviccel Mare, Carol Robert, Sigismund de Luxemburg, despre un-chiul sau Iancu i despre varul sau Matei Corvin. Acum a aflatcA pe paminturile din dreapta i din stinga fluviului, chiar inspatiul pe care se imirau casele Budeioi ale Pestei, demult, inantichitate, ii intemeiasera romanii colonia lor Aquinicum...

    De la Buda a plecat odata cu moartea regelui Vladislav. Afost solicitat, pentru functia de secretar, de Szakmari Grgy,episcopul din Pcs. Dupa alti doi ani, in iulie 1518, a fost hiroto-nisit i numit canonic, iar in 1522 a ajuns protopop de Komd-ron, comitat din nordul Ungariei, aflat sub jurisdictia episco-piei de Strigoniu (azi Esztergom). Aceasta functie ecleziasticai-a pastrat-o pina la 16 martie 1526 cind, la recomandarea su-periorilor sai, regele Ludovic al II-lea I-a preferat altor candi-dati, numindu-1 secretar *i. consilier particular. Cum, dupanumai citeva zile, regele pleca la razboi cu turcii, de unde nu seva mai intoarce, 1-a ales, dintre sfetnici, pe Nicolaus Olahus i1-a desemnat, in ziva de 21 martie 1526, secretar i consilier alreginei Maria.

    1 Scrisoarea este datat 15 februarie 1530. E reprodush in lucrareamentionatA, sernnat de I. S. Firu si Corneliu Albu.

    15

    www.dacoromanica.ro

  • Bata lia de la Mohcs, din 29 august 1526, a insemnat o ca-tastroa pentru Ungaria. Turcii, condusi de Soliman Magnificul,au atacat pozitiile ocupate de cei 25 000 de soldati maghiari cuo ostire despre care se spune ea intrecea numArul de 300 000 deoameni. De acum incolo, vreme de multi ani, destinul lui Ola-hus va fi legat de cel al reginei Maria, in calitatea lui de secre-tar si consilier pentru problemele Ungariei si Transilvaniei. Vapribegi, dupd dezastru, prin numeroase orase din Boemia, Aus-tria, Germania, Tarile de Jos. Ipostaza de curtean demnitar nu-iva fi pe plac intotdeauna, asa cum nu i-a fost nici aceea de pajdin prima tinerete. Va scrie chiar despre aceasta unui prieten,Mihail, din Augsburg, la 17 octombrie 1530 : Cred cd nici nuse poate spune cite griji au curtenii, cit de mari sint necazurilesi tulburarile lor sufletesti. Sint framintati cind de una, cind dealta, incit nu le famine nici o clipa plAcuta. Aproape din copild-rie am fost crescut la curte ; am trecut prin multe, si bune, sirele, dar nimic nu e mai greu decit sa vezi cum se da preferinta,cind e vorba de onoruri, unuia care ti-e inferior, si in ce pri-veste virsta si WA lipsd de modestie in ce priveste altecalitdti". Nemultumit, isi indeamna prietenul : Prin urmare,daca nu gAsesti acasA la tine un loc linistit, du-te acolo unde ilpoti sluji pe dumnezeu si unde poti sa-ti cultivi mintea". Inspiritul acestui indemn a vrut sh actioneze, dealtfel, Olahus in-susi. Nu a reusit, in thiepul pribegiei europene, pentru ca eraindispensabil societatii in care intrase. Dar asta nu 1-a impie-dicat s'a tinjeascal dupa o functie care sA-i permit o mai marelibertate de actiune, o detasare de vointa suveranei pribege. Inacest sens, tot din Augsburg, se mrturisea unui alt prieten,Emericus Kalnay : Nu pot sd nu ma pling de rdutatea vre-murilor si nestatornicia principilor. Principele meu (e vorba deFerdinand, n. n.) mi-a promis mai demult, WA' ca eu sa-i fi ce-rut ceva, si nu cu vorbe goale, ci cu jurdmint, cum fac princi-pii, adica pe cuvintul sail, ea' Indat ce se va ivi (...) prima dem-nitate ecleziastica mi-o- va acorda mie. Acum au devenit va-cante dou episcopate, unul dura altul, si pe amindoud, netinin-du-si promisiunea, le-a dat altora".

    In drumurile sale europene, in misiunile oficiale, Olahus n-arecurs la denigrarea semenilor lui. Pozitia sociald si-a cistigat-uprin munca" perseverent, prin inteligent iesita din comun, prinsuperioritatea gindirii si a cunostintelor acumulate de-a lungulanilor. Lui niciodatd nu i s-a servit" nimic de-a gata. Dim-potriv : ca sfetnic si secretar regal, a trebuit mereu sa.

    16 www.dacoromanica.ro

  • construiasca, sa' intuiascA dinainte situatii si rezolvAri poli-tice in favoarea partidei pe care o reprezenta. Numai ast-fel s-a putut mentine. Numai astf el si-a pAstrat statutulde sfetnic si confident al sorei impratului Carol Quintul.Inteligenta i-a fost mostenire din mosi-strmosi. A fost undar fdr pret al lui Olahus si un apanaj al stirpei glorioasedin care descindea. Care cuprindea la un loc, uneori la distantede secole unii de altii, pe Mircea cel aatrin, pe Iancu de Hune-doara, pe Stefan cel Mare, pe Vlad Tepes, pe Matei Corvin, peRadu Paisie, pe Pdtrascu cel Bun si pe fiii acestuia, Petru Cer-cel si Mihai Viteazul...

    Pe unde a umblat Nicolaus Olahus dupd dezastrul ungurilorla Mohcs din 1526 ? Corespondenta ii atest prezenta in tAri siorase unde, pe atunci, intre 1526-1542, se hotara nu numaisoarta fostei suverane a Ungariei, ci prin leghturile de rude-rde ale acesteia chiar soarta unor dinastii. Din Znaim, orassituat pe teritoriul Moraviei, unde poposea in mai 1529, scriaunor apropiati loan Brassicanus si Pavel Greb. Lui Fran-cisc Ujlaki ii expedia o misivA din Linz la 15 ianuarie 1530. Totdin Linz si tot in acelasi an a trimis scrisori &are papa Clemental VII-lea, cAtre Alexandru Turz si catre impAratul CarolQuintuL Din Innsbruck, la 18 mai 1530, convorbea epistolar cuun prieten al carui nume nu s-a pAstrat, apoi cu altii, dinAugsburg, din Bruxelles, din Tournai, din Berga. Prezenta luieste semnalata, pe rind, si in alte locuri : Krems, Gand, Louvain,Andernardenn, din nou Gand, Bruges si Mons, Viena, Miihlberg,Agria, Strigoniu, Tyrnavia, Sibiu, Bratislava...

    BRUXELLES...

    Situat in centrul Belgiei, Bruxelles-ul are o pozitie privi-legiat in Europa : e la distanta aproximativ egald de metropolecu rezonanta in memoria si in visele cAlAtorilor de pretutin-deni Paris, Amsterdam, Bonn ; ceva mai departe, dar cuaceeasi putere de atractie pentru stApinitii de demonul lucrindsub semnul zeului Mercur, se afl Hamburgul, la nord, Berlinulsi Leipzigul, in nord-est si est, Berna, cAtre sud-est, Londra

    17www.dacoromanica.ro

  • dincolo de Canalul Minecii. Orasul e port fluvio-maritimcelebru, cu un trafic anual impresionant. Cu suburbiile luiAnderlecht, Etterbeek, Ixelles, Molenbeek-St.Jean, Saint Gilles,Schaerbeek, Uccle, Forest si allele cuprinde in jur de unmilion si jumatate de locuitori. Are si azi, cum a avut intot-deauna, mari intreprinderi industriale, institutii bancare,comerciale si de cultura de prima marime. E centrul politic siadministrativ al belgienilor, dar gazduieste si institutii cucaracter international.

    In 1531, cind sosea aici Nicolaus Olahus, era capitala aTarilor de Jos, ce fuseserd incorporate, Inca din 1516, Spaniei,odata cu inceputul domniei lui Carol I, cel care, din 1519, aveasa se numeasca Carol V (Carol Quintul), ca imparat al Sfintu-lui imperiu roman de natiune germand". SemAna cu o localitatetipic medievald, cu strzi inguste si intortocheate, cu clddirigreoaie. Comertul de tot soiul era in mare yoga, intretinut denegustori bastinasi si de cei veniti de aiurea. Viata spirituald searata infloritoare, mai ales c era influentata de cea din asezareamegiea, Louvain, unde universitatea functiona de prin 1425.Atrageau atentia, in primul rind, cele citeva constructii :catedrala Sainte Gudule, inaltath in secolul al XIII-lea, Portede Hal (secolul al XIV-lea) si primaria (secolul al XV-lea).

    Olahus intra in Bruxelles, dupa alte popasuri, in suita fosteiregine Maria, care urma sa fie instalat regenta a Tarilor deJos. A asistat la ceremonia din 6 iulie 1531. Apoi, impreunA cusuverana ori singur, a vizitat localittile mai importante ale ta-rii, ca si zonele inundate, unde apele rupsesera digurile marii.La 2 decembrie 1531 a participat la intilnirea dintre Carol Quin-tul $ regenta Tarilor de Jos, la Tournai. ...oras f oarte vestitprintre orasele Flandrei, foarte aproape de Franta, dar carenu mi s-a phut atit de frumos si de plin de podoabe cum amauzit mai inainte din faima...".

    Cum s-a simtit la Bruxelles carturarul cAlator ?Impovarat de obligatii decurgind din functia pe care o avea,

    orasul i-a ramas oarecum strain. Cu atit mai mult cu cit, de fie-care data cind credea ca s-ar putea deda studiului, il agasauIndatoririle de alta natura. A spus-o insusi : Ma gindeam zileleacestea... c ma voi apuca de literatura... Tocmai cind voiam safac aceasta, imparatul a pus la cale intilnirea de la Tournai..."

