bodi 2010 - hoisesti la pod

300

Upload: cucutenilit

Post on 02-Jul-2015

397 views

Category:

Documents


14 download

TRANSCRIPT

Page 1: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 2: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 3: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 4: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 5: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 6: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 7: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE (Nicolae Ursulescu)/ 9

INTRODUCERE/ 13

I. CONTEXTUL DESCOPERIRILOR/ 29

I.1. Cadrul fizico-geografic/ 29

I.2. Prezentarea cercetărilor arheologice/ 31 I.2.a. Stratigrafia/ 31 I.2.b. Locuinţe/ 33 I.2.c. Complexe menajere/ 37

II. UNELTE ŞI ARME/ 51

II.1. Unelte şi arme de piatră/ 51 II.1.a. Determinarea tipologică a inventarului litic şlefuit/ 51

Grupul topoare/ 52 Grupul tesle/ 54 Grupul dălţi/ 55

II.1.b. Determinarea tipologică a inventarului litic cioplit/ 57 II.1.b.1. Clasa: Nuclee/ 58

Categoria: Nuclee prismatice/ 59 Categoria: Nuclee amorfe/ 59

II.1.b.2. Clasa: Produse de debitaj/ 59 Categoria: Lame/ 59 Categoria: Gratoare/ 61 Categoria: Racloare/ 64 Categoria: Burine/ 65 Categoria: Vârfuri de săgeată/ 66 Categoria: Aşchii/ 67

II.1.c. Determinările traseologice şi importanţa lor pentru reconstituirea activităţilor economice/ 83 Metoda „low power approach”/ 84 Metoda „high power approach”/ 89

Rezultate ale determinărilor traseologice/ 93 Rezultatele metodei „low power approach”/ 93

Utilajul litic şlefuit/ 93 Utilajul litic cioplit/ 96

Rezultatele metodei „high power approach”/ 98

II.2. Determinarea tipologică a inventarului din materii dure animale/ 114 Vârfuri/ 115 Netezitoare/Şlefuitoare/ 117 Dăltiţe/ 117 Spatule/ 118 Vârfuri oblice/ 118 Elemente receptoare/ 119

II.4. Unelte de cupru/ 119

Page 8: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

III. ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC/ 127

III.1. Analiza Pastei/ 127 Caracteristicile fizice/ 128 Duritate/ 128 Aspect exterior/ 128 Densitate/ 128 Caracteristicile arderii/ 129 Incluziunile/ 130

III.2. Categoriile de pastă ale ceramicii/ 134 III.2.a. Ceramica fină/ 134

Caracteristici structurale/ 134 Proprietăţi mecanice şi fizice/ 134

III.2.b. Ceramica semifină/ 135 Caracteristici structurale/ 135 Proprietăţi mecanice şi fizice/ 136

III.2.c. Ceramica grosieră/ 136 Caracteristici structurale/ 136 Proprietăţi mecanice şi fizice/ 137

III.3. Analiza formei şi decorului/ 148 III.3.a. Analiza formei. Încadrare tipologică formală/ 148

Forma 1: Pahare (cupe)/ 149 Forma 2: Cupe cu picior/ 150 Forma 3: Vase cu corp bombat/ 150 Forma 6: Vase cu gâtul înalt şi corpul bombat/ 151 Forma 9: Vase suport/ 151 Forma 10: Fructiere/ 151 Forma 13: Capace/ 152

III.3.b. Încadrare tipologică funcţională/ 152 Vase de gătit/ 155 Vase pentru servirea şi consumarea hranei/ 156 Vasele pentru păstrarea bunurilor solide/ 158 Vase pentru păstrarea lichidelor/ 160 Vase pentru transportul lichidelor/ 161

III.3.c. Analiza decorului/ 162 III.3.c.1. Încadrare tipologică a motivelor decorative/ 164

Forma 1. Pahare/ 164 Decor adâncit/ 164 Pictura bicromă/ 164 Pictura tricromă/ 164

Forma 2. Cupe cu picior/ 165 Forma 3. Vase cu corp bombat/ 165 Forma 9. Vase suport/ 166

Pictura bicromă/ 166 Pictura tricromă/ 166

Forma 10. Fructiere/ 166 Forma 13. Capace/ 167

III.3.c.2. Studiul Raman al pigmenţilor utilizaţi în decorarea cu pictură a ceramicii (Nicolae Buzgar, Dan Aştefanei, Andrei Buzatu)/ 167

Page 9: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

IV. PLASTICA/ 183

IV.1. Plastica antropomorfă/ 183 IV.1.a. Încadrare tipologică/ 184

Figurine/ 184 Statuete/ 185 Pandantive en violon/ 190

IV.1.b. Piese antropomorfe deosebite/ 191 Cozi de lingură cu aspect antropomorf/ 191 Reprezentări falice/ 191

Idolii conici/ 191 Reprezentări naturaliste/ 192

Vase suport de tip „horă”/ 192

IV.2. Plastica zoomorfă/ 201 IV.2.a. Încadrare tipologică a protomelor zoomorfe/ 201 IV.2.b. Consideraţii asupra semnificaţiei protomelor zoomorfe/ 212

IV.3. Obiecte de podoabă/ 215 IV.3.a. Mărgele/ 215 IV.3.b. Alte obiecte/ 216

V. ANALIZA MATERIALULUI ARHEOZOOLOGIC (Romeo Cavaleriu, Luminiţa Bejenaru)/ 219

VI. ÎNCADRARE CRONOLOGICĂ ÎN CONTEXTUL CULTURII CUCUTENI/ 225

CONCLUZII. AŞEZAREA DE LA HOISEŞTI ÎN CONTEXTUL FAZEI CUCUTENI A/ 229

HOISEŞTI – LA POD. A CUCUTENI SETTLEMENT IN THE FLOODPLAIN OF THE BAHLUI RIVER. ABSTRACT /240

LISTA ILUSTRAŢIILOR/ 260

LISTA TABELELOR/ 262

LISTA GRAFICELOR/ 262

ANEXA 1. DESCRIEREA FORMELOR CERAMICE SPECIFICE FAZEI CUCUTENI A/ 263

Forma 1: Pahare (cupe)/ 263 Forma 2: Cupe cu picior/ 264 Forma 3: Vase cu corp bombat/ 265 Forma 4: Vase tronconice cu gât şi umăr/ 266 Forma 5: Vase cu corpul bombat şi gât slab reliefat/ 267 Forma 6: Vase cu gâtul înalt şi corpul bombat/ 268

Page 10: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

Forma 7: Vase piriforme/ 270 Forma 8: Străchini/ 270 Forma 9: Vase suport/ 271 Forma 10: Fructiere/ 272 Forma 11: Cupe cu picior înalt/ 273 Forma 12: Vase binoclu/ 273 Forma 13: Capace/ 273 Forma 14: Chiupuri/ 274 Forma 15: Tăvi/ 275

ANEXA 2. ORDONARE TIPOLOGICĂ FORMALĂ A FORMELOR DE VASE SPECIFICE FAZEI CUCUTENI A/ 277

BIBLIOGRAFIE/ 281

LISTA ABREVIERILOR/ 297

Page 11: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

9

 

CUVÂNT ÎNAINTE

Cunoaşterea celei mai strălucite şi reprezentative civilizaţii a preistoriei româneşti

(şi chiar europene) – ansamblul cultural Cucuteni, cunoscut pe teritoriul Ucrainei sub

numele de Tripolie – s-a realizat de-a lungul a peste 125 de ani de cercetări, prin

eforturile mai multor generaţii de arheologi din România, Republica Moldova, Ucraina,

Polonia (pe teritoriul cărora s-au descoperit vestigiile acestei civilizaţii), ca şi a unor

reprezentanţi de frunte ai arheologiei din alte ţări (Rusia, Germania, Anglia, S.U.A. ş.a.),

atraşi de mirajul şi misterele acestei enigmatice populaţii, ce ne-a lăsat o lume de

simboluri, exprimate prin inegalabila ceramică pictată, prin zeci de mii de produse ale

plasticii antropomorfe şi zoomorfe, precum şi prin lăcaşuri de cult, de tipul altarelor şi

sanctuarelor.

La baza acestui amplu proces de descoperire treptată a universului civilizaţiei

cucuteniene s-au aflat sute de săpături arheologice, materializate în rapoarte preliminare

şi monografii, care au adus mereu elemente noi sau au confirmat descoperiri, considerate

iniţial drept unicate. Cucuteni, Frumuşica, Hăbăşeşti, Izvoare, Târpeşti, Truşeşti,

Drăguşeni, Poduri sunt doar câteva din staţiunile care s-au bucurat de ample prezentări

monografice. Pe datele şi interpretările conţinute în aceste pietre de temelie se bazează

reconstituirea edificiului cucutenian, dar mai lipsesc încă verigi importante pentru a se

obţine imaginea de ansamblu a acestei civilizaţii. De aceea, orice contribuţie monografică

de aşezare vine să contribuie, în mai mică sau mai mare măsură, la scrierea unei ample şi

necesare sinteze asupra istoriei populaţiei care ne-a lăsat vestigiile civilizaţiei Cucuteni.

Este şi motivul pentru care salutăm demersul tânărului coleg, dr. George Bodi,

cercetător la Institutul de Arheologie din Iaşi, care, aflat încă la vârsta acumulărilor şi a

începutului de drum în profesia de arheolog, ne-a dăruit o prezentare monografică a unei

staţiuni recent cercetate, fără a lăsa ca praful să se aştearnă peste descoperiri, între

momentul scoaterii lor din pământ şi valorificarea la un înalt nivel ştiinţific.

Demersul apare cu atât mai necesar, cu cât completează o faţetă puţin cunoscută a

modului de trai al populaţiei cucuteniene, despre care se afirmă îndeobşte că preferau

aşezările situate la înălţime, cu o bună apărare naturală. Or, aşezarea de la Hoiseşti – care

Page 12: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

10

face obiectul monografiei de faţă – ne demonstrează că această populaţie ştia şi putea să

se adapteze la diverse medii naturale, uneori chiar mult diferite faţă de standardul

„cetăţuilor”, cum ar fi zonele de luncă. Se poate deduce de aici că inventivitatea

cucutenienilor nu se limita doar la produsele lor, ci se extindea la un întreg complex

socio-tehnologic, prin care reuşeau să se adapteze unor condiţii diverse de mediu.

Monografia elaborată de dl. Bodi are la bază, în cea mai mare parte, teza de

doctorat pe care a elaborat-o sub îndrumarea noastră şi a susţinut-o la Universitatea „Al.

I. Cuza” din Iaşi în 2009, valorificând astfel săpăturile întreprinse în anii 2003-2004 în

aşezarea de tip Cucuteni A de la Hoiseşti (com. Dumeşti, jud. Iaşi). Chiar dacă datele

obţinute au fost sever limitate de caracterul de salvare al săpăturii, efectuată literalmente

sub presiunea intervenţiei buldozerelor, din cauza unor aşa-zise personalităţi locale,

pentru care salvarea patrimoniului arheologic şi istoric nu înseamnă decât o literă de lege

fără valoare, totuşi acribia cu care autorul a reuşit să reconstituie, printr-o abordare

originală, elemente disparate, ne-a oferit, în final, o imagine de ansamblu asupra

particularităţilor modului de viaţă al unei comunităţi cucuteniene, care a preferat să

trăiască în lunca inundabilă a râului Bahlui. Pentru aceasta, autorul, dovedind pasiunea şi

abilităţile necesare unui cercetător autentic, nu a precupeţit apelul la investigaţiile

interdisciplinare (colaborând cu specialişti din diferite domenii de la universităţile şi

institutele de cercetare din Iaşi) şi la aplicarea celor mai noi metode de abordare a

materialului arheologic (dintre care unele pentru prima oară folosite în arheologia

românească), pentru a obţine cât mai multe informaţii de interes istoric. Iar acolo unde i-

au lipsit date concrete despre unele categorii de descoperiri, datorită caracterului limitat

al săpăturilor, autorul a încercat să realizeze o corelare cu ceea ce se ştia din alte situri

contemporane, pentru a întregi, măcar ipotetic, tabloul de ansamblu al vieţii reale din

aşezarea de la Hoiseşti. Remarcăm în mod deosebit faptul că analizele de materiale şi

prezentarea rezultatelor este realizată într-o manieră modernă, cu ajutorul unor grafice şi

tabele, inclusiv cu caracter combinatoriu, ceea ce contribuie la înţelegerea mai clară a

etapelor excursului şi a concluziilor.

Locuirea de la Hoiseşti este prezentată în contextul celor câteva cazuri de aşezări

Cucuteni A, situate de asemenea pe forme joase de relief, punându-se astfel accentul pe

adaptarea respectivelor comunităţi la condiţii de mediu mai puţin obişnuite. În acest sens,

Page 13: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

11

autorul a reliefat slabul accent pus pe cultivarea terenurilor şi pe economia animalieră,

dar cu o preocupare sporită pentru utilizarea intensivă a unor resurse naturale, precum

vânatul sau lutul şi apa, necesare unei producţii intensive a ceramicii. Importantă este

concluzia la care ajunge autorul, anume că, în cazul acestui tip de aşezări, trebuie aplicată

o metodologie aparte de cercetare, pentru care propune termenul de „arheologie

aluvială”.

Domnul George Bodi ne oferă, deci, o lucrare valoroasă, cu un material

arheologic nou pentru cunoaşterea fazei A a culturii Cucuteni, propunând şi unele

interpretări noi din punct de vedere metodologic pentru literatura de specialitate din ţara

noastră. Prin aceasta, lucrarea va putea servi ca model şi altor prezentări ale unor staţiuni

arheologice din neoliticul şi eneoliticul României.

Prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu

Page 14: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 15: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

13

 INTRODUCERE

În ceea ce priveşte domeniul nostru specific de interes, şi anume aşezările fazei

Cucuteni A situate pe forme joase de relief, acesta reprezintă un subiect abordat doar

tangenţial, în lucrări cu un caracter general privitoare la modalităţile de clasificare şi

ordonare a tipurilor de aşezări specifice culturii Cucuteni, cu două excepţii.

În primul caz este vorba de publicarea rezultatelor cercetărilor de salvare din

aşezarea de la Splai Bahlui (municipiul Iaşi). Acestea s-au desfăşurat în anul 1975, cu

ocazia unor lucrări de excavare şi lărgire a albiei minore a râului Bahlui, între Podul Roş

şi Podul Trancu. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate în anul 1977 (MARTINIUC,

CHIRICA, NIŢU 1977), accentul fiind pus pe stabilirea poziţiei geomorfologice şi

cronologice a aşezării.

În cel de al doilea caz, aşezarea cucuteniană din apropierea satului Hoiseşti (com.

Dumeşti, jud. Iaşi) a fost descoperită în anul 1988, prin adunarea unor materiale

ceramice, de către locuitorul I. Istov. Au urmat cercetări de suprafaţă efectuate între

1989–1991 de către profesorii Dumitru Boghian şi Mihai Istov din Târgu Frumos.

Rezultatele acestor cercetări au fost parţial publicate de Dumitru Boghian (BOGHIAN 1997,

63-74). În anul 2003, printr-un program PHARE, Consiliul Judeţean Iaşi şi Primăria

comunei Dumeşti au obţinut finanţare pentru rectificarea cursului râului Bahlui şi

construirea unui pod de beton pe D.C. 36A, în partea nordică a satului Hoiseşti. Lucrările

de amplasare a pilonilor podului au afectat zona centrală a aşezării cucuteniene,

distrugând mai multe locuinţe cu un foarte bogat material arheologic, în cadrul căruia se

remarcă ceramica pictată de o calitate excepţională. Ca urmare a sesizărilor venite din

partea Muzeului de Istorie a Moldovei, Consiliul Judeţean a dispus întreruperea

temporară a lucrărilor şi scoaterea la licitaţie a lucrărilor arheologice de supraveghere şi

salvare. Licitaţia a revenit Universităţii „Al. I. Cuza” – Centrul Interdisciplinar de Studii

Arheoistorice şi Complexului Muzeal „Moldova” – Muzeul de Istorie a Moldovei, care

au efectuat în comun intervenţiile arheologice, sub conducerea prof. univ. dr. Nicolae

Page 16: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

INTRODUCERE

14

Ursulescu. Lucrările au durat de la 14 iunie până la 5 octombrie 2003. Finanţarea pusă la

dispoziţie de Consiliul Judeţean s-a dovedit insuficientă faţă de volumul lucrărilor, astfel

că, începând din 15 august 2003, cercetările arheologice s-au desfăşurat şi cu sprijinul

financiar al Fundaţiei „Cucuteni pentru Mileniul III” din Bucureşti. Din cauza timpului

nefavorabil, pe data de 5 octombrie 2003 lucrările au trebuit să fie sistate, atât pe

şantierul arheologic, cât şi pe cel de construcţii. Lucrările de arheologie preventivă au

fost reluate în perioada 19 aprilie – 1 iunie 2004, până la cercetarea tuturor vestigiilor

care se aflau pe traseul viitoarei albii a râului Bahlui, propunându-se din partea

colectivului de cercetare eliberarea certificatului de descărcare arheologică a respectivei

zone. După această dată, lucrările de construcţii au continuat până la finalizarea

obiectivului în septembrie 2004.

În aceste condiţii, cercetarea a trebuit să se limiteze doar la salvarea porţiunilor

neafectate încă de lucrările şantierului. Pe baza situaţiei din teren, s-a putut aprecia că

aşezarea ocupa c. 17.250 m.p., deci cam 45,09% din întreaga suprafaţă ocolită de

meandrul Bahluiului; lucrările şantierului au afectat 2.500 m.p. Cercetările arheologice au

dezvelit o suprafaţă de c. 1.000 m.p., în rest efectuându-se doar observaţii asupra

vestigiilor distruse sau afectate.

Lucrarea noastră urmăreşte să încerce definirea caracteristicilor specifice

aşezărilor cucuteniene situate pe forme joase de relief, în lunca inundabilă a râurilor, prin

analizarea şi interpretarea rezultatelor celor două campanii de săpături de salvare

desfăşurate în anii 2003 şi 2004 în punctul Hoiseşti – La Pod.

Acest obiectiv poate fi atins mai ales prin studierea materialului rezultat în urma

investigaţiilor din aşezarea de la Hoiseşti şi prin compararea rezultatelor obţinute cu cele

din alte aşezări aparţinând aceleiaşi faze evolutive a culturii Cucuteni. Principalele surse

de documentare privitoare la elementele de comparaţie pentru materialul arheologic de la

Hoiseşti le vor constitui aşezările Cucuteni A care beneficiază fie de tratări monografice

(Frumuşica, Izvoare, Cucuteni-Cetăţuie, Hăbăşeşti, Târpeşti, Truşeşti, Preuteşti-Haltă)

fie de ample materiale publicate (Poduri, Poeneşti).

Page 17: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

15

Date generale despre tipurile de aşezări ale culturii Cucuteni. Cadrul teoretic şi metodologic general Interpretarea aşezărilor preistorice din punctul de vedere al celor care le-au creat,

constituie o veche problemă pentru arheologi. Dacă rămăşiţele fizice ale aşezărilor,

incluzând aici elemente de arhitectură, artefacte sau eco-facte, constituie elementele

tangibile disponibile arheologului, totuşi, adevăratul scop al studierii şi al stabilirii

organizării aşezărilor îl constituie elementele intangibile, care presupun stabilirea

modalităţilor de interacţiune şi relaţionare existente între comunităţi, precum şi

reconstituirea activităţilor umane. Din acest punct de vedere, considerăm necesară o

inventariere a tipurilor de aşezări existente în cultura Cucuteni, cu accent asupra fazei A,

precum şi a diferitelor modalităţi de clasificare a acestora, cele din urmă constituind atât

o reflecţie clară asupra modului de abordarea a problematicii presupuse de studierea

distribuţiei spaţiale a aşezărilor comunităţilor umane respective şi ajutându-ne în

creionarea contextului general în care urmează să plasăm subiectul lucrării noastre.

Trebuie să menţionăm, încă de la început, faptul că, datorită caracterului investigaţiilor

din aşezarea de la Hoiseşti, care nu ne-a permis efectuarea de observaţii planimetrice, în

cele ce urmează nu vom face referire şi la modalităţile de definire a aşezărilor

cucuteniene pe baza organizării interne.

O primă lucrare care încearcă să stabilească o tipologie a locuirilor în aria şi

domeniul specific de interes al lucrării noastre, este dedicată analizei evoluţiei habitatului

uman din Moldova, acoperindu-se un interval temporar cuprins între Paleolitic şi secolul

XVIII (ZAHARIA, PETRESCU-DÎMBOVIŢA, ZAHARIA 1970). Conform declaraţiei autorilor,

în această lucrare s-au urmărit frecvenţa aşezărilor în diversele subunităţi geografice,

tipul de aşezare şi poziţia geografică, continuitatea sau discontinuitatea de locuire,

condiţiile social-economice şi istorice în care s-au dezvoltat, precum şi caracteristicile

aspectelor de cultură materială identificate (ZAHARIA, PETRESCU-DÎMBOVIŢA, ZAHARIA

1970, 18). Astfel, se observă faptul că, în faza Cucuteni A, se generalizează folosirea

locurilor relativ înalte, situate pe promontoriile teraselor şi pe marginile platourilor,

precum şi pe holmurile, atât din silvostepă, cât şi din câmpia cu caracter stepic din NE

Page 18: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

INTRODUCERE

16

Moldovei, observându-se gruparea locuirilor în jurul şesurilor şi a câmpiilor cu caracter

depresionar. Numai în extrem de puţine cazuri aşezările din această fază a culturii

Cucuteni au poziţie joasă, când sunt situate pe grindurile din cuprinsul şesurilor largi.

Spre deosebire de aşezările de înălţime din faza Cucuteni A, majoritatea acelora din faza

Cucuteni AB au o poziţie joasă, coborând către terasele inferioare şi de luncă, doar câteva

dintre ele fiind situate şi pe terase mai înalte sau pe marginile hârtopite ale platourilor. În

continuare, faza Cucuteni B este ilustrată prin aşezări care, ca şi în faza Cucuteni A, sunt

răspândite atât pe locuri joase, cât şi înalte, din jurul şesurilor largi. Aceste aşezări,

localizate în regiuni cu un caracter mai mult stepic, spre deosebire de acelea din faza

Cucuteni A, sunt mai frecvente în Bazinul Bahluiului şi în Câmpia Jijiei Superioare

(ZAHARIA, PETRESCU-DÎMBOVIŢA, ZAHARIA 1970, 158-159).

Deşi, după cum se poate observa din cele spuse mai sus, autorii împart locuirile

cucuteniene în aşezări înalte şi în aşezări joase, nu avansează nici o definiţie clară pentru

nici unul din cei doi termeni. Totuşi, această aparentă pendulare a amplasării locuirilor

cucuteniene pe parcursul diferitelor faze de existenţă a acestei culturi este pusă pe seama

schimbărilor climatice care, prin influenţa pe care o au asupra principalelor ocupaţii de

subzistenţă, cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, determină extinderea şi apoi

retragerea locuirilor cucuteniene şi pe formele joase de relief (ZAHARIA, PETRESCU-

DÎMBOVIŢA, ZAHARIA 1970, 32-34).

O a doua lucrare majoră, care abordează problema tipologiei aşezărilor

cucuteniene, consideră diferenţierea acestora în funcţie de situarea geografică fiind în

mare măsură irelevantă, deoarece, în toate fazele culturii Cucuteni, majoritatea aşezărilor

se aflau situate pe forme de relief ce înlesneau, în mod natural, apărarea (MONAH, CUCOŞ

1985, 42). Astfel, autorii propun adoptarea unei tipologii şi terminologii geografico-

etnografice, aceasta fiind capabilă să reflecte cu o mai mare acurateţe structura satelor

cucuteniene. Astfel, sunt propuse două tipuri structurale de aşezări. Un prim tip este

constituit de aşezările compacte, caracterul acestora fiind determinat de situarea pe o

formă de teren restrictivă prin dimensiunile suprafeţei sale: promontoriu, fragment de

terasă, grind, insulă, etc. Al doilea tip este dat de aşezările răsfirate, situate pe forme de

relief deschise, fără limite naturale sau artificiale clare (MONAH, CUCOŞ 1985, 43).

Page 19: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

17

Sunt propuse şi alte modalităţi de împărţire a aşezărilor cucuteniene, spre

exemplu, în funcţie de durata de ocupaţie a acestora. Sunt astfel distinse aşezări

permanente, caracterizate de un strat gros de depuneri arheologice, şi aşezări sezoniere,

cu resturi de locuire sporadice (MONAH, CUCOŞ 1985, 43).

Abordând această problemă din punctul de vedere al întinderii aşezărilor, autorii

disting patru categorii, şi anume aşezări mici, cu suprafaţa sub un ha şi cu mai puţin de

20 de locuinţe, aşezări mijlocii, cu suprafaţa cuprinsă între unu şi două ha şi cu 20-50 de

locuinţe, aşezări mari, ocupând între două şi cinci ha şi numărând între 50 şi 100 de

locuinţe, şi aşezări foarte mari, cu suprafeţe de peste cinci de ha şi peste 100 de locuinţe

(MONAH, CUCOŞ 1985, 43).

Trebuie să remarcăm faptul că, deşi autorii avansează o tipologie coerentă şi bine

argumentată din punct de vedere metodologic, implementarea acesteia la nivelul unui

discurs istoric conclusiv este aproape inexistentă. Modul de distribuţie a aşezărilor

cucuteniene este astfel explicat prin necesitatea existenţei unor factori generali

indispensabili unei locuiri umane: prezenţa unei surse de apă, posibilitatea practicării

agriculturii şi a creşterii vitelor, asigurarea apărării cu un efort minim (MONAH, CUCOŞ

1985, 41). Excepţiile de la regulă sunt explicate fie prin prezenţa unor condiţii speciale,

exemplificate prin posibilitatea exploatării sării (MONAH, CUCOŞ 1985, 41), sau prin

existenţa fenomenului de „roire”, în cadrul căruia grupuri umane părăsesc comunităţile

supra-aglomerate pentru a crea noi aşezări (MONAH, CUCOŞ 1985, 182). Lipsa unei analize

mai profunde considerăm că se datorează atât caracterului general al lucrării, cât şi

stadiului cercetării de la acea dată.

Deşi fără legătură aparentă directă cu specificul temei noastre de cercetare, nu

putem trece peste lucrarea dedicată fazei B a culturii Cucuteni din zona subcarpatică a

Moldovei semnată de Ştefan Cucoş. În cadrul acestei lucrări, autorul decide să revină

asupra definirii tipurilor de aşezări cucuteniene clasându-le, în funcţie de formele de

relief, în trei tipuri. Primul tip este dat de aşezările înalte, situate pe forme de relief cu

altitudine mare, şi anume pe culmile subcarpatice sau prelungirile montane. Al doilea tip

este dat de aşezările „medii”, amplasate pe locuri cu altitudini medii, în care sunt incluse

terasele şi pintenii de terasă cu pante înclinate. Ultimul tip este dat de locuirile joase,

situate pe terasele inferioare, pe „insulele” unor râuri sau în imediata vecinătate a luncilor

Page 20: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

INTRODUCERE

18

(CUCOŞ 1999, 26). În ceea ce priveşte explicarea factorilor determinanţi în alegerea unei

locaţii pentru întemeierea unei aşezări, trebuie să remarcăm, din nou, menţinerea

discursului la un nivel general. Astfel, alături de necesitatea apropierii de resursele de

apă, de existenţa posibilităţii practicării agriculturii şi creşterii animalelor, a resurselor de

materie primă necesare pentru construcţii şi manufacturarea uneltelor, posibilităţii de

legătură şi comunicare cu celelalte comunităţi umane din zonă, a potenţialului natural de

apărare şi a exploatării unor resurse speciale precum sarea (CUCOŞ 1999, 25), este luată în

considerare şi existenţa fenomenului de „roire” (CUCOŞ 1999, 158), fără însă a se intra în

detalii.

Publicarea repertoriului aşezărilor aparţinând fazei A a culturii Cucuteni

(POPOVICI 2000) aduce şi o reevaluare a criteriilor de clasificare a tipurilor de locuire.

Astfel, autorul consideră ca singură alternativă viabilă, împărţirea acestora în locuiri

permanente şi sezoniere. De asemenea, ţinem să remarcăm faptul că, pentru prima dată,

este exprimată nevoia lărgirii criteriilor pe baza cărora este posibilă construirea unei

clasificări, fiind menţionată necesitatea introducerii datelor privitoare la construcţii şi

paleo-economie, aceasta din urmă incluzând rezultatele analizei inventarului arheologic,

a resturilor arheozoologice şi a probelor palinologice constatându-se însă, datorită

stadiului actual al cercetării, imposibilitatea realizării unui astfel de demers (POPOVICI

2000, 33). Aceste idei sunt reluate şi în lucrarea dedicată analizei interacţiunii dintre

comunităţile umane şi mediul natural în neo-eneoliticul din Moldova (VĂLEANU 2003).

Deşi în cadrul lucrării autorul abordează problema locuirilor preistorice dintr-o

perspectivă geografică, apelând la împărţirea, de acum „clasică”, în aşezări joase, situate,

în opinia sa, în zona de luncă şi la partea inferioară a versanţilor, aşezări medii, aflate în

partea inferioară-medie, medie şi superioară-medie a versatului, şi aşezări înalte,

poziţionate la partea superioară a versatului (VĂLEANU 2003, 154), este remarcată, din nou,

insuficienţa şi ineficienţa criteriilor actuale de definire a diferitelor tipuri de locuiri

umane aparţinând culturii Cucuteni (VĂLEANU 2003, 152). În ciuda titlului ambiţios şi a

existenţei, în cadrul lucrării, a două capitole dedicate analizei ocupării şi utilizării

spaţiului geografic de către comunităţile cucuteniene (VĂLEANU 2003, 141-188) respectiv

utilizării resurselor naturale ale zonei (VĂLEANU 2003, 189-207), constatăm, din nou,

imposibilitatea creării unei tipologii clare şi rafinate a diferitelor tipuri de aşezări.

Page 21: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

19

O ultimă încercare de ordonare a locuirilor cucuteniene asupra căreia trebuie să ne

oprim este cea încercată asupra aşezărilor cucuteniene din bazinul Bahluiului (BOGHIAN

2004). Aceasta reia clasificările existente şi încearcă să le nuanţeze cu elemente de

amănunt, prin corelarea diferitelor detalii ale formelor de relief pe care sunt plasate

locuirile cucuteniene cu durata de existenţă şi caracterul permanent sau sezonier al

acestora. Toate aceste date se doresc a fi corelate cu o ierarhie a aşezărilor, stabilită în

funcţie de poziţia centrală pe care unele dintre acestea o ocupă în cadrul unei microzone

şi a existenţei elementelor de fortificaţie (BOGHIAN 2004, 56). Astfel, pentru faza A a

culturii Cucuteni şi pentru spaţiul geografic avut în vedere de autor, sunt stabilite o serie

de grupări ale unor aşezări, aflate în poziţii joase, în jurul unor staţiuni de înălţime,

fortificate natural şi antropic, care ocupă un loc geografic central, dominant asupra unei

văi sau porţiuni din cursurile pâraielor şi râurilor (BOGHIAN 2004, 58-59). Cu toate acestea,

dat fiind stadiul actual al cercetării, marcarea clară a sferei de influenţă a unui astfel de

centru de putere este imposibilă, construirea unei ierarhii fiind posibilă doar în cazul

aşezărilor mici, considerându-se că acestea constituie aşezări anexe ale unor locuiri

apropiate şi contemporane de dimensiuni mai mari, rezultate în urma procesului de

„roire” (BOGHIAN 2004, 59). Existenţa aşezărilor sezoniere este explicată, parţial, prin

necesitatea practicării unei agriculturi de tip ciclic, necesară pentru evitarea degradării

critice a solului prin epuizarea nutrienţilor, acestea constituind astfel „tabere de muncă”

agricole sau pastorale ataşate unei aşezări permanente (BOGHIAN 2004, 60).

Pentru a rezuma, observăm faptul că aşezările cucuteniene pot fi întâlnite pe toate

tipurile de relief, în funcţie de amplasare fiind clasificate ca aşezări înalte, medii sau

joase. În funcţie de aceste caracteristici şi de prezenţa sau absenţa fortificaţiilor, aşezările

înalte cu elemente vizibile de fortificaţie sunt privite ca centre zonale de putere, în timp

ce aşezările joase, deschise, permanente sau sezoniere, sunt considerate aşezări

subordonate, a căror amplasare este dictată de condiţiile favorabile pentru practicarea

activităţilor de subzistenţă specifice unei economii cu un caracter agro-pastoral, cum este

cazul civilizaţiei cucuteniene. De asemenea, pentru existenţa unei locuiri umane trebuie

îndeplinite o serie de condiţii indispensabile, precum accesul uşor la resurse de apă,

posibilitatea cultivării plantelor şi creşterii animalelor şi existenţa unor resurse de

Page 22: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

INTRODUCERE

20

materie primă necesare manufacturării uneltelor şi construcţiei locuinţelor. În general,

excepţiile de la regulă sunt explicate prin necesitatea fie a exploatării unor resurse

speciale, fie a decongestionării unei locuiri supraaglomerate, prin fenomenul de „roire”.

În concluzie, se remarcă faptul că modelul tradiţional de abordare a diverselor

probleme ridicate de caracterizarea locuirii cucuteniene este generat în interiorul unor

cadre conceptuale rigide, statice, prin raportarea doar la caracteristicile externe formale

ale aşezărilor cucuteniene, cu o tendinţă generală manifestă de a le utiliza într-o manieră

independentă unele faţă de altele. Chiar şi în cazul în care se încearcă o utilizare

concertată a acestora (a se vedea BOGHIAN 2004), maniera generală de abordare a

cercetărilor de teren, care furnizează materia primă pentru realizarea unei astfel de

analize, are drept rezultat o depersonalizare a înţelegerii dovezilor arheologice şi, în

consecinţă, a discursului istoric. Această stare de fapt considerăm că este strâns legată de

dominaţia, din punct de vedere teoretic, a unei viziuni pozitiviste, cultural-istorice, pentru

o lungă perioadă de timp, asupra gândirii şi practicii arheologice româneşti. Această

distanţare în abordarea studiului modelelor de ocupare a spaţiului geografic de către

aşezările cucuteniene, prin ignorarea deliberată a elementului uman, considerăm că duce

la construirea unei imagini cel puţin incomplete asupra modului în care comunităţile fazei

Cucuteni A percepeau peisajul fizic şi social.

În arheologia occidentală, din punct de vedere teoretic, abordarea studierii

modului în care comunităţile umane interacţionează cu mediul înconjurător a fost posibilă

prin formularea de către sociologul Pierre Bourdieu a conceptului de habitus. Întreaga

sub-structură a lucrării noastre se sprijină pe ideile care stau la baza acestui concept astfel

încât, deoarece nu vom mai avea ocazia să facem referire directă la acesta, considerăm

necesar să oferim acum unele detalii. Conceptul de habitus a fost formulat de sociologul

francez pentru prima dată în lucrarea sa din 1977 (BOURDIEU 1977) în urma activităţii de

teren desfăşurată în Kabylia (Algeria). Acest concept desemnează un sistem generativ de

dispoziţii durabile şi interschimbabile, care rezultă în urma interacţiunii cu structuri

obiective ale lumii sociale (BOURDIEU 1977, 72). Pentru a clarifica, Bourdieu consideră

habitus-ul ca fiind un sistem construit de către o societate din structuri cognitive şi

motivaţionale derivate, la rândul lor, în mod direct, din modul de structurare a realităţilor

Page 23: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

21

materiale şi sociale (BOURDIEU 1977, 76). Pe scurt, conceptul de habitus constituie o

structură, sau un set de structuri interioare unui individ sau comunităţi, derivate din

structuri externe preexistente, care determină modul de interacţionare cu lumea, prin

generarea de practici, percepţii şi atitudini cu un caracter regulat (THROOP, MURPHY 2002,

186).

Din punctul de vedere al practicii teoretice arheologice, acest concept a avut drept

rezultat crearea necesităţii investigării modului în care grupurile umane interacţionau cu

peisajul fizic şi social înconjurător pentru înţelegerea modelelor de locuire specifice

comunităţilor preistorice. Astfel, pentru a depăşi stadiul în care analiza modului de

ocupare a spaţiului de către comunităţile preistorice se rezumă la plasarea unor puncte pe

hartă, o serie întreagă de factori integraţi trebuie luaţi în considerare pentru a se putea

ajunge la înţelegerea modului în care membrii unei comunităţi au locuit şi au perceput o

anumită locaţie, aceste clarificări punctuale fiind un pas necesar spre construirea unui

model general cât mai apropiat de realitate a modului de ocupare a spaţiului de către

purtătorii culturii Cucuteni.

Din punct de vedere metodologic, studiul aşezărilor umane în raport cu mediul

înconjurător primeşte forma arheologiei mediului, aceasta constituindu-se într-o ştiinţă de

graniţă, aflată la limita dintre geografie şi arheologie. Obiectivele de cercetare ale

acesteia au fost trasate de Colin Renfrew în anii 80 şi rămân încă valabile, deşi domeniile

de cercetare ale acesteia s-au diversificat şi specializat considerabil.

Astfel, acestea constau în utilizarea sistematică a controlului cronologic pentru

stabilirea intervalului de timp în studierea locală a evoluţiei geomorfologice şi a

peisajului înconjurător al unui sit.

De asemenea, un loc important este ocupat de dezvoltarea unui model de micro-

geomorfologie umană a unui loc de activitate, cu accent asupra modului în care

implicarea factorului uman acţionează ca agent formator asupra peisajului.

Un al treilea obiectiv este constituit de definirea clară a factorilor care determină

sau constrâng exploatarea umană a mediului, cu focus asupra modului în care un sistem

cultural percepe sau nu diferite aspecte ale mediului.

Se urmăresc, de asemenea, înţelegerea efectivă a cauzelor schimbărilor apărute în

cadrul peisajului şi mediului, cauze parţial, dar nu în întregime antropice, ca şi extinderea

Page 24: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

INTRODUCERE

22

evaluării activităţii umane în spaţiu dincolo de cadrul ecologic, introducându-se şi factorii

sociali şi politici (RENFREW 1983, 321-322).

Două abordări majore pot fi distinse în cadrul arheologiei peisagistice moderne.

Ambele sunt orientate într-o direcţie ecologică şi au la bază analize interdisciplinare.

Una dintre aceste abordări se concentrează asupra problemelor privind

răspândirea aşezărilor şi factorii care determină stabilirea acestora în anumite locaţii

(soluri şi alte resurse). Astfel de investigaţii au un caracter ecologic şi se axează pe

probleme geografice. Scopul acestui tip de cercetare este obţinerea unei imagini cât mai

complete asupra modelului de stabilire a locuirilor umane, pe o scară de timp cât mai

largă. În acest caz investigaţia se duce la un nivel macrostructural şi aria de acoperire a

unui astfel de proiect este limitată doar de forţa de muncă implicată; totuşi, din motive

practice, ariile de studiu selectate se înscriu, de obicei, în cadrul unei unităţi

administrative moderne (STERNQUIST 1978, 252).

A doua metodă, în care se încadrează şi studiul nostru, se concentrează asupra

aşezărilor ca sisteme sociale. În acest caz scopul cercetării îl constituie analiza

activităţilor umane şi relaţia acestora cu mediul înconjurător în cadrul unor unităţi sociale

delimitate. O astfel de investigaţie are un caracter funcţional, dar presupune o abordare

ecologică complexă şi trebuie, astfel, dusă la un nivel microstructural. În acest caz,

unitatea supusă analizei trebuie să aibă un caracter natural, aflat în legătură cu unităţile

sociale preistorice. Astfel de unităţi naturale pot fi date de aşezări sau de unităţi

geografice, cum ar fi valea unui râu, insule, etc. (STERNQUIST 1978, 253).

Din acest punct de vedere, demersul nostru a fost influenţat de o serie de lucrări

de acest gen, aparţinând în special şcolii americane. Amintim aici, pentru exemplificare,

monografiile dedicate aşezărilor de la Tell es-Sweyhat (WILKINSON 2004) şi Chogha

Bonut (ALIZADEH 2003) precum şi lucrările dedicate analizării unei arii geografice mai

largi, precum investigarea zonelor joase din districtul Brighton (RUDLING ed. 2002) sau a

văii Amuq (YENER ed. 2005).

Din încercarea noastră de a contura o imagine generală a locuirilor cucuteniene de

fază A, situate pe forme joase de relief, a rezultat harta de mai jos (Pl. 1), unde observăm

că, din 50 de aşezări identificate, 43 sunt situate pe prima terasă, în timp ce opt aşezări

ocupă o poziţie mult mai expusă, aflată în lunca râului. Deşi, după cum am văzut deja,

Page 25: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

23

conform principiilor tipologice uzitate în prezent, aceste aşezări sunt incluse într-o

singură categorie, cea a aşezărilor joase, în cele urmează, prin analiza condiţiilor de

mediu specifice, vom încerca să trasăm caracteristicile generale ale acestora, în funcţie de

situarea geografică.

O primă problemă este ridicată de definirea termenului de terasă, şi mai ales a

celui de terasă joasă. Este cunoscut faptul că dinamica albiei majore a unui râu constituie

un proces complex cu un impact major asupra morfologiei formelor geografice din

imediata apropiere. În ceea ce priveşte terasele, acestea pot fi afectate de două tipuri de

fenomene, cauzate de schimbarea comportamentului râului. Astfel, în cazul în care în

zonă se înregistrează un proces de înălţare a albiei majore a râului, acestea pot sfârşi prin

a fi încorporate albiei majore, sau chiar pot fi parţial sau total îngropate (BROWN 2001, 34)

de către aceasta. În cazul în care energia râului este mai mare decât posibilitatea sa de a

capta material sedimentar, are loc apariţia procesului de eroziune care are drept rezultat

scăderea totală sau parţială a nivelului albiei majore, în acest din urmă caz, apărând o

nouă terasă (BROWN 2001, 33). Având în vedere faptul că încadrarea tipologică pe baza

formelor de relief a aşezărilor cucuteniene este făcută, în majoritatea covârşitoare a

cazurilor, de către arheologi şi nu de către geomorfologi, vedem cum, de la început, acest

tip de ordonare şi definire a aşezărilor preistorice este marcat de un grad mare de

relativism, situarea prezentă a unei aşezări nefiind în mod neapărat identică cu situaţia din

vechime. Pentru a complica situaţia, terasele inferioare ale râurilor, în funcţie de

condiţiile specifice de mediu, se comportă în mod diferit. Un prim factor care determină

această diferenţiere, este dat de înălţimea relativă a terasei inferioare faţă de talvegul

râului. Astfel, o terasă inferioară, aflată într-o zonă marcată de un proces de înălţare, atât

a albiei minore, cât şi a celei majore, manifestă un grad înalt de risc în a suferi de pe urma

inundaţiilor. Acest risc poate fi, de asemenea, influenţat/augmentat de către

caracteristicile reţelei de scurgere a apei de pe versanţi, precum şi de către gradul de

permeabilitate al substratului geologic – prezenţa unui substrat cu o conductivitate

Page 26: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

24

Planşa 1. Răspândirea aşezărilor Cucuteni A pe forme joase de relief: 1. Dealul Arinilor (Andrieşeni, Comuna Andrieşeni, Jud. Iaşi); 2. Cantonul C.F.R. nr.38-39 (Bălţaţi, Comuna Bălţaţi, Jud. Iaşi); 3. Confluenţa Bahluieţ-Pârâul Gugii (Bălţaţi, Comuna Bălţaţi, Jud. Iaşi); 4.Livada staţiunii pomicole Iaşi (Bălţaţi, Comuna Bălţaţi, Jud. Iaşi); 5. La sud de sat (Bâra, Comuna Bâra, Jud. Neamţ); 6. La Moară (Bârleşti, Comuna Erbiceni, Jud. Iaşi); 7. Dealul Scarchiilor (Belceşti, Comuna Belceşti, Jud. Iaşi); 8. Marginea de NV a satului (Blăgeşti, Paşcani, Jud. Iaşi); 9. Râpa de la Bulgărie (Bold, Comuna Manoleasa, Jud. Botoşani); 10. Gropile Căţânului (Borleşti, Comuna Borleşti, Jud. Neamţ); 11. Valea Părului (Brăteşti, Comuna Stolniceni-Prăjescu, Jud. Iaşi); 12. La Râpă (Brătuleni, Comuna Miroslava, Jud. Iaşi); 13. Ferma Cârjoaia (Cârjoaia, Comuna Cotnari, Jud. Iaşi); 14. Confluenţa Jijia-Bahlui (Chipereşti, Comuna Ţuţora, Jud. Iaşi); 15. Dealul Zăvoiului (Cristeşti, Comuna Holboca, Jud. Iaşi); 16. În Branişte (Cristeşti, Comuna Holboca, Jud. Iaşi); 17. Pârâul Găureanca (Dumeşti, Comuna Dumeşti, Jud. Vaslui); 18. Grindul Jijiei (Glăvăneşti, Comuna Andrieşeni, Jud. Iaşi); 19. Silişte (Gura Văii, Comuna Găiceana, Jud. Bacău); 20. La cimitir (Hălăuceşti, Comuna Hălăuceşti, Jud. Iaşi); 21. La Pod (Hoiseşti, Comuna Dumeşti, Jud. Iaşi); 22. Splai Bahlui (Municipiul Iaşi, Jud. Iaşi); 23. La gura pârâului Vlădeştilor (Ivăneşti, Comuna Gârceni, Jud. Vaslui); 24. Vatra satului – Terasa de la biserică (Leţcani, Comuna Leţcani, Jud. Iaşi); 25. Movila din şes (Movila Vătăvoaiei – Cogeasca Nouă) (Leţcani, Comuna Leţcani, Jud. Iaşi); 26. Pe Tablă (Iezătură) (Lichitişeni, Comuna Vultureni, Jud. Bacău); 27. Marginea sudică a satului (Mălăieşti, Comuna Gropniţa, Jud. Iaşi); 28. La Hatie (Mihail Kogălniceanu, Comuna Ţigănaşi, Jud. Iaşi); 29. La vie în vale (Mirceşti, Comuna Mirceşti, Jud. Iaşi); 30. Pe Grind (Grădina lui Petrescu) (Moara Jorii, Comuna Hăneşti, Jud. Botoşani); 31. La Moară (Oraşul Negreşti, Jud. Vaslui); 32. La Fântânele (Oraşul Paşcani, Jud. Iaşi); 33. La Cărămidărie (Popricani, Comuna Popricani, Jud. Iaşi); 34. Herlea (Răuceşti, Comuna Răuceşti, Jud. Neamţ); 35. Marginea nordică a satului (Răuseni, Comuna Răuseni, Jud. Botoşani); 36. Cantonul 24 (Războieni, Comuna Târgu Frumos, Jud. Iaşi); 37. La Râpă (Româneşti, Comuna Româneşti, Jud. Botoşani); 38. Promoroace (Satu Nou, Comuna Şcheia, Jud. Iaşi); 39. Tarlaua Hlez (Schitu-Duca, Comuna Schitu-Duca, Jud. Iaşi); 40. Dealul din mijloc (Talpa, Comuna Bârgăoani, Jud. Neamţ); 41. Marginea de SV a satului (Târzia, Comuna Brusturi-Drăgăneşti, Jud. Neamţ); 42. Vatra Satului (Cartierul Bogata) (Todireşti, Comuna Todireşti, Jud. Iaşi); 43. Poiana Ţigăncii (Todireşti, Comuna Todireşti, Jud. Iaşi); 44. Pârâul Izvorului (Todireşti, Comuna Todireşti, Jud. Vaslui); 45. Frasini (Topile, Comuna Valea Seacă, Jud. Iaşi); 46. La capac (Truşeşti, Comuna Truşeşti, Jud. Botoşani); 47. Movila din şesul Jijiei (Truşeşti, Comuna Truşeşti, Jud. Botoşani); 48. Vatra satului – Terasa inferioară a Jijiei (Truşeşti, Comuna Truşeşti, Jud. Botoşani); 49. La Odae (Curţile Boereşti) (Ulmi, Comuna Belceşti, Jud. Iaşi); 50. Între Adâncaţi (Văleni, Comuna Boteşti, Jud. Neamţ).

Page 27: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

25

hidraulică redusă sporind şansele apariţiei fenomenului de inundaţie (BROWN 2001, 35-37;

WOLTEMADE 1994). Vedem astfel cum, în cazul aşezărilor situate pe prima terasă a unui

curs de apă, în funcţie de condiţiile specifice de mediu existente în hinterland-ul acestora,

ele pot avea comportamentul unei aşezări „medii”/uscate, sau unul mai apropiat de cel al

unei aşezări situate în lunca râului (BROWN 2001, 293 fig. 9.5). Considerăm astfel că acest

tip de aşezare nu poate fi definit şi catalogat decât în urma unei analize contextuale

amănunţite iar consideraţii generale vor putea fi emise doar în urma studierii unui număr

reprezentativ de astfel de locuiri.

În ceea ce priveşte aşezările aflate în prezent în lunca inundabilă a râurilor, deşi

rămâne problema situării lor în vechime, considerăm totuşi că pot fi făcute o serie de

consideraţii cu un caracter general.

Studiind răspândirea pe hartă a aşezărilor pe forme joase de relief din faza

Cucuteni A din spaţiul extracarpatic, observăm că 12 dintre acestea se află în bazinul

hidrografic al Bahluiului, patru dintre acestea fiind situate pe cursul mijlociu, trei pe

cursul superior, o aşezare se află poziţionată pe cursul inferior, în timp ce alte patru

aşezări se află situate pe cursul unor tributarii de rang I sau II. În bazinul hidrografic al

Jijiei sunt identificate 11 aşezări, dintre care patru sunt situate pe cursul mijlociu al

acesteia, trei pe cursul inferior, două pe cursul superior, pe tributarii de rang I sau II fiind

situate două aşezări. În bazinul hidrografic al râului Bârlad sunt poziţionate şase aşezări,

dintre acestea două fiind situate pe cursul superior al râului, restul de patru aflându-se pe

tributarii ale acestuia. În bazinul hidrografic al râului Siret sunt identificate patru aşezări

situate pe cursul său mijlociu. Pe cursul mijlociu al râului Prut, au fost identificate două

aşezări, o alta fiind situată pe un tributar de rang II. Se poate concluziona astfel că zonele

predilecte pentru poziţionarea aşezărilor pe forme joase de relief o constituie cursul

mijlociu al râurilor mici şi mijlocii, cu un total de 14 aşezări precum şi tributarele

acestora, cu 11 aşezări situate în aceste zone. Pe cursurile superioare ale principalelor

râuri au fost identificate şapte aşezări, în timp ce pe cursurile inferioare sunt cunoscute

până în prezent doar patru. Dat fiind faptul că, pentru aşezările situate pe tributare ale

cursurilor majore de ape schiţarea unor caracteristici generale nu poate fi făcută, în lipsa

unor studii contextuale specifice, în cele ce urmează vom încerca să schiţăm o imagine de

Page 28: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

INTRODUCERE

26

ansamblu asupra trăsăturilor specifice aşezărilor situate pe cursul mijlociu al cursurilor de

apă, în cadrul cărora se încadrează şi aşezarea de la Hoiseşti.

Astfel, aşezările din albia majoră a unui râu sunt situate într-o zonă cu risc sporit

de inundaţii. Totuşi, acest risc este relativ, fiind determinat de poziţionarea geografică a

aşezării şi de mărimea şi regimul hidrografic al râului din apropiere, aprecieri exacte

asupra acestuia fiind posibile doar în urma unor studii contextuale. Din punctul de vedere

al resurselor oferite de o astfel de poziţionare, trebuie să remarcăm, în primul rând,

prezenţa unei surse de apă permanente. Din punctul de vedere al practicării cultivării

plantelor, acest lucru înseamnă, în general, o predispoziţie scăzută a solurilor spre apariţia

fenomenului de secetă şi o productivitate relativ ridicată. Din punctul de vedere al

creşterii animalelor, apropierea de apă rezultă în existenţa unor locuri permanente de

adăpare precum şi, datorită diversităţii de micro-medii în cadrul cărora se dezvoltă

diferite comunităţi de plante, în prezenţa unor zone bune de păşunat (FEDICK, FORD 1990,

21-22; BROWN 2001, 282-283).

În ceea ce priveşte ocupaţiile de subzistenţă de tipul culesului şi vânătorii, mediile

de luncă se caracterizează printr-o mare diversitate biologică. Astfel, din punctul de

vedere al acţiunilor de vânătoare şi cules, râurile pun la dispoziţia comunităţilor umane

din apropierea lor o paletă largă de resurse specifice. Dintre acestea, remarcăm în primul

rând posibilitatea de procurare a proteinelor animale prin practicarea pescuitului, această

ocupaţie putând fi complementată de culesul a numeroase alte resurse specifice, dintre

care amintim diverse tipuri de moluşte, amfibieni şi reptile (GARSON 1980, 564). De

asemenea, din punctul de vedere al culesului resurselor vegetale, luncile râurilor

concentrează un număr mare de plante ale căror rădăcini (ex: Nymphaea alba/nufărul alb,

Potentilla anserina/ coada racului, Butomus umbellatus/crinul de baltă), frunze (ex:

Cardamine pratensis/stupitul cucului, Barbarea vulgaris/bărbuşoara, Veronica

becabunga/bobornicul, Crataegus monogyna/păducelul, Chenopodium album/spanacul

sălbatic, Humulus lupus/hameiul sălbatic, Rumex acetosa/măcriş, Urtica dioica/urzica,

Nasturtuim officinale/măcrişul de baltă, Symphitum officinale/tătăneasa), tulpini (ex:

Cirsium palustre/pălămida de baltă) sau fructe şi flori (Sambuccus nigra/socul, Malus

spp./mărul pădureţ, Trapa natans/castanele de baltă) sunt comestibile, dar a căror

utilizare este imposibil de atestat pe cale arheologică (MONAH 2001, MABEY 1972). Din

Page 29: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

27

punctul de vedere al vânătorii, cursurile de apă atrag vânatul, practicarea acestei ocupaţii

fiind în acest caz facilitată prin identificarea şi pregătirea de ambuscade în locurile de

adăpat.

Pentru a rezuma, observăm faptul că din punctul de vedere al situării geografice,

aşezările situate în lunca râurilor, sau în imediata apropiere a acestora, este marcată prin

expunerea la riscurile inerente fenomenelor de inundaţie, acest fapt fiind totuşi compensat

de posibilităţile variate de supravieţuire şi procurare a hranei specifice biosferelor de

luncă. Din acest punct de vedere, comunităţile situate în luncile râurilor ar trebui să

prezinte caracteristicile unei economii adaptate la un mediu care permite practicarea

intensivă a cultivării plantelor, prin prezenţa unor soluri fertile şi bine irigate, şi creşterea

animalelor într-un mediu bogat în resurse specifice. Deşi, în prezent, nu poate fi probată

decât parţial pe cale arheologică, exploatarea resurselor naturale ale mediului

înconjurător prin acţiuni de vânătoare şi cules a jucat de asemenea un rol important în

economia comunităţilor cucuteniene.

În concluzie, vedem cum, la o privire generală, aşezările cucuteniene de luncă

sunt situate, teoretic, într-un peisaj bogat şi generos, care ar fi permis desfăşurarea

activităţilor de subzistenţă cu o investiţie minimă de efort, lucru care ar fi trebuit să aibă

drept consecinţă o mai mare densitate a aşezărilor de acest tip. Realitatea relevată de

alcătuirea hărţii pare totuşi a infirma această imagine. O parte din motivele care stau la

baza acestei contradicţii credem că pot fi identificate prin analiza contextuală a

rezultatelor investigaţiilor arheologice din aşezarea de la Hoiseşti.

În ceea ce priveşte demersul nostru, dat fiind stadiul actual al cercetării, prezentat

mai sus, ca şi condiţiile generale de desfăşurare a cercetărilor de teren din aşezarea de la

Hoiseşti, precum şi limitările logistice şi temporale cu care ne-am confruntat, nu poate

răspunde, decât parţial principiilor teoretice şi metodologice enunţate mai sus.

Contribuţia esenţială a acestei lucrări considerăm că va consta în elaborarea unui set

concret de soluţii metodologice integrate şi adaptate specificului comunităţilor fazei

Cucuteni A, a cărui utilizare generalizată va avea drept rezultat crearea unei imagini

complexe şi coerente asupra reţelei de aşezări, pe deplin capabilă să răspundă exigenţelor

ştiinţifice actuale din domeniu.

Page 30: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 31: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

29

I. CONTEXTUL DESCOPERIRILOR

I.1. Cadrul fizico-geografic

Aşezarea se află poziţionată în Câmpia Iaşilor, parte componentă a subunităţii

Câmpiei Jijiei inferioare şi a Bahluiului, din cadrul Câmpiei Moldovei, într-un meandru

de pe stânga cursului inferior al râului Bahlui, în dreptul podului care asigură legătura cu

satul Hoiseşti, dinspre D.E. 587 Iaşi – Roman (la 19 km de Iaşi se desprinde D.C. 36A

spre Hoiseşti) (Pl. 2/1).

Landşaftul geomorfologic al zonei Dumeşti, care apare sub forma unei câmpii cu

fragmentare colinară şi deluroasă a fost format prin activitatea de eroziune şi acumulare a

văii Bahluiului şi a afluenţilor săi, în condiţiile unui regim tectonic de platformă

(MARTINIUC, BĂCĂUANU 1961, 182).

Aşezarea este situată în lunca Bahluiului, la nord găsindu-se dealurile Ilenei,

Totârlacu şi Dealul lui Chiriţă, iar la sud dealurile Ruşilor (Crucii), Drencea şi dealul

Holmului (Pl. 2/2).

Tipurile genetice de relief aflate în zona imediată de influenţă a aşezării sunt:

interfluvii sculpturale, forme de relief sculpturale deluviale şi forme de relief de

acumulare fluviatilă şi deluvială.

În cadrul interfluviilor sculpturale se încadrează Dealul Drencea, situat la sud de

aşezare. Această categorie se prezintă sub formă de coline larg vălurite, sau de poduri

uşor înclinate, majoritatea fiind sculptate în marne sau argile sarmaţiene, acoperite în cea

mai mare parte de luturi eluviale. În prezent, pe interfluvii, procesele de eroziune sunt

reduse, cu excepţia marginilor mai înclinate ale acestora, de la contactul cu versanţii

afectaţi de procese deluviale active (MARTINIUC, BĂCĂUANU 1961, 183) (Pl. 3/1-2).

În cadrul reliefurilor sculpturale deluviale întâlnim, la nord de lunca Bahluiului,

versanţi deluviali cu degradări moderate, cu pante cu o înclinare cuprinsă între 10 şi 30

(Dealul Ilenei şi Dealul lui Chiriţă) sau între 30 şi 50 (Dealul Totârlacu) (Pl. 3/3). De o

Page 32: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONTEXTUL DESCOPERIRILOR

30

parte şi de alta a văilor Ilenei şi Vătăvoaiei, la Nord de Bahlui, ca şi pe versaţii de Nord şi

Vest ai Dealului Drencea, la sud de Bahlui, se întâlnesc eroziuni areolare şi liniare, gradul

de înclinare a acestor versanţi oscilând între 50 şi 100. Versanţi deluviali cu degradări

accentuate, pe care predomină alunecările de teren, apar în zona coastei Bahluiului, fiind

favorizate de energia pantelor (70-90 m) şi de înclinarea acestora ce variază între 100 şi

200 (MARTINIUC, BĂCĂUANU 1961, 183-184) (Pl. 3/1).

În cadrul reliefurilor de acumulare fluviatilă şi deluvială întâlnim şesuri aluvio-

coluviale inundabile şi glacisuri proto-coluviale.

Din cadrul şesurilor aluvio-coluviale, important din punctul de vedere al

obiectului nostru de studiu este şesul Bahluiului, orientat V-E, cu lăţimi între 1200-1800

m şi o pantă generală de cca. 0,8‰ (Pl. 4/3). Din punct de vedere al alcătuirii geologice,

în bază se întâlnesc prundişuri şi nisipuri maşcate, iar în acoperiş, nisipuri fine şi o pătură

de argile aluvionare cu lentile de nisipuri. Grosimea totală a aluviunilor variază între şase

şi opt metri. Datorită predominării argilelor, la suprafaţă se găsesc şi lentile de apă

freatică suspendată şi zone mlăştinoase sau cu multe sărături. În zona localităţii Banu, se

poate observa, în malurile albiei, că acestea sunt alcătuite, la partea superioară, din

nisipuri cu lentile de argile aluvionare, pe o grosime de cca. 1,5 m, sub care apare un sol

de lăcovişte îngropat (0,60 m), iar mai jos sunt argile aluvionare (MARTINIUC,

BĂCĂUANU 1961, 187).

Aşezarea cucuteniană luată în discuţie este situată în zona de contact a şesului

Bahluiului cu Valea Sărăturii (Pl. 3/2) pe un glacis proto-coluvial, alcătuit din acumulări

de conuri de dejecţie predominant nisipoase, cu materiale grosiere şi coluviuni mai fine,

lut-nisipoase, provenite din spălările areolare de pe pante. Apa subterană în aceste

glacisuri o întâlnim în general la 2-3 m adâncime (MARTINIUC, BĂCĂUANU 1961, 188) .

S-a observat că între talvegul râului Bahlui din zona de V şi cea de E a aşezării există o

diferenţă de -0,37 m. Luându-se ca nivel altimetric relativ talvegul râului Bahlui din zona

de E (cu alt. abs. 47,23 m), măsurătorile au constatat următoarele diferenţe altimetrice:

+5,35 m în L. 1; +5,31 m în L. 2; +4,83 m în L. 3; +5,40 m în L. 6; +4,66 m în L. 8;

+4,48 m în L. 9; +4,68 m în L. 12. Între locuinţele cucuteniene a fost înregistrată o

diferenţă maximă de nivel de 0,92 m (între nivelurile locuinţelor 6 şi 9), ceea ce ne-ar

indica faptul că zona era, în timpul locuirii cucuteniene, relativ plană. Slaba ridicare a

Page 33: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

31

terenului, care se observă şi în prezent, se datorează conului de dejecţie format de Valea

Sărăturii, afluent de dreapta al Bahluiului. Fragmentul conului de dejecţie, cuprins de

meandrul Bahluiului, a căpătat, prin aluvionări repetate, aspectul unui grind, ceea ce

explică alegerea acestui loc pentru aşezarea comunităţii cucuteniene (Pl. 4/2).

