black tribuna · oaspete occidental care se interesa despre gradul în care lumea ruralã a fost...

Supliment TribunaDocumenta

Raportul Tismãneanucomentariu de Michael Shafir

De ce u

râm fem

eileR

adu

Cosaºu

, Ion M

ureºan

, Ovid

iu Pecican

Robert A

rnãu

tu, C

ãtãlin B

obb, Au

rel Bu

mbaº, L. G

him

an, Lu

cian M

aier, ªtefan M

anasia

TRIBUNA

Pantone ddark bblue ((albastru iinchis)

Pantone ddark bblue ((albastru iinchis)11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 - 11 5 mm a r t i e 2 0 0 7

Onoarea în regim de urgenþã

Aurel Sasu

108

1,5 lei

Judeþul Cluj

ancheta

ªtiinþa dicþionaruluila români

Mircea Popa

Cristian Ruþã--Fulger Motiv vesel

În fiecare duminicã, de la ora 12.00, cititoriirevistei Tribuna

sunt invitaþi sã devinã ascultãtorii Revistei Literare Radio

Radio România Cultural

101,0 FM

Poate nu scriam aceste rânduri dacã nuciteam undeva, în presã – desigur, cu ochiimei cele spuse de un oficial român unui

oaspete occidental care se interesa despre gradulîn care lumea ruralã a fost pregãtitã pentruviitorul ei destin european. Oficialul român s-aexprimat în sensul cã nu existã probleme,devreme ce populaþia ruralã e atât de îmbãtrânitãîncât în scurtã vreme va lãsa loc liber, teren adicã,oricãrui investitor care se va arãta interesat. Uncinism birocratic de zile mari. Cinismul cuiva carenu s-a nãscut la þarã, care nu se duce acolo, decâtdacã nu-ºi va face curând o vilã pe undeva. ªiatunci va asista, privind peste gardul lui de piatrã,la ultimele clipe ale pãturii sociale pe care odispreþuiºte. În ce-l priveºte pe þãranul român,acesta s-a exprimat întotdeauna despre cei careconduc treburile judeþului cu pronumele personalde la persoana a III-a, adicã “ei”. Sau pe ale þãrii,adicã “Ei”. Ãºtia cine-s, ãºtia ce ne dau, ãºtia cene cer. Nu i-a perceput niciodatã pe conducãtorica fiind niºte reprezentanþi ai sãi. Pentru elaceºtia se reprezintã doar pe ei înºiºi. ªi, ca ofatalitate, n-au fost aproape niciodatã mai bunidecât aceia dinaintea lor.

Iar cei care veneau urmau sã schimbe legile, sãdea hotãrâri ºi ordonanþe. În percepþia þãranuluilegile aduc interdicþii, organele locale dau amenzi,cât despre hotãrâri cel mai înþelept lucru e sãaºtepþi pânã când ies din uz. De data aceasta,odatã cu intrarea în Uniunea Europeanã pestepatru sute de legi vor intra în funcþie concomi-tent, vor provoca o adevãratã furtunã în sistemuljuridic, se vor redeschide acþiunile dubioase carenu ºi-au parcurs tot ciclul, se vor face recursuripeste recursuri, multe lucruri vor trebui luate dela cap. Cu ce se va alege þãranul din toate aces-tea?

Cu birocraþia europeanã s-ar putea ca lucrurilesã nu mai semene prea mult cu ceea ce ºtie el.Porcul, chiar dacã mai poate fi o vreme tãiat înbãtãturã, nu va mai putea fi transportat în altãlocalitate. Carnea nu va mai putea fi dusã înportbagajul Daciei eterne la oraº, la copii. Luptaîmpotriva pestei porcine va cãpãta dimensiuniapocaliptice ºi distructive, vor exista probabil ºiorgane de inspecþie mai puþin dispuse sã închidãochii. Mortul nu va mai putea fi prohodit în casã,nici mãcar în curte. Nu va putea fi þinut trei zile.O loviturã serioasã datã tradiþiilor româneºti,memoriei pãrinþilor ºi decenþei umane. Dar pânãla urmã la þarã va trebui sã aparã un fel de servi-ciu funerar. Sala va fi probabil fosta salã a cãmi-nului cultural, sau a bibliotecii, iar atelajul va fi osimplã cãruþã din cele care mai circulã. Câiniiciobãneºti vor fi probabil urmãroarele victime,transhumanþa oilor sibiene va fi o amintire.Laptele n-are cum sã devinã brusc igienic ºi euro-pean. Oaia nu mai are viitor. Mãrunþiºuri, defapt. Dar reglajele vor avea loc prin ºocuri.Partea cea mai dureroasã este cã europeanul rural

de cetãþenie românã va trebui sã constate toateacestea din mers. Plãtind costurile. Cine trebuiasã-l informeze, sã se ocupe de toate aceste aspecteale trecerii, ºi multe altele. Cine a trâmbiþat deani de zile cã dezideratul nostru este intrarea înmarea familie occidentalã. Pentru cã n-a fost nicioclipã vorba cã acolo vor intra numai politicienii!Din aceºtia vor fi având ei mai buni ºi maiserioºi. Sper. Schimbãrile îl gãsesc pe þãran cusituaþia proprietãþii în cele mai multe cazurineclarificatã. Comisiile rurale au lucrat în dorullelii, au fãcut nedreptãþi atunci când n-a fostvorba de incompetenþã sau comoditate. Preþurilede vânzare vor creºte, dar peste legalitatea for-malã a tranzacþiilor nu se va mai putea trece. Dacã vii dinspre Europa încoace, în ultima vremechiar ºi în Ungaria, eternul nostru reper, vezisatele oarecum moarte, îngrijite ºi parcã pregãtitepentru inspecþie sau pentru vânzare. Abia dupã cetreci graniþa în România poþi vedea în gospodariaþãrãneascã o troacã pentru pãsari, lemne rezematede zidul casei sau o grãmadã de tulei, vezi, cualte cuvinte, cã în curtea aceea trãieºte ºimunceºte cineva. Nu existã drumuri vicinale, cares-o ia prin dos, ca în satele olandeze sau italiene.Cãruþa iese drept în ºosea, ºi o cãruþã cu lemnepe ºosea adunã în urma ei, între douã sate, ocoloanã de maºini lungã de peste un kilometru. Ei bine, ºocurile acestea vor duce la oîmbunãtãþire forþatã Mã tem cã deocamdatã nu.La þarã nu existã concurenþã, pentru simplulmotiv cã nu existã producþie. Din acelaºi motivnu existã salarii, care sã creascã dupã acele rateliniºtitoare pe care le anunþã din când în cândfinanþiºtii guvernului. Cine va avea grijã ca þãraniisã trãiascã pe asistenþã socialã Pentru cã înRomânia nu se poate încã trãi decent din muncã,la þarã cu atât mai puþin. Un descurcãreþ la þarãîºi cumpãrã azi o drujbã, un cal ºi o cãruþã. Cuacestea munceºte, cu acestea ºi furã, ºi devali-zeazã. Acestea trei de altfel se cam amestecã.Vom asista la o aderare fãrã integrare, satele vorrãmâne o vreme probabil aºa cum sunt: investi-torii vin la oraº, aici existã infrastructurã ºi facil-itãþi. La þarã ne vom mai duce o vreme ca sã neprelungim trecutul.

22 TRIBUNA • NR. 108 • 1-15 martie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PPUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:ªtefan SocaciuVirgil Mleºniþã

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Alexandru Vlad

22

Black Pantone 2253 UU


cum e în U.E.

Final nefericit

Prin 1993 mã întâlnesc, întâmplãtor, cuMircea Zaciu în Bucureºti. Nu era în ziua luicea mai bunã. Trecuserã câþiva ani de la

Revoluþie ºi lumea începuse parcã sã-l uite. Erauanii marilor ascensiuni politice (le detesta,evident!) ºi a numeroaselor scenarii culturalepentru care n-avea nici înclinaþie, nici timp sã leînþeleagã. N-avea, în fapt, nici un fel de stimãpentru autorii lor. Îºi împãrþea singurãtatea întreCluj ºi Bonn, ducând pe drumurile Europeinostalgii pe care nimeni nu i le cunoºtea. Trãia,paradoxal, dupã ani de ascezã, o apãsãtoaresenzaþie de abandon ºi obosealã. Vechiul grup(„Zaciu and his band”) se destrãmase: Ion Pop seafla deja la Centrul Cultural Român din Paris,Vasile Igna va pãrãsi Editura Dacia pentru un postla Ambasada Românã din aceeaºi capitalã, MarianPapahagi, prorector ºi ministru, se oprea din ce înce mai rar la cafeaua de pe „Ortodoxã”, AugustinBuzura, practic, se stabilise în capitalã, proaspãtdirector al Fundaþiei Culturale Române, EugenUricaru îºi trãia pe alte meridiane scurtaexperienþã diplomaticã, eu plecasem, încã din1990, la Washington. Universitatea, unde visasecu îndreptãþire un post de rector, îl uitase (lavremuri noi, oameni noi!), de Facultatea de Literese despãrþise, ideea de partid îl deprima, în vremece interminabilul proces de intrare în posesialocuinþei îl teroriza de câteva decenii.

Se adãuga acestor valuri ale vieþii o problemã,o gravã problemã de conºtiinþã. În 1983,profesorul se pregãtea pentru o confruntare cu„inerþia destinului”, printr-o nefericitã despãrþirede þarã. Spus altfel, se pregãtea sã împãrtãºeascã,dupã ani de interdicþii ºi de ofense intelectuale,exilul voluntar al altor scriitori. Publicat în acelaºian, volumul Viaticum era, în intenþia autorului,„hrana de drum” pentru viitoarea cãlãtorie. Nuera, în aceastã sintagmã, o simplã traducere atitlului, ci sentimentul premonitoriu al uneitragedii. Fiindcã, chiar dacã nu ºi-a mutatsingurãtatea în alte teritorii, n-a mai publicatnimic, timp de zece ani, pânã la ciclul post-decembrist al Jurnalului (volumul I, 1993).Perioadã în care s-a consumat ºi cunoscuta dramãa Dicþionarului, cu urmãri pe care, în totalitate,coordonatorii n-au reuºit sã le depãºeascãniciodatã.

Trista realitate este cã evenimentele din 1989l-au gãsit pe profesor nepregãtit. Primul spre caream alergat, în 22 decembrie 1989, a fost el.Cobora dealul cu indiferenþa ºi detaºareaobiºnuitã. L-am îmbrãþiºat. În atmosfera rece deiarnã, ghiceam doar încordarea fiinþei ºi pândaochiului, misterios bãtând sub ochelarii fumurii.Omul era lipsit de reacþii ºi incapabil sãcomunice. La câteva sute de metri, în faþa„Continentalului”, sângele celor cãzuþi nu seuscase încã. Sã fi avut omul din faþa mea dejacertitudinea paradisului derizoriu (pe care alþii auavut-o mai târziu)? Lumea dispãrutã fãcea localteia la fel de agresivã! Legãmântul cu sine,eliberarea din „regimul închisorii”, devenise pestenoapte caduc: exilul dispãruse ca soluþie desupravieþuire, ca reacþie de apãrare ºi ca gest deintemperanþã politicã. Vechea „hranã de drum”nu mai era nici suficientã, nici necesarã. Cãlãtorulîmbarcat pe vas, era obligat sã se întoarcã la þãrm.Un þãrm deocamdatã pustiu, unde nu-l aºteaptãnimeni ºi de unde, aparent, drumurile nu maiduceau nicãieri.

Acesta ar fi decorul sufletesc al unei dupã-amieze bucureºtene, în care l-am întâlnit din nousub castanii desfrunziþi ai Academiei Române.Instituþia tocmai trecuse prin câteva faze de re-organizare ºi de îmbogãþire a „compoziþieisociale”: excluderea lui Eugen Barbu ºi acceptareacâtorva personalitãþi ale diasporei. Nu ºi aleopoziþiei, blocate de jocul stângii politice dinînaltul for de consacrare. Lui Mircea Zaciu i seacordã concesiv, în 1997, statutul membrului deonoare pentru el deja un prea târziu ºi extrem deumilitor premiu de consolare. Cine distribuia ºidupã ce criterii, în acei ani, locurile în acest (alt)paradis derizoriu se ºtie foarte bine. În 1993, maimulþi intelectuali din onorabila instituþie,constatând nedreptatea ce i se face profesorului,prin izolarea lui de „cel mai important for deculturã al þãrii”, propun o soluþie ineditã pentrunecesarul act de reparaþie moralã. Aceasta epovestea nostalgicei dupã-amieze a acelui an,petrecutã împreunã cu Mircea Zaciu. Concret, osecþie ºtiinþificã a venerabilei Academii îl anunþãcã cedeazã, transferã, pentru el, un loc secþieifilologice. Aparent, un simplu gest de solidaritateintelectualã. Putea fi, totuºi, gestul acceptat? Iatãmarea întrebare cãreia cel ce trãia „în cea maisordidã singurãtate” (1988), se lupta de câtevazile sã-i gãseascã un rãspuns. Erau anii neputinþeide a se regãsi pe sine, anii de cumplitã„dezrãdãcinare interioarã”. Rãspunsul meu a fostde douã ori nu! O datã, fiindcã aceastã intrareregizatã în Academie n-ar fi fost nici onorabilã ºinici n-ar fi îndulcit relaþia cu cei lezaþi în bolnavullor orgoliu. În al doilea rând, lucru mult mai grav,el, profesorul, putea fi oricând acuzat de graveabdicãri morale: sub masca imperturbabilã adirectorului de conºtiinþe, s-ar fi ascuns, chipurile,personajul frustrat, parvenit, obsedat de prestigiusocial ºi de recunoaºtere oficialã. Ceea ce ar fifost neadevãrat! Eleganþa ºi seninãtatea lui MirceaZaciu aveau o ascendenþã aristocraticã ºi culturalã,nu þineau de simulacrele tranziþiei politice.

Ne-am despãrþit pe Calea Victoriei, searatârziu, cu emoþia de altã datã. A fost, probabil,ultima noastrã discuþie de tainã. Peste celelalteîntâlniri s-au aºternut apoi depãrtãrile ºi anii.ªtiam din acea searã cã nimic n-o sã mai fie cuma fost: altã lume, alte vise, alte decepþii, alteîntrebãri. În 1995, apare întâiul volum alDicþionarului scriitorilor români, la EdituraFundaþiei Culturale Române. Nu ºtiu în cemãsurã a fost un succes literar (vor judeca alþii).A fost însã, cu siguranþã, un eºec uman. Noileprobleme de colaborare ºi coordonare s-auînmulþit proporþional cu ceea ce timpul însuºi acomplicat în interiorul unei cetãþi considerateinexpugnabile. Strategia stabilitã pentru o lungãbãtãlie în anii ’80, dupã douã decenii ºi jumãtate,se dovedea incompletã ºi sãracã. FiindcãDicþionarul scriitorilor români a fost, în tot acesttimp, un obiectiv asediat dupã toate legilerãzboiului ºi ale luptei de tranºee. Abia dupã1989, ne-am dat seama cât de mult s-au erodat, înaceastã confruntare absurdã, relaþiile umane ºi câtde devastatoare a fost, pentru mulþi, aceastãprelungitã stare de beligeranþã. Nici o clipã nu mi-am putut imagina, totuºi, cã, dupã 1989, încâteva cazuri, profesorul va jertfi adevãrulpropriei tragedii de dragul unor cuvinte. Nu iauapãrarea nimãnui, constat doar cu tristeþeneadevãruri ce umbresc multele, foarte multele

momente de excepþie, într-o lume guvernatã deurã, mediocritate ºi violenþã. Fiindcã oamenii nupot fi identificaþi întotdeauna cu instituþia ºi niciinstituþia, fie ºi a cenzurii, cu o simplã însumarede nume. Prin oricâte momente de laºitate atrecut (regretate sau nu) Niculae Gheran nu s-apurtat nicio clipã ca un „stupid cenzor”(însemnare din 17 decembrie 1984). Existenþanoastrã ar fi fost mult mai dificilã fãrã „trãdãrile”lui, fãrã deconspirarea atâtor secrete de editurã(fiindcã exista ºi aºa ceva), fãrã copia unordocumente comunicate nouã înaintea altora ºi, nuîn ultimul rând, fãrã discretele consultãri înaintearedactãrii referatelor cãtre Consiliul Culturii ºiEducaþiei Socialiste. Sigur, a cedat, în cele dinurmã, dar noi înºine am cedat când ultima uºã ainstituþiilor statului ni s-a închis în faþã. NiculaeGheran are multe defecte, dar ºi o mare calitate:aceea de a transforma în literaturã faptul divers ºide a se sustrage, prin imaginaþie, conjecturalului.În clipele cele mai absurde ale experienþei noastre,prezenþa lui a fost reperul de liniºte ºi de confort,sufletesc în primul rând. Al doilea exemplu eMartha Bittel, fãrã ajutorul cãreia câteva pieseesenþiale din „Dosarul” Dicþionarului ar fi lipsit,cu siguranþã. De-ar fi sã amintesc doar referatuldenigrator al lui Ion Brad („începutul rãului”),copiat de mine, dupã ce fusese sustras, înprealabil, de Martha Bittel din seiful lui RaduConstantinescu (în timpul unei ºedinþe deConsiliu). Ca ºi alte informaþii esenþiale privindodiseea Dicþionarului, recuperate tot de ea înprimele zile ale Revoluþiei din decembrie 1989.Documentele, publicate în primul volum al cãrþii,cu explicaþiile de rigoare, reprezintã probeindubitabile cã ne aflãm în faþa unei realitãþiumane mult mai complicate, imposibil de redus lacaricaturã ºi pamflet.

Am comunicat, mai târziu, aceste gânduriprofesorului din douã motive. Mai întâi, fiindcãam învãþat în preajma domniei-sale sã fiu drept ºisã judec oamenii dupã faptele lor (vorbele altoranu ne-au salvat nici pe noi, nici lucrarea). În aldoilea rând, cunoºteam dragostea ce i-o purtau ceidoi nedreptãþiþi în Jurnalul, atât de mãrinimos cupersoane ºi întâmplãri fãrã nici o semnificaþie înviaþa lui intelectualã. Chiar dacã n-au plãcut,observaþiile mã întãreau în convingerea cã oprietenie adevãratã fãrã sinceritate e un non-sens.Nu fac în aceste pagini o cronologie. Transcriupur ºi simplu o realitate a sentimentelor. În 1997,pregãteam cu Marian Papahagi volumul doi alDicþionarului. O muncã peste puterile noastre,dupã destrãmarea colectivului (un colaborator mi-a dat de înþeles, mai în glumã, mai serios, cãcedeazã locul soþiei) ºi dupã marile decepþii trãitepe durata publicãrii primului tom. Fãceam totul:corespondenþã, documentare, procurareailustraþiei, corecturã (mii de pagini) etc. Într-unadin aceste zile buimace, dupã mai multe luni deabsenþã, drumurile ni s-au întâlnit din nou. Amtrãit bucuria de altãdatã! Eram în holul BiblioteciiCentrale Universitare. Dupã un rãspunsprotocolar îmbrãþiºãrii mele, în loc de alteîntrebãri, un ºovãitor: „Nu mã feliciþi?” Am datdin umeri. Pentru ce? Aflu atât de puþine,îngropat cum sunt în jungla Dicþionarului! Nu sepoate sã nu ºti, vine replica, puþin supãratã. ªi cuadevãrat nu ºtiam cã tocmai fusese primitmembru de onoare al Academiei Române. Unimportant eveniment? Probabil, nu însã ºi pentrumine. Cunoºteam vechea poveste spusã înBucureºti, cunoºteam reala suferinþã a omuluinedreptãþit de aceeaºi instituþie ºi, nu în ultimul

33



TRIBUNA • NR. 108 • 1-15 martie 2007 33

editorial

Onoarea în regim de urgenþãAurel Sasu

(urmare in pagina 10)

Robert MMîndroiuEfectul de peliculãEditura Vinea, Bucureºti, 2006

Cvasi-nimic nou sub soarele junei poeziiautohtone propune volumul de debut al luiRobert Mîndroiu, premiat de juriul Mihail

Gãlãþanu, Octavian Soviany ºi Nicolae Þone.Plasat în paradigma unui lirism ce cultivã inextremis biografismul hiper-sensibilizat ºiangoasat, irizînd defulãri cu iz de ratare ale unuisine tumefiat, autorul cîºtigã niscaiva puncte lacapitolul strategiei de construcþie discursiv-poeticã,insinuînd aerul unei prospeþimi reconfortante,care – pe mãsurã ce se acumuleazã ºi se încheagãpanoramic – cade ºi ea sub incidenþa unui amardeja-lu apropriat senzaþiei tot mai acutizate desuprasaturaþie a lecturii decrepind invariabilaceeaºi tematicã existenþial maladivã, strivitã deun real expansiv, tot mai similar unui balaur ce secere anihilat cu orice preþ.

ªi cum anihilarea e improbabilã, mãcar oîmblînzire a sa ar fi oarecum salvatoare...Mecanismul defrustrãrii lirice se coaguleazã dreptun pseudo-deblocaj terapeutic ce-ºi identificãdintru bun început coordonatele intrinseciobsesive, ca declic al demersului, ºi-ºi introducecotidianul excesiv-fragmentat, redus la esenþa sadisturbantã, într-o maºinãrie deliberat halucinantã.Poemul lui Robert Mîndroiu asimileazã convulsiilehiperbolizate ale cotidianului imediat, întotdeaunarãsfrînte asupra eului chinuit, contorsionîndu-l lainfinit într-un susþinut exerciþiu al plonjãriiînãuntru, înspre substanþã, precum o gimnasticãde înviorare a cãrei finalitate e prestabilitã brutal,cãci realul acapareazã ostentativ, spaþial ºitemporal, atît o persona genericã, incluzînd„altruist” lectorul contactat evident, dar nustrident, cît ºi obiectul animat al dureriiauctoriale, iubita: „efectul de peliculã/ (...) oaglomerare/ sub care pielea se usucã/ ºi crapã”;„trage aer în piept/fii gata/ lucrurile vor creºte/ ºite vor lovi/ (...) realitatea te va zdrobi/ cupicioarele goale/ ca pe strugurii copþi”; „sã-þipovestesc despre ameþealã/ ºi fricã/ (...) ecranul/în care aluneci/ dizolvã în jur / obiectele”;„dimineaþa aceasta/ întinsã peste noi precum unbraþ de macara/ (...) mã tîrãsc ºi pierd sînge/aproximativ pe la 7”. Miºcarea ºerpuit-extenuatãpuncteazã ritmic o înþepenire ºi o blestematãpare-se inabilitate de a se sustrage eºecului, oincapacitate organicã de semi-împlinire fireascã,împotmolind poemul în parametrii pauzelor derespiraþie; nostalgiind frînturi adolescentineºtanþate de un paralelism vizînd cotidianul arid,imago-urile concretizate senzorial, mereurelaþionate constitutiv cu subiectul liric, sebalanseazã între retrospecþie ponderatmelancolizatã ºi proxim restrictiv plasticizat,fluidizînd durerea ºi pervertind simþurile, erodîndimplacabil sensibilitãþile stigmatizate odoric,prãbuºite în real – acesta din urmã striveºte ºiatacã pînã ºi ultima fortãreaþã senzorial-cerebralã,impactul sãu fiind într-atît de pertinent încîtsinele este abisalizat ºi, mai ales, nudificat, într-ocorespondenþã a imaginilor dinamic febrilizate,multiplicîndu-se în cercuri concentrice („iarbatranspirase odatã cu noi,/ rãvãºindu-ne nãrile cumirosul ei/ demenþial”; „totul în jur s-a mototolitdintr-o datã/ lipindu-se ca o piele uscatã de

cofetãria bujorul/ care astãzi nu mai existã”; „nepermiteam sã fim sentimentali/ curãþîndîmpreunã cartofii/ de parcã ne-am fi curãþat devise”; „aceastã lume crãpatã-n cãlcîiele galbene/mi-a ronþãit ochii/ pînã în creier”; „amurgul mi sevarsã pe haine ca o tigaie cu ulei încins”; „suntîntîmplãri din care/ rãmîne doar liniºtea/ºiatunci/ starea care îþi dã tîrcoale/ se lipeºte defierul ruginit/ ca un autocolant”). Evocãriletrecutului pulseazã vioi, mulîndu-se înorganicitatea lor unui prezent predeterminatexhaustiv ºi resimþit din plin ca prizonierat alrealitãþii sufocante. Infestarea lirismului de cãtrereal capãtã valenþele posesiei delirante, poetultranzitînd ca semnificat înspre un Ochilã ale cãruiextensii sînt de data asta unghiile, ce zgîrieneîntrerupt suprafeþele sîngerii, obvios viciate aleaparenþei de sens – „port poezia lipitã de ochi, peinterior/ ca o gumã de mestecat pe talpa uzatã apantofului/ pe care, camuflatã de praful strãzii,nu o mai vezi,/ dar ºtii cã e acolo/ apãsînd puþincu unghia”.

Efectul de peliculã presarã pe ici-pe colointertextualitãþi la-ndemînã, cliºeizãri imagistice,oscilînd între potenþã amînatã ºi impotenþãcatharticã, anesteziind ºi desþelenind totodatãraþionalul simþitor, asemenea unui efect deparabolã.

Radu MMareºEcluzaEditura Aula, Braºov, 2006

Radu Mareº a scris un roman desprecondiþia intelectualului ºi a artistului înultimii ani ai puterii ceauºiste. Nu este

romanul definitiv, dar este unul care surprindeexact profilul epocii ºi atitudinea echivocã faþã deea al celui care doreºte sã umble pe sârma bineîntinsã, dar subþire, a compromisului. Chiar titulcãrþii, de naturã a face multe sprâncene sã seridice de mirare, ne oferã o cheie metaforicã deinterpretare. O ‘ecluzã’ este o construcþie carepermite trecerea de la un nivel (al apelor, darpoate nu numai) la altul. Câtã vreme te afli înecluzã, joci pasiv, aºteptarea fiind unica atitudineposibilã. Aºadar, a te afla în ecluzã înseamnã a fiîn tranziþie, într-un fel de limb, sau purgatoriu, deunde poþi fi ejectat la un moment dat la un nivelsuperior, dar ºi la unul inferior celui din careprovii. Am bãnuiala cã romancierul a dorit sãasemuiascã niºa generatoare de iluzii de libertateîn care ºi-a plasat personajele cu un lift cependuleazã între etaje. Sau sã-i sugerezecititorului cã totã lumea se aflã ‘în marea trecere’,poate o trecere mai importantã decât cea de laun regim social la altul.

Un roman cu tezã? Dacã este, demonstraþia eatât de subtilã ºi de neostentativã încât descifrãmtema îngropatã adânc sub adevãrul faptelor deviaþã ºi al trãirilor. Mi-am spus, multã vreme, cã eimposibil sã scrii convingãtor despre ‘Epoca deAur’, pentru simplul motiv cã orice aluzie laclimatul politic, încã bine ancorat în conºtiinþageneraþiilor vârstnice ºi a celor mature, ar sunafie fals, fie naiv, fãcând ca opera sã devieze de latraiectoria pre-calculatã, înspre demonstrativ sautrivial. Autorul romanului Ecluza posedã însãºtiinþa de a strecura ideile politice în þesãtura

cartea

44




-ismul anxios reloadedIoana Cistelecan

Ecluza ºi urletul de lupVirgil Stanciu

prozei sale comportamentist-analitice fãrã a lerosti apãsat, lãsând cititorul sã le formulezesingur la un nivel neliterar de conceptualizare.Important este pentru el sã recreeze atmosfera,cenuºiul uniform ºi mohorât al stãrii desuspendare perpetuã, urâþenia unei realitãþipaupere, universul placid în care tresãririle decreativitate sau sentimentele normale – iubirea,prietenia, lealitatea – sunt timide, considerându-se, parcã, ilicite. Acest lucru îi reuºeºete perfectlui Radu Mareº, în aparenta lipsã de vigoare epicãa romanului sãu.

La nivel diegetic, cartea este cronicaexistenþelor nespectaculoase ale unui grup deintelectuali ºi artiºti, a cãror prietenie, nu fermcimentatã, orbiteazã în jurul unor preocupãricomune ºi care se întâlnesc regulat într-unimprobabil local mizer din marea urbetransilvanã, sau se cautã unul pe altul înmomentele când se simt surprinºi deimprevizibilele întorsãturi ale destinului ºi istoriei.Grupul se coaguleazã în jurul lui Victor Dabija,pictor, profesor de picturã ºi raisoneurul centralal romanului (mai sunt ºi alþi raisoneuri, notabilfiind moldoveanul Saºa Stoicovici, personajele luiMareº dovedind o deosebitã disponibilitatepentru introspecþie ºi o mare ascuþime analiticã).Mai fac parte din el un profesor-biolog, Medar,arhitectul Oncicã, medicul Doru Puºcaºiu, un altpictor, Lucãcel, scriitorul Opriþescu. O adevãratã“echipã cu care trecem prin lume”. Boemiîmbãtrâniþi ºi pescari, ei duc o viaþã uºor abulicã,în sensul cã întâmplãrile din jur, ba chiar ºievenimentele din vieþile personale, nu-i afecteazãprea mult. ªi-au creat, de fapt, un fel deinsensibilitate, de imunitate la mediul ostil, pecare-l resping în primul rând fiindcã-l considerãneautentic. Nu se opun pe faþã regimului, nefiindcroiþi din stofa eroilor sau a martirilor. Ba, într-omãsurã oarecare, profitã discret de el: Dabija esteînsurat cu Liz, fiica unui potentat comunistporeclit ‘Viziru’ (cam stânjenitor acest ecou din I. D. Sârbu, dar nu gãsim în Ecluza nimic dinlevantinismul carnavalesc din Adio, Europa) ºi areo protectoare sus-pusã, o activistã de partiddenumitã ‘fata popii Aºtilean din comuna Hotar’,soþia unui renumit chirurg. Cârciuma “Flora”este, posibil, tocmai ecluza din titlu, un fel decocon în care iluºtrii muºterii se simt adãpostiþide relele prezentului, în aºteptarea unui viitorincert. Victor Dabija, stabilit în Transilvania, estefoarte legat de familia sa rãmasã în ‘Moldovanord-estului extrem’. De fapt, douã personaje deculise, activate cu prilejul incursiunilor mentale întrecut, dar ºi participante directe la uneleepisoade, Saºa Stoicovici (poet ºi jurnalist) ºiUnchiul Ticu (corespondent asiduu ºi bonomjudecãtor al faptelor ºi oamenilor legaþi deDabija) servesc drept instanþe morale. Înduioºãtorde demodat uneori, Unchiul Ticu reprezintã înroman fermitatea încurajatoare a vechiloretaloane de comportament.

Simþindu-se oarecum neintegrat încomunitate, protagonistul romanului estepreocupat în mod poate excesiv de problemaalteritãþii. Victor Dabija este obligat, prin condiþiasa de venetic, sã mediteze mult la asemãnãrile ºideosebirile dintre caracterul moldovenesc ºi celardelenesc, la modul de viaþã al celor douãgrupuri de populaþie, moºtenitoare a douã tradiþiiculturale diferite. Observaþiile caustice – dar înmare parte îndreptãþite – despre unii ºi despreceilalþi pot sã-i indigneze pe mulþi cititori, înspecial de dincoace de arcul carpatic. Problema secomplicã prin prezenþa inevitabilã a elementului

viziteze rudele mai apropiate sau mai îndepãrtatestabilite acolo. Însã firea meditativã aoctogenarului, predilecþia pentru cunoaºterea câtmai multor oameni, oraºe, monumente de artã,priveliºti ale naturii ºi tehnologii moderne,curiozitatea de a pipãi mentalitatea ºi traiuloamenilor din Montreal ºi din alte pãrþi aleCanadei îl determinã sã fie deosebit de activ peplan intelectual.

Cãlãtoria este fãcutã în vara anului 2005, însã„Jurnalul” propriu-zis cuprinde ºi câteva însemnãridin 1993 ºi 1994, la care se adaugã altele din2001-2004. Din ele aflãm preparativele pentruviitoarea cãlãtorie: informaþiile trebuincioase,corespondenþa cu cei de departe, oscilaþiilescriitorului care se hotãrãºte cu greutate sã-ºiîntrerupã tipãrirea cãrþilor. Apoi îºi revede nepoþiiºi strãnepoþii, se zbate sã i se elibereze paºaportulºi viza. Sãnãtatea îi este zdruncinatã pasager, darardeleanul din Monor nu se dã bãtut. Precumþãranul de altãdatã care-ºi pregãtea din timp carulcu plugul ºi celelalte unelte pentru arat ºisemãnat, la fel scriitorul de acum nu lasã nimic lavoia întâmplãrii. Îºi face un control medicalspecial la Sibiu, consultã dicþionare, este conºtientde necesara pregãtire psihologicã, pentru a nu ficopleºit ºi strivit de realitãþile întâlnite la distanþade zece mii de kilometri, iar „evadarea” geograficãsã-l mulþumeascã. Pe de-o parte nu doreºte caviitorul cãlãtor sã fie însoþit de suficienþã ºiaroganþã, pe de alta, nici de tãcerea ºi timiditateaþãrãneascã proverbialã. Vrea, aºa cum seconfeseazã în „Jurnalul” dinaintea plecãrii, „sã mãgãsesc drept în tot ce voi face, voi privi, voi trãi ºiaduna impresii” (p. 31). Volens-nolens scriitorulse autodefineºte meditând la ce-l aºteaptã, simtecã-l cotropeºte „bucuria voiajului”, ca pe unAlecsandri sau Ion Codru-Drãguºanu. Demarareavoiajului o simte ca pe un fel de „pribegie”încercatã de strãmoºii sãi veniþi în Transilvaniadupã 1572. Nerãbdarea voiajorului ritmeazã cutelefoanele neamurilor de la Montreal care-lsupravegheazã pe seniorul „aventurier”. Acesta seurcã în avionul de Viena, via Sibiu, pe 18 iulie2005, de unde ia alt avion spre destinaþie. Trecempeste peripeþiile de pe aeroportul vienez, narate în„Jurnal” cu mult haz, ºi peste silinþa scriitoruluide a consemna trãirile cãlãtoriei, meseleîmpãrãteºti servite, companionii zborului, cunotarea numelui personalului de la bordulavionului. Aºadar „turistul” nu este unul obiºnuit,ci unul care va scrie o „carte” despre ce i se vaîntâmpla. Aº fi preferat, în calitatea mea decititor, sã nu aflu încã scopul întreg al cãlãtoriei,adicã sã domine în „Jurnal” imprevizibilul,specific aventurii, ºi sã primeze trãirea ºi expresiaei spontanã. Însã cãlãtorul Tanco „danseazã”mereu între consemnarea noutãþii ºi frumuseþiicelor vãzute ºi reþinute de memorie ºi notarea lorconºtiincioasã înainte de culcare, în „Antijurnalul”de care nu se poate despãrþi, ca apoi, la sfârºitulcãlãtoriei, textul sã fie revãzut.

Cu toate acestea, aºa cum a afirmat criticulPetru Poantã în prefaþa cãrþii, jurnalul de cãlãtorieeste unul autentic pentru cã cele mai multeimpresii sunt notate „la cald”. Scriitorul însuºirecunoaºte modul sãu subiectiv de a se comporta:„Pe unde voi umbla, voi vedea ºi voi schiþa, sã nuuit”, apelând ºi la aparatul de fotografiat. Întreadmiraþie ºi contemplaþie, cãlãtorul e dublatmereu de prozatorul care reþine o mulþime deamãnunte revelatoare pentru cititorul care-lînsoþeºte în peripeþiile traversate. Aflãm, de pildã,cum îºi reacomodeazã somnul dupã schimbareafusului orar, ce se mãnâncã prin Canada la celetrei mese, în ce fel de case trãiesc canadienii, cefel de slujbe ocupã românii stabiliþi acolo, cum semerge cu maºina pe ºoselele lor extraordinare, ce

fel de ziare ºi reviste în limba românã apar laMontreal sau în altã parte etc.

Dincolo de spaþiul parcã fãrã margini, decurãþenia lor care ne lipseºte nouã, decumsecãdenia ºi bunul-simþ care-i caracterizeazãpe localnicii veniþi din toate punctele cardinale,cãlãtorul român nu uitã nici o clipã de unde avenit, cu ce bagaj spiritual ºi cu ce s-a ales dinperiplul canadian.

A doua zi dupã sosire, îºi cautã la un magazino ºapcã cu înscrisul „Canada” sau „Montreal”, lafel o bluzã sau un maiou ca suvenir, dar nugãseºte. Dacã Marin Preda s-a înfuriat la Pariscând nu a gãsit pãlãria mult cãutatã, TeodorTanco doar „strâmbã din nas” ºi iese fãrãcomentarii. De Sfântul Ilie îºi aminteºte cã se aflãacolo departe ºi nu pe Muntele Gãina dinApuseni. Zãrind un castel, de pe vaporaºul cucare traverseazã fluviul Sfântul Laurenþiu, i separe asemãnãtor castelului Huniazilor de la noi.Frumoasa staþiune montanã „Val-David” este o„Sinaie” a canadienilor din Quebec. Cândviziteazã „Place de la Roumanie” din Montreal,vibreazã sufleteºte ca tot românul cultivat.Priveºte controversata statuie a lui Eminescu deaici ºi, pentru a nu supãra pe nimeni, noteazãsec: „No comment!” De asemenea, când viziteazãbiserici greco-catolice, ortodoxe sau de alt rit,cautã odoare româneºti, priveºte critic ori elogiosceremonialul liturghiei ºi conduita preoþilor. Îlîncântã tablourile de Pojar din casa veriºoareiPuºa Neamþu, profesoarã de muzicã. Împreunã cusoþul ei, geologul Mircea, îl gãzduiesc ºi-l plimbãmereu pentru a vedea „minunile” Canadei. Dintreîntâlnirile cu oamenii, le preferã pe cele curomânii stabiliþi acolo, iscodindu-i cu întrebãripentru a afla cum s-au adaptat, ce profesii au,dacã sunt fericiþi º.a.m.d. „Moralistul” Tanco vreasã „citeascã” în conduita oamenilor ceva dinspecificul nord-americanului, deosebit de omuleuropean. Doreºte cu orice chip sã-l vadã pe„bãºtinaºul” canadian, însã, spre dezamãgirea sa,întâlneºte mai des un alt reprezentant al multelorminoritãþi conlocuitoare acolo. Ceea ce-lcaracterizeazã pe canadianul aºezat ºi-limpresioneazã plãcut pe român este acel cumulde calitãþi printre care respectul pentruproprietatea privatã ºi dorinþa de a munci în oriceramurã a economiei, onestitatea spiritului ºi grijade a nu leza viaþa diurnã a semenilor din jur.

Românul din Monor se simte în largul sãustând la masã cu semeni din neamul lui, fieoºeni, basarabeni, ardeleni sau din alte provinciiale þãrii. Preferã bãuturile ºi mâncarea gãtitã ca înþarã: þuica de Turþ ºi nu whisky-ul, supa de gãinãcu tãiþei ºi nu mâncãri gãtite dupã reþete strãine.Celor dragi din þarã le trimite seturi dupã seturide ilustrate. Când aude cã vreun scriitor din þarãse aflã tot pe meleaguri apropiate face pe „draculîn patru” sã-l întâlneascã. Aºa l-a revãzut laMontreal pe scriitorul bistriþean Cornel Cotuþiu.

Cum e firesc, despãrþirea de Canada se face lamodul sentimental ºi nu se putea face altfel dupãcinci sãptãmâni trãite frenetic. Cum se confeseazãîn final, „trupul i-a fost ars de soare ºi sufletul arsde dor”. Nu putem încheia comentariile noastrefãrã a consemna sfatul scriitorului adresatviitorilor cãlãtori: „Iar dacã mergi, cititorule, înNord-America, nu vei face o bucurie mai mare ºiun dar mai preþios alor tãi ca o sticlã de þuicãardeleneascã!”. Parafrazându-i acest îndemn, vomspune ºi noi românului dornic de alte zãri sãciteascã, înainte de a se urca pe avion, aceastãcarte fermecãtoare despre Canada a scriitoruluiTeodor Tanco.

alogen unguresc, perceput ca oarecum superior ºidistant, chiar ºi ca stimulent civilizator, darilustrat (aceasta fiind poate o scãdere aromanului) prin personaje de plan secundar, uºorconvenþionale (chelneri, meºteºugari), cu excepþiastudentei Eva, care are într-adevãr un rolimportant – deºi estompat cu discreþie – în viaþapersonalã a protagonistului.

Extrem de sugestive, realizate cu mare forþãevocativã, sunt unele pasaje ale romanului, cadialogul dintre Dabija ºi Stoicovici pe temaruralizãrii oraºelor în socialism, descriereaultimilor ani, de izolare ºi nebunie, ai lui AvramIancu, sau scenele coºmareºti ale exoduluipopulaþiei româneºti din Basarabia în 1940 ºi1944, însoþit de fãrãdelegile noilor administratoriroºii ai teritoriului. Consecvent sieºi, prozatorulse fereºte sã adopte o viziune manicheistã,aruncând pisica moartã în ograda ideologieivremelnic triumfãtoare; tragedia se datoreazã înegalã mãsurã, ne dã el de înþeles, labilitãþiipsihice ºi lipsei de fermitate moralã a celorobidiþi, dintre care mulþi sunt gata sã jurecredinþã noilor stãpâni pentru orice fel de avantajpersonal. Amalgamul de Istorie ºi istoriepersonalã, omogenizat de savanta ficþionalizare aamândurora, îi iese perfect romancierului nostru.

Cât priveºte logica internã a povestirii,motivaþia acþiunilor personajelor, autorul nu parepreocupat de dezvãluirea tuturor resorturilorpsihice rãspunzãtoare de gesturile acestora. Doarpe jumãtate lãmurite (ca în viaþã?) rãmân câtevanoduri structurale ale acþiunii, precum sinucidereastudentei Eva (devoratã de o pasiuneconsumptivã pentru Victor Dabija) ºi divorþulprotagonistului de soþia sa, Liz. La sfârºit,consternat de pierderile personale suferite, Dabijalanseazã, în liniºtea profundã a oraºului adormit,urletul de lup al copilãriei, indiciu al satisirii decondiþia de om suspendat, un semnal “ca o sticlãaruncatã în ocean, fãrã destinatar”. Îi rãspundeun concert de lãtrãturi. O deºteptare. “Reuºise” eultimul cuvânt al romanului. Cititorul poateinterpreta cum doreºte aceastã reuºitã.

Radu Mareº îºi trateazã personajele cubonomia ºi amestecul de interes ºi ironie pe care i le cunosc cei apropiaþi.

Ecluza a apãrut la o editurã prea puþininteresatã de difuzarea produselor sale ºi va fi, deaceea, greu de procurat din librãrii. Corectorulsau redactorul de carte ºi-a fãcut foarte prostdatoria, astfel cã textul, migãlit cu grijã de unfoarte bun cunoscãtor al registrelor limbiiromâne, este împestriþat – ºi viciat – de greºeliincredibile.

Dupã o prea lungã absenþã din peisajulromanului contemporan – timp în care s-amenþinut în conºtiinþa consumatorilor deliteraturã prin alt tip de scrieri – Radu Mareºrevine cu o nouã dovadã a forþei bine temperatea talentului sãu narativ.

Vistian Goia

55



55TRIBUNA • NR. 108 • 1-15 martie 2007

Din Ardeal în Canada

Teodor TTancoVarã canadianã. JurnalEditura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006

Cunoscut în ipostazele de romancier ºidramaturg, prin cartea de faþã TeodorTanco se descoperã ca un cãlãtor de

vocaþie, în buna tradiþie a prozatorilor români.Motivul plecãrii peste ocean este banal – sã-ºi

„Contraria sunt complementa”

„Herr God, Herr Lucifer Beware

Beware.”(Sylvia Plath – Lady Lazarus)

Reprezentarea spirituluiºtiinþific (post)modern

Momentele esenþiale în postularea unoridei majore pentru poeticapostmodernismului românesc de cãtre

Ioana Em. Petrescu se succed cu o regularitateelocventã pentru interesul autoarei de a institui înRomânia un nou model cultural la sfârºitulsecolului trecut.