    Chiar in asemenea conditii a reusit sa se sustraga obligatiilorcurtii si sa caute compania umanistilor literati ori profesori

    18 www.dacoromanica.ro

  • in anturajul carora ii placea sa petreaca zile si ore lungi.Calatorea, in acest scop, la Louvain, unde se afla sediulColegiului trilingv si unde se organizau intilniri amicale,adevarate colocvii despre literaturk arta, stiinte. Un obicei al.timpului, rar intilnit azi, era acela Ca participantii la astfel dereuniuni aduceau cu ei poeme dedicate de unii altora, cu scopde indreptare. Se discuta in limba lating si poemele tot inaceeasi limb& erau scrise. Uneori, Olahus, ca s aduca. laLouvain pe cei mai de seama umanisti, folosindu-se de functiape care o avea, recurgea la trucuri : ii convoca la Bruxelles, subsevere ordine, in special pe calugrii umanisti din m'andstiri,apoi ii ducea la Louvain. Alteori, sub pretextul unor viziteoficiale, organiza intilniri si discutii chiar in lacasurile de cultunde trdiau acestia.

    Cit a stat la Bruxelles si in alte orase din Tani le de Jos,Nicolaus Olahus a fost considerat cum am mai amintit intreacat un adevarat Mecena al invatatilor umanisti. Multorale-a cumparat cdrti cu banii lui, i-a ajutat sa primeasca slujbeoficiale, sa-si publice cartile, le-a elogiat talentul in prefete. Lamoartea lui Erasmus a luat initiativa tiparirii unui volum deelegii pentru cinstirea memoriei celui disparut, volum editat laLouvain, in 1537, tot pe cheltuiala lui. El insusi a fost elogiat,ca un carturar de mare valoare, autor al unei opere istoriceoriginale, poet si animator al genului epistolar. Au ramas de lael 611 scrisori adresate papei, imparatului Carol Quintul,multor regi ai Europei, cardinalilor, principilor sau umanistilor.

    Popasul din Bruxelles al lui Nicolaus Olahus poate fi consi-derat, asadar, deosebit de rodnic. Prin el se exprima vivacitateainteligentei romnesti si eruditia celui care o reprezenta.Aceasta se intimpla intr-o ipostaza de calatorie. Dar pribeagula descoperit acum, citind Cosmografia lui Eneea SilvioPiccolomini (papa Pius al II-lea, 1458 1464), o idee deimportanta" deosebital : originea romand a neamului al carui fiuera ! A fost cea mai mare dintre toate bucuriile trdite de cindplecase in lume, din Ordstie, privegheat de ochii inlcrimati aiparintilor. Nici drumul la Viena si Bratislava din iarna anilor1537-1538, insotit de Cornelius Scepperus, seful diplomatilorde la curtea lui Carol Quintul, cind a pregatit pacea de laOradea din 24 februarie 1538, nici altele, de acum incolo, nu1-au bucurat atita. Poate doar unul singur...

    19

    www.dacoromanica.ro

  • MOMENTUL CEL MAI FERICIT

    Sigur, in paginile de pina aici despre Nicolaus Olahus, n-amintentionat s inftisam viata, opera si personalitatea sa in in-treaga lor complexitate. Ne-am oprit, cum vom face si de aiciinainte, doar asupra citorva secvente. Nici calatoriile nu i le-amurmrit in detaliu. Pe unele le-am amintit numai, altele nicinu i se cunosc. In Tarile de Jos a ramas pind in 1542, cind le-aparasit definitiv, chemat la curtea lui Ferdinand I. Reintoarce-rea in Ungaria i-a prilejuit numeroase alte drumuri i i-a adusranguri i onoruri pe care nu le-a primit pina atunci nici unroman aflat, datorita conditiilor istorice ale epocii, in mijloculevenimentelor politice din afara tarilor romane. Nici chiar inepocile urmatoare Nicolae Milescu Sptarul sau DimitrieCantemir, ajunsi oameni de incredere ai tarilor Rusiei, niciGeorge Pomut, transilvaneanul devenit general in armata Sta-telor Unite ale Americii, nici altii oameni politici, savanti,artisti ori simpli calatori norocoi nu s-au inaltat, dincolo defruntariile nationale, atit de sus ca stranepotul voievozilormunteni.

    Revenind in Ungaria, a fost numit episcop de Zagreb si can-eelar pentru teritoriile libere ale tarn. In 1547, trecut de virstajumatatii de viata, a participat, in suita suveranului, la Wallade la Milhlberg, impotriva luteranior, si a savirsit acte deeroism. A calatorit apoi la Agria, sa-si ia in primire functia deepiscop (1548), la Viena (acelasi an), pentru a supraveghea tipa-rirea lucrarii Breviarium i a anexei sale Chronicon, la Stri-goniu (1553), dupa ce fusese numit arhiepiscop, la Tyrnavia(1554), pentru reorganizarea colilor, la Bratislava (1563), unde,In calitate de regent din 1562, 11 incorona pe Maximilian, laViena (1564).

    Momentul cel mai fericit in peregrinarile de dupa intoarce-rea din Tarile de Jos 1-a trait, cu siguranta, la Pozsony, in zivade 23 noiembrie 1548.

    ...Sala tronului era ticsita de lume : mari nobili unguri, Cumusteata neagra ca cizmele in care stateau ; ambasadori imbra-cati in straie nationale ; inalti prelati catolici invesmintati inhaine de ceremonie ; ofiteri superiori ; conti i contese cu peru-cile parca stropite cu praf de hind ; cavaleri i paji cu totiistateau nemiscati, in picioare, cu fata indreptata spre Ferdi-

    20 www.dacoromanica.ro

  • nand. Regele insusi s-a ridicat din pernele scaunului domnesc.S-a apropiat de Olahus.

    Cind arhiepiscopul a desfkut sulul diplomei de reinnobilarea lui Nicolaus Olahus, acesta, ca s respecte obiceiul curtii, avrut sd se aseze in genunchi.

    Nu, ilustrissime, stai drept alturi de mine, I-a oprit su-veranul. Iar dumneata, preacucernice Paulus de Varda, citeste :

    Ferdinand, din mila lui Dumnezeu craiul romanilor, Unga-riei s.c.. Credinciosului, nou adevrat iubit, preacinstituluiNicolae Olahul, episcopul Agriei, consiliarului si cancelarului(logofdtului) nostru dinlduntru sdnatate i inmultirea gratiei ia bunei vointe a noastre poftim ! Ce atita au pldcut mai mari-lor notri... In carea treaptd, cu cit esti mai inalt, o, Nicolae !cu atita sintem mai gata a te incdrca pre tine cu toate podoabele,pentru ca"... tu te-ai prsit din cei mai barini pArinti ai neamu-lui romdnesc, avind tatd pe Stefan Olahul, brbatul cel zdra-van, pre al cdruia timp erau Inca unii din familia ta printi alDachiei muntenesti, ce este acum patria romanilor... Frumoaselaude sint acestea, ce se spun de urzirea si neamul tdu, care tu,ca un rivnitor al virtutilor parintesti ti-ai bdgat in cap, dinpruncie, nu numai a le tinea in familie, ci a le si spori..." 1

    Diploma de reinnobilare, citit rdspicat, in limba latina, decAtre arhiepiscop, continea si alte laude la adresa romnului.Le receptiona pe toate cu plAcere, pentru ca' le merita. Sufle-tul lui ins a vibrat inalt mai ales cind, in soborul acela, auzeainvocindu-se i recunoscindu-se originea sa romaneasca i des-cendenta din domnii munteni.

    Cdtre sfirsitul decretului, arhiepiscopul a citit :A.a sint inceputurile tuturor neamurilor celor prea 15.u-

    date, intru carii romnii, neamul tdu, nu sint cei mai de pe urm.5,despre carii se tie ca sint prasiti din Roma, doamna i stpinaimpratiilor, si s-au asezat intr-o parte a Dachiei ceii preabo-gate, carea se zice Teara Munteneascd sau Valahia, ca s aperetinutul romanilor de navalirile potrivnicilor din vecini, de undeacuma Inca romani se cheam in limba sa. Unicornul 2 (din ti-mir 3) drept aceea inseamn nobilitatea neamului si deodatdistetimea, cdci ce este asprime in fiard, in om aceea este tdrime,de carea e vestit vita romneascA, maica generarilor celor mai

    1 Gheorghe Sincat Cronica romdnilor, Bucuresti, 1978.2 Animal fabulos cuprins in ernblema de innobilare a lui Olahus.3 Emblemg.

    21www.dacoromanica.ro

  • vestiti, dintre carii este si loan de Huniadi, tatal marelui craiu-lui Matas, si cei de pre timpul lui, mai marii tai." 1

    Decretul din 23 noiembrie 1548 recunostea, asadar, in fatamarilor nobili unguri, a ambasadorilor strini, a prelatilor ca-tolici, a contilor si conteselor un adevdr ineluctabil : vechimea,latinitatea, continuitatea i nobletea spirituala a romnilor. Acestadevdr a fost rostit chiar in aula coroanei ungare, incit Europaafla, inca o data dupa aparitia Cosmografiei lui Eneea SilvioPiccolomini, dup Elegia i scrierea istorica Hungaria (1536)

    amindoua semnate de Olahus un adevar istoric ce nu maiputea fi eludat, chiar dad. ulterior aceiasi nobili unguri auincercat sa nu tina seama de el.

