I. Ideea unităŃii naŃionale II. EvoluŃia istorică – Transformarea Europei Occidentale competitive 2.1. Divizările istorice 2.2. Transformarea postbelică III. Crearea ComunităŃii Europene Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO) IV. De la CECO la Comunitatea Economică Europeană 4.1. Tratatul de la Roma instituind CEEA 4.2. Tratatul de la Roma instituind CEE 4.3. Prevederile InstituŃionale ale Tratatului de la Roma (1957) V. De la Comunitatea Europeană la Uniunea Europeană 5.1. EvoluŃia (dezvoltarea) Tratatelor 5.2. Extinderea (enlargement) 5.3. Dezvoltarea proceselor politice 5.4. Dezvoltarea politicilor 5.5. Procesul de integrare europeană

INTRODUCERE ÎN STUDII EUROPENE

Asist. dr. Bogdan ŞTEFANACHE

C U P R I N S

VI. Extinderea integrării europene (Uniunii Europene) 6.1. Unificarea Continentului. Membrii fondatori ai ComunităŃii Europene: FranŃa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia 6.2. Extinderea din 1973: Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda a. De ce Marea Britanie a refuzat participarea în cadrul C.E.E.? b. De ce s-a schimbat atitudinea britanică faŃă de C.E.E.? c. De ce s-au opus francezii admiterii britanicilor în C.E.E.? 6.3. Extinderea către Sud (1981-1986): Grecia, Spania, Portugalia 6.4. Extinderea din 1995: Austria, Finlanda şi Suedia 6.5. Extinderile din 2004 şi 2007 VII. Aprofundarea (adâncirea) integrării europene (Uniunii Europene) 7.1. Actul Unic European 7.2. Tratatul de la Maastricht 7.3. Tratatul de la Amsterdam 7.4. Tratatul de la Nisa VIII. ConstituŃia Europeană 8.1. Obiectivele Uniunii Europene a. Pacea şi stabilitatea b. Reunificarea continentului european c. SiguranŃa şi securitatea d. Solidaritatea economică şi socială e. Identitatea şi diversitatea în contextul globalizării f. Valorile Uniunii Europene IX. FuncŃionarea Uniunii Europene 9.1. „Triunghiul decizional” a. Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European b. Parlamentul European c. Comisia Europeană 9.2. Alte instituŃii şi organisme a. Curtea de JustiŃie b. Curtea de Conturi c. Comitetul Economic şi Social European d. Comitetul Regiunilor e. Banca Europeană de InvestiŃii f. Banca Centrală Europeană

I. Ideea unităŃii europene

Unitatea europeana este un concept obsesiv utilizat în prezent în mass-media, mediul

universitar, în mediul politic românesc şi european în general. Ideea de unitate europeană nu este însa

ceva nou, o creaŃie contemporană, ci are rădăcini adânci la nivelul istoriei continentului. Însă, elementul

de legătură al acestei întregi tradiŃii de unificare a continentului european constă în încercarea de a

identifica un scenariu pentru evitarea conflictelor dintre statele bătrânului continent. De altfel, securitatea

si bunăstarea socială s-au păstrat de-a lungul timpului până în ziua de azi ca principalele forŃe motrice ale

integrării europene. Dar, substanŃa integrării europene care, nu reprezintă altceva decât esenŃa ideii de

Europă Unită, a găsit susŃinere în ideea de unitate culturală şi intelectuală a continentului european; în

acest sens arhitectul construcŃiei europene contemporane, Jean Monnet spunea că “dacă ar fi să reîncep,

aş începe prin cultură.” Aşadar, unificarea europeană este în esenŃă un proces cultural şi instituŃional,

instituŃiile nefiind altceva decât “obiectivarea culturii ”( Andrei Marga). Însă pentru a trece de la “ ideea

unificării la transpunerea ei în proiecte precise şi instituŃionalizarea unor noi structuri a fost nevoie de un

timp în care ceea ce unea popoarele Europei să devină mai puternic, raportat la ceea ce le diferenŃia şi le

separa; un timp în care, de la simpla aspiraŃie a artiştilor, filosofilor sau a unor oameni politici, ideea

europeană să anime larg atât puternicele individualităŃi umane cât şi entităŃile naŃionale şi să se transpună

astfel într-o voinŃă politică în măsură să-i confere finalitate.”1

Platon a fost primul gânditor care a susŃinut ideea păcii prin organizarea de confederaŃii.

În acea vreme, confederaŃia cetăŃilor greceşti dispunea de instituŃii religioase si politice comune, forumul

de soluŃionare a diferendelor dintre cetăŃi constituindu-l Consiliul amfictionilor.

În epoca romana, datorită prevalenŃei pornirilor războinice, de cucerire, a fost părăsită

ideea de arbitraj, romanii neconcepând ideea soluŃionării în alt mod decât prin război a diferendelor dintre

ei şi popoarele considerate „barbare”: pax romana — aspiraŃia Romei — avea în vedere unificarea

întregii Europe, dar sub dominaŃia romana.

ApariŃia unor fisuri din ce în ce mai accentuate duce la înlocuirea acestei unificări la nivel

politic cu cea la nivel spiritual – unitatea lumii creştine – bazată pe ideea universalismului creştin.

Totuşi, Marea Schisma din 1054 va determina si ruperea acestei unităŃi, va accentua

rivalităŃile politice, Biserica creştină neputând, cu unele excepŃii, sa devină o adevărată putere temporara,

deşi prin forŃa sa spirituala îşi revendica aspiraŃii teocratice . Realizată pentru o scurtă perioada sub

Imperiul carolingian, unitatea politica a unei mari părŃi a Europei se va destrăma odată cu Pacea de la

Verdun din 843 - care a avut ca rezultat împărŃirea Imperiului Franc astfel: partea orientală lui Ludovic,

partea centrală lui Lothar iar partea de vest lui Francisc cel Pleşuv.

În plan teoretic, apar numeroase proiecte de organizare a păcii:

1 Pascariu, Gabriela Carmen, Uniunea Europeană:politici şi pieŃe agricole, Ed. Economică, Bucureşti, 1999

• Dante Alighieri, în De monarhia, lucrare din anul 1303, preconiza o soluŃie de tip

federalist a Europei, o pace universală prin subordonarea monarhilor europeni unui conducător suprem,

unei unice si legitime autorităŃi.

Dante, cu rigoarea unei minŃi educate în universitatea medievală, pune chestiunea necesităŃii

raŃionale şi, in acelaşi timp, providenŃiale a “monarhiei universale”. ConcepŃia sa despre “monarhia

universala” depinde de trei teze fundamentale, fiecare constituind subiectul unei cărŃi. Potrivit primei

teze, singurul garant al păcii si dreptăŃii pentru lumea creştină este o monarhie universala. A doua teză

arată că sub providenŃa divină acest rol a revenit Imperiul Roman, care chiar de la originile lui, in epoca

pre-creştină, a dobândit în mod legitim hegemonia asupra tuturor celorlalte popoare. A treia teza postula

că această unică autoritate universală era dată de Dumnezeu în mod direct fiecărui împărat, fără vreo

mediere a papalităŃii si era exercitată independent de orice control jurisdicŃional de către capul Bisericii,

pe scurt, puterea împăratului roman nu este subordonata celei a papei2.

Astfel, scopul lucrării este clar politic si poate fi privit ca un răspuns la controversele medievale

târzii privind puterea spirituala si cea temporala, in contextul confruntărilor dintre regele Filip cel Frumos

al FranŃei si papa Bonifaciu VIII. Dante intenŃiona sa demonstreze consacrarea puterii romane binelui

public si conformitatea Imperiului Roman cu ordinea naturii si voinŃa lui Dumnezeu, numele Romei

apărând astfel legat de valorile universale de pace si dreptate. Poporul roman nu a supus lumea pentru el

însuşi, spune Dante, ci a urmărit “scopul dreptului”; astfel, “a procedat legitim si prin urmare pe drept şi-a

asumat demnitatea Imperiului”3. Aşadar. Pentru Dante, ideea unificării europene este repreyentată sub

forma unei monarhii unice, inspirată de lumea romană.

• Pierre Dubois în De recuperatione Terrae Sanctae propunea organizarea unei federaŃii

europene cu scopul “de a cuceri pământurile sfinte căzute sub musulmani;”4 Dubois îi sugerează regelui

Filip cel Frumos al FranŃei constituirea unei Republici creştine (Republique tres chretienne) cu un

consiliu al suveranilor abilitat să adopte hotărâri de conciliere. Propusa federaŃie trebuia să recupereze şi

pământurile sfinte ocupate de musulmani.

• După Războiul de o sută de ani (1337-1450), purtat de Anglia împotriva FranŃei, această idee este

preluată, în 1464, de regele Boemiei, Georges Podiebrad, care spera în crearea unei ligi a

reprezentanŃilor suveranilor - Congregatio Concordiae. George de Boemia, inspirat de diplomatul

Antonio Marini, elaborează un proiect de uniune a statelor europene, pentru a face faŃă pericolului

otoman, devenind după opinia lui Richard Coudenhove - Kalergi, autorul primei încercări practice

de a transforma Europa într-o federaŃie.

• În 1589, Albericus Gentilis propune si el un proiect de organizare a statelor pe baze juridice, iar în

1652 Hugo Grotius preconizează o asociaŃie internaŃională a principilor creştini.

Deşi toate aceste proiecte de realizare a unităŃii europene apar în posteritatea scindării Bisericii

creştine (1054), totuşi ele nu reprezintă, în ultimă instanŃă decât „o prelungire a proiectului cruciadelor”.5

Însă, o dată cu lucrarea lui William Penn – Essay towards a Present and Future Peace of Europe (1692) –

2 Balan, Marin, “Monarhia universala” a lui Dante, un proiect european?“, în Sfera Politicii, nr. 125, 3 Dante Alighieri, De monarchia, II, 5, apud Balan, Marin, op. cit. 4 Marga, Andrei, Filosofia unificării europene, Ed. FundaŃiei pentru studii europene, Cluj-Napoca, 2003, p. 147 5 Idem, p. 148

ideea unificării europene este pusă pentru prima dată pe o bază non-religioasă. Astfel, „celebrul quaker a

propus o federaŃie pentru coloniile americane (care s-a şi realizat!) şi, similar, o federaŃie europeană în

condiŃiile egalităŃii partenerilor”.6

La începutul secolului al XVIII-lea, Abatele de Saint-Pierre îşi leagă numele de Proiectul păcii

perpetue (1713), în care schiŃează imaginea unui Senat european care ar avea competenŃe legislative şi

judiciare .

Proiectul Păcii perpetue – abatele Saint-Pierre, 1713

Suveranii prezenŃi deputaŃi semnatari convin asupra următoarelor articole.

I. Va exista din acest moment o Societate, o Uniune, permanentă şi perpetuă între toŃi Suveranii

creştini pentru a asigura Pacea în Europa şi, în acest scop, Uniunea va încheia, dacă este posibil, cu

Suveranii mahomedani vecini tratate pentru menŃinerea păcii. […] Suveranii vor fi reprezentaŃi de

DeputaŃi într-un congres sau Senat permanent într-un oraş liber.

II. Societatea Europeană nu se va implica în guvernarea unui Stat, decât pentru a păstra forma

fundamentală şi pentru a acorda un ajutor prompt PrinŃilor în Monarhii şi MagistraŃilor în Republici,

contra Instigatorilor şi Rebelilor. […]

III. Fiecare Suveran va dispune liber, atât el cât şi succesorii lui, de teritoriul pe care îl posedă în

prezent sau pe care trebuie să-l posede conform prezentului Tratat. Suveranii nu pot schimba între ei nici

un teritoriu decât cu consimŃământul şi sub garantarea Uniunii cu trei sferturi din cele 24 de voturi, iar

Uniunea va deveni garanta respectării promisiunilor reciproce. […]

IV. DeputaŃii vor lucra în permanenŃă la redactarea Articolelor de ComerŃ în general, şi la diferite

acte de comerŃ în particular, în aşa fel încât Legile să fie egale şi reciproce pentru toate naŃiunile şi

fondate pe echitate. […]

V. Nici un suveran nu va îndrepta armele şi nu va acŃiona ostil decât împotriva celui care se va

declara inamicul SocietăŃii europene; dar dacă va exista un motiv de plângere împotriva unuia dintre

membri sau o cerere, atunci va trebui să înainteze prin Deputat un memoriu către Senat şi Senatul va

concilia diferendele prin Comisarii săi Mediatori sau va judeca diferendul şi va decide cu unanimitate de

voturi şi cu trei sferturi de voturi în recurs. […] Suveranului care va ridica armele fără ca Uniunea să

declare război sau care va refuza să execute un Regulament al Uniunii, i se va declara război până va fi

dezarmat, va plăti cheltuielile de război şi prin Pacea care va fi încheiată va fi pentru totdeauna înlăturat

de la conducerea Statului său. […]

IX. În Senatul Europei vor fi 24 de Senatori sau DeputaŃi ai Suveranilor uniŃi. […] Fiecare Deputat

va avea un vot.

X. Membrii şi AsociaŃii Uniunii vor contribui la cheltuielile SocietăŃii şi la subsidiile de garanŃie

proporŃional cu veniturile şi bogăŃia popoarelor lor. […]

XII. Nu se va schimba nimic din cele 11 articole fundamentale mai sus exprimate, fără

consimŃământul unanim al tuturor membrilor; Societatea va putea însă, cu trei sferturi de voturi, să

adauge sau să aducă clarificări dacă va considera că se impune pentru utilitate comună."

Denis de Rougemont, Vingt-huit siecles d’Europe,

6 Idem, p. 148

Ed. Payot, Paris, 1961, pp. 109-111.7

În al sau Plan al unei păci universale şi eterne, redactat în 1789, dar publicat abia în 1839, Jeremy

Bentham introduce o idee nouă, care va fi confirmată adesea în epoca contemporana: aceea a presiunii

opiniei publice internaŃionale. Bentham sugerează, de fapt, crearea unei Diete care s-ar limita să ofere

„avize” şi să emită „opinii” în probleme de interes comun, presupunându-se că opinia publică

internaŃionala ar fi suficientă pentru a transpune aceste „avize” în realitate. Alt Proiect pentru pace eternă

este cel al lui Kant din 1875, a cărui influenŃă asupra preşedintelui Woodrow Wilson va fi considerabilă.

Preconizând stabilirea unei „SocietăŃi a NaŃiunilor” pe baza unui „Stat de Drept” internaŃional, Kant

schiŃează o veritabilă teorie pacifistă si internaŃionalistă: el încearcă, pentru prima data, studierea

ştiinŃifică a cauzelor războiului; propunând cerinŃa conformităŃii constituŃionale a statelor membre, el

leagă pentru prima oară democraŃia si internaŃionalismul.8 Începând cu aceste contribuŃii, ideea unificării

europene va deveni congruentă cu scopul pacificării continentului european. Acest scenariu va fi invocat

şi peste ocean atunci când George Washington vorbeşte despre Statele Unite ale Europei, iar Benjamin

Franklin prezintă explicit federaŃia americană ca un exemplu pentru Europa.

În secolul al XIX-lea, o veritabila exaltare a ideii europene este anunŃată de Doamna de Staäel

atunci când scrie: „de acum, e necesar să avem spiritul european”; altfel spus începe să devină certitudine

faptul că o conştiinŃă europeană, dată de unitatea culturală şi intelectuală bazată pe universalismul creştin,

constituie însăşi ideea de Europa.

Contele de Saint-Simon a expus în Despre reorganizarea societăŃii europene sau despre

necesitatea şi mijloacele de a reuni popoarele Europei într-un singur corp politic, păstrând fiecăruia

independenŃa sa naŃională, utilitatea pe care ar avea-o instituirea unui „parlament european”.

Principii şi condiŃii privind reorganizarea SocietăŃii Europene - Saint Simon, 1814

"Organizarea Europei, aşa cum era ea în secolul al patrusprezecelea, este infinit superioară

proiectului abatelui Saint – Pierre.

Orice organizare politică, ca şi orice organizare socială, are principiile sale fundamentale care

reprezintă esenŃa sa şi fără de care ea nu poate nici să existe, nici să producă efectele care se aşteaptă de la

ea.

Aceste principii, pe care a fost fondată organizarea papală, nu au fost cunoscute de abatele Saint –

Pierre; le putem reduce la patru:

1. Orice organizare politică instituită pentru a lega ansamblul mai multor popoare, conservând

fiecăruia independenŃa sa naŃională, trebuie să fie sistematic omogenă, ceea ce înseamnă că toate

instituŃiile trebuie să fie rezultatul unei concepŃii unice şi, prin consecinŃă, guvernul, la toate nivelurile,

trebuie să aibă o formă asemănătoare;

2. Guvernul general trebuie să fie total independent de guvernele naŃionale;

3. Cei care compun guvernul general trebuie să aibă vederi generale şi să se ocupe special de

interese generale;

4. Ei trebuie susŃinuŃi de o putere care rezidă în ei şi care să nu aibă nimic de a face cu o forŃă din

afară: această putere este opinia publică. 7 Apud Pascariu, Gabriela Carmen, op. cit., p. 15 8 Zorgbibe, Charles, ConstrucŃia europeană. Trecut, prezent, viitor, Ed. Trei, Bucureşti, 1998, pp. 5-6

Astfel, nu mai este decât un pas până la a realiza cea mai bună constituŃie posibilă a unei societăŃi

a popoarelor. Este suficient să se adauge la principiile stabilite următoarele trei condiŃii:

1. Ca cea mai bună constituŃie posibilă să se aplice guvernului general şi guvernelor

naŃionale;

2. Ca membrii guvernului general să fie constrânşi prin forŃa lucrurilor să lucreze la binele

comun. […]

3. Ca forŃa lor în opinia publică să fie fondată pe raporturi pe care nimic să nu le zdruncine

şi care să se menŃină oricând şi în orice loc."

Saint – Simon, De la Reorganisation de la Societe Europeenne (1814),

Centre de Recherche europeennes, Lausanne, 1967, pp. 39-409

Perioada de convulsii care a urmat RevoluŃiei Franceze a dus la apariŃia mai multor proiecte de

integrare europeană, unele ramase la stadiu ideatic, altele ajungând la nişte realizări efemere. Astfel se

poate cita situaŃia Imperiului Napoleonean: în momentul său maxim, Napoleon I era împărat al FranŃei, în

graniŃele fostei Galii romane, având alipite şi Olanda, Belgia, Piemont, Provinciile Ilirice, părŃi din regatul

Prusiei, de asemenea era rege al Italiei, protector al ConfederaŃiei ElveŃiene si al ConfederaŃiei Rhinului,

al Marelui Ducat al Varşoviei; pe tronul Regatului Spaniol se afla unul din fraŃii săi, aceeaşi situaŃie fiind

si în cazul Westfaliei, iar în Reagatul Neapolelui se afla pe tron unul din mareşalii săi, caz asemănător si

cu Regatul Suediei.

Iată cum vedea Napoleon situaŃia Europei daca nu ar fi intervenit dezastrul din campania din

Rusia: „Pacea de la Moscova desăvârşea si încheia expediŃiile mele războinice. Pentru marea cauza era

sfârşitul hazardului si începutul securităŃii. Un orizont nou, lucrări noi, urmau să se desfăşoare, pentru

bunăstarea si prosperitatea tuturor. Sistemul european era întemeiat; trebuia doar sa fie organizat.

Satisfăcut în privinŃa acestor mari probleme, liniştit din toate părŃile, aş fi avut si eu un congres si o sfânta

alianŃă. Sunt idei care mi-au fost furate. În aceasta reuniune a tuturor suveranilor, am fi tratat în familie

despre interesele noastre si am fi avut o altă greutate în faŃa popoarelor.” De asemenea, Napoleon avea

intenŃia unificării instituŃionale a continentului european prin introducerea unui cod european şi a unui

sistem legislativ unic (european), prin înfiinŃarea unei curŃi europene de casaŃie, şi chiar prin introducerea

unei monede comune şi a unui sistem unitar de unităŃi de măsură. Spunea el: „În acest fel, în curând

Europa ar fi format cu adevărat un singur popor şi fiecare, oriunde ar fi călătorit, s-ar fi găsit tot timpul în

patria comună”.

În 1821, Joseph de Maestre, în lucrarea sa Soirées de Sanct Petersburg, emite ideea unei SocietăŃi

a NaŃiunilor. Tot în aceasta perioadă, revoluŃionarul italian Mazzini întrezăreşte o federaŃie europeană

printr-o prăbuşire a tronurilor, care ar putea determina apariŃia „tinerei Europe”, iar în 1827, Pierre

Leroux a publicat în ziarul parizian Le Globe un articol-studiu Despre Uniunea Europeana.

9 Apud Pascariu, Gabriela Carmen, op. cit., pp. 15 - 16

Din cele spuse până acum se poate observa că secolul XVIII prin contribuŃia abatelui de Saint-

Pierre, dar în primul rând secolul XIX este, prin excelenŃă, secolul unor propuneri federaliste. Într-o astfel

de matrice culturală şi politică trebuie înŃeles şi proiectul propus de Victor Hugo (1842) care viza alianŃa

franco-germană ca unică premisă de a pacifica şi unifica spaŃiul continentului european.

"AlianŃa FranŃei cu Germania este constituŃia Europei" – Victor Hugo, 1842

"Să recapitulăm.

Acum două sute de ani, două state invadatoare presau Europa.