Studii precum „Filosofia poststructuralistã alui Derrida ºi soluþiile criticii contemporane”(1984-1985), „Conceptul de «text» în viziunedeconstructivistã” (1985) sau „Modernism/Postmodernism. O ipotezã” (1988), republicate

într-un studiu sintetic de cãtre Ioana Boti, dar ºifundamentala cercetare asupra operei lui IonBarbu, intitulatã Ion BBarbu ººi ppoeticapostmodernismului (Cartea Româneascã, 1993),impun la noi o personalitate culturalã de primrang, capabilã sã provoace o necesarã schimbarede paradigmã în cercetãrile literare.

„Proiectul critic” de mare anvergurã, pe care îlanalizeazã Ioana Bot în prefaþa la volumul din2003, Modernism/ PPostmodernism. OO iipotezã, arputea fi înþeles într-o amplã ecuaþie, rãmasã dinnefericire neterminatã prin moartea prematurã aIoanei Em. Petrescu. Aceastã ecuaþie are în primplan, ca viabilitate practicã a teoriilor despre noulmodel de gândire al finalului de secol XX, autoriprecum Ion Budai Deleanu, Mihai Eminescu,finalizându-se prin magistralul studiu asupra luiIon Barbu. Din pãcate, proiectata cercetare asuprapoeziei lui Nichita Stãnescu, menitã sã umple ungol încã prezent în exegeza stãnescianã, despre

care aflãm atât din scrisorile americaneii, cât ºidin Jurnal (Paralela 45, 2003) a rãmas doar înstadiul de proiect. Într-o deplinã confirmare atipologiei lui Gaston Bachelard, creaþia Ioanei Em.Petrescu se situeazã „Deasupra subiectului,dincolo de obiectul imediat”, confirmând faptul

cã „ºtiinþa modernã se fundeazã pe proiect.”iii

Modelul modern fundamentat pe proiect nuse regãseºte în opoziþie cu cel postmodern, încazul Ioanei Em. Petrescu, ci aici regãsim unadintre sintezele esenþiale ale autoarei. Termenulde postmodernism, bon á tout faire înconsumerismul lumii actuale, este investit în cazulstudiilor enumerate cu un fond capabil sã asiguredurabilitate ºi conceptualizare terminologiei, adicãformei. Astfel, a crede în postmodernismul IoaneiEm. Petrescu înseamnã a înþelege pe deplinproiectul sãu ºi a accepta nu scindarea lumiiactuale, ci restructurarea necesarã a categorieiindividualului din perspectiva postmodernã, carãspuns la criza modernismului. Completândcelebra convingere a lui Jean-François Lyotard,

conform cãreia „o operã poate deveni modernãdoar dacã e, mai întâi postmodernã”, Ioana Em.Petrescu nu considerã „postmodernismul ca oetapã ce urmeazã unei etape modernisteîncheiate, ci ca un model cultural sintetic, apãrut– ca rãspuns la modelul cultural modernist – încãdin perioada interbelicã ºi desfãºurându-se, pânãîn clipa de faþã, paralel modelului modernist, încã

activ.”iv Modalitatea de distincþie a celor douãconstante culturale este „de-structurarea –respectiv, re-structurarea – categorieiindividualului”, fapt care o plaseazã pe autoare îndescendenþa teoriilor deconstructiviste ale luiDerrida, preferinþã justificatã de „noua accepþie aindividualului, conceput nu ca entitate izolatã, cica sistem dinamic, nod structural de relaþii, prin

care textura întregului existã.”v

Redefinirea subiectului din perspectivacomplexã a criticului are în prim plan constatareacã deconstructivismul propus de Derrida participãactiv la elaborarea noului model epistemologic alpostmodernismului. Acest nou model este unulcare opereazã reconstitutiv, încercând sã rescriemodelul cunoaºterii, evitând „criza categorieiindividualului”, postulatã de modernism.Postmodernismul înseamnã „modelul cultural careaspirã spre o nouã sintezã, integrând ºi depãºindcriza modernismului, într-o încercare dereabilitare (pe baze dinamice însã) a categoriei

individualului”vi. Acestea sunt premisele nouluimodel al gândirii propus de Ioana Em. Petrescu„criticii contemporane”, iar „coincidenþele caredovedesc participarea «deconstructivismului» lui

Derrida la construirea”vii acestuia sunt indiciielementare ce stau la baza studiilor sale.

„Dreptul de cetate între teoretizãrilepostmodernismului prin originalitatea structurii

propuse acestui model cultural”viii o îndreptãþeºtepe Ioana Bot sã confirme depãºirea stagiului desimplã „ipotezã” asupra postmodernismului teoriaIoanei Em. Petrescu.

Înþelegerea postmodernismului ºi acontribuþiilor teoriilor lui Derrida la definitivareaacestuia au pentru Ioana Em. Petrescu un rolmajor în nevoia de echilibru manifestatã de noultimp. Rezultatul urmãrit este acela „de a

reechilibra contrariile ºi de a le dinamiza”ix cuscopul de a transforma antinomia ireconciliabilã„în principiu de structurare a universului”.

Însã constatarea elementarã a Ioanei Em.Petrescu, venind sã dea unitate de perspectivãviziuni sale deconstructiviste asuprapostmodernismului, îl are în prim plan peMallarmé care ar prezida „din umbrãdeconstrucþia filosofiei ºi textul gramatologic al

lui Derrida”x. Afirmaþia lui Derrida, prin care„textele mele nu aparþin nici registrului «filosofic»,nici registrului «literar». Ele comunicã astfel cu

alte texte care opereazã, toate, o rupturã”xi,susþine intenþia mallarméanã adeconstructivistului de a aborda un sistem dublu,„cu toate cã ambiþia ultimã a autorului este aceeade a transcende ambele sfere textuale”.

Soluþia pe care o propune Ioana Em. Petrescucriticii contemporane este una viabilã în concertul

postmodern, având în prim plan depãºireaantropomorfismului renascentist, plasându-sedincolo de perspectiva canonicã asupra omului ºia umanismului. Modelul absolut este exemplificatcu mãiestrie în studiul apãrut postum asuprapoeticii postmodernismului la Ion Barbu. Scopulºi rezultatele operei lui Barbu sunt acelea de amarca un „«nou umanism matematic», opusumanismului retoric, ºi individualist al

Renaºterii.”xii

Studiile critice asupra operei lui Ion Barbu, dela proiectul fondator al lui Tudor Vianu (1935), laimportanta cercetare a lui Basarab Nicolescu

(1968)xiii, au coagulat o viziune surprinzãtoare ageometrului asupra poeziei, admiþând, îndeplinãtatea epistemei de secol XX, valabilitateaunei metode ce conjuga modalitãþi de cunoaºterecare altãdatã pãreau a se exclude. Tudor Vianulãmureºte statutul hermetic al poeziei lui IonBarbu prin raportarea la obscur, impunând înacelaºi timp ºi ritmurile devenirii liricii barbieneprin punctarea etapelor necesare; BasarabNicolescu statuteazã cercetarea barbianã dinperspectiva transdisciplinaritãþii, „fãcând vizibilenunþile necesare dintre concept ºi imagine înlumina sensului”, enunþând în critica specificã

„poduri între diferitele niveluri de Realitate”xiv.Care este locul exegezei Ioanei Em. Petrescu înacest sistem tripartit care a marcat cercetareaoperei lui Ion Barbu în secolul trecut?

Exegeza Ioanei Em. Petrescu aduce în primplanul discuþiilor referitoare la schimbarea deparadigmã un model absolut de centralizare a noiiepisteme. În viziunea sa, trecerea ºi afirmarea, încele din urmã, a tipologiei restructuratoare apostmodernitãþii este asiguratã de Ion Barbu.Momentul Barbu este fundamental în ceea cepriveºte discuþia referitoare la postmodernismdeoarece poetica barbianã reface un dezideratetern al cunoaºterii absolute, ºi anume„transcenderea individualului din perspectivaFiinþei”. Actualitatea studiului, care vine parcãnatural în completarea celorlalte douã discutateaici, constã în recunoaºterea locului privilegiat pecare îl ocupã poetica barbianã în procesul de„asumare a trans-individualului modernist”,abordat totuºi ca element „constructiv, definitoriu

66




comentarii

Ioana Em. Petrescu ºi dialecticaspiritului ºtiinþific postmodern

Florin Oprescu

Ioana Em. Petrescu

pentru structura raþionalã a universului, pe care oîntemeiazã în termenii unui «nou umanism,

matematic».”xv

Aºadar, studiul Ioanei Em. Petrescu estefundamental pentru analiza conceptualã apostmodernismului, depãºind statutul unei simplecercetãri monografice. Luciditatea tonicã, spiritulanalitic, flexibilitatea hermeneuticã, pasiuneapentru lirica barbianã, stilul aristocratic care vineîn continuarea naturalã a celui din cercetãrileeminesciene, interesul, respectul ºi generozitateafaþã de cititor ca instanþã reactualizatã ºireumanizatã impun în exegeza româneascã asecolului trecut ºi a timpurilor care vin un noumodel absolut de critic literar. Acest modelinstituit de Ioana E. Petrescu trebuie înþeles încontextul momentului de cumpãnã al sfârºituluide secol XX, în care lectura criticã s-a remarcatprin instituirea unui astfel de nou umanism critic.

Amintirile unei fete cuminþi

Reprezentarea jurnalierã a Ioanei Em. Petrescu,chiar la mai bine de doi ani de la apariþia

Jurnaluluixvi, încã mai provoacã tãceri dereceptare aproape inexplicabile. Trecerea bruscã,poate chiar prea bruscã pentru gustul auster alcriticului român, de la imaginea nemesianã ahermeneutului intransigent, interesat de luminatranslucidã, apolinicã a marii poezii, la cea aemoþionatei sau emoþionantei confesoare pare a fiinstituit un veritabil blocaj la noua ipostazã aIoanei Em. Petrescu.

Jurnalul reconstituie perioada dintre anii 1959ºi 1990 ºi ne descoperã o faþã surprinzãtoare aIoanei Em. Petrescu, o imagine care a fostconceputã uneori drept prea intimã pentru a fidezvãluitã cititorului actual. Raportându-ne însã laceea ce am numit noul umanism critic impus lanoi prin exegeza Ioanei Em. Petrescu, putem sãavem înþelegere nemijlocitã faþã de editareaacestui Jurnal, ba chiar sã ne bucurãm deimaginea complementarã criticului care ne esteoferitã aici. Scepticismul editorial ar putea fi astfelspulberat, cãci, pentru cei care pot asambla acestpuzzle, deviza lui Niels Bohr, „contraria suntcomplementa”, acceptatã ºi de cãtre autoare, areecouri ample.

Aºa cum nota Carmen Muºat în Postfaþavolumului, sunt distincte aici douã etape decisive,de o importanþã majorã în devenirea Ioanei Em.Petrescu: este vorba de perioada 1959-1964 ºi decea de-a doua perioadã, între anii 1965-1990.Carmen Muºat observã de altfel cã „Diferenþadintre cele douã etape nu este datã doar deraportul de inversã proporþionalitate între trãire ºimãrturisire, sau de discrepanþa stilisticã, ci ºi demodul în care se raporteazã autoarea la sine

însãºi.”xvii

Lirismul sentimental necenzurat a reprezentato constantã a tinerei Ioana Em. Petrescu, fapt pecare îl putem constata pe parcursul Caietului IIIºi o bunã parte din Caietul IV, în timp ce, în ceade-a doua parte a Caietului IV ºi pe tot parcursulUltimului Caiet, asistãm la o estompare asentimentalului naiv în faþa meditaþiei grave,tragice asupra existenþei ºi a scrisului etc.

Trecerea bruscã prin retina cititorului decriticã literarã de la imaginea rece ºi aparentdetaºatã a Ioanei Em. Petrescu din studiile deeminescologie, din cercetãrile consacrate teoriei ºipracticii textuale, din analizele lucide asuprasistemului novator barbian, la o ipostazã sensibilãºi vulnerabilã, deschisã spre sine, confesivã pânã

la patetism pare a expune o insurmontabilãincompatibilitate. Aceastã aparenþã poate fievitatã printr-o privire de perspectivã asupraimaginii pe care o contureazã Ioana Em. Petrescucriticului literar actual. Modelul impus de criticasa este completat de aceastã figurã insolitã,subiectivã pe care ne-o conferã Jurnalul, imaginenecesarã care vine sã umple golul dintre actullecturii ºi cel al trãirii. Actul critic se umanizeazãconstant ºi la interferenþa cu confesiunea.

Cele douã pãrþi ale Jurnalului, cea în careaflãm despre iubirea sufocantã pentru LiviuPetrescu ºi cea de-a doua, în care iese în primplan suferinþa, fizicã ºi spiritualã (ca ecou lalimitele Fiinþei) ºi problematizarea scrisului suntreprezentãri sensibile ale unei existenþezbuciumate, aflate într-un continuu proces dematurizare. Sugestiv pentru a doua parte aJurnalului, autoarea nota în 18.IX.1963 cã sesimte „intoxicatã de durerea mea, de zbuciumulmeu, de aºteptãrile mele, de tot eul acesta scârbos

ºi lacom care mi-a pãpat viaþa.”xviii În acest fel,asistãm la o mutaþie sensibilã, înspre regiuniletenebroase ale Fiinþei, la un asalt agresiv asupraEului, aflat într-un proces de descompunereorficã. Dezmembrarea Ioanei Em. Petrescu înacest act dramatic confesiv care se numeºteJurnal, vine sã adauge ceva la biografia criticului,reconfirmând, dacã mai era nevoie, ºi existenþacreatoare a criticii literare.

Caietele Ioanei Em. Petrescu ºi publicarealor întregesc o imagine, perpetuatã doar decunoscuþii acesteia, imaginea umanã compusã,printre altele, din disponibilitate, graþie, eleganþã,emotivitate, generozitate, ataºament prietenesc,sensibilitate, toate acestea reflectând implicitvocaþia sa umanistã. Pe de altã parte, acest text neconfirmã într-un mod necesar rostul scrisului înviaþa Ioanei Em. Petrescu. Vocaþia de creator esteaccentuatã ºi de „nevoia de eliberare”, adicã prinnevoia de a da semnificaþie ºi nu numai explicaþiesinelui. Acesta este în fond rolul actului confesival jurnalului dar ºi importanþa actului critic înviziunea autoarei. O mãrturisire relevantã dinUltimul Caiet ne accentueazã convingerea cã actulcritic, aceastã scriiturã aparent tranzitivã,mascheazã ºi epureazã elemente intime ale Fiinþei.„În sfârºit, va nota Ioana Em. Petrescu, o formãde confidenþã epuratã, travestitã dar exorcizantã,tot am gãsit: e scrisul (ºi, de fapt, am renunþat la

Jurnal de când am început sã scriu cãrþi).”xix

Renunþarea la Jurnal în favoarea cãrþilor decriticã confirmã valenþele umanismului critic,Fiinþa exorcizând astfel suferinþe dramatice, chiarde naturã fiziologicã. Soluþia criticii literare nueste nici pe departe una curativã, însã formula eiaparent impersonalã are efect tranchilizant. UnEminescu al Ioanei Em. Petrescu, apãrut caurmare a unei asemenea suferinþe, trecut prinfiltrul singurãtãþii exasperante, deci ca nevoieacutã de a se comunica, vindecã actul critic deorice orgoliu individualist modern, adicã elfiinþeazã „ca o Faptã bunã”, dupã cum ar spuneBlaga. Când criticii actuali vor fi înþeles cãexemplul acesta de existenþã creatoare, în carecontrariile sunt complementare ºi în careasumarea literaturii devine act existenþial,proiectul Ioanei Em. Petrescu va avea osemnificaþie deplinã. Cât despre mine, cititorul deazi al Ioanei Em. Petrescu, înþeleg cã paginile defaþã, ecou al recunoaºterii modelelor formatoare,ar fi trebuit sã înceapã altfel: „Asta a fostnenorocitul meu de Eminescu. L-am gândit ºi l-amînceput în cele ºase luni de chirurgie, când îmimuºcam pumnii ca sã nu þip la cele douã jupuiripe zi; l-am scris acasã, încercând sã uit cã rana seredeschide, cã cele ºase luni de clinicã au fost o

încercare eºuatã, încercând sã uit o disperare preaadâncã pentru a fi uitatã. În cartea asta – pe caream vrut-o sobrã, decentã ºi intelectualã – fiecare«concept» (oh, cât de demnele mele modelecosmologice!) e un urlet depãºit. ªi sentimentulde apocalipsã când am terminat-o! […] Eurecãzusem în hãul spaimei ºi al durerii. […] ºi amprivit atunci cu urã cartea asta pe care o simþeam

o fiinþã duºmãnoasã, hrãnindu-se din mine.”xx

Note:

i Ioana Em. Petrescu, Modernism/ PPostmodernism. OO iipotezã,Ediþie îngrijitã, studiu introductiv ºi postfaþã în limba francezã deIoana Bot, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2003.

ii Ioana Em. Petrescu, Molestarea ffluturilor iinterzisã, Ediþiealcãtuitã, postfaþã ºi note de Ioana Bot, Editura Didacticã ºiPedagogicã, Bucureºti, 1998.

iii Gaston Bachelard, Dialectica sspiritului ººtiinþific mmodern,vol. I, Traducere, studiu introductiv ºi note de Vasile Tonoiu,Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986, p. 167.

iv Ioana Em. Petrescu, Ion BBarbu ººi ppoeticapostmodernismului, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,1993, p. 16.

v Ibidem, p. 17.vi Ioana Em. Petrescu, Modernism/Postmodernism. OO

ipotezã, ed. cit., p. 32.vii Ibidem, p. 55.viii Ioana Bot în „Prefaþa” volumului

Modernism/Postmodernism. OO iipotezã, ed. cit., p. 16. În aceastãprefaþã, Ioana Bot face o analizã amplã a modelului instituit deIoana Em. Petrescu în cercetãrile postmodernismului, precizãrilefiind menite sã afirme ºi modul de operare aldeconstructivismului la afirmarea valorilor postmoderne.

ix În articolul „Filosofia poststructuralistã a lui Derrida ºisoluþiile criticii contemporane” din ibidem, pp. 54-79, Ioana Em.Petrescu apreciazã în definirea postmodernismului principiul luiNiels Bohr de complementaritate a contrariilor, mod de operarecomparabil cu cel al logicii dinamice a lui Stéphane Lupasco,modalitate de operare opusã dialecticii hegeliene.

x Ibidem, p. 77.xi Apud Ioana Em. Petrescu, ibidem, p. 77. xii Ibidem, p. 79.xiii Trebuie reamintite în acest context ºi alte studii

importante în cercetarea operei barbiene, precum cel al lui MarinMincu (1981), Mandics György, (1984), Alexandru Ciorãnescu(1996).

xiv Pompiliu Crãciunescu în „Postfaþã” la Basarab Nicolescu,Ion BBarbu. CCosmologia „„Jocului ssecund”, Cuvânt înainte deEugen Simion, Ediþia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,Bucureºti, 2004, p. 152.

xv Ioana Em. Petrescu, Ion Barbu ºi poeticapostmodernismului, ed. cit., p. 18.

xvi Ioana Em. Petrescu, Jurnal, Ediþie îngrijitã de RozaliaBorcilã ºi Elena Neagoe, Cuvânt înainte de Elena Neagoe,Postfaþã de Carmen Muºat, Editura Paralela 45, Piteºti, 2004.

xvii Ibidem, p. 347.xviii Ibidem, p. 187.xix Ibidem, p. 255.xx Ibidem, pp. 255-256.

77




Cristian Ruþã-Fulger Fractal shape

Orice definiþie e o abreviaþie care nureuºeºte sã surprindã multiplicitateainerentã a determinaþiilor unui concept.

Mai mult, conceptele care deschid un orizontmetafizic exprimã sintetic o bogãþie desemnificaþii care de cele mai multe ori searticuleazã antinomic. Definiþia are caracterulunei închideri care stabilizeazã prin actul însuºide delimitare a unor graniþe logice. Doaranaliticul poate pune în evidenþã conjuncþiamultitudinii de determinaþii. Aceastã perspectivãnu coboarã însã conceptul de la universalulsintetic la cel sumativ. Nu se obþine totalizareaforþatã a determinaþiilor, ci sesizarea modului încare se articuleazã „lumea” pe care fiecareconcept filosofic o deschide.

A încerca sã definim conceptul de „iraþional” eîn mod evident o contradicþie, deoarece sensuliraþionalitãþii se constituie prin eludarea unordeterminaþii invariabil „raþionale”. Dar o datã ceputem înþelege ceea ce se are în vedere atuncicând se angajeazã acest termen, trebuie sãacceptãm într-o anumitã mãsurã posibilitateacircumscrierii lui. Cazul limitã al iraþionalitãþiigenuine rãmâne incomprehensibil, deoarece nupoate intra în sfera noastrã de cunoaºtere.Iraþionalul este analizat, atunci, doar însemnificaþiile lui relative, mai precis în corelaþiilesale cu raþionalitatea.

1. Raþionalitatea ca intenþie configuratoare.Analiza ocurenþelor din Existenþa tragicã1 în careapare termenul de „iraþional” va aduce la luminãcâteva din liniile de forþã ale acestui orizont logic.Pentru a angaja semnificaþii ale iraþionalului estenecesar sã surprindem legãtura internã pe careiraþionalul o are cu raþionalul. Contextualizareaprealabilã a conceptului de raþional angajeazãsemnificaþiile posibile ale iraþionalului. Capitolulîntâi, Ideea cunoaºterii integrale, indicã câtevasensuri ale raþionalului, arãtând totodatã genezaacestui concept. Raþionalitatea este înþeleasã dreptcaracteristica principalã a omului. Sensul adânc alraþionalului implicã caracterul sãu absolut.Raþionalitatea nu trebuie sã suporte rest, deoareceºi-ar autosuspenda intenþia care o defineºte.Absenþa unei raþionalitãþi complete lasã deschisãposibilitatea iraþionalului. O raþiune care-ºiidentificã limite înseamnã o raþiune marcatã deiraþionalitate. Sensul tare al raþionalitãþii trebuie sãfie unul absolut. În caz contrar, prezenþairaþionalului în raþional devine manifestã.Raþionalitatea este modalitatea veritabilã deraportare la existenþã, tocmai pentru cã raþiuneaexprimã cel mai adecvat ºi complet omul.Raportarea la realitate este mediatã implicit deraþiune. În urma cercetãrii tuturor sistemelorfilosofice o constantã intenþionalã devine vizibilã:„toate sunt încercãri de explicaþie globalã arealitãþii”(p.41). Sistemul întruchipeazã cel maiadecvat esenþa raþionalului pentru cã propunecomprehensiunea completã a existenþei, asumândîn acest fel dimensiunea absolutului, inerentãraþionalitãþii. Raþiunea exprimã umanul, iarsistemul expliciteazã raþionalul. Toate sistemele

filosofice concretizeazã intenþia esenþialã araþionalului prin ceea ce au comun: „reducereaultimã a tuturor faptelor de experienþã ºi atuturor legilor parþiale la o lege unicã, din care sãpoatã fi deduse cu necesitate toate formele deexistenþã, sau cel puþin formele esenþiale aleacesteia”(p.41). Deducþia exhaustivã dintr-unprincipiu unic înseamnã tocmai articularearaþionalului ca sistem. În fond, orice deducþie esteîn cele din urmã o reducþie la temei. Cu toate cãîmplinirea în fapt s-a dovedit iluzorie, e importantsã nu depreciem aceastã intenþie originarã într-osimplã pretenþie accidentalã a câtorva spiriteaflate în iluzie. Chiar rãmânând un ideal,proiectul cunoaºterii complete are valoaretranscendentalã, articulând orice experienþãposibilã. Atât ºtiinþa cât ºi filosofia tind cãtresaturarea acestei intenþii de prezentare a unui„lanþ deductiv continuu ºi unic al tuturorformelor esenþiale de existenþã”(p.55). Acestproiect comun se diferenþiazã doar sub aspectmetodologic. Scepticismului ºi analitismuluiconsecvent al ºtiinþei i se opune urgenþa sinteticãa filosofiei.

Idealul raþionalitãþii totale trimite la „credinþacã realitatea, lumea, Universul, [sunt] raþionale,inteligibile în esenþa lor”(p.56). Raþionalitateaprimeºte explicitãri suplimentare: nu este doarmodalitate esenþial umanã de abordare a realitãþiici ºi caracteristica principalã a realitãþii. Laturasubiectivã este completatã de cea obiectivã. Realulînsuºi trebuie sã fie în modalitatea raþionalului.Aceasta înseamnã cã natura intimã a realitãþiitrebuie sã fie inteligibilã, adicã transparentã înfaþa subiectivitãþii.

Caracterul intenþional al unei raþionalitãþiabsolute ºi integrale este în esenþã efectul unei„credinþe” iraþionale în natura ei. Atâtraþionalitatea absolutã cât ºi cea cu rest implicãprezenþa iraþionalului. Raþionalitatea este marcatãîn însãºi structura sa de orizontul iraþionalitãþiicorelative.

2. Iraþionalul ca moment originar aldemersului filosofic. Dacã sinteza ºtiinþificã estepregãtitã de o analiticã, filosofia angajeazã sintezaîn mod spontan, „de cele mai adesea ori princuprinzãtoare ºi instantanee intuiþii. (Intuiþiiprezentate apoi drept rezultate ale unorinvestigaþii întinse ºi ale unui efort de analizãingenios ºi meticulos…)”(p.55). Demersul filosoficeste unul de întemeiere a unor evidenþe anterioareconstrucþiei ca atare. Este doar istoria unui adevãrcare s-a dat deja. Într-un fel, întregul edificiu aratãimposibilitatea simultaneitãþii dintre evidenþã ºicel care o primeºte. Evidenþa se impune cafulguraþie spontanã ºi sinteticã în mod originar.Discursul filosofic posterior acestei intuiþii (cutoate cã aceastã intuiþie nu poate fi circumscrisãtemporal) este echivalentul unei desfãºurãri caretinde sã recupereze ceea ce a fost totodatã dãruitºi pierdut. Dacã în cazul ºtiinþei analiza precedesinteza, în filozofie sinteza precede analiza.

Semnificaþia iraþionalã a acestui element seadevereºte prin modul în care se impune

conºtiinþei. Dacã raþionalul este înþeles cadesfãºurare constructivã a unei intenþii, atuncitrebuie acceptat caracterul sãu proiectiv. Voinþaeste corelatul acestei proiectivitãþi. Aceastãdeterminaþie lipseºte intuiþiei. Instantaneulacesteia depãºeºte orice proiectivitate posibilã, saumai precis, face cu putinþã orice proiectivitate.Raþionalitatea implicã acþiunea de a deduceîntreaga realitate dintr-o „formulã unicã”, în timpce intuiþia dezvãluie caracterul pasiv alsubiectivitãþii. Raþionalul se desfãºoarãtemporalizându-se, în schimb intuiþia esteatemporalã. Dacã sinteza este scopul construcþiei(inerentã raþionalitãþii), pentru intuiþie eareprezintã corelatul sãu esenþial, determinaþia saimanentã. Luciditatea care însoþeºte raþionalitateae absentã din actul intuitiv care este iraþional prinnaturã. Intuiþia nu poate fi stimulatã, tocmaipentru cã este efectul unei rupturi, a uneidislocãri care nu este dependentã de dispoziþiaraþionalã receptivã a subiectului.

3. Iraþionalul ca origine a raþionalului.Iraþionalul îºi face din nou simþitã prezenþa,deoarece acest ideal de cunoaºtere completã esteefectul unei credinþe care depãºeºte angajamentulpur raþional. Ceea ce produce raþionalitateatrebuie situat dincoace de sfera ei, în iraþional:„Credinþã atât de adâncã încât, ieºitã, în ultimãanalizã, din împãrãþia obscurã a instinctului vital[s.n.], pare cã-i place ºi azi sã zãboveascã maimult acolo”(p.56). Raþionalul este expresia uneispontaneitãþi tainice, profund întemeiatã însensibilitatea umanã. Pare cã ceea ce se dovediseprim ºi originar nu este decât derivat ºi secund.Aceastã antecedenþã a sensibilitãþii în raport cuintelectul (folosind termenii kantieni) va fipunctatã în mai multe rânduri.

Corelaþia internã dintre raþionalitate ºirealitate primeºte caracterul unui postulat: existãarmonie definitorie între realitate ºi gândire.Aceastã armonie implicã faptul cã „lucrurile secomportã între ele întocmai cum se comportãîntre ele propriile noastre idei logice; cã natura(realitatea) în formele de existenþã esenþiale ale ei[s.a.], manifestã raporturi care sunt de aceeaºiesenþã ca ºi raporturile ce le putem constata întreideile noastre logice, între elementele componenteale raþiunii noastre”(p.59). Dacã raþionalul seexprimã prin coerenþa unui sistem, atunci ºirealitatea trebuie sã aibã caracter sistematic. S-arputea afirma cã instituirea asemãnãrii esenþialedintre realitate ºi raþionalitate trebuie sã seîntemeieze pe o origine comunã, „irealã” ºiiraþionalã. Potrivit explicaþiilor de mai sus, singuracalitate a acestei origini ar fi o spontaneitate amanifestãrii. Realitatea este o explicitare a„irealitãþii”, aºa cum raþionalul e una airaþionalitãþii. Esenþa manifestãrii raþionale ºi realetrebuie sã fie de o naturã diferitã în mod radicalde manifestarea însãºi. În aceastã distincþietranspare într-o oarecare mãsurã diferenþaontologicã heideggerianã dintre fiinþã ºi fiinþare.

4. Iraþionalul ca limitã a raþionalului. Chiardacã idealul raþionalitãþii totale n-a fost încãsaturat, aceasta rãmâne sarcina viitorului carepoate va integra deducþiile parþiale deja realizate.Conceptul esenþial care focalizeazã întreagatensiune a raportului raþional-iraþional este„inextricabilul” („inextricabila realitate”, p.60). Oprimã analizã a pasajului citat indicã faptul cãtermenul de inextricabil nu este decât odeterminaþie a realului, care pune în evidenþãcaracterul sãu dens, monolitic. Se prefigureazãtotodatã dimensiunea sa indescifrabilã, rezistenþala o analizã completã. Trebuie asumat paradoxul

88




incidenþe

Cãlin Cristian Pop

Semnificaþii ale iraþionaluluiîn Existenþa tragicã a lui D. D. Roºca

Elenist fascinat de spiritul Orientului,cunoscut publicului românesc din paginileadmirabilului volum de reflecþii asupra

destinului omului contemporan Iluminãri pentruvremurile de pe urmã ºi, mai recent, din aceasãrbãtoare a sufletului care este Athos – munteletransfigurat, filosoful ºi, nu în ultimul rând,poetul francez Jean Biès este, aºa cum se poatevedea ºi din acest inteviu, nu numai unul dintreacei extrem de puþini gânditori contemporanipentru care sensul originar al cuvântului filosofie(iubirea de înþelepciune) ºi-a pãstrat pe deplinînþelesul dar ºi unul dintre rarii strãini cu ocunoaºtere profundã, cu o percepþie de oextraordinarã acuitate a spiritualitãþii româneºti,cineva care poate propune ºi opera, fãrã nici oreticenþã ori complex, cu termenul de românitate.(H.B.)

Horia BBãdescu: – În aceastã carte rarã care esteParoles d’urgeance (Iluminãri pentru vremurile depe urmã - cum a fost ea tradusã în româneºte)menþionaþi la un moment dat opinia lui Bernanosconform cãreia: «putem înþelege civilizaþiamodernã doar dacã pricepem faptul cã ea nu estenimic altceva decât o conspiraþie universalã contraoricãrei forme de viaþã interioarã». O conspiraþiea cui ºi în ce scop? Vã întreb pentru cã, înprelungirea acestuia, dumneavoastrã avansaþi oconcluzie de o gravitate fãrã precedent: «Se facetotul pentru a-l separa pe om de originile saleprofunde, de reperele fundamentale cele maisigure, de singurele raþiuni adevãrate, care sã-ijustifice viaþa».

Jean BBiès: – Bernanos considerã ideea decomplot din douã perspective: fie a unui complotorganizat ºi structurat în mod voluntar, - vezisocietãþile secrete din secolul al XVIII-lea - fie aunui fel de nebuloasã în care fiecare individ este

agentul purtãtor al unor idei ºi forþe care - culmeaironiei! - nu sunt în mod necesar ºi ale sale darcãrora le face, cu naivitate, jocul. Aceastã formãde complot «naiv criminalã», cum ar fi spusPéguy, insesizabilã, incontrolabilã ºi, prin aceasta,atât de uºor omiprezentã, este cu atât maipericuloasã. Ea îmbibã pe neºtiute conºtiinþele,precum ne pãtrunde acea umiditate aflatã însuspensie în aer înaintea ploii; ea provine maipuþin dintr-o certitudine cât dintr-o intenþiedeliberatã, dintr-o difuzare voluntarã cu multipleramificaþii.

Prin urmare, o conspiraþie a cui ºi în ce scop?- A tuturor celor care, conºtient sau nu, suntschimonosiþi de un fel de geniu al rãului, înãscutîn ei, ori a celor care, fãrã sã-ºi dea seama, sestrãduiesc sã murdãreascã tot ceea ce existã, fiepentru simplul motiv al apartenenþei la ordine ºiarmonie, fie pentru cã poate fi criticat.Intruchipare celei mai profunde disperãri ºi-afãcut sãlaºul în om; cãci ucigându-ºi semenul aflatdinaintea sa, dinamitând un sanctuar, scuipând peo imagine sfântã, acest om sacrificã în realitate oîntreagã parte din el însuºi prin intermediulimaginii unui apropiat, unui seamãn, unui fratechiar, el distruge lãcaºul care este el însuºi, îºimânjeºte autoportretul în care nu-l recunoaºte pecel care este el în realitate.

De ce? Pentru cã ordinea lumii conþine în sineºi dezordinea, o cere chiar, uneori, ºi fiindcã totuleste la locul lui în imensa desfãºurare auniversului, chiar dacã asta ne revoltã sau iritãincapacitatea noastrã de a o explica.

– Trãim vremuri din care transcendenþa e pecale de a fi alungatã, în care evenimentul a luatlocul fiinþãrii, vorbãria locul Verbului, în careinformaþia se proclamã Cunoaºtere iar retoricaraþionalã drept discurs al Fiinþei. Trãim «vremurisãrace», dupã vorba atât de inspiratã a luiHölderlin, în aceastã «erã rezidualã», cum onumesc tibetanii, despre care vorbiþi în carteaamintitã. Ne aflãm evident într-o stare de urgenþã.Dar care ar fi, pentru Jean Biès, urgenþaurgenþelor zilelor noastre?

– Cred ca deja cunoaºtem rãspunsul: urgenþaurgenþelor este salvarea omului, aici ºi acum;fiindcã altminteri, reluând o altã expresie a luiBernanos: «Mâine acesta nu va mai vroi sã fie sal-vat». Or noi am ajuns astãzi la acest Mâine.Singura problemã adevãratã, adicã singura ºi per-manenta lui justificare în faþa lumii a încetat sã-lmai inereseze. «Eu …Cine, eu» Dacã cel carevorbeºte astfel este cel care se considerã eliberat,e pentru cã, într-adevãr, el nu mai are un eu ºiaceastã problemã nu-l mai intereseseazã. Dacã eomul aservit, e pentru cã el nu ºi-a descoperitîncã eul: îi lipseºte orice personalitate ºi pentru elsingurul mijloc de a exista este, în acest caz, acelade a se alãtura altor impersonalitãþi fãrã deformã, fãrã de chip.

Urgenþa urgenþelor este de a spune, în acelaºitimp, cã e deja destul de târziu: Pascal reamintea,pe bunã dreptate, cã «e mult mai târziu decâtcrezi»; dar el nu afirmã cã e prea târziu, cãci nici

99



99

continuare în pagina 16

TRIBUNA • NR. 108 • 1-15 martie 2007

care transpare. Realitatea este simultan ºiraþionalã ºi inextricabilã. Dacã realitatea estemarcatã de aceeaºi coerenþã ca ºi raþionalitatea,rezultã cã atributele lor trebuie sã fie comune.Identitatea de esenþã implicã identitateaatributelor. Aceastã determinaþie a„inextricabilului” are caracterul unei non-determinaþii, deoarece ea angajeazã dimensiuneairaþionalului, o datã ce articularea limpede ºitotalã a unei înþelegeri complete se dovedeºteimposibilã. Ceea ce se dã ca realitate debordeazãpe cel care-o primeºte tocmai pentru cã acestaeste debordat de propria posibilitate de receptare.Raþionalitatea este circumscrisã de douã limiteiraþionale în esenþa lor: propriul temei ºirealitatea inextricabilã. Aceasta din urmã denotãrestul coesenþial oricãrui angajament raþional.Restul este urma iraþionalului atât la nivelulrealitãþii cât ºi la nivelul raþionalitãþii. Iraþionalulse dovedeºte a fi coprezent raþionalului, tocmaica limitã a sa. Aceastã limitã nu este accidentalãci constitutivã. Desluºirea originii iraþionale araþionalului primeºte sens deplin o datã cuînþelegerea iraþionalului ca limitã. Originea sa esteidenticã cu limita actualizãrii sale.

5. Iraþionalul ca efect al asumãrii raportuluicauzal. Coerenþa maximã se împlineºte odatã curidicarea cauzalitãþii la rangul de principiuexplicativ absolut. Deducþia pusã în joc deintenþia raþionalitãþii integrale se exprimã în modadecvat prin relaþia de cauzalitate. Analizariguroasã a acestui principiu aratã necesitateaeliminãrii timpului ca dimensiune consistentã.Dacã efectul se gãseºte potenþial în cauzãînseamnã cã „lumea nu are istorie, cãci nu existãistorie…”(p.66). Aceastã concluzie contrazicesimþul comun, care nu poate exclude caracterulconcret al temporalitãþii. Asumarea consecventã aprincipiului cauzalitãþii, sub formadeterminismului universal, implicã irealitateamiºcãrii ºi schimbãrii. Potrivit identitãþii dintrereal ºi raþional, se poate afirma caracteruliraþional al acestei concluzii. Acceptarea fãrãrezerve a determinismului universal (identitateade esenþã dintre cauzã ºi efect) are conotaþii caredepãºesc orizontul raþionalitãþii. Nevoia de-aprevedea viitorul reprezintã nivelul mai adânc alacestei acceptãri. Dar stratul cu adevãrat originaral intenþiei are „rãdãcini adânci în substratulbiologic al facultãþii noastre de cunoaºtere”(p.65).Ceea ce se manifestã aici este „instinctul nostrude conservare”(p.65). Din nou apare sensuliraþionalului ca origine a raþionalului. Rãdãcinaintelectului este sensibilitatea sau, mai precis,amândouã trimit la originea lor comunã:inextricabilul.

Analiza semnificaþiilor iraþionalului dinlucrarea lui D.D. Roºca poate deschide drumulspre regândirea modului în care raþiunea umanãse expliciteazã în fiecare dintre proiectele sale.

1 D.D. Roºca, Existenþa tragicã. Încercare desintezã filosoficã [1934], Dacia, col.«Universitaria», Cluj-Napoca, 1995.

dialog

de vorbã cu poetul ºi filosoful Jean Biès

“Sã reinventãm sã ne þinem drepþi” (I)

Interviu realizat deHorea BBãdescu

rând, dispreþul pe care l-a nutrit, de-a lungulanilor, pentru compromisul de orice fel.Cunoºteam politica investirii cu diverse titluri(„membru de onoare”, „doctor honoris causa”etc.), dupã 1990.

Gândind la toate acestea ºi la altele, i-am scrisprofesorului, în ianuarie 1998, din Washington,D. C., o lungã scrisoare despre oameni ºi vremuri.Despre cât de mult suntem ºi cât de mult neplace sã fim sub ele. Îi spusesem înainte: „Ei,domnule profesor, sunteþi acum, în Aulã, coleg cupiesele de insectar din Jurnalul dumneavoastrã”.„Asta-i viaþa, Aurel”, mi-a rãspuns cu un zâmbetamar, de om înfrânt! În parte, i-am dat dreptate.Nu sunt eu însumi, la peste un deceniu de laRevoluþie, coleg, la un Institut de cercetãri, cu celmai odios detractor al lui Lucian Blaga? De ce n-ar fi fost profesorul, membru de onoare al

Academiei, coleg cu Mircea Mâciu, directorul(tapiþerul) care ºi-a pus semnãtura pe actul final altopirii Dicþionarului? Fiindcã, în criza deinteligenþã româneascã (nu-i aºa?), Mircea Mâciu,alungat de la Editura Enciclopedicã, a fost numit,nici mai mult, nici mai puþin decât redactor-ºef alrevistei Academica (publicaþie a Academiei

Române). Nu e kafkian sfârºitul acestei vieþi deintransingenþã moralã? Ori vãd eu altfel viaþa cuochii adolescentului de acum trei decenii ºijumãtate?

Avea dreptate profesorul: asta-i viaþa! ºi,simplu vorbind, merge înainte, chiar dacã totmembru de onoare al Academiei Române este ºiun laureat al Premiului Lenin. Nouã ne este datdoar sã murim! Întotdeauna, nu numai metaforic,groapa ne-o sapã alþii. Întrebat de Octavian Paler,într-o emisiune TV, de ce e numai membru deonoare al Partidului Liberal, Al. Paleologu a oferitun rãspuns memorabil: „În curând, zicea el, voiavea optzeci de ani. Onoarea aceasta la care tereferi tu e linia de garaj”. Petrecându-mi cei maifrumoºi ani ai vieþii alãturi de profesor, nu mi-lputeam imagina pe o astfel de linie. El este ºirãmâne viu atâta timp cât mai sunt bãtãlii depurtat ºi victorii pe care ni le putem decidesinguri.

Cristian Ruþã-Fulger Fractali

1100




În cei peste ºaisprezece ani de când îl cunosc,Ioan Pintea ºi-a schimbat chipul destul depuþin. Pe atunci eu eram redactor la o proaspãt

înfiinþatã revistã literarã clujeanã, iar el un tânãrpoet cu un aer exotic oarecum pentru mine,fiindcã ne vizita redacþia însoþit de un alt studentla teologie, prieten al sãu ºi, ulterior, chiar stareþ.În 1990, abia ieºiþi de sub ordinea atee, chipurilecelor doi tineri teologi – dintre care unul scriapoezie într-o tonalitate la fel de proaspãtã ºi deneconvenþionalã ca alþi congeneri, mai vizibili –îmi apãreau ca o promisiune de normalitate; ºi nuera puþin acest lucru în vara aceea care a fost ceaa mineriadei din 13 – 15 iunie. Aflam tot atuncice rol important jucase pãrintele Nicolae de laRohia, al cãrui mormânt încã proaspãt îl vãzusemcam tot pe atunci, în formaþia intelectualã a luiIoan ºi mã minunam în sinea mea cã mitulmaiorescian al criticului ce descoperã ºi consacrãtalente – de nu cumva le chiar zãmisleºte în felullui – supravieþuise ºi în ambianþa auster monahalãortodoxã din zona Târgului Lãpuº, ca una dintreispitele laicitãþii de care Nicolae Steinhart nu seputuse despãrþi nici atunci când se lepãdase demajoritatea frivolitãþilor dinainte de îmbrãcareasutanei.

