black tribuna · indiferent de noua locaþie, insistîndu-se pe calitate în defavoarea...

TRIBUNA 117

Pantone PPantone pportocaliu

Pantone PPantone pportocaliu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 6 - 33 1 ii u l i e 2 0 0 7 1,5 lei

R a d u S e r g i u R

u b a : C â n d m

e r g i p r i n p ã d u r e

P ee

cc ee

rr uu ll dd

ee gg

ee tt ee

ll oo rr ll oo

rr

Judeþul Cluj

C E N T E N A R E T I E N N E H A J D U

Valentin Derevleanuªerban AxinteMihai Mateiu

Jurãmântul

lui Hippocrateîn varianta al-Qaeda

Delia Zahareanu: Adina Romoºan:

Oraºul în opera lui Julien Gracq

Cronici literare:

Joi 5 iulie a.c. filiala clujeanã a UniuniiScriitorilor a lansat, printr-o ineditãceremonie... gastronomicã, antologia Literatura

tânãrã 2007, volum alcãtuit de Irina Petraº. Dacãbucatele gãtite de scriitorinci cu „ºtate” vechi (IonMureºan, Ruxandra Cesereanu) sau mai noi(Lucia Dãrãmuº) au fost gãsite – de un juriu ad-hoc – savuroase cu toatele, unele chiar geniale(Vulpoiul cu pene de argint, mîncare tradiþionalãvietnamezã, realizatã cu ritm & rimã de-uncelebru optzecist), calitatea antologiei oferite deUSR (ca ultim efort de creditare a ColocviuluiNaþional al Tinerilor Scriitori din 3-4 mai) lasã pealocuri de dorit. Aºadar, plusuri ºi minusuri:

La plusuri am reþinut, fãrã efort, acurateþeaîntocmirii fiºei (auto)biobibliografice aparticipanþilor, spaþiul generos unde fiecare a fosttipãrit. De asemenea, inspiratã a fost „scindarea”cãrþii în 2 capitole: Manifeste, atitudini,perspective, opinii, arte poetice ºi alte pãreriversus Texte: poezie, prozã, teatru, eseu. Primasecþiune legitimeazã, altfel decît am fi obiºnuit,volumul, dîndu-i – text dupã text – un aer profetic(Gelu Vlaºin), raþionalist & hîtru (Radu PavelGheo, Ioana Cistelecan), frivol & glossy (V.Ernu), erudit (Mihaela Ursa, Cãtãlin Ghiþã),underground (Mihai Vakulovski), teoretic(Alexandru Matei, Alex. Cistelecan), programatic(Rãzvan Þupa), mistificator (Mihai Iovãnel),confesiv (ªerban Axinte, Dragoº Varga, LuminiþaMarcu, Bogdan Creþu, Anca Haþiegan), justiþiar(Radu Vancu, Tudor Creþu), împotriva„obscurantismului” (Andrei Terian, Alex Goldiº),comparatist (Cosmin Ciotloº)...

Dintre minusuri sare-n ochi reproducereadefectuoasã a fotografiilor. Lipsa minimei selecþiia autorilor, mai cu seamã în a doua parte.Chestiunea-i asumatã franc de Irina Petraº întextul introductiv, intitulat Câteva precizãri: „Nueste o antologie în sensul sobru ºi tradiþional altermenului, cãci nu alege ºi nu selecteazã maimult decît au fãcut-o Caietele”, dorindu-se „un soide oglindire «barocã» – aglomeratã, parþialã,fragmentarã, inegalã – a literaturii tinere amomentului”. Nu ºtiu dacã, disculpîndu-ne de labun început, ne va fi iertatã pozna includeriiunor mediocritãþi sau grafomani (VictorConstantin Mãruþoiu sau Darie Ducan sînt doarcîteva nume) în corpusul antologiei.

Mie unuia sentimentul de „cooperativã” cu detoate pentru toþi – ºi elixiru` tinereþii ºi poetry ºieseuaºe ºi jerseuaºe sau chiloþi – mi seaccentueazã de la prima pînã la ultima filã avolumului editat de Casa Cãrþii de ªtiinþã.

Rãmîn, dupã lecturã, cu impresia, puternicã, adescoperirii cîtorva scriitori, mai tineri sau maipuþin tineri (pentru cã ºi criteriul vîrstei e folositaici cu variabilitate meteorologicã), dar ºi cu

retina zgîriatã de semnãturi pe texte care nuaveau ce cãuta în nicio antologie de literaturãbunã.

Hai sã fim un pic mai elit(r)iºti!

PS: Poate cã va fi regîndit ºi proiectul ediþieide anul viitor a Colocviului Tinerilor Scriitori,indiferent de noua locaþie, insistîndu-se pe calitateîn defavoarea cantitãþii, pe reprezentativitate,alcãtuindu-se un program mai flexibil, fãrã temeimpuse de un „centru de comandã”. Regîndireacentrului de comandã pe model rizomatic. Poatecã astfel se va ajunge la a nu se mai discuta pehectare de pagini, în viitoarea antologie, luptadintre bãtrîni ºi juni, statutul tînãrului scriitorº.a.m.d.

agenda

De la glossy la trash ºi de laelite la elitre

ªtefan Manasia

22 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

Douã comisii europene diferite, douã refuzuri,trei ani de dezbateri, negocieri ºi ratificãri,douãsprezece noi state membre ºi mii de

interpelãri pe aceastã temã în ParlamentulEuropean. Rezumat în cifre ºi numere, aºa aratãevoluþia unei idei care dorea sã coaguleze valorile,spiritul ºi tradiþiile europene într-un singur act –Constituþia Europeanã. Nuanþele sunt însã cele caresurprind întrutotul dinamica europeanã a ultimilorani. Început prin acordul semnat în vara lui 2004 ºifãcând cu greu faþã obstacolelor puse de Franþa ºiOlanda un an mai târziu, Tratatul Constituþionalnu a convins cetãþenii ºi oficialii europeni deimportanþa ºi necesitatea sa. Temerile unor viitoarerefuzuri venite din partea unor state membre,precum ºi o lungã perioadã de stagnare a discuþiilorreferitoare la documentul care urmãrea aducerea UEîn rândul actorilor internaþionali (prin cãpãtareaunui statut juridic ºi unificarea vederilor ºi puterilorpolitice în mâna unui ministru de externe) audeterminat organizarea summit-ului din iunie 2007,menit sã soluþioneze problemele ce împiedicãreformele ºi strategiile instituþionale la niveleuropean.

Cunoscând poziþiile reticente ale unor noi mem-bri (Cehia ºi Polonia)1 faþã de reformele care se pro-filau, cancelarul Angela Merkel, a cãrei þarã a deþin-ut preºedinþia Uniunii pânã la începutul acestei luni,a încercat sã convingã scepticii de necesitatea unuinou tratat european, care sã înlocuiascã vechiul doc-ument eºuat. Astfel, cu câteva zile înainte de sum-mit, gemenii polonezi Kaczynski ameninþau cu blo-carea noii variante de tratat European, nedorindschimbarea sistemului de vot din proiectulConstituþiei UE, argumentând cã principiul dubleimajoritãþi va dezavantaja Polonia. În varianta susþin-utã de statele membre, mai puþin Polonia ºi Cehia,deciziile din Consiliul European ar urma sã fie luatedupã întrunirea voturilor a 55% din statele UE, careîmpreunã sã reprezinte 65% din populaþia totalã ablocului comunitar.

Aºa cum era de aºteptat, summit-ul a rezultatîntr-un compromis la care s-a ajuns cu mare dificul-tate. Noul tratat, menit sã înlocuiascã proiectuleºuat al Constituþiei UE, prevede ca mult disputatulsistem de vot sã intre în vigoare doar peste 10 ani,existând premisele ca noul document sa fie redactat(pe 23 iulie, la conferinþa interguvernamentalãprezidatã de Portugalia) ºi aprobat de toþi membriiUE pânã la jumãtatea anului 2009 (planul propusde Angela Merkel). Textul propus este aproape iden-tic cu cel al constituþiei, cu douã menþiuni: nu senumeste oficial “constituþie”, oferind un cadru mailejer de acþiune ºi au fost înlãturate din noul textelementele informale – steagul si imnul UE.Implicaþiile prevederilor instituþionale ale nouluitratat influenþeazã mecanismele de organizare,funcþionare ºi operare la nivel european: existenþaunui preºedinte permanent al Uniunii, a unui înaltreprezentant pentru politica externã (doar datoritãinsistenþelor Marii Britanii care nu doreºte expri-marea explicitã a unor politici europene comuneexterne ºi de securitate care sã prevaleze în faþacelor naþionale), sporirea puterilor ParlamentuluiEuropean prin acordarea dreptului de alegere a

viitorului Preºedinte al UE (puterile PE au crescutconstant începând cu Tratatul de la Amsterdam),restrângerea domeniilor în care statele îºi pot exerci-ta dreptul de veto (consecinþã a aplicãrii sistemuluidublei majoritãþi), introducerea personalitãþiijuridice a UE.

Aceste aspecte instituþionale meritã o atenþiedeosebitã în contextul în care UE se îndreaptã cãtreun monolit politic prin existenþa unui preºedinte(ales de cãtre legislativ, mãsurã menitã sã diminuezedeficitul democratic înregistrat la nivel european) ºia unui reprezentant pentru politica externã. Acestadin urmã va purta titulatura oficialã de ÎnaltReprezentant al Uniunii Europene ºi va avea funcþiade vicepreºedinte al Comisiei Europene. Nouafuncþie combinã atribuþiile Înaltului ReprezentantUE pentru Politicã Externã cu cele ale ComisaruluiUE pentru Relaþii Externe, începând cu 2009, an încare tratatul va intra în vigoare ºi când mandateleactualilor deþinãtori ale portofoliilor mai susamintite vor expira.

O reformã semnificativã vizeazã eliminareaveto-ului ºi introducerea unui sistem ce necesitãmajoritate. În trecut, structura UE permitea abor-darea consensualã, dar în noul format de 27 demembri acest principiu poate conduce la blocaje,cazul Poloniei în actualele negocieri referitoare lasistemul de vot fiind unul elocvent. O altã decizieluatã la summit deschide calea UE spre deþinereaunui rol în sistemul internaþional, organizaþiacãpãtând personalitate juridicã.

Efectele acestor modificãri vor fi simþite atât petermen scurt, cât ºi mediu ºi lung. Astfel, existenþaunui preºedinte ºi a unui Înalt Reprezentant al UEîncepând cu 2009 ºi alegerea primului de cãtre par-lament conduce la schimbãri în planul politicilorpartidelor europene care vor candida pentruviitoarele alegeri. Miza electoralã este sporitã,cetãþenii UE simt o atenþie mai mare acordatã lor înprocesul decizional, iar aceste aspecte pot conducela creºterea interesului acordat politicii europene. Înacelaºi timp, deºi noul sistem de votare va intra învigoare doar din 2017, rolul statelor membre a cres-cut în procesul de adaptare ºi creionare a noilordirecþii, guvernele ºi parlamentele naþionale avândatât responsabilitatea informãrii propriilor cetãþenireferitor la politicile europene, cât ºi pe cea a par-ticipãrii directe, prin intermediul PE si CE, la decizi-ile luate la nivel european.

Referitor la acest ultim aspect, este interesant sãanalizãm succint poziþia României dupã momentuladerãrii ºi cum pot influenþa recent adoptatelereforme instituþionale statutul nostru de membru alUE. Prezenþa României la summit-ul recent încheiata fost discretã, deºi negocierile poloneze influenþaupozitiv statutul deþinut de þara noastrã. Fiind unstat de dimensiuni medii spre mari (locul 7 în UE,folosind criteriul populaþiei), România era directinteresatã de punctul de vedere exprimat dePolonia. Însã, oficialii români au preferat sã nu dez-batã, în prealabil, aspectele ce urmau a fi discutateºi decise la summit. Pe de altã parte, România nuputea adopta o poziþie de forþã datoritã faptului cãmandatul sãu la summit era unul tehnic, cuatribuþii restrânse. Aderarea la UE, definitivatã la 1

ianuarie 2007, înseamnã pentru România adoptareaautomatã a unor documente la a cãror dezbaterenu a participat.

România profitã, parþial, din compromisul lacare s-a ajuns datoritã Poloniei, poziþia sa în Uniunefiind relativ puternicã pentru încã 10 ani. În acelaºitimp, prerogativele extinse ale PE determinã o com-petiþie mai interesantã în cadrul alegerilor euro-par-lamentare care vor avea loc în toamna acestui an.În actualul context, partidele din România ar trebuisã facã dovada unui proces riguros de selecþie înceea ce priveºte alcãtuirea listelor de candidaþi pen-tru a evita prezenþa în legislativul European a unorfiguri taciturne (deseori somnoroase) ºi neºtiutoare,precum zãrim în parlamentul naþional. În plus,aceste alegeri cu mizã crescutã reprezintã un dublutest pentru clasa politicã româneascã: o probã aîncrederii pe care populaþia o mai are în cei ce îireprezintã, indicat de nivelul prezenþei la vot, ºi sta-bilirea unor ierarhii în vederea alegerilor legislativenaþionale din 2008. Nivelul dezbaterii problemeloreuropene în societatea româneascã este extrem descãzut, inexistent în anumite domenii. În condiþiileîn care deciziile economice majore se iau laBruxelles, românii ar trebui sa perceapã pozitivposibilitatea pe care o au de influenþare a deciziilorcare îi privesc direct. Momentan, pentru majoritateacetãþenilor români rolul UE este unul de standardeimpuse þãrii noastre în urma aderãrii ºi de beneficiiîn ceea ce priveºte circulaþia persoanelor. A venitmomentul sã înþelegem cã puterea învestitã înorganismele europene rezidã în capacitatea noastrãde a înþelege schimbãrile instituþionale propuse ºide a ne adapta, prin propunerea unor reprezentanþide calitate la nivel European, pentru a le duce labun sfârºit.

Ce va deveni UE în viitor? O întrebare al cãreirãspuns depinde ºi de state precum România ºiPolonia care au împreunã aproximativ 11% din pop-ulaþia UE. Cert este cã Uniunea nu se consolideazãdoar prin tratate semnate de liderii statelor mem-bre. Evoluþiile sunt exprimate în mãsuri economicece transformã piaþa UE într-una unicã (spre exem-plu: legiferarea tarifelor de roaming2 sau introduc-erea Sistemul European de Plãþi) sau care propunreforme menite sã soluþioneze probleme economicenaþionale (reforma europeanã în domeniul energiei,domeniu în care România trebuie sã îºi manifestedeschis sprijinul). Reforma instituþionalã reprezintãbaze pe care problemele fundamentale ale Uniuniiîncep sã fie rezolvate. În faþa unor provocãri eco-nomice accentuate venite din partea pieþei chineze,a terorismului care slãbeºte sistemele naþionale desecuritate sau a unui mediu politic internaþional încare actorii principali sunt state, UE a înþeles necesi-tatea unei omogenizãri care nu poate fi realizatãdecât prin acordul fiecãrui stat membru, indiferentde numele pe care acesta îl are. Aceastã realitateeste valabilã cel puþin pânã în 2017, iar reprezen-tanþii politici ai României ar trebui sã observe acestaspect.

1Celor douã state li s-au alãturat în timpul summit-uluiMarea Britanie ºi Olanda, nemulþumite ºi ele de structuravotului. 2Stricto sensum, legiferarea de preþ contrazice ideea în

care cererea ºi oferta este cea care dicteazã preþul pieþei,principiu fundamental al economiei de piaþã carereprezintã baza economiei UE ºi a statelor membre. Însã, mãsura urmãreºte sã asigure omogenitatea pieþei.

33



TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007 33

editorial

(Re)formarea instituþionalã aUniunii Europene Un nnou îînceput ssau uun aalt eeºec iinstituþional?

Sergiu Gherghina

Bogdan Ghiu(Poemul din carton.) Urme de distrugere pe MarteBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2006

În 2004, în prefaþa volumului ce reunea mai totce publicase în materie de poezie, BogdanGhiu îºi anunþa o posibilã despãrþire de stilul

textualist care-i marcase cariera de poet: „(Re)-publicându-mã acum ca poet, încerc sã scap demine însumi: mã evacuez pedagogic, arhivându-mã obiectiv. Îmi fabric, altfel spus,instituþionalizându-mã, propria societate,societatea de sine, cu care sã pot întreþine, însfârºit, raporturi diverse, dar pe faþã, nufantasmatic.” Mã întrebasem de nenumãrate oricum va arãta urmãtorul volum. Cum poþi, devreme ce ai locuit deja în spaþiul mecanismelorpoetice – în poziþia cea mai cinicã posibilã – ceade poet teoretician, sã scapi de obsesiameºteºugãrelii, de ispita fiarelor întortocheate cestau la baza poemului. Cum poþi redeveni unpoet normal dupã ce ai fost unul textualist.

Iatã marea mea dilemã, atât cât a durat ea.2006 a adus ºi noul volum semnat Bogdan Ghiu,prefaþat ºi postfaþat printr-un vicleºug deexplicaþie pe înþelesul copiilor de acelaºi BogdanGhiu. Un volum bine temperat - (Poemul dincarton.) Urme de distrugere pe Marte, lansat laCartea Româneascã – editurã ce a permis punereaîn aplicarea graficã a jocului poetic aºa cumprobabil ar fi vrut autorul de mult timp. Unvolum editat grafic excelent, cu o construcþieunitarã ºi, trebuie sã recunosc, valoare ceegaleazã, cel puþin, pe cel al poemului lung de unmetru.

Evadarea din textualism, însã, eliberarea desubiectivitatea hiperconºtientã, anunþatã deja,dupã cum am precizat, se realizeazã ºi nu prea.Mai precis nu. Asistãm la acelaºi regal actoricesc,marca Ghiu© în care explicaþiile repetitive ºiobsedante („S-a(u) ales acest(e) titlu(ri) pentru a(se) spune cã:/ 1) poemul e din carton;/ 2) existãurme de distrugere pe Marte”) devin mãrci aleunui stil de marketing poetic violent, apropiat depatosul filosofic al unui Baudrillard, de exemplu.„Cutie de carton cu om./ Om la carton – poezie.”Melanj de poeme, bucãþi de eseu, definiþiisemiotice ºi aforisme uºor postmoderne, volumuladuce totuºi o perspectivã nouã: pestetextualismul de bazã, nu atât de tehnicist (cumera în Manualul autorului, 1989), ci ceva maipatetic, mai organic, se grefeazã unneoexpresionism incipient care aduce ºisentimentul evadãrii din lumea cartoanelor:„Nimic fãcându-se ghearã peste cuvinte,/ ºicuvintele alergând de la/ unul la altul: aºa ne-am/nãscut ºi aºa creºtem,/ ca un pumn strâns înjurul/ unei poveºti.” sau „Tu, Dumnezeul meualãturat,/ aºterne-mi sã cad,/ sã-mi prind sufletul/la loc între coaste/ ºi chipul pe faþã.” Nouaînfãþiºare adânceºte perspectiva clasicã în carepoemul permitea vederea doar din centrul sãu;

antropofag prin excelenþã, textualismultradiþionalist nu lãsa loc pentru nimic dincolo detext ºi hârtie: „Înfãºurã-te în fâºii de cuvinte,/ cao mumie:/ ca sã te þii laolaltã,/ cãci la cea maimicã miºcare/ te desfaci, ºi pãrþi din tine/ secombinã cu pãrþi desprinse,/ idem, din ceilalþi/ ºitrãiesc pe socoteala noastrã, a/ tuturor/ fãrã s-oºtim.” De la o atare perspectivã, fobistã ºiînchistatã-n poem, mãrginitã la o perpetuãmiºcare poieticã, pasul cãtre adâncimi (ironic, laBogdan Ghiu e vorba de înãlþimi, dar tot de odistanþã în adâncime e vorba – „Mi-ai dus sufletulprea sus,/ Doamne,/ ºi mi l-ai pus în luminã”),readuce autorul dintr-o poziþie de pur tehnician,mecanic de angrenaj în cea, mai umanistã, depoet. Cu sentimente, frici ºi fobii exprimabile înfaþa divinitãþii, cu o poezie ce uitã de propriileviscere: „Aici nu vorbeºte nimeni./ Nu sepronunþã nimeni./ Nimeni nu declarã./ curge unrând/ împãrþind pajiºtea.”

Sincer, îl prefer pe Ghiu umanul în locul celuipãtat cu ulei de motoare, în salopetã deteoretician ºi ºapcã trasã pe-o ureche, în rãspãrulcelor dinafara cutiei. Îl prefer pe Ghiu umanulpentru cã o teorie poeticã þine de apanajulteoreticienilor, al criticilor (oricât de pleonastic arsuna!). Stilul textualist, crezul intim al uneifilosofii de acest gen e ºi o provocare lansatãteoriilor searbede ale anilor ’70, ’80. Atunci avearelevanþã ca provocare, frondã. Astãzi, el (stilul)devine redundant. Dacã ºtii prea bine cum trebuiescrisã poezia, nu devii poet, ci mecanic de poezie.Reparator. „Voiam sã ºtiu dacã ceea ce scriu eu semai poate numi poem” (Gheorghe Iova înAcþiunea textualã). Bogdan Ghiu ºtie acest lucrufoarte bine. Nu degeaba o întreagã teorie învolum asupra meºterului, asupra verbului bricoler.Nu degeaba obsesia muncii înspre gol („În golulpasului îºi fac casã/ duºmanii, cãrora pânã acumle-ai/ rãmas necunoscut.”; „Ornamentãm golul”).Nu degeaba frica de mesaj fãrã adresant, de mailtrimis cãtre nicãieri, apel cãtre neantul textului.Deºi textul în sine e o structurã protectivã(„Urmeazã-þi scrisul./ Nu-l urmãri”), imensitateatextualã produce panicã. Sentimentul sufocant detextofobie – o specie postmodernã de agorafobie.Poetul resimte nevoia rãspunsului la nivel organic,destinatarul nu e doar þinta mesajelor sale, ci ºilegãtura cu lumea de-afarã: „Rãspunde-mi!/ Dã-mitrup!” sau „Save me/ Salveazã-mã/ Save me/Mãcar sufletul”. Semn cã încrederea oarbã înpoziþia cinicului textualist începe sã se fisureze. Înfond, majoritatea punctelor slabe ale volumului

þin de o teoretizare prea puternicã, de aceacombinatorie ciudatã între poetic ºi eseistic. Existãfragmente ce seamãnã cu fraze din Charles Peirce,Derrida ori Foucault. Nu neg gradul depoeticitatea al scriiturii acestora, nici genialitateaideilor inovatoare. Doar cã într-un volum caremarºeazã de la un capãt la altul pe text,meºteºug, lume de carton, reclamã, univers legatla capete, rupturi ºi evadãri, fragmentele teoretice(nu mã refer la citatele propriu-zise de la începutde ciclu), se transformã în semne repetitive,comentarii la imagini ce nu necesitã comentarii.O facilitare excesivã la o poezie de calitate (chitcã Ghiu vorbeºte ºi de poezia uºoarã), transformãpoezia în mesaj univalent, în text critic clasic.Departe chiar ºi de scriitura de tip fenomenologic.O ieºire din excesul textualist (variantaneoexpresionistã poate fi o soluþie) ar ridica clarºtacheta universului creat (fie el ºi unulclaustrofobic-textualist). Momentan, aceasta esingura soluþie pe care o întrezãresc unei astfel depoezii. De altfel ºi singurul lucru pe care îlreproºez acestui volum de-o calitatenecontestabilã.

P.S.Superbã ideea ca în lectura de pe CD,

imaginile cu texte bricolate sã-ºi gãseascãechivalentul în zgomotul mototolirii sau alruperii. Câte s-ar putea spune ºi despre astelucruri!

44



44 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

cartea

Valentin Derevlean

ªerban Axinte

Taxa de timbru.Mesaje post-restant

Drama EmilieiApostoae, dincolo deficþiune

Dan LunguSînt o babã comunistã!Iaºi, Editura Polirom, 2007

Nãscut la Botoºani, stabilit la Iaºi, fondatoral grupãrii literare „Club 8”, sociolog deprofesie, Dan Lungu este unul dintre cei

mai apreciaþi scriitori români ai momentului, încondiþiile în care, la vremea apariþiei sale înliteraturã, nu existau foarte multe semneprevestitoare ale unei cariere de succes. Puþinisunt cei care mai ºtiu cã Dan Lungu a debutat capoet. Volumul Muchii (Junimea, 1996) nu ne maispune astãzi mare lucru, chiar dacã plachetei nu-ilipsesc unele texte bune, inteligente, dar lipsite deforþa ºi consistenþa ce imprimã o viziune ºiimpun un autor.

Despre un Dan Lungu asemãnãtor celui de aziputem vorbi abia dupã apariþia cãrþii de prozãscurtã Cheta la flegmã (1999), publicatã laeditura Asociaþiei culturale „OuTopos” din Iaºi,într-o colecþie intitulatã „Noua literaturã”. Þin sãreamintesc cã în acelaºi loc au debutat LucianDan Teodorovici ºi Florin Lãzãrescu, iar lui O.Nimigean i-a apãrut adio adio dragi poezii, unuldintre cele mai bune volume de versuri tipãrite înEtienne Hajdu Compoziþie

România dupã 1990.Sînt o babã comunistã! (2007) e ultima dintre

cele trei cãrþi ale lui Dan Lungu de la Polirom, dincolecþia „Ego. Prozã”, dupã Raiul gãinilor (2004)ºi Bãieþi de gaºcã (2005). Nu le-am amintitîntâmplãtor. Scriitorul ajunge în recentul romannumit mai sus la o sintezã a manierelor sale de ascrie. El ºtie sã „confecþioneze” pe spaþii relativmici scene memorabile, vii, autentice ºicontroleazã bine proporþiile dintre „ingrediente”.Rezultatul e, pânã la un punct, o culegere deistorii ce pot funcþiona ºi singure, independent deîntreg. Aceastã abilitate provine, cum e ºi firesc,din experienþa deloc neglijabilã de nuvelist aautorului. Pe de altã parte, în Raiul gãinilorpoveºtile se dezvoltã unele din altele; acele relatãriale personajelor, acele povestiri în ramã suntsubordonate, chiar dependente de intrigã. Dinpunct de vedere stilistic, romanul din 2004 esuma mai multor limbaje ce-ºi aflã prin întregcompatibilitatea.

În Sînt o babã comunistã!, romancierulprocedeazã la o obiectivare a discursului maipuþin frecventatã în ultima vreme. O obiectivareprin multiplicarea naratorului, prin distribuireasubiectivitãþii pe mai multe paliere. Aceastãtehnicã nu e revoluþionarã, dar serveºte foartebine cauza cãrþii de faþã. A scrie despre viaþa încomunism din perspectiva unui nostalgic este,fãrã îndoialã, dificil pentru cã autorul trebuie sãdisparã complet din peisaj, trebuie sãreconstruiascã mostre de gândire ºi de acþiune,care sã nu aibã nimic în comun cu sine. În bunãtradiþie realistã, Dan Lungu indicã personajelorsale când sã intre ºi când sã pãrãseascã scena,planificã revenirile, întâlnirile, ciocnirile dintreprotagoniºti.

Emilia Apostoae se confeseazã la diferitevârste. Avem, astfel, planurile cãrþii, cãrora li sesubordoneazã episodic ºi altele, de exemplu,istorisirile lui nea Mitu, o figurã pitorescã,familiarã cititorilor din Raiul gãinilor. Transferulde personaje dintr-un roman în altul nu rãmânefãrã efect. Lectura volumului la care facem referirecu prioritate aici ne plaseazã într-un timp anteriorevenimentelor relatate în cartea din 2004.Cititorul are acces simultan la mai mulþiparametri temporali, fiind singurul în mãsurã sãrecompunã mental puzzle-ul de figuri, voci ºiîntâmplãri cotidiene ºi sã le descopere acestorafireasca interdeterminare.

Sînt o babã comunistã! nu aduce nimic nou(ca informaþie ºi document de viaþã) celor nãscuþiºi crescuþi în comunism. La fiecare paginãîntâlnim lucruri arhicunoscute, povestite ºirãspovestite, bancuri „de epocã”, istorioare cãrorale intuim de la început tâlcul, destine lipsite deanvergurã, cetãþeni ai patriei ce se diferenþiazãdoar prin specificitatea locului lor de muncã. ªitotuºi nu rãmânem indiferenþi la supremanãzuinþã a fetiþei Mica de a locui la oraº, nici lacapacitatea Emiliei de a se adapta permanent lacondiþiile de viaþã impuse de societate.Protagonista nu problematizeazã foarte mult (înprimã instanþã) ºi nu devine o victimã decâtatunci cînd nu mai înþelege ce i se întâmplã.Revoluþia a însemnat pentru ea sfârºitul siguranþeide sine: „dupã câteva zile de euforie, când oame-nii îºi dãdeau foc la carnete ºi le þineau deasupracapului ca pe niºte fãclii, am început sã-mi punîntrebãri. Dacã se întoarce comunismul? Asta afost prima teamã. Sovieticii sunt aproape, cât e sãurce în tancuri ºi sã vinã sã facã prezenþa? Aici, lanoi, în nordul þãrii, tot timpul teama de ruºi afost mai mare. Vin ºi cer carnetele la control, cemã fac atunci? Aºa cã nu l-am ars. Dar dacã ãiacare vin la putere se pun pe vânat comuniºti?

Asta a fost a doua teamã. Dacã ardeam carnetulnu era bine, dacã îl þineam iar nu era bine. Eramdescumpãnitã. Pânã la urmã mi-am zis cã estemai bine sã-l ascund”. În comunism eroina seascundea în spatele lucrurilor mãrunte, nu aveaaºteptãri sau dezamãgiri mari, nimic nu-icontrazicea natura. Dar „Lumea dispãrutã” devinela un moment dat singura cu adevãrat realã,singura care nu înceteazã sã-i ofere garanþiiidentitare. Memoria nu poate sã o salveze totuºi.Emlia are nevoie ca cineva din prezent sã-iconfirme fericirea ei din trecut. Aceastãconfirmare nu vine însã de nicãieri.

Am afirmat mai sus cã volumul de faþã nuaduce (ca informaþie) nimic nou cititoruluiromân. Asta pentru cã Sînt o babã comunistã! nue un glosar adus la zi al ororilor sistemuluitotalitar. Observarea societãþii româneºti dinperioada comunistã prin ochii, mai întâi, senini,apoi, din ce în ce mai nedumeriþi ai uneireprezentante a clasei muncitoare ne face sã oînþelegem pe protagonistã. Sã o înþelegem fãrã a oaproba, nici mãcar parþial. Dan Lungu a reuºit sãne inducã acest sentiment printr-un roman binescris.

Drama Emiliei Apostoae începe cu adevãratabia dupã ce cititorul a parcurs ºi ultima filã acãrþii.

55



55TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Antologiabunului-simþ

Mihai Mateiu

Antologia Granta. Cei mai buni tineri romancieri britaniciBucureºti, Editura Curtea Veche, 2006

Începînd din 1983 revista anglo-americanãGranta publicã, din zece în zece ani, oantologie a celor mai talentaþi tineri prozatori

britanici. Fiecare volum cuprinde exact douãzecide autori. În 1983 printre ei se numãrau SalmanRushdie, Kazuo Ishiguro, Martin Amis, IanMcEwan, Julian Barnes, volumul din 1993 îiincludea pe Louis De Bernières, Iain Banks, TiborFischer, Alan Hollinghurst, Nicholas Shakespeare,Hanif Kureishi – timpul scurs de la apariþia lor ademonstrat teribilul fler al juriului. Iniþiativaediturii Curtea Veche de a traduce ºi publica celde-al treilea volum al acestei antologii, apãrut în2003, este cu atît mai lãudabilã cu cît autoriicuprinºi în el sînt cvasi-necunoscuþi cititorilor dinRomânia.

Prefaþa lui Ian Jack, redactor al revistei Grantaºi preºedinte al juriului, atrage atenþia de laînceput asupra unui aspect foarte important:modificarea în timp a rostului acestei antologii,consecutivã schimbãrii la faþã a lumii literare dinultimele douã decenii – dacã în 83 ea încerca sãofere un plus de vizibilitate ºi publicitate tinerilorautori pe care-i cuprindea, în 2003 rolul ei estemai degrabã acela al unui ghid de lecturã într-ojunglã mediaticã în care fiecare carte apãrutã eprezentatã în termeni de „fulminant” ºi„fantastic”. În rest, cuvîntul editorului încearcã sãdea seama de travaliul cumplit al selecþiei celor139 de manuscrise primite la redacþie. Singurelecriterii bãtute în cuie erau vîrsta sub 40 de ani (înAnglia termenul „tînãr” are o altã accepþiunedecît la noi, datoratã probabil bunãstãriimateriale) ºi cetãþenia britanicã. Lupta celor cincimembrii ai juriului s-a purtat pe o plajã extrem

de largã, mãrginitã la extreme de cele mai rigidenorme critice ºi de cele mai personale gusturi ºipreferinþe. Rezultatul acestei bãtãlii este AntologiaGranta 2003: „Ce ne spun cei douãzeci de autorialeºi aici despre literatura britanicã a acestei noigeneraþii? Poate, în primul rînd, faptul cãromanele tinerilor scriitori britanici – ale celorvaloroºi – demonstreazã o energie, o libertate ºivarietate (un avînt care poate fi opusul„confirmãrii”) pe care multe alte þãri le-ar invidia,chiar ºi Statele Unite, unde meºteºugul literar estemai profesionalizat ºi disciplinat. Cît desprescriitorii înºiºi, iatã cîteva statistici simple:patruzeci la sutã dintre ei sunt femei; douãzeci lasutã au un pãrinte care nu e de origineeuropeanã; cincisprezece la sutã sunt scoþieni; 7,5la sutã sunt galezi […]; cinci la sutã sunt nord-irlandezi. O varietate de toatã frumuseþea,reflectînd cuprinzãtor þara sau þãrile care a/audevenit acum Marea Britanie.” (Ian Jack)

Nefiind pomenit în prefaþã ca un criteriu deselecþie a textelor, „political correctness-ul” þinepesemne de back-ground-ul cultural occidental –excelenta reprezentare a minoritãþile sexuale,etnice, politice etc. amintind de filmele-puzzlegen All the Invisible Children sau Paris, je t’aime.Dar asta conteazã prea puþin, ceea ce conteazã cuadevãrat este calitatea excepþionalã a textelor. Ceidouãzeci de prozatori scriu minunat, textele lorrespirã siguranþã, simplitate ºi libertate, nefiindameninþate de niciun fel de bîjbîieli ºiincertitudini, sfidînd dispreþuitoare confortul„experimentului” literar. În ciuda aiuritoareidiversitãþi tematice ºi stilistice, antologia lasã oimpresie covîrºitoare de unitar, de compact, datãde valoarea textelor incluse. Ele dovedesc o datãîn plus (dacã mai era nevoie) cã s-a zis cu MarileTeme în literatura contemporanã, cu Marile Idei,Probleme ºi Drame. Subiectul ei îl facîntotdeauna frãmîntãrile interioare, micile dramepersonale, neºtiute – articulate pe asemeneaschelete tematice fragile, textele exceleazã întehnicã narativã, în rafinament stilistic ºi într-unindicibil farmec emoþional. E o literaturãsensibilã, extrem de sensibilã.