    CORESPONDENTA CU ERASMUS DIN ROTTERDAM

    Rotterdamul este un important centru cultural, comercial,industrial, financiar si nod de comunicatii terestre, fluviale siaeriene din Olanda de sud. Traditia, mai ales cea culturald siportuara, si-o pastreaza chiar mai dinainte de evul mediu. Aici,cu secole in urma, au inflorit i s-au dezvoltat traditii umaniste,dar si clericalismul de cea mai neagra speta" a avut reprezen-tanti notorii. Dintre umanisti s-a perpetuat in posteritate,aureolat de glorie, numele lui Gerhard Gerhards, cunoscut cupseudonimul de Erasmus Desiderius Rotterdamus. El s-a nas-cut, probabil, in 1466 si a murit in 1536, in Elvetia, caci pen-tru ideile sale a fost nevoit sa se autoexileze. Pamfletele salesi celelate scrieri satirice cu caracter antifeudal si anticlericalnu puteau fi pe placul oficialitatilor dogmatice, iar opera Elo-giul nebuniei, publicata in 1509, crease in rindurile acestorao adevarat idiosincrazie fata de autor i opera, incit, daca Eras-mus nu si-ar fi parasit tara, soarta lui ar fi fost asemanatoarecu cea a altor martini ai vremii : Huss, Servat, Morus, Copernic,Galileo Galilei...

    In Elvetia, la Friburg, unde se refugiase, printul umanisti-lor" a devenit si mai incisiv decit la el acasa. n critica pe papa dela Roma, satiriza pe calugarii catolici, lua in raspar parazitis-mul, incultura, ingimfarea si ingustimea de minte a clerului.

    I Gheorghe $incai, op. cit.

    22

    www.dacoromanica.ro

  • Avea, de aceea, multi dusmani renascentistul olandez. Dar aveade asemenea, foarte multi adepti si prieteni chiar printre virf u-rile societatii. Sora Imparatului romano-german Carol al V-lease numara in categoria amicilor lui. Ii citise scrierile Elogiulnebuniei, traducerea dup Noul testament si Viicluva crestind,carte inspirata chiar de viata suveranei ramasa far& barbat dupdbatalia de la Mohacs. Nicolaus Olahus nu putea sa-i fie dusmanolandezului. Nu-i era dusman, ci mare prieten si protector, inprimul rind, pentru Ca el insu0 gindea in acelasi fel ca Eras-mus. Intre ei, ca doi oameni luminati ce erau, s-a purtat

    vreme de cinci ani o corespondenta marturisind idei co-mune, ingrijorari comune, sperante si idealuri ce consonau Infondul si forma bor.

    Din corespondenta lor au fost publicate 29 de scrisori 1 :16 expediate de Olahus si 13 de Erasmus. In prima dintre ele,redactata in Augsburg la 1 iulie 1530, romanul ii imprtaseainvatatului olandez bucuria reginei mele serenissime Maria"pentru publicarea cartii Vaduva crestind. Exprima, totodata.,gratitudine fata de acest gest, precum si dorinta de a-I primipe autor ca oaspete la curte. Scrisoarea se Incheie cu o decla-ratie de devotiune : ...te vei convinge despre asta si vei cu-noaste personal respectul meu pentru tine, respect pe care ti1-am purtat de multa vreme, pentru geniul tau dumnezeiesc sipentru virtutile tale stralucite. Te rog fierbinte sa primesti acestrespect si sa. ma inscri printre prietenii VAL Sanatate si fii in-credintat ca te iubesc din suflet".

    Rdspunsul lui Erasmus, trimis din Friburg la 7 iulie 1530,debuta cu o declaratie similara : Admir cu bucurie acest sufletal tau, umanissime Nicolaus ; numele tau 11 voi inscrie printrecei mai de seama prieteni ai mei". Ea se va repeta, mai patetic,in raspunsul primit din Friburg la 9 octombrie 1530 : Chipullui Olahus s-a intiparit atit de adinc in sufletul meu, incit numai poate fi scos sau sters de acolo".

    In scrisori, dincolo de mArturisirile de prietenie pe care ,i lefac reciproc, sint abordate chestiuni de ordin social, istoric sipolitic, 'Licit corespondenta se Infatiseaza, din acest punct devedere, ca un document cu valoare inestimabil. Olahus isi in-formeazd prietenul, intre altele, asupra situatiei politice si mi-

    1 Corneliu Albu, Nicolaus Olahus. Corespondenta cu untanistii batavii flamanzi, Bucurqtil, 1974.

    23www.dacoromanica.ro

  • litare din Ungaria, exprimindu-0 ingrijorarea pentru taraadoptiva, temerea nedisimulata c armatele dusmane o vorcuceri : Dupa ce am auzit de curind despre asedierea Budei, dela primul atac am capatat speranta sigurd ca o vom cuceri...Acum sintem departe de acea speranta". (Scrisoarea din Augs-burg, 19 noiembrie 1530). Cei doi convorbesc despre natura re-latiilor dintre oameni (Nu este mica mingiiere pentru mine,Olahus al meu, faptul ca in acest secol, care pretutindeni nastetot felul de monstruozitati omenesti, cind credinta, caritatea siumanitatea nu nurnai ca nu mai au trecere, dar se pare c sintchiar cu totul stinse si ingropate, se gasesc totusi citeva spiritesincere si cinstite, ceea ce ne d speranta ea' se va constituiodata acea generatie de aur a muritorilor") ; sau isi cer serviciiin numele sentimentelor ce-i unesc.

    Uzi subiect al dialogului epistolar dintre Olahus si Erasmus1-a constituit ura olandezului pentru calugari. Erasmus nu-sicauta cuvintele cind ii vorbea curteanului despre ei. Ii acuzafart nici o retinere, stiind ca o face in fata unui prieten ade-varat. Acuza, mai cu seama, pe calugarii din Brabant, locurilenatale ale printului umanistilor" : La noi domnesc calugrii(...) un soi de oameni cum nu se poate mai imbecili si mai sal-batici. Ma consider:A dusman, fiindca am aratat in ce anumeconstd adevarata pietate ; dar ei prefera ca poporul sal fie ig-norant cu desavirsire ; prezenta mea nu numai cd nu le-ar im-pune tacerea, ci mai degraba le-ar atita huiduiala. Sint inarmaticu edicte ingrozitoare".

    Olahus, desi se Oa intre fruntasii piramidei sociale, si-arostit in raspunsul expediat la Friburg convingerea lui sincera :De fapt, te temi de calugari, ca nu cumva s te calomnieze sisa te jigneasca. De aceasta nu vei scdpa oriunde vei fi si cit timpvei trai, mai ales din pricina multor scrieri pe care le-ai publi-cat, pe drept, impotriva calugarilor fatarnici". Era, in raspun-sul acesta, exprimat un crez si o atitudine pe care umanistulroman, aflat in suita unei suverane influenta in lume, le-a profe-sat si mai tirziu, cind ursitoarele i-au purtat pasii catre celemai inalte functii bisericesti arhiepiscop de Strigoniu si mi-tropolit primat al Ungariei. Nici atunci strnepotul valahilor depe Arges nu-si va nega in nici un chip conceptia umanitaristastructurala, organicd. Dovezi exista destule in masurile si deci-ziile pe care le-a luat marele prelat : reorganizarea scolilor dinTyrnavia (1554), convocarea in adunarea sinodald pentru in-structiuni privind indatoririle, drepturile si comportamentul

    24 www.dacoromanica.ro

  • etic al preotilor de sub jurisdictia sa (1 mai 1554), vizitele cano-nice in toate staretille i abatiile arhiepiscopiei de Strigoniu(1557), soborul din Tyrnavia, din 1560, prin care catolicismuluii se imprim un pronuntat spirit umanitar, hotrirea ca, pelingd fiecare parohie, s fie angajat cite un invatator...

    Dar pe cind Nicolaus Olahus, investit acum cu puteri ecle-ziastice supreme, lua astfel de decizii, prietenul sau din Rotter-dam trecuse de mult sub luturi. Murise la Basel, nu in taranatal, unde II satuise insistent romanul sa se intoarca. Refu-zase, sub diferite pretexte, chiar of erta ce i se facuse de a acceptasa intre in serviciul curtii reginei Maria. Cel mai mic frig sauun vint mai suparator ma bag& in pat. Nu \Tad cu ce puteafi de folos serenissimei regine. i ma tern ca, daca ma voi in-toarce, sa nu mai am timp, din cauza curtii, sa-rni ingrijesc acestcorp mai mult decit fragil". (Friburg, 3 mai, 1532) ; refuzasechiar i cu toate insistentele bunului sau protector roman, ca-re-i scria din Bruxelles, la 26 iulie 1532, indemnindu-1 i incu-rajindu-1 : Crezi oare ca eu nu rn-am gindit la intreaga ta si-tuatie inainte de a-ti trimite ultimele mele scrisori ? (...) Daca tevei reintoarce, nu te va sili nimeni sa faci altceva decit ce vreitu de buna voie, ca sa te feresti de robia curtii. Ti se va ingaduis alegi locul unde ai sa locuiesti, fie aid, pe ling& regina, fieacolo unde Iti va placea mai mult".

    Olahus Ii sprijinise, intr-adevar, pe Erasmus care era batrinbolnav, se gindise mereu la situatia lui materiald. Influen-

    lase, pentru el, unele decizii ale reginei Maria si chiar ale luiCarol QuintuL Sustinuse cu ardoare venirea umanistului olan-dez la curte indernnase sa se repatrieze, asigurindu-1 de spri-jinul autoritatilor. La insistentele lui Olahus, Erasmus chiarluase, in 1533, hotarirea de a se intoarce in patrie. Ii era inda-torat romanului pentru zelul pe care il aratase in favoarea lui.