Pentru mine, o recunosc, Ioan Pintea estetestamentul poetic al lui Steinhart, al cãrui eseusavuros despre Geo Bogza mi-l revelase în anii 80pe autor ca pe un comentator unic, înzestrat ºirelaxat, al avangardistului de odinioarã. Cu al sãuMic jurnal discontinuu. Însemnãrile unui preot deþarã (Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2006, 212 p.),Pintea oferã o primã carte în prozã, ilustrându-seîntr-un gen ºi o manierã mai puþin frecventateastãzi la noi: jurnalul de inspiraþie religioasã.Probabil cel mai cunoscut produs de aceastãfacturã din cele apãrute la noi în ultimiiºaptesprezece rãmâne Jurnalul fericirii almaestrului de la Rohia al lui Pintea. Ceea ce eraacolo însã se recomanda mai degrabã ca un jurnalde detenþie, de decantare interioarã ºi rememorarea unei convertiri religioase, toate acesteaconfigurând o operã literarã de o consistenþãneîndoielnicã ºi cu paliere multiple. Ar mai fi, dinaceeaºi sferã a mãrturiilor subiective ortodoxe, ºi

jurnalul lui Cristian Bãdiliþã Tentaþiamizantropiei. Stromate (2000), însã aiciprevaleazã meditaþia studiosului angajat într-unefort de autodecantare.

Nimic din toate acestea la Ioan Pintea, preotde þarã, cum se autodefineºte – paroh la Chinteni,în Bistriþa-Nãsãud -, dar, în acelaºi timp, poet algeneraþiei sale aflat în legãturi de suflet ºi decolaborare literarã cu mediile literar-artistice dinîntreaga þarã, fost parlamentar postcomunist decentru-stânga, redactor ºef al unei publicaþiibistriþene cu deschidere naþionalã, fãrã ceva dinizolarea ºi însingurarea pe care par sã le evocesintagma prin care se autodefineºte în subtitlulcãrþii. Paginile lui, scrise într-un stil curat, fãrãformulãri abisale ºi sintaxã asianicã, ci, chiar pedos, într-un molcom stil atic, de o directeþesalutarã scopului submersal textului – împãrtãºireaunui orizont ºi a unei experienþe de credinciosrãsãritean altora ca el – rãspândesc o împãcarecalmã ºi aurie cu propria condiþie. A nu seînþelege termenul de „împãcare” ca sinonim alresemnãrii. Dimpotrivã, ancadramentul existenþialpe care el îl descrie este condiþia propice moºiriibucuriei descoperirii de orice fel, de la frumuseþeafelului uman de a fi, în preajma sãtenilor ce îisunt autorului enoriaºi, pânã la fotografiileevocatoare de momente faste, întâlniri feerice, ºipânã la citate de carte ce îi stârnesc jurnalistuluiexultãri intense, jubilaþii care nu sunt niciodatãsimplu estetice, ci se lasã dublate de o trimitereînspre orizontul spiritualitãþii creºtine.

Printre atâþia preoþi care cultivã exegeza ºihermeneutica biblicã, dedicându-se savanteriilor,Ioan Pintea alege sã se ilustreze în literaturã,continuând unul dintre ºirurile nobile aleortodocºilor în sutanã dintre care se întrezãresccapetele unor Gala Galaction, Damian Stãnoiu,Sandu Tudor, Bartolomeu Anania º. a. Este, cred,un demers important astãzi, când „dosariada”pune în discuþie în cazul clerului bisericiimajoritare, pânã la urmã, nu ºtiinþa de carte, citãria ºi puritatea moralã a celor pe care sereazemã biserica ºi când marea încercare apreoþimii pare sã fie nu luptele patrimoniale ori

prozelitismul, ci opera socialã ºi demersurileconsolatoare pe seama deznãdãjduiþilor. Aicicâºtigã mult, mi se pare, Ioan Pintea, venind cuinima deschisã ºi fãrã etalãri bombastice deerudiþie – bunã altminteri ºi ea – ori mofturisavante, nedând lecþii teziste, explicite, nimãnui,ci întinzându-ºi acolada cãtre oricine vrea sã oaccepte. Micul jurnal discontinuu s-ar putea sã fie,de aceea, mai mult decât o biatã mãrturiemarginalã în raport cu marele flux al mãrturiilor

din interiorul bisericii, dupã cum o sugereazãsubtitlul. Nimic paseist, demodat, îmbâcsit înbucuriile simple ºi împãcarea seninã cu propriulorizont al preotului de þarã de la Chinteni.

imprimatur

Ortodoxie cotidianãOvidiu Pecican

Cristian Ruþã-Fulger Dinamicã Nr 7

Onoarea în regim deurgenþã(continuare din pagina 3)

Surprinde la D.R. Popescu insuficienþaverbului ce s-ar vrea acid, nimicitor, însã carenu face altceva decât a-i pune în faþã oglinda

în care se rãsfrânge malformaþia unui caracter.Oltean prin origine, deci, s-ar fi putut presupune,beneficiar al acelei dispoziþii cãtre strãlucireacuvântului spurcat care a specificat încã dinvechime stilul cronicarilor locului, precum ºi,ulterior, al altor autori valahi de marcã, fostulvãtaf al tagmei scriitorilor, presupus, pânã lamodul fanariot al sãrutãrii papucului, faþã dedictatorul care l-a numit, s-a arãtat meºter maimult în scriitura adulatoare decât în ceapamfletarã. Exersatã dupã 1989 (se spulberãastfel legenda unei tãceri autopenitente), ultima edoar apã de ploaie. Stângace într-o înverºunareneputincioasã, incapabilã a se coagula în formulã,transmite o derutã obiectivã ºi exclusiv prinaceasta convingãtoare. Trivialitatea nu poateaccede nici mãcar la propria sa clasã, cea atrivialitãþii estetizate... Recepþia noastrã n-ar puteaoscila, în funcþie de dispoziþie, decât întrecompãtimire ºi dispreþ. Într-un caz similar,Arghezi glãsuia: „N-ai nici venin în guºadumitale,/ Apãs cu talpa, ies puþine bale”.

Una din satisfacþiile adânci ale scrisului rezidãîn lentoarea cu care se compune, în chibzuinþaadaosurilor ºi ameliorãrilor asigurate de acest mersprecaut, compensând, s-ar zice, lipsa precauþiei cucare ne miºcãm în lume unde, în fapt, sãvârºimgreºeli la tot pasul.

I.D.Sârbu ne aduce la cunoºtinþã ce i-a spus, laMogoºoaia, lui Preda: „Blaga nu a putut citi pânãla capãt volumul I din Moromeþii fiindcã îl durealimba folositã. Limba ºi mentalitatea. Zicea: ãºtianu sunt români, cred cã sunt sciþi, sarmaþi,cumani, dar români nu pot sã fie”. Oare pentrucã Moromeþilor le lipseºte tulburarea (sauseninãtatea) metafizicã?

Presa consemneazã împlinirea a 80 de ani dela naºterea lui Dinu Pillat. L-am vãzut de câtevaori în fugã, o datã în anticamera de preºedinte alUniunii Scriitorilor a lui Zaharia Stancu, înactualul sediu al PSD. Avea o înfãþiºare izbitororientalã, semãnând cu pãrintele sãu, dar cu oalunecare de tip semit, apropiindu-l, datã fiind ºicalviþia-i accentuatã, de seria Silvian Iosifescu, Z. Ornea, H. Zalis. Cu puþin înainteaprematurului sãu sfârºit, ºedea cuminte pe unscaun aºteptând sã fie primit de Stancu, într-unamplu palton bej (din pãr de cãmilã?), cumvaprãbuºit, cu privirea placidã ºi bãrbia-n piept,aidoma unei pãsãri zgribulite de frig.

O amintire cu Petre Þuþea. Pe la începutulanilor ’80, am avut o întâlnire, într-o searã, larestaurantul Casei Scriitorilor, cu sculptorulConstantin S., unul din „craii” cu oareºicarereputaþie ai capitalei. Cum îi era obiceiul, a venitînsoþit de vreo patru-cinci fetiºcane pimpante, de-ovulgaritate ce nu putea fi ascunsã, potrivite canuca-n perete cu mediul scriitoricesc. Ne-amaºezat la o masã dublã, în mijlocul localului. Laun moment dat, negãsind pesemne un alt locliber, ni s-a alãturat... Petre Þuþea. ªi atunci s-apetrecut un miracol. Gureºele convive, în a cãrorciripitoare locvacitate cu greu se putea strecuracâte-o propoziþie, au tãcut ascultând fascinante

speculaþiile vârstnicului intelectual, preþ de vreodouã ceasuri...

Prin 1978, la Iaºi, am fost invitat la un prânzîn casa universitarului Ion Apetroaie, alãturi deMarin Sorescu. Amfitrionul, uºor snob, relataimpresii de la Paris unde locuise o vreme (detaliuamuzant: inscripþiile de pe zidurile oraºului-luminã, de tipul: „Jos normalii!”, semnate „Ligahomosexualilor”!). Sorescu, taciturn, plictisit,ºters, cu replici scurte sub stufoasa-i mustaþã curol vãdit de corecþie a fizionomiei, prea puþininteresant. Mi-am amintit o cinã luatã larestaurantul Transilvania din Oradea, cu faimosulactor Birlic, la fel de surprinzãtor ºters, anodin.Nu ºtiam cum sã plec mai repede la o altã masã,de alãturi, a poeþilor, cu o atmosferã electrizatã deverva lui Petre Stoica. Sã fie aceasta detentamarilor comici, care se „odihnesc” în afara orelorde spectacol, sau pur ºi simplu o paupertate afiinþei care devine expresivã doar formal, pedurata spectacolului?

Mi se nãzare cã deschid un ziar, în care citescun anunþ privitor la moartea mea, România liberãsau Adevãrul la care sunt abonat. Ce sã fac? Nusunt din cale afarã de uimit, nu încerc o zguduire.Mai curând o satisfacþie uºor maliþioasã, ca atuncicând ai pariat cu cineva cã se va produce un eºeccare chiar se produce. Nu însã unul foarte grav.Mai curând decât înspãimântat mã simt stânjenit,neputincios, incapabil a-mi regãsi echilibrul, a mãîntoarce la treburile mele. ªi pe deasupra oarecumflatat, intrigat la modul plãcut, ca de un faptnostim, aþâþãtor pe moment... Nu ºtiu de ce sãmã apuc. Mai mult decât ideea dispariþiei, mãsâcâie consecinþele ei în imediat, semnele deîntrebare pe care le plaseazã în micul meu universcasnic. Voi mai putea scrie, mânca, citi, deschidetelevizorul sau aparatul de radio? Voi mai aveadreptul de-a ieºi pe stradã? Mi se va mai permitea convorbi cu contemporanii mei? ªtiu cã e oînscenare mãruntã, fãrã haz, dar dacã, totuºi, ammurit cu adevãrat, dacã sunt mort chiar în clipaîn care aºtern aceste rânduri?

Inteligenþa nu opereazã decisiv în sferaîmprejurãrilor mãrunte, aleatorii, ci la nivel deDestin. Ultraconjuncturalul Titus Popovici, deºialtminteri un om inteligent, a fost lipsit de formaei superioarã.

Mã gândesc la plimbãrile febrile pe care lefãceam, licean fiind, la Oradea, pe Corso, adicãpe strada principalã (e un nume care se dãdeaadesea strãzii principale din oraºele transilvane).Un însoþitor al meu, tânãrul farmacist G., îmispunea, glumind, cã ar trebui sã semnãm ocondicã de prezenþã pusã la un capãt alispititoarei artere. Aparent, ne fugeau ochii dupãfete. În realitate, consemnam, în acel aer himeric,începutul tandru, aºa de copilãresc încã, aldezastrului, aidoma unor adolescenþi momiþi sãfumeze o þigarã de marijuana. Ne despãrþeam deLume.

“10 motive pentru care detest fotbalul (undecagol). 1. Este un joc care implicã maridesfãºurãri de oameni (în tribune – în timpulmeciurilor, pe strãzi – dupã), iar acest lucru este

neplãcut. 2. Se bazeazã pe reguli pe care ºi uncopil de ºase ani le poate înþelege – dovadã ºipracticarea lui de cãtre copiii de ºase ani. 3.Simplitatea regulilor ar trebui sã-l aºeze la bazapiramidei sportive, nicidecum în vârful ei; raþiuneapentru care este numit «sportul rege» e ocultã,incultã sau inexistentã. Idolatrizarea jocului, îngeneral, ºi a fotbaliºtilor, în particular, esteiraþionalã ºi îl apropie de religie; orice formã dereligie mã lasã rece. 5. Este un teren propicepentru etalarea etosului macho; orice etalare aetosului macho îmi este profund antipaticã. 6. Induce comportamente la limita animalitãþii;«zgomotul ºi furia» gloatelor asudate, isterizate,sau ceva primitiv. 7. Este grevat de prea multearanjamente de culise ºi interese financiare pentruca noþiunea unui spectacol «curat» sã nu fie celpuþin naivã. 8. Cei care se aflã în frunteacluburilor, a ligilor º.cl. au, îndeobºte, mutre pecare le asociem periferiilor sau desenelor animate.9. Deºi existã oameni inteligenþi care iubescfotbalul, risc afirmaþia cã ei proiecteazã asupra luipropria lor inteligenþã, cu care fotbalul are preapuþin de-a face. 10. Mi-e ciudã cã reuºeºte sãeuforizeze masele (cinematograful nu o mai face)ºi îl detest pentru cã a confiscat ideea degregaritate, transformând-o în ceva rebarbativ”(Alex. Leo ªerban).

M. Manolescu, la telefon: „Dacã nici la vârstanoastrã nu spunem tot ce credem de cuviinþã,înseamnã cã am trãit degeaba”.

1111




telecarnet

Pagini de jurnalGheorghe Grigurcu


1122




Revista Tribuna împreunã cu Filiala clujeanã a USR plãnuiesc sã organizeze în viitorul apropiat o masã rotundã, o amplã dezbatere pe tema „ªtiinþadicþionarului la români”. Ancheta de faþã intenþioneazã sã pregãteascã terenul ºi sã acumuleze un instrumentar. Cu un set de intervenþii ºi opinii scrisenegru pe alb, dezbaterea va avea mai multe ºanse sã obþinã ceea ce-ºi doresc organizatorii: un decalog aal ddicþionarului ((aproape) iideal. O asemenea

discuþie îºi are locul acum ºi aici (la Cluj, adicã) din cel puþin douã motive. Mai întâi, chiar dacã suntem atraºi, cu oarecare geniu al momentului prielnic, demici întreprinderi uºor de dus la capãt ºi, eventual, cu câºtig imediat, iar vocaþia monumentalã e rarã în cultura românã (destinul nostru de etern începãtoriîºi spune cuvântul), au apãrut, în ultima vreme, sumedenie de lucrãri lexicografice de toate soiurile, unele foarte serioase. Aºadar, acum e momentul sãtragem linie ºi sã vedem unde ne aflãm ºi cum putem face bine pasul urmãtor. În al doilea rând, unele dintre cele mai importante lucrãri lexicografice deinteres naþional au fost elaborate ºi au chiar apãrut, unele, la Cluj. Face bine sã le înºirãm din nou: Scriitori români, 1978, ºi Dicþionarul scriitorilor români, 4vol., 1995-2002 (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu); Dicþionar analitic de opere literare româneºti (coord. Ion Pop), 4 vol., 1998-2002;Dicþionar esenþial al scriitorilor români (coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), 2001; Panorama criticii literare româneºti. 1950-2000, 2001 (IrinaPetraº); Dicþionar Echinox A-Z. Perspectivã analiticã (coord. Horea Poenar), 2004; Dicþionarul cronologic al romanului românesc, 2004, ºi Dicþionarulcronologic al romanului tradus în România, 2005 (ambele realizate de un colectiv al Institutului de lingvisticã ºi istorie literarã „Sextil Puºcariu”); Dicþionarulbiografic al literaturii române, 2 vol., 2006 (Aurel Sasu), dar ºi Romanul românesc în interviuri ºi Dramaturgia româneascã în interviuri (volume realizate deAurel Sasu ºi Mariana Vartic), Teoria literaturii. Dicþionar-antologie (Irina Petraº), apoi lucrãrile panoramice ºi de sintezã despre teatrul românesc semnate deDoina Modola ori Mircea Ghiþulescu, dicþionarele poeziei clujene (Petru Poantã) etc., etc. Prin urmare, aici se poate purta discuþia (mai) în cunoºtinþã decauzã ºi cu respectul cuvenit reuºitelor lexicografice apãrute în restul þãrii (de la Dicþionarul... pânã la 1900 al ieºenilor, la Dicþionarul general al Academiei orila Scriitorii lui I. Bogdan Lefter).

Iatã câteva întrebãri, mai degrabã orientative. Contãm pe rãspunsurile dumneavoastrã pline de nerv(i).

11.. Cum aþi descrie situaþia literaturii române din punctul de vedere al dicþionarelor care îi þin socoteala ºi isonul? Rãspunsul poate fi ºiînºirare de epitete.

22.. Pariaþi pe marile dicþionare realizate de un colectiv ori pe cele de autor? Argumentaþi.33.. Care sunt cele mai grave scãderi ale dicþionarelor pe care le cunoaºteþi? Cum aþi vedea realizabilã îndreptarea lor?44.. Numiþi cel mai prost, respectiv cel mai bun dicþionar dintre cele apãrute în ultima vreme. Argumentaþi, pe scurt, ambele opþiuni.55.. Ce dicþionar lipseºte încã de pe raftul literaturii române?66.. Înºiraþi câteva reguli de care ar trebui sã þinã seama ori câteva lucruri de care ar trebui sã se fereascã oricine ºi-ar propune sã „facã” un

mare dicþionar literar.77.. Dacã e cazul, vorbiþi-ne pe scurt despre experienþa personalã de autor de dicþionare.

Suntem convinºi cã dezbaterea vi se pare ºi dumneavoastrã pe cât de necesarã, pe atât de utilã. Aºteptãm rãspunsurile pe adresele:[email protected] sau [email protected]. Vor apãrea în revista Tribuna în serial ºi vor fi punctul de plecare al viitoarei mese rotunde. (Irina PPetraº)

ªtiinþa dicþionarului la români (IV)ancheta

1. Punctul de plecare pentru noua epocã alexicografiei literare româneºti trebuie cãutat fãrãdoar ºi poate în manifestul dicþionarist al lui AdrianMarino din 1967, intitulat Pentru un Dicþionar deidei literare, apãrut în „Contemporanul“ în lunaaugust. Reintrat de puþinã vreme în viaþa literarã,dupã o interdicþie de peste douã decenii, AdrianMarino a fost izbit de deºertul informaþional alepocii post-proletcultiste, de lipsa totalã a culturiienciclopedice la români. Dacã înainte vreme aexistat o tradiþie bibliograficã meritorie (Georgescu-Tistu, Gh. Adamescu, Ioachim Crãciun, BarbuTheodorescu, Bibliografia „Dacoromaniei“), dacãam avut mai multe realizãri de tip enciclopedic,începând cu frumoasa iniþiativã a Astrei, realizatãsub îndrumarea lui Cornel Diaconovici, în treivolume, între 1898 ºi 1904 (a nu se confunda înnici un caz cu iluministul Constantin Diaconovici-Loga, cãruia îi e atribuitã Enciclopedia de mai susde cãtre coordonatorii Dicþionarului ScriitorilorRomâni, vol. A-C, LXIII, ceea ce nu este deloconorant pentru niºte specialiºti) ºi atingând acelnivel superior de informare documentarã pe care îloferã Enciclopedia lui Lucian Predescu din 1941. Înspecial în domeniul literaturii se simþea o nevoieacutã de sistematizare ºi ierarhizare criticã. Vidulcultural, rãmas în urma pustiitoarei invazii sovietice,se cerea înlãturat, cãci nu ne puteam adãpa lainfinit dintr-un arsenal de informaþii trunchiate, debiografii camuflate, de colportãrile „dupã ureche“,într-o perioadã în care numeroºi scriitori fuseserãpuºi la index, iar cãrþile lor retrase din biblioteci sauascunse la „Secret“. Dorinþa de a se realiza undicþionar al scriitorilor români fusese mai veche ºiGh. Bogdan Duicã este cel dintâi care s-a adresat

colegilor sãi cu un chestionar, în vederea obþineriide informaþii necesare predãrii cursului de Istorialiteraturii moderne, pe care îl deschisese în 1923 laUniversitatea din Cluj. (Din acest Dicþionarautobiografic, cum l-am numit, am dat publicitãþiimai multe mãrturisiri, dintre cele peste douãzecicâte se pãstreazã, ele urmând a alcãtui chiar înacest an un volum restitutiv.) I-a urmat apoi unpublicist amator, cãpitanul Zavalide, care în 1933,îºi anunþã intenþia de a realiza un Dicþionar biogra-fic al scriitorilor români (iatã deci un adevãrat pre-cursor al lui A. Sasu!), adresând ºi el un chestionarunui important grup de scriitori (chestionarul secompunea din trei secþiuni importante: I. Biografia;II. Opera ºi III. Bibliografia (despre), adicã exactceea ce a fãcut ºi A. Sasu acum). A primit ºi el cca20 de rãspunsuri (un prim lot al acestora îl veþiputea urmãri în numãrul proxim al revistei „ProSaeculum“), dar, cum nu era decât un amator,munca de realizare a unui dicþionar de asemeneaproporþii l-a obligat sã renunþe. Cel care a încercatprimul sã înlãture aceastã lacunã a fost MarianPopa, care, în 1971, a publicat Dicþionar de litera-turã românã contemporanã, reluat ºi amplificat în1977. Tot acum Adrian Marino îºi publicã anunþatulDicþionar de idei literare, în 1973, anunþând nunumai o înnoire tematicã, dar ºi metodologicã, însensul cã erau supuse dezbaterii publice subiectedelicate sau ocolite pânã atunci de criticaoficializatã, precum: decadensismul, avangarda,antiliteraturã, barocul, experimentul, estetismul,fantasticul, formalismul etc., termeni foarte adeseaignoraþi sau repudiaþi de coriferii momentului.

Succesul sãu a fost peste aºteptãri, ceea ce aatras dupã sine o preocupare mai insistentã asupradomeniului, ceea ce a fãcut ca, în 1979, sã asistãmla apariþia mai multor dicþionare literare: Literatura

românã, coordonat de Chiþimia-Dima, Literaturaromânã. Scriitori, reviste, curente, coordonat de D.Pãcurariu, Dicþionarul folcloriºtilor de Iordan Datcuºi Sabina C. Stroescu ºi, în sfârºit, cel mai impor-tant Dicþionarul literaturii române de la originipânã la 1900, realizat de cãtre un colectiv de cerce-tãtori de la „Institutul Al. Philippide“ din Iaºi. Afost cea mai importantã realizare a noii lexicografiiromâneºti renãscute, dovedind muncã, pricepere,respect pentru adevãr ºi culturã româneascã, infor-maþie bogatã, strãdanie interpretativã maximã. Afost un succes pe care cei de la Iaºi au þinut sã-lsãrbãtoreascã organizând o dezbatere naþionalã cutema Dicþionarele literare ºi locul lor în cadrul cul-turii româneºti contemporane, la care au participat,cu comunicãri, figuri de seamã ale disciplinei noas-tre, precum Al. Piru, Ion Hangiu, Paul Cornea, DanMãnucã, Eugen Simion, C-tin Ciopraga, G. Mihãilã,Mihai Zamfir, Iordan Datcu, Marian Popa, MirceaAnghelescu etc. La acel colocviu (din 7-8 dec. 1979,A. Sasu a lansat ideea unui „Dicþionar de titlurireþinute“, iar Mircea Popa a vorbit despre Un dicþi-onar cronologic al romanului românesc. Perspectiveºi metodologie, o idee care i-a aparþinut ºi care afost pusã în practicã mai târziu cu foarte bunerezultate. De la acea datã, literatura ºi culturanoastrã au cunoscut o preocupare mai susþinutã îndomeniul lexicografiei literare. Au apãrut, la scurttimp, diferite tipuri de dicþionare, cum ar fi: cele depersonaje (colective din Cluj ºi Alba-Iulia au realizatdouã asemenea dicþionare consacrate personajeloroperei lui Caragiale sau Blaga, demne de toatãlauda), de opere (vezi frumoasa construcþieDicþionar analitic de opere literare, în mai multevolume, coordonat de Ion Pop la Cluj), de termeniliterari (Mircea Anghelescu, Irina Petraº etc.), depseudonime (Mihai Straje), de scriitori (Dicþionarul

Mircea Popa

scriitorilor români, Dicþionarul general al literaturiiromâne, de tip biografic (Dicþionarul coordonat deA. Sasu), de gen (Dicþionarul cronologic alromanului românesc ºi Dicþionarul romanuluitradus în România, amândouã elaborate la Cluj),precum ºi numeroase dicþionare regionale. Înmomentul de faþã mai toate judeþele þãrii suntacoperite cu astfel de dicþionare de personalitãþi,unele mai reuºite, altele mai pãguboase, dar oferindîn orice caz o imagine mai apropiatã de realitatea aceea ce înseamnã adevãratul potenþial creator alprovinciilor româneºti. Având în vedere cã muncala perfecþionarea ºi restructurarea acestor dicþionarecontinuã, ea aflându-se într-o permanentã stare decreºtere, aº spune cã situaþia literaturii române dinpunctul de vedere al dicþionarelor este bunã,evoluând spre foarte bunã, dacã am în vedere cã lanoi s-au realizat dicþionare de gen, în premierã peplan mondial (Dicþionarul cronologic al romanuluitradus în România, distins cu Premiul Asociaþieidin Cluj a Uniunii Scriitorilor, amândouã temelepropuse ºi coordonate de subsemnatul). Astfel delucrãri sunt chiar în marile þãri dezvoltate din lumeun deziderat de viitor.

La seria de realizãri, demnã de a fi luatã înseamã, dar uitatã mai mult sau mai puþin intenþio-nat din toate bilanþurile de acest fel, trebuie neapã-rat adãugatã importanta lucrare lexicograficã intitu-latã Enciclopedia exilului literar românesc (1945-1989) de Florin Manolescu, destinatã prezentãriiactivitãþii exilului românesc, cu scriitori, reviste,instituþii ºi organizaþii, pânã în 2003, ridicând pe unplan superior munca începutã de Aurel Sasu în2001 cu Dicþionarul scriitorilor români din StateleUnite ºi Canada. Avem astfel acoperitã ºi activitateadiasporei ºi exilului românesc, despre care aveampânã nu demult cunoºtinþe sporadice ºi incomplete.Desigur cã într-o nouã ediþie, materia se va structu-ra cu totul altfel, iar referinþele critice vor fiîmbunãtãþite simþitor. Cât priveºte încercarea de aoferi „un dicþionar esenþial al literaturii române“,eºuat în multe privinþe prin lipsa de criterii clare ºio bibliografie de referinþe critice depãºitã (un RaduAlbala n-avea cum sã caute într-o asemenea selecþieselectã) e de preferat dicþionarul intitulat 100. Ceimai mari scriitori români, lucrare elaboratã subegida Uniunii Scriitorilor din România în 2002, larealizarea cãreia au contribuit un important numãrde critici ºi istorici literari clujeni, între care senumãrã Ion Pop, Ion Vartic, C-tin Cubleºan, MirceaPopa ºi Valentin Taºcu. Dicþionarul este dupãpãrerea mea o reuºitã lexicograficã indubitabilã ºinumai tirajul ei redus ºi editura la care a apãrut(Editura Lider ºi Editura Star), au fãcut ca el sã nuse bucure de recepþia meritatã.

2. În ceea ce mã priveºte am avut doarexperienþa lucrãrilor colective, supuse de multe orifluctuaþiilor de umoare ºi stare temperamentalã alecoordonatorilor, care dovedeau adeseori a nu-þicunoaºte bine preocupãrile ºi scrisul, repartizându-þiscriitori de care fugea toatã lumea ºi necitindu-þimãcar cãrþile tale esenþiale. Ideal ar fi cadicþionarele sã fie opera unui singur autor, dar egreu de crezut cã acest lucru se poate realiza înpracticã, cu toate C.V.-urile triise de scriitoriiinteresaþi. Asfel cã, trebuie sã ne resemnãm ºi sãacceptãm principiul realizãrii colective undemultitudinea punctelor de vedere ºi unghiurilediferite de abordare pot crea oaze de interes.

3. Cele mai grave scãderi ale dicþionarelor pecare le cunosc þin de deficitul informativ. Mulþidintre autorii de articole sunt critici foiletoniºti,obiºnuiþi sã citeascã o carte ºi sã scrie despre ea lacomandã, uneori de azi pe mâine (din necesitãþiredacþionale) nefamiliarizaþi cu bibliotecile, cuinformarea riguroasã ºi cu parcurgerea sistematicã aîntregului. Opinia dominantã este datã de gust, defragmentarismul lacunar al izvoarelor, de impresia

imediatã. Or, în lucrãrile de tip enciclopedic sau cucaracter de instrumente de lucru, se pretinde ojudecatã obiectivã, la rece, o oarecare detaºare depatimi personale, fãrã parti-priuri. Pe de o parte. Pede alta, în aceste dicþionare mai toþi scriitorii iesbine, sunt lãudaþi ºi prezentaþi ca adevãrate valorinaþionale, fãrã sã ni se indice, în general, ºiscãderile lor. Autorii dicþionarelor trec foarte uºorpeste perioada proletcultistã a unor confraþi ºi nuaflãm mai de nici unde ce funcþii importante audeþinut ei în cadrul aparatului de partid, asistemului de culturã socialistã ºi de cenzurã lajudeþenele de partid. Chiar dacã mulþi dintreconfraþii noºtri au rãspuns de cenzurã ni secomunicã doar în mod fals cã au fost „instructori laComitetul Judeþean P.C.R.“ ºi cã alþii au fostlucrãtori la Departamentul de Culturã, când de faptau fost, bine mersi!, nomenclaturiºti adevãraþi.

Dar sã mã întorc la elementul informativ.Bibliografia aferentã scriitorului, care constã înaducerea la zi a operei, a ediþiilor ºi reeditãriloracestuia suferã de un grozav proces de amneziecriticã. La fel în ceea ce priveºte starea lui criticã,unde s-au produs severe mutaþii, reinterpretãri ºisituãri valorice. Nu e vorba de articole decircumstanþã, ci chiar de contribuþii importante,care schimbã semnele valorizãrii unui scriitor. Vãvoi da doar câteva exemple. În 1968 am publicat înculegerea Folclor literar de la Timiºoara studiulContribuþii noi la biografia lui Ion Pop Reteganul;în 1972 am scris despre Activitatea lui I.C.Drãgescu în Italia în Centenar muzeal orãdean; în1978, în „Revista de istorie ºi teorie literarã“semnalam câteva importante opere necunoscute alelui Ion Codru Drãguºanu, preluate demicromonografia Georgetei Antonescu, darnesemnalate nicãieri; în 1978 valorificam altfelmanuscrisele lui Ioan Artemie AndercoHomorodeanu (nu Honorodeanu cum apare înDSR!), dar nici în DSR, nici în DGLR ºi nici înDBLR aceste contribuþii nu figureazã (în recentulDBLR se menþine ºi eroarea de a fi numitHonorodeanu!), ridicându-se întrebarea fireascã:cum este consultatã presa literarã ºi culturalã ºicum þine ea pasul cu progresul din domeniulistoriei literare. Multe dezamãgiri (evident, n-avempretenþia sã apãrem la „Referinþele critice“ aletuturor scriitorilor ºi cu tot ceea ce am scris despreei), dar mãcar acolo unde am adus evidenteschimbãri de perspectivã sã fim consemnaþi; e ºicazul lui Ioan Barac, despre care am scris un studiufundamental, reluat ºi în vol. De la iluminism lapaºoptism (2004), dupã ce apãruse în presã în 1977.E aproape deranjant sã constaþi cã numeroasevolume de ale tale nu figureazã în bibliografiaDBLR, cãci dacã informaþia la SRR era opritã în1989, acest dicþionar trebuia sã recupereze etapa1990-2004 (sau 2005, nu ni se spune nicãieri în cean se opreºte informaþia). Astfel cred cã eraobligatoriu sã intre în discuþie volumele Estuar(1995), cãci avea în obiectiv scriitori ca: T. Maiores-cu, Alecsandri, Slavici, Caragiale, Agârbiceanu,Goga, E. Isac, Pillat, A. Maniu, Aron Cotruº, IonMinulescu, L. Rebreanu, M. Sadoveanu, L. Blaga,Radu Stanca, C. Zarifopol, Marin Preda,; cel intitu-lat Inserþii (2003), cu scriitori ca I. Barac, V. Aaron,T. Cipariu, Al. Macedonski, V. Eftimiu, Goga, Pillat;Homo militans , în care am în discuþie scriitori ca:I. Micu-Klein, G. Bariþ, M. Eminescu, I. Slavici, O. Goga, I. Agârbiceanu, L. Rebreanu, L. Blaga, V. Papilian, Petre Þuþea; Eminescu – contextulreceptãrii (1999), în care mã ocup de I. Scurtu, IosifVulcan, A.D. Xenopol, Miron Pompiliu, I. HeliadeRãdulescu, Al. Macedonski; Pagini bihorene (2003),în sumarul cãruia se aflã texte despre S. Vulcan, D.Meciu, Al. Gavra, Lucreþia Suciu etc.; Penumbre(2004), cu texte despre Artenie Anderco, I.C.Drãgescu, Gh. Lazãr, I.C. Fundescu, Al. Papiu

Ilarian, I.M. Moldovan, I.Pop Regeganul, Il. Chendi,Oct.C. Tãslãuanu, Tit Chitul, Al. Ciura, VeturiaGoga, Eugenia Mureºanu sau De la iluminism lapaºoptism (2004) având în sumar texte despreBudai Deleanu, I. Micu, Gh. ªincai, Vasile Popp, S. Bãrnuþiu, Codru-Drãguºanu, T. Cipariu etc. A ignora prezenþa în viaþa literarã a nu mai puþindecât ºapte cãrþi mi se pare nu numai o nedreptate,ci, mai mult, o rea voinþã. Secþiunea „Referinþecritice“ ar trebui sã consemneze progresul realrealizat în receptarea ºi valorizarea unui scriitor darºi evoluþia, în general, a criticii româneºti. Din acestpunct de vedere ºi bibliografia pe care se sprijinãDGLR, publicatã ºi separat într-un volum intitulatãBibliografia esenþialã a literaturii române e plinã delacune mari ºi numeroase. Îndreptarea lor n-oputem vedea decât prin apariþia unei adevãrate ºiinformate Bibliografii a literaturii naþionale, un visal multor generaþii de cãrturari care trebuie încãîmplinitã.

4. Cel mai prost dicþionar ar fi Clujeni în sec.XX, dar ºi altele de acest fel, fãrã noimã ºi criteriilexicografice bine precizate. Cel mai bun ar fiDicþionarul cronologic al romanului românesc,Dicþionar analitic de opere literare româneºti ºiDicþionarul literaturiiromânela 1900.

5. Aº vedea necesar un Dicþionar depersonalitãþi româneºti de renume, Români cufaimã sau Români celebri, fapt care al înlãtura votuldat aleatoriu ºi aiurea la concursuri de tipul „Ceimai mari români“. Ar fi necesar ºi un Dicþionar deasociaþii ºi reuniuni literare, culturale ºi artistice ºiun Dicþionar complet al presei româneºti (cele alelui Ion Hangiu fac un progres simþitor de la o ediþiela alta, dar unul complet ne lipseºte încã).

6. Aici n-aº vedea altceva de urmat decâtstabilirea precisã a normelor de redactare ºirespectarea lor întocmai. În aceastã muncã esteimportantã activitatea practicã a coordonatorului,ºtiinþa alegerii echipei ºi urmãrirea sistematicã arealizãrii pe etape.

7. Experienþa personalã a muncii de lexicografieliterarã a venit în cazul meu în chip firesc, prinîncadrarea mea (în 1963) la o instituþie care avea cascop chiar redactarea unui dicþionar, cel al limbiiromâne, aici existând ºi o veche ºi recunoscutãºcoalã bibliograficã, reprezentatã de N. Georgescu-Tistu ºi Ion Breazu, care au realizat „BibliografiaDacoromaniei“ ºi de Ion Muºlea, care a realizat anide zile „Bibliografia folclorului românesc“. M-amtrezit, destul de tânãr, cooptat în colectivul deredactare a douã tratate academice importante:tratatul academic de Istorie a literaturii române, vol.II ºi Istoria teatrului românesc, tratate pentru caream ºi realizat unele articole, asemãnãtoare cu celeale dicþionarelor, înainte ca proiectele sã fie sistate.Datorez apoi mult dlui Niculae Gheran, care m-aatras în munca de redactare a unui Dicþionarenciclopedic, la care am colaborat împreunã cu alþiclujeni, am ºi luat ceva bani, dar dicþionarul cupricina n-a apãrut niciodatã, iar articolele noastrecine ºtie pe unde sunt. Tot dânsul a trasat normelede bazã pentru dicþionarul Scriitori români, apãrutîn 1978 la Editura ºtiinþificã ºi Enciclopedicã,lucrarea prefaþatã de Mircea Zaciu ºi care „anunþã“viitorul Dicþionar al scriitorilor români. E ºi aceastaun fel de dicþionar esenþial al literaturii române,cuprinzând 130 de scriitori dintre cei maiimportanþi, eu redactând articole despre N. Iorga,ªt. O. Iosif, Ioan Slavici ºi G.M. Zamfirescu. A fostcea dintâi ºcoalã lexicograficã mai importantã, cares-a concretizat prin apariþia unui dicþionar foarteutil ºi cãutat în epocã. A urmat apoi experienþa cuDicþionarul scriitorilor români, unde am redactatarticole diverse, pentru scriitori de diferite categorii,cu precãdere culturali ºi uitaþi, scriitori carenecesitau multã muncã de informare ºi nu

1133




(continuare în pagina 15)

1144




Meteahna

ar fi trebuit sã o alung.sã îi rup perversele unghii.sã o uit într-o mãcelãrie.prefera sã rãmînã cu mine.

uºa dormitorului era fereastra care dã spre zid.paloarea noastrã se mutase pe feþele de pernã.muþenia îngloda toatã casa,umplea de furie viscerele.

cãzuse zãpadã.aveam un obiect imaculat ºi ne sileam sã nu îl rãsturnãm.

ea stãtea cu burta în susca un peºte mortîn mijlocul covoruluiunde fermentau niºte pere.

mutam pragul în casã.mã culcam pe prag.ascultam cuþitele de bucãtãriecum treceau pe întunericdin sertar în sertar.

Apropierea

adusese o figurinã ciobitã, un coºuleþºi una nina enferma(„înceteazã cu aceste vorbe strãine”)

pe un cearceaf sfîrtecat

încropea o cinã.mi se strîmtaserã maþele cît pribegise.ay, mi vida, vida mia.(„înceteazã”)

„ridicã-te. sã mergem”mã prefãceam cã umblu.preferam grãmada de moloz.

„dejame en paz, mujer.gãseºte-þi un însoþitor mai bun,o fire mai veselã.azi-mîine voi ºchiopãtacu adevãrat lipsit de inimã”„înceteazã. nu ºtii ce vorbeºti”

faþa îi lucea ca o piatrã udã.

urmarea era cã fetiþa sa (o idioatã)la lãsatul nopþii va pretindeun cîntec de leagãnacelaºi împuþit de cîntec de leagãniar dinþii mei nu vor mai fi în staresã muºte carnea asta stoarsãcare-ºi fãcuse loc lîngã mine.

Smintita

Se întorsese:rîs de scrum ce întãrîta cheflii.„marcatã cu aurul impur al suferinþei”,zicea metodistul Matei ºi se scuturacuprins de oroare.

aveam pe atunci o problemãinexplicabilã cu mîiniledegetele-mi sîngerau din te miri ce.

ea mã aºtepta sub un pod de cale feratãdreaptã-n mijlocul ninsorii ca o lumînaremã oblojea cu faºã ºi salivã.„am 14 ani14 fraþi(paiºpe erau farmecele ei la numãr)dupã paiºpe zile nu vei mai ºtii de mine”.

mã chema în bucãtãrie„sã n-ai grijã, zicea,preocuparea pãrinþilor mei sînt acumun guzgan ºi-o antenã”.mã învãþa fumul în piept ºi aburul pe creier.din abdomenul de plastic al unei pãpuºiscotea prezervative aromate.

dupã o vreme o dãdeam cu capul de pereþicu buzele umflate îmi cãuta dosul palmeio plezneam peste gurã.

„sã nu mã mai baþi”, se ruga de mineºi-ºi frîngea mîinile ca dinaintea unui mort.„sã mã laºi în pace”, ziceam,„altfel îþi rup gleznele”

a plecat în Corintdegetul pe care port inelul de la eanu se mai vindecã,supureazã.

,... înaintam în degetedistanþa pînã la tinese mãsura în unghii tocite

pentru tineam înghiþit pietricelesã iau în greutate pentru cãrespiraþia ta uriaºãmã îndepãrta ca un val

ce mai înseamnã toate acumcînd pe pieptul tãufurnici roºii s-au adunatºi harnice tenace ca mintearup din tine bucãþelepe care mie mi le aduc

sub oraºul umbros miroase o datã pe zi a carneacolo furnicile roºii ajung o datã pe zieu fac din ce-mi aduc eleo femeie subteranã

mai am puþinîi lipseºte o geanã...,

,... o singurã datã am vãzut toate zileleca pe un fir de luminã pe sub uºã

de atunci în fiecare noapte pîndesclumina e tot mai puþinãdar eu mestec atît cît mai e

dimineaþa înghit întuneric moaleca spatele tãucînd prin somn sînt treazºi vin de pe hol

toþi sîntem o pulbere finãºi din delicateþeplutim în luminã...,

,... am trecut prima noapte cu tinescaunul care întîmplãtor a zburat pe fereastrãnu a însemnat nimic

Clubul de lecturãCã am avut privilegiul de a auzi poezie de calitate, acesta a fost sentimentul majoritar al celor ce

ne-am întîlnit joi, 15 februarie, de la cea mai tînãrã participantã – Irina – la mereu surprinzãtorul IonMureºan. A fost seara poeþilor bistriþeni, Marin Mãlaicu-Hondrari ºi Florin Partene, care (iaca, putemspune ºi aºa!) nu ºi-au dezamãgit fanii, cititorii internauþi ori ba.

Scenariile suprarealiste, cu imagini puternice, care îþi întîrzie multã vreme pe retinã, haloul mistico-terfiant, acurateþea observaþiei sînt liniile de forþã ale poeticii lui MHM. Dimpotrivã, poveºtiledeturnate în calambur, în fragmente ale unor posibile Saturnalii (pastelate însã de condeiul unui poetîn care palpitã ceva din... anima unui Viorel Mureºan) sînt marca poeziei pe care o scrie, de cîþiva anibuni, FP.