I.2. Prezentarea cercetărilor arheologice Organizarea şantierului pe sectoare a fost determinată de amplasarea podului de

beton, care a secţionat aşezarea pe axa N – S. Astfel, şantierul a fost împărţit în două

sectoare: sector Est (la est de pod) şi sector Vest (la vest de pod) (Pl. 7).

În campania 2003, sectorul Vest (Pl. 7, 8) a fost împărţit în casete, numerotate de

la 1 la 4, fiecare casetă fiind, la rândul ei, caroiată din metru în metru; suprafaţa totală

deschisă astfel a însumat 250 m.p. Pe această suprafaţă au fost observate şi investigate,

parţial sau total, resturile a nouă complexe: şase locuinţe (L3, L3A, L8, L8A, L11) şi trei

gropi (Gr.2, Gr.2A, Gr.4) . În campania 2004, prin deschiderea unei noi casete - nr. 5, cu

o suprafaţă de 108 mp - (la nord de zona săpată în 2003), a fost finalizată investigarea

locuinţei nr.11; de asemenea, s-a terminat cercetarea integrală a locuinţelor 3-3A şi 8-8A,

precum şi a gropilor 2 şi 2A.

În sectorul Est, sever afectat de lucrările de săpare a canalului de deviere a

cursului râului, în campania 2003 au fost posibile observaţii doar pe taluzul sudic al

canalului (cel nordic fiind ocupat de punctul de lucru al constructorului), deschizându-se,

în dreptul complexelor arheologice observate, secţiuni cu lăţimea de 1m pentru a observa

gradul de distrugere la care acestea au fost supuse. În campania 2004 (Pl. 8), a fost

deschisă o suprafaţă de 117 m.p. pentru investigarea locuinţei nr. 2, aflată sub drumul în

uz şi pe traseul viitorului canal antropic.

I.2.a. Stratigrafia Pentru moment aşezarea pare a avea trei niveluri de locuire aparţinând fazei A a

culturii Cucuteni, dar a fost remarcată şi existenţa unor fragmente ceramice aparţinând

fazei B a aceleiaşi culturi, însă în săpătură nu au fost identificate şi complexe care să

aparţină acestei din urmă faze.

Existenţa primului nivel de cultură arheologică a fost observată la adâncimea de

aproximativ 0,65 m. Complexele reprezentative pentru acest nivel sunt locuinţa nr. 2,

Page 34: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONTEXTUL DESCOPERIRILOR

32

locuinţa nr. 3 şi gropile nr. 2 şi 2A. Limita inferioară a acestui nivel este dată de resturile

locuinţei nr. 11, care sunt tăiate de gropile nr. 2 şi 2A , şi de resturile locuinţei nr. 8, care

sunt suprapuse de cele ale locuinţei nr. 3 şi se situează la adâncimea de aproximativ 0,90

– 0,95 m.

Limita superioară a celui de al doilea nivel de cultură a fost stabilită în funcţie de

resturile locuinţei nr. 11 şi de suprapunerea observată între resturile locuinţei nr. 3 şi ale

locuinţei nr.8, situându-se la adâncimea aproximativă de 0,85 – 0,90 m. Complexele

reprezentative pentru acest nivel sunt locuinţa nr. 8A, locuinţa nr. 11 şi groapa nr. 4

(parţial suprapusă de resturile locuinţei nr. 3). Limita inferioară a acestui nivel de locuire

a fost trasată în funcţie de observarea suprapunerii resturilor locuinţei nr. 8 peste cele ale

locuinţei nr. 8A şi se situează la adâncimea de aproximativ 1,10 – 1,20 m.

Limita superioară a celui de al treilea nivel de cultură a fost stabilită pe baza

suprapunerii observate între locuinţele nr. 8 şi 8A şi se situează la adâncimea de

aproximativ 1,10 – 1,20 m. Complexele reprezentative pentru acest nivel sunt locuinţele

nr. 3A şi nr. 8. Am încadrat locuinţa nr. 3A în cel mai timpuriu nivel de locuire al aşezării

de la Hoiseşti pe baza suprapunerii resturilor locuinţei nr. 3 peste resturile L. 3A, şi a

existenţei, între cele două locuinţe, a unui strat de cultură, de o grosime consistentă,

relativ sărac în materiale arheologice. Limita inferioară a acestui nivel este dată de solul

steril din punct de vedere arheologic.

Complexe Nivel

Locuinţe Complexe menajere

Nivel 1 L.2, L.3 Gr. 2, Gr. 2A Nivel 2 L. 8A, L.11 Gr. 4 Nivel 3 L. 3A, L.8

Tabel 1. Situația stratigrafică a complexelor investigate.

Page 35: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

33

I.2.b. Locuinţe În total au fost identificate 14 locuinţe (Pl. 6), dintre care au fost parţial

investigate doar şase.

Locuinţa nr. 2. A fost identificată în sectorul estic, la E de drumul actual,

continuându-se parţial şi sub acesta. În timpul cercetărilor desfăşurate în cursul anului

2004, a fost deschisă o suprafaţă de 117 m.p. în vederea investigării sale. Deşi locuinţa s-

a dovedit în cea mai mare parte distrusă de lucrări anterioare (fundaţia unei clădiri, acum

dispărute) a fost posibilă efectuarea unor observaţii privind anumite detalii constructive.

S-a putut observa, astfel, că pentru realizarea structurii lemnoase a pereţilor au fost

folosite nuiele cu diametre cuprinse între 2,5 şi 5 cm, ca şi bârne cu diametre cuprinse

între 7 şi 10 cm. Podeaua locuinţei avea o grosime de 20-30 cm şi pare să fi fost realizată

pe o platformă de bârne. Urmele a două amprente de bârne au fost surprinse, parţial, în

apropierea vetrei. Orientarea acestora era aproximativ pe axa E-V, având o grosime de 9

cm (Pl. 10/2.).

Vatra locuinţei a fost amenajată direct pe pământ, într-un spaţiu cruţat din podea,

şi a cunoscut patru faze de existenţă, pe parcursul cărora diametrul acesteia creşte de la

80 cm la 110 cm. De asemenea creşte şi grosimea lutuielilor aplicate pentru refacere, de

la 1,2 cm în a doua fază, la 2,5 în a treia fază, pentru ca în ultima fază să ajungă la 3,5

cm. Demnă de remarcat pentru faza a patra este încorporarea în lutuială a unor fragmente

de râşniţe, probabil pentru sporirea puterii calorice a vetrei (Pl. 10/1.).

Pentru această locuinţă s-a reuşit atestarea, ca element constructiv, a existenţei

şanţurilor de fundaţie. Şanţul care marca limita nordică a locuinţei a fost surprins în

profilele secţiunii de control nr. III/E. Pe profilul vestic al acestei secţiuni, în caroul O, s-

a putut observa că şanţul de fundaţie a locuinţei avea o lărgime de 0,95 m la gură,

adâncindu-se 0,40 m de la nivelul podelei. A fost posibilă şi observarea amprentei unui

par de susţinere a peretelui, acesta având un diametru de 20 cm, şi adâncindu-se 0,75 m

de la nivelul podelei (Pl. 10/3.). Din punctul de vedere al inventarului, în această locuinţă

au fost descoperite o lamă de silex neretuşată, o lamă de silex retuşată pe o singură latură,

patru lame de silex cu ambele laturi retuşate, un gratoar pe capăt de lamă şi două gratoare

pe aşchie. De asemenea, din această locuinţă mai provin un vârf pe fragment de os lung

Page 36: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONTEXTUL DESCOPERIRILOR

34

(Pl. 35/7) şi un netezitor pe os scurt (Pl. 37/5). Tot în interiorul acestei locuinţe au mai

fost descoperite şi un pahar (Pl. 43/4) un vas cu corp bombat întregibil (Pl. 45/4; 47/1)

precum şi un capac întreg (Pl. 48/4; 49/5)

Locuinţa nr. 3 A fost identificată în sectorul vestic, între m. 4 şi 12 pe profilul

vestic. La marginea sudică a acesteia s-a observat clar urma unui şanţ de fundaţie, lat de

0,90 m, spre a cărui margine nordică se contura, printr-un sol mai închis la culoare, cu

impregnaţii de cărbune, amprenta unui stâlp, cu diametrul de 25 cm (Pl.11/3). La

marginile masei de lutuieli a locuinţei am întreprins alte cinci secţionări şi în toate

cazurile a fost observată existenţa şanţului de fundaţie, de jur-împrejurul construcţiei. De

remarcat, că este vorba de o casă de mari dimensiuni (cca. 60 m2), cu două încăperi,

separate printr-un perete. Existenţa acestuia este semnalată de o serie de lutuieli masive

înşiruite pe axa NV - SE, care marchează baza peretelui. În încăperea mai mare, sudică

(cu dimensiunile de 8 x 5,5 m), existau un cuptor şi o vatră circulară (D = 2,25 m), în

timp ce în camera mai mică (ale cărei dimensiuni nu se pot stabili, din cauza deteriorării

părţii estice) era doar o vatră răvăşită, de mici dimensiuni, amenajată direct pe platformă.

În încăperea principală, în spaţiul rămas între vatră, cuptor şi peretele sudic a fost

amenajată, prin lutuiri succesive, o laviţă (Pl. 11/1), care se înălţa cu cca. 20-25 cm

deasupra platformei, având o lungime de 2,70 m şi o lăţime de 1,60 m. Atât vatra, cât şi

laviţa au avut cel puţin câte o refacere a făţuielii, vatra având chiar trei re-lutuiri.

Cuptorul avea o formă aproximativ pătrată, cu laturile de aproximativ 1,70 m lungime,

orientarea acestuia fiind aproximativ pe axa SE - NV, cu deschiderea spre NV.

Cuptorul era împărţit în două părţi aproximativ egale de către un perete median,

lat de aproximativ 25 cm. Vatra cuptorului fiind distrusă în mare parte, nu a mai permis

observaţii detaliate. Prezenţa unor plăcuţe de vatră în apropierea cuptorului ne face să

credem aceasta a fost deranjată încă din vechime. La demontare, în colţul de SE al

marginii cuptorului, s-a observat un fragment masiv de lutuială in situ, ce păstra amprente

de nuiele, care a făcut parte probabil din bolta cuptorului. Diametrul nuielelor este de

aproximativ 2,5-3 cm, lăţimea la bază a gardinii fiind de aproximativ 20 cm. Placa

acestuia s-a păstrat doar parţial, dimensiunile înregistrate ale acesteia fiind de 20 cm,

diametrul mare, şi 18 cm, diametrul mic.

Page 37: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

35

La demontarea platformei locuinţei s-a observat că lutuielile podelei au fost

aplicate pe o structură lemnoasă din butuci despicaţi pe lungime, cu diametre variind între

15 şi 25 cm. Spre marginea sudică, sub laviţă şi sub vatră, au apărut, dispuse pe un şir,

patru calupuri de pământ amestecat cu cărbune, care indicau probabil că platforma

locuinţei fusese foarte uşor înălţată deasupra solului, cu ajutorul unor mici popi de lemn,

având înălţimea de cca. 5 cm şi diametre între 20 şi 25 cm. La secţionarea acestora s-a

văzut că urmele de pari pătrundeau cca. 15 cm în pământ. Această soluţie constructivă a

fost aleasă, probabil, datorită solului aluvionar umed, evitându-se astfel contactul direct al

platformei cu acesta. De altfel, şi amprentele de bârne de la baza platformei prezentau

numeroase urme de cărbune, care se pot explica numai printr-o ardere în contact direct cu

aerul, în momentul incendierii locuinţei (URSULESCU, TENCARIU, BODI 2003, 7-8). Din

punctul de vedere al inventarului utilajului litic cioplit, în această locuinţă au fost

descoperite două nuclee amorfe, o lamă neretuşată, o lamă cu o singură latură retuşată, o

lamă cu ambele laturi retuşate, două lame cu encoche, un gratoar pe aşchie, trei gratoare

pe cap de lamă, două racloare pe aşchie, un burin pe lamă, un burin pe aşchie şi un vârf

de săgeată. Materia primă utilizată în realizarea uneltelor o constituie silexul. În ceea ce

priveşte utilajul litic şlefuit, inventarul acestei locuinţe constă din un topor de tip 2, o

teslă şi o daltă fragmentară al cărei tip nu a putut fi determinat. În ceea ce priveşte

uneltele realizate din materii dure animale, acestea sunt reprezentate prin două dăltiţe pe

segment de corn de cerb (Pl. 38/3-4) şi un vârf oblic (Pl. 39/2). Din această locuinţă mai

provin un pahar (Pl. 43/3; 44/2), o cupă cu picior (Pl. 45/1; 46/1) precum şi un idol en

violon (Pl. 55/3).

Locuinţa nr. 8A. Din acest complex s-a păstrat, îndeosebi în caseta 4, în dreptul

m. 13-14/h-i, o vatră de mari dimensiuni (Pl. 12/3), cu un diametru de cca. 1,40 m, având

trei nivele de refacere, care marchează o creştere treptată a dimensiunilor. Pe alocuri, s-au

păstrat fragmente din gardina vetrei.

După demontarea nivelului de distrugere al acestui complex, s-a putut constata că

structura lemnoasă a pereţilor era constituită din nuiele cu diametrele variind între 3 – 10

cm. Nu au fost identificate urme ale podelei, totuşi, în legătură cu aceste locuinţe s-au

putut observa fragmente de şanţuri de fundaţie şi mai multe urme de stâlpi de susţinere a

Page 38: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONTEXTUL DESCOPERIRILOR

36

pereţilor, dar nu s-a putut stabili traseul lor exact. Din inventarul celor două locuinţe se

remarcă un împungător de cupru.

Spre marginea vestică a complexului locuinţelor 8-8A, în solul steril din punct de

vedere arheologic, într-o mică alveolare, denumită complexul nr. 3 (Pl. 12/4), au apărut,

grupate, 15 lame de silex (întregi sau fragmentare), precum şi o lamă fragmentară de

obsidian negru, reprezentând, probabil, un mic depozit (ritual ?) de unelte. Dintre acestea,

şase lame sunt neretuşate, şase prezintă retuşe pe o singură latură în timp ce trei sunt

retuşate pe ambele laturi. Pe capătul unei lame întregi a fost realizat un gratoar.

Locuinţa nr. 11. A fost identificată în sectorul de V, la N de locuinţa 3, fiind mai

veche decât aceasta. Resturile ei se întindeau între m. 14 şi 24, pe profilul S - N. Starea

proastă de conservare a acestei locuinţe nu a permis observaţii detaliate asupra unor

elemente constructive. Podeaua sa a fost puternic deranjată, păstrându-se doar pe alocuri

fragmente compacte de platformă. Vatra (Pl. 13/2), sesizată mai mult prin spărturile

mozaicale din partea de SV a locuinţei, a fost, de asemenea, distrusă în mare parte.

Totuşi, au mai putut fi surprinse urme ale şirurilor de stâlpi folosiţi la ridicarea pereţilor

de pe laturile de V şi N (Pl. 13/1). Spre colţul NE al locuinţei, în dreptul metrilor 21-22/a-

b, se găsea o mare cantitate de cenuşă compactă, solidificată, groasă de circa zece cm,

întinsă pe o suprafaţă de aproximativ 2 m2. Sub această aglomerare de cenuşă, la

adâncimea de 1,30 m, au apărut două linii de lut ars, lungi de aproximativ 2 m şi groase

de cca. 0,20 m, dispuse cruciform. În această zonă pământul era înroşit, denotând o

ardere îndelungată/puternică. Rostul acestui complex nu l-am putut lămuri, deoarece în

apropierea acestuia, a fost găsit puţin material arheologic. Inventarul utilajului litic

cioplit, descoperit în această locuinţă, este format din două nuclee prismatice, 10 lame

neretuşate, două lame cu o singură latură retuşată, două lame cu ambele laturi retuşate, o

lamă trunchiată, două lame cu encoche, un gratoar pe aşchie, un racloar pe aşchie şi un

vârf de săgeată. Materia primă utilizată pentru realizarea acestor unelte o constituie

silexul. Tot în această locuinţă au mai fost descoperite un vârf pe rază de corn de cerb (Pl.

36/3), un pahar (Pl. 43/5; 44/3), un vas cu gât înalt (Pl. 45/3; 47/2)

Page 39: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

37

Locuinţa nr. 3A. A fost identificată în sectorul de V. A fost distrusă de excavările

făcute pentru pod şi canal. Resturi ale acestui complex au apărut sub podeaua L3,

constând într-un singur fragment masiv de lutuială arsă, provenit de la distrugerea

pereţilor, ca şi din plăcuţe de vatră risipite.

Locuinţa nr. 8. A fost identificată în sectorul de V, între m. 5,50 şi 14,50 (pe

direcţia S) şi pe o distanţă de 7,50 m, pornind din malul Bahluiului (pe direcţia V - E) şi

prezenta un inventar deosebit de bogat. Laturile de S şi de V au fost distruse parţial de

lucrările constructorului şi de rupturile din malul Bahluiului. Aparţinea unei etape de

locuire mai vechi decât cea a locuinţei nr. 3, fiind parţial suprapusă de aceasta.

Aproximativ în zona centrală se găsea vatra (Pl. 13/4), destul de bine păstrată, amenajată

pe un pat de lut. Avea o formă circulară, cu un diametru de 1,40 m. Resturile locuinţei 8

(Pl. 13/3) au fost suprapuse de vestigiile unei alte locuinţe, pe care am numit-o 8A, fără

să existe însă certitudinea că ar fi vorba de o refacere integrală pe acelaşi loc. Utilajul litic

cioplit descoperit în această locuinţă constă din şapte lame neretuşate, o lamă cu ambele

laturi retuşate şi un gratoar pe capăt de lamă, pentru realizarea tuturor uneltelor

utilizându-se silexul ca materie primă. Din inventarul locuinţei mai face parte şi un topor

de tip 2. Din punctul de vedere al utilajului realizat din materii dure animale, acesta este

reprezentat printr-o dăltiţă pe segment de os lung (Pl. 38/1) şi o spatulă (Pl. 39/1). Din

această locuinţă provin, de asemenea, trei pahare (Pl. 43/1-2, 6; 44/1,4), o cupă cu picior

(Pl. 45/2; 46/2), un vas suport (Pl. 48/3; 49/4) şi trei reprezentări antropomorfe (Pl. 50/1,

6, 7).

I.2.c. Complexe menajere

Gropile 2 şi 2A. Existenţa acestor gropi a fost surprinsă la adâncimea de 1,30 m,

în partea sudică a casetei 2. La acest nivel, limitele celor două gropi se intersectează,

groapa 2A, mai recentă, tăind groapa 2. Pe baza interpretării datelor din jurnalul de

săpătură şi pe baza observaţiilor asupra materialului ceramic descoperit în groapa 2 şi în

locuinţa 111, putem stabili că groapa a secţionat locuinţa. Formele celor două gropi sunt

1 În momentul restaurării materialului ceramic s-a observat că fragmente ale unor vase întregibile se întâlnesc atât în umplutura gropii nr. 2, cât şi în materialul aparţinând locuinţei 11.

Page 40: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONTEXTUL DESCOPERIRILOR

38

aproximativ ovale, cu diametrele 2,65 x 2,25 m pentru groapa 2 şi 2,75 x 3,25 m pentru

groapa 2A.

Pentru groapa 2 (Pl. 12/1-2) s-a stabilit că adâncimea sa era de aproximativ 60

cm de la nivelul la care a fost observată (-1,30 m). În umplutura ei se remarcă prezenţa

masivă a cenuşei şi cărbunilor. La aproximativ 0,40 m de la nivelul de săpare al gropii a

fost descoperit piciorul unui vas-fructieră, depus pe un strat compact de scoici. Din

punctul de vedere al uneltelor de piatră cioplită, în acest complex au fost identificate cinci

lame neretuşate, o lamă cu o singură latură retuşată, un racloar pe aşchie şi un burin pe

lamă. Materia primă utilizată o constituie silexul. Utilajul litic şlefuit este reprezentat

printr-o teslă şi o daltă de tipul 1. Din umplutura acestei gropi mai provin un netezitor pe

fragment de os lung (Pl. 37/1), un vas suport fragmentar (Pl. 48/2; 49/3) şi un fragment

de reprezentare antropomorfă (Pl. 51/1).

Groapa 2A, care tăia Gr. 2, se adânceşte aproximativ 0,40 m de la nivelul la care a

fost observată (-1,30 m) şi este săracă în materiale arheologice. Inventarul utilajului litic

cioplit este constituit din trei lame neretuşate, o lamă cu o singură latură retuşată, o lamă

cu ambele laturi retuşate şi un gratoar pe aşchie.

Groapa 4. A fost surprinsă parţial, în profilul şanţului de control nr. 10, în dreptul

m. 14, la -1,20 m de la suprafaţă, adâncindu-se încă 0,50 m. S-a păstrat doar partea

vestică, deoarece spre est a fost tăiată de lucrările de amplasare a podului. Diametrul la

gură, pe axul N - S este de 2 m. În profil se observă două lentile de cenuşă succesive,

separate de un strat destul de compact de cochilii de scoică. Fundul gropii, de asemenea,

este acoperit de un strat compact de cochilii de scoică. În umplutură se remarcă

numeroase fragmente ceramice şi de cărbune şi un gratoar pe capăt de lamă.

Page 41: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

39

1. 2.

Planşa 2. Hoiseşti – La Pod. 1: Localizare geografică; 2. Landşaft geomorfologic.

Page 42: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

40

1. 2. 3.

Planşa 3. Hoiseşti – La Pod. 1-2: interfluvii sculpturale – Dealul Drencea; 3: reliefuri sculpturale deluviale N.

Dealul Drencea Valea Sărăturii

Page 43: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

41

1. 2. Aşezarea cucuteniană 3.

Planşa 4. Hoiseşti – La Pod. 1: reliefuri sculpturale deluviale S; 2: glacisuri proto-coluviale; 3: şesuri aluvio-coluviale – Şesul Bahluiului.

100-200

100-200

50-100 50-100

Page 44: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

42

Planşa 5. Hoiseşti – La Pod. Plan general al amplasării staţiunii cucuteniene.

Page 45: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

43

Planşa 6. Hoiseşti – La Pod. Plan general al amplasării locuinţelor identificate.

Page 46: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

44

Planşa 7. Hoiseşti – La Pod. Plan general al intervenţiilor arheologice de salvare în campaniile 2003 şi 2004.

Page 47: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

45

Planşa 8. Hoiseşti - La Pod. Plan general al sectorului de vest, casetele 1-4.

Page 48: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

46

Planşa 9. Hoiseşti - La Pod. Plan general al sectorului est, campania 2004

Page 49: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

47

Planşa 10. Hoiseşti - La Pod. Aspecte din timpul demontării locuinţei nr.2. 1: vatra locuinţei nr. 2; 2: amprente de bârne pe podea; 3: amprenta de par.

1.

3.

2.

Page 50: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

48

Planşa 11. Hoiseşti - La Pod. Aspecte din timpul demontării locuinţei nr.3. 1: laviţa; 2: profil estic al S.C.1; 3: urmă de par.

1.

2.

3.

Page 51: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

49

1. 2.

3. 4.

Planşa 12. Hoiseşti - La Pod. 1-2: aspecte din timpul investigării gropii nr. 2 ; 3: demontare vetrei L8A; 4: complexul nr. 3.

Page 52: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

50

1. 2.

3. 4.

Planşa 13. Hoiseşti - La Pod. 1: L11 – şanţul de fundaţie şi urma de par; 2: vatra L11; 3: aspect din timpul demontării L8; 4: demontarea vetrei L8.

Page 53: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

51

II. UNELTE ŞI ARME

II.1. Unelte şi arme de piatră

Ordonarea generală a uneltelor a fost făcută după clasificarea folosită de Victor

Sorochin în lucrarea sa dedicată uneltelor folosite de populaţiile tripoliene din arealul

cuprins între Nistru şi Prut şi anume: clasă – categorie – grup – tip (SOROCHIN 1991, 9-

10).

Clasa de unelte este constituită de totalitatea categoriilor care reflectă aceeaşi

tehnică a debitajului.

Categoria de unelte este constituită de totalitatea grupelor cu particularităţi

tehnico-morfologice şi parţial funcţionale asemănătoare.

Grupul de unelte este constituit de totalitatea tipurilor care posedă o anumită

unitate de particularităţi tehnico-morfologice.

Tipul unei unelte este dat de totalitatea particularităţilor unei piese, ce se repetă în

mod stabil.

Definiţiile fiecărei clase, categorii, grupe sau tip de unelte vor fi date înaintea

prezentării acestora.

II.1.a. Determinarea tipologică a inventarului litic şlefuit

Ca punct de plecare pentru realizarea acestei clasificări tipologice am utilizat

lucrarea lui Eugen Comşa, referitoare la utilajul litic şlefuit din epoca neolitică şi din

epoca bronzului de pe teritoriul României (COMŞA 1972, 252-256). Pentru stabilirea

diferitelor tipuri morfologice de unelte din piatră şlefuită vom lua în considerare

următorii parametri ai artefactelor: forma suprafeţelor ventrală şi dorsală, forma zonei

active, forma secţiunii longitudinale şi lungimea piesei. Primele două criterii vor fi utile

în stabilirea grupurilor tipologice de încadrare a piesei, în timp ce ultimele două criterii

vor fi utile şi în determinarea primară a funcţionalităţii diferitelor tipuri de artefacte

identificate. Ţinem să precizăm faptul că parametrii menţionaţi mai sus vor fi trataţi într-o

manieră generală, încadrarea morfologică specifică a pieselor, pe grupe şi tipuri, fiind

Page 54: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

52

realizată în funcţie de modul de articulare în cadrul unei piese, a tuturor variabilelor luate

în considerare. Pentru definirea acestor parametri am hotărât adoptarea convenţiilor

descriptive utilizate de Ovidiu Cotoi şi Constantin Grasu în lucrarea despre uneltele de

piatră şlefuită din eneoliticul Subcarpaţilor Moldovei (COTOI, GRASU 2000, 25-26).

Toate uneltele identificate în clasa utilajului litic şlefuit, în cadrul aşezării de la

Hoiseşti, se încadrează în categoria uneltelor cu tăiş, fiind distinse trei grupe tipologice.

Materia primă folosită pentru realizarea uneltelor de piatră şlefuită din aşezarea de la

Hoiseşti o constituie, cu precădere, marnele.

Grupul topoare În acest grup am încadrat acele piese din piatră cioplită şi şlefuită, de formă

dreptunghiulară, trapezoidală, triunghiulară sau neregulată, care se caracterizează prin

simetria sau cvasi-simetria secţiunii longitudinale, cu o zonă activă liniară, constituită

dintr-un unghi diedru simplu, linia de convergenţă a suprafeţelor late ale uneltei fiind

situată pe axul median al secţiunii longitudinale (COTOI, GRASU 2000, 27) (Pl. 14, 15).

Înainte de discutarea diferitelor tipuri de unelte cuprinse în acest grup, considerăm

necesară trasarea în linii generale a posibilei funcţionalităţi a grupului. Din punct de

vedere al datelor etnografice referitoare la uneltele de acest tip, acestea sunt utilizate

pentru procurarea lemnului, doborârea trunchiurilor de copaci fiind posibilă prin cioplirea

acestora printr-o acţiune de aşchiere la un unghi mic faţă de fibra lemnului (MITCHELL

1959, 192). În ceea ce priveşte posibila utilizare a acestui grup de unelte şi pentru

îndeplinirea altor tipuri de activităţi, gradul relativ înalt de formalism care caracterizează

utilajul litic, atât cioplit, cât şi şlefuit, specific culturii Cucuteni, trădează existenţa unei

politici de producere a uneltelor cu anticiparea utilizării acestora în anumite scopuri. Una

din cauzele acestui comportament îl constituie creşterea eficienţei uneltei prin

maximizarea raportului dintre timpul şi efortul necesare fabricării unei unelte şi

îndeplinirea unei activităţi specifice cu ajutorul uneltei respective (BAMFORTH 1986, 38).

Din acest punct de vedere considerăm foarte probabilă utilizarea acestui grup de artefacte

îndeosebi în acţiuni de tăiere sau despicare a lemnului (BOGHIAN 1996, 310; DUMITRESCU

1954, 252), dar privim cu foarte mare circumspecţie utilizarea acestora ca unelte aratorii

sau pentru săpatul gropilor şi şanţurilor (BOGHIAN 1996, 310; CUCOŞ, MURARU 1985, 618),

Page 55: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

53

singurul demers care ar putea clarifica aceste aspecte constituindu-l analizarea din punct

de vedere traseologic a uneltelor descoperite prin cercetări arheologice.

O altă problemă pe care o considerăm a fi insuficient clarificată este cea a

posibilei utilizări a topoarelor plate cucuteniene ca unelte de mână (PETRESCU-

DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 249). Pentru discutarea acestei posibilităţi ne

vom referi cu precădere la utilajul litic specific aborigenilor australieni, în cadrul căruia a

fost documentată etnografic utilizarea atât a topoarelor de mână, cât şi a celor prinse în

coadă. În cazul topoarelor de mână se constată că, în general, o primă trăsătură

caracteristică o constituie realizarea laturii utile prin simpla cioplire a galetului, fie

unifacial, fie bifacial, fără ca acesta să mai fie supus procesului de şlefuire (ALLCHIN

1957, 117; MITCHELL 1955, 131; MITCHELL 1959, 192). Galetul utilizat este de dimensiuni

relativ mari şi de o grosime considerabilă, greutatea uneltei constituind un factor

hotărâtor în sporirea randamentului acesteia (MITCHELL 1955, 134; MITCHELL 1959, 192); de

asemenea, capătul piesei opus tăişului este gros şi bine rotunjit în scopul obţinerii unei

bune prize (MITCHELL 1955, 132). În ceea ce priveşte topoarele şlefuite în întregime sau

parţial, asemănătoare din punct de vedere morfologic topoarelor de piatră cucuteniene, s-

a observat, ca regulă generală, utilizarea lor prinse într-o coadă de lemn (ALLCHIN 1957,

119; DAVIDSON 1938, 42; MITCHELL 1955, 137; MITCHELL 1959, 191-192). Putem astfel afirma

că, atât din punct de vedere morfologic, cât şi din punct de vedere al procesului de

producere a uneltei, discutat mai sus, utilizarea topoarelor plate cucuteniene ca unelte de

mână prezintă un grad ridicat de improbabilitate. În ceea ce priveşte modul exact de

fixare (legare) în coadă a topoarelor cucuteniene, în absenţa descoperirilor, în spaţiul

cultural de referinţă, a unor elemente intermediare de corn, putem presupune că piesele

de piatră erau fixate direct, prin practicarea în coada de lemn a unei găuri sau a unei

fante, astfel încât axul lung al acesteia să fie dispus paralel cu tăişul. Acest tip de fixare

în coadă este atestat, în literatura de specialitate, atât pe cale arheologică, cât şi

etnografică (COGHLAN 1943, 38-39; WILLOUGHBY 1907, 299 şi pl. XI).

Din ansamblul utilajului litic şlefuit provenit din aşezarea de la Hoiseşti, în cadrul

acestui grup se încadrează un număr de şapte piese.

Page 56: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

54

Tipul 1.

În acest tip am încadrat acele artefacte din grupul topoare, a căror lungime se

situează în jurul valorii de 5 cm. Din punctul de vedere al descoperirilor de la Hoiseşti,

acestui tip îi aparţine o singură piesă (Pl. 14/1, 15/1).

Tipul 2.

În acest tip am încadrat acele artefacte din grupul topoare, a căror lungime este

cuprinsă între 5 şi 15 cm. Din punct de vedere al funcţionalităţii, studiile de arheologie

experimentală indică faptul că acest tip de topoare se caracterizează prin versatilitate,

dovedind un randament relativ ridicat în doborârea copacilor cu trunchiuri cu diametru de

până la 20 cm (MATHIEU, MEYER 1997, 347). Din cadrul utilajului litic de la Hoiseşti, în

acest tip se include un număr de şase piese, toate aflate în stare fragmentară (Pl. 14/2-7,

15/2-7).

Tipul 3.

În acest tip am încadrat acele artefacte din grupul topoare a căror lungime este

mai mare de 15 cm. Datele obţinute cu ajutorul arheologiei experimentale dovedesc

faptul că acest tip de topor se dovedeşte eficient îndeosebi în doborârea copacilor de

esenţă tare şi/sau cu un diametru al trunchiului mai mare de 20 cm (MATHIEU, MEYER

1997, 344 grafic 7, 349). De asemenea, datele etnografice asupra populaţiilor contemporane

care încă utilizează topoare de piatră, indică faptul că acest tip de unealtă a cărei

dimensiune depăşeşte 25 cm este nefuncţional din punct de vedere practic, fiind

considerat un obiect de prestigiu (BURTON 1989, 268). Nici o piesă de acest tip nu a fost

identificată în cadrul ansamblului utilajului litic de la Hoiseşti.

Grupul tesle

În acest grup am încadrat acele piese din piatră cioplită şi şlefuită, de formă

dreptunghiulară, trapezoidală sau triunghiulară, care se caracterizează prin asimetria

secţiunii longitudinale, cu o zonă activă liniară constituită dintr-un unghi diedru simplu,

astfel încât linia de convergenţă a suprafeţelor late ale uneltei este situată în planul

suprafeţei ventrale a piesei sau în proximitatea acestuia (COTOI, GRASU 2000, 29) (Pl. 14/8-

11; 15/8-11; 16/1-4; 17/1-4).

Page 57: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

55

Din punctul de vedere al utilităţii acestui grup de unelte, datele etnografice

sugerează utilizarea lor în acţiuni de prelucrare a lemnului, în special de cioplire şi

finisare (KAHN 1996, 148; MITCHELL 1955, 135; MITCHELL 1959, 195). De asemenea, analiza

traseologică a uneltelor din acest grup descoperite în spaţiul cucutenian de la est de Prut

indică posibila lor utilizare ca săpăligi (SOROKIN 1991, 90). Privitor la fixarea în coadă a

teslelor, putem presupune că piesa era ataşată unui mâner curbat, fixată cu ajutorul unor

ligaturi, cu tăişul dispus transversal faţă de axul longitudinal al cozii. Această supoziţie

pare a fi confirmată atât de datele etnografice existente (ALLCHIN 1957, 120; MITCHELL

1959, 195) cât şi de descoperiri arheologice (COGHLAN 1943, 38). Tot pe baza datelor

etnografice se poate presupune că acest tip de unealtă era folosită fie cu o mişcare scurtă

de cioplire, fie cu o mişcare de răzuire, cu suprafaţa inferioară aflată în contact cu

obiectul prelucrat (MITCHELL 1959, 195). Lipsa informaţiilor cu un grad ridicat de

specificitate asupra acestui grup de unelte ne împiedică să realizăm împărţirea acestuia în

tipuri funcţionale. În ceea ce priveşte inventarul litic provenit din aşezarea de la Hoiseşti,

în acest grup se încadrează un număr de opt piese, dintre care şapte întregi şi una în stare

fragmentară.

Grupul dălţi

În acest grup am încadrat acele piese din piatră cioplită şi şlefuită, de formă

dreptunghiulară sau trapezoidală, cu o zonă activă liniară constituită dintr-un unghi

diedru simplu. Linia de convergenţă a suprafeţelor late ale uneltei variază, aceasta putând

fi atât situată atât în planul sau în proximitatea planului suprafeţei ventrale a piesei, cât şi

în planul median al secţiunii longitudinale. O trăsătură caracteristică a acestui grup de

unelte este dată de faptul că raportul dintre lungimea şi lăţimea uneltei este mai mare sau

egal cu 3 (URSULESCU 2000, 159). Având în vedere faptul că până în momentul de faţă nu

am putut identifica informaţii specifice provenind din domeniul etnografiei sau al

arheologiei experimentale cu privire la modul de utilizare sau de prindere în coadă al

acestui grup de unelte, am procedat la împărţirea acestuia în tipuri funcţionale în funcţie

de observaţiile făcute asupra celor două grupe de unelte deja tratate. Ţinem să precizăm

că cele două tipuri funcţionale rezultate astfel au un caracter pur teoretic, validarea

acestora urmând a fi confirmată sau infirmată de cercetările ulterioare. În acest grup se

Page 58: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

56

încadrează un număr de şase unelte descoperite în cadrul aşezării cucuteniene de la

Hoiseşti, dintre care două au latura utilă distrusă, făcându-se astfel imposibilă atribuirea

la un grup funcţional (Pl. 16/7,10).

Tipul 1

În acest tip am încadrat acele unelte din grupa dălţi la care zona de convergenţă a

unghiului diedru al laturii utile se situează în planul median al secţiunii longitudinale.

Acestui tip îi corespund două dintre piesele descoperite la Hoiseşti dintre care o piesă a

fost descoperită în stare fragmentară (Pl. 16/5; 17/5) iar una întreagă (Pl. 16/8; 17/8).

Tipul 2

În acest tip am încadrat acele unelte din grupa dălţi la care zona de convergenţă a

unghiului diedru al laturii utile se situează în planul sau în apropierea planului suprafeţei

ventrale a piesei. Acestui tip îi corespund două piese întregi descoperite în cadrul aşezării

de la Hoiseşti (Pl. 16/6, 9; 17/6, 9).

Tabel 2. Distribuţia tipurilor de unelte litice şlefuite pe nivele şi complexe.

Topoare tip 1

Topoare tip 2 Tesle Dălţi tip 1 Dălţi tip 2

Dălţi fragmentare

Nivel I 1 2 1 1

L 3 1 1 1

Gr. 2 1 1

Nivel II 1

L 8A 1 1 1

Nivel III 1 2

L 8 1

Passim 1 1 1

Page 59: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

57

II.1.b. Determinarea tipologică a inventarului litic cioplit

Pentru ordonarea tipologică a materialului de piatră cioplită descoperit în aşezarea

cucuteniană de la Hoiseşti – La Pod am ales ca bază pentru definirea pieselor criteriile

tipologice şi funcţionale propuse de Alexandru Păunescu (PĂUNESCU 1970), intervenind

(acolo unde este cazul) cu unele completări.

După dimensiuni, piesele se împart în microlitice (cu lungimea de maximum 4

cm.), unelte de mărime mijlocie (cu lungimea cuprinsă între 4 şi 7,5 cm.) şi macrolitice

(cu lungimea de peste 7,5 cm) (PĂUNESCU 1970, 229).

Tehnici de prelucrare

Având în vedere faptul că mare parte din criteriile de departajare folosite în cadrul

ordonării materialului litic ţin de tehnicile de debitare şi retuşare, cât şi de faptul că

acestea din urmă sunt identice, indiferent de tipul de suport pe care sunt aplicate,

considerăm oportună prezentarea şi definirea acestora înaintea descrierii pieselor.

Tehnicile debitajului

Constau în lovirea unui bloc de piatră sau a unui nucleu cu ajutorul unui percutor

dur (piatră) sau moale (lemn sau corn de animal), fie direct (percuţie directă), fie

interpunând o piesă intermediară numită „chasse-lame” (percuţie indirectă) (DEMARS,

LAURENT 1992, 23), fie prin presiune, cu ajutorul unei pârghii sau prin presiune pectorală

(PĂUNESCU 1970, 92). Nucleul este lovit pe marginea unei faţete special amenajată, numită

plan de lovire. Piesele astfel obţinute se numesc produse primare de debitaj, pe acestea

distingându-se:

- talonul, care este partea desprinsă din planul de lovire şi reprezintă punctul de

percuţie.

- faţa inferioară/ventrală, este partea care s-a detaşat din nucleu, are o topografie

plană, şi prezintă, în apropierea talonului, o porţiune bombată numită bulb de

percuţie, pe suprafaţă apărând, în unele cazuri, urmele undelor de şoc.

- faţa superioară/dorsală este partea care prezintă negativele desprinderilor

precedente, delimitate de nervuri.

- partea proximală este partea apropiată de talon.

Page 60: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

58

- partea distală este partea opusă talonului.

În funcţie de aceste elemente se realizează şi redarea convenţională, prin ilustraţie, a

pieselor din piatră cioplită. Acestea sunt redate cu talonul orientat în jos şi depuse pe faţa

inferioară/ventrală. În acest fel se definesc laturile dreaptă şi stângă ale piesei, axul piesei,

care este dat de direcţia de percuţie şi planul de aplatizare, care, în mare, este paralel cu

faţa inferioară (DEMARS, LAURENT 1992, 23).

Tehnica retuşării

Această tehnică presupune prelucrarea produsului primar de debitaj (care astfel

primeşte numele de suport) prin cioplirea fină (prin percuţie sau prin presiune) a

marginilor piesei, detaşându-se astfel mici aşchii, ale căror negative se pot observa

(PĂUNESCU 1970, 93). În funcţie de direcţia de desprindere şi de modul în care acestea

sunt combinate retuşele pot fi directe (dacă lovitura pentru realizarea retuşei pleacă

dinspre faţa inferioară a piesei), inverse (dacă lovitura pentru realizarea retuşei pleacă

dinspre faţa superioară a piesei), alternante (dacă o latură a piesei prezintă retuşe directe,

iar cealaltă latură prezintă retuşe indirecte), sau bifaciale (dacă o latură a piesei este

retuşată atât direct, cât şi indirect). După unghiul retuşelor, în raport cu planul piesei,

acestea pot fi simple, de acoperire (dacă unghiul este mic şi retuşele au tendinţa de a

acoperi una din laturile piesei) sau abrupte (dacă unghiul se apropie de 900) (DEMARS,

LAURENT 1992, 25-27).

II.1.b.1. Clasa: Nuclee În clasa nucleelor am încadrat acele piese care prezintă urme ale aplicării

intenţionate a unei forţe mecanice în vederea detaşării de aşchii sau lame, prin care piesa

capătă anumite caracteristici morfologice: prezenţa unui plan de lovire special amenajat

(în cazul epuizării nucleului acesta poate să capete dimensiuni reduse) şi prezenţa

urmelor de desprindere lamelară sau aşchiară (aceste urme constituie negativul piesei de

debitaj desprinse). În cadrul acestei clase, în funcţie de maniera de desprindere a

produselor de debitaj, se pot defini mai multe categorii de nuclee. În cazul aşezării de la

Hoiseşti au fost identificate două astfel de categorii: nucleele prismatice, caracterizate de

prezenţa unui plan de lovire orizontal, a unui front de desprindere vertical (paralel cu axul

piesei) şi o secţiune prismatică, din acest tip de nuclee detaşându-se, de regulă, lame;

Page 61: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

59

nucleele amorfe pot prezenta mai multe planuri de lovire şi, în consecinţă, mai multe

fronturi de desprindere, acest fapt conferindu-le un aspect neregulat în secţiune, din ele

detaşându-se în special aşchii (SOROCHIN 2002, 69). Din această clasă de piese au fost

descoperite 11 exemplare, reprezentând 3,59% din totalul utilajului litic cioplit provenit

din aşezarea de la Hoiseşti.

Categoria: Nuclee prismatice În această categorie am încadrat două exemplare dintre care unul epuizat, cu

planul de lovire aproape complet distrus în urma desprinderilor lamelare (Pl. 18/1). Al

doilea exemplar este caracterizat de un plan de lovire bine evidenţiat, uşor oblic, cioplirea

făcându-se numai pe o parte şi prezentând desprinderi de aşchii sau de lame foarte scurte

(Pl. 18/2). În ambele cazuri materia primă o constituie silexul de Prut. Din punct de

vedere procentual această categorie reprezintă 18,18% din totalul pieselor clasei de care

acestea aparţin.

Categoria: Nuclee amorfe În această categorie au fost încadrate nouă piese, reprezentând 81,82% din totalul

pieselor clasei de care aparţin. Dintre acestea, doar trei exemplare au fost cioplite până la

epuizare, restul de şase păstrând planurile de lovire şi, în unele cazuri, cortexul. Toate

nucleele încadrate în această categorie prezintă urme de desprinderi exclusiv aşchiare, cu

unde de percuţie în diferite direcţii, fapt care indică o iregularitate a desprinderilor.

Materia primă utilizată o constituie, în exclusivitate, silexul de Prut (Pl. 18/3-11).

II.1.b.2. Clasa: Produse primare de debitaj

Categoria: Lame În această categorie am încadrat produsele de debitaj, caracterizate prin faptul că

au lăţimea mai mică sau egală cu jumătatea lungimii (DEMARS, LAURENT 1992, 23). În

cadrul utilajului litic de la Hoiseşti, în această categorie au fost încadrate 132 de piese,

reprezentând 42,15% din totalul pieselor litice cioplite. În privinţa dimensiunilor,

majoritatea pieselor se încadrează în categoria uneltelor de mărime mijlocie, existând însă

şi piese microlitice şi macrolitice.

Page 62: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

60

Grupa: Lame neretuşate Lamele încadrate în această grupă nu prezintă urme de intervenţie ulterioară

debitării (retuşe) şi pot să fi fost folosite ca unelte de sine stătătoare sau pot să fi fost

pregătite pentru a deveni suporturi de unelte. Acest tip de lamă este reprezentat prin 70 de

exemplare, adică 21,89% din totalul pieselor de silex din aşezarea de la Hoiseşti şi

51,93% din numărul pieselor încadrate în această categorie. Sarcinile de lucru cele mai

probabile îndeplinite de uneltele încadrate în această grupă constau în tranşarea cărnii,

curăţat sau răzuit piei (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 235), sau ca

inserţii de seceră sau cuţite-seceră, putând fi utilizate prinse într-un mâner de

lemn/os/corn, cu diferite tipuri de montură (KOROBKOVA 1993, 372). Materia primă o

constituie, în 67 de cazuri, silexul de Prut (Pl. 19/1-5, 7-9; 20/1-5, 7-9), în timp ce două

lame întregi de dimensiuni microlitice au fost realizate din obsidian de culoare neagră (Pl.

19/6; 20/6), respectiv cenuşie. Un al treilea fragment de lamă, probabil de aceleaşi

dimensiuni, a fost realizat din acelaşi obsidian cenuşiu.

Grupa: Lame retuşate În această grupă am încadrat un număr de 62 de piese care prezintă urme de

intervenţie ulterioară debitării, sub forma retuşelor. Din punct de vedere procentual

această grupă reprezintă 20,26% din totalul inventarului litic cioplit şi 48,06% din

numărul total al pieselor din această categorie. După modul de amplasare a retuşelor în

cadrul acestei grupe distingem următoarele tipuri: lame cu retuşe pe o latură, lame cu

ambele laturi retuşate, lame trunchiate şi lame cu encoche.

Lamele cu o singură latură retuşată (Pl. 21/1-3; 24/1-3) au fost identificate în

număr de 28, reprezentând 45,16% din numărul total al pieselor încadrate în această

grupă. Dintre acestea, 10 piese prezintă urme de utilizare sub forma lustrului. În ceea ce

priveşte tipurile de retuşe identificate, în 23 de cazuri acestea sunt retuşe directe simple,

în 4 cazuri se întâlnesc retuşe inverse simple şi într-un singur caz am constatat prezenţa

pe aceeaşi latură a retuşelor directe simple şi a retuşelor bifaciale. În privinţa materiei

prime folosite pentru realizarea acestui tip de lamă, constatăm predominanţa covârşitoare

a silexului de Prut, întâlnind-se doar o piesă realizată din silex de Nistru şi o altă piesă

realizată din aşa-numitul silex central moldovenesc.

Page 63: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

61

Lamele cu ambele laturi retuşate au fost identificate în număr de 24, reprezentând

38,70% din numărul total al pieselor încadrate în această grupă. Constatăm, de asemenea,

prezenţa a trei exemplare cu retuşe alternante (aşa numita lamelle Dufour, de tradiţie

paleolitică; DEMARS, LAURENT 1992, 25). Materia primă utilizată pentru realizarea acestui

tip de unealtă o constituie, fără excepţie, silexul de Prut.

Lamele trunchiate, definite de prezenţa la una din extremităţi a retuşelor, sunt

atestate în număr de cinci, reprezentând 8,06% din totalul uneltelor încadrate în această

categorie. Din punct de vedere al aliniamentului trunchierii faţă de axul piesei constatăm

că trei piese sunt trunchiate oblic (Pl. 21/7), o piesă prezintă trunchiere perpendiculară

(Pl. 21/5) pe axul piesei şi o piesă prezintă trunchiere concavă (Pl. 21/6). Utilitatea cea

mai probabilă, din punct de vedere morfologic, o constituie cea de inserţie de seceră

(PĂUNESCU 1970, 100), deşi doar o piesă din cele cinci mai sus menţionate prezintă urme

de uzură sub forma lustrului. Piesa cu trunchiere concavă e posibil să fi îndeplinit o

funcţie asemănătoare lamelor cu encoche. Din punct de vedere al dimensiunilor, toate

piesele de acest tip se încadrează în categoria microlitelor. Materia primă utilizată în acest

caz o constituie, în exclusivitate, silexul de Prut.

Lamele cu encoche (Pl. 21/4; 24/4) au fost identificate în număr de cinci,

constituind 8,06% din totalul pieselor încadrate în această categorie. Din punct de vedere

al dimensiunilor, aceste unelte se încadrează în categoria macrolitelor, ca materie primă

utilizându-se silexul de Prut. Funcţionalitatea acestui tip de utilaj o constituia, probabil,

răzuirea obiectelor mărunte. Ţinând cont de suportul pe care acest tip de unealtă este

realizat, este posibil ca acest tip să fie unul cu funcţionalităţi multiple.

Categoria: Gratoare În această categorie am încadrat acele piese realizate pe aşchie sau lamă, care

prezintă la una din extremităţi (rar la ambele) sau pe o latură, o serie de retuşe directe,

simple, cu deliniament convex (rareori rectiliniu n.n.) care alcătuiesc aşa numitul „front

de grattoir” (DEMARS, LAURENT 1992, 29). În funcţie de suportul pe care acestea sunt

realizate se disting trei grupuri de gratoare: pe aşchie, pe lamă sau pe nucleu. În funcţie

de morfologia piesei, în cadrul fiecărei grupe se pot distinge o serie de tipuri: gratoare

simple, gratoare duble, piese multifuncţionale (ex: gratoar-burin). Din punct de vedere

Page 64: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

62

procentual această categorie constituie 9,47% (29 piese) din totalul pieselor de piatră

cioplită, descoperite în aşezarea de la Hoiseşti.

Funcţionalitatea probabilă a acestei categorii de piese o constituie prelucrarea

(prin răzuire) a pieilor, a lemnului (decojire, geluire) şi, probabil, a osului şi cornului

(PĂUNESCU 1970, 95; BOGHIAN 1996, 297). Prin analiză traseologică s-a relevat faptul că

piesele încadrate în această categorie erau prinse într-un mâner de lemn (COLLIN,

JARDÓN-GINER 1993, 116). Acest tip de unealtă, în cazul în care suportul pe care a fost

realizată permitea acest lucru, se presupune că putea fi folosit şi în acţiuni de tăiere

(PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 237; PĂUNESCU 1970, 95).

Grupa: Gratoare pe aşchie. Pentru utilajul litic de la Hoiseşti, această grupă reprezintă 2,94% (9 piese) din

totalul pieselor descoperite şi 31,03% din totalul pieselor încadrate în categoria

gratoarelor.

În cadrul acestei grupe am distins un singur tip de gratoare, şi anume gratoarele

simple. În funcţie de gradul de arcuire al părţii şi de lăţimea laturii opuse, acestea se

clasifică în gratoare în evantai (1 piesă) (Pl. 22/3), gratoare convexe (Pl. 22/2, 4-6) şi

gratoare unguiforme (1 piesă) (Pl. 22/7). Din punct de vedere al dimensiunilor piesele din

această grupă se încadrează în categoria microlitelor, lungimea acestora variind de la 2,7

la 4,1 cm. Materia primă utilizată o constituie, în exclusivitate, silexul de Prut, de diferite

culori. Din punct de vedere al formei aşchiei suport, se constată preferinţa pentru aşchii

de formă aproximativ trapezoidală (4 piese), urmând cele de formă aproximativ

triunghiulară (3 piese). Un gratoar este realizat pe o aşchie de formă neregulată, în timp

ce gratoarul unguiform este realizat pe o aşchie de formă semicirculară.

Grupa: Gratoare pe capăt de lamă Acest grup reprezintă 5,88% (18 piese) din totalul inventarului utilajului litic

cioplit descoperit în cadrul aşezării de la Hoiseşti şi 62,06% din totalul pieselor încadrate

în categoria gratoarelor.

În cadrul acestei grupe am distins trei tipuri de piese: gratoare simple (Pl. 23/3, 5-

6; 24/7-8), duble (Pl. 23/1,4; 24/5) şi piese cu funcţionalitate multiplă (Pl. 23/2; 24/6).

Gratoarele simple sunt în număr de 14, în funcţie de forma deliniamentului laturii utile

Page 65: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

63

împărţindu-se în gratoare convexe (12 piese) (Pl. 23/1, 4-6; 24/5, 7-8) şi gratoare cu

deliniament rectiliniu (2 piese) (Pl. 23/3). Din punct de vedere al dimensiunilor acest tip

de gratoare îl putem încadra, cu aproximaţie, (toate piesele-suport utilizate în acest caz

sunt fragmentare) în categoria pieselor de dimensiuni mijlocii. Materia primă utilizată o

constituie, în marea majoritate, silexul de Prut, într-un caz, constatându-se prezenţa

silexului din platforma pre-balcanică (Pl. 23/5; 24/7). Având în vedere prezenţa retuşelor

pe laturile lamelor suport, putem presupune că acest tip de unealtă îndeplinea

funcţionalităţi multiple. Dată fiind starea fragmentară a pieselor, nu putem face alte

precizări.

Gratoarele duble sunt reprezentate de două exemplare, în funcţie de forma

deliniamentului ambele încadrându-se în tipul gratoarelor convexe. Din punct de vedere

al dimensiunilor o piesă poate fi încadrată în categoria uneltelor microlitice (lungimea

piesei este de 3,3 cm), cea de a doua încadrându-se în categoria uneltelor macrolitice

(lungimea piesei este de 7,8 cm). Ambele piese sunt realizate din silex de Prut. Cea de a

doua piesă are ambele laturi retuşate pe întreaga lungime cu retuşe directe de acoperire,

acest fapt indicând o piesă cu funcţionalitate multiplă. Această piesă (nr. inv.: I.50) a fost

supusă unui studiu traseologic ale cărui rezultate vor fi prezentate detaliat în cele ce

urmează.

Piesele cu funcţionalitate multiplă au fost identificate în număr de două. Prima o

constituie un gratoar convex pe capăt de lamă amenajat pe capătul distal. În colţul drept

al capătului distal, printr-o lovitură paralelă cu axul piesei, a fost realizat un burin de

unghi. Cea de a doua piesă o constituie un gratoar dublu cu deliniament rectiliniu, oblic

faţă de axul piesei, amenajat pe o lamă trunchiată care, iniţial, pare să fi servit drept

inserţie de seceră. Din punct de vedere al dimensiunilor ultima piesă menţionată se

încadrează în categoria uneltelor microlitice (lungime acesteia este de 3,3 cm), în timp ce

a doua piesă se încadrează în categoria uneltelor de mărime mijlocie (lungimea acesteia

este de 4,8 cm).

Grupa: Gratoare pe nucleu Această grupă, în cadrul căreia au fost încadrate 2 piese, reprezintă 0,65% din

totalul pieselor realizate din material litic cioplit descoperite în aşezarea de la Hoiseşti, şi

Page 66: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

64

6,29% din totalul pieselor încadrate în categoria gratoarelor. În ambele cazuri piesa

suport folosită o constituie nuclee amorfe epuizate. În funcţie de deliniamentul laturii

utile, o piesă se încadrează în tipul gratoarelor comvexe (Pl. 21/8), a doua piesă

încadrându-se în tipul gratoarelor cu deliniament rectiliniu. Ambele piese au lungimea de

peste 4 cm, încadrându-se astfel în categoria uneltelor de dimensiuni mijlocii. Materia

primă utilizată în ambele cazuri o constituie silexul de Prut.

Categoria: Racloare În această categorie am încadrat uneltele care au drept piesă suport preferenţială

aşchiile şi prezintă, pe una sau mai multe laturi, retuşe continue, simple, directe sau

inverse (DEMARS, LAURENT 1992, 23). Acest tip de unealtă, ce îndeplineşte funcţii

asemănătoare gratoarelor, se deosebeşte de acestea prin faptul că retuşele nu sunt situate

la o extremitate a piesei, deliniamentul acestora fiind rectiliniu, neregulat, slab convex

sau concav. Din punct de vedere procentual, această categorie reprezintă 3,58% (11

piese) din totalul inventarului pieselor utilajului litic cioplit de la Hoiseşti. Din punct de

vedere al piesei suport folosite în cadrul acestei categorii am distins trei grupe de

racloare: pe aşchie, pe lamă, pe nucleu.

Grupa: Racloare pe aşchie Racloarele pe aşchie (Pl. 25/2-4) reprezintă 81,81% (9 piese) din totalul uneltelor

încadrate în această categorie. În funcţie de forma piesei suport acestea se clasifică în

racloare pe aşchii de formă aproximativ trapezoidală (4 piese), pe aşchii de formă

aproximativ triunghiulară (3 piese) şi pe aşchii de formă neregulată (2 piese). Din punct

de vedere al dimensiunilor majoritatea pieselor păstrează tradiţia microlitică specifică

paleoliticului, şapte piese înregistrând lungimi sub 4 cm. Materia primă utilizată o

constituie, în exclusivitate, silexul de Prut.

Grupa: Racloare pe lamă Grupa racloarelor pe lamă (Pl. 25/5) este reprezentată de o singură piesă. Trei

laturi ale acesteia prezintă un deliniament rectiliniu neregulat, fiind retuşate cu retuşe

continue abrupte directe. Cea de a patra latură prezintă un deliniament concav şi pare să fi

fost trunchiată. Materia primă utilizată pentru realizarea acestei piese o constituie silexul

Page 67: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

65

de Prut, din punct de vedere al dimensiunilor încadrându-se în categoria uneltelor

macrolitice.

Grupa: Racloare pe nucleu Grupa racloarelor pe nucleu (Pl. 25/1) este reprezentată de o piesă realizată pe

latura lungă a unui nucleu prismatic epuizat. Latura stângă a acestuia a fost retuşată cu

retuşe continue directe. Materia primă o constituie silexul de Prut, din punct de vedere al

dimensiunilor această piesă încadrându-se în categoria uneltelor mărime mijlocie

(lungimea este de 6,3 cm).

Categoria: Burine Pentru amenajarea acestei categorii de unelte (specifică Paleoliticului superior) se

practica o lovitură specifică (numită „lovitură de burin”) asupra unui plan al piesei

(amenajat în acest scop sau neamenajat), de regulă, pe direcţia de percuţie a acesteia. În

funcţie de piesa suport am distins două grupe de burine: pe lamă şi pe aşchie. În funcţie

de metoda folosită pentru realizarea uneltei, în cadrul fiecărei grupe se deosebesc

următoarele tipuri: burine tip diedru de unghi, burine de unghi, burine pe trunchiere,

burine cu un plan, burine tip diedru drept. Din punct de vedere procentual, această

categorie reprezintă 1,96% (6 piese) din totalul pieselor descoperite.

Funcţionalitatea probabilă a acestei categorii de unelte (dată fiind robusteţea

intrinsecă conferită de morfologia tipică) a constituit-o prelucrarea materialelor cu

duritate ridicată (lemn, os, corn) (PĂUNESCU 1970, 95).

Grupa: Burine pe lamă Această grupă este reprezentată de 5 piese. Tipul burinelor pe trunchiere este

reprezentat de două exemplare, unul fiind un burin realizat pe trunchiere oblică (Pl. 26/4),

celălalt fiind un burin transversal pe trunchiere (Pl. 26/5). Tot în această grupă se mai

înscriu un burin de unghi pe trunchiere oblică (Pl. 26/3), un burin diedru de unghi (Pl.

26/2) şi un burin cu un plan (Pl. 26/1). Din punct de vedere al dimensiunilor, uneltele din

această grupă se încadrează în categoria microlitelor, cu o singură excepţie, cu lungimea

de 4,6 cm, care se încadrează în categoria uneltelor de mărime mijlocie. În 4 cazuri,

materia primă utilizată o constituie silexul de Prut, într-un singur caz fiind folosit un silex

Page 68: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

66

de culoare albă, de provenienţă nistreană (Pl. 26/1). Interesant de remarcat este faptul că

piesele suport prezintă amenajări (în special retuşe) şi urme de uzură, care sugerează fie

funcţionalităţi multiple, fie transformarea în burin după dezafectarea funcţionalităţii

iniţiale.

Grupa: Burine pe aşchie În această grupă a fost încadrat un singur exemplar, de tipul burin diedru drept

(Pl. 26/6), cu planul stâng amenajat prin retuşe directe. Din punct de vedere al

dimensiunilor, unealta se încadrează în categoria microlitelor, iar aşchia suport are formă

trapezoidală. Materia primă utilizată o constituie silexul de Prut.

Categoria: Vârfuri de săgeată În această categorie am încadrat acele piese care au fost confecţionate pe lame şi

aşchii scurte, de formă triunghiulară, cu marginile subţiate cu ajutorul retuşelor bifaciale.

În funcţie de gradul de răspândire al retuşelor, am stabilit două grupe de vârfuri

de săgeţi: cu retuşe prezente doar pe margini şi cu retuşe „în pojghiţă”, pe suprafeţe. Din

punct de vedere procentual, această categorie reprezintă 2,61% din totalul utilajului litic

cioplit descoperit în aşezarea de la Hoiseşti. Aceste piese au fost utilizate ca arme pentru

vânătoare, sau arme de război, montate într-o tijă propulsoare din lemn sau trestie. Pentru

o mai bună fixare, această montură se lega cu tendoane, fibre vegetale sau de piele şi apoi

se întărea cu răşină sau bitum (PĂUNESCU 1970, 100).

Grupa: Vârfuri de săgeată numai cu laturile retuşate În această grupă (Pl. 27/1-3) am încadrat un număr de 4 piese dintre care două

prezintă secţiuni lenticulare, o piesă cu secţiune trapezoidală şi o piesă cu secţiune

triunghiulară. Baza acestor piese este dreaptă, într-un singur caz uşor convexă. Retuşele

aplicate de-a lungul laturilor sunt abrupte şi bifaciale. Din punct de vedere al

dimensiunilor, toate piesele încadrate în această grupă sunt microlitice. Materia primă

folosită este reprezentată în exclusivitate de silexul de Prut.