    Dar iata raspunsul acestuia la o intrebare venita din partealui Erasmus : Ce-am facut de curind in chestiunea ta, prietene,Erasmus, cu grija pe care obisnuiesc sa o am in chestiunile careprivesc prietenii, ti-am scris pe larg in ultimele mele scrisori.Ti-am promis c te voi instiinta de raspunsul pe care 11 vomavea de la imparat, si nu fara s am un temei, caci nu voiamsa intreprind sau s fac ceva pripit in ceea ce te priveste (...)toate au iesit asa cum am vrut noi i n-a mai ramas nimic caresa.impiedice reintoarcerea ta, asa cum de la inceput te-am sfa-tuit si te-am rugat din dragostea pe care o am pentru tine. Desiprincipii ti-au fost mai dinainte favorabili, totusi am facut tot

    25

    i-as

    si

    5i-1

    www.dacoromanica.ro

  • ce a stat in putinta noastrA ca sA ti-i facem si mai favorabili,pentru virtutile tale deosebite i pentru calitatile tale sufletesti.Iti trimit impreund cu aceastA scrisoare si o copie a scrisoriiImpAratului, din care vei vedea ce a scris din nou despre tine..."

    Erasmus, miscat de bunavointa prietenului sau, confirma,hi Friburg, la 23 august 1533, primirea scrisorii trimisd dinBruxelles la 21 iunie, acelasi an : Multumesc tuturor pentrugrija i dragostea cu care au rezolvat chestiunea mea, dar in-deosebi tie, prea iubitul meu Olahus. DupA ce am pregatit im-bracAmintea i caii, astept momentul potrivit ca s inchiriezcorabia i corAbierii i sA pot pleca de aici in siguranta". El con-firma, totodatA, increderea in sinceritatea Olahului, pe careatitia dintre contemporani 1-au iubit si 1-au pretuit, asemanin-du-1 celor mai luminate spirite ale timpului, numindu-1 pro-tector" si Mecena". P. Nannius, de exemplu, profesor de latinAla Colegiul triingv din Louvain, i se adresa : optimus eterudissimus omnium doctorum patronum" (cel mai darnic sicel mai erudit protector al tuturor oamenilor de stiintd")numea protector fArA pereche, Nicolae, om tot atit de impodo-bit de eruditie i omenie, ca si de origine domneascA (vir nonminus eruditione et humanitate, quam regiis natalibus ornate.Nicolae, patrone unice").

    CHIPUL PATRIEI IN AMINTIREA SI OPERALUI OLAHUS

    Numai renegatii incetosati in priviri se incApAtineaz A. sAnu-si aminteascA de chipul patriei in lupta lor incomodA cuviata, departe de cerul natal. Oamenii de bund credintA IipoartA patria in suflet, ca pe o iubit, oriunde s-ar afla.

    Nicolaus Olahus s-a nAscut in Transilvania, la fel ca fratelesurorile sale. Soarta, pe care singur si-a insemnat-o cu litere

    aurite in panteonul umanistilor, literatorilor si oamenilor po-litici ai secolului al XVI-lea, 1-a purtat mereu pe alte meleaguridecit cele unde vAzuse lumina zilei. Dar el, chiar in depArtAriaflindu-se, s-a gindit intotdeauna la ele i le-a evocat in discu-tiile cu ambasadori, cu regi, cu imparati, cu principi. Amintirealor niciodatA nu i-a dispArut din memorie. DimpotrivA ; asa cum

    26

    asa

    si il

    si

    www.dacoromanica.ro

  • a vorbit despre ele, le-a si nemurit chipul, in scrieri ramaseproaspete Inca peste veacuri. El, desi a trait printre unguri, desia ocupat functii laice sau ecleziastice dintre cele mai importantein ierarhia coroanei maghiare, s-a mindrit ca este roman. Nu-mele de Olahus (Romanul) n-a avut niciodata intentia s si-1schimbe. Iscalea cu el acte oficiale si avea greutatea unei peceticind si-1 aseza pe ele. Daca era intrebat de unde-i provine nu-mele, explica rbdator, nostalgic si cu eruditie. Evoca atunci

    cum a fcut-o si in epitaful pentru piatra tombala a frateluisail Tara de peste Carpati a strabunilor", unde i s-a nscutparintele. Intretinea relatii continue si strinse cu Tara Roma-neasca, primind si in Belgia scrisori de la rudele din Arges. Pe-tru Paisie, varul sau, il informa cum merg treburile aici. Prie-tenii din strainatate il doreau domn pe scaunul Tarii Romanesti.Petrus Nannius, profesorul erudit din Louvain, a si marturisitpublic un asemenea gind : Pe Olahus al meu sau mai bine zisal tuturor oamenilor de studiu as vrea sa-1 am nu printre ceimai de sus la curtea imparatului, ci ca principe pe scaunuldomnesc al stramosilor sai."

    Olahus nu s-a ambitionat insa sA ajunga domn. Ar fi reusit,poate, caci avea sustinatori, dar s-a gindit ca treburile domnieii-ar indeparta preocuparile de la studiu si meditatie. Or, el se pa-trunsese de aceasta pasiune, nu era macinat de ambitii. Maimult cum relata acelasi Petrus Nannius Olahus nici lacurtea regala nu se simtea in elementul sau : in mijlocul unuifast atit de mare, e cel mai departe de fast si cumptat". Se re-fugia, de aceea, ori de cite ori gasea prilejul, si se abandona ci-titului, scrisului, creatiei poetice. Lecturile sale si meditatianu-si alegeau ca subiect cartile si ideile ascezei, ci filosofiaumanista a anticilor in sistemul careia local central il ocupaomul cu idealuri de fericire, de bunastare materiala. Cind faceaistorie, documentarea si furnizarea informatiilor celor maiexacte constituiau, pentru el, teluri de capatii. Dealtfel, chipulpatriei 1-a evocat Olahus, mai cu seama, in operele istorice. Din-tre ele, dupa Atila, terminatd la Bruxelles in 1536, si inainte dedefinitivarea Chroniconului (ca anexa la Breviarium, publicatla Viena in 1548), cea intitulata Hungaria (14 mai 1536) i-a adusfaima. Despre aceast scriere, editorul maghiar Bl Mathiaspreciza : Fara Hungaria, noi n-am fi stiut care era infatisareaBudei, a Vissegradului si a Strigoniului ; din ce consta tezaurul,podoabele si bogatiile Bibliotecii Corvinianum sau cit timp adomnit Matheus si dupa aceea Vladislav, si, in sfirsit, Ludovic

    27www.dacoromanica.ro

  • al II-lea, ca si multe altele, la fel de vrednice sa fie amintite, caunele care sint neintilnite in altd parte".

    Asadar, pentru istoria coroanei maghiare, opera aceasta ainsemnat o adevarata monografie enciclopedicd. In cuprinsul eisint dedicate, insa, capitole intregi tuturor teritoriilor locuite deromani : Transalpina (Tara Romaneasca), Moldova, Transilva-nia, Maramures, Crisana si Banat. Este semnificativ, de pild,faptul ca., din cele 19 capitole ale cartii, opt sint consacrate po-porului roman. Ele sint incarcate cu informatii privind limba,originea comuna a tuturor romanilor, obiceiurile, portul ; Ni-colaus Olahus era convins ca romanii sint urmasii colonistilorromani, adusi in Dada ca sa' apere frontierele nord-estice aleimperiului", scriu in cartea lor I. S. Firu si Corneliu Albu.

    Dealtf el, Dacia in consens cu invatatii antichitatii i seinfatisa lui Olahus ca un teritoriu vast, locuit de un popor careisi trage sorgintea din vechime : ...Dacia se mdrgineste dinspremiazanoapte cu Sarmatia ; de la Muntii Carpati, se intinde pinala cotitura fluviului Tyras. La miazazi are ca hotar Dunrea...In Dacia se gdsesc provinciile : Valahia Mare (Tara Roma-neasca...), numita si Transalpina, Moldova, Transilvania, Mara-muresul, Tara Somesului, Tara Crisului, Nyr si Tara Timisu-lui...". Detaliind informatia, Olahus completeaza cunostintelecontemporanior sai. Despre Valahia, despre care se spune camai demult se numea Flaccia", comunic date privind hotarelede atunci (se intinde incepind de la muntii prin care se des-parte de Transilvania, pina aproape de Marea Neagra"), viatapolitica. (Principele acestei tari se nurncste voievod ; in vre-mea noastra e Radul, cu scaunul la Tirgoviste, avind mare pu-tere si autoritate. Se spune cd la nevoie poate sa stringa dintard si & puna in linie de bataie pin& la patruzeci de mii deoameni inarmati [...]. In aceasta provincie, de pe timpul stra-mosilor pina in zilele noastre, au fost cloud familii, nscute lainceput din aceeasi casa : una a Danestilor, de la Dan Voievod,cealalta a Dragulestilor, de la Dragula, despre care amintestesi Aeneas Silvius, in Europa cap. II. Dintre acestia se alegvoievozii legitimi...").

    Capitolul al XIII-lea al scrierii Hungaria, Nicolae Olahus 11dedica Moldovei. Hotarele provinciei sint fixate astfel : TaraMoldovei se invecineaz la rasarit cu cea a Munteniei (sic !), lanord-vest cu polonii, iar la nord-est, prin Podolia, nu e departede tatari, care sint vecini cu Marea de Azov". Moldova estecondusa tot de catre un voievod, observa Olahus : Principele

    28 www.dacoromanica.ro

  • acestei taxi se numeste tot voievod...", iar limba moldovenilorsi a celorlalti romni a fost odinioara romana, ca unii care sintcoloni romani..."