ªtefan MManasia

PoemeMarin Mãlaicu-Hondrari

Florin Partene

Florin Partene ºi Marin Mãlaicu-Hondrari

Mihai Mateiu ºi Ion Mureºan

1155




doar inerþia l-a luat acolo josunde le duce pe toate

cu tine sînii mei au perechecînd ne atingem burþileo foame delicioasã ne înghesuiepatul în care ne sãturãme o petalã de floare carnivorãiar inima guiþã ca o scroafã

în fiecare clipã ne despãrþimne potrivim ceasurileaprindem lanterneleºi ca în joacã ne sufocãmcu pernele...,

,... nu poate fi numit cum îl numim noidoar ascultat ca o muzicã rarefiatãºi ghicit sub înveliºul de lemn

cea mai finã carne împletitã cu firicele de zaþvalseazã pe scheletul meuun zgomot cît o picãturã de beremã adoarme ºi mã trezeºte în fiecare clipãca într-o oalã spartãcurge în mine laptele tãu

sînt ca în prima dimineaþãcînd noaptea nu se mai risipeºteiar sînii tãi ca douã fetiþe deºteptepun întrebãri...,

,... în liniile din mîini port vorbeale tale fierbinþiale mele ca un ºir de rochiþeca resturile de mîncarece rãmîn între dinþi

plimb cuvintele dintr-o bere în altaca pe un ceai clocotit

pielea ta trecutã dintr-o mînã în altase sleieºte ºi capãtã o boalã incredibilãboalã de ochi

cu ochii pe lucrurile vechisearã de searã înþep cu acul încinscãmila din sternºi un singur mac pe o singurã apãþîºneºte din eaca din duºul cu sitã micã

sub mineîn lumina puþinã a picãturilorte speli fericitã...,

presupuneau „revizuiri“ spectaculoase. În modsurprinzãtor, unii scriitori care-mi deveniserãfamiliari, ca V. Beneº, Octav ªuluþiu, OscarLemnaru, Victor Papilian, de care mã ocupasem înSpaþii literare, nu numai cã mi-au fost distribuiþi, iaruneori nu figurez nici în bibliografia de referinþã.Aurel Sasu, colegul meu, nu mã menþioneazã cândse ocupã de Octav ªuluþiu, dupã cum nu mãmenþioneazã nici Mircea Barga care face o ediþieOscar Lemnaru; Mircea Zaciu uitã de ediþia mearestitutivã din Goga, alþii uitã altele. În 1977, dupãretragerea prof. I. Pervain, am preluat conducereacolectivului de istorie literarã ºi am þinut sã schimborientarea temelor, cantonate pânã atunci în strictãistorie literarã transilvãneanã, cu altele de tipmodern. Am abordat mai întâi o problemã desociologie literarã. Sociologia romanului românesc,din care s-a nãscut cartea De la N. Filimon la G.Cãlinescu, apoi am propus realizarea unui dicþionarcronologic al romanului românesc, subsemnatulpublicând, încã din 1976, studii despre începuturileromanului românesc din Transilvania. În calitate deresponsabil de temã am condus aceastã temã ºi amfinalizat-o prin anii 1985, urmând a fi publicatã laEditura Academiei ºi având în acest sens ºi un refe-rat foarte elogios din partea lui ªerban Cioculescu.Necazul a fost cã ni s-a cerut eliminarea din lucrarea tuturor scriitorilor care au pãrãsit þara, lucru caretrebuia fãcut ºi cu autorii de texte critice. Cum eracu neputinþã de împlinit un asemenea masacru, ampreferat sã þinem lucrarea în sertar. Munca lafinisarea lucrãrii (care mergea iniþial pânã în 1980)s-a prelungit pânã ne-a prins revoluþia ºi când amgãsit de cuviinþã sã o completãm pânã în anul1989. Ajunsã în stadiul de a o înainta la tipar,orgoliile unora ºi invidiile de tot felul au fãcut casubsemnatul sã nu aparã pe foaia de titlu în calitatede „coordonator“, crezându-se cu aceasta cã aººtirbi din gloria unora, care se doreau probabilsingurii campioni ai lexicografiei literare româneºti.O nedreptate perpetuatã ºi în cazul celui de aldoilea dicþionar, cel intitulat Dicþionarul romanuluitradus în România. Am spus acestea, pentru cã,iatã, experienþa mea de realizator de dicþionarecomportã ºi amintiri dintre cele mai triste. Nuvreau sã intru în amãnunte legate de munca laDicþionarul general al literaturii române, unde amcoordonat munca colectivului de la Cluj ºi a celuide la Tg. Mureº, dar ºi aici au fost destuleprobleme de onestitate literarã. Cert e cã acestdicþionar a ajuns acum la volumul V ºi calitateamea de membru al colectivului de coordonare ºirevizie, (cum am fost ºi anterior, începând chiar cuprimul volum), a fost recunoscutã de la volumul alIV-lea, aºa cum se consemneazã pe foaia de titlu.

Nu aº fi vrut sã colaborez la noul dicþionarnumit Dicþionarul biografic al literaturii române deAurel Sasu, (aºa cum stã scris pe copertã!), dinfoarte multe motive personale. Aurel Sasu mi-apreluat articolele din Dicþionarul scriitorilor româniºi am devenit astfel, în chip straniu, colaborator alunei lucrãri semnate de Aurel Sasu în chip deautor. În aceastã situaþie se aflã ºi foºtii sãi colegide coordonare, Marian Papahagi ºi Mircea Zaciu,dar ºi personalitãþi ca Paul Cornea, NicolaeManolescu sau Eugen Simion. Sunt în total 54 de„colaboratori“ recunoscuþi. Dar mai sunt ºi alþii,nerecunoscuþi oficial, dar pe care îi veþi putea gãsilecturând articolele din interior (unii dintre autoriau intrat între timp în eternitate ºi nu li s-ar fiputut cere pãrerea cu privire la „colaborare“, AntonCosma, Livia Grãmadã, Monica Lazãr, Ioana Em.Petrescu, Liviu Petrescu, Al. Piru, Radu G. Þeposu).

Oare nu sunã puþin straniu ca niºte critici precumNicolae Manaolescu, Eugen Simion sau D. Micu, sãaibã texte într-o carte care nu este a lor ºi careaparþine, dupã semnãturã, lui Aurel Sasu, în calitatede autor ºi nu de coordonator? Ar fi vorba, dupãcum o afirmã, de 820 de articole care i-ar aparþine,iar restul, pânã la 2301, ar aparþine altora,colaboratorilor numiþi ºi nenumiþi. Scãzând 820 din2301 obþinem cifra de 1481 de articole care nuaparþin celui care semneazã cartea în calitate de„autor“. Situaþie absolut stranie! Oare calitatea de„coordonator“ i-ar fi ºtirbit autoritatea? mai ales cãmaterialul nou, primit sutã la sutã de la colabora-tori (înþeleg prin acest cuvânt de data aceasta pescriitorii la care a fãcut apel sã-i trimitã CV-ul lor)impunea, la prelucrare, un minimum de efort.

Dar mai e o problemã de eticã, pe care autorul,Aurel Sasu, nu o explicã în nici un fel. Faptul cãdin lista „colaboratorilor“, pe care o aºeazã înfruntea volumului, lipsesc urmãtoarele nume:Nicolae Coban, Dan Culcer, Virgiliu Florea,Gheorghe Grigurcu, Mircea Iorgulescu, FlorinManolescu, Ion Marcoº, Cãlin A. Mihãilescu ºiDoina Uricaru. Sunt nouã nume de colaboratoricare nu figureazã ca ºi „colaboratori“, dar ale cãrorsemnãturi, ºi, în bunã parte ºi materiale, le regãsimîn paginile Dicþionarului. Astfel Dan Culcer (D. Cl.)continuã sã semneze articolele despre ArtemieAnderco, George Bãlãiþã, Iordan Chimet, Damianetc.; pe N. Coban l-am gãsit semnând articoluldespre Cujbã (e drept, semnat în mod greºit N.G.),pe Virgiliu Florea l-am gãsit semnând articoledespre Adrian Maniu, Monica Lovinescu sau Al. Lungu, Al. Miran; pe Mircea Iorgulescu l-amgãsit semnând articole despre Dinicu Golescu; peFlorin Manolescu despre Caragiale, pe Ion Marcoºdespre Paul Servien; pe Gelu Ionescu despre EugenIonescu, pe Cãlin A. Mihãilescu despre EugenBarbu, Ion Ciorãnescu, pe Doina Uricaru despreBãncilã, Biberi, Lucia Demetrius, Mihail Dragomi-rescu, Eugen Filotti etc. De ce au dispãrut numelelor din lista colaboratorilor nu ni se explicã, dupãcum nu ni se explicã de ce acest volum, caretrebuia sã fie o Addenda et Corrigenda la seriaDicþionarul scriitorilor români („Am hotãrât sãdivizãm materia DSR în patru tomuri, un al cinci-lea fiind proiectat pentru Addenda et Corrigenda ºiIndici“, p. XI din Postscriptum) ºi de ce s-arenunþat ºi la Indici ºi Addenda („Fiecare volumcuprinde câte un indice de nume; Addenda includeîn plus indicele general de nume ºi un indicecronologic al scriitorilor, dupã data naºterii“ p. LX),despre care derogãri de la planul iniþial nu ni sesuflã nici o vorbã în Prefaþa autorului la DBLR.

E bine sã avem respect pentru orice muncã ºiorice operã atunci când ea are la bazã o intenþieonestã ºi este realizatã cu mijloace oneste, dar sã ºirespectãm categoria de scriere despre care vorbim.De aceea nu voi putea fi de acord la trecerea încategoria dicþionarelor (categorie specialã deîntreprindere criticã, cu legi ºi metodologiespecificã) a unor lucrãri care aparþin unui alt tip delecturã, cum ar fi Romanul românesc în interviurisau Dramaturgia româneascã în interviuri, culegerisau antologii de interviuri, departe de metodologiaspecificã dicþionarelor. Desigur cã aº putea aduce îndiscuþie ºi alte aspecte ale experienþei din muncapracticã la astfel de construcþii critice, dardeocamdatã mã opresc aici (ºi aºa abuzând pestemãsurã de spaþiul acordat pentru o astfel deintervenþie).

(urmare din pagina 13)

Cristian Ruþã - Fulger Dinamicã Nr 3

ªtiinþa dicþionarului laromâni (IV)

1166




el, nici nimeni altul nu poate desluºi ora exactãde pe cadranul eternitãþii. Se spune în schimb cãnu-i niciodatã prea târziu pentru a face bine.

Îmi amintesc cã, în cursul unui voiaj în India,bulversat de tot felul de dificultãþi, am alergatsufocat cãtre un tren… tot atât de pãrelnic ca ºifumul locomotivei sale… Acel tren avea în reali-tate o înârziere de o jumãtate de zi dar nimeninu era supãrat, nici mãcar nu se ºtia dacã va fivreunul în acea zi. Sfârºitul lumii se aflã încã înfaþa noastrã? Este deja în urma noastrã fãrã sã nefi dat mãcar seama cã ne-a ocolit? Urgenþaurgenþelor n-ar putea fi, în realitate, sã trãimintens fiece clipã? În orice caz, dacã memoria estemai presus de toate fidelitate, indiferenþa cu careprezentul refuzã sã fie prezent ºi respinge trecu-tul, este exemplul tipic, extrem, de infidelitate afidelitãþii.

– Sã denunþi precaritatea ºi urâþenia lumiinoastre, sã spui NU, înseamnã doar sã-i dezvãluiîntreaga mizerie sau sã trezeºti, în acelaºi timp,acel ochi al inimii despre care vorbiþi ºi carepoate sã ne facã sã vedem minunea lumii care neconþine ºi ne implicã în aceastã minune?«Insignifiantul mi se pare anti-uman prinexcelenþã... Eu nu pot accepta ca insignifiantul sãfie oferit drept obiect de contemplaþie ºi desatisfacþie esteticã, aºa ceva mã revoltã. Înþelegprea bine cã uneori poate fi vorba de un strigãtde alarmã lansat de unii artiºti împotrivainsignifianþei vieþii moderne. Dar sã repeþi lainfinit acest mesaj ºi sã sporeºti asfelinsignifiantul, nu-mi trezeºte nici un interes.» scriaMircea Eliade, cel pe care îl admiraþi. Iar Blaga,pentru care ºtiu cã aveþi atâta stimã, spunea: «Eunu strivesc corola de minuni a lumii»!

– «NU-ul vostru sã fie NU!» ar putea fi,inversînd fraza evanghelicã dar pãstrând aceeaºivigoare, rãspunsul tuturor celor care refuzãîngroparea în înjosire. Altfel spus, refuzulabsurdului, al nedreptãþii, al scandalosului sã fietotal faþã de puterea manifestã, fãrã interpretãri«întortochiate», fãrã «aranjamente cu cerul»! Ceeace meritã aceste înºelãtoare puteri este valabilpentru tot restul, inclusiv pentru aceastã urãþenieinstituþionalizatã pe care o denunþaþi ºi pentru«precaritatea» legatã direct de ideea de rugãciune,cãreia îi este contrariul. ªtim cã o simplã, infimãmoleculã introdusã în compoziþia unuimedicament ajunge pentru a modifica pe de-a-ntregul viziunea pe care un bolnav o poate aveadespre fiinþele care îl înconjoarã, ºi pe care el nule mai vedea aºa cum sunt, sau despre situaþiilecu care se confruntã, ºi care sunt adeseadeformate, chiar imaginare. Ei bine!, moleculanoastrã e N, aceastã ocluzivã dentalã, ar spunefoneticienii, comportând o închidere a canaluluibucal: refuzul a tot ceea ce este înjosire ºivulgaritate aici, urmatã de o bruscã deschidere:tot ceea ce, în spatele acesteia, se manifestã capozitiv. Nimic mai mult decât dinþii nu semnificãîn acelaºi timp ostilitatea ºi blândeþea; incisiviisuperiori au dublul rol de a muºca ºi de a surâde.Astfel aceastã silabã infinitezimalã NUpulverizeazã iluzia în care ne aflãm ºi ne redãrealitãþii miraculoase pe care aceasta odisimuleazã.

– «Când nu mai suntem copii, suntem dejamorþi!», afirma Brâncuºi.

– Este starea de «copilãrie» despre care vorbeaCristos aceea la care, desigur, se gândea Brâncuºi.Copilul despre care e vorba e omul a cãruidimensiune interioarã a fãcut din el o fiinþã multmai adultã decât «adulþii», dar care a pãstrat, înacelaºi timp, o puritate nativã ºi un fel decandoare naturalã, o inocenþã care nu-i de locnaivitatea superstiþioasã a «bunului sãlbatic», cimaturitatea omului pe deplin evoluat. Cãînþeleptul se uimeºte de toate, aceasta nu-i pentruel o vorbã oarecare, ci adevãr verificabil fiindcã etrãit ºi integrat. Dacã înþeleptul preferã tãcerea nue pentru cã el e un infans, un copil, ci pentru cãºtie cã tãcerea e cuvântul suprem, Tatãl tuturorcuvintelor. Cotrar acestuia, cel care sub efectulvorbãriei, traumatismelor, «stresurilor» de toatefelurile, atât fizice cât ºi psihice sau sociale, acoruperilor devenite pe nesimþite o a doua naturã,îºi pierde treptat propria naturã, dacã nu esenþialã- cãci Fiinþa fiinþeazã totdeauna în el - cel puþinoriginarã, dacã o pierde, o refuzã ba chiar oneagã, el îºi pierde întreaga spiritualitate, pe careo va înlocui animalitatea. Ei bine, acela esteadevãratul infans; cel care nu va rosti niciodatãVerbul. Asistãm aici la un veritabil procesalchimic invers: aurul potenþial s-a transformat înplumb real; tãcerea vieþii a devenit tãcerea morþii;viitorul adult a devenit adult necrozat.

– Aºa cum ºtiþi, pentru mine poezia este«memoria Fiinþei», memoria esenþialã a omului ºia umanitãþii. Mai au, însã, cu adevãrat nevoie,astãzi, omul ºi umanitatea, de o asemeneamemorie? Vor ei «sã se reaminteascã» atunci cânduitarea pare cea mai comodã modalitate de-aexista?

– Într-adevãr, lumea modernã pare atinsã de oparalizie mentalã în ceea ce priveºte tot ceea ceþine de continente întregi de timp trecut; de ofricã mascatã: dacã scormoneºti prea mult încenuºã riºti sã reaprinzi flacãra, sã distrugi, maiales, ideologia momentului, sã compromiþiversiunea oficialã a bazelor modernitãþii. Pentru arãmâne în domeniul terminologiei medicale,aceastã lume pare atinsã de teribila maladieAlzheimer, care are puterea de a estompa maiîntâi memoria imediatã dar ºi, din aproape-naproape, amintirile cele mai îndepãrtate ºi decimarile lecþii ale trecutului, înscrise pe pietre pecare nu le mai putem citi, manuscrise pe care nule mai putem descifra, cuvinte pe care nu le maiputem înþelege, tot ceea ce, în acest haosamnezic, ar putea contribui la aºezarea unorlucruri la locul lor, la abolirea absenþei unorprezenþe indispensabile precum imaginile,simbolurile, oximoronii etc., a întregii spiritualitãþia Inactualului.

Nu e deloc întâmplãtor faptul cã aceastã boalãatinge tocmai astãzi un numãr sporit de indivizichiar tineri. Ei înºiºi nu sunt probabil cu nimicvinovaþi dar simbolizeazã într-un mod straniuceea ce am putea considera adevãratul «mal dusiècle»: complexul Mnemosyne… Cum binespuneþi, «uitarea pare cea mai comodã modalitatede-a exista». Te dispensezi astfel de orice reproºfaþã de tine însuþi, de orice repunere personalã îndiscuþie: considerând cã cel care se înºealã etotdeauna celãlalt, te eliberezi, cu uºurinþã, deenorma greutate a erorilor, de rãtãcirile de care tuînsuþi eºti vinovat. «Nu-mi amintesc de mine»,poate spune cu satisfacþie un asemenea om,refuzând sã se cunoascã pe sine însuºi, adoptândacea atitudine infantilã de care vorbeam maiînainte. Printre pietrele memoriale, vestigiile,memoriile, reamitirile de toate soiurile figureazã

în mod natural, ºi în primul rând, poemele, celpuþin cele mai fulgurante dintre ele, cele care îºiasumã, aºa cum atît de bine spuneaþi în Lamémoire de l’Etre, «privirea privirii». În ceea ce-lpriveºte pe poet, el este cu adevãrat «O relicvã aomului religios într-o lume desacralizatã», celemai multe dintre poeme o mãrturisesc la Nervalºi Valery, Rilke, Yeats, Novalis ºi, printrecompatrioþii dumneavoastrã, Blaga. Pe scurt, ceeace-i lipseºte omului modern, este familiaritatea cunuminosul, viziunea unui «copil bãtrân» (Lao-tse),mai vârstnic decât vârsta lui ºi mai tânãr decâtvremea sa, care cunoaºte arta de a vedea cevaacolo unde ceilalþi nu vãd nimic. Aici se aflãadevãrata memorie: sã-þi aminteºti prezentul, sãfii prezent.

În timp ce omul apoetic se mulþumeºte cudatele imediate ale stãrii de veghe ºi împlineºtefãrã sã ºtie ºi fãrã sã se îndoiascã mãcar o clipãcel mai tragic ºi mai inutil dintre sacrificii, acelaal stãrilor superioare de conºtiinþã, poetul,inversând ordinea anormalã a nivelurilor, face dinvis ºi din extaz adevãratele câmpuri ale realitãþii,o lume de relicvarii, desigur, dar ale cãreiconþinuturi nu sunt deloc oseminte sau resturi, cisurse de foc, cãrbuni de apã vie.

– Sã vegheze ºi sã trezeascã, acesta este rostulpoeziei. Dar ce sã faci cu o asemenea periculoasãmanifestare a spiritului uman într-o lumeadormitã, anesteziatã precum a noastrã? Cumpoþi sã scapi acestei «formidabilei maºinãrii careeste complotul tãcerii», pe care eu o cunosc atâtde bine!, marii culpe de a fi voce «de om normalîntr-o lume anormalã»?

– Trebuie sã veghem ºi, oricine doreºte o poateface, chiar pe furiº. «Nu trebuie dormit în timpulacela».

Sã trezeºti pe ceilalþi e o altã afacere, carepoate atrage pericole ºi pare sortitã eºecului de laînceput. Dar anormalitatea face ºi ea parte dinTot; ºi piere de ea însãºi, piere de obezitate,distrusã de propria «forþã», care e numai faþadã,aparenþã, fals, pãrere. Sã ne reamintim colosul cupicioare de lut, sã ne reamintim aceea idee dupãcare o mânã de specialiºti în electronicã ar fi deajuns pentru a distruge toatã aceastã maºinãrieinfernalã care ne oprimã.

Între a veghea - atitudine în cadrul cãreiapredominã aºteptarea ºi vigilenþa - ºi a trezi -unde acþiunea constã în a smulge, brutal uneori,din somn pe cela adormit - a deºtepta înseamnãieºirea treptatã din somn, înseamnã sã descopericã «este regele tãu cel care te trezeºte»… Astãzinu mai sunt mijloace sã poþi veghea: veghetorilorle lipseºte ambrozia nocturnã; cu atât mai puþinmijloacele de a trezi, necum a deºtepta. Lumea adecis sã doarmã, fie ºi artificial. Repetitivitateasloganurilor publicitare, formulele gata fãcute,automatismele verbale sunt departe desãrbãtoarea cuvintelor, de banchetul acestora;hipnoza colectivã ºi comodã gândeºte în loculcelui adormit, îl scuteºte de efortul de-a o face elînsuºi. Ieºirea din somn riscã sã facã rãu ºi nucred cã, în acest caz, un pios aranjament devocale ar fi suficient. Poate cã totuºi din ultimelecataclisme va þâºni un dram de conºtiinþã care vaînsemna ºi un dram de limbaj. Doar în epociletulburi, în epocile de efervescenþã, de surpare,poezia ca strigãt, chemare, þipãt, are ºansa de arenaºte, fie ºi doar pe ziduri, sub forma deslogane, din întâmplare ºi în ciuda lor înselegeniale, uneori.

(continuare în numãrul urmãtor)

“Sã reinventãm sã neþinem drepþi”(continuare din pagina 9)

Mã înscriu cîº în ancheta dvs., mãpublicaþi sau nu, þin sã declar:

1. Nu pot urî femeile, cãci nu suport pluralu-rile abuzive.

2. Nu pot urî Femeia fiindcã detest majuscu-larea substantivelor dragi.

3. Sînt de pãrerea unui personaj dintr-unrecent serial englezesc, Biroul: „Nu pot urî nici ofemeie fiindcã mama mea a fost femeie.”

4. Totuºi, sînt convins cã una, douã, trei femeimã pot urî. Au de ce.

5. Eu – chiar dacã tatãl nostru, I.L. Caragiale,ne-a interzis acest verb în limba românã – încã leador.

1177




De ce urâm femeile? Cel mai simplu rãspuns: de ce nu? Lãsând însã la o parte sâmburele de adevãral jocurilor de cuvinte, sâmbure care nu încolþeºte niciodatã, vreau sã specific cã numele acestui grupajnu cuprinde în el (neapãrat) o interogaþie. Dupã „De ce urâm femeile” urmeazã un puternic „!”, sauplinele de sine „:” sau mai melancolicele (?) „…”. Am ales ca acest numãr sã fie exclusiv masculin,deoarece am curiozitatea de a-i vedea pe maeºtrii universului, practicând acest sport extrem numitsinceritate. Cã doar ei au inventat-o ºi pe asta… cel puþin aºa am învãþat eu la ºcoalã. Pe lângã toateastea, m-am gândit cã e ºi un dar binevenit pentru inepta „lunã a femeilor” în eternitatea bãrbaþilor. ªi-n plus am ºi eu o curiozitate: doresc sã identific, nu atât mecanismul princare toþi bãrbaþii au întotdeauna dreptate, ci felul în care asta nu-i pune niciodatã pe gânduri.

Citatele care însoþesc grupajul (nu toate misogine) le-am ales deoarece, dupã cum m-a avertizat unbun prieten, “subiectul acesta nu e pentru bãrbaþi, ci pentru genii”. M-am asigurat astfel, cã în eventualalipsã a geniilor, autorii|actorii “universali” vor suplini cu demnitate dozele de misoginism “lipsã”.

Responsabilitatea în privinþa inteligenþei, conciziei, eschivãrilor, accentelor grobiene sau prostiei(textelor) revine în întregime autorilor.

(Oana Pughineanu)

De ce urâm femeile„MA I BB INE CCREªT I PORC I DDECÂT FFETE ! ” Radu Cosaºu

Am auzit, ºi nu o datã, vorba asta atribuitãunui înþelept din spaþiul celor O mie ºiuna de nopþi: „Un bãrbat nu poate avea

toate femeile. Dar meritã sã încerce”. Tentaþia dea o parodia e mare. Sã zic: „Un bãrbat nu poateurî toate femeile. Dar meritã sã încerce”. Înambele variante, prima propoziþie te scuteºte sãfaci din încercare o operã de o viaþã: eºecul eanunþat. În plus nu cunosc vreun exemplucelebru de reuºitã în istoria omenirii. Un bãrbatnu poate avea nici mãcar, sã zicem, toþi banii dinlume. Dar, sã zicem cã îi are. Atunci chiar numeritã sã-i numere bancnotã cu bancnotã. Iardacã o face, o face ca sã afle ce? Totul nu meritãnumãrat. Te poþi mulþumi, în acest caz ºi cu cevanenumãrat. Chiar dacã azi existã maºini denumãrat rapid banii. Maºini de urât rapid femeilenu existã. Sunã straniu: te urãsc rapid! Urapresupune timp mai lung, un huzur în urã. Uracere stãruinþã în ea, preocupare, se cere savuratã,lenevitã activ, întoarsã pe toate pãrþile,planificatã. Sã presupunem cã am reuºi sãstrângem toate femeile într-o mare cetate. Onumim Troia Femeilor. ªi ca sã simplificãmlucrurile, dacã tot trebuie sã poarte un nume, lepermitem sã poarte un singur nume, Elena, totnu rezolvãm mare lucru. Un nume e maipericulos decât mai multe nume, cãci le ajutã sãse camufleze în el, sã se ascundã, favorizeazãevaziunea, fuga din faþa urii. Te pomeneºti cã oElenã scapã? Ori urâm una de douã ori! Apoi,meritã sã faci o cãlãtorie din urã, ca sã vezi ceeace urãºti? Ca sã poþi sã urci pe corãbii o armatãde „urâtori” ºi sã-i porneºti în cãlãtorie, mãcarunul din ei trebuie sã iubeascã. Nu areimportanþã dacã e doar un mus, un bãiat de

trupã, cel mai nepriceput în treburile bãrbãteºtiale urii. Altfel nu se porneºte vântul, nu suflã înpânze. Iar sã deplasezi o armatã de indiferenþi,nu meritã nici atât. „Cãlãtoria indiferenþilor” e osintagmã bunã doar de titlu pentru un roman.Tocmai pentru cã indiferenþa nu e motrice.

Nici ura pe grupe (un grup de bãrbaþi urãºteun grup de femei, ca în epoca de piatrã) nu ajutãcercetãrii noastre. Poate cã organizarea munciiuºureazã numãrãtoarea, dar nu ura. Etc.

Aºa nu merge! Cu cât micºorez ochiurileplasei, cu atât recolta e mai sãracã. Trebuie sã-mireduc pretenþiile. Sã iau un eºantion de femei.Aºa cã reformulez: de ce urâm un eºantion defemei? Sunã „ca dracu”, dar e mai uºor. Iar dacãaº pune sub microscop un eºantion format dintr-o singurã femeie, aº fi ceva mai productiv ºi maieficient. Uite, Orfeu, de exemplu, a reuºit sã oomoare pe Euridice de douã ori. Abia când aomorât-o „cu mâna lui”, ca sã zic aºa, a fostsigur cã e moartã. Exemplul e cam neserios, cambãncuros, dar nu-l mai ºterg. În fond, l-am datnumai ºi numai ca sã alung orice umbrã desuspiciune cum cã nu aº fi capabil sã urãscfemeile.

Adaug imediat cã avantajul de a lucra pe osingurã femeie, de a o supune urii tale, e acela cãa mai uºor de „hãcuit”. De ce trebuie hãcuitã?Ca sã o poþi urâ mai sistematic, mai temeinic.Cãci nu urâm o femeie în întregime ºi nu oiubim în întregime. Aci, am cedat, un pic. Darnumai temporar. Partea proastã e cã pãrþile pecare le urâm sunt amestecate cu pãrþile pe care leiubim. De aceea o tandrã mãcelãrire e utilã. Cumalege mãcelarul canea cu grãsime sau oasele de

muºchiuleþ (sigur, comparaþia nu e cea maipotrivitã) la fel trebuie sã alegem noi pãrþile pecare le urâm, sã le punem de-o parte, de pãrþilepe care le iubim, sã le punem în altã parte. Sigur,întregul nou rezultat nu va arãta prea bine. Dar,cine ºtie, poate cã astfel reuºim sã urâm ºi pãrþilepe care le iubim.

De acum încolo, organizaþi, pe urmele luiCãrtãrescu, e simplu. Nu mai au scãpare. Noiurâm femeile pentru cã: ne urãsc ºi ele ºi pentrucã ne iubesc, pentru cã sunt blonde si pentru cãsunt brunete, pentru cã sunt slabe sau grase,pentru cã au ochi albaºtri sau negri, pentru cã aupicioare lungi sau scurte, pentru cã ne cedeazã ºipentru cã nu ne cedeazã, pentru cã sunt guralivesau sunt tãcute, cã sunt deºtepte sau proaste, cãsunt înalte sau scunde, cã au sâni prea mari sauprea mici, pentru cã sunt tinere sau bãtrâne, cãsunt prea bânde sau prea aspre, pentru cã suntînþelegãtoare sau neînþelegãtoare, pentru cã neînºealã sau nu ne înºealã, pentru cã sunt veselesau triste, pentru cã se fardeazã sau nu sefardeazã, pentru cã fac de mâncare sau nu fac demâncare, pentru cã sunt harnice sau leneºe,pentru cã au pãr prea lung sau prea scurt, pentrucã se epileazã sau nu se epileazã. ºi, din multe,multe, foarte multe alte pricini.

Eu propun sã mai dansãm un dans ºi sãmergem sã mai urâm ºi pe la casele noastre, cã etârziu. Fiecare în pãtucul lui. Singur. Voi maiputeþi sta, urâtelor!

P.S. Titlul e împrumutat de la o antologie deprozã publicatã cu ani în urmã de Dan SilviuBoerescu.

Chef cu femei urâteIon Mureºan

“A te simula pe tine însuþi. - Ea îl iubeºte acum ºi priveºte înainte cu o încredere la fel de liniºtitã ca ºi o vacã, dar vai! tocmai acest lucru îl fermeca pe el,faptul cã pãrea atât de schimbãtoare ºi insesizabilã! Cãci el avea deja în el însuºi prea multã vreme statornicã! N-ar face ea oare mai bine sã-ºi simulezevechea fire? Sã simuleze indiferenþa? Nu chiar dragostea o sfãtuieºte sã facã aºa? Vivat comedia!”

“Tãria celor slabi. – Toate femeile sunt subtile când este vorba sã-ºi exagereze slãbiciunea, ba sunt chiar ingenioase în inventarea de slãbiciuni, pentru aapãrea întrutotul ca podoabe fragile pe care le îndurereazã chiar ºi atingerea unui firicel de praf; existenþa lor trebuie sã-i arate bãrbatului grosolãnia sa ºi sãi-o vâre în conºtiinþã. Aºa se apãrã femeile de cei puternici de dreptul celui mai tare.”

(Nietzsche, ªtiinþa voioasã)“Un bãrbat înþelept nu îºi contrazice nevasta. El aºteaptã pânã o face ea singurã.” (Humphrey Bogart)

“Bunul renume al unei femei se datoreazã tãcerii mai multor bãrbaþi.” (Maurice Chevalier)

1188




politic incorect

Undeva prin facultate avusem un soi derevelaþie empiricã. Eva, atât de nepriceputaEva, produce un superb act umanitar ºi din

bunãvoinþã absolutã creeazã lumea. În rãspãrulacuzei bimilenare plinã de ofuscãri masculine, dupãDumnezeu, fãrã Eva, ofuscãrile ca atare nu ar fiexistat. Foarte precis fiind, actul creaþiei din neant(îmi asum tradiþia creºtinã în care m-am nãscut ºinu o pun la îndoialã decât uneori) reclamã o adoua creaþie din conºtiinþã, interpretatã apoi ca ºiconºtiinþã vinovatã, dar nu importã, faptul rãmâne.Însã aceastã conºtiinþã vinovatã va avea, vai(!),repercusiuni de neimaginat asupra femeii.

Apoi, în al doilea rând, spicuind secvenþe deantropologie darwinistã aflãm cã sãgeata, suliþa,sabia etc. aparþin, nu ca drept divin, ci ca dreptevoluþionist, bãrbatului. Femeia mai mult pe acasã,mã rog, îmi imaginez, cu treburi femeieºti. Dinnou, istoria produce un torent absolut de vinovãþiiantropologice (de staturã, greutate, forþã, vitezã,etc.) aruncate în spatele firavei femei. Iatã cum, cucorpul slãbit ºi conºtiinþa impurã femeia se lanseazãîn istorie vinovatã, pe drept, pe nedrept, de douãori. Urmeazã apoi un întreg arsenal de revoltãri ºirevoluþii de conºtiinþã ºi corporalitate, pe carefemeia le produce spasmatic, cerând antropologieisã-i facã dreptate (falsa tezã a matriarhatului)precum ºi bunului Dumnezeu (poate, poate, evorba de o Ea decât un El).

Însã ceva de-a dreptul ciudat se petrece în acestedouã puncte nevralgice. În loc sã-ºi îndrepteosteneala analizei asupra antropologiei (revendicãricorporale) ca ºtiinþã ºi împotriva teologiei (salvarea

conºtiinþei) ca dogmã, pare cã þinta predilectãdevine bãrbatul, adicã, mai clar, bãrbatul antropologsau bãrbatul teolog. Centrul discuþiei se mutã peneaºteptate asupra cromozomului y, de fapt, poate,pe bunã dreptate. Însã toatã problema e teribil deprost pusã. Logica aristotelicã (îmi cer iertare, logicaîn general) funcþioneazã fãrã gen, adicã nu prea ointereseazã cã femeia sau bãrbatul o pun în aplicareºi astfel criza antropologiei sau criza teologiei poatefi salvatã... Astfel cã trebuie sã militãm împreunã cutoate feministele din lume pentru o recuperare abintegrum a conºtiinþei ºi a corporalitãþii. Însã maicred cã nu trebuie, sã nu ne irosim energiile.Exemplul meu este urmãtorul: cine doreºte sãanalizeze în mod temeinic ideologia nu poate sãsarã peste cãrþile lui Hannah Arendt (exemplul laîndemânã, probabil cã existã mii de astfel deexemple). Conºtiinþa vinovatã ºi slãbiciunileantropologice pot fi rãsturnate printr-o analizãinversã: refuzul, adicã o altã paradigmã sau o altãpreocupare.

politic corectAm devenit subit serios, deºi iniþial am cãutat ºi

eu un loc unde sã arunc niºte rãutãþi. Absolut niciun loc disponibil. Istoria (câteva lecturi din lucrãrifeministe) pare neîndurãtoare când vine vorba defemei. Jocuri de limbaj (limba este un loc predilectal discriminãrii), de societate (marginala femeie), deinteligenþã (afectivitate exacerbatã), corporale(evident), economice (lipsa poziþiei sociale),politice... Astfel cã, îmi cer iertare, nu am ºtiut cãexistã o atât de vastã paletã de discriminãri asupra

femeii, de aceea inevitabil mã declar feminist.Niciodatã nu m-am simþit discriminat, niciodatã nuam considerat ca a fi bãrbat aduce cu sine o aurãpe care femeile nu o posedã, niciodatã, pânã nu amcitit lucrãri feministe. Acum, în sfârºit, suntconºtient de propria-mi superioritate, lingvisticã,culturalã, naturalã, divinã. Foarte precis îmi cerscuze cã sunt male... mai mult, tragismul acestuiarticol dat de sporadicele mele lecturi feministe mi-au dovedit ceea ce nu credeam a fi cu putinþã: numai rãmâne nimic de urât. Dacã înlocuiþi cuvântuldiscriminare cu urã, lucru nu foarte dificil, veþi aflacã femeile sunt de neurât, adicã nu veþi mai avea cesã urâþi, totul legat de femei a fost deja urât. Mairãmâne un singur lucru: urãsc faptul cã nu mai potsã urãsc nimic, asta în mãsura în care iubirea ºi urapot sã nu aibã încãrcãturi ideologice ºi pot fi spuseliber fãrã sã fi acuzat instantaneu de misoginism.

calea de mijlocCred cã feminismul este singura secvenþã

istoricã care din pãcate (sau din fericire) nu poatefii privitã ironic. Cu adevãrat veridic devine faptulcã nu existã o cale de mijloc, ideologizarea urii,adicã încorporarea ei în activism militant (atât caideologie feminisitã cât ºi ca misoginism istoric)sufocã orice fel de urã, sã zicem, creatoare.Întrebarea Mihaelei Frunzã „Who is afraid offeminism in Romania?” (www.jsri.ro) estejustificativã. Iniþial aºi fi rãspuns cã I’m not, însãmã tem de întrebarea ca atare, mã tem cãîncercând sã rãspund pot produce lezãri pe care nule pot controla.

Cãtãlin Bobb

Originalitate întreruptã... numai e nimic de urât

Parafrazându-l pe Nietzsche: "Prietenii mei ºiprietenele mele, nu urâþi ºi voi câteodatã atâtde mult femeile încât sã o pãlmuiþi pe prima

care vã iese în cale, ºi vã abþineþi doar de teamã sãnu considere acest gest ca adresându-i-se personal?"Nietzsche, de fapt, foloseºte în Zarathustrametafora biciului: "Te duci la femei? Nu uita biciul!"ºi pune aceste cuvinte pe buzele unei femei...

Dar lãsîndu-l pe blândul -- în realitate -- Nietzschecu metaforele ºi aforismele lui... Ce bãrbat, care aflãcã iubita lui se culcã cu altul chiar în momentul încare o iubea cel mai mult, ºi ce femeie, care esteînºelatã în momentul în care visele ei romanticeerau la apogeu, nu declarã, cu o certitudine pe carecogito-ul cartezian nu a atins-o niciodatã, cã "Toatefemeile sunt curve!" ºi ar striga acest lucru fiecãreifemei pe care o întâlneºte... Aici trebuie sãmenþionez cã bãrbatul implicat (seducãtorul sausedusul) poartã o vinã mult mai micã.

Circumstanþa lui atenuantã este lipsa uneiconºtiinþe sentimentale. În astfel de împrejurãri, sezice, bãrbaþii, pentru a mã exprima aseptic, gândesccu biologicul.

Bineînþeles nu vorbesc aici de slinosul misogin-ism lipsit de vlagã, de uri academice ºi muzeale aleunor teorii frustrate, ci de uri reale, inscripþionatecultural sau genetic în amalgamul de stãri afective.Ce ginere nu are pusee de urã la adresa soacrei? Cesoacrã nu e scoasã din sãrite de norã? Motivul esteputerea comunicaþionalã pe care mama o are

asupra fiicei ºi soþia asupra soþului. Bãtrânul Marxare, poate, iarãºi, dreptate. Lupta pentru capital neface sã îi urâm pe cei care îl deþin. Iar secretulrelaþiei se aflã la soacrã în cazul ginerelui ºi la norãîn cazul soacrei. Nora este cauza pentru care"bãieþelul mamei" se schimbã. Din cauza soacrei"docila soþie" devine o scorpie. "ªi cum se poateîmblînzi o scorpie?" Aceastã întrebare l-a fãcut peFreud sã urascã femeile. Cãci dacã a reuºit sã îi înþe-leagã -- ºi sã îi îmblînzeascã -- pe nevrotici, pe psi-hotici ºi pe perverºi, el nu a reuºit sã înþeleagãfemeia.

Ura faþã de femei este, cred cã pe nedrept,atribuitã doar bãrbatului. Ca bãrbat, de exemplu,urãºti femeile pentru cã au fost cu alþii inaintea taºi vor fi cu alþii dupã tine; urãºti femeile pe care þile-ai dorit ºi nu le-ai avut; urãºti femeile pentru cãsunt conservatoare ºi nu adoptã amorul liber cândnu sunt iubitele tale; urãºti femeile pentru cã suntprea libertine atunci când consideri cã ar trebui sãîþi aparþinã trup ºi suflet; urãºti femeile pentru cãnu acceptã sexul în trei cu încã o femeie; urãºtifemeile pentru cã fantasmeazã la sexul în trei cuîncã un bãrbat; urãºti femeile pentru cã nu le poþiînþelege. Dar acestea sunt doar motive periferice,masculine, pãrtinitoare. De fapt urâm femeile pen-tru cã structura limbajului nostru, structura afectiv-itãþii este astfel realizatã încât ne face sã urâmfemeile.

Sã revenim la... femeile noastre. Cine suntem

noi, cei ce le urâm, ºi cine sunt ele, cele care benefi-ciazã de ura noastrã? Sã urãºti sau sã iubeºti femeiaca gen este doar o figurã retoricã, o idealizarepuberã sau misogin-filosoficã, care duce doar laanomalii lingvistice de genul celor pe care Plutarh ile atribuie lui Cezar: "Iubesc trãdarea dar îl urãsc petrãdãtor". În concluzie, "noi" nu suntem bãrbaþii îngenere, ci fiecare dintre noi, individual sau în grup,bãrbat sau femeie, roºu sau galben, african sau aus-tralian, etc. etc. Iar "femeile" nu sunt toate purtã-toarele a doi cromozomi X, în viaþã, moarte saunenãscute încã, ci femeile pe care le cunoaºtem saula care fantasmãm, bune sau rele, grase sau slabe,urâte sau frumoase, blonde sau brunete etc. etc. ...ºi, pentru cã toate acestea trebuiau sã poarte unnume, un singur nume, li s-a spus femeie. Femeia"în genere" pe care o urâm când vine vremea deurât. ªi o urâm cu patos nu pentru cã am ºti ceeste ura sau femeia, ci pentru cã femeia deþinecopyrightul sentimentelor. Doar ea poate urî cuadevãrat, fãrã a-ºi raþionaliza sentimentele, fãrã a segândi, precum un bãrbat, cã cel ce i-a ucis fiul înrãzboi poate avea ºi el motivele lui.

Robert Arnãutu

Jocul "de-a urî femeile"

ooddãã mmuunncciiii

Nimfa blondã se lungise pe burtãîn ºezlongul metalic alb.Avea bikini bordoºi sandale uºoare, tot albe.Ziua se vestea luminoasã, plãcutã.Gîndindu-se “ce zi luminoasãºi plãcutã”, nimfa-l chemã la eape bãiatul domnului Ricardo,care îi curãþa, ca în fiecare vineri de altfel, pisci-na.Timid, bãiatul domnului Ricardose apropie ºi acceptã bucurossã o ungã cu lãptiºorul de matcã,sã-i dea jos sutienul ºi chiloþeii,continuînd, în vremea asta,sã-i întindã loþiunea pe trup.

Dar viespea de nimfã îl aþîþã:îl rugã s-o posede ca un mãcelar,lãsînd curãþitul piscinei & disciplina capitalismu-luipe mai tîrziu “cînd se va rãcori am sã intru în liv-ing,am sã pap budinca de cireºe amare,pusã la rece” gîndi ea.

Cartierul de vile îl lovea pe bãiatul domnuluiRicardoîn moalele capului,îºi privi unghiile fragile ºi rozîn vreme ce piscinele ºi mercedesurile parcate subnuciîi însîngerarã tîmplele ºi-l apãsarã pe piept.

Pierzîndu-ºi temporar discernãmîntul,începu sã o sugrume ca un piton regal(ea-i încolãcise mijlocul cu pulpele fine).Mecanica braþelor îi deveni inutilã,nimfa cea blondã se învineþea.Ziua era luminoasã ºi clarã,iar dinspre living soseao adiere de cireºe, amarã.

1199




“ªtiu cã e imprudent: totdeauna o faptã bunã pe care i-o faci unei femei e o imprudenþã. Dar nu lepot refuza acestor fiinþe puþina fericire pe care ºi-o cer în timp ce trec pe lângã tine pe pãmânt.”“Fetele tinere sunt ca ºi câinii de pripas, nu te poþi uita la ei cu oarecare bunãvoinþã fãrã sã-ºiînchipuie cã-i chemi ºi cã vrei sã le fii stãpân ºi fãrã sã-þi punã labele pe pantaloni dând din coadã.”“Cine a spus cu atâta cruzime (Vauvenargues sau Chamfort?) cã trebuie sã alegi între a iubi femeile ºia le înþelege?”“Fericirea femeilor, spune cu profunzime un personaj de roman, vine de la bãrbaþi, dar fericirea bãrbaþilor vine de la ei înºiºi. Singurul lucru pe care-l poate face o femeie pentru un bãrbat e sã nu-itulbure fericirea.”

