Bob MarleyDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.

Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din martie 2010.

Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din martie 2010.

Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor.

Bob Marley

Bob Marley în concert, Zürich, 1980.

Informații generale

Nume naștere Robert Nesta Marley

Data și locul

nașterii

februarie 6 1945

Nine Mile, Saint Ann Parish, Jamaica

Alte nume Tuff Gong

Data și locul

decesului

11 mai 1981 (36 ani)

Miami, Florida, United States

Gen muzical Reggae, Ska, Rocksteady

Ocupație compozitor, cântăreț, chitarist

Instrument(e) Vocal, Chitară, Percuție

Ani de

activitate1962 – 1981

Case de

discuri

Studio

One, Beverley's,Upsetter/Trojan, Islan

d/Tuff Gong

Interpretare

cuThe Wailers Band, The Wailers

Website www.bobmarley.com

modifică 

Robert "Bob" Nesta Marley (n. 6 februarie 1945; d. 11 mai 1981) a fost

un cântăreț, compozitor, chitarist și activist jamaican. El este cel mai cunscut interpret de muzică reggae, și

este privit ca un profet al mișcării Rastafari.

Printre cele mai cunoscute cântece reggae ale lui Marley sunt '"I Shot the Sheriff", "No Woman, No Cry",

"Three Little Birds", "Exodus", "Could You Be Loved", "Jamming'", "Redemption Song", și "One Love".

[1] Legend, compilația de cântece ale lui Bob Marley lansată post-mortem, este cel mai bine vândut album

reggae al tuturor timpurilor, cu mai mult de 25 de milioane de exemplare.

Cuprins

  [ascunde] 

1 Viața și cariera timpurie

2 Carieră muzicală

o 2.1 The Wailers

o 2.2 Bob Marley & The Wailers

3 Ultimii ani

o 3.1 Diagnosticarea cancerului

4 Religie

5 Copii

6 Discografie

7 Official studio albums

8 Mostre audio

9 Official live albums by Bob Marley & The Wailers

10 Vezi și

11 Referințe

12 Lectură suplimentară

13 Legături externe

Viața și cariera timpurie[modificare]

Bob Marley s-a născut în micul sat Nine Mile în Saint Ann Parish din Jamaica sub numele de Nesta Robert

Marley. Mama sa era de culoare, iar tatăl alb. În 1962, Marley înregistrează primele două single-uri "Judge

Not" și "One Cup of Coffee", cu producătorul Leslie Kong. Aceste cântece, lansate de casa de discuri

Beverley's sub pseudonimul Bobby Martell, au atras puțină atenție. Cântecele au fost relansate postum în

„Songs of Freedom”.

Carieră muzicală[modificare]

The Wailers[modificare]

Bob Marley & The Wailers[modificare]

Ultimii ani[modificare]

Diagnosticarea cancerului[modificare]

O murit

Religie[modificare]

Mișcarea Rasta.

A fost botezat de către Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, Abuna Yesehaq, in Kingston, Jamaica la

data de 4 noiembrie 1980.[2]

Copii[modificare]

Bob Marley a avut 12 copii: trei cu soția sa, Rita, doi adoptați din foste relații ale Ritei ṣi restul de 7 cu alte

femei.

1. Sharon, 23 noiembrie 1964, din o fostă relație a Ritei;

2. Cedella, 23 august 1967, cu Rita

3. David „Ziggy”, 17 octombrie 1968, cu Rita;

4. Stephen, 20 aprilie 1972, cu Rita;

5. Robert "Robbie", 16 mai 1972, cu Pat Williams;

6. Rohan, 19 mai 1972, cu Janet Hunt;

7. Karen, 1973 cu Janet Bowen;

8. Stephanie, 17 august 1974; din o fostă relație a Ritei

9. Julian, 4 iunie 1975, cu Lucy Pounder;

10. Ky-Mani, 26 februarie 1976, cu Anita Belnavis;

11. Damian, 21 iulie 1978, cu Cindy Breakspeare;

12. Makeda, 30 mai 1981, cu Yvette Crichton.

Robert Nesta Marley, nascut in Nine Miles (Rhoden Hall, Saint Ann) o mica localitate in nordul insulei Jamaica,

din Marea Caraibe, era fiul lui Cedella Booker, jamaicana de 18 ani si a lui Norval Marley, capitan britanic de