    Transilvaniei, provincia istorica natala, Ii consacrA Olahusciteva capitole. Descrierea este ampla, impresiile i informatiileplurivalente, plasindu-se in domenii ca : economicul, politicul,istoria, geografia, viata social. Orasele, riurile, aspecte privindorganizarea administrativ a principatului, componentanationala a locuitorilor fac toate obiectul observatieiautorului. In Transilvania, remarcd el, traiesc patru natiunide neam deosebit : ungurii, secuii, sasii i romanii". In legatur .cu romnii, convins el insusi de adevarul celor spuse, istoriculnoteaza : Romanii sint incredintati (traduntur) cA sint coloniromani. Dovada acestui lucru este faptul c au multe in comun(comunia) cu limba romana si se gasesc in acest loc foarte multemonede ale acestui popor, fr indoiald indicii puternice alevechii stapiniri romane pe aici."

    Despre transilvaneni, in general, si despre paminturile locu-ite de ei, Olahus are cuvinte de mare stima ,izvorite, desigur,dintr-o realitate neechivoca, stiuta de el de visu, dar i dintr-unsentiment confratern, marturisit cu vadita nostalgie, dupa.plaiurile copilariei : neamul acesta este viguros, razboinic, arearme si cai robusti si buni. Intreaga regiune are cind ses, cindpaduri, alternativ ; fiind brAzdata de bifurcatia si cotiturileapelor (...) are un pamint roditor : e bogata in yin, plina de aur,argint, fier i alte metale, precum si de sare ; este foarteimbelsugata in boi, fiare, ursi i pesti, incit nu poti invinuinatura c n-a adunat in acest tinut tot ce usureazd traiul".

    Chipul patriei, asadar, s-a pastrat nestirbit in amintireain sufletul romanului ajuns cancelar, arhiepiscop (mitropolitprimat) si regent al Ungariei. Ii va evoca, Med indoiald, i inclipele dinaintea petrecerii sale in lumile ceresti. i atunci, in1568, va fi repetat, poate numai pentru sine, versurile dedragoste pentru stirpea din care, prin parinti, bunici i stramosise tragea ; versuri frumoase, care n-au fost niciodata incrustatepe piatra de capatii a fratelui iubit, dar care au rdmas, intrueternitate, dovada unei constiinte nationale indubitabile :

    Eu, care zac in aceastei hrub, Matei, zis Valahul,Jude pe vremuri am fost, si-n Ordstie primar.Tara de peste Carpati a straunilor, dintr-o vestittiVita, viatei-mi-deidu ; fost-am doar oaspe

    si

    aici...

    www.dacoromanica.ro

  • DESTINUL UNUI PRINCIPE VALAH

    La Istanbul soarele dogorea in ziva aceea cum numai sufletulprincipelui dogorea de bucurie. Scinteiau in lumina diminetiiturlele moscheelor, iar in aer se desfata o pace netulburatA nicide zborul pa'sarilor.

    Cind se dadu porunca de plecare, lini*tea ora*ului fu spartaca de zbuciumul unei canonade. Incepura sa bata din tobe *i strimbiteze soldatii din cortegiul care trebuia sA ajungd laDunare *i, mai departe, la Bucure*ti. Pe strAzi, grupuri-grupuride gura-casca priveau cum caldretii ridicau in urma Mr norigro*i de praf. Ceata drumetilor era numeroasa. Mergeau inaintecam la cinci sute de valahi imbracati in livrea, purtind steagu-rile *i surlele Mr. Veneau, indatd dupa ei, trei sute de spahii,inarmati, cu steagurile Mr, cu tobe, trompete *i alte instrumente.In mijloc, mai inalt flutura steagul sultanului. Dupa turci, urmaherghelia de cai cincizeci la numar apartin'ind slujitorilornoului domn. Mare le logoat *i marele spatar calcau unul lingAaltul, la o distantA de zece-doispreze pa*i in fata lui Vocl.Acesta mergea cAlare pe un roib pintenat, dus de dirlogi de ceidoi peichi imparAte*ti.

    Principe le se ingindurase la pornire, dar nu vroia sa' vadAnimeni ca e framintat. De aceea se infati*a bucuros, cum *ifusese dealtf el mai inainte, *i cum il aratau hainele scumpe pecare le imbracase : mantie inflorata', cu dulama de brocartincheiata cu bumbi de aur *i margAritare. Aproape de Voda,mai in urma insa *i la stinga lui, mergea Ischeme aga*i, spdtarulsultanului, iar la dreapta Singeac aga*i, stegarul. Putin maila o parte, loveau pamintul treizeci de cai arbe*ti cu harnuride aur *i argint. Veneau, apoi, cdtre coada convoiului, italienii*i francezii *i cei doi nepoti ai domnului *i boieri romni deseama *i boieri greci. La urma de tot, se inOrau tirgovetii, Inca

    30

    www.dacoromanica.ro

  • vreo ase sute de cai i multimea celor care au tinut sA-1 intim-pine pe noul ales...

    Alaiul domnesc strAbatu astfel tinuturile bulgdreti. Mergeazorit, cu ceasurile de odihnd drmuite, cit sd-qi refacA oameniiputerile, iar animalele sa nu cadd din picioare. Dun Area a tre-cut-o anevoie, pe la-nceputul lui septembrie, in niqte brcisemAnind mai mult cu plutele. S-a urcat pe ele multimea, perind, cu bagajele i caii colbuiti de drum.

    Pe malul romAnesc, la Giurgiu. Petru Voievod a fost primitde banul Mihail i de alti boieri din Bucureti i din Tirgovite.Cu ei se afla o ceat de patru sute de calareti.

    Fii binevenit, Maria-ta ! ii rostise urarea marele ban.Poporul te ateapt qi cu el impreuna noi, boierii bAtrini care1-am slujit pe PAtracu VodA, tatal vostru, qi boierii cei tineri.Cu totii am venit sA ne inchinam tie...

    VA multumesc, cinstiti boieri, rdspunse Petru. VA multu-mesc pentru osteneala facuta pind aid. MA bucur cd vA qtiulingd mine, acum i in anii ce vor veni. Dar e vremea sA ne grd-bim astazi. SA ajungem mai repede acolo unde sintem Weptatide atit amar de ani.

    IN CETATEA DIMBOVITEI

    Din Giurgiu, convoiul calaretilor a luat in piept drumulcimpiei. Un drum de care, ingust, bun insA de mers pe el, canu avea hirtoape, nici ochiuri de glod lipicios ; ploile toamneiincd nu sosiserd.

    Cit cuprindeai cu ochii, se intindeau cimpurile cenuOi, cuogoare ori cu lanuri de porumb ateptindu-qi sorocul culesului.Ici-colo, in arOta amiezii de BArAgan, cite un cocostirc singu-ratic se preumbla agale prin miriti. Oamenii trebAluiau maimult pe lingA case. Prinseserd de veste cd va trece alaiul qi parcAse intelesesera sa rAminA in sate, sA-1 vadA pe domnul cel nou.Gindeau Ca daca. e vldstar de-al lui PAtraqcu cel Bun trebuiesA fie cu indurare cat-re popor. Aflaserd, pe deasupra, ca. estei invAtat, cA umblase prin multe tAri strAine i cA este frumos,

    31

    www.dacoromanica.ro

  • cum nu se mai gasete altcineva pe fata pamintului. Nu inte-legeau insa toti de ce poart un semn la ureche, un cercel, cumauziserA... Oricum, vroiau sa-1 vada i vroiau s fie vazuti devoievod, dac se va putea.

    Aa. s-a i intimplat in satele prin care, de la Giurgiu laBucuresti, a trecut Petru Cercel. Numai ca domnul nu s-a opritnicaieri sa stea de vorba cu tAranii. Nici n-a simtit indemnuls-o fack nici nu-i permitea protocolul. Peste citeva zile abia,cind va fi uns in scaunul de la Bucuresti, atunci, da: va puteaface ce va dori, chiar sa coboare printre tarani, s le afle pasul,dacd asta-i va fi vrerea.

    Alaiul domnesc s-a oprit, intr-o-nserare de yard, numai lacapatul drumului inceput la 16 august 1583 pe malul Bosforului.

    Cetatea Bucuretilor era atunci putin intinsa de-o parte.i de alta a Dimbovitei. Bucuretioara, piriul zglobiu increme-nit astazi de mult din izvoare, curgea undeva la marginea ei.Apa Colentinei abia daca se ghicea in zare micindu-se ca unarpe lene. De jur imprejur, mai indepArtate sau mai apro-piate, strajuiau padurile Codrilor Vlasiei. Zidurile cetdtii erauridicate din trunchiuri de copaci mari, aflati din belug la in-demina constructorilor. Copacii, taiati pe masura potrivitk erauinfipti bine in pAmint i legati intre ei cu grinzi an curme-zi, prinse de trunchiuri prin legaturi de lemn. Pe jos, lingdpalat i in imprejurimi, strazile erau podite cu trunchiuri delemn. De-o parte i de alta se imirau pravalii cu marfuride tot soiul. Negustorii trasera obloanele la ceasul intrarii incetate a printului. Ii numaraserd banii citigati, iar acumse pregateau sa asculte vecernia la manastirea ridicata, cu aniin urma, de Alexandru al II-lea, tatal lui Mihnea Turcitul. Boieriiateptau in curtea bisericii domneti zidita de Mircea Ciobanul,aflata dincolo de Dimbovita. Credeau ca, in drum spre palat,principele va descaleca aici pentru rugdciuni. Dar el n-afdcut-o. I-a ldsat pe boieri sa atepte i s-a indreptat cAtreodaile pregatite de banul Mihail. S-a ospatat mai intii dinbucatele ce i-au fost aduse apoi s-a retras sa se culce. S-a ae-zat in pat i a inchis ochii. Somnul insa nu se lipea de el cumnu se lipete apa de pietre. Sttea acoperit de bldnuri, dar nureu*ea cu nici un chip sa adoarmd. Era fericit...