(Montherlant, Fetele)

ªtefan Manasia

Meºteºugul alcãtuirii de texte pe temeprestabilite presupune desfãºurareacîtorva biete rutine discursive, într-o

ordine liberã, însã cu nimic mai stînjenitoare. Aexpune aceste rutine, a le descrie ºi a le denunþa,nu anunþã, cum cred adesea infatuaþii exerciþiului,vreun spirit sagace care-ºi pregãteºte terenul:urmînd acestei prezentãri publice a dezastruluiintim al unui gen ºi al unei practici larg rãspînditeîn presa culturalã, autopastiºarea poate doar sãspere, fãcînd cu ochiul, cã a cîºtigat bunãvoinþapublicului pe care, astfel, îl linguºeºte. Însã, înacest fel, nici unui subiect nu-i rãmîne vreuncolþiºor în care sã se ascundã, trãgîndu-ºi sufletul,de banalitate.

E cazul sã reflectãm, aºadar, asupraposibilitãþii ca atare de a da o formã discursivãurii, cea în care se poate fixa apoi înºiruirea demotive pentru care urãsc femeile.

Ura trebuie sã acopere o distanþã (cea care odesparte de dispariþia celui ce urãºte). Dacã e sãfie cuprinsã în paginile unei reviste, ea nu þinecont de cadrul prestabilit, fie el tematic, ori de-adreptul spaþial. E nerãbdãtoare ºi nesãþioasã. Eversatilã: orice subiect ºi orice circumstanþã îiserveºte.

Dacã iubirea este „dorinþa de a zãmisli înfrumuseþe”, atunci ura e dorinþa de a repeta, de azãmisli repetarea, de a multiplica splendorile uriipînã cînd, sub apãsarea lor, întregul cosmos vaintra în colaps.

Expresia urii nu e decît o repetiþie fãrãdecoruri a spectacolului care va încheia stagiunea.

Femeie, numele tãu fie Mnemosyne!

A spune cã nu te poþi urî decît pe tine însãþicuprinde în sine un adevãr triumfãtor: urînd, eºtiTotul, ura ta e universul care se urãºte pe sine.(În particular, bãrbaþii care urãsc femeile suntniºte travestiþi; androginul e o fabricaþie menitã sãdeturneze ºi sã falsifice sensul profund al urii.)

Tehnic vorbind, Zeus a posedat-o peMnemosyne. De fapt, lucrurile se prezintã exactinvers: nouã nopþi la rînd, una dupã cealaltã, unaca cealaltã. Rezultatul: dupã nouã luni, nouã fiice!Compulsia repetitivã care-l stãpîneºte pemînuitorul de fulgere din Olimp în acest momentauroral, devine, odatã încorporatã, sursacomportamentului obsesiv-compulsiv al tuturorslujitorilor muzelor.

Memoria nu mai e a mea, nu-mi stã ladispoziþie. Mai mult, se încãpãþîneazã sã-mi aducãaminte tot aceleaºi trei lucruri -- pe care mã simt

dator sã le împãrtãºesc celorlalþi (de regulã într-oformã social acceptabilã, politicoasã, numitãpentru vulg „sublimare”). Repet la nesfîrºit pentruconcursul de ventriloci. Întreaga istorie aliteraturii e un ritual de împerechere în careMnemosyne ºi fiicele ei sunt curtate de bãrbãtuºireduºi la rolul de furnizori de material.

Literatura nu-i decît o boarfã cicãlitoare.

Bachofen a arãtat cu argumente convingãtoarecã gineocraþia originarã nu presupunea delocmonogamia. Ba din contrã. Istoria literarã esingura în care ea (gineocraþia) e încã în exerciþiu.De aici rezultã douã consecinþe (pe lîngã ceanumitã mai sus): operele literare nu aupaternitate, deci pot fi reproduse fãrã restricþii; ºi,a doua, rîca dintre scriitori trebuie sã aibã altãexplicaþie (între dezmoºteniþi ºi paria nu seînþelege rostul ºi miza conflictelor).

Introducerea drepturilor de autor nuînseamnã, cum s-ar putea crede, cã scriitorii s-auhotãrît sã îºi asume (samavolnic, din cîte îmiamintesc) meritele ºi foloasele de pe urmaprogeniturii lor ºi sã o detroneze astfel pe MamaTradiþie, pe Venerabila Istorie Literarã, din poziþiaei de purtãtor al drepturilor. Nici pomenealã,dupã cum ne atrage atenþia ºi Boris Groys. Tot cevor ei e sã asigure progeniturii (pe care o cred a)lor o plasare mai bunã în ierarhie.

Unde mai pui recuzita celui mai priapic pripitdin toatã mitologia (straie de pãstor). - Îþi vine sã-l dai naibii de sat global, cu turmele lui cu tot.

Regizînd o întîlnire a epicului cu el însuºi,Cãrtãrescu ne prezintã imaginea inexpugnabilã aunui uter într-un uter, într-un uter, într-un altuter, la infinit. Femeia nu e celãlaltul bãrbatului, eun gen – un gen literar: naraþiunea, cu toateformele ºi speciile ei, în care se prezintã acelaºilucru: ºansa repetiþiei -- ºi nemãrginirea urii.

Cînd eram copil, am ascultat în curteablocului urmãtoarea poveste, relatatã de unul dincolegii mei de joacã: Bãrbaþii sînt buni ºi femeilesînt rele. Adam era primul bãrbat pe care l-a fãcutDumnezeu. Apoi Dumnezeu a fãcut-o pe Eva.Dracul a vrut sã-l omoare, ºi a convins-o pe Evasã-l ajute. Dracul i-a dat Evei un mãr, sã-l dea luiAdam sã-l mãnînce. Adam n-a vrut mai întîi, darapoi a muºcat, vãzînd cã ºi Eva a muºcat din el.Încercînd sã înghitã prima îmbucãturã, s-a înecatºi a murit. Eva însã doar s-a prefãcut cã mãnîncã,a scuipat mãrul ºi n-a murit. De aceea, toþibãrbaþii au mãrul lui Adam, iar femeile nu.

Ura de femeie ca gen literarFragmente anti-mnezice

L. Ghiman

“Hotãrât lucru, ceea ce mã încântã la ea e cã n-ointereseazã nimic. În felul acesta, nu încearcã sã tedea gata cu specialitatea ei. ªi cã n-are idei, ceeace e cel mai sigur mod pentru o femeie de-a nuavea idei false.”

“Femeia de pe urma cãreia nu juisezi e femeia pecare o iubeºti (Baudelaire).”

(Montherlant, Fetele)

“Cãci o femeie care nu-i uºoarã, nu-i o femeiedupã pãrerea mea.”

“Existã trei feluri de zâmbete ce se aseamãnãcumva între ele: zâmbetul morþilor, cel al femeilorfericite ºi cel al animalelor decapitate.”

“Dragostea unei femei e mai de temut decât uraunui bãrbat.”

“Aproape cã nu-i om care sã nu-ºi strice viaþa, într-atât simte nevoia de a-ºi justifica viaþa. Femeilesuferã mai puþin de pe urma acestei metehne.”

“De aceea, oricare ar fi echipa mea de moment,totdeauna trebuie sã am ºi o metresã evreicã.Deoarece ea mã ajutã sã le suport pe celelalte.”

(Montherlant, Îndurare pentru femei)

Nicole Kidman, Emily Watson, Bjork.Care este liantul celor trei actriþe/femei? Lars

von Trier.

Existã puþine momente în istoria cinemato-grafiei în care femeile sã fi fost mai mal-tratate (mal-traitées) decît în filmele

regizorului danez. El pare a încheia un contractde condamnare a actriþei la suferinþã, ºi povesteainteresantã porneºte din combinaþia sau dozajulde iubire ºi urã pe care-l propune von Trier. Pe deo parte este plãcerea realizatorului de a testalimitele umilinþei la care personajele femininerezistã (implicit spectatorul pus în poziþiavoyeuristului accentuat sadic), pe de altã parteceea ce ele trasmit este numai dragoste! Astfel cãîntrebarea pe care i-aº adresa-o danezului ar fiaceasta: în ce mãsura dragostea dumneavoastrãdevine ceea ce personajul feminin trasmite sau înce mãsurã încercãrile prin care acestea trecreprezintã reacþia dumneavoastrã în faþa geneifeminine?

Nicole – iubirea aproapelui

Dogville, primul episod din trilogia US of A –Land of Opportunities. Statele Unite, MareaRecesiune. Urmãritã de o grupare mafiotã, Gracese ascunde într-o peºterã situatã în Munþii

Stîncoºi. Este gãsitã de locuitorii unui sat înãlþatpe un platou al muntelui, este acceptatã ºiascunsã în sînul comunitãþii dupã ce îºipovesteºte viaþa, urmînd ca în schimb ea sã sededice nevoilor locale. Însã vizitele repetate alegrupãrii mafiote îi face pe locuitorii satului sãsimtã cã îºi pun în pericol propria existenþã prinascunderea femeii ºi, considerînd cã orice faptã aei nu le-ar putea rãscumpãra bunãtatea ºi riscul,îºi schimbã optica faþã de Grace. O transformã înscalv (fizic ºi sexual) al comunitãþii, relaþiafiecãrui personaj cu ea devenind, dintr-una derespect ºi apreciere, una de prietenie, într-una detip stãpîn-sclav. Rãspunsurile lui Grace în aceastãnouã conjuncturã nu se modificã: cu dragoste, cudevotament, trece peste orice cãlcare a fiinþei ei,sperînd cã iubirea ce o manifestã va schimba felulîn care comunitatea i se adresa. Nici faptul cãpersonajul care pare a o considera iubitã nudepãºeºte limitele comportamentale alecomunitãþii nu o dezamãgeºte pînã la urmã.Soluþia aleasã de ea în final -- cînd se dovedeºtecã ºeful mafiei era tatãl sãu – exterminareaîntregii comunitãþi, nefiind o izbucnire a urii ei, cidoar o afirmare a iubiri prin excludere: eliminîndrãul (desenul care devine cîine real în Dogville),aºadar eliminînd satul cîinilor, iubirea gãseºte maimult spaþiu onest de rãsfrîngere. Eliminînd uradintre formele ei de reacþie, Grace -- un nume nuîntîmplãtor ales -- devine o plinã manifestare a

2200




De ce urâm femeile?

Între urã ºi iubire: Femeile lui Lars von Trier

Ovidiu Pecican

Întrebarea pare serioasã, aºa încât – deºi primulmeu reflex este sã refuz ideea cã le-aº puteaeventual urî – mã voi strãdui sã decelez de

unde provine sâmburele de adversitate pe carebãrbaþii îl simt, nu o datã, în mod difuz orisubliniat, faþã de femei.

Motivul mitic, arhetipal: Eva a provocatanularea condiþiei paradisiace a omului, deci ºi abãrbatului, biet papagal fericit. (Probabil de aceeatot ea ne poate oferi cel mai bun surogat alacesteia în viaþa terestrã.)

Motivul antropologic: pentru cã femeile auprivilegiul de a da nemijlocit viaþã, iar noi nu.Faptul cã o fac cu ajutorul nostru este o slabãcompensaþie ce seamãnã cu o siluire, utilizare,manipulare a bãrbaþilor, atunci când consimþã-mântul în materie de procreare nu vine expres. Însuperficialul lor hedonism, masculii doresc doaracuplarea momentanã, subitã, efectivã, fãrãobligaþii ºi consecinþe ulterioare, fãrã condiþionãrietice. Ei vor prezentul, suficient în sine, actulsuspendat, rotund, efemerul trãit intens ºi cu oanume bruscheþe – confundabilã cu brutalitatea –vor explozia, eliberarea, nu înlãnþuirea.

Tot antropologic, dar estetic: pentru cã femeilesunt (mai) frumoase, mai agile, mai legãnate, maiornamentale, mai spontane (oare?)...

Psihanalitic: pentru cã s-au strecurat în noi ºiacum le conþinem, iremediabil, nu mai putemscãpa de ele, de influenþa lor, de dorinþa de ele,de compania hulitã ºi doritã a femeilor; gest

detestabil de slãbiciune ºi de condiþionare, delaºitate existenþialã, de „declasare”, de scurgeredin condiþia rezervatã numai nouã, aceea debãrbaþi.

Cronologic: le-am urî pentru cã, fiind – înistoria sacrã a religiilor avraamice - ulterioarenouã, au fost create cu mai multã artã ºi maimult rafinament, sunt mai inteligente, au ºialianþa intuiþiei, au forþa aparentei lor slãbiciuni.

Alte rãspunsuri: de ce urâm femeile? De...obicei. De cu searã (sau: de dimineaþã). De luni ºipânã vineri. De pagubã. Etc.

Se mai pot gãsi o mie de alte motiveparticulare, groteºti, (i)repetabile, dar acestea þinde accidentul biografic, fie el chiar recurent ºi...transmisibil de la bãrbat la bãrbat, de la generaþiela generaþie.

La drept vorbind însã, nu cred cã bãrbaþiiurãsc femeile (formularea fiind generalã, permiterespingerea ei fãrã echivoc, fiindcã poþi urî ofemeie, zece femei, o mulþime chiar, însãniciodatã, tot timpul, pe toate). Ideea uriibãrbaþilor faþã de Femeie este, în principiu, oenormitate regãsibilã în discursul unora dintregrupãrile feminismului hard. Nu ºtiu dacã ºi înacela al anumitor grupuscule gay. De la acestconstruct intelectual ºi pânã la o realitatedemonstrabilã fãrã dubiu rãmâne de parcurs ocale lungã.

Lucian Maier

iubirii în martiriul pe care ºi-l asumã a priori(altfel supunerea ei nu ar fi fost atît decumpãnitã), însã iubirea cu care învãluiecomunitatea în care ajunge nu ºi-ar fi exprimatmãsura atît de explicit în absenþa reacþieiindivizilor pentru care fiecare miºcare a tinereifemei trebuia sã fie de fapt bucuria lor.

Emily – iubirea conjugalã

Bess McNeill este o ferventã practicantã aprotestantismului. Se cãsãtoreºte cu Jan Nymanvisînd zile nostime ºi nopþi cu furtuni amoroase.Soþul ei lucreazã în industria petroliferã. Pe oplatformã, în largul Mãrii Nordului, o þeavã sedesprinde lovindu-l pe Jan. Intrã în comã, esteoperat, revine, dar e paralizat. Iubirea soþiei lui,între disperare, credinþã ºi dorinþã. El îi cere sãîntreþinã relaþii sexuale cu strãini pe care sã i leîmpãrtãºeascã. Asta simte cã l-ar þine în viaþã.Bess e violatã cu bestialitate ºi în mod repetat dedoi marinari poposiþi în localitate. E exclusã dincomunitatea religioasã. Poveºtile ei îi salveazãsoþul, dar nu o salveazã pe ea. The bells ring upthere in the sky, Breaking the Waves.

Bjork – iubirea maternã

Selma Jezkova ºtie cã singura modalitate de a-i salva vederea fiului ei este de a reuºi sã rãmînãalãturi de el, în SUA, pentru a strînge baniinecesari operaþiei oftalmologice. Imigranþi cehi,Selma ºi fiul ei locuiesc modest, la periferia unuioraºel american de provincie. Filmul vorbeºtedespre devotamentul unei mame pusã faþã în faþãcu maºinãria justiþiarã a unui sistem politic.Filmul vorbeºte despre absurditatea unui sistemcare judecã drept în legile sale, însã ele nu gãsescîn acest caz spaþiul firesc asupra cãruia sã fieaplicate. Astfel, dupã ce gazda-poliþist furãeconomiile Selmei, rugînd-o sã-l omoare pentru aîncheia lupta pentru a avea pe care soþia sa oîntreþinea, mecanismul justiþiar american sedeclanºeazã întru demonstrarea vinovãþiei Selmei,întorcînd asupra ei furtul plus crima comisã –nimeni nu ºtia cã ea strînsese banii, aºa cãdevenise victima perfectã. ªi, purtînd credinþadreptãþii în glas, justiþia traverseazã o Selmatãcutã pentru a-i aplica pedeapsa supremã:spînzurãtoarea. She’s a Dancer in the Dark ºi, înritmurile propriei muzici, Selma pãrãseºteîntunericul vieþii pãmîntene pentru noapteaeternã, împãcarea ei venind din ºtiinþa cã Geneva fi salvat.

“Ea, atât de delicatã, se crede obligatã sã-mi punã întrebãri neghioabe, prosteºti, aºa cum i-ai puneunei slujnice prinse cu mâþa-n sac. Femeile au firi de servitoare.”

(Céline, Cãlãtorie la capãtul nopþii)

Am primit într-o zi de la O. o listã cutitlurile numerelor tematice ºi amrecunoscut cã, pe departe, cel mai

interesant titlu era „De ce urâm femeile”. Mi-amºoptit atunci în…, era o vreme cu barbã: ce binecã titlul nu era, „De ce iubim femeile”. Temã carefusese de altfel puternic uzatã de condeie mari.M-a descumpãnit totuºi pluralul, trebuie sãrecunosc cã nu ºtiu de ce urãsc alþii femeile, etreabã de studiul mentalitãþilor, antropologie degen ºi altele de genu’ ãsta. În plus, ar fi trebuit sãformulez un fals rãspuns sau ar fi trebuit sã indicclar grupul cu care m-am consultat, dând un setde date cât mai exacte despre membrii grupului.Aºa e mai exact, mai comod, fãrã plural, dinmoment ce eu scriu astea ºi nu un grup, deºivreun alt individ ar putea folosi numele meu sauvreun grup ar putea publica sub numele meu. Înfine, ce-i un autor? Dar aici nu cred cã e vorba deprobleme legate de identitatea autorului sau deauctorialitate. Oricum, problema autorului devinepe nesimþite ºi problema cititorului. Un altelement salutar e cã titlul nu a fost formulat ca oîntrebare. Atunci nu era evident cã cei care scriusub aceastã temã urãsc femeile, apãrea o îndoialã,trebuia sã se defineascã termenul femeie ºi s-ar ficonstatat cã acest fapt necesitã o cunoaºtere adefinitului ºi un acord cu privire la conþinutuldefinitului, n-ar fi ajuns doar semnificantul.Discuþia nu s-ar fi oprit aici, s-ar fi pus în miºcareidei ºi curente ce ar fi alimentat opinii cu privirela cel puþin trei concepte semnificantul,semnificatul ºi desemnatul. ªi poate problema ceamare venea atunci când era vorba de a arãtadesemnatul, care e de fiecare datã un particular,nu genericul femeie. Of, ºi iar am fi constatat custupoare cã femeile sunt neînþelese, iar dacã suntneînþelese cum sã mai scrii despre asta, cã doarnu eºti poet. Aºa fãrã semn de întrebare potasuma faptul cã cel ce va scrie sub aceastã temãºi nu sub forma rãspunsului la o întrebare, urãºtefemeile ºi termenul asta nu trebuie sã-l explice, eldoar fixeazã ºi pentru ceilalþi ceea ce e încãpãþâna lui, uneori e chiar interesant ºisurprinzãtor.

De ce urãsc femeile veþi afla, dar numai dupãce veþi reþine cã încã a bãrbaþilor dragoste nucaut.

Urãsc femeile pentru cã existenþa mea, cred ºia celorlalþi, de câteva bune sute de mii de ani afost condiþionatã la origini de prezenþa unei

mame, a uneia, oarecare, unii chiar am cunoscut-oºi mãrturisim cã era femeie. Câtã monotonie, defiecare datã mama era femeie.

Urãsc femeile pentru cã mint atât de cuceritorcând îþi spun cã te iubesc, încât de fiecare datã le-am crezut ºi se pare cã voi rãmâne consecvent.

Urãsc femeile pentru cã nu pot fi heterosexualîn absenþa relaþiei cu ele.

Urãsc femeile pentru cã însuºi Socrate le-arecunoscut ca fiind esenþiale în formarea safilosoficã, cu toate cã ar putea fi doar un mit.Mit sau nu, e clar cã Atena ºtia aceasta, iar Platonnu s-a ferit s-o lase posteritãþii.

Urãsc femeile, pentru cã de câte ori lingi unclitoris jucãuº ºi hiperexcitat, ele sunt prezente,chiar dacã nu totdeauna te pot ºi urmãri.

Urãsc femeile pentru cã de cele mai multe orimã emoþionez în faþa lor, mult mai uºor decât înfaþa unei opere de artã de mare valoare.

Urãsc femeile pentru cã nu-mi pot stãpânierecþiile în faþa sex-appel-ului lor, nici dacã sunt înlocuri publice, ceea ce nu înseamnã cã sunt unexhibiþionist, ci mai curând un bãrbat discret.

Urãsc femeile pentru cã atunci când þi secuibãresc la piept ºi le îmbrãþiºezi cu drag aiimpresia cã eºti puternic, cu toate cã în acelmoment eºti atât de slab încât nici nu le-ai putearespinge.

Urãsc femeile pentru cã mulþi recunosc cã elejudecã lucrurile dupã o logicã atât de individuali-zatã ºi personalã încât peste douã mii de ani decercetãri, n-au ajuns sã o poatã formaliza.

Urãsc femeile pentru cã uneori sunt atât defrumoase încât Venus din Milo trece neobservatã,cu toate cã se crede cã sculptorul ei a pus laolaltãarmonizând frumuseþea mai multor modele. Bãr-batului nu i-a reuºit într-un act creator ceea cefemeii ia reuºit printr-un act natural.

Urãsc femeile pentru cã ele au ºtiut mereu sãse înveºmânte într-un nud sau sã de dezbrace într-un veºmânt.

Urãsc femeile pentru cã orgasmul lor dureazãmai mult ºi are momente de maxim ce se repetã,iar asta nu pentru cã ele înþeleg mai greu, cipentru ca momentele lor de plãcere ºi extazsexual sã dureze mai mult.

Urãsc femeile pentru cã o parte din bãrbaþiicare devin homosexuali trebuie sã fie penetraþianal, pe când unora din femeile ce devin lesbienenu trebuie sã le creascã penis.

Urãsc femeile pentru cã multe mai acceptãîncã monogamia cu toate cã sunt mai numeroase

decât noi, cã impotenþa masculinã,homosexualitatea ºi transexualitatea masculinã eîn creºtere.

Urãsc femeile pentru cã sunt misogin,misandrin, mizantrop ºi nu mai pot devenihermafrodit.

Urãsc femeile pentru cã deºi cromozomulnostru y e mai scurt decât cromozomul x alfemeilor tot nouã ne-a crescut ceva în plus ºi astanu din cauza legii compensaþiei.

Urãsc femeile pentru cã au un spirit deconservare a genului mai dezvoltat ca al nostru,ele se nasc unele din altele, pe când noi nenãºtem doar din femeie.

Urãsc femeile pentru cã ele pot naºte un copilcare nu este al lor, prin implantarea unui ovulstrãin gata fecundat, pe când ca bãrbat nu poþinaºte nici mãcar copilul de a cãrui paternitate eºtisigur.

Urãsc femeile pentru cã nu ne aduc de destuleori aminte cã pentru a veni în lume Isus, a fostnevoie doar de femeie nu ºi de un bãrbat.

Urãsc femeile pentru cã acceptã sã li se spunã,„Te iubesc atât de mult încât mi-aº da viaþapentru tine!” ºi nici mãcar nu sperã ca intr-o zi sãli se spunã „Te iubesc atât de mult cã i-aºconvinge pe Zei sã te învie din morþi!”, uitândmereu, cã a existat un muritor care i-a convins pezeii din Hades sã redea viaþã iubitei sale Euridice.Aveþi probabil o obiecþie, da a eºuat în cele dinurmã, aºa e, dar n-a fost nici atât de imbecil încâtsã accepte ulterior o înlocuitoare, de hatârulnaturalului principiu al conservãrii speciei.

Urãsc femeile pentru cã deºi unii poeþi le-auconsiderat adevãraþi îngeri nu putem afla cuexactitate dacã îngerii sunt femei.

Urãsc femeile pentru cã deºi pot ispiti îngerii,n-au reuºit sã-l seducã pe diavol pentru a selepãda de firea-i pãcãtoasã.

Urãsc femeile pentru cã bãrbaþii vor gãsi cãacest text nu are un fir logic evident, e patetic, erebarbativ ºi în plus e despre faptul cã iubescfemeile, iar femeile se vor întreba la ce bun deatâtea ori „urãsc” din moment ce e destul de clarcã sunt misogin, iar dacã nu sunt, de ce sãfolosesc cuvântul cu referire la femei.

Urãsc femeile atât de mult încât n-aº acceptasã practic homosexualitatea decât dacã aº filesbianã.

Dar oare nimeni nu se întreabã: nu sunt eucumva femeie ºi nu bãrbat, negru ºi nu alb, copilºi nu matur, barbar ºi nu civilizat, copia ºi nuoriginalul, filogin ºi nu misogin?

Dacã voi nu vã întrebaþi, eu mã întreb… De ceurãsc femeile… Chiar, ele de ce urãsc?… De ceurãsc femeile?

2211




De ce urãsc femeile?Aurel Bumbaº

“Condiþia naturalã a femeii este atât de deosebitã, este fãcutã din elemente atât de complexe, încât nici un atribut, luat singur, n-o poate exprima, iar dacãle-ai grupa pe toate, ai vedea cã se contrazic într-un mod cu care femeia se poate obiºnui. Ceea ce e ºi mai rãu, ea este chiar fericitã de acest lucru. Dar nuîn faptul cã are un rol inferior celui al unui bãrbat stã nefericirea ei; dac-ar avea conºtiinþã de acest aspect al situaþiei, lucrul ar fi ºi mai puþin valabil, pen-tru cã un rãu constatat devine suportabil. Nu, nefericirea ei stã în absurditatea la care romantismul i-a redus viaþa. Într-adevãr, o clipã, femeia e totul, înclipa urmãtoare ea nu mai e nimic, astfel cã nu ºtii niciodatã ce semnificaþie îmbracã ea, de fapt Totuºi, nu aici se aflã nefericirea ei, ci în neputinþa de acunoaºte aceastã nefericire, tocmai pentru cã e femeie.”

“… orice femeie are facultatea de a se pierde ºi de a sfârºi în non-sens, cu amabilitatea, cu lipsa de jenã, cu siguranþa care stau bine sexului slab. […] sã ame-najezi o supapã de siguranþã prin care suspinele, fumurile, ariile romantice sã parã cã-l îneacã pe adorator de fericire. În admiraþia ta o faci egala Julietei,deºi nu-þi trece prin cap sã-i faci vreo neplãcere lui Romeo.”

“Se spune cã fericirea este ea însãºi femeie. Eu aº spune cã nu fericirea, ci moda este femeie, pentru cã numai moda este inconstantã în non-sens, singura eiurmare fiind urcuºul dinspre nebunie înspre extravaganþã. […] Femeia a redus totul la modã, eu o prostituez graþie modei, dupã cum meritã. Ca croitor, amo neliniºte perpetuã din pricina acestei misiuni. Sufletu-mi dã uneori înapoi. Dar vreau sã ajung sã vãd femeile purtând un inel în vârful nasului.”

“În sufletul meu nu încape gelozia, ci numai recunoºtinþa pentru Dumnezeu; fiindcã e de preferat sã fii bãrbat cu mai puþine facultãþi mintale, dar bãrbat,decât sã fii femeie, mãrime indeterminabilã, ºi care gãseºte fericirea în iluzie. Mai degrabã o realitate cu sens precis decât o abstracþie susceptibilã de toateinterpretãrile.”

(Kierkegaard, Banchetul)

2222




Utopiile nu suportã morala. Într-o lumeutopicã morala este imposibilã. În timp ceutopiile se construiesc, morala se distruge.

Cu o frenezie greu de înþeles, lumea universitarãeuropeanã s-a lãsat antrenatã de ideologiilemesianice ºi milenariste exportate destul de recentde anglosaxoni ºi de anglo-americani pe vechiulcontinent. Antropotehnicã (fabricarea artificialã aomului), nanotehnologii ºi transumanism nu suntdecât câteva din fantasmagoriile vehiculate deaceste ideologii extremiste ºi care provoacã uncontext intelectual execrabil, ba chiar periculos, prinminciunile, iluziile ºi inepþiile debitate, dar mai alesprin consecinþele concrete pe care le vom suporta,în cazul în care acestea se vor realiza. Mai întâi voiindica succint contextul ideologic; dupã aceea,plecând de la exemplul concret al unui simpozioninternaþional francez, voi ilustra culisele acesteiactivitãþi; în fine, voi analiza câteva conferinþe carezugrãvesc destul de bine atmosfera generalãoccidentalã de modã intelectualã utopistã.1° Contextul de propagandã universitarãSpun cã agitaþia "intelectualilor" universitari estebizarã deoarece aceleaºi personaje s-au ocupatdecenii de-a rândul de tot felul de subiecteplictisitoare ºi lipsite de interes intelectual.Conferinþe mediocre, articole imposibil de citit,cursuri catastrofice pentru studenþi, în fine opletorã de activitãþi universitare de tip proletcultistºi marxist, bine camuflate sub aparenþelemodernitãþii, au terorizat generaþii întregi destudenþi în secolul trecut. Dar dintr-o datã, ca la unsemn, s-au orientat toþi cãtre aceste tematicicomune, oricare ar fi fost domeniul lor despecialitate. Nu numai frenezia, dar chiar ºinebunia intelectualã i-a cuprins pe toþi. Se poateface o analizã detaliatã a acestor comportamente ºise pot determina fãrã probleme toate simptomeleneliniºtitoare ale mizeriei ºi violenþei noii sau noilorutopii.

Am avut ºansa sã fiu martorul prãbuºirii uneilumii (comunismul) ºi re-naºterii unei alteia(democraþia liberalã); sau poate cã a fost doar osimplã trezire dintr-un lung coºmar. Pe de altã parteam neºansa sã asist la o nouã schimbare, care seproduce cu o vitezã atât de mare încât treceneobservatã, de la democraþia liberalã, latotalitarismul transumanist. Radicalitateaideologiilor din trecut, oricât ar pãrea de incredibil,putea fi contracaratã prin mijloace de autoapãrare,de camuflare astfel încât cel puþin o parte dintreelitele intelectuale sã supravieþuiascã ºi sã pãstrezecontinuitatea culturalã ºi spiritualã. Aºa s-a ºiîntâmplat la noi, în ciuda genocidului din perioadadejistã, când s-a încercat exterminarea fizicã ºispiritualã a acestor elite.

Dar progresele rapide înregistrate de "tehno-ºtiinþe" oferã o capacitate colosalã dacã nu infinitãde control ºi de supraveghere a indivizilor (obiecte,lucruri, plante, animale, oameni etc.). Mijloaceleinformatice actuale sunt capabile sã controleze toþiatomii din Univers! Oricât ar pãrea de necrezut,aceastã posibilitate a dat naºtere celor maifantastice vise (coºmare), dorinþe, pofte ºi voinþe deputere. Mizeria sufleteascã, micimea intelectualã,meschinãria moralã, resentimentele ºi complexelede inferioritate s-au aliat în vederea acestei utopii

cosmice, de control ºi de transformare globalã alumii. Toatã lumea cea vestitã a vestitului Apus, încare mediocritatea moralã ºi culturalã auniversitarilor reprezintã punctul lor cel mai forte,s-a adunat în jurul acestui ideal.2° Motivele ºi dedesubturile afaceriiÎntr-un astfel de context puternic ideologizat a fostorganizat colocviul internaþional "Du corpsenchanté au corps en chantier" (De la corpulfermecat la corpul în ºantier), la UniversitateaStendhal din Grenoble, de pe 29 noiembrie pânã pe1 decembrie 2006. Trei zile deci de mareefervescenþã intelectualã, de mare frenezieuniversitarã, de extraordinare contribuþii originale,de renume mondial, pe o tematicã formulatã înmod subtil: cu jocuri de cuvinte. În ciuda acestoratuuri, evenimentul a fost organizat cu cea maimare discreþie. Abia am reuºit sã gãsesc câtevaafiºe, dar dupã colocviu, cu o sãptãmânã maitârziu, informat fiind cu discreþie de unul dintrestudenþii mei, care participase întâmplãtor la câtevaconferinþe. Deci nu am putut fi în salã nici celpuþin ca spectator, ca observator care sã-i busculezedin când în când cu întrebãri incisive ºi decisupãrãtoare. Nu mai spun cã ar fi trebuit sã facparte dintre conferenþiari, ºi asta din mai multemotive: mai întâi cunosc o parte din organizatori,care-mi promiseserã încã de anul trecut sã mã invitela acest eveniment, fãrã sã-ºi fi þinut cuvântul(faptul nu mai este revoltant în sine, pentru cãfalsele promisiuni ºi minciunile universitarilor suntdestul de curente); mai apoi, fac parte dintre puþiniifilosofi, din Europa, specialiºti în astfel de chestiuniinterdisciplinare; în fine, lucrez de vrei doi, trei aniîn strânsã colaborare cu diferitele instituþii,laboratore de cercetare ºi întreprinderi carepromoveazã tehnicile, tehnologiile ºi ideologiilerespective. Problema vine din faptul cã ideile melefilosofice nu corespund simþului comun universitar.Ce pot face dacã nu reuºesc sã gândesc în aceeaºidirecþie ca majoritatea? Îmi este imposibil sãexersez meseria de filosof, în sens serios ºicorespunzãtor vocaþiei profunde pe care o am ºi, înacelaºi timp, sã fac reclamã comercialã ºi ideologicãproduselor industriale. Una este incompatibilã cucealaltã.

Dar nu acesta este motivul pentru care mãpregãtesc sã-i demolez aici. Chiar dacã aº fi fostinvitat la colocviu, chiar dacã mi s-ar fi rezervat ocamerã de hotel "cinci stele", chiar dacã mi s-ar fioferit la restaurant ficat de gâscã (foie gras) ºi cuºampanie Canard Duchêne demi-sec sau cuTãmâioasã de Cotnari, aºa pentru exotism, iar cabonificaþie, o ieºire pe pârtia de ski de laChamrousse ºi o întâlnire cu Miss France, tot i-aº fiexecutat în scris ca pe niºte tãietori de frunzã lacâini, dar mai ales ca pe niºte potenþialiorganizatori ai viitoarelor crime în masã.Percep cu o forþã teribilã ºi enormã ºi presimt cu oangoasã profundã ºi monstruoasã aceleaºisimptome telurice, care au fost premergãtoare:ghilotinãrii în masã pe perioada Terorii revoluþieifranceze, masacrelor bolºevice leniniste ºi staliniene,crimelor naziste ºi comuniste, exterminãrii elitelorromâneºti etc. Toate au fost precedate de un fel dereacþii de nebunie în lanþ, de nebunie istoricãcolectivã. Iar o bunã parte din intelectuali au fost

sau sunt primii care au cãzut sau care cad victimãviruºilor ideologici. Este vorba, de manierã generalã,cam de acelaºi tip uman, vizitat de aceeaºi isterie,aceaºi violenþã, care a cuprins umanitatea aproapeperiodic de mai bine de douã secole încoace. Existãvreo modalitate pentru a-i calma ºi modera peaceºti propagandiºti, pentru a-i liniºti ºi cuminþi peaceºti mizologi ºi mizantropi? Sunt destul desceptic, dar cred cã trebuie totuºi început prin arezuma ºi a explica despre ce este vorba, pentru a-icunoaºte înainte de a-i combate.3° Programul ºi participanþiiSimpozionul a fost organizat de Centrul decercetãri asupra imaginarului (Centre de recherchessur l'imaginaire), aflat sub direcþia profesoruluiPhilippe Walter. Centrul a fost fondat de ºi adevenit celebru datoritã lui Gilbert Durand.Colocviul internaþional ºi (numit pompos)interdisciplinar a reunit peste douãzeci de"specialiºti" veniþi din diverse þãri ºi continente :Japonia (1), Spania (1), Maroc (1), Italia (1),România (1), Elveþia (2) ºi Franþa (15). Nu toþi aufost universitari. Au participat deasemeni cercetãtoride la CEA (Centrul Energiei Atomice) ºi chiarartiºti. Un fel de (în)cântare a patriei, ca sã folosescpropriile lor procedee stilistice. Nu toþi au fostprofesioniºti; au intervenit ºi amatori, doctoranzi,bãgãtori de seamã (bref, des fumistes). Însã faptulacesta nu a pus probleme, deoarece nivelulconferinþelor nu a fost cu nimic perturbat înmediocritatea lui. În fond aceasta este nota generalãa activitãþilor universitare. N-am sã-i pot aminti aicipe toþi ºi, din pãcate, nu o sã pot face altceva decâtremarci rapide insistând doar pe conferinþele careau fost mai bizare (dintr-o majoritate insipidã) saumai interesante (o minoritate îngrijorãtoare). Atât organizarea heteroclitã ºi precipitatã cât ºipletora de subiecte greu de clasat denotã o oarecaresuperficialitate ºi mai degrabã intenþii publicitare ºide propagandã. Ideea de bazã a organizatorilor afost în mod sigur legatã de "cum sã cheltuim maibine banii oferiþi de Regiunea Rhône-Alpes ºi cumsã rãspândim mai rapid noua ideologieantropotehnicã ºi trans-umanistã". Am semnalatdeja naivitatea jocului de cuvinte din titlul principalal simpozionului. Dar subtitlul este ºi mai buclucaº:"ºi dacã corpul mutant ne-ar fi fost povestit…" (et sile corps mutant nous était conté…). Chiar aºa, ce-arfi fost? Ce însemnã "corp povestit"? Se pot povestiîntâmplãri, evenimente, anecdote, istorioare, miturietc. Însã cum sã povesteºti piciorul sau mâna saucapul! Corpul ºi organele sau pãrþile sale pot fidescrise, studiate, analizate dar în nici un cazpovestite. Dar poate cã este vorba de vreoºmecherie poeticã, vreo figurã de stil interdisciplinarcare mi-a scãpat, vreo metaforã transparentã ºi deciinvizibilã. Sau poate cã nu este decât purãºarlatanie, simplã pretenþie intelectualã?Ambiguitatea nu este nici cel puþin profundã, easugereazã pur ºi simplu practicile publicitare mass-media, unde asocierea imaginii cu echivocitateacuvintelor produce în mintea clienþilor efectecomice ºi deci o simpatie pentru produsul respectiv:o capcanã pentru tontomani (un attrape nigauds).Cele trei zile, au fost organizate pe tematicifederatoare: în prima zi s-a discutat despre raortulîntre literaturã ºi tehnologie, pe tema corpului; înziua urmãtoare, despre imaginarul corpului mutant;iar în ultima zi, un fel de sintezã, despre "cele douãparadigme ale corpului" (imaginar ºi tehnic). Cefrumos, ca la Hegel!

În mod concret, iatã ideile principale ale câtorvaconferinþe, pe care am reuºit sã le descopãr înnoianul de sporovãialã pseudo-intelectualã, plecând

dezbateri & idei

Impossibilia moraliaJean-Loup d’Autrecourt

remarci filosofice

2233




de la înregistrãrile audio ale participanþilor, de laprogramul colocviului ºi de la rezumateleconferinþelor furnizate de autori (ca ºi cum aº fifost în salã). Mi-a fost greu de ales, deoarecesubiectele sunt fie ºcolãreºti, fie naive, fieinsidioase, fie confuze, fie pur ºi simplu inexistente.3° Câteva extraseDupã o prezentare fãcutã de Claude Fintz de laUniversitatea Grenoble II (specialist în tehnicile decomercializare!), despre care nu am nici cel puþinun rezumat, primul care a luat cuvântul a fostjaponezul Chiwaki Shinoda (Universitatea dinOsaka, Japonia). Acesta a vorbit despre "copiii defier", copiii monstruoºi care apar în poveºtilejaponeze ºi în miturile din Extremul Orient. Ideeaeste simplã, chiar dacã implicitã : aºa cum sesugereazã în imaginarul mitologic, putem încerca sãconstruim oameni (sau copii) din metal. Ideeaexistã, de ce sã n-o punem în practicã? Numai cãperversiunea nu vine din faptul de-a fabrica roboþiºi alte maºini "inteligente" metalice, ci din faptul cãnatura umanã este supãrãtoare, deci trebuieînlocuitã cu o "naturã artificialã" sau hibridã cyborg-ul. Aceastã idee nu a fost precizatã de specialistuljaponez ; forþa ei vine din aspectul implicit.Meritã reþinutã deasemeni conferinþa lui MercedesMontori-Araque (Universitatea din Grenada,Spania), pe tema "imaginii corpului dinamitat capre text" ; de ce? Foarte simplu, pentru frumuseþeaanacronismului, pentru enormitatea expresiei. Sãevoci imaginarul din legenda popularã spaniolã(lagarto la Malena, ºopârla Magdalenei), cu ideea deexplozie a corpului, dar pentru care faci apel ladinamita contemporanã, mi se pare nu numaieronat, ci infatil. Pe scurt, sã reþinem cã"înþelepciunea popularã" ne sugereazã cã putemmodifica organismul uman, chiar ºi prin procedeeviolente ca dinamitarea acestuia. Sunt de acord, darvreau mai întâi sã vãd dacã este posibilã treabarespectivã chiar în cazul conferenþiarului.

Dupã-amiaza a debutat cu doi tineri cercetãtori,Céline Verchere ºi Thimothée Jobert, care-ºi fac înmod sigur tezele de doctorat în cadrul colaborãriidintre CEA ºi Universitatea Grenoble II. Nu artrebui sã dau în ei aici, cãci sunt prea tineri ºi preanaivi, manipulaþi de cei care le conduc tezele ºi decei care le finanþeazã. Dar limbajul utilizat înconferinþa lor comunã "En-corps les nanos !" (În-corp nano-tehnologiile!) m-a deranjat peste mãsurã.Deja titlul fals subtil ºi pretenþios sugereazã undublu sens (din nou jocul de cuvinte mercantil): "encorps" înseamnã în interiorul corpului, dar sepronunþã ca "encore", care înseamnã încã. Altfelspus, contrar reacþiei de adversitate a populaþiei, înfaþa acestor tehnologii, autorii susþin cã trebuie sãintroducem nano-tehnologiile în corp din ce în cemai mult. În rest limba utilizatã este cea de lemn,cu care se încearcã acoperirea vidului conceptualprin frazeologia pseudo ºtiinþificã. Proletcultiºtiiromâni au ratat ocazia. Sunt mai mult decâtrevoltat cã Brucan Silviu n-a fost invitat ca sã-ºi facãprofeþiile autorealizatoare. Doar el mai lipsea (saustafia lui) cu inteligenþa sa sclipitoare de "inamic alpoporului".

Conferinþa þinutã de Marina Maestruti (de laUniversitatea Paris X), a fost mai mult decâtcontradictorie, lipsitã de onestitate intelectualã. Îºipropusese sã vorbeascã despre "ficþiunile dinnanotehnologii" ºi dupã ce a confundat ceea ce estespecific lumii posibile, lumii virtuale, lumiimitologice ºi lumii reale, intelectuala noastrã apãrãideea cã "promisiunea nanotehnologiilor de a realizavisele virtualitãþii" are acum un caracter concret! Pãifie este fictiv, fie este concret; cum vine treaba? Mãîntreb, nu fãrã tristeþe ºi dezamãgire, cum se poateîmpinge impostura recrutãrii intelectualilor înuniversitãþi pânã la acest stadiu de abjecþie, încâtdiscuþiile familiale pe care aceºtia le au acasã, sã se

transforme în conferinþe internaþionale ºiinterdisciplinare. Altfel spus, cum este posibil ca oignoranþã atât de crasã sã se îmbine cu vulgaritateaîn mediul universitar? Poate cã sistemul tribal derecrutare este de vinã!

La fel ºi cu tânãra Sylvie Allouche, încadratã dedouã universitãþi prestigioase (Paris I ºi Paris VIII) ;"prestigioase" pentru cine nu cunoaºte catastrofauniversitarã francezã. Deci nu-i pot imputa nici oresponsabilitate; este dusã de curentul mediocritãþiigenerale, de propagandã ºi de manipulare. Ea areexact profilul viitoarei asistente universitare, al cãruiloc este probabil rezervat de pe acum. Studenþiimei din primii ani fac lucrãri mai inteligente ºi maibine documentate decât mulþi din profesorii lor.Tânara doctorandã crede cã autorii de SF sunt noiicercetaºi ai reflecþiei filozofice ºi cãnanotehnologiile, cibernetica, biologia molecularã,progresul tehnologic, literatura, plus alte sosuri ºisalate de acelaºi gen, pot oferi "mijloacele uneireflecþii de naturã filosoficã, în acelaºi timp serioasãºi originalã"; exact ce vroiam sã spun ºi eu. Gând lagând cu bucurie. Ce aº putea sã-i urez decât "Boncourage! ºi carierã strãlucitã".