Altfel spus, două egoisme ameninŃau civilizaŃia.

Aceste două state, două egoisme, erau Turcia şi Spania.

Europa s-a apărat.

Cele două state au căzut.

Astăzi problema alarmantă se reproduce.

Alte două state, pe aceleaşi baze ca şi precedentele, ameninŃă Europa.

Aceste două state, aceste două egoisme sunt Rusia şi Anglia.

Europa trebuie să se apere.

Vechea Europă, care era o construcŃie complicată, este demolată; Europa actuală este de o formă

mai simplă. Ea se compune esenŃial din FranŃa şi Germania, dublu centru pe care se sprijină la nord ca şi

în centru grupul de naŃiuni.

AlianŃa FranŃei cu Germania este constituŃia Europei. Germania, ostilă FranŃei, lasă să intre Rusia;

FranŃa, ostilă Germaniei, lasă să intre Anglia.

Deci, ceea ce trebuie să facă cele două state invadatoare este să dezbine Germania şi FranŃa.

Această dezbinare a fost pregătită cu abilitate în 1815 de politica ruso-engleză.

Această politică a creat un motiv permanent de animozitate între cele două naŃiuni centrale.

Acest motiv de animozitate este malul stâng al Rinului care aparŃine de drept FranŃei. Pentru ca

prada să fie bine păstrată, ea a fost dată celui mai tânăr şi mai puternic dintre popoarele germane, Prusiei.

[…]

Pericolul creşte din zi în zi. Un şanŃ profund s-a săpat. Un mare incendiu mocneşte probabil în

tenebre. Anul trecut, graŃie Angliei, focul era cât pe ce să cuprindă Europa.

Or, cine ar putea spune ce-ar deveni Europa ? […] CivilizaŃia ar pieri."

Victor Hugo, Le Rhin, Conclusion, (1842),

Ed. Club Francais du Livre, Paris, 1968, p. 53510

Continuând şi dezvoltând această argumentaŃie, la Congresul de pace de la Paris din 1849, Victor

Hugo rosteşte celebrele cuvinte: „Va veni ziua când armele vor cădea din mâini! Va veni ziua când

războiul dintre Paris şi Londra, dintre Petersburg şi Berlin, dintre Viena şi Turin va fi la fel de absurd şi

imposibil ca un conflict între Rouen and Amiens, între Boston şi Philadelphia. Va veni ziua când FranŃa,

10 Apud Pascariu, Gabriela Carmen, op. cit., p. 16

Rusia, Italia, Anglia, Germania, naŃiuni ale aceluiaşi continent, vor fuziona într-o formă superioară de

unitate şi, vor forma familia europeană (european brotherhood), la fel cum astăzi provinciile Normandia,

Britania, Burgundia, Lorena şi Alsacia au fuzionat în FranŃa. […] Va veni o zi când gloanŃele şi bombele

vor fi înlocuite cu sufragiul universal al cetăŃenilor, cu arbitrajul unui mare senat suveran care va fi pentru

Europa ceea ce este parlamentul pentru Anglia, dieta pentru Germania, adunarea generală pentru FranŃa.

Va veni o zi când tunurile nu se vor mai vedea decât prin muzee, şi lumea se va mira că au fost vreodată

cu putinŃă(…).”11 Altfel spus, ceea ce închipuie Victor Hugo este o viziune care propune o mişcare pentru

unificarea continentului european, o mişcare pentru realizarea Statelor Unite ale Europei.12

Imediat după Primul Război Mondial problema organizării Europei în calitate de continent, de

regiune a lumii, începe sa fie limpede percepută, ca urmare a modificării fundamentale a configuraŃiei

politice a lumii: după 1914 SUA devine principalul pol de putere internaŃională ca urmare a „declanşării

primului război civil european”.13

În acest context apar două concepŃii privind organizarea Europei:

• simpla cooperare care sa menajeze suveranităŃile statale existente;

• depăşire a suveranităŃilor printr-un proces de unificare, de „integrare” a Europei.

A doua concepŃie, în mod deschis federalistă, este susŃinută în primul rând de contele Richard

Coudenhove - Kalergi, născut la Tokyo, în 1894, dintr-un tată ambasador al Austro – Ungariei si o mamă

japoneză, devenit cetăŃean al tinerei Republici Cehoslovace după Tratatul de la Saint – Germain, publica

la Viena, în 1922, manifestul „Paneuropa”14 în care arăta că „Problema Europei se reduce la doua cuvinte:

unificare sau prăbuşire”15. În 1926, el reuneşte la Viena congresul constitutiv al Uniunii Paneuropene, la

care iau parte 2000 de persoane. Aşadar, după Primul Război Mondial, apare pentru prima oară o mişcare

politică paneuropeană care viza scoaterea din criză a Europei prin unificarea acesteia: „Declinul Europei

este o urmare a declinului ei moral: Europa depinde de europeni!... Drumul spre o înnoire a eticii

europene duce la pan – Europa. Hiperetica vrea să reclădească eica ce s-a prăbuşit în spiritul lui

Confucius şi Socrate, Goethe şi Nietzsche, fără ipoteci dogmatice, pe fundamentele veşnice ale

frumuseŃii. Mişcarea paneuropeană vrea să împlinească testamentul politic al lui Komensky, Kant,

Napoleon şi Mazzini şi să pună în locul Europei destrămate o Europă liberă şi federativă. Această pace

europeană durabilă trebuie să creeze cadrul pentru o nouă înflorire a culturii europene.”16 Noua Europă,

Europa mişcării paneuropene trebuia să genereze în cele din urmă „unirea tuturor statelor europene, care

vor şi pot aceasta, într-o uniune de state politico – economică, întemeiată pe egalitate în drepturi şi

pace.”17; rolul acesteia era, ca pe fundamentul reconcilierii franco-germane continentul european să fie

apărat de două pericole majore: unul politic la Est (Rusia Sovietică) şi unul economic la vest (Statele

Unite ale Americii).

Un alt eveniment major al perioadei interbelice care reflectă renaşterea ideii de unificare a Europei

este propunerea prezentată de Aristide Briand (ministrul de externe al FranŃei) în 1929, Adunării

11 Hugo, Victor, My Revenge is Fraternity!, Opening Address to the Peace Congress, Paris, August 21, 1849 12 Idem 13 Zorgbibe, Charles, op. cit., p. 8 14 Primele trei volume ale lucrării lui Richard Coudenhove-Kalergi, Kampf um Paneuropa, apar între 1925-1928 15 Zorgbibe, Charles, op. cit., p. 9 16 Richard Coudenhve-Kalergi, Krise der Weltanschauung, apud Reinhard Frommelt, Paneuropa oder Mitteleuropa, Deutsche Veralgs-Anstalt, Stuttgart, 1977, p. 13, apud Marga, Andrei, op. cit., p. 149 17 Richard Coudenhve-Kalergi, Weltmacht Europa, Seewald Verlag, Stuttgart, 1975, p. 115, apud Marga, Andrei, op. cit., p. 149

SocietăŃilor NaŃiunilor privind elaborarea unui proiect de creare a Statelor Unite ale Europei: scopul

urmărit consta în menŃinerea păcii şi prosperităŃii prin stabilirea unei legături federale între popoarele

europene. Însă, trebuie să precizăm că proiectul federal propus de Briand este totuşi unul măcar rezervat

dacă nu chiar ambiguu – federaŃia pare a fi o soluŃie viabilă, dar în acelaşi timp organizarea federală nu va

trebui să afecteze suveranitatea statelor membre; de aceea obiectivul imediat trebuie să aibă în vedere

spaŃiul economic şi nu neapărat pe cel politic.

Aristide Briand – Discurs în faŃa Adunării SocietăŃii NaŃiunilor, reunită la Geneva la

5 sept. 1929

“M-am asociat în ultimii ani la o propagandă în favoarea unei idei pe care am binevoit a o califica

generoasă poate pentru a ne dispensa de a o califica imprudentă. […]Această idee care a obsedat

imaginaŃia filosofilor şi poeŃilor […] a sfârşit prin a apare ca răspunzând unei necesităŃi. […] Nu m-am

ferit în acest timp să constat dificultăŃile unei astfel de întreprinderi, să evaluez toate inconvenientele

pentru ca un om de stat să se lanseze în ceea ce am putea numi o astfel de aventură. Dar cred că, în toate

actele oamenilor, cele mai importante şi cele mai înŃelepte, există întotdeauna un grăunte de nebunie sau

de temeritate. Atunci m-am dăruit total şi fac un pas înainte. Îl fac cu prudenŃă. Realizez că improvizarea

ar fi regretabilă şi nu ascund că problema ar putea fi puŃin în afara programului SocietăŃii NaŃiunilor. Se

ataşează totuşi, deoarece Societatea, de la începuturi, nu a încetat să preconizeze apropierea popoarelor şi

a unităŃilor regionale chiar şi cele mai întinse.

Cred că între popoare care sunt geografic grupate aşa cum sunt popoarele Europei, trebuie să

existe un gen de legătură federală. Aceste popoare trebuie să aibă în orice moment posibilitatea să intre în

contact, să-şi discute problemele, să ia soluŃii comune; ele trebuie, într-un cuvânt, să stabilească între ele

o legătură de solidaritate care să le permită să facă faŃă, la momentul oportun, circumstanŃelor grave care

ar apare. Aceasta este, Domnilor, legătura pe care eu aş dori să o realizez.

Evident, asociaŃia va acŃiona mai ales în domeniul economic, cea mai presantă problemă. Cred că,

în acest domeniu, putem obŃine succese. Dar sunt sigur, de asemenea, că din punct de vedere politic sau

din punct de vedere social, legătura federală, fără a atinge suveranitatea nici uneia dintre naŃiunile care ar

putea face parte dintr-o astfel de asociaŃie, ar putea fi benefică.”18

Principiul este reluat şi în Memorandumul lui Alexis Leger din mai 1930 privind Uniunea Federală Europeană. Elementul fundamental invocat de Leger este cel care evidenŃiază necesitatea solidarităŃii statelor europene astfel încât să se producă subordonarea generală a problemei economice în raport cu cea politică. Dar, acest aspect fundamental federal va fi imediat compensat de o viziune mai curând interguvernamentală – „concepŃia despre cooperarea politică europeană trebuie să urmărească acest scop esenŃial: o federaŃie fondată pe ideea de uniune şi nu de unitate, cu alte cuvinte, destul de suplă pentru a respecta independenŃa şi suveranitatea fiecăruia dintre state, asigurându-le în acelaşi timp beneficiul solidarităŃii colective în reglementarea chestiunilor politice care privesc destinul comunităŃii europene sau al unuia dintre membrii săi.”19 Deşi această idee despre federalismul european este una amputată de orice consecinŃă practică, totuşi reprezentanŃii statelor membre ale Ligii NaŃiunilor vor

18 Discours d'Aristide Briand devant la Xe session de l'Assemblée de la Société des Nations, Genève, Salle de la Réformation, le 5 septembre 1929, http://hypo.ge.ch/www/cliotexte//html/europe.union.1930.html 19 Memorandumul lui Alexis Leger privind organizarea unui regim de Uniune Federală Europeană, 1 mai 1930, în Zorgbibe, Charles, op. cit., pp. 15-16

exprima îndoieli şi obiecŃii puternice cu privire la posibilitatea transpunerii acesteia în practică. Cu excepŃia Yugoslaviei toate celelalte state refuză memorandumul: Anglia va invoca legăturile sale preferenŃiale cu Commonwealth-ul, iar în Germania alegerile din 14 septembrie 1930 vor marca primele succese ale lui Hitler (naŃional-socialismul va imprima linia principală a desfăşurării evenimentelor). Astfel, „Europa va mai face încă dovada divizărilor şi neputinŃei înainte de a se convinge de necesitatea organizării sale.”20

Primul Război Mondial şi perioada interbelică au reprezentat momente importante în ceea ce priveşte conturarea unor modalităŃi politice de unificare a Europei însă, tot eşecurile politice au făcut imposibilă implementarea acestora: interesele naŃionale şi încercarea de a susŃine o balanŃă instabilă a puterii internaŃionale au dus la eşecul Ligii NaŃiunilor şi, de asemenea la scindarea tot mai profundă a continentului. Astfel, ascensiunea nazismului s-a concentrat asupra corectării relelor Tratatului de la Versailles şi asupra creării unui spaŃiu vital german. Adolf Hitler a vorbit despre o casă europeană, dar numai în termenii dominării germane asupra continentului european în faŃa ameninŃării venite din partea comuniştilor şi a elementelor inferioare din interiorul şi din afara Europei. Numeroasele tensiuni naŃionaliste care s-au acumulat în Europa secolului XIX şi care n-au fost rezolvate prin Marele Război au izbucnit acum din nou.21

După încheierea războiului şi, pe fondul urmărilor acestuia precum şi a experienŃei interbelice, ideea unificării europene capătă un suflu nou; de data aceasta trebuia avută în vedere noua configuraŃie a lumii, având ca poli două superputeri: SUA şi URSS (relaŃia dintre acestea va marca atât Europa cât şi întreg spaŃiul internaŃional timp de 50 de ani). Unitatea Europei, a Europei Occidentale devine astfel posibilă ca urmare a sprijinului transatlantic şi, sub presiunea ameninŃării sovietice.

O dată cu sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial se încheie preistoria încercărilor de realizare a unităŃii europene şi, începe istoria unificării europene, o istorie care este încă în plină desfăşurare. Această diferenŃiere este propusă de Andrei Marga, autor care consideră că ideea unificării europene a apărut „în condiŃiile preocupărilor proprii evului mediu de apărare a europenilor faŃă de pericolele ce veneau din Răsărit şi a rămas multă vreme aspiraŃia unor literaŃi, filosofi, sfătuitori de cabinete.

AcŃiunile de cucerire a unor părŃi ale Europei nu sunt totuşi unificare europeană. Abia după Primul Război Mondial ideea s-a convertit într-o mişcare politică ce viza unificarea Ńărilor europene. Dar istoria propriu-zisă a acestei idei, momentul în care ea nu mai este un refugiu consolator, ci un reper de acŃiune precisă a guvernelor, începe după al Doilea război Mondial.”

În noul context internaŃional ideea unificării europene începe să fie convertită în acŃiuni concrete ale guvernelor – un exemplu în acest sens fiind discursul lui Winston Churchill de la Universitatea din Zurich (1946), eveniment care marchează propriu-zis intrarea în istorie a acestei idei: „Noi trebuie sa cream ceva de genul Statelor Unite ale Europei. Dacă la început nu toate statele Europei vor să intre în Uniune, trebuie ca noi să lucrăm pentru a alătura şi uni acele state care o doresc şi o vor. […] În realizarea acestei sarcini urgente, FranŃa şi Germania trebuie să preia conducerea. Marea Britanie, Commonwealth-ul britanic al naŃiunilor, puternica Americă şi, eu sper, Rusia Sovietică […] ar putea fi prietenii şi susŃinătorii noii Europe şi cei ce se pronunŃă pentru dreptul ei la viaŃă şi la strălucire.”22

ConstrucŃia europeană (până în 1989, prin construcŃie europeană trebuie să înŃelegem procesul de integrare vest-europeană) a luat iniŃial forma organizaŃiilor de cooperare stabilite la sfârşitul anilor ’40.

Astfel, în domeniul militar, au fost create Uniunea Europei Occidentale23 şi NATO24, care cuprinde state europene, Statele Unite ale Americii şi Canada într-o alianŃă pe care s-a grefat o integrare militară. 20 Zorgbibe, Charles, op. cit., p. 10 21 McCormick, John, Să înŃelegem Uniunea Europeană : o introducere concisă, Ed. Codecs, Bucureşti, 2006, p. 49 22 The Tragedy of Europe, Churchill’s speech at Zurich University, reproduced in Nelsen, B. and Stubb, A, The European Union. Readings on Theory and Practice of European Integration, Lynne Rienner, London, 1994, pp. 5-9 23 Tratatul de la Bruxelles, din 17 martie 1948, revizuit prin Acordul de la Paris din 23 octombrie 1949

În materie economică a fost constituită, la 16 aprilie 1948, OrganizaŃia Europeană pentru Cooperare Economică (OECE) pentru a permite statelor europene să gestioneze, în comun, ajutorul american atribuit prin intermediul Planului Marshall; după aderarea SUA şi a Canadei, aceasta a devenit în anul 1960, OrganizaŃia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCED).

Consiliul Europei va completa, în plan politic, organizaŃiile precedente, reunind pe baza Tratatului de la Londra, din 9 mai 1949, statele europene care dispuneau de un regim democratic pluralist şi care erau ataşate protecŃiei drepturilor omului. „Loc de dialog politic, Consiliul este, de asemenea, un instrument de armonizare a drepturilor naŃionale”, favorizând, prin aceasta, apărarea unui „drept regional european pe bază de convenŃii”25 – cea mai importantă dintre acestea este ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare la 3 septembrie 1953. Ca răspuns la această strategie vest-europeană de integrare economică, politică şi militară, s-a edificat în estul continentului un bloc format din democraŃiile populare aflate sub dominaŃia URSS. Astfel, prin „relaŃii politice strânse, prelungite, au apărut, în materie economică, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) şi, în materie militară, Pactul de la Varşovia.” În acest context, „organizaŃiile de cooperare instituite în Vest vor veni să se adauge, la începutul anilor ’50, organizaŃii restrânse, de tip nou de integrare, ComunităŃile Europene, care duc la o nouă viziune federală.”26

II. EvoluŃia istorică – Transformarea Europei Occidentale

Nici un sistem politic şi nici o organizaŃie politică nu pot fi adecvat înŃelese decât dacă le plasăm

în propriul context istoric şi operaŃional: structura şi funcŃionarea instituŃiilor guvernamentale, natura şi

dinamica forŃelor politice precum şi, exercitarea propriu-zisă a puterii politice sunt în mod constant

modelate de forŃele şi evenimentele acestui context. Astfel, Uniunea Europeană, trebuie concepută în

deplină legătură cu forŃele care au generat contextul favorabil acestei construcŃii, forŃe, care continuă şi

astăzi să apropie statele prin intermediul cooperării şi integrării (economice şi politice).

II.1. Divizările istorice

Este o realitate faptul că istoria continentului european (în pofida numeroaselor propuneri de

unificare) este mai curând caracterizată de divizări, tensiuni şi conflicte, decât de urmărirea unui scop

comun sau de identificarea unei armonii spirituale. Chiar dacă ne vom limita atenŃia la Europa

Occidentală – zonă în care unitatea a fost cel mai bine evidenŃiată – vom observa că popoarele şi statele

naŃiune sunt foarte diferite, iar aceste diferenŃe au constituit (şi în unele cazuri încă mai constituie) tot

atâŃia factori fragmentatori ai spaŃiului european.

Limba, limbajul a fost, poate, cea mai vizibilă forŃă care a scindat Europa. Deşi lingviştii au

identificat similitudini structurale între diversele limbi europene, rămâne o evidenŃă faptul că majoritatea

indivizilor nu erau capabili să converseze direct între ei. Urmarea acestei realităŃi este că şi astăzi o parte

24 Tratatul de la Washington, din 4 aprilie 1949 25 Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene (ediŃia III), ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 14 26 Idem, pp. 14-15

semnificativă a cetăŃenilor europeni perpetuează acest handicap de comunicare directă: conform unui

Eurobarometru din 2001, 24% dintre cetăŃenii Uniunii Europene vorbesc germana ca primă limbă, 17%

engleza, 17% franceza şi, 16% italiana; în total, 53% dintre cetăŃenii UE declară că vorbesc şi o altă limbă

decât cea nativă iar, dintre aceştia 41% declară că vorbesc limba engleză.

Religia a reprezentat o altă sursă de divizare, între statele nordice ( cu excepŃia Irlandei)

preponderent protestante şi, statele sudice (inclusiv FranŃa, dar excluzând Grecia ortodoxă) predominant

catolice.

Pe fondul diferenŃelor lingvistice şi religioase s-au manifestat tradiŃii culturale şi experienŃe

istorice contrastante care au generat percepŃii şi identificări distincte (uneori conflictuale) care au împărŃit

invariabil harta Europei în noi şi ei (percepŃia conflictuală a alterităŃii).

Cel puŃin până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial fragmentările lingvistice, religioase

şi culturale au fost exacerbate de divizările politice şi economice.

Divizările politice trebuie înŃelese sub forma diverselor sisteme de guvernământ şi, de asemenea,

sub forma orientărilor ideologice concurente. Astfel, în secolul XIX şi la începutul secolului XX

regimurile autocratice coexistau cu democraŃiile liberale, parlamentare emergente; în perioada interbelică,

democraŃia parlamentară a fost supusă ameninŃărilor extremiste şi, în unele cazuri, revenirea la valorile

democratice s-a produs în a doua jumătate a secolului XX: fascismul în Italia (1922), nazismul în

Germania (1935), autoritarismul conservator în Spania (după războiul civil 1936 – 1939). Abia după

mijlocul anilor ’70, după colapsul regimurilor dictatoriale din Peninsula Iberică şi, după înlăturarea

regimului militar din Grecia, democraŃia parlamentară devine forma de manifestare politică specifică

Europei de Vest.