    32

    www.dacoromanica.ro

  • MARTURISIRE IN NOAPTE

    Iti cer iertare, signor Franco Sivori, ca te-am chematsd stam de vorba in noaptea asta.

    Va ascult, excelenta, spuse secretarul genovez al prin-cipelui. Timp de odihnd vom mai gasi si altd data.

    Eu gindesc ca nu vom avea deloc vreme de lincezeala sisomn. Acum ins, la ceasul tirziu cind singure strAjile palatuluiau rAmas de veghe, simt o ciudata nevoie sa-mi povestescviata. *i. cui s i-o povestesc daca nu tie, bunul meu prieten ?Cine s ma aucla si cine sa ma creadd daca nu omul care a fost,in aeeast vreme din urma, mereu aldturi de mine ?

    Intr-adevAr, excelenta, stiu atit de putin despre prin-cipele meu...

    Greutatile si frdmintarile si visele fara sfirsit nu mi-audat ragaz sa-ti vorbesc despre mine. i, drept sa-ti spun, n-amfdcut-o si dintr-un alt motiv : imi era teama sa nu te pierd !

    0, iubite principe...Tatal meu, signor Franco, in veci pomenitul Patrascu cel

    Bun, a cirmuit tara intre 1554 1557. Cit a stat in scaun, afost liniste in gospodariile oamenilor sarmani. S-a impacat binesi cu marea boierime, iar hotarele n-au fost sparte de osti nava-litoare. L-a sprijinit, in osirdia lui, pe un diacon si tipografcarturar, pe nume Coresi, incit acesta, dupa moartea parinteluimeu, a putut sa-si tipareasca lucrarile scrise cu multd trudaCatehismul, Tetravanghelierul, Apostolul, Liturghierul, Psal-Urea, Evanghelia cu invcittituri. Tata abia conducea de un antara cind a venit ceausul sa ne clued la Poartd, ca ostateci, pemine si pe fratele meu, Patrascu. Implineam zece ani atunci,in august 1555. Dunarea am trecut-o cu barcazul pe la Vidin.Am lasat acas, nemingiiati, pe mama, Doamna Voica, pe soranoastra, domnita Maria, si pe tata, cdruia i-au fost luate zilelecu otravA. El doarme acum la manastirea Dealu de lingd Tirgo-viste. La Tarigrad am intrat la scoala pajilor. Am de-prins aici limba italiand, am inceput sa cint frumos la chitardsi am invatat sa minuiesc iataganul, sulita, cum sd trag cuarcul. De aici a plecat mai intii Patrascu. Asa a poruncitmarele vizir, Sokoli, indopat cu aur de Mircea Ciobanul si Mir-cioaia, dusmanii nostri. Curind I-am urmat si eu pe Patrascuin Rodos. Mai inainte, prin bunavointa unor prieteni, am ajunsin grija Academiei Patriarhiei Ortodoxe si am putut cdlatori

    333 Hronic pe glob- www.dacoromanica.ro

  • in insula Halki, la mndstirea inchinata. Panaghiei. N-am statmult acolo pentru ca pungile de arginti trimise de Mihnea, nouldomn al Valahiei, rivalul meu, si de Mircioaia se deschideauprea des in fata sultanului sau a marelui vizir. Cind am ajunsla Rodos, PAtrascu nu mai era acolo. Bolnav, ceruse incuviinta-rea Portii s5 fie dus in Cipru, unde clima se arAta mai blind. Sieu mi-am urmat fratele in Cipru, dupA moartea sUltanuluiSe lim II. Alexandru, alt domn al Tarii Rornnesti (1568 1574si 1574 1577), 1-a cumpArat insd cu aur pe noul sultan numaisd-rni stie locul de exil cit mai departe. Asa se face c exilulmeu s-a prelungit prin Cararnania, Cipru si Damasc, de unde,in cele din urm, am reusit s evadez. Am fost oaspetele doamneiChiajna, la Alep in Siria, pin& in august 1569. Am zAbovit apoi oclipa la Konieh in Asia Mica. In 1571 ma aflarn iarasi la Con-stantinopol. Am plecat si de aici, singur, dupd mai bine depaisprezece ani de detentiune, si am incercat, cu ajuto-rul partizanilor tatalui meu, s cistig tronul ce mi secuvenea. N-am reusit. De aceea, rn-am vAzut silit sfug in Transilvania. Am stat la Brasov vreo douasprezeceluni, cu invoirea regelui ungur si cu speranta cd voigdsi sprijin pentru intruparea visului meu. Speranta mi-a fostzadarnicd, incit neavind incotro am luat calea pribegieieuropene. M-am oprit mai intii, in 1572, la curtea regeluiSigismund August al Poloniei. Acesta a murit inainte de a maputea ajuta. Ca sA scap de poterele lui Stefan Bthory, dusma-nul meu si al suveranului rposat, rn-am refugiat la Viena, laMaximilian, impAratul Germaniei. Si imparatul mi-a promisajutor, dar s-a intimplat sa i se sfirseasca si lui prea repedezilele. Rudolf, urmasul lui, n-a mai vrut sd audd de pasurilemele. Am avut totusi norocul cd 1-am intilnit pe cardinalulMorone, legatul papal la curtea imperial. El m-a sfAtuit saplec in Italia, unde mi-am facut prieteni buni. Concetatenii tAidin Genova, signor Franco, rn-au indemnat sa." caut sprijin laregele Henric al Frantei. I-am ascultat. Asa se face ca., in locsd md inrolez in rindurile cavalerilor de la Malta si s'A lupt im-potriva turcilor, cum aveam de gind, am pArAsit casa primitoarea carmelitului Parizola si rn-am indreptat spre Roma. In ceta-tea eternd am stat opt luni incheiate, nu fArA folos. M-a primitin audienta chiar sanctitatea sa, papa Grigore al XIII-lea. Mi-ainteles frAmintarea si visul frumos si i-a scris despre mine luiHenric al III-lea. Mi-a ddruit, la plecare, 200 de scuzi de aursi mi-a urat noroc. In ianuarie 1579 erarn la Paris. Regele

    34 www.dacoromanica.ro

  • Henric, regina mama, Ecaterina de Medici, si regina consoartd,Luiza de Lotaringia, rn-au primit cu ospitalitate deosebita. Leplacea sd-mi spunA, ca semn al pretuirii lor, foarte dragulnostru verisor si bun prieten". La curtea franceza am facutprietenii pe care n-am sA le uit niciodat : ducele Francisc deAnjou, fratele suveranuIui, contele de Germiny, ducele Henricde Guisse, Berthier, secretarul, aflat acum ca si tineprintre oamenii mei dragi din Bucuresti. Iti repet, scumpeSivori, cd in Franta m-am bucurat de mare cinste. Credinta cavoi ajunge pe tronul parintelui meu era mai vie ca oricind. L-amtrimis de aceea pe Saint Bonnet in Anglia, sd-i vorbeasca despremine reginei Elisabeta si sa-i prezinte omagiile. In Spania, laMadrid, 1-am trimis pe Robert Lins de Dorandoff. Filip al II-leaI-a primit cu bunavoirrta, dar n-a promis cd ma va sprijini.Numai regele Henric nu s-a lAsat pind nu i-a smuls lui Muratal III-lea permisiunea sa ma prezint la Constantinopol. Mato-ria spre Poarta fericirii" o cunosti prea bine : Turin, Venetia,Ragusa. Calaream zi si noapte, toti cei patruzeci citi am plecatdin tara ta. 0 lund incheiat am mers asa. SA' ne amintim insdde sederea noastr la Venetia si de discursul meu in Senat. Amvizitat atunci tezaurul San Marco, Sala Consiliului celor zecesi Awsenalul. De masa cu adevdrat regeasca, oferita la despar-tire de catre dogele Nicol da Ponte, de galera ce mi-a fostpusd la dispozitie si de cei o mie de scuzi primiti in dar, iti maiaduci aminte ? Popasul in Venetia, cind te aveam mereu inpreajma, a fost, pina astazi, cea mai frumoasa perioada dinviata mea. Din pacate, i-au urmat cei doi ani de asteptare chi-nuita in Tarigrad. De cite ori, atunci, banii si darurile lui Mih-nea nu rn-au fAcut sa cred CA n-am sa ajung niciodat in scau-nul parintelui meu ? Dacd nu te aveam alAturi, devotat trup sisuflet cauzei mele, cum m-as fi descurcat cu negustorii si boieriigreci de la care am obtinut imprumutul de un milion de scuzi ?

    Acum, repede, va trebui sd inapoiez datoriile de orice fel.Cum stii prea bine, ele sint asa de numeroase si grele ca.' numaicind ma gindesc ma cuprinde teama. Ca in ziva aceea dinainteapornirii spre tara cind sultanul rn-a chemat sa-i sarut picioarele.Sau ca atunci cind sora sultanului, soata marelui vizir, mi-aporuncit sA o fac doamna a Tarii Romanesti pe fiica uneinobile din Pera, prietenA de-a ei. Daca nu stiam atunci cum sma port, poate ca urcam pe tronul strdbunilor mei umilit.

    353* www.dacoromanica.ro

  • Veti gasi, sint convins, ilustrissirne, cele mai bune solutiide a vA achita de toate datoriile, indrazni genovezul sa-si in-trerupa o clipa stapinul.

    Le voi cauta, signor Sivori, le voi cduta. Poate ca le voigasi. Dar inaintea datoriilor fata de negustori, fata de regi saude cardinali, care cu totii rn-au ajutat, cu speranta si interes,imi va seca visteria Poarta Aliosmana, nesatioasa ca un vampir.

    VOCATIA DE CTITOR

    Ajuns in tara parintilor, ca dornn, prin vointa iesita dincomun, Petru Cercel vroia sa gaseasca raspuns unei intrebarimai vechi pe care o exprimase, printr-o metafora, intr-un lungpoem scris cu ani in urrna: Potentissimo Dio del sommo et imo /Con the ti pagharo mai Signor degno / Di tanti benefici a melargiti ? / Che quideron, potr mai darti in pegno i?