Ziua urmãtoare (joi, 30 decembrie), consacratã"imaginarului corpului mutant", a fost la fel deindigestã. Meritã semnalatã prezenþa lui LucianBoia, profesorul de istorie de la Universitatea dinBucureºti. De ce? Foarte simplu, intelectualulromân este "împins în faþã" de cercurile ºi reþelelesale internaþionale. Încã de pe vremeacomunismului, el reuºea sã publice în Franþa cãrþiinteresante. Este un fel de intelectual emblemã, camca Patapievici. Ambii sunt introduºi chiar ºi înconcursurile naþionale C.A.P.E.S. în Franþa, pentruviitorii profesori de limbã ºi literaturã francezã înînvãþãmântul secundar, care au ales, printre alteprobe, limba românã. Altfel spus, ei sunt buni latoate, ca ºi cum nu ar exista adevãraþi scriitoriromâni, romancieri sau poeþi contemporani. Or,pentru cine are o cunoaºtere profundã a literaturiiºi filosofiei contemporane, ºtie cã în spaþiulromânesc existã valori indeniabil mai importantedecât în cel francez. Deci ar fi fost uºor de alespentru probele respective un poet, un scriitor etc.Dar, oricât ar fi de provocatoare aceste vorbepentru ignoranþi, prefer sã nu lansez aici polemiciinutile. Boia a þinut o conferinþã interesantã despreimaginarul longevitãþii, altfel spus despre ideea"tinereþii fãrã bãtrâneþe ºi a vieþii fãrã de moarte"extrasã ºi sustrasã din folclorul românesc ºibineînþeles din povestea lui Eminescu ºi dinnuvelele lui Eliade. Nu cred cã i-a citat înconferinþã, la oral; în textul de care dispun, aceºtianu apar. Totuºi specialistul român face notã aparte,fiind mai moderat în faþa utopiilor ºi maicompetent decât ceilalþi conferenþiari. Dealtfel,conferinþa sa este singura care meritã citatã,împreunã cu cea a lui Wunenburger (cu care am sãînchei articolul, ca sã scriu ºi ceva de bine înîncheiere). Altfel spus, nu a fost totul ratat.Trec peste alte câteva conferinþe mai mult sau maipuþin banale ºi mã opresc la una tare de tot:Philippe Rigaut, "Le corps Fetish/SM: entre fablemystique et expérimentation sensorielle". Problemaspecialistului de la Universitatea din Picardia esteaceea a sado-mazochismului ºi a fetiºismului. Bineºi ce-i cu asta? o sã mã întrebe cititorul exasperat,"nu poate sã meargã la medic?". Ba poate, dar maibine preferã terapia de grup în mediul universitar.Se pare cã este o metodã modernã care permitevindecarea pacientului. Singurul risc: transmitereabolii participanþilor. Ideea de bazã este aceeaºi: aveþiniºte tare grave, vicii, complexe, suferiþi dedemenþã, sunteþi epileptic, nebun, obsedat,paranoiac, maniac, schizofren, pedofil º.a.m.d.,atunci repede la Universitate, este locul ideal pentrua debita toate inepþiile posibile ºi imposibile. Pe

scurt, moºul Rigaut a fãcut propagandã mediilorsalubre ºi interlope pe care le frecventeazã, stilurilorSM-Fetish ºi Dark-gothic (mai bine nu vã spun ceînseamnã), pentru a pune în evidenþã corpul"deviant" ! Curat murdar, coane Fãnicã!Ar mai fi ºi alþii care ar merita sã fie discutaþi aici,ca Jean Marigny, specialistul în vampiri, mareamator de vinuri albe româneºti, ºi pasionat demeleagurile carpatine pe care le strãbate adeseaîntre Sinaia, Braºov ºi Sighiºoara, în cãutare destrigoi. Dar spaþiul nu-mi permite. De aceea am alesdoar extremele. Aºa cã prefer sã închei cuconferinþa þinutã de Jean Jacques Wunenburger,unul din marii nababi al filosofiei francezecontemporane, profesor la Universitatea Lyon III.Din start, trebuie sã recunosc valoarea specialistului.Oricât m-ar mânca limba ºi oricât m-ar mâna stilulcaustic, nu am ce sã-i reproºez profesorului de laLyon. Este printre puþinii filosofi francezicontemporani care scrie texte consistente, care suntlizibile ºi deci pot fi citate. Restul, toþi o apã ºi-unpãmânt. Conferinþa sa a fost cea mai interesantã.Este singurul care a semnalat în acest colocviuprobleme filosofice, paradoxe teoretice. Ceilalþi aufãcut apologie ideologicã, el a efectuat criticafilosoficã. Astfel acesta a putut sã-ºi regãseascã temevechi ºi dragi ca cea a unui "subtil totalitarism" carese instaleazã cu ideologia ºi cultul corpului. Epocanoastrã se caracterizeazã printr-o extraordinarãdezvoltare a biotehnologiilor corpului, destinate sã-lamelioreze, sã-l autonomizeze, sã-l autoreguleze, sã-lartificializeze, pentru a scãpa dezordinii, bolii ºimorþii. Or dilema constã în a cãuta emanciparea,fericirea ºi libertatea într-un corp cibernetic,transparent ºi reglat ca un ceas.De ce? Care este problema sugeratã deWunenburger? Rãspunsul este simplu: pentru cãomul nu poate fi liber, emancipat ºi fericit decâtdin punct de vedere moral, în plan spiritual ºiintelectual, iar nu la nivel corporal. În imaginaþiepot cãlãtori instantaneu, pot zbura ºi trece prinziduri. Dar în realitate, corpul este determinat ºisupus legilor naturii, în timp ce spiritul, inteligenþa,imaginaþia pot sã li se sustragã. Toatã viaþa noastrãmoralã depinde de aceastã posibilitate: de a fi liberiºi deci responsabili de ce facem. Este în joc vecheaproblemã a liberului arbitru.

Prin urmare, dacã utopiile corpului cibernetic neconduc direct la un nou tip de totalitarism, nu ar fimai bine sã încercãm sã revalorizãm un imaginarautentic, bazat pe invizibil, pe imaterial ºi pemister? Aceasta din urmã nu este doar o simplãîntrebare retoricã, ci chiar soluþia sugeratã defilosoful lyonez. Nu pot decât sã rãspund afirmativîn faþa poziþiei singulare ºi deci marginale a luiWunenburger.În concluzie, dihotomia tehnofil/tehnofob, pare cãva constitui în cadrul noii ideologii trans-umanisteºi antropotehnice, un substitut periculos, careameninþã sã înlocuiascã în democraþia tradiþionalãdepartajarea în stânga/dreapta. Faptul corespundedeasemeni unei mutaþii mai profunde, nihilismuloccidental, care ne-a fãcut sã trecem de la Magnamoralia proprie antichitãþii, la Minima moraliaspecificã contemporaneitãþii ºi, prin urmare, neameninþã cu Impossibilia moralia, care probabil vabulversa societãþile viitoare. De ce? Pentru cãmorala nu poate fi minimã, ea poate fi magnificãsau imposibilã. Ca ºi în artã sau în ºtiinþã,minimalismul etic este o contradicþie în termeni. Filosofia minimalistã este imposibilã.

Grenoble, 27 decembrie 2006

Recitind Societatea Transparentã a lui Vattimo(mã interesa, mai degrabã, problema mituluiregãsit), o întrebare aproape modernã îmi

veni în minte: ce înseamnã a fi uman înpostmodernitate? (astfel de întrebãri pot fi puse înmarginea unei lecturi precum cea din Vattimo sau acelor asemenea lui, altfel, spasme metafizice te potîmpiedica). În acest punct pare-se cã „dacã avem oidee despre realitate, aceasta, în condiþia noastrã deexistenþã tandromodernã, nu poate fi înþeleasã cadatul obiectiv ce se aflã dedesubt, sau dincolo, deimaginile pe care ni le dau mijloacele decomunicare. Cum ºi unde am putea sã ajungem cuastfel de realitate „în sine”? Realitatea, pentru noi, emai degrabã rezultatul încruciºãrii, al„contaminãrii” a multiplelor imagini, interpretãri,reconstituiri pe care, în concurenþa între ele, sau,oricum, fãrã nici o coordonare „centralã”, ledistribuie mijloacele de comunicare (p.11)”. Nimicpânã aici nu pare suspect. Lucrurile sunt evidente ºiteribil de clare, nu asta e problema (nici mãcarfaptul de a putea spune, imberb, da aºa e sau nu,nu e aºa la o astfel de informare asupra realitãþii,nu mi se pare important), ci cã puþin mai încoloVattimo afirmã: „Subiectul postmodern, dacãpriveºte înãuntrul sãu în cãutarea unei certitudiniprime, nu gãseºte siguranþa cogito-ului cartezian, ciintermitenþele inimii proustiene, poveºtile mediilor,mitologiile evidenþiate de psihanalizã (p.50) ”.

Ruperea istoriei ca ideologie triumfãtoare aoccidentului (intrarea în scenã a marginalilor)dispune omul postmodern spre o deschidere careînainte de apariþia mijloacelor de comunicare nu ar

fi fost posibilã. Alteritatea, în acest sens, poate fi însfârºit regânditã, reinterpretatã ºi asumatã, nu caceva absolut diferit de mine, ci doar ca cevamomentan strãin, dar pe deplin asimilabil într-oconºtiinþã deschisã. Problema, ºi una din mizeleacestei cãrþii, stã, desigur, sub înfrângerea gândiriieuropocentriste care apeleazã mereu lametapovestiri justificative. Ele (metapovestirile numai funcþioneazã, o tezã atât de auzitã astãziasupra cãreia nu mai insist) sunt una din piedicilerecunoaºterii alteritãþii, aºa cã trebuie spulberate,începând cu istoria ca teleologie. Problema nu eaceasta, ci cu totul alta; anume, ce justificã unitateaomului, unitate care nu mai poate fi cãutatã nici„dedesubt”, nici „dincolo” de imaginile pe caresocietatea transparentã le creeazã? Rãspunsul, nuuºor de intuit, stã în „înãuntrul” omului, acolounde memoria proustianã ºi mitologiilepsihanalizabile (freudian sau jungian) stau ascunse.Construcþia „interioarã” a subiectului capãtãconsistenþã sub douã axe: memoria personalã(madlene cu diferite gusturi, mirosuri, culori etc.) ºimiturile. Întrebare noastrã este, în acest punct,urmãtoarea: dacã nu cumva cele douã axe alesubiectului pot fi privite ca metapovestiri? Dacã da,atunci a fi uman în postmodernitate înseamnã alua în considerare structuri care nu aparþin delocpostmodernitãþii, structuri care nu aparþin nicimãcar modernitãþii, structurii de-a dreptul arhaice.Rãspunsul e prost ºi tocmai Vattimo ne spune cã eprost: mitul sau redefinirea mitului astãzi nu nepoate face sã tragem concluzia „cã tocmai oregãsire a mitului ar putea sã reprezinte rãspunsul

adecvat la problema «ce însemnã a gândi» încondiþia existenþei tandro-moderne (p.34)”.

Zguduitor nu-mi pare a fi faptul cã mitologia ºimemoria se transformã într-o construcþie profundoccidentalã, mi se pare de bun simþ sã fie aºa, ci cãmitologia funcþioneazã numai ca pendantindispensabil într-o definiþie a umanului, însã, maiapoi, ea nu poate fi luatã pânã la capãt înconsiderare (adicã în sensul ei deplin cum ar ziceEliade, deºi Eliade mi se pare excesiv de uzat aºa cãapelul la el, cel puþin în cultura românã, nu spunemare lucru). Mitologia poate funcþiona ca punct desprijin, niciodatã ca explicaþie (ceea ce, pe bunãdreptate, nu-mi creeazã nici un fel de insomnii).Însã ceea ce mã pune pe gânduri e precaritateajocului cu mitul, simbolul, metafora (lucruri nu pedeplin raþionale) ca funcþii de apel, atunci cândtoate celelalte apeluri au fost epuizate. Desigur,existã vaste analize asupra acestor fenomene (nuare sens sã le enumãr), însã întotdeauna încheiatecu un rest, adicã întotdeauna spre limita analizei sespune cã nu se poate spune chiar tot. De fapt,mirarea mea stã în urmãtoarea dilemã: când avemdreptul sã apelãm la mitologie noi, oameni aimodernitãþii foarte târzii? Mai exact la ce foloseºteacest apel? ºi dacã acest domeniu (mitologia)frizeazã o parte a noastrã de neeludat, de cefuncþioneazã numai ca limitã a unei analize?

E clar cã „a fi (poate: în sfîrºit) umani (p.23)”revendicã o gândire atotcuprinzãtoare ( strãinul,copilul ºi femeia, ca sã-l parafrazãm pe Todorov),ruptã de metapovestiri metafizice, o gândire carenumai astãzi, sub incidenþa societãþii transparente,poate funcþiona. Însã madlenele ºi miturile(psihanalizabile desigur) stau „dedesubt” sau„dincolo” sau „în sine” (nu importã unde) în uman,ca un fel de metapovestiri nemetafizice.

Pentru cã tradiþia nu apare în mod firesc doarca o simplã transmitere de conþinuturi ºiforme ce trebuie prezervate prin reiterare într-

un câmp social activ, ei îi atribuim rolul de a neasigura o parte a demersurilor de legitimare ajudecãþilor noastre, de orice fel ar fi ele. Condiþiilecare au dus la apariþia unor elemente ale ei suntsortite pieirii, iar ceea ce se transmite este doarexperienþa ce se decanteazã într-o formã reiterabilãºi apelabilã ca temei al unor judecãþi fãcute ulterior,într-un alt context. Caracterul viu al unei tradiþii stãîn puterea de legitimare a unor judecãþi ce iaunaºtere nu în acelaºi context iniþial, ci într-uncontext actual, altfel tradiþia nu e decât o colecþiede „învãþãturi de minte” ce ar trebui sã acþionezeautomat în condiþii similare sau identice. În acelaºitimp, ceea ce este transmis prin tradiþie ºi apelat încontexte de viaþã diferite de cele genetice, devinelemente ce asigurã o înþelegere a vieþii omului ºiperpetuarea vieþii acestuia.

Lamentaþia pe care o oferim ascultãtorilor decâte ori pomenim de cei 45 de ani de comunism,conþine ºi ideea cã am fost privaþi de legãtura cutradiþia gânditorilor din perioada interbelicã, însãtonul ridicat al tânguirii nu e suficient, e nevoie ºide punerea în evidenþã a acelei pãrþi vii a tradiþieigândirii interbelice ce ne-ar putea susþine multipleletipuri de judecãþi cerute de contextul în care trãim.

De aceea, ceea ce eu propun aici, este un exerciþiueuristic în vederea elevãrii unei relaþii întreconcepþia filosoficã blagianã, privitoare la naºtereaomului ºi promovarea multiculturalitãþii în contextcontemporan.

În concepþia lui Blaga, naºterea omului are locprin douã salturi diferite: unul este cel morfologic,care are ca ºi regulã existenþa întru imediat ºipentru securitate, prin care se legitimeazã ontologicdemersurile civilizaþional-tehnologice; celãlalt estecel ontologic, care are ca ºi regulã existenþa întrumister ºi revelare, prin care se legitimeazã ontologiccultura ºi plãsmuirile sale. Saltul ontologic duce lanaºterea omului în orizontul misterului ca orizontoriginar, el reprezintã o trecere bruscã de laînþelegerea instinctual-conservativã a alteritãþii, la oînþelegere revelatoare a alteritãþii ca mister. În felulacesta, pentru Blaga, naºterea omului ºi naºtereaculturii sunt cooriginare, iar „cultura este rezultantaactelor de revelare a misterului”.

Elementul esenþial al actelor de revelare amisterului, din care se constituie cultura, estepecetea stilisticã, a cãrei formã abstractã Blaga adenumit-o matrice stilisticã, iar matricea estecompusã din patru categorii abisale. Ori fiecareculturã posedã o matrice stilisticã specificã, iarspecificul izvorãºte din faptul cã în ea sunt prezentecategoriile stilistice sub forma uneia din modalitãþile

lor. Prin urmare, dacã misterul este revelat într-oplãsmuire ce este marcatã de o matrice stilisticãspecificã, el nu poate fi epuizat prin ea, pentru cãacea plãsmuire nu este decât o modalitate tributarãunui specific stilistic, ea nu poate avea în nici uncaz un caracter absolut sau esenþial, chiar dacãînglobeazã o structurã arhetipalã. Blaga numeºteaceastã situaþie cenzurã stilisticã, iar pe consecinþelece le implicã ea se poate întemeia ontologicjustificarea privind promovarea multiculturalitãþii.

Recunoaºterea existenþei unui temei intrinsec apriori pe care îl implicã orice plãsmuire culturalã laun moment dat ºi prin prisma cãruia poate fiînþeleasã devenirea istoricã a culturilor constituie untemei suficient pentru securizarea unui spaþiumulticultural. Recuzarea unui temei intrinsec apriori, de genul celui pe care îl susþine Blaga, dinperspectiva unei finalitãþi convenþional stabilite sauuniversal recunoscute nu se justificã, pentru cãexistenþa unei asemenea finalitãþi este cel mult la felde probabilã ca ºi existenþa unui temei intrinsec apriori. Nerecunoaºterea unui temei intrinsec ºi apriori al plãsmuirilor culturale deschide perspectivaunei evaluãri legitimatã pe elemente ce þin în modexpres de existenþa în imediat ºi pentru conservare.Urmarea unei asemenea situaþii pune sub semnulîntrebãrii existenþa întru mister ºi pentru revelare,refuteazã saltul ontologic ca moment care faceposibilã cultura ºi omul, deschide ºi legitimeazã operspectivã în care omul poate fi judecat, fãrã dreptde apel, prin categoriile valorice ale biologicului ºitehnologicului. Iar o judecare dominatã deperspectiva performanþelor biologice ºi aperformanþelor plãsmuirilor tehnologice, pânã acumîn istorie, s-a dovedit purtãtoarea unui puternicpotenþial de violenþã.

2244




filosofograme

Un temei, din alte vremi, pentrususþinerea multiculturalitãþii

Aurel Bumbaº

Madlene ºi mituriCãtãlin Bobb

pharmakon

2255




Când au dublat inscripþia de pe imobilulAcademiei de Arte Vizuale, Funar ºi istoriciisãi de buzunar nu ºi-au pus problema cã ºi-

ar afiºa o dublã probã de ignoranþã istoricã ºireligioasã. Pentru cã regele nãscut acolo, pe la 1440,a fost botezat cu numele unui apostol (Matia, 24februarie), nu de evanghelist (Matei, 21septembrie). Ca nostimada sã fie ºi mai bineperceputã, trebuie sã se ºtie cã Hunedoreanul a fostregele Matia I, cãruia i-a urmat, peste mai bine deun veac, un Matia al II-lea, din dinastiaHabsburgilor. Aºadar ne-a rãmas lipitã pe pereþi,pânã la clipa conºtientizãrii gafei, o splendidãdovadã de prostie, cu care se loveºte ceas de ceas înpopulaþia de rând sau în turiºtii stupefiaþi decorespondenþele istorico-religioase (culturale) alebãºtinaºilor.

Dar operaþiunea „bãgaþi picioarele în istorie” nus-a rezumat vreodatã doar la acest „fleac” dinpartea edililor liberi de dupã ‘89. Batjocura s-amediatizat ºi mai monstruos cu simbolurileheraldice ale urbei. Poarta cu hersã (grilajul cu þepi,ridicãtor) ºi trei turnuri, de la începuturile primilororãºeni, nobilã ºi neutrã, a fost substituitã cu o altaemblemã de pus pe steag sau ecuson de gardianpublic. Vechea boalã româneascã a schimbãriiformelor fãcutã în iluzia lepãdãrii fondului, a lovitºi aici. Noutatea colcãie de mesaje istorice:stindardul dacilor din Napoca cea negãsitã, alãturide o Minervã apatridã menitã sã sublinieze (poate)cã oraºul are mai mulþi deºtepþi decât alte aºezãri.Cea mai monstruoasã dintre noile podoabeheraldice lopãtate din convingerea cã nimic din cear fi tipic oraºului nu trebuie sã lipseascã (amintiþi-vã doar de vechea stemã a României comuniste, încare spicele, sondele, soarele ºi roata dinþatã sebuluceau sã arate tututor cã suntem complecºi ºifoarte proletari înfrãþiþi cu natura simpatizantã),este silueta Monumentului Memorandiºtilor.Emanaþie a orgoliului funariot, a închipuitului sãutriumf asupra „pieþei ungureºti”, redusã la câþivamilimetri de ºtampilã, ea nu sugereazã decât unoarecare beþigaº. Bine cã s-au dus creatorii de colajeheraldice amatoristice, pentru cã – cine ºtie? – ne-am fi trezit acolo poate ºi cu „minunata” statuie alui Avram Iancu ori, ºi mai rãu, cu o piele de ianoºpurtatã în bãþ de vreun mãnãºturean verde. Dar,deºi neavizatã oficial, stema cea groteascã fluturã încontinuare pe banere ºi pe antetele Primãriei luiBoc.

Cu un talent de invidiat, cum o repetãm,Funãria ºi-a asociat un splendid grup de istorici þuc-in-dosiºti care s-a dublat instantaneu cuingineri/arhitecþi conºtienþi de inaugurarea„perioadei istorice a acumulãrii primitive acapitalului” în România (cum scria blestematul deMarx). Termenul de „oneroºi” li se aplicã deasemenea. Numai denumirea de profesioniºti, cubune bagaje de arhitecturã istoircã, iubitori aioraºului în care s-au nãscut sau au prins rãdãcini,nu.

Deja dãtãtorii de nume dacic mai grijiserã un aldoilea cãlãreþ de bronz, în aºa fel încât oraºultransilvan sã se adauge la zecile de alte localitãþicare venerau pe un viteaz cu „pohtã” de a domnipeste românii cei neuniþi ºi prea-adesea deficienþi înfapte mari. O zestre nouã a apãrut prin pleiada debostani în þepuºe (= busturi), cu postamente maiscumpe decât operele de artã, alãturi de ºi maifrecventele plãci pe frontoane. Printre ultimele,neavizaþii lasã falca mai jos decât trebuie laomagierea „Casinei române”, adicã la locul deplãceri al intelectualilor români prigoniþi din Austro-Ungaria. Ce pãcat cã nu am fost ºi noi consultaþi!Am fi sugerat imediat plãci la punctul unde primulroman sadea s-a cãsãtorit cu o dacã napocensã,unde Nicolae Iorga ºi-a bãut ºvarþul dupã ce avizitat Feleacul, unde calul generalul Petala, cel carecomanda trupele române care au pãºit în Clujulunit cu regatul, a nechezat de bucurie prima oarã.Sã recunoaºtem cã sugestiile noastre sunt maiimportante decât acelea al aºezãmântului în careavocaþii rezidenþi ºi popii români veniþi la oraº dupãtârguieli, jucau 66 cu cãrþi zise ungureºti, la unpahar de Beherovka sau cafea Julius Meinl.

Vectorii de acþiune au fost ºi mai sofisticaþi.Apetenþei de spaþii cu rosturi de baze de cheagcapitalist au început sã-i cadã victime case ºifrânturi de case din patrimoniul istoric. Indiferentde cel fel de justificãri s-au servit, probabil cãnimeni nu va ajunge în proces pentru „casacãlãului”, aºezarea Domo-ului peste colþul de nord-vest al incintei Napocii ºi cetãþii medievale, caseleîngropate sub biserica ortodoxã din b-dul Eroilor ºicâte ori mai fi (multe, dar cu lista uºor derecompus).

ªi astãzi mã cuprinde mirarea cum de a existato atât de cumplitã încrâncenare pe ziduriledezgropate din faþa Statuii Regelui Oraºului, întimp ce vis-à-vis de Liceul de Muzicã (fostulclaustru dominican), ruine bibilite în liniºte, totromane, erau pãstorite doar de cãtre arheologul carele descoperise. Parcul Caragiale, care mustea deruine de arãtat celor care trebuiau convinºi cãromânii se trag din romani, a continuat sã doarmãcuminte somnul de anonimat. Iar groapa din faþaÎncãlãratului Româno-maghiar persistã, generatoarea nesfârºite dureri de cap într-ale restaurãrii, ca uncui al lui Pepelea lãsat pervers moºtenire de vecheaadministraþie...

Ici-colo, burgul de care tot scriem are urme carese mai iþesc semeþ. Dar, în afara unui tronsonrezolvat înainte de ‘89, înspre Piaþa Cipariu, lângãBastionul Croitorilor (mai numit ºi Bethlen),zidurile de incintã au aspectul unei danturi de babãcare a mâncat toatã viaþa orez cu pietricele ºi nucunoºtea noþiunea pastei de dinþi. O promenadã lacolþul de sud-vest al incintei ar merita stopatã prinbariere sau mãcar cu dejecþiile unei maºini de fum.Cu un ciocan de zidar, o spãligã ºi un fierãstrãu ar

fi dispãrut urgent ºi cojile de cocioabe care se lipsecde zidul medieval ºi pãdurea de tufe, împreunã cucopacul care prosperã pe turnul de colþ ºicoronamente. În zadar, o ceatã de studenteinimoase s-a apucat, în urmã cu câþiva ani, sãpliveascã zidul din spatele clãdirii deþinute deUniversitate. Credeþi cã s-a îmbujorat de grijãobrazul vreunui edil-ºef, la acest gest, mai multfeminist ºi simbolic, dar reclamat elementar deprotecþia monumentelor? Aº! Probabil scuzele arîncepe cu aruncarea dilemei: al cui e ziduldomnule?

Singurul turn de incintã, cu oarecare lookcosmetic, cel despre care am pomenit deja, este ºiel exemplu al „interesului” neprecupeþit cu careedilii au bandajat zestrea patrimonialã ºi de brand aClujului. Pe el troneazã încastratã vizibil inscripþialapicã „Muzeul de istorie al oraºului”, amintind desingura sa clipã de glorie contemporanã. Dupã aniîn care a fost hulubãrie de maidanezi, dupã ceigrasia i-a ajuns la etajul II, acum Primãria se zbatepentru a-l recupera, ca sã-l metamorfozeze în oricealtceva decât a fost ºi se cuvenea sã redevinã.Probabil cã are dreptate: cât se mai poate aveaîncredere în muzeul de istorie care reclamãTransilvania, dar se canalizeazã obstinat doar cãtreantichitatea, la fel de puþin localã?

A vãzut cineva vreo inscripþie curatã, eventualtrilingvã, pe vreo mãrturie a Clujului medieval oripremodern? S-au marcat cumva pe proaspetelecaldarâmuri, traseele dispãrute ale miezului istoric?ºi-a pus cineva problema cã ºi strãzile oraºului vechiar avea nevoie de nume ceva mai personale, maispecifice, în aºa fel încât strada Clemenceau sã nuparã a proveni de oriunde din Europa francofonã?Vreo statuie mai onorabilã? Cã pãzitorul de rele i-afost Sf. Arhanghel Mihail (= ziua oraºului!)? AreClujãria comandatã vreo monografie istoricãcomparabilã cu ceva similar din zãri continentale,tradusã ºi în luxemburghezã, ca sã stoarcã lacrimade emoþie a înfrãþiþilor din aceiaºi parcelã de glob?

Istoria recentã a oraºului în care ne trecem cãtremarea uitare, este miºcarea unei hore a interesaþilorîn voturi de ºcoliþi la generalã ºi la liceul seral, acãpãtuiþilor ascunºi de scuturi istoriste,confecþionate din hârtie de ziar provincial, apseudo-profesioniºtilor veleitari, a indiferenþilorpentru care blocul de beton este la fel de bun ca ºigarsoniera inconfortabilã, hãrtãnitã din sãlilepalatului clasicist, ai acelora pentru care, la statuilelui Matia Corvinul ºi Mihai Viteazul, doarpodoabele armãsarilor sunt interesante.

Mai lipseºte cineva? Sã ne gândim repede... Dardesigur!

(Va urma)

Burgul lui „Matei” CorvinAdrian Andrei Rusu

colaþionãri

Facultatea de Filologie avea foarte mulþistudenþi. În anul meu, numai la secþia culimba principalã româna (iar secundarã

franceza, italiana, engleza ºi spaniola, fiindobligatorii cîte douã) erau 160. Dar existau ºisecþii cu alte limbi principale de predare: franceza,engleza, maghiara, germana ºi rusa, unde erauînscriºi încã vreo 300. Un vast univers cosmopolitºi „himenocrat”! Desigur, tinerii aceºtia fãcuserãliceul la oraº, însã majoritatea proveneau dinmediul rural ori din familii de muncitori ºi demici funcþionari. Pãstrez încã vii în memoriefigurile lor înduioºãtoare de provinciali aferaþi.Veniserã în prima zi de cursuri cu un aerduminical, îmbrãcaþi cu hainele „cele bune”: olume pestriþã, dar nu cenuºie, lãsînd impresiaunei bunãstãri improvizate; o lume care, în fond,îºi masca stîngaci perplexitatea ºi precaritateaintelectualã. Dupã cinci ani de studii, ei deveneauprofesori, însã destul de puþini aveau sã ºtie citi ºivaloriza critic o carte. La sfîrºitul Facultãþii,cultura lor criticã era uimitor de pauperã. Unabsolvent mediu nu îi citise sistematic nici mãcarpe marii critici din interbelic, Eugen Lovinescu,G. Cãlinescu, Pompiliu Constantinescu, Vl. Streinu. Limbajul conceptualizat le eraaproape inaccesibil. Literatura, în esenþa ei,rãmînea o enigmã ºi nu se dezvãluia decît princonþinut. Cei care descopereau existenþa formelorerau niºte privilegiaþi. În anii ‘60, învãþãmîntulliterar ºi artistic nu scãpase decît parþial dedomnia tranzitivitãþii oarbe. Comentariulacademic obliga opera literarã la comunicareadirectã a unui mesaj devenit aproape identic cuconþinutul. Realitatea înconjurãtoare însãºi nu i searãta omului obiºnuit decît ca o prezenþãempiricã ºi univocã.

Un fapt mai puþin cunoscut ºi bine camuflat:în Cluj apãreau douã reviste de culturã în limbaromânã ºi patru în limba maghiarã, dintre careuna pentru femei ºi alta pentru copii. Celeromâneºti existã ºi astãzi sub acelaºi nume:

Tribuna ºi Steaua, prima, sãptãmînalã, editatã deConsiliul Culturii; cealaltã, lunarã, editatã deUniunea Scriitorilor. Deºi controlate de partid,revistele erau atunci niºte adãposturi privilegiatepentru scriitorii care aveau ºansa sã-ºi gãseascã unloc aici: un salariu onorabil, onorarii consistente,program de lucru redus (oficial, patru ore pe zi),cãlãtorii în strãinãtate ºi un statut social înproximitatea nomenclaturii. A fi redactor la opublicaþie literarã însemna mai mult decît oprofesie; însemna un loc confortabil în ierarhiasistemului, precum ºi oficializarea calitãþii descriitor. Ocuparea unui asemenea loc echivala cuîmplinirea unui destin fericit. Dar, dincolo deprivilegiile sociale, funcþia legitima ºi autoritateaîn viaþa literarã. Revistele însele erau niºte centrede putere unde se prefigurau ierarhiile literare. Înfond, ele ºi editurile deþineau controlul asupraîntregului fenomen literar.

Din redacþiile acestora s-a nãscut însã ºiboema, în varianta ei fundamentalistã: boemaalcoolicã. Deceniile literare ºase, ºapte ºi opt aufost deceniile marilor beþivi. Pentru scriitorulromân, bãutura devine emblemã a vocaþiei.Uniunea Scriitorilor din capitalã are un restaurantcare, singur, îi asigurã celebritatea. Se bea zilnic,ritualic aproape, cu distincþie ori depravat, înpublic sau pe ascuns. Marii proletcultiºti ai anilor‘50, propovãduitori ai moralei comuniste, sunt ºimarii beþivi ai vremii. Bãutura devine o modãcãreia puþini i se pot sustrage. Abstinentul este unproscris, dizgraþiat de breaslã. Clujul literar nuface excepþie. În anii ‘60, se pare cã redacþiaTribunei purta faima veselului flagel. Era oredacþie numeroasã, cu vreo treizeci de membri,dintre care nu beau Augustin Buzura, RomulusRusan, Mircea Vaida ºi Constantin Cubleºan; ocomunitate integral masculinã care îºi exhibaglorioasa mediocritate printr-o continuã ºi voioasãpetrecere. La Steaua exista un mediu mai rafinat.Poeþii fondatori ai revistei purtau încã o aurãeroicã, fiind cei dintîi care îl denunþaserã, la un

Congres al Scriitorilor, pe Dan Deºliu, un lider alproletcultismului. Steliºtii cultivau eleganþa ºi uncomportament discret, aveau un cerc decolaboratori selecþi ºi sfidau viaþa frustã atribuniºtilor. Boemii de vocaþie ai redacþiei erausolitari ºi melancolici. Boema nu a pãtruns însã înUniversitate, unde se formau îndeosebi critici ºiistorici literari, dar, altminteri, cu toate excesele,ea nu a dus la o degenerare a „speciei”. Maidegrabã a dat culoare epocii ºi a satisfãcut iluziaunui nonconformism. La urma urmelor, ea nuera, poate, decît o adaptare a unui model culturaluniversal. Îmi amintesc cu cîtã admiraþie sevorbea în mediul literar despre boemi celebriprecum François Villon, E.A. Poe, Serghei Eseninº.a. Lui Eminescu însuºi i se croise o biografieoralã de boem, ca un fel de reper legitimator. Pealtã parte, boema întreþinea mitul talentului„natural” ºi al inspiraþiei „iraþionale”, un mitfecund ºi catalizator într-o lume care uitase parcãsã viseze.

Mai rãmîne o întrebare: a fost boemulautohton un revoltat politic? Cu siguranþã, nu,cãci, în realitate, boema nu reprezenta altcevadecît o formã specialã de divertisment ºi opracticau doar cei care aveau mult, foarte multtimp liber. Dar despre acest fenomen am maiscris. În ce mã priveºte, am avut o relaþiefluctuantã ºi ambiguã cu el. Acum cred cãinspiraþia funcþioneazã numai în actul efectiv alscrisului ºi în timpul lecturii, ºi, mai ales, cã e unvertij nobil al luciditãþii.

Sã revin la cele douã publicaþii clujene: pentruaspirantul la glorie, ele constituiau autoritateaabsolutã ºi infailibilã. Student, treceam aproapezilnic pe lîngã redacþia revistei Steaua, din stradaHorea, tulburat de misteriosu-i prestigiu. Aveamintuiþia obscurã cã accesul dincolo ar însemnatrecerea celui mai dificil prag al ritualului iniþiaticîn care mã aventurasem. În spaþiul literar, trãiamcu un sentiment cultic, fãrã a bãnui nici prezenþaunei ideologii, nici superficialitatea oridezinteresul celor care mã vor judeca. Imaginearedacþiei literare ca un fel de incintã sacrã n-ar fichiar o exagerare. Eu îmi reprezentam idealizatlumea literarã, ºi încã într-un orizont dereligiozitate. Nici cînd am ridicat vãlul de perealitate, acest pietism nu m-a pãrãsit complet.Oricum, într-o asemenea stare de exaltare pioasã,am debutat împreunã cu Franz Hodjak laTribuna, în primãvara lui 1967, cu traduceri dinGeorg Trakl. Lucrasem cîteva sãptãmîni la ungrupaj de vreo zece poeme, dupã o iniþiereprealabilã în lirica traklianã. Fãceam mai întîitraducerea brutã a textului german, apoiîncepeam cãutarea trudnicã a echivalenþelorromâneºti. În ciuda aparenþelor, Trakl e un poetdificil, cu un imaginar complicat, a cãruistranietate constã atît în atmosfera hieratic-crepuscularã, îmbibatã de o melancolie grea, cît ºiîn densitatea imaginilor enigmatice, multeobþinute prin aglutinãri de cuvinte. Pentru mine afost uimitor faptul cã limba românã poaterãspunde acestei prodigioase expresivitãþi. Amrealizat, totodatã, cã traducerile din marii poeþiamplificã spaþiul poetic al literaturii de adopþie ºicã obligã limba la un efort de imaginaþie a cãreiprofunzime este inaccesibilã multor poeþiautohtoni. Am mai tradus pe urmã ºi din alþiautori (Paul Celan, Bobrowski, Krolow º.a.). În1969, am publicat în Steaua un mic grupaj dinNelly Sachs, poetã cu sintaxã traklianã, care, lapuþin timp, avea sã primeascã premiul Nobel.

Petru Poantã

Anii ’70 (II)

2266




intermezzo clujean

Cristian Ruþã-Fulger Poveste de iarnã

2277




Am început sã scriu tablete cu câteva bunedecenii în urmã. Revista Steaua a fost ceacare mi-a gãzduit, cu generozitate, ani de

zile, aceste aventuri în miraculosul univers alparbolei, esopiadele ironice ori amare, exerciþiilede admiraþie faþã de cei pe care i-am iubit. Toateacele texte pe care prin anul nouãzeci al veaculuitrecut le-am reunit sub semnul ferestrei,Dealtminteri aºa s-a ºi chemat acel volum:Ferestre. Le scriam cu nedisimulatã plãcere, lescriam pentru cei care aveau urechi de auzitadevãruri incomode, adevãruri interzise sauuitate. Le scriam pentru mine însumi, pentru a-mipãstra vie memoria. Se pare cã esopiadele melenu treceau neobservate. Mulþi ani mai târziu, amavut surpriza sã întâlnesc, la Paris, pe cineva caremi-a mãrturisit cã a fugit din þarã împins denevoia irepresibilã de a verifica adevãrul uneiadintre acele tablete: dispariþia unei limbi,helgolandeza, în care nu existã verbul a iubi. Suntsigur cã nu acela fusese motivul real al plecãrii luidar evocarea ei, care dovedea o lecturã atentã, mi-a fãcut plãcere.

Debutul întru tabletã mi l-am fãcut însã, ca ºicel în poezie de altminteri, în Tribuna. ªi tot înTribuna am reluat, dupã Revoluþie, aceastãhermeneuticã a pildei. Pãstrând drept generictitlul volumului amintit: “Ferestre”. Pentru cã el

rãspundea pe deplin caracterului acelei rubrici,felului de a fi al tabletei.

Spaþiu aflat la hotarul dintre douã tãrâmuri,fereasta nu desparte, ci uneºte, nu limiteazã, cidezmãrgineºte. Freastra nu e numai un pervazpentru contemplarea spectacolului lumii, nu edoar loja din care eternele «gaiþe» dau verdicte încontenciosul vieþii ºi al morþii ori priveliºtea«aplauzului frenetic al canaliei de uliþi». Fereastrae deschiderea magicã prin care nu doar te uiþi lalume, ci te uiþi în lume, în lãuntrul ei, dar princare ºi lumea se uitã la tine ºi în tine; pãtrunde,te invadeazã, te face al ei. Fereasta îþi dã prilejulsã judeci ºi sã te judeci, unde a judeca nu aparþine“intransigentei” legatã la ochi, ci atotvãzãtoarei ºiatotînþelegãtoarei sofia.

Timpul ºi întâmplãrile vieþii au fãcut sã mãdepãrtez o vreme de ferestrele mele. O vremeîndelungatã chiar. Apoi, în absenþa mea, genericulrubricii, în varianta singularului, a gãzduit timpde câþiva ani, în paginile altei gazete, admirabilele«interpelãri» ale regretatului amic CostacheOlãreanu; memoria, cher ami, memoria! sedisculpa el cu fermecãtoare stânjenealã.

ªi iatã, acum, întors de pe cele meleaguri, simtnevoia sã redeschid Ferestrele. Sã mã uit din nou

la lume ºi în lume. Mulþumesc Tribunei de a fiacceptat ideea cã ele n-au fost nici o clipã zidite,ca sã evoc aici umbra unui alt om drag mie,Alexandru Vona, ci doar oblonite pentru o vreme.

Ferestre redeschiseferestre

Debutul ca traducãtor nu m-a ajutat: un scurteseu despre lirica lui ªtefan Aug. Doinaº mi s-arefuzat la Tribuna fãrã explicaþii. Am aflat, astfel,cã la o revistã nu puteai scrie despre cine ºi cumvrei. La Tribuna, critica era gospodãritã de Al.Cãprariu ºi Ion Oarcãsu, promotori, atunci, aiunei campanii literare provinciale ºiresentimentare. Eu tocmai descoperisem, laBiblioteca Universitarã, „Revista Cercului literar”,citisem articolul-manifest Resurecþia baladei al luiRadu Stanca, astfel cã mã apropiam de Doinaº încunoºtinþã de cauzã. Dar eºecul nu m-a afectat.Un an mai tîrziu, debutam în Echinox ca ºicronicar literar, ceea ce n-aº fi reuºit niciodatã laSteaua sau Tribuna. La Steaua am publicat primadatã tot traduceri, pentru ca, imediat dupãabsolvirea facultãþii, sã devin unul dintre titularii„Cronicii literare”, fapt ce însemna atunci oascensiune fulminantã ºi oarecum ocultã, numaicã ea se datora, în principal, „dosarului”echinoxist. Un lucru era clar: revistele aveaupolitica lor de grup, cu redactori dezirabili politicºi la care nu puteai publica decît accidental, ori lacomandã ºi cu mãrunþiºuri. Echinox-ul va fi calearegalã de acces în aceste redute cariate pedinãuntru. De altminteri, Tribuna se varestructura masiv în 1970: redactor ºef vine D.R.Popescu, înlocuindu-l pe Dumitru Mircea,prozatorul care aparþinea generaþiei proletcultiste.Redactori ºefi adjuncþi vor fi profesoruluniversitar Ion Vlad ºi stelistul Victor Felea. Ei vorsusþine Cronica literarã. Sunt aduºi în redacþiecîþiva tineri: Nicolae Prelipceanu, Vasile Sãlãjan,Ion Marcoº, Marcel C. Runcanu, Vasile Sav, RaduMareº, iar ceva mai tîrziu, Tudor Dumitru Savu,Tudor Vlad ºi Constantin. Zãrnescu. Steaua, înschimb, s-a întinerit exclusiv cu echinoxiºti: eu,Eugen Uricaru, Adrian Popescu ºi Aurelªorobotea. Anii ‘69-’70 au fost foarte dinamicicultural: s-a înfiinþat editura „Dacia” (director, Al.

Cãprariu), Studioul de Radio (director, VasileRebreanu) ºi, mai ales, începe afirmarea noiigeneraþii.