Grupa: Vârfuri de săgeată cu retuşe în pojghiţă În această grupă (Pl. 27/4-6) am încadrat un număr de 4 piese, dintre care 3

prezintă secţiuni lenticulare, şi o piesă prezintă secţiune triunghiulară. Baza acestor piese

Page 69: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

67

este dreaptă, într-un singur caz uşor concavă. Ambele suprafeţe ale pieselor încadrate în

această grupă prezintă retuşe „în pojghiţă”, în timp ce laturile prezintă retuşe bifaciale de

acoperire. Din punct de vedere al dimensiunilor toate aceste piese se încadrează în

categoria microlitelor. Materia primă utilizată o constituie silexul de Prut.

Categoria: Aşchii În această categorie am introdus acele piese a căror lăţime este mai mare decât

jumătatea lungimii (DEMARS, LAURENT 1992, 25). Acestea sunt în număr de 111,

reprezentând 36,27 % din totalul pieselor din silex cioplit identificate în aşezarea de la

Hoiseşti. Deşi pot folosi ca suport pentru fabricarea de unelte, definirea aşchiilor ca

unelte funcţionale (în absenţa unei prelucrări ulterioare) este dificilă. Acest lucru nu

înseamnă însă că valoarea utilă a acestei categorii trebuie subestimată, laturile ascuţite, ca

rezultat direct al debitării, putând îndeplini diverse funcţii. Materia primă identificată o

constituie silexul de Prut, doar în două cazuri fiind identificat ca materie primă silicolitul.

Din punct de vedere al prelucrării secundare am identificat o singură aşchie ce

prezenta, pe o latură, retuşe alcătuind o encoche. Funcţionalitatea acestei piese este

asemănătoare cu a lamelor cu encoche (prelucrarea obiectelor de mici dimensiuni).

Analiza internă a materialului litic din această aşezare relevă, în ceea ce priveşte

tehnica debitajului, practicarea în special a celei lamelare, fapt observabil în urma unei

simple analize a claselor şi categoriilor de piese descoperite (Grafic 2). Acest fapt pare a

fi însă infirmat de compararea numerică a celor două categorii de nuclee care marchează

o preponderenţă a nucleelor amorfe (rezultate în urma unei debitări aşchiare) faţă de

nucleele prismatice (rezultate în urma unei debitări lamelare) (Grafic 7). De asemenea,

din cele trei nuclee prismatice (aici includem şi exemplarul transformat în racloar) două

sunt de dimensiuni microlitice, în timp ce marea majoritate a pieselor se încadrează în

clasa pieselor mijlocii. Din punct de vedere al tehnicii debitajului, pentru nucleele

prismatice a fost aplicată metoda cioplirii bipolare.

Compararea procentuală a tipurilor de lame retuşate (Grafic 3) ne relevă o uşoară

preferinţă a locuitorilor aşezării de la Hoiseşti pentru lamele cu o latură retuşată. Acest

fapt ar putea fi explicat, atât prin rezistenţa crescută la tensiunile mecanice presupuse de

diferitele sarcini de utilizare pe care o prezintă laturile retuşate, cât şi prin faptul că acest

Page 70: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

68

tip de unealtă prezintă un număr mai mare de posibile utilizări decât lamele neretuşate,

fiind potrivit atât acţiunilor longitudinale de tăiere/fierăstruire, cât şi acţiunilor

transversale. Tot din punctul de vedere al posibilităţii utilizării în acţiuni multiple, credem

că poate fi explicată şi preponderenţa gratoarelor realizate pe capăt de lamă faţă de cele

realizate pe aşchii (Grafic 4). Această situaţie se repetă şi în cazul burinelor (Grafic 6),

singurele care fac excepţie fiind racloarele (Grafic 5). În încercarea de comparare a

rezultatelor studiului nostru cu alte aşezări aparţinând fazei A a culturii Cucuteni, ne-am

lovit de o manieră nediferenţiată tipologic de prezentare a utilajului litic. Acest fapt a

făcut imposibilă o cercetare comparativă în amănunţime. De asemenea, neconcordanţele

dintre sursele studiate nu au permis realizarea unei analize procentuale între diferitele

tipuri de unelte, astfel încât a trebuit să ne mulţumim cu o simplă comparaţie numerică

între diversele situri studiate de noi (Grafic 9). Astfel, primul lucru remarcat de noi a fost

numărul relativ mare (şase exemplare) de burine identificate în aşezarea de la Hoiseşti,

faţă de totalul (patru exemplare) celorlalte trei aşezări incluse în studiul nostru. Lamele

retuşate se află, de asemenea, pe primul loc (52 exemplare), egalate fiind doar de numărul

celor descoperite la Hăbăşeşti (52 exemplare).

Page 71: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

69

Planşa 14. Hoiseşti - La Pod. Topoare: 1-7 ( tip 1: 1; tip 2: 2-7); tesle: 8-11. 4-L.3; 6-L.8; 8-Gr.2; 1, 3, 5, 7, 9 – în strat; 10- passim.

Page 72: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

70

Planşa 15. Hoiseşti - La Pod. Topoare: 1-7 ( tip 1: 1; tip 2: 2-7); tesle: 8-11.

Page 73: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

71

Planşa 16. Hoiseşti - La Pod. Tesle: 1-4; dălţi: 5-10 (tip 1: 5, 8; tip 2: 6, 9; fragmentare: 7, 10). 4, 10 - L.3; 7 - L.8; 8 - Gr. 2; 1-3, 5-6 - strat; 9 - passim).

Page 74: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

72

Planşa 17. Hoiseşti - La Pod. Tesle: 1-4; dălţi: 5-10 (tip 1: 5, 8; tip 2: 6, 9; fragmentare: 7, 10).

Page 75: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

73

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Planşa 18. Hoiseşti-La Pod. 1-2: nuclee prismatice; 3-11: nuclee amorfe.

Page 76: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

74

2 3 1 5 4 6 7 8 9

Planşa 19. Hoiseşti-La Pod. 1-5: lame de silex neretuşate; 6: lamă de obsidian cu lustru ; 7-9: lame de silex cu lustru.

Page 77: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

75

2 3 1 5 6 4 7 8 9

Planşa 20. Hoiseşti-La Pod. 1-5: lame de silex neretuşate; 6: lamă de obsidian cu lustru ; 7-9: lame de silex cu lustru.

Page 78: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

76

2 3 1 6 4 5 9 7 8

Planşa 21. Hoiseşti-La Pod. 1-7: lame (1-3: retuşate, cu lustru; 4: cu encoche ; 5: cu trunchiere perpendiculară pe axul piesei; 6: cu trunchiere concavă ; 7: cu trunchiere oblică faţă de axul piesei). 8-9 gratoare (8: pe nucleu epuizat; 9: drept pe aşchie).

Page 79: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

77

2 1 4 3 5 6 7

Planşa 22. Hoiseşti-La Pod. Gratoare. 1: microgratoar pe aşchie de silex; 3: în evantai pe aşchie de silex; 2,4-6: convexe pe aşchii de silex ; 7: unguiform pe aşchie de silex

Page 80: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

78

1 3 2 5 6 4

Planşa 23. Hoiseşti-La Pod. Gratoare pe cap de lamă. 1,4 : duble convexe ; 2 : gratoar-burin ; 3: drept ; 5-6: convexe (5: silex balcanic).

Page 81: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

79

2 3 1 4 5 6 7 8

Planşa 24. Hoiseşti-La Pod. Piese de silex. 1-3: lame retuşate, cu lustru; 4: lamă cu encoche ; 6 : gratoar-burin ; 5, 7-8 : gratoare în evantai (5: gratoar dublu; 7: silex

balcanic).

Page 82: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

80

1 2 3 4 5

Planşa 25. Hoiseşti-La Pod. Racloare. 1: pe nucleu prismatic ; 2-4: pe aşchii; 5: pe cap de lamă.

Page 83: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

81

2 1

3 4

5 6

Planşa 26. Hoiseşti-La Pod. Burine pe cap de lamă: 1-5 (1, 3-5: de unghi ; 2: diedru); 6: burin de unghi pe aşchie.

Page 84: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

82

2 1

3 4

5 6

Planşa 27. Hoiseşti-La Pod. Vârfuri de săgeată : 1-3 : retușe numai pe laturi; 4-6 : retuşe în pojghiţă.

Page 85: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

83

II.1.c. Determinările traseologice şi importanţa lor pentru reconstituirea activităţilor economice

Traseologia constituie, de mai mult timp, o ramură anexă a cercetării arheologice,

dedicată studiului funcţiilor îndeplinite de uneltele de piatră. Primul pas în acest sens l-a

constituit încercarea de a stabili funcţiile uneltelor preistorice prin analogii etnografice,

pornindu-se de la presupunerea că uneltele de piatră încă în uz la unele populaţii

contemporane îndeplinesc aceleaşi sarcini cu cele cu morfologie identică descoperite prin

cercetări arheologice. Principala problemă ridicată, la acea vreme, de aplicarea acestei

metode a constituit-o absenţa din colecţiile etnografice a numeroase tipuri de unelte

identificate în colecţiile arheologice (GRACE 1989).

Următorul pas l-a constituit analiza comparativă a urmelor de utilizare de pe

uneltele din colecţii etnografice cu cele din colecţiile arheologice. Rezultatele obţinute

sunt considerate în acest moment mai degrabă nule, deoarece, în interpretarea rezultatelor

analizelor efectuate nu s-a ţinut cont de caracteristicile paleo-mediului, paleo-florei şi

paleo-faunei prezente în zona siturilor analizate, constatându-se, mai târziu, că multe din

materialele identificate ca fiind prelucrate cu ajutorul uneltelor preistorice nu existau la

acea dată (GRACE 1989).

S-a constatat astfel necesitatea elaborării de loturi de piese experimentale pentru a

obţine rezultate martor în compararea cu utilajul litic preistoric. Publicarea la Londra, în

limba engleză, în anul 1964 a lucrării cercetătorului rus S.A. Semenov a pus bazele

disciplinei traseologiei în Occident. Prima metodă folosită a constituit-o metoda „low

power approach”, constând în analizarea urmelor de uzură la puteri de mărire scăzute .

Aceasta a fost dezvoltată de un grup de cercetători de la Universitatea Harvard conduşi de

Ruth Tringham (TRINGHAM et alii, 1974), accentul punându-se pe elaborarea unui program

experimental extensiv având drept scop investigarea efectului îndeplinirii unei serii de

sarcini asupra tăişului util al uneltei în formarea urmelor de uzură (în special a

microfracturilor) pe muchia utilă a uneltei. Întrunirea cercetătorilor din acest domeniu în

cadrul conferinţei de la Vancouver, desfăşurată în anul 1977, marchează predominanţa

acestei metode asupra celei numite „high power approach”. În acel an, această din urmă

metodă, care constă din analizarea urmelor de uzură cu ajutorul microscopului, se afla

Page 86: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

84

abia la început, cercetătorii care o utilizau concentrându-şi eforturile asupra definirii a

diferite tipuri de lustru care ar fi putut fi asociate cu prelucrarea unui anumit tip de

material. Tot la această conferinţă a avut loc introducerea unui nou concept metodologic,

„testul orb”2, şi prezentarea rezultatelor acestuia. În anul 1985, în cadrul conferinţei de la

Tübingen, au fost prezentate rezultatele a două astfel de teste, cu rezultate dezamăgitoare.

Acest fapt a dus la dezvoltarea metodei „high power approach”, introducându-se în aria

de interes a acesteia şi studierea microfracturilor. În anul 1987, în cadrul conferinţei de la

Valbonne, au fost prezentate rezultatele unui nou „test orb”, care îmbină studiul

microscopic al lustrului şi al microfracturilor cu metode specifice abordării „low power”,

rezultatele obţinute fiind mult îmbunătăţite. Astfel, în acest moment, metodologia de

cercetare specifică traseologiei caută să îmbine, cât mai strâns, cele două metode (GRACE

1993, 385-386).

După ordonarea pe categorii tipologice a utilajul litic din aşezarea de la Hoiseşti

„La Pod” vom încerca să distingem, pe cale traseologică, funcţionalitatea posibilă a

uneltelor, în cadrul fiecărei de categorii.

Dat fiind numărul mare de piese, am ales, pentru analizarea întregului ansamblu

metoda „low power approach ”, care nu necesită prezenţa unei baze logistice specializate.

Rezultatele obţinute urmează să fie verificate punctual, prin analizarea unor piese

reprezentative, prin metoda „high power approach”, folosind două sisteme diferite de

cuantificare a variabilelor (aceste metode urmează să fie explicate şi detaliate mai jos).

Metoda „low power approach” Această abordare presupune examinarea utilajului litic folosind o putere de mărire

redusă, urmărind, în special, urmele de uzură prezente pe tăişul piesei, cum ar fi

microfracturile sau gradul de rotunjire al acestuia. În studiul nostru ne vom concentra

asupra microfracturilor.

2 Acest tip de test are drept scop verificarea diferitelor metode de cuantificare a variabilelor şi a relevanţei acestora şi constă în realizarea unui lot de piese experimental şi analizarea acestuia de către specialişti care nu au fost implicaţi în procesul experimental.

Page 87: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

85

Pentru identificarea şi interpretarea urmelor de utilizare prezente pe uneltele care

compun ansamblul utilajului litic şlefuit din aşezarea de la Hoiseşti vom utiliza datele

furnizate de mai multe serii de experimente şi analize efectuate la o putere de mărire

redusă (ODELL, ODELL-VEREECKEN 1980; ODELL 1981). Ideile exprimate în cadrul acestor

studii şi pe care ne fundamentăm demersul nostru, se aplică uneltelor manufacturate din

roci sau minerale rigide, casante, omogene şi izotropice, adică acelor materiale care nu au

tendinţa de a-şi modifica forma de o manieră permanentă atunci când sunt supuse

stresului şi posedă posibilitatea fracturării (ODELL 1981, 198). În general, testele realizate

cu ajutorul acestei metode sugerează faptul că urmele de uzură observabile transced un

tip de rocă, fiind chiar posibilă generalizarea asupra a mai multor varietăţi diferite

(ODELL, ODELL-VEREECKEN 1980, 119).

Variabilele urmărite vor consta în tipurile de fracturi, prezenţa şi dispunerea

striaţiilor şi prezenţa lustrului. Având în vedere limitările impuse de dotările materiale

utilizate pentru realizarea observaţiilor traseologice, cu un microscop binocular Carl

Zeiss aparţinând Institutului de Arheologie Iaşi, singurele variabile ale urmelor de uzură

asupra cărora am putut efectua observaţii detaliate au fost fracturile. Pentru interpretarea

acestora am utilizat terminologia şi metodologia utilizate în cadrul lucrărilor citate mai

sus.

Pentru a facilita înţelegerea metodelor utilizate şi a rezultatelor obţinute, credem

că este necesară definirea şi explicarea unor termeni utilizaţi. De asemenea, pentru

ilustrarea grafică a diferitelor tipuri de fracturi se poate consulta Pl. 28.

În momentul în care o unealtă face contact cu un material şi o anumită presiune

este aplicată, obiectul prelucrat poate fi considerat ca acţionând ca un factor de

deformare, într-o anumită manieră, a laturii utile a uneltei. Forţa utilizată poate fi aplicată

la un număr infinit de unghiuri faţă de latura utilă a uneltei, situaţie în care, în stadiul

actual al cunoştinţelor, pot apărea două tipuri de fracturi.

În cazul în care direcţia forţei exercitate este oblică faţă de latura utilă a uneltei,

aceasta poate îndoi materialul uneltei dincolo de limitele sale de elasticitate cauzând o

fractură prin îndoire (ODELL 1981, 198).

Page 88: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

86

Atunci când direcţia forţei este direcţionată spre corpul principal al uneltei,

constituindu-se, aproximativ, într-o bisectoare a unghiului laturii utile, aceasta poate

opera pe principiul conului Hertzian şi poate cauza o iniţiere tip vârf de con.

Astfel, un prim tip este constituit de fracturile cu terminaţii ascuţite, care rezultă

într-o muchie cu lărgime minimă. Acest tip de fractură este caracteristic pentru facturile

de îndoire.

Al doilea tip este dat de fracturile articulate, care se caracterizează prin curbarea

suprafeţei ventrale spre cea dorsală, acestea întâlnindu-se într-un unghi aproximativ

drept. Acest tip de fractură este produs de aplicarea presiunii sau unei lovituri asupra unei

suprafeţe a laturii uneltei şi este caracteristic fracturilor prin îndoire.

Al treilea tip este definit de fracturile scalare, care se termină printr-o ruptură pe o

singură suprafaţă. Acest tip de fractură este datorat forţelor de îndoire, dar, în cele mai

multe cazuri, prezintă o iniţiere tip vârf de con, cauzată de forţe de percuţie aplicate direct

asupra laturii.

O a patra categorie este formată de fracturile de tip ruptură, caracterizate printr-o

terminaţie care afectează ambele suprafeţe. Acestea sunt cauzate de stresul apărut în urma

unei acţiuni de îndoire şi nu lasă negativ de aşchiere

În ceea ce priveşte determinarea durităţii materialului prelucrat, am optat pentru

utilizarea unei scări cu patru trepte, considerată a fi cel mai bine adaptată la condiţiile

impuse de un astfel de studiu (ODELL, ODELL-VEREECKEN 1980, 101).

Materialele de duritate mică includ produse animale precum carnea, pielea,

grăsimile şi substanţe vegetale moi precum majoritatea tuberculilor, rizomilor, lujeri şi

frunze. Fracturile sunt de obicei mici şi posedă terminaţii ascuţite cu un grad mediu de

definire (pot fi uşor observate, dar nu sunt adânc tăiate în piatră).

Materialele de duritate mică spre medie includ esenţele de lemn moale, în special

conifere, deşi pot fi incluse si materiale mai dure dar flexibile, lăstari proaspeţi. Având în

vedere faptul că materialul prelucrat poate fi uşor penetrat, acesta oferă o arie de contact

cu unealta relativ largă, opunând totuşi o rezistenţă considerabilă. Datorită penetrării

relativ adânci în materialul prelucrat, fracturile sunt de obicei de dimensiuni relativ mari,

cu terminaţii ascuţite şi slab definite, marginile interioare ale acestora fiind vizibile la

microscop. Fracturile pe laturile utile neascuţite sunt puţin invazive.

Page 89: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

87

Materialele cu duritate medie spre mare includ esenţele de lemn tare (ex. stejar),

precum şi corn umezit sau os proaspăt. Fracturile au de obicei terminaţii articulate, de

mărime medie spre mare, fiind foarte posibilă şi apariţia striaţiilor şi lustrului.

Materialele de duritate mare includ de obicei osul şi cornul, ca şi lemnul uscat de

esenţă tare. Fracturile au terminaţii scalare, de mărime medie spre mare; în mod frecvent

acestea retează tăişul laturii utile. Deşi lustrul şi striaţiile se dezvoltă, acestea sunt

frecvent îndepărtate de urmele de uzură extensive.

Pentru stabilirea funcţionalităţilor posibile ale fiecărei categorii de unelte din

cadrul utilajului litic cioplit, am urmărit trei variabile relevante pentru stabilirea unor

clase funcţionale: 1) planul tăişului utilizat, 2) prezenţa/absenţa retuşelor, 3) unghiul

laturii utilizate (BANDY, 19943), observaţiile fiind efectuate cu o lupă cu distanţa focală

f = 100 mm.

Modul de clasificare al fiecărei variabile în parte a fost stabilit în mod arbitrar şi îl

vom prezenta mai jos (BANDY, 1994):

I. Planul tăişului: 1. drept 2. concav 3. convex 4. triunghiular 5. neregulat 6. denticulat

II. Retuşele: 1. absente 2. unifaciale 3. bifaciale

III. Unghiul laturii utile:

1. 15-450 2. 45-750 3. 75-1050 4. Variabil

Variabila I: Planul tăişului. Este definită de limita laturii utile a piesei privită de

sus. Se presupune, în general, că tăişurile concave au fost folosite într-o mişcare

3 Dat fiind faptul că ne aflăm la primul demers de acest fel şi că acesta necesită un grad înalt de specializare, am ales să respectăm întocmai metodologia de lucru a autorului lucrării citate

Page 90: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

88

transversală, pentru a prelucra obiecte de dimensiuni mici şi formă alungită (mânere, ace,

împungătoare). Cele mai probabile utilizări ale tăişurilor drepte şi convexe par să fi fost

tăierea, fierăstruirea, netezirea unei serii întregi de materiale.

Variabila II: Retuşele. Această variabilă trebuie luată în calcul, deoarece cioplirea

intenţionată a tăişului, pentru a crea o morfologie specifică a laturii utile, creează

microfracturi care pot influenţa rezultatul analizei piesei: în unele cazuri, microfracturile

rezultate în urma retuşării pot fi confundate cu cele datorate utilizării piesei, de asemenea,

până în acest moment, nu s-a pus la punct un sistem coerent de criterii obiective care să

permită deosebirea strictă între retuşele intenţionate şi cele datorate utilizării.

Variabila III: Unghiul laturii utilizate. Această variabilă se referă la unghiul

laturii utilizate şi/sau retuşate. La stabilirea valorii acestei variabile se ia în considerare

cea mai mare valoare posibilă a acelei porţiuni a laturii care prezintă cele mai intense

urme de utilizare. Relevanţa valorii acestei variabile constă în presupunerea că unghiurile

mici (15-450) au fost folosite în acţiuni de tăiere a materialelor moi4, în timp ce unghiurile

mai mari au fost utilizate pentru tăierea sau prelucrarea unor materiale mai dure.

Intersectarea acestor trei variabile formează o clasă de unelte. În cadrul fiecărei

clase de unelte a fost urmărită frecvenţa microfracturilor şi modul de distribuire a

acestora.

Aşa cum o dovedeşte o serie întreagă de studii, modul de distribuire unifacial sau

bifacial al microfracturilor este relevant pentru stabilirea mişcării presupuse de utilizarea

uneltei. Astfel, mişcările transversale creează microfracturi unifaciale pe suprafaţa piesei

opusă celei aflate în contact cu materialul lucrat. Mişcările longitudinale produc

microfracturi distribuite bifacial.

Cuantificarea distribuţiei microfracturilor în cadrul fiecărei clase de unelte

produce două seturi de valori procentuale, relevante din punct de vedere funcţional: PMB

(Procentajul Microfracturilor Bifaciale) şi PMC (Procentajul Microfracturilor într-o

Clasă).

4 Pentru definirea durităţii materialelor prelucrate cu ajutorul uneltelor de silex am ales schema propusă de R. Grace (GRACE 1989). Astfel, materiale moi sunt: carnea, plantele, coaja de copac, lemn verde de esenţă moale, piele proaspătă; materiale cu duritate medie sunt: lemn (altul decât cel menţionat mai sus), peşte, corn înmuiat, piele uscată; materiale dure sunt: corn uscat, os, cochilii.

Page 91: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

89

Primul set de valori (PMB) este relevant din punctul de vedere al determinării

modului de acţiune al unei clase de unelte, acesta reprezentând câtul dintre numărul

laturilor cu microfracturi bifaciale şi suma numerelor laturilor cu microfracturi bifaciale

şi muchiilor cu microfracturi unifaciale.

Al doilea set de valori (PMC) este relevant din punctul de vedere al determinării

durităţii materialului prelucrat de o anumită clasă de unelte. Această valoare se calculează

împărţind suma numerelor muchiilor cu microfracturi bifaciale şi unifaciale la numărul

total al muchiilor utilizate în cadrul unei clase de unelte.

Metoda „high power approach” Această metodă presupune examinarea utilajului litic utilizând o putere de mărire

ridicată (în cazul nostru 200X), realizată cu ajutorul unui microscop electronic. Acest tip

de abordare presupune urmărirea unei întregi serii de factori, în funcţie de metoda de

interpretare folosită. De asemenea, piesele implicate în acest tip de studiu necesită o

curăţare specială, pentru îndepărtarea tuturor urmelor organice de pe suprafaţa examinată

şi care ar putea împiedica sau cauza erori de interpretare.

În ceea ce priveşte interpretarea rezultatelor obţinute cu ajutorul acestui tip de

abordare, am folosit două metode diferite, pentru a avea, în felul acesta, posibilitatea de a

ne verifica rezultatele.

Metoda Grace5 Această metodă presupune utilizarea unei fişe standard de observaţii.

Caracteristicile urmărite sunt atât de ordin macroscopic, cât şi microscopic.

Caracteristici macroscopice:

Granulaţia materiei prime trebuie urmărită de la bun început, deoarece, pe o piesă

realizată dintr-o materie primă cu granulaţie mare, urmele de uzură apar şi se dezvoltă

mai greu.

5 Această metodă nu este întâlnită în literatura de specialitate sub un nume specific, dar, pentru coerenţa lucrării, noi am ales să folosim acest nume deoarece acest model de interpretare a fost elaborat şi prezentat pe larg de Roger Grace (GRACE 1989).

Page 92: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

90

Topografia suprafeţei observate joacă, de asemenea, un rol important, deoarece

prezenţa unor neregularităţi (ex: unde de şoc datorate desprinderii de pe nucleu) pe

suprafaţa piesei poate afecta modul de distribuire a urmelor de utilizare.

Înainte de examinarea microscopică se stabileşte, de asemenea, morfologia piesei.

Caracteristicile luate în considerare sunt: unghiul laturii utilizate, lungimea laturii

utilizate, grosimea piesei, profilul şi forma laturii utilizate.

Profilul laturii utilizate este definit ca forma pe care acesta o are în plan şi poate fi

convex, concav sau drept. Pentru stabilirea unor valori obiective, acesta se calculează

aplicând latura utilizată pe un grafic milimetric şi aliniind-o pe axa Y şi împărţind

perpendiculara la orizontală. Valoarea perpendicularei este dată de valoarea maximă a

distanţei dintre latura utilizată şi axa Y (valoarea acesteia se citeşte pe axa X), în timp ce

valoarea orizontalei este dată de valoarea maximă dintre capetele laturii utilizate. Pentru

laturi convexe aceste valori sunt pozitive, pentru laturi concave sunt negative, în timp ce

0 indică un profil drept.

Forma laturii utilizate se calculează împărţind lăţimea la lungime, unde lăţimea

este valoarea maximă laterală a piesei aplicate pe graficul milimetric având ca bază latura

utilizată, în timp ce lungimea este definită ca valoarea maximă pe verticală a piesei. Cu

cât această valoare este mai ridicată, cu atât piesa este mai potrivită utilizării pe un

material dur.

Următoarele caracteristici macroscopice urmărite sunt urmele de uzură ventrale şi

dorsale. Se stabileşte astfel densitatea macro-fracturilor pe 10 mm de latură utilizată,

înregistrarea făcându-se ca >5/10 mm sau <5/10 mm. În cazul în care densitatea macro-

fracturilor este mai mică de 5/10 mm, este foarte probabil ca acestea să nu se datoreze

utilizării laturii.

În continuare se determină tipul de macro-fracturi. Acestea pot fi de tip solzi,

rupturi sau gradate.

Macro-fracturile de tip solzi sunt produse de spărtura concoidală tipică pentru

silex, fiind produse de aplicarea presiunii sau unei lovituri asupra unei suprafeţe a laturii

uneltei şi lasă o urmă de aşchiere care este negativul aşchiei desprinse.

Rupturile apar ca fracturi semicirculare, fiind cauzate de stresul apărut în urma

unei acţiuni de îndoire şi nu lasă negativ de aşchiere.

Page 93: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

91

Fracturile gradate se termină abrupt într-o terminaţie articulată, prezintă negativ

de aşchiere scalar şi sunt adesea produse de percuţia aplicată direct pe latură.

Pe aceeaşi latură utilizată pot să apară şi combinaţii între cele trei tipuri de fracturi

descrise mai sus.

Se înregistrează apoi gradul de rotunjire a laturii utilizate şi prezenţa sau absenţa

lustrului.

Înregistrările datelor microscopice se referă la prezenţa şi densitatea fracturilor, la

tipul acestora, la rotunjirea şi micro-topografia laturii utilizate (valorile conform cărora se

fac aceste înregistrări sunt aceleaşi cu cele prezentate mai sus). Urmează apoi

înregistrarea caracteristicilor microscopice ale lustrului.

Prima caracteristică urmărită o constituie distribuţia lustrului, aceasta putând fi

continuă, intermitentă sau absentă. Se stabileşte apoi tipul de distribuţie a lustrului, acesta

putând fi depărtat de muchie, intermitent, doar pe muchie/regulat, doar pe

muchie/neregulat, diferenţiat sau absent. Această caracteristică (corelată cu altele) ajută la

stabilirea tipului de material lucrat ca şi la mişcarea utilizată.

Exemple:

a) În cazul unei piese cu o micro-topografie striată, prezenţa lustrului doar pe

proeminenţe poate indica o duritate ridicată a materialului prelucrat, în timp ce prezenţa

lustrului şi în depresiuni poate indica prelucrarea unui material cu proprietăţi elastice şi

cu o duritate relativ scăzută

b) În cazul în care, pe o latură retuşată, cu un unghi obtuz, se observă o matrice

intermitentă de distribuţie a lustrului, se poate presupune o mişcare de utilizare

transversală, cu un unghi de contact mare.

Următoarea caracteristică înregistrată o constituie gradul de răspândire a lustrului.

Categoriile după care acesta se cuantifică sunt: doar pe tăiş, <0,5D, >0,5D, absent. „D”

reprezintă diametrul câmpului de vedere la microscop, care este egal cu 800 μm. În cazul

în care se lucrează la o rezoluţie de 200X, <0,5D reprezintă valori cuprinse între 100 şi

400 μm, iar >0,5D reprezintă valori ce depăşesc 400 μm. Această caracteristică constituie

un indicator asupra extinderii suprafeţei de contact a piesei cu materialul prelucrat,

Page 94: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

92

furnizând, de asemenea, date asupra durităţii materialului lucrat, ca şi asupra unghiului de

contact al piesei.

În continuare se înregistrează tipul trăsăturilor liniare. Acestea sunt definite ca

linii de lustru, criteriul de clasificare fiind orientarea faţă de tăişul piesei, categoriile

rezultate fiind: paralele, perpendiculare, unghiulare sau absente, prezenţa concomitentă a

câte două din primele trei categorii enumerate fiind, de asemenea, posibilă.

Următoarea caracteristică urmărită a lustrului o constituie dezvoltarea acestuia,

fiind dată de perioada de utilizare a uneltei şi de materialul pe care aceasta este folosită.

Categoriile sunt: elemente individuale, elemente conectate, continuu, liniar sau absent.

Corelarea tuturor caracteristicilor enumerate mai sus permite avansarea unei

ipoteze asupra utilităţii uneltei, a materialului prelucrat şi a unghiului de contact.

Metoda Yamada şi Sawada6

Această metodă presupune utilizarea a zece indicatori macro- şi microscopici, a

căror cuantificare permite avansarea unor ipoteze privind funcţia probabilă a uneltei

analizate, cu precizarea direcţiei de utilizare şi a tipului de material prelucrat.

Primul indicator îl constituie răspândirea de la muchie a lustrului, categoriile de

clasificare fiind: doar pe muchie, <200μm, <500μm, <1,0mm, 1,00mm<, absent de pe

muchie. Acest indicator este relevant în stabilirea durităţii materialului prelucrat.

Următorii doi indicatori urmăresc stabilirea micro- şi macroprofilului piesei

studiate. Categoriile de clasificare ale acestora sunt: bombat, intermediar sau plat.

Stabilirea acestor caracteristici ajută procesul de interpretare prin minimalizarea

influenţei pe care micro- sau macro-topografia suprafeţei studiate o poate avea asupra

modului de răspândire a lustrului şi poate furniza indicii asupra durităţii materialului

prelucrat.

Al patrulea indicator urmărit îl constituie penetrarea lustrului în depresiuni.

Categoriile de clasificare sunt: masivă, intermediară sau uşoară. Acest indicator ajută la

stabilirea durităţii şi/sau a proprietăţilor elastice ale materialului prelucrat.

6 Această metodă de cuantificare a rezultatelor examinării microscopice a fost publicată şi detaliată pe larg de către cercetătorii Shoh Yamada şi Atsushi Sawada (YAMADA, SAWADA 1993)

Page 95: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

93

Al cincilea indicator urmărit îl constituie matricea de distribuire a lustrului,

categoriile de clasificare fiind: extensivă, liniară sau cu pete. Şi acest indicator furnizează

informaţii asupra durităţii şi/sau a proprietăţilor elastice ale materialului prelucrat.

Al şaselea indicator urmăreşte matricea invazivă a lustrului, pentru clasificarea

acesteia existând trei categorii: distinctă, intermediară, gradată. Acest indicator furnizează

informaţii asupra durităţii şi/sau proprietăţilor elastice ale materialului prelucrat.

Al şaptelea indicator serveşte la stabilirea gradului de netezire a suprafeţei

lustruite, existând trei categorii de clasificare: netedă, intermediară, aspră. Acest indicator

ajută la stabilirea texturii suprafeţei materialului lucrat.

Al optulea indicator îl constituie numărul de adâncituri prezente pe suprafaţa

lustruită. Categoriile după care acesta este cuantificat sunt: mare, intermediar, mic. Şi

acest indicator ajută la stabilirea texturii suprafeţei materialului lucrat.

Al nouălea indicator este constituit de modul de striere a suprafeţei lustruite,

tipurile întâlnite fiind: filled-in, striată, lustru liniar, extrem de fină. Şi aceste caracteristici

sunt date de textura suprafeţei materialului lucrat.

Ultimul indicator urmăreşte stabilirea gradului de uzură a laturii utilizate,

categoriile de clasificare a acestuia fiind: mare, uşor, nedetectat.

Rezultatele observaţiilor sunt cuantificate şi interpretate pe baza tabelelor

procentuale elaborate de autorii acestei metode (YAMADA, SAWADA 1993, 449-451).

Rezultate ale determinărilor traseologice

Rezultatele metodei „low power approach”

Utilajul litic şlefuit7 Grupa topoare

Tip.1 Din punctul de vedere al descoperirilor de la Hoiseşti, acestui tip îi aparţine

o singură piesă, întreagă, cu urme de uzură sub forma fracturilor de tip rupturi, de mici

dimensiuni, situate pe latura utilă. Pe capătul proximal prezintă lustru rezultat în urma

prinderii în coadă. Datorită caracteristicilor morfologice şi caracterului de unicat în cadrul

acestui tip, nu putem preciza tipul de activitate în care a fost implicată această piesă.

7 Pentru o privire sintetică asupra asupra distribuţiei diferitelor tipuri de urme de uzură de pe latura utilă a uneltelor de piatră şlefuită se poate consulta tabelul nr. 3.

Page 96: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

94

Tip 2. În două din cele trei cazuri în care s-a păstrat latura utilă a uneltei, s-a

constatat prezenţa predominantă, pe ambele suprafeţe, a fracturilor articulate şi scalare de

dimensiuni mari, în unul din cele două cazuri fiind remarcată şi prezenţa unifacială a

lustrului. Aceste caracteristici ale urmelor de uzură indică utilizarea uneltelor într-o

mişcare de retezare asupra unui material de duritate relativ mare. Datorită fie distrugerii

capătului proximal al uneltei în unele cazuri, fie limitărilor de ordin logistic în alte cazuri,

nu am putut efectua observaţii asupra urmelor de uzură care ar fi putut indica prinderea

uneltelor în coadă.

Grupa tesle Teslele se caracterizează prin preponderenţa fracturilor articulate şi de tip rupturi,

acestea fiind prezente în special pe suprafaţa dorsală. Acest fapt, coroborat cu prezenţa, în

majoritatea cazurilor, a lustrului pe suprafaţa ventrală şi a striaţiilor cu orientare oblică

faţă de latura utilă, indică utilizarea acestui tip de unealtă în acţiuni diverse, variind de la

cioplire la fasonare. Singurele constante determinabile din punctul de vedere al urmelor

de uzură le constituie prelucrarea unui material cu duritate medie spre mare (categorie în

care se încadrează lemnul de esenţă tare) ca şi prinderea acestui tip de unealtă într-o

coadă.

Grupa dălţi Tip 1. Urmele de uzură, caracterizate prin prezenţa lustrului, a fracturilor de tip

rupturi de mici dimensiuni şi a striaţiilor perpendiculare pe latura utilă a uneltei, nu par a

fi specifice nici unei acţiuni din cele descrise de programele experimentale la care ne

raportăm. Totuşi, fracturile de tip rupturi, de mici dimensiuni, rezultate în urma

exercitării unor forţe de torsiune ca şi prezenţa striaţiilor perpendiculare pe latura utilă,

par a indica utilizarea acestui tip de unealtă într-o acţiune de crestare (ODELL 1981, 202).

Urmele de lustru observate pe capătul proximal al piesei întregi indică fixarea acesteia

într-un mâner.

Tip 2. Urmele de uzură identificate sunt caracterizate prin prezenţa lustrului şi

absenţa aproape totală a fracturilor. Această observaţie coroborată cu morfologia tipică a

acestui tip de unealtă ne face să credem că piesele respective au fost implicate, cel mai

probabil, în acţiuni de răzuire asupra unui material de duritate medie. Analiza capetelor

Page 97: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

95

proximale ale uneltelor indică prinderea într-un mâner a unei piese, în timp ce, pentru cea

de a doua piesă, modul de distribuţie a lustrului poate indica puncte de prehensiune.

Tabel 3. Distribuţia diferitelor tipuri de urme de uzură de pe latura utilă a uneltelor de piatră şlefuită.

Page 98: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

96

Utilajul litic cioplit Dat fiind faptul că baza logistică pe care am avut-o la dispoziţie pentru aplicarea

acestei metode de studiu nu s-a dovedit a fi în totalitate adecvată cerinţelor pentru utilajul

litic cioplit, rezultate interpretabile am obţinut doar pentru două clase de unelte, şi anume

1.1.1. (uneltele cu planul laturii utile drept, neretuşate, cu unghiul laturii situat între 15 şi

450) şi 1.1.2. (uneltele cu planul laturii utile drept, neretuşate, cu unghiul situat între 45 şi

750).

În clasa 1.1.1. (constituită exclusiv din lame cu profilul laturii utile drept,

neretuşate şi cu unghiul laturii utile sub 450) s-a încadrat un număr de 47 de piese

însumând un total de 79 tăişuri utilizate. Calculând, pentru această clasă Procentajul

Microfracturilor Bifaciale (PMB) şi Procentajul Microfracturilor într-o Clasă (PMC)

obţinem următoarele valori: PMB=0,59 şi PMC= 0,68. Comparând valoarea PMB

obţinută de noi cu cea oferită de experimentele efectuate de Akoshima (AKOSHIMA 1987,

fig.9.4 apud BANDY 1994) constatăm că aceasta este foarte apropiată de cea dată de

utilizarea uneltei într-o mişcare longitudinală, pe un material de duritate mică (valoarea

dată de Akoshima în acest caz este de 0,60). Acest rezultat este confirmat şi de analiza

microscopică a piesei nr. 115 (din această clasă), prezentat mai jos. Comparând, însă,

valoarea PMC obţinută de noi cu valorile oferite de Richards (RICHARDS 1988, tabel 28 apud

BANDY 1994) în urma unei serii de experimente, constatăm că acest indice indică un

material cu duritate medie spre mare (la Richards PMC=0,57 pentru materiale cu duritate

medie spre mare şi PMC=1,00 pentru materiale cu duritate mare). Această anomalie8 pare

a indica existenţa unei erori, fie în interpretarea datelor, fie în însuşi procesul

metodologic de obţinere a datelor. Din această cauză am refăcut de încă două ori analiza

pieselor, obţinând, de fiecare dată aceleaşi rezultate. În final, am hotărât să refacem

analiza pieselor incluzând o a patra variabilă, şi anume dimensiunea piesei analizate.

Astfel, am împărţit piesele din această clasă în două grupe: microlitice şi piese de 8 Trebuie mereu de ţinut cont de faptul că această clasă conţine unelte cu laturile neretuşate şi al căror unghi este sub 450, deci puţin susceptibile, prin însăşi morfologia lor, de a fi folosite pe materiale cu duritate crescută. O cauză independentă de modul de utilizare al uneltelor, şi care poate influenţa valoarea PMC o constituie procesele post-depoziţionale (după abandonarea/dezafectarea uneltei). O diferenţă atât de mare ar fi putut fi explicată prin situarea nivelului de cultură în sau imediat sub nivelul arabil, fapt care nu este valabil în cazul aşezării de la Hoiseşti. De asemenea, metodologia de lucru pe şantier precum şi împachetarea şi prelucrarea individuală a pieselor au redus la minimum influenţa proceselor post-excavare asupra suprafeţelor pieselor.

Page 99: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

97

dimensiuni mijlocii şi mari (macrolitice). Reanalizarea separată a uneltelor microlitice (în

număr de 17) din clasa 1.1.1. a dat următoarele rezultate: PMB=0,21, PMC=0,51.

Comparând aceste rezultate cu cele oferite de experimentele efectuate de Richards (la

Richards, pentru materiale de duritate mică spre medie PMC=0,48, iar pentru materialele

cu duritate medie spre mare PMC=0,57) constatăm că se apropie de valorile care indică o

mişcare de utilizare transversală pe un material de duritate medie. Raportându-ne la

rezultatul analizei microscopice efectuat pe o piesă din acest lot (I.16) constatăm că

rezultatul acesteia pare a confirma interpretarea noastră şi ne permite să avansăm ca

probabilitate preferenţială prelucrarea lemnului. Pentru uneltele de mărimi mijlocii şi

mari valorile rezultate au fost: PMB=0,72 şi PMC=0,55. Observăm că modificarea

valorilor în acest caz vine să întărească prima noastră constatare, creşterea valorii PMB

indicând creşterea incidenţei fracturilor bifaciale (marcator al mişcărilor longitudinale),

iar noua valoare a PMC indică utilizarea acestui tip de unelte pe un material de duritate

moale spre medie (într-o clasificare pe patru trepte de duritate, în această categorie se

încadrează şi gramineele).

În clasa 1.1.2. (constituită din lame cu profilul laturii utile drept, neretuşate şi cu

unghiul laturii utile cuprins între 45-750) s-a încadrat un număr de nouă piese, însumând

un total de 13 tăişuri utile. Pentru această clasă s-au obţinut următoarele valori: PMB=0 şi

PMC=0,69. Valoarea 0 a PMB indică prezenţa exclusivă, în cadrul acestei clase, a

retuşelor unifaciale indicând astfel ca direcţie de mişcare preferenţială cea transversală.

Valoarea PMC indică prelucrarea unui material de duritate medie (posibil medie spre

mare), categorie în care se pot încadra lemnul sau pielea uscată.

În mod special ne-am concentrat atenţia asupra a trei lame, încadrabile în clasa

1.1.1., dar care prezintă caracteristici ale uzurii cu totul speciale. Acestea se deosebesc de

restul lotului analizat printr-un lustru puternic (tipic inserţiilor de seceră), distribuit

bifacial pe întreaga lungime a laturii utilizate. Urmele de uzură sub forma

microfracturilor sunt însă atipice pentru atribuirea utilităţii de inserţie de seceră. Acestea

se caracterizează printr-o rotunjire puternică a tăişului laturii utile şi prin prezenţa masivă

a rupturilor şi fracturilor gradate. Aceşti indici, corelaţi cu caracteristicile morfologice

unitare ale celor trei piese (lungimea cuprinsă între trei şi patru centimetri şi lăţimea de

aproximativ doi centimetri), dau ca utilizare probabilă pentru aceste piese inserţia de

Page 100: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

98

tribulum (placă de treierat), piesele analizate de noi fiind identice cu cele atestate ca

îndeplinind această funcţie în situl de la Karanovo (SKAKUN 1993, 366-367).

Rezultatele metodei „high power approach” Pentru studierea pieselor conform acestei metode, am avut acces la două tipuri

diferite de microscop electronic metalografic cu refracţie. Pentru un prim lot de piese s-a

încercat analizarea cu un microscop IOR-MC9 dotat cu cameră video pentru capturarea

imaginilor. Datorită rezultatelor slabe obţinute ( datorate dificultăţii obţinerii focalizării la

o rezoluţie de 200X), am încercat analizarea pieselor la un microscop de acelaşi tip,

produs de Carl Zeiss, dotat cu cameră video pentru capturarea imaginilor. În cele ce

urmează, prezentăm fişele de observaţie ale fiecărei piese în parte (în ordinea efectuării

analizelor), conform celor două metode, deja prezentate, de înregistrare şi cuantificare a

datelor. Piesele prezentate sunt identificate conform numărului de inventar.

Trebuie să adăugăm că în acest studiu am inclus piesele pentru care marja de

eroare în interpretare se situează sub 30%.

Piesa nr. I.115 (Pl. 29) Fişă de observaţii (după sistemul S. Yamada şi A. Sawada)

Nr.: I.115 Tip.: Lamă 1. Răspândire de la muchie: 1.0 mm< 2. Micro profil: bombat 3. Macro profil: bombat 4. Penetrare în depresiuni: masivă 5. Matrice de distribuire: cu pete 6. Matrice invazivă: graduală 7. Netezimea suprafeţei lustruite: netedă 8. Numărul de adâncituri: intermediar 9. Tip de striere: liniar 10. Grad de uzură: mare Concluzii: funcţie probabilă: tăiat/ferăstruit plante non-lemnoase (inserţie seceră).

Fişă de observaţii (după R. Grace) Nr. I.115

Granulaţia: medie Topografia: plată

Page 101: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

99

Morfologia piesei: - unghiul muchiei: 100

- lungimea: 5,4 cm - grosimea: 0,4cm - profilul: +0,15 -forma: 0,75

Urme de uzură macro dorsal/ventral: - fracturi: <5/10mm - tip de fracturi:rupturi - rotunjire: uşoară - luciu: prezent

Urme de uzură micro ventral: - fracturi: absente - rotunjire: puternică - micro-topografie: plată - distribuirea micro-lustrului: continuă - tipul de distribuţie: asimetric - grad de răspândire: >0,5D - trăsături liniare: paralele - striaţii: paralele - dezvoltarea lustrului: C Concluzii: unealtă folosită într-o mişcare de tăiere uni/bi-direcţională la un unghi de aprox. 900 faţă de planul piesei, pe un material cu duritate mică (plante non-lemnoase) funcţie probabilă: inserţie seceră. Unii cercetători, pe baza experimentelor, asociază prezenţa striaţiilor în formă de cometă cu orientare paralelă cu muchia uneltei cu acţiunea de secerare a gramineelor domestice (KOROBKOVA 1993, 373 şi fig.2:2) Piesa nr. I.28 (Pl. 30) Fişă de observaţii (după sistemul S. Yamada şi A. Sawada)

Nr.: I.28. Tip: lamă. 1. Răspândire de la muchie: 1.0 mm< 2. Micro profil: intermediar 3. Macro profil: bombat 4. Penetrare în depresiuni: intermediară 5. Matrice de distribuire: cu pete 6. Matrice invazivă: graduală 7. Netezimea suprafeţei lustruite: netedă 8. Numărul de adâncituri: intermediar 9. Tip de striere: „filled-in” 10. Grad de uzură: mare Concluzii: unealtă folosită într-o mişcare de tăiere/ferestruire a unui material lemnos.

Page 102: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

100

Fişă de observaţii (după R. Grace) Nr. I.28 (poziţia 7)

Granulaţia: medie Topografia: plată Morfologia piesei: - unghiul muchiei: 470

- lungimea: 4,8 cm - grosimea: 0,5cm - profilul: +0,09 - forma: 2,1

Urme de uzură macro dorsal/ventral: - fracturi: <5/10mm - tip de fracturi:rupturi+gradate - rotunjire: puternică - luciu: prezent Urme de uzură micro ventral: - fracturi: <5/5mm - rotunjire: puternică - micro-topografie: plată - distribuirea micro-lustrului: continuă - tipul de distribuţie: asimetric - grad de răspândire: >0,5D - trăsături liniare: paralele - striaţii: paralele - dezvoltarea lustrului: C Concluzii: unealtă folosită pe un material de duritate medie (în acest caz cel mai probabil este lemnul), într-o mişcare unidirecţională de tăiere (cel mai probabil negativă), la un unghi de 900 faţă de planul piesei. Piesa nr. I.16 (Pl. 31) Fişă de observaţii (după sistemul S. Yamada şi A. Sawada) Nr.: I.16. Tip: Lamă. 1. Răspândire de la muchie: <200 ηm 2. Micro profil: bombat 3. Macro profil: bombat 4. Penetrare în depresiuni: intermediară 5. Matrice de distribuire: extensivă

Page 103: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

101

6. Matrice invazivă: intermediară 7. Netezimea suprafeţei lustruite: intermediară 8. Numărul de adâncituri: mare 9. Tip de striere: „filled-in” 10. Grad de uzură: mare Concluzii: unealtă utilizată într-o mişcare transversală pe un material de duritate medie.

Fişă de observaţii (după R. Grace) Nr. I.16 (poziţia 1)

Granulaţia: medie Topografia: plată Morfologia piesei: - unghiul muchiei: 220

- lungimea: 3,2 cm - grosimea: 0,2cm - profilul: 0 - forma: 1,92 Urme de uzură macro dorsal/ventral: - fracturi: <5/10mm - tip de fracturi:rupturi - rotunjire: puternică - luciu: absent

Urme de uzură micro ventral: - fracturi: <5/5mm - rotunjire: puternică - micro-topografie: plată - distribuirea micro-lustrului: continuă - tipul de distribuţie: simetric - grad de răspândire: >0,5D - trăsături liniare: absente - striaţii: unghiulare - dezvoltarea lustrului: B+ Concluzii: unealtă folosită într-o mişcare transversală pe un material de duritate medie (în acest caz cel mai probabil este lemnul), la un unghi mic al planului piesei faţă de materialul lucrat. Gradul de dezvoltare a lustrului indică o perioadă relativ scurtă de utilizare. Piesa nr. I.31 (Pl. 32)

Fişă de observaţii (după sistemul S. Yamada şi A. Sawada) Nr.: I.31. Tip: Gratoar pe lamă.

Page 104: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

102

1. Răspândire de la muchie: 1.0 mm< 2. Micro profil: intermediar 3. Macro profil: plat 4. Penetrare în depresiuni: masivă 5. Matrice de distribuire: cu pete 6. Matrice invazivă: intermediară 7. Netezimea suprafeţei lustruite: netedă 8. Numărul de adâncituri: intermediar 9. Tip de striere: „filled-in” 10. Grad de uzură: mare Concluzii: unealta a fost folosită pe un material de duritate medie (probabil piele), într-o mişcare transversală.

Fişă de observaţii (după R. Grace) Nr. I.31. (poziţia 3)

Granulaţia: mică Topografia: plată Morfologia piesei: - unghiul muchiei: 730

- lungimea: 4,5 cm - grosimea: 0,4cm - profilul: +0,06 - forma: 1,6

Urme de uzură macro dorsal/ventral: - fracturi: >5/10mm - tip de fracturi:rupturi+concoidale (solzi) - rotunjire: puternică - luciu: prezent

Urme de uzură micro ventral: - fracturi: >5/5mm - rotunjire: puternică - micro-topografie: plată - distribuirea micro-lustrului: continuă - tipul de distribuţie: asimetric - grad de răspândire: >0,5D - trăsături liniare: absente - striaţii: paralele+unghiulare - dezvoltarea lustrului: C Concluzii: unealta a fost folosită pe un material de duritate medie (probabil piele9), într-o mişcare transversală cu unghi mic al suprafeţei lucrate faţă de planul piesei.

9 Discuţiile ridicate de interpretarea acestei piese vor fi prezentate pe larg în subcapitolul următor.

Page 105: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

103

Piesa nr. I.50 (Pl. 33) Fişă de observaţii (după sistemul S. Yamada şi A. Sawada) Nr.: I.50. Tip: Gratoar dublu pe lamă. 1. Răspândire de la muchie: < 500 μm 2. Micro profil: intermediar 3. Macro profil: plat 4. Penetrare în depresiuni: uşoară 5. Matrice de distribuire: extensivă 6. Matrice invazivă: distinctă 7. Netezimea suprafeţei lustruite: netedă 8. Numărul de adâncituri: multe 9. Tip de striere: extrem de fină 10. Grad de uzură: uşor Concluzii: unealta a fost folosită într-o mişcare transversală, pe un material de duritate mare (posibil os). Fişă de observaţii (după R. Grace) Nr. I.50. (poziţia 6)

Granulaţia: mică Topografia: plată Morfologia piesei: - unghiul muchiei: 760

- lungimea: 7,8 cm - grosimea: 0,5cm - profilul: +0,03 - forma: 5,28

Urme de uzură macro dorsal/ventral: - fracturi: <5/10mm - tip de fracturi:rupturi+concoidale (solzi) - rotunjire: uşoară - luciu: absent

Urme de uzură micro ventral: - fracturi: <5/5mm - rotunjire: puternică - micro-topografie: plată - distribuirea micro-lustrului: continuă - tipul de distribuţie: pe muchie/simetric - grad de răspândire: >0,5D - trăsături liniare: absente - striaţii: absente - dezvoltarea lustrului: B+

Page 106: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

104

Concluzii: unealta a fost folosită într-o mişcare transversală pe un material de duritate mare (posibil os), la un unghi mic al planului piesei faţă de materialul lucrat. Dezvoltarea lustrului indică o folosire de scurtă durată.

De la început trebuie să precizăm că această încercare de studiu traseologic

constituie un demers personal, pentru a testa simpla fezabilitate a unei astfel de idei. Din

această cauză demersul nostru a fost îngrădit atât de aspecte financiare cât şi de ordin

logistic, limitări pe care le-am simţit atunci când a sosit momentul propriului nostru

bilanţ.

Reamintind, din nou, că rezultatele noastre se află sub semnul probabilităţii, vom

prezenta, în cele ce urmează, concluziile desprinse în urma studiului traseologic efectuat

asupra unor piese din silex cioplit provenite din aşezarea de la Hoiseşti – „La Pod”.

Pentru a uşura înţelgerea concluziilor, dat fiind faptul că termenii utilizaţi pentru

definirea mişcărilor de prelucrare a materialului sunt traduşi din limba engleză şi termenii

originali prezintă un grad mare de specificitate, am ales să îi ilustrăm în Pl. 34.

În ceea ce priveşte lamele neretuşate, analizele macroscopice şi microscopice

relevă implicarea acestui tip de unelte în acţiuni presupunând atât mişcări longitudinale,

cât şi mişcări transversale, materialul implicat fiind unul cu duritate mică. Mişcările

longitudinale, care implică acţiuni de tăiere sau fierăstruire par a fi specifice lamelor cu

dimensiuni ce depăşesc în lungime 4 cm şi cu un unghi al laturii utile situat sub 450.

Conform datelor oferite de analiza microscopică a piesei nr. I.115, constatăm că

printre materialele prelucrate cu ajutorul acestui tip de unealtă se numără şi gramineele

cultivate, acest fapt atestând şi pe această cale practicarea agriculturii de către locuitorii

aşezării. Mişcările transversale par, în schimb, să se asocieze cu lamele de dimensiuni

microlitice (sub 4 cm lungime) şi cu prelucrarea unui material cu duritate sporită.

Specificul dat de morfologia uneltei, şi anume unghiul mic (sub 450) al laturii utile ne

permite să avansăm ipoteza conform căreia acest tip de lamă este utilizat pe lemn verde

într-o acţiune specifică de cioplire-aşchiere. Putem deci, presupune mai departe, că acest

tip de unealtă era utilizat pentru şlefuirea, fasonarea sau chiar decojirea a diverse obiecte

de lemn, foarte probabil de dimensiuni mici. Presupunerea noastră este confirmată şi de

Page 107: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

105

analiza microscopică efectuată asupra unei lame, nr.I.16, de acest tip. Dezvoltarea

lustrului pe această piesă denotă o perioadă scurtă de utilizare De asemenea, analiza

macroscopică a urmelor de utilizare prezente pe laturile utile ale lamelor neretuşate cu

secţiune triunghiulară înaltă (unghiul laturii utile este cuprins între 45-750) indică

implicarea acestora într-o acţiune transversală asupra unui material de duritate medie.

Ţinând cont de faptul că pentru această categorie indicele PMC prezintă o valoare mai

mare decât pentru lamele discutate mai sus, putem presupune fie că acest tip de unealtă a

fost utilizat pe un material cu o duritate mai mare, fie că mişcarea era mai degrabă de

tipul crestare.

Piesa nr. I.28, o lamă de dimensiune mijlocie, cu una din laturi retuşate continuu

cu retuşe directe abrupte, prezintă un lustru puternic pe latura utilizată şi a fost iniţial

considerată, tocmai pe baza lustrului, ca având funcţionalitatea unei inserţii de seceră.

Analiza microscopică a relevat însă implicarea piesei într-o acţiune longitudinală asupra

unui material de duritate medie. Putem presupune, în acest caz, că respectiva piesă a fost

folosită pentru fierăstruirea unor obiecte din lemn. Dezvoltarea puternică a lustrului

indică o folosire de lungă durată.

Fără a generaliza rezultatele de până acum, dar pornind tocmai de la diferenţierile

observate în gradul de dezvoltare a lustrului, am încercat o analiză comparativă

cantitativă între procentajul pieselor cu lustru din grupa lamelor neretuşate şi cele din

grupa lamelor retuşate. Astfel, din 70 de piese încadrate în categoria lamelor neretuşate,

cele care prezintă lustru se regăsesc într-un procent de 5,71%, în timp ce pentru categoria

lamelor cu retuşe, procentul pieselor cu lustru macroscopic este de 29,03% (Grafic 8).

Fără a fi ilustrativă din punct de vedere al destinaţiei precise a pieselor din fiecare

categorie, compararea celor două valori procentuale denotă o durată de utilizare mult mai

îndelungată pentru lamele cu laturi retuşate. Motivaţia acestei diferenţieri poate fi dată fie

de rezistenţa ridicată oferită de morfologia unei laturi retuşate, fie de faptul că timpul

sporit necesar pentru obţinerea unei astfel de unelte avea drept efect utilizarea acesteia

până în momentul în care gradul de uzură ducea la dezafectarea uneltei.

Rezultatul analizei piesei I.31 (gratoar pe capăt de lamă cu laturile retuşate

continuu şi abrupt) a relevat faptul că aceasta a fost folosită într-o mişcare transversală la

un unghi mic faţă de planul piesei. Deşi variabilele observate indică prelucrarea (cel mai

Page 108: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

106

probabil răzuirea) unui material cu duritate medie, probabilitatea cea mai mare

constituind-o în acest caz prelucrarea pielii, striaţiile observabile pe suprafaţa piesei sunt

atipice, indicând prezenţa unui al doilea tip de material, implicat în procesul de

prelucrare. În acest moment, nu putem să precizăm dacă este vorba de un material care

îndeplineşte rolul de abraziv, sau dacă este vorba de influenţa pe care o joacă suportul pe

care este depusă pielea în timpul lucrului. Demnă de remarcat în acest caz este absenţa

urmelor de utilizare de pe capătul gratoar al uneltei, acestea fiind situate pe ambele laturi.

Piesa I.50 este un gratoar dublu pe lamă retuşată continuu şi abrupt pe ambele

laturi. Şi în acest caz nu au fost observate urme de utilizare pe capetele gratoar ale piesei,

acestea situându-se pe latura stângă a piesei. Analiza microscopică a relevat posibila

întrebuinţare a piesei pe un material de duritate mare, într-o mişcare transversală

(probabilitatea cea mai mare o constituie răzuirea osului). Ţinând cont de natura

materialului prelucrat, cât şi de gradul de dezvoltare al lustrului, timpul de utilizare al

acestei piese a fost de scurtă durată.

Page 109: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

107

Planşa 28. Diferite tipuri de fracturi.

Page 110: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

108

1. Tăişul lamei nr. I.115 (dorsal; 200X).

2. Suprafaţa laturii cu lustru a lamei nr. I.115 (dorsal; 200X).

Planşa 29. Hoiseşti-La Pod. Piesa nr. I. 115.

Page 111: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

109

1. Muchia lamei nr. I.28 (ventral; 200X).

2. Suprafaţa laturii cu lustru a lamei nr. I.28 (ventral; 200X).

Planşa 30. Hoiseşti-La Pod. Piesa nr. I. 28.

Page 112: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

110

1. Suprafaţa cu lustru a lamei nr. I.16 (ventral; 200X).

2. Tăişul lamei nr. I.16 (ventral; 200X).

Planşa 31. Hoiseşti-La Pod. Piesa nr. I. 16.

Page 113: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

111

1. Tăişul piesei nr. I.31 (ventral; 200X).

2. Suprafaţa cu lustru a piesei nr. I.31 (ventral; 200X).

Planşa 32. Hoiseşti-La Pod. Piesa nr. I. 31.

Page 114: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

112

1. Tăişul piesei nr. I.50 (ventral; 200X).

2. Suprafaţa cu lustru a piesei nr. I.50 (ventral; 200X).

Planşa 33. Hoiseşti-La Pod. Piesa nr. I. 50.

Page 115: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

113

tăiere fierăstruire crestare răzuire aşchiere cioplire fasonare

sfredelire străpungere forare

Planşa 34. Ilustrarea diferitelor acţiuni implicate în prelucrarea materiei prime cu ajutorul utilajului litic cioplit (apud GRACE 1989).

Page 116: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

114

II.2. Determinarea tipologică a inventarului din materii dure animale

Înainte de a ne referi la metodologia de analiză a inventarului artefactelor realizate

din materii dure animale, considerăm necesare câteva precizări de ordin terminologic

general.

În ceea ce priveşte materia primă, în cadrul inventarului descoperit în aşezarea de

la Hoiseşti au fost identificate două mari tipuri de materie primă utilizată în

manufacturarea obiectelor din materii dure animale. Astfel, osul este constituit dintr-un

tip particular de ţesut de susţinere dur, ai cărui constituenţi fundamentali sunt reprezentaţi

de osteocite, fibre conjunctive şi cement intercelular impregnat cu substanţe minerale. Un

al doilea tip de materie primă este dat de aşa-numitul corn, care constituie, în fapt tijele

osoase ale coarnelor. Atât la cervidee, cât şi la cavicorne, coarnele sun alcătuite din tije

osoase, care se conservă în timp şi sunt numite de arheologi coarne, şi din formaţiuni

tegumentare (velur la cervidee şi tegument cornificat la cavicorne) care nu se păstrează în

timp (UDRESCU, BEJENARU, HRIŞCU 1999, 36-37).