    Soarta ii harazise acum (vai, cu ce pret !) irnplinirea visuluiavut pe cind se afla invatacel in insula Halki. Principele trebuiasd ia decizii care sa se mentina neaparat in sfera conceptiei re-nascentiste ce i-a alimentat si i-a stimulat conduita. El nu puteaaceepta conditia de satrap al propriei tari, chiar daca datoriileerau incredibil de mari. Domnia lui a debutat cu un act insolit,rnenit sa-i sporeasca prestigiul in intreaga Europa : a rascum-parat un mare numar de sclavi crestini captivi la Constantino-pole ; a mutat capitala tarii, din nou, la Tirgoviste ; a inceputorganizarea armatei, careia i-a rnarit efectivul la 10 000 de oa-meni infanteristi, cavaleristi, artileristi ; a infiintat o turna-torie unde se confectionau tunuri.

    Mutarea capitalei la Tirgoviste, in februarie 1584, constituiao decizie potrivnica dorintei Turciei. Voievodul o luase convinsea domnia ii va fi de lunga durata. In consecintA, dincolo depreocuparile curente privind conducerea tarii, si-a propus sa-siconsacre timp pentru infrumusetarea cetatii de scaun, sa aduca

    1 Slavite Damn pe-adinc 0 pe vdzduhuri 1 Cum voi. pldti, stapinulmeu, vreodatd / Atitea bunuri mie hdrdzite / Cum a; putea sd-ti jurtaescrdsplata ?" (Traducere dupa' Radu Boureanu, Frumosul principe Cercel,Bucuregi, 1978).

    36 www.dacoromanica.ro

  • imbunatatiri i innoiri unor constructii. N-a reusit, in scurtulrastimp dintre toamna anului 1583 pina in primvara 1585, sa-siconcretizeze ideile de print al Renasterii", deschis la innoiri,gata s clued o politica interna i externa model. Ceausul i-aanuntat prea repede mazilirea.

    La actiunile consemnate mai sus este necesar s fie addu-gate Inca altele toate pledind pentru vocatia de ctitor a fra-telui vitreg al marelui Mihai Viteazul. Ele nu sint multe, esteadevarat. Atitea cite au ramas ins dovedesc spiritul cu ori-zonturi largi al voievodului. Ar fi mai intii, intr-o ordine in-timplatoare a consemndrii lor, edificarea lcasului de cult dinCapresti-Arges. Apoi, repararea manastirii lui Neagoe Basarabde la Curtea de Arges. In hotarul judetului Prahova, la Mislea,a zidit din temelii un nou ideas, pe care 1-a inzestrat cu mosiicumpdrate cu banii proprii. In cetatea de scaun, la Tirgoviste, aplata mesteri priceputi ca sa termine lucrarile la mitropolia in-ceputa de Neagoe Basarab. Jude le Luca Hirscher din burgulasezat la poalele Timpei 1-a indemnat pe Cercel s repare si sinfrumuseteze biserica romaneasca din Scheii Brasovului ; prin-cipele a fdcut-o tot pe propria lui cheltuiald. Biserica domneasca.din Tirgoviste a fost si ea, din nou, edificatd, iar palatul a fostamplificat i transformat in intregime, addugindu-i-se fru-moase i nobile apartamente". In piata palatului zidit, cu pri-mele temelii, de Mircea cel Bdtrin, Petru Cercel a ordonatfie sapate trei fntini alimentate, printr-o retea subterana detevi groase din pin, cu apa venind de la o departare de aproapecinci mile. De jur imprejur, palatul princiar a fost inconjuratcu frumoase grdini alla italiana", impodobite cu flori i planteexotice ; realizarea aceasta de inspiratie renascentista, a inre-gistrat un record pentru vremea aceea ; au lucrat la ea, saseluni de zile, un numar de 1 000 de oameni !

    DIN NOU PE DRUMURILE TRISTEI PRIBEGJJ

    Dupa ploi far& noima, care udasera pamintul muiaserade se Iipea de incaltari, cerul porni s5. se despovareze de nori.Un vint uscat se urni intr-o dimineata zbicind virtos, in citevazile, scoarta pamintului. La Tirgoviste, ca pe intreg cuprinsul

    37

    SA'

    www.dacoromanica.ro

  • trii, natura imbraca straiele primdverii. Agonia iernii trecuteabia ca se tersese din memoria oamenilor, care ateptau ceasulprielnic s plece la arat.

    La palat, in acel inceput de martie din 1585, domnul segindea ca a sosit momentul sa-1 trimit pe Francisco Sivori cudaruri i scrisori in Italia, iar pe Berthier in Franta. Cardinalii,papa i regele Henric le ateptau cu siguranta, mai ales cd le fu-sesera promise cu mult fermitate. S-apoi, la drept vorbind, lei meritau pentru cite fcusera pentru principe. Numai caacesta a tot aminat solia. Chem& secretarii i le comunica ho-tarirea. Ii ruga sa purceada degrabd la scrierea corespondenteii sa i-o aduca la semnat. De pregatirea carelor cu daruri se vaocupa personal, impreund cu marele ban i postelnicul Aldulea.

    Cei doi stateau gata s iasa cind ua odaii de sfat sedeschise brusc.

    Ce-i cu n'avala asta, cinstite ban ? Ii intreba principelepe Mihail, care pdtrunsese in cancelarie val-virtej.

    E rdu, Maria Ta ! Dinspre Bucureti se indreaptd sprenoi un ceau cu ordinul de mazilire. Sultanul iti cere sa te pre-zinti la Poart cu tributul...

    Auzind cuvintele marelui ban, Vodd Ii atinti privirea inochii bdtrinului. Parcd vroia sd-1 intrebe : Ce facem ?" Si-oroti apoi prin incapere i iarag o rasa citeva secunde pe chipu-rile oamenilor veniti o data cu Mihail. Intre ei, recunoscu peStoica, spatarul, pe Aldulea, postelnicul, pe Tudorachi, al doileavistiernic, i pe altii, boieri din tirg sau de pe la moii i gen-tilomi de la curte : italieni, francezi, nemti...

    Ce facem, Maria-Ta ? se ridicara glasuri ingrij orate dingrupul noilor sositi.

    La Poart nu vom trimite nici un tribut. Nici eu n-amsd ma infatiez padiahului ! le raspunse VodA. Apoi continua

    Acum, cinstiti boieri, mergeti fiecare la casele domniilorvoastre. Cei care doriti sa ma-nsotiti, pregatiti-va de bejenie. Peceilalti, va las cu bine...

    Ceauul ajunse la Tirgovite i-i comunicd principelui scopulmisiunii. Porunca era clara : mazilirea, pentru ca in scaun tre-buia aezat Mihnea ! Beglerbeiul Greciei, omul Mihnii, prinminciuni bine ticluite, ii convinsese pe sultan de necredintavoievodului Petru. Nu mai avea rost, aadar, sa se opund. Nicinu avea timp pentru asta, deoarece noul domn era pe drum,

    38

    :

    www.dacoromanica.ro

  • pornit din Constantinopol, si era asteptat la Dundre de oameniilui. Dincolo de fluviu, armatele turcesti stateau pregatite delupta, dacd ar fi simtit vreo intentie de razvratire.

    Domnul mazilit se pregati sa plece, din nou, pe calea tristeipribegii. Ti chema boierii i ostenii in piata palatului si le ceru,celor ce vroiau sa-i ramina credinciosi, sa jure pe biblie. Apoi,la un ceas al zilei cind se ingina lumina cu intunericul, din ce-tate se porni un convoi de cincizeci de care si opt mii de oa-meni boieri neaosi, negustori, soldati, strdini acivati la curteodat cu principele ori chemati mai tirziu, diplomati, calugari

    medici, gramatici, poeti, arhitecti, pictori, gradinari,valeti. Duceau cu ei un tezaur care nu trebuia sa ramind inmiinile osmanilor. Valoarea i se ridica la un milion de scuzi !...

    Genovezul Franco Sivori, caruia i se dddu in grija cea maimare parte a tezaurului, pleca primul, cu obligatia de a vegheaasupra averilor si de a se intilni cu domnul in Satu Mare. Darprincipele, pe ce cdrari a apucat ? Ce destin de tragedie anticai-a fost hardzit dupd ce, iesind in vechiul drum al Branului,aruncat, catind cu ochii in zare, locul asezdrii Tirgovistei si ma-nastirea Dealu ?

    ...Ajuns in Transilvania, s-a odihnit trei zile la Risnov, gdz-duit de pastorul Simion Massa. In Brasov i s-a refuzat intrarea,sub amenintarea pedepsirii orasului de care turci. E nevoit,de aceea, sa innopteze, impreuna cu armata, cu italienii i fran-tuzii din preajma sa, la Codlea. Oficialitatile transilvane, subpresiune turceascd, porunciserd sa-i fie cautate urmele, sa fieprins i arestat, iar averile sa-i fie confiscate. In acesata situatie,Incoltit, Petru Cercel propuse insotitorilor sa se indrepte careincotro va dori. El va incerca sa ajunga la impratul Germaniei,la Viena, apoi la Venetia, la Paris si la Constantinopol. Va in-cerca sa convingd pe sultan de nedreptatile ce i s-au facut. Vaincerca s recucereascd domnia. Se va-ndrepta mai intii spreFagaras si Alba Iulia, gindind c va fi sprijinit...