La rândul lor, divizările economice, au fost la fel de pregnante: de la începutul RevoluŃiei

Industriale şi până la mijlocul secolului XIX Marea Britanie a fost puterea industrială şi comercială

dominantă, însă, gradual această poziŃie a început să fie ameninŃată de Germania, Belgia şi FranŃa, astfel

încât la începutul secolului XX competiŃia dintre aceste state pentru pieŃele de peste mări devenise foarte

puternică. În acelaşi timp, începe să fie percepută cu tot mai multă pregnanŃă, diferenŃa dintre economiile

statelor nordice şi cele ale statelor sudice: primele, preponderent industriale iar, cele din urmă,

predominant agrare şi subdezvoltate.

Aşadar, Europa Occidentală a fost profund divizată, iar aceşti factori fragmentatori însumaŃi

constituie tot atâtea surse de tensiune, ostilitate şi conflict. Din această perspectivă trebuie înŃelese cele

două Războaie Mondiale ale secolului XX, războaie care în ultimă instanŃă au implicat state ale

continentului european: Primul Război Mondial (1914 – 1918) care a opus Marea Britanie, FranŃa, Rusia

şi Italia (din 1915) Germaniei şi Austro – Ungariei şi cel de-al Doilea Război Mondial (1939 – 1945),

care găseşte Germania, asistată începând cu 1940 de Italia, în încercarea de a se impune prin forŃă asupra

întregii Europene, mai puŃin asupra Peninsulei Iberice.27 Mai mult, după sfârşitul celui de-al Doilea

Război Mondial, „scindarea ideologică a Europei s-a adăugat divizării economice şi sociale pre-existente,

astfel încât s-a considerat, în mod firesc, că această regiune are identităŃi multiple: vestul capitalist, estul

socialist, centrul industrial, sudul mediteranean şi nordul scandinav.”28

Sfârşitul Războiului Rece (1990 – 1991) a pus capăt divizărilor ideologice şi sociale care au fost

reprezentate de Cortine de Fier şi de Zidul Berlinului iar, pe măsură ce diferenŃele dintre Est şi Vest se

27 Nugent, Neill, The Government and Politics of the European Union, Palgrave MacMillan, 2003, p. 5 28 McCormick, John, op. cit., p. 49

estompau, Europa începea să fie văzută ca un întreg. Însă, aceasta nu înseamnă că anii ’90 elimină

definitiv distincŃiile pe care europenii le fac între ei: „Europa de Est încă se mai străduieşte să scape de

moştenirea socialismului de stat, iar germanii încă mai fac distincŃie între cei din est şi cei din vest.

DiferenŃele culturale şi economice continuă de asemenea să influenŃeze percepŃiile despre Europa: statele

mediteraneene din sud sunt diferite de statele maritime din vest sau de statele scandinave din nord. Totuşi,

în comparaŃie cu doar o generaŃie în urmă, diferenŃele care separă europenii au devenit mai puŃin distincte

şi mai puŃin evidente. DiferenŃele de limbă încă mai reamintesc de deosebirile culturale, dar mobilitatea

crescută a europenilor, revoluŃia comunicaŃiilor, care a făcut din Europa o regiune mai mică, şi creşterea

înregistrată în domeniul comerŃului, care a făcut ca produsele expuse pe rafturile magazinelor din întreaga

regiune să fie într-o mare varietate, toate acestea au contribuit la crearea unui curent de opinie printre

europeni, şi anume că există mai puŃine lucruri care să îi diferenŃieze decât ar fi crezut vreodată.”29

II.2. Transformarea postbelică

Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial deschidea calea unificării europene, prin faptul că

relaŃiile dintre statele Europei de Vest se modifică profund; pentru prima dată, ca urmare a efectelor

produse de cele două conflagraŃii mondiale, statele par a fi dispuse să înceapă să colaboreze

conştientizând că „izolarea a devenit nu numai o cauză a slăbiciunii dar şi a decăderii”30; acum începe să

devină realitate ideea de Europa, care însă „nu se va construi într-o zi şi fără dificultăŃi”, dar, „această

idee, Europa, va dezvălui tuturor bazele comune ale civilizaŃiei noastre şi va crea încetul cu încetul o

legătură asemănătoare aceleia care a făurit altădată patriile. Ea va fi forŃa de care se vor sfărâma toate

obstacolele.”31 Această nouă realitate trebuie înŃeleasă din perspectiva a trei aspecte fundamentale:

1. Construirea unei păci durabile – începând cu 1945 statele au convieŃuit paşnic, fără a

mai intra în conflicte armate; acest lucru devine posibil, după cum spunea Altiero Spinelli, unul dintre cei

mai importanŃi avocaŃi şi arhitecŃi ai integrării europene datorită faptului că „o transformare majoră…a

apărut în conştiinŃa politică a europenilor, ceva cu totul nou în istoria lor. Secole de-a rândul, statele

vecine s-au perceput ca potenŃiali inamici şi, prin urmare, erau mereu pe picior de luptă. Acum, după

sfârşitul celui mai teribil dintre războaiele care au zguduit Europa, aceleaşi state vecine se percep ca

naŃiuni prietene împărtăşind acelaşi destin comun.”32

Dacă credinŃa lui Spinelli într-un destin comun poate fi pusă sub semnul întrebării, realitatea şi

importanŃa transformării naŃiunilor ostile în naŃiuni prietene este imposibil de contestat. Cu certitudine

statele au continuat să competiteze în multe domenii, iar această competiŃie a generat uneori tensiuni,

însă, toate neînŃelegerile s-au produs pe probleme în care conflictul militar era irelevant pentru

soluŃionarea diferendelor. De asemenea, statele Europei Occidentale au împărtăşit viziuni similare asupra

celor care pot fi consideraŃi aliaŃi, prieteni, precum şi asupra celor care sunt potenŃiali inamici:până la

revoluŃiile din Europa Centrală şi de Est şi până la colapsul Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990,

29 Idem, p. 51 30 Schuman, Robert, Pentru Europa, ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2003, p. 24 31 Idem p. 18 32 Spinelli, Altiero, „Foreword”, in Lodge, J. (ed.), European Union: The European Community in Search of a Future, Macmillan, London, 1986, p. XIII.

comunismul a fost cea mai puternică şi evidentă ameninŃare care a orientat statele occidentale către a

deveni membre ale aceleiaşi alianŃe militare – OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

2. Transformarea agendei internaŃionale – o dată cu încheierea celui de-al Doilea Război

Mondial, agendele internaŃionale ale statelor Europei de Vest devin din ce în ce mai puŃin dominate de

problemele tradiŃionale de politică înaltă, locul acestora fiind luat de probleme de politică joasă: politicile

privitoare la existenŃa şi prezervarea statului naŃiune (probleme teritoriale, politică de apărare) vor fi

completate cu politici care au în vedere, în primul rând, bunăstarea cetăŃenilor europeni (politici

comerciale, stabilitate monetară, protecŃia mediului).

3. Noi procese şi canale de comunicare – în paralel cu creşterea diversităŃii agendei

internaŃionale (şi uneori tocmai datorită acestui fapt) s-a produs şi o transformare majoră a modului în

care statele interacŃionează unele cu altele: mijloacele diplomatice tradiŃionale de comunicare inter-statală

prin intermediul ministerelor de externe şi-a pierdut din importanŃă pe măsură ce s-au dezvoltat noi canale

şi procese de comunicare (comunicaŃiile scrise, dezvoltarea comunicării prin intermediul mesajelor

electronice, creşterea numărului întâlnirilor bilaterale şi multilaterale în cadrul Consiliului European).

ExplicaŃiile acestei transformări fundamentale trebuie căutate în impactul pe care l-a avut asupra

continentului european cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, sfârşitul anilor ’40 constituie un moment

de cotitură pentru sistemul statal vest european, prin faptul că la doar câŃiva ani de la sfârşitul

conflagraŃiei mondiale statele declanşează un vast proces de cooperare, şi în unele domenii reuşesc chiar

să se integreze, într-o manieră imposibil de conceput înainte de război. EsenŃiale pentru înŃelegerea

acestei transformări sunt două categorii de factori care interacŃionează şi se susŃin reciproc: factorii

politici şi cei economici.33

Factori politici

1. Combaterea naŃionalismului

În anii 1946 şi 1947 se constată o multiplicare a numărului organizaŃiilor de susŃinători ai Europei

unite: unele sunt expresia marilor curente politice europene (Mişcarea Socialistă pentru Statele unite ale

Europei, Noile Echipe InternaŃionale, de inspiraŃie democrat – creştină animate de deputatul Robert

Bichet, Mişcarea pentru Europa Unită, fonată de Winston Churchill şi Partidul Tory); o altă organizaŃie

este propusă de mediile de afaceri: Liga Europeană de Cooperare Economică, creată de omul de stat

belgian Paul Vaneeland; în cele din urmă, mişcări care grupează maximaliştii Europei Unite: Uniunea

Europeană a Federaliştilor şi Uniunea Paneuropeană, reconstituită de Coudenhove – Kalergi.34 Prin

urmare, se observă că după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, o nouă paradigmă va

caracteriza continentul european: dacă statele vor reuşi să colaboreze în scheme şi organizaŃii comune

atunci, barierele neîncrederii şi ale conflictului vor fi înlăturate. Această nouă înŃelegere a spaŃiului

european va stimula discuŃiile la nivel guvernamental şi în mai 1949 va lua fiinŃă Consiliul Europei, al

33 Nugent, Neill, op. cit., pp. 11-17 34 Zorgbibe, Charles, op. cit., p. 24

cărui statut va fi semnat iniŃial de reprezentanŃii a zece state (Belgia, Olanda, Luxemburg, FranŃa, Marea

Britanie, Irlanda, Italia, Danemarca, Norvegia, Suedia).35

Articolul 1 al statutului stabileşte obiectivele organizaŃiei, stipulând următoarele:

a) Scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate între membrii săi pentru

salvgardarea şi realizarea idealurilor şi principiilor care sunt moştenirea lor comună şi pentru

facilitarea progresului lor economic şi social.

b) Acest scop va fi promovat printre organele consiliului, prin discutarea chestiunilor de interes

comun şi prin încheierea de acorduri şi adoptarea unor acŃiuni comune în domeniile economic,

social, cultural, ştiinŃific, juridic şi administrativ, precum şi prin salvgardarea şi respectarea pe mai

departe a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului.36

În ciuda acestor ambiŃii, Consiliul s-a dovedit incapabil să ofere fundamentul necesar instituirii

unui nou sistem statal al Europei Occidentale: pe de o parte obiectivele fixate s-au dovedit a fi prea vagi,

pe de altă parte structurile de decizie erau interguvernamentale (şi, prin urmare foarte slabe), dar în primul

rând slăbiciunea organizaŃiei decurge din faptul că unii dintre membrii săi, în special Marea Britanie, nu

erau interesaŃi să depăşească cooperarea limitată şi voluntară. Dar, slăbiciunile Consiliului nu trebuie

exagerate, el îndeplinind şi astăzi o serie de funcŃii foarte importante, cu precădere în sfera drepturilor

omului prin intermediul ConvenŃiei Europene a Drepturilor Omului şi, de asemenea, constituind un forum

de dezbateri pentru problemele de interes comun ale membrilor săi ( după 1990, au devenit membre ale

Consiliului statele fostul bloc comunist, astfel încât acesta a reprezentat şi reprezintă o punte de legătură

între Europa de Vest şi Europa de Est).

2. Recartografierea politică a Europei

Al Doilea Război Mondial, prin magnitudinea sa şi prin efectele politico-militare pe care le

produce, implică o reconfigurare fundamentală a hărŃii politice a Europei.

În martie 1947, ca urmare a evenimentelor din Grecia – unde comuniştii, având sprijinul URSS,

încercau să răstoarne guvernul – preşedintele american Harry S. Truman va contura ceea ce ulterior

devine Doctrina Truman (Doctrina Îngrădirii), ceea ce înseamnă că administraŃia americană va oferi

garanŃii politice pentru a sprijini „popoarele libere care rezistă încercărilor de subjugare de către

minorităŃi înarmate sau prin presiuni externe. Cred că noi trebuie să sprijinim popoarele libere să-şi

realizeze destinele lor.”37 Împărtăşind punctul de vedere anticomunist, Statele Unite ale Americii vor

susŃine cooperarea statelor Europei Occidentale ca formă fundamentală de îngrădire şi stopare a

comunismului, ca modalitate de securizare a intereselor americane – „principala trăsătură a doctrinei

Truman o reprezintă desprinderea de un anume globalism, în favoarea priorităŃii acordate Europei

Occidentale şi a redresării sale, ca o condiŃie a securităŃii americane”38; prin această abordare SUA vor

deschide calea către un nou tip de relaŃii internaŃionale – „a ajuta pe alŃii pentru a se ajuta pe sine.”39

Angajamentul politic al Statelor Unite va fi urmat în anul imediat următor, 1948, de asistenŃa economică

oferită prin intermediul Planului Marshall, iar în 1949 de garanŃia protecŃiei militare oferite prin 35 Consiliul Europei are sediul la Strasbourg şi grupează 47 de state 36 Statutul Consiliului Europei, www.coe.ro 37 Harry S. Truman, adresă către Congresul S.U.A., 12 martie 1947, http://www.fordham.edu 38 Courty, Guillaume, Devin, Guillaume, ConstrucŃia europeană, ed. CNI Coresi, Bucureşti, 2001, p. 16 39 Monnet, Jean, Memoires, Fayard, Paris, 1976, p. 383

înfiinŃarea NATO40. Astfel, prin intervenŃiile şi asistenŃa politice, economice şi militare Statele Unite ale

Americii au exercitat presiuni integraŃioniste asupra Europei Occidentale dar, în acelaşi timp, guvernul

american dorea continuarea şi adâncirea integrării inter-statale europene ca reflectare a dorinŃei

europenilor – „Nu va fi nici potrivit şi nici eficient ca noi să concepem unilateral un program care să

contribuie la plasarea Europei pe propriile picioare din punct de vedere economic. Aceasta este treaba

europenilor. Eu cred că iniŃiativa trebuie să vină din Europa.”41

3. O nouă balanŃă internaŃională a puterii

O dată cu divizarea postbelică a Europei se produce şi translarea balanŃei internaŃionale a puterii

din spaŃiul intra – european în spaŃiul relaŃiilor dintre SUA şi URSS iar, începutul Războiului Rece (1947

– 1948) creează premisele ca Europa să devină terenul de luptă dintre Est şi Vest. Spectrul unei astfel de

posibilităŃi nedorite oferă argumentele necesare pentru ca Europa de Vest să înceapă să se comporte ca o

entitate politică identificabilă într-un mod cu totul nou. Deşi, „nu toate statele sau toŃi politicienii

împărtăşeau un astfel de punct de vedere, totuşi mulŃi dintre cei care aveau o astfel de viziune susŃineau că

vocea Europei Occidentale trebuie să se audă pe scena internaŃională, iar realizarea acestui lucru era

posibilă doar prin unitate[…] Pentru unele dintre statele europene mici, care rareori şi-au exercitat

influenŃa internaŃională sau, pentru cele care au fost periodic supuse ameninŃărilor provenite din partea

vecinilor mai puternici, perspectiva unei astfel de cooperări era deosebit de atractivă.”42

4. Problema germană

De trei ori în şaptezeci de ani şi de două ori în secolul XX, Germania a ocupat cea mai mare parte

a Europei. De aceea, după război, majoritatea guvernelor europene a dorit o îngrădire a Germaniei

(divizarea Germaniei în zone de ocupaŃie reflectă această perspectivă; Războiul Rece a adus cu sine

divizarea de jure a Germaniei: RFG şi RDG). Însă, declanşarea Războiului Rece a determinat schimbarea

percepŃiei puterilor occidentale: locul Germaniei ca principală ameninŃare la adresa democraŃiei şi

stabilităŃii în Europa este luat de Uniunea Sovietică. Astfel limbajul şi scenariile conciliatoriste faŃă de

Germania au devenit tot mai puternice mai ales ca urmare a încercării de a evita „dezvoltarea unui

vacuum politic în Germania de Vest care ar fi putut fi exploatat de comunişti”43; de asemenea,

dezvoltarea Germaniei de Vest reducea contribuŃiile celorlalte state pentru garantarea securităŃii Europei.

Astfel, dorinŃa şi necesitatea de a încorpora RFG în sistemul vest european a stimulat presiunile pentru

cooperarea inter-statală şi pentru integrare; în plus noile aranjamente internaŃionale au avut ca efect

diminuarea raporturilor conflictuale dintre adversarii tradiŃionali, FranŃa şi Germania – „Planul Marshall a

determinat o schimbare a politicii franceze faŃă de Germania, şi anume abandonarea limbajului radical

care se referea la controlul industriilor din regiunea Ruhr, în favoarea căutării unui compromis pentru o

soluŃie internaŃională menită să supervizeze producŃia şi distribuŃia cărbunelui şi a oŃelului.”44

Factori economici

40 În aprilie 1949 se înfiinŃează NATO, prin semnarea tratatului de la Washington ;prin acest tratat, SUA ofereau protecŃie militară Europei Occidentale împotriva oricărui atac provenit din partea URSS. 41 George C. Marshall, discurs la Harvard University, 5 iunie 1947, http://www.fordham.edu 42 Nugent, Neill, op. cit., p. 14 43 Idem, p. 14 44 Courty, Guillaume, Devin, Guillaume, op. cit., p. 17

ExperienŃa celui de-al Doilea Război Mondial a creat premisele necesare constituirii OrganizaŃiei

NaŃiunilor Unite; aceeaşi experienŃă va face posibile noile aranjamente economice şi financiare

internaŃionale.

La conferinŃa internaŃională de la Bretton Woods din 1944, reprezentanŃi ai 44 de state şi având ca

actori principali SUA şi Marea Britanie, au fost stabilite, înfiinŃate două noi organisme: Fondul Monetar

InternaŃional – având ca scop combaterea instabilităŃii monetare prin crearea de facilităŃi, pentru statele

cu dificultăŃi temporare ale balanŃei de plăŃi, pentru a avea acces la credite pe termen scurt, şi Banca

InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (Banca Mondială) al cărei scop este de a oferi

împrumuturi pe termen lung pentru investiŃii majore.

De asemenea, guvernele vest europene au jucat un rol major în crearea aranjamentelor economice

internaŃionale în vederea reconstrucŃiei continentului european. Catalizatorul acestor aranjamente au fost

Statele Unite ale Americii care au oferit ajutor economic Europei, sub forma Programului pentru

ReconstrucŃia Europei – Planul Marshall.

Planul Marshall, anunŃat în iunie 1947, reprezenta extensia în domeniul economic a Doctrinei

Truman. Secretarul de Stat al S.U.A., George Marshall, a lansat un plan de refacere a Europei cu asistenŃă

americană. “Politica noastră”, spunea el, “nu este direcŃionată împotriva vreunei Ńări sau doctrine, ci

împotriva foamei, sărăciei, disperării şi haosului”. łelul planului era acela de a reconstrui Europa din

punct de vedere economic, făcând astfel mult mai puŃin probabilă o extindere a comunismului asupra unei

Europe apusene prospere. Până în septembrie 1947, 16 Ńări (Marea Britanie, FranŃa, Italia, Belgia,

Luxemburg, Olanda, Portugalia, Austria, ElveŃia, Grecia, Turcia, Islanda, Norvegia, Suedia, Danemarca şi

cele trei zone apusene ale Germaniei) au schiŃat un plan comun pentru utilizarea ajutorului american. De-

a lungul următorilor patru ani, peste 13 miliarde de dolari au venit din America spre statele Europei

occidentale, catalizând refacerea agriculturii şi industriei, care în multe Ńări erau pradă haosului, ca

rezultat al devastării din timpul războiului. Dar, pentru a beneficia de acest ajutor, statele beneficiare

trebuiau să promoveze adâncirea cooperării economice, sau după cum susŃinea însuşi Marshall „Rolul

nostru trebuie să constea într-un sprijin prietenesc în schiŃarea unui program european şi în ajutorul

ulterior, în limita posibilităŃilor, pentru a pune în practică un asemenea program. Programul trebuie să fie

unul comun, încheiat de un număr de naŃiuni europene, dacă nu chiar toate.”45

Ca rezultat al acestei abordări a fost creată prima organizaŃie vest – europeană postbelică –

OrganizaŃia Europeană pentru Cooperare Economică (OECE). ÎnfiinŃată în aprilie 1948, rolul OECE era

ca „pe termen scurt să gestioneze ajutorul SUA, să încurajeze politicile economice comune şi să înlăture

barierele din calea comerŃului liber; pe termen lung scopul era acela de a construi o economie europeană

prin intermediul cooperării membrilor săi.”46 La fel ca şi Consiliul Europei, impactul OECE nu a avut

magnitudinea scontată, datorită în primul rând, naturii strict interguvernamentale a structurii de decizie.

Parte datorită acestui fapt, parte datorită necesităŃii de a recunoaşte creşterea interdependenŃei dintre

economiile statelor industrializate, în 1961 locul OECE va fi luat de OrganizaŃia pentru Cooperare şi

45 George C. Marshall, discurs la Harvard University, 5 iunie 1947, http://www.fordham.edu 46 Nugent, Neill, op. cit., p. 16

Dezvoltare Economică (OCDE), care va fi formată şi din membri non-europeni, reflectând astfel

modificările substanŃiale ale spaŃiului economic internaŃional.

OECE a reprezentat mixtura intereselor generale şi particulare care au caracterizat Europa

Occidentală în perioada imediat postbelică şi a oferit un model, în formă incipientă, pentru ceea ce peste

trei ani urma să devină prima comunitatea europeană: Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului.