Numărul total de fragmente prelucrate este de 76, dintre care numai pentru 40 au

putut fi determinate caracteristicile morfo-tehnice care să permită încadrarea tipologică.

Tehnicile de prelucrare a materiei prime sunt destul de simple şi limitate. Pentru

manufacturarea majorităţii pieselor s-a utilizat tehnica percuţiei directe, aşchiile rezultate

fiind apoi prelucrate prin şlefuire/abraziune. În cazul uneltelor realizate pe suport de

ax/rază de corn se remarcă şi cioplirea axială parţială a părţii proximale, pentru a facilita

debitarea prin flexiune10.

În ceea ce priveşte metodologia şi terminologia utilizate în studiul artefactelor

realizate din materii dure animale, am ales să ne conformăm singurei lucrări de sinteză

existente, dedicate industriei materiilor dure animale din preistoria României (BELDIMAN

2007). În cazul utilajului de os şi corn provenit din aşezarea de la Hoiseşti, conform

10 Studiul uneltelor realizate din materii dure animale descoperite în aşezarea de la Hoiseşti este doar parţial, rezultatele de până în prezent fiind făcute publice în cadrul comunicării Antler and Tooth Artefacts found in the Calcholithic Cucuteni Site from Hoiseşti, Romania, lucrare prezentată la 6-th Meeting of the Worked Bone Research Group/ ICAZ, Nanterre, 27-31 August, 2007 (în colaborare cu Luminiţa Bejenaru, Romeo Cavaleriu, Simina Stanc);

Page 117: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

115

clasificării utilizate (BELDIMAN 2007, 72-157), acesta poate fi împărţit în şase mari grupe

morfo-tehnice.

O primă grupă o constituie vârfurile, caracterizate printr-o parte activă ascuţită, cu

secţiune conică, piramidală sau prismatică.

A doua grupă este dată de netezitoare/şlefuitoare, pentru acestea fiind specifică

partea activă în suprafaţă, cu o morfologie variabilă, în funcţie de materia primă folosită,

aceste unelte fiind utilizate prin frecare.

A treia grupă este constituită de dăltiţe, care sunt definite prin partea activă liniară

sau în suprafaţă, în funcţie de tipul de acţiune în care sunt implicate, cu o morfologie

variabilă, în funcţie de materia primă utilizată.

A patra grupă este constituită de linguri-spatule, cu partea activă liniară sau în

suprafaţă, caracterizate în special prin forma de căuş sau trapezoidală plată a extremităţii

distale.

A cincea grupă este constituită de vârfurile oblice, cu partea activă liniară sau în

suprafaţă oblică, prezentând unul sau mai multe planuri de amenajare prin cioplire.

Cea de a şasea grupă este dată de obiectele receptoare, constituită de mânere cu

diferite utilităţi, cu morfologie variabilă în funcţie de materia primă utilizată şi de modul

de receptare al inserţiilor (şănţuire sau perforaţie axială).

În funcţie de materia primă, gradul şi modalitatea de fasonare/finisare a pieselor,

fiecare din aceste grupe a fost împărţită, la rândul ei în tipuri morfo-funcţionale.

Vârfuri În această grupă au fost încadrate 27 de artefacte caracterizate prin partea activă

ascuţită. În funcţie de materia primă utilizată şi de modalitatea şi gradul de fasonare a

pieselor au fost distinse şase tipuri morfo-funcţionale.

Tip 1

Un prim tip (Pl. 35/1-2) este reprezentat de un număr de 11 piese, a căror stare

precară de conservare ne permite numai să afirmăm că au fost manufacturate prin şlefuire

utilizându-se fragmente provenite de la oase lungi de mamifere.

Page 118: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

116

Tip 2 Al doilea tip (Pl. 35/3-7) este constituit de vârfurile realizate pe fragmente de oase

lungi fasonate numai distal, fiind identificate şapte exemplare. Datorită materiei prime

utilizate, fragmente de oase lungi, acest tip se caracterizează printr-o mare varietate

morfologică. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că aşchiile de oase utilizate pentru

manufacturarea acestor unelte nu sunt produse intenţionat în acest scop (BELDIMAN 2007,

77).

Tip 3

Pentru cel de al treilea tip (Pl. 35/8) sunt specifice vârfurile pe fragmente de oase

lungi, fasonate integral, cu partea proximală subţiată. Din punct de vedere morfologic,

acest tip de piese, reprezentat în aşezarea de la Hoiseşti printr-un singur exemplar, se

caracterizează prin partea activă ascuţită, cu secţiune conică, partea mediană cu margini

rectilinii rezultate în urma prelucrării şi cu partea proximală prelucrată prin abraziune,

astfel încât secţiunea piesei în această zonă este subţiată.

Tip 4

Cel de al patrulea tip este reprezentat de vârfurile realizate pe segmente de

metapod. În funcţie de plasarea acestora pe suportul anatomic se pot distinge două sub-

tipuri, şi anume vârf pe segment distal (36/1) şi vârf pe segment proximal (36/2). Acest

tip este caracterizat de prelucrarea prin şlefuirea părţii utile şi a în părţii mediane, pentru

partea proximală fiind păstrate caracteristicile anatomice.

Tip 5

Al cincilea tip (Pl. 36/3-4) este definit de vârfurile pe rază de corn de cerb.

Acestea se caracterizează prin conservarea, în bună parte, a morfologiei anatomice,

observându-se prelucrarea prin cioplire sau fasonare a părţii active. În acest tip sunt

încadrabile două piese de la Hoiseşti. Una dintre aceste unelte (36/4) prezintă la partea

proximală urme de cioplire rezultate în urma debitării cornului, iar la extremitatea

proximală prezintă o perforaţie axială. Cea mai probabilă utilitate a acestui tip de unealtă

o constituia cea de plantator/scormonitor (MARINESCU-BÎLCU, BELDIMAN 1997).

Tip 6

Vârfurile pe fragmente de canini de mistreţ (36/5-6) constituie cel de al şaselea

tip, reprezentat prin două astfel de piese. Acestea sunt caracterizate printr-o parte utilă

Page 119: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

117

ascuţită, cu secţiune triunghiulară rezultată în urma prelucrării prin şlefuire, păstrând în

rest morfologia anatomică, modificată doar de acţiunea de debitare a fragmentului suport.

Netezitoare/Şlefuitoare În această grupă au fost încadrate şase artefacte caracterizate prin partea activă în

suprafaţă. În funcţie de materia primă utilizată şi de modalitatea şi gradul de

fasonare/finisare a pieselor au fost identificate trei tipuri de astfel de artefacte.

Tip 1

Primul tip (Pl. 37/1-2) este constituit de netezitoare/şlefuitoare realizate pe

fragmente de oase lungi, caracterizate prin amenajarea părţii utile, prin abraziune

unifacială urmată de abraziune transversală sau oblică, sub forma unui vârf oblic simplu.

Acest tip de unealtă este reprezentat în cadrul lotului studiat prin două exemplare.

Utilitatea acestui tip de artefact pare să fi fost aceea de răzuitor sau jupuitor,

asemănătoare gratoarelor din cadrul utilajului litic (BELDIMAN 2007, 90).

Tip 2

Al doilea tip (37/3) este, de asemenea, realizat pe fragmente de oase lungi, fiind

caracterizat prin dispunerea paralelă cu axul lung, pe partea mediană a osului, a părţii

utile. Amenajarea părţii utile s-a făcut, într-o primă etapă, prin percuţie directă, urmată de

abraziune transversală. În cadrul utilajului de os de la Hoiseşti a fost identificat un singur

exemplar.

Tip 3

Un tip aparte este constituit de oasele scurte utilizate ca netezitoare/şlefuitoare (Pl.

37/4-5). În cadrul aşezării de la Hoiseşti au fost descoperite trei astfel de exemplare.

Caracteristica definitorie a acestui tip de unealtă îl constituie utilizarea osului în forma sa

anatomică, fără intervenţii de amenajare, definirea acestor obiecte ca unelte fiind posibilă

doar pe baza urmelor de uzură pe care le prezintă.

Dăltiţe În această grupă au fost încadrate patru artefacte caracterizate prin partea activă

liniară sau în suprafaţă. În funcţie de materia primă utilizată şi de modalitatea şi gradul de

fasonare/finisare a pieselor au fost identificate trei tipuri de astfel de artefacte.

Page 120: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

UNELTE ŞI ARME

118

Tip 1

Un prim tip este determinat de dăltiţele realizate pe fragment de os lung, cu partea

activă obţinută cu ajutorul şlefuirii bifaciale asimetrice, rezultând astfel o latură utilă

liniară. Acest tip este reprezentat printr-o singură piesă (Pl. 38/1).

Tip 2

Al doilea tip este definit de dăltiţele realizate pe segment de corn de cerb şi, din

punct de vedere morfologic, este definit prin realizarea părţii active cu ajutorul şlefuirii

bifaciale asimetrice. Acest tip este, de asemenea, reprezentat printr-un singur exemplar

(Pl. 38/2).

Tip 3

Al treilea tip (Pl. 38/3-4) este reprezentat de dăltiţele realizate pe segment de corn

de cerb care, din punct de vedere morfologic, se caracterizează prin realizarea părţii utile

prin şlefuire unifacială. Acest tip este reprezentat de două exemplare.

Aceste tipuri de unelte au ca utilitate probabilă acţiuni asemănătoare dăltiţelor din

utilajul litic şlefuit, fiind utilizate prin percuţie, directă sau indirectă, pe un material cu

duritate mare (BELDIMAN 2007, 98-99).

Spatule Această grupă este reprezentată printr-un singur exemplar caracterizat prin latura

utilă de formă trapezoidală, plată şi partea mediană plană. Datorită conformaţiei

anatomice naturale o osului din care acest artefact a fost manufacturat – peroneu provenit

de la Sus domest., care prezintă în mod natural o secţiune concavă la extremităţi –

considerăm că utilitatea iniţială a fost cea de lingură, în urma deteriorării căuşului,

extremitatea distală fiind reamenajată cu ajutorul cioplirii, obţinându-se, în acest fel, o

spatulă (Pl. 39/1).

Vârfuri oblice Această categorie este reprezentată printr-un singur exemplar, manufacturat pe un

segment de corn de cerb. Din punct de vedere morfo-tipologic, latura utilă a uneltei se

caracterizează printr-o parte activă în suprafaţă oblică, obţinută cu ajutorul cioplirii

unifaciale, obţinându-se astfel un vârf oblic simplu, restul piesei păstrând morfologia

Page 121: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

119

anatomică (Pl. 39/2). Cea mai probabilă utilitate a acestui tip de piesă este cea de retuşor

sau armă de împungere (BELDIMAN 2007, 107).

Elemente receptoare Această grupă este reprezentată de un singur artefact, realizat dintr-un segment

median de corn de cerb (Pl. 39/3). Această piesă a fost şlefuită pe întreaga suprafaţă şi

este străbătută integral de un canal realizat prin scobirea şi îndepărtarea spongiosei.

O privire de ansamblu asupra uneltelor realizate din materii dure animale (Tabel

4), relevă faptul că, din punctul de vedere al părţilor anatomice de provenienţă a materiei

prime, erau favorizate oasele lungi şi coarnele, dintre oasele lungi fiind preferate

metapodalele (care permiteau obţinerea a două unelte dintr-un singur os). De asemenea,

alegerea taxonilor şi a părţilor anatomice utilizate (prin predominarea celor provenite de

la Cervus elaphus) pare a fi fost motivată de considerente ce ţin de duritate, formă şi

dimensiune, oasele provenite de la speciile de animale sălbatice fiind mai dure decât cele

provenite de la animale domestice (BEJENARU et alii 2008).

II.4. Unelte de cupru În cadrul aşezării de la Hoiseşti s-a mai descoperit, de asemenea, un împungător

de cupru, cu secţiune rectangulară, cu vârf ascuţit subţiat şi cu o lungime de 10 cm (Fig.

1).

Figura 1. Hoiseşti-La Pod. Împungător de cupru.

Page 122: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

120

Tabel 4. Prezentare sintetică a uneltelor din materii dure animale.

NR.INV. DENUMIRE FRAGMENTARE TAXON

Vârfuri tip 1 3069 os lung fragment Mamifer mijlociu 3160 os lung fragm. diafizar Capreolus c. 3140 os lung fragm. diafizar Mamifer mijlociu 3139 os lung fragm. diafizar Mamifer mare 3162 os lung fragm. diafizar Cervus elaphus 3167 os lung fragm. diafizar Mamifer mijlociu 3145 os lung fragm. diafizar Mamifer mijlociu 3142 os lung fragm. diafizar Mamifer mijlociu 3135 os lung fragment Mamifer mijlociu 3143 os lung fragm. diafizar Mamifer mijlociu 3131 metapod fragment Ovis/Capra

Vârfuri tip 2 3151 metapod fragm. diafizar Capreolus c. 3164 peroneu fragm. diafizar Sus domesticus 880 tibie fragm. diafizar Ovis/Capra 2673 os lung fragment Mamifer mijlociu 3163 metapod fragm. diafizar Cervus elaphus 3141 metapod fragm. diafizar Capreolus c. 3154 metapod fragm. diafizar Cervus elaphus

Vârfuri tip 3 3161 os lung fragm. diafizar Capreolus c.

Vârfuri tip 4 3136 tibie fragm. distal Capreolus c. 3134 cubitus ~întreg Vulpes vulpes

Vârfuri tip 5 3050 corn fragm. ram Cervus elaphus 3132 corn întreg Cervus elaphus

Vârfuri tip 6 3072 dinte canin inferior Sus scrofa 3088 dinte canin superior Sus scrofa

Netezitoare tip 1 2924 os lung fragm. diafizar Mamifer mijlociu 3165 radius fragm. diafizar Ovis/Capra

Netezitoare tip 2 3148 metacarp fragm. proximal Cervus elaphus

Netezitoare tip 3 2025 astragal întreg Ovis/Capra

Page 123: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

121

3065 astragal fragment Ovis/Capra 3153 indet fragment Mamifer mare

Dăltiţe tip 1 3155 metapod fragm. diafizar Mamifer mare

Dăltiţe tip 2 3152 corn fragment Cervus elaphus

Dăltiţe tip 3 2088 corn fragment Cervus elaphus 3157 corn fragment Cervus elaphus

Linguri-spatule

3159 peroneu fragm. diafizar Sus domesticus Vârfuri oblice 3149 corn fragment Cervus elaphus

Mâner corn 3133 corn fragment Cervus elaphus

Page 124: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

122

1 2

3

4 5

7 8 6

Planşa 35. Hoiseşti-La Pod. Vârfuri pe fragmente de oase lungi (3-7: fasonate distal; 8: fasonat integral cu partea distală subţiată). 7- L.2; 5 - Gr.2:; 1-4, 6, 8 – în strat.

Page 125: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

123

1 2 3

4 5 6

Planşa 36. Hoiseşti-La Pod. Vârfuri (1-2: pe segmente de metapod; 3-4: pe rază de corn de cerb; 5-6: pe fragmente de canini de mistreţ). 3- L.11; 1-2, 4-6 – în strat.

Page 126: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

124

1 2

4

3

5

Planşa 37. Hoiseşti-La Pod. Netezitoare/Şlefuitoare (1-3: pe fragmente de oase lungi; 4-5: pe oase scurte). 5 - L.2; 1- Gr.2; 2, 4 – în strat; 3 - passim.

Page 127: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

125

1 2

3 4

Planşa 38. Hoiseşti-La Pod. Dăltițe (1: pe segment de os lung; 2-4: pe segment de corn de cerb). 3-4 - L.3; 1- L.8; 2 - passim.

Page 128: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

126

1

2 3

Planşa 39. Hoiseşti-La Pod. 1: spatulă (L.8); 2: vârf oblic (L.3); 3: mâner de corn de cerb (în strat).

Page 129: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

127

III. ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

III.1. Analiza pastei În cadrul acestui studiu s-a încercat analizarea a unui eşantion de 50 de fragmente

ceramice provenite din aşezarea de la Hoiseşti. Acestea au fost alese astfel încât să

reprezinte un număr relativ egal din cele trei categorii ceramice stabilite din punct de

vedere formal: fină, semifină şi grosieră. Datorită metodelor distructive utilizate pentru

realizarea acestui studiu (ex: studierea spărturii proaspete, testarea cu soluţie de acid

clorhidric, mojarare pentru testarea reacţiei la stimuli magnetici), au fost alese fragmente

ceramice provenind din situaţii stratigrafice incerte. Rezultate interpretabile am obţinut

pe un număr de doar 43 de fragmente, şapte probe fiind compromise de tratamentul

inadecvat din timpul prelucrării primare. Dintre aceste 43 de fragmente, 15 aparţin

categoriei ceramicii fine, 14 categoriei ceramicii semifine şi 14 categoriei ceramicii

grosiere. Pentru o privire detaliată asupra rezultatelor obţinute am realizat tabelul sintetic

nr. 6.

Deoarece în cele ce urmează vom lucra cu termeni specifici care fie nu sunt

utilizaţi în literatura arheologică românească, fie pot da naştere unor confuzii datorită

sensului aparent identic, vom prezenta în continuare un scurt glosar de termeni operativi.

Astfel, vom denumi argilă/argile materia primă utilizată în manufacturarea

produselor ceramice şi aflată în stare naturală, nealterată de intervenţia olarului. Matricea

va defini argila alterată de intervenţia olarului prin adăugare de degresant, prelucrare

mecanică, modelare şi procesare prin ardere.

Duritatea ceramicii va face referire la capacitatea matricei de a suporta un stres de

natură mecanică, fie de rupere sau de compresie, înainte de apariţia unui eveniment

(fisurare, sfărâmare, dezintegrare) care să afecteze funcţionalitatea vasului. Rezistenţa

ceramicii va face referire la capacitatea acesteia de a suporta şocuri termice ciclice înainte

de apariţia unui eveniment care să dezafecteze vasul.

Pentru a stabili dacă există o anumită legătură între grosimea unui fragment

ceramic şi tipul de care acesta aparţine, vom calcula, pentru fiecare categorie ceramică în

Page 130: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

128

parte (fină, semifină şi grosieră) devierea standard. Aceasta reprezintă variaţia valorilor

mulţimii analizate faţă de medie. Primul pas în obţinerea acestei valori se face calculând

devierea faţă de medie a fiecărui element al mulţimii. Întrucât în această etapă se obţin

valori atât pozitive cât şi negative, obţinerea unui index de valori pozitive, care să

exprime variaţia faţă de medie, se face ridicând mulţimea analizată la pătrat. În

continuare se calculează media valorilor ridicate la pătrat, valoarea devierii standard fiind

dată de extragerea rădăcinii pătrate din rezultatul obţinut (DRENNAN 1996, 29-32).

Analiza pastei se caracterizează prin utilizarea unor parametri analitici

identificabili macroscopic sau cu ajutorul microscopiei binoculare. Variabilele

identificabile cu ajutorul acestei metode constau în definirea trăsăturilor fizice ale

ceramicii, caracteristicilor arderii şi incluziunilor non-plastice.

Caracteristicile fizice

Duritate În mod normal, duritatea materialelor este măsurată prin raportare la scala lui

Mohs. În lipsa dotărilor care să ne permită acest lucru, am apelat la un sistem simplificat,

cu trei trepte de gradaţie: duritate mică, medie şi mare. Astfel, fragmentele ceramice cu

duritate mică prezintă o suprafaţă care poate fi zgâriată cu unghia, cele cu duritate medie

prezintă o suprafaţă care nu poate fi zgâriată cu unghia, iar cele cu duritate mare nu pot fi

zgâriate cu muchia unui cuţit (ORTON, TYERS, VINCE 1993, 138).

Aspect exterior Un criteriu util în stabilirea tipului de pastă este dat de senzaţia tactilă pe care o

oferă textura suprafeţei. Cele trei criterii diferenţiale identificabile sunt: suprafaţa

abrazivă (oferă o senzaţie abrazivă), aspră (sunt simţite iregularităţi ale suprafeţei) şi fină

(când nu pot fi simţite iregularităţi) (ORTON, TYERS, VINCE 1993, 235).

Densitate Pentru determinarea densităţii pastei am considerat ca fiind ilustrativă descrierea

aspectului unei spărturi proaspete, care, în cazul ceramicii cucuteniene, poate fi încadrată

în patru criterii valorice. Primul criteriu este dat de o secţiune fină, cu suprafaţa plată sau

Page 131: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

129

uşor curbată, fără iregularităţi vizibile sau cu iregularităţi de mici dimensiuni, plasate

aproape una de alta. Al doilea criteriu este determinat de fracturile neregulate, cu

iregularităţi de dimensiuni mai mari şi mai distanţate unele de altele. Al treilea criteriu

este dat de fracturile dezorganizate care prezintă iregularităţi de dimensiuni mari, şi în

general cu o formă angulară. Ultimul criteriu este definit de fracturile laminate, cu aspect

scalar (ORTON, TYERS, VINCE 1993, 235).

Caracteristicile arderii În ceea ce priveşte caracteristicile arderii, experienţa a demonstrat faptul că este

recomandabilă descrierea culorilor secţiunii unui vas în cinci zone (ORTON, TYERS, VINCE

1993, 69).

Prima zonă este miezul. Această parte a vasului, cel mai puţin expusă la atmosfera

cuptorului, este protejată într-o oarecare măsură împotriva temperaturilor extreme. Vasele

al căror miez este de culoare neagră sau gri închis conţin, cel mai probabil, carbon derivat

din arderea incompletă a materiei organice conţinute de materia primă. Pe măsură ce

carbonul este ars, acesta va consuma oxigen, acest fapt ducând la reducerea locală a

materiei prime, de aici rezultând culoarea gri sau neagră. Pe măsură ce arderea continuă,

oxigenul din atmosfera cuptorului poate oxida miezul, ducând la apariţia culorii maro sau

roşii.

Următoarele zone descrise sunt bordurile miezului, adică zona cuprinsă între miez

şi suprafaţa vasului, în cazul în care există diferenţe între acestea şi miez. Absenţa

diferenţelor de culoare între miez şi bordurile sale poate indica fie faptul că arderea a fost

suficient de puternică şi îndelungată pentru a se ajunge la un echilibru, fie (în cazul unor

paste de culoare gri sau neagră) că a fost de foarte scurtă durată. Dacă bordura exterioară

are o culoare diferită de cea interioară, acest fapt ar putea sugera acoperirea gurii vasului,

într-o manieră oarecare, în timpul arderii vasului.

În final, trebuie descrisă culoarea suprafeţelor (interioară şi exterioară) vasului, în

cazul în care acestea diferă de borduri. Existenţa unei diferenţe de culoare între suprafeţe

şi borduri poate indica o schimbare rapidă a condiţiilor de ardere, spre exemplu

deschiderea cuptorului când ceramica era încă fierbinte, surplusul de oxigen înroşind mai

puternic suprafaţa vasului.

Page 132: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

130

Incluziunile Incluziunile cuprind orice trăsături de mari dimensiuni existente în pasta vasului.

Uneori este imposibil de determinat dacă incluziunile prezente în pasta unui vas sunt

rezultatul unor procese naturale, sau al adăugării intenţionate de către olar. Utilizarea

termenului degresant implică faptul că incluziunile de un anumit tip sunt adăugiri

artificiale, practicate de către olar în timpul procesului de pregătire a pastei (ORTON,

TYERS, VINCE 1993, 70).

Din punctul de vedere al producerii ceramicii, se pot distinge cel puţin două tipuri

de depozite de argilă: argilele primare, care se găsesc pe locul formării – macrogranulare,

amestecate cu reziduuri din roca primară – şi depozitele secundare, care au trecut printr-

un proces de transportare şi care a indus decantarea naturală. Acestea din urmă conţin

argile cu o granulaţie fină si structură omogenă (BOUQUILLON 2007, 30). Marea majoritate

a argilelor naturale include şi alte materiale în afara mineralelor argiloase. Aceste

incluziuni non-plastice pot fi constituite, în cazul argilelor primare, din fragmente parţial

sau chiar deloc descompuse ale rocii de bază. În cazul argilelor sedimentare, o gamă mai

largă de materiale pot intra în componenţa argilei, fiecare din acestea putând fi rezultatul

unui proces de eroziune diferit. Unul din cele mai comune materiale de acest gen îl

constituie particulele rotunjite de quartz (nisip).

A doua sursă de intruziuni non-plastice în argilă este dată de intervenţia

intenţionată a olarului. În unele cazuri aceste incluziuni constau dintr-un supliment al

celor găsite în mod natural în argilă. În general, degresantul adăugat este diferit de

incluziunile non-plastice naturale, diferenţierea acestora fiind astfel posibilă.

Atenţia specială pe care o acordăm incluziunilor din pastă se justifică prin faptul

că, pe de o parte, în multe cazuri acestea constituie metoda cea mai de încredere pentru

distingerea diferitelor tipuri de pastă. În acelaşi timp, frecvenţa, mărimea şi gradul de

sortare al acestora constituie indicatori ai gradului de specializare a procesului de

manufacturare a ceramicii şi asupra posibilei utilizări a vasului.

Tipul de incluziuni poate fi determinat utilizând o cheie simplă, cum este cea

publicată de Peacock în 1977 (Tabel 5). Acolo unde există îndoieli asupra identificării

acestora este de preferat a se oferi doar descrierea culorii şi aparenţei particulei.

Page 133: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

131

Pentru analizarea şi interpretarea incluziunilor vom folosi patru parametri

texturali. Astfel, în estimarea frecvenţei incluziunilor ar fi de preferat utilizarea unui

sistem procentual, bazat pe raportarea vizuală la un set de grafice (Pl. 40). Datorită

inaccesibilităţii şi răspândirii reduse a acestora, se utilizează alternativ un sistem empiric

bazat pe numărarea granulelor vizibile în câmpul de observaţie a microscopului, la o

putere de mărire considerată adecvată.

Media, sau mai exact modala mărimilor incluziunilor, care exprimă mărimea

generală a acestora, poate fi determinată relativ uşor, fie cu ochiul liber, fie prin utilizarea

unei scări pe obiectivul microscopului, în special dacă se urmăreşte un anumit interval

(ex. 0,25-0,5 mm). Această variabilă ajută la stabilirea prezenţei sau absenţei procesului

de levigare a argilei ca parte a prelucrării argilei în vederea obţinerii de vase ceramice sau

poate constitui un indiciu referitor la sursa de materie primă utilizată de către olar.

Sortarea se referă la diferitele categorii de mărime ale incluziunilor, acest

parametru constituind un indice al omogenităţii pastei (Pl. 41).

Forma incluziunilor reflectă istoria lor erozională. În general, cu cât mai lungă

este această istorie, cu atât mai rotunde vor fi incluziunile, acest aspect constituind un

factor important în stabilirea sursei şi tipului de argilă utilizată precum şi a

caracteristicilor materiale ale ceramicii rezultate (Pl. 42).

Page 134: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

132

Tabel 5. Cheia pentru identificarea incluziunilor în pasta ceramică (apud PEACOCK 1977)

A. Fără incluziuni vizibile - goluri 1. Goluri aproximativ discoidale – uneori curbate şi cu striaţii Scoică 2. Goluri care formează ovale sau sfere perfecte de cca. 1 mm diametru

Oolit sau calcar

3. Goluri care formează romburi Calcit 4. Goluri cu formă neregulată Calcar 5. Goluri alungite cu striaţii pe lungime Iarbă sau paieB. Incluziuni care reacţionează cu acid clorhidric diluat 1. Discoidale, curbate, laminate sau cu structuri rectangulare pe suprafaţă

Scoică

2. Incluziuni cu formă de ovale sau sfere perfecte cu structură concentrică

Oolit

3. Incluziuni cu formă de ovale sau sfere perfecte fără structură concentrică

Calcar bine rotunjit

4. Romburi de culoare albă sau translucide Calcit 5. Incluziuni cu formă neregulată, angulară sau rotunjită Calcar C. Incluziuni cu un caracter omogen şi care nu reacţionează cu soluţia de acid clorhidric C.I. Incluziuni de culoare deschisă

1. Incluziuni sub formă de fulgi strălucitori Mică de culoare albă

2. Granule transparente, cu aspect sticlos, mai dure decât metalul Quartz

3. Granule mai dure decât metalul Quartzit4. Clusteri de culoare albă, cu aspect sticlos, fără a fi bine cimentaţi

Nisip de quartz

5. Granule mate, albe sau deschise la culoare

6. Formă rombică Dolomit

7. Cu structură curbată şi uşor de zgâriat cu metal Os calcinat

8. Cristale rectangulare sau subrectangulare – clivează uşor Feldspat

9. Fără formă vizibilă de cristal, cu fractură concoidală Silex

C.II. Incluziuni de culoare închisă

1. Cu aspect de fulgi strălucitori Mică de culoare închisă

2. Granule friabile, roşiatice, bine rotunjite, uşor magnetice Minereu de fier roşu

3. Granule friabile, maro mat, bine rotunjite Fragmente de lut

4. Granule friabile, maro mat, bine rotunjite, cu structură laminată Metasediment

Page 135: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

133

5. Granule friabile, roşiatice, angulare, uşor magnetice Minereu de fier roşu

6. Granule friabile, maro mat, angulare Şamotă

7. Granule, aparenţă metalică, fără formă de cristale, uneori bine rotunjite

Minereu de fier negru

8. Incluziuni de culoare neagră strălucitoare, sub formă de baston alungit, adesea cu striaţii pe lungime, aspect sticlos

Probabil minereu fero-magnesian

9. Incluziuni de culoare neagră mată, moi, friabile, angulare Şamotă

10. Incluziuni de culoare neagră mată, sub formă de granule aplatizate, uneori cu structură laminată

Metasediment

11. Incluziuni de culoare neagră mată, nu pot fi zgâriate cu acul, fără structură cristalină, fractură concoidală, formă angulară

Silex

12. Incluziuni de culoare neagră mată, pot fi zgâriate cu acul, fractură dezorganizată, structură cristalină

Rocă vulcanică

13. Granule de culoare roşie, transparente sau translucide, cu duritate mare

Quartz sau quartzit

14. Granule de culoare roşie, opace, formate din cristale rectangulare sau subrectangulare, clivează bine

Feldspat

15. Granule de culoare roşie, cu duritate mare, opace, cu fractură concoidală

Silex

16. Granule de culoare roşie, pot fi zgâriate cu acul, fractură dezorganizată, structură cristalină

Rocă vulcanică

D. Incluziuni cu un caracter heterogen, nu reacţionează cu soluţia de acid clorhidric

Fragmente de rocă

Page 136: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

134

III.2. Categoriile de pastă ale ceramicii

III.2.a. Ceramica fină

Caracteristici structurale În cazul aşezării de la Hoiseşti, ceramica fină se caracterizează prin duritate mică

sau medie, textură fină şi densitate mare exprimată de spărtura proaspătă fină sau

neregulată. Grosimea fragmentelor ceramice aparţinând acestei categorii variază între 4,5

şi 9,6 mm, cu o medie de 6,89 mm şi o deviere standard de 1,58 mm. Din punctul de

vedere al frecvenţei incluziunilor, acestea se situează sub 5%, au o mărime maximă de

0,1 mm, prezintă o sortare foarte bună, formă rotundă sau cvasi-rotundă şi sfericitate

crescută. Cele mai frecvente incluziuni sunt constituite de particule de quartz de foarte

mici dimensiuni, sub 0,02 mm, fiind întâlnite, de asemenea, şi alte fragmente de rocă de

diferite culori. În ceea ce priveşte arderea, toate fragmentele ceramice analizate au suferit

o ardere completă, culoarea acestora fiind fie în întregime cărămizie, fie înregistrându-se

variaţii minime de nuanţă între interior şi suprafeţele exterioare.

Proprietăţi mecanice şi fizice Aşa cum a rezultat din analiza caracteristicilor structurale ale ceramicii fine, în

cazul aşezării de la Hoiseşti, aceasta este realizată dintr-o argilă omogenă de foarte bună

calitate, cu granulaţie fină şi incluziuni sporadice de dimensiuni mici. În timpul

procesului de ardere, dat fiind că aceasta este una completă, la temperaturi relativ

ridicate, structura argilei specifică acestui tip de pastă manifestă o expansiune termică

izotropică, astfel încât aceasta se densifică şi mărimea particulelor creşte (KANG 2005, 1).

Matricea rezultată se va caracteriza printr-o granulaţie fină şi o structură omogenă, relativ

lipsită de defecte. Dat fiind faptul că, pentru materialele ceramice, defectele pot apărea fie

în interiorul particulelor, fie la limitele acestora, pentru a determina proprietăţile

mecanice şi fizice ale acestui tip de matrice trebuiesc luaţi în considerare doi factori. În

primul rând, defectele apar cel mai adesea la legăturile dintre particule şi au o propagare

maximă echivalentă cu diametrul unei particule, procesele de dislocare fiind blocate de

legăturile între particule. De asemenea, există un raport direct intrinsec între mărimea

particulelor materiei prime şi mărimea defectelor posibile în interiorul particulelor, astfel

încât, cu cât particula este mai mică, cu atât descreşte posibilitatea apariţiei sau propagării

Page 137: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

135

unui defect în interiorul acesteia. Astfel, materialul ceramic caracterizat de o astfel de

matrice va prezenta o rezistenţă sporită la fracturare (BARSOUM 2003, 378; McCOLM 1990, 6;

RICE 2000, 50-51). În acelaşi timp, supunerea unui obiect ceramic unei schimbări rapide de

temperatură va conduce la o schimbare dimensională diferenţială în diferitele părţi ale

acestuia, rezultând astfel o acumulare de stres în masă şi, în consecinţă, energia tensiunii

sistemului va creşte. Dacă această tensiune nu este foarte mare, fisurile existente nu se

vor extinde iar solidul nu va fi afectat de şocul termic. Deoarece energia de tensiune este

finită, fisurile se vor extinde doar până în momentul în care energia de tensiune este

convertită în energie de suprafaţă, moment în care se vor opri. Dimensiunile până la care

se pot extinde fisurile depind de mărimea şi densitatea lor iniţială. În cazul de faţă, unde

în matricea originală sunt prezente puţine fisuri, de dimensiuni mici, dimensiunile finale

ale acestora vor fi mari, având drept rezultat o degradare puternică a durităţii matricei

(BARSOUM 2003, 450-451). Se poate aşadar concluziona că pasta ceramicii fine se

caracterizează prin duritate sporită şi rezistenţă scăzută la şocuri termice.

III.2.b. Ceramica semifină

Caracteristici structurale Categoria ceramicii semifine provenită din situl de la Hoiseşti se caracterizează

prin duritate mică sau medie, textură fină sau aspră şi densitate mai scăzută faţă de

ceramica fină, spărtura proaspătă având un caracter exclusiv neregulat. Grosimea

fragmentelor ceramice din cadrul acestei categorii variază între 5,3 şi 16,1 mm, cu o

medie de 9,84 mm şi o deviere standard de 3,07mm. Frecvenţa incluziunilor este mai

mare decât în cazul ceramicii fine, valoarea procentuală a acesteia situându-se, de obicei,

între 5-10%. Sortarea incluziunilor este, în general, foarte bună şi bună, acestea

prezentând dimensiuni sub 0,1 mm şi o formă rotundă sau cvasi-rotundă, cu grad sporit

de sfericitate. În unele cazuri a putut fi observată o sortare slabă a incluziunilor, acestea

prezentând dimensiuni de până la 0,2 mm cu forme variabile. Cele mai frecvente tipuri de

incluziuni sunt date de fragmente de quartz sau quartzit, minereuri de Fe sau fero-

magneziene de culoare neagră, fragmente provenind de la diferite tipuri de roci, de

diverse culori, întâlnindu-se şi, în câte un caz, şamotă şi calcar sau calcar oolitic. În ceea

ce priveşte arderea, toate fragmentele ceramice analizate au suferit o ardere completă,

Page 138: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

136

culoarea acestora fiind fie în întregime cărămizie, fie înregistrându-se variaţii de nuanţă

între interior şi suprafeţele exterioare.

Proprietăţi mecanice şi fizice Pasta specifică acestei categorii ceramice este caracterizată de utilizarea unei

argile omogene, cu un procentaj relativ ridicat de incluziuni. Din punctul de vedere al

proprietăţilor matricei, acestea sunt asemănătoare ceramicii realizate din pastă fină,

prezentând, totuşi, o calitate mai scăzută.

III.2.c. Ceramica grosieră

Caracteristici structurale Categoria ceramicii grosiere se caracterizează prin duritate mică spre medie,

textură aspră şi densitate mai scăzută decât în cazul ceramicii fine sau semifine, dată de o

spărtură dezorganizată. Grosimea fragmentelor ceramice din cadrul acestei categorii

variază între 7,61 şi 14,92 mm, cu o medie de 10,52 mm şi o deviere standard de 2,12

mm. Frecvenţa incluziunilor este mai mare decât în cazul primelor două categorii

ceramice menţionate mai sus, având valori cuprinse între 5-10% şi 10-20%. Sortarea

incluziunilor variază de la satisfăcătoare la foarte slabă, de formă variată, predominante

fiind însă incluziunile angulare cu sfericitate redusă; dimensiunile sunt cuprinse, de

obicei, între 0,15 şi 0,2 mm, existând însă şi cazuri în care acestea sunt cuprinse între 0,3

şi 0,4 mm. Cele mai frecvente tipuri de incluziuni constau în fragmente de quartz sau

quarzit, fragmente de alte roci de diverse culori şi minereuri de Fe sau fero-magneziene

de culoare neagră. Un singur caz (proba 43) prezintă adăugare intenţionată de degresant,

constând în fragmente de roci vulcanice de culoare neagră, cu structură vitroasă

veziculară, cu diametre cuprinse între 0,2 şi 4 mm. Majoritatea fragmentelor ceramice

prezintă o ardere incompletă. De asemenea, modul de fracturare a fragmentelor ceramice

– fractura proaspătă prezentând solzi de argilă – indică faptul că argila utilizată pentru

manufacturarea vaselor încadrabile în această categorie de pastă, fie a fost intenţionat

selectată datorită caracterului său eterogen, fie nu a suferit un tratament mecanic de

mărunţire şi omogenizare, la fel de meticulos ca cel aplicat pentru ceramica fină şi

semifină.

Page 139: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

137

Proprietăţi mecanice şi fizice După cum am notat mai sus, pasta din care este realizată ceramica grosieră se

caracterizează printr-o argilă neomogenă, cu un procentaj ridicat de incluziuni în

compoziţie. Pentru a putea stabili proprietăţile fizice şi mecanice ale matricei rezultate în

urma arderii acestui tip de pastă, trebuie întâi analizate comportamentele argilei şi

incluziunilor în timpul arderii şi răcirii produsului ceramic şi a modului în care acestea

afectează structura matricei.

Prelucrarea mecanică parţială a argilei are drept rezultat crearea, în timpul arderii,

a unei densificări rapide a acelor părţi din matrice care conţin particule fine. Aceste

grupări de particule (aglomeraţi), cât şi incluziunile, au proprietăţi mecanice şi termice

diferite de cele ale matricei originale şi cunosc în timpul arderii şi al răcirii obiectului

ceramic un comportament anizotropic, manifestând o expansiune termică diferită de cea a

matricei. În consecinţă, ca rezultat al diferenţelor dintre coeficientul de expansiune

termică al matricei (αm) şi al incluziunilor (αi), se poate dezvolta o cantitate sporită de

stres rezidual în momentul răcirii obiectului ceramic. Astfel, în momentul răcirii, pot

apărea următoarele două situaţii: dacă αi<αm, stresul de întindere care se dezvoltă poate

avea drept rezultat formarea de fisuri radiale în matrice. De asemenea, dacă αi>αm,

incluziunea va tinde să se detaşeze de matrice şi să formeze un defect asemănător porilor

(BARSOUM 2003, 375-377). Astfel, matricea rezultată va prezenta numeroase defecte sub

formă de fisuri şi/sau pori. Dat fiind faptul că duritatea ceramicii este condiţionată de

numărul iniţial de defecte prezente în matrice (ROESLER, HARDERS, BAEKER 2007, 227;

BARSOUM 2003, 374 şi 394), obiectele produse din ceramică grosieră vor avea o duritate

redusă faţă de cele aparţinând categoriei fine. Analizând rezistenţa la şoc termic a unei

astfel de matrice, constatăm că, în cazul în care în matricea iniţială sunt prezente

numeroase fisuri de dimensiuni mici, în momentul aplicării stresului termic, fiecare dintre

acestea va cunoaşte extinderi de mică amplitudine, astfel încât, în mod corespunzător,

degradarea durităţii matricei nu va atinge valori ridicate. De asemenea, urmărind modul

de propagare a fisurilor în matrice, observăm că acestea, fie pot fi deviate de-a lungul

legăturilor intergranulare slabe, fie se pot bifurca în jurul granulelor, în ambele cazuri

rezultatul constând în scăderea stresului existent în vârful fisurii, încetinindu-se astfel

avansul acesteia (BARSOUM 2003, 380-381), din acest comportament fiind astfel posibilă

Page 140: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

138

identificarea rolului jucat de procentajul sporit de incluziuni. În concluzie, deşi prezintă o

duritate redusă, matricea specifică rezultată, caracterizată printr-un număr sporit de

defecte, poate fi considerată ca fiind tolerantă la şoc termic (BARSOUM 2003, 451; RICE

2000, 627). Considerăm util să menţionăm că, în producerea ceramicii cu aplicaţii

industriale, cărămizile realizate pentru construcţia de cuptoare sunt fabricate astfel încât

să conţină numeroase defecte şi pori datorită cărora pot suporta cicluri termice severe,

fără a înregistra degradări structurale esenţiale (BARSOUM 2003, 451).

Din punctul de vedere al arderii, ceramica grosieră se caracterizează printr-o

ardere incompletă, prezentând, în majoritatea cazurilor, diferenţe de culoare între miez,

borduri, sau suprafeţe. Acest fapt creează diferenţe de volum în interiorul matricei, care,

la rândul lor, induc stări de tensiune, care se manifestă între acele părţi ale matricei care

prezintă grade de ardere diferite. Liniile de tensiune astfel create pot limita expansiunea

radială a defectelor, orientându-le paralel cu pereţii vasului şi scăzând astfel riscul

apariţiei unui defect care poate duce la dezafectarea vasului.

Page 141: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

139

Planşa 40. Grafice procentuale utilizate pentru estimarea frecvenţei incluziunilor (apud MATHEW, WOODS, OLIVER 1991)

Dimensiuniincluziuni

Procentaj

0,5 – 1,0 mm

0,5 -2,0 mm

0,5 – 3,0 mm

5%

10%

20%

30%

Page 142: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

140

Planşa 41. Grafice utilizate pentru estimarea gradului de sortare a incluziunilor (apud BARRACLOUGH 1992)

FOARTE SLABĂ

SLABĂ

SATISFĂCĂTOARE/MEDIE

BUNĂ

FOARTE BUNĂ

Page 143: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

141

Planşa 42. Grafice utilizate pentru estimarea gradului de rotunjire a incluziunilor (apud BARRACLOUGH 1992)

Gradrotunjire

Grad sfericitate

Foarte angular Angular Sub-Angular Sub-Rotunjit Rotunjit Bine Rotunjit

Sfericitate Mare

Sfericitate Redusă

Page 144: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

142

Tabel 6. Prezentare sintetică a rezultatelor analizei probelor ceramice. Legendă: F = ceramică fină; S = ceramică semifină; G = ceramică grosieră

Nr. Tip Duritate Textură Densitate Grosime Incluziuni Culoare

Frecvenţă Mărime Sortare Formă Tip 3 2 1 2a 3a

1 F mică fină fină 7,47mm < 5% ≤ 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente de quartz/quartzit (<0,02mm) ; fragmente de rocă de diferite culori, în special negre sau brun-roşcate

cărămiziu

2 F mică fină neregulată 9,61mm < 5% 0,02-0,1mm

Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu Cărămiziu gălbui cărămiziu

3 F mică fină neregulată 5,20mm < 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu Cărămiziu gălbui cărămiziu

4 F medie fină neregulată 7,53mm < 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu Brun cărămiziu cărămiziu

5 F medie fină fină 5,97mm < 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

6 F mică fină fină 8,44mm < 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

Page 145: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

143

7 S mică aspră neregulată 6,57mm < 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde

(sfericitate >) Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

Cărămiziu gălbui

8 S mică aspră neregulată 5,35mm < 5-10% < 0,1mm Foarte bună rotunde Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre ; probe de minereu de fier sau minerale fero-magneziene.

Cărămiziu gălbui

9 F mică aspră fină 6,55mm ≤ 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

10 S mică-medie

aspră neregulată 11,40mm ≤ 5% ≤ 0,2mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre ; minereuri de Fe sau fero-magneziene (maxim 0,2mm) de culoare neagră, care reacţionează la stimulare magnetică.

cărămiziu Brun cărămiziu cărămiziu

11 S mică aspră neregulată 9,52mm 5-10% ≤ 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre ; minereuri de Fe sau fero-magneziene (maxim 0,2mm) de culoare neagră, care reacţionează la stimulare magnetică.

Brun cărămiziu

Page 146: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

144

12 S mică aspră neregulată 9,20mm ≤ 10% ≤ 0,1mm bună Rotunjite şi

sub-rotunjite (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre

cărămiziu Brun cărămiziu cărămiziu

13 G mică aspră dezorganizată 9,75mm 5-10% ≤ 0,2mm satisfăcătoare satisfăcătoare Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre ; incluziuni relativ numeroase şi de dimensiuni mari de minereuri Fe şi FeMg

cărămiziu

14 F medie fină fină 8,38mm < 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre ; foarte puţine incluziuni de minereu Fe sau FeMg

Brun roşcat brun

15 S mică Aspră/fină neregulată 7,62mm < 5% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

16 S mică Aspră/fină neregulată 6,05mm ≤ 10% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

17 F mică fină fină 4,47mm 5-10% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

18 F mică fină fină 6,66mm ≤ 5% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de

cărămiziu Brun cărămiziu

cărămiziu

Page 147: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

145

diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

19 F medie fină neregulată 4,77mm ≤ 5% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

20 F mică fină fină 4,80mm < 5% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

21 F mică fină fină 7,11mm < 5% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

22 S medie aspră neregulată 13,72mm < 5% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

23 G mică aspră dezorganizată 11,99mm 5-10% ≤ 0,4mm slabă Rotunde-Angulare (sfericitate <)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre ; incluziuni de minereu Fe sau FeMg

cărămiziu negru

23 bis

S mică aspră neregulată 9,28mm ≤ 5% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente foarte mici (< 0,02mm) de quartz/quartzit ; diferite tipuri de rocă de diverse culori, în special albe translucide, brun roşcate, negre.

cărămiziu

24 G mică aspră dezorganizată 9,17mm 5-10% < 0,2mm satisfăcătoare Rotunde-Angulare (sfericitate <)

Minereuri Fe şi Fe Mg ; fragmente de la diverse roci şi dolomit

Gri gălbui

Page 148: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

146

25 G mică aspră dezorganizată 9,38mm < 5% < 0,1mm satisfăcătoare Angulare-

rotunde Minereuri Fe şi Fe Mg ; fragmente de la diverse roci

Brun cărămiziu

Brun-gri/negru negru

26 G mică aspră dezorganizată 8,90mm 5-10% < 0,1mm bună Rotunde (sfericitate >)

Minereuri Fe şi Fe Mg ; fragmente de la diverse roci ; minereuri de Fe roşu

Brun-gri gri

27 G mică aspră dezorganizată 10,58mm ≤ 10% < 0,3mm slabă Sfericitate redusă, angulare şi sub-angulare

Minereuri Fe şi Fe Mg ; fragmente de la diverse roci ; granule de lut de până la 3 mm

Brun-gălbui

brun Brun-gri

29 G Mică-medie

aspră dezorganizată 8,13mm 10-20% ≤0, 2mm Foarte slabă Angulare (sfericitate<)

Fragmente de rocă, minereu de Fe roşu.

cărămiziu negru Negru cu inserţii

cărămizii 30 G Mică-

medie fină dezorganizată 13,78mm 10-20% ≤ 0,2mm Foarte slabă Angulare

(sfericitate<) Fragmente de rocă, minereu de Fe roşu.

Cărămiziu gălbui gri negru

31 G Mică-medie

aspră dezorganizată 7,61mm 10-20% ≤0, 2mm Foarte slabă Angulare (sfericitate<)

Fragmente de rocă, minereu de Fe roşu

negru

32 S mică fină neregulată 10,96mm 5-10% ≤ 0,15mm slabă Angulare (sfericitate<)

Fragmente de rocă (sporadice) – numeroase fragmente de minereuri de Fe sau fero-magneziene de culoare neagră

cărămiziu Cărămiziu-gălbui

33 G Mică-medie

fină dezorganizată 8,86mm 5-10% ≤ 0,2mm bună Sub-rotunjite Fragmente de rocă şi fragmente sporadice de minereu de Fe negru

cărămiziu-brun cărămiziu

34 S Mică-medie

aspră neregulată 11,74mm 5-10% ≤ 0,2mm slabă variabilă minereuri de Fe sau fero-magneziene de culoare neagră, granule de quartz sau quartzit, fragmente de rocă, şamotă

Cărămiziu-gălbui

35 S mică fină neregulată 16,11mm 10-20% ≤ 0,2mm slabă variabilă Numeroase fragmente de quartz sau quartzit cu un diametru de 0,1mm, grupate uneori în clusteri, fragmente de rocă, goluri rotunde sau ovale cu un diametru maxim de 0,2mm provenind de la incluziuni de calcar sau calcar oolitic)

Cărămiziu intens cărămiziu

36 S Mică-medie

aspră neregulată 10,44mm ≤ 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente de rocă şi quartz sau quartzit

cărămiziu Brun-roşcat cărămiziu

37 G Mică-medie

aspră dezorganizată 11,59mm 5-10% ≤ 0,2mm medie Rotunde (sfericitate >)

Fragmente de rocă, minereu Fe şi quartz sau quartzit

Brun-gri gri negru

38 G Mică-medie

aspră dezorganizată 11,87mm 5-10% ≤ 0,2mm bună variabilă Fragmente de rocă, minereu de Fe roşu şi

cărămiziu Negru şi gri gri negru

Page 149: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

147

negru (sporadic) 39 G Mică-

medie aspră neregulată 10,73mm 5-10% ≤ 0,15mm Slabă-foarte

slabă - fragmente de rocă rotunde (sfericitate >) - fulgi de argilă angulari

Quartz sau quartzit, mică, fragmente de rocă, sporadic minereu Fe negru (≤ 0,02mm), fulgi de argilă

Brun-cărămiziu brun Brun-cărămiziu

41 F mică fină fină 7,93mm ≤ 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente de roci şi quartz sau quartzit

cărămiziu Gălbui-roşcat

42 F mică fină fină 8,47mm < 5% < 0,1mm Foarte bună Rotunde (sfericitate >)

Fragmente de roci şi quartz sau quartzit

Gălbui-roşcat

cărămiziu Gălbui-roşcat

43 G Mică-medie

aspră neregulată 14,92mm 5-10% ≤ 0,4mm slabă Angulare Fragmente de roci vulcanice cu structură vitrică vesiculară, cu diametru între 0,2-4mm ; Fragmente de roci şi quartz sau quartzit

cărămiziu Brun-roşcat Brun-gri

Page 150: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

148

III.3. Analiza formei şi decorului

III.3.a. Analiza formei. Încadrare tipologică formală

În cadrul acestui demers am remarcat varietatea termenilor şi criteriilor de

definire a formelor vaselor, fapt pentru care, pentru a face posibilă încadrarea

inventarului ceramic din aşezarea de la Hoiseşti în contextul fazei Cucuteni A, am

considerat necesară stabilirea unei tipologii unitare a ceramicii acestei faze, prezentată pe

larg în cadrul anexelor 1 şi 2. În acest scop am apelat la lucrări monografice care prezintă

rezultatele cercetării arheologice a aşezărilor de la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954),

Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999), Târpeşti (MARINESCU-

BÎLCU 1981), Drăguşeni (MARINESCU-BÎLCU, BOLOMEY 2000), Preuteşti (URSULESCU,

IGNĂTESCU 2003) şi Frumuşica (MATASĂ 1946). Pentru completarea datelor am folosit, de

asemenea, lucrarea monografică prezentând rezultatele investigaţiilor de la Cucuteni-

Cetăţuia, elaborată de arheologul german Hubert Schmidt (SCHMIDT 1932), care ne oferă

o prezentare amănunţită a formelor ceramice aparţinând perioadei în discuţie, ca şi

monografia lui Radu Vulpe, referitoare la rezultatelor investigaţiilor de la Izvoare (VULPE

1957).

Tipologia noastră s-a construit pe baza materialelor întregi sau întregibile, care au

permis reconstituirea întregului profil al vasului, făcând astfel posibilă observarea

caracteristicilor morfologice, definind formele generale, variantele şi subvariantele.

Tipologia utilizată nu prezintă omogenitate din punctul de vedere al terminologiei

utilizate, fiind întâlnite atât denumiri funcţionale (ex.: pahare, străchini, capace) cât şi

denumiri stabilite pe baza morfologiei vasului (ex.: vase cu corp bombat, vase piriforme),

dar utilizarea termenilor specifici fiecărei categorii de vase a fost aleasă datorită prezenţei

acestora, în relaţie cu aceleaşi forme de vase, în cadrul a două mari monografii dedicate

fazei A a culturii Cucuteni, şi anume cele dedicate aşezărilor de la Hăbăşeşti şi Truşeşti.

Deşi neomogenă din punctul de vedere al terminologiei, tipologia formală existentă a

vaselor ceramice cucuteniene beneficiază de decenii de cercetare marcată de pozitivism,

fapt care a condus la crearea unor criterii de definire şi încadrare tipologică rafinate,

potrivite scopului nostru.

Page 151: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

149

Forma 1: Pahare (cupe) Din punct de vedere morfologic, această formă de vas se caracterizează prin

dimensiunile sale de obicei reduse şi profilul bombat, tronconic sau bitronconic. În cadrul

aşezării de la Hoiseşti au fost identificate următoarele variante ale acestei forme:

1.a. Pahare cu buza dreaptă sau foarte uşor evazată şi cu trecerea lină la corpul

bombat sau uşor bitronconic al vasului. Această variantă este prezentă, la Truşeşti

(PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 267, fig. 163-165), la Hăbăşeşti, unde

linia pereţilor prezintă un profil dublu arcuit: la mijloc şi în zona inferioară pereţii sunt

bombaţi, dând un profil arcuit în afară, iar în zona superioară peretele este uşor concav

(DUMITRESCU et alii 1954, 280, fig.30/1), Preuteşti (URSULESCU, IGNĂTESCU 2003, 131 nr. 44-

45), Drăguşeni (MARINESCU-BÎLCU, BOLOMEY 2000, fig. 76-77), Frumuşica (Matasă 1946, Pl.

XIII/81, 86, 90) şi la Târpeşti (MARINESCU-BÎLCU 1981 fig. 161/1, 178/2) (Pl. 43/1-3; Pl. 44/1-

2).

1.a1. Variantă a formei 1a, diferă de aceasta prin adăugarea unei cozi cvasi-

triunghiulare, trase din diametrul maxim al vasului. Această formă este specifică aşezării

de la Hoiseşti (Pl. 43/4).

1.c. Pahare cu buza aproape dreaptă sau foarte uşor răsfrântă în afară, cu gât scurt

cilindric de la care se trece lin la corpul cu pereţii foarte puţin arcuiţi. Această formă a

fost identificată şi la Truşeşti, Hăbăşeşti, Drăguşeni şi Târpeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 277, fig.168/2; DUMITRESCU et alii 1954, 280, fig30/1c;

MARINESCU-BÎLCU, BOLOMEY 2000, fig. 83/6, 9-10 ; MARINESCU-BÎLCU 1981 fig. 179/8, 181/2 )

(Pl. 43/5-6; Pl. 44/3-4).

1.d2. Această formă este caracterizată de buza dreaptă sau uşor răsfrântă în afară,

gât cilindric bine definit şi trecere lină la corpul uşor bombat. Deşi această variantă este

specifică aşezării de la Hoiseşti, variante diferite ale acestei forme au fost identificate la

Truşeşti, Hăbăşeşti şi Târpeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU. 1999, 277,

fig168/1,3-4; 169/1-9; DUMITRESCU et alii 1954, 280, fig. 30/1d; MARINESCU-BÎLCU, BOLOMEY

1981 fig. 179/7) (Pl. 43/7; Pl. 44/5).

Din punctul de vedere al pastei, şase exemplare se încadrează în categoria

ceramicii fine şi un exemplar se încadrează în categoria ceramicii semifine.

Page 152: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

150

Forma 2: Cupe cu picior Această formă de vas se caracterizează printr-un recipient cu profil bombat, în

unele cazuri cu gât mai mult sau mai puţin înalt, gura de aceeaşi dimensiune, sau puţin

mai strâmtă decât fundul recipientului şi picior scund.

2.a. Această variantă se caracterizează prin gâtul mai mult sau mai puţin distinct,

prin pântecul bombat, rotunjit sau bitronconic, cu o proeminenţă perforată pe maximul de

rotunjime al vasului. Exemplarul descoperit în aşezarea de la Hoiseşti are piciorul rupt,

dar astfel de vase cu forme ale recipientului similare, descoperite la Truşeşti, prezintă

picior scurt, tronconic (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 328, fig.215/1-3)

(Pl. 45/2; Pl. 46/2a-d).

2.b1. Această variantă se caracterizează prin buza răsfrântă spre exterior, corpul

zvelt, gâtul înalt şi bine despărţit de corp. Singurul exemplar descoperit la Hoiseşti are

piciorul rupt, dar cele mai apropiate forme asemănătoare care provin din aşezările de la

Hăbăşeşti, Frumuşica şi Târpeşti, prezintă un picior foarte scurt, de multe ori abia concav,

care capătă, uneori, forma unui adevărat picior tronconic (DUMITRESCU et alii 1954, 351, Pl.

LXXIV/2a-2d; MATASĂ 1946, Pl. XXI/139-140, 150; MARINESCU-BÎLCU 1981 fig. 178/1) (Pl. 45/1;

Pl. 46/1a-b).

Din punctul de vedere al pastei, ambele exemplare se încadrează în categoria

ceramicii fine.

Forma 3: Vase cu corp bombat Această formă se caracterizează prin gura larg deschisă, marginea mai mult sau

mai puţin înaltă, înclinată spre interior, şi cu trecerea lină, sau uneori accentuată la corpul

puternic bombat, cu fundul drept, mai îngust decât gura.

3.b1. Acestei variante îi sunt specifice vasele cu corp bombat, cu tendinţă spre

bitronconie şi gât bine definit, cu buza uşor răsfrântă în afară. În aşezarea de la Hoiseşti a

fost descoperit un singur vas de acest tip, în stare fragmentară. Analogii pentru această

variantă au fost identificate la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU

1999, 432) (Pl. 45/4; Pl. 47/1a-b). Din punctul de vedere al pastei, acest exemplar se

încadrează în categoria ceramicii fine.

Page 153: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

151

Forma 6: Vase cu gâtul înalt şi corpul bombat Aceste vase se caracterizează prin gâtul mai mult sau mai puţin înalt,

reprezentând totuşi cel puţin jumătate din înălţimea totală a vasului, care se continuă cu

corpul bombat.

6.a3. Această variantă se caracterizează prin buza uşor răsfrântă spre exterior,

gâtul relativ scurt, uşor tronconic, aproape cilindric şi trecere lină spre corpul bombat al

vasului. Această formă această formă este specifică aşezării de la Hoiseşti. Din punctul

de vedere al pastei, acest exemplar se încadrează în categoria ceramicii semifine (Pl.

45/3; Pl. 47/2).

Forma 9: Vase suport Vasele din această categorie se caracterizează prin forma mai mult sau mai puţin

apropiată de cea a unui cilindru gol în interior.

9.d. Vas suport înalt, zvelt, caracterizat prin arcuirea profilului la jumătatea

superioară şi îngustat uşor sub buza puternic răsfrântă în afară. Această formă a fost

identificată şi la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 346,

fig.242/3), Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/11a1) şi Cucuteni (SCHMIDT 1932,

tabel A/8a) (Pl. 48/3; Pl. 49/4-4a).

9.f. Această variantă se caracterizează prin partea inferioară tronconică, şi profilul

uşor bombat. Această formă a fost documentată, de asemenea, la Truşeşti (PETRESCU-

DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 346, 243/6), Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954,

Pl. LXXIV/11a3) şi Cucuteni (SCHMIDT 1932, tabel A/8b) (Pl. 48/2; Pl. 49/3).

Din punctul de vedere al pastei, ambele exemplare se încadrează în categoria

ceramicii fine.

Forma 10: Fructiere În această categorie am inclus vasele ce par a fi obţinute în urma contopirii unui

vas suport cu un recipient în formă de strachină sau farfurie.

Primul exemplar mai păstrează doar piciorul, relativ scund, cu profil bombat şi

extremitatea inferioară puternic evazată, relativ tronconică. Datorită lipsei recipientului,

nu îl putem încadra cu precizie într-un anumit tip, totuşi, pe baza morfologiei piciorului,

putem spune că cel mai probabil se încadrează în categoria 10a, cu analogii în aşezarea de

la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/11b1-2) (Pl. 48/1; Pl. 49/1).

Page 154: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

152

Din cel de al doilea exemplar se păstrează, de asemenea, numai piciorul. Acesta

prezintă o formă specifică aşezării de la Hoiseşti, caracterizată prin forma aproape

cilindrică şi o uşoară evazare a bazei de sprijin (Pl. 49/2). Datorită lipsei de analogii în

cadrul categoriei fructierelor această formă ar putea constitui un tip aparte.

Din punct de vedere al pastei, ambele exemplare aparţin categoriei ceramicii fine.

Forma 13: Capace Din punct de vedere tipologic, caracteristică pentru acest tip de vas este forma de

clopot cu profil relativ tronconic sau bombat, prevăzut la partea superioară cu un mâner

cilindric mai mult sau mai puţin înalt (Pl. 48/4; 49/5).

13.f. Această variantă se caracterizează prin pereţii puternic bombaţi, buza lată,

răsfrântă, şi un mâner în formă de proeminenţă discoidală plată. Analogii pentru această

formă pot fi întâlnite în aşezările de la Târpeşti (MARINESCU-BÎLCU 1981 fig. 172/2),

Izvoare (VULPE 1957, 133, fig.101-105), Drăguşeni (MARINESCU-BÎLCU, BOLOMEY 2000, fig.