50 de ani, care se dezise de fiul sau de frica sa nu fie retrogradat. La sfarsitul anilor 50, Bob s-a mutat cu

mama sa la Kingston, capitala unde locuitorii din zonele rurale veneau in speranta imbunatatirii vietii lor. Din

nefericire, pentru majoritatea, destinul in capitala insemna periferii sarace . Bob a crescut in aceasta ambianta

unde a cunoscut un prieten pe care-l chema Neville O’Riley Livingston, dar mai cunoscut era ca Bunny, si

impreuna au inceput se intereseze de muzica, si au inceput sa compuna si sa cante cateva melodii. Amandoi

erau influentati insa de muzica pe care o ascultau la radio, muzica transmisa de posturile din SUA (Ray

Charles, Curtis Mayfield, Brook Benton sau Fats Domino, si deasemeni grupul The Drifters- foarte popular in

Jamaica). Atunci, Bob a inceput alternarea muncii cu muzica, asta, tocmai cand gasise de munca la o

turnatorie si unde isi arse un ochi in timp ce muncea. Atat Bob cat si Bunny au primit ajutor in muzica de la Joe

Higgs, un cantaret care-si castigase deja o faima in Jamaica. Dar ca sa-si asigure existenta, dadea ore de

muzica incepatorilor. Intr-o ora de muzica, Bob si Bunny au cunoscut alt tanar muzician ce se numea Winston

Hubert McIntosh (Peter Tosh). In 1962 Bob Marley a participat la o auditie pentru un producator muzical pe

care-l chema Leslie Kong. Acesta, impresionat, i-a invitat in studio sa inregistreze cateva melodii. Anul urmator

Bob si-a dat seama ca cea mai buna cale pentru a-si indeplini visul era sa–si faca o formatie. Le-a impartasit

ideea lui Bunny si Peter si toti trei au format "Wailing Wailers". Noua formatie a castigat simpatia

percutionistului rastafari Alvin Patterson, care i-a prezentat producatorului Clement Dodd. La mijlocul anului

1963 Dodd a vazut formatia Wailing Wailers si s-a hotarat sa promoveze grupul. Au lansat primul lor single,

"Summer Down", la casa de discuri Coxsone la sfarsitul lui 1963. Formatia originala era compusa din Bob,

Bunny, Peter, Junior Braithwaite si doi coristi, Beverly Kelso si Cherry Smith.

In timpul asta, mama lui Bob, Cedella, se casatorise din nou si se mutase in Delaware, in SUA, dupa un efort

financiar deosebit. Ea dorea sa-i dea lui Bob o viata noua in aceasta tara, dar inainte de calatorie, el a

cunoscut-o pe Rita Anderson si in 10 februarie 1966 cei doi s-au casatorit. Bob Marley a stat aproape opt luni

cu mama sa in Wilmington, Delaware. Aici a reusit sa gaseasca de munca in schimbul de noapte la un service

pentru Chrysler. Bob ajunse in Kingston in octombrie 1966, la sase luni dupa vizita Majestatii sale Imperiale

Haile Selassie, din Etiopía, care a impulsionat si a reinnoit miscarea rastafari din insula. Apropierea lui Bob de

credinta Rastafari a inceput sa se reflecte si in muzica sa. Bob, a fost atat de prins de aceata noua ideologie

incat i-a chemat pe Peter si Bunny pentru a forma un nou grup , asa apare “miticul “ "The Wailers". Rita de

asemeni a inceput carierea sa ca solista cu un important succes "Pied Piper", o versiune a unei melodii pop

englezesti. In Jamaica, ritmurile frenetice sunt inlocuite cu ritmuri mai lente si mai senzuale numite rock-steady.

Credinta rastafari a celor de la Wailers a reusit sa-l coopteze si pe Dodd si impreuna au fondat propria lor casa

discografica numita "Wail’N’Soul". In afara catorva succese, ea nu a raspuns asteptarilor si asa ca a sfarsit in

1967. Grupul a mai supravietuit facand compozitii pentru o companie asociata lui Johnny Nash, care in

deceniul urmator va avea un deosebit succes cu una din melodiile lui Bob, "Stir It Up".

The Wailers au cunoscut un om care le-a revolutionat munca, Lee Perry. Asocierea dintre Perry si grupul The

Wailers va aduce succesul cu melodii ca "Soul Rebel", "Duppy Conqueror", "400 Years" si "Small Axe", melodii

clasice ale viitorului curent reggae. In 1970, doi dintre cei mai mari muzicieni de pe insula s-au alipit la grup.

Este vorba de Aston 'Family Man' Barrett si fratele sau, Carlton (bas si baterie).