Având în vedere configuraŃia politică şi economică a continentului european după cel de-al Doilea

Război Mondial, devenea tot mai clar că doar unificarea Europei poate oferi soluŃiile pentru controversata

problemă germană, poate oferi suportul necesar pentru reconstrucŃia economică şi pentru implementarea

şi consolidarea democraŃiei. Dar, pentru ca aceste deziderate să se transforme în realităŃi europene era

nevoie de instituirea unui guvern supranaŃional şi, de asemenea, a unei curŃi de justiŃie care să decidă

independent de spaŃiul naŃional conflictele dintre statele membre.

III. Crearea ComunităŃii Europene Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO)

Prima experienŃă de integrare europeană originală, CECO, instituită prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, pe o durată de 50 de ani, a reunit şase state: Belgia, Olanda, Italia, Luxemburg, Olanda şi Republica Federală Germania; tratatul a intrat în vigoare la 22 iulie 1952. Printre multele personalităŃi47 care au contribuit la proiectul unificării europene contemporane, Jean Monnet şi Robert Schuman au fost cei care au oferit impulsul necesar constituirii primei ComunităŃi Europene.

Jean Monnet, preşedinte al Comitetului de aprovizionare de la Wasgington, unde semnează Acordul pentru contractul de împrumut cu Statele Unite (1945) şi, de asemenea, iniŃiatorul proiectului „Primului plan de modernizare şi echipare” (1947 -1952), a oferit impulsul tehnic şi administrativ pentru iniŃiativa de constituire a CECO.

Robert Schuman, ministru de externe al FranŃei în perioada 1948 – 1953, a acŃionat ca avocat politic al integrării europene. Sub conducerea sa, ministerul a adoptat „Planul Marshall” (1948) şi a negociat contactele cu R.F.G., după abandonarea controlului de la Ruhr. Lucrând cu Jean Monnet, comisarul Planului de construcŃie europeană, se inspiră din una dintre recomandările deja făcute de acesta lui Georges Bidault în 28 aprilie 1950, plănuind „să aşeze întreaga producŃie de cărbune şi oŃel a FranŃei şi Germaniei sub protecŃia Înaltei AutorităŃi, într-o organizaŃie care acceptă participarea şi a altor Ńări europene”, propunere cunoscută de atunci sub numele de „DeclaraŃia Schuman”, cartă fundamentală pentru înfiinŃarea CECO48. Când şi-a anunŃat planul, în mai 1950, Schuman a fost foarte explicit în a stipula că această propunere reprezintă doar un prim pas în realizarea unei Europe Unite care va avea ca şi nucleu central reconcilierea franco – germană; dar, în acelaşi timp, a avertizat că, „Europa nu se va face dintr-o dată, nici într-o construcŃie de ansamblu: ea se va face prin realizări concrete – creând întâi o

47 Konrad Adenauer, Aristide Briand, Winston Churchill, Alcide de Gasperi, Walter Hallstein, Sico Mansholt, Geoge Marshall, Paul Henri Spaak (v. Ferreol, Gilles, DicŃionarul Uniunii Europene, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, pp. 126-135) 48 Ferreol, Gilles, DicŃionarul Uniunii Europene, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, pp. 134

solidaritate de fapt.”49 Într-o manieră asemănătoare, în timpul negocierilor, Monnet a informat reprezentanŃii guvernelor statelor că „propunerea lui Schuman oferă fundamentul pentru construcŃia unei noi Europe prin realizarea concretă a unui regim supranaŃional în cadrul unui efort economic limitat dar controlat… Principiul indispensabil al acestei propuneri constă în diminuarea suveranităŃii într-un domeniu limitat dar decisiv.”50 Preluând această perspectivă, cancelarul german Konrad Adenauer, adresându-se Bundestagului în iunie 1950, va spune: „în deplin acord, nu doar cu guvernul francez, ci şi cu Jean Monnet, importanŃa acestui proiect este în primul rând politică şi abia apoi economică”; ca o reflectare a punctului de vedere mai sus exprimat, cancelarul Adenauer îşi va multiplica propunerile de cooperare cu FranŃa, pentru a şterge antagonismele seculare dintre cele două Ńări.

Prin Tratatul de la Paris, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului era gestionată de următoarele instituŃii:

a. Înalta Autoritate – care are ca misiune să realizeze obiectivele Tratatului luând decizii sau formulând avize sau recomandări.

b. Consiliul de Miniştri – era „organismul colegial cu caracter politic (rezolvarea problemelor comune) şi diplomatic (protejarea susceptibilităŃilor naŃionale)”51. Această instituŃie a fost creată, în primul rând, datorită îngrijorării statelor Benelux, că, dacă o Înaltă Autoritate ar fi avut puteri prea mari şi, dacă nu ar fi existat nici un forum prin intermediul căruia statele să-şi poată exercita controlul, CECO ar fi fost dominată de cuplul franco-german. (Membrii Consiliului erau miniştri ai guvernelor naŃionale, fiecare stat având un reprezentant)

c. Adunarea Comună – era formată din reprezentanŃi ai „popoarelor statelor” (art. 20 din Tratatul de la Paris), rolul său fiind de a oferi input democratic proceselor decizionale din cadrul CECO. În practică însă, acest lucru nu s-a întâmplat decât în anii din urmă, deoarece: membrii Adunării nu erau aleşi direct ci desemnaŃi de parlamentele naŃionale iar, puterile Adunării – cu excepŃia unei moŃiuni de cenzură la adresa Înaltei AutorităŃi –erau în esenŃă consultative. Dar, extinderea competenŃelor Adunării Comune asupra tuturor celor trei ComunităŃi (prin Tratatul de la Roma) la care, se adaugă introducerea alegerilor directe în anii 1970, precum şi noile proceduri de decizie (cooperarea şi codecizia) au transformat-o într-o instituŃie mult mai eficientă şi mult mai importantă (astăzi Adunarea Comună este numită Parlament European).

d. Curtea de JustiŃie – a fost creată pentru a soluŃiona conflictele dintre statele membre, dintre instituŃiile ComunităŃii precum şi, dintre statele membre şi instituŃiile ComunităŃii. Astfel, „ordinea judiciară a CECO era asigurată de Curtea de JustiŃie, care trebuia să vegheze la o bună funcŃionare a ansamblului comunitar, intervenind pentru rezolvarea tuturor diferendelor”52. La fel ca şi Adunarea Comună, Curtea îşi va asuma responsabilitatea pentru toate cele trei ComunităŃi Europene, atunci când Tratatele CEE şi Euratom au intrat în vigoare, în 1958.

Conform Tratatului de la Paris (art. 3) instituŃiile ComunităŃii, acŃionând în interes comun trebuie să îndeplinească următoarele obiective:

a. să promoveze dezvoltarea schimburilor între Ńările membre; b. să vegheze la aprovizionarea regulată a pieŃei; c. să modernizeze producŃia; d. să asigure în mod egal utilizatorilor accesul la sursele de producŃie; e. să amelioreze condiŃiile de muncă şi de viaŃă în aceste două sectoare;

49 DeclaraŃia lui Robert Schuman pentru o Înaltă Autiritate Europeană a Cărbunelui şi OŃelului ( 9 mai 1950), în Zorgbibe, Charles, op. cit., p. 42 50 Monnet, Jean, Memoirs, Collins, London, 1978, p. 316, apud Nugent, Neill, Palgrave Macmillan, 2003, p. 35 51 Ferreol, Gilles, op. cit., p. 46 52 Idem., p. 47

f. să se străduiască să obŃină cele mai scăzute preŃuri, fără să modifice calitatea produselor; g. să exploateze raŃional zăcămintele pentru a evita epuizarea lor, sau în cuvintele lui Robert

Schuman „scopul asociaŃilor era expansiunea producŃiei, punerea în comun a resurselor lor, stabilirea unor reguli uniforme, garantând întreprinderii cea mai bună reuşită, o liniştită şi loială emulaŃie între vechii rivali.”53

Succesul CECO poate fi evaluat pe 4 paliere distincte, şi anume: din punct de vedere juridic, Comunitatea a permis garantarea unei concurenŃe cu tarife rezonabile şi s-a opus tuturor înŃelegerilor sau comasărilor abuzive. Din punct de vedere economic, ea a contribuit, până în 1958, la dezvoltarea producŃiei de cărbune, mai ales în FranŃa şi Luxemburg. Din punct de vedere tehnic, CECO a participat la modernizarea industriei siderurgice prin favorizarea unor unităŃi de producŃie pe litoral (faimoasa siderurgie pe apă la Dunkerque, Anvers, Rotterdam, Hamburg). În sfârşit, pe plan social, o bună parte dintre mineri şi-au putut păstra locurile de muncă, sau au putut beneficia de susŃinere în reconversia profesională.54

IV. De la CECO la Comunitatea Economică Europeană

Succesele înregistrate de CECO încă din primii ani ai existenŃei sale au oferit premisele şi

impulsul necesare aprofundării integrării. Astfel, miniştrii de externa ai celor şase state membre ale

CECO s-au întâlnit la Messina, în Sicilia, în iunie 1955, pentru a discuta propunerea, celor trei state Benelux, de a continua integrarea economică; la Messina, miniştrii au convenit asupra unei rezoluŃii care,

printre altele, stipula că „guvernele [statelor membre] cred că a sosit momentul unui nou pas pe drumul

construcŃiei europene şi, în opinia lor, acest pas trebuie să fie făcut, în primul rând, în domeniul economic. Ele consideră că trebuie să se facă trecerea către o Europă unită prin dezvoltarea instituŃiilor

comune, prin fuziunea graduală a economiilor naŃionale, prin crearea unei pieŃe comune şi prin,

armonizarea graduală a politicilor sociale. O astfel de politică este indispensabilă pentru păstrarea rolului

Europei în lume, pentru reafirmarea influenŃei acesteia şi pentru creşterea standardului de viaŃă al populaŃiei.”55

Pentru a transpune în practică RezoluŃia de la Messina, a fost stabilit un comitet format din

reprezentanŃi guvernamentali şi din experŃi, aflat sub conducerea primului ministru belgian, Paul-Henry

Spaak. În urma negocierilor, pe 25 martie 1957 au fost semnate cele două tratate care ofereau fundament juridic funcŃionării celor două noi ComunităŃi Europene: Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, sau Euratom); doar în FranŃa şi Italia ratificarea

tratatelor a întâmpinat probleme – Camera DeputaŃilor din FranŃa a votat cu 342 de voturi pentru şi 239 contra iar, Camera DeputaŃilor din Italia a votat cu 311 pro şi 144 împotrivă (în ambele state opoziŃia fiind

formată din reprezentanŃi ai partidelor comuniste) – însă, la 1 ianuarie 1958 acestea au intrat în vigoare.

53 Schuman, Robert, op. cit., p. 92 54 Idem, p. 47 55 RezoluŃia este reprodusă în Salmon, T. and Nicoll, W., Building European Union: A Documentary History and Analysis, Manchester University Press, 1997, pp. 59-61, apud. Nugent, Neill, op. cit., p. 40

IV.1. Tratatul de la Roma instituind CEEA

În acest Tratat statele semnatare dădeau prioritate dezvoltării energiei nucleare în scopuri paşnice,

vizând în primul rând următoarele obiective:

a) să dezvolte cercetarea şi să asigure diseminarea cunoştinŃelor tehnice;

b) să stabilească norme unitare de securitate pentru protecŃia sanitară a populaŃiei şi a lucrătorilor şi să

vegheze la aplicarea acestora;

c) să faciliteze investiŃiile şi să asigure, în special prin încurajarea iniŃiativelor întreprinderilor, realizarea

instalaŃiilor de bază necesare pentru dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate;

d) să vegheze la aprovizionarea constantă şi echitabilă a tuturor utilizatorilor ComunităŃii cu minereuri şi

combustibili nucleari;

e) să garanteze, prin controale adecvate, că utilizarea materialelor nucleare nu este deturnată spre alte

scopuri decât cele cărora le sunt destinate;

f) să exercite dreptul de proprietate care îi este recunoscut asupra materialelor de fisiune speciale;

g) să asigure pieŃe mari de desfacere şi accesul la cele mai bune mijloace tehnice, prin crearea unei pieŃe

comune a materialelor şi echipamentelor specializate, prin libera circulaŃie a capitalurilor pentru

investiŃiile în domeniul nuclear şi prin libertatea de a angaja specialişti din cadrul ComunităŃii;

h) să instituie cu celelalte Ńări şi cu organizaŃiile internaŃionale orice legături care pot promova progresul

în utilizarea paşnică a energiei nucleare.56

IV.2. Tratatul de la Roma instituind CEE

Dintre cele două Tratate semnate în martie 1957 la Roma, Tratatul CEE este cel mai important. În

articolul 2 al Tratatului sunt stabilite, ca reflectare a procesului de aprofundare a integrării, următoarele

obiective fundamentale:

„Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei pieŃe comune şi prin apropierea treptată

apoliticilor economice ale statelor membre, să promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltare

armonioasă a activităŃilor economice, o creştere durabilă şi echilibrată, o stabilitate crescândă, o creştere

accelerată a nivelului de trai şi relaŃii mai strânse între statele pe care le reuneşte.”57

Următoarele articole ale Tratatului vizează modalităŃile concrete de realizare a acestor obiective,

prin stabilirea liniilor directoare de dezvoltare a politicilor comune. Aceste linii directoare pot fi grupa în

două mari categorii care reflectă etapele avute în vedere pentru concretizarea adâncirii integrării statelor

membre: linii directoare privind realizarea pieŃei comune şi, de asemenea, linii directoare care vizează

depăşirea pieŃei comune. PiaŃa comună (unică) urma să devină funcŃională prin punerea în practică a

următoarelor măsuri:

1. eliminarea restricŃiilor tarifare şi cantitative din calea liberului schimb (această măsură a

transformat Comunitatea într-o zonă de liber schimb).

56 Tratat de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice (EURATOM), art. 2, www.ier.ro 57 Tratat De Instituire A ComunităŃii Economice Europene, art. 2, www.ier.ro

2. introducerea unui tarif vamal comun astfel încât, indiferent de graniŃa pe unde intrau

bunurile pe teritoriul ComunităŃii ele erau impozitate la fel, fapt care nu permitea niciunui

stat dobândirea unui avantaj competitiv (spre exemplu, prin diminuarea taxelor vamale

pentru materii prime vitale). Prin intermediul constituirii tarifului vamal comun,

Comunitatea a depăşit stadiul de zonă de liber schimb, transformându-se într-o uniune

vamală (structură absolut fundamentală pentru dezvoltarea unei politici comerciale comune).

3. interzicerea oricărui tip de practici care ar fi avut ca efect distorsionarea competiŃiei dintre

statele membre.

4. adoptarea unui set de măsuri care să promoveze nu doar libera circulaŃie a bunurilor ci şi,

libera circulaŃie a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor (piaŃa comună); altfel spus, piaŃa

comună este o uniune vamală care elimină toate restricŃiile privind libera circulaŃie a

factorilor de producŃie.

Depăşirea stadiului pieŃei comune trebuie să se facă prin orientarea către integrarea economică

generală prin intermediul coordonării politicilor economice şi monetare. Deşi referirile la astfel de măsuri

sunt destul de vagi şi realizabile pe termen lung (astfel de referiri se fac la o serie de politici sectoriale,

care în timp ar trebui să genereze o integrare economică totală: adoptarea unei politici comune în

domeniul agriculturii precum şi în domeniul transportului, aplicarea unor proceduri care să permită

coordonarea politicilor economice ale statelor membre şi împiedicarea dezechilibrelor în balanŃele de

plăŃi ale acestora58), totuşi ele deschid calea şi oferă fundamentul necesar pentru realizarea uniunii

economice, prin unificarea politicilor monetare, fiscale, sociale şi ciclice şi, prin crearea unei autorităŃi

supranaŃionale ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre (acest ultim stadiu al integrării

economice se va realiza o dată cu semnarea Tratatului instituind Uniunea Europeană, 1993)59.

IV.3. Prevederile InstituŃionale ale Tratatului de la Roma (1957)

58 Tratat De Instituire A ComunităŃii Economice Europene, art. 3, www.ier.ro 59 Cel mai cunoscut model al integrării economice este cel propus de Balassa (1961), model în care se regăsesc cinci stadii, respectiv: 1. zona de liber schimb:

• taxele vamale şi cotele sunt eliminate în cazul importurilor între statele membre ale zonei; • statele membre îşi păstrează propriul tarif vamal (şi sistemul de cote) faŃă de statele terŃe. Caracteristici: nu presupune integrare pozitivă, caracteristicile esenŃiale se regăsesc în definiŃia

GATT/OMC. 2. uniunea vamală: • eliminarea discriminărilor existente între statele membre pe piaŃa bunurilor; • existenŃa unui tarif vamal comun cu terŃii. Caracteristici: nu presupune integrare pozitivă, caracteristicile esenŃiale se regăsesc în definiŃia GATT/OMC. 3. piaŃa comună: • o uniune vamală care elimină toate restricŃiile privind libera circulaŃie a factorilor de producŃie. Caracteristici: nu presupune integrare pozitivă. 4. uniunea economică: • o piaŃă unică cu un oarecare grad de armonizare a politicilor economice naŃionale, menită să reducă discriminarea pe piaŃa comună. Caracteristici: presupune integrare pozitivă, dar la un nivel destul de vag. 5. integrare economică totală:

• unificarea politicilor monetare, fiscale, sociale şi ciclice; • crearea unei autorităŃi supranaŃionale ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre.

Caracteristici: viziune specifică unui stat unitar, centralistă; abia acum se introduce conceptul de supranaŃionalitate., în Pelkmans, J, European Integration. Methods and Economic Analysis, Pearson Education, 2000, p.7

Tratatul instituind CECO a servit drept model instituŃional pentru Tratatele CEE şi CEEA (Euratom), dar a propus o serie de modificări ce au avut drept efect îndepărtarea de perspectiva supranaŃională şi translarea către interguvernamentalism. La fel ca şi CECO, CEE şi Euratom vor avea patru instituŃii fundamentale: 1. Comisia – îşi va asuma rolul exercitat de Înalta Autoritate a CECO. Astfel, comisia va deveni

principalul iniŃiator politic, îşi va exercita anumite atribuŃii în procesul de luare a deciziilor şi va avea responsabilităŃi în implementarea politicilor europene; dar, spre deosebire de Înalta Autoritate, va avea mult mai puŃină putere în a-şi impune deciziile asupra statelor membre.

2. Consiliul de Miniştri – având puteri mult mai mari decât echivalentul său din cadrul CECO, va fi principalul organism de decizie în cadrul comunităŃilor; de asemenea, prin tratate, au fost stipulate circumstanŃele în care Consiliul va decide cu unanimitate precum şi cele în care va putea să decidă cu majoritate sau cu majoritate calificată.

3. Adunarea (Comună) – va avea un rol consultativ în procesul de luare a deciziilor şi va avea puteri (limitate) de supervizare politică (democratică) a spaŃiului comunitar. IniŃial va fi formată din delegaŃi ai parlamentelor naŃionale dar, după ce vor fi făcute o serie de aranjamente necesare, va fi aleasă “prin sufragiu direct şi universal, după o procedură uniformă în toate statele membre”.

4. Curtea de JustiŃie – a fost însărcinată cu obligaŃia de a asigura “interpretarea şi aplicarea corectă a Tratatelor”.

De asemenea, o ConvenŃie semnată tot pe 25 martie 1957, prevedea că Adunarea şi Curtea de JustiŃie vor fi comune tuturor celor trei ComunităŃi dar, abia prin Tratatul încheiat la Bruxelles, la 8 aprilie 1965, denumit şi „Tratatul de Fuziune”60, s-a realizat unificarea deplină a instituŃiilor europene deoarece s-au unificat „executivele şi legislativele, înfiinŃând un singur Consiliu şi o Comisie unică, pentru a obŃine o singură administraŃie, un singur buget şi un singur statut al personalului.”61

V. De la Comunitatea Europeană la Uniunea Europeană

Din momentul în care s-au constituit ComunităŃile Europene, procesul de integrare europeană

poate fi analizat având în vedere următoarele procese (paliere):

V.1. EvoluŃia (dezvoltarea) Tratatelor

Tratatul de la Paris şi cele două Tratate de la Roma constituie Tratatele fondatoare ale

ComunităŃilor Europene. Însă, ca răspuns la presiunile exercitate asupra cadrului legal al CE/UE pentru ca

acesta să se extindă, să devină mai puternic şi, în acelaşi timp, mai democratic, Tratatele Fondatoare – în

special Tratatul instituind CEE – au trebuit să fie amendate şi suplimentate de o serie de alte noi tratate.

Tratatele Uniunii Europene

Anul Documentul

60 Intrat în vigoare la 1 iulie 1967 61 Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene (ediŃia III), ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 20

1951 (ratificat în 1952) Tratatul de la Paris (CECO)62

1957 (ratificate în 1958) Tratatele de la Roma (CEE, CEAA)

1986 (ratificat în 1987) Actul Unic European

1992 (ratificat în 1993) Tratatul de la Maastricht

1997 (ratificat în 1999) Tratatul de la Amsterdam

2001 (ratificat în 2003) Tratatul de la Nisa

V.2. Extinderea (enlargement)

• Dacă numărul statelor fondatoare ale CE a fost 6 (FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda,

Luxemburg), astăzi UE numără 27 de membri.