105/7), Frumuşica (MATASĂ 1946, Pl. XXXIII/236) şi Preuteşti (URSULESCU, IGNĂTESCU

2003, p. 148, nr. 101) (Anexa 2/13.f). Din punctul de vedere al pastei, acest exemplar se

încadrează în categoria ceramicii fine.

III.3.b. Încadrare tipologică funcţională

Etnoarheologia s-a dezvoltat cu scopul de a produce analogii etnografice, pornind

de la informaţii din prezentul istoric, care să ajute în interpretarea datelor arheologice.

Utilizarea de către cercetători a metodelor şi datelor etnografice pentru reconstituirea

comportamentelor şi modelelor culturale preistorice, pornind de la date arheologice,

cunoaşte o istorie îndelungată, în timp ce etnoarheologia, ca subdisciplină distinctă a

antropologiei, constituie un fenomen relativ recent. Cele dintâi încercări de definire a

acesteia au fost făcute spre începutul anilor ’70, prima lucrare de sinteză care încerca să

identifice în mod coerent mijloacele şi scopul etnoarheologiei datând din anul 1977

(STILES 1977, 87-103).

În ceea ce priveşte utilizarea datelor etnografice de către arheologi, au fost

identificate trei posibilităţi majore, constând în construirea de analogii etnografice,

Page 155: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

153

generarea de ipoteze sau modele şi testarea acestora. Aceste metode pot fi utilizate atât

independent una de alta cât şi în mod complementar.

În cazul analogiilor etnografice, care constituie abordarea noastră din această

lucrare, un set specific de date etnografice este comparat cu un set analog de date

arheologice. Pentru a determina care anume sunt datele etnografice aplicabile într-o

situaţie specifică, trebuie, în primul rând, descrise în mod formal caracteristicile

materialului arheologic luat în discuţie. Se recunoaşte apoi un potenţial set de date

etnografice pentru construirea unei analogii, realizându-se o analiză a proprietăţilor fizice

ale acestuia. Gradul în care proprietăţile celor două seturi de date coincid, determină

probabilitatea în care datele obţinute pe cale arheologică coincid cu cele atestate

etnografic. Variaţiile de probabilitate diferă, de asemenea, în funcţie de posibilitatea de a

corela, în spaţiu şi timp, cele două seturi de date. Aceasta a condus la definirea a două

tipuri de analogii etnografice. Primul operează în condiţiile în care cele două seturi de

date sunt disparate în timp şi /sau spaţiu. În acest caz nu se poate stabili existenţa unei

conexiuni între descoperirile arheologice şi cultura populaţiei care furnizează datele

etnografice. Amplitudinea limitelor spaţio-temporale este invers proporţională cu

probabilitatea ca analogia construită să fie validă. Acest tip de abordare cunoscut şi ca

"general comparativ" sau "model discontinuu" este utilizat în cazul studiului de faţă

(STILES 1977, 94-95).

Pentru construirea unui model general comparativ se utilizează analogii generale

pentru a genera ipoteze deductive şi concluzii cu un caracter generalizator (DAVID,

KRAMER 2001, 43). Tipul de raţionament logic care stă la baza acestei metode îl constituie

deducţia analogică. Aceasta are, prin definiţie, un caracter generalizator conducând la

construirea unor concluzii care stabilesc existenţa unor similarităţi extinse faţă de cele

existente în premisele raţionamentului logic, fiind astfel supuse erorii (DAVID, KRAMER

2001, 45).

Aceste consideraţii conduc către o serie de principii generale privind argumentaţia

analogică în arheologie (DAVID, KRAMER 2001, 47-48). Astfel, atât culturile-subiect cât şi

culturile-sursă trebuie să fie similare în ceea ce priveşte variabilele care pot afecta sau

influenţa materialele, comportamentele, stările sau procesele comparate. Sublinierea

Page 156: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

154

principiilor de legătură între variabile şi stabilirea similarităţilor şi diferenţelor sunt de o

importanţă vitală.

Deoarece, în general, tradiţiile culturale, prezintă un caracter conservator, în cazul

în care civilizaţia-sursă reprezintă descendentul istoric al civilizaţiei-subiect, există o

probabilitate intrinsecă mai mare pentru existenţa unor similarităţi, decât în cazul în care

nu există o astfel de legătură de antecedenţă/descendenţă.

Seria de surse potenţiale care să creeze modele de comparaţie cu setul de date

subiect, trebuie să fie cât mai extinsă posibil pentru a obţine un set de date cât mai

reprezentativ posibil. Astfel, nu doar una, ci cât mai multe analogii posibile trebuie

căutate în rândul datelor sursă.

Ipotezele dezvoltate prin construcţia de modele pe baza analogiilor trebuie testate

prin diverse metode. Totuşi, datorită elementelor inevitabile raţionamentelor inductive şi

datorită subiectivităţii implicate în procesul de testare, deplina siguranţă a adevărului

deducţiilor rămâne un deziderat.

Evaluarea credibilităţii relative a construcţiilor argumentative analogice poate fi

în mod semnificativ rafinată, prin îmbunătăţirea metodologiei şi îmbogăţirea datelor de

bază.

Deşi mostra etnografică este mult prea mică pentru a permite teste statistice,

validitatea teoriilor care s-au aflat la baza acestui studiu este atestată de parametrii

analitici de design identificaţi şi utilizaţi, care sunt suportaţi de observaţii transculturale.

Vasele ceramice sunt concepute şi manufacturate pentru a îndeplini o anume funcţie,

parametrii morfologici caracteristici fiind determinabili prin analizarea practică a

stabilităţii, durabilităţii şi eficienţei funcţionale a vasului. Deşi acest tip de analiză nu

poate stabili cu precizie utilitatea unui vas provenit dintr-un context arheologic, totuşi

poate permite determinarea unor clase funcţionale generale, acestea constituind un set

independent de date ce pot fi coroborate cu alte dovezi privind cotidianul populaţiilor

preistorice (HENRICKSON, MCDONALD 1983, 640).

Pentru diferenţierea unor grupe specifice în cadrul categoriilor identificate se

utilizează două dimensiuni de bază ale vaselor (înălţimea şi diametrul maxim) ca şi

raportul dintre acestea, valoarea astfel obţinută fiind utilă pentru a exprima, în cifre

comparabile, variaţia în forma vasului.

Page 157: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

155

Pentru a putea corobora datele oferite de studiile etnografice utilizate cu

morfologia specifică diferitelor forme ale ceramicii Cucuteni A am fost nevoiţi, de

asemenea, să realizăm o tipologie formală unitară din punct de vedere terminologic şi

morfologic a ceramicii fazei A. Pentru a realiza acest lucru am apelat la lucrări

monografice care prezintă rezultatele cercetării arheologice a aşezărilor de la Hăbăşeşti

(DUMITRESCU et alii 1954), Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999),

Târpeşti (MARINESCU-BÎLCU 1981), Drăguşeni (MARINESCU-BÎLCU, BOLOMEY 2000), şi

Preuteşti (URSULESCU, IGNĂTESCU 2003). Trebuie menţionat faptul că, fie datorită

condiţiilor de publicare, fie datorită absenţei unui număr suficient de exemplare care să

permită alcătuirea unui eşantion reprezentativ, o serie de forme ceramice au fost excluse

din studiul nostru.

În cele ce urmează, ne vom referi doar la acele forme ale ceramicii cucuteniene

aparţinând fazei A care ne-au permis, prin coroborarea cu datele etnografice, atribuirea

unei posibile funcţionalităţi. O privire sintetică asupra legăturii existente între formele

ceramice şi funcţionalitatea acestora este oferită de Tabelul nr. 7.

Vase de gătit Marea majoritate a comunităţilor umane manufacturează vase de gătit scunde şi

bondoace, cu o suprafaţă bazală mare, pentru a permite transferul eficient al căldurii, dar,

de obicei, cu gura restrânsă, pentru a preveni evaporarea rapidă în cazul mâncărurilor

care necesită fierbere (CULWICK 1935, 167, fig. I/1,4-5, fig. II/2; DEBOER 1974, 336; DORMAN

1938, 99, fig. 5; HARRINGTON 1908, 401; LINTON 1944, ERICSON et alii 1972 apud HENRICKSON,

MCDONALD 1983, 631; NICHOLSON 1929, 48, fig. 1/2b; NICHOLSON 1931, 189, fig. 4). Nu există

informaţii asupra densităţii sau durităţii vaselor de gătit, dar puţinele date existente asupra

grosimii pereţilor confirmă faptul că aceştia sunt relativ groşi. Majoritatea vaselor de

acest tip sunt nepictate.

Deşi dimensiunile acestor vase sunt variabile, proporţiile generale sunt relativ

constante. Înălţimea de la buză la bază variază între 6 şi 41,5 cm (media 17,8 cm).

Diametrul maxim variază între 12,7 şi 56 de cm (media 24,1 cm). Pentru vasele de gătit

raportul dintre diametrul maxim şi înălţime variază între 0,8 şi 3,4, cu media de 1,4.

Page 158: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

156

Astfel, vasul de gătit tipic este, cu aproximaţie, cu o treime mai larg decât înalt şi aproape

toate formele sunt scunde şi bondoace.

Absenţa formelor specifice fazei Cucuteni A care să corespundă acestei

funcţionalităţi credem că poate fi explicată prin apartenenţa acestora, conform datelor

etnografice, la specia ceramicii nedecorate. Astfel, considerăm că este posibil ca acest tip

de vas să se regăsească în cadrul formelor ceramicii cucuteniene aparţinând fazei A, dar

să nu se fi bucurat de atenţie în cadrul procesului de prelucrare – restaurare - publicare a

materialului arheologic.

Vase pentru servirea şi consumarea hranei Puţine surse conţin date asupra acestui tip de vas, iar informaţia disponibilă este

destul de discutabilă. Forma care predomină este castronul cu fund plat (DEBOER 1974,

336; DORMAN 1938, 100, fig. 7-8; CULWICK 1935, 167, fig. I/3). Astfel de vase sunt adesea

decorate, datorită probabil utilizării frecvente şi a vizibilităţii lor sporite în cadrul

activităţilor cotidiene. Durata scurtă de viaţă (FOSTER 1960a, 608) a acestora poate

descuraja, în unele cazuri, decorarea.

Vasele pentru servirea şi consumarea hranei sunt, de obicei, manufacturate în mod

specific, pentru utilizare individuală sau familială.

Vasele individuale variază în înălţime între 6 şi 8 cm (media 7 cm), şi în diametru

maxim între 10 şi 23 cm (media 14 cm). Raportul dintre diametrul maxim şi înălţime

variază între 1,3 şi 3,1 (media 2) (HENRICKSON, MCDONALD 1983, 632).

Vasele familiale variază între 4,4 şi 23,4 cm în înălţime (media 10 cm) şi 8,4 şi 95

cm în diametrul maxim (media 24,6 cm). Raportul dintre diametrul maxim şi înălţime

variază între 1,7 şi 5,8 (media 2,5) (HENRICKSON, MCDONALD 1983, 632).

Se observă astfel faptul că ambele mărimi de vase par să aibă, de obicei, diametrul

de două sau trei ori mai mare decât înălţimea. De asemenea, de obicei, diametrul maxim

este echivalent cu diametrul buzei, rezultând astfel vase deschise. În general, vasele

familiale sunt de trei ori mai mari în volum decât cele individuale.

Page 159: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

157

Tabel 7. Formele de vase tipice Cucuteni A şi posibila funcţie a acestora

Funcţia

Forma

Gătit

Vase pentru servirea

hranei

Stocare bunuri

solide

Stocare bunuri

lichide

Transport lichide

Familiale

Individuale

Termen scurt

Termen lung

Termen scurt

Termen lung

Pahare ●

Vase cu corp bombat

Vase cu corp bombat şi gât slab reliefat

Vase cu gât înalt şi corp bombat

● ●

Vase piriforme ●

Străchini ● ●

Page 160: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

158

Acestei funcţionalităţi îi corespund străchinile, de formă tronconică sau

semisferică, cu fundul îngust şi diametrul gurii mai mare decât înălţimea vasului. Din

descoperirile arheologice cunoscute am identificat şi măsurat 72 de astfel de vase. De

asemenea, în cadrul formelor cucuteniene, din punct de vedere al valorilor parametrilor

luaţi în discuţie, se poate observa o separare în două grupe specifice corespunzătoare

celor două utilizări practice. În prima grupă, căreia îi atribuim funcţia de vase individuale,

au fost încadrate 43 de piese, valoarea mediei raportului dintre diametrul maxim şi

înălţime fiind de 1,93. În cea de a doua grupă, a vaselor familiale, au fost încadrate 30 de

străchini, valoarea mediei raportului dintre diametrul maxim şi înălţime fiind de 2,57.

Tabel 8. Vase pentru servirea şi consumarea hranei. Valori comparative.

Pentru moment, astfel de vase nu au fost identificate în cadrul ansamblului

formelor ceramice de la Hoiseşti, dar, dat fiind caracterul parţial al săpăturilor şi

prelucrării materialului ceramic, nu ne îndoim de existenţa acestora.

Vasele pentru păstrarea bunurilor solide Vasele pentru păstrarea bunurilor solide, atât cele pe termen lung (săptămâni sau

luni) cât şi cele pe termen scurt (ore sau zile) tind să fie construite cu o deschidere

suficient de largă pentru a permite utilizarea unui căuş, dar cazurile în care este atestată

utilizarea unui capac sunt puţine. În absenţa unui capac, poate fi utilizat un castron pentru

protejarea conţinutului vasului. Alternativ, vasele de depozitare pe termen lung au buza

răsfrântă sau orientată spre exterior, posibil pentru a facilita legarea unei acoperitoare

flexibile pentru a proteja conţinutul.

Vasele pentru păstrarea pe termen lung sunt de obicei înalte şi de dimensiuni

mari. De asemenea, în cazul acestora, se întâlnesc frecvent mânere. În unele cazuri

mânerele nu sunt suficient de puternice pentru a permite ridicarea vasului ci mai degrabă

servesc la înclinarea acestuia sau la legarea unor capace sau acoperitori. La acest tip de

Truşeşti Drăguşeni Hăbăşeşti Preuteşti Târpeşti Media generală

Date etnografice

Vase individuale

1,98 1,96 1,89 1,82 2,14 1,96 2,00

Vase Familiale

2,85 2,51 2,49 2,61 2,50

Page 161: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

159

vase diametrul maxim variază între 17,8 şi 100 cm (media 49,3 cm) iar înălţimea între 11

şi 150 cm (media 52 cm). Raportul dintre diametrul maxim şi înălţime este totuşi mai

puţin variabil şi tinde spre vase oarecum scunde, variind între 0,5 şi 2 (media 1,2)

(HENRICKSON, MCDONALD 1983, 632).

Caracteristicile specifice acestei funcţionalităţi sunt întrunite de două tipuri de

forme cucuteniene.

O primă formă o constituie vasele cu corp bombat, caracterizate prin gura larg

deschisă, marginea, mai mult sau mai puţin înaltă, înclinată spre interior, şi cu trecerea

lină, sau uneori accentuată la corpul puternic bombat, cu fundul drept, mai îngust decât

gura. Au fost analizate, din punct de vedere metric 30 de astfel de vase, valoarea medie a

raportului între diametrul maxim şi înălţime fiind de 1,18.

Din cadrul acestei categorii, în cadrul ansamblului ceramic din aşezarea de la

Hoiseşti, a fost identificat şi analizat un vas în stare fragmentară.

Cea de a doua formă este dată de vasele piriforme, caracterizate prin forma de

pară răsturnată, buza scurtă, dreaptă sau înclinată spre interior, cu trecere directă spre

umărul puternic bombat şi cu partea inferioară de formă tronconică, cu sau fără picioruş

inelar. Au fost analizate, din punct de vedere metric 12 de astfel de vase, valoarea medie

a raportului între diametrul maxim şi înălţime fiind de 1,20.

Din cadrul acestei categorii, în cadrul ansamblului ceramic din aşezarea de la

Hoiseşti, au fost identificate şi analizate fragmente provenind de la un singur vas.

Vasele pentru păstrarea conţinutului pe termen scurt sunt mai joase şi mai

bondoace, deoarece conţinutul acestora nu trebuie turnat; de asemenea, un centru de

greutate jos sporeşte siguranţa în momentul umplerii vasului. Pentru aceste vase

diametrul maxim variază între 19 şi 22 cm (media 20 cm), iar înălţimea între 19 şi 25 cm

(media 22 cm). Raportul între diametrul maxim şi înălţime variază între 0,8 şi 1,6 (media

0,92) (HENRICKSON, MCDONALD 1983, 632).

Acestor caracteristici le corespunde o formă specifică ceramicii Cucuteni A.

Vasele cu corpul bombat şi gâtul slab reliefat sunt caracterizate prin gura îngustă

sau mai lată, gâtul mai mult sau mai puţin înalt, cu trecere lină sau accentuată la corpul

bombat al vasului, prevăzut uneori cu două apucătoare pe diametrul maxim, precum şi

prin fundul aproximativ egal, ca mărime, cu gura, la exemplarele cu gât îngust, sau mai

Page 162: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

160

mic, la acelea cu gura larg deschisă. Au fost identificate şi analizate 15 astfel de vase,

valoarea medie a raportului între diametrul maxim şi înălţime fiind de 0,93.

Truşeşti Drăguşeni Hăbăşeşti Media generală Date etnograficeVase cu corp

bombat 1,16 1,16 1,23 1,18 1,20

Vase piriforme

1,21 1,18 1,20 1,20

Tabel 9. Vase pentru păstrarea bunurilor solide. Valori comparative.

Vase pentru păstrarea lichidelor Acest tip funcţional prezintă o mare variabilitate morfologică. Majoritatea vaselor

utilizate pentru păstrarea lichidelor de bază (apă, lapte, ulei, etc.) pentru perioade lungi de

timp sunt de obicei atât de mari încât sunt imobile atunci când sunt pline. Diametrul

maxim variază între 14 şi 55 cm (media 39,6 cm) şi înălţimea între 10 şi 125 de cm

(media 54,9 cm). Raportul dintre diametrul maxim şi înălţime variază de la 0,5 până la 2

(media 0,82). Acest tip de vas pare a fi modelat cât mai mare posibil şi relativ înalt şi

îngust, pentru a se putea turna uşor din el (DEBOER 1974, 336; FOSTER 1960, 207, fig. 4a;

GOSSELAIN 1992, 578, fig. 6/8-9; HENRICKSON, MCDONALD 1983, 633).

Acestei funcţionalităţi îi corespund caracteristicile specifice vaselor cu gâtul înalt

şi corpul bombat, caracterizate prin gâtul mai mult sau mai puţin înalt, reprezentând

totuşi cel puţin jumătate din înălţimea totală a vasului, continuând cu corpul bombat. Au

fost identificate şi analizate 35 de astfel de vase, valoarea medie a raportului între

diametrul maxim şi înălţime fiind de 0,77.

Truşeşti Drăguşeni Hăbăşeşti Media generală

Date etnografice

Vase cu gât înalt şi

corp bombat

0,79 0,76 0,8 0,77 0,82

Tabel 10. Vase pentru păstrarea lichidelor pe termen lung. Valori comparative.

Din cadrul acestei categorii, în cadrul ansamblului ceramic din aşezarea de la

Hoiseşti, a fost identificat şi analizat un singur astfel de vas.

Page 163: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

161

Vasele pentru păstrarea lichidelor pe termen scurt sunt de dimensiuni mai mici, cu

diametrul maxim variind între 8,5 şi 75 cm (media 28,4) şi înălţimea variind între 8,6 şi

70 cm (media 28,1). Raportul dintre diametrul maxim şi înălţime variază de la 0,47 până

la 2,1 (media 1,06), indicând astfel gama largă de forme posibile pe care o poate lua acest

tip de vas (CULWICK 1935, 168, fig. I/2, II/1, 3; DEBOER 1974, 336; HARRINGTON 1908, 402-403;

HENRICKSON, MCDONALD 1983, 633; NICHOLSON 1929, 48, fig. 1/3, 4 ; NICHOLSON 1934, 71-

73; NICHOLSON 1934b, 70-71).

Această funcţie e posibil să fi fost îndeplinită de pahare care, din punct de vedere

morfologic, se caracterizează prin dimensiunile de obicei reduse şi profilul bombat,

tronconic sau bitronconic. Au fost identificate şi analizate 228 de astfel de vase, valoarea

medie a raportului între diametrul maxim şi înălţime fiind de 1,08.

Truşeşti Drăguşeni Hăbăşeşti Preuteşti Târpeşti Media generală

Date etnografice

Pahare 1,08 1,00 1,1 1,07 1,09 1,08 1,06

Tabel 11. Vase pentru păstrarea lichidelor pe termen scurt. Valori comparative.

În cadrul ansamblului ceramic descoperit în aşezarea de la Hoiseşti au fost

descoperite şi analizate şapte vase întregi.

Ambele tipuri de vase pentru păstrarea lichidelor tind a avea o formă generală mai

degrabă înaltă şi suplă, cu buza rotunjită sau răsfrântă spre exterior, probabil pentru a

facilita transferul de lichid din vas.

Deschiderea largă a gurii pare a fi în general preferată, probabil pentru că permite

umplerea uşoară a vasului şi accesul la conţinutul acestuia prin utilizarea unui polonic,

aceasta fiind o metodă mai simplă şi mai sigură de transfer a lichidelor, în special când

vasul este plin.

Vase pentru transportul lichidelor Datele relative la morfologia acestui tip de vas sunt relativ puţine. Forma

universal identificată o constituie vasele relativ sferice (ANNIS 1985, 251, fig. 10; DORMAN

1938, 101, fig. 3; FOSTER 1960, 107, fig. 4b; HANDLER 1964, 151; NICHOLSON 1929, 46, fig. 1/1),

probabil pentru a oferi capacitate maximă raportată la dimensiunile vasului, cu

deschiderea gurii de mici dimensiuni. Deşi prezenţa mânerelor este rară la vasele de mici

Page 164: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

162

dimensiuni, pentru căratul lichidelor pe distanţe lungi, vasele de dimensiuni mai mari,

pentru transportul lichidelor pe distanţe scurte, sunt adesea prevăzute cu două sau chiar

trei mânere.

O distribuţie bimodală, pe dimensiuni, a acestui tip de vase pare a indica faptul că

recipientele de mici dimensiuni (diametru maxim 10-20 cm şi înălţimea mai mică de 20

cm) reprezintă vase pentru transportul lichidelor pe distanţe lungi, în timp ce vasele mai

mari (25-40 cm diametru maxim şi 20-50 cm înălţime) sunt destinate transportului de

lichide pe distanţe scurte. Raportul dintre diametrul maxim şi înălţime variază între 0,56

şi 1,42, cu media de 0,86 (DEBOER 1974, 336; HENRICKSON, MCDONALD 1983, 633-634).

Absenţa formelor cucuteniene care să corespundă acestei funcţionalităţi credem

că poate fi atribuită ambiguităţii datelor etnografice. Se observă că vasele destinate

depozitării lichidelor pe termen lung au parametrii apropiaţi de cei ai vaselor utilizate

pentru transportul lichidelor. Credem astfel că este posibil ca vasele cu gâtul înalt şi

corpul bombat să fi avut o dublă utilizare, atât de transport a lichidelor cât şi de stocare a

acestora.

Truşeşti Drăguşeni Hăbăşeşti Media generală

Date etnografice

Vase pentru păstrarea lichidelor

0,79 0,76 0,8 0,78 0,82

Vase pentru transportul lichidelor

0,86

Tabel 12. Vase pentru păstrarea şi/sau transportul lichidelor. Valori comparative.

III.3.c. Analiza decorului La fel ca şi tipul de pastă şi forma vaselor, modalităţile de decorare a ceramicii

stau mărturie abilităţii desăvârşite a olarilor cucutenieni. În ceea ce priveşte inventarul

ceramic descoperit în aşezarea de la Hoiseşti, au fost identificate două tipuri majore de

decorare a ceramicii: decorul adâncit şi pictura.

Decorul adâncit este realizat fie prin modificarea suprafeţei vasului, într-un stadiu

în care pasta acestuia nu este complet uscată, prin diferite mijloace, în funcţie de tehnica

utilizată (canelură, incizie, gropiţe, etc.). În cazul aşezării de la Hoiseşti a fost identificat

Page 165: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

163

un singur vas cu decor adâncit constând din grupuri de gropiţe, realizate, probabil, cu

ajutorul unui obiect bont.

Decorul pictat a fost realizat fie în manieră bicromă, fie în manieră

tricromă/policromă. Pictura bicromă constă în aplicarea pe fondul vasului (rezultat fie în

urma arderii, fie în urma acoperirii în întregime cu o culoare) a motivelor decorative

realizate cu o singură culoare, de obicei alb sau roşu/brun (DUMITRESCU 1979, 18). Pictura

tricromă constă în utilizarea a trei culori, dintre care una constituie fondul vasului iar

celelalte două constituie culori cu care se pictează sau se rezervă din fond motivele

ornamentale (DUMITRESCU 1979, 18).

În ceea ce priveşte motivele ornamentale, în funcţie de importanţa pe care o ocupă

în construirea decorului vasului, pot fi divizate în motive ornamentale principale şi

motive ornamentale secundare. Motivele ornamentale principale ocupă, în funcţie de

tectonica vasului, registrele principale (în general corpul vasului) în timp ce motivele

ornamentale secundare sunt utilizate pentru decorarea registrelor secundare (în general

buza, gâtul şi/sau partea inferioară a vasului ) sau a interspaţiilor motivelor principale.

Datorită complexităţii decorului ceramicii pictate, am dorit să încercăm să

stabilim măsura în care acesta ar putea sta mărturie pentru prezenţa unor persoane

specializate în producţia ceramicii pictate cucuteniene.

Pictarea unui vas ceramic constituie un set de gesturi care sunt integrate unei

scheme de execuţie, care are drept rezultat aplicarea pe suprafaţa vasului a unui set de

elemente decorative cu ajutorul trăsăturilor de pensulă. Astfel, olarii tind să îşi

standardizeze tehnicile de manufacturare a vaselor, odată ce au descoperit sau învăţat un

set de condiţii care acţionează productiv. Decorarea vaselor constituie un aspect al

producţiei pe care olarii au tendinţa să îl execute într-un mod regulat. Când mai multe

vase sunt produse simultan, este mai uşor ca acestea să fie pictate cu un decor

asemănător. În acest fel, olarul îşi poate stabili un ritm şi momentum; deciziile pe care

acesta le ia sunt reduse la o secvenţă repetată. S-a stabilit astfel că vasele produse de

specialişti ar trebui să arate existenţa unei rutine a gesturilor utilizate în decorare, şi să

prezinte un repertoriu standardizat de elemente de decor, pentru a căror execuţie este

necesar un număr mic de gesturi şi de trăsături de pensulă (HAGSTRUM 1985). În cazul

ceramicii cucuteniene, acest tip de analiză ar putea, de asemenea, să facă posibilă

Page 166: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

164

identificarea, în interiorul categoriei ceramicii pictate, şi a vaselor care prezintă un

caracter pronunţat de marcator al prestigiului social. Din păcate, lotul mic de vase întregi

sau întregibile recuperate din aşezarea de la Hoiseşti, nu ne-a permis desfăşurarea acestui

tip de analiză. Totuşi, în speranţa că în viitor acest lucru va deveni posibil, am ales să

ordonăm motivele decorative ale ceramicii de la Hoiseşti în primul rând în funcţie de

forma vasului pe care au fost aplicate şi apoi în funcţie de maniera de executare a

acestora.

III.3.c.1. Încadrare tipologică a motivelor decorative

Forma 1. Pahare

Decor adâncit Din cadrul acestei categorii a fost identificat un singur exemplar, decorat cu grupe

de câte cinci sau şase gropiţe orizontale, dispuse în două şiruri paralele, sub buză şi în

treimea inferioară a vasului.

Pictura bicromă Un exemplar din această categorie este decorat cu ajutorul picturii bicrome, cu

brun pe fondul vasului. Motivele decorative, distribuite pe întreaga suprafaţă a vasului,

sunt constituite fie de grupuri de câte trei linii paralele subţiri, fie de linii singulare, late

(Pl. 43/2; 44/1).

Un alt exemplar prezintă pictură bicromă cu alb pe fondul vasului. Motivele

decorative sunt realizate cu ajutorul unor benzi de pictură late, arcuite simplu, dispuse în

sens invers, în două şiruri orizontale (Pl. 43/3; 44/2).

Pictura tricromă În această categorie se încadrează două exemplare, dintre care unul cu pictura

conservată doar parţial, care prezintă un decor liniar, cu benzi late roşii, mărginite cu

negru, pe fondul alb al vasului (Pl. 43/1).

Al doilea exemplar este decorat pe jumătatea superioară cu benzi late, verticale,

roşii, mărginite cu negru, pe fondul alb al vasului. Pe diametrul maxim, a fost aplicată o

Page 167: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

165

bandă lată orizontală, de culoare roşie, mărginită cu negru, care delimitează trecerea la

jumătatea inferioară, nedecorată, a vasului (Pl.43/4).

Forma 2. Cupe cu picior În cadrul acestei categorii se încadrează două vase pictate tricrom, ambele cu

piciorul lipsă. Primul exemplar se caracterizează prin rezervarea benzilor albe late din

fondul vasului şi prin bordarea acestora cu linii subţiri de culoare neagră. Motivul

decorativ principal utilizat, care acoperă aproape în întregime suprafaţa recipientului, îl

constituie o spirală fugătoare. Ca motive secundare, în interspaţii, agăţate de buză sau

situate în partea inferioară a vasului, s-au utilizat benzi arcuite simple. Trecerea la

piciorul vasului se face printr-o bandă albă mărginită cu negru (Pl. 45/1; 46/1a-b).

În cazul celui de al doilea exemplar, la care, de asemenea, nu s-a păstrat piciorul,

motivele decorative s-au realizat, de asemenea, prin cruţarea benzilor albe din fondul

vasului, pe mijlocul cărora s-au trasat linii subţiri de culoare roşie. Atât decorul gâtului,

cât şi cel al corpului sunt împărţite metopic, prin patru benzi verticale. Pe gât spaţiile

dintre benzi sunt umplute cu semiove suspendate de marginea vasului, în timp ce pe corp

aceste spaţii sunt la rândul lor subîmpărţite prin arcuri de cerc, între care se află iarăşi

semiove; uneori, semiovele plasate în continuarea arcelor formează cârlige spiralice.

Cupa e decorată şi pe partea interioară a buzei, prin benzi late, dispuse vertical. Trecerea

la piciorul vasului se face printr-o bandă albă mărginită cu negru, pe mijlocul căreia s-a

trasat o linie subţire de culoare roşie (Pl.45/2; 46/2a-d).

Forma 3. Vase cu corp bombat În această categorie se încadrează un singur vas, decorat tricrom, cu benzi albe,

mărginite cu negru, rezervate din fondul vasului. Interspaţiile nu sunt acoperite uniform

cu pictură roşie, artistul cucutenian alegând să utilizeze benzi subţiri şi dense, care

urmează conturul motivelor decorative principale. Decorul este distribuit liber pe

suprafaţa vasului, motivul decorativ principal constând din benzi spiralice îmbucate.

Motivele decorative secundare constau, la partea superioară a vasului, din capete şi

cârlige spiralice agăţate de buză, iar în partea inferioară, din cârlige spiralice libere. Pe

Page 168: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

166

corp, între capetele libere a două spirale, apar şi două cercuri de culoare albă (Pl. 45/4;

47/1a-b).

Forma 9. Vase suport

Pictura bicromă În cadrul acestei categorii se încadrează un exemplar fragmentar, cu pictura

conservată doar pe jumătate din suprafaţa vasului. Motivele decorative, dispuse liber pe

suprafaţa vasului, sunt realizate cu alb rezervat cu brun din fondul vasului. Datorită stării

proaste de conservare, nu putem reconstitui motivul decorativ principal. Ca motive

decorative secundare au fost utilizate cârligele de spirală. De asemenea, în interspaţii,

culoarea brună nu este aplicată uniform, olarul rezervând spaţii paralelipipedice sau

triunghiulare, care alcătuiesc motive decorative complementare celor realizate cu ajutorul

benzilor albe (Pl. 48/2; 49/3).

Pictura tricromă Al doilea exemplar, deşi fragmentar, a permis restaurarea şi reconstituirea

decorului în întregime. Motivele decorative sunt realizate din benzi albe late, rezervate

din fondul vasului, mărginite cu benzi subţiri de culoare neagră, interspaţiile fiind

acoperite în mod uniform cu o culoare brun-roşcată. Suprafaţa vasului este împărţită pe

verticală, în două jumătăţi egale, prin rezervarea a două benzi de culoare albă, în dreptul

perforaţiilor. Motivele decorative sunt dispuse liber pe întreaga suprafaţă a vasului şi sunt

formate din benzi meandrice simple, sau benzi unghiulare. Buza vasului este decorată pe

exterior cu benzi albe şi brun-roşcate alternative, dispuse oblic (Pl. 48/3; 49/4-4a).

Forma 10. Fructiere În această categorie se încadrează un vas de la care s-a păstrat doar piciorul. Din

punct de vedere al decorului, acesta se află într-o stare proastă de conservare, care ne

permite să spunem numai că a fost decorat cu pictură tricromă pe fond alb, cu motive

spiralice sau derivate ale acestora (Pl. 48/1; 49/1).

Page 169: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

167

Forma 13. Capace În această categorie se încadrează un vas, a cărui stare de conservare nu a permis

reconstituirea integrală a decorului. Se poate totuşi observa că a fost pictat în tehnica

bicromiei, cu motive decorative realizate din benzi late de culoare albă rezervată din

fondul vasului, cu interspaţiul acoperit neuniform cu o culoare brun-roşcată. Motivele

decorative par să fi constat în benzi şi cârlige meandrice dispuse liber pe corpul vasului

(Pl. 48/4; 49/5).

III.3.c.2. Studiul Raman al pigmenţilor utilizaţi în decorarea cu pictură a ceramicii11

Au fost analizaţi pigmenţii alb, roşu şi negru de pe 50 fragmente de ceramică fină

de la Hoiseşti.

Toate spectrele Raman au fost înregistrate la temperatură normală, utilizând un

Spectrograf Raman Horiba Jobin-Yvon RPA-HE 532 cu detector CCD multicanal răcit

cu aer (-70°C) şi un laser Nd-Yag dublat în frecvenţă, cu lungimea de undă a radiaţiei

monocromatice de 532 nm şi o putere nominală de 100 mW. Intervalul spectral este

cuprins între 200 şi 3400 cm-1, cu o rezoluţie spectrală de 3 cm-1. Pentru focalizare s-a

utilizat un obiectiv Olympus, 50X LWD, NA = 0.50 WD = 10.6 mm. Spectrele s-au

obţinut la timpi de expunere de 2 - 40 secunde, 20 – 100 de înregistrări succesive, şi la o

putere a laserului de 90-100%, pentru a obţine un raport semnal/zgomot de fond cât mai

ridicat. Probleme deosebite au apărut la înregistrarea spectrelor din două motive. În

primul rând, atât zgomotul de fond, foarte ridicat, cât şi fluorescenţa sunt prezente în

aproape toate spectrele înregistrate, iar benzile Raman sunt deseori difuze. În al doilea

rând, pigmentul mineral este fin dispersat într-o pastă argiloasă, astfel încât semnalul

Raman este slab. Cu toate acestea, au fost obţinute spectre, sau doar linii Raman

caracteristice, suficient de clare pentru a permite identificarea mineralelor din pigmenţi

(BUZGAR et alii 2010).

11 Capitol realizat de Nicolae BUZGAR, Dan AŞTEFANEI şi Andrei BUZATU. O prezentare a analizei pigmenţilor de pictură de pe ceramica cucuteniană de la Hoiseşti într-un context mai larg va putea fi consultată în BUZGAR N., BODI G., AŞTEFANEI D., BUZATU A. 2010 (sub tipar).

Page 170: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

168

Spectrele Raman înregistrate pe pigmentul alb se caracterizează printr-un zgomot

de fond (BN) şi o fluorescenţă (F) ridicată. Absenţa unor linii spectrale Raman, chiar şi

difuze (Tabel 13), este datorată unei paste argiloase foarte fine, de compoziţie caolinitică.

În urma unor analize XRF, (CONSTANTINESCU et alii 2007) s-a arătat faptul că pigmentul

alb este o argilă uşoară de tip caolin, însă foarte ciudat, aceiaşi autori menţionează Ca ca

element chimic principal în pigmentul alb (argila caolinitică are un conţinut foarte scăzut

de Ca, elementele principale fiind Si şi Al). În mod cert carbonatul de Ca este absent,

deoarece acesta are un răspuns Raman foarte bun, cel puţin în cazul liniei spectrale de la

1087 cm-1 (BUZGAR, APOPEI 2009).

Tabel 13. Spectrul Raman al pigmentului alb (BUZGAR et alii 2010). Înregistrarea unui număr mare de spectre pe pigmentul alb a permis însă şi

determinarea altor minerale prezente în pasta caolinitică şi anume cuarţul şi TiO2 (rutilul

şi foarte rar anatazul). Prezenţa cuarţului este marcată de apariţia liniei Raman de la circa

465 cm-1, care este şi cea mai intensă linie Raman a cuarţului (Tabel 14). Celelalte benzi

Raman ale cuarţului sunt mascate de BN&F.

Tabel 14. Spectrul Raman al pigmentului alb; prezenţa liniei spectrale de la 465 cm-1 indică prezenţa cuarţului (BUZGAR et alii 2010).

Page 171: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

169

Rutilul are un răspuns Raman foarte bun, chiar şi la o granulaţie fină. Din acest

motiv, prezenţa acestuia în pigmentul alb (Tabel 15) este clar demonstrată de apariţia

celor două benzi Raman caracteristice (BUZGAR et alii 2009).

Tabel 15. Spectrul Raman al pigmentului alb; se remarcă prezenţa liniilor spectrale ale rutilului (din BUZGAR et alii 2010).

O problemă interesantă este aceea a frecvenţei ridicate de apariţie a rutilului în

raport cu anatazul. Considerăm că majoritatea fragmentelor ceramice, realizate din pastă

fină, de la Hoiseşti au fost arse la temperaturi de circa 9000C, ceea ce a determinat

transformarea anatazului în rutil. Un alt argument care sprijină această ipoteză este dat de

faptul că ceramica grosieră, arsă incomplet, conţine fragmente angulare albe (“artificial

white temper”, reprezentând mici cantităţi de argilă albă caolinitică) în care apare anataz

şi nicidecum rutil. Aceasta ceramică a fost arsă la temperaturi mai mici de 700-7500C,

deoarece la temperaturi mai ridicate şi în prezenţa oxigenului, carbonul negru din

ceramică, care conferă culoarea neagră, este distrus prin ardere.

Prezenţa cuarţului şi TiO2 în pasta caolinitică albă sugerează că argila utilizată ca

pigment alb este de natură reziduală, formată prin alterarea unor roci magmatice. Astfel

de depozite argiloase sunt destul de puţine şi localizate în apropierea unor corpuri

vulcanice neogene (Parva şi Cornăiţa - jud. Bistriţa Năsăud, văile Haitei, Pietrosului şi

Stejar – jud. Suceava) (BUZGAR et alii 2010).

Pigmentul roşu analizat conţine hematit şi, frecvent, cuarţ. Spectrele Raman ale

pigmentul roşu de pe fragmentele de ceramică fină de la Hoiseşti (Tabel 16) sunt aproape

Page 172: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

170

identice şi conţin principalele benzi Raman ale hematitului. Alura difuză a liniilor Raman

este datorată granulaţiei foarte fine a hematitului. Acest lucru este confirmat şi de

intensitatea ridicată a liniilor spectrale din regiunea 200-300 cm-1 şi intensitatea scăzută a

liniei Raman de la circa 1320 cm-1, care este cea mai intensă bandă Raman a hematitului

în cristale mai mari (ZOPPI et alii 2008; BUZGAR et alii 2009). De asemenea, spectrele Raman

ale pigmentului roşu sunt foarte asemănătoare cu cele ale pastei, ceea ce indică obţinerea

acestuia tot dintr-o argilă bogată în fier.

Tabel. 16. Spectrele Raman ale pigmentului roşu (BUZGAR et alii 2010).

Prezenţa cuarţului este demonstrată de apariţia liniei spectrale cea mai intensă a

acestuia, cea de la circa 465 cm-1 (Tabel 17). Cuarţul are un răspuns Raman mai intens

decât hematitul şi, din acest motiv, benzile Raman ale acestuia din urmă sunt mai puţin

evidente. Pentru comparaţie, prezentăm şi spectrele Raman ale pigmentului roşu de pe

două fragmente de ceramică din siturile de la Scânteia şi Ruginoasa (Tabel 17).

Prezenţa hematitului, împreună cu cuarţul, în pigmentul roşu exclude utilizarea

oxihidroxizilor de Fe ca pigment roşu pur (ar lipsi cuarţul). Pentru culoarea roşie s-a

utilizat argila roşie, spălată de mai multe ori, procedeu prin care aceasta poate fi

îmbogăţită în oxihidroxizi de Fe (+cuarţ). Acest procedeu este utilizat şi astăzi de unii

manufacturieri de vase de ceramică. Provenienţa acestei argile nu ridică o problemă

deosebită, aceasta fiind disponibilă din abundenţă sub formă de intercalaţii în depozitele

sedimentare de platformă din Moldova.

Page 173: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

171

Tabel. 17. Spectru Raman al pigmentului roşu; cuarţul este prezent prin principala linie Raman de la circa 465 cm-1.

Pigmentul negru analizat conţine jacobsit. Acest mineral a fost pus în evidenţă şi

în alte studii (CONSTANTINESCU et ali 2007). Este foarte posibil ca acest mineral să provină

din crustele de alterare ale acumulărilor de Mn din judeţul Suceava (Iacobeni,

Ciocăneşti), aşa cum a fost arătat în studiul citat mai sus.

*

Privind, în ansamblu, rezultatele cercetării noastre asupra ceramicii de la Hoiseşti,

putem desprinde o serie de direcţii viitoare care considerăm că trebuie investigate.

Deşi, pe baza datelor obţinute din studierea inventarului ceramic avut la dispoziţie

nu putem avansa concluzii definitive în ceea ce priveşte gradul de standardizare şi

producţia specializată a vaselor ceramice, putem avansa o serie de ipoteze de lucru ce

credem că pot fi urmărite în viitor.

În ceea ce priveşte modul de manufacturare a ceramicii, din punctul de vedere al

alegerii modului de realizare al fiecărui tip de pastă, considerăm că acesta constituia un

proces conştient, mai puţin influenţat de cutume de ordin cultural şi mai mult de

considerente practice şi tehnice.

O primă etapă care trebuie analizată o constituie pregătirea pastei pentru

modelare. Astfel, pregătirea tradiţională a argilei constituie un proces îndelungat şi

laborios. După extragerea argilei, aceasta este adeseori uscată şi apoi fărâmiţată, urmând

Page 174: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA INVENTARULUI CERAMIC

172

apoi adăugarea de degresant şi apă urmată deseori de o perioadă de dospire; în cel mai

bun caz astfel de practici necesită câteva zile. Un mod mult mai eficient de abordare a

acestei probleme îl constituie extragerea unei argile umede, din depozite secundare

aluvionare, pregătite pentru modelare. În cazul în care argila extrasă este prea umedă

pentru a fi prelucrată, remedierea acestei probleme este relativ simplă şi constă în

adăugarea de nisip fin sau alt degresant de natură organică (SKIBO, SCHIFFER, REID 1989,

136-137). Analizând caracteristicile geomorfologice ale hinterland-ului aşezării de la

Hoiseşti, observăm că acesta oferă cu generozitate, atât argila umedă, cât şi nisipul

necesar manufacturării rapide a vaselor ceramice (BODI 2007, 181).

Luând în considerare caracteristicile fizice şi termice ale fiecărui tip de pastă şi

comparându-le cu o serie de date experimentale, credem că putem explica alegerile făcute

de olar din punctul de vedere al utilităţii fiecărei categorii ceramice.

Un prim aspect care trebuie luat în considerare îl constituie rezistenţa ceramicii la

degradarea prin abraziunea presupusă de manipularea cotidiană a vaselor. Astfel,

ceramica fină, caracterizată în special printr-o rezistenţă sporită la fracturare şi fiind, în

majoritatea cazurilor, decorată cu pictură, credem că era folosită în acţiuni casnice cu un

grad sporit de vizibilitate (fapt care explică practica decorării). Această presupunere poate

fi întărită şi de proprietăţile acestui tip de pastă, observate pe cale experimentală. Astfel,

argila fără degresant în compoziţie s-a observat a fi mai rezistentă la uzura prin

abraziune, implicată de utilizarea zilnică, fiind urmată de pasta cu degresant anorganic în

compoziţie şi apoi de cea cu degresant organic (SKIBO, SCHIFFER, REID 1989, 128;

SCHIFFER, SKIBO 1987, 607). Aceleaşi observaţii sunt valabile şi în ceea ce priveşte

rezistenţa la impact a diferitelor tipuri de pastă, cele mai rezistente dovedindu-se a fi

vasele realizate din pastă fără degresant, urmate de vasele din pastă cu nisip, urmând cele

cu degresant organic (BRONITSKY, HAMER 1986, 95;SCHIFFER, SKIBO 1987, 606; SKIBO,

SCHIFFER, REID 1989, 125). O observaţie interesantă o constituie faptul că, în ceea ce

priveşte dinamica diferitelor moduri de dezafectare a unui vas în urma unui impact,

vasele cu pereţi subţiri şi greutate redusă pot fi mai rezistente în cazul în care acestea se

află în mişcare şi lovesc un obiect solid, în timp ce, vasele cu pereţii groşi, mai grele sunt

mai rezistente atunci când sunt staţionare în cazul unui impact.

Page 175: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

173

În ceea ce priveşte eficienţa încălzirii unui lichid într-un vas ceramic, s-a observat

faptul că, în ansamblu, pasta având nisip în compoziţie prezintă un randament superior

oricărui alt tip de pastă. Ca o observaţie adiacentă, în cursul experimentelor a fost

constatat faptul că vasele realizate din pastă cu degresant organic s-au dovedit incapabile

de a aduce apa în punctul de fierbere (SKIBO, SCHIFFER, REID 1989, 131).

Utilizarea vaselor ceramice în acţiuni de pregătire a hranei cu ajutorul focului

ridică problema rezistenţei acestora la şocuri termice. După cum am arătat şi mai sus, din

punctul de vedere al proprietăţilor fizice şi mecanice ale pastei, rezistenţa la şoc termic

este sporită de prezenţa defectelor în interiorul matricei. Această observaţie este susţinută

şi de dovezile obţinute pe calea arheologiei experimentale. Astfel, ceramica fină, fără

degresant în compoziţie, prezintă o toleranţă redusă la şocuri termice, în timp ce, prezenţa

oricărui tip de degresant sporeşte rezistenţa vaselor ceramice (BRONITSKY, HAMER 1986,

96; SCHIFFER et alii 1994, 201; SKIBO, SCHIFFER, REID 1989, 133).

Din punctul de vedere al standardizării formelor şi decorului ceramic, lotul de

materiale susceptibile a ne oferi date interpretabile s-a dovedit a fi de dimensiuni mult

prea reduse pentru a ne furniza date interpretabile (Tabel 5). Totuşi, analiza grosimii

fragmentelor ceramice specifice celor trei tipuri de pastă a oferit unele rezultate care pot

fi supuse discuţiei. Astfel, ceramica fină prezintă o grosime a pereţilor cuprinsă între 4,5-

9,6 mm, cu o medie de 6,89 mm şi o deviere standard 1,58 mm; ceramica grosieră

prezintă o grosime a pereţilor cuprinsă între 7,61-14,92 mm, cu o medie de 10,52 mm şi o

deviere standard 2,12 mm, în timp ce, pentru ceramica semifină, valorile sunt de 5,3-16

mm, media de 9,84 şi devierea standard de 3,07. Valorile obţinute, setul cel mai elocvent

constituind-ul devierile standard, ne indică faptul că atât ceramica fină cât şi ceramica

grosieră se încadrează în interiorul unor principii manufacturiere cu un caracter restrictiv,

aceste specii ceramice fiind probabil produse cu scopul de a răspunde unor sarcini de

utilizare clar definite. În cazul ceramicii semifine, valoarea ridicată a devierii standard

indică faptul că această categorie acoperă o plajă mai mare de posibile utilizări, din

punctul de vedere al caracteristicilor pastei, unele dintre acestea putând fi identice celor

îndeplinite de categoria ceramicii fine.

Page 176: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

174

Tabel 18. Corespondenţa formelor ceramice şi motivelor decorative ale acestora din așezarea cucuteniană de la Hoiseşti – La Pod.

Legenda: ● = ceramică semifină ♦ = ceramică fină

Decor Adâncit

Decor pictat Bicromie Tricromie

Gropiţe Benzi rectilinii

Benzi arcuite

Cârlige spiralice

Cârlige meandrice

Benzi meandrice

Benzi rectilinii

Benzi arcuite

Benzi unghiulare

Arcuri de cerc

Semiove Cercuri Cârlige spiralice

Cârlige meandrice

Spirale îmbucate

Spirală fugătoare

Benzi meandrice

Pahare ● ♦ ♦ ♦ Cupe cu

picior ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦

Vase cu corp

bombat

♦ ♦ ♦

Vase suport

♦ ♦ ♦ Fructiere

♦ ♦ ♦ ♦

Capace

♦ ♦

Page 177: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

175

1 2 4 3 5 6 7

Planşa 43. Hoiseşti – La Pod. Pahare. 1-2, 6 – L8; 3 – L.3; 4 - L.2; 5 – L.11; 7 – în strat.

Page 178: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

176

1 2 3 4 5

Planşa 44. Hoiseşti – La Pod. Pahare.

Page 179: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

177

1 2 3 4

Planşa 45. Hoiseşti – La Pod. 1-2: cupe cu picior ; 3: vas cu gât înalt ; 4: vas cu corp bombat. 1 - L.3; 2 - L.8; 3 - L.11; 4 - L.2.

Page 180: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

178

1b 1a 2a 2c 2d 2b

Planşa 46. Hoiseşti – La Pod. Cupe cu picior.

Page 181: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

179

1a 1b 2

Planşa 47. Hoiseşti – La Pod. 1: vas cu corp bombat; 2: vas cu gât înalt şi corp bombat.

Page 182: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

180

. 2 1 4 3

Planşa 48. Hoiseşti – La Pod. 1 : fructieră; 2-3 : vase suport; 4 : capac. 1 – în strat; 2 – Gr.2; 3 – L.8; 4 – L.2.

Page 183: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

181

1 2 3 4 5 4a

Planşa 49. Hoiseşti – La Pod. 1-2: fructiere; 3-4: vase suport; 5: capac.

18,5

cm

Page 184: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 185: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

183

IV. PLASTICA

IV.1. Plastica antropomorfă

Pentru prezentarea realizărilor plastice antropomorfe am ales ordonarea tipologică

propusă de A.P. Pogoževa şi folosită şi de către Dan Monah în lucrarea sa dedicată

plasticii antropomorfe cucuteniene (MONAH 1997, 67-68). Astfel, în cadrul reprezentărilor

antropomorfe am distins două categorii, definite în funcţie de tehnologia utilizată pentru

manufacturarea acestora: figurinele şi statuetele.

Categoria figurinelor este constituită din reprezentări antropomorfe pentru

realizarea cărora s-a folosit, în general, o pastă de calitate mediocră, arsă slab. Modelarea

este sumară şi făcută în grabă (MONAH 1997, 68).

Categoria statuetelor include piesele modelate din pastă de bună calitate, arse, de

regulă la roşu, acordându-se o deosebită grijă finisării acestora. Majoritatea pieselor din

această categorie sunt decorate fie prin incizii, fie cu ajutorul picturii (MONAH 1997, 69).

Trebuie precizat încă de la început că toate figurinele şi statuetele au fost descoperite

izolat, reprezintă identităţi feminine (cu o singură excepţie discutabilă ce va fi prezentată

mai jos) şi, din punct de vedere al vârstei, par să redea personaje în ipostaza de „fecioară

nubilă”. Din punct de vedere al realizării artistice, toate piesele redau în mod stilizat

trăsăturile corpului uman. Astfel, următorul criteriu de clasificare îl constituie cel

dimensional, conform tipologiei utilizate fiind stabilite patru categorii: reprezentări

antropomorfe de dimensiuni mici (3-8 cm), mijlocii (8-25 cm), mari (25-50 cm) şi foarte

mari (peste 50 cm) (MONAH 1997, 67). Alte criterii utilizate sunt date de poziţia

reprezentării plastice, şezândă sau verticală, de maniera de modelare, din una, două sau

trei bucăţi, precum şi de maniera de decorare: nedecorate, decorate cu elemente plastice,

cu decor incizat sau pictat (MONAH 1997, 67-68).

De asemenea, caracteristică pentru plastica fazei Cucuteni A, şi observată în

cadrul inventarului din aşezarea de la Hoiseşti, este prezenţa pandantivelor–amulete în

formă de cutie de vioară, cunoscute şi sub numele de idoli en violon sau idoli plaţi, de tip

troian (MARINESCU-BÎLCU 1980, 57 şi urm.).

Page 186: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

PLASTICA

184

Au fost determinate trei serii tipologice de idoli plaţi care au fost numite

convenţional (MONAH 1997, 136):

a) idoli en violon

b) amulete

c) pandantive inelare (nu sunt atestate decât în Cucuteni A-B)

Dintre acestea, în cadrul aşezării de la Hoiseşti au fost descoperite doar artefacte

încadrabile în prima grupă. Aceasta cuprinde piesele care se apropie cel mai mult de

forma unei cutii de vioară, cu formele destul de variate, mai ales în detalii. Capul este mai

mult sau mai puţin individualizat, fiind de cele mai multe ori prevăzut cu două perforaţii

ce reprezintă ochii. Mai rar s-a practicat, în partea superioară, o singură perforaţie ce

folosea la suspendarea piesei. Capul este de regulă demarcat de trup prin două adâncituri

simetrice, concave. Alteori, capul este unit cu trupul printr-un “gât” destul de clar marcat.

Corpul este de regulă oval, dar uneori capătă forma unui triunghi (MONAH 1997, 136-137).

O parte dintre idolii en violon din lut sunt nedecoraţi, sugerând o modelare neglijentă.

Alte exemplare, modelate la fel de neîngrijit sunt decorate, în special pe margine, cu

împunsături (MONAH 1997, 137).

IV.1.a. Încadrare tipologică

Figurine În cadrul acestei categorii am încadrat un număr de patru piese, în funcţie de

dimensiuni, două dintre acestea încadrându-se în grupa pieselor mici (3-8 cm), restul de

trei piese fiind de dimensiuni mijlocii (8-25 cm).

Piesele mici sunt constituite dintr-un fragment de picior (Pl. 50/1) nedecorat, şi o

figurină în poziţie şezândă, realizată din trei bucăţi, cu torsul păstrat doar parţial (ovoidal

în secţiune), picioarele, nediferenţiate, fiind întinse înainte (Pl. 50/2). Decorul incizat

poate fi observat doar în partea inferioară a torsului: o linie incizată înconjoară talia,

încheindu-se în formă de V cu vârful în jos în partea posterioară, subliniind astfel fesele;

alte două linii incizate paralele, în formă de V cu vârful în sus decorează abdomenul.

Piesele mijlocii.

Page 187: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

185

În această grupă am încadrat o figurină, nedecorată, în poziţie şezândă, păstrează

doar fragmente ale picioarelor şi torsului. Piesa este realizată din două bucăţi, cu torsul

aplatizat şi dreptunghiular în secţiune şi picioarele nediferenţiate întinse înainte (Pl.

50/3).

Cea de a doua figurină din cadrul acestei categorii prezintă o poziţionare verticală,

este realizată din două bucăţi, nefiind decorată. Piesa este spartă pe axul lung şi păstrează

o parte din tors precum şi un picior încheiat cu un disc (Pl. 50/4; 54/1).

Statuete În această categoria am încadrat un număr de 18 piese împărţite în trei mari grupe,

în funcţie de dimensiuni.

Prima grupă este formată din trei piese de dimensiuni mici. Menţionăm mai întâi

un fragment de picior, decorat cu incizii largi şi adânci, provenit de la o statuetă formată

din trei bucăţi (Pl. 50/5). O a doua piesă este reprezentată printr-un fragment de picior

decorat cu linii incizate paralele, iar pe fesă, cu două incizii în X, spatiile dintre acestea

fiind completate cu linii în V concentrice, cu vârful orientat spre centrul X-ului (Pl. 50/6).

Cea de a treia piesă reprezintă o statuetă întregibilă (cu bustul rupt în două, transversal,

din vechime) în poziţie şezândă. Capul şi gâtul sunt redate nediferenţiat într-o formă

cilindrică, cu o ciupitură la partea superioară pentru redarea ochilor şi nasului. Braţele

sunt sugerate prin două amorse situate la nivelul umerilor, bustul este aplatizat, picioarele

sub formă conică, întinse spre înainte şi diferenţiate printr-o incizie. Statueta este în

întregime decorată cu linii incizate: pe gât, pe părţile laterale, două ovale verticale

diametral opuse, pe jumătatea superioară a torsului, linii în formă de V cu vârful îndreptat

în sus, pe jumătatea inferioară a torsului, linii în formă de V cu vârful îndreptat în jos,

linii incizate

Page 188: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

PLASTICA

186

paralele transversale pe picioare, fesele fiind subliniate cu semiove în interiorul cărora se

găsesc trei mici incizii paralele (Pl. 50/7; 54/2).

A doua grupă este formată din statuete de dimensiuni mijlocii, diferenţiate, la

rândul lor, în funcţie de poziţie, maniera de modelare şi decorare.

O primă subgrupă o constituie statuetele în poziţie şezândă, modelate din două

bucăţi şi nedecorate. În această sub-grupă am încadrat o piesă, spartă longitudinal, care

păstrează o parte a piciorului, o fesă şi o parte a bustului (Pl. 50/8).

O a doua subgrupă o constituie statuetele în poziţie şezândă, nedecorate, şi

modelate din trei bucăţi, reprezentată printr-un tors cu gâtul, capul şi braţele rupte, cu

sânii sugeraţi prin două mici proeminenţe (Pl. 51/1).

Pentru patru piese (fragmente de busturi), decorate cu ajutorul inciziilor, şi

provenind de la statuete modelate din trei bucăţi, nu a putut fi precizată poziţia. Prima

piesă (Pl. 51/2; 54/3) redă capul, de formă aproximativ sferică, cu o ciupitură pentru

marcarea ochilor şi nasului, gâtul, înalt şi cilindric şi torsul, aplatizat. Braţele sunt redate

sub forma unor amorse. Sânii sunt redaţi sub forma a două pastile şi sunt marcaţi de câte

o împunsătură laterală în partea inferioară, spre exterior. Gâtul pare să fi fost decorat cu

linii paralele longitudinale, în partea sa inferioară fiind redat un romb. Pe piept, statueta

este decorată cu o linie în formă de V, cu vârful în jos, ce porneşte de la baza gâtului şi se

opreşte între sâni, sugerând un colier. Sânii sunt subliniaţi de câte o linie circulară, care îi

înconjoară, şi de o alta transversală, pe întreaga lăţime a pieptului, dispusă imediat

dedesubt. Abdomenul este decorat cu linii paralele transversale, dispuse în jurul sau în

interiorul unei semiove, care ocupă partea stângă şi centrală a acestuia. Pe spate, în

dreptul umerilor au fost realizate două împunsături corespunzând celor din dreptul

sânilor. În jumătatea superioară, decorul este realizat prin linii concentrice în formă de V

cu vârful în sus, spaţiul romboidal cruţat de acestea fiind umplut cu mici linii paralele.

Trecerea spre partea inferioară este marcată de două linii transversale, ale căror capete

bifurcate formează un romb, în interiorul căruia a fost realizată o altă mică incizie

transversală. Registrul inferior este decorat cu forme ovoidale realizate oarecum

neglijent, în interiorul cărora se găseşte câte o scurtă linie. Inciziile par să fi fost

încrustate cu alb.

Page 189: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

187

A doua piesă (Pl. 51/3) păstrează doar torsul statuetei, a cărui arcuire accentuată

spre spate pare, totuşi, a indica o poziţie şezândă. Capul şi gâtul lipsesc, braţele fiind

realizate sub forma unor amorse. Sânii sunt redaţi prin două pastile. Partea inferioară a

piesei pare a indica o reprezentare androgină dar, datorită modului de fragmentare, acest

lucru nu poate fi afirmat cu certitudine. Modul general de realizare a decorului indică o

oarecare neglijenţă. Pe piept liniile formează un romb cu laturile superioare dublate. În

interior, prin două linii în X, acesta este împărţit în alte patru romburi, mai mici, cele

mediane încadrând sânii. În sfertul superior este realizat un alt romb, concentric, iar cel

inferior este, la rândul său, împărţit în patru de două linii în X. Abdomenul este decorat

cu linii în V, concentrice, cu vârfurile îndreptate centrul de greutate al statuetei. Pe spate,

în partea superioară, este realizat un romb cu laturile superioare dublate. Partea mediană

este decorată cu linii paralele dispuse diagonal, iar partea inferioară, cu linii în V,

concentrice, cu vârful în sus, în interiorul cărora a fost realizat un cârlig de spirală. Deşi

nu se mai păstrează, piesa pare să fi fost acoperită cu pictură roşie.

Cea de a treia piesă (Pl. 51/4) păstrează doar torsul statuetei, gâtul şi capul fiind

rupte. Torsul este aplatizat, iar braţele sunt redate sub forma a două amorse. Pieptul este

decorat cu linii paralele longitudinale, cele două linii de pe exterior fiind unite printr-o

linie în V cu vârful în jos (aspectul general al acestor linii pare a sugera un colier format

din mai multe şiruri de mărgele). Braţele sunt subliniate de câte trei şiruri de linii

concentrice, uşor curbate. Trecerea spre registrul inferior este marcată de două şiruri

oblice de ove, care formează un V cu vârful în sus. În interiorul acestuia, pe abdomen, a

fost trasată o linie în V cu vârful în sus şi cu laturile uşor arcuite spre interior, aceasta

încadrând, la rândul său trei romburi dispuse radial. Pe spate, braţele sunt subliniate de

câte trei linii concentrice uşor arcuite, întrerupte de ove dispuse diagonal, în interiorul

cărora a mai fost trasată câte o scurtă linie. Axul lung al piesei este încadrat de două linii

uşor arcuite una spre cealaltă. Capetele acestor linii sunt dublate de câte o linie scurtă.