Într-un for personal nebrãzdat de nici un preºroºu am distins Antologia Granta ºi autoriicuprinºi în ea cu un Mare Premiu al Bunului-SimþLiterar (acordat pentru o calitate superbã ºi dince în ce mai rarã). Aaand... the winners aaaaare:Sarah Waters – pentru sensibilitatea ºi acurateþealiterarã a acelui veritabil studiu de caz asuprageloziei (nevrotice, interfeminine) din Helen ºiJulia; Monica Ali – pentru ironia caldã ºiumanitatea copleºitoare a poveºtii tinerei indiencedin Londra, marginalizatã mai degrabã depropria-i culturã decît de cea în mijlocul cãreia afost aruncatã (O cinã cu doctorul Azad este unfragment din Brick Line, romanul ei de debut,tradus ºi publicat deja la Curtea Veche); AndrewO’Hagan – pentru?; Dan Rhodes – al cãruifragment de roman La vila Cockroft e un amestecsubtil de ironie, candoare ºi înþelegere, al cãruifinal te amuzã ºi te nãuceºte; Rachel Seiffert –care creazã în Muncã de teren un cîmp de luptãinteretnic din cele mai umane, situate în plinãepocã de pace ºi luminã; Toby Litt (Iepurelesãlbatic) – pentru descoperirea unei noi specii deiepure literar, vînabil în special în BibliotecaBritanicã în urma hãituirii lui acerbe printre cãrþiºi amintiri fulgurante; Rachel Cusk – a cãreiprozã inspiratã de un tablou celebru (DupãJertfirea lui Isaac de Caravaggio) reduce la esenþãdrama unui bãrbat prins între iubirea pentru fiulsãu ºi aceea pentru o femeie care-i schimbã viaþa;Alan Warner – pentru umorul subtil ºi

deconectant al Aventurilor unor pierde varã peCosta Blanca, povestea unei cãlãtorii decise lîngãniºte halbe de bere în aeroport; Nicola Barker –pentru Echilibrul pe care-l menþine între expresiaspartã (o încercare teribil de ambiþioasã derefacere a curgerii gîndurilor naratorului) ºisubiectul extrem de grav, distopic, al prozei sale;David Mitchell – al cãrui Om de ianuarie e oevocare de o sensibilitate extremã, amuzantã pînãla delir ºi-n acelaºi timp dureroasã, a copilãriei, cu„tragediile” ºi fantasticul ei; Susan Elderkin –pentru veritabilul „Australian Beauty” care eZdroncãnitorii, povestea unei femei care,scufundatã în monotonia cumplitã a vieþiicasnice, nu are cui împãrtãºi istoria scurtã atinereþii ei; Peter Ho Davies (Oameni de frunte) –pentru o prozã impecabil structuratã, care scoatela luminã mai mult „adevãr” al rãzboiului decîtcinci liste ale lui Schindler/Spielberg;A.L.Kennedy – cu tulburãtoarea Camerã 536,construitã din perspectiva unei femei amnezice, acãrei lume se prãbuºeºte asemenea castelelor denisip pe mãsurã ce e clãditã, transformînd viaþa eiîntr-o suitã nesfîrºitã de observaþii/deducþiidetectivistice; Ben Rice – pentru Uitã-te la mine,sînt frumoasã!, o prozã care-ºi ascunde tãiºulcondamnãrii ironice a obsesiilor între faldurileunui amuzament copios; David Peace – al cãruitext Sã-i dãm drumul e atît de bine scris încît tepoate determina (chiar român fiind) sã-i citeºtiromanul despre mineri; Hari Kunzru – pentrujustificarea ineditã, profund umanã, a existenþeicreatorilor de viruºi virtuali din Lila.exe; PhilipHensher – fie ºi doar pentru superba imagine dinfinalul prozei În vreme de rãzboi, în careportocalele aduse într-o adevãratã procesiune deangajaþii unui hotel indian spulberã ca pe niºtepopice coloanele fragile ale respectului de sine alsingurului muºteriu; Robert McLiam Wilson(Oamenii din vis) – pentru aerul de firesc degajatde o utopie în care morþii rãzboaielor sîntreînviaþi de visele unui bãtrîn ºi organizaþi într-osocietate secretã de prietenul lui; Zadie Smith(Martha, Martha) – pentru cã nu lãmureºte nimicdin drama interioarã a Marthei, lãsîndu-o într-oambiguitate caldã ºi umanã, doar ghicitã ºiinaccesibilã; Adam Thirwell – care face dinAlfabetul chirilic o metaforã superbã a iubiriiextrem de pure dintre o femeie tînãrã ºi un bãtrînbogat, condamnînd subtil viziunea stereotipicã alumii din afarã asupra unui asemenea cuplu.

O antologie a excelenþei literare, în carefiecare text demonstreazã existenþa uneiimpresionante ºcoli de prozã britanice. Oantologie a simplitãþii, înþelegerii, candorii ºiironiei fine, a umanului cel mai palpabil. Apãrutãºi la noi la doar trei ani de la data publicãrii ei înMarea Britanie, într-o excelentã traducere semnatãde Cornelia Bucur, Ondine Dascãliþa, MihneaGafiþa, Radu Paraschivescu, Livia Szász ºi GeorgeVolceanov, Antologia Granta este o carte esenþialãpentru orice iubitor de prozã contemporanã.

66



66 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Iarãºi, mereu ºi pentru totdeauna plopii. De cesunt ei atât de poetici? Datoritã melodioasei,strânsei lor verticalitãþi: sunet gotic

pãtrunzãtor înspre cer, dar ºi datoritã cânteculuilor structural, tremurul. Plopii se înfioarã atât deadânc fiindcã au frunzele în formã de inimã, ceeace le face sensibile la orice adiere. Muzica dublã,aºadar, vizualã ºi auditivã, a plopilor.

Intimitatea oarecum distantã a poetului: numaiea, aceastã legãturã neconstrângãtoare, îi poatelãsa libertatea contemplaþiei, a scrutãrii dinãuntrua lucrurilor ºi oamenilor.

Intuiþia poeticã nu e un punct de vedere sau, dacãe, e unul ce se apropie brusc ºi cu hotãrâre depropriul sãu absolut.

Inspiraþie înseamnã a respira o datã cu aerul ºicântecul care-l însufleþeºte.

În poezie, conºtiinþa tragicã nu-i decât o melan-colie adânc transparentã.

e. e. cummings: "S(cade o frunzã)ingurãtate."

Postmodernism: acrobatul devenit la bãtrâneþeclovn.

De ce mã priveºti aºa?Te memorez.Un dans geometric de imagini în jurul unui sens,care este, poate, chiar legitatea înlãnþuirii lor.

Momentul de cumpãnã, la câmpie, când soareleapare, distinct, sferic, de culoarea coralului, ºi sesprijinã o clipã pe zare, încât pare ivit într-adevãrdin pãmânt ºi gata sã se rostogoleascã peste el,învãpãindu-l pe vecie.

Dacã tac atât de mult e fiindcã simt în tãcereexpresia cea mai fidelã a ceva care de câte orivrea sã intre în cuvânt îl distruge.

Existã poeþi care ºtiu sã prefacã pânã ºi gratiiletemniþelor în corzi de lirã.

Blaga nu scrie pe deasupra, ca Mallarmé, nici pededesubt, ca Arghezi, ci pe dinãuntru.Post tenebrax lux.

Viaþã, eºti mai frumoasã decât eºti !

Unitate: Privind stolul uriaº de grauri ºiurmãrindu-i schimbãrile de direcþie, repezi ºineaºteptate, rãmâi uimit de misterioasa lui ordine,de îngemãnarea zborului fiecãrei pãsãri în partecu un zbor comun, care nu mai este liniar, ciumple oarecum spaþiul. Pãsãrile par prinse în elaripã în aripã, alcãtuind un pãienjeniº plasmaticaerian, cu o geometrie strictã, deºi miºcãtoare. Unzbor ce absoarbe pãsãrile…A devenit posibilã o "poezie" a decãderii limbiiprin lingvisticã: a descompune cuvintele, aciopârþi vocea.

Nici în poezie întregul nu poate vorbi decât prinpãrþile sale, dar e mereu refãcut prin ceea ce elespun.

De fapt, a vorbi asta înseamnã: a da glas.

Incomunicabil ca rãsuflarea.

Veºnic nedesluºita legãturã dintre chipul unui omºi glasul lui.

O caracterizare a omului modern: prea puþinsuflet ºi prea multã psihologie.

Ce nu suportã oamenii e sã le vorbeºti ca unormuritori.

Poetul: un profesionist al existenþei.

Primul pas spre înþelegere este înþelegerea tãcerii.Abia de aici poate începe comunicarea.

Poate cã totul se reduce la asta: a alege întrePegas ºi Calul troian.

Povestirea presupune o artã a ascultãrii, nu numaia rostirii. Ea depinde de atenþia transfiguratoare acelor ce ascultã.

Starea de atenþie. Pe ea se edificã o existenþã ce sevrea mai mult decât parte ridicolã a unui întregabsurd.

brevilocviu

Ioan Milea

Reflecþii libere

Etienne Hajdu Femeie (lemn)

77



77TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Simbolul porþii, volum de eseuri apãrut laArad, Ed. Karavalahia, în 2006, nu esteînsoþit de nicio prezentare a autorului, de

niciun text-escortã care sã aºeze, în vreun fel,textele reunite aici într-un context mai larg. Seîntâmplã aºa, cred, pentru cã în vestul þãriiautorul, istoricul ºi criticul de artã HoriaMedeleanu, este un nume consacrat, care nu maiare nevoie de prezentãri. Dar, în pofidaevidenþelor, existã speranþa cã, în cele din urmã,cãrþile României vor pãrãsi circuitul lorpostcomunist, redus, în cele mai multe cazuri, lao dinamicã zonalã, în cel mai bun caz prinjudeþele limitrofe celui în care editura îºi arereºedinþa. Drept care, trebuie precizat cã HoriaMedeleanu, bãnãþean prin naºtere ºi pasionatcercetãtor al artei Banatului – în care recunoaºtecu entuziasm caroiajul complex prins odinioarãde L. Blaga în formula „barocului etnografic” -,trãieºte de decenii la Arad, unde s-a afirmatesenþialmente ca vorbitor dãruit cu har îndeschiderea marilor evenimente ale vieþii artiºtilorplasticieni. Tot aici, unde a profesat ca expertmuzeograf pânã la pensionare, el a elaborat oserie de volume ce nu pot trece neobservate:însumãri de cronici de expoziþie, portrete deartiºti ai daltei ori penelului, o excelentãmonografie dedicatã unuia dintre pictoriibarocului bãnãþean, ªtefan Teneþchi, capitole deistorie a Aradului în monografii ºi albumecolective sau de autor.

Abia la vârsta la care mulþi dintre profesioniºtise retrag în carapacea unei vieþi de pustniciecotidianã Horia Medeleanu s-a revelat publiculuicititor ca unul dintre eseiºtii cei mai semnificativiai Mureºului inferior. Anii ’90 i-au deschisautorului nu doar apetitul pentru eseistica dealtitudine culturalã ºi portanþã filosoficã, ci ºiposibilitatea de a o fructifica, la început în unicarevistã culturalã arãdeanã, Arca, ulterior ºi într-oaltã publicaþie, de care s-a ocupat cu dãruire ºipricepere, Aradul cultural. Alãturi de redactorulºef al Arcãi, Vasile Dan, ºi de regretatul poet ºieseist Viorel Ghiorghiþã, Horia Medeleanu a fostcel care a întreþinut în ultimul deceniu ºi jumãtateincandescenþa dezbaterilor ideatice în oraºulmenþionat din Câmpia de Vest. Iatã cã, peste ani,scriitorul face gestul salutar de a-ºi puneîmpreunã, „în oglindã”, textele de facturãeseisticã, aºezându-le sub semnul porþii, ceea ce

este aproape un manifest explicit, întrucât întextul care dã numele volumului, se spune:„«Poarta» rãmâne un semn bivalent. [...] Vom fimereu între lumi, vom fi mereu «la margine», darvom putea fi întotdeauna o «poartã». [...] «Poarta»se închide înspre interior ºi se deschide sprelume” (p. 37-38). Astfel, întreaga carte poate fisocotitã o interogaþie mereu reluatã cu privire lacele douã tentaþii, ispite, provocãri ori braþe aledilemei. Este civilizaþia româneascã una adeschiderii sau una a închiderii?

Eseistul are prudenþa de a nu pune pe seamaunei singure opþiuni toate rãspunsurile. Suple,atente la nuanþe, ºi în acelaºi timp încercând sãajungã la înþelesuri mai generale fãrã a pierde dinvedere pregnanþa particularului, incursiunile prinsefiroþii comunitãþii noastre se produc sub semnulclaritãþii atice a stilului – altminteri, nu lipsit depasionalitate -, în jurul unor impregnãri subiectiveale autorului cu mituri, figuri geometrice aleistoriei ºi culturii, ale unor experienþe istorice ºicontemporane.

Citindu-l pe Horia Medeleanu regãseºti parcãecouri distincte din Izvoadele lui Lucian Blaga,setea scormonitoare a tânãrului Mircea Eliade oristrãdania de a limpezi lucrurile a unui autorpomenit cu intenþii restauratoare în volum,ardeleanul Bucur Þincu. Decantarea ºi altitudineachestionãrilor se întâlnesc cu implicareaemoþionalã a temperamentalului critic de artã,producând un efect de complexitate asimilatã,care acum se restituie într-un strai al simplitãþiispunerii ºi cu o tensionalitate specificã tinereþiinãvalnice. Aºa ceva gãseºti destul de rar în cãrþileautorilor noºtri de azi, mereu gata de a-ºi etalasagacitatea ori erudiþia cu asupra de mãsurã, însãmai puþin pregãtiþii sã vorbeascã ºi minþii, ºisufletului într-un grai comun amândurora. Or,dacã este sã îi credem pe pãrinþii pustiei ori peautorii isihaºti, mintea care nu-ºi trece gândurileprin inimã produce un mare divorþ antropologic ºinu împlineºte.

Pe Horia Medeleanu, care a prins aureoleleepocii interbelice ºi a parcurs ºi deºerturile roºiiale socialismului de stat, nu îl intimideazã ºi nicinu îl inhibã tabuurile ori marile întrebãri. Când seîntreabã despre legionarism, el nu ezitã niciînaintea argumentelor apãrãtorilor acestuia, ºi niciîn faþa celor care îl condamnã. Cu toatã scurtimeasa, textul este convingãtor, echilibrat, penetrant ºi

oricând antologabil alãturi de studii meritorii,mult mai ample, din alþi autori. Chestiuneaconvieþuirii româno-maghiaro-germane, un altsubiect dificil, pe care eseistul îl socoteºte deneocolit, îl conduce cãtre soluþia construirii unuiviitor comun într-o Europã democratã, undeimpresionantã rãmâne asumarea personalã atemei ºi a argumentãrii pe care aceasta opresupune.

Aº spune despre Horia Medeleanu cã, într-unmoment când România se trezeºte cu repeziciune,într-un vacarm adeseori indistinct, el se profileazãca o voce inconfundabilã. Pãrând a scrie într-omanierã fãrã pretenþii, el nu este, totuºi, un autorfãrã portanþã ori lipsit de substanþialitate.Eseistica lui se înscrie mai curând într-un orizontal filosofãrii în marginea civilizaþiei ºi culturiinoastre, reper profilat în cadrele sud-estuluieuropean ºi printr-o raportare vie la Occident.

Nu ieºirea din ambiguitate o predicãMedelanu, cât o valorificare atentã, creativã,producãtoare de profituri pe termen mediu ºilung a tensiunii dintre polii ce o definesc. Lavârsta când alþii întocmesc bilanþuri, eseistularãdean pare gata sã reia jocul de la capãt, cuforþe reîmprospãtate. Ceea ce m-aº bucura sã seîntâmple cât mai repede, adunând rezultateleînnoitei meditaþii în forma unei noi cãrþi-dezbatere.

imprimatur

Tensiuni bipolareOvidiu Pecican

Concurs naþional de poezie ºi prozã scurtã“Ars Maris”

- lucrãrile pot fi trimise pânã în 1 octombrie a.c. -

Asociaþia Culturalã “Ars Maris”, cu sprijinul Primãriei Municipiului Reghin, al Consiliului Municipal Reghin ºi al Bibliotecii Municipale“Petru Maior” Reghin, organizeazã, în luna octombrie a.c., prima ediþiei a Concursului naþional de poezie ºi prozã scurtã “Ars Maris”.Concursul este deschis autorilor care nu au volum publicat, cu vârsta maximã de 35 de ani. Lucrãrile (la secþiunea poezie – maxim 10

poezii, la secþiunea prozã scurtã – maxim 15 pagini), dactilografiate / listate în trei exemplare, însoþite de un CV (nume, prenume, vârstã,adresã, numãr de telefon), vor fi expediate pe adresa: Ioan-Pavel Azap, str. Unirii nr. 17, ap. 34, Cluj-Napoca, jud. Cluj, pânã în data de 1

octombrie a.c. Plicul va purta menþiunea: Pentru concursul “Ars Maris”.Informaþii suplimentare: Radu Þuculescu (tel. 0724-225.184), Ioan-Pavel Azap (tel. 0749-153.967), Daniel Moºoiu (tel. 0745-569.645).

Etienne Hajdu Farfurie Diana Decor (1970)

88



88 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Ostare negativã, oscilând între dezorientareºi lehamite, se înstãpâneºte în prezentasupra societãþii româneºti. „Lupta dintre

palate” absoarbe atenþia cetãþeanului, creându-iimpresia cã aceasta ar purta cine ºtie ce mizãmajorã, într-o atmosferã de comentarii infinite,„de vorbe ºi de ipoteze” ce se schimbã rapid,întreþinutã de o televiziune ºi de o presã aflateîntr-o continuã surescitare. Chiar presupunând (ecazul subsemnatului) cã sãmânþa discordiei oreprezintã ambiþia excesivã, grefatã pe o limitatãcapacitate, inclusiv cultural-moralã, a preºedinteluiTraian Bãsescu nu putem a nu deplora efectulunui astfel de rãzboi de uzurã precum cel încauzã, care lunecã într-o primejdioasã gratuitate.Pânã la urmã pierdem din vedere câºtigul pentruomul de rând pe care s-ar cuveni sã-l urmãreascão asemenea frãmântare ce, de fapt, se consumã înpropriul sãu plan. Pierderea la care ajunge e însãdintre cele mai grave. Se aflã în joc însuºiconceptul democraþiei, încã firav în conºtiinþapublicã, riscând a fi discreditat de penibilelecerturi politicianiste care otrãvesc cotidian spaþiulnostru public ºi cãrora nimeni nu pare decis a lepune capãt. Se gãseºte oare juna noastrãdemocraþie în crizã? Dintr-un punct de vedereteoretic ne-ar veni greu sã acceptãm aºa ceva,dacã avem în vedere conflictele, pertractãrile,alianþele ºi disjuncþiile, într-un ºir ce pare fãrãcapãt, din metropolele democraþiei de tipoccidental, Washington, Londra, Roma º.a. Dardintr-un punct de vedere al pragmatismului socialnu putem a nu înregistra cu strângere de inimãun impas de care ar putea profita inamiciidemocraþiei care se strãduiesc a reface uneletrasee de tristã memorie ale regimului totalitar. ªinu numai inamici declaraþi ºi nu numai traseelecele mai la vedere...

Într-un numãr al Dilemei (164/2007), câþivaanaliºti se aratã îngrijoraþi de împrejurarea cã, înclimatul de confuzie de la noi, unele personaje„cel puþin discutabile” se înfãþiºeazã în postura deapãrãtori ai legalitãþii ºi ai moralei, nefãcândaltceva decât sã extindã ordura: „Sergiu Andon,fost ziarist la Scânteia, o acuzã pe MonicaLovinescu de încãlcarea drepturilor omului. DanVoiculescu, posesor al unui certificat de poliþiepoliticã emis de CNSAS, conduce o comisieparlamentarã pentru anchetarea preºedinteluiBãsescu ºi desfãºoarã o amplã retoricã întruapãrarea Constituþiei de abuzurile «tiranului».Daniela Buruianã (PRM) îºi exprimã, la televizor,îngrijorarea cã ne vom strica bunele relaþii cu«partenerii europeni» din cauza preºedintelui ºipremierului. (...) Ziarul Ziua a orchestrat oîntreagã campanie împotriva lui Gabriel Liiceanu,pornind de la o aberantã acuzaþie de plagiat, pecare Sorin Roºca-Stãnescu, directorul ziarului,devenit brusc competent în materie de Heidegger,o «garanteazã» ca fiind «verificatã ºi rãsverificatã».Deputata PRM Olguþa Vasilescu îºi publicã înziarul Tricolorul niscaiva însãilãri, arãtându-sederanjatã de prezenþa în manualele ºcolare a uneiproze de Ovidiu Verdeº, a unei poezii de MirceaCãrtãrescu, a câtorva nume de intelectuali (AndreiPleºu, Mircea Dinescu, Stelian Tãnase) ºi a...horoscopului”. Concluzia e dintre cele maitulburãtoare. I-am regãsi, în calitate de þinte aleatacurilor, pe intelectualii ce fuseserã agresaþi ºi laînceputul anilor ’60, uneori chiar prin intermediul

unui limbaj identic (e drept, trebuie sã lãmurim înce tabãrã se plasa Pleºu). E o realitate sau o falsãalarmã? O chestiune serioasã sau o panicã? Chiardacã situaþia e realmente dezagreabilã, se impuncâteva precizãri de naturã a diferenþia cele douãmomente. Mai întâi cei ce declanºeazã„campaniile agresive” antiintelectuale, cu toate cã,ceea ce þine de domeniul evidenþei, indivizi „de-omoralitate discutabilã”, îºi pot gãsi o justificareformalã, pur ºi simplu în numele democraþiei.Atât reprezentanþii rãu famatului PRM cât ºi unDan Voiculescu n-au fost oare aleºi pe caledemocraticã în Parlamentul actual? Oricât ar fi dejenante declaraþiile lor, ei pot invoca oricândprincipiul libertãþii cuvântului într-un stat dedrept, cu o structurã mult mai consolidatã acumdecât în etapa mineriadelor ºi a înãbuºiriivandalice a partidelor de opoziþie. Fie cã ne placefie cã nu, suntem nevoiþi a-i asculta, amintindu-neeventual o vorbã a lui Bernard Shaw:„Democraþia este un mecanism care garanteazã cãnu vom fi guvernaþi mai bine decât meritãm”.Asta e regula jocului! Sã regretãm cenzura? Mai

bine sã recunoaºtem cã dreptul nostru la replicã s-a lãrgit considerabil faþã de zilele în care redacþiaunui ziar antiregim precum Dreptatea eradevastatã ºi chiar faþã de cele ale legislaturiiIliescu-Nãstase în care nici cea mai vagã rezervãfaþã de blagoslovitele-i acþiuni nu era permisã peTVR, cei care cutezau a se abate câtuºi de puþinde la noua „linie”, fiind implacabil înlãturaþi dinprograme (între altele, cazul Stelian Tãnase). Azi,le putem spune în faþã ipochimenilor cu nostalgiitotalitare ca ºi celor ce încearcã a-ºi clãdi cariereape populism ºi aroganþã, exact ceea ce credemdespre ei, fãrã nicio opreliºte. Cu excepþia, maimult ori mai puþin explicabilã însã care poate fiocolitã, a unor publicaþii stigmatizate încontinuare de obedienþã ºi laºitate. Care ºi eleapar sub pulpana permisivã a democraþiei...

Dar despre unele lucruri nu tocmai lipsite deinteres colaboratorii Dilemei nu fac vorbire.Neîndoios, „întreaga campanie” îndreptatã

împotriva lui Gabriel Liiceanu de cãtre cotidianulZiua, bizuitã pe o învinuire de plagiat, enefondatã ºi de prost gust, nemeritând a fi luatãîn seamã. Ea se constituie însã, paradoxal, într-unavantaj al domnului Liiceanu, întrucât, stârnindreacþia indignatã a comentatorilor, produce înjurul d-sale o imprevizibilã zonã de protecþie. Prinrespingerea acuzaþiilor din Ziua, ia naºtereimpresia secundã cã domnul Liiceanu iese dinsfera discuþiei, cã nicio dialecticã analiticã nu i s-ar mai putea aplica. Cã i s-ar cuveni un nimb deintangibilitate. În seria tabuizãrilor cu care ne-aobiºnuit epoca ce-o suportãm, se mai adaugã încãuna, ceea ce, orice s-ar zice ori nu s-ar zice, nuconstituie un câºtig pentru viaþa noastrã obºteascãdin care anomaliile n-au dispãrut. Victimei de luxi se cuvin toate onorurile, buchetele exclusiveloraprobãri ºi elogii, nu-i aºa? Dar fiindcã tot vorbimdespre democraþie ºi domnul Liiceanu, fie-neîngãduit a ne exprima încã odatã surprizaprovocatã de subita adeziune a filosofului laTraian Bãsescu, de care ne-am fi închipuit cã-ldesparte un abis. Cum de s-a suspendat în aceastãcircumstanþã simþul hipercritic al autorului care aaruncat cu alte prilejuri teribile lãnci pamfletareori a fãcut ºicane unor intelectuali stimabili? Sã-lfi sedus, ce, la acest Bãsescu? O biografie care nuinspirã încredere? O prestaþie politicã mediocrã,care n-a exclus intriga ºi ingratitudinea? O eticãde duzinã? Extravaganþa domnului Liiceanu – nugãsim un termen mai prudent pentru a-icircumscrie conduita – e de neînþeles. Desigur ºidomnul Bãsescu e rodul democraþiei cu bunele ºirelele ei, pe care se cade a-l accepta ca atare. Dare ºi un pericol la adresa democraþiei, prinautoritarismul sãu frust, prin apetitul dictatorialin nuce pe care mass media l-a sesizat frecvent ºinu fãrã temei. S-a pretins cã preºedintele Bãsescuar fi un soi de erou providenþial, hãrãzit a nescãpa de clasa politicã cea coruptã. Dar de undepânã unde opoziþia dintre Bãsescu ºi clasa politicãdin care domnia sa provine indenegabil, ºi câtuºide puþin dintr-un segment onorabil al acesteia, cidin PD, formaþiune ruptã din coasta FSN-uluicelui încãrcat de fãrãdelegi ºi crime? Pe deasupracum am putea aprecia mãcar consecvenþadomnului Bãsescu, conducãtor ºi, pânã la ceasulde faþã, mentor al unui partid ce ºi-a schimbatpeste noapte doctrina, trecând fãrã pudoare de lao stângã cu reziduuri totalitare ce l-a marcatgenetic la o dreaptã iluzorie? În fond, TraianBãsescu e un lider modelat din aluatulultrademagogic al perioadei antedecembriste,deloc un „descãlecãtor”, un întemeietor de erãnouã, europeanã, ci un epigon al mentalitãþiivechi, tangent la Gigi Becali ºi la Vadim, care nudegeaba s-a plâns cã Bãsescu ºi Becali i-au „furat”discursul. Sã fie un merit al domniei sale„condamnarea comunismului”? Ne îndoimprofund, deoarece – ne informeazã un om încunoºtinþã de cauzã, istoricul Marius Oprea –mirabilul prezident a respins multã vreme, cudispreþ, o atare mãsurã. A cedat în cele din urmãunor sugestii dinspre UE ºi unor sfetnici dinsocietatea civilã, pontifiind un act strict formal, alcãrui simbol nu putea în ruptul capului deveni.Micul domniei sale format intelectual-moral-politic e – cum de n-a observat perspicacele domnLiiceanu? – prea puþin compatibil cu acel solemnepisod al „condamnãrii”, care vine prea târziu,cãci nu mai poate avea consecinþele reparatorii lacare speram, ºi prea devreme, cãci, iatã, slujeºteascensiunii domnului Bãsescu.

telecarnet

D-ale democraþieiGheorghe Grigurcu

Etienne Hajdu Douã pãsãri (teracotã 1945)

Julien Gracq este pseudonimul geografuluiLouis Poirier, iar scriitorul rãmâne geograf înopera sa literarã. Nãscut la Saint-Florent-le-Vieil

pe malul Loirei, între Nantes ºi Angers, Gracqaniverseazã anul acesta, în 27 iulie, venerabilavârstã de 97 de ani. Întreaga sa operã deromancier, poet, nuvelist, dramaturg ºi eseist (înjur de douãzeci de titluri) i-a asigurat un loc decinste în literatura francezã ºi universalãcontemporanã.

Pentru Gracq cãrþile, plimbãrile, peisajele aucontat înainte ca autorul sã se îndrepte sprecreaþia literarã. Încã din copilãrie a fost sensibil lalumea minunatã de pe malurile Loirei, de pe râulEvre de-a lungul cãruia a întreprins, precum unritual simbolic, numeroase plimbãri în barcãrelatate în Les eaux étroites [Apele înguste] ºi asimþit aceeaºi exacerbatã sensibilitate faþã deoraºul Nantes care va deveni materia literarã acãrþii La forme d'une ville [Forma unui oraº].Aceastã relaþie fizicã ºi imaginativã cu locurile ºipeisajele e de o importanþã capitalã pentru ilus-trarea dimensiunii particulare a spaþiului în operasa. Scriitorul reuºeºte sã descrie simultan eternulºi efemerul, culoarea unui moment al zilei ºi ceeace se aflã dincolo de peisaj; descoperim o obsesie,o dorinþã nepotolitã de descriere: Gracq devine înacelaºi timp purtãtorul unei tradiþii literare ºigeografice. În textele sale regãsim figura creatoru-lui care îºi dezvãluie preferinþele: oraºul caomphalos mundi sau ca univers al pierzaniei,locuinþa ca spaþiu securizant sau ca închisoareameninþãtoare, evadarea în mijlocul naturii.

Apãrutã în 1985, Forma unui oraº, carte înacelaºi timp autobiograficã ºi ficþionalã, este con-sacratã oraºului Nantes. Oraº de estuar, situat laconfluenþa apei dulci cu apa sãratã, Nantes esteun spaþiu "[n]ici tocmai pãmântean, nici tocmaimaritim: spaþiu hibrid - tocmai ce-i trebuie uneisirene" , apreciazã autorul. În oraºul supranumitmult timp "Veneþia vestului", Gracq ºi-a trãit ado-lescenþa în liceul Clemenceau ºi a devenit maitârziu profesor. În aceastã autobiografie ni sedezvãluie experienþa concretã a copilului, nu viaþasa interioarã: distribuirea spaþiilor, ierarhia,atracþia sau atonia lor, legile care permit accesulîn aceste universuri ºi influenþele asupra sensibi-litãþii sale. Cu toate acestea, subiectul cãrþii esteNantes, reconstruit dupã o imagine memorialã,vãzutã prin ochii copilului, nu ai adultului carescrie. Oraºul parcurs în timpul ieºirilor de laºcoalã, cartierele, cursul apei, portul devin reperecapitale în formarea personalitãþii adolescentului:"Nu caut aici sã fac portretul unui oraº. Aº vreadoar sã încerc sã arãt - cu toatã stângãcia, inexac-titatea ºi ficþiunea pe care le presupun o aseme-nea întoarcere în timp, - cum m-a format, adicãparþial incitat, parþial constrâns sã vãd lumeaimaginarã [...]" .

Firele se reînnoadã la sfârºitul parcursului ºivedem definindu-se un ansamblu de elemente dis-continue care compun spectrul oraºului în absenþasa: instantaneele memoriei auctoriale, imaginimentale în care oraºul este conservat sub formasa primarã. În ciuda acestor imagini înregistrate,oraºul rãmâne alunecos, infidel sieºi; tocmai aces-ta îi e farmecul. Ceea ce s-a transformat, fiziono-

mia sa, modificatã de braþele Loirei, conteazã maipuþin decât ceea ce a schimbat sufletul copiluluide odinioarã, cãci cartea e, în felul ei, un romaniniþiatic. La Gracq, amprenta locurilor determinãdispoziþii mentale în loc sã constituie urme aleactelor trãite. Fostul Observator, de exemplu, saufrunziºurile Grãdinii Plantelor nasc legãturi imagi-native între romanele pe care copilul le-a citit ºicele pe care le va scrie adultul. În acest oraº pecare continuã sã-l bântuie Jacques Vaché ºi AndréBreton, cunoscuþi scriitori suprarealiºti, în acestspaþiu acoperit de acum cu asfalt ºi construcþiimoderne, în care a vãzut lumina zilei Jules Verne,se pare cã pentru Gracq nimic nu va fi avut loc:nicio amintire în sensul propriu al termenului,nicio întâlnire, cu excepþia unor circumstanþe încare el îºi descifreazã propriul peisaj mental. Dacãimaginea acestui oraº rãmâne cea a unui spaþiuinterzis, acest lucru se datoreazã ºi izolãrii îninternatul liceului care îl separã de un Nantessupus vagabondãrilor imaginaþiei. "Trãiam îninima unui oraº mai degrabã imaginat decâtcunoscut", afirmã autorul. Un spaþiu urban maimult creat prin imaginaþie decât cunoscut prinsimþuri devine simbolul libertãþii, al unui cuptoralchimic în cadrul cãruia viitorul scriitor estesupus unei dificile metamorfoze ºi iniþiat întainele vieþii. Oraºul devine o realã sursã de inspi-raþie, o muzã care metamorfozeazã spaþiul real înspaþiu literar prin inserarea diferitelor sale aspecteîn ficþiune. Dar spaþiul scriptural nu ilustreazãdoar imaginea seducãtoare a oraºului, partea saluminoasã ºi angelicã, ci o îmbogãþeºte cu nuanþeexotice, uneori sumbre ºi malefice.

Gracq îºi continuã periplul citadin urmândCalea în nuvela La Route [Drumul]. Textul neconduce lent spre ceea ce am putea numi exo-tism: naratorul îºi deplaseazã interesul de la drumla þinuturile traversate, la cãtunele abandonatecare îl mãrginesc ºi, în sfârºit, la femeile prin pris-ma cãrora autorul reuºeºte sã schiþeze o originalãutopie a raportului sexelor. Aceastã joncþiune,motivatã ºi obscurã în acelaºi timp, dintre drumºi femeie scoate la luminã simbioza care se sta-

bileºte între om ºi mediul sãu. Aceste femei suntdescendentele unui vechi trib ce popula odinioarãaceste teritorii sãlbaticite. Din cauza întâlnirii hazardate cu amazoanele, Calea devine ea însãºi"jumãtate curtezan[ã], jumãtate sibil[ã]" careoferã o noapte de dragoste, câteva clipe de liniºteºi de fericire a simþurilor.

Acest drum ne conduce în mod imperceptibilspre oraºul corupt, vicios, având caracteristici exo-tice ºi erotice în acelaºi timp. În romanul Un beauténébreux [Frumosul tenebros], Gracq îºi plaseazãpersonajele într-un spaþiu care are semnificaþialiniºtii ºi a odihnei: o staþiune de vacanþã pe coas-ta bretonã. În acest spaþiu în care natura învãluiepuþin câte puþin construcþia urbanã ca un foc cedevoreazã o bucatã de hârtie, se anunþã eveni-mente furtunoase care vor schimba viaþa protago-niºtilor. Orãºelul Kérantec se transformã în scenãtragicã unde enigmele, tentaþia ºi moartea vor tul-bura liniºtea grupului de turiºti. La modul fictiv,Kérantec adoptã caracteristicile triste ºi exotice aleunui oraº african: "E într-adevãr un avanpost alpãmântului ºi, în acest aer jilav, unde pieile, undestofele se mucegãiesc, cãscatul leneº, palid, alunui orãºel saharian." O imagine poeticã aOrientului îmbogãþeºte textul cu conotaþii cultu-rale. Ea demonstreazã ca Julien Gracq se simteuneori atras de regiunile pustii ºi aride, opusepeisajelor granitice, ceþoase ºi udate de ploaie aleteritoriilor din Nord. Cu toate acestea, exotismulse referã la un ansamblu de þinuturi remarcatepentru unele din caracteristicile lor, dar avândcontururi nedefinite, subliniind sincretismul prac-ticat de Gracq. Aceastã noþiune pare sã sugereze ocãutare nesfârºitã a unui Altundeva inaccesibil, ocãutare a unor civilizaþii mitice ºi fabuloase.Orientul descris izvorãºte mai degrabã din imagi-naþia scriitorului decât din cunoºtinþele saleistorice ºi geografice. De fapt, acest spaþiu nu estenicãieri. El se goleºte treptat de vizitatori, cuexcepþia micului grup care îºi prelungeºte vacanþala infinit. Lumea devine lipsitã de sens, o instabi-litate generalã ameninþã configuraþia lucrurilor, iaracest univers nu mai rãspunde practicilorraþionale. În magie, lucrurile cautã sã existe aºacum existã conºtiinþa, iar conºtiinþa se apropie deexistenþa lucrurilor. Pe de o parte, stâncile,mlaºtina, încãperile par sã ascundã o disponibili-tate enigmaticã. Pe de altã parte, oamenii îºi pierdlibertatea, au aere de somnambuli în plinã zi,sunt în strânsã relaþie cu un fel de disoluþie cos-micã, obscurã ºi giganticã. Prin atenþia nemã-suratã pe care o acordã peisajelor ºi topografiei,Gracq reuºeºte sã ilustreze ceea ce am putea numi"spiritul locurilor".

Fie cã e centrul lumii, fie cã e simbol alpierzaniei, oraºul lui Gracq semnificã deschidereaºi infinitul, posibilitatea de a accede lacunoaºterea absolutã; el ilustreazã plãcerea autoru-lui de a explora, de a face plimbãri, de a fi într-opermanentã cãutare, plãcere care derivã, cu sigu-ranþã, ºi din meseria pe care a exercitat-o o viaþãîntreagã, cea de profesor de istorie ºi geografie.Caracteristicile spaþiale ale oraºului gracqian seînscriu adesea în limitele unei geografii onirice încare eroii rãtãcesc pentru a-ºi regãsi pacea inte-rioarã. Un anumit mod de a privi existenþa ºi dea observa peisajul care o învãluie îl conduce pescriitor spre o modalitate de expresie ce tinde sãtraducã o concepþie de viaþã perceputã ca o aven-turã structuratã de spaþiu ºi condusã de sentimen-tul unei libertãþi nemãrginite.