L-am amintit deja pe profesorul Ion Vlad, dartrebuie sã revin, el aflîndu-se la originea primeimele metamorfoze. Chiar în anul întîi, predacursul considerat cel mai dificil, „Introducere înliteraturã”, de fapt, o introducere în teorialiteraturii. Efectul iniþial al prelegerilor asupranoastrã a fost stupoarea colectivã. Profesorulvorbea într-o altã limbã decît a noastrã, aproapeintegral necunoscutã. Discursul cartezian, înþesatcu neologisme ºi referinþe critice, multe

„ezoterice” pentru noi, era, în mod paradoxal,seducãtor tocmai prin agresivitatea noutãþii. Dacãaveai într-adevãr pasiunea literaturii, era imposibilsã nu te abandonezi terapiei verbale; astfel cã, pemine cel puþin, cursul lui Ion Vlad m-a eliberat decomplexul limbajului. Prin el am avut revelaþiafaptului cã producerea textului literar înseamnãdevierea de la limba comunã ºi cã experienþaoriginarã în criticã constã în reveria lingvisticã.Primele mele recenzii nu au fost atît rezumate aleunor cãrþi, cît asemenea reverii. În scurtã vreme,apoi, am înþeles cã profesorul încerca sã neexplice „mecanismele” intime interne ale opereiliterare, accentuînd, oarecum subversiv,importanþa formelor. Punctul de fugã al cursuluisãu îl constituia imaginea artisticã, un conceptcare îi paraliza pe cei mai mulþi dintre noi. Era osfidare, greu de asimilat, a didacticei dihotomiiconþinut-formã, dar în consonanþã cu notaþiilecare se produceau în critica literarã a vremii. Cãci,aºa cum aveam sã aflu în curînd, Ion Vlad sesitua în tabãra sincroniºtilor ºi a criticilor careadmiteau prioritatea esteticului în judecata devaloare. Se pare, însã, cã, în sensul tare alcuvîntului, lui Ion Vlad îi lipsea vocaþia depedagog, respectiv de mentor. Era mai mult temutdecît admirat printre studenþi, lãsînd impresiaunei intransigenþe excesive ºi a unei singurãtãþiinexpugnabile. Faþã de fenomenul echinoxist,îndeosebi în faza incipientã a acestuia, a fostdestul de reticent; o prudenþã de înþeles, cãcideloc ostilã.

Horia Bãdescu

Cristian Ruþã-Fulger Semn roºu

Cristian Ruþã-Fulger Lumina din noapte

2288




„Actul traducerii trebuie sãpãstreze proporþia justã din-tre fidelitate ºi expresivitate”

Dora PPavel: Domnule profesor Virgil Stanciu,vã invit sã comentaþi puþin imaginea pe care o ameu (poate falsã?) asupra „speciei” traducãtorilor.O vãd ca pe una rarã, existînd doar prin cîtevaexemplare, pe care le întîlneºti întîmplãtorhãlãduind în libertate, ºi nu într-o rezervaþie cums-ar cuveni, una în care sã poatã fi protejate ºiadmirate de la distanþã. Ce-i asigurã totuºisupravieþuirea? Ce anume îl face pe un traducãtorsã aleagã ºi sã rãmînã în aceastã condiþie, deloccomodã, adeseori ingratã, cãci neconºtientizatã demarea majoritate a cititorilor de rînd?

Virgil SStanciu: Dupã mine, traducãtorul nueste tocmai o rara avis, deºi problema se poatepune ºi astfel, dacã te gîndeºti la soarta lui relativingratã ºi la marginalizarea lui în viaþa literarã. Cutoate acestea, din vremuri imemoriale au existatoameni care s-au îndeletnicit – fie ca datoriereligioasã, fie de pe urma diverselor comenzisociale, fie din purã pasiune – cu anihilareaefectului actului rãzbunãtor al lui Dumnezeu de aîncurca limbile locuitorilor Turnului Babel. S-audat felurite definiþii, care mai de care mainãstruºnice, acestor dragomani care fac posibilãîntrepãtrunderea culturilor scrise sau vorbite.Metafore mai mult sau mai puþin reuºite.Adevãrul este, totuºi, simplu: traducãtorul este ointerfaþã, un fel de filtru fin prin care cevanecunoscut se transformã în ceva cunoscut. Amputea spune chiar cã e un alchimist, dacã valoarealucrului nou creat de el din ceva mai vechi n-ar fide cele mai multe ori inferioarã materialuluiprelucrat; deci, nici vorbã de transformareaplumbului în aur (poate cu foarte rare excepþii).Motivaþia actului traducerii a fost explicatã doctde traductologi, dar, fireºte, orice om care aîncercat sã traducã are ºi una proprie. Nu existã osingurã explicaþie. Pe unii îi mînã în luptãaspectul pecuniar (dar asta pe alte meridiane,unde truda traducãtorului este rãsplãtitã onorabil,în aºa fel încît sã se poatã trãi din ea). De regulã,aceºtia evitã sã-ºi mãsoare puterile cu scriitoriidificili. Pentru alþii – îndeobºte creatori deliteraturã originalã, înzestraþi ºi cu unelecunoºtinþe de limbi strãine – traducerea este oîndeletnicire secundarã, la care recurg fie înmomentele de lipsã de inspiraþie sau de chef de acrea ceva personal, fie pentru a ofericontemporanilor niºte texte afine, considerateexemplare (vezi binomul Baudelaire – Poe). Însfîrºit, existã o dozã de adevãr în teza cã untraducãtor poate fi, mai mult decît un critic, unartist reprimat, traducerea fiind, în acest caz, un

compromis între elanul creator ºi reþinerile fireºtiale omului de bun simþ, care îºi spune cã poatealtcineva a fãcut deja mult mai bine ceea ceintenþioneazã sã facã el. Nu pot crede, oricum, cãtraducãtorul nu e un om îndrãgostit de carte.Traducãtorii dezinteresaþi – sînt ºi din ãºtia – aducca ofrandã Cãrþii cele mai bune ore din viaþa lor.

– Putem considera statutul de traducãtorprofesionist pe cît de defavorizat, pe atît defavorizat? Ce legitimeazã fiecare din acestedeterminãri? Care sînt marile vicii ale acesteiîndeletniciri, ºi care sînt marile sale plãceriascunse?

– Dacã e cu adevãrat profesionist, traducãtorulse va transforma într-un fel de automat caretrebuie sã îndeplineascã o normã zilnicã. Sîntoameni care nu fac altceva, se aflã sub contractcu o editurã ºi trebuie sã furnizeze materialeîndestulãtoare pentru susþinerea, sã spunem, aunei serii de romane poliþiste. Nimic degradant înasta, dacã munca e fãcutã onest. Existã însã,paradoxal, ºi traducãtori amatori-profesioniºti.Amatori, ca în sport, în sensul cã mobilul primeste plãcerea, dar care, prin îndelung exerciþiu, auajuns sã fie imbatabili cunoscãtori ai meseriei.Cîndva, în România, a existat (poate mai existã?)un mizerabil document numit „Certificat detraducãtor”. Cam ca certificatul de nebun. Unexamen, ca cel de curs practic de la secþiile delimbi strãine ale Filologiei, în care o comisieinvizibilã îþi judeca textul ºi te declara apt sauinapt. Cine erau comisarii de la Bucureºti care, laun moment dat, au putut sã-l trînteascã la acestexamen pe profesorul Mihail Bogdan, eminentshakespeareolog ºi vorbitor nativ al englezeiamericane? Dar certificatul respectiv te declaratraducãtor profesionist. Zeci, dacã nu sute deabsolvenþi ai Literelor l-au obþinut ºi nu l-aufolosit niciodatã; alþii, cãrora li s-au încredinþattraduceri de cãtre edituri pe aceastã bazã, s-aufãcut de rîs. Dacã prin profesionist înþelegemdefiniþia de dicþionar, adicã cel care „lucreazã într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregãtiri corespunzãtoare”, fãrã îndoialã cãRomânia are traducãtori de acest fel. Cît despreultima întrebare, trebuie sã mãrturisesc aici cãniciodatã nu m-am gîndit la „viciile” traducerii, cinumai eventual la plãcerile ei, mai mult sau maipuþin ascunse. Cuvîntul „viciu” are, însã, ºi el,douã sensuri: 1). defect, cusur ºi 2). pornirenestãpînitã spre rãu, dezmãþ, destrãbãlare. Desprecare sã vorbesc, fiindcã ambele pot exista înactivitatea aceasta? O traducere poate pãcãtuiprin totala inadecvare la textul original sau,dimpotrivã, prin reproducerea prea exactã, literalã,a acestuia. Mai poate supralicita unele sensuri ºimicºora importanþa altora. Poate fi viciatã de ocunoaºtere superficialã a limbii din care setraduce sau de inabilitatea condeierului de a gãsiformule fidele ºi expresive în limba þintã. Poate fisubminatã de necunoaºterea stratului cultural aflat

în profunzimea textului tradus. Problema este cãtraducãtorul are datoria de a menþine un echilibrufragil, actul traducerii, prin natura lui, trebuind sãpãstreze proporþia justã dintre fidelitate ºiexpresivitate, dintre vocea autorului ºi voceatraducãtorului, dintre spiritul unei limbi ºi spiritulceleilalte. În cea de a doua accepþiune, traducereapoate sã fie sau sã devinã un viciu, ca fumatul, însensul cã nu poþi sta multã vreme departe de ea.Adevãraþii traducãtori o au în sînge, aºa cum aufumãtorii nicotina. În satisfacerea acestui viciunepedepsit pot fi cãutate ºi plãcerile traducerii:mulþumirea de a fi gãsit o formulã fericitã pentruredarea unei sintagme dificile sau a unui joc decuvinte, bucuria de a fi intuit tonul just,sentimentul datoriei bine fãcute din momentulcînd ai pus punct final ultimei variante. Mai este,desigur, ºi plãcerea de a-þi vedea apreciatã munca,dar, din pãcate, în România, recenzenþii, cuonorabile excepþii, trateazã ºi azi cartea strãinã ca ºi cum ar fi fost scrisã direct în româneºte,nemenþionînd nici mãcar numele traducãtorului.Pentru aceºti cronicari ºi recenzenþi, preapreocupaþi sã-ºi afirme propriile virtuþi de exegetca sã se mai împiedice de un biet traducãtor, aºinventa pedeapsa de a fi puºi sã înveþe pe de rosto paginã de text în limba strãinã ºi de a odeclama fãrã sã aibã habar de ceea ce spun.

– Cum aþi defini, cum resimþiþi dumneavoastrãactul traducerii: este el o artã, o vocaþie, un morb, un hobby, un mijloc derelaxare, un gest de rutinã, un reflex, un viciu? Ce e?

– E greu sã discuþi separat toate problemeleastea, deja am dat un rãspuns parþial, deºinicidecum tranºant, arãtînd cã traducerea este consideratã de unii, argumentat, o meserie(predominînd aici punctul de vedere pragmatic, al lingvisticii aplicate), iar de alþii, la fel deargumentat, o artã (mai ales dacã e vorba detraducerea literarã). Este, bineînþeles, o vocaþie,care poate deveni un viciu. Nu exclud niciposibilitatea ca ea sã fie un hobby, în sensul cãun om poate foarte bine, dupã scurgerea optuluiproductiv, sã-ºi petreacã optul recreaþional acasã,traducînd poezie sau prozã scurtã. Faulkner areun personaj, pe Gavin Stevens, care se ocupa, întimpul liber, cu retraducerea Vechiului Testamentîn greaca veche! Cunosc oameni care au tradusvolume întregi, fãrã a li se fi comandat de cãtrecineva, investind timp ºi talent doar pentru cã le-a plãcut un roman, un volum de eseuri, ºi s-au

„Traducãtorul este un fel defiltru fin prin care cevanecunoscut se transformã înceva cunoscut”

de vorbã cu Virgil Stanciu

interviu

Virgil Stanciu

2299




gîndit cã ºi alþii s-ar putea delecta cu respectiveletexte. Unii au rãmas cu volumele în braþe, dar nu fiindcã traducerea lor ar fi proastã, ci fiindcãediturile îºi fac altfel socotelile: cutare autor nu e suficient de cunoscut, poezia nu merge,audienþa pentru eseuri e cam limitatã, romanulãsta nici n-a fost premiat, nici nu e suficient decomercial. Mai e, desigur, ºi aspectul cumpãrãriidreptului de autor. Dacã, fiind conºtient detoate obstacolele astea, traduci, totuºi, din purentuziasm ºi din generozitate, înseamnã cãmorbul acestei activitãþi þi-a intrat în sînge. Unexemplu: înainte de 1989, cînd nici nu putea fivorba de publicarea capodoperelor Science-Fiction-ului contemporan, masivele romane alelui Frank Herbert, bunãoarã, circulau aici însamizdat, tãlmãcite de Ioan Doru Brana.

„La vîrsta ºcolarã voiam sãscriu romane de aventuri”

– Au existat, cel puþin în ce vã priveºte,premise pentru a vã considera predestinat uneiasemenea profesii? Ce anume din contextul încare v-aþi format, din educaþia primitã încopilãria ºi adolescenþa dvs., ar fi decisiv înacest sens?

– Am avut norocul de a creºte printre cãrþi,într-o familie în care literatura se bucura demult respect. Mama, profesoarã de latinã,vorbea fluent maghiara ºi biniºor franceza. Tatapreda limba ºi literatura românã, dar citea ºi elîn francezã ºi maghiarã. Cu toþii eram învãþãceiîntr-ale limbii ruse: ei la cursuri sindicale, eu laºcoalã, unde rusa mi s-a predat timp de opt ani.Pot, deci, afirma cã am crescut într-o atmosferãde plurilingvism. Am luat lecþii particulare defrancezã de mic copil; mai tîrziu, din clasa aopta de liceu, lecþii particulare de englezã, limbãneinclusã în programa de învãþãmînt a ºcoliimele. Cãrþulii franþuzeºti am început sã citescde prin clasa a ºasea, englezeºti abia pe laºaisprezece ani. Nu pot afirma cã aº fi ºtiut încãde la vîrsta ºcolarã cã voi deveni (ºi) traducãtor.Scriitor, da, voiam sã scriu romane de aventuri.Am început vreo trei sau patru. În penultimaclasã de liceu m-am hotãrît sã dau la englezã:îmi plãcea la nebunie limba asta, la care, peatunci, accesul era serios restricþionat. Detradus, am tradus la început din francezã (darpe un autor britanic, Arthur Conan Doyle), iarapoi poezie englezã, pe care am publicat-o înrevista „Mozaic” (unic numãr) a Grupului celorPatru (Gheorghe Sãsãrman, Ion Pop, IoanHorotan, Virgil Stanciu), cenaclu ad-hoc ce seîntrunea la mine acasã. Primul text mai lungtradus din englezã, cînd eram student, a fostpiesa lui Edward Albee, Cui i-e fricã de VirginiaWoolf?, pe care nu l-am vãzut valorificat deTNC, în ciuda promisiunilor. Au urmat poemede Ezra Pound ºi T.S. Eliot, proze scurte demulþi autori, publicate în „Tribuna”, „Steaua”,„Echinox”, „Vatra”, „Ateneu” º.a.m.d. La unmoment dat, am renunþat la a mai scrie prozãoriginalã, socotindu-mã, dupã cum am spus ºicu alte ocazii, necompetitiv. Fãcusem primii paºiîn cariera universitarã ºi m-am gîndit cãtraducerea ar putea împãca preocupãrile melecreatoare cu cele de cercetãtor al literaturilor deexpresie englezã.

– Aþi avut, cu siguranþã, niºte prime lecturi,în aceeaºi perioadã, care v-au „tiranizat” frumos.Au ele vreo legãturã cu opþiunea dvs. ulterioarãpentru studiul limbii engleze?

– În copilãria ºi adolescenþa mea, în anii

cincizeci, deci, se publicau mai ales autori ruºiºi sovietici, dar ºi clasici ai literaturiloroccidentale. Citeam pe rupte romanele popularepublicate între rãzboaie, doxurile, romanele decincisprezece lei (sper cã se mai ºtie ce erau),fasciculele cu Winettu ºi Tarzan. Nu cã nu mi-arfi plãcut ºi romanele sovietice „cu elevi”, genVasiok Trubaciov ºi prietenii sãi, cãrþile luiArkadi Gaidar. A.J. Cronin ºi SomersetMaugham, Lloyd Douglas ºi Pearl Buck ocupauun loc de cinste în biblioteca pãrinþilor.Percepeam engleza ca fiind, prin excelenþã,limba cãlãtoriilor ºi a romanelor de aventuri, dar– mai tîrziu – ºi limba unei altfel de literaturidecît cea care ne era impusã. Normal cã mãfascina. Am decis sã o studiez, la începutdezinteresat, ca sã pot citi cãrþi englezeºti.

– Care este autorul care v-a pus cele maimari probleme de traducere? Prin ce?

– Dorothy Sayers, prin faptul cã foloseaengleza scoþianã combinatã cu un argou devenitvetust.

– Dar autorii cei mai dragi dintre cei traduºi?Dar cãrþile cele mai dragi?

– În ordine: William Styron, David Lodge,Ian McEwan, William Trevor, Julian Barnes.Cãrþi: Sophie a ales, Gînduri ascunse, Ispãºire,Cãlãtoria Feliciei, Papagalul lui Flaubert.

– Pe care dintre autorii traduºi dedumneavoastrã i-aþi cunoscut? În ce împrejurãri?

– Pe David Lodge. În 1979 conducea, caadjunct al lui Malcolm Bradbury, cursul de varãThe Cambridge English Studies Seminar, la caream participat. Am fost, practic, împreunã timpde o sãptãmînã – dar, fireºte, erau mulþicursanþi. Ne-a citit un fragment din romanul lacare lucra, autobiografic, publicat ulterior dreptCît sã întindem coarda. Ne-a fãcut odemonstraþie strãlucitoare de analizã de text, pepovestirea lui Hemingway Pisica în ploaie.Serile, beam bere împreunã, dupã cutumaenglezeascã. Pe atunci îl consideram insuportabilde înfumurat – Malcolm Bradbury se purta multmai prietenos. Pe William Styron l-am auzitvorbind despre The Confessions of Nat Turner,la Chapel Hill, în 1972, dar, cum aveau sã maitreacã douãzeci de ani pînã sã public traducerearomanului Sophie’s Choice, nu m-am gîndit sã-labordez.

„Sînt nostalgic dupã vechiulCluj, cu atmosferã central-europeanã”

– „Calmul englezesc” care vã caracterizeazãeste o pozã pe care v-aþi impus-o, sau estructural? În ce direcþie a funcþionatdeterminarea: literatura englezã vi l-a indus, sauel v-a „tras” cãtre literatura englezã?

– Probabil cã e structural. În orice caz, nu easumat. Tatãl meu, care nu ºtia o boabãenglezeºte, era la fel de calm ºi mult maibonom decît mine. Nu e vorba de cevacontrafãcut. Nu zic, totuºi, cã de la un anumitmoment nu l-am cizelat, cã nu mi-am spus,uneori, cã e compatibil nu numai cu firea, ci ºicu profesiunea mea.

– Vã întreb toate astea, întrucît în Clujulliterar sînteþi, aº îndrãzni sã spun, un mic„personaj”, pe cît de impozant, distins ºiraþional, mai ales pentru studenþii dvs., pe atîtde histrionic, cu plãceri ºi tabieturi mondene,cum e acea prezenþã, oarecum ritmicã,nedezminþitã, în „Arizona”, chiar în condiþiile în

care celebra cafenea clujeanã a scriitorilor îºitrãieºte acum agonia. Cît de confortabil vãsimþiþi aici, în urbea dvs.?

– Mã simt în largul meu la Cluj, unde trãiescdin 1948, chiar dacã, din pãcate, oraºul n-aevoluat înspre citadela cosmopolitã, cu un înaltnivel cultural, pe care o consideram a fi în aniimei de ucenicie. Sînt nostalgic dupã vechiulCluj, desigur, mult mai sãrac, dar civilizat, cuatmosferã central-europeanã, cu o personalitatemult mai accentuatã ºi cu un stil al vieþiiintelectuale ºi studenþeºti care a cam dispãrut.Un Cluj în care nu trebuia sã circuli pe carosabilfiindcã trotuarele sînt ocupate de maºini, în carestrãzile erau mãturate noaptea, în care studenþiierau la fel de pasionaþi de biblioteci ca ºi decafenele sau de restaurante, în care revistele deculturã erau citite de toatã lumea bunã, în carefuncþionau la un moment dat nouãcinematografe, iar Teatrul, Opera ºi Filarmonicafãceau sãli pline, în care, dacã vreþi, „Arizona”avea mese cu tãblii de marmurã (chiar dacãfisurate) ºi canapele de pluº verde (chiar dacãroase). În care pînã ºi golanii aveau stil.

– În ce altã þarã, oraº, loc v-ar fi plãcut sãtrãiþi?

– La Londra.

„Romanul britanic s-aredresat frumos dupã anemiadin anii cincizeci”

– Sînteþi nu doar interpret de texte, dar ºi unfoarte bun „decodor” al lor, eseist, prefaþator ºicomentator al literaturilor englezã ºi americanãcontemporane. Cum apreciaþi fenomenul literaral acestor culturi în raport cu alte mari literaturi,de pildã cu cea francezã, japonezã, rusã sau sud-americanã?

– Pentru a rãspunde la o astfel de întrebarear trebui sã-mi mobilizez toate resursele ºi sãconsum cîþiva metri pãtraþi de hîrtie. Voi spune,doar, cã romanul britanic s-a redresat frumosdupã anemia din anii cincizeci ºi este din ce înce mai apreciat pe piaþa occidentalã a cãrþii.Asta, ºi cu aportul scriitorilor postcoloniali. Celamerican rãmîne o forþã, prin numãrul ºidiversitatea discursurilor, dar nu mai are titanica Faulkner sau Hemingway, nici mãcar scriitorimari de talia lui Styron. Dupã ce a impresionato lume întreagã, mi se pare cã romanul latino-american e în declin. Ruºii scriu bine, judecînddupã ecourile din presã, dar sînt prea puþintraduºi la noi. A dispãrut total o categorie demare interes pe vremuri pentru cititorii est-europeni, aceea a autorilor expatriaþi din Estulcomunist. Kundera se limiteazã mai nou laeseuri, excelente, de altfel.

Ianuarie 2007(Fragment din volumul „Armele seducþiei”,în curs de apariþie la Casa Cãrþii de ªtiinþã)

Interviu realizat deDora PPavel

3300




Unor tineri înzestraþi mânuitori aicondeiului soarta le-a scos în cale opublicaþie unde sã-ºi facã mâna. E vorba

despre “sãptãmânalul de idei, analize ºi opinii”Agenda clujeanã, care a ajuns la al doisprezeceleanumãr. Nu mulþi studenþi la Jurnalism au oasemenea ºansã. Mirela Ogruþan, Alex Greta,Daniel Timoce, Graþian Cormoº ºi Marlene Steinnu au de gând sã rateze aceastã oportunitatecãzutã peste ei ca o manã cereascã. Scriu vioi ºiinteligent, combat aprig ºi analizeazã cu luciditateºi incisivitate evenimentele la zi ca în cotidianelenaþionale consacrate. Tot ei îºi pun problemacondiþiei de jurnalist în termeni de o asumatãresponsabilitate ºi tãioasã intransigenþã. Dupãcum e ºi firesc, între ºtiriste cu sânii bineevidenþiaþi ºi autorii de editoriale sau decomentarii ample, ei trag o severã linie dedemarcaþie. Pe bunã dreptate. Una e sã citeºti depe promter ºi alta e sã concepi un articol.Opþiunile studenþilor sunt împãrþite ºi aici.

Diversificarea practicãrii meseriei aduce înatenþie câteva prototipuri notabile, ilustrative,desprinse din oferta caleidoscopicã, extrem degeneroasã, constituitã în adevãrate modele pentrujurnaliºtii în formare. Mircea Badea, de pildã, untip spontan ºi dezinvolt, se aruncã “în gura pre-sei” prelucrând datele realitãþii într-un mod per-sonal ºi direct. “Monologul (lui) în Babilon” estede fapt “un rãzboi cu toatã lumea” care pune înevidenþã spiritul polemic al realizatorului, apetitullui pentru hãrþuieli cu instituþii, partide, subiectefierbinþi sau persoane publice luate în colimator.Discursul lui e un fel de “actualitate româneascã”de la Europa Liberã de altãdatã. Trecut peste ogeneraþie, stilul lui e mai sãltãreþ, mai colorat, maiimpulsiv, raportul cauzã-efect plin de nuanþe: ºtireanodinã – reacþie virulentã, mimarea sobrietãþii –bluful sarcastic, camuflarea adevãrului în ochiulpublic – savoarea dibuirii lui în urechea privatã.Neculae Constantin Munteanu încheia cu “Sãauzim numai de bine”(ºi am tot auzit o bucatã de

timp), Mircea Badea suflã cu nãduf pe nãri ca uncal dupã o cursã epuizantã “Trãim în România ºiasta ne ia tot timpul”, formulã care ne face sãexplodãm de necaz tocmai pentru cã le explicã petoate. Dar calul Mircea Badea nu e transpirat dincauza traseului parcurs, nu ies aburi din pielealui bine þesãlatã, ci dã impresia cã e ofuscat pemotiv cã a fost brusc oprit din cursã de implaca-bilul Cronos, mereu nedrept cu el. Jurnalistul agerºi activ îmbracã de fiecare datã haina cetãþeanuluidebusolat care încearcã sã-ºi facã loc prin labirin-tul de legi ºi ordonanþe, explicând ca de la con-tribuabil la contribuabil ce uºi închise are dedeschis pentru a-ºi rezolva problemele. Tevaturacu împrumuturile de la bãnci în vederea achizi-þionãrii unui obiect casnic a fost o mostrã deexplicitare specificã. De multe ori, Mircea Badeasare din ºtire direct în realitatea trãitã de el ºi deîncã mulþi ca el, din pãcate, prinºi în hãþiºul biro-cratic al oricãrui demers public, cetãþenesc.Revolta e maximã, tonul convingãtor, articulaþiaprecipitatã, gesticulaþia pe mãsurã. Este un modviu, antrenant, deschis ºi sincer de a facegazetãrie la persoana întâi, fãrã zorzoane ºi tru-curi de acaparare a bunãvoinþei telespectatorului.Mai mult chiar, atelierul de prefacere ºi prelucrarea ºtirilor s-a mutat, în cazul lui, putem spune, înfaþa cetãþeanului interesat de mersul eveni-mentelor. El constatã astfel cã nimic nu e con-trafãcut. Totul e la vedere.

La polul opus s-ar situa un alt Mircea, e vorbade data asta de Mircea N. Stoian de la Atac, un“cotidian naþional de informaþii ºi atitudine”. Unjurnalist cu vechi state de funcþiune pe la maimulte ziare, deci cu o bogatã experienþã în dome-niu. Cu un gust mai accentuat pentru inter-pretarea bãºcãlioasã cu orice preþ a evnimentelor,un caragialian în esenþã, Mircea N. Stoian o dãspre editorialul de tip pamfletar, produs pentru aamuza. Ancorarea în prezent pare a fi la el, demulte ori, pretext pentru saltul în ludic. Invitat laOTV de Dan Diaconescu, Mircea N. Stoian ºi-a

dezvãluit natura jucãuºã, supralicitând jovial drep-tul jurnalistului de a se declara adeptul ºtirilorinexistente, inventate. Dacã un locatar a furat dinbeciul unui vecin murãturi, asta i s-a pãrut o ºtiredemnã de prima paginã: Hoþii de murãturi. Pecând lucra la Evenimentul zilei a fabricat o ºtire(fireºte tot pentru prima paginã) cu un braºoveancare a adus “femei gonflabile” din Vest ºi le-a vân-dut ca pâinea caldã în Braºov. ªtirea a apãrut înziar… Simple braºoave. Iatã cum se ajunge caziarele româneºti sã mintã mai ceva deât celeamericane.

Tinerii jurnaliºti pot urma drumuri diferite.Comentatorii realitãþii pot combate cu persuasi-une, pot inventa pur ºi simplu sau pot citi ºtiri caAndreea Esca. Dacã cititul de pe promter nuimpune un jurnalist, cel puþin face o vedetã. Tot eceva. Pentru cã vedetele curg râu.

Cititul de pe prompterAdrian Þion

zapp-media

Intr-o zi cu meteorologie imprecisã, obositoareºi, poate tocmai din cauza ei, Sebastian, în locsã citeascã poveºti sau romane, poezii sau

ziare, s-a lãsat sedus de o lucrare ºtiinþificã desprecomunicare; acum, viaþa e plinã ochi decomunicate ºi noi respirãm cît comunicãm.

Serios, la biroul tocit de atîtea lecturi, cucreionul în mînã, Sebastian citeºte acest pasaj:”Teoria comunicãrii este o ºtiinþã relativ nouã,care s-a dezvoltat mult în perioada celui de-alDoilea Rãzboi Mondial.” În loc sã lãmureascãcititorul din ce cauzã s-a dezvoltat ºtiinþa mai alesîn vreme de rãzboi, cum de încurajau cercetareaºi comunicarea gloanþele ºi obuzele, autoarea îlloveºte-n comunicare pe Sebastian cu schemeprivind” codificarea ºi decodificarea unui mesaj”,de felul celor învãþate cîndva la chimie. Adicãplictisitoare ºi de neînþeles. ªi, totuºi, mesajul

vine, zburdã prin aerul cu tutun al încãperii: deacum începînd, proprietarii de patrupede auobligaþia de a le oferii acestora, vara, o vacanþã lamunte, minunate locuri unde vor ajunge nu pejos, ci transportate cu maºina! Doamne, celoviturã sub centura lui Sebastian!: de ani de zilevisa cum, dacã va ajunge la pensie, se va retragela þarã ºi va practica blîndele îndeletniciri specificeacestor locuri; dorea sã fie proprietar al uneifamilii de capre ºi al unui cîrd de bibilici; datfiind mesajul comunicat, orizontul de aºteptare seîntunecã deprimant: cu bibilicile nu vor fi mariprobleme, vor locui în ºura încãpãtoare,pensiunea agroturisticã ”de trifoi cu patru foi”amenajatã corespunzãtor; dar cu caprele chiar vafi o problemã: Sebastian se vedea plecat cucaprinele pe dealurile nimãnui, nãpãdite de ovegetaþie dezordonatã, sãlbãticitã, tocmai potrivitã

pentru încãpãþînatele lui patrupede, mariamatoare de frunze suculente. Dar cum le vaorganiza el vacanþa caprelor?! ªi, încã, douãsãptãmîni, la Munte! Oare va trebui sãachiziþioneze douã corturi (unul pentru el, altulpentru capre)? Cît îl va costa taxi-ul ºi cum va fiacesta amenajat? Sebastian presupune cã va trebuisã-i ducã în vacanþã ºi pe cei doi iezi; dacã, pînãatunci (englezii au înþeles cã porcii sunt jucãuºi ºi,în consecinþã, crescãtorii sunt obligaþi sã le punãla dispoziþie mingi ºi cuburi) se descoperã cum cãiezilor le plac scãrile ºi avioanele?! Ce va face,maiales cã vor fi în vacanþã? Clar, taxi-ul trebuie sãfie o furgonetã, sã încapã ºi caprele, ºi corturile ºiproviziile, ºi jucãriile!

La o orã dupã receptarea mesajuluicomunicînd obligaþia de a asigura patrupedelor ovacanþã la munte, Sebastian se uitã pe pereastrã ºise închipuie pe un tãpºan alpin, înconjurat defamilia caprinã; el þine de sfoara zmeului înãlþatîn vãzduh, urmãrit cu ochii de iezii într-atît deminunaþi încît au ºi uitat sã pascã...

De la comunicare la un taxipentru capre

Mihai Dragolea

epiderma de bazalt

Cristian Ruþã-Fulger Copac galben

3311




SSttiimmaattee ddoommnnuullee pprreeººeeddiinnttee,

Cu cît intrãm mai dihai în UniuneaEuropeanã, cu atît cresc nedumeririle ºinãuceala. Zãu, o spun cu mîna pe inimã,

cît se poate de cinstit. Ca un adevãrat cetãþeanromân de origine românã. Un om care þine laþarã, chiar dacã-mi vine, cinstit sã fiu, sã plecnaibii din patria mea dragã ºi sã-mi gãsesc o alta,ºi dacã nu mi-o fii aºa de dragã dar sã-mi fie maibine. Cu dragoste nu mã pot nici hrãni ºi nicilocuinþa nu-mi devine mai spaþioasã ori maisãnãtoasã.

Au început sã creascã pe mine nedumeririle,precum boabele într-un ciorchine! Proprietarii decrîºme sînt nãuci de-a binelea, de cînd li se ceresã-ºi împartã localurile în fumãtori ºi nefumãtori.Mai ales cei cu localuri mici, cu doar cinci ºasemese. Cum naiba sã facã? Trei mese cu scrumiereºi douã fãrã, ori invers? Sau o masã pentrunefumãtori ºi trei pentru fumãtori? Ori jumãtãþide mese pentru ºi jumãtãþi de mese contra? Chiardacã ar separa, sã zic, douã mese cu un paravande-un metru, un pravan tip gard, cum am vãzuteu prin alte þãri bãgate-n UE mai repede, ar fi deformã. Caraghios, inutil ºi, aº putea afirma, de-adreptul idiot. Fumul gros de la celelalte mese dedincolo de gard intrã, vajnic, oricum în nãrilenefumãtorilor, cancerizîndu-le plãmînii ºiîngroºîndu-le venele. Circ, stimate preºedinte.

Ciobanii, am aflat, pot face transhumanþã, auvoie pînã la urmã dar, existã un dar esenþial,numai motorizaþi! Adicã cu maºina, cumotocicleta cu ataj în care-n încap chiar ºi treipatru oiþe, cu ATV-ul ce poate trage o remorcãplinã. Da de ce nu cu tabul ori cu tancul! Ar fi

mai uºor peste dealurile ºi prin vãile patriei.Mioarele vor behãi ueist iar baladele noastrepopulare se vor integra ºi ele, transmise din gurãîn gurã, prin toate naþiunile europene unite.

Mulgãtorii de vaci, am mai aflat, trebuie sãaibã fiecare în dotare cîte un laptop. La cît debine cîºtigã ei pe laptele adunat, îi ºi vãd curîndcu laptop-ul sub coada vacii, clãmpãnind tastaturacu degetele lor groase cît caltaboºii. Apropo decaltboºi. Porcul! Porcul trebuie, conform noilornorme ce pãtrund în viaþa noastrã dezorganizatã,sã fie electrocutat. De fapt, am fost eu lãmurit, evorba despre un fel de elctroºocuri. Ca pevremuri la psihiatrie. E nevoie de un instrumentspecial, cine ºtie cît o fi costînd ºi ãla, cu care-latingi pe porc la scãfîrlie, se descarcã ºoculelectric în creierii acestuia, ca-n filmul ãla cuzburatul deasupra cuibului de cuci, iar porculdevine o cîrpã. Cade moale la pãmînt. În acestecondiþii, cuþitul i se poate înfige fãrã zbateri ºifãrã pericolul de a greºi. Nu o mai ia la goanãporcul cu cuþitul în gîtlej. Pericol ar fi cainstrumentul ãla de produs eletroºocuri, sãnimereascã alte capete, la noi înainte de tãiere semai bea cîte o þuicã. Douã.

Mi-e milã tare acum de producãtori. Nu maiau voie sã-ºi vîndã marfa produsã decît pe o razãde 30 de kilometri de locul unde o produc! Astada. E grozav! Sînt zone unde populaþia trãieºtedin produse precum lapte ºi brînzã. Cui naiba sãle vîndã, dacã pe-o razã de peste 30 de km toatãlumea produce acelaºi lucru? ºi tare milã mi-e ºide apicultori. Vor falimenta cu ce avem noi maibun ºi-o sã cumpãrãm miere ieftinã, chinezeascã,de cea mai proastã calitate, cu care, sigur, dai îndiabet.

În timpul acesta, carnavalul politicienilor

continuã pînã la cel mai înalt nivel, vorba unuivãr de-al meu. Am uitat de dosariade, am dat-ope scrisoriade apoi pe jocul de-a referendumul, de-a destituirile. Se joacã ping-pong, zice vãrulmeu, între Bãsescu ºi Cuchi Tãriceanu, în loc deminge cu grenade mascate, asta ca sã nenãuceascã ºi mai tare, sã ne transformãm ºi maidihai într-o turmã uºor de manevrat... era sã zicde transhumat. Acum trebuie sã închei, îmi bateun vecin în þeava de la calorifer, semn cã aude cescriu. Drept pentru care mã semnez: un om dinþarã.

Scrisoarea a cinceaRadu Þuculescu

scrisori cãtre preºedinte

În urmã cu vreo 50 de ani, ca s-o iei pe Braºovsau pe Andrei Mureºanu trebuia sã fii invitat,sã stai pe-acolo sau sã ai prieteni în zonã. De

ce? Altfel te simþeai cumva sfiit, cu atât mai multcu cât în «zonã» nu erau crâºme, tutungerii,dughene... Nu; doar case de domni ºi de doamne.

Pe scurt: întrebarea era ce naiba sã cauþi tuprin cartier? Bine, aveai de ce sã-i cauþi (poate!)pe de-alde ªerban, Pascu, Bodea, Major, Danciu,Adam ºi Taki...

De acord: da, tot pe Braºov am dus-o la«grãdi» pe fiica mea (acum chiar cã m-am camsupãrat deoarece respectiva clãdire a fostschimbatã fiindcã s-a modificat: nu mai are faþadaaceea frumoasã, toatã plinã de iederã ºi cudoamna Criºan ºi tanti Jeni înãuntru... Deh; astae: nici fiica mea nu mai are ce cãuta la «grãdi»...Au trecut anii; «grãdi», în loc de iederã, s-a alescu un tricolor... Nu mã bag).

Treci pe strada Andrei Mureºanu ºi dintr-ocurte, de pe un pom, þâºneºte o sãgeatã verdecare te îndeamnã spre farmacie! Nu-þi vine s-o ieiîncolo. Aºadar te uiþi înapoi ºi vezi cã la numãrul

19 e ceva-ceva, deoarece în curtea de-acolo suntniºte steaguri. Unul al UE.

Te tot duci, depinde încotro o iei. Sã zicemspre centru. La colþ, între Zrinyi ºi AndreiMureºanu, vizavi de «paºapoarte», e o casãtrãznet. Culori vii, tari, acoperiº din þiglãalbastrã... Deasupra (ai zice), cerul e totdeaunamai senin decât acoperiºul.

Andrei Mureºanu... Braºov... Pe strãzile asteadouã, în afarã de casele scumpe nu mai existãdecât cele foarte scumpe. Sau niºte alte-alea: depildã, pe Braºov la numãrul 3A (dacã ai timp ºichef) sã vezi numai ce «casã» grea ºi complicatãe! Sau la numãrul 6... ceva de nedescris, complex,dincolo de putinþa mea de pricepere... Ei, dar lanumãrul 1, este cã nu ºtiaþi cã a fost Popasclujean 1950 – 1955 al scriitorului I.D. Sârbu?Acum ºtie toatã lumea?

Înapoi la numãrul 38! Ce donjon! ºi, dacã totam luat-o iarãºi la deal, cãtre rãposatul Engels,poate ajungem mai sus, pânã pe la 52, undestãteau profesorul Bodea ºi doamna profesoarãBodea, care m-au cam învãþat sã citesc Pif ºi sã

joc bridge. Alãturi, la numãrul 50, într-o grãdinãstã ascuns 1 (un) pitic – cumva pe dreapta.Singur. Iar dacã tot a venit vorba, aþi vãzut casaaia micã ºi drãguþã de la numãrul 48? Aþi zãrit-o?Nu?

ªi înainte de a uita: bustul lui Agârbiceanu îlºtiþi? E cel sculptat de Romul Ladea (pãcat cã îndosul statuii e un «café bar» urât ºi mai tottimpul închis!). Dar bustul e foarte bine fãcut.Lumea nu-l prea vede fiindcã, trecând pe-acolo,lumea aceasta trebuie sã aibã grijã la maºinile carevin de peste tot, inclusiv de pe stradaBolintineanu. Agârbiceanu stã singur ºi trist.Chiar foarte trist. ªi foarte singur.

Luând-o la vale, spre oraº, de curând mã maidistram, prin decembrie-ianuarie 2006-2007, îndreptul numãrului 27 de pe Andrei Mureºanu,unde pe un «banner» scria «Cãsuþa Veseliei»...Apoi, na... ce sã zic eu despre aºa o mãrturisire?Dar despre fanioanele cu mutre de clovni, tot de-acolo (vreo douãsprezece)... Deh...

Pe Braºov, chiar lângã ieºirea spre CaleaTurzii, pe stânga, este un cãmin de studenþi.Acolo locuia Maria (acuma ea e la Satu-Mare).Dana, Mariana, Maria, Taki...

Ce strãzi, domnule!

remember

Cartier… rezidenþial...Tudor Ionescu


Festivalul internaþional de programeaudiovizuale (FIPA), desfãºurat în ianuarie laBiarritz, a permis evaluarea programelor

televizive dintr-o mulþime de þãri, din Rusia pânãîn Mexic, trecând prin Iran, Marea Britanie, Israel,Franþa. Dupã cum remarcã reporterul ziarului LeMonde, majoritatea producþiilor prezentate auavut ca sursã de inspiraþie istoria recentã. Chiar ºifilmele de ficþiune ºi serialele par copleºite deomniprezenþa realitãþilor geopolitice. La secþiuneafilme, premiul FIPA de aur a fost acordatproducþiei ruseºti Franz + Polina, de Mihail Segal,iar premiul FIPA de argint filmului Wut de ZuliAladag (Germania). La seriale, ruºii au luatambele premii, cel de aur revenindu-i lui GlebPamfilov, pentru Primul cerc (dupã romanul luiSoljeniþân), iar cel de argint lui Vladimir Botkopentru Maestrul ºi Margareta. La secþiuneadocumentare, filmul Hârtia nu poate împachetajarul (Franþa), despre viaþa prostituatelor dinPhnom Penh, a fost distins cu premiul de aur, iarproducþia portughezã, Scrisori cãtre un dictator,de Ines de Medeiros, cu cel de argint. Acest filmnareazã un incident bizar: în 1958, femeile dinPortugalia au fost invitate sã-i scrie generaluluiSalazar. Lecþia de limba belorusã a polonezuluiMiroslaw Dembinski portretizeazã cu umor peobiºnuiþii Casei de Culturã din Minsk. Cineastulisraelian de origine arabã Jony Arbid a realizatfilmul de ficþiune Ringo ºi Taher, despre viaþacotidianã a unui flãcãu arab din Jaffa, iaraustralianca Olivia Rousset se ocupã deactualitãþile irakiene în documentarul Trilogia dela Abu Ghraib.

Muzeele din Abou Dhabi prind contur. Amrelatat în aceastã rubricã despre giganticul proiectcultural al Emiratelor Arabe Unite de a construiun important centru muzeal la Abu Dhabi. La 31ianuarie au fost dezvelite machetele muzeelor ceurmeazã a fi ridicate pânã în 2018 pe insulaSaadyat, la cinci sute de metri de coastã. Printreele, cel de al ºaselea muzeu Guggenheim (dupãcele existente la New York, Veneþia, Berlin, LasVegas ºi Bilbao). Proiectat de arhitectul americanFrank Gehry, adept al formelor destructurate,acest muzeu, alcãtuit din conuri, cuburi ºiparalelipipede înclinate, va fi, cu cei 32.000 demetri pãtraþi, cel mai vast muzeu Guggenheimdin lume. Arhitectul minimalist japonez TadaoAndo va construi la Abu Dhabi un muzeumaritim, aflat parþial sub apã. Britanica de origineirakianã Zaha Hadid a proiectat un centru alartelor format din cinci teatre ºi o salã de operã.Desiguri, pentru francezi, care relateazã despretoate acestea în Le Monde, cel mai important esteMuzeul de Artã Clasicã, subordonat Luvrului ºiproiectat de compatriotul lor Jean Nouvel – unansamblu de clãdiri adãpostit sub o cupolãgiganticã pe care vor juca în permanenþã lumini –care va costa 83 de milioane de euro.