Cea de a patra piesă (Pl. 52/1) păstrează torsul statuetei şi braţul drept, realizat sub

formă de amorsă. Pe piept, a fost trasată o linie în V cu vârful în jos, ale cărei capete

încadrează baza gâtului, aceasta fiind dublată, pe fiecare parte, de câte trei linii paralele.

Abdomenul este în mare parte acoperit de cinci linii paralele transversale, partea

Page 190: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

PLASTICA

188

inferioară fiind decorată cu două grupe de câte trei linii cu înclinaţie opusă, liniile din

interior unind-se pentru a forma un V cu vârful în sus. Spaţiul central al spatelui este

încadrat de două linii în V cu vârfurile dispuse spre exterior, care delimitează astfel un

romb cu vârfurile deschise. Laturile superioare ale acestui romb sunt dublate de câte trei

linii paralele. Spaţiul median longitudinal astfel cruţat este decorat cu trei împunsături

dispuse la distanţe aproximativ egale. Registrul inferior este decorat cu trei linii paralele

transversale, în formă de V cu deschiderea foarte largă, cu vârful în jos şi laturile uşor

arcuite în sus. Nu putem afirma cu precizie, dar această piesă pare să fi fost acoperită cu o

culoare roşie, sau inciziile să fi fost încrustate cu roşu.

O a treia subgrupă o constituie statuetele în poziţie şezândă, modelate din trei

bucăţi şi decorate cu incizii, piesele cu aceste caracteristici fiind în număr de şapte. Dintre

acestea, cinci sunt fragmente de picioare, restul de două păstrând părţi atât din picior cât

şi din bust. Din cele şapte piese şase sunt sparte longitudinal.

Primul fragment (Pl. 52/2; 54/4) păstrează fesa şi partea superioară a piciorului.

Pe fesă au fost realizate două semiove opuse, tangente, una pe partea superioară – având

înscrisă o altă semiovă, în interiorul căreia a fost trasată o scurtă linie - şi alta pe partea

inferioară, în interiorul căreia au fost trasate o scurtă linie curbă şi o alta dreaptă. Pe şold

au fost trasate două linii curbe, cu arcuirea orientată spre punctul de tangenţă al celor

două semiove. Piciorul este decorat cu linii paralele transversale.

Al doilea fragment (Pl. 52/3) păstrează fesa şi piciorul în întregime, acesta din

urmă având redată plastic, cu ajutorul unei pastile aplicate, rotula şi, sub formă

discoidală, laba piciorului. Se observă, de asemenea, o uşoară arcuire a genunchiului. Pe

fesă a fost trasată o semiovă. Piciorul a fost decorat cu linii în formă de V cu vârful

orientat în sus, ale căror laturi se continuă şi pe partea exterioară şi inferioară.

Al treilea fragment (Pl. 52/4) păstrează fesa şi piciorul în întregime. Aspectul

general al piesei indică faptul că picioarele erau redate sub forma unui con,

nediferenţiate, întinse înainte. În partea superioară păstrează două linii paralele incizate în

formă de V, cu vârful în jos, care marchează talia şi triunghiul pelvian.

Al patrulea fragment (Pl. 52/5) păstrează fesa şi piciorul stâng în întregime.

Aspectul general al piesei indică faptul că picioarele au fost redate sub forma unui con,

Page 191: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

189

diferenţiate printr-o incizie, îndreptate spre înainte. Pe fesă au fost trasate, oarecum

neglijent, trei ove concentrice. Piciorul a fost decorat cu linii diagonale paralele.

Al cincilea fragment (Pl. 52/6) păstrează partea inferioară a statuetei în întregime.

Picioarele sunt redate sub forma unui con, diferenţiate printr-o incizie amplă, întinse spre

înainte. Fesa dreaptă este decorată cu o semiovă în care se află înscrise două scurte linii.

Pe fesa stângă au fost trasate trei linii, cele două de pe extremităţi având un traseu

convergent. Picioarele sunt decorate cu linii paralele oblice.

Al şaselea fragment (Pl. 53/1) păstrează partea superioară a unui picior şi mare

parte din tors. Datorită stării de conservare, nu putem oferi o descriere amănunţită a

decorului de pe piept şi abdomen. Pe spate, decorul este compus din linii paralele în

formă de V cu vârful în jos, cu deschidere largă şi laturile uşor arcuite în sus. Talia

(probabil şi triunghiul pelvian, care nu s-a păstrat) este subliniată printr-o linie

transversală. Pe fesă şi şold au fost trasate linii paralele longitudinale. Suprafaţa

superioară a piciorului a fost decorată cu linii paralele oblice, iar suprafaţa inferioară cu

linii paralele transversale.

Al şaptelea fragment (Pl. 53/2) păstrează piciorul în întregime şi o mică parte din

tors. Picioarele sunt reprezentate sub forma unui con, întinse spre înainte, demarcate de o

linie incizată. Abdomenul pare să fie decorat cu romburi, centrul acestora fiind marcat

printr-un punct. În partea inferioară a abdomenului o linie în V, cu vârful în jos,

marchează talia şi triunghiul pelvian. Fesa este în întregime acoperită de o spirală, pe şold

au fost trasate trei scurte linii oblice, iar piciorul este decorat cu linii paralele oblice

dispuse în trei grupe, de sus în jos, o grupă de trei, o grupă de două şi din nou trei.

A treia grupă cuprinde două fragmente provenind de la statuete de dimensiuni

mijlocii cu decor pictat.

Prima piesă (Pl. 53/3) reprezintă partea inferioară a torsului unei statuete modelată

din trei bucăţi şi pictată tricrom. Spaţiul central este ocupat de un triunghi cu vârful în

sus, realizat cu bandă lată de culoare albă şi mărginită cu bandă îngustă de negru, în

mijlocul căruia, tot cu ajutorul unei benzi înguste de negru, a fost cruţat un spaţiu

triunghiular, acoperit cu o culoare brun-roşietică. Partea inferioară a abdomenului pare să

fi fost acoperită cu o bandă de culoare brun-roşietică. Pe spate decorul este foarte prost

Page 192: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

PLASTICA

190

conservat, dar se poate presupune existenţa unor benzi late alternative de roşu şi alb,

bordate de linii de negru.

A doua piesă (Pl. 53/4; 54/5) reprezintă o statuetă pictată fragmentară din care s-a

conservat partea inferioară a torsului şi o parte din picioare. Poziţia statuetei este şezândă,

cu picioarele întinse înainte, redate sub forma unui con, diferenţiate printr-o linie incizată;

tot printr-o linie incizată sunt marcate talia şi triunghiul pelvian. Abdomenul nu prezintă

urme de pictură, dar picioarele par a fi fost decorate cu pictură tricromă, cu benzi late

albe şi roşii, cu benzi de bordură înguste, de culoare neagră; benzile sunt orientate oblic,

creând impresia de decor în V cu vârful în sus. Pe spate, în partea superioară, se păstrează

urmele a două linii paralele oblice pictate cu o culoare cărămizi şi bordate cu negru.

Pornind de la banda neagră care subliniază fesele în partea superioară, a fost realizat un

romb cu laturile arcuite spre interior, în centrul căruia a fost cruţat, din culoarea brună, un

cerc, despre care nu putem preciza dacă a fost, la rândul lui, acoperit cu o anumită

culoare.

Pandantive en violon În această grupă se încadrează patru piese descoperite în aşezarea de la Hoiseşti –

La Pod.

Primul exemplar (Pl. 55/1) are capul slab individualizat, prevăzut cu două

perforaţii, şi este unit de corp printr-un gât. Corpul este de formă aproximativ ovală şi nu

este decorat, totuşi, marginea piesei a fost crestată pe întregul contur.

Al doilea exemplar, (Pl. 55/2) are capul slab individualizat, prevăzut cu două

perforaţii şi separat de corp prin două adâncituri simetrice. Corpul, de formă ovală, nu

este decorat dar prezintă trei perforaţii: două, diametral opuse, situate la extremităţile

zonei de maximă lăţime şi o a treia situată în partea inferioară .

A treia piesă se păstrează doar fragmentar (Pl. 55/3). Capul este slab

individualizat, prevăzut cu două perforaţii şi separat de corp prin două adâncituri

simetrice. Corpul este nedecorat şi are o formă aproximativ triunghiulară, cu laturile şi

colţurile rotunjite.

A patra piesă (Pl. 55/4) are, de asemenea, capul slab individualizat, prevăzut cu

două perforaţii şi separat de corp prin două adâncituri simetrice. Corpul este nedecorat,

Page 193: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

191

are o formă triunghiulară accentuată şi prezintă câte o perforaţie în fiecare colţ al

triunghiului.

IV.1.b. Piese antropomorfe deosebite În acest subcapitol am încadrat o serie de obiecte ceramice ce imită forma

corpului uman, dar nu se încadrează, sub aspect tipologic, în nici una din categoriile

enumerate mai sus.

Cozi de lingură cu aspect antropomorf Din această categorie fac parte două piese.

Prima piesă, nedecorată, puternic aplatizată, are capul şi gâtul nediferenţiate,

cilindrice, braţele redate sub forma a două amorse, şi sânii sugeraţi prin două semi-

perforaţii situate sub umeri (Pl. 55/6).

A doua piesă, decorată pe piept şi abdomen cu pictură tricromă cu motive în

formă de V cu vârful în sus, păstrează torsul şi fesele, redate într-o manieră realistă.

Funcţionalitatea atribuită acestei piese o considerăm provizorie, până la identificarea unor

analogii care să ne permită efectuarea unor afirmaţii cu o mai mare marjă de certitudine

(Pl. 55/5).

Reprezentări falice În acest subcapitol am introdus atât realizări puternic schematizate, cunoscute sub

denumirea de idoli conici, cât şi reprezentările cu un grad ridicat de naturalism.

Idolii conici Numărul acestor piese se ridică la 48. Marea majoritate (45) sunt modelaţi sub

formă de simple conuri, neperforate, cu baza dreaptă sau concavă şi cu înălţimi variind

între 1şi 5 cm (Pl. 56/1-5). Trei astfel de reprezentări ne menţin însă atenţia şi merită o

descriere mai amănunţită.

Primul fragment (Pl. 56/6), spart longitudinal, se păstrează pe întreaga înălţime,

de 4,13 cm, şi are diametrul la bază de 2,56 cm. Aspectul general este cel al unui con cu

baza lăţită, perforat longitudinal probabil pe întreaga lungime şi spre vârf prezentând cel

puţin o perforaţie transversală, uşor oblică.

Page 194: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

PLASTICA

192

Al doilea fragment (Pl. 56/7) este spart oblic, păstrând numai baza, uşor concavă,

întreagă, cu un diametru de 2,4 cm; înălţimea pe care s-a păstrat este de 2,6 cm. Piesa

prezintă împunsături şi perforaţii transversale.

Al treilea fragment (Pl. 56/8) s-a păstrat întreg, cu înălţimea de 4,2 cm. Baza este

uşor concavă şi are diametrul de 3 cm. Şi această piesă, de asemenea, este străbătută de o

serie de perforaţii transversale.

Reprezentări naturaliste În cadrul acestei grupe se încadrează un singur fragment, reprezentând partea

distală a unui falus, modelat într-o manieră realistă, fiind realizat dintr-o pastă de bună

calitate, arsă la roşu (Pl. 56/9).

Vase suport de tip „horă” Am ales să prezentăm aici aceste piese datorită stării de fragmentare în care se

află şi care nu ne permite afirmarea cu siguranţă a apartenenţei acestora la categoria

vaselor ceramice.

Ţinând cont de diferenţierea făcută de Dan Monah între vasele suport de tip

„horă” şi vasele suport de tip „horă” stilizate, am considerat fragmentele ceramice de la

Hoiseşti ca aparţinând primei grupe, mai exact tipului Luka-Vrubleveckaja-Bereşti

(MONAH 1997, 163-166).

Primul fragment (Pl. 56/10), păstrează parţial doar una din siluetele componente

ale unui astfel de vas. Aceasta este decorată cu pictură tricromă, cu benzi late de culoare

albă şi brună, cu benzi de bordură negre. Motivul decorativ principal este constituit de

benzi în formă de V cu vârful în sus. Fesele sunt decorate cu semiove de culoare brună

talia fiind subliniată de o bandă transversală îngustă, de culoare neagră.

A doua piesă (Pl. 56/11) se aseamănă, prin maniera de realizare plastică, cu

statuetele de la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 523 şi fig.

371/2) şi Scânteia (CHIRICA, MANTU, ŢURCANU (ed.) 1999, 140, fişa catalog nr. 183). Piesa de la

Hoiseşti este reprezentată în poziţie verticală; atât la partea superioară, cât şi la cea

inferioară păstrează urmele ataşării la cupa suportului şi la baza acestuia. Înălţimea este

de 10,4 cm. Pe partea ventrală, printr-o linie incizată sunt marcate talia şi triunghiul

pelvian, picioarele fiind despărţite printr-o incizie. Pe partea dorsală statueta este decorată

Page 195: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

193

cu pictură tricromă cu benzi late de culoare albă şi brun-roşcată, cu bandă de bordură

neagră, motivul fiind cel al benzilor în formă de V cu vârful în sus. Decorul care acoperea

fesele nu poate fi reconstituit, iar pe picioare au fost realizate benzi late oblice, care

creează, de asemenea, efectul unui motiv în V cu vârful în sus.

Page 196: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

194

1 3 2 5 6 4 7 8

Planşa 50. Hoiseşti-La Pod. Figurine (1-4) și statuete (5-8) antropomorfe. 1, 6, 7 - L.8; 2-3, 8 – în strat; 4-5 - passim.

Page 197: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

195

1 2 3 4

Planşa 51. Hoiseşti-La Pod. Statuete antropomorfe. 1 - Gr. 2; 2-3 – în strat; 4 - passim.

Page 198: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

196

1 2 4 3 5 6

Planşa 52. Hoiseşti-La Pod. Statuete antropomorfe. 1, 5 - în strat; 2 - L.2; 3-4 - passim; 6 - L.3.

Page 199: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

197

1 2 3 4

Planşa 53. Hoiseşti-La Pod. Statuete antropomorfe. 1 - L.2; 2-4 - în strat.

Page 200: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

198

2 1 3 4 5

Planşa 54. Hoiseşti-La Pod. 1: figurină antropomorfă; 2-5: statuete antropomorfe.

Page 201: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

199

1 2 3 4 5 6

Planşa 55. Hoiseşti-La Pod. 1-4: idoli en violon; 5-6: cozi de lingură antropomorfe. 1-2, 4-6 – în strat; 3 – L.3.

Page 202: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

200

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Planşa 56. Hoiseşti-La Pod. 1-8: idoli conici; 9: reprezentare falică; 10-11: fragmente de vase tip horă.1, 5, 11 - L.3; 2,4, 9, 10 – în strat; 3 - Gr.2; 7 - Gr. 2A; 8 - L.11; 6 –

passim.

Page 203: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

201

IV.2. Plastica zoomorfă Din punct de vedere al tehnicii de realizare a reprezentărilor zoomorfe, am distins

două mari categorii: reprezentări zoomorfe realizate în ronde-bosse (figurine) şi

reprezentări zoomorfe realizate în alto-relief (protome). Din păcate, starea fragmentară a

figurinelor nu ne-a permis realizarea unei prezentări a acestora, astfel încât în continuare

suntem nevoiţi să prezentăm doar protomele.

Reprezentările zoomorfe prezente pe vasele cucuteniene au generat numeroase

discuţii asupra posibilelor valori ale acestora. Diversitatea opiniilor existente şi mai ales

provocarea deosebită pe care o prezintă incursiunea în viaţa spirituală a unei populaţii

preistorice, ne-au trezit un interes special pentru această problemă.

Am ales să prezentăm protomele zoomorfe descoperite în cadrul aşezării

cucuteniene de la Hoiseşti în interiorul realizărilor plastice, datorită, pe de o parte, valorii

lor artistice intrinseci, cât şi datorită faptului că nu a fost posibilă reconstituirea şi

restaurarea niciunui vas pe care acestea au fost aplicate. Această stare de fapt ne-a obligat

să tratăm această categorie de artefacte ca pe una de sine stătătoare.

Privitor la metodologia utilizată pentru încadrarea tipologică a protomelor, am

ales să utilizăm grupele şi criteriile tipologice de definire a acestora stabilite de Anton

Niţu în lucrarea dedicată reprezentărilor zoomorfe plastice de pe ceramica neo-eneolitică

carpato-dunăreană (NIŢU 1972, 33).

Astfel, o categorie de protome o constituie reprezentările reduse la coarnele

animalului, capul fiind înlocuit printr-o proeminenţă.

O altă categorie este definită prin reprezentarea doar a capului şi coarnelor,

aplicate direct pe vase.

O a treia categorie este dată de reprezentarea capului şi gâtului animalului, acesta

din urmă fiind constituit uneori de mânerul vasului.

IV.2.a. Încadrare tipologică a protomelor zoomorfe În urma analizei pieselor am distins, din punct de vedere al realizării plastice, trei

mari categorii de protome, figurând capete de bovidee. Datorită stării fragmentare a

materialului, nu putem preciza în toate cazurile forma vaselor pe care au fost aplicate

acestea.

Page 204: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

PLASTICA

202

Din prima categorie (Pl. 57/1-2; Pl. 58/1-2) fac parte două piese care se

caracterizează printr-un schematism accentuat. Din peretele vasului se detaşează doar

botul animalului, modelat sub forma unei protuberanţe aproximativ conice. Una dintre

piese are figuraţi ochii sub forma unor adâncituri rotunde. Aceeaşi piesă a fost decorată

cu pictură tricromă, aflată însă într-o proastă stare de conservare. De o parte şi de alta a

botului, din peretele vasului, se detaşează coarnele care formează un unghi de

aproximativ 900 cu acesta (Pl. 58/1).

În a doua categorie (Pl. 57/3-6; 58/3-4; 59/1-4; Pl. 60 ; Pl. 62/1) am încadrat un

număr de opt piese. Acestea se caracterizează prin detaşarea clară a întregului craniu de

peretele vasului. Totuşi, şi în acest caz, reprezentarea plastică este schematică, capul fiind

redat sub forma unei mase de lut triunghiulare, în secţiune longitudinală şi trapezoidale,

în secţiune latitudinală. Coarnele se detaşează de o parte şi de alta a capului, fiind curbate

în unele cazuri în sus, în altele urmând o direcţie oarecum paralelă cu botul animalului.

Una dintre aceste piese are ochii redaţi prin două uşoare alveolări de formă rotundă,

plasate între coarne. Aceeaşi piesă pare să fi fost decorată şi cu pictură tricromă, acum

ştearsă (Pl. 59/3; 60/4).

O parte din protomele încadrate în această categorie se disting prin modelarea

unei creste mediane, care, presupunem, încearcă sugerarea arcadelor ochilor sau

accentuarea cutiei nazale. Dintre acestea, demnă de menţionat găsim o protomă decorată

tricrom, cu gura figurată printr-o uşoară incizie (Pl. 57/5; 59/1). O altă piesă, nedecorată,

are nările redate printr-o perforaţie orizontală (Pl. 57/6; 59/2). Interesantă este şi o altă

protomă, decorată cu pictură tricromă având redate plastic atât urechile, sub forma unor

lobi clar individualizaţi, situaţi la baza coarnelor, cât şi guşa (Pl. 57/4; 58/4). A patra

piesă, nedecorată, are urechile modelate sub forma a doi lobi rudimentari, plasaţi la baza

coarnelor, între acestea şi peretele vasului din care se detaşează parţial, sub bot fiind

figurată şi guşa animalului (Pl. 59/2; 60/1). Plasarea acestei din urmă piese în categoria

protomelor este nesigură, aceasta putând face parte şi dintr-un vas zoomorf12. Datorită

dimensiunilor fragmentului păstrat, care fac imposibilă exprimarea unei păreri, am

preferat să încadrăm acest fragment în categoria protomelor.

12 Această piesă prezintă unele asemănări cu fragmentul de vas zoomorf de la Ghelăieşti-Nedeia (CUCOŞ 1975, 12 şi fig. 4).

Page 205: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

203

În cadrul celei de-a treia categorii (Pl. 59/5-6; 61; 62/2-3; 63-64), reprezentată

printr-un număr de opt piese, se situează protomele redând atât capul, cât şi gâtul

animalului. Maniera de modelare a botului diferă, acesta fiind redat sub forma fie a unei

mase piramidale triunghiulare, fie perfect conice sau aplatizate. Din rândul protomelor

analizate se remarcă o piesă având sugeraţi ochii şi linia arcadelor acestora printr-o

ciupitură plasată între coarne. De asemenea, urechile sunt redate cu ajutorul a două mici

proeminenţe plasate la baza coarnelor, pe gâtul animalului (Pl. 61/4; 64/1). O altă piesă,

probabil decorată cu pictură tricromă, acum ştearsă, prezintă o modelare atipică, cu un

bot subţire şi prelung, care conferă piesei o vagă asemănare cu figura umană (Pl. 60/6;

62/3).

În cadrul ultimelor două categorii remarcăm o modalitate deosebită de realizare a

coarnelor. Contrar realităţilor anatomice, axul acestora este orientat lateral şi spre înainte,

aproximativ paralel cu axul botului. De asemenea, diametrul coarnelor este exagerat.13

Considerăm că, în acest fel, probabil se urmărea accentuarea trăsăturii definitorii a

animalului.

13 Aceste informaţii la datorăm amabilităţii regretatului profesor Sergiu Haimovici.

Page 206: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

204

1 2 3 4 5 6

Planşa 57. Hoiseşti-La Pod. Protome cu figurarea botului şi coarnelor (1-2) și cu figurarea capului şi coarnelor (3-6).

Page 207: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

205

1 2 3 4

Planşa 58. Hoiseşti-La Pod. Protome cu figurarea botului şi coarnelor (1-2) și cu figurarea capului şi coarnelor (3-6).

Page 208: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

206

1 2 3 4 5 6

Planşa 59. Hoiseşti-La Pod. Protome cu figurarea capului şi coarnelor (1-4) și cu figurarea gâtului şi capului (5-6).

Page 209: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

207

1 2 3 4

Planşa 60. Hoiseşti-La Pod. Protome cu figurarea capului şi coarnelor.

Page 210: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

208

1 2 3 4 5 6

Planşa 61. Hoiseşti-La Pod. Protome cu figurarea gâtului şi capului.

Page 211: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

209

1 2 3

Planşa 62. Hoiseşti-La Pod. 1: protomă cu figurarea capului şi coarnelor; 2-3: protome cu figurarea gâtului şi capului.

Page 212: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

210

1 2 3

Planşa 63. Hoiseşti-La Pod. Protome cu figurarea gâtului şi capului.

Page 213: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

211

1 2 3

Planşa 64. Hoiseşti-La Pod. Protome cu figurarea gâtului şi capului.

Page 214: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

PLASTICA

212

IV.2.b. Consideraţii asupra semnificaţiei protomelor zoomorfe După această prezentare a materialului în discuţie se pune problema interpretării acestuia,

cu toate rezervele ridicate de un astfel de demers.

O posibilă şi răspândită opinie priveşte protomele zoomorfe ca îndeplinind simplul rol de

torţi (MARINESCU-BÎLCU 1981, 68; DUMITRESCU 1927-1932, 73 ) şi/sau ornamente. Nu putem nega

eventualul rol practic şi estetic al acestor protome, dar, luând în consideraţie tendinţa generală

prezentă în cadrul ceramicii cucuteniene, de a minimaliza, pe cât posibil, plasticitatea torţilor,

redându-le în special, sub forma unor apucători sau proeminenţe perforate, credem că aceste

interpretări sunt limitate.

Un pas mai departe în această direcţie este făcut prin atribuirea unei valori simbolice

reprezentărilor de capete de taurine. Se afirmă, pe bună dreptate, că în cadrul sistemului religios

specific purtătorilor culturii Cucuteni, dominat de figura feminină a Marii Zeiţe, sau Marii

Mame, imaginea acolitului masculin este cel mai adesea asociată cu cea a taurului, sau, sub

formă minimală, cu a coarnelor sale, exprimându-se astfel valorile definitorii ale acestuia:

virilitate, rezervor nelimitat de germeni fecundatori14. Ajungem astfel la o serie de probleme

insuficient aprofundate, după părerea noastră, în literatura arheologică. Se pune, deci, întrebarea

dacă se poate contura, pe baza datelor arheologice şi cu ajutorul unui demers regresiv, sprijinit pe

informaţiile oferite de istoria religiilor, la o nuanţare a interpretărilor privitoare la viaţa spirituală

a populaţiilor preistorice.

Pornind de la hermeneutica fenomenologică a lui Mircea Eliade şi acceptând ca finalitate

a acesteia existenţa arhetipurilor ca „modele exemplare”, pe care imaginaţia le reproduce, le

reactualizează şi le repetă fără încetare, se poate afirma o relativă autonomie a simbolismelor faţă

de istorie. Trebuie ţinut totuşi cont şi de eventualele alterări pe care istoria evenimenţială le poate

aduce şi, uneori, le aduce simbolismului, deşi structura imaginii arhetipale rămâne constantă

(CODOBAN 1998, 86-89). Aceste sisteme simbolice primitive îşi menţin esenţa lor, cu toate că

diferenţe, uneori majore, apar la nivelul riturilor şi ritualurilor (influenţate de schimbările

structurale apărute în cadrul vieţii sociale), până în momentul apariţiei religiilor monoteiste, care

le aneantizează, eventualele supravieţuiri fiind împinse în afara vieţii religioase culte. Acesta este

punctul nostru de vedere teoretic în jurul căruia ne vom structura ideile.

14 Literatura existentă asupra acestui subiect o găsim vastă şi edificatoare şi din acest motiv nu vom insista asupra acestei probleme. Amintim doar: M. Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Bucureşti, 1992; Idem, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Bucureşti, 1981; M. Gimbutas, The Goddesses and Gods of Old Europe. 6500-3500 B.C. Myths and Cult Images, London, 1982, p. 216-235.

Page 215: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

213

O primă problemă asupra căreia ne-am hotărât să ne oprim este aceea a originii

reprezentării iconografice a elementului masculin, cu cele două aspecte ale sale: plastic şi

simbolic.

Imaginea taurului legată de anumite practici religioase, după unii cercetători de natură

şamanică (ELIADE 1981, 18), apare încă din paleolitic, şi, sub diferite forme, rămâne o constantă

de-a lungul istoriei. Deşi în Natufian această imagine dispare, o reîntâlnim în Khiamian, însoţind

figurine feminine. De această dată, la Mureybet, sunt atestate cranii complete de Bos

primigenius, cu tot cu coarne, integrate în pereţii caselor sau în banchete de argilă, asociate fiind

cu omoplaţi de cervide sau cabaline (CAUVIN 1994, 46). Caracterul religios este dat atât de

contextul de descoperire, cât şi de faptul că această specie nu se încadrează în regimul alimentar

cotidian al locuitorilor de la Mureybet (CAUVIN 1994, 46). Pentru perioada neoliticului,

menţionăm doar complexul de cult de la Çatal Hüyük, unde imaginea însoţitorului Marii Zeiţe

este reprezentată explicit sub forma unui bărbat adult călărind un taur (MELLAART 1967, 239).

Reprezentările taurului abundă, fiind întâlnite atât ca picturi murale, bucranii sau coarne

încastrate în pereţii sau banchetele sanctuarelor, sau cranii de bovidee realizate din ghips, având

ataşate coarne. De aici putem face trecerea la protomele în relief aplicate pe vase (NIŢU 1972, 49-

50), întâlnite şi în cadrul culturii Cucuteni. O posibilă explicaţie a evoluţiei modalităţilor de

reprezentare plastică a imaginii acolitului masculin, plecând de la bucraniile de Bos primigenius

şi ajungând până la reprezentările antropomorfe masculine, însoţite, uneori, după cum s-a văzut,

de imaginea taurului poate fi găsită, prin analogie, în specializarea divinităţilor cereşti, care,

drept consecinţă a caracterului lor de deus pluviosus, se află într-un proces neîncetat de asimilare

de funcţii, atribute şi prestigii, iniţial străine lor (ELIADE 1992, 83-84). Îndrăznim astfel să afirmăm

că diferitele forme de reprezentare a imaginii taurului stau mărturie unei continue „umanizări” a

figurii acolitului masculin, trădând, totodată, şi o multiplicare şi diversificare a ritualurilor

dedicate acestuia.

Din acest punct se impune şi discutarea evoluţiei încărcăturii simbolice a imaginii

taurului. După cum am afirmat deja, la origine aceasta pare să fi fost legată de anumite practici

magico-religioase, specifice societăţilor de vânători. Odată cu impunerea cultului fertilităţii şi a

figurii Marii Zeiţe, a cărei dominaţie în spiritualitatea preistorică este asigurată o dată cu trecerea

la un mod de viaţă sedentar şi cu accentuarea importanţei practicilor agricole în economie,

devine necesară şi prezenţa unui partener masculin. Calificăm drept necesară prezenţa unui

consort al Marii Zeiţe, cunoscut fiind faptul că manifestările religioase ale omului preistoric

vizează mereu un fapt, sau o structură aparţinând lumii reale. În acest caz, fertilitatea ogorului

Page 216: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

PLASTICA

214

fiind asociată cu fertilitatea feminină, prezenţa unui factor fecundator devine o condiţie sine qua

non15. Alegerea taurului ca reprezentare simbolică a acestuia îşi găseşte multiple explicaţii, nu

neapărat divergente. Problema ridicată de figurarea simbolică a unei noi idei religioase este

rezolvată prin reactivarea unei imagini deja cunoscute, cea a taurului. Această imagine, cu

origine în paleolitic, după cum am arătat mai sus, considerăm că nu a fost niciodată pierdută

datorită importanţei pe care vânătoarea o păstrează încă în cadrul economiei populaţiilor

neolitice. Analizând această opţiune din perspectiva istoriei religiilor, găsim noi justificări.

Acceptând caracterul chtonian al Marii Zeiţe, a cărei forţă se manifestă prin puterea germinativă

a pământului, nu putem să situăm aria de existenţă şi manifestare a acolitului său decât la nivel

uranian. Această presupunere pare a fi confirmată de caracteristicile zeilor tauromorfi prezenţi în

sistemele mitologice cunoscute16. Ceea ce se venerează, în primul rând, la aceşti zei, soţi ai Marii

Zeiţe, nu este caracterul lor ceresc, ci virtuţile lor fecundatoare. Sacralitatea lor derivă din

hierogamia cu Marea Mamă, esenţa lor celestă fiind valorizată în funcţia ei genezică. Cerul este,

înainte de toate, regiunea unde „mugeşte” tunetul, se adună norii şi se hotărăşte rodnicia

ogoarelor (ELIADE 1992, 83). Asocierea tunetului, ca manifestare concretă a divinităţii,

confirmând, încă o dată, caracterul uranian al acesteia, cu mugetul taurului, ne este sugerată, în

spaţiul de interes al lucrării noastre, de descoperirea la Hăbăşeşti a unei protome zoomorfe care

redă un cap de taur mugind (DUMITRESCU et alii 1954, 432 şi pl. CXIII/3). Tot pe aceste baze credem

că se poate explica şi preferinţa manifestă de figurare a divinităţii masculine sub forma taurului

şi raritatea reprezentărilor antropomorfe. Principalul argument este constituit de poziţia

secundară pe care zeii genezici o ocupă în cultele fecundităţii, îndeosebi cele agrare, funcţia lor

esenţială fiind hierogamia (ELIADE 1992, 18). Se face astfel loc unui primat al funcţiei asupra

formei. Trebuie, de asemenea, luată în calcul şi prelungirea vânătorii, ocupaţie exclusiv rezervată

bărbatului, ca mijloc de subzistenţă în societăţile de agricultori şi prestigiul de care se bucură

vânătorul în comparaţie cu agricultorul. Găsim astfel firească reprezentarea atributelor

esenţialmente masculine prin imaginea celui mai prestigios vânat.

Fiind astfel stabilită valoarea simbolică şi încărcătura religioasă a protomelor zoomorfe

reprezentând capete de bovidee, rămâne să încercăm identificarea posibilei semnificaţii a vaselor

pe care acestea au fost aplicate. După cum rezultă din descoperirile arheologice de până la acest

15 Edificatoare în acest caz găsim prezentarea disputei în jurul credinţei în fecundare fără intervenţie masculină, prezentă la tribul australian arunta, făcută de Arnold Van Gennep, în lucrarea sa Totemismul. Starea actuală a problemei, Iaşi, 2000, p. 21-23. 16M. Eliade, Tratat..., p. 79 : în religiile vedice, Indra este comparat necontenit cu un taur, Verethragna, replica iraniană a lui Indra, este figurat sub formă de taur, armăsar, ţap, berbec, mistreţ. Rudra, divinitate pre-ariană, asimilată de Indra, are formă taurină. Funcţiile de bază ale acestora sunt genezice.

Page 217: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

215

moment, singura formă de vas reconstituibilă pe care au fost aplicate aceste protome este

castronul (MANTU 1994, 167, fig. 4/1; URSULESCU, IGNĂTESCU 2003, 91, 93 şi fig. 43/2-3;

DUMITRESCU et alii 1954, pl. CXII/2,5,11, CXIV/6, 10, 16, 18, 22, 25; PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU,

FLORESCU 1999, 417 ; NIŢU, MANTU 1987, fig. 2). Pornind de la solidaritatea mistică dintre

fecunditatea pământului şi forţa creatoare a femeii, pe de o parte, şi de la solidaritatea bărbatului

cu grăunţele fecundatoare, interpretarea complexului vas-protome ne apare ca o figurare

explicită a hierogamiei, necesară în desfăşurarea anumitor ritualuri. Un posibil argument ce pare

a sprijini ipoteza noastră poate fi găsit în cosmogonia indiană figurată în arta decorativă. Aici,

vasul plin apare ca un simbol al feminităţii aflat în legătură cu „planta Vieţii” sau cu altă

emblemă a fertilităţii. De remarcat că vasul este ţinut întotdeauna de un zeu, sau semi-zeu,

niciodată de un om (ELIADE 1992, 227). O altă posibilă interpretare a vasului ar consta în asocierea

acestuia cu matricea generatoare feminină.

Consideraţiile noastre par a fi întărite de scene hierogamice explicite din afara ariei

noastre de interes, cum ar fi pandantivul de os de la Bilcze Zlote(MONAH 1997, 211 şi fig.232/6),

tăiat în formă de cap de taur ce poartă o siluetă feminină cu braţele ridicate, ca şi de fragmentul

de statuetă de la Căscioarele (DUMITRESCU 1974, fig. 1-3) sau vasul zoomorf de la Văratic –

Căsoaia cu Apă (MARCHEVICI 1996, 256-257, fig. 1/3). Această imagine face posibilă construirea

unei analogii clare cu legenda răpirii Europei de către Zeus, din mitologia Greciei antice (KUN

1960, 156).

În încheiere, ţinem să subliniem încă o dată că demersul nostru rămâne, totuşi, o ipoteză

de lucru care şi-a propus aprofundarea cunoştinţelor şi interpretărilor asupra spiritualităţii

populaţiei cucuteniene.

IV.3. Obiecte de podoabă

IV.3.a. Mărgele Dintre obiectele de podoabă descoperite în cadrul aşezării de la Hoiseşti – La Pod,

amintim în primul rând mărgelele (perlele) lucrate din lut ars. Acestea au fost descoperite în

număr relativ mare (45) remarcându-se varietatea formelor lor. Astfel, tipurile identificate sunt

de formă sferică - simple (Pl. 65/1; 66/1), duble (Pl. 65/3; 66/3) sau triple (Pl. 65/5; 66/5) -sau

alungită, acestea putând fi de asemenea simple (Pl. 65/2; 66/2) sau ornamentate cu incizii (Pl.

65/4; 66/4). Remarcăm, de asemenea, prezenţa mărgelelor cruciforme, realizate din două bucăţi

de lut suprapuse (Pl. 65/7-8; 66/7-8) şi a mărgelelor stelate cu patru colţuri (Pl. 65/6; 66/6), toate

aceste tipuri prezentând perforaţiii centrale.

Page 218: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

PLASTICA

216

IV.3.b. Alte obiecte Foiţă de lut ars

În aşezarea de la Hoiseşti s-a mai descoperit şi o imitaţie în lut ars la roşu a unei foi de

tablă de cupru cu cele două margini rulate, reprezentând probabil o piesă de colier, prin care

puteau fi trecute capetele a două fibre, cu o lungime de 3,2 cm şi o lăţime de 2,9 cm (Pl. 65/9;

66/9).

Topor miniatural Trebuie de asemenea să semnalăm descoperirea unei miniaturi din lut ars a unui topor-

târnăcop de aramă cu braţele în cruce, cu o lungime de aproximativ 4,7 cm (Pl. 65/10; 66/10).

Unii cercetători atribuie acestor miniaturi o valoare spirituală, considerându-le piese votive,

amulete, simboluri ale unei clase de meşteşugari sau, pornind de la interpretarea pieselor

originale, însemne ale puterii (BOGHIAN 2004, 155; DUMITRESCU et alii 1954, 469; MARINESCU-

BÎLCU 1981, 71).

În cursul cercetărilor de la Hoiseşti, în locuinţa numărul 3 a mai fost descoperită şi o

brăţară de aramă cu trei spire. Datorită unui concurs nefericit de împrejurări nu putem decât să îi

semnalăm prezenţa.

Page 219: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

217

1 2 3

4 5

8

6 7

9 10

Planşa 65. Hoiseşti-La Pod. Obiecte de lut: mărgele (1-8); foiţă de lut (9); topor-târnăcop miniatural (10).

Page 220: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

218

1 2 3

4 5

6 7 8

9 10

Planşa 66. Hoiseşti-La Pod. Obiecte de lut: mărgele (1-8); foiţă de lut (9); topor-târnăcop miniatural (10).

Page 221: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

219

V. ANALIZA MATERIALULUI ARHEOZOOLOGIC17

În cadrul eşantionului arheozoologic de la Hoiseşti au fost identificate 3475 resturi

faunistice, dintre acestea 3 fiind atribuite păsărilor, 509 moluştelor (un rest de gasteropod şi 508

resturi reprezentând bivalve) şi 2963 mamiferelor.

Eşantionul de la Hoiseşti se caracterizează printr-un grad ridicat de fragmentare a

resturilor osoase, datorat condiţiilor precare de conservare, ca urmare a circulaţiei şi a stagnării

apei în sediment, fapt care a condus la sfărâmarea accentuată a resturilor. Din totalul celor 2963

de fragmente osoase atribuite mamiferelor, numai 1557 au putut fi determinate specific, un

număr de 32 pot fi atribuite porcinelor (Sus sp.), fără a fi posibilă diferenţierea între porcul

domestic şi mistreţ, 3 resturi au fost atribuite grupului Bos primigenius/Bison bonasus, 7 resturi

grupului Bos taurus/Cervus elaphus, iar 1364 resturi nu au putut fi determinate specific fiind

atribuite mamiferelor de talie mare şi mamiferelor de talie mijlocie (CAVALERIU, BEJENARU,

BODI 2006).

Mamifere85,27%

Moluste14,65%

Pasari0,08%

Distribuţia resturilor faunistice în eşantionul de la Hoiseşti.

Au fost identificate 81 fragmente osoase provenite de la mamifere, care se află în diferite

stadii de prelucrare. Acestea provin atât de la mamiferele sălbatice (Cervus elaphus, Capreolus

capreolus, Sus scrofa ferus), cât şi de la cele domestice (Ovis aries/Capra hircus, Sus scrofa

domesticus), iar un rest provine de la specia Equus caballus.

17 Capitol realizat de Romeo Cavaleriu şi Luminiţa Bejenaru. O prezentare integrată a materialului arheozoologic de la Hoiseşti în contextul fazei Cucuteni A poate fi consultată în CAVALERIU, BEJENARU 2009.

Page 222: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA MATERIALULUI ARHEOZOOLOGIC

220

Speciile de mamifere domestice, cu importanţă în alimentaţie, identificate în eşantion,

sunt: Bos taurus, Sus scrofa domesticus, Ovis aries, Capra hircus; acestora li se adugă şi Canis

familiaris, probabil fără importanţă directă în economie.

Sus scrofa domesticus prezintă frecvenţa cea mai ridicată ca număr de resturi şi de

indivizi estimaţi, resturile provenite de la porcinele domestice reprezentând aproape o treime din

totalul celor determinate specific în întregul eşantion (Tabel 20).

Din analiza fragmentelor osoase ale scheletului postcranian pentru această specie, putem

afirma că predomină exemplarele adulte, din cele 451 fragmente atribuite, numai un număr de 91

au fost apreciate ca fiind imature. Vârsta minimă de sacrificare, după scheletul postcranian, este

mai mică de 12 luni, fiind stabilită după fragmentele distale de humerus neepifizate. După

dentiţie, vârsta minimă de sacrificare este de 6 luni, iar cea maximă de 2-3 ani.

Predominanţa porcinelor în eşantionul de la Hoiseşti constituie un caz particular, ştiut

fiind faptul că, în eşantioanele arheoozoologice provenind din alte situri ale culturii Cucuteni,

faza A, predominante sunt bovinele, urmate de ovicaprine şi porcine (HAIMOVICI 1987).

Bos taurus se situează pe locul al doilea, alături de ovicaprine, în privinţa numărului de

resturi osoase, care reprezintă 14,26% din totalul fragmentelor determinate specific (Tabel 20).

Fragmentele osoase provenite de la bovine au fost atribuite unui număr de 16 indivizi.

La o primă analiză a fragmentelor osoase ale scheletului postcranian aparţinând speciei Bos

taurus, luând drept criteriu aspectul extern al pieselor osoase, putem afirma că în eşantionul

arheozoologic de la Hoiseşti predomină exemplarele adulte. Astfel, din cele 222 fragmente

osoase aparţinând bovinelor, numai 14 provin de la exemplare tinere. Vârsta minimă de

sacrificare pe baza scheletului postcranian este mai mică de 15-20 luni şi a fost stabilită pe baza

unui humerus neepifizat distal. După dentiţie, vârsta minimă de sacrificare s-a stabilit că ar fi de

18 luni, iar cea maximă, de peste 4 ani.

Ovis aries/Capra hircus reprezintă 14,26 % din totalul fragmentelor care au putut fi

determinate specific, aceste fragmente provenind de la un număr de 11 indivizi. Talia la greabăn

pentru Ovis aries a fost estimată pe baza câtorva piese, utilizând coeficienţii lui Teichert (preluaţi

din UDRESCU, BEJENARU, HRIŞCU 1999), valorile fiind: 59 cm şi 51 cm pentru astragal, 76,3 cm şi

78,6 cm pentru calcaneu şi 53 cm pentru radius (CAVALERIU et alii 2008). Pentru capră nu s-a

estimat talia la greabăn, nefiind identificate resturi pe baza cărora să se poată face acest tip de

estimare.

În urma analizei elementelor scheletului postcranian, s-a constatat că predomină

exemplarele adulte, din cele 222 resturi atribuite acestui grup, numai 30 au fost identificate ca

Page 223: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

221

fiind imature. Vârsta minimă de sacrificare după scheletul postcranian este mai mică de 12-18

luni şi a fost stabilită pe baza unei tibii neepifizată distal. După dentiţie vârsta minimă de

sacrificare s-a apreciat ca fiind de 3-6 luni, iar cea maximă este de peste 3 ani.

Canis familiaris apare în eşantion într-un procent de 1,67%, resturile provenite de la câine

fiind atribuite la 4 indivizi, dintre care unul este imatur.

Speciile de mamifere sălbatice predominante care apar în eşantion sunt Cervus elaphus,

Sus scrofa ferus, Capreolus capreolus, Bos primigenius, specii care contribuiau şi ele la

asigurarea necesarului de carne (Tabel 20). Pe lângă acestea, mai apar sporadic Lepus europaeus,

Ursus arctos, Castor fiber, Felis sylvestris, Vulpes vulpes şi Sciurus vulgaris. Numărul de resturi

provenite de la mamiferele sălbatice este relativ mare, acestea reprezentând 40,78% din totalul

resturilor identificate specific, ceea ce ne face să credem că vânătoarea, alături de creşterea

animalelor, constituia o ocupaţie de bază a locuitorilor acestei aşezări.

În cadrul mamiferelor sălbatice, mistreţul este cel care deţine un procent majoritar, cu

21,07% din totalul resturilor identificate, acestea provenind de la 12 indivizi. Pentru cerb s-a

estimat un număr de 3 indivizi, pe baza a 158 fragmente osoase identificate pentru această

specie, situaţia datorându-se gradului mare de fragmentare a coarnelor. În cazul căpriorului, s-a

apreciat că resturile provenite de la această specie aparţin la 6 indivizi. Pentru cele opt fragmente

provenite de la bour s-a apreciat că aparţin la doi indivizi.

Equus caballus apare în eşantion printr-un singur rest, un capitatum întreg, care prezintă şi

urme de prelucrare prin şlefuire.

Pentru toate speciile de mamifere identificate în eşantionul de la Hoiseşti s-a observat şi

distribuţia resturilor pe segmente scheletice, predominând cele care aparţin scheletului

apendicular (Tabel 21). Din totalul resturilor de Bos taurus, 61% aparţin scheletului apendicular;

pentru Sus domesticus proporţia celor două categorii de resturi este mai apropiată, numai 56%

aparţinând scheletului apendicular; la ovicaprine proporţia este, de asemenea, mai mare pentru

scheletul apendicular (65%), iar la mistreţ aceste resturi au o pondere de 69%. În cazul cerbului,

datorită numărului ridicat de fragmente de corn identificate, resturile scheletului axial ar fi mai

numeroase faţă de cele din scheletul apendicular; trebuie să ţinem însă cont de faptul că este

vorba de fragmente şi nu ştim câte dintre acestea provin de la exemplare vânate; 21 dintre aceste

fragmente au urme de prelucrare şi patru aparţin unor coarne căzute şi adunate din pădure, deci

nu este vorba de indivizi vânaţi, astfel, scăzând din totalul resturilor scheletului axial fragmentele

de corn, rămân dominante resturile din scheletul apendicular.

Page 224: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ANALIZA MATERIALULUI ARHEOZOOLOGIC

222

Datorită faptului că nu au fost identificate oase lungi întregi în cadrul acestui eşantion, cu

excepţia speciei Ovis aries, la celelalte specii nu s-a putut estima talia la greabăn.

Exploatarea resurselor acvatice este dovedită de prezenţa în eşantionul studiat a unui număr

de 508 valve şi fragmente de valve toate aparţinând genului Unio (Tabel 19).

Specia NR %

Unio crassus 309 60,83 Unio pictorum 93 18,30

Unio sp. 106 20,87 Total 508 100

Tabelul 19. Distribuţia valvelor de moluşte identificate în eşantionul de la Hoiseşti.

Majoritatea valvelor provin de la specia Unio crassus (60,83%), situaţie în concordanţă cu

literatura de specialitate în legătura cu distribuţia genului Unio pe teritoriul Moldovei şi în zona

de nord a ţării (GROSSU 1962).

Valvele găsite în eşantionul de la Hoiseşti provin din activităţi culinare, ca resturi menajere,

întrucât nu s-au observat la nivelul lor urme ale activităţii artizanale de confecţionare a obiectelor

de uz casnic sau a podoabelor. Unele dintre ele prezintă un grad ridicat de fragmentare datorat

activităţii de spargere a cochiliilor în vederea scoaterii masei viscerale sau ca urmare a vechimii

lor în timp.

Page 225: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

223

Tabelul 20. Distribuţia resturilor scheletice pe specii de mamifere în eşantionul de la Hoiseşti.

(NR - număr resturi; NMI - număr minim de indivizi)

Specia NR % NMI %

Bos taurus 222 14,26 5 7,46 Sus scrofa domesticus 451 28,96 16 23,88 Ovis aries/Capra hircus 204 13,10 7 10,44 Ovis aries 12 0,77 2 2,99 Capra hircus 6 0,39 2 2,99 Canis familiaris 26 1,67 4 5,97 Total mamifere domestice 921 59,15 36 53.73 Cervus elaphus 158 10,15 3 4,48 Capreolus capreolus 118 7,58 6 8,96 Sus scrofa ferus 328 21,07 12 17,91 Bos primigenius 8 0,51 2 2,99 Ursus arctos 1 0,06 1 1,49 Lepus europaeus 13 0,83 2 2,99 Castor fiber 1 0,06 1 1,49 Felis sylvestris 1 0,06 1 1,49 Vulpes vulpes 4 0,26 1 1,49 Sciurus vulgaris 3 0,19 1 1,49 Total mamifere sălbatice 635 40,78 30 44,78 Equus caballus 1 0,06 1 1,49 Total mamifere identificate specific 1557 100 67 100 Sus sp. 32 - - - Bos primigenius/Cervus elaphus 7 - - - Bos primigenius/Bison bonasus 3 - - - Total mamifere neidentificate 1364 - - - Total mamifere 2963 - - -

Page 226: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

224  

Tabelul 21. Distribuţia resturilor de mamifere pe segmente scheletice în eşantionul de la Hoiseşti.  

 

 

Specia

El. anat.

Bos

taurus

Sus scrofa

domesticus

Ovis

aries

Capra

hircus

Ovis/

Capra

Canis

familiaris

Equus

caballus

Cervus

elaphus

Capreolus

capreolus

Sus scrofa

ferus

Bos

primigenius

Lepus

europaeus

Castor

fiber

Ursus

arctos

Vulpes

vulpes

Felis

sylvestris

Sciurus

vulgaris

Corn 8 - - 4 - 2 - 78 18 - - - - - - -

Neurocraniu 9 62 - - 4 - - - 3 41 - - - - - - -

Maxilar 17 40 1 - 16 - - 4 5 13 - - - - - - -

Mandibula 18 79 - - 44 11 - 7 30 18 1 - - - - 1 1

Vertebre 33 15 - - 6 4 - 3 1 5 - - - - - - -

Coaste - 4 - - 2 - - 1 - - - - - - - -

Hioid 1 - - - - - - - - - - - - - - -

Omoplat 10 44 1 - 8 1 - 2 6 17 - 1 - - - - -

Humerus 11 56 2 2 14 1 - 3 4 26 - 1 - - 1 - -

Radius 11 14 2 - 17 - - 6 7 20 - 1 - - - - 1

Cubitus 9 19 - - 1 1 - 2 2 25 - - - - 1 - -

Metacarp 6 3 - - 5 - - 1 8 4 - - - - - - -

Coxal 13 31 - - 7 - - - 2 16 - - - - - - -

Femur 15 5 - - 18 1 - 8 3 13 - 2 - - - - -

Rotula 1 1 - - - - - - - 4 - - - - - - -

Tibie 12 27 2 - 24 4 - 3 3 23 1 3 1 - 1 - 1

Peroneu - 9 - - - - - - - 3 - - - - - - -

Scafoid 2 4 - - - - - - - - - - - - - -

Astragal 1 1 2 - 3 - - - 5 9 2 - - - - - -

Calcaneu 4 10 2 - 10 1 - - 1 19 1 - - - - - -

Metatars 12 4 - - 8 - - 7 7 9 - 2 - - - - -

Metapod 8 7 - - 12 - - 12 7 23 - 2 - - - - -

Carp/Tars 11 - - - - - 1 3 - 3 - - - - - - -

Falanga 1 4 5 - - 3 - - 5 5 29 - 1 - 1 - - -

Falanga 2 5 10 - - 2 - - 10 - 6 3 - - - 1 - -

Falanga 3 1 1 - - - - - 3 1 2 - - - - - - -

Total 222 451 12 6 204 26 1 158 118 328 8 13 1 1 4 1 3

Page 227: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

225

VI. ÎNCADRARE CRONOLOGICĂ ÎN CONTEXTUL CULTURII

CUCUTENI

Periodizarea pentru întreaga cultură Cucuteni are la bază cercetările conduse de

către reputatul savant german, Hubert Schmidt, în anii 1909 şi 1910, în aşezarea de la

Cucuteni-Cetăţuia. În 1932 arheologul german a publicat lucrarea monografică a

descoperirilor din această zonă, stabilind schema dezvoltării culturale, atât din punct de

vedere stratigrafic, cât şi tipologic. Astfel, acesta a observat existenţa a trei niveluri de

locuire pe care le-a atribuit ca aparţinând la două culturi, A şi B, ultima incluzând şi faza

AB a culturii Cucuteni (SCHMIDT 1932), care va fi definită mai târziu de către arheologii

români.

În anul 1956, în urma săpăturilor de al Izvoare, Radu Vulpe publică un articol

amplu asupra noilor probleme ridicate de rezultatele acestor săpături. În urma analizei

schemei stratigrafice, cercetătorul citat distinge două niveluri, Izvoare II 1a şi II 1b, pe

care le atribuie unei civilizaţii protocucuteniene, de tip Ariuşd, prezentând mari

asemănări şi cu cultura anterioară, Tripolie A. Aceste două straturi se caracterizează prin

prezenţa unei categorii ceramice bicrome, definitorie pentru “cultura protocucuteniană”,

cu motive pictate cu alb şi, rareori, cu roşu, pe fondul roşu sau negru, lustruit, al vasului.

Alături de bicromie se întâlnesc şi vase pictate tricrom (VULPE 1956, 57). Diferenţa între

cele două niveluri este dată de proporţia ceramicii bicrome în raport cu ceramica

tricromă. În nivelul Izvoare II 1a, ceramica bicromă este prezentă în cantitate covârşitoare

faţă de ceramica tricromă, în timp ce în nivelul II 1b acest raport tinde să se echilibreze

(VULPE 1956, 57). De aici se trage concluzia conform căreia ceramica bicromă precede

ceramica tricromă, fiind mai veche decât aceasta. Stratul Izvoare II 1b se caracterizează

prin prezenţa simultană a ambelor categorii de ceramică pictată (bicromă şi tricromă),

căpătând astfel un caracter tranzitiv spre Izvoare II 2 (exclusiv tricrom). În urma acestei

situaţii, Radu Vulpe se crede îndreptăţit să concluzioneze că ceramica tricromă

cucuteniană se naşte în etapa stratului Izvoare II 1b, direct din ceramica bicromă, prin

simpla adăugire a culorii negre (VULPE 1956, 67). Totuşi, după cum se poate observa,

Page 228: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

ÎNCADRARE CRONOLOGICĂ

226

autorul nu îşi propune şi nici nu încearcă să realizeze, pe baza acestor observaţii, o

divizare internă a fazei Cucuteni A, accentul în această lucrare fiind pus pe încercarea de

elucidare a genezei culturii Cucuteni, această abordare fiind evidentă şi în cadrul

monografiei dedicate aşezării de la Izvoare (VULPE 1957, 205-211).

În anul 1960, în cadrul primului volum al tratatului Istoria României, Vladimir

Dumitrescu împarte faza A a culturii Cucuteni în trei etape evolutive. Prima etapă,

denumită Cucuteni A1 este asimilată nivelurilor protocucuteniene de la Izvoare şi este

definită prin prezenţa picturii înainte de ardere cu alb pe fond roşu (DUMITRESCU 1960,

65), fiind identificată de autor în aşezările de la Izvoare şi Frumuşica (DUMITRESCU 1960,

61). Etapa Cucuteni A2 este caracterizată prin introducerea picturii tricrome alături de cea

bicromă, specifice fiind aşezările de la Ariuşd, Bonţeşti, Izvoare, Frumuşica şi Truşeşti

(DUMITRESCU 1960, 61 şi 65). Ultima etapă, Cucuteni A3, se caracterizează prin dispariţia

ornamentării bicrome, fiind prezentă, în mod exclusiv pictura tricromă, aşa cum este

cazul aşezărilor de la Cucuteni, Hăbăşeşti, Ruginoasa şi Fedeleşeni (DUMITRESCU 1960, 61

şi 66).

În articolul său din anul 1963, Vladimir Dumitrescu reia problema împărţirii fazei

Cucuteni A în trei etape, caracterizate în ordine cronologică, prima, de existenţa

exclusivă a unei specii ceramice cu decor pictat bicrom, a doua etapă unde alături de

bicromie apare şi tricromia, şi în a treia etapă prin prezenţa exclusivă a ceramicii tricrome

(DUMITRESCU 1963, 60). Astfel, etapa A1, este caracterizată de prezenţa exclusivă a

ceramicii decorate bicrom, asociată cu specia ceramicii nepictate, cu decor adâncit,

ilustrată, în opinia autorului, de primul nivel cu ceramică bicromă de la Izvoare (II 1),

precum şi de unele locuinţe de la Târpeşti (DUMITRESCU 1963, 69 şi 73). Etapa Cucuteni A2

cuprinde aşezările în care găsim asociate speciile ceramicii pictate atât bicrom cât şi

tricrom, alături de ceramica incizată, precum în cazul aşezărilor de la Ariuşd, Bonţeşti,

Frumuşica, Truşeşti şi al nivelului II 2 de la Izvoare (DUMITRESCU 1963, 69 şi 73). În

cadrul etapei A3 autorul include doar acele aşezări în cadrul cărora a fost descoperită

ceramică pictată exclusiv în manieră tricromă, asociată fiind cu ceramică incizată, aşa

cum este cazul aşezărilor de la Hăbăşeşti şi Cucuteni (DUMITRESCU 1963, 69 şi 73). Totuşi,

în acest moment este propusă şi definirea etapei Cucuteni A4 care, conform autorului,

este ilustrată de descoperirile din aşezările de la Fedeleşeni şi Ruginoasa, fiind

Page 229: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

227

caracterizată de predominanţa ceramicii pictate tricrom, prezenţa sporadică a ceramicii

incizate şi apariţia unui nou tip de bicromie cu decor alb pe fond roşu sau decor brun pe

fond alb (DUMITRESCU 1963, 69 şi 73).

O altă opinie asupra fazei Cucuteni A o găsim exprimată de către Anton Niţu într-

o serie de studii privind reconsiderarea din punct de vedere tipologic a problemelor

ridicate de ceramica cucuteniană. Astfel, pornind de la criteriile de definire deja existente

şi utilizând, pentru rafinamentul acestora, raportul dintre ceramica tricromă pe fond brun

şi pe fond alb, cercetătorul împarte etapele Cucuteni A2 şi A3 în patru etape secundare.

Astfel, Cucuteni A2a se caracterizează prin predominarea ceramicii tricrome pe fond brun,

specifice fiind nivelul II 1b de la Izvoare precum şi aşezările de la Bonţeşti şi Ciorani.

Etapa Cucuteni A2b este ilustrată de aşezările Frumuşica şi Calu, unde se constată

echilibrarea celor două categorii de ceramică tricromă, cu o uşoară predominanţă a celei

pe fond brun. O uşoară înclinare a raportului în favoarea picturii pe fond alb precum şi

persistenţa bicromiei este înregistrată în aşezările de la Ghelăieşti, Drăguşeni, Truşeşti,

Hăbăşeşti, Cucuteni, Gura Văii şi Toflea şi defineşte etapa A3a, în timp ce preponderenţa

speciei tricrome pe fond alb, remarcată în aşezările de la Ruginoasa, Fedeleşeni sau

Chetreşti defineşte etapa Cucuteni A3b. De asemenea, sunt reevaluate definirea etapei

Cucuteni A1, propunându-se plasarea nivelului Izvoare II1a la finalul acesteia, precum şi

cea a etapei Cucuteni A4, fiind considerată ca forma finală a fazei A3 (NIŢU 1973, 90-95;

1980, 146-148).

Ceramica pictată tricrom din cadrul aşezării de la Hoiseşti prezintă, aproape în

totalitate, motive decorative realizate pe fond alb întins, fiind astfel încadrabilă în faza

Cucuteni A3. Această observaţie, coroborată cu prezenţa speciei pictate bicrom cu brun

sau negru pe fondul vasului şi absenţa, atât a ceramicii bicrome cu zone decorative

sintetice, cât şi a celei cu decor adâncit, plasează aşezarea de la Hoiseşti pe aproximativ

acelaşi palier cronologic cu aşezările de la Hăbăşeşti, Truşeşti şi Cucuteni, adică spre

finalul fazei Cucuteni A3a.

Page 230: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 231: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

229

Concluzii.

AŞEZAREA DE LA HOISEŞTI ÎN CONTEXTUL FAZEI

CUCUTENI A

Acţiunile unei comunităţi umane constituie, cel puţin parţial, reacţii adaptative la

stimulii mediului înconjurător. Astfel, reconstituirea caracteristicilor economiei unei

comunităţi preistorice este imposibilă fără reconstrucţia paleomediului.

Se poate spune despre mediile aluviale că au propria lor arheologie deoarece, de-a

lungul preistoriei, acestea, in ciuda marii lor variabilităţi, s-au distins de alte medii prin

resursele si pericolele pe care le oferă. Mediul nu numai că filtrează datele iniţiale

arheologice, dar, de asemenea, a afectat comportamentul comunităţilor studiate în moduri

variate şi subtile, incluzând percepţia acestora asupra mediului însuşi. Resursele fizice şi

biologice ale mediilor aluviale oferă comunităţilor umane seturi integrate complexe de

posibilităţi, presupunând în acelaşi timp costuri a căror posibilitate de acceptare nu poate

fi judecată decât într-o manieră contextuală (BROWN 2001, 3). Pentru ca o astfel de

înţelegere să fie posibilă este necesară stabilirea principiilor fundamentale ale proceselor

fizice şi biologice care operează în medii aluviale şi a metodelor utilizabile în studierea

acestor procese. Astfel, evoluţia luncii inundabile constituie un element esenţial pentru

studiile asupra schimbărilor mediului şi relaţia acestora cu activităţile umane,

interpretarea sedimentelor şi solurilor din albia majoră constituind o parte necesară a

acestei discipline. Aceasta include înţelegerea de bază a proceselor curgerii râului şi a

celor de eroziune, precum şi a transportului şi depunerii sedimentelor. În situri preistorice

mai târzii, albia majoră însăşi poate fi privită, în parte, ca artefact, prin modificările

datorate unei comunităţi umane din zonă. Aşadar, pentru a determina impactul real al

comunităţilor umane asupra sistemelor fluviale trebuie înţeles şi controlul natural existent

asupra acestora, în caz contrar existând riscul obscurizării relaţiilor dintre om şi mediu.

Pentru reconstituirea cât mai completă a mediului ambiant, datele obţinute din studierea

Page 232: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONCLUZII

230

din punct de vedere geografic şi geologic a zonei de interes trebuie completate cu cele

oferite de arheobotanică şi arheozoologie.