99



99TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

incidenþe

Adina Romoºan

Oraºul în opera lui Julien GracqMãrire ºi decãdere

Etienne Hajdu ªapte coloane pentru Mallarme (1967-71)

1100



1100 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Infernul este foarte clar structurat, pe ierarhiide pãcate. La un moment dat, în cîntul XI,dupã ce personajele principale au parcurs deja

o parte din drum ºi au intrat în cetatea Dite,Dante îi semnaleazã dezgustat cãlãuzei sale cã aînceput sã creascã duhoarea infernalã. Nu s-arputea opri puþin, pentru a-ºi mai obiºnui nasul cumirosul? Virgiliu e de acord sã se opreascã ºi sãmai stea de vorbã, spre a diminua efecteledezagreabile ale cãlãtoriei. ªi atunci, ca sã-idistragã atenþia, despre ce sã-i povesteascã? Îidescrie (ºi ne descrie) structura Infernului. Ce-auvãzut pînã atunci ºi ce urmeazã sã mai vadã.Care este explicaþia lui Virgiliu? Existã trei marizone în Infern, în funcþie de cele trei categoriigenerice de pãcat. Pînã la zidurile cetãþii Ditegãsim incontinenþii, adicã pe aceia care nu se potstãpîni, care pãcãtuiesc prin exagerare. Mîncãiimãnîncã prea mult. Desfrînaþii duc în excespãcatul carnal. Zgîrciþii ºi risipitorii þin prea mult,sau dau prea mult. Totuºi incontinenþa e un pãcatmai mic, care încã poate fi înþeles. De la cercul VIîn jos, dupã eretici, gãsim violenþii, împãrþiþi larîndul lor în trei categorii succesive: violenþii faþãde alþii (faptã mai puþin gravã), violenþii faþã de eiînºiºi (sinucigaºii) ºi violenþii faþã de Dumnezeu(aceia care îl defãimeazã sau îl jignesc). Dar,comenteazã Virgiliu, violente sînt ºi animalele,aºadar chiar ºi aceste tipuri de pãcat se mai potînþelege, fiindcã þin de instinct. Vine apoicategoria cea mai gravã de infractori: înºelãtorii.De multe ori ei comit înºelãciunea inclusiv cuajutorul violenþei, aºadar o fac deja cu toatãdeliberarea. Atunci cînd înºeli, pãcatul respectivtrece prin raþiune. Ca sã delapidezi, ca sã furi(dau un exemplu întîmplãtor) nu poþi acþiona dininstinct. Îþi faci planuri, te gîndeºti cum sã-þiurmezi paºii. Sau falsificatorii de aur din EvulMediu nu operau datoritã faptului cã nu seputeau stãpîni. Nu, ei îºi calculau gesturile.Întotdeauna dacã infracþiunea e comisã dinnestãpînire, e mai micã; dacã infracþiunea einstinctivã, violentã, e ceva mai mare. Dar atuncicînd infracþiunea e realizatã prin intermediulraþiunii, al creierului – aici stã pãcatul cel maigrav. Ca sã nu mai vorbim despre trãdare, cîndnu numai cã îþi faci rãu þie, dar duci la înfrîngereapropriei cetãþi ºi la moartea concetãþenilor tãi. Eticãloºia cea mai scandaloasã care se poateînchipui. De ce? Raþiunea – ºi iatã unde îlrecunoaºtem pe Dante artistul raþional! – ne estedatã ca sã ne cãutãm binele, nu rãul. Iar binelesuprem e Dumnezeu. Aceºtia au fost atît deperverºi încît au deturnat scopul raþiunii. În locca, prin intermediul ei, sã-l caute pe Dumnezeu,ºi-au pus mintea la contribuþie, tocmai pe dos,pentru a-l jigni, pentru a încãlca voinþa divinã.Iatã cele trei mari categorii de pãcat, pedepsite înordine crescãtoare. Cu cît coborîm, ele sînt maigrave: incontinenþa (lipsa de mãsurã), violenþa(instinctul) ºi înºelãciunea (raþiunea deturnatã).

Pînã aici s-ar extinde prezentarea Infernuluidantesc pe care mi-am propus s-o realizez. Ea tre-buie totuºi completatã cu cîteva judecãþi din per-spectivã contemporanã. Nu doresc sã insist foartemult pe aceastã ultimã parte, a unei interpretãriprea detaliate. Aº vrea sã subliniez însã cã ierarhiapedepselor danteºti cuprinde la temelie nu doar

judecata moralã, ci, în egalã mãsurã, ºi proiecþiaunei mentalitãþi medievale. Întrebarea pe care mi-o pun este dacã ierarhia aceasta mai stã înpicioare, aºa cum a fost ea edificatã. Dacã regulilegîndite de Dante – pe urmele lui Aristotel ºi alelui Toma din Aquino – mai sînt valabile ºi azi.Sau dacã nu cumva noi, (post)modernii, putemclasifica pãcatele altfel, sau mãcar sã ne exprimãmanumite îndoieli legate de prezenþa lor printrenoi.

Eu unul îl predau pe Dante de 15 ani ºi amavut diverse experienþe la catedrã. Aº vrea sã vãprezint cîteva reacþii venite din partea elevilormei, atunci cînd le descriam pãcatele ºi pedep-sirea lor. În cercul nebotezaþilor gãsim nu doarfilosofii, artiºtii, ci ºi copiii nou-nãscuþi, care aumurit înainte de a fi botezaþi. Ei ajung de ase-meni în Infern. Atunci cînd le-am explicat-oelevilor mei, m-am confruntat cu o anumitã rez-ervã mentalã: “Copiii ce vinã au? De ce sãmeargã în Infern? Nu e vina lor cã n-au apucat sãse boteze!”. Da, dar culpa ne poate marca ºi indi-rect. Nu doar dacã o comitem cu deliberare, înmod voluntar, ci ºi dacã a fost aruncatã pe noi,prin pãcatul originar, fãrã voia noastrã. De altfelcopiii din Infern sînt ºi cel mai blînd pedepsiþi.Nu au acþionat în mod nemijlocit, însã faptul cãau rãmas nebotezaþi nu le este iertat. Dupã cumîi explicã Virgiliu lui Dante, muntele credinþei este“principio e cagion di tutta gioia” (începutul ºicauza tuturor bucuriilor). Cei ce nu sînt botezaþinu se pot mîntui, fiindcã nu fac parte din tagmacredincioºilor. Lipsa botezului duce automat laInfern, chiar dacã n-ai comis vreun alt pãcat.

O discuþie interesantã am avut-o la cercul altreilea, legat de mîncãi. Una dintre elevele melepremiante (care între timp îºi continuã cu successtudiile în Italia) n-a vrut sã accepte aceastã situ-aþie dantescã. Mi-a spus în timpul orei cam aºa:“Sînt la mine acasã. Încui uºa. Mãnînc dintr-almeu, cît vreau eu. N-am furat de la nimeni, n-amdat în cap la nimeni. De ce aº fi vinovatã cuceva?!”. Aici iarãºi problema trebuie judecatã alt-fel. I-am rãspuns aºa: da, acum te încui în casã ºimãnînci. Eºti doar tu cu tine, singurã. Dar pe vre-mea medievalã a lui Dante, singurãtatea nuexista. Nu te puteai închide în casã. Erai un indi-vid în mijlocul societãþii ºi te supuneai voinþei luiDumnezeu. Dacã aveai o casã, a vrut Dumnezeusã ai casã. Dacã erai sãnãtoasã, a vrut Dumnezeusã te þinã sãnãtoasã, fiindcã puteai fi bolnavã, sauinfirmã. Dacã ai de mîncare ºi încã îþi prisoseºte,ai pentru cã þi-a dat Dumnezeu. Iar dacã foloseºtiexcesiv ceea ce ai primit de la Dumnezeu, pãcãtu-ieºti. Astfel trebuie înþelese lucrurile. Vina de a fimîncãu ºi pedepsirea acestei culpe sînt perfectmotivate.

O perplexitate am legatã de cãmãtari. În ziuade azi, dacã nu mergi la bancã, nu vei reuºi nicio-datã sã îþi cumperi o garsonierã. Dar banca ceface? Îþi dã o sumã, iar apoi þi-o solicitã înapoi cudobîndã. Acelaºi lucru îl face ºi vecinul sau pri-etenul care ne împrumutã bani ºi ne cere maimulþi înapoi. Diferenþa care este? Cãmãtarul esancþionat de lege atunci cînd este prins, înschimb banca n-o pedepseºte nimeni, chiar dacãesenþa operaþiunii este aceeaºi. E aici o ipocrizie,

care nu ºtiu dacã astãzi mai este legitimã sau nu.A pedepsi camãta, care stã la baza înseºi dez-voltãrii economice, înseamnã poate a descurajaevoluþia societãþii.

Simonia: nu ni se iartã greºelile la bisericã,atunci cînd ne spovedim, decît dacã îi dãm banipreotului. E în curs de dispariþie aceastã infracþi-une, chiar dacã mai sînt încã mulþi clerici care, ºiacum, cer o contribuþie anualã “obligatorie” dinpartea credincioºilor. Frecvenþa respectivului pãcateste mult restrînsã, dar el mai existã.

În ultimul cerc al Infernului aflãm trãdãtorii.Dante vedea trãdarea ca fiind pãcatul cel maigrav. Eu însã vin ºi observ urmãtorul lucru: trã-darea a dobîndit un aspect foarte relativ în vre-murile noastre. În România dinainte de 1989, auexistat diverºi ofiþeri de Securitate (unul, numitTurcu, sau altul, generalul Pacepa) care au “defec-tat”, au fugit în America, au cerut azil politic.Aceia au fost consideraþi trãdãtori de cãtreregimul dictatorial ºi au fost condamnaþi lamoarte. Dupã decembrie 1989, cînd comunismuls-a destrãmat, aceºti expatriaþi ºi-au schimbat radi-cal statutul, au devenit mari eroi, li se restituiebunurile confiscate, sînt felicitaþi pentru “pre-moniþia” lor democraticã, ni se spune cã au pre-vestit cãderea lui Ceauºescu ºi au contribuit lasfîrºitul lui etc. Iatã cum trãdarea devine, subochii noºtri, o vinã tot mai etericã, mai puþin evi-dentã, ºi ar trebui, poate, sã-ºi gãseascã un locceva mai sus, pe scara pãcãtoºilor, printre infracþi-unile mai uºoare.

Dacã mã întrebaþi pe mine, ca opþiune perso-nalã, care ar fi culpa pe care în acest moment oconsider cea mai abominabilã ºi mai înfiorãtoare,vã voi rãspunde scurt: crima! Ucigaºul ia viaþaaltcuiva, fãrã a-i mai da nicio posibilitate de opþi-une. El nu-i permite victimei sã-ºi aleagã propriuldestin. Violenþa prin care îi retezi semenului tãudreptul la existenþã cred cã poate constitui, înzilele noastre, pãcatul cel mai grav ºi asprusancþionabil. Am prelungi însã excesiv aceastãprezentare, dacã am sta sã explicãm de ce crimaera mai frecventã în Evul Mediu ºi de ce soci-etatea era pe-atunci mai tolerantã cu asemeneainfracþiune. Aceste mici detalii nu pun cîtuºi depuþin sub semnul îndoielii ierarhia dantescã. Eaexistã ca atare, stã în picioare de cîteva secole ºin-a fost contestatã credibil, în legitimitatea ei, toc-mai fiindcã ºi teologic, ºi filosofic, ºi existenþialeste extrem de solidã, se întemeiazã pe mariifilosofi ai epocii, precum ºi pe convingerile este-tice ºi experienþa personalã ale lui Dante. Este oproiecþie moralã pe care Dante Alighieri o respec-tã ºi o descrie cu extraordinarã vivacitate, cubogãþie artisticã ºi chiar, s-o spunem direct, cugeniu.

Conferinþã susþinutã la Centrul CulturalItalian, Cluj, 23 mai 2007

conferinþã

Dante - “Infernul” O interpretare (III)

Laszlo Alexandru

Oîntâmplare destul de recentã m-a fãcut sãmã gândesc la coincidenþele fericite dintreinteresele ºi scopurile personale ºi cele ale

altor confraþi preocupaþi de soarta literaturii, aculturii în general. Un coleg mi-a facilitatcunoaºterea unui scriitor preocupat nu numai depropriile opere, ci ºi de schimburile culturale,scriitorul ºi editorul Géza Sávai, autorulproiectului central-european CONFLUX. Termenuleste conceput de autorul programului ca unantonim al CONFLICTULUI în sistemul relaþiilorculturale.

Scopul declarat al proiectului este favorizareadialogului cultural prin traducerea ºi publicareacãrþilor de poezie ºi prozã aparþinând literaturilordin þãrile care au aderat la Uniunea Europeanã ºidin cele emergente. În aceastã conjuncturã,cunoaºterea tradiþiilor ºi valorilor culturiioccidentale nu mai este suficientã, ea trebuiecompletatã cu valorile artistice ale spaþiului lãrgital noii Europe. Iniþiativa îndrãzneaþã a domnuluiGéza Sávai presupune depãºirea barierelorlingvistice care ne-au þinut într-o relativã ignoranþãunii faþã de alþii. În ciuda diversitãþii de etnii carepopuleazã regiunea din care ºi noi facem parte,avem un trecut asemãnãtor în unele privinþe (dacãe sã amintim doar deceniile de dictaturãcomunistã) ºi am început sã descoperim un destincomun în Europa. Reuºita acestei întreprinderidepinde în mare mãsurã de integrarea culturalãcare, s-a înþeles în sfârºit, trebuie sã acompanizeintegrarea politicã ºi economicã. Cunoaºtereaceluilalt, a celui care în virtutea unui obiceistrãvechi ºi a graniþelor ferme este consideratstrãin, permite deficþionalizarea imaginii vecinilornoºtri. Realitatea încorporatã în obiceiurile ºi

produsele culturale ale celorlalþi se curãþã destraturile succesive de îngroºãri sau simplificãri, setransformã în valori care pot fi cunoscute sauchiar asimilate de ceilalþi, în mãsura în care auvaloare de universalitate, mai ales dacã fac partedintr-un set de valori la care aderãm cu toþii înîncercarea de a construi un destin europeancomun. Iar traducerea unor cãrþi în ºi din cehã,sârbã, maghiarã, polonezã, rusã, românã,ucraineanã... ºi publicarea lor poate sã contribuiela eliminarea divergenþelor ºi exclusivismelor dinmintea ºi activitatea locuitorilor din þãri vecinesau aflate la o distanþã relativ micã ºi laconºtientizarea legãturilor dintre aceºtia.

Nu este lipsit de importanþã faptul cãpromotorul programului CONFLUX este unmaghiar nãscut în Transilvania ºi este directorulediturii PONT din Budapesta. El însuºi scriitor,poate înaintea altora, Géza Sávai a înþeles cã undialog cultural real se instituie prin schimburiculturale. De aceea domnia sa a imaginat încadrul proiectului CONFLUX o colecþie în cadrulcãreia sã aparã simultam, cu coperþi similareopere ale literaturilor central-est europene, cupostfeþe scrise de autori din literatura receptoare.Ana Blandiana, Mircea Nedelciu, Ion BogdanLefter au scris despre cãrþi traduse în limbaromânã contribuind la promovarea cãrþii, ºi aliteraturii din care s-a tradus. Au fost la rândul lortraduºi, Horia Roman Patapievici, MirceaNedelciu, Ana Blandiana, Simona Popescu ºa.

Prin programul CONFLUX sunt publicate cãrþibilingve sau multilingve în care pot fi citite,alãturi, versuri în diferite limbi, dar de dataaceasta contextul fiind mai larg, limbile orientalese adaugã celor central-est europene.

Un bun exemplu pentru mãsura în caretraducerile pot facilita cunoaºterea reciprocã ºiapropierea dintre locuitorii Europei Centrale ºi deEst sunt chiar cãrþile d-lui Géza Sávai care au fosttraduse ºi în limba românã: Promenadã cu femeiºi þapi (în româneºte de Corneliu Balla, postfaþãde Mircea Nedelciu, Budapesta, PONT Publisher,1996), Vã binecuvântez cu gloanþe. Postludiu (înromâneºte de Corneliu Balla, postfaþã de IonBogdan Lefter, Budapesta, PONT Publisher,1998). Bun cunoscãtor al vieþii þãranilor dinArdeal, (autorul a trãit o vreme la CristuruSecuiesc) scriitorul demonstreazã în romanele saleo profundã înþelegere a psihologiei omuluisimplu, preocupat de pãstrarea bucãþii sale depãmânt ºi, implicit, a unui mod de viaþã înstrânsã legãturã cu ritmurile naturale, întruchipateîn tradiþiile ºi filozofia de viaþã a comunitãþii deetnici maghiari din împrejurimile CristuruluiSecuiesc. Scrise înainte de 1986, anul emigrãriiautorului în Ungaria, romanele amintesc scrieriale unor autori români care au încercat sãdezvãluie abuzurile regimului comunist.

Traducerile încruciºate propuse în cadrulprogramului internaþional CONFLUX pot dezvãluisimilaritãþi în preocupãrile, mentalitatea sau înatitudinea faþã de probleme generale ºi specificecomunitãþilor regiunii central-est europene, dar ºiaspecte inedite care pot stârni curiozitatea ºi uninteres crescând faþã de ceilalþi. Cunoaºtereareciprocã prin intensificarea schimburilor culturalepoate fi un bun prilej de aplecare asuprapropriilor probleme, un mijloc de a stabili ce neuneºte ºi ce ne desparte, de a analiza cu luciditateºi a preciza valorile cu care putem participa labogãþia culturalã a regiunii central-est europene ºila descoperirea unui destin comun, iar mai larg laconstrucþia identitãþii europene.

1111



1111TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Elena Abrudan

accent

CONFLUX ºansa descoperirii unui destin comun

Eseul lui Marius Jucan, Mãºtile libertãþii,subintitulat America în scrisorile lui ThomasJefferson proiecteazã o hermeneuticã asupra

imaginii moderne a Americii, pornind de lacorespondenþa celui de-al treilea preºedinteamerican, unul dintre autorii marcanþi aiDeclaraþiei de independenþã. Cartea suprinde înprimul rând traseul ideatic (Bildung) al omuluipolitic, care oglindeºte dezvoltarea spirituluiamerican între 1776 ºi 1826. Autorul îºi defineºtescrierea drept „eseu cultural despre ideile ºicredinþele omului politic ºi intelectualului care aconstruit un crez naþiunii sale” (p.10). Astfel, va fisupusã disecþiei în primul rând mentalitatea(filosofia moralã ºi politicã a omului de stat), câtºi Zeitgeist-ul iluminist, care l-a format ºi i-a datprilejul sã se exprime. Cu alte cuvinte, ieºirea dinminorat a Americii îi trezeºte interesul eseistuluiºi profesorului clujean: „Rostul unui eseu despreThomas Jefferson ºi scrisorile sale, implicit despreo anumitã percepþie a Americii s-a conturat din

momentul în care am început sã întrezãresc [...]caracterul fenomenologic al schimbãrii politice lacare a reflectat marele personaj în vremurile careau marcat tranziþia de la timpurile coloniale lacele republicane” (p. 16). America, aflatã laînceputul schimbãrii sale (situatã într-un adamism,care conþine nucleul posibilei dezvoltãri dar ºicontradicþiile viitoare: izolaþionism sau excepþiona-lism, culturã agrarã sau stat industrializat,republicã sau federaþie, individ ºi/ saucomunitate) este infrastructura mentalã ajuristului/ filosofului Jefferson, aflat mereu înformare ºi în potenþialã contradicþie axiologicãîntre „plantator”, „stãpân de sclavi” ºi/ sauumanist. De la originea istoriei sa le politice, acest„pãrinte fondator” (sau chiar numit intimist „fratefondator”) trebuia sã dea seama de recunoaºtereaamericanului drept „om universal” (p. 16).

Cine a fost Thomas Jefferson? Marius Jucan îlcaracterizeazã succint: „cel mai cultivat preºedinteamerican, unul dintre puþinii care nu au fost nici

mason, nici cu adevãrat credincios” (p. 482). Opersonalitate proteicã, în sensul renascentist altermenului, fiind om politic, arhitect, arheolog,paleontolog, horticultor, inventator. Sã neamintim sentinþa lui J. F. Kennedy, enunþatã laorganizarea unui dineu la Casa Albã în onoarea apatruzeci ºi nouã de laureaþi ai premiului Nobel:„Cred cã aceasta este cea mai extraordinarãreuniune de talent ºi cunoaºtere umanã care afost reunitã vreodatã la Casa Albã – cu posibilaexcepþie a momentului când Thomas Jeffersoncina de unul singur.” Corespondenþa omuluipolitic american este investigatã conformprincipiului, care stipuleazã cã „scrisorileoamenilor de stat... vorbesc despre natura puterii”(p. 22). Mai exact, „scrisorile sunt uneori [...] unfel de spionaj întreprins înaintea unor miºcãri deculise, alteori consemnarea unei victorii îndelungplãnuite (cumpãrarea provinciei Louisiana), orimai curând foaia de observaþie a singurãtãþii luiJefferson [...]. Ele sunt mai puþin decât un jurnalintim, dar mai mult decât consemnarea aridã aunei vieþi petrecute în slujba statului.” (p. 22).Radiografia personajului politic jeffersonian esteneinteligibilã fãrã înþelegerea pedagogiei saleiluministe. Reperele sale sunt gânditori importanþidin tradiþia anglo-saxonã ca Bacon, Locke ºi

Posibilitatea libertãþii înEpoca Luminilor

exegeze

ªtefan Bolea

(Continuare în pagina 29)

1122



1122 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Spre apusul vieþii lor de þãrãnci autentice, cele douã bunici ale mele au orbit. Aceastã stare nu le împiedica sã-ºi îngrijeascã gospodãriile ºi sã suportenepoþii, cu toate cruzimile specifice copilãriei. Din acele experienþe ceva a rãmas în mine, dacã þin seama de dezinvoltura care a marcat apropierea mea delumea nevãzãtorilor, apropiere petrecutã în anii studenþiei ºi datoratã fenomenului numit Radu Sergiu Ruba; împreunã cu el, dar ºi de unul singur, amcunoscut lumea aceasta complexã, i-am vãzut muncind ºi chefuind, când surprinzãtor ludici, când serioºi ºi patetici. Dupã mulþi ani de viaþã împreunã,îndrãznesc sã spun cã nu ºtiu cât am oferit eu în parteneriatul acesta, dar sunt convins cã în materie de civilizaþia tandreþii ºtiu mult-puþin de la aceºtioameni care vãd enorm, fãrã vedere fiind. Nu intru în detalii, nu vreau sã fiu un prezentator pentru simplu motiv cã ei ºtiu cel mai bine sã o facã. RedacþiaTribuna, subsemnatul, le mulþumeºte celor care semneazã în acest ,,dosar”.

Cu tandreþe, Mihai DragoleaCluj,13 iunie 2007

Pe cerul degetelor lor

Oantologie a scriitorilor orbi, aºezatã subzodia tutelarã a lui Homer, poate pãreaun demers cel puþin insolit. Opereazã,

printre muritori, afinitãþi ce solidificã anumitetipuri de inconºtient ºi imaginar colectiv învirtutea cãrora se pot alcãtui volume, bunãoarãale poeþilor portughezi, germani, turci, tahitieni,români sau uzbeci. Alte antologii pot avea la bazãcâmpuri gravitaþionale comune precum stilul,programul artistic, generaþia, orientãrileextraliterare asemenea celor politice, etice,confesionale ºi chiar profesionale. Niciodatã nu vafi exclusã ºi nici pe deplin absurdã o antologie apoeþilor mineri ºi cu atât mai puþin una avânãtorilor intitulabilã de pildã, ca o rãcoritoarerevanºã, „Lyrikokinegetikos”.

Dar ce instanþã esteticã sau de altã naturã arputea sã-i reuneascã pe niºte scriitori care seîntâmplã sã fie lipsiþi de vedere? Orice s-ar crede,în cazul unor astfel de autori, amprenta euluiprevaleazã consistent asupra experienþei comune acecitãþii. Fiecare percepe universul ºi îlinterpreteazã în felul sãu, conºtiinþã care,transpusã în plan literar, produce formule dintrecele mai diverse, de la paseism la avangardã.Intervine aici, cu siguranþã, mai degrabãexperienþa culturalã decât cea existenþialã aautorilor. Pentru orice nevãzãtor, informaþiaculturalã precede, de multe ori, impactul curealitatea echivalentã. Chiar ºi atunci cândcãlãtoreºte exotic, cecitatea nu strãbate o varietatede spaþii, ci o sumã de momente, locuite fiecarede câte o informaþie cu amprentã proprie.Nicãieri, ca în cazul orbilor, nu se potriveºte maibine vorba adâncã a lui Heidegger: „Când mergiprin pãdure, mergi prin cuvântul pãdure”.

Farsele libertãþii

Jorge Luis Borges, vorbind cu temei dinproprie experienþã, susþine cã „cecitatea este unmod de viaþã ca toate celelalte”. Are, fireºte,dreptate în privinþa conþinutului existenþei.Nevãzãtorii au aceleaºi gânduri, concepþii, aceleaºisentimente, urmãresc aceleaºi þeluri ca toþioamenii, iar, dacã se face abstracþie de amãnuntulcecitãþii, se poate spune cã-i bate acelaºi norocistoric ca pe toatã lumea. Numai cã modul de aataca adevãrurile vieþii, tehnica de luptã cotidianã,strategiile, tactica de luare în stãpânire a realuluiºi de pãstrare a acestuia sub control se întâmplãsã fie, nu de puþine ori, semnificativ diferite.

Cecitatea reprezintã, în primul rând, o limitarea independenþei individuale. Deoarece vãzul nueste cel mai inteligent dintre simþuri, orbirea nu

blocheazã deschiderile spirituale, ci doar presarãlumea cu obstacole mecanice. Pentru atingereaþintelor, este nevoie de ocoluri ºi de escaladãri.Dar fiinþa individualã se mobilizeazã din toateputerile ºi din adâncurile sale pânã atuncinebãnuite pentru a recupera handicapul sãu deindependenþã faþã de realitatea contingentã. Sedezvoltã magnific memoria, se rafineazã auzul ºise specializeazã în vederea identificãrii prinecolocaþie a obstacolelor ambientale. Raportulemoþional teamã-curaj se modificã în favoareaindiferenþei, de vreme ce ºansele de anticipare apericolului sunt mult mai reduse. Spiritul serepliazã pe poziþiile întãrite ale ordinii, alereferinþelor exacte ºi reprezentãrilor geometrice.Un orb dezordonat cade în umilitoare dependenþãîn primul rând faþã de obiecte, se agitã, rãtãceºte,devine umbra însãºi a derivei. Tot spiritul este celce deplaseazã accentele de pe determinaþiilespaþiale ale fiinþei pe cele temporale, interioare.Nevãzãtorul are la îndemânã mai multe ore sprea sta la tainã cu sine însuºi, iar cel contemporaneste independent de televiziune ºi de alteartificiale videoinvazii cronofage. Este adevãrat cãel nu se poate despãrþi uneori de radio. Dar acoloprimeazã cuvântul, sintaxa, silogismul ºiînþelesurile obþinute dupã decantarea frazei întimp.

Apar însã ºi complexele de inferioritate,descurajarea în faþa mediului fizic, teama înainteavarietãþii contextelor umane, retractilitatea,refugiul în carapacea microcosmosului egalilor,adicã al celorlalþi orbi. Apar ºi complexele desuperioritate excesiv revendicative, poate sãintervinã ºi delãsarea, complacerea în urzealaatârnãrilor faþã de cei din jur ºi lunecarea în altedulci iresponsabilitãþi precum singurãtatea sterilã,vegetativã, înduioºarea de sine, demobilizarea,ruinarea perspectivelor ºi mortificarea cutezanþei,vieþuirea minorã.

Orice nevãzãtor crede ºi sperã în progresultehnologic. ªi nu este vorba numai despre cei careviseazã la ochii electronici ai viitorului, ci despreconºtiinþele mai realiste vizând echipamentelecare, în relaþia omului cu munca ºi hobby-urile,anuleazã complet incidenþa cecitãþii: ordinatoarecu afiºaj braille sau cu voce sinteticã, citindu-ºisingure ecranul sau textul deja tastat, maºini decitit ºi reprodus orice carte cu aceeaºi voceartificialã, mijloace electronice de comunicare saude deplasare autonomã în mediul ambiant etc.Aceastã tehncã ajutã ºi intermediazã demersuluman. Maºinile nu vor înlocui la propriuniciodatã contactul direct, vizual al individului culumea. Dar, în virtutea valorilor ºi a scopurilorvizate, vor putea sã ia în stãpânire realitatea, dacã

nu cu aceeaºi spontaneitate ca ochiul, cel puþincu aceeaºi eficienþã ºi, în orice caz, cu un plus derigoare.

Biografia instrumentalã a tex-tului

Foarte adesea, nevãzãtorul abordeazãconcretul contingent prin intermediari, o persoanãsau un echipament auxiliar. Chiar ºi atunci cândscrie manual, el are nevoie de douã instrumente,iar textul sãu înainteazã pe hârtie în douã direcþiiopuse: de la dreapta la stânga, apoi de la stângala dreapta.

Se ºtie îndeobºte cã alfabetul tactil punctiforma fost creat de adolescentul orb francez în vârstãde 16 ani, Louis Braille (1809-1852). În lumeanevãzãtorilor, el are un caracter universal, dispuneaºadar de harul de a fi spiritualizat frontierelelingvistice ºi culturale. Numai codurilematematice au mai izbutit o asemeneaperformanþã. Scrierea braille nu depinde detradiþia caligraficã a vreunui popor ºi nici dedependenþa sa senzorialã faþã de fenomenologiaregionalã a luminii. Alfabetul constã încombinaþiile posibile, într-un cadru geometric dat,a ºase puncte. Se obþin astfel 64 de semne,inclusã fiind aici ºi absenþa semnului, cu rol depauzã între cuvinte. Se pare cã inteligenþelesuperioare nu au nevoie de un cod mai sofisticatpentru a comunica. Conturul geometric alalfabetului este dat de grupul maxim de ºasepuncte dispuse ca un dreptunghi cu verticala detrei ºi orizontala de douã puncte.

Un cadru de metal sau de plastic compus dindouã jumãtãþi care se deschid una asupra

Radu Sergiu Ruba

Când mergi prin pãdure

1133



1133TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

celeilalte precum o carte fãrã file, poartã numelede „placã”, în francezã „tablette”, în englezã„frame”. Hârtia groasã pentru scris se introduceîntre cele douã „coperþi”, este închisã ºi fixatãînãuntru. Coperta de deasupra aratã ca un fagure,strãpunsã cum este de ºirurile de celuledreptunghiulare de ºase puncte. Un instrumentmaniabil numit punctator, confecþionat de obiceidin lemn ºi prevãzut cu un ac bont perforeazãhârtia cu numãrul de puncte ºi în configuraþianecesarã fiecãrei litere. Operaþiunea se produce îninteriorul fiecãrei celule, mergându-se de-a lungulrândului, însã de la dreapta la stânga, întrucâtperforarea se efectueazã de sus în jos. Cum hârtiaeste astfel strãpunsã ºi cum punctele apar pepartea opusã, la extragerea colii din placã, estenevoie ca aceasta sã fie întoarsã pentru a putea ficititã cu degetele de la stânga la dreapta.

Procedeul este lent ºi anevoios. Pentru unscriitor fiind aproape falimentar, întrucât el nu-ºipoate corecta sau consulta fãrã riscuri tehnicetextul decât dupã încheierea paginii ºi extragereaacesteia din dispozitivul de fixare. ªi totuºi, existãnevãzãtori, mai cu seamã printre cei în vârstã,care îºi redacteazã scrierile literare în acest mod,cu rãbdare, cu un calm infinit ºi cu târâitulcontinuu, ca o picurare, al punctatorului.

Unii recurg la maºina de scris în braille, multmai rapidã, dar nespus de zgomotoasã, risipitoarede inspiraþie. Alþi scriitori fãrã vedere fac apel lasecretari benevoli sau improvizaþi ºi ajung, în celedin urmã, sã-ºi verifice textul prin intermediulumorilor acestora. Astfel a procedat, dar a ºiizbutit rapsodul Ion Blãjan (1911-1975) înromanul sãu autobiografic „Omul cu ochelarinegri”, Ed. Albatros, 1965. Obiºnuia sã-i dictezetextul unui prieten, un profesor de prin pãrþileBlajului, iar acesta îi prezenta fragmentele lui IonBrad care, pe alocuri, intervenea la nivelul stilului.Literatura românã a avut astfel parte de un romanfermecãtor publicat iniþial în zece mii deexemplare ºi reeditat în 1972.

Dar au mai existat autori ce recurgeau într-ovreme (unii o mai fac ºi astãzi) la temperamentulreportofoanelor, dar mai mult pentru note, pentrucaptarea secvenþelor fulgurante suind dinmemorie ori nãpustindu-se dinafarã. Intervineînsã ºi aici teroarea timpului: notele cãutate suntgreu de regãsit pe casetã, banda trebuie alergatãsteril înainte ºi înapoi, amplasamentul unui reperajunge sã depindã prea mult de minuteleconsumate cu rularea ºi derularea. Sã presupunemcã avem un prozator orb care-ºi declamãnaraþiunea în faþa microfonului. El va trebui sãapeleze ºi la alte mijloace spre a definitiva textul,va insera noi secvenþe vocale copiind ºi recopiind.Nu-i va fi deloc uºor, însã nici nu este obligatoriusã eºueze. Dar aventura prozatorului ce nu-ºicontroleazã vizual textul este încã departe, foartedeparte de finalurile fericite.

Litere claustrofile

Cei mai mulþi scriitori orbi compun însã directîn memorie, mai cu seamã poezie. Textul seaºterne vers cu vers. Mnemosina, care aiciacþioneazã într-adevãr ca o mamã a muzelor,revine asupra textului, îi mãsoarã sonoritatea,ritmul ºi se aventureazã înainte în îmblânzirealimbajului, a „logosferei”, cum ar spune RolandBarthes, cãci, sã nu uitãm: „când mergi prinpãdure, mergi prin cuvântul pãdure”. Numai întemniþele politice ale comunismului se mai scrialiteraturã în acest fel. Este o soluþie a spaþiuluiînchis, a constrângerii la viaþa insularã,recluzionarã, milimetricã, a replierii asupra eu-lui

propriu, tehnica distanþei anilor-luminã pânã lasuprafaþa lumii obiºnuite, calificatã prin contrastdrept lume exterioarã. Este fizica ºi metafizicainteriorizãrii realului, a comprimãrii spaþiale, adilatãrii timpului ºi a cãlãtoriei pe loc. Senzaþiileexistã, dar numai cã reprezentãri regizate dememorie, ca amintiri, ecouri de mai demult, totulfuncþioneazã însã într-un mediu nu atâttransparent, cât translucid, o incintã de acvariuasupra cãreia guverneazã discreþionar ochiulinterior.

Tocmai plonjeul, cu scriiturã cu tot, în sine, înmemorie, la discreþia reprezentãrilor rebele, ascurtcircuitelor cromatice ºi a flamelor acestora, îldeterminã pe scriitorul orb sã practice cupredilecþie poezia, pe cea clasicizantã mai ales,chiar în maniera parnasianã a sonetistului MihaiCodreanu, poezie cu euritmii ºi armonii demaree. Dar ºi proza scurtã, de regulã, cu subiectatemporal, piesa micronic ºi îndelung ºlefuitã caresã aibã un anume sunet al ei, giuvaericale înmaniera povestirilor lui Borges unde, chiar dacãvine vorba despre bandiþi ºi infamii abominabile,personajele sunt mai degrabã principii, iar luminacade precumpãnitor asupra barocului armelor ºi arococo-ului coafurilor.

Ochiul, în schimb, poate sã panoramezepaginile, sã simultaneizeze textul, sã revinãinstantaneu asupra scriiturii, sã ciuguleascã dinimagini, sã lanseze noi conexiuni ºi sã-i redeainspiraþiei pulsul. Ochiul scuteºte memoria deeforturi. Lectura vizualã survoleazã textul, lecturacu degetul, literã cu literã, îl surmonteazã. Ceadintâi strânge paginile în sinteza sa, în misiuneasa de recunoaºtere, cea tactilã descoperã ºianalizeazã terenul asemenea cercetaºului.