In vara anului 1971 Bob a acceptat invitatia lui Johnny Nash pentru a-l acompania in Suedia , ocazie cu care a

semnat un contract cu CBS, care era casa de discuri a cantaretului american. In primavara lui 1972 The

Wailers au aterizat in Anglia pentru a face promotie discului "Reggae on Broadway", dar nu au avut prea mult

succes . In disperare de cauza, Bob a vizitat studiourile de inregistrare Island Records, care au fost primele

interesate de muzica jamaicana, iar aici l-a intalnit pe Chris Blackwell. Blackwell ii cunostea pe The Wailers si

le-a oferit 4 milioane pentru a inregistra un album in conditiile celor mai avansate tehnici de care studioul

dispunea. Acest prim album a fost "Catch A Fire", promovat puternic. Discul nu a fost un succes imediat, iar

muzica si versurile lui Bob pline de incarcatura sociala, erau ceva cu totul diferit de ceea ce se canta pe atunci

in Europa. Island a promovat un turneu al grupului prin Anglia si SUA, ceea ce era alta noutate pentru o

formatie de reggae. The Wailers au cantat in Londra in aprilie 1973 si trei luni mai tarziu grupul s-a reintors in

Jamaica. Bunny a parasit viata muzicala , abandonand grupul inainte de turneul in SUA. In locul sau intra Joe

Higgs, vechiul profesor de muzica a celor de la The Wailers. In SUA au participat la cateva concerte ale lui

Bruce Springsteen si Sly & The Family Stone, principalul grup cu muzicieni de culoare din State la acel

moment.

In 1973 grupul a lansat cel de-al doilea album cu Island Records, "Burnin’", un disc ce includea noile versiuni

ale unor cantece mai importante ca: "Duppy Conqueror", "Small Axe" si "Put It On", alaturi de "Get Up, Stand

Up" si "I Shot The Sheriff". Ultima piesa a fost aceea care l-a consacrat definitiv pe Bob Marley, ajungand,

alaturi de Eric Clapton, sa ocupe primul loc la single-urile cele mai bine vandute in SUA. In 1974, Bob Marley a

petrecut majoritatea timpului in studio lucrand pentru "Natty Dread", un album ce includea melodii ca "Talkin’

Blues", "No Woman No Cry", "So Jah Seh", "Revolution", "Them Belly Full (But We Hungry)" sau "Rebel Music

(3 o’clock Roadblock)". Anul urmator , Bunny si Peter lasara definitiv grupul pentru a se dedica unor cariere

solistice, ceea ce a facut ca grupul sa fie cunoscut ca Bob Marley & The Wailers. "Natty Dread" a fost lansat in

februarie 1975. In ceea ce priveste turneele, au facut doua, unul la Lyceum Ballroom din Londra, care a fost

catalogat unul din cele mai bune ale acelei perioade , iar al doilea in noiembrie cand Bob a revenit in Jamaica

pentru a canta intr-un concert umanitar alaturi de Stevie Wonder, acum insa ca o vedeta a tarii sale si a lumii.

"Rastaman Vibrations", urmatorul album a fost lansat in 1976. Albumul continea melodii ca:"Crazy Baldhead",

"Johnny Was", "Who The Cap Fit" si poate cea mai semnificativa ca toate, "War", ale carei versuri erau extrase

dintr-un discurs al Imparatului Haile Selassie, la ONU .

Bob Marley era pe atunci un activist non-politic in Jamaica, un muzician consacrat, un sustinator al miscarii

rastafari. Bob Marley a hotarat sa dea un concert gratuit in Parcul Eroilor Natiunii din Kingston, pe 5 decembrie

1976, cu intentia explicita sa promoveze pacea. Dupa anuntul concertului, guvernul convoca alegeri pentru 20

decembrie. In ziua de 3 decembrie, doua zile inainte de “Smile Jamaica”, Bob, sotia sa Rita, Lewis Griffith si

managerul Don Taylor au fost raniti intr-un atentat cu arma , provocat de niste necunoscuti, desi se

presupunea ca insasi CIA fusese bagata in aceasta lovitura. In interiorul casei din 56 Hope Road, Jamaica.

Bob a fost ranit de focurile de arma trase , in piept, foarte aproape de inima si la un brat; sotia sa Rita la cap ,

Lewis Griffith in stomac iar managerul Don Taylor a fost de asemeni spitalizat deoarece s-a aflat pe linia

focurilor de arma . Din fericire dupa un timp recuperarea a fost completa . Doua zile dupa atentat , Bob si-a

improvizat o platforma pe care a cantat. Cand a fost intrebat pentru ce, el a raspuns: “ Oamenii care traiesc si

incearca sa faca aceasta lume mai rea nu-si permit nici o zi libera, cum as putea eu sa-mi iau una cand incerc

sa fac putina lumina in obscuritate? “ A fost ultima reprezentatie a lui Bob in Jamaica pentru urmatoarele 18

luni. Temandu-se de un alt atentat, a parasit insula si a plecat sa traiasca la Londra. Acolo a inregistrat

urmatorul album, "Exodus", unul din cele mai importante din cariera sa si din reggae.