• Cele 6 extinderi consecutive au afectat şi modificat într-o manieră fundamentală Uniunea: în

primul rând aceasta a devenit mai mare şi, prin aceasta a devenit o organizaŃie internaŃională

din ce în ce mai importantă.

• InstituŃiile europene au crescut în dimensiune şi complexitate pentru a putea prelua

reprezentanŃii noilor state membre; la rândul său procesul intern de luare a deciziilor a devenit

din ce în ce mai complex datorită necesităŃii de a satisface o arie tot mai largă de interese

naŃionale şi politice (noile state membre au propus spre dezbatere propriile lor cerinŃe,

preferinŃe şi probleme).

V.3. Dezvoltarea proceselor politice

• În primul rând, relaŃiile dintre cele 4 instituŃii (Parlament, Comisie, Consiliu şi Curtea de

JustiŃie) s-au modificat în mod profund: Parlamentul European, ca urmare a modificărilor

propuse de Tratatele Europene, şi-a extins progresiv influenŃa, în special influenŃa legislativă

• În al doilea rând, o serie de participanŃi, care nu au fost la început asociaŃi cu cele 4 instituŃii

fundamentale, devin tot mai mult implicaŃi în elaborarea politicilor precum şi în procesul de

luare a deciziilor (Consiliul European, actorii informali)

• În al treilea rând, procesele politice devin din ce în ce mai variate şi mai complexe pe măsură

ce trebuie să acopere noi domenii şi noi niveluri

• În al patrulea rând, procesele politice devin mai eficiente şi mai democratice (un număr din ce

în ce mai mare al deciziilor Consiliului se adoptă cu majoritate calificată, în defavoarea

unanimităŃii)

V.4. Dezvoltarea politicilor

62 Tratatul CECO a fost semnat pe 18 Aprilie 1951, la Paris, pentru o perioadă de 50 ani, intrând în vigoare pe 23 Iulie 1952 şi expirând pe 23 iulie 2002

• Integrarea (economică) europeană evoluează de la zona de liber schimb la uniunea economică,

iar ultimul stadiu al integrării avut în vedere încă din anii 1950 este uniunea politică

• Alături de politicile “pure” de piaŃă, anumite arii politice din sfera socială cu implicaŃii asupra

evoluŃiei pieŃei economice europene au devenit subiect al reglementărilor Uniunii Europene

(astfel de arii politice sunt: mediul, protecŃia consumatorilor, condiŃiile de muncă)

• Dincolo de politicile strict economice care au vizat realizarea PieŃei Unice şi apoi a Uniunii

Economice şi Monetare, Uniunea Europeană s-a dezvoltat extinzându-şi competenŃele şi în

domenii politice extrem de sensibile, precum securitatea (cei doi noi piloni, care completează

pilonul comunitar – Politica Externă şi de Securitate Comună şi Cooperarea în domeniul

JustiŃiei şi Afacerilor Interne, reprezintă astfel de exemple).

Prin urmare, integrarea europeană reprezintă un proces complex care poate fi analizat pe două

paliere distincte dar, în acelaşi timp, convergente: pe de o parte extinderea, iar, pe de altă parte,

aprofundarea integrării.

V.5. Procesul de integrare europeană

Ideea unei Europe unite, după cum am menŃionat, a fost susŃinută de-a lungul secolelor, dar numai

după cel de-al doilea război mondial statele europene au instituŃionalizat forme de cooperare

internaŃională, cu competenŃe în domenii specifice, cum ar fi: OrganizaŃia pentru Cooperare Economică

Europeană (OCEE)63, OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)64, Uniunea Europei

Occidentale (UEO).

Aceste organizaŃii au pus bazele unei solidarităŃi mai strânse între statele europene, dar încă

manifestau trăsăturile clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale. Începutul

procesului de integrare europeană - caracterizat prin trăsături originale şi specifice, care constituie baza

actualei structuri a Uniunii Europene - poate fi considerat anul 1950, când ministrul francez al afacerilor

externe, Robert Schuman, a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai

strânsă, comparativ cu formele tradiŃionale existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare

presupunea transferul de suveranitate către o organizaŃie cu puteri de constrângere asupra membrilor săi.

IniŃiativa a constat în integrarea producŃiei de cărbune şi oŃel a FranŃei şi Germaniei, în cadrul unei

organizaŃii deschise participării şi altor state europene. Printre promotorii ideii unei Europe unite, acesta a

fost primul pas către o cooperare lărgită: o integrare sectorială ce ar fi putut influenŃa şi alte sectoare

economice. Aceasta era ideea declarată, însă obiectivul politic imediat îl constituia alipirea Germaniei la

Europa şi eliminarea rivalităŃilor existente între FranŃa şi Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului

şi Saar-ului.

63 Organisation for European Economic Co-operation -OEEC 64 North Atlantic Treaty Organisation - NATO

În 1951, negocierile desfăşurate între şase Ńări – Belgia, FranŃa, Germania, Italia, Luxemburg şi

Olanda – au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se înfiinŃa Comunitatea Europeană a

Cărbunelui şi OŃelului (CECO). Comparativ cu alte organizaŃii internaŃionale existente la acel moment,

principalul element de noutate îl constituia caracterul supranaŃional al acestei ComunităŃi, reprezentat de

transferul de competenŃe către o instituŃie (Înaltă Autoritate65) responsabilă cu luarea de decizii,

independent de consensul Statelor Membre (SM).

O altă iniŃiativă sectorială este reprezentată de crearea unei ComunităŃi Europene de Apărare

(CEA)66, iniŃiativă care a eşuat însă, datorită faptului că Tratatul aferent - semnat în 1952 – nu a fost

niciodată ratificat de către Parlamentul FranŃei.

O relansare în forŃă a „iniŃiativei europene” a avut loc în anul 1955, în cadrul conferinŃei de la

Messina, la care miniştrii afacerilor externe ai CECO au căzut de acord asupra înfiinŃării unei uniuni

economice bazată pe o piaŃă comună şi asupra creării unei organizaŃii pentru energia atomică. O comisie

de experŃi condusă de Paul–Henry Spaak, ministrul belgian al afacerilor externe, a elaborat două proiecte

ce au condus la semnarea, în 1957, a celor două Tratate de la Roma – cel prin care se înfiinŃa

Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi tratatul ComunităŃii Europene pentru Energie Atomică

(EURATOM).

După prima experienŃă sectorială a CECO, CEE constituie un exemplu unic de organizaŃie

supranaŃională – adică o organizaŃie creată prin transferul de suveranitate de la SM la „Comunitate”. În

acest context, transferul de suveranitate înseamnă o delegare - de la membrii fondatori ai ComunităŃii

către anumite instituŃii comune – a puterii de decizie asupra unor aspecte comune, conform principiilor

democraŃiei şi statului de drept. În acest scop au fost create mecanisme de decizie şi un cadru instituŃional

complex, capabile să asigure reprezentarea intereselor guvernelor SM, a interesului general al

ComunităŃii, precum şi a intereselor cetăŃenilor europeni.

Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma, semnat la 25 martie 1957 şi intrat în vigoare la 1

ianuarie 1958, era reprezentat de crearea unei „pieŃe comune” şi de abordarea progresivă a politicilor

economice ale SM, ca mijloace de realizare a unei extinderi continue şi echilibrate, a unei creşteri

accelerate a standardelor de viaŃă şi a unor relaŃii mai strânse între SM.

Crearea unei pieŃe comune nu înseamnă numai eliminarea tuturor barierelor existente în calea

liberei circulaŃii a bunurilor şi stabilirea unei taxe vamale unice67 (uniunea vamală); piaŃa comună

înseamnă şi liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulaŃie a persoanelor, serviciilor şi capitalului)

şi stabilirea unor politici comune în domenii strategice (agricultură, comerŃ, transport şi concurenŃă)

pentru crearea unor condiŃii omogene în vederea creşterii performanŃei activităŃilor economice.

Astfel, în 1968, CEE avea deja încheiată uniunea vamală şi avea o piaŃă agricolă comună.

Începând cu 1950, gradul de integrare europeană a crescut progresiv, atât din punct de vedere

geografic – prin aderări succesive - cât şi din punctul de vedere al dezvoltării de politici şi structuri

65 „High Authority” 66 European Defence Community - EDC 67 În engleză, “common custom tariff”.

instituŃionale comune. Astfel, pornind de la o comunitate economică cu şase membri, în momentul de faŃă

s-a ajuns la o uniune politică a 27 de Ńări68 şi care va avea în curând o nouă ConstituŃie69.

VI. Extinderea integrării europene (Uniunii Europene)

Extinderea integrării europene înseamnă extinderea geografică (sau integrarea pe orizontală) şi

constă în aderarea de noi membri la CEE. Sub acest aspect, procesul de integrare s-a desfăşurat în şase

valuri succesive de aderare, etapele integrării geografice fiind indicate mai jos:

• Membri fondatori: 1957 – Belgia, FranŃa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda;

• Prima extindere: 1973 - Danemarca, Irlanda, Marea Britanie;

• A doua extindere: 1981 – Grecia;

• A treia extindere: 1986 – Portugalia, Spania;

• A patra extindere: 1996 – Austria, Finlanda, Suedia;

• A cincea extindere: 2004 – Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia,

Slovenia, Ungaria.

• A şasea extindere: 2007 – Bulgaria, România.

Extinderea integrării europene trebuie să fie înŃeleasă pe următoarele niveluri de analiză:

• UE este deschisă accederii oricărei Ńări europene care îndeplineşte criteriile democratic, politic

şi economic (criterii care trebuie îndeplinite pentru a deveni stat membru)

• După câteva extinderi succesive UE numără astăzi 27 de membri; alte câteva state au statutul

de candidate

• Fiecare tratat care vizează admiterea unor noi membri necesită aprobarea cu unanimitate a

tuturor statelor membre. Mai mult, înaintea fiecărei noi extinderi, UE îşi evaluează propria

capacitate de a absorbi noi membri şi, de asemenea îşi evaluează abilitatea instituŃională de a

face faŃă extinderii astfel încât să fie evitat un eventual blocaj instituŃional

• Extinderile succesive trebuie înŃelese şi ca o extindere a spaŃiului de stabilitate democratică,

fapt care a determinat construirea unei Europe mai sigure şi în acelaşi timp a generat creşterea

68 Este vorba de cele zece Ńări care au semnat deja Tratatul de Aderare şi care au devenit deveni membre în 2004: Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria (din Europa Centrală şi de Est), Cipru şi Malta (din zona mediteraneană); în 2007 Bulgaria şi România au devenit state membre; la momentul actual se află în proces de negociere Turcia. 69 Adoptarea unei noi ConstituŃii este cauzată, în mare parte, de dimensiunea acestui proces de extindere 12 Ńări) şi de transformările pe care le impune - atât la nivel instituŃional, cât şi decizional.

potenŃialului comercial şi economic european (în condiŃiile în care accentuarea implicaŃiilor

globalizării adânceşte presiunile concurenŃiale internaŃionale).

VI.1. Unificarea Continentului. Membrii fondatori ai ComunităŃii Europene: FranŃa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia

Aceste şase state, care în 1951 au semnat Tratatul de la Paris, fondând CECO, iar în 1957 au

semnat Tratatul (Tratatele) de la Roma instituind CEE şi CEEA (Euratom), au fost primele care şi-au

arătat dorinŃa de a depăşi scenariile de cooperare interguvernamentală stabilite în Europa Occidentală la

sfârşitul anilor 1940 ( Consiliul Europei).

Pentru statele Benelux, experienŃa celui de-al Doilea Război Mondial evidenŃiase o dată în plus

vulnerabilitatea lor în faŃa vecinilor mult mai puternici (şi ostili) şi, în acelaşi timp, necesitatea dezvoltării

unor relaŃii paşnice şi de cooperare cu Germania (de Vest) şi cu FranŃa.

În cazul Italiei, putem identifica o serie de argumente care au determinat-o să participe de la

început la construirea unor relaŃii apropiate cu statele Europei de Vest:

a) după mai bine de 20 de ani de regim fascist urmaŃi de înfrângerea militară (din WW II), integrarea

europeană oferea Italie şansa unui nou început fondat pe respectabilitate internaŃională;

b) în mai 1947 (ca şi în cazul FranŃei) Partidul Comunist părăsise guvernul dar, pentru câŃiva ani el a

continuat să reprezinte o ameninŃare prin încercarea de a declanşa o revoluŃie internă;

c) Italia se confrunta cu grave dificultăŃi economice (dificultăŃi care afectau economia în ansamblul

său): şomaj, inflaŃie, balanŃă a plăŃilor deficitară, instabilitate monetară şi, cu precădere în sud,

sărăcie accentuată.

Pentru FranŃa, integrarea părea să fie răspunsul pentru două obiective politice cheie post – belice:

îngrădirea Germaniei şi creşterea economică. La începutul anilor 1950 CECO a reprezentat un pas

important în această privinŃă, oferind, pe de o parte oportunitatea îndepărtării vechilor bariere şi ostilităŃi

franco-germane, iar, pe de altă parte, oferind FranŃei acces la materiile prime vitale (ale Germaniei)

precum şi la piaŃa germană. La sfârşitul anilor 1950, când problema germană nu mai era la fel de

presantă, dar competiŃia economică germană devenea o ameninŃare din ce în ce mai accentuată, FranŃa a

încercat, prin intermediul negocierilor din cadrul CEE să se asigure că o dată cu adâncirea integrării,

anumite interese ale sale (în primul rând protecŃia economică a fermierilor) să beneficieze de un tratament

preferenŃial.

Konrad Adenauer, cancelarul Germaniei de Vest în perioada 1949-1963, vedea în procesul de

unificare europeană şansa pentru ca Germania să-şi recâştige respectul internaŃional şi să se plaseze

favorabil în contextul internaŃional. Mai mult, Europa Occidentală, alături de AlianŃa Nord - Atlantică,

oferea Germaniei protecŃia necesară împotriva ameninŃării comuniste din Est. CECO, permitea Germaniei

de Vest să se elibereze de interferenŃele şi restricŃiile impuse de AliaŃi, iar liberalizarea pieŃelor în

interiorul CEE a generat oportunităŃi imense pentru ceea ce, în anii 1950, a devenit economia cu cea mai

rapidă creştere din Europa de Vest (economia germană).

VI.2. Extinderea din 1973: Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda

Trei factori au avut o importanŃă deosebită în atitudinea britanică faŃă de integrarea europeană în

perioada postbelică:

a. Marea Britanie opera în interiorul a ceea ce Winston Churchill descria ca fiind trei relaŃii

fundamental interdependente: Imperiul şi Commonwealth-ul; AlianŃa Atlantică şi relaŃia specială

(preferenŃială) cu Statele Unite; şi Europa de Vest. Până la începutul anilor 1960 Europa Occidentală

părea a fi cea mai puŃin importantă dintre aceste relaŃii.

b. Guvernele britanice nu erau pregătite să accepte pierderea (transferul) de suveranitate

implicată de procesul de integrare; au existat câteva motive centrale pentru care s-a întâmplat acest fapt:

lunga tradiŃie parlamentară britanică, reflectată şi în faptul că Marea Britanie nu fusese niciodată invadată

sau controlată de o putere străină în perioada modernă; de asemenea, exista opinia general împărtăşită că,

cedarea de suveranitate nu era nici necesară, nici dezirabilă, din moment ce UK era încă o mare putere

mondială; nu în ultimul rând, britanicii erau sceptici în legătură cu creşterea interdependenŃei faŃă de

guvernele şi statele continentale.

c. Anumite circumstanŃe au făcut ca trei din cele patru procese (organizaŃii) integraŃioniste

propuse în anii 1950 să nu fie atractive pentru domeniile de interes britanice: restricŃiile impuse

mecanismelor de decizie naŃionale în cadrul CECO erau lipsite de atractivitate pentru o Ńară a cărei

producŃie de cărbune şi oŃel o depăşea pe cea a celor şase.

De ce Marea Britanie a refuzat participarea în cadrul C.E.E.?

A fost probabil o ironie a istoriei faptul că, deşi Winston Churchill (prim-ministru până în 1955)

fusese unul dintre cei mai activi susŃinători ai conceptului de Europă unită, nici laburiştii, nici

conservatorii britanici n-au dorit în anii ‘50 să-şi alăture Ńara procesului de integrare europeană. Principala

lor obiecŃie era aceea că, alăturându-se C.E.E., Marea Britaniei nu se va mai afla în postura de a-şi

controla economia, care va fi la discreŃia unei autorităŃi supranaŃionale - Comisia europeană cu sediul la

Bruxelles. În acelaşi timp, exista teama că relaŃiile privilegiate din cadrul Commonwealth-ului britanic

vor fi desfiinŃate prin intrarea în C.E.E.; piaŃa Commonwealth-ului, de circa 800 de milioane de locuitori,

părea mai promiŃătoare decât aceea a comunităŃii europene, de doar 165 de milioane de locuitori. De

asemenea, britanicii nu doreau să-şi rişte relaŃiile lor privilegiate cu Statele Unite printr-o implicare prea

profundă în intergrarea economică europeană, proces pe care mulŃi europeni îl vedeau ulterior transformat

în integrare politică.

Marea Britanie şi alte Ńări din afara C.E.E. erau îngrijorate în privinŃa faptului că se simŃeau

excluse de la comerŃul cu cele şase Ńări comunitare, datorită impunerii unor tarife externe ridicate. În

consecinŃă, din iniŃiativă britanică s-a constituit în 1959 o Zonă Europeană a ComerŃului Liber

(Z.E.C.L./E.F.T.A.), la care s-au raliat Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, Suedia, ElveŃia, Austria şi

Portugalia, Ńări care s-au angajat să elimine treptat taxele vamale din relaŃiile comerciale reciproce, însă

fără a se menŃiona vreo politică economică comună. Însă în 1961 britanicii şi-au schimbat punctul de

vedere, iar guvernul Macmillan a anunŃat că Marea Britaniei dorea să se alăture C.E.E..

De ce s-a schimbat atitudinea britanică faŃă de C.E.E.?

În primul rând, până în 1961 devenise foarte clar faptul că C.E.E. se bucura de un succes

remarcabil şi fără participare britanică. Din 1953, producŃia industrială franceză sporise cu 75%, iar cea

germană cu aproape 90%, în condiŃiile în care producŃia britanică crescuse cu doar 30%.

Z.E.C.L./E.F.T.A. fusese un succes în materie de creştere a comerŃului dintre membrii săi, însă rezultatele

nu erau comparabile ca anvergură cu cele ale C.E.E.. În realitate, economia britanică părea a fi intrat într-

o perioadă de stagnare, în comparaŃie cu aceea a “celor şase”. Commonwealth-ul britanic, în pofida

mărimii sale, nu se putea compara, în materie de putere de cumpărare, cu C.E.E., iar Macmillan a

subliniat faptul că nu exista un conflict de interese între participarea britanică la C.E.E. şi comerŃul din

cadrul Commonwealth-ului: existau anumite indicii care sugerau că C.E.E. era dispusă să adopte un regim

special faŃă de Ńările din Commonwealth, atribuindu-le un statut de membru asociat, şi faŃă de Ńările din

Z.E.C.L./E.F.T.A., care puteau să devină membre ale ComunităŃii Economice Europene. Alt argument în

favoarea intrării Marii Britanii în procesul de integrare economică europeană era acela că, în calitate de

membră a C.E.E., ea va fi supusă unei competiŃii serioase ce urma să stimuleze economia britanică către

un efort mai susŃinut şi o eficienŃă mai mare. Macmillan chiar a subliniat faptul că Marea Britanie nu-şi

putea permite să rămână pe dinafară fie şi în condiŃiile în care C.E.E. evolua spre o uniune politică.

Negocierile s-au deschis în octombrie 1961 şi, în ciuda apariŃiei anumitor dificultăŃi, a apărut ca

un şoc veste că, în ianuarie 1963, preşedintele francez Charles de Gaulle a întrerupt convorbirile şi a

anunŃat că Marea Britanie nu era pregătită pentru admiterea în C.E.E..

De ce s-au opus francezii admiterii britanicilor în C.E.E.?

În acel moment, de Gaulle a pretins că Marea Britanie se confrunta cu prea multe probleme

economice şi, de aceea, ar fi slăbit Comunitatea Economică Europeană.

Deşi coloniile franceze erau membri-asociaŃi, el s-a opus acordării oricăror concesii pentru Ńările

din Commonwealth, motivând prin faptul că s-ar epuiza resursele Europei.

În Marea Britanie s-a sugerat faptul că de Gaulle dorea să domine în continuare Europa, iar

britanicii ar fi devenit nişte rivali de temut, iar legăturile lor strânse cu Statele Unite urmau să determine o

neplăcută influenŃă americană: s-ar fi realizat o “grupare atlantică colosală dependentă de America şi

aflată sub controlul ei”. De Gaulle mai era probabil deranjat de faptul că britanicii tocmai conveniseră,

fără a-i consulta pe francezi, să primească rachete americane de tip Polaris. Preşedintele francez era

hotărât să demonstreze că FranŃa era o mare putere şi nu avea nevoie de asistenŃa americană. În sfârşit,

mai era şi problema agriculturii franceze: C.E.E. îşi proteja fermierii prin impunerea de taxe vamale

ridicate, astfel încât preŃurile produselor agricole erau mai mari decât în Marea Britanie, a cărei

agricultură era foarte eficientă şi primea subsidii serioase pentru a menŃine preŃuri scăzute. Dacă

fenomenul ar fi continuat şi după intrarea Marii Britanii în C.E.E., fermierii francezi, cu fermele lor mici

şi ineficiente, ar fi fost în dificultate datorită competiŃiei cu cei britanici şi chiar cu cei din

Commonwealth.