Iatã una din cauzele pentru care era clasicã abraille-ului a produs puþini romancieri nevãzãtori.Posibilele carenþe în experienþa junglei sociale aunor oameni care, de obicei, trãiesc izolaþi, nureprezintã o explicaþie suficientã, câtã vreme alþisinguratici, servindu-se însã de pilotajul privirii, aureuºit în planul romanului ºi câtã vreme existã ºiformula romanului experimental. Cel mai binepare sã i se potriveascã unui scriitor orb ipostazamiticã de aed care, asemenea lui Homer, seacompaniazã la harpã, ritmându-ºi armoniileinterioare ºi se serveºte admirabil de memorie îndepãnarea aventurilor. Când memoria mai dã ºirateuri („quandoque bonus dormitat Homerus”),amãnuntul nici nu mai prezintã importanþã, câtãvreme, în schimb, poezia este permanentsusþinutã ºi opera astfel salvatã.

Dupã trei mii de ani

Dar nu vã temeþi, nu deznãdãjduiþi! Homer aexistat! Este o aserþiune demonstrabilã, utilã înprimul rând naturilor temãtoare, expuse uºoareipierderi a speranþei. Cãci lucru mult mai de preþeste ca o fiinþã omeneascã sã domneascã de laînãlþimile mitului decât sã se impunã de pe soclulunei vieþuiri în istorie oricât de strãlucitã. Întruacestea, se întreabã Nikos Kazantsakis: „Sã existeceva mai adevãrat decât adevãrul? Fireºte cã da:legenda. Doar ea conferã nemurire vremelniculuiadevãr”.

Iar Homer s-a petrecut aievea prin lume, adevenit legendã, a produs mitul lui Ulise, iardinlãuntrul acestuia, din inima însãºi a Odiseei, nise aratã iarãºi ca fãpturã lumeascã.

Naufragiazã aºadar Ulise pe þãrmul InsuleiFeacilor. E singur, pierduse totul: prieteni,camarazi, iubitã, corabie, soþie, patrie, ba chiar ºihainele de pe el, de vreme ce prinþesa Nausicaa îlrecupereazã gol de pe plajã. Condus la curtea

regelui Alcinoos, este tratat ca un oaspete deseamã ºi cinstit cu un mare banchet la care aedulorb Demodocos cântã faptele deja legendare aleeroilor de la Troia. Ulise îºi aminteºte de ce fuseseel cândva ºi de ce ajunsese acum, singur ºi fãrãnume. Îºi trage tunica peste cap ºi plânge înblidul de dinainte-i. Mesenii sunt vrãjiþi cu totulde cântarea aedului, orbul Demodocos nu vededecât imaginile din mintea sa, singurul care înþe-lege cine este ciudatul naufragiat e regele care-lurmãreºte cu atenþie de la distanþã.

Dar nu este unica revelaþie produsã de acestfragment de epopee... Homer descrie minuþiosfelul în care Demodocos este condus de braþ pânãîn capul mesei de cãtre Pontonoos ºi gesturileprin care acesta îi aratã unde se gãsesc lira,pocalul cu vin ºi coºul cu pâine, pentru ca, întimpul interpretãrii, când o osteni, aedul sã sepoatã autoservi. Ei bine, numai un orb cunoaºtevaloarea realã a acestor gesturi, numai pe el îlpreocupã poziþia exactã a obiectelor de care arenevoie, numai pentru el are atâta însemnãtate carealitatea strict necesarã sã-i stea la propriu laîndemânã.

Este o scenã care atestã neechivoc petrecereaprin lume a lui Homer ºi faptul cã Demodocoseste un alter ego al sãu. Secvenþa este perfectvizualizabilã, dar e construitã potrivit logicii ºiritmului tactilitãþii manuale, cea care face cuputinþã vibraþia ºi volubilitatea corzilor,degustarea pâinii ºi a vinului, spre frumoscurgãtoarea rostire a poveºtii. În generarea ºicontrolul ficþiunii, aedul orb se dovedeºte pedeplin independent. El produce ºi un efect artisticnemaiatins de atunci în literatura lumii: seplaseazã pe sine pe aceeaºi scenã realistã ºisubtemporalã cu eroul sãu mitic Ulise, conºtientcã ºi el, în calitate de poet, de cântãreþ, dememorie publicã, de creator de lumi imaginare,fusese absorbit în mit. Imaginile de la banchetullui Alcinoos nu sunt decât aura ce înfãºoarã ºileagã toate aceste trepte ale verosimilitãþiiuniversului.

Abia dupã trei mii de ani de la Homer ºiDemodocos, au reuºit scriitorii nevãzãtori sã punãstãpânire pe eposuri de anvergura Odiseei, deci,a descendentului acesteia, romanul contemporan.ºi asta tot datoritã debitãrii vocale a textului. Deaceastã datã însã, în joc s-a insinuat nu glasulpneumo-fiziologic al omului, ci cel neutru,

Etienne Hajdu ªtampilã (tipar sec)

1144



1144 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

necruþãtor, electronic, fantastic al maºinii. În faþaordinatorului cu voce electronicã, precum înaintealui Dumnezeu, toate textele devin egale. Cuprogramul care preschimbã rândurile scrise învoce, cu tastatura dominatã prin metoda oarbã adactilografiei, scriitorul nevãzãtor poate, cu multmai puþine obstacole fizice în faþã, sã scrieroman. Aleargã cu iuþealã de la o secvenþã la alta,reciteºte în mod curent, poate uºor sã revinã, uºorsã renunþe la pasaje ºi, mai cu seamã, poate sã-ºiasculte ori de câte ori vrea, imaginaþia încorporatãîn ruloul de papirus electronic de pe monitor. Elnu-ºi vede nici acum textul, nu ºi-l atinge cudegetele... Dar nici nu mai este la fel dedependent de memorie ca înainte. Diferenþa decãpãtâi ce apare în momentul creaþiei întrescriitorul vizual ºi cel non, þine de prezenþatextului vãzut în spaþiu, pe coala de hârtie încazul celui dintâi ºi de absenþa din spaþiu atextului ori de prezenþa sa precarã în cel de aldoilea caz. Textul autorului nevãzãtor se întindeºi se contorsioneazã în timp, suport nespus defragil ºi de înºelãtor. Iatã însã cã vocea umanãritmatã de harpã ºi vocea electronicã acceleratã deenergiile neutralitãþii sale, comprimã timpulcreaþiei în mare mãsurã, proiectând spre viaþãeposuri de generoasã întindere precum romanulcontemporan. Literatura românã a spart dejagheaþa ºi în acest punct.

Zidurile Micii Barcelone

O antologie a scriitorilor nevãzãtori dinRomânia se justificã pe deplin, între altele, ºipentru cã regimul comunist a dezvoltat, împotrivalor ºi a celorlalþi infirmi, o politicã a ghetouluisocial ºi profesional, neîncurajând în vreun chipabolirea ori spiritualizarea acestor bariere. Primeleinstituþii ºi organizaþii ale orbilor din Româniadateazã de la începutul secolului XX ºi sunt operareginei Elisabeta. La 1 august 1906, ea a înfiinþatSocietatea Vatra Luminoasã, iar la 5 octombrie1908, a pus la Bucureºti piatra de temelie aaºezãmântului cu acelaºi nume. La 27 noiembrie1909, prin decretul regelui Carol I, aºezãmântul adevenit organizaþie de sine stãtãtoare, susþinutã destat, de persoane fizice ºi juridice, dar cuposibilitatea de a-ºi promova propria politicã dedezvoltare, inclusiv prin înfiinþarea de filiale înþarã. Nevãzãtorii ºi-au întemeiat ulterior ºi alteorganizaþii desfiinþate odatã cu preluarea puteriide cãtre comuniºti. În 1956 însã, regimul a gãsitde cuviinþã sã dea lumina verde de funcþionarenoii Asociaþii a Nevãzãtorilor.

Numai cã la Congresul de constituire, orbii aurefuzat sã o accepte ca secretar general pe LauraCernea. Partidul îi gãsise, pentru bãtrâneþe, acestpost confortabil ºi plin de cãlãtorii vãduvei luiªtefan Foriº, tovarãºul de luptã asasinat tot dinordinul partidului, în 1944.

Drept care, în 1958, Ministerul PrevederilorSociale, organismul guvernamental care îi avea îngrija pe infirmii patriei, a gãsit prilejul sãplãteascã poliþa pentru neobedienþa orbilor din 3-4 august ’56. Trupele sovietice tocmai seretrãgeau din þarã ºi lãsau pustii o sumã deminunate cazãrmi, între altele ºi pe cele de laBecicherec, în Banat, pe graniþa cu Iugoslavia,ridicate acolo temeinic de habsburgi ºi de underuºii îl pândiserã îndeaproape, ani la rând, pe„Cãlãul Tito”. Ministerul Prevederilor ºi, fãrãîndoialã, al Previziunilor Sociale, a venit cusoluþia: îi va aduna pe toþi orbii din þarã, de toatevârstele ºi toate sexele, ºi-i va interna în lagãrul dela Becicherec pentru ca ei sã nu mai creezeprobleme.

În 1716, dupã ce Eugeniu de Savoia le-a smulsturcilor Timiºoara ºi întreg Banatul, habsburgii audeclanºat aici o operã vastã de asanare amlaºtinilor, de amenajare a teritoriului ºicolonizare a sa cu populaþie catolicã. Coborau peDunãre în vase poreclite „Cutioaiele din Ulm”,mai ales þãrani germani din Suabia. Dar laBecicherec, puterea habsburgicã ce domnea ºiasupra Spaniei, a decis sã colonizeze catalani,între 1734-1736, aceºtia întemeiaserã aici Mica lorBarcelonã. Iar peste douã secole ºi mai bine,tocmai între zidurile sale, un alt regim colonialavea de gând sã-i interneze pe orbii RepubliciiPopulare Române. ªanse de succes ar fi existat, devreme ce regimul, tremurând de spaimã dupãretragerea ruºilor ºi stingerea rezistenþei dinmunþi, a dezlãnþuit aberanta, chiar ºi pentrustandardele sale, campanie de arestãri din anii1958-’59. În lagãrul de concentrare din fosta MicãBarcelonã, nevãzãtorii ar fi urmat sã deprindãceva scris ºi citit braille, ºi câteva meseriimanuale. Li s-ar fi permis sã se cãsãtoreascã întreei ºi ar fi beneficiat de o minimã asistenþãmedicalã. S-a calculat cã toatã Þara OarbãRomâneascã ar fi încãput între acele ziduri. Nu s-a anticipat ce urma sã se întâmple cu copiiinãscuþi în lagãr ºi înzestraþi cu vedere.

Proiectul celor de la prevederile sociale nu areuºit, deoarece orbii s-au alarmat neaºteptat derepede, s-au organizat ºi au trimis delegaþii pestetot, invadând ºi înfundând cu ºomoioageleubicuitãþii lor toate programele de audienþã aleautoritãþilor ºi începând sã ameninþe ca omul careºtie cã nu are nimic de pierdut.

Momentul 1958 a reprezentat o culminare apoliticii rezervaþiei, dar nu o renunþare la ea.Aceasta se practicã sistematic de la sfârºitulrãzboiului, ani în care, în alte þãri, s-au manifestatfenomene de transparenþã ºi treptatã abolire prinintegrarea socialã a enclavelor cu deficienþi. ÎnRomânia, însã, în aceastã perioadã, copiiicontinuã sã înveþe în ºcoli pentru nevãzãtori, suntpregãtiþi în meserii specifice ºi erau repartizaþipânã nu demult în unitãþi productive pentruinvalizi. Dar acestea, falimentate fiind cu bunãºtiinþã, ºcolile de meserii continuã sã producãºomeri pe bandã, dresându-i în manualitãþi denivel medieval. Cei ce studiazã la universitatesunt trimiºi ca profesori numai în ºcolile pentrudeficienþi de vedere. Singuri profesioniºtiimasajului sunt ceva mai bine pulverizaþi prinpeisajul social ºi au o suprafaþã mai mare decontact cu lumea.

În 1981, nevãzãtorilor din România li s-ainterzis accesul în învãþãmântul superior. Elimpede cã ceea ce scrie aici negru pe alb rãmânegreu de crezut, întrucât o asemenea mãsurã nu afost luatã nicãieri în lume. Acestea sunt însãfaptele, iar dispoziþia partidului a avut un caracterstrict secret.

Geometria constelaþiei

Antologia scriitorilor nevãzãtori din Româniaare, aºadar, trei piloni de susþinere:

1. Experienþa cecitãþii.2. Tehnicile exotice ale scrisului.3. Politica de segregare profesatã de

comunism.Pe oricare dintre aceste trei repere s-ar putea

înãlþa o epopee. Puþin cunoscuþi, scriitorii nevãzãtori în limba românã existã. Cei care s-auafirmat deja în largul literaturii au fost ajutaþidesigur de temperamentul lor nonconformist, înniciun caz de vreun context favorizant.Majoritatea însã au publicat puþin sau deloc înpresa literarã, textele lor apãrând în primul rând

sau în exclusivitate în singura revistã braille dinRomânia care, din 1954 pânã în 1990, a purtatnumele de Viaþã nouã, iar de la aceastã ultimãdatã încoace, se cheamã Litera noastrã. Cei maimulþi sunt poeþi scriind versuri de calitate, darîntr-un fel tradiþionaliste, semn ºi acesta alpenuriei de literaturã, mai ales de poezie,accesibilã în versiune tactilã sau audio. Unii dintreautori s-au oprit cu studiile la ºcoala profesionalã,victime ale mecanismului de ratare ºimarginalizare amorsat de sistem. Talentul lor însãîi plaseazã în aristocraþia literelor. Prozatorii s-auorientat mai ales spre literatura memorialisticã.

Se justificã de asemenea titlul de ConstelaþiaHomer dat unei asemenea antologii: o datã,deoarece relaþiile dintre autorii aparþinând maimultor generaþii, nãscuþi între 1907 ºi 1972, se þesnumai ca relaþii de constelaþie. A doua oarã,fiindcã Homer, cu versurile sale ritmate de dactili,dar ºi de fabuloase fapte eroice, îmbrãþiºeazãlaolaltã ºi liricul ºi epicul. Pe legenda existenþei ºia cântecului sãu s-a înãlþat civilizaþia europeanã,iar dacã grecii, copiii mãsurii ºi ai normei, ºi l-aureprezentat ca fiind fãrã vedere, deci, ieºit dinnormã, înseamnã cã forþa nemãsuratã a poezieisale i-a determinat sã-i atribuie un destin deexcepþie.

Fie de asemenea ca aceastã ikebana de texte ºide spirite sã stea sub înaltul auspiciu al poeteiCarmen Sylva, principesã ºi reginã care aîntemeiat pentru orbi o Vatrã de Luminã ºi care,nepãtruns joc al destinului, când s-a stins, la 18februarie 1916, era ºi ea aproape lipsitã de vedere.O altã rostogolire a zarurilor sorþii a fãcut ca, din1920 ºi pânã astãzi - sub ºase regimuri politice,ºase constituþii, trei regi, trei republici, treipreºedinþi aleºi, un mareºal, un prim-secretar, unsecretar-general, patru dictaturi, un rãgaz întrerãzboaie, un rãzboi împotriva celor douãtotalitarisme ale lumii, dupã doi regi detronaþi,doi ºefi de stat împuºcaþi, douã reforme agrare, ocolectivizare, o decooperativizare, plus o tranziþie- dupã toate acestea, o stradã ºi un mic cartier alBucureºtilor au izbutit sã preia ºi sã pãstrezenumele pe care regina Elisabeta îl dãduseaºezãmântului pentru orbi: Vatra Luminoasã.

Se editeazã cartea de faþã ºi cu speranþa cãaceastã Constelaþie Homer va face destulã luminãîn jur, cât sã se vadã cã fiinþa umanã nuînainteazã în conºtiinþa libertãþii decât princuvânt. Cuvântul este o parte constitutivã aacestei fiinþe ºi nu un atribut al sãu, omul sedefineºte, se delimiteazã ºi se înalþã pe sine caoperã prin cuvântul purtãtor de idei, de noþiuni,de silogisme, de metafore, deflagrator de imagine.Iar de întrupat, numai Cuvântul se întrupeazã, nuºi lumina, cãci Cuvântul este, la izvoarele sale,Luminã din Luminã.

Notã:

Sub acest titlu a fost publicatã prefaþa la „ConstelaþiaHomer”, Antologia scriitorilor nevãzãtori din România,Ed. SAS, Bucureºti, 1996. Acelaºi eseu este prezentatacum de autor, într-o versiune completatã ºi actualizatã.

1155



1155TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

În viaþã faci adesea ceea ce nu te aºteptai sã faciniciodatã.

Aceasta era convingerea unei profesoare delimba germanã, cãreia îi datorez enorm. Ceconexiune se poate þese între aceastã observaþie ºiceea ce urmeazã?

Pentru un nevãzãtor, mai ales în România, estedestul de complicat sã rãzbatã în afara unor cliºee,pe care sunt sigur cã nu ºi le doreºte el.Responsabili pentru aceasta, sunt mulþi factori, numã voi referi însã la ei. Este demn de reþinut faptulcã o pasiune extraordinarã, dublatã de osustenabilitate neechivocã, se poate concretiza.

Aºa s-ar putea defini pasiunea mea, greucuantificabilã, pentru radio.

Totul a pornit din copilãrie, când pãrinþii,neºtiind exact ce e de fãcut cu un orb, ºi-au zis cã,niºte receptoare radio de forma unor sãpuniere ar fiexact ceea ce îi trebuie.

Dincolo de funcþia fireascã a radio-ului, acestami-a trezit în scurt timp o dorinþã, nemãrturisitãmultã vreme, de a ajunge ºi eu la microfon. Cutoate cã în perioada comunistã aºa ceva pãreaexclus, am avut parte de conjunctura revoluþiei dindecembrie 1989, eveniment ce avea sã dea aripientuziasmului unui adolescent la cei 15 ani ai sãi.

Primul post de radio apãrut în Bucureºti, oraº încare mã gãseam pe atunci, mi-a schimbat radicalviziunea despre felul în care se poate face radio,trecând de la modul rigid, în care redactoriipostului public se adresau, la jovialitatea, sincerita-tea, pe atunci, a redactorilor noului emitent în eter.

Au mai trecut 2 ani. Extrem de agreate erauintervenþiile pe post în talk show-urile nocturne: sedezbãtea mult, se vorbeau de toate, ne urmãream,noi intervenienþii, unii pe alþii, ºi încercam sã fimcât mai coerenþi, sã plãcem moderatorilor ºi chiarsã intrãm în polemicã cu alþi ascultãtori.

“ORI UNDE TE VEI AFLA, NU REGRETAACEASTÃ NOAPTE!” – Realizator Titus Andrei, laRadio România Actualitãþi.

El a avut geniala idee sã-i invite rând pe rând înstudio pe frecvenþii corespondenþi ai rubricii Top 10. Scriam scrisori, apelam la aforisme, eramîndrãgostiþi ºi pariam cã totul ne aparþine! Dupã

câteva ediþii în care au fost invitaþi alþi ascultãtori,la un moment dat, am fost anunþat, eu ºi echipa cucare scriam cã e rândul nostru...

Anul 1993, 17 iulie. Terminasem cubacalaureatul... ºi, de necrezut! Urma sã am o orãde emisie pe radio România Actualitãþi. Nu ºtiamnici ce o sã fac, nici ce voi spune, eram însã decis,asupra melodiilor pe care le voi difuza. La ora 4dimineaþa, trebuia sã intru în studio.

Aflasem cã operatorii sunt imposibili, cã nuagreeazã ideea ºi cã taxeazã orice ezitare...

În sfârºit, Titus Andrei anunþã ora ce urmeazã ºimai spune el cã are alãturi “un om ce poate fi com-parat fãrã nici un risc cu George Nicolescu sau RayCharles... ne pregãteºte o orã de muzicã excelentã.”

În studio, o masã de lemn, un scaun incomod,o cascã, cred eu, sovieticã pe atunci – iatã peisajulcare anula într-o clipã tot ce-mi închipuiam eu cã seaflã într-un asemenea loc, adicã, audiþie perfectã,confort maxim.

Primele cuvinte, nu au sunat deloc rãu, dar cevaimposibil de descris s-a produs atunci. Am rãmascoerent, am rostit clar ºi precis conþinutulintervenþiei ºi am dat primul cântec. Pe parcursullui, Titus mi-a spus: “bãtrâne, ai putea sã facicarierã în radio!...”

M-am întors la Cluj, unde tânjeam dupãradiouri, dar pe atunci, la Cluj, afarã de postulpublic teritorial, nu emitea nimeni.

Câþiva ani mai târziu, pe o frecvenþã peultrascurte, începea sã se audã: “ACESTA ESTE CDRADIO!”, o nebunie întreagã! oameni joviali,deschiºi ºi cu mult, foarte mult chef sã cunoascã ºisã facã loc ºi altora.

O emisiune de searã a CD Radio avea sã mãaducã în centrul atenþiei echipei acestuia. Am fostinvitat relativ repede în emisiune, am realizat-oîmpreunã ºi am putut interacþiona în premierã cuun studio adevãrat: calculatoare, mixere, microfoanede calitate.

Nebunia începuse deja...Ceea ce România Actualitãþi conturase, CD

Radio definitiva. Mi-am zis: “trebuie sã fac ºi euîntr-o zi asta!...”, demers adus la cunostinþa celordoi care realizau emisiunea “Cu capsa pusã”.Sceptici, destul de derutaþi de intenþia mea ºi

neºtiind exact ce sã facã cu ea. Perseverent, mi-am vãzut de treabã; continuam

sã sun, eram prezent la tot ce implica ascultãtorii,când, într-o zi, Tudor Runcanu, unul dintre cei doirealizatori la a cãror emisiune am fost, ajunsdirector de programe, îmi telefoneazã ºi îmi spune:«ªtii, poþi sã faci parte, dacã vrei, din echipanoastrã, dar trebuie sã intri de vinerea asta!».

Bucuros, dar ºi speriat un pic, am confirmat.Vineri, 10 ianuarie 2003. Începea Interactiv FM.

Era confirmarea unei pasiuni, împlinirea uneiaºteptãri ºi realizarea unui deziderat major.

Probleme: e orb, ce facem cu el?...Întrebãrile ºi le puneau, evident, cei care nu mã

cunoºteau ºi cu care aveam sã lucrez în emisunilece urmau a fi realizate. Cu ajutorul unui tehnician,Mircea Dragomir, am pus în undã prima ediþie.

Ezitant ºi stângaci, am înþeles cã dacã nu facceva în câteva sãptãmâni, nu voi fi decât odeziluzie. Alãturi de minunaþi prieteni, am încercatsã gãsim ceva ºi am reuºit! Emisiunea începuse sãmeargã bine, dar, evident, îþi doreºti mai mult. ªi i-am cerut tehnicianului sã îmi dea voie într-o ediþiesã mã mixez singur. A fost de acord, ideea cã tre-buie sã þin minte zeci de butoane, sã ºtiu fiecare cefuncþie are, a fost o provocare deosebitã.

De aici, autonomia mea în radio a devenit unaobiºnuitã,dar pentru alþii, extraordinarã. Mixerele nu mai constituiau o problemã pentru mine, colegiiîmi cereau adesea suport pentru a lansa anumiteaplicaþii în cadrul programelor de studio.

Aventura continuã ºi, în anumite intervale, amajuns sã mixez ºi-n timpul zilei, când, aºa cum seºtie, un dj de radio prezintã vremea, anunþã ora,mai dã ceva reclame, dar vine ºi cu ºtiri inedite,dacã e interesat.

Presa a reacþionat formidabil la acest demers,ideea de aventurã ºi provocare media rãzbãtând dintoate articolele.

Din 10 ianuarie 2003 pânã în septembrie 2004,timp în care am activat la CD Radio, am putut sãînþeleg cât de complicat este la microfon, ceînseamnã sã îþi urmãreºti fiecare greºealã ºi sã ocorectezi ºi de ce nu, sã depãºeºti cliºeele potrivitcãrora “nu poþi, nu reuºeºti, e prea complicatpentru tine...”

Mulþumesc încã o datã directorului CD Radio,Cãtãlin Condurache ºi directorului de programe,Tudor Runcanu.

În fiecare a doua duminicã, la orele 10.30, laRadio-Cluj (95,6 FM) „Cuvântul înfloreºte…”.Nu e nici mireasmã, nu e nici culoare, e o

emisiune al cãrei mentor spriritual ºi naº estescriitorul Cornel Udrea.

Drumul acestei emisiuni, realizatã încolaborare cu Asociaþia Nevãzãtorilor, a fostdeschis de o alta, intitulatã „Întinde mâna, iat-ope a mea”, iniþiatã tot de Cornel Udrea în 1997,avându-l drept colaborator statornic pe profesorulºi scriitorul Ion Podosu.

A urmat o perioadã mai degrabã de penumbrãdecât de eclipsã, pentru cã nevãzãtorii au rãmascolaboratori activi ai studioului Radio-Cluj.

La începutul anului 2006 s-a înfiripat un altproiect: „Lumea asta e ºi-a mea”, o rubricãgãzduitã de Dan Horia, în zilele de joi, orele14.00.

Rubrica se construia amical ºi pitoresc: Veneadomnul Dan Horia la filiala ANR, înarmat cuaparaturã ºi cu multã bunãvoinþã, imprimamaterialele, surâdea indulgent ºi, apoi, la studio,

prelucra totul ca la carte, aºa încât, când ascultamemisiunea noi, autorii ei, ne simþeam aproapegeniali… Ca bonus, domnul Dan Horia ne maioferea ºi informaþii din culise, anecdote,întâmplãri neverosimile ºi mai presus de toate,bucuria de a întâlni, prin domnia-sa, un maregazetar.

ªi, în cele din urmã, „a înflorit cuvântul”,datoritã generozitãþii lui Cornel Udrea.

„Cuvântul care-nfloreºte” se apropie denumãrul 20, iar eu mi-am împlinit un mare vis:acela de a lua parte efectiv la alcãtuirea uneiemisiuni, de a intra cu vocea, cu respiraþia, cuviaþa, în cutia miraculoasã numitã radio.

Emisiunea se vrea social-culturalã, dar, graþieatmosferei duminicale, balanþa înclinã spredimensiunea spiritualã.

Gravitatea seninã a colegului Ion Podosu îmiatenueazã emoþiile ºi mã aduce la cumpãtareverbalã, iar dezinvoltura lui Alin Mircea Feurdeanîmi stimuleazã dinamismul.

Din cabina tehnicã, Dorina Olteanu vegheazã

emisiunea cu ochi vigilenþi, cu auzul receptiv laorice alunecare, cu mâini iscusite…

Aºadar, în fiecare a doua duminicã, la orele10.30, la Radio-Cluj se aude „Cuvântul care-nfloreºte…”. Culege-l, iubite cititorule!

Cuvântul care-nfloreºteAna Hompot

Invizibilul sub controlAlin Feurdean

1166



1166 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Florian Dumitru Soporan s-a nãscut în Oradeala 12 iunie 1977, finalizându-ºi studiile licealela Liceul pentru Deficienþi de Vedere din Cluj-

Napoca, în 1996. Înscris în acelaºi an la Facultateade Istorie-Filosofie a Universitãþii „Babeº-Bolyai”, oabsolvã în anul 2000 ca ºef de promoþie,continuând un masterat în domeniul istorieimedievale a þãrilor central europene. Din 2002,înscriindu-se la doctorat, Florin Soporan propuneun proiect ºtiinþific ce vizeazã cercetarea genezeinaþiunilor moderne în zona þãrilor din centrulEuropei (secolele XIII-XVI).

Ion PPodosu: – Avem fericitul prilej de a sta devorbã cu un reprezentant al lumii nevãzãtorilor,care a obþinut recent o performanþã de excepþie ºianume: titlul de doctor în istorie al Universitãþii„Babeº-Bolyai”, teza sa fiind apreciatã cucalificativul „magna cum laude”. Dupã câte ºtim,puþini intelectuali nevãzãtori din þara noastrã audobândit un asemenea prestigios titlu ºtiinþific ºi deaceea considerãm cã acest succes trebuie cunoscutde cât mai mulþi oameni, constituindu-se într-onouã dovadã a capacitãþilor ºi posibilitãþilor deafirmare a persoanelor cu deficienþã de vedere.Aºadar, când þi-ai susþinut public teza de doctorat ºicare a fost tema acesteia?

Florin SSoporan: – Mai întâi, aº dori sã-miexprim convingerea cã realizãrile mele de pânãacum nu reprezintã neapãrat o performanþã, subraport ºtiinþific sau sub raportul eforturilor mele, cionorarea unui angajament luat întâi de toate înrelaþie cu propria-mi persoanã, cu propriile-miaºteptãri, în relaþie cu cel care mi-a fãcut onoarea dea-mi coordona proiectul ºtiinþific, iniþiat acum patruani pe baza unui contract cu Universitatea „Babeº-Bolyai” care a acordat susþinere proiectului meu.Revenind la întrebarea pusã, teza mea de doctorat afost susþinutã public la 15 decembrie 2006. Temaasupra cãreia mi-am concentrat atenþia a fostgeneza medievalã a naþiunii atât ca element politic,ca structurã decizionalã, dar, în primul rând, caelement de solidarizare într-o comunitate, castructurã etnicã ce se configureazã pe parcursul atrei secole în Europa Centralã ºi de Est. Titlul exactal tezei este „Naþiunea medievalã în EuropaCentralã ºi de Est în secolele XIII-XVI”. Investigaþiamea s-a plasat în intervalul cronologic, apreciat deexegeza medievalã occidentalã drept Evul mediuclasic, atingând ºi perioada, cunoscutã graþiecontribuþiei de excepþie a lui J. Huizinga, drept„amurgul evului mediu”. Este o perioadã, în caretangenþele cu epoca premodernã ºi modernã, maiales din perspectiva mentalului, sunt extrem defrapante, chiar ºi pentru un cercetãtor avizat alacestor aspecte, ca sã nu vorbim de publicul largcare, dacã ar avea posibilitatea unei lecturi despreaceste fapte, ar avea surprize în raport cu o anumestereotipie a realitãþilor medievale, care s-a imprimatmentalului comun.

– Dupã câte am aflat, eºti unul dintre cei maitineri doctori ai Universitãþii clujene ºi aº dori sã teîntreb în continuare în ce context ai optat pentruaceastã temã, gândindu-mã ºi la faptul cãposibilitãþile de documentare, ca nevãzãtor, au fostdestul de dificile. Îmi exprim pãrerea - ca undiletant, probabil - fãcând aserþiunea cã perioadacercetatã de tine nu este una prea frecventatã în

istoriografia naþionalã ºi strãinã.

– Relativa tinereþe despre care aþi vorbit anterioreste ºi un factor obiectiv. Proiectul ºcolii doctorale,lansat la universitate, este relativ de datã recentã, iarel a apãrut în contextul afirmãrii unor noi tendinþela nivelul universitãþii noastre (tendinþe de orientareoccidentalã), mulþi dintre colegii mei urmând otraiectorie similarã. Documentarea presupune dinacest punct de vedere o oarecare contradicþie ºi amîn vedere douã aspecte: despre naþiune s-a scrisextrem de mult în ultima vreme (subiectul estepoate cel mai frecventat sub aspect istoriografic).Evident, la noi situaþia se prezintã pe coordonateoarecum similare celor internaþionale, poate chiarcu o notã de supralicitare, þinând cont de faptul cãsubiectul, spre deosebire de ceea ce cunoaºtem înOccident, n-a devenit atât de strãin unor ºtiinþe ºipractici ce nu þin neapãrat de investigaþia istoricã.Naþiunea, aspectele þinând de specificul identitar,discursul etnic, utilizarea lui în procesul politic, înafirmarea unor idei strãine spiritului ºtiinþific þineîncã, în mare mãsurã, capul de afiº al abordãrilorpublice de la noi.

În ceea ce mã priveºte am avut la dispoziþie olargã sursã de documente atât reflecþii istoriografice,cât ºi izvoare scrise care nu au apãrut la noi,nefiind editate în limba românã, dar, graþieaccesului la internet, datoritã producþiilor ce segãsesc în bibliotecile noastre ºi, bineînþeles,schimburilor culturale realizate sub egidauniversitãþii noastre pot spune cã am reuºit ºi cuajutorul prietenilor o documentare suficient deamplã pentru a produce o lucrare de peste 400 depagini, care utilizeazã câteva sute de surse.

– Este, într-adevãr, o lucrare amplã ºi a presupuso documentare laborioasã.

– Un alt aspect în ceea ce priveºte documentareaþine mai curând de selecþia acestor surse, pentru cãun astfel de subiect poate fi adaptat sãptãmânal, lael se poate reveni oricând de pe alte coordonate,cãutându-se un alt sens al conceptului de „natio”, înjurul cãruia graviteazã întreaga mea investigaþie.Este un întreg proces care cunoaºte o infinitate defaþete ºi de aici ºi caracterul lui fascinant.

– E greu sã susþii un doctorat? Fireºte, întrebareamea se referã la faptul cum gândeai înainte de a teînscrie la doctorat, cât ºi la cum gândeºti acum,dupã obþinerea titlului.

– În opinia mea, rãspunsul ar fi negativ. Nu estegreu sã susþii un doctorat în mãsura în care îþidoreºti acest lucru. Decizia mea de a iniþiaproiectul, de a-l supune atenþiei coordonatorului,domnul profesor univ. dr. Ion Aurel Pop (unuldintre puþinii istorici de la noi care a scris întermenii cei mai avizaþi în legãturã cu subiectulacesta, cu naþiunea, dupã cum se intituleazã ºi unadintre cele mai importante cãrþi ale domniei sale,„Geneza medievalã a naþiunilor moderne”) a fostdeterminatã de problematica destul decontroversatã la noi a acestui concept, abandonat laun moment dat de cãtre istorici, tocmai din cauzafaptului cã el fusese extrem de instrumentalizat,extrem de frecventat înainte de ’89 din raþiunileprotocroniste. Ori, înainte de a demara acestproiect, am fãcut o evaluare cât s-a putut de strictã,

în lumina informaþiilor de care dispuneam atunci ºia capacitãþilor pe care ni le cunoºteam, menite sãmã conducã la rãspunsul problemei. De aici adecurs ºi întrebarea dacã am capacitatea de a faceun proiect important, relevant, prin care, în pofidavastitãþi informaþiei, sã produc o serie de elementede noutate, o serie de chestiuni originale care dau,pânã la urmã, nota de distincþie oricãrui elaboratºtiinþific. Din momentul în care am pornit pe acestdrum sinuos, am avut în vedere ferma certitudinecã lucrul este posibil ºi nu-mi excedeazã forþele.Evident cã acestui proiect i-am dedicat 80 la sutãdin timpul de care dispuneam, renunþând la lucrurice þineau de viaþa personalã, la timp liber, numaidin dorinþa de a realiza ceva realmente valoros subraport ºtiinþific. Reuºita acestui proiect rãmâne lalatitudinea comisiei superioare de validare a titluluidoctoral ºi, evident, în mãsura în care aceastãlucrare va vedea vreodatã lumina tiparului, lalatitudinea publicului care o va cunoaºte.

– Eu nici nu mã îndoiesc de acest fapt, lucrareata va fi validatã ºi aºteptãm cu mult interes carteadupã aceastã tezã. Dupã cum ai relevat ºi tu pânãacum, elaborarea acestei lucrãri a necesitat o muncãsusþinutã, uneori poate cu sacrificii, însã nu te-ai datbãtut. ªtiu cã în aceastã întreprindere a ta, ai avutpermanent alãturi sprijinul nepreþuit al mamei tale,doamna Ana Soporan. Te-aº ruga sã detaliezi,pentru cititorii revistei, ºi celelalte modalitãþi deinformare, de documentare pe care le-ai utilizat.

– Evident. Mama mea a fost cea care, dinadolescenþã, m-a ajutat sã parcurg nu numaibibliografia ºcolarã, ci ºi pe aceea a diferitelorconcursuri la care am participat ani la rând ºi lacare am obþinut constant locul întâi. Desigur,centrul de greutate în procesul de documentare afost lectura. Mai complicat a fost, sub acest aspect,procurarea surselor valide de informaþie decâtparcurgerea lor, þinând seama de specificul tematiciiabordate. În afara lecturilor exhaustive, selecþia afuncþionat cât s-a putut de riguros, antrenareamemoriei, utilizarea tehnicii care, prin ascendentulei, conferã astãzi posibilitatea de acces la informaþiiprin internet, prin materiale în format electronic ºipentru persoanele cu deficienþã de vedere ºi,evident, contactele informale cu profesorii ºi cucolegii. Din acest punct de vedere, schimburile deinformaþii, într-o manierã mai puþin canonicã – casã spun aºa – poate avea valenþe mult mai creativedecât multe lecturi.