Lansat in vara aceluiasi an, "Exodus" a consolidat statutul international al grupului , ramanand in topul din

Marea Britanie timp de 56 de saptamani si avand 3 single-uri - "Waiting In Vain", "Exodus" si "Jamming’" – ca

mari succese mediatice. In 1978 grupul a obtinut un nou succes cu "Kaya", care a reusit sa ocupe locul patru in

Anglia in saptamana imediat urmatoare lansarii. De pe acest album au fost scoase doua single-uri, "Satisfy My

Soul" si "Is This Love?". In aprilie 1978 se intoarce in Jamaica pentru "One Love Peace Concert". A fost tot

atunci invitat la sediul ONU in New York pentru a primi Medalia Pacii iar la sfarsitul anului Bob a plecat intr-o

calatorie in Africa pentru prima data , unde a vizitat pentru inceput Kenya si apoi Etiopía, locul spiritual al

miscarii rastafari. Grupul abia terminase un turneu prin Europa si SUA .Acest turneu i-a servit ca material

pentru al doilea album live "Babylon By Bus". "Survival", al noualea album al lui Bob Marley cu Island a fost

lansat in vara lui 1979. Includea "Zimbabwe", un imn pentru Rodesia, care isi castigase libertatea, alaturi de

"So Much Trouble In The World", "Ambush In The Night" si "Africa Unite". Cum indica si coperta care continea

drapelele natiunilor independente, "Survival" a fost un album omagial pentru cauza panafricana. In aprilie 1980,

formatia a fost invitata oficial de guvernul recent eliberatei Zimbabwe pentru a canta la ceremonia dedicata

independentei noii natiuni . Urmatorul disc al grupului, "Uprising", a fost lansat in mai 1980 si a avut un succes

imediat cu "Could You Be Loved?". Albumul mai continea si "Coming In From The Cold", "Work" si faimosul

"Redemption Song". The Wailers au pornit in cel mai mare turneu european, sfidand orice record de asistenta .

Agenda includea un concert pentru 100.000 de persoane la Miláno , cel mai mare din istoria grupului. Bob

Marley & The Wailers erau grupul cu cel mai mare turneu din acel an. "Uprising" figura in toate topurile din

Europa. Era o perioada de maxim optimism si isi faceau palnuri pentru un turneu in SUA in compania lui Stevie

Wonder, la sfarsitul anului .

Dupa terminarea turneului european, Bob Marley si grupul pornira spre SUA. Bob planificase doua concerte in

Madison Square Garden, dar se imbolnavi grav. Cu trei ani inainte, in Londra, s-a ranit la un deget de la picior

in timp ce juca fotbal. Rana netratata s-a dovedit a fi cancerigena si cu toate ca a tratat-o apoi in Miami, a

continuat sa se reproduca. In 1980, cancerul incepuse sa se propage prin tot corpul lui Bob. A putut sa-si

controleze boala timp de opt luni facand tratament la clinica doctorului Joseph Issels, in Baviera. Tratamentul

lui Issels starnea multe polemici pentru ca folosea numai remedii naturale si nu toxice. Pentru un timp au parut

ca sunt eficiente, in cazul lui Bob. La inceputul lui mai, parasea Germania pentru a se intoarce in Jamaica, dar

nu a reusit sa-si termine calatoria.

Bob Marley a murit intr-un spital din Miami la 11 mai 1981. Cu o luna inainte, Bob fusese decorat cu Ordinul de

Merit al Jamaicai, a treia mare onoare a natiunii, ca semn de recunoastere a inestimabilei sale contributii aduse

culturii acestei tari. Pe 21 mai 1981, onorabilului Robert Nesta Marley O. M. i se faceau funeralii oficiale din

partea poporului jamaican. Dupa funeralii (la care a asistat si Primul ministru ca lider al Opozitiei) corpul lui Bob

a fost inmormantat in satul sau natal, Nine Miles, in nordul insulei, unde se odihneste intr-un mausoleu. Bob

Marley a murit la 36 ani .