În cele din urmă, deşi FranŃa şi-a reiterat veto-ul şi în 1967, admiterea britanică în C.E.E. s-a

produs la 1 ianuarie 1973 cu ajutorul a doi factori: după demisia lui de Gaulle în 1969, succesorul său,

Georges Pompidou, era mai binevoitor faŃă de Marea Britanie, iar noul prim-ministru conservator

britanic, Edward Heath, un european angajat, a negociat cu hotărâre obstinată alăturarea britanică la

procesul de integrare europeană. Irlanda şi Danemarca au intrat şi ele în C.E.E., iar în referendumul

desfăşurat în 1975 în Marea Britanie, 67% din cei care au votat şi-au exprimat aprobarea faŃă de

participarea britanică. “Cei şase” deveniseră “cei nouă”; ar fi putut fi “cei zece”, dar cetăŃenii Norvegiei

au respins prin referendum alăturarea Ńării lor la C.E.E..

Danemarca şi Irlanda nu au fost interesate să se alăture primei comunităŃi europene, din moment

ce economiile lor erau dependente de agricultură. Apoi, în ceea ce priveşte CEE, au existat o serie de

argumente care a susŃinut scepticismul celor două state de a se alătura statelor semnatare ale Tratatului de

la Roma: în primul rând ambele state aveau puternice legături economice şi istorice în alte zone ale

continentului european – Danemarca avea legături preferenŃiale cu celelalte state scandinave şi cu Marea

Britanie, în timp ce Irlanda avea astfel de legături cu Marea Britanie. Aceste raporturi cu Marea Britanie

au făcut ca, atât Danemarca cât şi Irlanda să aplice o data cu Marea Britanie pentru a deveni state membre

(într-o primă fază în au existat două astfel de tentative în anii 1960, apoi în 1973, ca urmare a modificării

atitudinii FranŃei, au devenit membre în 1973).

VI.3. Extinderea către Sud (1981-1986): Grecia, Spania, Portugalia

Dacă prima extindere, cea din 1973, a deplasat centrul de greutate al “Europei” spre Nord, cea de-a doua extindere, din anii ‘80, reinstaurează un anumit echilibru geografic, consolidează caracterul democratic al C.E.E., dar şi produce confruntarea procesului integrării europene cu problemele dezvoltării economiilor mai puŃin avansate.

(a) Grecia, asociată la C.E.E. din 1 noiembrie 1962, avusese relaŃii externe foarte reci în perioada “regimului coloneilor” (1967-1974) şi şi-a depus candidatura pentru aderare în vara lui 1975. Tratatul de aderare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1981. În pofida numeroaselor tranferuri financiare de care Grecia a beneficiat cu titlul de fonduri structurale, această Ńară rămâne tributară deficienŃelor economice ce fac din ea “codaşa” C.E.E.: rata inflaŃiei de aproape 20%, sectorul privat fărâmiŃat, sectorul public hipertrofiat şi puŃin productiv, contractarea de datorii şi subdezvoltarea fac din Grecia un stat care are dificultăŃi în a se ridica la nivelul partenerilor săi din Comunitate. În plus, sensibilitatea balcanică şi mediteraneană a Greciei, diferendul cu Turcia asupra problemei cipriote şi apropierea de regiunea cu potenŃial exploziv a fostei Iugoslavii influenŃează profund diplomaŃia Atenei, indiferent dacă Grecia este guvernată de socialiştii din PASOK sau de conservatorii din Nea Demokratia.

(b) Spania, marcată de războiul civil din perioada 1936-1939 şi izolată de Europa în timpul regimului generalului Franco, a reintrat în rândul democraŃiilor în 1975. Aderarea sa la C.E.E., la 1 ianuarie 1986, la capătul unor lungi negocieri influenŃate de atitudinea rezervată a FranŃei, care se temea de concurenŃa produselor agricole spaniole, a reprezentat un semn al noului elan politic european al Madridului. Spania regionalizată, constituită din 1978 în 17 regiuni autonome, pledează pentru o Europă descentralizată pe plan politic şi solidară în plan economic. Chiar dacă, datorită încrederii investitorilor şi dinamismului întreprinderilor sale, ea a recuperat parŃial rămânerea în urmă faŃă de restul Europei

comunitare, Spania continuă să aibă nevoie de solidaritatea comunitară (subdezvoltarea sudului şi a regiunilor periferice, rata şomajului de aproape 20%).

(c) Portugalia, care a cunoscut o izolare diplomatică asemănătoare cu cea a Spaniei după război, datorită regimului autoritar dominat de către Salazar, s-a alăturat C.E.E. la 1 ianuarie 1986. Participarea portugheză la procesul de integrare europeană a contribuit semnificativ la consolidarea tinerei republici şi la intrarea sa în rândurile democraŃiilor occidentale, ca şi la dezvoltarea unei economii până atunci arhaice, dominată de o logică agrară şi etatistă.

VI.4. Extinderea din 1995: Austria, Finlanda şi Suedia

Prin semnarea, la 7 februarie 1992, şi intrarea în vigoare, la 1 noiembrie 1993, a Tratatului de la Maastricht, a fost fondată Uniunea Europeană, ceea ce a indicat existenŃa voinŃei politice de transformare a C.E.E., o entitate economică, într-o uniune dispunând de competenŃe politice. Uniunea Europeană este o federaŃie, fără a fi numită însă ca atare. Proiectul tratatului făcea cunoscut acest lucru, dar cuvântul “federal” a fost eliminat din respect faŃă de susceptibilităŃile britanicilor. RenunŃarea la acest cuvânt nu a afectat esenŃa problemei, de vreme ce în toate tipurile de asociaŃii politice, indiferent cum s-ar numi ele, problema de neevitat este aceea a delimitării puterilor între autorităŃile aflate pe diverse paliere. În acest sens, tratatul afirma principiul “subsidiarităŃii”, care atribuie autoritate statului membru în toate cazurile de presupusă sau reală suprapunere între stat şi Comunitate sau Uniune. Altfel spus, “Comunitatea nu intervine ... decât dacă şi doar în măsura în care obiectivele acŃiunii respective nu pot fi realizate satisfăcător de către statele membre”.

“Europa celor cincisprezece” a devenit o realitate la 1 ianuarie 1995. După încheierea războiului rece şi prăbuşirea comunismului în Europa, alte trei Ńări s-au alăturat procesului de integrare europeană: Austria, Finlanda şi Suedia. În alte două state, ElveŃia (1992) şi Norvegia (1994) populaŃia s-a opus, prin referendum, intrării în Uniunea Europeană. Austria, Suedia şi Finlanda au profitat de sfârşitul antagonismului Est – Vest, care a făcut să devină caducă neutralitatea lor, statut ce le împiedica să se alăture integrării europene. Noile Ńări membre sunt dezvoltate din punct de vedere economic, nefiind deci o povară financiară pentru bugetul Uniunii; ele sunt, în acelaşi timp, democraŃii vechi şi stabile. Această extindere a confirmat atracŃia exercitată de Uniunea Europeană şi funcŃia sa stabilizatoare în cadrul unui continent aflat în căutarea unei noi arhitecturi.

VI.5. Extinderile din 2004 şi 2007

În 1993, ca urmare a cererilor fostelor Ńări comuniste de a deveni membre ale Uniunii Europene, Consiliul European (de la Copenhaga) a stabilit trei criterii pe care aceste state trebuiau să le îndeplinească, până în momentul aderării:

1. InstituŃii stabile care sa garanteze democraŃia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protecŃia minorităŃilor (Criteriul Politic);

2. economie de piaŃă funcŃională, precum si capacitatea de a face fata presiunilor concurenŃiale din piaŃa internă (Criteriul Economic);

3. Capacitatea de a-şi asuma obligaŃiile de stat membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice şi monetare ale Uniunii Europene (Criteriul legat de Acquis-ul Comunitar).

În cadrul Consiliului European de la Madrid din 1995 s-a stabilit, în completarea acestor trei criterii enunŃate la Copenhaga, că statutul de stat membru presupune de asemenea crearea condiŃiilor

pentru o integrare armonioasă prin adaptarea structurilor administrative. În baza acestor prevederi, atunci când, în decembrie 2002 s-a întrunit la Copenhaga Consiliul

European, s-a decis unul dintre paşii memorabili pentru istoria Integrării Europene: 10 state au fost invitate să se alăture Uniunii Europene pe 1 mai 2004. Astfel Uniunea Europeană nu doar devenea mai vastă din punct de vedere geografic şi al populaŃiei, ci, în primul rând, se sfârşea separarea continentului european care dura din 1945.

A cincia şi a şasea extindere a Uniunii Europene au avut atât o dimensiune politică cât şi una morală: Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria (extinderea din 2004), precum şi Bulgaria şi România (extinderea din 2007) redeveneau state europene nu doar din perspectivă geografică ci şi, în termeni de cultură, istorie şi aspiraŃii, apartenenŃă la familia democratică europeană.

VII. Aprofundarea (adâncirea) integrării europene (Uniunii Europene)

Procesul de adâncire a integrării europene (sau integrarea pe verticală) a demarat în anii ’50 şi are

în vedere următoarele aspecte:

a) creşterea progresivă a obiectivelor comune, pe care SM decid să le realizeze împreună, prin

extinderea ariilor politicilor comune;

b) întărirea caracterului supranaŃional al ComunităŃii, prin utilizarea extensivă a sistemului de vot

majoritar (în locul celui bazat pe unanimitate existent la nivelul Consiliului), prin care sunt

reprezentate interesele naŃionale ale fiecărui SM, precum şi prin întărirea rolului Parlamentului

European (unde sunt direct reprezentaŃi cetăŃenii europeni).

Tratatul CEE a fost amendat de câteva ori şi suplimentat prin Tratatul Uniunii Europene, până la

consolidarea sa finală într-o ConstituŃie.

Această abordare are în vedere dezvoltarea graduală a procesului de integrare, centrată pe tratarea

acelor aspecte asupra cărora se poate ajunge la un acord şi pe amânarea acelor chestiuni care nu sunt încă

în stadiul la care pot constitui obiectul unei decizii.

VII.1. Actul Unic European

După Tratatul de la Roma, procesul de adâncire a integrării a fost cuprins în Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 şi ratificat la 1 iulie 1987.

În urma unui preambul ce exprima intenŃia SM de a transforma Comunitatea Economică într-o

Uniune Politică (intenŃie care se va concretiza câŃiva ani mai târziu, prin Tratatul de la Maastricht), au fost

introduse următoarele inovaŃii:

• instituŃionalizarea formală a Consiliului European (format din şefii de stat sau de guvern şi de

preşedintele Comisiei Europene), ca principalul organism responsabil pentru stabilirea

direcŃiilor de dezvoltare ale ComunităŃii;

• introducerea sistemului de vot al majorităŃii calificate în cadrul Consiliului, pentru adoptarea

acelor deciziilor care au în vedere finalizarea pieŃei interne, politica socială, coeziunea

economică şi socială şi politicii cercetării;

• întărirea rolului Parlamentului European (PE), prin introducerea procedurilor legislative de

cooperare şi a necesităŃii acordului PE pentru deciziile privind aderarea de noi SM şi

acordurile de asociere;

• înfiinŃarea Tribunalului Primei InstanŃe70 , alături de Curtea Europeană de JustiŃie (CEJ);

• creşterea numărului politicilor comune, prin adăugarea politicilor de mediu, cercetare

ştiinŃifică, coeziune economică şi socială;

• stabilirea unei date (31/12/1992) pentru definitivarea pieŃei interne (noŃiunea de „piaŃă internă”

fiind mai puternică decât cea de „piaŃă comună”, implicând nu numai realizarea celor patru

libertăŃi – libera circulaŃie a bunurilor, libera circulaŃie a serviciilor, libera circulaŃie a

persoanelor şi libera circulaŃie a capitalului – ci şi implementarea a noi politici şi a coeziunii

economice şi sociale).

VII.2. Tratatul de la Maastricht

Schimbarea peisajului politic european după căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi

de Est a condus la un proces de regândire a structurii ComunităŃii Europene, în direcŃia creării unei uniuni

politice şi a uniunii economice şi monetare. Baza legală a noii Uniuni Europene este reprezentată de

Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi ratificat la 1 noiembrie 1993.

Uniunea Europeană (UE) înseamnă, pe de o parte menŃinerea şi extinderea acquis-ului

ComunităŃii Europene şi, pe de altă parte noi forme de cooperare în domeniul Politicii Externe şi de

Securitate Comună (PESC) şi al JustiŃiei şi Afacerilor Interne (JAI). Astfel, conform imaginii comune

despre UE, prin Tratatul de la Maastricht aceasta devine o construcŃie cu trei piloni, care va fi menŃinută

şi dezvoltată continuu.

TRATATUL DE LA MAASTRICHT PRIMUL PILON

Dimensiunea comunitară

• CetăŃenia europeană

• Libera circulaŃie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului

• Politici comunitare

• Uniunea economică şi monetară

AL DOILEA PILON

• Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)

AL TREILEA PILON

70 The Court of First Instance.

• Cooperarea în domeniul JustiŃiei şi Afacerilor Interne71 (JAI)

TRATATUL DE LA MAASTRICHT

Primul pilon

Primul pilon acoperă sectoarele, regulile şi procedurile de decizie referitoare la CEE, CECO şi

Euratom.

Tratatul de la Maastricht modifică Tratatul de la Roma al CEE şi creează Comunitatea Europeană,

subliniind astfel caracterul său extins, ce depăşeşte marginile integrării economice.

Aceste modificări sunt reprezentate de:

• continuarea extinderii rolului PE, în special cu referire la aprobarea nominalizărilor Comisiei,

la introducerea noii proceduri legislative a co-deciziei (asupra anumitor subiecte, PE îşi

împarte prerogativele cu Consiliul);

• continuarea extinderii gamei politicilor comune (educaŃia şi formarea profesională, reŃelele

trans-europene, politica industrială, dezvoltarea cooperării, protecŃia consumatorului) şi

întărirea altor politici comune deja existente (politica socială, coeziunea economică şi socială,

cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, politica de mediu);

• crearea cetăŃeniei europene: toŃi cetăŃenii SM pot circula şi se pot stabili în alte SM; dreptul de

a alege şi de a participa în alegerile municipale şi pentru PE în SM de rezidenŃă, indiferent de

naŃionalitate; protecŃie diplomatică şi consulară din partea ambasadei unui alt SM pe teritoriul

unui stat terŃ şi în care SM naŃional nu este reprezentat; dreptul de a trimite petiŃii PE şi de a se

adresa Mediatorului European (Ombudsmanului european);

• instituirea uniunii economice şi monetare: convergenŃa politicilor economică şi monetară a

SM, ceea ce a condus la adoptarea monedei comune (Euro) şi la înfiinŃarea Băncii Centrale

Europene (BCE).

Al doilea pilon

Odată cu instituirea celui de–al doilea pilon, cooperarea politică dintre SM este ridicată la statutul

de politică comună, ceea ce înseamnă includerea ei într-un cadru instituŃional specific. Astfel, prin

Tratatul de la Maastricht, UE are o politică comună extinsă la toate sectoarele politicii externe şi de

securitate şi se pun bazele unei cooperări sistematice între SM. Această cooperare este caracterizată de

derularea unor acŃiuni comune, desfăşurate pe de consens72 şi care limitează SM în politica lor externă.

PESC este gestionată de aceleaşi instituŃii care operează sub primul pilon, dar care au puteri şi

proceduri de decizie diferite: astfel, deoarece acest domeniu este de importanŃă strategică pentru SM şi

este dificil de renunŃat la suveranitatea naŃională, procedura de decizie aplicată este metoda

interguvernamentală (pentru adoptarea deciziilor fiind valabilă regula consensului). 71 Prin Tratatul de la Amsterdam, multe din domeniile aflate sub jurisdicŃia JAI au fost transferate dimensiunii comunitare (primul pilon). 72 Este vorba de metoda interguvernamentală.

Al treilea pilon

Tratatul de la Maastricht stabileşte şi o formă sistematică de cooperare între SM, în domeniul

justiŃiei şi afacerilor interne – cooperare care, până la acest moment, se desfăşura pe bază de acorduri

internaŃionale ocazionale ( un astfel de exemplu îl constituie Acordul Schengen, semnat în 1995 de numai

5 SM). Procesul de decizie este similar celui din domeniul PCSE (bazat pe regula unanimităŃii). Aspectele

acoperite de această politică şi reglementate prin Tratatul de la Maastricht sunt: oferirea de azil politic,

emigraŃia, lupta împotriva fraudei şi dependenŃei de droguri, cooperarea judiciară în chestiuni civile şi

penale, cooperarea vamală şi a poliŃiei pentru prevenirea terorismului, alte tipuri de delicte internaŃionale.

VII.3. Tratatul de la Amsterdam

Următorul moment cheie în direcŃia adâncirii integrării europene este constituit de Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 şi ratificat la 1 mai 1999.

Tratatul a reprezentat punctul final al lucrărilor ConferinŃei Inter – guvernamentale (CIG) iniŃiate

la Torino în 1997 şi prevăzută deja prin Tratatul de la Maastricht.

Tratatul de la Amsterdam amendează atât Tratatul CE, cât şi Tratatul UE, iar elementele de noutate aduse sunt:

• instituŃionalizarea cooperării sporite, prin care este combinată nevoia unei continue integrări

(existentă în unele SM) cu nevoia respectării dorinŃei altor SM de a nu fi implicate în anumite

politici comune (în domeniul cărora vor să îşi păstreze suveranitatea naŃională); acest sistem

poate fi aplicat în domeniile de activitate ale celor trei piloni, cu următoarele condiŃii:

a) să aibă în vedere promovare obiectivelor UE şi să fie aplicat ca o ultimă variantă;

b) să nu pună în pericol “acquis-ul comunitar” sau drepturile, obligaŃiile şi interesele SM

neparticipante;

c) să se refere la majoritatea SM şi să fie deschis tuturor celorlalte SM, în orice moment.

Primul pilon – dimensiunea comunitară a UE a fost întărită sub următoarele aspecte:

a) crearea de politici comune de ocupare a forŃei de muncă: SM vor considera promovarea

ocupării forŃei de muncă drept o chestiune de interes comun şi îşi vor coordona acŃiunile în

cadrul Consiliului –acesta din urmă elaborând anual un set „DirecŃii de ocupare a forŃei de

muncă”73, ce vor fi urmărite de guvernele SM în adoptarea politicilor naŃionale de ocupare a

forŃei de muncă; mai mult, Consiliul poate emite recomandări guvernelor naŃionale prin

majoritate calificată şi poate adopta – în co-decizie cu Parlamentul – măsuri de promovare a

acŃiunilor inovatoare în domeniul ocupării;

b) integrarea conŃinutului Cartei Sociale în Tratat, odată cu semnarea acesteia de către Marea

Britanie;

c) extinderea procedurii de co-decizie la noi sectoare de activitate (excluziunea socială, sănătatea

publică, lupta împotriva fraudei);

d) extinderea listei drepturilor civice ale cetăŃenilor europeni;

e) întărirea politicii de mediu, a politicii de sănătate şi a politicii de protecŃie a consumatorului.

73 “Employment Guidelines”

Al doilea pilon: sistemul PESC a fost întărit cu privire la:

a) posibilitatea dezvoltării de strategii comune pentru acŃiunile de politică externă ale SM;

b) introducerea principiului „abŃinerii constructive”, prin care se permite unui SM să se abŃină de

la votul în Consiliu, fără a bloca o decizie unanimă; astfel, respectivul SM nu este obligat să

aplice decizia, dar trebuie să accepte obligativitatea acesteia pentru Uniune şi trebuie să se

abŃină de la orice acŃiune ce poate veni în conflict cu acŃiunile UE bazate pe decizia în cauză;

c) înfiinŃarea unei UnităŃi de Planificare şi Avertizare74responsabilă cu monitorizarea evoluŃiilor

externe şi cu avertizarea referitoare la evenimente şi situaŃii ce pot afecta securitatea UE;

d) oferirea poziŃiei de „Înalt Reprezentant pentru probleme de PESC” Secretarului General al

Consiliului, responsabil pentru asistarea PreşedinŃiei Uniunii în probleme referitoare la PESC

şi pentru sprijin în formularea, pregătirea şi implementarea deciziilor politice de către

Consiliu; „Înaltul Reprezentant” poate purta discuŃii politice cu părŃi terŃe, în numele

Consiliului şi la cererea PreşedinŃiei;

e) includerea „misiunilor Petersberg”75 în Tratatul UE, cu scopul de a sublinia că la baza

priorităŃilor de acŃiune ale UE stă dorinŃa comună de a apăra securitatea europeană prin acŃiuni

de ajutor umanitar şi de restaurare a păcii.

Al treilea pilon: majoritatea sectoarelor de activitate acoperite de acest pilon (oferirea de viză şi de azil,

emigrarea, cooperarea vamală, cooperarea judiciară civilă privind libera circulaŃie a persoanelor) au fost

transferate primului pilon, transformând astfel procedurile de decizie - de la metoda inter-guvernamentală

la metoda comunitară (comunitizare); ca rezultat, al treilea pilon nu mai este „JustiŃie şi Afaceri Interne”,

ci devine „Cooperarea judiciară şi poliŃienească în domeniul criminalităŃii”.