– Legat de existenþa ta ca persoanã, ce hobby-uri, ce pasiuni ai? Þi le poþi manifesta? Sigur, aispus mai înainte cã þi-ai consacrat mai bine de 80 lasutã din timp elaborãrii tezei de doctorat. Dar,restul de 20 la sutã cu ce þi l-ai ocupat?

– Puþinul timp care mi-a mai rãmas l-am dedicat

Un tânãr nevãzãtor pe ceamai înaltã treaptã academicã

de vorbã cu Florin Soporan, doctor în istorie

1177



1177TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Nu-mi dau neapãrat seama dacãparteneriatul, încheiat cu câþiva ani înurmã între Asociaþia Nevãzãtorilor din

România ºi Biblioteca Municipalã „MihailSadoveanu” din capitalã, a constituit un modelpentru mai multe biblioteci judeþene ºimunicipale care i-au urmat exemplul, dar e cert cã„slujitorii” culturii au înþeles mai repede decâtreprezentanþii din alte domenii cã o realãintegrare, nediscriminatorie, a deficienþilor devedere se poate face prin actul cultural cunaturaleþe, fãrã ostentaþie, cu deplinã dãruire.

Dupã Biblioteca Judeþeanã „Octavian Goga”din Cluj Napoca, Biblioteca Municipalã „TeodorMureºianu” din Turda (ºi probabil cã mai sunt ºialtele despre care nu am cunoºtinþã) a venitrândul Bibliotecii Judeþene „Lucian Blaga” dinAlba Iulia de a fi remarcatã în planul acestorparteneriate culturale, relaþia cu filiala Alba-Hunedoara a A.N.R. datând de la începutulanului 2006, iniþiativa bibliotecii gãsind înpreºedintele Ioan Buþu un partener receptiv ºigata oricând pentru o fructuoasã colaborare.

Prin intermediul sãu, cooperarea s-a extins lanivel naþional, astfel încât manifestãrileFestivalului Internaþional „Lucian Blaga”,desfãºurat la Alba Iulia, Sebeº ºi Lancrãm (4-6mai 2007) a prilejuit lansarea unei ediþii în braillea unei selecþii din creaþia poeticã a importantuluipoet ardelean, Lucian Blaga.

Gãsind în Consiliul Judeþean Alba un sponsorgeneros, Biblioteca Judeþeanã „Lucian Blaga”, ahotãrât ca la ediþia a XXVII-a a festivaluluiamintit sã includã între numeroasele ºisubstanþialele manifestãri ale sale, un proiectinteresant ºi, totodatã, benefic pentru ambiiparteneri: transpunerea în scriere braille a uneivaloroase cãrþi din opera poeticã a lui Lucian

Blaga, precum ºi imprimarea unui compact disccu poezie blagianã în inegalabila interpretare aactriþei Lucia Mureºan, profund impresionatã defaptul cã se adreseazã acelui segment deîmpãtimiþi ascultãtori ai vocilor umane de peundele hertziene. Un fapt la fel de inedit înaceastã ediþie braille îl constituie volumul înbraille intitulat „Poemele luminii” care conþineºapte poezii traduse în englezã, francezã ºigermanã.

Atât lansarea ediþiei braille cât ºi a compactdiscului s-a fãcut sâmbãtã, 5 mai, în cadrulcelorlalte lansãri de cãrþi, ea fiind susþinutã deRadu Sergiu Ruba, preºedintele A.N.R., care, pelângã sublinierea semnificaþiei evenimentuluieditorial, a fãcut ºi o demonstraþie de lecturã înbraille, citind în limba englezã poezia „Silence”(„Liniºte”). Au mai luat cuvântul Ion Podosu,vicepreºedinte A.N.R. pe probleme de culturã ºieducaþie ºi Viorel ªerban, vicepreºedinte al filialeigazde. Evenimentul s-a bucurat de o excelentãpromovare din partea gazdelor, lansarea fiindrepetatã la Casa memorialã „Lucian Blaga”, unde,în faþa unui numeros public, demonstraþia delecturã în braille a fost fãcutã de subsemnatul, iarViorel ªerban ºi Silviu Valeriu Vanda au reliefatîncã o datã, importanþa unui asemenea proiectde colaborare, toþi cei care am luat cuvântulmulþumind cãlduros tuturor celor care aucontribuit la realizarea acestui eveniment ºi,îndeosebi, reprezentantelor bibliotecii judeþenecare au dat dovadã de o ospitalitate ieºitã dincomun.

Manifestãrile celei de a XXVII-a ediþii afestivalului internaþional „Lucian Blaga” s-auîncheiat cu un pelerinaj la mãnãstirea Râmeþ dinMunþii Apuseni, conferind astfel, în final, oprelungire a atmosferei de înaltã elevaþie ºi trãirespiritualã a participanþilor.

Nu în ultimul rând, toþi cei care amreprezentat Asociaþia Nevãzãtorilor din Româniaadresãm cãlduroase mulþumiri domnului IoanBuþu ºi doamnei Rodica Aldea din partea filialeigazde, care s-au aflat permanent alãturi de noi.

Parteneriat cultural la Alba Iulia

Ion Podosu

unor chestiuni oarecum prozaice care pot pãreaprea puþin interesante, fiind pus în situaþia de agãsi surse reale de existenþã. Universitatea mi-aacordat o bursã doctoralã pe perioada celor patruani în care am lucrat la tezã, dar, în acest rãstimp,am avut ºi planuri de rezervã pentru perspectiva încare nu voi gãsi ceva legat strict de lucrurile de carem-am ocupat ºi m-am orientat spre un domeniu (lafel de speculativ ca ºi întreaga mea existenþã), piaþade capital, pe care am reuºit sã-mi plasez modesteleresurse, obþinând rezultate într-o ascensiune maiproducãtoare de satisfacþii decât munca ºtiinþificã.Eu am spus ºi altã datã cã piaþa ºi amicii nu m-audezamãgit niciodatã. ªtiinþa poate, instituþiile numai vorbesc! În relaþiile cu piaþa, am dobândit ooarecare intuiþie, un oarecare antrenament ºi, la unmoment dat, în condiþiile în care s-ar crea unclimat optim, aº putea face din aceasta chiar oprofesie. Este una dintre opþiunile pe care le am învedere. Evident, prima opþiune este cercetareaºtiinþificã. M-aº orienta spre lucrurile în care amactivat pânã acum, în care, cred cã am produs ceva,dar deocamdatã nu am niciun fel de semnal îndirecþia aceasta. O altã pasiune care, la un momentdat, ar putea sã devinã un element de reper, oancorã sub aspect profesional, este activitateapoliticã, efortul în folosul cetãþii.

– Chiar mi-ai anticipat întrebarea urmãtoare,fiindcã ºtiu cã ai cochetat, într-o vreme, cu politica.Continui aceastã pasiune?

– Da, chiar am fãcut parte în timpul studenþieidin miºcãri politice de stânga. Eu mi-am asumatîntotdeauna convingeri socialiste, paradigma dupãcare mi-am construit viaþa a fost Ernesto C.Guevara ºi din aceastã perspectivã am încercat sãactivez în astfel de miºcãri, fãrã rezultate deosebiteînsã. Ori, acum existã premise favorabile. Dispun ºide timp, am ºi anumite contacte pe care s-ar puteasã le fructific. Am discutat cu oameni pe care eu îiapreciez, în domeniul activitãþii politice, cãrora le-am pus la dispoziþie competenþele mele ºi aºteptun impuls ºi din direcþia opusã.

– Am intrat pe linia proiectelor. Sã vedem ce îþipropui pe termen mediu ºi lung.

– Pe termen mediu ºi lung am în vedereextinderea proiectului meu ºtiinþific. Dacã m-amocupat de naþiunea medievalã din Europa Centralãºi de Est, am pe rol în acest moment un proiect demicro-sintezã legat de atitudini etnice în UngariaMedievalã în epoca lui Iancu de Hunedoara ºi înepoca lui Matia Corvinul. De asemenea, mãgândesc cã vechiul meu proiect ce a dat substanþãtezei ar putea fi extins printr-o abordare paralelã aspecificului naþiunii medievale pe care l-a cunoscutEuropa Centralã ºi de Est. În afara acestor proiecteºtiinþifice, pe care le voi pune în fiinþã în mãsura încare va exista o finanþare pentru ele, am în vedereproiecte þinând strict de latura pragmaticã aexistenþei mele, de fluctuaþiile pieþei bursiere,pentru cã aici se concentreazã în momentul acestaexistenþa mea cotidianã ºi, fãrã a putea face oierarhie a acestor proiecte, mã preocupã în egalãmãsurã, devenirea politicã.

– Direcþiile viitorului se contureazã destul deferme pentru tine, Florin Soporan, iar convergenþalor proiecteazã o personalitate complexã, deexcepþie pe care continui sã þi-o modelezi. Îþimulþumesc mult pentru acest incitant interviu ºi îþidoresc mult succes în realizarea proiectelor tale!

Interviu realizat deIon PPodosu

Etienne Hajdu Compoziþie

1188



1188 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Stãteam sprijinitã cu cotul de consola pe carese afla tastatura calculatorului ºi ascultamcum se stingeau, în semiobscuritatea

camerei, ultimele acorduri ale viorii ºi ale chitãriielectrice. Era o trupã de rock ruseascã, al cãreialbum îl descãrcasem de pe internet cu câteva zileîn urmã. În versuri se vorbea despre un pictor,care se îndrãgosteºte în vis de o prinþesã de peArcturus, iar în final, n-am înþeles prea bine ce seîntâmplã, pictorul arde de viu într-un tunel defoc, ca pedeapsã pentru cã îndrãznise sã seîndrãgosteascã de o fiinþã superioarã lui.

Subiectul era oarecum desuet, pentru cã, încãdin romantism, dacã nu ºi mai înainte, anumiþiscriitori îl abordaserã. În sfârºit, concluzia era cã,acum, la începutul secolului al XXI-lea, tematrecuse din literaturã în producþia de masã, ºiajunsese sã fie subiectul albumului unei truperock. Totuºi, deºi versurile erau pline de cliºee degenul „încerc sã rezist farmecului tãu, dar esteprea târziu” etc., muzica, destul de lentã avea înea ceva vag ºi straniu, care mã fãcea sã visez, ºistând aºa, rezematã de consola computerului, mi-o imaginam pe prinþesa respectivã în grãdinaei de smarald, ºi pe pictor, care apare lângã ea,sosind printr-o poartã stelarã. N-aveam, înschimb, niciun chef sã mi-l imaginez peîndrãgostit arzând de viu în drumul lui deîntoarcere spre pãmânt, în reveria mea îl fãceamsã rãmânã pe veci în grãdina de smarald, alãturide prinþesa lui.

Dar zgomotul cheii rãsucite în broasca uºii dela intrare, mã fãcu sã mã trezesc din reveria mea,ºi cu o miºcare automatã am apãsat butonul stopal programului care reda muzica ºi în camerã sefãcu liniºte. M-am gândit cã trecuse de ºapte, ºicã era ora când Radu se întorcea acasã de laserviciu.

Eram mãritatã cu Radu de doi ani, ºi, imediatdupã nuntã, închiriasem o garsonierã, la etajul doial unui bloc vechi, cu coridoare umede ºiîntunecoase, ºi cu pereþii pãtaþi de umezealãdintr-unul dintre cartierele muncitoreºti ale

oraºului.Radu lucra la o firmã de calculatoare, iar eu

eram profesoarã la o ºcoalã generalã din cartier.Ne cunoscusem în facultate, ºi, dupã o scurtãidilã, ne cãsãtorisem. Pânã la întâmplarea pe carevreau s-o povestesc, nu ºtiam dacã îl iubesc, saudacã mã cãsãtorisem doar pentru cã gãsisem în elun refugiu împotriva singurãtãþii.

Radu intrã, deci, în holul minuscul algarsonierei, aprinse becul, ºi-ºi aruncã cât colopantofii din picioare, dupã care îºi atârnã geaca încuier. Intrã apoi în camerã ºi aprinse ºi aici becul

– De ce stai pe întuneric? întrebã el. Amcrezut cã nici nu eºti acasã.

– Mergea calculatorul, i-am rãspuns, ºi peurmã, ºtii doar cã lumina prea puternicã mãenerveazã. Dar ia spune, nu þi-e foame?

Cu aceste cuvinte, m-am ridicat de la birouldin colþ, unde trona computerul ºi m-am dus înbucãtãrie, am aprins aragazul, ºi am pus sã seprãjeascã într-o tigaie, niºte chiftele semipreparatedin piept de curcan, pe care le cumpãrasem cucâteva zile mai înainte de la supermarket.

– De fapt, spuse Radu, aºezându-se la masã,am ajuns acasã cu vreo jumãtate de orã mairepede, dar m-am întâlnit pe hol cu noul nostruvecin, ºtii, rusul, care nu s-a lãsat pânã nu m-afãcut sã intru la ei la un ceai.

– Auzi, am fãcut eu miratã. Cu vreo sãptãmânã înainte, se mutaserã în

garsoniera de vis-a-vis de a noastrã, doibasarabeni, sau ruºi, nu ºtiu exact ce erau, ºiauzisem cã el era profesor de literaturã, iar fiicã-saviolonistã. N-o vãzusem pe fatã, dar îmiimaginam cã arãta cam ca un personaj feminindin Rusoaica lui Gib Mihãiescu, acea fatã caretraverseazã Nistrul pe gheaþã, iarna, cu o cutie devioarã sub braþ ºi care are o idilã cu unul dintremilitari, nu-mi mai aduc aminte numele lui. Amzâmbit, gândindu-mã la meteahna mea de-acompara tot ceea ce mi se întâmpla cu vreunepisod citit în vreo carte, dar asta mi se trãgea depe când studiam literele, ºi n-aveam ce sã fac,

fiecare om cu defectele lui profesionale.Cu un zâmbet vag pe buze, am luat chiftelele

prãjite din tigaie ºi le-am pus pe o farfurie, pecare am aºezat-o în faþa lui Radu. Mie nu-mi erafoame, aºa cã m-am aºezat pe scaunul din stângalui ºi l-am întrebat pe un ton cât se putea devesel:

– ªi ce impresie þi-au fãcut vecinii noºtri? – Pãi, rãspunse Radu, dupã ce terminã de

ronþãit o chiftea, Serghei pare inteligent, dar credcã are o fire destul de închisã ºi e un pic camciudat. Iar Liza e drãguþã ºi cântã minunat lavioarã.

– Mi se pare cã tu n-ai ureche muzicalã, aºa cãorice scârþâit de arcuº þi s-ar putea pãrea minunat,am replicat eu pe un ton mai sarcastic decât aº fivrut.

Radu se mulþumi sã muºte dintr-o altã chifteafãrã sã-mi rãspundã. Cu toate acestea, dispoziþiamea se stricase. Nu-mi plãcuse expresia de reverieîntipãritã pe faþa lui atunci când vorbise despreLiza ºi talentul ei muzical, ºi, fãrã sã-i fi cunoscutmãcar, basarabenii îmi deveniserã antipatici. Mi-am spus cã n-avea rost sã fiu geloasã pe onecunoscutã, cã era o prostie din partea mea, darcu toate acestea, am simþit o strângere de inimãcând Radu se ridicã de la masã aproape jignitpentru cã eu nu-i împãrtãºisem entuziasmul cuprivire la noii noºtri vecini.

„De-ar fi avut Serghei ãsta al tãu un bãiat”, m-am gândit eu în timp ce spãlam farfuria în caremâncase ºi tigaia, „sau mãcar dacã Liza asta ar fifost mãritatã...”

Dupã ce-am terminat de spãlat vasele, m-amîntors în camerã, unde l-am gãsit pe Radu, care setrântise în pat ºi dãduse drumul la televizor. M-am aºezat îmbufnatã pe scaunul ergonomicdin faþa calculatorului ºi am pornit muzica.

– Nu înþeleg de ce te-ai supãrat, spuse Radudupã o vreme.

– Nu m-am supãrat deloc, am rãspunsoarecum neconvingãtor.

– I-am invitat ºi eu la noi, spuse el cu un felde vioiciune forþatã. O sã vezi cã o sã-þi placã ºi osã te împrieteneºti cu ei.

„Da, mai ales cu Liza”, mi-am spus,înãbuºindu-mi o înjurãturã printre dinþi.

Restul serii trecu fãrã ca vreunul din noi sã-i

Þinuturi

Orice ai face, nu poþi veni mai aproapeEºti mereu acolo,O picãturã de sînge în privireSe miºcã odatã cu ochiulAdorm obosit printre bagaje.Pe undeva, mai departe,cineva desface un sandwich, puþin rîs, vagi speranþe de conversaþie.Doi marocani cautã o pensiune„hostel pliz”,Înþeleg totul printr-o lentilã finã de sînge,Degeaba clipesc,Degeaba apelez la unghii ascuþite, expoziþii ºi alte autoficþiuni.

Nesiguranþa mea

Nesiguranþa mea, o cafea prea tare bãutã de un adolescent fericit.Dacã o sã mor, va fi în noiembrie 2046Ultima iubireAcum e doar febra

ºi, da, ai dreptate sã-mi rosteºti un nume lafiecare frazã,Gata cu subtilitãþile,Putem mãcar sã fim pateticiSã plîngem pe umerii noºtri prea înguºtiHai sã incantãm împreunãQuis nascitur ex nihiloEx nostra orationeCum prolasi sumusCum îþi eliberezi pãrul în dreapta mea,Nicio carte dupã care sã te recunosc, Niciun gest, niciun nume dat altora

Poezie

Pe mine m-au speriat dintotdeauna unele lucruri,Copiii unui vecin joacã uneoriUn joc periculos cu figuri geometrice,Le ghiceºti zîmbetele într-o sferã argintieÎn întuneric,Cineva filmeazã coºmaruri inventateLa cerereLa pãmîntLa ofertã

Te surprinzi fericit uneori, searaCa ºi cînd ai avea apeluri nepreluateBa mai ºi speri puþin,Zîmbeºti în acvariul cinematografului,ºi cînd totuºi se vedePoþi da vina pe film

SMS

Nu poþi depãºi un anumit numãr de litereºi cît iubeºti ceea ce uciziCînd te plictiseºti de cuvinteTreci la conversaþii întregi,Cît þi-ai dori un prieten scriitor,Sã-þi dea cu adevãrat de lucru...Îþi spun cã ruleazã un film în fiecare nemulþu-mire,Ca într-o vitrinã, ca pe trotuar, Totul cu desene, ambalaje ºi porumbei,Aº putea sã-þi ascund textul ãstaSau mãcar sã-þi vorbesc uneori ºi cu pseudonim.

Arcturus

Teofil Pintilie

Ioana Albu

1199



1199TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

mai aducã în discuþie pe vecini. Eu m-am jucat pecalculator un joc fãrã sens, pe mai multe nivele,iar Radu vizionã un film de proastã calitate cujafuri ºi bãtãi.

Pe la unsprezece Radu stinse televizorul, iardupã câteva minute am oprit ºi eu calculatorul ºiam stins becul. Întunericul ce domnea în camerãmi se pãru reconfortant, dupã haosul din jocul depe calculator prin care trebuise sã mã miºc. Mãdurea capul, iar ochii mã înþepau, ca ºi cum aº fifost pe punctul sã izbucnesc în lacrimi. M-amdezbrãcat ºi m-am întins în pat, alãturi de Radu,care adormise. Am vrut sã-l îmbrãþiºez, dar înîntuneric, mi se pãru rece ºi îndepãrtat, inert ca opiatrã moartã, ºi pentru prima oarã de când îlcunoscusem, m-am simþit singurã, mai singurã caniciodatã.

Dar greutatea pe care-o simþeam apãsându-mãpãru sã disparã asemenea unor nori de furtunãîmprãºtiaþi de vânt, iar pereþii camerei devenirãtransparenþi, ca ºi cum ar fi fost alcãtuiþi dinaburi, care-ºi modificau forma de câte ori mãuitam spre ei. Am simþit parfumul exotic al unorflori necunoscute, apoi mi-am dat seama cãzãceam întinsã pe un covor moale de iarbã.

Am deschis ochii ºi am privit spre cerulalbastru închis, unde un soare blând ºi neobiºnuitde roºu se pregãtea sã apunã. M-am ridicat într-uncot, apoi în picioare, ºi am început sã mã scuturde iarbã ºi pãmânt. M-am uitat în jur, ºi mi-amdat seama cã mã aflam într-o grãdinã imensã, cucopaci ciudaþi, pe care nu-i puteam recunoaºte, ºiflori albe înalte, care ajungeau pânã la înãlþimeaunui stat de om, ºi care rãspândeau un parfumdulce, necunoscut, care parcã îmbia drumeþulobosit la odihnã ºi visare. Departe, ascuns decopaci, se ridica un palat din piatrã cenuºie,aproape neagrã, care, în comparaþie cu grãdinastranie, dar feericã, pãrea sumbru, aproapeameninþãtor în singurãtatea lui.

Mã întrebam ce cãutam eu acolo, ºi cum deajunsesem în acea grãdinã, dar nu eramneliniºtitã. În aer mirosea a searã ºi a flori, iarsusurul îndepãrtat al unui râu ºi vântul care miºcaramurile ºi frunzele copacilor, alcãtuia un fundalsonor care mã fãcu sã-mi doresc sã rãmân pentrutotdeauna în acea grãdinã, cu toate cã eramsingurã.

Dupã câteva clipe de ºovãire, am ales o cãrare,care ºerpuia printre copaci spre castelul sumbru.Mã gândeam cã trebuia sã locuiascã cineva acolo,ºi eram dornicã sã-l întâlnesc cât mai repede pestãpânul acelui loc minunat. Am mers câtva timp

în tãcere, ascultând foºnetul copacilor ºi sunetulvântului. Mi se pãrea ciudat cã nicio pasãre nucânta, nici nu vãzusem vreuna zburând printreramurile încãrcate de flori ale copacilor. Dargrãdina era un loc strãin ºi diferit de tot ceea cevãzusem, aºa cã lipsa pãsãrilor nu mi se pãruceva neobiºnuit.

Când eram pe la jumãtatea drumului, mi sepãru cã zãresc o umbrã care înainta spre mine.Am simþit un fior de neliniºte, care-mi strãbãtutot trupul, asemenea unui vânt îngheþat, dar ammers mai departe. În curând, m-am întâlnit cu ofatã înaltã, cu pãrul blond ºi ochii de un albastruînchis, asemenea cerului acelei seri.

Din câþiva paºi, fata fu lângã mine ºi îmiîntinse mâna.

– Ce mult mã bucur cã ai venit... spuse ea, deparcã m-ar fi cunoscut din totdeauna. Îþi placegrãdina noastrã? Eu ºi tata ne-am simþit tottimpul singuri aici, ºi suntem aºa de fericiþi cândavem oaspeþi...

– Cine eºti? am întrebat-o cu o oarecareasprime în glas. Da, am continuat, cu o voce cevamai blândã, grãdina ta e frumoasã, deºi, nu credsã mai fi vãzut aºa ceva vreodatã... Plantele nu-misunt cunoscute, dar e frumos la voi. ªi pe urmã,nu ºtiu cum am ajuns aici.

Am vãzut cum o umbrã de tristeþe îi întunecãfaþa, ºi îmi pãru rãu pentru suspiciunile mele. Darvioiciunea îi reveni ºi spuse, arãtând spre soareleroºu, care se pregãtea sã apunã.

– Vezi, asta e ceea ce voi numiþi steauaArcturus. Eu sunt Ama ºi locuiesc împreunã cutatãl meu aici. Câteodatã ne simþim aºa desinguri, cã aproape cã urâm locurile astea ºiatunci, aducem oaspeþi... alte fiinþe vii care poatear vrea sã stea de vorbã cu noi mãcar o vreme...

Deºi ceea ce auzisem era aproape de necrezut,n-am fost prea uimitã sã aflu cã ajunsesem într-olume nouã, diferitã de a mea, de o feeriedesprinsã parcã din basm, dar, dupã cât îmidãdeam seama din cuvintele fetei, era vorba de olume care se pregãtea sã apunã, asemenea steleiArcturus, care se scufunda dincolo de orizont.

– Hai cu mine, continuã ea dupã o pauzã, darfãrã vioiciunea dinainte, vreau sã-l cunoºti pe tata.El ne aºteaptã pe terasã.

Am urmat-o în tãcere ºi dupã câteva minuteam ajuns la treptele masive ale castelului dinpiatrã cenuºie. Fata începu sã urce, iar eu amfãcut la fel, deºi, vãzut de aproape, edificiul pãreaºi mai sumbru, ºi mai ameninþãtor, de ofrumuseþe întunecatã, ºi mã simþeam ca ºi cum

m-aº fi aºteptat sã aparã dinãuntru fiinþe ciudateºi ostile, strigoi triºti ºi singuri, care, din dorinþade-a scãpa de singurãtate, m-ar fi implorat, apoim-ar fi silit sã rãmân alãturi de ei, în lumea aceeacrepuscularã, lucru care, pe de-o parte mi-ar fifãcut plãcere.

Am urcat împreunã cu Ama printr-un labirintde scãri ºi terase, pânã la terasa superioarã, careoferea o priveliºte panoramicã asupra imenseigrãdini din jurul palatului. Pe acea terasã, ºedeaula o masã pe care se aflau mai multe farfurii deargint, cu feluri stranii de mâncare, doi bãrbaþi.Unul era mai în vârstã, ºi semãna într-o oarecaremãsurã cu fata, dar de la o primã privire mi-amdat seama cã cei doi alcãtuiau douã feþe opuse aleaceleiaºi medalii. El era înalt ºi palid, cu pãrulnegru ºi ochi întunecaþi, întreaga lui înfãþiºarerãspândind un aer de stranietate bolnavã, de omsuferind de o durere ascunsã, sau o nebunie gatasã iasã la suprafaþã.

De bunã-seamã, mi-am zis cã tatãl fetei erastrigoiul care bântuia acele locuri sau sufletultorturat care suferea de singurãtate.

Oricum, n-am avut timp de mai multereflecþii, pentru cã bãrbatul se ridicã ºi se îndreptãspre mine, chipul sumbru, luminându-se pentru oclipã într-un zâmbet.

– Bun-venit la noi, spuse el, cu o voce joasã,gravã, dar nu neplãcutã. Cred cã Ama þi-a povestitmai multe, ºi ea ºtie sã se facã plãcutã mai bineca mine. Eu sunt Gaal, stãpânul acestor locuri, ºiprintre ultimii din neamul meu.

I-am întins mâna, ºi el mi-o strânse, într-oatingere fugarã. Am vrut sã spun ceva, dar în aceaclipã, celãlalt bãrbat, care pânã atunci stãtuse cuspatele spre mine, se întoarse cu faþa în luminasoarelui la asfinþit, iar cuvintele îmi îngheþarã pebuze când l-am recunoscut pe Radu.

– V-am adus pe amândoi aici, spuse Amazâmbind încurcatã. Am vrea sã vã cunoaºtem maibine. Aºezaþi-vã la masã ºi gustaþi din mâncãrurilenoastre... O sã vã placã.

În tãcerea stânjenitã care urmã, ne-am aºezatcu toþii la masã, ºi am gustat din felurile straniide mâncare, care aveau un gust delicios, cevaîntre legume ºi carne, iar bãutura floralã pe carene-o servirã gazdele noastre, avea tãria vinuluivechi.

Destul de repede, am uitat de suspiciunile ºineîncrederea mea, iar atmosfera deveni plãcutã.Am vorbit mult timp cu stãpânul castelului ºifiica lui, pânã când steaua Arcturus apuse dupãdealurile din zare, iar întunericul ne învãluirãcoros, ºi mirosind a flori necunoscute

Apoi Ama aprinse niºte lumânãri înalte, dincearã verde, aflate în suporturi sculptate dinargint, ºi care rãspândeau un miros care avu darulsã mã ameþeascã mai mult decât bãutura floralãdinainte. În lumina tulbure însã, am vãzut cumAma ºi Radu îºi aruncau unul altuia priviri lungi,vedeam zâmbetul lui, ori de câte ori ea vorbea cuel, ºi m-am simþit dintr-odatã pãrãsitã ºi trãdatã,înºelatã de bunã-voinþa strãinilor ºi de frumuseþeagrãdinii.

Într-un târziu, Ama îl luã de mânã pe Radu ºise îndreptarã spre una dintre uºile masive careduceau în interiorul întunecat al castelului. Mãsimþeam prea toropitã pentru a putea reacþiona învreun fel, prea pustiitã ºi cuprinsã de disperarepentru a mai avea o cât de micã dorinþã sã-iopresc. Rãmasã singurã cu bãrbatul sumbru, mise pãru cã un ger îngheþat coborâse asupragrãdinii, omorând florile, ºi un vânt de sfârºit delume pãrea cã duce cu sine ultimele rãmãºiþe aleceea ce fusese vreodatã viu în mine. Am rãmasnemiºcatã, luptând cu senzaþia de sfâºiere, când

Etienne Hajdu Unitatea tensiunii (aluminiu,1957-1958)

2200



2200 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

mâna bãrbatului palid îmi atinse fruntea ºi amvãzut în privirile lui aceeaºi disperare care mãbântuia ºi pe mine.

– Îmi pare rãu, ºopti el rãguºit, întotdeauna seîntâmplã aºa... Aº fi vrut sã ne fiþi prieteni, ºi sãmai stãm de vorbã, înainte ca lumea noastrã sãmoarã, dar aºa...

– Nu, am spus, n-o sã mai vin aici decâtatunci când soþul meu o sã-mi aparþinã iar ºi n-osã mã mai simt singurã.

Un vãl de beznã îngheþatã mã învãlui, iar eum-am trezit tremurând în patul din garsonieramea.

Primul lucru de care mi-am dat seama, fuacela cã eram singurã în pat, iar Radu nu se zãreanicãieri. Mã durea capul, iar disperarea ºi pustiulsufletesc care mã sfâºiaserã la sfârºitul visului, mãînsoþeau acum ºi în starea de trezie.

Urmãtorul lucru de care am luat notã a fostlumina puternicã a zilei, care inundase camera.

„...Deci e dimineaþã”, mi-am spus, într-oîncercare confuzã de-a mã trezi la realitate. Amintrat pentru câteva clipe în panicã, gândindu-mãcã ar fi trebuit sã mã duc la ºcoalã, dar mi-amamintit cã era sâmbãtã ºi cã nu aveam de mersnicãieri. Dupã ce am terminat de fãcut acestereflecþii somnoroase, m-am uitat la ceasul demânã, care arãta 9 jumãtate.

Abia pe urmã am auzit sunetul vocilor carevenea din bucãtãrie ºi un râs cristalin de fatã.

Fãrã sã ºtiu prea bine pe ce lume mã aflu, m-am ridicat din pat, m-am îmbrãcat în grabã,dupã care am intrat în baie ºi m-am strãduit sã-mifac cât mai bine toaleta. Când am terminat, mi-am studiat pentru câteva clipe imaginea dinoglindã. Oglinda reflecta un chip rãvãºit, cucearcãne în jurul ochilor ºi privirile speriate aleunui copil trezit dintr-un coºmar.

N-am întârziat prea mult în faþa oglinzii, deºifelul în care arãtam în dimineaþa aceea mãîngrijora, ci m-am îndreptat în grabã sprebucãtãrie, sã vãd cine erau oaspeþii matinali ai luiRadu.

În clipa în care am intrat, râsetele ºi discuþiilese întrerupserã brusc, iar în tãcerea stânjenitã careurmã, Radu spuse pe un ton prevenitor, de scuzã,parcã:

– Ne pare rãu cã te-am trezit, dar ºtii, eu suntde vinã... Nu m-am putut abþine sã-i invit pevecinii noºtri la o cafea.

Se întoarse zâmbind spre rus ºi spre fiica lui,care se ridicarã în picioare.

– Serghei, Liza, ea e Laura, soþia mea.Am întins o mânã timidã spre cei doi, fãcând

eforturi disperate de-a mã controla ºi de-a leascunde ºocul pe care-l resimþisem la vederea lor.Liza era înaltã, subþire, cu ochii de un albastruînchis, iar Serghei avea figura castelanului nebundin visul meu. În mod straniu, strãinii din vispãreau sã se fi materializat în acea dimineaþãbanalã de mai, în bucãtãria mea. ªocul veneatocmai din faptul cã, fãrã sã-i fi vãzut înainte, îivisasem, în acea grãdinã de basm, sub un soarestrãin. Poate cã subiectul albumului trupei rock pecare-o ascultasem în ajun mã fãcuse sã am visulrespectiv, iar asemãnarea dintre personajele visuluiºi vecinii mei era o simplã coincidenþã, dar totuºi,mã simþeam tulburatã, ºi gata sã-mi pierdcontrolul gesturilor.

– Ce te uiþi aºa? întrebã Radu privindu-mãiritat. Sper cã nu eºti geloasã pe Liza, sau ce ai?

– Nu, am spus, aºezându-mã pe un scaun,între Serghei ºi Radu, dar am avut un coºmar ºi...ã... auzi, ce-ar fi mai bine sã-mi torni ºi mie oceaºcã de cafea ºi sã nu te înfurii?

Am încercat sã dau ultimelor mele cuvinte o

notã jucãuºã, care speram cã va risipi tensiuneadintre noi, ºi se pãrea cã reuºisem. Radu se ridicãºi îmi turnã o ceaºcã de cafea, iar discuþia dintreel ºi musafirii noºtri începu iar sã se înfiripe.Dupã o vreme, mai mult din politeþe, m-am lãsatºi eu antrenatã în conversaþie, deºi ascultamrãspunsurile date de ceilalþi ca ºi cum ar fi ajunsla mine de undeva de departe, ºi mã strãduiam sãnu scap vreo remarcã deplasatã.

Încet încet, contururile bucãtãriei începurã sãse topeascã, iar mie mi se pãru cã simt aerulrãcoros al nopþii ºi mirosul florilor inundândîncãperea. Eram iar pe terasa castelului sumbru depe Arcturus, iar Gaal mã þinea de mâini ºi mãprivea în ochi îngrijorat:

– Nu, am spus, n-o sã mai vin în grãdinavoastrã decât dacã... ºtii, cred c-am fost o proastã,o înfumuratã ºi o proastã. Pentru a pãrea boemãºi pentru ca sã nu dau impresia cã m-am legatprea mult de un bãrbat, susþineam sus ºi tare cãnu-l iubesc pe Radu ºi cã ne leagã doar ocamaraderie, dar e o tâmpenie, sã ºtii. Fiica ta...Fã ceva sã-i opreºti... Nu vreau sã-l prindã în laþ ºipe urmã... sã-l pierd... Doar aºa o sã mai vin sãstãm de vorbã ºi sã vã alung singurãtatea...

Gaal mã strânse mai tare de mâini, iar privirealui cãpãtã o nuanþã de alarmã. Mi se pãru iarpentru o clipã cã vãd pereþii bucãtãriei ºi cã-l audpe Radu întrebându-mã ce se întâmpla ºi dacã îmiera rãu.

– Nu, n-am nimic, le-am spus, încercând sã-iliniºtesc, dar vãzându-le feþele împietrite, mi-amdat seama cã nu reuºisem. Oricum, nu avea nicioimportanþã.

M-am ridicat de pe scaun, am ieºit dinbucãtãrie ºi m-am îndreptat tremurâmd spre uºade la intrare. Eram aproape sigurã cã strãinii dinvis îºi pãrãsiserã lumea muribundã ºi veniserã,prin anumite mijloace necunoscute în lumeanoastrã, iar acum... Ama sau Liza îl va fermeca peRadu iar eu...

Trebuia sã încetez sã mã mai gândesc la asta,altfel aveam sã-mi pierd minþile. Simþeam cã mãsufoc ºi cã am nevoie de mai mult aer ºi despaþiu deschis.

Am gãsit cheile pe policioara scundã unde lepusese Radu seara trecutã, am deschis uºagarsonierei ºi am început sã cobor, împleticindu-

mã, scãrile blocului. L-am auzit undeva mai înspate pe Radu strigându-mã, dar am continuat sãmerg ºi am reuºit sã ies din bloc fãrã sã mã uitînapoi. Am început sã alerg pe stradã, fãrã sã þinseama de privirile pe care mi le aruncau ceilalþitrecãtori ºi n-am întors capul nici când am auzitpaºi în urma mea. Mi se pãru cã-l vãd pe Raducare fugea dupã mine, dar în loc sã încetinescgoana, am fãcut o sforþare ºi am început sã alergmai repede, apoi m-am refugiat pe una dinstrãduþele dosnice, sperând cã o sã-mi piardãurma.

M-am gândit cã dupã felul în care mã privea,soþul meu mã credea nebunã, ºi cã nu aveamaltceva mai bun de fãcut decât sã mã ascund deel, ºi dacã era posibil, sã încerc s-o ºterg din oraº,mãcar pentru un timp.