A rulat la noi filmul lui Ridley Scott Un anbun, cu Russell Crowe în rolul principal. Puþinãlume ºtie, totuºi, cã aceastã producþie esteecranizarea unei delicioase cãrþi intitulate A GoodYear, al cãrei autor, Peter Mayle, s-a fãcutcunoscut prin A Year in Provence, roman-mãrturie apãrut în 1989 ºi tradus deja în 29 de

limbi (inclusiv româna). Peter Mayle s-a nãscut în1939 la Brighton. A lucrat pentru magnatul depublicitate David Ogilvy timp de 15 ani, iar în1975 a renunþat la aceastã meserie pentru a scriecãrþi educative pentru copii ºi adulþi. În 1988 s-ainstalat în Franþa meridionalã, unde a început sãscrie despre viaþa unui scriitor expartiat înProvence. Îi mai datorãm cãrþile Hotel Pastis(1993), Aventuri în Franþa gurmandã (2002).Dupã cum se vede, un bon-viveur. Iatã câtevarãspunsuri nãstruºnice date de scriitorcorespundentului revistei Le Nouvel observateur:“Dupã ce am lucrat douãzeci de ani înpublicitate, era timpul sã se schimbe ceva.Publicitatea mã învãþase cum sã observ. Cînd m-am lansat în scris, am început prin a publicapoveºti pentru copii, de teamã cã meseria descriitor nu va fi bãnoasã. Prima dintre ele s-avândut în trei milioane de exemplare… “;“Nu-miplac prea mult scriitorii care fabricã o prozãornamentalã, ca Martin Amis, genul de autor carese priveºte în oglindã cum scrie … Prefer cãrþilecare îþi aduc plãcere, în care nu se despicã înpatru firul de pãr stilistic ºi care te pasioneazã …Scriu ca sã pot merge la restaurant. Cãrþile melenu sunt decât pretexte pentru a mânca bine.Restul e literaturã, nu-i aºa?”. Cea mai recentãcarte publicatã de Mayle este un ghid de cãlãtoriesui-generis, Provence A-Z (2006).

David Lynch se aflã pe ecrane în 2007 cu ocapodoperã: Inland Empire (Imperiul interior), cuLaura Dern, Peter J. Lucas ºi Jeremy Irons, unfilm care, potrivit lui Didier Peron, cronicarulziarului Libération, reia multe dintre temele ºiobsesiile peliculei de debut din 1977, Eraserhead.Susnumitul critic cinematografic descrie peliculadrept “un opus magistral, geamãnul numeric ºibilingv (anglo-polonez) al filmului alb-negru din’77, o odisee de trei ore care-þi taie rãsuflarea, otentativã de recapitulare poeticã, un eseu desprearta reprezentãrii, un sepukku comercial, un sitde distrugere atomicã …” Într-o maierãdebordantã ºi zãpãcitoare, filmul aglomereazãpovestiri individuale, prezintã personajeîncântãtoare sau detestabile, care comploteazã,suferã, iubesc, danseazã, plâng, într-o serie defragmente imposibil de relaþionat. Suntprezentate, succesiv, secvenþe de pe un platou defilmare, o grãdinã de la þarã, un oraº din Estulcomunist troienit de zãpadã, Los Angeles-ul deastãzi, Hollywood Boulevard. Personajul principal,sublim interpretat de Laura Dern, este actriþaNikki Grace, care primeºte un rol în filmulregizat de Kingsley Stewart, jucat de JeremyIrons. Partenerul ei este seducãtorul Devon Berk(Justin Theroux). În toiul turnãrii, regizorul leexplicã celor doi actori cã scenariul, pe care toatãlumea îl credea original, este, de fapt, remake-ulunui film blestemat, neterminat din cauzã cãactorii principali au decedat în timpul filmãrii.Surprinºi ºi înspãimântaþi, cei doi continuã totuºifilmarea, iar scenele de iubire dintre Nikki ºiDevon devin din ce în ce mai puþin simulate.Atracþia eroticã o deruteazã tot mai mult peNikki Grace care, urmãritã de un soþ gelos, numai ºtie dacã e ea însãºi sau personajul pe care îljoacã. Tema tulburãrilor identitare, prezentã laLynch încã din Twin Peaks, face filmul sãderaieze de pe axã: femeia, actriþa ºi rolurile pe

care le interpreteazã devin un vârtej care spargefrontierele temporale ºi geografice, derulându-seatât de rapid încât e imposibil sã le maideosebeºti. Spectatorului îi este greu sã trasezelinia de demarcaj dintre ficþiune ºi realitate. Dupãcronicarul lui Libération, acest Imperiu alfrontierelor abolite dintre spaþiul imaginar ºispaþiul real radiazã o dublã forþã: a vrãjitorieimorbide ºi a redempþiunii terapeutice. Impactulviolent asupra personajelor ºi asupra noastrã, apersonajelor, al situaþiilor deconcertante relevãresorturile ascunse ale demoniacului, iarhiperrealitatea halucinantã a secvenþelor vorbeºtedespre o lume paralelã, ascunsã ºi ameninþãtoare.Ca ºi în alte filme, David Lynch, copilulfreudismului ºi al pop art, face sã domneascãhaosul pentru a reliefa mai pregnant resorturilecele mai tensionate ale conºiinþei.

Apariþia romanului Close (Aproape) deMartina Cole o provoacã pe Julie Bindel sã scriecâteva glose în ziarul The Guardian despreatracþia exercitatã de violenþã asupra femeilor, atâtscriitoare, cât ºi cititoare. Deºi romanele MartineiCole nu se adreseazã celor slabi de înger, ea avândut, în 2006, cele mai multe exemplare dinediþia legatã a unei cãrþi. Close are ca subiectluptele dinte bandele criminale din East End.Martina Cole nu e singura femeie care practicãformula durã a romanului poliþist. Mai mult dejumãtate din romanele aparþinând acestui gensunt scrise de doamne, iar audienþa, preponderentfemininã, le preferã celor scrise de bãrbaþi. MoHyder, Lynda La Plante, Val McDermid sunt doarcâteva nume de scriitoare britanice nu mai puþinbrutale decât autorii de sex masculin. Un sondajintreprins anul trecut de revista Woman & Homearatã cã astãzi femile preferã sângele ºi violenþapoveºtilor romanþate de inimã albastrã. ÎnRomânia probabil cã lucrurile stau altfel,judecând dupã fenomenalul succes altelenovelelor.

3322




Cristian Ruþã-Fulger The light from the night

flash-meridian

Un nou David Lynch ºi alte filmeIng. Licu Stavri

3333




Realitate / Istorie / Carte /Film

Dacã ar trebui sã privim artacinematograficã în termenii realismuluiformelor de expresie, am spune cã aceasta

este cea mai apropiatã de realitate fiindcã (înraport cu textul ºtiinþific sau cu literatura, ca sãrãmînem în sfera enumerãrii din primul alineat)arta filmicã este cea care izbuteºte în cel mai înaltgrad sã reproducã atmosfera sonorã, miºcarea ºidurata unei anumite întîmplãri, a unei anumiteacþiuni. Însã vremurile, într-adevãr optimiste, încare un teoretician precum André Bazin susþineafaptul cã mijloacele cinematografice sînt obiectiveîn reproducere ºi cã în film imaginea unui obiecteste exact acel obiect, s-au stins. Zilele în careprogresul tehnologic era privit de criticii ºiteoreticienii cinematografiei ca aducînd un plusde realitate, un plus în înregistrarea-întocmai-a-realitãþii, unde filmul nu este nici mãcar orepetare-a-realitãþii, ci însãºi realitatea, acele zileau trecut. Cãci dacã ar fi sã privim filmul SofieiCoppola prin raportare la realitate... el nu ar aveamulte ºanse de a primi nota de trecere.Insatisfacþie am resimþi ºi dacã am privi filmul încheie istoricã, în limitele corespondenþei curealitatea acelor timpuri. Cãci Sofia Coppola sedesparte de concepþia luministã a genului (istoric,biografic) pentru a îmbrãca istoria în noteleprezentului (ca note muzicale, am putea spuneafiºînd un zîmbet complice). Astfel cã lecþia deistorie devine o lecþie de film.

Postmodernul aduce în cinematografie însãºicinematografia, o importantã discuþie a filmuluide autor în postmodernism fiind tocmaifabricarea filmului, fie ca tema principalã, fie catemã substrat (autoreferenþialitatea postmodernã evizibilã în cinematografia lui Lynch – MulhollandDrive, Wenders – Paris, Texas, Tarantino – KillBill, ca sã ne oprim doar la cîteva nume care aulucrat sau lucreazã sub semnele Hollywoodului,unde lucreazã ºi Sofia Coppola). Aºadar, oraportare fireascã a spectatorului la reprezentareacinematograficã actualã trebuie sã þinã seama defaptul cã mijloacele de producere cinematograficã– în principal camera de filmat, ea fiind cauzaprincipalã a existenþei filmului – nu sînt neutre,nu relevã obiectiv o lume, nu o reliefeazã în

adevãrul ei, ci în adevãrul dorinþelor auctorialeaflate în spatele lor! Marie Antoinette nu esterealitatea, nu este un film documentar – unechivalent al studiului ºtiinþific în cinematografie,nu este o biografie cinematograficã stricto-sensu,ci este o prelucrare a tuturor acestora. La bazascenariului scris de Sofia Coppola stã biografiaistoricului britanic Antonia Fraser, MarieAntoinette: The Journey, publicatã în 2001 ºidevenitã un bestseller, o carte care propune oviziune accentuat romanticã asupra MarieiAntonia von Habsburg-Lothringen, la finalulbiografiei simþind compasiune pentru Maria, ºi nudispreþ sau urã faþã de un personaj, femeie-reginã,care a greºit necontenit, dupã cum ar reieºi dinatitudinea francezilor vremii.

Cool-ddecadenþa regalitãþii franceze, astfel aºcataloga exerciþiul de rafinament, glamour,distincþie ºi tact cinematografic al Sofiei Coppoladin Marie Antoinette. Opulenþa curþii fracezeaduse în zilele noastre prin ritmurile punk ºi new-wave care articuleazã miºcãrile imagistice. Unopus imagistic în note muzicale semnate de Bowwow wow, The Cure, New Order, Aphex Twinsau Air, asezonate cu arii din Vivaldi, DomenicoScarlatti sau Dustin O’Halloran.

În urma unei înþelegeri strategice între MariaTheresa de Austria ºi Ludovic al XV-lea, mezinafamiliei regale austriece, Marie Antoinette, învîrstã de doar 15 ani, urma sã fie soþia delfinuluiLouis-Auguste, viitorul rege Ludovic al XVI-lea, cuun an mai mare decît ea. Marie trebuie sã (se)lepede (de) tot ceea ce înseamnã Austria (haine,amintiri, animale de companie), fiind nevoitã sãînveþe rapid cum cã la curtea regalã francezã nu eca în Austria [sic!]. Dacã filmul în general este unspectacol, Marie Antoinette este spectacolulspectacolului. Fiindcã toate miºcãrile delfinilorsînt pãrþi ale unor ceremonialuri deschise, sîntspectacole ºi spectaculos pentru personajeleCurþii, totul transformîndu-se în spectacol pentruprivitorii filmului, însã un spectacol de altãnaturã; dacã pentru curteni întîmplãrile vãzuteaduc bucurie ºi plãcere, pentru spectatorulfilmului Sofiei Coppola sînt imagini alegrotescului unei tradiþii: în noaptea nunþii întreagaCurte, avînd în frunte capul Bisericii, se aflã îndormitorul tinerilor pentru a le ura imediat ce au

intrat sub pãturi... spor la procreare; cina este uneveniment cu-uºile-deschise, oricine avîndposibilitatea de a fi prezent în faþa îmbelºugatelormese ale familiei regale precum la o piesã deteatru; îmbrãcarea reginei, dimineaþa, intrã înatribuþiile uneia dintre doamnele cu rang de laCurte; naºterea primului copil al familiei regale(dupã ºapte ani de umilinþã) este un evenimenttrãit în direct de curteni. Aceasta este o laturã aspectacolului.

Cealaltã faþã a sa þine de cãutarea unor limiteale suveranitãþii. Ce se pertece dincolo de ideea cãai totul? C’est justement beauté, luxe, calme etvolupté: rochii, bijuterii, coafurã, operã, baluri,flirt; desupra tuturor acestora: jocuri de noroc ºipoziþii politice externe pãguboase. Toate în exces!

Regina în film: poziþia ei în societate (ºi înzona regalã, mai întîi) era susþinutã de naºtereaunui copil. În primii ºapte ani de mariaj ea erasubiectul bîrfei la Curte, fiind privitã ca unexemplu negativ [sic!] într-o punere alãturi de ofostã prostituatã, acum amantã regelui, Madamedu Barry, frigida în comparaþie cu voluptoasa,sfioasa în comparaþie cu deºãnþata. Marie, retrasãºi suferindã în impotenþa psihicã a soþului ei.Dupã naºterea primului copil echilibrul se rupe încealaltã direcþie: fast, pasiune, aventurã, un fel desex, drugs and rock’n’roll. Cu accent perock’n’roll! În final, echilibrul: cu demnitate,Marie înfruntã mulþimea venitã sã asediezeVersailles-ul; nu îºi pãrãseºte soþul.

Restul... restul e istorie: afacerea Colierul,Revoluþia Francezã, „delfinul pierdut”,ghilotinarea.

Marie Antoinette (SUA 2006; sc. ºi r.: SofiaCoppola; cu: Kirsten Dunst – Marie, JasonSwartzman – Louis XVI, Asia Argento – Madamedu Barry, Rip Torn – Louis XV), un film de oextravaganþã vizualã nemaiîntîlnitã dela BarryLyndon al lui Sanley Kubrick. Un decupajpostmodern – folosirea muzicii, manipulareadatelor realitãþii în scopuri artistice (posibilãdiscuþie a posteriori) – într-un spaþiu modern –curtea regalã francezã. Un exerciþiu în care nuconteazã realitatea, istoria, cartea: un Film!

Marie AntoinetteLucian Maier

film

Raymond Jean, profesor la catedra deliteraturã francezã a Universitãþii din Aix-en-Provence, a publicat peste 25 de cãrþi.

Amintim aici: Transporturi, Un portret al luiSade, Regele gunoiului, Aurul ºi mãtasea,Domniºoara Bovary. Romanul Cititoarea / Lalectrice este o declaraþie de dragoste adresatãcãrþilor, lecturii, scriitorilor.

Personajul cãrþii se numeºte Marie-Constance.Are 34 de ani ºi într-o zi îºi dã seama cã ar puteadeveni cititoare la domiciliu, întrucât are o voceminunatã. ªi uite-aºa, Constance se plimbã pe ladiverse persoane ºi citeºte. Ceea ce pareincredibil: Raymond Jean creeazã suspans dinactul lecturii. Diverse fragmente literare întreruppovestirea propriu-zisã. Suspansul cunoaºte douãdirecþii: continuarea lecturii începute, plusurmarea poveºtii lui Constance. Fiecare lecturã(alt autor) creeazã efecte diferite. De laMaupassant la Marx, de la sala de reanimare la omanifestaþie de stradã. Constance se consultã cufostul ei profesor de literaturã în privinþa cãrþilorpe care le-ar putea citi. Cum se amestecã ficþiuneacu realitatea? Nu cumva sunt douã ficþiuniimperceptibile? Constance alege Zola, Baudelaire,Perec, Claude Simon, ba chiar Sade, numai cã se

agraveazã consecinþele lecturii ºi se contureazãideea lecturii „periculoase”.

Se poate face un film dupã romanul Lalectrice? Michel Deville l-a realizat (Franþa, 1988),distribuindu-i pe Miou-Miou, Christian Ruche,Maria Casares, Pierre Dux. Amintim câteva filmerealizate de Deville: Femeia în albastru, Apeadânci, Noapte de varã în oraº, O lume aproapepaºnicã etc. Riscul acestui film era de a eliminaliteratura, care înseamnã tema primordialã, ori dea recurge la vocea din off. Primele secvenþe ne-oprezintã pe Constance stând în pat, alãturi deiubitul ei, citind romanul… La lectrice deRaymond Jean. Constance se decide sã facãacelaºi lucru ca ºi personajul cãrþii. Din clipaaceea vieþile celor douã femei se contopesc. Chiardacã mersul vioi al lui Miou-Miou fascineazã,filmul lui Deville nu-ºi justificã cele optnominalizãri la Premiul César.

Elogiul fãcut literaturii ne trimite ºi la Balzacºi Micuþa Croitoreasã de Dai Sijie, însã acololiteratura trebuie sã supravieþuiascã, în condiþii dedictaturã. De altfel, în orice situaþie actul scripticproduce efecte focalizate.

Romanul Cititoarea, publicat la EdituraUnivers în 1966, a fost tradus de Muguraº

Constantinescu. Traducãtorul a pãstrat umorul ºiironia deliciului intertextual, a punerilor în abis.Constance e conºtientã cã practicã o „activitatevinovatã” care constã în ”a citi cu voce tare ceeace este destinat tãcerii”. Atunci cum sã faci unfilm extraordinar dupã Cititoarea? Dacã în romanamplitudinea scriiturii e tutelarã, în ciudaumorului, filmul se mulþumeºte cu un slalomprintre secvenþe facile, corect rezolvate, fãrãpretenþia cã ar putut egala spiritul cãrþii. O scenãmi s-a pãrut magistralã: aceea în care Michel sepregãteºte sã treacã la fapte. Nu mai vrea sã audãfrazele lui Perec, ci vrea sã facã dragoste cuConstance. Hainele cad, apa curge în baie, setrage perdeaua… Constance reia lectura, darMichel smulge cartea ºi o sãrutã pe Constance cuo lãcomie înspãimântãtoare. „Mã paºte, mãsoarbe cu demenþã.” Un fir de pe sexul ei i s-alipit lui Michel de limbã, i-a intrat pe gât. Totul seîntrerupe ºi amândoi revin la realitate. El tuºeºte,ea vrea sã-l ajute. Raymond Jean reuºeºte perfectsã ocoleascã penibilul situaþiei, salvând genial oscenã cantonatã într-o ipostazã care ar fi pututeºua în vulgaritate.

Constance nu mai poate trãi ca înainte. Unvertij textual i-a schimbat viaþa. Pe buze are„frânturi, fragmente, cioburi din lucrurile citite”,conºtientã cã ar trebui sã le înveþe pe de rost,dacã ar vrea sã dea profesiei sale „mai multãstrãlucire, uºurinþã ºi diversitate”.

3344




Lecturã la domiciliuAlexandru Jurcan

colaþionãri

Sper sã nu fiu acuzat de “incorectitudinepoliticã” scriind despre un film intitulat – ºiîn original, ºi în traducere, corectã de aceastã

datã – Mulþumim ccã ffumaþi (Thanks You forSmoking, SUA, 2005; r.: Jason Reitman; cu:Aaron Eckhart, Rob Lowe, William H. Macy,Robert Duvall), debut în lungmetraj al regizoruluiJason Reitman (ºi coscenarist). Este vorba despreo comedie care are chiar ºi umor, cam negru esteadevãrat. ªi nu greºesc când spun o comedie careare ºi umor, pentru cã am vãzut multe aºapretinse comedii lipsite total de umor – sau de unumor discutabil. Nick Naylor (Aaron Eckhart)este lobby-stul (sunã cam barbar dar asta e) uneiasociaþii a producãtorilor, a fabricanþilor de þigãri– produse care, þigãrile evident, omoarã 1200 deoameni pe zi doar în Statele Unite. Personajul,prin fiºa postului, trebuie sã convingã oamenii –de la copii ºi adolescenþi pânã la maturi – cãfumatul nu este ceva rãu; sau, mã rog, cã meritãsã încerci ºi sã decizi în cunoºtinþã de cauzã.Dupã o serie de întâmplãri mai mult sau maipuþin picareºti, omul nostru renunþã, constrânsfiind, el însuºi la fumat ºi se transformã dintr-unpersonaj sutã la sutã negativ în ceva ambiguu –un fel de “Gicã contra” sui generis –, consilier înprobleme dintre cele mai delicate, cum ar fi, depildã, dacã telefoanele mobile sunt sau nu suntnocive. Tocmai în aceastã ambiguitate constã ºifarmecul filmului: nu este o pledoarie nici pro,nici contra “viciilor”. Îngrãdeºte sau nu“corectitudinea politicã” libertatea individului ºi acomunitãþilor? Aceasta-i întrebarea retoricã ºiironicã pe care o adreseazã spectatorilor filmulMulþumim cã fumaþi.

Andy Garcia semneazã scenariul ºi regia ºi

deþine rolul principal în Oraºul ppierdut (The LastCity, SUA, 2005; sc. ºi r.: Andy Garcia; cu: AndyGarcia, Ines Sastre, Dustin Hoffman, BillMurray). Suntem în 1958, anul precedent revo-luþiei cubaneze a lui Fidel Castro, an în care dicta-torul Batista parãsea þara. Andy Garcia este nãs-cut în 1956, este un emigrant reuºit, iar filmul luieste – banal vorbind – un omagiu adus þãrii sale.Oraºul pierdut înseamnã în primul rând un filmfrumos, un film curat, un film patriotic – ºi facaceastã afirmaþie din urmã fãrã nici un fel deghilimele. Despre Havana ºi despre revoluþiacubanezã am mai vãzut filme – inclusive unul,modest, semnat de Sydney Pollack, cu RobertRedford în rolul principal, intitulat chiar Havana.Ce e deosebit la filmul lui Andy Garcia? Nimicmai mult (sau mai puþin!) decât faptul cã îºiiubeºte þara de origine, Cuba, iubeºte „oameniilocului”, se revendicã de la / din acea lume. Lanivel strict profesional, se vede cu ochiul liber cãregizorul-scenarist a învãþat de la maeºtrii tehnica& arta filmului (este suficient sã amintim aici cãa lucrat cu: Francis Ford Coppola, StevenSoderbergh, Sidney Lumet, Stephen Frears sauKenneth Branagh). Avem, în Oraºul pierdut: opoveste de dragoste – melodramaticã dar nu la-crimogenã, puþinã aventurã, povestea destrãmãriiunei familii, a unor relaþii sociale ºi afective – cutoatã complexitatea ce decurge de aici. De remar-cat douã roluri absolute superbe, deºi secundare,ale lui Dustin Hoffman ºi Bill Murray.

De vreo douã decenii Pedro Almodovar esteregizorul spaniol cel mai cunoscut, un rãsfãþat alfestivalurilor ºi al unui segment de public.Personal, nu mã numãr printre admiratorii luiAlmodovar, dat fiind excesul melodramatic,

neverosimilul unor situaþii ºi, mai ales, stilul telenovelistic – e drept cã de telenovelã concen-tratã, o telenovelã “la conservã” – caracteristicemajoritãþii filmelor sale. Dar, o datã la câþiva ani,o peliculã semnatã Almodovar poate cãdea bine.Este ºi cazul celui mai recent film al sãu,Întoarcerea (Volver, Spania, 2006), distins cuPremiul de interpretare femininã la Festivalul dela Cannes din acest an, acordat ansamblului deactriþe care evolueazã în rolurile principale. Capde listã, din distribuþia aproape exclusiv femininã,Penelope Cruz ºi Carmen Maura, aceasta dinurmã una dintre actriþele-fetiº ale regizorului.Întâlnim ºi aici temele preferate ale luiAlmodovar: sexualitate, cu accent pe adulter ºiincest, relaþii familiale aflate sub semnul ambigui-tãþii, o falsã tentã poliþistã, o aglomerare de fapte,de evenimente, multe personaje feminine –rezultând un amestec suculent de umor ºi ironie,de tandreþe ºi candoare, totul derulat într-un ritmpe alocuri nãucitor. Foarte pe scurt ºi fãrã adezvãlui misterul filmului, mai bine zis poantacare dã savoare naraþiunii, Întoarcerea deapãnãpovestea unei femei care revine din morþi, pentrua-ºi rezolva problema relaþiei cu cele douã fiice alesale ºi pentru a ispãºi, a se mântui pe cât posibilde un pãcat capital. Mai suntem martorii uneicrime involuntare, asistãm ºi la câteva înþepãturila adresa televiziunii – mai bine a zis la dresaunor emisiuni pe cât de populare pe atât de peni-bile ºi inconsistente –, la o intrigã de un melo-dramatism pe alocuri supãrãtor, dar care în finalse limpezeºte ºi dobândeºte valenþe credibile.Cum povesteºte Almodovar toate acestea, cumreînvie (ºi dacã reînvie cu adevãrat) personajul decare aminteam, asta chiar þine de “amprenta” regi-zorului care salveazã de la penibil o poveste care,sub comanda altcuiva, al fi stârnit cel mult râsulinvoluntar.

ForºpanIoan-Pavel Azap

3355




Eram pregãtit pentru o urmare. O urmare dinnumãrul trecut. Doream sã detaliez o partedin importanþa a ceea ce s-a întâmplat ca

eveniment cinematografic acum o jumãtate desecol. ºi asta pentru cã în episodul trecut m-amreferit la acele câteva date, nu ºi suficiente, princare încercam sã dezvãlui importanþa schimbãrii lafaþã a cinematografiei europene ºi universale,urmare a acelei teribile confesiuni fãcute de unTruffaut care în esenþã declara cã trãirea subiectivã,cea personalã, poate naºte filmul de mâine. Astfel s-au nãscut în preajma acelui an (sau chiar în acel an,1957) creaþii cinematografice importante care aupropulsat pe scena filmului universal maripersonalitãþi regizorale. Acestea, la rândul lor, aunãscut ºcoli sau curente cinematografice schimbând,în doar câþiva ani, faþa lumii cinematografice. Deatunci încoace vorbim de ceea ce se numeºtecinematograful de autor.

Aºadar eram dator cu o urmare pentru a încercao analizã mai detaliatã a fenomenului ºcolilornaþionale de film. A neorealismului italian (aflat înacel timp pe partea descendentã a energiilor sale), aNoului film german, a Noului val francez, a ºcoliipoloneze de film (cu fenomenul numit ºcoala defilm de la Lodz), a ºcolii cehe de film, a filmuluiunguresc, rus etc. S-a vorbit deseori despre lipsaunei ºcoli autentice de film din România sau s-avorbit mai ales de Generaþia ’701 dar niciodatã nus-a putut vorbi despre o grupare certã de valoriregizorale autohtone sincrone cu valorilecontemporane europene. ºi asta pentru cã, poate,niciodatã nu a existat o mare personalitate care sãcoaguleze energiile unei întregi generaþii. Opersonalitate capabilã sã strângã în jurul ei valorilereale ale cinematografiei autohtone. Liviu Ciulei nua rezistat prea mult, Victor Iliu a murit mult preadevreme iar un Ion Popescu-Gopo era în sine uneveniment mult prea mare pentru a i se îngãduigesturi scolastice. Noi nu am avut un Wajda sau unKieslowski, un Menzel sau Forman, un Mihalkovsau un Paradjanov, un Wenders sau un Fassbinder...ºi totuºi... Totuºi, acum 50 de ani intra pe scenacinematografului românesc un nume, un marenume al filmului autohton, poate, dupã opiniasubsemnatului, cel mai mare, cel mai importantnume pe care l-a dat vreodatã filmul românesc.Aºadar o iau de la capãt...

Anuºavan Salamanian

Existã fãrã nici un fel de îndoialã întâmplãricare ies la luminã ºi, odatã ce prind viaþã tind, sãcapete semnificaþii. De cele mai multe ori acestea(ne) transcend, aºezându-ne în faþã acelei punþi deracordare umanã, acelor mãnunchiuri efemerenumite frumos în orice limbã a pãmântului –amintiri, memorii...

Mã gãseam în faza de finalizare a proiectuluimeu cinematografic mult întârziat din raþiunifinanciare ºi, împreunã cu Anuºavan Salamanian,încercam a definitiva, a construi coloana sonorã afilmului. Eram destul de grãbit deoareceproducãtorul mã presa – trecusem de ultimeletermene de finalizare ale filmului – iar el, la rândullui, era presat de Centrul Naþional al Cinematogra-fiei... Într-un moment de respiro, datorat unei venirila studioul de sunet prea devreme, Sami (aºa cum îlnumesc cu drag toþi cei care de-a lungul timpuluiau lucrat cu el) îmi spune: „Mãi ºopterene... uite,

cu filmul ãsta al tãu am fãcut 125 de filme...” Cu-riozitatea mã face sã cred cã pot începe cu astacâteva confesiuni, acele rare confesiuni pe care acestmare cineast, uriaº om al filmului, le-a fãcut de-alungul timpului, disparat dar niciodatã ordonat subforma unor interviuri sau a unor cãrþi de memorietipografizatã. Pentru cã aºteptam sã intrãm la postsincron ºi pentru cã actorii noºtrii întârziau – esteaproape imposibil sã nu întârzii în acest Bucureºtiîn care trãieºti în fiecare zi sfârºitul lumii –, Sami aadãugat rar, cu blândã monotonie: „Uite, chiaracum 50 de ani, abia venit de la ºcoala Superioarãde Cinematografie de la Leningrad, am fostrepartizat la Erupþia... am debutat o datã cu LiviuCiulei...”

În liniºtea caldã ºi amabilã a studioului de sunetaparþinând producãtorului ºi creatorului de coloanãsonorã Mihai Orãºanu – el însuºi ucenic, de-alungul timpului, la ºcoala lui Salamanian –,cuvintele lui Sami mi-au provocat o vie ºiextraordinar de intensã emoþie. Ochii lui expresiviîngropaþi sub douã acolade stufoase ºi albite detimp – de fapt aflate dincolo de timp – mã priveau,mã înþepau, mã tachinau îndelung. Adicã, îºispunea Marele Armean – eternul meu profesor desunet ºi muzicã de film din perioada studenþiei –,pot eu pricepe fenomenul? Încape în îngustimeacelor vreo patruzeci de cercuri ale creierului meuvastitatea unei jumãtãþi de secol de ardere pe rugulnemilos dar fastuos al filmului? Înþeleg eu la vârstamea, la cele doar câteva filme fãcute – toatepurtând amprenta lui Sami – ce înseamnã 50 de anide cinematografie? Nu mi-a dat rãgaz pentru arãspunde ºi a început sã-mi povesteascã despre cumfilma Ciulei (cel care dupã începerea filmãrilor l-aschimbat pe actorul Andrei Cantacuzino cu VictorRebengiuc), cât de bine scria ardeleanul TitusPopovici (încã rãmas cel mai bun scenarist român altuturor timpurilor), ce simþ muzical extraordinaravea Gopo, apoi Blaier, Bostan, Drãgan, Cãlãraºu,Nicolaescu, Mureºan, Caranfil, Damian... Pereþiimiroseau a tencuialã proaspãtã iar perfecta izolarefonicã a studioului ne trimetea parcã pe altã lume.Nu se auzeau decât cuvintele lui Sami care-mivorbea cu o cãldurã tihnitã, dar totuºi cuentuziasm, de toate aceste nume venite dintr-undincolo la care încã fragila mea tinereþe pãrea a nuajunge. Aveam senzaþia cã mã scufund într-un aerde fantast eliadesc, cã timpul se dã înapoi curepeziciune, cã vãd un film încã nefãcut darsonorizat ºi ornat cu tãcerile exasperate ale unuitimp, ale unor nume, opere, existenþe peste care,astãzi, acum, când unii spun cã cinematografiaromânã începe cu anul 1997, pare a se aºterne aceadureroasã senzaþie de pentimento, culpã aprezentului care nu meritã sã se ridice la înãlþimeaunor abia ghicite arderi ale trecutului...

ªi brusc îmi aduc aminte de o imagineterifiantã...

Era în vara anului 1980 când, încã elev fiind alºincaiului clujean, am avut ºansa sã ajung în Bufteaunde, purtat de-a lungul studiourilor de Bãdia(Ernest Maftei), am ajuns într-un loc, într-o încãperepe uºa cãreia scria Echipa de zgomote. Abandonatde Cãlãuza mea am intrat aici cu sfiala ardeleanuluicare penetreazã spaþiile necunoscute, având veºnicasenzaþie de intrare într-o catedralã ºi am vãzutpatru personaje, patru bãrbaþi înconjuraþi de diferiteobiecte ºi care, privind la o imagine ce se învârteaîn buclã, încercau sã construiascã sunete de paºi, descârþâit de uºã, sunete de ploaie ºi alte câteva

zgomote care-ºi cereau dreptul la existenþã acolosus, în faþã, pe pânza albã, ireal luminatã. Sami,coordonând aceastã echipã, stãtea cu ochii aproapeînchiºi ºi parcã asculta o rugãciune. Sau o spunea.Avea deja pãrul alb, puþin lungit în niºte plete moiºi, aºa încremenit cum stãtea, pãrea a fi un Karajanal zgomotelor efemere. Azi, dupã atâþia ani, nu maiam în memorie decât aceastã imagine care cutimpul s-a transformat într-un sunet prelung ca oîntrebare la care nu-i voi ºti rãspunsul niciodatã...Sau poate cã rãspunsul îl ºtiu, dar am uitatîntrebarea...

Ca de pe altã lume am auzit râsul sãnãtos a luiSami care îºi amintise de momentul când TitusPopovici („ardelenii ãºtia, în afarã cã sunt talentaþi,sunt mari figuri... nu ai cum sã-i uiþi!...”) s-a aºezatpeste o tavã de baclavale... Ce a urmat a fost depoveste...

„Nu uita, ºopterene... cândva, într-un viitor film,sã faci tu scena asta... asta cu baclavalele caremustesc pe turul pantalonilor... ar fi o chestie...”

Câteva sunete de uºã urmate de zgomot de paºitãcuþi, ascunºi de moliciunea mochetei holulului dela intrare, ne-au anunþat cã cei doi actori intraserãîn studio ºi se îndreptau grãbiþi spre PS, aºa cumbine stã unor actori care întârzie... Nu ne-amprecipitat aºa cum era firesc. Apariþia celor doitineri actori, de altfel extraordinar de talentaþi (VladLogigan ºi Ioana Calotã) ne-a întristat. Oricât ar fiîntârziat tot veniserã prea devreme. Câte mai eraude spus!... Sau de auzit... Am privit ceasul. Toatãºederea noastrã împreunã nu depãºise mai mult decincisprezece minute. Practic, actorii nici nuîntârziaserã. Noi întârziaserãm prin meandreleamintirilor. Ale amintirilor lui Sami picurate când ºicând de câte o lacrimã discretã...

„Ca ºi acum... n-am trãit cu adevãrat niciodatã...filmul mi-a furat viaþa... dacã ar fi sã o iau de lacapãt... ascultã, ºopterene... niciodatã nu-i devremesã o iei de la capãt... nu târziu, ci devreme, ha, ha,ha...”

În sala de Post Sincron cei doi actori au începutsã râdã. Acesta este finalul filmului meu. Un hohotde râs al celor doi tineri. Ei stau prãbuºiþi pe asfalt,rezemaþi de zidul scorojit al unei patiserii ºi rîd...Primele înregistrãri s-au dovedit a fi total nereuºite...„Cel mai greu la un PS este sã râzi... nu sãplângi...” Astfel bucla o ia de la capãt. Iar ºi iar... „ºiîncã una... una de aur...” Vlad ºi Ioana râd tot maitare, mai aproape de adevãr... „ºi încã una de aur...”Cei doi o iau de la capãt. Cu ºi mai mare aplomb,cu ºi mai mare dispoziþie. Aplecat asupra pupitruluicu zeci de butoane, Sami cere mai mult aur...Curând, molipsiþi ºi noi, începem cu toþii sã râdem.Tot mai tare... Pe nesimþite un fost student de-almeu, azi aflat la ora debutului, vârã nedumeritcapul pe uºã ºi ne priveºte. Începe ºi el sã râdã cugenerozitate...

Sami întoarce capul ºi mã priveºte cu un ultimgând...

„Acum, dupã cinzeci de ani ºi 125 de filme,mãi ºopterene, ce altceva mai putem face decât sãrâdem... Oricum nu ne aude nimeni!...”

Note

1 Filmul documentar Apa ca un bivol negru, realizat caproiect de ºcoalã, film de diplomã, a adunat în jurul lui peviitorii cineaºti ai deceniilor ºaptezeci ºi optezeci: Dan Piþa,Mircea Veroiu, Iosif Demian, urmaþi la puþin timp de oîntreagã generaþie de cineaºti extrem de talentaþi: MirceaDaneliuc, Dinu Tãnase, Florin Mihãilescu, Alexandru Tatos,Nicolae Mãrgineanu, Constantin Vaeni, Mirel Ilieºiu, TitusMezaroº etc.

33. ...acum 50 de ani... Marius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Pentru un tânãr plastician al zilelor noastre,contextul general al artei contemporane, înpofida diversitãþii ofertelor estetice generate

de piaþa de artã internaþionalã, poate pãreaextrem de confuz ºi inhibitiv. Inepuizabila cutie aPandorei a anilor ’90, forþatã sub mirajul uneiprezumtive libertãþi totale, a scos la suprafaþã,instrumentând cu nefastã vehemenþã, în primulrând, doar arivismul latent, bine temperat iniþial,al multora dintre posibilii mentori ai tinereigeneraþii. Caracterul duplicitar, compromisurile deorice naturã – refuzate principial de mareamajoritate a artiºtilor, cu patetic eroism înainte de1989 – apãreau acum ca legitimate ºi convenabile,sub imperiul noii zeitãþi tutelare a pieþei libere, asocietãþii de consum – Banul. Indiferent decontextualizãri locale, tendinþa, tot mai vizibilã înplan internaþional, de operare a unor necesareclarificãri ºi limpeziri în zona promovãrii artelorvizuale lanseazã o nouã provocare plasticienilorcontemporani implicând un amplu efort dedelimitãri estetice ºi conceptuale. Inerentul,firescul chin al tânãrului artist în plan individual,se conjugã astfel în mod providenþial cu acestZeitgeist imperativ.

Cristian Ruþã-Fulger - în tentativa de acontracara dramatica disoluþie a focarelorreferenþiale, lipsa lor de emergenþã în câmpartistic – rãspunde, în expoziþia recent deschisã laGaleria Veche a Filialei Interjudeþene Cluj-Bistriþaa U.A.P., acestei prioritãþi printr-un remarcabilefort de decantare a propriului demers plastic.Aflat la prima sa personalã, expozantul readuceîn atenþia publicã un “stup” de artiºti clujeni, ofamilie cu notabile referinþe genealogice, de lapictorul ºi profesorul Radu Fulger (bunicul), laLaurenþiu Ruþã-Fulger (tatãl).

Tânãrul pictor a urmat cursurile Liceului deArtã din Cluj-Napoca, unde, printre dascãlii sãi senumãra ºi Maria Truþa, a cãrei expoziþie, printr-ofericitã coincidenþã apare tot în aceste zile pesimezele Muzeului de Artã clujean, pãstrându-seastfel un indeniabil dialog peste timp.

Absolvent (în anul 2000), al Universitãþii deArtã Bucureºti, secþia Artã Muralã, Cristian Ruþã-Fulger (n.1979) a beneficiat de îndrumarea lui IonAchiþenie, implicându-se în varii proiecte, ºi exer-sând tehnici specifice: mozaicul (sediul centralLuck Oil, Bucureºti, 2000), pictura “al secco”(tavan ºi hol, Universitatea de Artã Bucureºti),sgraffito-ul (faþadã ºi curte interioarã,Universitatea de Artã Bucureºti) ºi fresca (bisericadin satul Bozeº, judeþul Hunedoara).

Reîntors la Cluj, dupã o scurtã experienþã caºi cadru didactic se dedicã exclusiv picturii,intrând în circuitul unor galerii de artã cu vân-zare, participând la câteva expoziþii colective ºipregãtindu-ºi vigil expoziþia de debut, necesarãmomentului în care artistul are impresia cã serepetã, cã reia direcþii deja explorate, ajungândmereu la aceeaºi concluzie plasticã.

Interesat iniþial, ca urmare a formãrii sale aca-demice, de un gen de cartografiere a suprafeþelor,

de stãpânirea raporturilor cromatice generale -modul sãu de lucru, prospectãrile întreprinseevolueazã treptat înspre zona liberã a pictural-itãþii. În unele dintre lucrãrile sale, aderenþa pro-gramaticã la strategia ºi limbajul reprezentãrilorabstracte se nuanþeazã treptat, straturile profundeale conþinutului imaginii concurând rigorismulgeometric al iluziei perspectivice. Vitalismul pru-dent al explorãrilor unor structuri spaþiale dinam-ice salveazã prin sinceritate ºi înaltul impact alexpresivitãþii cromatice - dovadã a unei incon-testabile înzestrãri native - autenticitatea comu-nicãrii. Notaþii alerte deschid dimensiunispaþiale/temporale alternative, conform unor per-cepþii intuitive.

Intelectualizarea accentelor sale emoþionalesubscrise neo-expresionismului abstract aduce înplan secund o serie de sugestii aluzive, de fineþe,la lumea formelor naturale, a materialitãþii propriistructurilor anorganice sau organice. Seprefigureazã – uneori ezitant, alteori în regim deextremã urgenþã – identificarea ºi cristalizareaunei direcþii estetice personale, aspirând laobþinerea unei mãrci stilistice ºi cromatice proprii.

Optimismului funciar, modestia, dãruirea întruartã par, astãzi, a nu fi cele mai preþuite calitãþicare se cer unui artist tânãr lansat sã cucereascãlumea, sã obþinã recunoaºtere. ºi totuºi, acesteasunt calitãþile iniþiale care ne împiedecã sãzâmbim sceptici sau sã trecem, resemnaþi, maideparte. Cu certitudine vom mai auzi de CristianRuþã-Fulger. De bine.

3366

Black Pantone ddark bblue ((albastru iinchis)

Black Pantone ddark bblue ((albastru iinchis)

plasticacum e în U.E.Alexandru VladFinal nefericit 2

editorialAurel SasuOnoarea în regim de urgenþã 3

cartea Ioana Cistelecan-ismul anxios reloaded 4

Virgil StanciuEcluza ºi urletul de lup 4

Vistian GoiaDin Ardeal în Canada 5

comentariiFlorin OprescuIoana Em. Petrescu ºi dialectica spiritului ºtiinþific postmodern 6

incidenþe Cãlin Cristian PopSemnificaþii ale iraþionalului în Existenþa tragicã a lui D. D. Roºca 8

dialog de vorbã cu poetul ºi filosoful Jean Biés“Sã reinventãm sã ne þinem drepþi” (I) 9

imprimatur Ovidiu PecicanOrtodoxie cotidianã 10

telecarnet Gheorghe GrigurcuPagini de jurnal 11

ancheta ªtiinþa dicþionarului la români

Mircea Popa 12

clubul de lecturãPoemeMarin Mãlaicu--HondrariFlorin Partene 14

De ce urâm femeile Radu Cosaºu Ion Mureºan: Chef cu femei urâteCãtãlin Bobb: Originalitate întreruptã...Robert Arnãutu: Jocul “de-a urî femeile”L. Ghiman: Ura de femeie ca gen literar...ªtefan Manasia: Odã munciiOvidiu Pecican: De ce urâm femeile?Lucian Maier: Între urã ºi iubire... Aurel Bumbaº: De ce urãsc femeile? 17

dezbateri & ideiremarci filosoficeJean-Loup d’AutrecourtImpossibilia moralia 22

pharmakonCãtãlin BobbMadlene ºi mituri 24

filosofogrameAurel BumbaºUn temei, din alte vremi, pentru susþinerea multiculturalitãþii 24

colaþionãriAdrian Andrei RusuBurgul lui “Matei” Corvin 25

intermezzo clujeanPetru PoantãAnii ’70 (II) 26

ferestre Horia BãdescuFerestre redeschise 27

interviuDora Pavel în dialog cu Virgil Stanciu“Traducãtorul este un fel de filtru fin prin care ceva necunoscut se transformã în ceva cunoscut” 28

zapp-media Adrian ÞionCititul de pe promter 30

epiderma de bazaltMihai DragoleaDe la comunicare la un taxi pentru capre 30

rememberTudor IonescuCartier... rezidenþial... 31

scrisori cãtre preºedinteRadu ÞuculescuScrisoarea a cincea 31

flash - merideaning. Licu StavriUn nou David Lynch ºi alte filme 32

film Lucian MaierMarie Antoinette 33

colaþionãri Alexandru JurcanLecturã la domiciliuIoan-Pavel AzapForºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 33. ...acum 50 de ani... 35

plasticaLivius George IleaDelimitãri contextuale - Cristian Ruþã-Fulger 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Livius George Ilea

Delimitãri contextuale -Cristian Ruþã-Fulger

Cristian Ruþã-Fulger

black tribuna · oaspete occidental care se interesa despre gradul în care lumea ruralã a fost...

Documents