Blog de Fotbal

Ruud Van Nistelrooy - Golgeterul secolului XXICariera profesională a lui Rutgerus Johannes Martinus Van Nisterlooy, sau pe scurt Ruud, aşa cum obişnuiau să-l aclame fanii lui United, este de-a dreptul senzaţională, mărturie fiind cifrele sale. Un jucător care a impresionat prin profesionalismul său, la toate echipele la care a evoluat de-a lungul carierei sale. O maşinărie de goluri, care nu oboseşte niciodată.

La 33 de ani, olandezul nu s-a mulţumit cu un loc pe banca lui Real Madrid, unde lupta pentru un loc de titular în atac este teribilă, având în vedere sumele cheltuite de clubul madrilen în vara trecută. Cu gândul la un nou Mondial, poate ultimul la care poate evolua, Van Nisterlooy s-a decis să schimbe din nou tricoul, semnând un contract cu Hamburg, valabil până în iunie 2011. Unul dintre cei mari golgeteri din secolul XXI a venit la clubul german cu speranţa de o ajuta să triumfe din nou în Bundesliga. De altfel, echipa lui Bruno Labbadia avea nevoie de un atacant cu experienţa lui Ruud, care să suplinească probleme mari din atac, cauzate şi de absenţa atacantului peruan, Paolo Guerrero, despre ale cărui probleme s-a tot discutat în presa internaţională. Şi iată ce face Ruud la Hamburg.

Golgeter in Olanda, Anglia si SpaniaMulte din poveştile marilor fotbalişti se aseamănă. Provenit dintr-o familie modestă, Ruud a fost la un pas de a deveni un jucător de baschet, aşa cum visa de mic copil. Totuşi, el a ales fotbalul debutând ca mijlocaş la Den Bosch, perioada în care a marcat 20 de goluri în 71 de partide. A urmat un salt în prima divizie olandeză, la Heerenven, fiind adus aici de Foppe de Haan pentru 350.000 de euro. Nu a stat prea mult aici, doar un sezon, fiind imediat văzut de antrenorii lui PSV, urmând o ofertă fabuloasă, cinci milioane de euro, record absolut pentru campionatul olandez la aceea vreme. Un pariu câştigător pentru PSV, adus să îi înlocuiască pe brazilienii

Romario şi Ronaldo, Ruud a demonstrat că este un atacant de clasă reuşind să câştige titlul de golgeter în primul sezon. În primăvara lui 2000, Alex Ferguson a reuşit să îl aducă pe Old Trafford, cu mari emoţii, Ruud fiind cerut insistent şi de alte mari cluburi din Europa ca Juventus, Arsenal sau Chelsea. 22 de milioane de euro şi Ruud trebuia să mearga în Anglia, însă o accidentare gravă la genunchi avea să amâne acest transer pentru un an. Un an în care Ruud a mai suferit o accidentare gravă tot la ligamentele genunchiului, însa într-un final, după o recuparare grea, Ruud s-a întors pe gazon ca un mare campion, marcând două goluri la primul meci de după accidentare.

Ferguson crezut în el şi l-a transferat definitiv. Iar încrederea scoţianului avea să fie răsplătită. Cinci sezoane în care Ruud a reuşit să marcheze 150 de goluri în 219 partide, o medie extraordinară, însă după un conflict cu Ferguson, Ruud avea meargă la Real Madrid pentru 15 milioane de euro.

O noua provocare, acelaşi atacant E vara lui 2006. Ronaldo, brazilianul, nu portughezul care face acum senzaţie în tricoul lui Real, era prezent mai mult în cluburile din Madrid decât pe teren. Realul îşi schimba preşedintele şi Pedra Mijatovic, pe atunci directorul sportiv al lui Real Madrid, primea sarcina să aducă un atacant central care să asigure un număr de goluri. Ţinta principală a devenit olandezul Ruud Van Nisterlooy, pe atunci jucătorul lui Manchester United, care nu se afla în cele mai bune relaţii cu Alex Ferguson. Real Madrid a profitat de acest lucru, ca şi în cazul transferului lui Beckham şi astfel fostul golgeter al 'diavolilor roşii' ajungea pe Santiago Bernabeu. Fanii lui Real priveau aceasta mutare cu o oarecare neîncredere, iar presa din Spania se întreba dacă olandezul va reuşi să rămână acelaşi atacant eficient.

Ce s-a întâmplat? Ruud a reuşit în primul său sezon în Spania să devină golgeter şi să fie unul din cei mai importanţi jucători, daca nu cel mai important, în revenirea Realului în campionat şi câştigarea acestuia.

Totusi, marele inconvenient în a transfera un jucător de 30 de ani şi de a-l folosi de două ori pe săptămână, în campionat şi în Liga Campionilor, este faptul că se poate accidenta destul de des, iar recuperarea se face mult mai greu. Lucru care s-a şi întâmplat, în cel de-al doilea sezon pentru Ruud în tricoul lui Real. Accidentările repetate la menisc, gleznă sau ligamentele genunchiului l-au făcut pe olandez să se gândească la o posibilă retragere. Cu toate acestea, Van Nisterlooy a trecut peste aceste accidentări, s-a antrenat din greu şi iată că a primit din nou o şansă de a se retrage în glorie, şi se pare ca profită din plin de această oportunitate.