Când am ajuns în apropierea gãrii, mintea mise limpezise destul de mult, iar furia mea serisipise într-o negurã a descurajãrii. La urmaurmelor, dacã Radu o prefera pe rusoaicã, ºi dacã,în urma purtãrii mele extravagante mã credeanebunã, nu puteam sã fac nimic pentru a-ischimba gândurile, ºi ar fi fost mai înþelept dinpartea mea dacã m-aº fi resemnat.

Am aºteptat un sfert de orã trenul personalcare avea sã mã ducã în satul unde mã nãscusem,care nu era prea departe de oraº, timp în care mãrugam ca lui Radu sã nu-i dea prin gând sã mãcaute tocmai în garã, apoi, cu toate cã nu-miluasem nici un ban la mine, ºi deci, nu aveam cuce sã-mi cumpãr bilet, m-am urcat în tren,amestecându-mã în mulþimea zgomotoasã anavetiºtilor care umplea culoarele.

Am rãmas la þarã pânã seara, când, dupãmulte insistenþe, Radu reuºi sã mã prindã latelefonul mobil ºi mã rugã sã mã întorc. Dupã cel-am fãcut sã-mi promitã cã nu mã va duce cuforþa la spitalul de nebuni, m-am urcat în trenulcare pleca din haltã la ora zece seara, iar launsprezece fãrã un sfert eram înapoi, în gara deunde plecasem.

A doua zidimineaþa, Radu îmi spuse cã, lacâteva ore dupã plecarea mea, Liza ºi Sergheihotãrâserã în mod misterios sã se mute din bloculnostru, deoarece, susþineau cã gãsiserã dinîntâmplare o camerã mai ieftinã. Îi lãsaserã adresalui Radu, dar, când se duse sã-i caute dupã câtevazile, aflã cã nu se mutase nimeni de curând îngarsoniera respectivã. Vestea, în loc sã mã bucure,mã fãcu sã îmi parã rãu pentru purtarea din aceadimineaþã, ºi m-am gândit cã, din cauza gelozieimele, închisesem o poartã spre altceva, nuneapãrat spre o lume strãinã, cât spre o nouãprietenie, o relaþie inocentã de camaraderie.

Oricum, era prea târziu acum sã mai schimbceva. Radu se purta cu mine curtenitor, ca ºi cumaº fi fost o pãpuºã de porþelan care putea sã sespargã la orice adiere de vânt, dar dincolo deaceastã mascã, îmi dãdeam seama cã seîndepãrtase de mine ºi cã, pentru o perioadã detimp, cel puþin, eram ca doi strãini. Nu aveamaltceva de fãcut decât sã las timpul sã treacã,astfel încât uitarea sã se aºtearnã peste ceea ce seîntâmplase, ºi sã sper cã, poate, cândva, iubitulmeu avea sã mã îmbrãþiºeze iar ºi rãceala dintrenoi avea sã se topeascã, ºi atunci puteam iarcãlãtori în vis cãtre grãdina de pe Arcturus.

Grupaj realizatdeMihai Dragolea

Etienne Hajdu Charlotte (aluminiu, 1970)

La cinci dimineaþa, vineri, 29 iunie, în faþaemblematicului club de noapte londonezTiger-Tiger, un Mercedes tip limuzinã aºtepta

în tãcere un apel primit pe mobilul plasat pebancheta din spate pentru a sãri în aer. Întreagazonã Haymarket din cartierul West End a fostînchisã. La doar câteva ore, în apropierea mareluiplãmân verde al Londrei, Hyde Park, un altMercedes a fost gãsit, ticsit de cele trebuincioasepentru a exploda. Ultracirculata arterã Park Lanea fost închisã imediat. Apoi alarmã în Fleet Street,fostul sediu al presei centrale britanice. ApoiGlasgow, sâmbãtã. Un jeep este condus de doiinvidizi direct în intrarea de la terminalulAeroportului Internaþional. Ia foc, dar nuexplodeazã, deºi era umplut cu cilindri cu gaz,canistre de petrol ºi întreg sistemul electric almaºinii fusese racordat la o instalaþie improvizatãpentru a funcþiona ca detonator. Suntem cu doaro sãptãmânã înainte de comemorarea atentatelordin 7 iulie 2005 ºi în a treia zi de mandat alnoului premier Gordon Brown. Iar caleidoscopulviolenþei se desfãºoarã în cele mai crude grafitti-uri pe scena minþii vestice buimãcite ºi debusolatela maximum de ulterioarele evoluþii.

Pisica de Cheshire rânjeºte iar din comitatulde baºtinã. Acolo au început arestãrile în cazulatentatelor eºuate din Londra ºi Glasgow. Londra,Cheshire, apoi îndepãrtatul Brisbane... Ruta fugiicelor care au pus la cale atentatele se ramificã, seþese într-un scenariu aproape de neconceputpentru mintea europeanã. Opt suspecþi sunt þinuþipe bãncile de interogatoriu ale PoliþieiMetropolitane, Noul Scotland Yard. Uºor – uºor,survine ºi confirmarea: identitãþile copleºesc, iarocupaþiile lor aºtern stupoarea. Cei opt suntmusulmani. Previzibil. Cei opt sunt medici. ªoc!Toþi lucraserã legal în sistemul public de sãnãtate

britanic care suferã acut de pe urma lipseispecialiºtilor. Ca atare, din cuferele teritoriilorpost-coloniale, Coroana a chemat 27.000 demedici din India. Iar din Irak, 2000. Din totalulde 240.000 ai sistemului public de sãnãtate(NHS).

Unde ni se taie filmul? Unde nu maiînþelegem care este legãtura dintre lumea secoluluiXXI din Europa ºi lumea secolului XXI dinOrientul Mijlociu sau Asia? Rãspunsul este relativsimplu: Europa ºi-a pierdut exerciþiulspontaneitãþii. A devenit un templu în care fiecareinstituþie îºi repetã sistematic ºi predictibil aceleaºirituri ºi uzanþe, de la gest la decizie. În Europa,nu mai este loc de surprizã. Intriga clasicã a fostînlocuitã de planificare ºi lobby pentru previzibil.Imaginarul european în manifestarea lui socialã,publicã, este instituþionalizat, normat, codificat,legiferat, deci static ºi fixist. Imaginarul OrientuluiMijlociu este încã grefat pe necesitãþilesupravieþuirii, ca atare este forþat sã inventezesituaþii ºi rezolvãri pentru a merge mai departe.Ca atare, imaginarul oriental este antrenat întehnica surprizei. Statele Unite au fost inatacabilepânã când douã avioane s-au prãbuºit în Gemeni.Se putea cineva gândi cã aºa ceva ar fi fost deconceput vreodatã? Marea Britanie a fost însiguranþã pânã când din ghiozdanele unor tinerimusulmani s-a dezlãnþuit iadul în metroul dinLondra, în iulie 2005. Bãnuia cineva cã unlondonez care circulã cu metroul va fi terorizatsubconºtient de-a pururi de fiecare datã când înfaþã îi apare un tânãr cu trãsãturi arabe ºi cu unrucsac banal de spate?

Medicii sunt printre puþinele categoriiprofesionale care suferã niºte condiþionãriexplicite în ceea ce priveºte respectul pentru viaþa

umanã. Iar aceastã condiþionare este suficient deputernicã încât sã funcþioneze mai presus deconsiderentele personale ale respectivului doctor.“Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea ºiPanacea ºi pe toþi zeii ºi zeiþele, pe care îi iau camartori, cã voi îndeplini acest jurãmânt ºiporuncile lui, pe cât mã ajutã forþele ºi raþiunea”.Un jurãmãnt destul de “politically correct”, dealtfel, putând fi pronunþat de medici indiferent deconfesiunea religioasã. ªi mai departe: “Atât câtmã ajutã forþele ºi raþiunea, prescripþiunile mele sãfie fãcute numai spre folosul ºi buna stare abolnavilor, sã-i feresc de orice daunã sau violenþã.Nu voi prescrie niciodatã o substanþã cu efectemortale, chiar dacã mi se cere, ºi nici nu voi davreun sfat în aceastã privinþã (...)”. Orice medic,începând cu secolul IV, î. Hr., a rostit acestecuvinte la terminarea studiilor sale. Dupãjurãmântul lui Hippocrate ºi numai atunci, elpoate începe sã profeseze. Însã felul în careMohammad Asha sau Mohammad Haneef -presupuºii capi ai complotului care a culminat cuatentatele eºuate din Marea Britanie – au înþelessã foloseascã cunoºtinþele pe care le dobândiserãîn anii de studiu ºi de practicã medicalã sfideazãobosita predictibilitate europeanã ºi ne aruncã încel mai nãucitor rezervor al tuturor posibilitãþilor.Dacã terorismul islamic a reuºit sã frângã ºiaceastã ultimã redutã a respectului suprem pentruviaþa umanã, atunci ne putem aºtepta la tot.Episodul aduce a SF, iar Frank Herbert a anticipato astfel de situaþie in Dune, ducele Leto Atreidesfiind ucis cu concursul medicului sãu personal,supus, de altfel, uneia dintre cele mai riguroasecondiþionãri din Imperiul Padiºahului Shaddam alIV-lea... Poate cã, pentru a se trezi din somnulcãlduþ al confortului anticipabil, Europa ar trebuisã citeascã mai mult SF. Aparent, romanul clasic i-a ucis vitalitatea ºi i-a transformat viaþa într-oinfinitã plimbare printr-un muzeu al propriei saleistorii aflate în plin amurg.

2211



2211TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Jurãmântul lui Hippocrate în varianta al-Qaeda

insomniile globalizãrii

Delia Zahareanu

Concurs naþional de prozã scurtã ºi eseu“Pavel Dan”

- lucrãrile pot fi trimise pânã în 27 august a.c. -

Pentru omagierea unuia dintre cei mai valoroºi prozatori români, Pavel Dan, al cãrui centenar se serbezã în acest an, DirecþiaJudeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþionalã Cluj, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj, Consiliul Local ºi

Primãria Turda, Casa Municipalã de Culturã Turda organizeazã cea de-a XII-a ediþie a Concursului naþional de prozã scurtã ºi eseu “Pavel Dan”.

Pot participa membrii organizaþiilor profesionale (Uniunea Scriitorilor din România, ASPRO etc.), sau autori independenþi, indiferentdacã au sau nu volume publicate. Textele, în douã exemplare, vor fi expediate pânã la data de 27 august a.c., pe adresa Direcþia Judeþeanã

pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Cluj, P-þa Unirii nr. 1, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Fiecare concurent va expedia ºi unCV, conþinând numele, prenumele, vârsta, adresa, numãrul de telefon ºi un rezumat al activitãþii literare. Plicul va purta menþiunea:

Pentru concursul „Pavel Dan”. La secþiunea prozã, se acceptã texte de pânã la 15 pagini, nepublicate. La secþiunea eseu, se acceptã doartexte legate de opera sau viaþa lui Pavel Dan, de pânã la 20 de pagini, nepublicate.

Câºtigãtorii vor fi anunþaþi personal. Pemiile vor fi decernate cu prilejul manifestãrilor prilejuite de sãrbãtorirea Centenarului „PavelDan” care vor avea loc la Triteni ºi Turda în luna septembrie a.c.

Informaþii suplimentare la telefon: 0264-597.616; persoane de contact: Petru Poantã ºi Victor Cubleºan.

2222



2222 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Subiectul pe care mi-am propus sã-l discut înacest articol are toate aparenþele unei provocãriintelectuale. În realitate expresia "filosofie de

piaþã" nu este decât eticheta care corespunde destulde bine unei realitãþi triste ºi supãrãtoare dinfilosofia contemporanã în general, iar din ceaoccidentalã în special. Deci motivul principal alanalizei de faþã nu-ºi are originea în vreo formãzgomotoasã de teribilism intelectual dezinvolt,sãltãreþ ºi retoric, axat pe profitul imediat, cu gustulscandalului, în scopul succesului cu orice preþ,pentru a vinde cât mai bine ºi cât mai repede înfaþa unei concurenþe la fel de gãlãgioase, ca în piaþade fructe ºi legume. Dimpotrivã este exact ceea cevreau sã denunþ: fobia faþã de înþelepciune(fobosofia), gustul pentru opinia comunã, pentrugândirea vulgarã. Calul de bãtaie rãmâne tot Franþa,deoarece ca francez cunosc mai bine situaþiafilosofiei universitare din interior: aceasta estedeplorabilã ºi mã perturbã mai mult decât ce seîntâmplã aiurea. De exemplu Italia, Spania sauGermania, câteva þãri cu pretenþii filosofice, cuoarecari tradiþii filosofice, nu mã îngrijoreazã preamult. Într-adevãr în prezent nu prea avem despre ceºi nici cu cine sã discutãm filosofie în aceste þãri.Ar mai rãmâne anglo-saxonii ºi anglo-americaniicare se impun peste tot; bineînþeles, tocmai aceastaeste sursa problemelor, originea filosofiei de piaþã.Dupã câteva precizãri istorice ºi date generale legatede Franþa, þara "marii filosofii" (la grandephilosophie), ca sã folosesc o expresie consacratã,am sã analizez conjunctura nefastã care a permisinvazia unei miºcãri ne filosofice, ca sã nu spunanti-filosofice, venitã de peste ocean: utilitarismulanglo-saxon.

Câteva repere filosoficefranceze

Este indiscutabil, pentru orice profesionist algândirii filosofice, faptul cã filosofia modernã occi-dentalã a luat naºtere în Franþa. Montaigne, pri-marul din Bordeaux, a preparat terenul pe care aveasã se dezvolte filosofia cartezianã. Într adevãr, RenéDescartes a operat o revoluþie în gândirea occiden-talã la mai multe nivele: I) prin stilul personal uti-lizat, rupând cu limbajul sofisticat ºi uneori preaabstract al scolasticii medievale; II) prin tematicile ºiperspectivele noi, în care rolul sinelui (ego-ul) esteesenþial; III) în fine, prin metodele de argumentareºi de cercetare propuse în descoperirea cu o certitu-dine absolutã a adevãrului. Scopul ultim rãmâneatot Dumnezeu ca la scolastici, numai cã aceastãdestinaþie este atinsã prin raþionament, iar nu princredinþã. Raþionalismul occidental îºi are rãdãcinileîn gândirea cartezianã. Aceastã concepþie este atâtde proaspãtã, atât de actualã, atât de vie încâtreprezintã þinta constantã a atacurilor universitarilorfrancezi. Are astfel loc un fenomen ciudat: franceziiîºi discrediteazã propriile valori pentru a adopta val-ori strãine care le sunt inferioare. Dar cine suntaceºti intelectuali? Pentru a rãspunde, am sã consi-der douã instituþii importante: Universitateafrancezã ºi Collège de France.

a) Universitatea francezã: cei 350 de filosofi…Acesta este numãrul cadrelor universitare actuale ºititulare pe posturile de filosofie din instituþiilefranceze, conform cu datele Ministerului Cercetãriiºi Învãþãmântului (Ministère de la recherche et del'enseignement). Un pachet sau o forþã intelectualãde ºoc, dacã ne-am lua doar dupã cifre. Imaginaþi-vã350 de creiere filosofice într o þarã, la un momentdat; este ceva ce nici Grecia anticã nu a visat sãaibã; Imperiul roman nici atât, oricât am fi cãutatîn tot bazinul mediteranean.

Din secolul al IX-lea când universitatea francezãa fost fundatã de cãlugãrul Alcuin (prima facultate,de medicinã, a fost înfiinþatã la Montpellier),putem numãra cam unsprezece secole de tradiþieuniversitarã, deci peste o mie de ani de filosofiefrancezã universitarã. Este impresionant faptul cã,într-o perioadã atât de lungã, universitatea francezãnu a furnizat nici un filosof important, de renume!Nu este o glumã; precis: niciun profesor universitarfrancez nu a rãmas în istoria filosofiei ca veritabilgânditor, care sã fi marcat filosofia cu o concepþieoriginalã. Din pãcate prezentul este la fel demediocru ca ºi trecutul. Cine îmi poate cita un sin-gur filosof francez în viaþã, vreau sã spun care sãaibã o filosofie proprie!? Filosofii cei mai impor-tanþi, cei adevãraþi, gânditorii autentici s-au remar-cat în mediul extra-universitar. Este cazul luiMontaigne, lui Decartes, lui Pascal ºi deasemeni allui Malbranche. Restul…

ªtiu cã aceste rânduri pot suscita nedumeriri ºiprobabil timide proteste, de genul "bine, dar cei maistrãluciþi universitari francezi au posibilitatea sã pre-dea la Collège de France, instituþia cea mai repu-tatã, cea mai faimoasã, iar printre ei sunt unii caresunt foarte cunoscuþi". Chiar aºa? La acest tip deargument pot rãspunde cu date foarte precise.

b) Collège de France: cei 49 de filosofi…Aceastã instituþie respectabilã, pentru cine nu estela curent, a fost înfiinþatã în anul de graþie 1530.Iar pânã la ora actualã a numãrat printre membriisãi 719 profesori care au predat cursuri, timp deaproape cinci secole, în mai toate domeniile (ºtiinþeexacte ca ºi ºtiinþe umaniste). În aceastã enormãmasã, adevãratã cremã universitarã, am putut iden-tifica, dupã cercetãri laborioase, 49 de profesori defilosofie de la începuturi pânã în prezent. Precizez"profesori", iar nu filosofi. Lista alfabeticã de maijos cuprinde numãrul de ordine din lista originalã,numele ºi prenumele profesorului, datele de naºtereºi de deces, atunci când sunt cunoscute, catedra, perioada în care a predat ºi eventual funcþia admini-strativã exersatã : 12. AMBOISE Jacques-Marius D'(1538-1611), Philosophie grecque et latine (1576-1611); 37. BARTHÉLÉMY SAINT-HILAIRE Jules(1805-1895), Philosophie grecque et latine (1838-1852), Administrateur (1848-1852); 41. BATTEUXCharles (Abbé) (1713-1780), Philosophie grecque etlatine (1750-1773); 57. BERGSON Henri (1859-1941), Philosophie grecque et latine (1900-1904);Philosophie moderne (1904-1921); 90. BOUVER-ESSE Jacques (1940-…), Philosophie du langage etde la connaissance (1995- …); 133. CHEVREUILJacques DU (cãtre 1595-1649), Philosophie grecqueet latine (1647-1649), Syndic; 187. DES AUBERIS C.

(..?.-1669 sau 1670), Philosophie grecque et latine(1655-1669 sau 1670); 202. DUHAMEL ou DUHAMEL Jean-Baptiste (1624-1706), Philosophiegrecque et latine (1682-1706), Curé; 217. DUVALGuillaume (cãtre 1572-1646), Philosophie grecque etlatine (1606-1646); 224. ELLIES DU PIN LouisEllies DUPIN dit (1657-1719), Philosophie grecqueet latine (1693-1703); 225. ELSTER Jon (1940 …),Rationalité et sciences sociales (2006 …); 229.FAGOT-LARGEAULT Anne (1938 …), Philosophiedes sciences biologiques et médicales (2000 …);250. FOUCAULT Michel (1926-1984), Histoire dessystèmes de pensée (1970-1984); 271. GASSENDIou GASSEND Pierre (1592-1655) Mathématiques(1643-1655); 272. GAUDIN Jacques (..?.-1655),Philosophie grecque et latine (1650-1655); 279.GILSON Étienne (1884-1978), Histoire de laphilosophie au Moyen Âge (1932-1950); 299. GUADE MALVES Jean-Paul DE (1712-1786), Philosophiegrecque et latine (1742-1749), Abbé ; 300.GUÉROULT Martial (1891-1976), Histoire et tech-nologie des systèmes philosophiques, (1951-1962);312. HACKING Ian (1936- …), Philosophie et his-toire des concepts scientifiques, (2000-2006); 340.HYPPOLITE Jean (1907-1968), Histoire de la penséephilosophique (1963-1968); 342. IZOULET Jean(..?.-1929), Philosophie sociale (1897-1929); 352.JOUFFROY Théodore (1796-1842), Philosophiegrecque et latine (1832-1837); 386. LAVELLE Louis(1883-1951), Philosophie (1941-1951); 396. LEMONNIER Pierre Charles (1715-1799), Philosophiegrecque et latine (1749-1799); 400. LE ROYÉdouard (1870-1954), suplinitor al lui HenriBergson (1914-1916), Philosophie moderne (1921-1940); 422. LERMINIER Jean-Louis-Eugène (1803-1849), Histoire générale et philosophique des légis-lations comparées (1831-1849); 427. LÉVEQUECharles (..?.-1900), Chargé de cours (1857-1861),Philosophie grecque et latine (1861-1900); 448.MALMÉDY Simon de (..?.-1584), Philosophiegrecque et latine (1572-1584); 473. MERLEAU-PONTY Maurice (1908-1961), Philosophie (1952-1961); 487. MONSTIER François DU (..?.-1661),Philosophie grecque et latine (1646-1661); 499.MORUS Michel (..?.-1720), Philosophie grecque etlatine (1703-1720) ; 510. NOËL DE NORMANDIELouis (..?.-1693), Philosophie grecque et latine(1663-1693); 511. NOURRISSON Jean (1825-1899),Histoire de la philosophie moderne (1874-1899);513. NYON P. (..?.-1692), Philosophie grecque etlatine (1669-1682); 519. PADET Pierre (..?.-1663),Philosophie grecque et latine (1647-1663); 521. PAR-ENT F.R. (..?.-1622), Philosophie grecque et latine(1594 sau 1595-1622); 530. PELLERIN J. (..?.-1611),Philosophie grecque et latine (1567 sau 1568-v.1611); 534. PERREAU J. (..?.-1645), Philosophiegrecque et latine (1622-1645); 548. PLUQUETFrançois André Adrien (1716-1790), Philosophiemorale (1776-1781); 560. PRIVAT DE MOLIÈRESJoseph (Abbé) (1677-1742), Philosophie grecque etlatine (1723-1742); 565. RAFFAR Vincent (..?.-1606),Philosophie grecque et latine (1589-1606); 566.RAMUS Pierre LA RAMÉE numit în latinã (1515-1572), Mathématiques et Philosophie grecque etlatine (1551-1572), Doyen des Professeurs; 609.SAISSET Émile Edmond (1814-1863), Chargé decours de Philosophie grecque et latine (1853-1857);636. TARDE Gabriel (1843-1904), Philosophie mo-derne (1900-1904); 642. TERRASSON Jean (Abbé)(1670-1750), Philosophie grecque et latine (1720-1750) ; 645. THUROT Jean-François (1768-1832),Langue et philosophie grecques (1814-1832); 653.TURNÈBE Adrien TOURNEBOEUF dit Grec (1547-1561), Philosophie grecque et latine (1561-1565);

Filosofia de piaþã saufobosofia

Jean-Loup d'Autrecourt

remarci filosofice

dezbateri & idei

2233



2233TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

657. VARIGNON Pierre (1654-1722), Philosophiegrecque et latine (1694-1722); 667. VICOMERCA-TO François (..?.-1561), Philosophie grecque etlatine (1542-1561); 672. VUILLEMIN Jules (1920-2001), Philosophie de la connaissance (1962-1990).

Tot acest pomelnic poate pãrea inutil; într-adevãrel este inutil pentru filosofie. Totuºi ca sã nuanþezun pic aceste verdicte prea severe am sã fac câtevaprecizãri. Lista cuprinde 50 de persoane, deoareceam adãugat ºi numele lui Pierre Gassendi (poziþia271), care nu a ocupat un post de filosofie, dar arãmas în istoria filosofiei prin faimoasa scrisoare încare Descartes îl demoleazã în toatã regula;Gassendi a fãcut tot ce i-a fost posibil ca sã obþinãun rãspuns din partea lui Descartes (prin intermedi-ul lui Mersène), sã fie inclus în operele filosofuluifrancez ºi sã rãmânã astfel în memoria posteritãþii.Bineînþeles cã a reuºit, dar rezultatul este mai multdecât deplorabil, el este ruºinos, cãci Descartes îlnumeºte sofist, fals filosof, ºi îl executã fãrã milãde-a lungul câtorva pagini memorabile.

ªtiu cã mi se poate reproºa cã nici ceilalþi nusunt filosofi, ºi cã deci nu ar trebui sã-i acuzãm deincapacitate ºi incompetenþã speculative în domeni-ul filosofiei. Nu le-am putea pretinde ceea ce nu nepot oferi. Bineînþeles, numai cã ei au ocupat ºiocupã posturi de filosofie! Iar atunci când afirm cãaceºti falºi filosofi sunt niºte iluºtrii necunoscuþi,vreau sã spun, pur ºi simplu, cã ei rãmânnecunoscuþi chiar ºi specialiºtilor! Adicã nu suntcitaþi în studiile de specialitate, nu au contribuit cunicio teorie filosoficã, nu au lãsat nicio urmã înistoria filosofiei, cu excepþia acestui catalog denume din arhivele instituþiei franceze. Faptul esteexplicabil, este normal, deoarece atunci când îþipetreci tot timpul în intrigi de culise pentruobþinerea privilegiilor, a prestigiului imediat, a pute-rii etc., nu-þi mai rãmâne timp pentru studiu, pen-tru gândire, pentru speculaþia filosoficã. Deci pot fiscuzaþi din acest punct de vedere.

Singurii care au o anumitã popularitate, datoratãfaptului cã sunt contemporani, ºi pentru cãmijloacele de publicitate sunt mai dezvoltate înprezent, dar despre care nu se va mai discuta delocîn secolul al XXI-lea, îndrãznesc o primã profeþie,sunt urmãtorii zece în ordinea istoricã: BERGSONHenri (1859-1941); GILSON Étienne (1884-1978);HYPPOLITE Jean (1907-1968); MERLEAU-PONTYMaurice (1908-1961); VUILLEMIN Jules (1920-2001); FOUCAULT Michel (1926-1984); HACKINGIan (1936 …); FAGOT-LARGEAULT Anne (1938…); BOUVERESSE Jacques (1940 …); ELSTER Jon(1940 …).

Din aceºti zece negri mititei, am sã elimin doi:Jon Elster ºi Ian Hacking care nu sunt francezi;primul este american, iar al doilea este canadian. I-am ascultat în niºte conferinþe recente; nu le-ampus nicio întrebare. Ambii sunt în prezent în exer-ciþiul funcþiunii. Deci mai rãmân opt francezi.Despre primul, care este cunoscut peste hotare,Henri Bergson, pot spune doar atât: chiar ºi admira-torii sãi cei mai tardivi au afirmat recent, într-unnumãr care-i este consacrat de revista Magazine li-ttéraire, cã micuþul Henri este plin de înflorituri,adicã filosofia sa este purã retoricã; dealtfel nimeninu predã în universitate Bergson, este însã citat înmod foarte sporadic ºi din ce în ce mai timid.Cioran plecase la Paris cu o bursã ca sã facã o tezãdespre Bergson, tezã pe care nu a început-o nicio-datã; avea altceva mai interesant de fãcut. Mairãmân doar ºapte, din care unul singur este serios,un adevãrat savant, istoric important al filosofieimedievale: Etienne Gilson. Nu se poate facefilosofie medievalã fãrã acest specialist; însã nu aprodus nimic original în filosofie; cum spuneaNoica despre istoricul filosofiei Emile Bréhier,referindu-se ca la un exemplu ce nu trebuie urmat,

ºi Etienne Gilson a fãcut operã de "auto-castrare in-telectualã", s-a epuizat într-o muncã exclusiv eruditãrenunþând la creaþie. Mai rãmân doar ºase, printrecare nu am absolut nimic de spus despre JeanHypolite. Din restul de cinci, îl semnalez peMaurice Merleau-Ponty despre care se afirmã cã aravea contribuþii în fenomenologie; câþiva specialiºtiîn ºtiinþe cognitive îl citeazã din când în când pechestiuni de fenomenologia percepþiei; asta este tre-aba lor; numai cã profesorul Merleau-Ponty nu arenicio teorie cognitivã concretã despre percepþie.Michel Foucault este copilul teribil dintre ultimiipatru, ba chiar copilul teribil al celei de-a douajumãtãþi a secolului al XX-lea; el a avut acestadmirabil talent de a-ºi transpune tarele personale(homosexualitatea, sadomasochismul, etc.) în teoriisociologice anarhiste; nu avut pregãtire filosoficã, ºidealtfel nu a scris niciodatã vreun text de filosofie;totuºi a reuºit sã pãcãleascã pe toatã lumea ºi sãtreacã drept "filosof francez important". Studenþiimei americani, veniþi în Franþa cu ocazia pro-gramelor de schimb internaþional, mã tot întrebaudespre Derrida ºi despre Foucault; ce sã fac, le-amþinut niºte cursuri ca sã-i lãmuresc.

Mai rãmân doar trei, cei mai mititei. JulesVuillemin este de orientare anglo-saxonã, comenta-tor al lui Bertrand Russell; l-am citat din com-plezenþã în teza mea de doctorat; nu are nicioteorie în filosofia cunoaºterii, cu toate cã este spe-cialist! Anne Fagot-Largeault, specialistã în bioeticaºi filosofia medicinei, a fost nevasta profesoruluiJean Largeault, care "a tãiat ºi a spânzurat" înfilosofia universitarã francezã, mare adversar alfilosofiei analitice; bine cã nu mai trãieºte. Înschimb Anne Fagot-Largeault este foarte simpaticãla cei 60 de ani, avem ºi o pozã împreunã, pe carenu am arãtat-o nevestei ca sã n-o fac geloasã, deacum doi ani când am asistat la câteva din semi-nariile ei ºi când am bombardat-o cu o serie deîntrebãri supãrãtoare; este adeptã ºi propagatoare aacestei ideologii periculoase care este transumanis-mul antropotehnic, adicã modificarea naturii umaneprin mijloace artificiale. Nu pot sã fiu de acord cuea, deoarece toate tezele ei sunt anti-etice, anti-filosofice, mizantropice, anti-umaniste. În fine, pro-fesorul Jacques Bouveresse, cel care l-a popularizatpe Wittgenstein în Franþa, este comentatorul prinexcelenþã al operei wittgensteiniene. În douã arti-cole critice, am arãtat cã profesorul face anumiteconfuzii de interpretare; i le-am trimis înainte depublicare, însã nu mi-a rãspuns decât asistentul lui,doar aºa din politeþe. Pãcat, deoarece am publicatdupã aceea articolele respective. Dar despre propriasa filosofie, nici el însuºi nu ar putea spune marelucru. Pe scurt, filosofia universitarã francezã este înpanã de la origini ºi pânã în prezent. Este unul dinmotivele pentru care, aproape instinctiv, francezii s-au orientat în mod masiv cãtre vecinii lor anglo-saxoni. Numai cã în acest caz "ce-au luat pe mereau dat pe pere".

Utilitarismul anglo-saxon înFranþa

În Grecia anticã, filosofia se fãcea în agora,adicã în piaþa publicã; în prezent se practicãsporovãiala în mass-media, în super-market, la tele-viziune. Care-i diferenþa? Nu suntem tot în piaþã, adispãrut agora, tocmai acum când se vorbeºte totmai mult de economia de piaþã, de societatea deconsum? Nu, agora nu mai existã, iar vechea diho-tomie anticã, disocierea între filosofi pe de-o parteºi sofiºti sau retori pe de altã parte, nu se maipoate opera în zilele noastre. De ce? Pentru cã, înprezent, în Occident nu mai existã decât sofiºtii;aceºtia au câºtigat vechea luptã împotriva filosofilor;

retorica este dominantã în faþa filosofiei. Una-iprofitabilã, iar cealaltã inutilã! Una se ocupã delocurile comune, este pe placul opiniei publice, iarcealaltã priveºte cu un anume dispreþ filosofia lim-bajului comun. Una câºtigã, se îmbogãþeºte; cealaltãpierde, sãrãceºte, dispare.

Cu rãdãcini antice în retorica greacã, udatã cumaterialismul unor Democrit ºi Leucip, luminatã deconcepþiile epicuriene ºi hedoniste, umbritã de em-pirismul anglo-saxon, îngrãºatã cu multe gunoaiemarxiste ºi pozitiviste, filosofia utilitaristã anglo-americanã a rãsãrit pe la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi s-a dezvoltat în secolul trecut atât înmediul anglo-saxon cât ºi pe vechiul continent.Mercantilismul, simþul comun, limbajul sofisticat,egalitarismul, comunitarismul ºi alte derivate stau labaza acestui curent fobosof (fobia înþelpciunii), alfilosofiei de piaþã bine ascunsã sub masca liberalis-mului! Ideologii diverse, de toate culorile, opuse înmod tradiþional se întâlnesc, converg sub aceastãfalsã faþadã: utilitarismul anglo-saxon. Ceea ce estemai grav este penetrarea insidioasã ºi rapidã înmediile universitare europene; astfel reþelele univer-sitare filosofice încep sã fie cam aceleaºi în Europaºi în lumea anglo-saxonã.

Dar cum se poate explica aceastã catastrofã in-telectualã în Franþa? Rãspuns: prin sistemul derecrutare pentru ocuparea posturilor universitare.Aparent se face prin concurs, în realitate totul estetrucat, iar candidaþii sunt cunoscuþi cu mult timpînainte. Celor care vor îndrãzni sã protesteze, le potfurniza listele cu noile cadre filosofice, din ultimiicinci ani, cu cine, cum ºi unde a fost "co-optat", casã folosesc expresia care este la modã. Acest sistemeste primitiv, þine de o formã arhaicã de organizarea societãþii franceze sub formã tribalã perfect ie-rarhizatã. Societatea francezã nu este una democra-ticã, ci una heteroclitã prin co-existenþa mai multortriburi, care întreþin relaþii extrem de conflictuale(exemplu, rãzboiul civil din 2006). Faptul esteexplicit de vreo douã secole încoace.

În acest tip de societate orientalã pre-modernã,aºa-zisã "occidentalã", totul este organizat pentruprezervarea reþelelor tribale, a societãþilor închise(societatea deschisã nu existã aici), a confreriilor ºi,în acelaºi timp, pentru salvarea aparenþelor demo-cratice. Comunitatea tribalã care controleazãînvãþãmântul ºi cercetarea contemporane face totulpentru selecþionarea tinerelor "talente" printr-orecrutare conformã cu apartenenþa ideologicã, deorientare mondialistã ºi totuºi tribalã. De aceea nupot rezulta adevãrate valori, ci doar false elite, oreþea extrem de impermeabilã, cu atât mai durã cucât exceleazã prin mediocritate; aceasta din urmãeste direct proporþionalã cu ierarhia instituþionalã:cel mai bine plasat este cel mai mediocru.

De aceea filosofia este practic inexistentã înFranþa; în mod excepþional câþiva universitari destulde marginalizaþi încearcã sã supravieþuiascã în faþaideologiilor extremiste ºi ribozomice. Deci nu-iputem pune pe toþi "în aceeaºi oalã" (în francezã,dans le même panier, ca sã facilitez traducereaturnãtorilor). Însã, doar cu o rândunicã nu se poateface primãvarã; ba nici mãcar cu câteva rândunicinu se face primãvarã. Reamintesc în concluzie acestfapt capital: niciunul dintre cei mai importanþifilosofi francezi, care meritã fãrã rezerve toateellogiile - La Boétie, Montaigne, Descartes, Pascal,Malbranche, Montesquieu, Voltaire, Rousseau,Diderot etc. -, nu a predat la Collège de France ºinici cel puþin la universitate. Concluzia este simplãºi þine loc de argument.