Deşi datele existente până în acest moment nu ne permit realizarea unei imagini

complete asupra mediului înconjurător existent în perioada locuirii din aşezarea

cucuteniană de la Hoiseşti, putem încerca totuşi să oferim un răspuns parţial la una din

întrebările majore ridicate de studierea acestei comunităţi, şi anume care sunt factorii care

au determinat stabilirea unei locuiri umane într-o zonă de risc relativ ridicat.

În general, albiile majore ale râurilor sunt mai productive decât terenurile care le

înconjoară, acest fapt datorându-se prezenţei într-un grad mai ridicat a apei şi nutrienţilor.

Se poate astfel presupune că situarea comunităţii cucuteniene de la Hoiseşti în lunca

Bahluiului poate fi legată de condiţiile favorabile practicării agriculturii oferite de

aceasta. Totuşi, productivitatea luncilor şi gradul în care acestea avantajează cultivarea

plantelor, şi în special a cerealelor, variază în funcţie de latitudine, climă şi factori locali

(Tabel 22).

Tabel 22. Productivitatea anuală teoretică a luncilor şi terenurilor „uscate”, diferenţiată în funcţie de climă (apud BROWN 2001, fig. 4.1)

Page 233: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

231

Din punct de vedere al climei, civilizaţia Cucuteni evoluează în perioada

Atlanticului, care, pe teritoriul ţării noastre, corespunde cu faza molidului cu alun şi

stejăriş amestecat. Această fază se caracterizează printr-un grad de căldură şi umiditate

mai ridicat decât cel din ziua de azi (CÂRCIUMARU 1996, 20), asigurându-se astfel

condiţiile necesare practicării agriculturii.

Un alt factor important în determinarea posibilităților de cultivare a plantelor

domestice este dat de morfologia formelor de relief. Din acest punct de vedere, zone

favorabile practicării agriculturii, în zona de influenţă a aşezării de la Hoiseşti, sunt

oferite de terenurile plate din lunca Bahluiului precum şi de versanţii cu înclinaţii reduse

(sub 50) ale dealurilor aflate la nord de aceasta. Totuşi, în cazul în care s-ar fi urmărit

cultivarea acestor pante, considerăm că aşezarea ar fi ocupat o poziţie mai nordică, chiar

în cadrul luncii, dacă nu pe una din terasele prezente pe dealurile nordice. Având în

vedere gradul de înclinare (între 10 şi 200), a versanţilor care mărginesc la sud albia

majoră, fapt care îi face inutilizabili ca terenuri arabile, putem presupune că, în cadrul

economiei comunităţii cucuteniene studiate, accentul cădea pe exploatarea resurselor

luncii râului (Pl. 67).

Planşa 67. Hoiseşti - La Pod. Morfologia formelor de relief. A: teren arabil; B: teren impropriu practicării agriculturii.

Page 234: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONCLUZII

232

Umiditatea solului, incluzând existenţa şi nivelul pânzei freatice, constituie un alt

factor major în determinarea fertilităţii unei zone. În cazul luncii râului Bahlui, prezenţa

la suprafaţă a pânzelor freatice suspendate denotă o conductivitate hidraulică redusă a

solului. Acest fapt, coroborat cu un climat umed, care are drept rezultat un aport sporit

de apă, atât direct, sub forma precipitaţiilor şi a debitului râului, cât şi indirect, sub forma

apelor scurse de pe versanţi, ar fi putut determina, într-o măsură mai mare decât azi,

existenţa, pentru o anumită perioadă a anului, a unor zone submerse, în unele locuri

mlăştinoase.

Din punct de vedere al clasificării solurilor, în absenţa unei corelări stratigrafice şi

cronologice stricte între nivelul ocupat de locuirea cucuteniană şi lunca Bahluiului, am

luat în considerare toate tipurile de sol întâlnite până la adâncimea de doi metri. Se

observă astfel existenţa a două tipuri de sol de origine aluvială: soluri halomorfe de la

suprafaţă până la 1,5 m adâncime, urmate de soluri hidromorfe.

Solurile halomorfe sunt răspândite pe luncile râurilor Prut, Jijia, Bahlui şi pe unii

versanţi din câmpia Moldovei (PLANUL LOCAL DE ACŢIUNE PENTRU MEDIU – JUDEŢUL

IAŞI 2004, 24). Acestea sunt rezultatul unui proces de salinizare şi/sau alcalizare şi se

caracterizează printr-un pH puternic alcalin (LUPAŞCU, PARICHI, FLOREA 1998, 346).

Solurile hidromorfe sunt formate sub influenţa puternică a apei freatice şi/sau

acumulate din precipitaţii, deasupra unui orizont impermeabil (LUPAŞCU, PARICHI,

FLOREA 1998, 346). În acest caz, lăcoviştile constituie un tip de sol hidromorf, de culoare

închisă, relativ bogat în humus, format în zona de stepă sau silvostepă, în condiţii de

exces local de umiditate, datorită prezenţei apei freatice la mică adâncime. Acest tip de

sol prezintă permeabilitate variată, mai frecvent mică, o reacţie slab-moderat alcalină şi

aprovizionare bună cu substanţe nutritive (LUPAŞCU, PARICHI, FLOREA 1998, 346).

Având în vedere faptul că cerealele constituie cultura de bază a sistemului agricol

specific comunităţilor cucuteniene, un ultim element care trebuie luat în calcul este dat de

stabilirea condiţiilor necesare cultivării acestora. Astfel, după cum rezultă din Tabelul 18,

nivelul optim de pH în sol se situează între valorile de 5,5 şi 6,5, valori care indică

necesitatea existenţei unor soluri uşor acide (SYNDER http://www.back-to-

basics.net/efu/efu.html, 1). După cum am arătat deja, o caracteristică a solurilor

Page 235: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

233

halomorfe o constituie gradul ridicat de alcalinitate indicând astfel valori ale pH-ului cu

mult peste 8, fapt care le face improprii cultivării cerealelor. În ceea ce priveşte

lăcoviştile, deşi prezintă un potenţial natural ridicat de fertilitate, reacţia slab-moderat

alcalină indică valori ale pH-ului situate între şapte şi opt, care ar putea avea drept

rezultat o productivitate mai scăzută.

Tabel 23. Condiţii necesare practicării agriculturii: nivelul pH-ului din sol (apud SYNDER tabel 4.1)

Din punct de vedere al ecologiei şi funcţiilor rădăcinilor cerealelor, s-a constatat

faptul că acestea tind să se dezvolte în orizonturi de sol bine aerate şi bogate în nutrienţi

favorabili, evitând zonele caracterizate prin hipoxie sau niveluri toxice de minerale

(MANSKE, VLEK 2002, 250). Din acest punct de vedere, recoltele de cereale pot fi serios

compromise de saturarea solului cu apă, fapt care duce la scăderea nivelului de O2 din

sol, acest fenomen fiind adeseori însoţit de creşterea nivelului de CO2 şi etilenă. Astfel de

schimbări au drept rezultat compromiterea recoltelor de cereale (MANSKE, VLEK 2002,

252). Luând în calcul aceste date, la care adăugăm gradul mai ridicat de umiditate al

climei specifice perioadei de locuire a aşezării de la Hoiseşti, precum şi existenţa unei

pânze freatice aflate în apropierea suprafeţei, ca şi conductivitatea hidraulică scăzută a

solurilor identificate, constatăm că lunca râului Bahlui nu conferea condiţii favorabile

practicării extensive a agriculturii.

Page 236: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONCLUZII

234

În ceea ce priveşte utilajul litic şlefuit, din punct de vedere tipologic se poate

constata predominanţa teslelor, precum şi a topoarelor de dimensiuni relativ reduse, fapt

care indică, cel mai probabil, exploatarea unui mediu forestier de lizieră. În acelaşi timp,

studierea resturilor osteologice provenite din aşezarea de la Hoiseşti, prin preponderenţa

pe care speciile de pădure o au asupra celor de lizieră în cadrul speciilor de animale

sălbatice identificate (Tabel 20) (CAVALERIU, BEJENARU, BODI 2006), indică existenţa

unei zone bine împădurite. Astfel, exploatarea intenţionată şi selectivă a zonelor de

lizieră, coroborată cu numărul relativ mic de unelte posibil să fi fost utilizate în acţiuni de

defrişare şi desţelenire a solului, în scopul obţinerii de noi terenuri agricole, pare să indice

caracterul secundar pe care cultivarea plantelor îl ocupa în cadrul economiei aşezării de la

Hoiseşti. Din punct de vedere al activităţilor economice relevate prin studiul traseologic

al utilajului litic cioplit, se remarcă în primul rând piesele care „vorbesc” despre

practicarea agriculturii. Analiza traseologică a lamelor neretuşate de dimensiuni medii a

relevat şi confirmat cultivarea gramineelor. Piesele inserţii de seceră, atestate în aşezarea

de la Hoiseşti, cunosc un grad înalt de standardizare, lăţimea acestora grupându-se în

jurul valorii de 1,5-2 cm, fiind identice pieselor cu aceeaşi utilizare din neo-eneoliticul

Bulgarei. Pentru aceste din urmă piese au fost realizate teste experimentale cu unelte

realizate după modelul celor descoperite în timpul cercetărilor arheologice (în situl de la

Karanovo au fost descoperite mânere de corn care mai păstrau inserţiile de silex); testele

au confirmat eficienţa acestui tip de unealtă, randamentul său fiind doar de 2,5 ori mai

mic decât cel al unei seceri din metal (SKAKUN 1993, 364). De altfel, piese identice,

atestate în epoca bronzului, confirmă nivelul tehnologic avansat atins de acest tip de

unealtă încă din eneolitic. Din punctul de vedere al tipurilor de unelte realizate pe materii

dure animale identificate, practicarea unor ocupaţii de tipul grădinăritului este reflectată

doar prin două piese, lipsind cu desăvârşire uneltele care să ateste cu certitudine

practicarea cultivării cerealelor.

Creşterea animalelor, reflectată din punct de vedere al utilajului litic cioplit, în

ponderea uneltelor utilizate pentru prelucrarea pieii, osului şi cornului, pare să fi jucat un

rol puţin important, procentajul gratoarelor (unelte asociate în special cu prelucrarea

pieilor) fiind mai scăzut decât în aşezările de la Hăbăşeşti, Truşeşti şi Drăguşeni. Această

Page 237: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

235

observaţie este susţinută şi de analiza resturilor osteologice, aşezarea de la Hoiseşti, cu o

pondere de aproape 39% a speciilor sălbatice în cadrul inventarului arheozoologic,

reprezentând un caz excepţional. De asemenea, în rândul animalelor domestice,

procentajul mic pe care îl prezintă Bos taurus (14%) în comparaţie cu Sus scrofa domest.

(28%) şi Ovis/Capra (20%) evidenţiază aşezarea de la Hoiseşti ca fiind una atipică pentru

cultura Cucuteni, din punctul de vedere al strategiilor de creştere a animalelor. Pentru a

sublinia această situaţie menţionăm faptul că în aşezarea de la Cucuteni procentajul

deţinut de Bos taurus este de 50,29% în timp ce Sus scrofa domest. este prezent în

proporţie de 4,71% (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, VĂLEANU 2004, 309-317), în aşezarea de la

Târpeşti procentele sunt de 39,49% pentru vite şi 14,61% pentru suide (MARINESCU-

BÎLCU 1981, 174-196), la Drăguşeni vitele reprezintă 47,63% comparativ cu porcinele care

au un procentaj de 11,2% (MARINESCU-BÎLCU, BOLOMEY 2000, 159-177), iar în nivelurile

fazei A de la Poduri procentajele sunt de 57,34% vite şi doar 10,13% suide (CAVALERIU

et alii 2008). Deşi neobişnuită, această imagine atipică îşi găseşte explicaţia odată ce luăm

în considerare o serie de factori specifici. În primul rând, caracteristicile paleomediului

specific împrejurimilor aşezării de la Hoiseşti – zonă umedă şi puternic împădurită – sunt

ideale pentru creşterea porcinelor, fiind mai puţin potrivite pentru creşterea vitelor

(CHOQUENOT, RUSCOE 2003, 23; JARMAN 1971, 262). De asemenea, spre deosebire de vite şi

ovi-caprine, porcul constituie un animal relativ uşor de crescut, pentru perioada iernii,

hrana fiindu-i asigurată de resturile menajere (DIENER et alii 1978, 497; SHAW 1938, 381).

Mai trebuie adăugat faptul că, spre deosebire de vite, ciclul de reproducere al porcului

este mult mai rapid, acesta având loc de două ori pe an şi cu un număr total de până la 30

de pui pentru fiecare femelă (CRABTREE 1989, 212; DIENER et alii 1978, 498), toate aceste

trăsături caracterizând creşterea porcilor ca o sursă sigură de proteine animale cu o

toleranţă sporită la risc.

Studiul utilajului litic din aşezarea cucuteniană de la Hoiseşti relevă locul

însemnat pe care instrumentarul litic îl ocupă în economia acestei comunităţi. De

asemenea, diversitatea tipologică şi funcţională a diferitelor tipuri de unelte indică gradul

sporit de complexitate a ansamblului activităţilor economice ale acestei comunităţi.

Relativa omogenitate morfologică remarcată în cadrul diferitelor serii tipologice indică,

Page 238: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONCLUZII

236

în opinia noastră, existenţa unei strategii clar definite de producere a uneltelor, această

activitate căpătând astfel un caracter specializat.

În ceea ce priveşte utilajul litic cioplit, din punct de vedere al materiei prime

utilizate se constată predominanţa clară a materiei prime de origine locală, şi anume a

silexului de Prut (Grafic 1), fapt care marchează preferinţa locuitorilor aşezării de la

Hoiseşti pentru exploatarea resurselor naturale proprii. Prezenţa materiei prime exotice,

chiar dacă în cantităţi foarte mici, denotă existenţa relaţiilor comerciale atât cu

comunităţile din arealul tripolian, cât şi cu cele sudice, şi, dacă ar fi să judecăm cantitativ,

remarcăm o posibilă preferinţă marcată pentru zonele vestice, furnizoare de obsidian. În

acest ultim caz, nu credem că putem vorbi de exotismul materiei prime ca marcator al

prestigiului posesorului (TSONEV 2004, 83-84), una din lame fiind supusă studiului

microscopic, studiu care a relevat urme de utilizare.

Analiza internă a materialului litic cioplit, coroborată cu numărul relativ mic de

nuclee şi aşchii (Grafic 2) descoperite în decursul campaniilor noastre, ne fac să credem

că majoritatea acţiunilor de prelucrare primară a uneltelor (debitajul) se făcea fie în afara

aşezării (poate chiar în locul de unde era procurată materia primă), fie în cadrul aşezării,

în spaţii clar delimitate (ateliere), neidentificate însă în cursul cercetărilor arheologice.

Preponderenţa numerică a teslelor şi dălţilor, pusă în legătură cu numărul relativ

mare de unelte din cadrul utilajului litic cioplit identificate ca fiind utilizate în acţiuni de

prelucrare a materiilor organice dure (lemn şi os), poate, de asemenea, constitui un

indicator al preferinţei pentru prelucrarea secundară a lemnului obţinut prin doborârea

copacilor. Rolul important care par să îl fi jucat prelucrarea lemnului, în special, dar şi a

osului, este confirmat de numărul mare de racloare (utilizate pentru răzuirea materialelor

dure), burine (utilizate în acţiuni de crestare), şi, aşa cum am arătat în capitolul precedent,

de lame microlitice (utilizate în acţiuni de aşchiere) şi lame retuşate, de dimensiuni

mijlocii (utilizate în acţiuni de fierăstruire). Diversitatea tipologică a pieselor menţionate,

precum şi asocierea acestora cu acţiuni specifice, se constituie în dovezi ale specializării

prezente în cadrul acestei ramuri a economiei comunităţii de la Hoiseşti.

În ceea ce priveşte uneltele realizate din materii dure animale, la o privire

generală asupra inventarelor de acest tip ale comunităţilor caracterizate printr-o economie

productivă de tip sedentar, exploatarea materiei prime provenite de la animale domestice

Page 239: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

237

deţine o proporţie covârşitoare (BELDIMAN 2007, 246). În acest context, structura taxonilor

identificaţi în cadrul ansamblului de la Hoiseşti, apare ca una atipică, accentul fiind pus

pe exploatarea speciilor sălbatice. Acest fapt este confirmat şi de analiza generală a

resturilor osteologice provenite din staţiunea de la Hoiseşti, care confirmă importanţa pe

care vânatul o ocupa în cadrul economiei de subzistenţă (CAVALERIU, BEJENARU, BODI

2006) (Tabel 20).

Analiza ceramicii provenite din staţiunea de la Hoiseşti a dovedit faptul că cele

trei tipuri de pastă identificate corespund unor utilităţi practice clar definite. Sintetizarea

datelor obţinute pe calea arheologiei experimentale, cu cele provenind din analiza din

punctul de vedere al ştiinţei materialelor a proprietăţilor mecanice şi fizice ale pastei

ceramicii, ne impune să constatăm faptul că procesul de producere a ceramicii constituie

un fenomen tehnologic complex, care presupune soluţii tehno-manufacturiere distincte

pentru problemele specifice ridicate de utilitatea finală a vasului ceramic. Astfel,

ceramica fină este special concepută pentru a manifesta rezistenţă sporită la fracturare şi

abraziune, practica decorării indicând utilizarea acesteia în acţiuni cu grad sporit de

vizibilitate. Ceramica semifină corespunde cerinţelor impuse de îndeplinirea diverselor

sarcini gospodăreşti cotidiene, în timp ce vasele realizate din pastă grosieră sunt adaptate

condiţiilor impuse de utilizarea acestora la gătit. Din acest punct de vedere, putem afirma

faptul că manufacturarea ceramicii, cel puţin în cazul aşezării de la Hoiseşti, relevă un set

complex de cunoştinţe tehnice, accesibile, în totalitatea lor, doar unui specialist.

Privit în ansamblu, inventarul ceramic din aşezarea de la Hoiseşti, prin evidenta

standardizare a modului de realizare a pastei specifice categoriei ceramicii fine,

procentajul covârşitor pe care această categorie îl prezintă comparativ cu categoriile

ceramice semifină şi grosieră, precum şi soluţiile tehnice utilizate pentru realizarea

fiecărui tip de pastă, ne fac să afirmăm faptul că această aşezare prezintă, într-o formă

incipientă, caracteristicile unei producţii specializate, orientate spre surplus. Trebuie, de

asemenea, luate în calcul prezenţa abundentă a unei argile aluvionare de bună calitate şi a

apei în imediata apropiere a aşezării precum şi, după cum o indică datele arheozoologice

(Tabel 20) – prin preponderenţa în cadrul animalelor sălbatice a speciilor de pădure -

(BEJENARU, CAVALERIU, BODI 2006), a resurselor de combustibil.

Page 240: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

CONCLUZII

238

Aceste afirmaţii par a fi întărite şi de o privire generală comparativă asupra

modului de manufacturare a ceramicii cucuteniene în cursul fazei A, pentru realizarea

căreia am recurs la lucrarea Lindei Ellis, dedicată ceramicii complexului Cucuteni-

Tripolie (ELLIS 1984). Deşi, în ceea ce priveşte analizele realizate pe fragmente ceramice

Cucuteni A, cercetătoarea americană a avut la dispoziţie o bază logistică mult mai

sofisticată decât cea utilizată de noi, accentul fiind pus pe studiul petrografic al probelor,

şi deşi numărul de probe analizate este prea mic pentru a permite o abordare statistică, se

pot efectua câteva observaţii. Astfel, spre deosebire de probele ceramice provenite din

aşezările de la Poduri, Văleni, Târgu Bereşti şi Ghelăieşti analizate în lucrarea menţionată

(ELLIS 1984, p. 92, 114-115 şi Tabel 9, 12-15), ceramica de la Hoiseşti se remarcă prin absenţa

totală a utilizării unui degresant, acest aspect evidenţiind-o ca pe o ceramică de foarte

bună calitate, apropiată din punct de vedere tehnologic, de ceramica, superioară din punct

de vedere calitativ, specifică fazelor Cucuteni AB şi B.

Luând în considerare observaţiile noastre privind caracteristicile landşaftului

specifice hinterland-ului locuirii cucuteniene, improprii practicării pe scară largă a unei

activităţi de subzistenţă esenţiale, precum agricultura, caracterul expeditiv şi cu rezistenţă

sporită la risc a strategiilor utilizate în creşterea animalelor, precum şi producţia

ceramică, care prezintă un caracter specializat cu rezultate finite de foarte bună calitate şi

orientată spre surplus, toate acestea indică caracterul deschis al economiei de la Hoiseşti,

supravieţuirea acestei comunităţii fiind viabilă doar în contextul existenţei unei reţele de

schimb extra-comunitare. Acest fapt, coroborat cu plasarea locuirii într-o zonă de risc

relativ ridicat şi, după cum rezultă din cele de mai sus, cu posibilităţi reduse de susţinere

a dezvoltării demografice specifice unei comunităţi umane pare a indica apartenenţa

comunităţii de la Hoiseşti la o entitate socială cu un caracter mai larg, extra-comunitar,

ale cărei interese economice au dictat necesitatea implantării unei aşezări în lunca

inundabilă a râului Bahlui. Identificarea caracterului şi limitelor acestei entităţi sociale

extinse va fi însă posibilă doar prin investigarea amănunţită a celorlalte locuiri

cucuteniene de fază A aflate în apropierea comunităţii de la Hoiseşti.

În afară de trasarea caracteristicilor economiei specifice aşezării de la Hoiseşti,

lucrarea noastră ne impune şi o serie de reflecţii asupra modului în care, pe viitor, va

Page 241: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

HOISEŞTI – LA POD. O AŞEZARE CUCUTENIANĂ PE VALEA BAHLUIULUI

239

trebui realizată prelucrarea şi interpretarea materialului arheologic. Aşa cum am subliniat

de mai multe ori pe parcursul lucrării, principala problemă ridicată de integrarea

comunităţii de la Hoiseşti într-un context mai larg, a constituit-o publicarea rezultatelor

cercetărilor de până în prezent într-o manieră preponderent pozitivistă şi descriptivă.

Considerăm că acest lucru se datorează atât persistenţei abordării cultural-istorice

specifice arheologiei româneşti, cât şi lipsei bazei logistice care să permită implementarea

metodologiei de studiu şi interpretative specifice sistemelor teoretice moderne. Din acest

punct de vedere, considerăm că lucrarea noastră a reuşit să identifice o serie de soluţii

pentru surmontarea acestor probleme. Astfel, metodologia de studiu utilizată în cadrul

analizelor efectuate asupra inventarului arheologic provenit din aşezarea de la Hoiseşti

necesită o bază logistică puţin sofisticată şi relativ uşor de procurat. De asemenea, se

operează cu noţiuni teoretice relativ simple şi care pot fi uşor asimilate şi generalizate.

Astfel, reconstituirea paleo-mediului specific hinterland-ului aşezărilor preistorice

investigate, identificarea diferitelor activităţi economice cu ajutorul analizelor

traseologice, stabilirea gradului de specializare prezentat de diferitele meşteşuguri

practicate, definirea diferitelor strategii de interacţiune a comunităţilor umane cu mediul

înconjurător, pot conduce la crearea unei imagini nuanţate a vieţii cotidiene a

comunităţilor neolitice aceasta având drept rezultat aprofundarea cunoştinţelor asupra

problemelor legate de organizarea socială şi economică intra- şi extracomunitară.

Page 242: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

240

HOISEŞTI – LA POD. A CUCUTENI SETTLEMENT

IN THE FLOODPLAIN OF THE BAHLUI RIVER

-ABSTRACT-

Our specific area of interest, namely Cucuteni A phase settlements located on low

forms of relief, is a matter only tangentially addressed through broad-spectrum

publications, which relate to the general methods of classification of the Cucuteni

culture specific types of settlements. The Cucuteni A lowland inhabitation has been the

focus of specific archaeological investigations only with two occasions.

The first case is given by the publication, in 1977, of the rescue research results in

the settlement at Splai Bahlui (Iaşi), which focused on establishing the geomorphologic

and chronological position of the settlement.

In the second case, the Cucuteni settlement near the village Hoiseşti, (Dumeşti,

Iași County) was discovered in 1988, through surface research. In 2003 the Iasi County

Council and the mayoralty of Dumeşti commune have obtained PHARE funding to

rectify the minor bed of the Bahlui river and to build a concrete bridge on DC 36A, to the

north of the Hoiseşti village, construction which affected the central area of the Cucuteni

settlement.

A team from Al. I. Cuza” University – The Center for Archaeohistorical and

Interdisciplinary Studies and from the Museum Complex „Moldova”- Museum of History

of Moldova, led by Nicolae Ursulescu, conducted rescue excavations. The excavations

lasted from June 14 until October 5 2003 and resumed in April 19 to June 1 2004 in order

to research all the archaeological remains that were on the path of the future course of the

river, the team proposing the release of the archaeological discharge certificate to the

area. Based on the situation on the field, it was estimated that the settlement covered c.

17,250 sqm., which is about 45.09% of the entire area encompassed by the meander of

the river, from which the construction site affected c. 2500 sqm. The archaeological

research has uncovered an area of c. 1000 sqm., for the rest of 1500 sqm. being possible

Page 243: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

241

to carry out only observations on the already destroyed or damaged archaeological

features.

Starting from the results of this research, our aim is to try to define specific

characteristics of the Cucuteni settlements located on low relief forms, in the floodplain,

by analyzing and interpreting the results of the two rescue excavation campaigns,

conducted in 2003 and 2004, at Hoiseşti. This goal can be achieved mainly through

studying the archaeological findings resulting from the excavation, and comparing results

with those of other settlements, of the same evolutionary phase of the Cucuteni culture.

The main sources of documentation regarding the comparison elements for the

archaeological material from Hoiseşti will be the phase A Cucuteni settlements which are

presented through monographs (Frumuşica, Izvoare, Cucuteni-Cetăţuie, Hăbăşeşti,

Târpeşti, Truşeşti, Preuteşti-Haltă), or through extensive published materials (Poduri,

Poeneşti).

General data on the types of Cucuteni culture settlements. The theoretical

framework and general methodology

In general, Cucuteni settlements can be found on all types of terrain, and, depending on

their positioning, they are classified as high, medium or low settlements. Based on these

characteristics, corroborated with the presence or absence of fortifications, high

settlements with visible elements of fortification are regarded as regional centers of

power, while the low settlements, open, permanent or seasonal, are considered

subordinate, their location being dictated by the presence of favorable conditions for

carrying out subsistence activities, specific to an agro-pastoral economy, such as is the

case for the Cucuteni civilization. The exceptions to the rule are usually explained either

through the exploitation of specific resources, either through the decongestion of an

overcrowded occupation, thus appearing the phenomenon of "swarming". Thus, it may be

noted that the traditional approach to the various issues raised by the characterization of

the Cucuteni inhabitation is generated within rigid, static conceptual frameworks, with

report only to the external, formal characteristics of the Cucuteni settlements, with a

general evident tendency to use them in an independent manner from each other. Thus, as

Page 244: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

242

an attempt to rectify this state of fact, the purpose of our research is the analysis of human

activities and their relationship with the environment within delimited social units. Such

an investigation has a functional character and requires a complex approach, which must

be taken to a micro- level, in this case, the unit under review being a settlement.

I. CONTEXT OF THE FINDINGS

The first chapter presents the discoveries from Hoisești, the theoretical and

methodological means used in their interpretation as well as the results obtained. Thus,

the first part of the chapter is dedicated to the description of the environment specific to

the area, presenting the geographical positioning of the settlement, as well as the

geological and geographical features of the region. The second part of the chapter

describes the excavation techniques, the investigated areas, the architectural and other

archaeological features. During the investigations, there have been identified 14

dwellings from which six have been partially excavated.

II. TOOLS AND WEAPONS

Stone artifacts

The general classification of the stone tools and weapons has been realized

according to the taxonomy used by Victor Sorochin in the volume dedicated to the tools

of the Trypolian population from the area between Dniester and Prut River (SOROCHIN

1991).

Polished stone artifacts

All the polished stone artifacts discovered at Hoisești, belong to the class of tools

with cutting edge and may be divided into three typological groups: axes, adzes and

chisels. The preferred raw materials used in the manufacture of this class of artifacts have

been different types of marl.

Page 245: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

243

Chipped stone artifacts

The typological ordination of the chipped stone artifacts rests upon the

morphological and functional criterions defined by Alexandru Păunescu (PĂUNESCU

1970), with some specific completions.

There have been identified two classes of artifacts: nuclei and debiting products,

the second class containing six categories(blades, end scrapers, side scrapers, burins,

arrow heads, flakes), each of these further divided into groups and types.

Once the typological ordination of the chipped stone artifacts was accomplished,

we have tried to distinguish, through use-wear analysis, the possible functionality of each

category of tools. Due to the large number of items, we have chosen to analyze the entire

inventory through a low-power approach, which does not require the use of a

sophisticated logistic base. The results have been verified through punctual analysis of

representative tools by means of a high-power approach, using two different systems of

variable quantifications.

The low-power approach entails the analysis of the stone tools assemblage with

focus on the use-wear marks (such as micro-fractures and rounding) present on the edge

of the tool, with a maximum magnification of 50x. In order to identify and interpret the

use-wear marks, we have used data from several experiments and analysis conducted at

low-power magnification (such as ODELL, ODELL-VEREECKEN 1980; ODELL 1981).

The high-power approach requires the analysis of the stone tools through

electronic microscopy using high magnification (200x in our case). This method follows

the analysis of a large number of factors, depending on the variables quantification

system used. In our case, in order to verify the results, we have used two such systems.

One of the systems was created by Robert Grace (GRACE 1989) and involves the analysis

of both macroscopic and microscopic characteristics of the tool. The results obtained

allow the construction of hypothesis on the utility of the tool, worked material and

contact angle. The second system was developed by Shoh Yamada and Atsushi Sawada

(YAMADA, SAWADA 1993) and is focused on the analysis of ten microscopic and

macroscopic variables of the use-wear polish, which allow the identification of the

probable function of the tool, the direction of the motion and the type of worked material.

Page 246: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

244

The use-wear analysis of the stone tools assemblage allowed the identification of

the general use of the different categories of tools, and, in some cases, specific worked

material and motions.

Animal hard tissues artifacts

The methodology and terminology used in the typological analysis of the bone

and antler artifacts rests upon the principles of the only existent synthesis regarding the

industry of animal hard tissues artifacts from the Romanian prehistory (BELDIMAN 2007).

This class of artifacts is composed from six large morpho-technical groups: conical

points, polishers, chisels, spatulas, oblique points and receptors.

Copper artifacts

This class of tools is represented through a copper borer, 10 cm long, with

rectangular cross-section and a pointed end.

III. POTTERY ANALYSIS

Fabric analysis

Our approach aimed at establishing a sequence of characteristics, as well as the

theoretical and methodological frame to define it, which would help to infer the possible

utility of a Neolithic pot based on the analysis of its fabric. Our approach is based on the

use of a series of analytical parameters, using macroscopic or microscopic visual

inspection of pottery shards. The identifiable variables helped us define the physical

characteristics of the fabric, sintering and non-plastic inclusions. We were able to define

three categories of fabrics, each with its specific characteristics and possible utility. Thus,

the fine fabric pots are suitable for fulfilling tasks that require increased resistance to

abrasion and dynamic processes of fracture. The intermediate fabric is characterized

through increased versatility, being resistant to abrasion and both dynamic or static

processes of fracture (depending on the case), while the coarse ware, although presenting

little resistance to mechanical stresses may successfully withstand thermal shocks.

Page 247: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

245

Formal shape analysis

At the beginning of our attempt to order the pots from Hoiseşti from a formal

point of view, we became aware of the large variety of existent terms and definition

criterions, that made the framing of the pottery assemblage from Hoiseşti within a

broader context rather difficult. We have thus deemed necessary to a establish a unitary

formal typology for the Cucuteni A phase based on pots or pot fragments which allowed

the observation of specific morphological characteristics and consequently the definition

of general shapes and of their respective variants. Although the resulting typology does

not presents terminological consistency, using both functional (ex. cups, bowls, lids) as

well as morphological based (ex. pots with bellied body, pyriform pots) terms, it does has

the advantage of being supported by two monographs, being thus easier to integrate

within the scientific literature.

Functional shape analysis

The study of the pottery shapes from a functional point of view is dedicated to the

investigation of the possible link between forms and functions of ceramic pots, based on

ethnographic analogies. Although the ethnographic sample is too small to allow statistical

tests, the validity of the theories that were the basis of this study is certified through the

analytical design parameters identified and used, which are supported by cross-cultural

observations. Ceramic vessels are designed and manufactured to perform a particular

function, the characteristic morphological parameters being determined through a

practical analysis of stability, durability and operational efficiency of the pot. Although

this type of analysis cannot accurately determine the utility of a pot originating from an

archaeological context, however, it may allow the possible determination of general

functional classes, which may constitute an independent set of data that can be combined

with other evidence of prehistoric populations quotidian. Starting from ethnographic data,

we examined, on bibliographical bases, the inventory of pottery shapes from a series of

Cucuteni A phase settlements, and we were able to identify the possible functions for six

specific forms. We thus established, within the group bowls /pots for serving food, two

categories: individual and family sized vessels. The function of storing solid goods on

long-term can be achieved by two forms of pots: bellied pots and pear-shaped/pyriform

Page 248: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

246

pots, while for short term storage, pots with bellied body and low relief neck are likely to

have been used. Cups served to store liquids for a short term, while pots with high neck

and bellied body could be used both for long-term storage of liquids as well as for their

transportation.

Ornamentation analysis

The analysis of the ornamentation of the pottery focused on two main subjects:

formal analysis of the painted motifs, in order to try to identify a possible craft

specialisation, and Raman analysis of the pigments. The formal analysis, although

allowed the construction of a repertoire of decoration motifs did not permit, due to the

small size of the sample, any relevant conclusions regarding the craft specialisation. The

Raman analysis of the pigments yielded some interesting results. For the white pigment,

the Raman spectra determined the presence of TiO2 and quartz indicating a kaolinite

white clay, rich in TiO2 and quartz, formed from the weathering of acid igneous rocks,

was used. For the red pigment was used a clay rich in Fe oxyhydroxides, subjected to an

artificial process of Fe oxyhydroxide enrichment, the Raman spectra indicating the

presence of hematite and quartz. As far as the black pigment is concerned, jacobsite and,

in only one sample, black carbon or graphite were identified. The source of the

manganese black pigment can be explained by secondary accumulations of Mn from the

Iacobeni-Ciocăneşti region (Romania) and/or the manganese ore from Nikopol (Ukraine).

Although this manner of approaching the study of prehistoric pigments is relatively new,

and, in consequence, we lack data which would allow a contextual analysis, the results

obtained raise interesting questions concerning the circulation of the raw material used

for painting the cucutenian pottery.

As a general result of the analysis of the Cucuteni pottery from Hoiseşti, we have

identified some valuable future investigation guidelines. Thus, although the data resulted

from the investigation of the pottery did not allow the construction of definite

conclusions regarding the standardization of pottery production, or the analysis of craft

specialization, we are still able to suggest some working hypothesis. We refer especially

to the analysis of the manufacture of the pottery from the point of view of raw material

Page 249: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

247

selection. We consider that the raw material selection constituted a deliberate process,

conditioned by practical and technical considerations. Our assertion seems to be

supported by the results of the analysis of the pottery fabric, with each category having

specific attributes, but it needs to be verified through further study on cucutenian pottery

from other settlements.

IV. VARIOUS OTHER ARTIFACTS

Anthropomorphic representations

For the presentation of the anthropomorphic representations, we have chosen the

typological ordination of A. P. Pogoževa, also used by D. Monah in his synthesis on the

subject (MONAH 1997). We have thus distinguished two categories, defined based on their

manufacturing techniques: figurines and statuettes. To these, we have added the en violon

idols, also discovered during the excavations at Hoiseşti. Various human-shaped artifacts

complete the anthropomorphic representations repertoire: conical idols, phalluses,

anthropomorphic spoons, etc.

Zoomorphic representations

From the point of view of their technical achievement, we have distinguished two

large categories of zoomorphic representations: representations in the ronde-bosse

technique (figurines) and representations in the alto-relief technique (protomas).

Unfortunately, the fragmentation of the zoomorphic figurines did not allow the

realization of a typological description, limiting us to the presentation only of protomas.

The analysis of this class of artifacts offered us the opportunity to also discuss and argue

the meaning of the image of the bull within the religious system of the Cucuteni

communities.

Page 250: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

248

Adornments

Within this section, we presented the various adornments discovered during the

investigation of the Hoiseşti settlement, such as burnt clay beads, burnt clay pendants,

etc.

V. CHRONOLOGICAL FRAME

The tri-chrome painting of the pottery from Hoiseşti presents almost exclusively

decorating motifs on white background, being thus characteristic for the Cucuteni A3

phase. This observation, corroborated with the presence of the bi-chrome specie, with

brown or black on the pots’ background, and the absence of the bi-chrome specie with

synthetic decorative areas, places the Hoiseşti settlement on the same chronological level

with the settlements from Hăbăşeşti, Truşeşti and Cucuteni, which is towards the ending

of the Cucuteni A3a phase.

CONCLUSIONS. THE SETTLEMENT FROM HOISEŞTI WITHIN THE

CONTEXT OF THE CUCUTENI A PHASE

The actions of a human community represent, at least partially, adaptive reactions

to the environmental stimuli. Thus, the reconstruction of the economical characteristics of

a prehistoric community is impossible without the reconstruction of its environment.

On may say that the alluvial environments build their own archaeology since, all

throughout prehistory, they distinguished themselves from other settings through their

both dangers and resources they offer. The physical and biological resources of the

alluvial environment offer its human inhabitants complex integrated sets of opportunities,

demanding, in the same time, costs that may only be judged in a contextual manner

(BROWN 2001, 3). For such an understanding to be possible, it is necessary to establish the

fundamental principles of physical and biological processes that operate within the

floodplains and of the methods most suitable for their study. Although the existent data

does not allow the structuring of a complete image on the environment in which the

cucutenian community has lived, we may try however to offer at least a partial response

Page 251: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

249

to one of the major questions raised by the investigation of this site. More specifically,

we will try to identify which are the factors that determined the establishment of a human

community in a relatively high-risk area.

An important issue is set by the analysis of the morphology of the relief features

from the point of view of the possibilities they offer for the practice of one of the most

important subsistence activities, the agriculture. From this perspective, the only favorable

areas for cereal cultivation, within the catchment area of the settlement, are given by the

flat floodplain of the river and by the slow slopes (> 50) to its north. However, if the

cultivation of the slopes would have been one of the major objectives, we consider that

the settlement would have occupied a more northern position, at least within the

floodplain, if not on one of the terraces of the northern hills. Taking into consideration

the inclination of the southern slopes that border the floodplain (100-200), that makes the

cultivation of the cereals impossible, we may assume that the economy of the cucutenian

community under study was focused especially on the exploitation of the resources

offered by the floodplain.

The humidity of the soil and the level of the water table give an important aspect

for the determination of the degree of productiveness of an area. In the case of the Bahlui

river floodplain, the presence close to the surface of suspended water tables denotes a

reduced hydraulic conductivity of the soil. This aspect, corroborated with a humid

climate (specific for the analyzed timeframe), that results in an increased input of water

both direct, through precipitations, and indirect, through run-off water, might have

determined the existence within the floodplain of submersed or swamp areas.

From the point of view of soil classification, in absence of strict stratigraphical

and chronological correlations between the prehistoric inhabitation level and the

floodplain, we have taken into consideration all soil types to the depth of two meters. It

was thus possible to observe the presence of two types of alluvial soils: hallomorphic

soils from surface to a depth of 1,5 meters, followed by hydromorphic soils.

Considering the fact that cereals constituted the staple of the cucutenian

subsistence system, a final element that needs to be considered is the definition of the

necessary conditions for their cultivation. As it has already been shown, the floodplain

Page 252: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

250

consists of hallomorphic soils, which are characterized by a strong alkaline reaction,

indicating pH levels of over 8, while cereals require pH levels between 5,5 and 6,5.

From the point of view of cereals roots function and ecology, it is known that they

develop in aerated and nutrients rich soils, avoiding areas characterized by hypoxia and

toxic levels of minerals. Thus, the cereal crops may be seriously compromised through

the water saturation of the soil, which leads to a decrease of O2, this phenomenon being

often accompanied by an increase of CO2 and ethylene levels (MANSKE, VLEK 2002, 250-

252).

Taking into account all the arguments presented above, we may draw the

conclusion that the floodplain of the Bahlui River is not suitable for extensive cereal

cultivation. This conclusion seems to be supported by the analysis of the polished stone

tools assemblage, characterized by the numerical prevalence of adzes and small axes,

indicating the exploitation of a skirt environment. Our opinion seems to be supported also

by the relatively large number of chipped stone tools used in working hard organic

materials (wood and bone), which may constitute an indicator on the preference for

secondary processing of the timber.

However, the archaeozoological analysis of bone remains from the settlement,

through the identified wild species (wooded area species outnumbering skirt species),

indicates the presence of a wooded environment in the close proximity. Thus, the

intentional and selective exploitation of the skirt area as revealed by the analysis of

polished stone tools in the conditions of a wooded environment, seems to indicate the

absence of deforestation actions in order to obtain new agricultural terrain and it further

points out the secondary character of cereal cultivation within the economy of the

Hoiseşti settlement.

Animal husbandry, as indicated by the study of archaeozoological remains,

presents atypical characteristics, compared to the large majority of investigated

cucutenian settlements, the 39% attributed to wild species representing, through its large

value, an exceptional case. The percentages of the domesticated species also draw an

unusual image, with only 14% of the archaeozoological remains belonging to Bos Taurus

in contrast to 28% for Sus scrofa domest. and 20% for Ovis/Capra. We believe these

values find their explanation once we take into consideration a series of specific

Page 253: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

251

characteristics of the Hoiseşti settlement. The first factor that needs to be accounted for is

the hinterland of the settlement and its specific characteristics. The prehistoric

inhabitation from Hoiseşti is situated in a forested, humid lowland area, conditions ideal

for swine husbandry, and less so for cattle husbandry (CHOQUENOT, RUSCOE 2003, 23;

JARMAN 1971, 262). A second aspect derives from the requirements that have to be met

during the cold season, when sheep/goats or cattle require special provisions of food,

while the pig may be fed with domestic waste (DIENER et alii 1979, 497; SHAW 1938, 381).

To these characteristics must be added the fast reproduction cycle of the pig, in contrast

with cattle, a sow farrowing twice a year, totaling up to 30 piglets (CRABTREE 1989, 212;

DIENER et alii 1979, 498). All these characteristics define swine husbandry a secure source

of animal protein, with a high tolerance to risks.

The study of the lithic assembly reveals its importance within the economic

system of the Hoiseşti community, while the functional and typological diversity of the

various tools constitutes a reflection on the complexity of the ensemble of economical

activities. The relative morphological homogeneity within the various typological types

indicates, in our opinion, the existence of a clearly defined strategy of tools manufacture,

this activity thus acquiring a specialized character.

Within the chipped stone tools assemblage it is clearly discernable the

predominance of indigenous raw material, situation which marks the preference of the

inhabitants of the Hoiseşti settlement for the exploitation of native natural resources. The

presence of tools made of exotic raw materials, even if in very small quantity, denotes the

existence of commercial links with north-eastern and southern contemporary

communities with a marked preference, from a quantitative point of view, for the

western, obsidian supplying area.

A general glance on the animal hard tissues tools originating from communities

characterized by a sedentary productive economy reveals an overwhelming prevalence of

raw material from domesticated animals (BELDIMAN 2007, 246). Within this context, the

structure of the identified taxa within the Hoiseşti settlement is atypical, the accent falling

on the exploitation of wild mammals. Our observation is supported by the results of the

entire archaeozoological assemblage, which confirms the importance of hunting as a

major subsistence activity.

Page 254: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

252

The analysis of the pottery from the Hoiseşti settlement has proven that the three

identified types of pottery were manufactured for specific tasks. Through the synthesis of

experimental archaeology and science of materials data, the examination of the pottery

fabric has established that the pottery manufacture constituted a complex technological

process, which implies different techno-manufacturing solutions for the specific problems

implied by the final utility of the pot. From this point of view, we may assert that, at least

in the case of the Hoiseşti settlement, the pottery manufacture reveals a complex set of

technical knowledge, accessible in its totality only to a specialist. A general view on the

pottery inventory, through the obvious standardization of the fine pottery fabric and its

overwhelming percentage over the other types of pottery, as well as through the technical

solutions used to manufacture each type of fabric, make us assert that this settlement

presents, in an incipient form, the characteristics of a specialized production, oriented

towards surplus. Including in the equation the specific characteristics of the hinterland,

unsuitable for large-scale agricultural activities, the expedient and risk-tolerant animal

breeding strategies, we believe that the Hoiseşti settlement is characterized through an

opened economy, its survival being possible only within the context of the existence of

an extra-communitarian exchange network. This fact, corroborated with the implantation

of the inhabitation in a high-risk area, with decreased possibilities of sustaining the

demographical development specific to a human group, seems to indicate the

appurtenance of the Hoiseşti settlement to an extra-communitarian entity, whose

economical interests dictated the implantation of a settlement in the Bahlui River

floodplain. However, the identification of the character and limits of this extended social

entity will only be possible through the detailed investigation of the rest of the cucutenian

settlements in the area.

Page 255: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

253

0

50

100

150

200

250

300

Serie1 298 1 1 1 3

Silex de Prut Silex de Nistru Silex balcanic Silex central-moldovenesc

Obsidian S

Grafic 1. Frecvenţa ocurenţei tipurilor de materie primă utilizate pentru realizarea utilajului litic cioplit.

Page 256: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

254

0

20

40

60

80

100

120

140

Nuclee 11Lame 132Gratoare 28Racloare 11Burine 6Varfuri sageti 8Aschii 117

1

Grafic 2. Clase şi categorii de unelte identificate în cadrul utilajului litic cioplit.

Page 257: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

255

0

5

10

15

20

25

30

Lame cu olatura retusata

28

Lame cuambele laturiretusate

24

Lame trunchiate 5Lame cuencoche

5

1

0

5

10

15

20

Gratoare peaschie

9

Gratoare pe capde lama

18

Gratoare penucleu

2

1

Grafic 3. Reprezentarea procentuală a diferitelor tipuri de lame retuşate.

Grafic 4. Reprezentarea procentuală a diferitelor tipuri de gratoare.

Page 258: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

256

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Serie1 9 1 1

Racloare pe aschie

Racloare pe lama

Racloare pe nucleu

0

1

2

3

4

5

Serie1 5 1

Burine pe lama Burine pe aschie

Grafic 5. Reprezentarea procentuală a diferitelor tipuri de racloare.

Grafic 6. Reprezentarea procentuală a diferitelor tipuri de burine.

Page 259: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

257

0

5

10

Serie1 2 9

Nuclee prismatice Nuclee amorfe

0

20

40

60

80

Total 70 62Cu lustrumacroscopic

4 18

Lame debitaj Lame retusate

Grafic 7. Reprezentarea procentuală a al diferitelor tipuri de nuclee.

Grafic 8. Prezentarea procentuală a lamelor cu lustru macroscopic.

Page 260: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

258

Grafic 9. Categorii de piese descoperite în aşezarea de la Hoiseşti, în comparație cu alte aşezări cucuteniene de fază A.

Page 261: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

259

Grafic 10. Distribuţia diferitelor tipuri de unelte litice cioplite pe nivele şi complexe.

Page 262: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

260

Lista Ilustraţiilor

 

Planşa 1. Răspândirea aşezărilor Cucuteni A pe forme joase de relief/  24 Planşa 2. Hoiseşti – La Pod. 1: Localizare geografică; 2. Landşaft geomorfologic./ 39 Planşa 3. Hoiseşti – La Pod. 1‐2: interfluvii sculpturale – Dealul Drencea; 3: reliefuri sculpturale deluviale 

N./ 40 Planşa 4. Hoiseşti – La Pod. 1: reliefuri sculpturale deluviale S; 2: glacisuri proto‐coluviale; 3: şesuri aluvio‐

coluviale – Şesul Bahluiului. /  41 Planşa 5. Hoiseşti – La Pod. Plan general al situării locuirii cucuteniene. / 42 Planşa 6. Hoiseşti – La Pod. Plan general al situării locuinţelor identificate. / 43 Planşa 7. Hoiseşti – La Pod. Plan general al intervenţiilor arheologice de salvare  în campaniile 2003 şi 

2004. / 44 Planşa 8. Hoiseşti ‐ La Pod. Plan general al sectorului de vest, casetele 1‐4. / 45 Planşa 9. Hoiseşti ‐ La Pod. Plan general al sectorului est, campania 2004/ 46 Planşa 10. Hoiseşti ‐ La Pod. Aspecte din timpul demontării locuinţei nr.2. 1: vatra locuinţei nr. 2; 2: 

amprente de bârne pe podea; 3: amprenta de par. / 47 Planşa 11. Hoiseşti ‐ La Pod. Aspecte din timpul demontării locuinţei nr.3. 1: laviţa; 2: profil estic al S.C.1; 

3: urmă de par. / 48 Planşa 12. Hoiseşti ‐ La Pod. 1‐2: aspecte din timpul investigării gropii nr. 2 ; 3: demontare vetrei L8A; 4: 

complexul nr. 3. / 49 Planşa 13. Hoiseşti ‐ La Pod. 1: L11 – şanţul de fundaţie şi urma de par; 2: vatra L11; 3: aspect din timpul 

demontării L8; 4: demontarea vetrei L8. / 50 Planşa 14. Hoiseşti ‐ La Pod. Topoare: 1‐7 ( tip 1: 1;  tip 2: 2‐7); tesle: 8‐11. 4‐L.3; 6‐L.8; 8‐Gr.2; 1, 3, 5, 7, 9 

– în strat; 10‐ passim. / 69 Planşa 15. Hoiseşti ‐ La Pod. Topoare: 1‐7 ( tip 1: 1;  tip 2: 2‐7); tesle: 8‐11. / 70 Planşa 16. Hoiseşti ‐ La Pod. Tesle: 1‐4; dălţi: 5‐10 (tip 1: 5, 8; tip 2: 6, 9; fragmentare: 7, 10). 4, 10 ‐ L.3; 7 ‐ 

L.8; 8 ‐ Gr. 2; 1‐3, 5‐6 ‐ strat; 9 ‐ passim). / 71 Planşa 17. Hoiseşti ‐ La Pod. . Tesle: 1‐4; dălţi: 5‐10 (tip 1: 5, 8; tip 2: 6, 9; fragmentare: 7, 10). / 72 Planşa 18. Hoiseşti‐La Pod. 1‐2: nuclee prismatice; 3‐11: nuclee amorfe. / 73 Planşa 19. Hoiseşti‐La Pod. 1‐5: lame de silex neretuşate; 6: lamă de obsidian cu lustru ; 7‐9: lame de silex 

cu lustru. / 74 Planşa 20. Hoiseşti‐La Pod. 1‐5: lame de silex neretuşate; 6: lamă de obsidian cu lustru ; 7‐9: lame de silex 

cu lustru. / 75 Planşa 21. Hoiseşti‐La Pod. 1‐7: lame (1‐3: retuşate, cu lustru; 4: cu encoche ;  5: cu trunchiere 

perpendiculară pe axul piesei; 6: cu trunchiere concavă ; 7: cu trunchiere oblică faţă de axul piesei). 8‐9 gratoare (8: pe nucleu epuizat; 9:  drept pe aşchie). / 76 

Planşa 22. Hoiseşti‐La Pod. Gratoare. 1: microgratoar pe aşchie de silex: 2‐6: în evantai pe aşchii de silex ; 7: unguiform pe aşchie de silex/ 77 

Planşa 23. Hoiseşti‐La Pod. Gratoare pe cap de lamă.  1,4 : duble în evantai ; 2 : gratoar‐burin ; 3: drept ;  5‐6: în evantai (5: silex balcanic). / 78 

Planşa 24. Hoiseşti‐La Pod. Piese de silex. 1‐3: lame retuşate, cu lustru; 4: lamă cu encoche ; 6 : gratoar‐burin ;  5, 7‐8 : gratoare în evantai (5: gratoar dublu; 7: silex balcanic). / 79 

Planşa 25. Hoiseşti‐La Pod.  Racloare. 1: pe nucleu prismatic ; 2‐4: pe aşchii; 5: pe cap de lamă. / 80 Planşa 26. Hoiseşti‐La Pod. Burine pe cap de lamă: 1‐5  (1, 3‐5: de unghi ;  2: diedru); 6: burin de unghi pe 

aşchie. / 81 Planşa 27. Hoiseşti‐La Pod. Vârfuri  de săgeată : 1‐3 : retușe numai pe laturi; 4‐6 : retuşe în pojghiţă. / 82 Planşa 28. Diferite tipuri de fracturi. / 107 Planşa 29. Hoiseşti‐La Pod.  Piesa nr. I. 115. / 108 Planşa 30. Hoiseşti‐La Pod.  Piesa nr. I. 28. / 109 Planşa 31. Hoiseşti‐La Pod. Piesa nr. I. 16. / 110 Planşa 32. Hoiseşti‐La Pod. Piesa nr. I. 31. / 111 

Page 263: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

261

Planşa 33. Hoiseşti‐La Pod. Piesa nr. I. 50. / 112 Planşa 34. Ilustrarea diferitelor acţiuni implicate în prelucrarea materiei prime cu ajutorul utilajului litic 

cioplit (apud GRACE 1989). / 113 Figura 1. Hoiseşti‐La Pod. Împungător de cupru. / 119 Planşa 35. Hoiseşti‐La Pod. Vârfuri pe fragmente de oase lungi (3‐7: fasonate distal; 8: fasonat integral cu 

partea distală subţiată). 7‐ L.2; 5 ‐ Gr.2; 1‐4, 6, 8 – în strat. / 122 Planşa 36. Hoiseşti‐La Pod. Vârfuri (1‐2: pe segmente de metapod; 3‐4: pe rază de corn de cerb; 5‐6: pe 

fragmente de canini de mistreţ). 3‐ L.11; 1‐2, 4‐6 – în strat. / 123 Planşa 37. Hoiseşti‐La Pod. Netezitoare/Şlefuitoare (1‐3: pe fragmente de oase lungi; 4‐5: pe oase scurte). 

5 ‐ L.2; 1‐ Gr.2; 2, 4 – în strat; 3 ‐ passim. / 124 Planşa 38. Hoiseşti‐La Pod.  Dăltițe (1: pe segment de os lung; 2‐4: pe segment de corn de cerb). 3‐4 ‐ L.3; 

1‐ L.8; 2 ‐ passim. / 125 Planşa 39. Hoiseşti‐La Pod. 1: spatulă (L.8); 2: vârf oblic (L.3); 3: mâner de corn de cerb (în strat)./ 126 Planşa 40. Grafice procentuale utilizate pentru estimarea frecvenţei incluziunilor (apud MATHEW, 

WOODS, OLIVER 1991)/ 139 Planşa 41. Grafice utilizate pentru estimarea gradului de sortare al incluziunilor (apud BARRACLOUGH 

1992)/ 140 Planşa 42. Grafice utilizate pentru estimarea gradului de rotunjire al incluziunilor (apud BARRACLOUGH 

1992)/ 141 Planşa 43. Hoiseşti – La Pod. Pahare. 1‐2, 6 – L8; 3 – L.3; 4 ‐ L.2; 5 – L.11; 7 – în strat./ 175 Planşa 44. Hoiseşti – La Pod. Pahare./ 176 Planşa 45. Hoiseşti – La Pod. 1‐2: cupe cu picior ; 3: vas cu gât înalt ; 4: vas cu corp bombat. 1 ‐ L.3; 2 ‐ L.8; 

3 ‐ L.11; 4 ‐ L.2./ 177 Planşa 46. Hoiseşti – La Pod. Cupe cu picior./ 178 Planşa 47. Hoiseşti – La Pod. 1: vas cu corp bombat; 2: vas cu gât înalt şi corp bombat. / 179 Planşa 48. Hoiseşti – La Pod. 1: fructieră; 2‐3: vase suport; 4: capac. 1 – în strat; 2 – Gr.2; 3 – L.8; 4 – L.2./ 

180 Planşa 49. Hoiseşti – La Pod. 1‐2: fructiere; 3‐4: vase suport; 5: capac./ 181 Planşa 50. Hoiseşti‐La Pod. Figurine (1‐4) și statuete (5‐8) antropomorfe. 1, 6, 7 ‐ L.8; 2‐3, 8 – în strat; 4‐5 ‐ 

passim./ 194 Planşa 51. Hoiseşti‐La Pod. Statuete antropomorfe. 1 ‐ Gr. 2; 2‐3 – în strat; 4 ‐ passim. / 195 Planşa 52. Hoiseşti‐La Pod. Statuete antropomorfe. 1, 5 ‐ în strat; 2 ‐ L.2; 3‐4 ‐ passim; 6 ‐ L.3. / 196 Planşa 53. Hoiseşti‐La Pod. Statuete antropomorfe. 1 ‐ L.2; 2‐4 ‐ în strat. / 197 Planşa 54. Hoiseşti‐La Pod. 1: figurină antropomorfă; 2‐5: statuete antropomorfe. / 198 Planşa 55. Hoiseşti‐La Pod. 1‐4: idoli en violon; 5‐6: cozi de lingură antropomorfe. 1‐2, 4‐6 – în strat; 3 – 

L.3. / 199 Planşa 56. Hoiseşti‐La Pod. 1‐8: idoli conici; 9: reprezentare falică; 10‐11: fragmente de vase tip horă.1, 5, 

11 ‐ L.3; 2,4, 9, 10 – în strat; 3 ‐ Gr.2; 7 ‐ Gr. 2A;  8 ‐ L.11;  6 – passim. / 200 Planşa 57. Hoiseşti‐La Pod. Protome cu figurarea botului şi coarnelor (1‐2) și cu figurarea capului şi 

coarnelor (3‐6). / 204 Planşa 58. Hoiseşti‐La Pod. Protome cu figurarea botului şi coarnelor (1‐2) și cu figurarea capului şi 

coarnelor (3‐6). / 205 Planşa 59. Hoiseşti‐La Pod. Protome cu figurarea capului şi coarnelor (1‐4) și cu figurarea gâtului şi capului 

(5‐6). / 206 Planşa 60. Hoiseşti‐La Pod. Protome cu figurarea capului şi coarnelor. / 207 Planşa 61. Hoiseşti‐La Pod. Protome cu figurarea gâtului şi capului. / 208 Planşa 62. Hoiseşti‐La Pod. 1: protomă cu figurarea capului şi coarnelor; 2‐3: protome cu figurarea gâtului 

şi capului. / 209 Planşa 63. Hoiseşti‐La Pod. Protome cu figurarea gâtului şi capului. / 210 Planşa 64. Hoiseşti‐La Pod. Protome cu figurarea gâtului şi capului. / 211 Planşa 65. Hoiseşti‐La Pod. Obiecte de lut: mărgele (1‐8); foiţă de lut (9); topor‐târnăcop miniatural (10). / 

217 

Page 264: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

262

Planşa 66. Hoiseşti‐La Pod. Obiecte de lut: mărgele (1‐8); foiţă de lut (9); topor‐târnăcop miniatural (10). / 218 

Planşa 67. Hoiseşti ‐ La Pod. Morfologia formelor de relief. A: teren arabil; B: teren impropriu practicării agriculturii. / 231 

 Lista Tabelelor

Tabel 1. Situația stratigrafică a complexelor investigate. / 32 Tabel 2. Distribuţia tipurilor de unelte litice şlefuite pe nivele şi complexe. / 56 Tabel 3. Distribuţia diferitelor tipuri de urme de uzură de pe latura utilă a uneltelor de piatră şlefuită. / 95 Tabel 4. Prezentare sintetică a uneltelor din materii dure animale. / 120 Tabel 5. Cheia pentru identificarea incluziunilor în pasta ceramică (apud PEACOCK 1977)/ 132 Tabel 6. Prezentare sintetică a rezultatelor analizei probelor ceramice. / 142 Tabel 7. Formele de vase tipice Cucuteni A şi posibila funcţie a acestora/ 157 Tabel 8. Vase pentru servirea şi consumarea hranei. Valori comparative. / 158 Tabel 9. Vase pentru păstrarea bunurilor solide. Valori comparative. / 160 Tabel 10. Vase pentru păstrarea lichidelor pe termen lung. Valori comparative. / 160 Tabel 11. Vase pentru păstrarea lichidelor pe termen scurt. Valori comparative. / 161 Tabel 12. Vase pentru păstrarea şi/sau transportul lichidelor. Valori comparative. / 162 Tabel 13. Spectrul Raman al pigmentului alb (BUZGAR et alii 2010). / 168 Tabel 14. Spectrul Raman al pigmentului alb; prezenţa liniei spectrale de la 465 cm‐1  indică prezenţa 

cuarţului (BUZGAR et alii 2010). / 168 Tabel 15. Spectrul Raman al pigmentului alb; se remarcă prezenţa liniilor spectrale ale rutilului (din 

BUZGAR et alii 2010).169 Tabel. 16. Spectrele Raman ale pigmentului roşu (BUZGAR et alii 2010). / 170 Tabel. 17. Spectru Raman al pigmentului roşu; cuarţul este prezent prin principala linie Raman de la circa 

465 cm‐1. / 171 Tabel 18. Corespondenţa formelor ceramice şi motivelor decorative ale acestora din așezarea cucuteniană 

de la Hoiseşti – La Pod. / 174 Tabelul 19. Distribuţia valvelor de moluşte identificate în eşantionul de la Hoiseşti. / 222 Tabelul 20. Distribuţia resturilor scheletice pe specii de mamifere în eşantionul de la Hoiseşti. / 223 Tabelul 21. Distribuţia resturilor de mamifere pe segmente scheletice în eşantionul de la Hoiseşti. / 224 Tabel 22. Productivitatea anuală teoretică a luncilor şi terenurilor „uscate”, diferenţiată în funcţie de climă 

(apud BROWN 2001, fig. 4.1) / 230 Tabel 23. Condiţii necesare practicării agriculturii: nivelul pH‐ului din sol (apud SYNDER tabel 4.1) / 233 

Lista Graficelor

Grafic 1. Frecvenţa ocurenţei tipurilor de materie primă utilizate pentru realizarea utilajului litic cioplit. / 

253 Grafic 2. Clase şi categorii de unelte identificate în cadrul utilajului litic cioplit. / 254 Grafic 3. Reprezentarea procentuală a diferitelor tipuri de lame retuşate. / 255 Grafic 4. Reprezentarea procentuală a diferitelor tipuri de gratoare. / 255 Grafic 5. Reprezentarea procentuală a diferitelor tipuri de racloare. / 256 Grafic 6. Reprezentarea procentuală a diferitelor tipuri de burine. / 256 Grafic 7. Reprezentarea procentuală a al diferitelor tipuri de nuclee. / 257 Grafic 8. Prezentarea procentuală a lamelor cu lustru macroscopic. / 257 Grafic 9. Categorii de piese descoperite în aşezarea de la Hoiseşti, în comparație cu alte aşezări 

cucuteniene de fază A. / 258 Grafic 10. Distribuţia diferitelor tipuri de unelte litice cioplite pe nivele şi complexe. / 259 

Page 265: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

263

Anexa 1. Descrierea formelor ceramice specifice fazei Cucuteni A.