Stadioanele lumii: 'Teatrul viselor' împlineşte 100 de ani Astăzi se împlinesc 100 de ani de când Manchester United şi-a inaugurat noul stadion, într-un meci împotriva marilor rivali de la Liverpool, în faţa a 45.000 de spectatori. Sandy Turnbull, Tom Homer şi George Wall au marcat pentru United în acel meci, însa Arthur Goddard şi James Stewart au reuşit câte o dublă şi astfel United era înfrântă la prima partidă pe noul stadion. Se întâmpla pe 19 februarie 1910 - prima partidă disputată pe 'Old Trafford'.

Cu un cost de aproximativ 90.000 de lire sterline - acum evaluat la 225 de milioane de euro, construcţia stadionului a început în 1909 şi a fost posibilă în mare masură datorită lui John Henry Davies, pe atunci preşedintele 'diavolilor roşii' care a sponsorizat acest proiect cu 60.000 de lire sterline. De proiect avea să se ocupe arhitectul scoţian Archibald Leitch, omul responsabil cu construcţia altor două stadioane celebre din Anglia, Stamford Bridge în 1877 şi Anfield în 1884. Iniţial, capacitatea stadionului a fost de 82.000 de locuri, dintre care 12.000 de locuri pe scaune.

În 1911, Old Trafford a avut privilegiul de a găzdui o finală de Cupa Angliei, finală câştigată de Bradford.

În perioada interbelică, lucrurile nu au mers atât de bine pentru United, care nu a mai fost capabilă să triumfe în campionat din sezonul 1910-1911, fiind nevoita să evolueze trei sezoane şi în eşalonul secund.

Cele mai delicate momente pentru 'Teatrul viselor' aşa cum l-a numit Sir Bobby Charlton au venit însă în timpul celui de-al doilea război mondial. În decembrie 1940, o bombă lansată de armata germană a căzut în apropierea stadionului cauzând daune superficiale, însă lucrurile aveau să se înrăutăţească în martie, următorul an, atunci când dupa un raid al armatei germane, un proiectil a lovit stadionul, distugând mare parte din acesta. Comisia pentru daunele din timpul războiului a aprobat în 1944 un ajutor pentru reconstrucţia stadionului, la presiunile preşedintelui de atunci, James Gibson. În acest timp, United a fost nevoită să dispute meciurile de pe teren propriu pe Maine Road, fostul stadion al rivalei Manchester City, demolat în 2003. În 1949, United revenea pe Old Trafford, după aproape 10 ani, în faţa a 40.000 de spectatori şi pe bancă cu Matt Busby, învingând Bolton cu 3-0.

Anul 1957 poate fi considerat un an revolţionar pentru istoria stadionului. Cu tânărul Bobby Charlton în echipă, titlul câştigat anterior îi permitea lui United să participe pentru prima dată în Cupa Campionilor Europeni. Totuşi, lispa nocturnei i-a obligat pe 'diavolii roşii' să dispute meciurile de pe teren propriu pe Maine Road. Asta până în semifinale, când United primea vizita lui Real Madrid pe 'Teatrul viselor', după o investiţie de 40.000 de lire în nocturnă. În acel an, United reuşea să câştige din nou campionatul, având posibilitatea pentru al doilea an consecutiv să joace într-o competiţie europeană, lucru pe care mulţi îl regretă acum, deoarece avea să urmeze, cel mai tragic moment din istoria clubului. 6 februarie 1958, United se întorcea de la Belgrad, după un meci cu Steaua Roşie în semifinalele Cupei Campionilor şi după o escală în Germania, tragedia avea să se producă, zborul 817 se prăbuşea, iar 23 de persoane aflate la

bord, printre care 8 jucători au murit. Corpurile jucătorilor au ajuns la Manchester ziua următoare, fiind cu siguranţă cea mai tristă noapte din istoria acestui stadion mitic.

Perioada anilor 60 a adus numeroase succese pe 'Teatrul viselor, reuşite de 'Busby Babes', printre care şi prima Cupa a Campionilor câştigată de un club britanic în 1968. De-a lungul acestei epoci, 'Old Trafford' avea să sufere anumite schimbări, fiind remodelat şi luând un aspect mult mai modern. A fost deschis un magazin de suveniruri, au fost create loje private, însă huliganismul se răspândea, United fiind obligată să ia măsuri de securitate.

De atunci, reformele la stadion au fost constante, în anii 70 stadionul având un aspect asemanator celui de acum. Însă toate aveau să se schimbe după catastrofa de la Hillsborough, cluburile fiind obligate să acorde mai multă atenţie pentru a asigura siguranţa spectatorilor. Acest lucru avea să aducă demolarea tribunei - Stretford End, în 1992, o parte mitică a stadionului, un puncte de legătura cu trecutul. A urmat şi primul concert pe 'Teatrul viselor, un concert susţinut de legendarii Rod Stewart, Joe Cocker şi Status Quo. În ultimii 20 de ani, 'Old Trafford' a fost martorul performanţelor extraordinare realizate de scoţianul Alex Ferguson, ultima remodelare având loc în 1996. La această oră, Old Trafford are o capacitate de 76.212 spectatori.

76.962 este recordul de spectatori de pe Old Trafford, care datează din 1939, la o semifinală din Cupa Angliei dintre Wolves şi Grimsby Town