1 iunie 2007, Saint Martin d'Hères

Aº da orice sã am o viziune. Cu ea n-aº maiavea decât paºi uºori. Ar fi scutirea mea înalb. Sã gândeascã alþii tot ce trebuie gândit,

sã facã alþii tot ce trebuie fãcut. ªi ce-aº fi eu întretimp? Viziunea îl anuleazã pe „între timp”. Astaînseamnã cã eºti brusc salvat de cunoaºterea ºiperfecþionarea de sine. Gata cu cei zece paºi cãtreautocontrol, cu ce 50 cãtre un abdomen plat ºi alþi14 cãtre un ten de invidiat. Moartea e ultimul vis.Viziunea e repetiþia care nu va ºtirbi cu nimicspontaneitatea acestei singure ºi sigure Premiere.Dar pânã atunci... pânã atunci ar trebui sã-migãsesc mãcar un curaj de cerºetor. Sã-mi primesccalm din mâini binevoitoare mici bucãþele de iad,nu prea mari, atât cât sã nu-mi tulbure confortul.Sã-i privesc cu o imperturbabilitate de mistic pe toþicei care mã vor considera un simplu juisor. Sã nuregret cã imaginaþia e o formã de entuziasm pe carenu o sã o ating niciodatã cu creierul ãsta al meucare începe sã semene cu un ovar distrofic. (Cam laasta se gândea unul dintre plictisiþii de calitate întimp ce privea raþele din parcul central pe care lemai vâneazã când ºi când cu vâsla cuplurile de

îndrãgostiþi ce vin sã se alunece pe-aici. Eraproaspãt absolvent de filozofie ºi se bucura deultimele zile petrecute în oraºul în care a fãcutfacultatea. Îi era ºi acum nesuferit, la fel ca înprima zi, dar ar fi dat orice sã-ºi gãseascã mãcar unpost de „secretarã” pe undeva. Ar fi stat la o adicãºi într-o chirie cu buda afarã. Ar fi renunþat la þigãri.I-ar fi ajuns doar panseurile astea pe care, pur ºisimplu, nu se putea abþine sã nu le construiascã întimp ce fãcea baie sau se plimba. Îi gãureau minteaca niºte molii... Profesorul lui preferat i-a spus cãultima soluþie, aerisirea totalã, ar putea-o face dacãs-ar îndrãgosti. „Iubirea e singura naftalinãeficientã”. Nu ºtia de ce, dar chestia asta… sã-þi baþicapul cu dragostea i se pãrea lucru mai greu decâtcompletarea unei aplicaþii pentru o bursã într-o þarãcãreia nu-i cunoºti limba decât extrem de vag ºi la oadicã te-ai putea descurca doar în piaþã cu celecâteva cuvinte bãlmãjite. Dar cine ºtie… poate cã îniubire lucrurile pot sta la fel de uºor… ca oplimbare prin piaþã. Ba chiar mai uºor… doar aici„se” spune cã nu trebuie sã te tocmeºti. Pânã unaalta, în ciuda situaþiei disperate, plictiseala îl lovea

în toate formele ei, inclusiv în cele „teoretice”. Îºitot repeta cã „situaþiile disperate” necesitã pentrurezolvare chiar „disperarea”, nu avalanºele astea desilabe inutile. Trebuia sã gãseascã o soluþie... sã sedezbare de crusta noroioasã a tot ce ºtia ºi era, sã ospargã ca pe o mascã de argilã. Atunci ar fi rãmascu adevãrat singur, stãpîn pe menierea1 lui moralã.Acum, ºi de-ar fi sã se sinucidã n-ar putea lãsa înurma lui decât un bileþel cu citate neidentificabile.

1 Menierea moralã = o combinaþie între moralã ºi sindro-mul Meniere (boalã majoritar femininã) care se manifestãprin puternice atacuri de vertij, nerezistenþã la oscilaþiilede presiune (fie ele chiar morale), imposibilitatea de azbura sau de a face miºcãri bruºte, cum ar fi schimbareade direcþie cu 180°, sãrituri în bazin, greaþã, nistagmus(incontrolabilitatea miºcãrii globilor oculari). Singurultratament cunoscut pânã în prezent constã în nemiºcareatotalã a suferindului pe perioada atacului, iar pe termenlung evitarea factorilor de stres, adicã a vieþii în general.Se recomandã abþinerea de la cafea, þigãri, alcool, zborulcu avionul sau cãlãtoriile îndelungate cu maºina. Remediinaturiste: ceai de petale de floarea soarelui, piracetam,tincturã de ginko biloba, eliminarea treptatã a bovaris-melor precum ºi a dorinþelor justificate.

2244



2244 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

subcooltura

AbsolventulOana Pughineanu

Mitul utilului ºi situarea omului în lume

Deseori ne plângem de consistenþa diafanã ascrierilor filosofice ale oamenilor de culturãromâni ºi de aceea poate, arareori avem

îndrãzneala sã reluãm creativ ideile lor, pentru arãspunde unor preocupãri actuale. Pe unii neîngrijoreazã fie caracterul relativ al valorilor ce seaflã în atmosfera sapienþialã a timpului pe care îltrãim, fie caracterul postmodern al gândiriicontemporane, fie absenþa unor meta-povestirilegitimatoare, fie puzderia de micrologii dinperspectiva cãrora sunt gândite temeiurile acþiunilornoastre prin care se structureazã realitateacontemporanã, în ciuda faptului cã existã neliniºtiglobale care ne solicitã atenþia prin iminenþacatastrofelor pe care le anunþã (dezechilibreecologice majore, ireversibile ºi care ameninþã viaþaomului) sau prin impredictibilitatea ºihipercomplexitatea incomprehensibilã pe care lepresupun (biotehnologiile umanului). Având învedere partea dezagregant-existenþialã a acestuicontext propun o analizã ce va relua douã conceptepe care D. D. Roºca le-a lansat. Primul concept eradesemnat prin expresia “mitul utilului”, prezentã îneseul Mitul utilului [1933], iar al doilea conceptfusese desemnat prin expresia “gratuitul ca valoaresupremã a culturii”, deºi a fost lansat mai întâi îneseul amintit, el devine concept originant alîntregului demers filosofic expus de D. D. Roºca înExistenþa tragicã. Încercare de sintezã filosoficã[1934].

Mitul utilului se constituie într-o instanþãlegitimatoare a acþiunilor umane în genere ºi susþineun sistem de valori în care demersul reflexiv-criticpe care îl presupune ºi practicã filosofia estevalorizat minimal, dacã nu depreciativ, iar

caracterul de utilitate directã a rezultateloracþiunilor dã valoarea acestora ºi a categoriilor încare sunt încadrabile. Mitul utilului se instituie ca ometapovestire ce legitimeazã maºinismul, dupãexpresia lui D. D. Roºca, altfel spus industrialismul.Deºi discuþia porneºte de la un context socio-istoricparticular, ce priveºte în special situaþia Transilvanieiîn primele trei decenii ale sec. al XX-lea,interpretarea poate fi rãsfrântã peste aceste graniþegeografice ºi de timp.

Puterea legitimatoare a mitului utilului ecapabilã sã punã în umbrã cu o forþã la puterea adoua problema valorii gratuitului. În primul rândimperativul utilului imediat refuteazã acþiunile critic-reflexive ale filosofiei ca fiind indezirabile din cauzagratuitãþii lor, gratuitate discutabilã dacã este privitãîn timp. În al doilea rând mitul utilului este formaprin care se asigurã uitarea originii posibilitãþiinaºterii, transmiterii ºi sporirii utilului, adicã avalorii gratuitului în producerea utilului. Dacã ar fisã dãm un exemplu am putea sã spunem cãgeometria s-a nãscut în Egipt, din raþiuni de utilitatedirectã, mãsurarea pãmântului, dar a devenitdisciplinã matematicã datoritã înclinaþiei speculativea grecilor, care au formulat principiile ei, principiilegeometriei euclidiene, iar în cele din urmã aceasta adat naºtere geometriilor neeuclidiene, printr-un altact speculativ gratuit. Iar de-a lungul modernitãþiigeometria a fost una din pãrþie, nãscutã subvaloarea gratuitului, în care s-au originat produseleutile ale modernitãþii, fie ele teorii sau reþetetehnice.

Mitul utilului vine în opinia lui D. D. Roºca înprelungirea imperativului biologic al înlesnirii vieþii.Istoria apariþiei acestui mit presupune transplantareautilului direct ºi imediat din domeniul economiculuiîn „împãrãþia culturii propriu zise”, iar imagineafavorabilã ºi dezirabilã a reprezentantului exemplar

al unei lumi ce trãieºte sub imperativul utiluluidirect ºi imediat, homo oeconomicus, a asigurat„ridicarea utilului direct la rangul de principiudetereminant ºi explicativ al tuturor activitãþiloromeneºti”(M. u., p. 58), naºterea mitului utilului.Confirmarea acestui mit s-a realizat printr-oproiectare în trecut a categoriei utilului direct ºi„care a fost gãsitã ca factor determinant ºi explicatival evenimentelor hotãrâtoare ale istorieiuniversale”(M. u., p. 57.), iar consecinþa directã aacestei confirmãri a fost investirea mitului cu puterede legitimare ºi deci „declararea utilului ca supremãvaloare ºi sens al vieþii”(M. u., p. 58.). Mitul utiluluidirect, deºi pare o modalitate de promovare ºiînlesnire a vieþii, într-o primã instanþã, el poatedeveni în cele din urmã o ameninþare a vieþii îngenere, iar aceastã afirmaþie e susþinutã de efectelenegative pe termen lung ale industrializãrii masive,pe care le resimþim azi la nivel local, regional sauglobal. În afara acestor efecte uºor vizibile, la nivelsocio-cultural au apãrut efecte pe care Heidegger,reprezentanþi ai ºcolii critice de la Frankfurt, dar ºipoststructuraliºtii, printre care ºi M. Foucault le-au pus în evidenþã ºi prin intermediul reflecþieifilosofice o bunã perioadã de timp, peste ojumãtate de secol.

Mitul utilului se constituie într-o imagine ceconfirmã o secvenþã a schemei destinului oedipian,anume acea secvenþã în care Oedip rãspundeSfinxului ºi devine salvator ºi rege al cetãþii,secvenþã care îi asigurã posibilitatea împliniriidestinului, dar ºi posibilitatea aducerii la conºtiinþãa faptului cã destinul sãu s-a împlinit. Esenþialitateaacestui moment constã în faptul cã el consacrãuciderea tatãlui sãu într-un momemnt al destinului.Tot astfel mitul utilului imediat legitimeazã acþiuniprin care efectul tardiv al lor se dovedeºtedezagregant existenþial. Mai ales în mãsura în careformulele pe care le legitimeazã, anume cele aletehno-ºtiinþei înlocuiesc cunoaºterea fenomenului,cunoaºterea pentru cunoaºtere, cu cunoaºtereamodului de a face, de a efectua în vederea unuiefect. Altfel spus mitul utilului direct legitimeazã oparadigmã în care putem produce ceea ce nucunoaºtem.

filosofograme

Aurel Bumbaº

Caracterul pozitiv al relativismului valorilor (I)

2255



2255TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

tradiþii

Dintre soliºtii de muzicã popularã clujeni,cei mai cunoscuþi sînt deocamdatãDumitru Fãrcaº ºi Aurel Tãmaº, unul

instrumentist, iar celãlalt solist vocal. Primul areîn spate o carierã artisticã fulminantã, inclusiv caafirmare internaþionalã. Al doilea se aflã laapogeul notorietãþii ºi în plinã ofensivã. Deºi atîtde diferiþi (prin repertoriu ºi prin modalitateaînsãºi de interpretare), ei au totuºi în comun oanume perspectivã artisticã, transfiguratoare,asupra cîntecului tradiþional. În moduri diferite, eise desprind de tradiþionalismul decorativ, cusurprinzãtoare modificãri în chiar structurilemelodice ale cîntecului.

*

Dumitru Fãrcaº reuºeºte sã scoatã dinprovincialism un instrument de muzicã popularãºi sã-i impunã o notorietate planetarã. Taragotul,cãci despre el este vorba, are o biografie pauperãºi aproape nimeni nu s-a gîndit cã insolenþasunetelor sale (tãrãgãnatele doine bãnãþene,înainte de interpretãrile lui Dumitru Fãrcaº, sîntadeseori stridente) poate fi purificatã. Taragotul,specific unui spaþiu de sensibilitate restrîns, laconfluenþa unor „stiluri” impure, între gravitateauºor stridentã ºi voioºia precipitatã, e, dintr-odatã, pus sã exprime altceva. Venind din lumeaMaramureºului, pateticã ºi „primitivã“, mustindde un lirism „stihial”, ingenuã ºi feroce, dar trecutºi prin cultura muzicalã a Conservatorului, Fãrcaºmodeleazã taragotul ºi îi schimbã destinaþia.Transformarea e fundamentalã: refacerea fonduluiarhaic al muzicii populare printr-un extraordinarrafinament artistic. L-am urmãrit de multe oricîntînd; omul ºi instrumentul se contopesc într-unfel de fluid vital (a spune cã oficiazã e obanalitate); melodia se naºte parcã din simbiozaacestor corporalitãþi devenite niºte semnearhetipale. Ea singurã prinde atunci consistenþã,imitînd diafanitatea materialã a nesfîrºitului saufebrile „sintaxe ale fulgerului”; e purã, de otransparenþã absolutã, ori plinã de arabescurisubtile; senzualã, uneori; duioasã ºi de o candoarecopilãreascã, altãdatã. În totul, ea exhibã unambitus ºi o complexã gamã sufleteascã, unice,fãrã îndoialã, în istoria acestui instrument.Desigur, cum uºor se poate bãnui, nu avem de-aface numai cu un interpret. Dumitru Fãrcaº esteîn primul rînd un creator prin faptul cã a creat unimaginar muzical original cu un stil imediatidentificabil. Muzica sa, în ceea ce are mai bun,este o transsubstanþializare a unui fond arhaic, ostilizare în sens metafizic a acestuia. Într-un modsimilar a procedat ºi Constantin Brâncuºi cuformele de artã arhaicã. Dumitru Fãrcaº este defapt un reflexiv ºi „primitivismul” înseamnãpentru el un fapt de culturã. Nu e de mirare,astfel, cã unele piese au în interpretarea sa unacuzat manierism; prin excesul de rafinament ºiprin explozia improvizatoricã, taragotul cautã sã-ºiconstituie un al doilea mit, unul cult. Acestespectaculoase metamorfoze sînt cu atît maisurprinzãtoare, cu cît vin dinspre o lumeconsideratã, îndeobºte, compactã, deloc nuanþatã.Dar asta e o altã problemã. Important rãmîne

faptul cã, prin Dumitru Fãrcaº, muzica popularãromâneascã, în consens cu cele mai recentecercetãri de etnologie ºi folclor, îºi regãseºte cîtevadintre arhetipurile originare precum ºi splendoareaspecificului etnic, care a impus-o pe aproape toatemeridianele lumii. Desigur, tradiþia bãnãþeanãcunoaºte mari taragotiºti, precum Luþã Ioviþã sauIon Murgu, recunoscuþi de Fãrcaº ca precursori ºimaeºtri, numai cã instrumentul însuºi, dupã cumindicã dicþionarele de specialitate, nu are preamari posibilitãþi de expresie. Dar se întîmplã ºi cuacesta ca ºi cu limba în cazul scriitorilor. Ea esteaceeaºi pentru toþi ºi, totuºi, cît de diferite sîntlimbajele de la unul la celãlalt. Instrumentistuldin Maramureº se deosebeºte de ceilalþi tocmaiprin intensitatea unui nou limbaj, prin spargereamodurilor tradiþionale care constituie „sintaxa”instrumentului. Asistãm, altfel spus, la naºtereaunei alte „sintaxe” a taragotului, aºa cum s-aîntîmplat cu poezia lui Nichita Stãnescu, poetulcare a fost un admirator comprehensiv alartistului. Asemenea Mariei Tãnase ºi luiGheorghe Zamfir, Dumitru Fãrcaº are acces laacordurile originare ºi imaginale ale melosuluitradiþional ºi reprezintã una dintre puþineleexpresii de plenitudine artisticã ale acestuia.

O probã posibilã a polisemantismuluitaragotului lui Dumitru Fãrcaº: accesul ºi succesulîn cele mai diverse medii culturale. În anii ’80,notorietatea lui era cam aceeaºi cu a oricãruimare sportiv la modã. Asta în România. A fãcutînsã vîlvã ºi în strãinãtate. Pe unde a trecut astîrnit uimirea ºi admiraþia, iar turneele sale rãmînmemorabile într-o istorie a festivalurilorinternaþionale. Bunãoarã, la un festival din Dijon(Franþa), din 1972, unde participaserã 33 de þãri,lui i s-a decernat, în mod excepþional, „Medaliade Aur”, aceasta dupã ce ansamblul „Mãrþiºorul”primise „Discul de Aur”, „Ciorchinele de Aur” ºi„Colierul de Bronz”. Cariera lui artisticã e înþesatãde trofee, medalii ºi premii; dar ºi despectaculoase gesturi de admiraþie spontanã.Maria Tãnase îi trimite o telegramã valorizantã,asociindu-l la singurãtatea geniului sãu. La o masãfestivã de la Cluj, în 1980, Nichita Stãnescuîngenuncheazã ºi îi sãrutã taragotul. Un lucru ecert: dincolo de calitãþile descriptibile, care aparþintehnicilor de interpretare, Dumitru Fãrcaº are oforþã iradiantã ºi fascinatorie inanalizabilã. Muzicasa induce ascultãtorului un fel de „teroare” sacrã.Emisia prelungã, „inumanã“, a taragotului estemai degrabã copleºitoare, ca un descîntecºamanic. În aceasta constã singularitatea sa, cãci,altminteri, taragotiºti talentaþi au apãrut mulþi,incitaþi de exemplul sãu. Numai în spaþiul clujeanexistã cel puþin trei soliºti remarcabili, toþi custudii muzicale: Ion Ciobanu, Ioan Berci ºi NeluGabor. ªi mai surprinde ceva la Dumitru Fãrcaº:el a „jucat” mereu ºi cumva implacabil pe carteapatriotismului. Exibã un mod natural de a-ºi iubiþara ºi înþelege sentimentalul patriotic ca pe unsentiment al apartenenþei la un spaþiu originar.Paradisul sãu pierdut ºi în permanenþã regãsit canostalgie este un loc anume, satul sãumaramureºean, geografic ºi ca arhetip regenerator.Afectiv, patriotismul sãu e satisfãcut preponderent

prin asumarea tradiþiilor acestui loc matricial ºiprin proiectarea lui într-o dimensiune sacrã. Prinextensie, patria devine pentru Dumitru Fãrcaº, caºi pentru Ioan Alexandru, un „pãmînttransfigurat”. Aceastã sensibilitate patrioticã,îmbibatã de o religiozitate arhaicã, îl situeazã peartist într-un tradiþionalism autohton etern, de tipmitizant, ale cãrui valori se reactiveazã periodic ºicu impact semnificativ. De altfel, în culturaromânã nici tradiþionalismul istoric, curentul cuacest nume adicã, nu ºi-a epuizat resursele. Emereu în aºteptare, cu surprinzãtoare ºi viguroaseizbucniri. În mediile populare folclorul se„consumã” însã nu atît ca un fapt artistic, ci ca o„reminiscenþã” miticã ºi ca simbol obscur alidentitãþii. La orice spectacol folcloric, românultrãieºte frenezia sãrbãtoreascã a unei asemeneaidentitãþi limitate. Aºa se ºi explicã de ce adevenit folclorul un eficient mijloc de manipularepoliticã. E nutreþul festiv al demagogului patriot.

*

În anii ’90, un cîntec despre soarta trecãtoarea omului îi aduce peste noapte celebritatea. Înlumea autorilor de ºlagãre produce stupoare ºineliniºte. Succesul e devastator ºi de duratã. AurelTãmaº are fler ºi începe sã lucreze pe contpropriu. Recicleazã cîntece, combinîndmelodicitatea seducãtoare cu un sentimentalismdecent. Textele au ºi ele o aproape hipnoticãsuperficialitate sapienþialã ºi o anumitã „filosofie”vag neliniºtitoare însã suportabilã pentru individulcomun. Existã o moliciune afectuos-vibrantã învocea solistului ºi tocmai în aceasta constãsecretul succesului sãu. E expresiv prin naturaleþeasentimentului; romanþios fãrã emfazã ori uºuraticcu graþie. Într-un cuvînt, e melodios ºi place. Armai fi de remarcat cã succesul lui Aurel Tãmaº nuse datoreazã unei eventuale mediocritãþi agustului public. Cîntecele sale au o originalitatespecialã; sînt un fel de amestec între melosulfolcloric ºi cel al romanþei; arta în registru elegiac.Sînt cîntece de autor, compuse cu ºtiinþaseducþiei. Forþînd puþin, ar putea fi numite lied-uripopulare.

Cîntecul popular

Dumitru Fãrcaº ºi Aurel TãmaºPetru Poantã

Dumitru Fãrcaº

2266



2266 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Am mai fost noi prin zonã. Eu am rãmas lafilatelie. Ziceam cã-mi voi cumpãra niºtetimbre din ceva insule... Sã fim serioºi! De-

alea, la care mã gândeam, din câte ºtiu eu suntnumai douã în lume, dintre care unul îl are QueenLisabeta cea de-a doua. No... atunci?

Ies de la filatelie ºi o iau la stânga.Hop! Mã opresc la Vasile, la Ursus. Nu ca sã

beau o bere, nu ca sã mãnânc ceva – doar ca sã-lvãd pe Handru (ºefu’), pe care-l ºtiu de când erapiccolo la Metropol, la Mongolu’, la DDomnu’Tudor... acolo jos, în pivniþã, la cramã...

Am vrut, n-am vrut, dar o bere am bãut! Amdorit, n-am dorit, dar ºi micii “i-am servit”. Ies ºi oiau cuminte spre casã, adicã îndreptându-mã totspre stânga. Câte magazine! Prãvãlii... buticuri...ºopuri... cafenele... Dacã o luam spre dreapta, ºi iarpe dreapta (prima) ajungeam pe strãduþa (pietonalã)care te duce spre Casa lui Matei (cel de pe cal).Stradã aºa ºi aºa, dar acolo, pe strada aia, eraatelierul lui Nea Maniu, reparator de stilouri, foartebun, foarte domn, tatãl unui actual pictor foarterenumit, care de ani de zile nu mai e printre noideoarece a plecat în Germania (i se spune Mane).Tot pe strada aceea este o chestie pe care eu nu opricep: adicã este o casã care la parter are unanticariat specializat pe literaturã în limbamaghiarã. Pânã aici pricep tot: casã, parter,anticariat, literaturã, maghiarã... Dar de ce este“destencuitã” de, zãu cã nu ºtiu de câþi ani? Nu cumulþi metri înainte de aceastã clãdire este unrestaurant “pricopsit” cãruia pe vremuri îi spuneaIIntim (acum îi zice cu totul altfel). Restaurantulãsta, pe când îi zicea IIntim, era aºa de tare cã

niciodatã nu am înþeles cum de poate exista: adicãtu, bãrbat în floarea vârstei ºi verificat, nu aaveaivoie sã intri acolo! Adicã acolo aveau acces numaigagici, ddoamne, ffete, bbabe ººi ffecioare! (Acum, decâþiva ani, s-a schimbat modificarea; asta odatã cumodificarea schimbãrii: dar, totuºi, tu, eeu, nnoi totnu putem intra, decât dacã, telefonic, nu ne-amfãcut o rezervare, iar prin buzunare nu ne-amrezervat „argumentele” ieºirii).

Cam vizavi de acest restaurant, la o micãdughenuþã de traduceri, dacã ai noroc, o poþiîntâlni pe Cãtã – traducãtoare “brici” apropo degermanã. Ea a avut un soþ – Vusa – figurã mare,clujean-clujean venit din Cãlimãneºti (Cãtãlina, ea,fiind din Sighiºoara). Uite, asta mi-a plãcut:îndrãznesc sã spun cã ºi olteanul Vusa ºitraducãtoarea sighiºoreancã de Cãtãlina s-au dedatClujului astfel încât au devenit personaje ale acestuioraº, oraº altminteri destul de nãzuros, adicã nudeschis chiar oricui. De-acolo, de sus, de unde eacum, cred cã Vusa mai întâi la Cluj se gândeºte, ºinu la plajele de pe malul Oltului (despre care mi-apovestit niºte chestii pe care eu nu vi le povestesc).Vussa? Tudor Dumitru Savu. Nu ºtiþi despre cine evorba? Informaþi-vã. Citiþi-i cãrþile! Dar ziceam cã,ieºind de la Ursus, o iau la stânga, nu la dreapta!Adicã mã duc spre casã. Ce mi-a venit de m-a dusgândul spre dreapta? Cred cã mã temeam sã nu uitde strãduþa asta (a lui Matei, nu?).

Deci, o iau spre stânga. Acasã!Ce amintiri! Ce amintiri! Fosta Autoservire

(adicã “un târâº” unde, pe bani de mai nimic, bãgaiiahnie de fasole ori salatã orientalã cât primeacimpoiul – c’est-à-dire stomacul), pe urmã

cinematograful Timpuri Noi! Aici era tare! Biletulcosta un leu ºi zece bani (exact cât un pachet deMãrãºeºti). Da, da... dar de plãteai un bilet, puteaista acolo toatã ziua! Fireºte cã rula acelaºi film, însãnu-þi prea pãsa: erai acolo cu dumneaei, o þineai demânã, poate ºi ea pe tine, buda era pe dreapta,lângã ecran... era miºto. Ce filme am vãzut acolo?Dracu’ ºtie. Aveam alte treburi.

Aºadar, spre casã, spre stânga. Taman pe colþ,înainte de stop (sau între stopuri), sub celelaltecoloane (care nu au legãturã cu reuºita la examene),este muzeul farmaceutic, sau de farmacie, ori alfarmaciei? Aþi fost pe-acolo? L-aþi vãzut? Trebuie sãcobori niºte trepte, dar nu-i cumplit de greu.Înãuntru (depinde de om) te distrezi de nu-i drept.Tot felul de borcane, borcãnaºe, scule ºi bocaluri.Nici n-ai crede – dacã nu le-ai vedea – cã aºa ceva aexistat! Ah, ºi ce scrie pe toate sticluþele ºiporþelanurile de-acolo! Parol cã meritã sã vãconsacraþi o juma’ de orã întru luare la cunoºtinþã.

Încotro o pornim? Eu trec strada spre WC-ulpublic (acela care ba e, ba nu-i). Deci, prin faþaMuzeului, a Palatului Bánffy, acolo unde – dacã aitimp ºi chef – poþi vedea multe-multe tablouri de-ale lui Luchian, Petraºcu sau Grigorescu (ca sã numai vorbim despre ce-i prin depozit: tot felul devalori ºi de trãznãi). În curte, unde pe vremuri eracinematograful Progresul, a fost, pânã mai an, cevasoi de terasã; tot atâta timp petreceai, dar te costaceva mai mult.

Mai departe, spre casã. Trec pe lângã “cavoul”CEC-ului, aflat la parterul uneia dintre caselegemene, mã gândesc cu nostalgie la restaurantulSomeºul, la librãria Coºbuc, mã uit degeaba la odroaie de bãnci, intru pe la farmacie, ies, din nou oiau la stânga ºi, cu adevãrat, mã duc acasã.

Mi-am luat niºte Diazepam. Ne mai auzim,dupã ce-mi trece.

Tot prin jurul “calului”Tudor Ionescu

remember

Stimate domnule preºedinte,

Am fost ºi eu puþin plecat prin strãinãtate,prin Europa noastrã, acum putem afirma cumîndrie cã e ºi a noastrã. O Europã

colectivizatã, cum zice vãrul meu care-i un glumeþirecuperabil. N-am fost la cules de legume, fructeori zarzavaturi. Nu pentru cã aº considera oasemenea activitate ca fiind dezonorantã, dincontrã. Dar pe mine ºalele mã dau gata, dacã stauceva mai mult aplecat aºa rãmîn. Trebuie sã vinã cutarga ºi sã mã ducã la recuperare. Aplecat poateînsemna ºi ploconit. Noi, românii, sîntem specialiºtiîn ploconeli. Încã de pe vremea turcilor. Ar fitimpul sã devenim mai þepeni... Asta e un soi deglumã cu mai multe înþelesuri.

Am fost prin Europa ºi am vãzut locurifrumoase ºi ºosele excelente ºi am bãut bere dupãcare niciodatã nu m-a durut capul ca la noi undeavem aºa bunã apã ºi totuºi... Nu apa e de vinã,pînã la urmã. Dar pe mine cel mai mult mãintereseazã oamenii, sã-i privesc cum se miºcã, cumreacþioneazã, sã-i aud ce vorbesc, sã-i întreb de unade alta chiar dacã nu posed un bagaj bogat în ceeace priveºte limbile lor strãine. ªi pentru majoritateacelor de dincolo, România nu înseamnã prea mult,eventual Dracula ºi cîþiva fotbaliºti. Pentru ei,sîntem o þarã cam în ceaþã, aºa mi-au ºi spus cîþiva

intelectuali, culmea, cã România este pentru ei încão þarã care zace în ceaþã... Le-am rãspuns cã þaracare zace în ceaþã se numeºte Anglia! A noastrã-iînsoritã ºi frumoasã, cu munþi, vãi, ape, deltã ºimare ºi pãsãri cãlãtoare, cu oi ºi brînzã de calitatepe care nu mai avem voie s-o producem ºi mai a-vem lacuri multe cu peºte ºi am fost grînarul Eu-ropei pe vremuri iar acum cumpãrãm grîu ºi fãinãdin marea noastrã colectivã. Mi-au rãspuns, unii, cãn-au auzit de grînarul Europei dar dacã eu spun eimã cred. Vor sã afle ºi nu prea au de unde ºi cum.Le-am spus cã þara-i minunatã doar oameni-s derahat. Au rîs ºi m-au bãtut pe umãr, mormãind cãºi pe la ei majoritatea-s cam la fel. Dar poporul oduce mult mai bine, am replicat eu, uitînd cã ºipoporul e fãcut, în fond, tot din oameni, ce naiba!

Se spune cã e necesar sã cãlãtoreºti pentru amai învãþa una alta, a te cultiva. Eu cãlãtoresc doarca sã privesc. ªi sã stau de vorbã cu tot soiul deindivizi de diverse categorii sociale. În muzee nuintru. Sînt atît de multe tablouri ºi alte soiuri deexponate încît, la sfîrºit, nu-mi mai amintesc nimicºi am pierdut timpul degeaba. Mai bine zac la omasã dintr-o cafenea ori berãrie, de preferinþã afarã,pe trotuar, chiar dacã-i mai scump.

În timp ce beam o cafea pe terasa unei cafeneledin Paris, am aflat cã-n þarã se porneºte foarte clarºi rãspicat controlul averilor oamenilor politici. Aºa-i

indicaþia europeeanã, nu se mai poate ocoli. Asta eo veste tare pentru popor. E un prilej de bucurie.Poate afla cum s-au îmbuibat unii aleºi pe spinãrileaplecate ale oamenilor muncii cinstiþi ºi cum n-aufãcut nimic altceva decît tot soiul de afacerinecinstite, adevãrate hoþii. Privatizãri ºi societãþideschise pe numele neamurilor. Soþii, mame,veriºoare... Oare se vor verifica ºi neamurileparlamentarilor? Ar trebui. ªi sã se dea în vileag, sãse publice, sã afle orice cetãþean al patriei. Poatevom avea atunci ºi noi niºte cazuri de demisii orichiar de sinucideri... Era sã mã înec cu cafeauaparizianã. Politicianul român ºi demisia, politicianulromân ºi sinuciderea din prea mare avere,politicianul român ºi... procesele de conºtiinþã! Babaºi mitraliera! În veci nu se va întîmpla aºa ceva înþara noastrã româneascã. Cãci românul e un individºmecher, greu de intimidat, pus mereu pe hohotelidin te miri ce. ªi eu am rîs aici cu poftã nebunãcînd cineva m-a întrebat, foarte grav ºi serios, dacãRomânia e o þarã depresivã? Da, sînt multe vãi ºidepresiuni prin þara noastrã, am vrut sã-i rãspund,dar n-am ºtiut sã fac jocul de cuvinte într-o limbãstrãinã ºi atunci i-am rãspuns cu un sãnãtos hohotde rîs. Acum nu-mi bate nimeni în calorifer darînchei, cã iar mã podideºte rîsul. ªi mã semnez cade obicei: un om din þarã.

P.S. Am citit într-o revistã cã expresia „mi se rupe-n

paiºpe” vine de la vechii egipteni! Ca sã vezi cerãdãcini au românii noºtri!

scrisori cãtre preºedinte

Scrisoarea a paisprezeceaRadu Þuculescu

2277



2277TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Din 1981, anul logodnei ºi al nunþii, adevenit „senzaþie mediaticã”. La 20 de ani,saltul din anonimat i-a schimbat viaþa. A

suflat un aer proaspãt peste prãfuita monarhiebritanicã, dar pânã la urmã s-a sufocat cu prafulrãscolit intempestiv. Casa regalã nu era pregãtitãpentru aºa o vijelie, britanicii o aºteptau. Paparazziiau transformat-o în femeia cea mai fotografiatã dinlume ºi nu se poate spune cã asta i-a displãcut laînceput. Apoi, treptat, numele Prinþesei de Wales,Diana, a intrat în competiþie directã cu al zeiþeivânãtorii. A surclasat-o pe zeiþã în popularitate,expunându-se ca ciuta Dianei în poiana deschisã apresei, transformându-se astfel în „pradadeceniului” pentru hienele nesãtule de senzaþii.Când n-a mai rezistat sã fie hãituitã, a reflectat cuamãrãciune: „E ca o vânãtoare. ªi eu sunt prada”.Cuvinte pline de deznãdejde rostite de AmySeccombe, copie ºtearsã a strãlucirii reale dinpelicula (documentarã?) A Tribute to the People’ sPrincess semnatã Gabrielle Beaumont.

Divorþul din 1992, aventura începutã cu DodiAl Fayed au dat un nou impuls urmãritorilor. Unfotograf a primit din partea tabloidelor treimilioane de dolari pentru o fotografie cu Lady Diºi Dodi sãrutându-se pe iahtul lui Fayed.

Legenda s-a extins sub ochii tabloidelor. Ochiavizi sã inflameze empatic spiritele. Datoritãacestora, prin presiunea emoþionalã exercitatãasupra mulþimilor, când ºi-a pierdut titlul de „alteþã

regalã” a devenit o „reginã a inimilor” celornãpãstuiþi. Mai tânãrã cu 14 ani decât soþul ei,Lady Di a impresionat o lume întreagã ºi aînduioºat cu „nefericirea” ei în cãsãtorie mai alespe femeile neînþelese, aflate în situaþiiasemãnãtoare.

Bodyguardul de la Ritz bãuse ºi luase anti-depre-sive în seara fatalã. Combinaþie periculoasã ºi pen-tru un ne-ºofer. Mercedesul rula cu 200 de km/hîntr-o zonã a Parisului restricþionatã la 50 de km/h.Vestea a îndoliat lumea ºi britanicii au aºternut lapoarta palatului regal peste douã milioane de bu-chete de flori. Se sfârºise viaþa de basm a prinþeseinefericite, legenda prindea noi aripi. ªtirile despreînhumare pot fi contrase într-o frazã. Aceasta: afost îngropatã pe o insulã situatã în mijlocul unuimic lac, la adãpost de aparatele de fotografiat.

A început denigrarea, fãrã a-i umbri imaginea.Bãrbaþii din jurul ei s-au simþit îndreptãþiþi sã-ºiexhibe public fanteziile amoroase legate de prinþesaconsideratã infidelã. Autoarea unei cãrþi despreprinþesã spune cã Lady Di ar fi avut o aventurã cuJohn F. Kenedy Jr. în acelaºi hotel în care tatãlasasinat al lui J.F.K.Jr. s-a culcat cu amanta saMarilyn Monroe. J.F.K.Jr. a murit în accident deavion doi ani mai târziu dupã Lady Di, dând apãla moara fatalismului conjuctural la care macinã dezor dezastre moraliºtii punitivi. George Michaelpretinde cã Diana ºi-ar fi dorit o aventurã cu elpentru cã a fost „extrem de atrasã” de el. Atracþie

imposibil de verificat. Creatorii celebrei rochii demireasã a prinþesei Diana vor publica o carteintitulatã O rochie pentru Diana care va costa1500 de euro, dacã nu au ºi scos-o între timp. Cãrþide-astea sã tot scrii! La o licitaþie caritabilã s-auvândut 79 dintre rochiile sale. Se pare cã uneledintre ele au purtat ghinion celor care le-auachiziþionat. Un blestem al rochiilor prinþeseiDiana? De aici pânã la saltul în paranormal nu edecât un pas. Iatã-l! Dau peste un site de spiritism:„Mesaj de la spiritul Prinþesei Diana”. Printre totfelul de aberaþii ticluite abil pentru cei slabi deînger, apare ºi aceasta, de o precizie cel puþinbizarã. Spiritul prinþesei urcat la cer a hotãrât: „Mãvoi reîntrupa într-unul din viitorii mei nepoþi.”

Pânã la alte metamorfoze spiritiste sã nelimitãm la oglinda filmului. Dupã Amy Seccombeva urma s-o întrupeze pe ecran Keira Knightley,actriþa din Piraþii din Caraibe. Vor urma, desigur,altele ºi altele, pentru cã „imaginea prinþesei încãse vinde”, dupã cum observã presa britanicã ºilumea show-biz-ului. La concertul de peWembeley, organizat de fiii ei William ºi Henry la1 iulie, când ar fi împlinit 46 de ani, au participat63 de mii de persoane. Forumiºti impresionaþi aumulþumit postului Acasã pentru filmele cu ºidespre ea difuzate de ziua ei ºi pentru transmitereaîn direct a concertului de pe Wembeley. Parcã ar fifost de faþã. Elton John, unul dintre celebriiinvitaþi, n-a cântat Candle in the Wind tocmai peacest considerent. A fost o sãrbãtoare, nu ocomemorare. Aºa cã legenda continuã.