In 2005, Rita Anderson, vaduva lui Marley, a scris o biografie ("No Woman, No Cry") in care l-a criticat dur pe

cel care i-a fost sot. Dupa Rita, perechea locuia intr-o coliba, Bob avea doar o pereche de indispensabili, pe

care ea ii spala in fiecare noapte . De asemeni, a afirmat ca steaua reggae avea nenumarate amante in

Kingston si nenumarati copii cu acestea, lista descendentilor lui Bob fiind imensa; in 1968 a avut un copil pe

care-l chema Ziggy Marley cu Rita Anderson, in 1970, a avut un fiu numit Robbie cu Lucille Williams, una din

“logodnicele sale “ in Trench Town. Janet Hunt l-a facut pe Rohan Marley (viitorul sot al lui Lauryn Hill).

Numeroasele sale calatorii la Londra nu au fost in zadar, caci s-a nascut Karen Marley, fata unei englezoaice

pe care o chema Janet Bowen. O jamaicana nascuta in Barbados, Lucy Pounder, a avut cu Bob pe Julian

Marley. O alta logodnica, campioana caribena de ping pong Anita Bellnavis, a devenit mama lui Kymani

Marley. In 1975, Cindy Breakspeare, care era pe punctul de a deveni Miss Mundo, l-a nascut pe Damian

Marley. O alta “logodnica “ era actrita Esther Anderson, care a fost si cu Marlon Brando si Chris Blackwell.

Toate aceste afirmatii nu au convenit guvernului jamaican, mai ales ca Anderson a anuntat ca dorea

deshumarea trupului sotului sau pentru a-l inmormanta la Shashemene, in Etiopia, unde imparatul Haile

Selassie a cedat o suprafata pentru rastafarii jamaicani care sunt rezidenti in aceasta localitate. Relatia dintre

guvernul jamaican si Anderson era critica, mai ales ca guvernul il considera pe Bob un idol si o puternica

atractie turistica pentru straini. De asemeni, casa muzeu a lui Bob era si ea o reclama pentru insula. Departe

de a aplana neintelegerile, Anderson a reamintit guvernului ca in tara sa natala, in Jamaica, Bob a fost

impuscat in casa si a trebuit sa se autoexileze. “Bob ar fi preferat sa se odihneasca in continentul african decat

pe o insula unde stramosii sai au fost luati si folositi ca sclavi.” a concis vaduva lui Bob.

Discografie[modificare]

[1965] - The Wailing Wailers [1968] - Rock To The Rock [1969] - Keep On Skanking [1970] - Soul Rebels

[1971] - Soul Revolution [1971] - Soul Revolution Part II [1971] - The Best Of The Wailers [1972] - Satisfy My

Soul [1973] - African Herbsman [1973] - Burnin' [1973] - Catch A Fire [1973] - Talkin' Blues [1974] - Natty

Dread [1974] - Rasta Revolution [1975] - Live From The Lyceum [1975] - Live! [1976] - Live Jam [1976] -

Rastaman Vibration [1977] - Exodus [1977] - Live From London [1978] - Babylon By Bus [1978] - Kaya [1978] -

One Love Peace Concert [1979] - Live From Kingston [1979] - Survival [1980] - Live From Rockpalast [1980] -

Uprising [1983] - Confrontation

Official studio albums[modificare]

Album Band Release Date Label

The Wailing Wailers The Wailers 1965 Studio One

Soul Rebels The Wailers December 1970 Upsetter/Trojan

Soul Revolution The Wailers 1971 Upsetter/Trojan

Soul Revolution Part II The Wailers 1971 Upsetter/Trojan

The Best of the Wailers The Wailers August 1971 Beverley's

Catch a Fire The Wailers April 13, 1973 Island/Tuff Gong

African Herbsman The Wailers July 1973 Upsetter/Trojan

Burnin' (Gold) The Wailers October 19, 1973 Island/Tuff Gong

Rasta Revolution Bob Marley & The Wailers 1974 Upsetter/Trojan

Natty Dread Bob Marley & The Wailers October 25, 1974 Island/Tuff Gong

Rastaman Vibration (Gold) Bob Marley & The Wailers April 30, 1976 Island/Tuff Gong

Exodus (Gold) Bob Marley & The Wailers June 3, 1977 Island/Tuff Gong

Kaya (Gold) Bob Marley & The Wailers March 23, 1978 Island/Tuff Gong

Survival Bob Marley & The Wailers October 2, 1979 Island/Tuff Gong

Uprising (Gold) Bob Marley & The Wailers June 10, 1980 Island/Tuff Gong

Confrontation (posthumous) (Gold)

Bob Marley & The Wailers May 23, 1983 Island/Tuff Gong