VII.4. Tratatul de la Nisa

Tratatul de la Amsterdam, ca şi Tratatul de la Maastricht, prevede revizuirea sa printr-o a doua

ConferinŃă Inter-guvernamentală, cu scopul de a realiza reformele instituŃionale necesare procesului de

extindere a Uniunii. Mai mult, prin acest Tratat a fost aprobat un număr de reforme fără legătură cu

procesul de extindere. Lucrările CIG au dus la pregătirea textului Tratatului de la Nisa, care a fost

semnat la 26 februarie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003.

Principalele aspecte cuprinse în Tratatul de la Nisa sunt:

1. schimbările instituŃionale din cadrul procesului de extindere: deşi, pentru noile SM, numărul

de locuri în PE, numărul voturilor alocate în cadrul Consiliului şi pragurile aplicabile în cadrul

procedurii majorităŃii calificate vor fi determinate prin tratatele de aderare, Tratatul de la Nisa

stabileşte noi reguli, ce au în vedere o Uniune cu 27 de membri;

74 “ Planning and Early Warning Unit” 75 DeclaraŃia de la Petersberg, din 19 iunie 1992, este un element central în hotărârea de a dezvolta Uniunea Europei Occidentale (UEO) drept componenta de apărare a UE şi ca mijloc de întărire a pilonului european al AlianŃei Atlantice (NATO). Prin această declaraŃie au fost definite diferitele tipuri de misiuni militare pe care UEO le-ar putea întreprinde: în plus faŃă de contribuirea la apărarea comunitară în conformitate cu Articolul 5 din Tratatul de la Washington şi Articolul V din Tratatul de la Bruxelles amendat, unităŃile militare ale Statelor Membre UEO pot fi utilizate şi pentru: misiuni umanitare şi de salvare; misiuni de menŃinere a păcii; misiuni ale forŃelor de luptă în administrarea crizelor, inclusiv restabilirea păcii.

2. două inovaŃii majore privind procesul de decizie:

• extinderea ariei de utilizare a procedurii de decizie prin vot cu majoritate calificată în cadrul

Consiliului, pentru probleme în care anterior deciziile erau luate prin consens (de exemplu,

facilitarea libertăŃii de circulaŃie a persoanelor, cooperarea judiciară pe probleme civile,

încheierea de acorduri internaŃionale în domeniile comerŃului, serviciilor şi aspectelor

comerciale ale proprietăŃii individuale – cu unele excepŃii, etc.);

• extinderea procedurii co-deciziei la noi chestiuni, ce privesc: crearea de stimulente pentru

combaterea discriminării, cooperarea judiciară pe probleme civile, măsuri specifice de sprijin

industrial, acŃiuni de coeziune desfăşurate în afara Fondurilor Structurale, statutul partidelor

politice europene şi aspecte legate de imigraŃie, de acordarea de vize şi de azil;

1. revizuirea sistemului de cooperare, prin realizarea următoarelor modificări:

• numărul minim de SM necesare pentru propunerea unei clauze întărite de cooperare este 8,

ceea ce înseamnă că după a cincea extindere nu va reprezenta majoritatea SM;

• înlăturarea posibilităŃii utilizării dreptului de veto cu privire la cooperarea strânsă în domeniile

aflate sub incidenŃa primului şi celui de-al treilea pilon şi înlocuirea acesteia cu dreptul SM de

a supune problema Consiliului European, care poate decide prin majoritate calificată (mai

mult, dacă problema aparŃine unuia din domeniile în care se aplică procedura co-deciziei, este

necesar acordul PE);

• introducerea posibilităŃii de stabilire a unei „cooperări strânse” în domeniul PESC, în scopul

implementării de acŃiuni sau poziŃii comune (dar exceptând chestiunile cu implicaŃii militare

sau care Ńin de problema securităŃii);

2. introducerea unui instrument de prevenire în cadrul procedurii - procedură ce deja permite

Consiliului European să facă publică orice încălcare serioasă şi persistentă a drepturilor

fundamentale de către un SM – instrument ce dă posibilitatea suspendării unor drepturi ale

statului în cauză;

3. dezvoltarea capacităŃii militare a UE, prin crearea unor structuri politice şi militare permanente

şi prin încorporarea, în cadrul Uniunii, a atribuŃiilor de management al crizei corespunzătoare

Uniunii Europei Occidentale76. Comitetul Politic şi de Apărare77 este organismul ce poate

primi autorizare din partea Consiliului pentru a lua deciziile potrivite în cadrul pilonului al

doilea, în vederea asigurării controlului politic şi conducerii strategice a operaŃiunilor de

management al crizei.

76 Uniunea Europei Occidentale (UEO) a fost înfiinŃată în 1948 prin Tratatul de la Bruxelles şi este o organizaŃie creată în scopul cooperării pe probleme de apărare şi securitate. UEO este formată din 28 de Ńări, cu patru statute diferite: de membru, de membru asociat, de observator sau de partener asociat. Toate Ńările UE au statut de membru, cu excepŃia Austriei, Danemarcei, Finlandei, Irlandei şi Suediei – care au statut de observator; România este membru asociat. Tratatul de la Amsterdam a transformat UEO în „ parte integrantă a dezvoltării Uniunii”, delegându-i capabilitatea operaŃională în domeniul apărării. UEO a avut un rol major în misiunile Petersberg, prin organizarea detaşamentului de poliŃie din Mostar sau prin cooperarea cu poliŃia din Albania. La momentul actual, se pare însă că UEO a abandonat acest rol, în favoarea dezvoltării structurilor şi capacităŃilor proprii ale UE în domeniul politicii comune de securitate şi apărare (PCSA). Organismele aflate sub coordonarea UEO – Institutul pentru Studii de Apărare (Security Studies Institute) şi Centrul Satelit (Satellite Centre) au fost transferate Uniunii Europene la 1 ianuarie 2002. De asemenea, Tratatul de la Nisa a eliminat un număr de prevederi ale Tratatului UE cu privire la relaŃiile dintre UEO şi Uniune. Principalul domeniu în care responsabilitatea a rămas UEO este apărarea colectivă (Articolul 5), al cărui transfer către Uniune pare a fi fost amânată. 77 “Political and Security Committee”

4. înfiinŃarea „Eurojust” în domeniul cooperării judiciare pe probleme de criminalitate; Eurojust

reprezintă o unitate formată din magistraŃi, a căror sarcină este de a contribui la coordonarea

autorităŃilor naŃionale responsabile cu procedurile din domeniu;

5. extinderea sprijinului comunitar în noi sectoare de activitate, pentru acŃiunile SM din

domeniile politicii sociale, a educaŃiei şi formării profesionale; este vorba despre lupta

împotriva excluziunii sociale şi reforma sistemelor de protecŃie socială. Pe lângă acestea, a fost

înfiinŃat un Comitet de ProtecŃie Socială78 - organ consultativ, cu sarcina de a promova

cooperarea între SM şi Comisia Europeană.

VIII. ConstituŃia Europeană

Odată cu Tratatul de la Nisa a fost elaborată o „DeclaraŃie asupra viitorului Uniunii Europene”,

prin care se lansa o dezbatere generală asupra dezvoltării viitoare a Uniunii şi care implica atât SM, cât şi

statele candidate.

Aspectele avute în vedere de această declaraŃie sunt: delimitarea responsabilităŃilor între UE şi

SM, statutul Cartei drepturilor fundamentale

a UE, simplificarea tratatelor şi rolul parlamentelor naŃionale în cadrul instituŃional al UE.

În urma aprobării DeclaraŃiei de la Laeken, la 15 decembrie 2001, Consiliul European a hotărât

înfiinŃarea unei ConvenŃii Europene, care să pregătească procesul de reformă a UE. A avut astfel loc o

dezbatere ce a durat 16 luni şi la care au participat reprezentanŃi ai guvernelor şi parlamentelor naŃionale

ale SM şi ale Ńărilor candidate, Parlamentul European, Comisia Europeană, Comitetul Economic şi Social,

Comitetul Regiunilor, alături de organizaŃiile interesate (şi participante prin intermediul unui forum

deschis). Rezultatul dezbaterii este reprezentat de elaborarea proiectului ConstituŃiei europene.

Principalele reforme ale Uniunii Europene pot fi grupate în trei categorii:

1. Structură

• Consolidarea diverselor tratate existente într-un singur document: ConstituŃia Europeană;

• UE dobândeşte personalitate juridică;

• Carta drepturilor fundamentale este încorporată în ConstituŃie.

2. Cadru instituŃional

• Stabilirea unui Preşedinte al Consiliului European, în scopul de a asigura continuitatea,

vizibilitatea şi coerenŃa reprezentării UE atât pe plan intern, cât şi pe plan extern;

• Reducerea numărului comisionarilor europeni, în scopul de a permite operaŃionalitatea

Comisiei într-o Uniune cu 25 de SM (sau chiar mai multe);

• Introducerea funcŃiei de Ministru de Externe al UE;

78 “Social Protection Committee”

• Acordul asupra unei clauze de solidaritate pentru sprijin reciproc în caz de dezastre sau atacuri

teroriste;

• Recunoaşterea „Eurogrup” ca un organism independent, cu dreptul de a îşi alege preşedintele

(„Dl. Euro”) pe o perioadă de doi ani.

3. Procesul de decizie

• Utilizarea sistemului de vot cu majoritate calificată ca procedură standard de decizie în cadrul

Consiliului şi simplificarea sa;

• Adoptarea procedurii co-decizie ca procedură legislativă standard.

VIII.1. Obiectivele Uniunii Europene

Conform Tratatului de la Maastricht, articolul B, Uniunea Europeană îşi propune realizarea

următoarelor obiective:

− să promoveze progresul economic şi social, precum şi in nivel ridicat de ocupare a forŃei de muncă şi

să ajungă la o dezvoltare echilibrată şi durabilă, în special prin crearea unui spaŃiu fără frontiere

interne, prin consolidarea coeziunii economice şi sociale şi prin instituirea unei uniuni economice şi

monetare care să permită, în final, o monedă unică, în conformitate cu dispoziŃiile prezentului tratat;

− să îşi afirme identitatea pe scena internaŃională, în special prin punerea în aplicare a unei politici

externe şi de securitate comune, inclusiv prin definirea treptată a unei politici de apărare comune care

ar putea conduce la o apărare comună;

− să consolideze protecŃia drepturilor şi intereselor resortisanŃilor statelor membre prin instituirea unei

cetăŃenii a Uniunii;

− să menŃină şi să dezvolte Uniunea ca spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie în interiorul căruia este

asigurată libera circulaŃie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul frontierelor

externe, dreptul de azil, imigrarea, precum şi prevenirea criminalităŃii şi combaterea acestui fenomen;

− să menŃină integritatea acquis-ului comunitar şi să îl dezvolte, cu scopul de a examina în ce măsură

politicile şi formele de cooperare instaurate prin prezentul tratat ar trebui revizuite în vederea

asigurării eficienŃei mecanismelor şi instituŃiilor comunitare.79

Plecând de la aceste prevederi ale dreptului primar european putem distinge o serie de obiective

ale uniunii Europene, obiective care nu reprezintă altceva decât misiunea Europei (Uniunii Europene)

pentru secolul XXI80:

• garantarea păcii, a prosperităŃii şi a stabilităŃii pentru cetăŃenii Europei;

• consolidarea reunificării continentului;

79 Tratatele Uniunii Europene, ed. îngrijită de Grigoriu, Andreşan Beatrice şi Ştefan, Tudorel, ed. Famangiu, Bucureşti, 2007, pp. 3-4 80 http://europa.eu/abc

• asigurarea securităŃii pentru cetăŃenii săi;

• promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate;

• soluŃionarea provocărilor globalizării şi prezervarea identităŃii popoarelor europene;

• favorizarea valorilor europene, precum dezvoltarea durabilă şi protecŃia mediului, respectarea

drepturilor omului şi a economiei sociale de piaŃă.

I. Pacea şi stabilitatea

Înainte de a deveni un adevărat obiectiv politic, ideea unificării Europei nu era decât un vis al

filozofilor şi vizionarilor. Victor Hugo, de exemplu, a avansat ideea „Statelor Unite ale Europei”, fiind

inspirat de idealurile umaniste. Visul acesta a fost însă spulberat de groaznicele războaie care au devastat

continentul în prima jumătate a secolului XX.

O nouă formă de speranŃă a luat însă naştere din ruinele celui de-al doilea război mondial. Cei care

au opus rezistenŃă totalitarismului în timpul celui de-al doilea război mondial erau hotărâŃi să pună capăt

antagonismului internaŃional şi rivalităŃilor în Europa şi şi astfel să creeze condiŃiile necesare unei păci

durabile. Între 1945 şi 1950, câŃiva oameni de stat, precum Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide de

Gasperi şi Winston Churchill, s-au hotărât să convingă cetăŃenii de necesitatea intrării într-o eră nouă, cea

a unei organizări structurate a Europei Occidentale, bazată pe interese comune şi fondate pe tratate, care

ar garanta statul de drept şi egalitatea între toate Ńările membre.

Preluând o idee mai veche a lui Jean Monnet, Robert Schuman (ministru de Externe al FranŃei)

propune, la 9 mai 1950, instituirea ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului (CECO). Astfel, Ńările

care odinioară se confruntau pe câmpul de luptă decid să plaseze producŃia de cărbune şi oŃel sub

responsabilitatea unei autorităŃi supreme comune. Din punct de vedere practic, dar şi simbolic, spectrul

conflictelor a fost transformat într-un instrument al păcii şi reconcilierii.

II. Reunificarea continentului european După căderea Zidului Berlinului în 1989, Uniunea Europeană a fost cea care încurajat reunificarea

Germaniei. În 1991, odată cu prăbuşirea Imperiului Sovietic, fostele Ńări comuniste din Europa Centrală şi

de Est decid, la rândul lor, după ce timp de decenii s-au aflat sub tutela Pactului de la Varşovia, că viitorul

lor este legat de cel al marii familii a naŃiunilor democratice din Europa.

Procesul de extindere continuă şi astăzi. Astfel, în timp ce Turcia şi CroaŃia au început negocierile

de aderare în octombrie 2005, o serie de Ńări din Balcani şi-au depus şi ele candidatura, ceea ce ar putea

duce, într-o bună zi, la aderarea efectivă a acestora la marea familie europeană.

III. SiguranŃa şi securitatea

În secolul XXI, Europa încă se mai confruntă cu probleme de siguranŃă şi securitate. De aceea, UE

trebuie să ia măsuri eficiente pentru a garanta siguranŃa şi securitatea statelor sale membre. În acest scop,

UE trebuie să colaboreze constructiv cu regiunile aflate dincolo de graniŃele sale, respectiv Ńările din

Balcani, din Africa de Nord, din Caucaz şi din Orientul Mijlociu. UE trebuie, de asemenea, să îşi apere

interesele militare şi strategice, prin colaborarea cu aliaŃii săi, în special cu NATO şi prin dezvoltarea unei

veritabile politici europene comune de securitate şi de apărare.

Securitatea internă şi externă sunt două feŃe ale aceleiaşi monede. Combaterea terorismului

şi a crimei organizate necesită o colaborare strânsă între forŃele poliŃieneşti din toate Ńările UE. Crearea

unui „spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie” în sânul UE, unde fiecare cetăŃean are acces egal la justiŃie

şi este protejat de lege, constituie o nouă provocare la nivel european, necesitând o coordonare sporită a

acŃiunilor întreprinse de autorităŃile naŃionale. Organisme precum Europol, Oficiul European de PoliŃie şi

Eurojust, care promovează cooperarea între procurori, judecători şi ofiŃeri de poliŃie din Ńările membre ale

UE, sunt chemate să joace un rol mai activ şi mai eficient.

IV. Solidaritatea economică şi socială Cu toate că, la origine, Uniunea Europeană a fost creată pentru a realiza un obiectiv politic

pacificator, aspectul economic a fost totuşi cel care a reuşit să dinamizeze şi să încununeze cu succes

această construcŃie europeană.

La ora actuală, tendinŃele demografice în UE nu sunt foarte favorabile, în comparaŃie cu celelalte

state ale lumii. De aceea, statele membre trebuie să se apropie tot mai mult pentru a asigura creşterea

economică şi pentru a se menŃine competitive la nivel mondial. Niciun stat membru nu este pregătit să

facă faŃă, singur, concurenŃei pe plan mondial în domeniul comerŃului. Astfel, piaŃa unică le oferă

întreprinderilor europene o platformă vitală, asigurându-le competitivitatea pe pieŃele mondiale.

Cu toate acestea, acest spaŃiu de liberă concurenŃă la nivel european trebuie să aibă drept corolar

solidaritatea naŃiunilor europene. Aceasta are consecinŃe pozitive asupra cetăŃenilor europeni: prin

urmare, atunci când cetăŃenii din unele regiuni ale Europei sunt victime ale inundaŃiilor sau ale altor

calamităŃi naturale, bugetul UE prevede fonduri de asistenŃă în acest sens. Fondurile structurale,

gestionate de Comisia Europeană, încurajează şi sporesc eforturile depuse de autorităŃile naŃionale şi

locale ale Ńărilor membre pentru a reduce inegalităŃile între diversele regiuni ale UE. Mijloacele financiare

prevăzute din bugetul UE şi creditele oferite de Banca Europeană de InvestiŃii (BEI) sunt alocate pentru a

îmbunătăŃi infrastructura de transporturi (de exemplu, extinderea reŃelei de autostrăzi şi a infrastructurii

feroviare de mare viteză), contribuind astfel la promovarea unor regiuni şi la stimularea schimburilor

comerciale transeuropene. Astfel, succesul economic al UE se va manifesta, în parte, prin capacitatea

pieŃei sale unice, de 500 de milioane de consumatori, de a satisface interesele unui număr cât mai mare de

consumatori şi întreprinderi.

V. Identitatea şi diversitatea în contextul globalizării

SocietăŃile post-industriale ale Europei devin tot mai complexe. Astfel, deşi nivelul de trai al

cetăŃenilor europeni nu a încetat să crească, diferenŃe semnificative între bogaŃi şi săraci persistă totuşi. La

rândul ei, extinderea a accentuat şi mai mult aceste diferenŃe, întrucât noile state membre au intrat în UE

având un nivel de trai sub media europeană. De aceea, colaborarea statelor membre este crucială pentru a

se reuşi reducerea acestor discrepanŃe.

Totuşi, toate aceste eforturi nu au fost realizate în detrimentul identităŃii culturale şi lingvistice a

statelor europene. Dimpotrivă, activităŃile întreprinse de instituŃiile europene au contribuit la realizarea

creşterii economice, având în vedere particularităŃile regionale şi bogata diversitate culturală şi

tradiŃională a Ńărilor membre.

După jumătate de secol de construcŃie europeană, UE în ansamblul său este mai impunătoare decât

fiecare stat membru luat separat: ea exercită o influenŃă economică, socială, tehnologică, comercială şi

politică mult mai mare decât dacă acestea ar fi trebuit să acŃioneze individual. Faptul că UE întreprinde

acŃiuni comune şi se exprimă printr-o singură voce constituie o valoare adăugată incontestabilă pentru

Europa.

De ce? • Fiind prima putere comercială in lume, UE joacă un rol decisiv în negocierile internaŃionale,

respectiv cele din cadrul organizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC), compusă din 149 Ńări,

precum şi în punerea în aplicare a Protocolului de la Kyoto privind schimbările climatice şi

poluarea atmosferică;

• Deoarece adoptă poziŃii clare în ceea ce priveşte unele teme sensibile, importante pentru

cetăŃeanul de rând, precum protecŃia mediului, resursele de energie regenerabilă, „principiul

precauŃiei” în materie de securitate alimentară, aspectele etice ale biotehnologiilor şi

necesitatea protejării speciilor pe cale de dispariŃie;

• Deoarece a lansat o serie de iniŃiative importante pentru o dezvoltare durabilă a întregii

planete, în legătură cu „Summitul Pământului” de la Johannesburg, în 2002.

Vechiul adagiu „unirea face puterea” este mai pertinent ca niciodată pentru europenii de azi.

Totuşi, procesul de integrare europeană nu a şablonat diversele moduri de viaŃă, tradiŃiile şi culturile

popoarelor sale. Într-adevăr, diversitatea reprezintă o valoare majoră pentru Uniunea Europeană.

VI. Valorile Uniunii Europene

UE îşi doreşte să promoveze valorile umaniste şi progresiste şi să garanteze că fiinŃa umană este

stăpânul şi nu victima schimbărilor majore care au loc la nivel global. Nevoile cetăŃenilor nu pot fi satisfăcute doar prin intermediul mecanismelor de piaŃă şi nici nu pot fi impuse în mod unilateral.

De aceea, UE pledează pentru acea viziune a omenirii sau acel model de societate care este susŃinut de majoritatea cetăŃenilor săi. Europenii se mândresc cu patrimoniul bogat de valori, printre care se numără drepturile omului, solidaritatea socială, libertatea întreprinderii, distribuirea echitabilă a roadelor creşterii economice, dreptul la un mediu protejat, respectarea diversităŃii culturale, lingvistice şi religioase şi o sinteză armonioasă a tradiŃiei şi a progresului.