    Cind a vrut s plece din Codlea a primit informatii sigureca toate imprejurimile sint pline de soldati. A hotarit, totusi,sal nu Tenuate la planul sau. Travestit in Oran, a sarit pe fe-reastr intr-o noapte si a pornit spre vest. Dupa un timp a auzit,prin iscoade, c averile i-au fost prdate : ale lui, ale lui Sivorisi ale boierilor Miroslav, Danciu, Vasile, Aldulea, Pavel. Sol-datii i-au dat i lui de urme. Ca sa scape, s-a addpostit, vreozece-douasprezece zile, in casa unui cioban, intr-un sat de ro-mani. tia ca aici sta in sigurant. Numai ca era nevoit sa

    39

    si-a

    www.dacoromanica.ro

  • mearga mai departe. Prin Halchiu, si Magherus, a ajuns la Me-dias. Aici, tradat de sasul Toma Koch, fost camerier la curteadin Tirgoviste, fugarul a fost arestat. Din inchisoarea medie-seana a fost transferat in cea de la Chioar, in 1Vlaramures, undea ramas mai bine de un an. Pe cind se gasea aici, s-a primitordin sa fie dus intre zidurile penitenciarului din Hust. Toateincercarile lui Sivori de a-1 elibera oficial n-au dat rezultate.Nici calatoria lungd si grea, facuta in acest scop, in 1586, debanul Mihail si postelnicul Radu la papa Sixt al V-lea, n-a avutconsecinte favorabile eliberdrii principelui. Sprijinit de prie-tenii din afard, in noaptea de 30/31 august 1587, detinutul afacut o noua tentativa de evadare. De data asta i-a reusit, darnumai dupa ce a trait momente de adevarata spaima : a trecutprin camera de garda a paznicior inchisorii, a traversat un riuale cdrui ape erau gata sa-1 ingroape in adinc, a stat ascuns,singur si flamind, zile si nopti prin paduri cu tufisuri desede spini.

    A ajuns, in cele din urma., la Casovia, localitate ce se afla lacca 200 km nord-est de Budapesta, uncle a gasit calda ospitali-tate in casa lui Ioan Ruber. Pe la inceputul lunii ianuarie 1588,voievodul valah pornea din nou, liber, la drum. Isi recapataseceva din frumusetea de alt data. Pletele lungi, negre ca panacorbului, ii fluturau iarasi in vint. Numai pe lumina ochilor,coborise pared o umbra...

    Dupd un popas la Viena, s-a indreptat spre Venetia. L-a in-tilnit aici pe Maisse, ambasadorul Frantei si, sprijinit de el, arecistigat inorederea regelui Frantei. Au contribuit la aceastapapa si cardinalii, care i-au ardtat intelegere si cu prilejul noiisale opriri in Cetatea Eternd. L-au satuit sa se intoarca la Ve-netia si sd astepte semnele care, cu totii, sperau sd fie bune.

    CRIMA

    In mai 1589, Petru Cercel pardsea palatul venetian Ca Pozzode pe Canareggio. A facut popas la Cattaro, apoi s-a indreptatdirect spre Poartd. In drum, a aflat vesti triste : marele vizirSiavus Pasa a fost inlocuit cu Sinan Pasa, omul lui Mihnea ;

    40 www.dacoromanica.ro

  • acesta oferea pentru domnie 300 000 de galbeni, in timp ceprincipele pdstra pentru padisah un diamant inestimabil ca va-loare si 200 000 de scuzi. Cu tic:eta oferta fabuloasg. a celor doi,sultanul 1-a preferat pe un al treilea : pe Vlad, cel sustinut dePetru *chiopul. S-a intimplat insd cd Vlad a murit la Constan-tinopol, inainte de a porni spre lard. In aceste conditii, a in-ceput lupta acerbg intre vechii rivali. Partizanii fiecgruia si-aupus in joc inteligenta si boggtiile. La un moment dat, taberelese gaseau in echilibru. Padisahul, influentat de sustinatorii pro-tagonisti1or, era in dilemg. Pe cine s'a. aleagg ? A decis, in celedin urmd, o intilnire la palat, acordind candidatilor posibilitateasa-si apere sansa si prin argumente verbale. Fortele continuaus fie egale. Oricind unul dintre cei doi putea s fie favoritulstdpinului grdinii fericirii". Sultanul insd nu se grabea. Sepgrea ca jocul il amuzg. Duelul" pretendentilor la tronul TdriiRomnesti atinsese paroxismul, cind un demnitar turc a spusin plenul adundrii cd frumosul principe nu este fiul legitim alrdposatului Pdtrascu Vodd, ci un simplu copil din flori al aces-tuia, un ingimf at si un ambitios.

    Auzind minciuna, Petru Cercel a uitat locul unde se gdsea.A uitat, o clipd, de toate chinurile indurate in anii lungi desurghiun si temnitd. A uitat visul pentru care venise, pentrua doua card, in fata slvitului padisah. A simtit numai, ascul-tindu-1 pe turc vorbind, cum i se tulburd singele in vine si cumii tdcdne inima, gata-gata sg-i spargg. pieptul. Pe creier a simtitcum ii coboard o perdea de ceatd. Vederea i s-a impdienjenitdeodat 0, minat de un sentiment parcd nemaicunoscut pingatunci, s-a repezit cdtre denigrator. S-a oprit in fata acestuia,i-a fixat luminile ochilor in conul propriilor priviri halucinantesi, indatg, in sala tronului, s-a auzit rasunetul unei palme apli-catd pe obrazul calomniatorului.

    Sacrilegiu !Ordinul a venit scurt :

    Impertinentul va fi aruncat intre zidurile muceggite aleCelor sapte turnuri. Tronul Tdrii Romnesti va fi ocupatde Mihnea !

    0 decizie ireversibil. 0 noug crimg, czind ca fulgerul, pecapul frumosului principe.

    Din partea lui, o sperant desart : oferea padisahului, cas fie iertat si acceptat in scaun, fantastica sumg de 1 000 000 descuzi, din care 400 000 urmau sd fie praliti imediat, iar restulintr-un timp de trei ani.

    41www.dacoromanica.ro

  • Tentativa zadarnica. Domnia a primit-o Mihnea. Petru Cercela ramas singur. Murise, asasinat, si sustinatorul sau din tot-deauna Henric al III-lea, regele Frantei.

    In februarie sau in martie 1590, din Cele sapte turnuri iesea,cu nasul si urechile taiate, o umbra de om. Aurul Mihnii, im-prstiat cu clarnicie incoace si incolo, a adus dupd sine un nouordin : Petru Cercel, fostul domn al Tarii Romanesti, poet siumanist notoriu, considerat principe model al Renasterii, va fitransferat intr-un loc de detentiune stiut de el insula Rodos.Pe drum, paznicii au fost cumparati sa savirseasca si ei o crima :s lege trupul detinutului intr-un sac si sa-1 arunce in mare,sd fie hrand aleasa pentru pesti...

    . . ..........

    www.dacoromanica.ro

  • OCOLUL PAMINTULUL PE JOS

    IMAGINEA LUMII NOI...

    Vikingi temerari au navigat pe apele Atlanticului, cintindimnurile ostracizatilor. Ei au ajuns ca intr-o aventurd petarmurile nestiute ale Lumii Noi. Odiseea lor se petrecea la r-saritul celui de-al doilea mileniu al erei noastre. Dar se parec mai inainte, cu mai bine de zece secole in pirogi dintrunchiuri de copaci, marinari anonimi ai Antichitatii, niciorgoliosii greci, nici trufasii romani, au atins ca intr-un visneverosimil, ca intr-o frescd de Chagall cu talpile lor feliade mapamond pe care, din gresealA, si-a strigat fericireaCristobal Colon, mutt mai tirziu, la crepusculul seco-lului al XV-lea.

    Din intimplare, de f apt din crasA ignorantA, i-a fost hArdzitlui Cristofor Columb sA fie considerat descoperitorul Americii.Nedreptatea fcut predecesorilor s-a razbunat, ins, crud : nu-mele continentului nu-1 poartd pe cel al descoperitorului, ci peal lui Amerigo Vespucci, un norocos intrat pentru eternitate inistorie. Numele lui Columb 1-au cerut si 1-au perpetuat, in topos,alte teritorii unul dintre ele aflat undeva la sud de MareaCaraibelor Columbia.

    Columb si cei ce i-au urmat in misiuni similare, intr-un cu-vhrt conchistadorii, au fost glorificati in epocA, vii Inca fiind,ori post mortem, ca pacifistul poet Fernando de Magellan, vic-tima susceptibiittii bAstinasilor din Filipine. Li s-au ridicatstatui, unora ; altii au fost umiiti sA devin proprietarii unorinsule reperate in imensitatea oceanelor. Si unii si altii au de-venit idolii Europei renascentiste. Au trezit ginduri pasionale,in anumite cercuri, si au creat prozeliti, uneori fanatici. Dar

    mai presus decit orice au stirnit curiozitatea unei Europecare se credea centrul universului pentru ceea ce s-a relevat aexista dincolo de Atlantic, dincolo de Pacific, sau in geografiamArilor Sudului : zacaminte imense de aur, paminturi manoase,

    43www.dacoromanica.ro

  • o culturd poate multimilenard si oameni care oricind, prin fortaprafului de pusca, n-aveau incotro decit s deving sclavi...

    Dupd Columb, dupa expeditia lui Hernn Corts, a luiFrancesco Pizarro, a lui Magellan si Sebastian Elcano, imagineaLumii Noi tulbura somnul nu numai al dinastillor din tali caSpania, Portugalia, Anglia sau Franta ; il tulbura si pe al in-vdtatilor de pretutindeni geografi, istorici, etnografi, literati,umanisti. Europa repera vestile despre noile puncte ale Terreicu sufletul la gull. Le si difuza, cit putea ea atunci de repede,in toate cele patru vinturi. Asa au ajuns si in tarile romne stirisi informatii cu ecou imediat s