Forma 1: Pahare (cupe)

Din punct de vedere morfologic, această formă de vas se caracterizează prin

dimensiunile sale de obicei reduse şi profilul bombat, tronconic sau bitronconic.

1.a. Pahare cu buza dreaptă sau foarte uşor evazată şi cu trecerea lină la corpul

bombat sau uşor bitronconic al vasului (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU.

1999, 267, fig. 163-165). Această variantă este prezentă şi la Hăbăşeşti, unde linia pereţilor

prezintă un profil dublu arcuit: la mijloc şi în zona inferioară pereţii sunt bombaţi, dând

un profil arcuit în afară, iar în zona superioară peretele este uşor concav (DUMITRESCU et

alii 1954, 280, fig.30/1) (Anexa 2/1a).

1.a1. Variantă a formei 1a, diferă de aceasta prin adăugarea în partea inferioară a

corpului a unei cozi cvasi-triunghiulare. Această formă este specifică aşezării de la

Hoiseşti (Anexa 2/1.a1).

1.b. Pahare cu buza accentuat răsfrântă în afară faţă de corpul bombat sau uşor

bitronconic. Această formă poate fi identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU. 1999, 277, fig. 166-167) şi la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, 280,

fig.30/1b) (Anexa 2/1b).

1.c. Pahare cu buza aproape dreaptă sau foarte uşor răsfrântă în afară, cu gât

cilindric de la care se trece lin la corpul cu pereţii foarte puţin arcuiţi. Această formă a

fost identificată la Truşeşti şi Hăbăşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU

1999, 277, fig.168/2; DUMITRESCU et alii 1954, 280, fig. 30/1c) (Anexa 2/1c).

1.d. Pahare cu buza dreaptă sau uşor răsfrântă, cu trecere marcată la corpul mai

mult sau mai puţin bombat sau bitronconic. Sunt prezente la Truşeşti (PETRESCU-

DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU. 1999, 277, fig168/1,3-4; 169/1-9) (Anexa 2/1d).

1.d1. Pahare cu buza înaltă verticală sau uşor răsfrântă în afară, cu partea

superioară mai bine definită, uşor tronconică, cu trecere marcată la corpul vasului.

Page 266: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

264

Această formă a fost identificată la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, 280, fig. 30/1d)

(Anexa 2/1d1).

1.e. Pahare (ulcele), cu corpul bombat, cu fundul strâmt, cu gura uşor strânsă şi cu

buza mică, uşor răsfrântă (VULPE 1957, 122, fig.89/3-4). Unele dintre ele prezintă o tendinţă

spre bitronconism (VULPE 1957, 123, fig.89/2). Se găsesc la Izvoare şi Târpeşti

(MARINESCU-BÎLCU 1981a, fig.155/1) (Anexa 2/1e).

Forma 2: Cupe cu picior

Această formă de vas se caracterizează printr-un recipient cu profil bombat, în

unele cazuri cu gât mai mult sau mai puţin înalt, gura de aceeaşi dimensiune, sau puţin

mai strâmtă decât fundul recipientului şi picior scund, tronconic.

2.a. Acest tip de vase, specific aşezării de la Truşeşti, este caracterizat prin gâtul

mai mult sau mai puţin distinct, prin pântecul bombat, rotunjit bitronconic, cu piciorul

scurt, tronconic, uneori cu o proeminenţă perforată pe maximul de rotunjime a vasului

(PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 328, fig.215/1-3) (Anexa 2/2a).

2.b. Cupele din aşezarea de la Hăbăşeşti se caracterizează prin corpul mult mai

zvelt, gâtul înalt bine despărţit de corpul puternic bombat, iar piciorul foarte scurt, de

multe ori abia concav, capătă, uneori, forma unui adevărat picior tronconic (DUMITRESCU

et alii 1954, 351, Pl. LXXIV/2a-2d) (Anexa 2/2b).

2.c. În aşezarea de la Cucuteni această formă este caracterizată printr-un recipient

semisferic, puţin turtit, cu proeminenţe perforate vertical pe linia diametrului maxim.

Piciorul este cilindric, scobit şi lărgit la bază (SCHMIDT 1932, 18, tabel A/2) (Anexa 2/2c).

2.d. Vas cu recipientul bombat, care prezintă, mai des, cea mai mare rotunjime la

partea superioară, mai rar, la mijlocul înălţimii lui sau chiar sub aceasta, la partea lui

inferioară. Această formă a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 284, fig.183/2,4-6; 184; 186/2-12) (Anexa 2/2d).

2.e. Corpul vasului are forma unei sfere turtite şi cu polii retezaţi, având buza

puternic aplecată spre interior. Forma generală a recipientului aminteşte de vasele

piriforme. Patru uşoare proeminenţe perforate vertical sunt dispuse simetric deasupra

Page 267: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

265

celei mai bombate zone a vasului. Această formă a fost identificată la Hăbăşeşti

(DUMITRESCU et alii 1954, 284, fig. 30/4) (Anexa 2/2e).

2.f. Încadrate de către Mircea Petrescu-Dîmboviţa în cadrul paharelor (forma 1),

noi credem totuşi că acest tip de vase şi are locul în categoria cupelor cu picior scund,

tronconic. Se caracterizează prin marginea puţin răsfrântă, corpul uşor bombat şi cu

picior scund. Această formă de vas a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 277, fig169/10; 171/22) (Anexa 2/2f).

2.g. Formă caracterizată prin recipientul cu pereţii uşor arcuiţi şi, uneori cu

marginea indicată, care prezintă la partea superioară o toartă sau proeminenţe, cu picior

tronconic, scund sau mai înalt (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 432)

(Anexa 2/2g).

Forma 3: Vase cu corp bombat

Această formă se caracterizează prin gura larg deschisă, marginea, mai mult sau

mai puţin înaltă, înclinată spre interior, şi cu trecerea lină, sau uneori accentuată la corpul

puternic bombat, cu fundul drept, mai îngust decât gura.

3.a. Variantă cu gura larg deschisă, marginea dreaptă, gât individualizat cu trecere

lină la corpul bitronconic, cu pereţii rotunjiţi, fundul mic, precum şi cu o proeminenţă

perforată orizontal, situată pe maximul de rotunjime a vasului sau, uneori, cu două sau

patru asemenea proeminenţe situate imediat sub buza vasului. Această formă a fost

identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 277, fig.172/1-

6; 173/1-4; 175/2-4) (Anexa 2/3a).

3.b. Formă cu gura larg deschisă, marginea răsfrântă şi corpul bombat sau

bitronconic, prevăzut, câteodată, pe maximum de rotunjime, cu patru proeminenţe, uşor

bombate, dispuse simetric, cu fundul îngust, precum şi, uneori, cu două sau chiar patru

proeminenţe mici, perforate orizontal, pe buza vasului. Această formă a fost identificată

la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 277, fig. 173/5; 174; 175/1,5)

(Anexa 2/3b).

Page 268: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

266

3.b.1. Vase corp bombat, cu tendinţă spre bitronconie şi gât bine definit, cu buza

uşor răsfrântă în afară (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 432) (Anexa

2/3b1).

3.c. Vase cu corp bombat, cu umăr proeminent, cu fund înalt şi îngustat, cu gâtul

scund şi buza dreaptă ori uşor răsfrântă (VULPE 1957, 127, fig.95/2; 96/2) (Anexa 2/3c).

3.d. Variantă cu corpul bombat, buza scurtă, aplecată spre interior. Se apropie de

vasele piriforme. Această formă a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 331, fig.218/2,4-5) (Anexa 2/3d).

3.e. Vase cu corpul bombat, buză bine individualizată, răsfrântă în afară. Această

formă este prezentă la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 331,

fig.218/3,6-7) (Anexa 2/3e).

3.e.1. Variantă caracterizată prin forma aproape sferică a corpului, gura larg

deschisă, şi cu două toarte diametral opuse în jumătatea superioară a corpului vasului.

(PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 432) (Anexa 2/3e1).

3.f. Formă cu partea inferioară mai dezvoltată, cu umăr proeminent, cu buza

dreaptă. Această formă este întâlnită la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/5a)

(Anexa 2/3f).

3.g. Vase cu corpul puternic bombat şi turtit, cu umăr puternic accentuat, cu buza

dreaptă. Această formă este prezentă la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/5b)

(Anexa 2/3g).

Forma 4: Vase tronconice cu gât şi umăr

Această categorie de vase se caracterizează prin gura larg deschisă, buza este

aplecată spre interior, gâtul mai mult sau mai puţin tronconic, separat în mod accentuat de

umărul proeminent, precum şi prin forma părţii inferioare, ca un trunchi de con foarte

înalt.

4.a. Variantă cu partea inferioară tronconică, umăr accentuat, partea superioară

înaltă şi buza uşor evazată. Această formă poate fi întâlnită la Truşeşti (PETRESCU-

DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 335, fig.223/1) şi la Cucuteni (SCHMIDT 1932, tabel

A/12) (Anexa 2/4a).

Page 269: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

267

4.b. Vase cu umăr accentuat, gura mai îngustă decât la varianta precedentă şi buza

dreaptă. Această formă a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU,

FLORESCU 1999, 335, fig.223/3) (Anexa 2/4b).

4.b1. Variantă a formei 4b, cu partea superioară mai puţin dezvoltată, uşor

tronconică, buza dreaptă. Această formă este întâlnită la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii

1954, Pl. LXXIV/7a1-a2) (Anexa 2/4b1).

4.b2. Variantă asemănătoare cu 4b1, lipsind uşorul tronconism al părţii

superioare. Această formă este prezentă la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, pl.

LXXIV/7a3) (Anexa 2/4b2).

4.c. Vas cu corpul bombat, buza dreaptă şi prevăzută cu două urechiuşe diametral

opuse. Această formă a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU,

FLORESCU 1999, 335, fig.223/2) (Anexa 2/4c).

Forma 5: Vase cu corpul bombat şi gât slab reliefat

Acest tip de vas se caracterizează prin gura îngustă sau mai lată, gâtul mai mult

sau mai puţin înalt, cu trecere lină sau accentuată la corpul bombat al vasului, prevăzut

uneori cu două apucătoare pe diametrul maxim, precum şi prin fundul aproximativ egal,

ca mărime, cu gura, la exemplarele cu gât îngust, sau mai mic, la acelea cu gura larg

deschisă.

5.a. Cu gura îngustă, marginea dreaptă sau uşor răsfrântă, gâtul cilindric sau

tronconic, îngust şi înalt, şi cu trecerea accentuată la corpul bitronconic rotunjit al

vasului, cu două apucătoare perforate vertical pe maximum de rotunjire. Această formă a

fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 332,

fig.219/1-5; 221/1-4) şi la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl.LXXIV/6a-a1) (Anexa 2/5a).

5.b. Cu gura îngustă, marginea dreaptă, gâtul înalt, cilindric sau tronconic şi,

uneori, cu pereţii uşor convecşi, şi cu trecere accentuată la corpul mai puţin bombat al

vasului, prevăzut, uneori, cu două apucătoare, perforate vertical, pe maximum de

rotunjime. Această formă a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 332, fig. 220; 222/2) şi la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl.

LXXIV/6b) (Anexa 2/5b).

Page 270: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

268

5.b1. Deşi nu s-a găsit la Hăbăşeşti nici un vas întreg de această formă, iar

Vladimir Dumitrescu îl încadrează într-o categorie aparte (DUMITRESCU et alii 1954, 361-

362, Pl. LXXIV/8a-c), noi credem că, îl putem considera o sub-variantă a tipului 5b. Se

deosebeşte de aceasta prin baza inelară, ce devine uneori un mic picior, destul de înalt

(Anexa 2/5b1).

5.c. Variantă cu gura larg deschisă, cu gâtul cilindric şi mai scund şi cu trecere

lină sau accentuată la corpul bombat al vasului, prevăzut cu două torţi pe maximum de

rotunjime. Această formă este prezentă la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU,

FLORESCU 1999, 332, fig.221/1;230/1-7) şi la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl.LXXIV/6c)

(Anexa 2/5c).

5.d. Alte vase, prezente numai la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, 355,

Pl.LXXIV/6d-e), au un gât mai înalt sau mai scund, dar separat de corp printr-un mic jgheab

(Anexa 2/5d).

5.e. Încadrate de Vladimir Dumitrescu în categoria vaselor cu gât înalt şi corp

bombat (DUMITRESCU et alii 1954, 352, Pl.LXXIV/3d), câteva exemplare caracterizate prin

buza dreaptă, profilul părţii superioare puternic bombat şi umăr proeminent, prin

caracteristicile lor organice îşi justifică prezenţa în cadrul vaselor cu corp bombat şi gât

slab reliefat. Această formă este atestată la Hăbăşeşti (Anexa 2/5e).

5.f. Vase cu trecerea lină de la gât la corpul bitronconic, pe al cărui maximum de

rotunjime sunt prinse, de obicei, două toarte perforate vertical (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 432) (Anexa 2/5f).

Forma 6: Vase cu gâtul înalt şi corpul bombat

Aceste vase se caracterizează prin gâtul mai mult sau mai puţin înalt,

reprezentând totuşi cel puţin jumătate din înălţimea totală a vasului, continuând cu corpul

bombat.

6.a. Formă cu marginea dreaptă, gâtul înalt, cu trecere lină la corpul bombat al

vasului, fundul de dimensiuni apropiate de cele ale gurii şi, în unele cazuri, cu o ureche

perforată orizontal; a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU,

FLORESCU 1999, 277, fig.176/1-6) (Anexa 2/6a).

Page 271: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

269

6.a1. Variantă a formei 6a, cu profil bitronconic, bombarea părţii centrale este

puţin accentuată, trecerea de la gât la corpul vasului este lină. Această formă a fost

identificată la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, fig.30/2d) (Anexa 2/6a1).

6.a2. Variantă a formei 6a, se deosebeşte de aceasta prin gâtul mai scurt, uşor

tronconic, aproape cilindric şi accentuarea uşoară a trecerii de la gât la corpul vasului.

Această formă a fost identificată la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, fig.30/2a) (Anexa

2/6a2).

6.a3. Această variantă se caracterizează prin buza uşor răsfrântă spre exterior,

gâtul relativ scurt, uşor tronconic, aproape cilindric şi trecere lină spre corpul bombat al

vasului. Această formă este specifică aşezării de la Hoiseşti (Anexa 2/6a3).

6.b. Vas cu marginea răsfrântă accentuat, gâtul înalt şi cu partea inferioară

separată net de corpul bombat şi fundul ceva mai îngust decât gura. Această formă a fost

identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 284, fig.176/7;

177/3) (Anexa 2/6b).

6.b1. Variantă a formei 6b, se deosebeşte de aceasta prin gâtul mai scund şi

individualizarea mai puţin accentuată a buzei. Această formă a fost identificată la

Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, fig.30/2b) (Anexa 2/6b1).

6.b2. Variantă a formei 6b, cu marginea dreaptă. Această formă a fost identificată

la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, fig.30/2c) (Anexa 2/6b2).

6.c. Vas cu marginea răsfrântă, gâtul înalt, corpul bitronconic şi cu maximum de

rotunjire la partea inferioară a vasului, către fund. Reprezentată printr-un singur

exemplar, această formă a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 284, fig. 177/2) (Anexa 2/6c).

6.d. Formă cu gâtul tronconic înalt, buza răsfrântă uşor la exterior şi cu partea

inferioară tronconică, puternic bombată în locul unde se separă, mai mult sau mai puţin

accentuat, de gât; pe maximum de rotunjime se află o proeminenţă simplă sau, uneori,

două tortiţe perforate vertical. Această formă este atestată la Truşeşti (PETRESCU-

DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 328, fig.225/2-4) (Anexa 2/6d).

Page 272: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

270

Forma 7: Vase piriforme

Aceste vase se caracterizează prin buza scurtă dreaptă sau înclinată spre interior,

cu trecere directă spre umărul puternic bombat şi cu partea inferioară de formă

tronconică, cu sau fără picioruş inelar.

7.a. Această variantă se caracterizează prin gura largă, cu buza scurtă, înclinată

oblic spre interior, umărul puternic bombat, prevăzut, uneori, cu proeminenţe perforate

orizontal sau vertical, partea inferioară tronconică, cu pereţii drepţi sau foarte uşor arcuiţi,

şi cu piciorul scurt profilat. Din punct de vedere al dimensiunilor aceste vase sunt de

obicei mari, mai rar mijlocii. Această formă de vas a fost identificată la Truşeşti

(PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 284, fig. 178/5-8; 179-182) (Anexa 2/7a).

7b. Variantă asemănătoare formei 7a, se caracterizează prin fundul modelat

cilindric şi concav la bază, asemănător unui mic picior. Această formă a fost identificată

la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, fig. 30/3) (Anexa 2/7b).

7.c. Vas cu marginea mai mult sau mai puţin orizontală şi trecerea lină de la umăr

la corpul bombat al vasului. Această formă este documentată la Truşeşti (PETRESCU-

DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 331, fig. 216/4, 6) (Anexa 2/7c).

7.c1. Variantă caracterizată prin baza inelară. Această formă este prezentă la

Cucuteni (SCHMIDT 1932, tabel A/14) (Anexa 2/7c1).

Forma 8: Străchini

În această categorie am introdus vase de formă tronconică sau semisferică, cu

fundul îngust şi cu diametrul gurii mai mare decât înălţimea vasului.

8.a. Formă tronconică, cu pereţii oblici, de la gură şi până la fund. Această formă

a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 290, fig.

187/1-3) (Anexa 2/8a).

8.a1. Variantă tronconică, cu umăr, partea superioară evazată, cu tortiţă perforată

orizontal sub buza răsfrântă în afară. Această formă este prezentă la Hăbăşeşti

(DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/10a5) (Anexa 2/8a1).

8.b. Formă uşor bombată, cu pereţii puţin arcuiţi în afară, cu marginea uşor

îndoită spre exterior şi cu toarta perforată orizontal. Această formă a fost identificată la

Page 273: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

271

Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 290, fig187/4-6; 188/1-5)

(Anexa 2/8b).

8.b.1. Variantă a formei 8b, se deosebeşte de aceasta printr-o uşoară bombare a

pereţilor. Această formă a fost identificată la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, fig. 30/5a)

(Anexa 2/8b1).

8.b.2. Variantă a formei 8b care prezintă o tendinţă accentuată de individualizare

a buzei. Această formă a fost identificată la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, 287,

fig.30/5b) (Anexa 2/8b2).

8.b.3. Această variantă, asemănătoare celei precedente, se caracterizează prin

marginea răsfrântă mai accentuat în afară. Această formă a fost identificată la Truşeşti

(PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 290, fig.187/7; 188/6; 189/2-7; 190/3-9) şi

Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, fig. 30/5c) (Anexa 2/8b3).

Forma 9: Vase suport Vasele din această categorie se caracterizează prin forma mai mult sau mai puţin

apropiată de cea a unui cilindru gol în interior.

9.a. Formă scundă, cilindrică, şi cu pereţii drepţi sau foarte uşor convecşi. Această

formă a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999,

290, fig.192/1-2) (Anexa 2/9a).

9.a.1. Suporturi de vase, având aspectul unor olane cilindrice, goale pe dinăuntru,

deschise la ambele extremităţi, cu buzele răsfrânte. Această formă este prezentă la

Izvoare şi Târpeşti (MARINESCU-BÎLCU 1981, fig.152/1; VULPE 1957, 133, fig.100/2) (Anexa

2/9a1).

9.b. Vas suport scund, cu profilul uşor bombat şi extremităţile evazate. Această

formă a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999,

346, fig.250/1) (Anexa 2/9b).

9.c. Vas suport scund, cu profilul uşor bombat, cu o evazare mai puternică a părţii

inferioare. Formă identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU

1999, 346, fig.250/2) şi Cucuteni (SCHMIDT 1932, tabel A/8c) (Anexa 2/9c).

Page 274: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

272

9.d. Vas suport înalt, zvelt, gol în interior, cu o arcuire a profilului la jumătatea

superioară şi îngustat uşor sub buza puternic răsfrântă în afară. Această formă a fost

identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 346, fig.242/3),

la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/11a1) şi Cucuteni (SCHMIDT 1932, tabel

A/8a) (Anexa 2/9d).

9.e. Variantă asemănătoare formei 9d, cu buza mai puternic răsfrântă în afară şi

clar detaşată de restul vasului. Formă identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 346, 243/7) şi Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl.

LXXIV/11a2) (Anexa 2/9e).

9.f. Formă cu partea inferioară tronconică, uşor bombată, a fost documentată la

Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 346, 243/6), Hăbăşeşti

(DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/11a3) şi Cucuteni (SCHMIDT 1932, tabel A/8b) (Anexa

2/9f).

9.g. Variantă a formei precedente, cu o bombare accentuată a părţii inferioare, ce

creează astfel impresia de robusteţe. Această formă este prezentă la Hăbăşeşti

(DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/11a4) (Anexa 2/9g).

Forma 10: Fructiere În această categorie am inclus vasele ce par a fi obţinute în urma contopirii unui

vas suport cu un recipient în formă de strachină.

10.a. Variantă cu recipient întins, asemănător unei farfurii. Piciorul se apropie de

forma 9b, cu profil uşor bombat. Această formă este atestată la Hăbăşeşti (DUMITRESCU

et alii 1954, Pl. LXXIV/11b1-2) (Anexa 2/10a).

10.b. Variantă cu recipient întins, picior înalt şi zvelt. Această formă este atestată

la Hăbăşeşti (DUMITRESCU ş.a. 1954, Pl.LXXIV/11b3) (Anexa 2/10b).

10.c. Formă cu recipientul mai adânc şi picior zvelt, este atestată la Truşeşti

(PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 346, fig.250/3-11) şi Hăbăşeşti

(DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/11b4, 11b6) (Anexa 2/10c).

10.d. Variantă cu recipient întins şi picior scund. Această formă este atestată la

Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/11b5) (Anexa 2/10d).

Page 275: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

273

Forma 11: Cupe cu picior înalt Această categorie de vase se caracterizează prin recipientele cu profil sferic sau

puternic bombat, cu gura îngustă, cu sau fără gât. Piciorul este asemănător unui vas

suport.

11.a. Variantă cu recipient de formă aproape sferică, gura îngustă şi buza scurtă,

dreaptă. Această formă este prezentă la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl.

LXXIV/11c1) (Anexa 2/11a).

11.b. Formă cu recipient cu umăr puternic bombat, buza scurtă, aplecată spre

interior, este documentată la Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/11c2) (Anexa

2/11b).

11.c. Formă cu recipient bitronconic, umăr reliefat, buza scurtă, aplecată spre

interior, este atestată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999,346,

fig.253/3-7) şi Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, Pl. LXXIV/11c3) (Anexa 2/11c).

Forma 12: Vase binoclu Această categorie de vase se caracterizează prin două suporturi goale în interior,

unite, la partea superioară, cu o bară orizontală uşor arcuită, iar la mijloc cu o alta,

verticală, şi numai foarte rar şi jos cu o bară orizontală. Părţile superioară şi inferioară, de

obicei de dimensiuni apropiate, sunt tronconice, iar cea mediană cilindrică, în ambele

cazuri cu pereţii drepţi sau uşor bombaţi (Anexa 2/12).

Forma 13: Capace Din punct de vedere tipologic, caracteristică pentru acest tip de vas este forma de

clopot cu profil relativ tronconic sau bombat, prevăzut la partea superioară cu un mâner

cilindric mai mult sau mai puţin înalt.

13.a. Formă cu pereţii foarte uşor arcuiţi şi cu buza neprofilată, a fost identificată

la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 306, fig.198/1-5) şi

Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, 287, fig. 30/6b) (Anexa 2/13a).

Page 276: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

274

13.b. Variantă cu pereţii foarte uşor arcuiţi şi cu buza uşor profilată, formă foarte

puţin frecventă. Această formă a fost identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 306, fig.198/6-7) (Anexa 2/13b).

13.c. Cu pereţii bombaţi şi cu buza neprofilată sau foarte puţin profilată, a fost

identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 306, fig.198/8-

10) şi Hăbăşeşti (DUMITRESCU et alii 1954, 287, fig.30/6c) (Anexa 2/13c).

13.d. Capac cu pereţii bombaţi şi cu buza accentuat profilată. Această formă a fost

identificată la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 306, fig.198/11-

12; 199) (Anexa 2/13d).

13.e. Formă tronconică, cu două tortiţe, aproximativ la mijlocul înălţimii vasului,

întâlnită doar la Truşeşti (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 306, fig.200)

(Anexa 2/13e).

13.f. Capac cu pereţii puternic bombaţi şi cu buza lată, răsfrântă, prevăzute cu

câte un mâner în formă de proeminenţă discoidală plată (VULPE 1957, 133, fig.101-105)

(Anexa 2/13f).

Forma 14: Chiupuri Vase realizate din pastă relativ de bună calitate, de dimensiuni mijlocii şi mari, cu

înălţimea variind între 25 şi 46 cm, caracterizate prin gura larg deschisă, marginea, de

cele mai multe ori, distinctă, corpul cu pereţii mai mult sau mai puţin arcuiţi şi fundul plat

mai mic decât gura. Se constată şi existenţa a unul sau două şiruri orizontale de tortiţe şi

proeminenţe, simple sau alăturate, ori apucătoare dispuse pe corp (PETRESCU-

DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 426; DUMITRESCU et alii 1954, 387-390).

14.a. Vase tronconice, cu pereţii drepţi sau foarte arcuiţi şi prevăzute cu unul sau

două şiruri de proeminenţe (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 426)

(Anexa 2/14a).

14.b. Vase tronconice cu marginea adusă spre interior şi cu proeminenţe pe

maximum de rotunjire de la partea superioară a vasului (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 426) (Anexa 2/14b).

Page 277: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

275

14.c. Vase tronconice cu marginea dreaptă sau uşor răsfrântă în afară şi cu unul,

două sau chiar trei şiruri de proeminenţe pe corp, sau uneori, cu tortiţele perforate

orizontal, la partea superioară a vasului (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU

1999, 426) (Anexa 2/14c).

14.d. Vase tronconice cu marginea dreaptă, cu maximul de rotunjime la mijlocul

înălţimii vasului şi cu două şiruri de tortiţe perforate orizontal (PETRESCU-DÎMBOVIŢA,

FLORESCU, FLORESCU 1999, 426) (Anexa 2/14d).

14.e. Vase tronconice, cu gât înclinat uşor spre interior, cu buza dreaptă

(DUMITRESCU et alii 1954, 388) (Anexa 2/14e).

14.e1. Încadrată de Vladimir Dumitrescu într-o formă aparte, denumită “Variante

de chiupuri” (DUMITRESCU et alii 1954, 390), această formă se caracterizează prin

dimensiunile sale mai mici. Din punct de vedere structural noi o considerăm o variantă a

tipului 14e, deosebindu-se de acesta prin bombarea mai puţin accentuată a umărului

(Anexa 2/14e1).

Forma 15: Tăvi. Se caracterizează prin gura larg deschisă, pereţii drepţi sau uşor convecşi, fundul

plat, ceva mai puţin larg decât gura şi cu apucătoare pe margine sau pe pereţii

recipientului (PETRESCU-DÎMBOVIŢA, FLORESCU, FLORESCU 1999, 432) (Anexa 2/15).

Page 278: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 279: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

277

Anexa 2. Ordonare tipologică formală a formelor de vase specifice fazei Cucuteni A.

Pahare

1a

1a1

1b

1c

1d

1d1

1e

Cupe cu

picior

2a

2b

2c

2d

2e

2f 2g

Vase cu

corp bombat

3a

3b

3b1

3c

3d

3e

3e1 3f

3g

Vase tronconice cu gât şi

umăr 4a

4b

4b1

4b2

4c

Vase cu corpul

bombat şi gât slab reliefat

5a

5b

5b1

5c

5d

5e

5f

Page 280: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

278

Vase cu gâtul înalt şi corpul bombat

6a

6a1

6a2

6a3

6b

6b1

6b2

6c

6d

Vase piriforme

7a

7b

7c 7c1

Străchini

8a

8a1 8b

8b1

8b2

8b3

Vase suport

9a

9a1

9b

9c 9d

9e

9f

9g

Fructiere

10a

10b

10c

10d

Cupe cu picior înalt

11a 11b

11c

Vase binoclu

12

Page 281: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

279

Capace

13a

13b

13c

13d

13e

13f

Chiupuri

14a

14b

14c

14d

14e

14e1

Tăvi

15

Page 282: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 283: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

281

BIBLIOGRAFIE AKOSHIMA Kaoru

1987 Microflaking Quantification, în The Human Uses of Flint and Chert: Papers from the Fourth International Conference on Flint (ed. G. Sieveking şi M. Newcomer), Cambridge, p. 71-80.

ALIZADEH Abbas (ed.)

2003 Excavations at the prehistoric mound of Chogha Bonut, Khuzestan, Iran. Seasons 1976/77, 1977/78 and 1996, Chicago.

ALLCHIN Bridget

1957 Australian Stone Industries, Past and Present, The Journal of the Royal Anthropological Institute of Great Britain and Ireland, 87, 1, p. 115-136.

ANNIS Beatrice M.

1985 Resistance and change: Pottery Manufacture in Sardinia, World Archaeology, 17, 2, p. 240-255.

BAMFORTH Douglas B.

1986 Technological Efficiency and Tool Curation, American Antiquity, 51, 1, p. 38-50.

BANDY Matthew Sebastian

1994 Functional analysis of flake tools from Chiripa, Bolivia, http://inti.devnull.net/tapdoc1/doc1.html.

BARRACLOUGH A.

1992 Quaternary sediment analysis: a deductive approach at A-level, Teaching Geography, 17, p. 15-18.

BARSOUM Michael W.

2003 Fundamentals of Ceramics, Bristol-Philadelphia. BEJENARU Luminiţa, CAVALERIU Romeo, STANC Simina, BODI George

2008 Antler and Tooth Artefacts found in the Calcholithic Cucuteni Site from Hoiseşti, Romania, rezumat publicat în Abstracts. 6-th Meeting of the Worked Bone Research Group/ ICAZ, Nanterre, 27-31 August 2007, 2008, no. 25.

Page 284: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

282

BELDICEANU Nicolae

1885 Antichităţile de la Cucuteni. Schiţă arheologică, Iaşi. 1885 a Antichităţile de la Cucuteni, RIAF, Anul III, vol. V, p. 187-192. BELDIMAN Corneliu

2007 Industria materiilor dure animale în preistoria României, Bucureşti. BLACKMAN James M., STEIN Gil J., VANDIVER Pamela B.

1993 The Standardization Hypothesis and Ceramic Mass Production: Technological, Compositional, and Metric Indexes of Craft Specialization at Tell Leilan, Syria, American Antiquity, 58, 1, p, 60-80.

BOGHIAN Dumitru

1995 Unele consideraţii asupra utilajului litic al comunităţilor Precucuteni-Cucuteni/Tripolie(I), Codrii Cosminului, S.N. 1(11), p. 4-42.

1996 Unele consideraţii asupra utilajului litic al comunităţilor Precucuteni-Cucuteni-Tripolie, în Cucuteni aujourd’hui (ed. Gheorghe Dumitroaia şi Dan Monah), BMA II, Piatra Neamţ, p. 277-342.

1996a Unele consideraţii asupra utilajului litic al comunităţilor Precucuteni-Cucuteni/Tripolie(II), Codrii Cosminului n.s. 2(12), p.4-36.

1997 Nouvelles découvertes de vases cucuténiens de culte dans le département de Jassy, SAA, III-IV, p. 63-74.

2004 Comunităţile cucuteniene din bazinul Bahluiului, Suceava. BODI George

2005 Studiul traseologic al utilajului litic din aşezarea cucuteniană de la Hoiseşti-La Pod. Consideraţii preliminare, Carpica XXXI, p. 373-384.

2006 Consideraţii privind utilajul litic cioplit din aşezarea cucuteniană de la Hoiseşti-La Pod, ArhMold, XXIX, p. 35-56.

2006 a Noi date privind protomele animaliere de pe vasele din eneoliticul Moldovei în lumina recentelor cercetări de la Hoiseşti (com. Dumeşti, jud. Iaşi), în Cucuteni. Valori universale (eds. Nicolae Ursulescu, Cornelia-Magda Lazarovici), Iaşi, p.155-162.

2007 Arheologia aluvială. Principii teoretice şi aplicaţii privind aşezarea cucuteniană de la Hoiseşti, în Dimensiunea europeană a civilizaţiei eneolitice est-carpatice (ed. Nicolae Ursulescu), Iaşi, p. 179-188.

2007 a Consideraţii asupra utilajului litic şlefuit din aşezarea cucuteniană de la Hoiseşti – La Pod, ArhMold, XXX, p. 39-51.

BOURDIEU Pierre

1977 Outline of a Theory of Practice, Cambridge.

Page 285: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

283

BOUQUILLON Anne

2007 History of Ceramics, în Ceramic Materials. Processes, Properties and Applications (eds. Phillipe Boch, Jean-Claude Nièpce), Londra, p. 29-54.

BRONITSKY Gordon, HAMER Robert

1986 Experiments in Ceramic Technology: The Effects of Various Tempering Materials on Impact and Thermal-Shock Resistance, American Antiquity, 51, 1, p. 89-101.

BROWN A.G.

2001 Alluvial geoarchaeology. Floodplain archaeology and environmental change, Cambridge.

BURADA Teodor

1901 Antichităţie de la Cucuteni, Arhiva, XII, 5-6, p. 270-277. BURTON John

1989 Repeng and the Salt-Makers: „Ecological Trade” and Stone Axe Production in the Papua New Guinea Highlands, Man, N.S., 24, 2, p. 255-272.

BUŢUREANU Grigore

1889 Notiţă asupra săpăturilor făcute la Cucuteni din comuna Bîiceni, judeţul Iaşi, Arhiva, I, p. 257-271.

1891 Notes sur Coucouteni et plusieurs autres stations de la Modavie du Nord, CIAAP, X, Paris, p. 299-307.

1897 Preistoria şi popoarele arice, Iaşi. BUZGAR N., APOPEI A. I.

2009 The Raman study of certain carbonates, AŞUI, Geologie, LV/2, p. 98-112. BUZGAR N., APOPEI A. I., BUZATU A.

2009 Romanian Database of Raman Spectra, http://rdrs.uaic.ro. BUZGAR N., BODI G., AŞTEFANEI D., BUZATU A.

2010 The Raman study on white, red and black pigments used in Cucuteni neolithic painted ceramics, AŞUI, Geol., LVI/1, sub tipar.

CAUVIN Jaques

1994 Naissance des divinités. Naissance de l’agriculture. La révolution des symboles au Néolithique, Paris.

CAVALERIU Romeo, BEJENARU Luminiţa, BODI George

2006 Archaeozoological Inventory of the Faunal Remains Discovered in the Calcholithic Cucuteni A Culture Site from Hoiseşti (Iaşi County, Romania), AŞUI, s. Biologie animală, Tom LII, p. 269-272.

Page 286: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

284

CAVALERIU Romeo et alii

2008 Archaeozoological Note Concerning the Cucuteni A Cultural Level on the Poduri-Dealul Ghindaru Site (Bacău County), AŞUI, s. Biologie animală, Tom LIV, sub tipar.

CAVALERIU ROMEO, BEJENARU Luminiţa

2009 Cercetări arheozoologice privind Cultura Cucuteni, faza A, Iaşi, 2009. CÂRCIUMARU Marin

1996 Paleoetnobotanica. Studii în preistoria şi protoistoria României, Iaşi. CHIRICA Vasile, TANASACHI Marcel

1984 Repertoriul arheologic al Judeţului Iaşi, vol. 1, Iaşi. 1985 Repertoriul arheologic al Judeţului Iaşi, vol. 2, Iaşi. CHIRICA Vasile, MANTU Cornelia-Magda, ŢURCANU Senica (eds.)

1999 Scânteia. Cercetare arheologică şi restaurare, Iaşi. CHOQUENOT David, RUSCOE Wendy A.

2003 Landscape Complementation and Food Limitation of Large Herbivores: Habitat-Related Constraints on the Foraging Efficiency of Wild Pigs, The Journal of Animal Ecology, 72, 1, p. 14-26.

CODOBAN Aurel

1998 Sacru şi ontofanie. Pentru o nouă filosofie a religiilor, Iaşi. COGHLAN H.H.

1943 The evolution of the Axe from Prehistoric to Roman Times, The Journal of the Royal Anthropological Institute of Great Britain and Ireland, 73, 1/2, p. 27-56.

COLLIN Fernand, JARDÓN-GINER Paula

1993 Travail de la peau avec des grattoirs emmanchés. Réflexions sur des bases expérimentales et etnographiques., în Traces et fonction: les gestes retrouvés (ed. ANDERSON Patricia C., BEYRIES Sylvie, OTTE Marcel, PLISSON Hugues), ERAUL 50, Liége, vol. 1, p. 105-117.

COMAN G.

1980 Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeţului Vaslui, Bucureşti.

COMŞA Eugen

1972 Date despre uneltele de piatră şlefuită din Epoca Neolitică şi din Epoca Bronzului, de pe teritoriul României (Istoricul problemei, tipuri-funcţionalitate), SCIV, 23, 2, p. 245 – 262.

Page 287: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

285

CONSTANTINESCU B., BUGOI R., PANTOS E., POPOVICI D.

2007 Phase and chemical composition analysis of pigments used in Cucuteni Neolithic painted ceramics, Documenta Prehistorica, XXXIV, p.281-288.

COSTIN Cathy L., HAGSTRUM Melissa B.

1995 Standardization, Labor Investment, Skill, and the Organization of Ceramic Production in Late Prehispanic Highland Peru, American Antiquity, 60, 4, p. 619-639.

COTOI Ovidiu, GRASU Constantin

2000 Uneltele din piatră şlefuită din eneoliticul Subcarpaţilor Moldovei, Iaşi. CRABTREE Pam J.

1989 Sheep, Horses, Swine, and Kine: A Zooarchaeological Perspective on the Anglo-Saxon Settlement of England, Journal of Field Archaeology, 16, 2, p. 205-213.

CUCOŞ Ştefan

1975 Două vase zoomorfe eneolitice, Carpica, VII, p. 7-14. CUCOŞ Ştefan, MURARU Adrian

1985 Studiul tipologic şi petrografic al uneltelor litice din câteva aşezări Cucuteni B, MemAnt, IX-XI, p. 605-641.

CULWICK G. M.

1935 Pottery among the Wabena of Ulanga, Tanganyika Territory, Man, 35, p. 165-169.

DAVID Nicholas, KRAMER Karol,

2001 Ethnoarchaeology in Action, Cambridge. DAVIDSON D.S.

1938 Stone Axes of Western Australia, American Anthropologist, N.S., 40, 1, p. 38-48.

DIENER Paul et alii

1978 Ecology, Evolution, and the Search for Cultural Origins: The Question of Islamic Pig Prohibition [and Comments and Reply], Current Anthropology, 19, 3, p. 493-540.

DEBOER Warren R.

1974 Ceramic longevity and Archaeological Interpretation: An Example from the Upper Ucayali, Peru, American Antiquity, 39, 2, p. 335-343.

DEMARS P.-Yves, LAURENT Pierre

1992 Types d’outils lithiques du paléolithique supérieur en Éurope, Paris.

Page 288: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

286

DORMAN M. H.

1938 Pottery among the Wagoni and Wandenhule, Southern Tanganyika, Man, 38, p. 97-102.

DRENNAN Robert D.

1996 Statistics for archaeologists: a commonsense approach, New York. DUMITRESCU Hortensia

1927-1932 La station préhistorique de Ruginoasa, Dacia, III-IV, p. 56-87. DUMITRESCU Vladimir

1945 La station préhistorique de Traian. Fouilles de 1936, 1938 et 1940, Bucureşti.

1960 Complexul cultural Cucuteni, în Istoria României, vol.I, (coord. C Daicoviciu et alii), Bucureşti, p. 60-69.

1963 Originea şi evoluţia culturii Cucuteni-Tripolie (I), SCIV, 1, p. 51-74. 1974 Despre un fragment de vas zoomorf de tip mai puţin comun de la

Căscioarele, SCIVA, 28, 4, p. 577-583. 1979 Arta culturii Cucuteni, Bucureşti.

DUMITRESCU Vladimir, et alii

1954 Hăbăşeşti. Monografie arheologică, Bucureşti. DUMITROAIA Gheorghe, MONAH Dan (ed.)

1996 Cucuteni aujourd’hui, Piatra Neamţ. ELIADE Mircea

1981 Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Bucureşti. 1992 Tratat de istorie a religiilor, Bucureşti.

ELLIS Linda

1984 The Cucuteni-Tripolye culture, BAR International Series, 217, Oxford. ERICSON Jonathon E., Reed D.W., Burke C.

1972 Research Design: The Relationships between the primary Functions and the Physical in an Archaeological Site, Anthropology UCLA, III, 2, p. 84-95.

FEDICK Scott L., FORD Anabel

1990 The Prehistoric Agricultural Landscape of the Central Maya Lowlands: An Examination of Local Variability in a Regional Context, World Archaeology, 22, 1, p. 18-33.

FLORESCU Adrian C.

1955 Câteva noi descoperiri arheologice în depresiunea Jijiei, AŞUI, Iaşi, fasc. 1-2, p. 51-61.

1957 Şantierul arheologic Truşeşti, Materiale, III, p. 203-215.

Page 289: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

287

FLORESCU Marilena, CĂPITANU Viorel

1969 Cercetări arheologice de suprafaţă în judeţul Bacău, ArhMold, VI, p. 213-272.

1994 Câteva observaţii referitoare la plastica antropomorfă din aşezarea Cucuteni A de la Ţigăneşti, judeţul Bacău, Carpica, 25, p.5-22.

FONTANA Bernard L., ROBINSON W. J., CORMACK C.W., LEAVITT E. E.

1962 Papago Indian Pottery, Seattle. FOSTER George M.

1960 Archaeological Implications of the Modern Pottery of Acatlan, Puebla, Mexico, American Antiquity, 26, 2, p. 205-214.

1960 a Life Expectancy of Utilitarian Pottery in Tzintzuntzan, Mexico, American Antiquity, 25, p. 606-609.

GARSON Adam G.

1980 Comment upon the Economic Potential of Fish Utilization in Riverine Environments and Potential Archaeological Biases, American Antiquity, 45, 3, p. 562-567.

GRACE Roger

1989 Interpreting the Function of Stone Tools: The quantification and computerisation of microwear analysis, http://www.hf.uio. no/iakk/roger/ lithic/bar/bar1. html.

1993 New methods in use-wear analysis, în Traces et fonction: les gestes retrouvés (ed. ANDERSON Patricia C., BEYRIES Sylvie, OTTE Marcel, PLISSON Hugues), ERAUL 50, vol. 2, Liége, p. 385-387.

GROSSU Alexandru V.

1962 Fauna R.P.R., Molusca, vol. III, fasc. 3, Bivalvia, Bucureşti. GOSSELAIN Olivier P.

1992 Technology and Styles: Potters and Pottery among Bafia of Cameroon, Man, N.S., 27, 3, p. 559-586.

HAGSTRUM Melissa B.

1985 Measuring Prehistoric Ceramic Craft Specialization: A Test Case in the American Southwest, Journal of Field Archaeology, 12, 1, p. 65-75.

HAIMOVICI Sergiu

1987 Quelques problèmes d’archéozoologie concernant la culture de Cucuteni, în La civilisation de Cucuteni en contexte européen (eds. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Nicolae Ursulescu, Dan Monah, Vasile Chirica ), BAI., I, Iaşi, p. 157-166.

Page 290: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

288

HANDLER Jerome S.

1964 Notes on Pottery-Making in Antigua, Man, 64, p. 150-151. HARRINGTON M. R.

1904 Catawaba Potters and their Work, American Anthropologist, N.S., 10, 3, p. 399-407.

HENRICKSON Elizabeth, MCDONALD Mary M. A.

1983 Ceramic form and Function: An Ethnographic Search and an archaeological Application, American Anthropologist, N.S., 85, 3, p. 630-643.

JARMAN Michael

1971 Culture and Economy in the North Italian Neolithic, World Archaeology, 2, 3, p. 255-265.

KAHN Jennifer G.

1996 Prehistoric Stone Tool Use and Manufacture at the Ha’atuatua Dune Site, Marquesas Islands, French Polynesia, teză de doctorat, Calgary.

KANG Suk-Joong L.

2005 Sintering. Densification, Grain Growth, and Microstructure, Oxford. KOROBKOVA Galina Federovna

1993 La différenciation des outils de moisson d’après les donnés archéologiques, l’étude des trace set l’expérimentation, în Traces et fonction: les gestes retrouvés (ed. ANDERSON Patricia C., BEYRIES Sylvie, OTTE Marcel, PLISSON Hugues), ERAUL 50, vol. 2, Liége, p. 369-382.

KUN N. A.

1960 Legendele şi miturile Greciei antice, Bucureşti. LÁSZLÓ Ferencz

1924 Les types des vases peintes d’Ariuşd, Dacia, I, p. 1-27. LINTON Ralph

1944 North American Cooking Pots, American Antiquity, 9, p. 369-380. LUPAŞCU Gheorghe, PARICHI Mihai, FLOREA Niculae

1998 Ştiinţa şi ecologia solului. Dicţionar, Iaşi. MABEY Richard

1972 Food for Free, Glasgow. MANSKE Gunther G.B., VLEK Paul L.G.

2002 Root architecture – Wheat as a model plant, în Plant roots. The hidden half. (eds. Yoav Weisel, Amram Eshel, Uzi Kafkafi), New York-Basel, p. 249-259.

Page 291: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

289

MANTU Cornelia-Magda

1994 Plastica zoomorfă a aşezării cucuteniene de la Scânteia (jud. Iaşi), ArhMold, XVII, p. 161-168.

1998 Cultura Cucuteni. Evoluţie, cronologie, legături, Piatra Neamţ. MARCHEVICI Vsevolod

1996 Vase zoomorfe eneolitice din Republica Moldova, în Cucuteni aujourd’hui (ed. Gheorghe Dumitroaia şi Dan Monah), Piatra Neamţ, p. 253 – 262.

MARINESCU-BÎLCU Silvia

1981 Tîrpeşti. From Prehistory to History in Eastern Romania, BAR International Series 107, Oxford.

MARINESCU-BÎLCU Silvia, BOLOMEY Alexandra

2000 Drăguşeni. A Cucutenian Community, Bucureşti-Tübingen. MARTINIUC C., CHIRICA V., NIŢU A.

1977 Poziţia geomorfologică şi cultural-cronologică a aşezării Cucuteni A de la Iaşi -„Splaiul Bahlui”, SCIVA, 28, 1977, 2, p.185-194.

MATASĂ Constantin

1946 Frumuşica, village préhistorique á céramique peinte, dans la Moldavie du nord, Roumanie, Bucureşti.

MATHIEU James R., MEYER Daniel A.

1997 Comparing Axe Heads of Stone, Bronze, and Steel: Studies in Experimental Archaeology, Journal of Field Archaeology, 24, 3, p. 333-351.

MATHEW A.J., WOODS A.J., OLIVER C.

1991 Spots before your eyes: new comparison charts for visual percentage estimation in archaeological material, în Recent developments in ceramic petrology (eds. A.P. Middeltone, I.C. Freestone), Londra, p. 211-263.

McCOLM I. J.

1990 Ceramic Hardness, New York. MELLAART James

1967 Çatal Hüyük. Stadt aus der Steinzeit, Bergisch Gladbach. MIHALACHE V.

1970 Cercetări arheologice de teren în comuna Valea Seacă, jud. Iaşi, SCIV, 21, 3, p. 468-470.

MITCHELL S.R.

1955 Comparison of the Stone Tools of the Tasmanian and Australian Aborigines, The Journal of the Royal Anthropological Institute of Great Britain and Ireland, 85, 1/2, p. 131-139.

Page 292: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

290

1959 The Woodworking Tools of the Australian Aborigines, The Journal of the Royal Anthropological Institute of Great Britain and Ireland, 89, 2, p. 191-199.

MONAH Dan, CUCOŞ Ştefan

1985 Aşezările culturii Cucuteni din România, Iaşi. MONAH Dan

1997 Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, Piatra Neamţ. MONAH Dan, et alii

2003 Poduri – Dealul Ghindaru. O Troie în subcarpaţii Moldovei, BMA XIII, Piatra-Neamţ.

MONAH Felicia

2001 Flora şi vegetaţia cormofitelor din lunca Siretului, Piatra-Neamţ. MORINTZ Sebastian

1972 Les fouilles archéologiques en Roumanie (1971), Dacia, N.S., XVII, p. 361-398.

MURARU Adrian

1987 Considerations sur le matériel lithique utilisé par les tribus de Cucuteni, în La civilisation de Cucuteni en contexte européen (eds. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Nicolae Ursulescu, Dan Monah, Vasile Chirica ), BAI., I, Iaşi, p. 193-200.

NICHOLSON W. E.

1929 The Potters of Sokoto, N. Nigeria, Man, p. 45-50. 1931 The Potters of Sokoto: -B. Zorumawa: -C. Rumbukawa, Man, 31, p. 197-

190. 1934 Bida (Nupe) Pottery, Man, 34, p. 71-73

1934 a Brief Notes on Pottery at Abuja and Kuta, Niger Province, Man, 34, p. 70-71.

NIŢU Anton

1972 Reprezentările zoomorfe plastice pe ceramica neo-eneolitică carpato- dunăreană, ArhMold, VII, p. 9-96.

1973 Reconsiderarea Ariuşdului, în StComSfGheorghe p. 57- 124. 1980 Criterii actuale pentru clasificarea complexelor ceramicii şi periodizarea

etapelor culturii cucuteniene, în CercIst, XI, p. 135-222. 1984 Formarea şi clasificarea grupelor de stil AB şi B ale ceramicii pictate

Cucuteni – Tripolie, Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol”, supliment V, Iaşi.

Page 293: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

291

NIŢU Anton, BUZDUGAN C., EMINOVICI C.

1971 Descoperirile arheologice de la Gura Văii (Municipiul Gh. Gheorghiu-Dej), Carpica, IV, p. 31-78.

NIŢU Anton, MANTU Cornelia-Magda

1987 Thèmes plastiques antropomorphes et zoomorphes de la céramique cucutenienne de style A de Poieneşti (dép. de Vaslui), în La civilisation de Cucuteni en contexte européen (eds. Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Nicolae Ursulescu, Dan Monah, Vasile Chirica ), BAI., I , Iaşi, p. 301-307.

NESTOR Ion et alii

1951 Săpăturile de pe şantierele Valea Jijiei (Iaşi-Botoşani-Dorohoi) în anul 1950, SCIV, II, 1, p. 51-76.

1952 Şantierul Valea Jijiei, SCIV, III, p. 19-111. ODELL George Hamley, ODELL-VEREECKEN Frieda

1980 Verifying the Reliability of Lithic Use-Wear Assessments by "Blind Tests": The Low-Power Approach, Journal of Field Archaeology, 7, 1, p.87-120.

ODELL George Hamley

1981 The Mechanics of Use-Breakage of Stone Tools: Some Testable Hypotheses, Journal of Field Archaeology, 8, 2, p. 197-209.

ORTON Clive, TYERS Paul, VINCE Alan

1993 Pottery in Archaeology, Cambridge. PĂUNESCU Alexandru

1970 Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră cioplită descoperite pe teritoriul României, Bucureşti.

PĂUNESCU Alexandru, ŞADURSCHI Paul, CHIRICA Vasile

1976 Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani, vol. 1 şi 2, Bucureşti. 1952 Săpăturile de la Truşeşti, raionul Truşeşti, reg. Botoşani, SCIV, III,

p. 56-75. PEACOCK David P. S.

1977 Ceramics in Roman and Medieval Archaeology, în Pottery in early commerce (ed. David P.S. Peacock), Londra, p. 21-34.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, URSULESCU Nicolae, MONAH Dan,

CHIRICA Vasile (eds.)

1987 La civilisation de Cucuteni en contexte européen, B.A.I., I, Iaşi. PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, FLORESCU Marilena, FLORESCU Adrian C.

1953 Şantierul Truşeşti, SCIV, IV, 1-2, p. 56-75. 1962 Şantierul arheologic Truşeşti, Materiale, VIII, p. 47-51. 1999 Truşeşti. Monografie arheologică, Bucureşti-Iaşi.

Page 294: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

292

PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, VĂLEANU Mădălin-Cornel

2004 Cucuteni-Cetăţuie. Săpăturile din anii 1961-1966. Monografie arheologică., BMA XIV, Piatra-Neamţ.

POPOVICI Dragomir N.

2000 Cultura Cucuteni, Faza A. Repertoriul aşezărilor(1), Piatra Neamţ. RICHARDS T.H.

1988 Microwear Patterns on Experimental Basalt Tools, BAR International Series 460, Oxford.

RENFREW COLIN

1983 Archaeology, The Geographical Journal, 149, 3, p. 316-323. RICE Prudence M. et alii

1981 Evolution of Specialized Pottery Production: A Trial Model [and Comments and Reply], Current Anthropology, 22, 3, p. 219-240.

RICE Roy W.

2000 Mechanical Properties of Ceramics and Composites. New York. RUDLING David (ed.)

2002 Downland settlement and land use. The archaeology of Brighton Bypass., Londra.

SACKETT JAMES R.

1977 The Meaning of Style in Archaeology: A General Model, American Antiquity, 42, 3, p. 369-380.

SCHIFFER Michael B., SKIBO James M.

1987 Theory and Experiment in the Study of Technological Change, Current Anthropology, 28, 5, p. 595-622.

SCHIFFER Michael B. et alii

1994 New Perspective son Experimental Archaeology: Surface Treatments and Thermal Response of the Clay Cooking Pot, American Antiquity, 59, 2, p. 197-217.

SCHMIDT HUBERT

1932 Cucuteni in der Oberen Moldau, Rumänien. Die befestigte Siedlung mit bemalte Keramik von der Steinkupferzeit in bis die vollentwickelte Bronzezeit, Berlin-Leipzig.

SHAW Earl B.

1938 Swine Industry of China, Economic Geography, 14, 4 p. 381-397. SKAKUN Natalia N.

1993 Agricultural implements in the Neolithic cultures of Bulgaria, în Traces et fonction: les gestes retrouvés (ed. ANDERSON Patricia C., BEYRIES

Page 295: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

293

Sylvie, OTTE Marcel, PLISSON Hugues), ERAUL 50, vol. 2, Liége, p. 361-368.

SKIBO James M., SCHIFFER Michael B., REID Kenneth C.

1989 Organic-Temered Pottery: An Experimental Study, American Antiquity, 54, 1, p. 122-146.

SEMENOV S.A.

1964 Prehistoric Technology, Londra. SOROCHIN Victor

1991 Orudija truda i hozjaistvo plemen Srednego Tripol’ja Dnestrovsko- Prutskogo mejdurečia, Chişinău.

2001 Aspectul regional cucutenian Drăguşeni-Jura, BMA XI, Piatra Neamţ. STILES Daniel

1977 Ethnoarchaeology: A Discussion of Methods and Applications, Man, N.S., 12, 1, p. 87-103.

STJERNQUIST BERTA

1978 Approaches to Settlement Archaeology in Sweden, World Archaeology, 9, 3, p. 251-264.

SYNDER Cliff

2006 Soil pH Managment, http://www.back-to-basics.net/efu/efu.html, 23.10.2006, 15:32:26.

THROOP Jason C., MURPHY Keith M.,

2002 Bourdieu and phenomenology. A critical assesment, Anthropological Theory, 2, 2, p. 185-207.

TRINGHAM R., COOPER G., ODELL G.H., VOYTEK B., WHITMAN A.

1974 Experimentation in the formation of edge damage, Journal of Field Archaeology, 1, p.171-196.

TSONEV Tsoni

2004 Technological complexity and symbolism of risk-avoidance hunting strategies and of bone ornamentation in the upper Palaeolithic in the Balkans, în La Spiritualité (ed. OTTE Marcel), ERAUL 106, Liége, p.81-85.

TUDOSE Senica

1994 Metoda traseologică şi unele posibilităţi de aplicare în traseologie, MemAnt, XIX, p. 423-430.

UDRESCU Mircea, BEJENARU Luminiţa, HRIŞCU Carmen

1999 Introducere în arheozoologie, Iaşi.

Page 296: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

294

URSACHI Vasile

1968 Cercetări arheologice efectuate de Muzeul de Istorie din Roman (în zona râurilor Siret şi Moldova), Carpica, I, p. 111-187.

1970 Săpăturile arheologice de la Văleni (jud. Neamţ), Materiale, IX, p. 265-270.

URSULESCU Nicolae

2000 Tipologia şi evoluţia pieselor de piatră şlefuită cu tăiş ale culturii Starčevo - Criş din Moldova, în Contribuţii privind Neoliticul şi Eneoliticul din regiunile est-carpatice ale României, vol. 1, Iaşi, p. 152-168.

URSULESCU Nicolae, IGNĂTESCU Sorin

2003 Preuteşti – „Haltă”. O aşezare cucuteniană pe valea Şomuzului Mare, Iaşi.

URSULESCU Nicolae, TENCARIU Felix-Adrian, BODI George

2003 Despre problema construirii locuinţelor cucuteniene, Carpica, XXXII, p. 5-18.

URSULESCU Nicolae et alii

2004 Hoiseşti, com. Dumeşti, jud. Iaşi, în Cronica 2003, Bucureşti, p. 139-142. 2005 Hoiseşti, com. Dumeşti, jud. Iaşi, în Cronica 2004, Bucureşti, p. 177-178.

VĂLEANU Mădălin Cornel

2003 Aşezări neo-eneolitice din Moldova, Iaşi. VAN GENNEP Arnold

2000 Totemismul. Starea actuală a problemei, Iaşi. VULPE Radu

1953 Săpăturile de la Poieneşti din 1949, Materiale, I, p. 213-506. 1956 Problemele neoliticului carpato-niprovian în lumina săpăturilor de la

Izvoare, în SCIV, VII, 1-2, p. 53-87. 1957 Izvoare. Săpăturile din 1936-1948, Bucureşti.

VULPE Radu et alii

1950 Evoluţia aşezărilor omeneşti din societatea primitivă şi sclavagistă de la Poeneşti-Vaslui, SCIV, I, 1, p. 41-46.

WILKINSON Tony J.

2004 On the margins of the Euphrates. Settlement and land use at Tell es-Sweyhat and in the upper Lake Assad area, Syria. Chicago.

WILLOUGHBY Charles C.

1907 The Adze and the Ungrooved Axe of the New England Indians, American Anthropologist, N.S., 9, 2, p. 296-306.

Page 297: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

295

WOLTEMADE Christopher J.

1994 Form and Process: Fluvial Geomorphology and Flood-Flow Interaction, Grant River, Wisconsin, Annals of the Association of American Geographers, 84, 3, p. 462-479.

YAMADA Shoh., SAWADA Atsushi

1993 The method of description for polished surfaces, în Traces et fonction: les gestes retrouvés (ed. ANDERSON Patricia C., BEYRIES Sylvie, OTTE Marcel, PLISSON Hugues), ERAUL 50, vol. 2, Liége, p. 447-457.

YENER Kutlu Aslihan (ed.)

2005 The Amuq Valley Regional Projects. Surveys in the Plain of Antioch and Orontes Delta, Turkey, 1995-2002, Chicago.

ZAHARIA Nicolae

1955 Cercetările de suprafaţă efectuate în Moldova în anul 1954, SCIV, VI, 3-4, p. 897-912.

ZAHARIA Nicolae, PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, ZAHARIA Eugenia

1970 Aşezări arheologice în Moldova din paleolitic până în sec. al XVIII-lea, Bucureşti.

ZOPPI A., LOFRUMENTO C., CASTELLUCCI E. M., SCIAU Ph.

2008 Al-for-Fe substitution in hematite: the effect of low Al concentrations in the Raman spectrum of Fe2O3, Journal of Raman Spectroscopy, 39, p. 40--46.

[…]

2004 Planul Local de Acţiune pentru Mediu – Judeţul Iaşi, www. apmis.ro/admin/ido, 16.10.2006, 15:46:58.

Page 298: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod
Page 299: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod

297

LISTA ABREVIERILOR

Anthropology UCLA -Anthropology, University of California at Los Angeles

ArhMold - Arheologia Moldovei, Institutul de Arheologie Iaşi

Arhiva - Arhiva. Organul Societăţii Ştiinţifice şi Literare, Iaşi.

AŞUI - Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi.

BAI - Bibliotheca Archaeologica Iassiensis

BAR - British Archaeological Reports, Oxford.

BMA - Bibliotheca Memoria Antiquitatis, Piatra Neamţ.

Carpica - Carpica, Muzeul Judeţean de Istorie, Bacău.

CercIst - Cercetări istorice, Muzeul de Istorie a Moldovei, Iaşi.

Cronica … - Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania

…, Comisia Naţională de Arheologie, Bucureşti.

CNRS - Centre National de la Recherche Scientifique.

Dacia - Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en

Roumanie (1924-1947), Bucureşti

Dacia N.S. - Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne,

Nouvelle Serie, Bucureşti.

ERAUL - Études et Recherches Archéologiques de l’Université de

Liége.

Materiale - Materiale şi Cercetări Arheologice, Bucureşti – Oradea –

Tulcea

MemAnt - Memoria Atiquitatis. Acta Musei Petrodavensis, Piatra

Neamţ.

SAA - Studia Antiqua et Arheologica, Seminarul de Istorie Antică

şi Arheologie al Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi.

SCIV(A) - Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie), Institutul

de Arheologie Bucureşti.

StComSfGheorghe - Studii şi comunicări, Sf. Gheorghe.

Page 300: Bodi 2010 - Hoisesti La Pod