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, proclamată în decembrie 2000 la Nisa, cuprinde toate drepturile recunoscute la ora actuală de statele membre şi de cetăŃenii UE. Aceste valori creează un sentiment de apartenenŃă la aceeaşi familie europeană. Un exemplu bun în acest sens îl constituie abolirea pedepsei cu moartea în toate statele UE.

IX. FuncŃionarea Uniunii Europene

• Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene, care reprezintă statele membre, este principalul organ de decizie al Uniunii. Când se reuneşte la nivel de şefi de stat sau de guvern, acesta devine Consiliul European şi are rolul de a defini şi impulsiona orientările politice generale ale Uniunii.

• Parlamentul European reprezintă cetăŃenii şi împarte puterea legislativă şi bugetară cu Consiliul Uniunii Europene.

• Comisia Europeană, principalul organ executiv, reprezintă interesul comun al Uniunii. Are drept de iniŃiativă legislativă şi controlează aplicarea corectă a politicilor comunitare.

IX.1. „Triunghiul decizional”

Mai mult decât o confederaŃie de state, mai puŃin decât un stat federal, Uniunea Europeană este o construcŃie nouă care nu intră în nici o categorie juridică tradiŃională. Se fondează pe un sistem politic original, în continuă evoluŃie de peste cincizeci de ani.

Tratatele (ce constituie legislaŃia primară) sunt la baza a numeroase acte juridice (numite „secundare”) care au incidenŃă directă asupra vieŃii cotidiene a cetăŃenilor Uniunii. Este, în special, cazul regulamentelor, directivelor şi recomandărilor adoptate de instituŃiile UE.

Aceste legi, precum şi politicile Uniunii în general, sunt rezultatul deciziilor luate de triunghiul instituŃional format din Consiliu (care reprezintă guvernele naŃionale), Parlamentul European (care reprezintă cetăŃenii) şi Comisia Europeană (instituŃie independentă de guvernele statelor membre, garantă a interesului colectiv al europenilor).

(a) Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European

Consiliul Uniunii Europene (sau Consiliul de Miniştri) este principala instituŃie de decizie al

Uniunii. PreşedinŃia Consiliului este deŃinută prin rotaŃie de câte un stat membru, pe o perioadă de şase

luni. Consiliul reuneşte câte un ministru din fiecare stat membru, în funcŃie de domeniul înscris pe

ordinea de zi: afaceri externe, agricultură, industrie, transport, mediu etc.

Consiliul are putere legislativă, pe care o împarte cu Parlamentul European prin „procedura de

codecizie”. În plus, Consiliul şi Parlamentul sunt responsabili în egală măsură de adoptarea bugetului

Uniunii. Consiliul încheie, de asemenea, acordurile internaŃionale negociate în prealabil de către Comisie.

În conformitate cu tratatele, deciziile Consiliului sunt adoptate cu majoritate simplă, majoritate

calificată sau în unanimitate, în funcŃie de domeniul abordat.

În domenii esenŃiale, ca modificarea tratatelor, lansarea unei noi politici comune sau aderarea unui

nou stat, Consiliul trebuie să decidă în unanimitate.

În celelalte cazuri, se foloseşte majoritatea calificată, ceea ce înseamnă că o decizie a Consiliului

este adoptată numai în cazul în care obŃine un număr minim de voturi favorabile. Numărul voturilor

atribuite fiecărui stat membru reflectă aproximativ mărimea populaŃiei acestuia.

Numărul de voturi în Consiliu atribuite fiecărei Ńări

Germania, FranŃa, Italia şi Regatul Unit 29

Spania şi Polonia 27

România 14

łările de Jos 13

Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria şi Portugalia 12

Austria, Bulgaria şi Suedia 10

Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia şi Finlanda 7

Estonia, Cipru, Letonia, Luxemburg şi Slovenia 4

Malta 3

Total: 345

Un minim de 255 de voturi din 345 (73,9%) sunt necesare pentru constituirea unei majorităŃi calificate. În

afară de aceasta:

• orice decizie trebuie să fie aprobată de către o majoritate a statelor membre (în anumite cazuri o

majoritate de două treimi) şi

• orice stat membru poate solicita să se verifice dacă voturile favorabile reprezintă cel puŃin 62% din

populaŃia totală a UE

Consiliul European se reuneşte, în principiu, de patru ori pe an şi este prezidat de şeful statului sau

guvernului care deŃine preşedinŃia Consiliului Uniunii Europene la momentul respectiv. Preşedintele

Comisiei Europene participă ca membru de drept.

Prin Tratatul de la Maastricht, Consiliul European a devenit oficial iniŃiatorul principalelor politici

ale Uniunii şi arbitru în problemele dificile care nu au fost soluŃionate în cadrul Consiliului Uniunii

Europene.

Consiliul European abordează, de asemenea, probleme de actualitate internaŃională prin

intermediul politicii externe şi de securitate comune (PESC), expresie a unei diplomaŃii comune a statelor

membre.

(b) Parlamentul European Parlamentul European este ales prin vot şi reprezintă cetăŃenii Uniunii. El controlează din punct

de vedere politic activităŃile Uniunii şi participă la procesul legislativ. Începând cu 1979, membrii săi sunt

aleşi direct, prin vot universal, la fiecare cinci ani.

Numărul de locuri alocat fiecărei Ńări în Parlamentul European 2007–2009

Austria 18

Belgia 24

Bulgaria 18

Cipru 6

Republica Cehă 24

Danemarca 14

Estonia 6

Finlanda 14

FranŃa 78

Germania 99

Grecia 24

Ungaria 24

Irlanda 13

Italia 78

Letonia 9

Lituania 13

Luxemburg 6

Malta 5

łările de Jos 27

Polonia 54

Polonia 24

România 35

Slovacia 14

Slovenia 7

Spania 54

Suedia 19

Regatul Unit 78

Total 785

Sesiunile plenare ale Parlamentului European se Ńin, în principiu, la Strasbourg, iar cele

suplimentare, la Bruxelles. Cele douăzeci de comitete ale Parlamentului, care pregătesc sesiunile plenare,

precum şi grupurile sale politice, se reunesc de obicei la Bruxelles. Secretariatul General are sediul la

Luxemburg şi la Bruxelles.

Parlamentul îşi exercită puterea legislativă la trei niveluri:

• Prin intermediul procedurii „de cooperare”, introdusă în 1987 prin Actul Unic European,

Parlamentul European participă la elaborarea directivelor şi a regulamentelor, pronunŃându-se

asupra propunerilor Comisiei Europene, care pot fi modificate în funcŃie de poziŃia Parlamentului.

• Tot din 1987, procedura de „aviz conform” supune ratificării de către Parlament a acordurilor

internaŃionale, negociate de Comisie, precum şi a oricărei noi extinderi a Uniunii.

• Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992, a introdus procedura de „codecizie”, care plasează

Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul în ceea ce priveşte legiferarea în domenii

importante, inclusiv libera circulaŃie a lucrătorilor, piaŃa internă, educaŃie, cercetare, mediu, reŃele

transeuropene, sănătate, cultură, protecŃia consumatorului etc. Tratatul prevede totuşi o procedură

de conciliere.

De asemenea, Parlamentul European împarte cu Consiliul responsabilitatea privind adoptarea bugetului

Uniunii. Parlamentul poate respinge propunerea de buget, lucru care s-a întâmplat deja de mai multe ori.

În acest caz, întreaga procedură bugetară trebuie reîncepută. Comisia Europeană propune proiectul de

buget, care este apoi dezbătut de Consiliu şi Parlament. Parlamentul şi-a folosit din plin puterile

bugetare pentru a influenŃa politicile Uniunii.

De asemenea, trebuie menŃionat faptul că Parlamentul European este instituŃia de control democratic al

Uniunii. Acesta dispune de puterea de a demite Comisia prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură cu o

majoritate de două treimi. De asemenea, supraveghează gestionarea politicilor UE prin întrebări orale şi

scrise adresate Comisiei şi Consiliului. În final, preşedintele în exerciŃiu al Consiliului European

informează Parlamentul cu privire la deciziile luate de Consiliu.

(c) Comisia Europeană Comisia este al treilea element al triunghiului instituŃional care administrează şi conduce Uniunea

Europeană. Membrii acesteia sunt numiŃi pe o perioadă de cinci ani, de comun acord de către statele

membre şi aprobaŃi de Parlamentul European. Comisia este responsabilă în faŃa Parlamentului, care îi

poate cere, printr-o moŃiune de cenzură, să demisioneze colectiv.

Din 2004, Comisia este formată din câte un comisar din fiecare stat membru.

Comisia se bucură de o independenŃă considerabilă în exercitarea atribuŃiilor. Ea reprezintă

interesul comun şi nu trebuie să primească instrucŃiuni de la niciun guvern naŃional. „Gardian al

tratatelor”, Comisia veghează la aplicarea regulamentelor şi a directivelor adoptate de Consiliu şi

Parlament şi poate recurge la calea contencioasă în faŃa CurŃii de JustiŃie în caz de neaplicare a dreptului

comunitar.

În calitate de instituŃie executivă al Uniunii, Comisia pune în aplicare deciziile luate de Consiliu în

domenii ca politica agricolă comună. Ea dispune de o putere mare în gestionarea politicilor comune, al

căror buget îi este încredinŃat: cercetare şi tehnologie, ajutor pentru dezvoltare, dezvoltare regională etc.

Comisia este asistată de o administraŃie formată din 36 de direcŃii generale (DG-uri) şi servicii,

care sunt repartizate în principal la Bruxelles şi Luxemburg.

IX.2. Alte instituŃii şi organisme

(a) Curtea de JustiŃie81 Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene, cu sediul la Luxemburg, este formată din câte un

judecător din fiecare stat membru şi asistată de opt avocaŃi generali. Aceştia sunt numiŃi de comun acord

de către guvernele statelor membre, pe o perioadă de şase ani, care poate fi reînnoită. IndependenŃa le este

garantată. Rolul CurŃii de JustiŃie este de a asigura respectarea legislaŃiei europene, precum şi

interpretarea corectă şi aplicarea tratatelor.

81 Curtea de JustiŃie asigură respectarea legislaŃiei europene – spre exemplu, prin introducerea unei legi care să asigure accesul la drepturi egale pentru tinerele mame care se întorc din concediul de maternitate.

(b) Curtea de Conturi

Curtea de Conturi, cu sediul la Luxemburg, a fost înfiinŃată în 1975 şi este compusă din câte un

membru din fiecare stat al Uniunii, numit pentru o perioadă de şase ani de comun acord de către statele

membre după consultarea Parlamentului European. Rolul său este de a verifica încasarea tuturor

veniturilor, precum şi legalitatea şi regularitatea utilizării fondurilor, urmărind buna gestionare a

bugetului Uniunii.

(c) Comitetul Economic şi Social European

Consiliul şi Comisia consultă Comitetul Economic şi Social European (CESE) în luarea de decizii

în anumite domenii politice. Acesta este alcătuit din reprezentanŃi ai diferitelor grupuri de interes

economic şi social ai societăŃii civile organizate, numiŃi de Consiliu pe o perioadă de patru ani.

(d) Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor (CR) a fost creat prin Tratatul privind Uniunea Europeană şi este format din

reprezentanŃi ai colectivităŃilor locale şi regionale, numiŃi de Consiliu pe o perioadă de patru ani la

propunerea statelor membre. În temeiul tratatului, CR este consultat de Consiliu şi Comisie în probleme

relevante privind regiunile respective, dar poate emite avize şi din proprie iniŃiativă.

(e) Banca Europeană de InvestiŃii

Banca Europeană de InvestiŃii (BEI), cu sediul la Luxemburg, acordă credite şi garanŃii care

sprijină regiunile mai puŃin dezvoltate ale Uniunii şi competitivitatea întreprinderilor.

(f) Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE), situată la Frankfurt, are responsabilitatea de a gestiona moneda

euro şi politica monetară a Uniunii.

Etapele istorice ale evoluŃiei Uniunii Europene82

1951: Instituirea ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului de către cei şase membri fondatori

1957: Tratatul de la Roma instituie o piaŃă comună

1973: Comunitatea se extinde (numără acum nouă state membre) şi dezvoltă

82 Această alegere a principalelor momente ale evoluŃiei şi construcŃiei europene corespunde cu cea oferită de site-ul Uniunii Europene, http://europa.eu.int

politici comune

1979: Primele alegeri prin vot universal direct pentru Parlamentul European

1981: Prima extindere în spaŃiul mediteranean

1993: Realizarea pieŃei unice

1993: Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeană

1995 : UE se extinde la 15 membri

2002: Introducerea bancnotei şi monedei euro

2004: 10 Ńări noi aderă la Uniune

1. La 9 mai 1950 DeclaraŃia Schuman83 propunea instituirea ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi

OŃelului (CECO) care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. Acesta a creat o

piaŃă comună a cărbunelui şi a oŃelului între cele şase state fondatoare (Belgia, Republica Federală

Germania, FranŃa, Italia, Luxemburg şi łările de Jos). Scopul, în urma celui de-al doilea război mondial,

era de a asigura pacea între popoarele europene învingătoare şi cele învinse şi de a le apropia, facilitându-

le colaborarea de pe poziŃii egale în cadrul unor instituŃii comune.

2. La data de 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, cei şase au hotărât să instituie Comunitatea

Economică Europeană(CEE) bazată pe o piaŃă comună mai extinsă, incluzând o gamă largă de bunuri şi

servicii. Taxele vamale între cele şase state au fost eliminate în totalitate la data de 1 iulie 1968, iar în

cursul anilor 60 au fost create politici comune, în special în domeniul comerŃului şi al agriculturii.

3. Acest proiect a avut un succes atât de mare, încât Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit au decis

să se alăture ComunităŃii. Prima extindere, de la şase la nouă membri, a avut loc în 1973. În acelaşi timp

s-au aplicat noi politici sociale şi de mediu , iar în 1975 s-a înfiinŃat Fondul European de Dezvoltare

Regională (FEDR).

4. În iunie 1979, s-a realizat un pas decisiv pentru Comunitatea Europeană prin organizarea

primelor alegeri prin sufragiu direct pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se organizează o dată la

cinci ani.

5. În 1981, Grecia s-a alăturat ComunităŃii, urmată de Spania şi Portugalia în 1986. Astfel a fost

consolidată prezenŃa ComunităŃii în Europa de Sud, urgentând nevoia de extindere a programelor de

ajutor regional.

6. Recesiunea economică mondială de la începutul anilor 1980 a adus cu sine un val de

„europesimism”. Cu toate acestea, speranŃa a renăscut în 1985 când Comisia Europeană, sub preşedinŃia

lui Jacques Delors, a prezentat Cartea albă privind calendarul pentru realizarea pieŃei unice europene până

la data de 1 ianuarie 1993. Acest Ńel ambiŃios a fost inclus în Actul Unic European semnat în februarie

1986 şi intrat în vigoare la data de 1 iulie 1987.

7. Structura politică a Europei s-a schimbat categoric odată cu căderea zidului Berlinului în 1989.

Aceasta a condus la unificarea Germaniei în octombrie 1990 şi democratizarea Ńărilor Europei Centrale şi

de Est prin eliberarea de sub controlul sovietic. Uniunea Sovietică a încetat să existe în decembrie 1991. 83 La 9 mai 1950, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, propune pentru prima dată ideile care vor sta la baza construcŃiei europene. 9 mai devine astfel ziua de naştere a Uniunii Europene.

În acelaşi timp, statele membre negociau noul Tratat privind Uniunea Europeanăcare a fost

adoptat în decembrie 1991, la Maastricht, de către Consiliul European format din şefi de stat şi de

guvern,. Acesta a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Tratatul a creat Uniunea Europeană (UE),

adăugând domenii de cooperare interguvernamentală structurilor comunitare integrate existente.

8. Acest nou dinamism european, precum şi schimbarea situaŃiei geopolitice a continentului au

determinat alte trei noi state – Austria, Finlanda şi Suedia – să adere la UE la 1 ianuarie 1995.

9. Pe atunci, UE era pe calea spre cea mai spectaculoasă realizare a sa, crearea monedei unice.

Moneda euro pentru tranzacŃii financiare (sub altă formă decât numerar) a fost introdusă în 1999, în timp

ce bancnotele şi monedele au fost emise trei ani mai târziu în cele 12 state ale spaŃiului euro (cunoscut sub

numele de zona euro). În prezent, euro este o monedă importantă pentru plăŃi şi depozite la nivel mondial,

alături de dolarul SUA.

Europenii trebuie să facă faŃă globalizării. Noile tehnologii şi utilizarea tot mai extinsă a

internetului transformă economiile. Aceste transformări implică însă provocări, atât pe plan social, cât şi

cultural.

În martie 2000, UE a adoptat „strategia de la Lisabona” în vederea modernizării economiei

europene, astfel încât aceasta să devină competitivă pe piaŃa mondială alături de alŃi mari actori, precum

Statele Unite şi statele nou industrializate. Strategia de la Lisabona include încurajarea inovaŃiei şi a

investiŃiilor în afaceri, precum şi adaptarea sistemelor educaŃionale europene, astfel încât acestea să

corespundă cerinŃelor societăŃii informaŃionale.

În acelaşi timp, şomajul şi creşterea costurilor privind pensiile exercită presiune asupra

economiilor naŃionale, făcând reforma cu atât mai mult necesară. Alegătorii cer tot mai mult guvernelor

lor să găsească soluŃii practice la aceste probleme.

10. Abia ajunsă la 15 membri, Uniunea Europeană a şi început pregătirile pentru o nouă extindere

la un nivel fără precedent. La mijlocul anilor 1990, fostele state ale blocului sovietic (Bulgaria, Republica

Cehă, Ungaria, Polonia, România şi Slovacia), cele trei state baltice care au făcut parte din Uniunea

Sovietică (Estonia, Letonia şi Lituania), una dintre republicile fostei Iugoslavii (Slovenia), precum şi două

state mediteraneene (Cipru şi Malta) au început să bată la uşa UE.

UE a salutat şansa de a contribui la stabilizarea continentului european şi de a extinde beneficiile

integrării europene asupra acestor democraŃii tinere. Negocierile privind statutul de viitor membru au fost

deschise în decembrie 1997. Extinderea UE la 25 de state a avut loc la 1 mai 2004 când 10 dintre cele 12

Ńări candidate au aderat la Uniune. Bulgaria şi România au urmat la 1 ianuarie 2007.

Bibliografie:

1. Bibere, Octav, Documente de baza ale comunitatii si Uniunii Europene, Iasi, Ed. Polirom, 1999 2. Cairns, Walter, Introducere în legislatia Uniunii Europene, Ed. Universal Dalsi, 2001 3. Courty, Guillaume, Devin, Guillaume, ConstrucŃia europeană, ed. CNI Coresi, Bucureşti, 2001 4. Dinan, Desmond, Ever Closer Union. An Introduction to European Integration, Palgrave, 2003 5. Ferreol, Gilles, DicŃionarul Uniunii Europene, Ed. Polirom, Iaşi, 2001 6. Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene (ediŃia III), ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006 7. Grigoriu, Beatice Andreşan, Ştefan, Tudorel (coord), Tratatele Uniunii Europene, Ed. Hamangiu,

Bucureşti, 2007

8. Lodge, J. (ed.), European Union: The European Community in Search of a Future, Macmillan, London, 1986

9. Lőtzeler, Paul Michael, Europa după Maastricht. Perspective americane şi europene, Ed. Institutul European, Iaşi, 2004

10. Magnette, Paul, Europa politică. CetăŃenie, constituŃie, democraŃie, Ed. Institutul European, Iaşi, 2005

11. Magnette, Paul, Europa, Statul şi DemocraŃia, Ed. Institutul European, Iaşi, 2005 12. Marga, Andrei, Filosofia unificării europene, Ed. FundaŃiei pentru studii europene, Cluj-Napoca,

2003 13. McCormick, John, Să înŃelegem Uniunea Europeană : o introducere concisă, Ed. Codecs,

Bucureşti, 2006 14. Monnet, Jean, Memoires, Fayard, Paris, 1976 15. Nelsen, B. and Stubb, A, The European Union. Readings on Theory and Practice of European

Integration, Lynne Rienner, London, 1994 16. Nugent, Neill, The Government and Politics of the European Union, Palgrave MacMillan, 2003 17. Pascariu, Gabriela Carmen, Uniunea Europeană:politici şi pieŃe agricole, Ed. Economică,

Bucureşti, 1999 18. Păun, Nicolae, Păun, Ciprian Adrian, Istoria Constructiei europene, EFES, Cluj-Napoca, 2000 19. Păun, Nicolae, Păun, Ciprian Adrian,Ciceo, Georgiana, Europa Unita, Europa Noastra, Ed. Presa

Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2003 20. Pelkmans, J, European Integration. Methods and Economic Analysis, Pearson Education, 2000 21. Schuman, Robert, Pentru Europa, ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2003 22. Tsoukalis, Loukas, Ce fel de Europa ?, Editura Bic All, Bucuresti, 2005 23. Urwin, Derek, Dictionar, Istorie si politicã europeanã 1945-1995, Ed. Institutul European, Iasi,

2000 24. Wallace, Helen and William, Wallace, Procesul politic în Uniunea Europeană, Ed. Arc, Chişinău,

2004 25. Zorgbibe, Charles, ConstrucŃia europeană. Trecut, prezent, viitor, Ed. Trei, Bucureşti, 1998

Bibliografie web:

- www.europa.eu.int - www.euractiv.com - www.ier.ro - www.uniuneaeuropeana.go.ro