Lady Di - legendã viezapp-media

Adrian Þion

ferestre

Întâmplãrile vin ºi trec. De cele mai multe ori,trec pe lângã noi fãrã sã lase urme. Vreau sãspun, fãrã a aºeza în memoria noastrã altceva

decât povestea lor, evenimentul ca atare, iar încuget vreun semn de întrebare.

Ca sã le dãm un sens, ca sã le legãm între eleºi sã obþinem înþelesul care s-ar naºte dinînlãnþuirea aceea de cauzalitãþi, este cu atât maiimprobabil. De cele mai multe ori, nu pentru cãintuiþia nu s-ar afla la înâlnire, nici pentru cãraþiunea s-ar dovedi neputincioasã, ci, mai degrabã, din cauza spaimei faþã de ceea ce aceaoglindã fracturatã, dintr-o datã limpede, ne-arputea aºeza dinaintea ochilor.

Aºa încât nu mã voi sumeþi, nevolnicul demine, a încerca sã înþeleg ceva, nici a ridica pânzaumbrelor de pe luciul oglinzii, ci doar a depãnascurte ºi simple «întâmplãri cu sensul la urmã», casã folosesc admirabila zicere a cuiva mai înzestratdecât mine. Doar cã, îmi amintesc ºi vãreamintesc, acolo la urmã se aflã mintea cea depe urmã, mintea care þi se dã, dacã þi se dã!,degeaba ºi fãrã alt folos decât al luminãrii a ceeace putea sã fie ºi n-a fost ori, mai cu seamã, aceea ce a fost ºi putea sã nu fie ºi al pãrerii derãu.

Iatã dar câteva asemenea întâmplãri de prinlume adunate, adicã din paginile scrise, vorbiteori vãzute ale atotºtiutoarei mass media:

Fiecare epocã are idolii ei. Ba chiar zeii ei, arspune unii, uitând cã zeii se schimbã mai greu ºimai rar; cam cum se întâmplã cu legile englezilor.Ori cum ar fi, nu încape îndoialã cã idolul, ori

zeul ori ce-o fi el, epocii noastre – aici ar fi deadãugat cã pânã ºi epocile au luat-o razna ºi numai sunt ce-au fost, adicã s-au scurtat îngrozitor –este fotbalul. Ori dacã epoca noastrã ne-aobiºnuit, cu asupra de mãsurã, sã dãm cezaruluice-i al cezarului, oamenii cu frica Celui de Sus n-au uitat cã ºi lui Dumnezeu trebuie sã-i dai ce-ial lui. Ba încã se cuvine a-i aduce în casa Domnu-lui nu numai pe oameni, ci ºi, dacã se poate ºiiatã cã se poate, pe idolul ori zeul, mai mititel, alepocii în cauzã. Ceea ce oamenii practici, exacþi,serioºi ºi cu mare fricã de Dumnezeu, care suntnemþii au ºi fãcut cu ocazia ultimului campionatmondial. Prin urmare, câþiva die pfaffen, adicãpopi, mai întreprinzãtori, au instalat în lãcaºurilelor mari ecrane de televiziune, pe care enoriaºiiau putut urmãri cu aghesmuitã atenþie ºicuviincioasã liniºte ºarjele panþerelor cãtre poartaadversã. Las la o parte ce vorbe blagoslovite sevor fi înãlþat spre urechile sfinþilor din icoane lanevolnice ratãri în situaþii ideale. Aflu însã cã alþidie pfaffen, ºi mai înspiraþi în pãstorirea turmei,au invitat kinderii ahtiaþi de jocul cu balonulrotund sã nu se depãrteze de casa Domnului ºi sãîncingã o miuþã chiar înlãuntru, sub blândaluminã a candelelor.

Însã oricâtã admiraþie aº avea eu pentrunemþi, sunt nevoit sã recunosc cã nimic nu secomparã, în gestionarea raporturilor cutranscendenþa, cu înþelepciunea ºi profundadimensiune spiritualã a preoþilor taiwanezi –budiºti sau creºtini, asta n-are nicio importanþã.Conºtienþi de faptul cã toate fãpturile au aceleaºi

drepturi ºi sunt egale în faþa Domului, sfinþiile lors-au nevoit sã aducã în faþa altarului, la cununie,cu fastul cuvenit, evlavioºii râmãtori ai insulei.

Aºa încât în faþa unei atât de înalte înþelegeria sacralitãþii festivului, ce relevanþã mai poateavea gestul unor octogenari de pe meleagurilenoastre de a-ºi pune, în sfârºit, pirostriile, dupã oviaþã de tandru concubinaj, în speranþa cã baniioferiþi, cu entuziasmant altruism, de cãtre StatulRomân, pentru un asemenea eveniment, le vorajunge pentru înmormântare.

Nu pot închide aceastã fereastrã, în geamulcãreia s-au oglindit fugare reflexe transcendenteale binecuvântatei epoci în care trãim, fãrã aconsemna o elocventã ilustrare a faptului cãnimeni nu este mai presus de lege; mai ales înspaþiul celei mai consolidate ºi exemplaredemocraþii. Cãci, cu adevãrat, nimic ºi nimeni nupoate fi deasupra acesteia, nici mãcar MoºCrãciun. Am trãit cu toþii febra aºteptãrii orei degraþie în care se golea pentru noi Cornulabundenþei ºi nerãbdarea dinaintea pecetluitelorpachete ºi pacheþele, febrilitatea deschideriiacestora. Înþeleg însã cã, în America, þara tuturorposibilitãþilor!, a te atinge de acele daruri înaintede vreme e delict curat. E nenorocire, e jale, ecataclism! Ei, Doamne, nemþii mei ar avea ceînvãþa! Drept pentru care, o mamã, care a refuzatsã accepte ideea unei asemenea îngrozitoare fapteîn propria casã, ºi-a reclamat copilul poliþiei. Carepoliþie l-a deferit pe micul tâlhar justiþiei. Carejustiþie, evident necoruptã, l-a ºi condamnat peacesta. Cãci, nu-i aºa?, nimeni nu este mai presusde lege!

Întâmplãri cu sensul la urmãHorea Bãdescu

2288



2288 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Salman Rushdie a fost înnobilat. Conferindautorului de origine indianã titlul de cavaler,guvernul britanic a declanºat un al doilea

episod din ceea ce ziarele occidentale denumesc“afacerea Rushdie”. Manifestaþii violente, chemãrila asasinat, tensiuni diuplomatice, ameninþãri aleteroriºtilor. “Într-o singurã zi, Marea Britanie afãcut un salt înapoi de nouãsprezece ani” scrie Le Figaro. Referirea este, desigur, la toamnaanului 1988, când publicarea Versetelor satanice astârnit o adevãratã furtunã în lumea musulmanã,iar fondatorul Republicii Islamice Iran, ayatollahulKhomeiny, a emis edictul prin care scriitorul eracondamnat la moarte. Reamintim câteva date aleprimului episod al “afacerii Rushdie”. În ianuarie1989, Versetele au fost obiectul unui autodafé laBradford, în Marea Britanie, district cu oînsemnatã populaþie de imigranþi musulmani. Înluna februarie a aceluiaºi an, cinci persoane suntomorâte la Islamabad, în timpul unei manifestaþiianti-Rushdie. Aproape simultan, conducãtorulrevoluþiei islamice, Khomeiny, lanseazã fatwa, iarscriitorul îºi începe viaþa clandestinã. În 1998,guvernul iranian renunþã la fatwa, fãrã a o anulaîn întregime. Între timp, un traducãtor alVersetelor a fost asasinat, iar alþi doi, rãniþi. La opetrecere aniversarã cu ocazia împlinirii a ºaizecide ani, Rushdie povesteºte cã Scotland Yard adejucat patru tentative de asasinat serioase. Poatenu ultimele, întrucât în februarie 2006, extremiºtiiiranieni reitereazã valabilitatea fatwei. Mulþipoliticieni ºi alte persoane publice cred cãguvernul a fãcut o gafã acordându-i lui Rushdietitlul de “Sir”. Consiliul Musulmanilor din MareaBritanie considerã acest act “o provocare, o nouãmostrã de indiferenþã faþã de musulmani”. NazirAhmed, primul britanic musulman înnobilat deReginã (Lord Ahmed, Baron de Rotherham) aprotestat personal împotriva acordãrii rangului luiRushdie, spunând cã aceastã onoare li se cuvinecelor care au adus servicii Marii Britanii, în timpce Rushdie nu a fãcut decât sã consume baniipublici, fiind un obiectiv important pentruserviciile de securitate, ºi a preferat, pânã laurmã, sã se stabileascã în SUA. Dupã el,romancierul e o persoanã controversatã, care ainsultat simultan Islamul, Creºtinãtatea ºi patriasa de adopþiune. Lord Ahmed a solicitat ca luiRushdie sã i se retragã titlul. La polul opus sesitueazã romancierul de origine indianã HariKunzru, cãruia i se pare absurd sã se vorbeascãdespre o insultã intenþionatã ºi considerã cã“adevãrata insultã este ignoranþa ºi paranoiaconducãtorilor politici, care se simt atât deameninþaþi încât condamnã la moarte unromancier”. Reacþia a fost puternicã în Pakistan,unde ministrul Cultelor a avertizat ambasadaMarii Britanii cã distincþia conferitã lui Rushdie arputea declanºa noi atacuri teroriste la Londra.Ministrul a chemat toate þãrile islamice sã rupãrelaþiile cu Regatul Unit, dacã lui Rushdie nu-i vafi retras titlul nobiliar. “Decizia Marii Britanii esteuna dintre acele prostii inexplicabile sortite sãralieze forþele extremismului într-o lume ºi aºapericulos de instabilã”, a declarat cotidianului TheNews acest ministru, nu altul decât fiulgeneralului Zia ul-Haq, cel care încercase oislamizare intensã a Pakistanului în anii 1980. Pe

de altã parte, în Kashmirul indian, spaþiu iubit allui Salman Rushdie, leagãnul originar al familieisale, indignarea nu e mai puþin vie decât înPakistan. Gruparea islamistã Jamiat ul-Mudjahidina chemat întregul Kashmir, unicul stat indian cumajoritate musulmanã, la grevã generalã ºi o zide rugãciuni. Reamintim cititorilor noºtri cãultimul roman al lui Salman Rushdie, Shalimarclovnul (traducere româneascã de Dana Crãciun,“Polirom”), dedicat bunicilor autorului, este ocarte despre Kashmir.

Un roman german devenit best-seller europeaneste Mãsurând lumea de Daniel Kehlmann,tradus recent ºi în Marea Britanie ºi recenzatpentru The Sunday Times de Lucy Hughes-Hallett. Protagoniºtii sunt doi savanþi germani dela sfârºitul secolului XVIII, ambii personalitãþiaccentuate ºi excentrice, descriºi “cu eleganþã” deautor. Primul e Alexander von Humboldt, unaristocrat manierat, a cãrui nevoie funciarã de acutreiera globul terestru cu o panoplie deinstrumente ºtiinþifice apare ca o prelungire aspiritului Epocii Luminilor. Cel de al doilea esteCarl Frederich Gauss, un plebeu ºi om al noiiepoci romantice, care îºi fundamenteazã ºtiinþanu pe datele realitãþii, ci pe inspiraþie. Humboldtîºi face expediþia celebrã în Americi, undeexploreazã cursul superior al fluviului Orinoco,revenind cu un cufãr plin de specimene de plantenecunoscute, face ascensiuni în Anzii Cordilieridin Peru, mediteazã asupra destinului civilizaþieiaztece, se întâlneºte la Washington cu un alt mareiluminist, Thomas Jefferson, neîncetând sãmãsoare ºi sã catalogheze. Gauss rãmânestaþionar, la Hanovra, prins în mrejele uneicomplicate vieþi sentimentale, terorizându-ºifamilia ºi fãcând o descoperire epocalã dupã alta,cu geniul sãu drept unic instrument de lucru.Romanul lui Kehlmann debuteazã cu întâlnirea dela bãtrâneþe a celor doi savanþi, pentru ca ulteriorsã se ramifice în numeroase flash-backuri, narând,în episoade alternative, peripeþiile amândurora,care vor conduce la acea târzie ºi unicã întâlnire.E o carte despre exigenþele ºtiinþei, dar în egalãmãsurã despre viziunile ºi obsesiile ce pot duce ladescoperiri importante, remarcã exegeta britanicã.Un roman popular, pe cât de sofisiticat pe atât decaptivant.

Face furori pe ecranele occidentale filmulGoodbye, Bafana, regizat de Bille August, cuJoseph Fiennes, Denis Haysbert ºi Diane Cruger.Scenariul se bazeazã pe o poveste adevãratã:aceea a vieþii prizonierului politic NelsonMandela ºi a relaþiei dintre acesta ºi gardianul sãualb. James Gregory este afrikaaner ºi, ca mai toþicompatrioþii sãi din Africa de Sud, este convinsde superioritatea rasei albe. Spre surprinderea sa,o prietenie durabilã se va înfiripa între el ºiconducãtorul ANC, Mandela, ceea ce îl vadetermina sã adopte o altã viziune asupraapartheid-ului. Printre motivele din care acest filmtrebuie vãzut, revista Femme actuelle enumerãpersonalitatea regizorului [Bille August a realizatfilme ca Pelle cuceritorul (dupã romanul luiMartin Andersen Nexö) ºi Cu cele mai buneintenþii], prestaþia perfectã a actorilor (DennisHaysbert e foarte credibil ca Mandela, iar Joseph

flash-meridian

Sir Salman vs. Islam: repriza a doua

Ing. Licu Stavri

Fiennes interpreteazã nuanþat rolul gardianuluiminat de incertitudini) ºi, nu în ultimul rând,faptul cã filmul rememoreazã, pentru noilegeneraþii, viaþa ºi munca unui om care a luptat,cu mijloace paºnice, pentru a pune capãt unuianacronism al secolului XX: situaþia în care înAfrica de Sud o populaþie neagrã de 25 demilioane a fost þinutã, decenii întregi, într-o starede semi-sclavie de cãtre 4 milioane de albi.

Solista Bjork Gundmundsdottir este faimoasã,printre altele, ºi fiindcã se îmbracã în costume cereprezintã pãsãri. Când a hotãrât sã participe laceremonia decernãrii Oscarurilor pentru 2001costumatã în lebãdã, ºi-a câºtigat un loc greu depierdut în imaginaþia publicului. Acum, dupã ºaseani, apare pe coperta noului ei disc, Volta(produs de casa “One Little Indian”) tot cu unpenaj strãlucitor: de data asta ea încarneazãpersonajul Big Bird din popularul serial SesameStreet. Mesajul pe care doreºte sã-l transmitã,potrivit publicaþiei The Mail on Sunday, este cãdiscul conþine o muzicã mai accesibilã, melodiimai jucãuºe. Bjork, spune recenzentul Tim deLisle, se comportã ca un copil lãsat liber într-unmagazin de instrumente muzicale. E acompaniatãde o pipa (lãutã chinezeascã), o kora (instrumentdin Mali, corciturã între lãutã ºi harfã), de oorchestrã femininã de alãmuri din Islanda einatalã, de doi percuþioniºti de jazz. Ca ºi cumeclectismul n-ar fi suficient, albumul conþine ºi ogamã largã de efecte sonore, de la zgomotul ploiila cel al trenurilor. Bjork se produce pe douã vocidistincte, una furioasã, cealaltã distantã ºi rece,iar ritmul este pãgân, magnific de teluric.

Salman Rushdie

2299



2299TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Hume, ce au meditat asupra problemelorfundamentale ale filosofiei practice (libertate,fericirea înþeleasã în raport cu libertatea,chestiunea drepturilor civile).

Dezvoltarea spiritualitãþii jeffersoniene îlintereseazã în primul rând pe Marius Jucan; înparticular aportul pe care l-a avut formarea saintelectualã în structura diplomatului de maitârziu, ambasador în Franþa pre-revoluþionarã saua preºedintelui, care a reuºit achiziþionareaLouisianei pentru 15 milioane de dolari.Optimismul paideic al lui Bacon i-a slujit dreptmodel de gândire: „Studiile îºi pun pecetea asupracaracterului. Ba chiar, nu existã vreun defect alminþii care sã nu poatã fi înlãturat prin studiipotrivite, dupã cum bolile corpului pot fi videcateprin exerciþii corespunzãtoare” (p. 65). GilbertChinard a remarcat faptul cã „Jefferson citeapentru a dobândi cunoaºtere pragmaticã, maipuþin din plãcere esteticã” (p. 93), cu alte cuvintenu avem de-a face cu un idealist „pur”, cu unteoretician „forte”, care se situeazã de parteatranscendentalã a cunoaºterii, ignorând saudispreþuind imanenþa realitãþii. Biblioteca sa nueste un fel de no man’s land, care vrea sãabandoneze lumea, nu este mânãstireaintelectualului, care se refugiazã în matematicã ºiteologie, constituindu-se, mai degrabã, într-un„avanpost” al universului (p. 95).

Acesta este semnul naturilor puternice, carevor sã sintetizeze cunoaºterea, pentru a avansa încunoaºterea vieþii (în înþelegerea, anticiparea,controlarea ei) dar ºi antrenamentul iluminist,care vedea în naturã un obstacol care trebuiedepãºit, un haos ce trebuia modelat, legitimat ºiguvernat. Un sfat jeffersonian de bun simþexemplificã mentalitatea sa culturalã: „primul passpre cunoaºtere constã în alcãtuirea unei «colecþiide cãrþi pe care ai dori ºi ai gãsi cã esteconvenient sã o procuri din timp» (p. 93)”. Altãinserþie a filosofului american dã mãsuraoriginalitãþii sale: „Exemplul datoriei filiale [...] seputea învãþa mai bine din tragedia regelui Leardecât din orice tratat de eticã” (p. 96). Insistasupra acestei idei directoare a filosofiei practice,care este oarecum strãinã gândirii europene cepreþuieºte mai degrabã pasivitatea contemplaþieiîn favoarea activitãþii ºi mobilitãþii „heraclitice”:inventarul gesturilor umaniste este esenþial pentrucultivare, ne bazãm pe fundamentele sale dar eltrebuie sã fie doar un popas pentru calea vieþii,doar un „avanpost” pentru încleºtarea efectivã.Cunoaºterea nu este circularã, finalitatea saefectivã constã în aprehendarea vieþii, manipulareaei. Spectatorul „dezinteresat” trebuie sã devinã unagent, care se implicã tocmai pentru a influenþanemijlocit, perspectival finalitatea piesei.Cunoaºterea sa nu mai este una „academicã”(auto-referenþialã ºi solipsistã), theoria se bazeazãpe un Erlebnis, care creºte în ritmul vieþii, areincongruenþele ºi disimulãrile sale, estecontemplaþia unui subiect dinamic, care ajusteazã,experimenteazã ºi anticipeazã „deznodãmântul”.

O altã problemã interesantã a ethos-uluijeffersonian aparþine sferei libertãþii religioase.Jucan noteazã cã „pluralismul religios a fostmatricea care a fundamentat individualismul ºiviaþa comunitãþii americane” (p. 159). Il citeazãapoi pe G. K. Chesterton, ce a remarcat cã„americanii sunt singura naþiune care s-a nãscut

pe temeiul oferit de un crez, ale cãrui formeoriginare sunt religioase, dar ale cãrui manifestãriulterioare devin politice, fãrã a dizolvapermanenþa credinþei religioase” (p.158). În Notedespre statul Virginia, Jefferson militeazã, în stiluliluminist, pentru separarea dintre Bisericã ºi Stat,principiul exprimat de primul amendament (aºa-numitul Establishment Clause). Afirmaþiile sale înfavoarea secularizãrii pãstreazã nuanþeleradicalismului iniþial:

„Care era efectul coerciþiei la care conduceacredinþa ca manifestare a fanatismului? «Sã facãjumãtate de lume proastã, iar cealaltã jumãtateipocritã.»” (p. 167);

„Niciodatã nu ar fi existat vreun necredincios,dacã nu ar fi existat un preot” (p. 193);

„Ar fi fost mai bine sã nu crezi în nici unDumnezeu, decâr sã ajungi sã creezi o asemeneadivinitate, proiectatã de reforma lui Calvin” (pp.190-191).

În aceastã privinþã, Jefferson rãmâne fidelscepticismului unor filozofi ca Voltaire sauDiderot, modelului „newtonian”, ce considerã cã„adevãrul se impune de la sine” sau sentinþei luiHume, conform cãreia „superstiþia reprezintãinamicul libertãþii civile, în timp ce entuziasmuleste prietenul sãu” (p. 172).

Thomas Jefferson mai poate fi considerat caun precursor al principiului „nesupunerii civice”,enunþat de Thoreau în celebrul sãu eseu („Cândmã întâlnesc cu un guvernant, ce îmi spune„banii sau viaþa”, de ce sã mã grãbesc sã îi dautocmai banii? Nu sunt eu responsabil pentruactivitatea încununatã de succes a mecanismuluisocietãþii”). Revolta lui Shays îi prilejuieºteexprimarea unei sentinþe memorabile, adevãratprincipiu al rezistenþei active împotriva „letargiei”guvernãrii: „Ce înseamnã câteva vieþi pierduteîntr-un secol ori douã? Copacul libertãþii trebuieîmprospãtat din când în când cu sângelepatrioþilor ºi tiranilor. Acesta este un îngrãºãmântnatural” (p. 331).

Ar trebui sã atingem ºi punctul focal dinideatica ºi viaþa jeffersonianã, nodul din carepornesc contradicþiile dintre etica sa de„proprietar de sclavi” ºi „umanist”. Sclavia era pede o parte un „rãu hidos”, o „nedreptate”, pe dealta „un fel de rãu necesar” (451). Jefferson.Istoricul Stephen Ambrose a arãtat cã „Jefferson,

ca toþi proprietarii de sclavi ºi alþi membrii albi aisocietãþii americane, îi percepea pe negrii dreptinferiori, puerili, infideli ºi, desigur, ca proprietate.Jefferson, geniul politicii, nu vedea nicioposibilitate pentru ca african-americanii sã trãiascãliberi în societate.” Marius Jucan remarcã faptulcã descoperirea concubinajului dintre omul politicºi sclava sa neagrã, Sally Hemings a accelerat„demitizarea apostolului libertãþii” (p. 468).Aceastã contradicþie dintre rasism ºi liberalism îipermite eseistului clujean sã enunþe niºte judecãþide valoare interesante: „Existenþele sclavilor îºi gã-seau reprezentarea cel mai adesea prin corp,valorizate ca forþã de muncã; dar vieþile, prin carele era recunoscutã de fapt umanitatea, erausemnificate prin calitãþile lor sufleteºti, desemnatede pasivitate, blândeþe, resemnare, incapacitate deautonomie. [...] Despãrþirea dintre suflet ºi corpanihila orice pretenþie a sclavului de a firecunoscut ca fiinþã umanã (p. 449).” Este reuºitãenunþarea acestei disocieri corp-suflet înradiografierea figurii alteritãþii („Sclavii nu eraudecât niºte strãini al cãror statut de inferioritatefusese deja legiferat.”), dualism între trupul unuianimal de povarã ºi afectivitatea unui minor.Replica anistoricã a lui Marius Jucan, post-iluministã plasatã pe corpul unui „iluminism”,care iniþiase emanciparea dar pãstra tareleautoritariene, evidenþiazã distanþa de la careputem efectua azi o criticã ºi nu doar o analizã amentalitãþii epocii: „Ne-am putea întreba azi:când toþi aveau drepturi inalienabile, cine aveadreptul sã fie om?” (p. 436).

Marius Jucan Mãºtile libertãþii. America în scrisorile lui Thomas Jefferson,Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj Napoca, 2007

Posibilitatea libertãþii în EpocaLuminilor

(Urmare din pagina 11)

Etienne Hajdu Ira

3300



3300 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Vedetele...

...au putut fi vãzute timp de opt zile, din 9 în16 iunie, la prima ediþie a Festivalului „VedeTeatru”,organizat de Teatrul „George Ciprian” din Buzãu.

Iniþiativa acestui eveniment inedit în România i-a aparþinut criticului de teatru Marinela Þepuº,directoarea teatrului buzoian, iar scopul a fost de areînvia interesul marelui public pentru spectacolelede teatru.

O altã particularitate a festivalului a fostconstituirea, pe lângã juriul specialiºtilor, a unuijuriu format din spectatori, care au devenit ºi ei„judecãtorii” ofertei scenice. Cei ºapte componenþiaveau ocupaþii diferite – de la studenþi la pensionariºi de la directori de marketing la procurori – dar audovedit toþi o realã pasiune pentru teatru ºi oresponsabilitate notabilã în calitatea de „juraþi” aifestivalului buzoian.

„VedeTeatru” s-a desfãºurat pe douã secþiuni,una „clasicã”, alta de club, iar evenimenteleadiacente – întâlniri cu actori faimoºi, dezbateri,lansãri de reviste ºi cãrþi – au provocat ºi eleinteresul publicului.

Printre spectacolele prezentate la Buzãu senumãrã montãri mai vechi, de prin 2003, de pildã,dar care se joacã ºi acum cu succes, ºi altele mainoi, chiar din 2007, care abia încep sã fie arãtate înafara teatrelor producãtoare.

Din prima categorie fac parte Variaþiunienigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, regizat deClaudiu Goga la Nottara ºi interpretat deAlexandru Repan ºi Mircea Diaconu – spectacolpremiat de juriul publicului – sau ªefele de WernerSchwab, înscenat de Sorin Militaru la Odeon, cuDorina Lazãr, Coca Bloos ºi Emilia Dobrin – acestspectacol fiind ales drept câºtigãtor de juriul criticii.

Fireºte, este anacronic sã analizezi producþiiteatrale care se joacã deja de vreo cinci ani. Trebuieremarcat însã, cel puþin în cazul celor douãspectacole mai sus - pomenite, la care se adaugãCum gândeºte Amy de David Hare (Teatrul Mic),regizat de Cãtãlina Buzoianu, cu Valeria Seciu ºiSimona Popescu, între alþii, ori Mãscãriciul deCehov (Teatrul Bulandra), jucat de Horaþiu Mãlãeleºi Niculae Urs, în regia primului, trebuie remarcatã,aºadar, acurateþea interpretãrii, pãstrareaspectacolului în ritmul, cu dinamica ºi prospeþimeainiþiale. Calitãþi care se pierd în timp, uneori, orisunt abandonate în turnee, câteodatã.

Un astfel de caz nefericit a fost Sânziana ºiPepelea de Alecsandri, producþie a Naþionaluluibucureºtean, realizatã de Dan Tudor. Deºispectacolul îmi fusese recomandat cãlduros de maimulþi colegi – jurnaliºti sau critici – prezenþi laBuzãu, reprezentaþia a fost departe de nivelul„promovãrii”. Am avut de-a face cu o parabolãpoliticã ieftinã, în care se vorbea la un moment dat,strãveziu, despre „referendum”, iar unii actori jucauºarjat, la public, precum la cãminul cultural. Amaflat apoi cã aceste elemente nu ar fi existat înmontarea originarã. Am vãzut, probabil, oreprezentaþie „pentru provincie”, unde merge orice,dupã o mentalitate strâmbã.

Secþiunea de club a festivalului a reunitspectacole de formule diverse, unele adaptatespaþiului propus, altele uºor „forþate” acolo. Toateînsã, într-un echilibru mai mare decât la cealaltãsecþiune, bine jucate.

A atras atenþia Profu’ de Jean Pierre Dopagne,

un monolog interpretat de Rãzvan Vasilescu,povestea unui profesor care ºi-a ucis elevii iar acumdã spectacole „educative” prin cluburi. Vasilescu ajucat cu o economie notabilã de gesturi, mizând peinflexiunile vocale ºi pe nuanþe, într-o formulã maipuþin uzitatã în teatrul românesc. Spectacolul a fosturmãrit cu atenþie de spectatori, dar aceºtia aurezonat mai energic la alte douã oferte, cu pieseextrem-contemporane, ambele concurente serioasela premiul secþiunii.

The Sunshine Play a lui ªtefan Peca, înscenatãde Ana Mãrgineanu ºi jucatã de Isabela Neamþu,Cosmin Seleºi ºi Daniel Popa la Teatrul Luni de laGreen Hours, are deja un palmares remarcabil, iaractorii o joacã la fel de bine în orice club ajung cuea. Calitate ºi spirit profesional care i-au adus dealtfel ºi premiul secþiunii de club la Festivalul„VedeTeatru”.

Nu mai puþin solid construitã, având ºi unsubtext grav, emoþionant, este Oase pentru Otto deLia Bugnar, în regia ºi interpretarea autoarei, alãturide care mai joacã Dorina Chiriac ºi, evident, cãþelulOtto. Spectacolul se joacã la Green Hours din2003, dar nu ºi-a pierdut nimic din forþa iniþialã.Povestea unei tinere care se prostitueazã pentru aface rost de bani ca sã meargã la un concurs decanto, întâlnirea sa cu o curvã „profesionistã”,scurta lor interacþiune ºi „schimbul de sentimente”ce are loc dau acestui spectacol ºi doza de umorcare-l salveazã de patetic, dar ºi doza de emoþie ceridicã faptul divers la nivelul artei.

„VedeTeatru” a fost completat de o secþiunepentru copii, susþinutã de inegalabilul „magician”Marian Râlea. ªi, ca sã facem un inventar alvedetelor ce s-au perindat în iunie pe la Buzãu, sã-imai amintesc, alãturi de cei deja menþionaþi, peMircea Albulescu, Vladimir Gãitan, Magda Catone,Ion Caramitru, Mariana Mihuþ sau Marius Bodochi.Toþi primiþi cãlduros de spectatori, care au gustatcu entuziasm întreaga arie de oferte, de laspectacolele „problematice” la comediilebulevardiere – selecþionerul festivalului a fost criticulMarius Zarafescu, el alcãtuind un programechilibrat, pe profilul asumat de organizatori.

Nota profesionistã a festivalului a fost datã ºi depublicaþia Spectacool, realizatã de Diana Iarca,Ionica Paºcanu, Alexandra Patrichi, Eugen Pãsãreanuºi Rãzvan Zlãvog, studenþi-teatrologi în anul I laUNATC, sub coordonarea teatrologilor Oana Borººi Mirela Nãstãsache. Un ziar plin de vitalitate, scrisrelaxat ºi plãcut la lecturã, pentru care juniiteatrologi meritã felicitaþi.

Festivalul buzoian a fost o primã tentativã aunui teatru românesc de a nu se mai feri determinologia „comercialã” în vogã acum ºi de a facedin teatru un „produs” care, dacã are o bunãcampanie de marketing, poate fi un concurentredutabil pe piaþa culturalã autohtonã. Succesul depublic al iniþiativei Teatrului „George Ciprian” poatefi un bun exemplu de urmat.

Debutanþii...

...au fost tinerii absolvenþi ai Facultãþii de Teatruºi Televiziune de la Universitatea „Babeº-Bolyai” dinCluj, prezenþi în faþa publicului în cadrul mini-festivalului „Galactoria”, desfãºurat între 27 ºi 30iunie.

Au fost jucate opt spectacole, pe texte clasice

ori extrem - contemporane, montate fie subîndrumarea profesorilor de an – Cristina Pardanschiºi Cornel Rãileanu la secþia de actorie, MonaChirilã la cea de regie –, fie în versiunea regizorilorabsolvenþi. De la Despre sexul femeii – câmp deluptã în rãzboiul din Bosnia de Matei Viºniec laÎngerul electric de Radu Macrinici ºi de la Caragialela Shakespeare, tinerii actori ºi regizori ºi-audemonstrat capacitãþile profesionale. Care nu suntde neglijat.

Un spectacol care a dovedit bunele abilitãþi aleabsolvenþilor-actori clujeni a fost caragialianul D’alecarnavalului. Spectacologia studenþeascã a acesteipiese e extrem de bogatã chiar la Cluj, dar monta-rea sa cu noua promoþie de actori nu a fost delocun pariu ambiguu al profesorilor Pardanschi-Rãilea-nu. Aceºtia au reuºit sã imprime un ritm potrivitreprezentaþiei, sã pigmenteze inspirat, din detaliisemnificative ºi îmbogãþitor-caracterologice, atâtperformanþa individualã cât ºi acþiunea dramaticã,încât ansamblul a fost iute-dinamic, plin de umor ºivitalitate. S-a pus în valoare nu doar fineþea delecturã a doi actori cu experienþã caragialianã – sãne amintim doar de antologicul rol al lui RicãVenturiano jucat de Rãileanu la Târgu Mureº, acumvreo zece ani –, ci ºi cunoaºterea exactã de cãtremagiºtri a posibilitãþilor tinerilor actori.

Efectul a fost pe mãsura „investiþiei”, aºa-zicând.Vechiul text a fost asumat ºi redat de studenþi cubunã conºtiinþã profesionalã ºi prezenþã scenicã,încât uºoara scãdere de tonus din partea a doua, acarnavalului, s-a estompat datoritã buneitemperaturi, cvasi-incandescente, a secvenþelor deînceput ºi final.

ªi ce s-a vãzut, dincolo de întregul greu dereprodus, întrucât sãrãcãcios rezumabil pe câtevarânduri de gazetã, al spectacolului? S-au vãzutactori de bunã þinutã, care-ºi meritã locul pe scenã.

Un adevãrat „pivot” al acþiunii scenice a fostIoan Fiscuteanu jr. (Iordache), dandy ºi abildiplomat, copleºit de întorsãturile situaþiei dar ºimaestru al combinaþiilor salvatoare. Sorin Reteºan(Pampon), rural-sobru, violent dar ºi calculat,precum un þãran prefãcut în detectiv, a fãcut uncuplu savuros cu Ioan Bãdeliþã (Crãcãnel), naiv,mototol, genul timidului cu ieºiri de frondeur,irezistibil în inocenþa-i.

„Damele”, Claudia Ardelean (Miþa) ºi DorinaNemeº (Didina), au întrupat câte o ipostazãcaracterologic-femininã, prima nevricos-tulburatã (ºitulburãtoare), a doua aºezat-adulterinã, ambele la felde „înfipte” în a-ºi apãra amantul. De remarcatexcelenta prezenþã scenicã a Claudiei Ardelean, caremizeazã pe modulaþii vocale ºi de expresie rarîntâlnite la tânãra generaþie de actriþe, de la acuteînecate la timbru jos, isteric-ameninþãtor, construinddin acest eºafodaj vocal o realã carte de vizitãteatralã. A fost probabil cea mai maturã – teatralvorbind – prezenþã din spectacol.

În roluri de mai micã întindere, Vlad Robaº(Catindatul), Ionuþ Oprea (Chelnerul ºi Ajutorul deIpistat) ºi Silvius Iorga (Ipistatul), au reuºit sã sevadã foarte bine, uzând de mici elemente care ledefineau personajele. Primul a fost „sarea ºipiperul” qui pro quo-urilor de-a lungulspectacolului, al doilea s-a arãtat convivial-confesorîn ipostaza de chelner ºi iepureºte-fricos în cea de„organ al legii”, cel din urmã a fost piºicher-corupt(ibil) în calitate de apãrãtor al „onorabilitãþiiburgheze”.

D’ale carnavalului a fost ultimul spectacol alunei clase studenþeºti de bunã calitate, dar ºi primulspectacol al unor tineri actori de care, în scurt timp,va trebui sã se þinã seama. Succes!

teatru

Vedete ºi debutanþiClaudiu Groza

Tradiþia implicãrii Bisericii reformate dinstrada M. Kogãlniceanu (pe vechiul ei numeFarkas-utca) în viaþa muzicalã clujeanã

dateazã de multe decenii1. Orga Angster,construitã în bisericã la începutul secolului XX, s-a aflat în mod firesc în centrul acestordisponibilitãþi muzicale. Încã din anii ’60 seorganizau aici, în perioada estivalã, cicluri derecitaluri de orgã. Cam tot atunci a început ºicolaborarea cu Filarmonica clujeanã, prilejuind nupuþine evenimente muzicale memorabile, care auavut ca rezultat plasarea bisericii ºi orgii sale petraseele artistice internaþionale. Înregistrãrileproduse în anii ’70 ºi ’80 de cãtre Casa deDiscuri Electrecord cu Filarmonica clujeanãcondusã de dirijorii Emil Simon ºi CristianMandeal – între care integrala simfoniilor deAnton Bruckner sau istorica serie de concertepentru pian ºi orchestrã cu marii noºtri soliºtiValentin Gheorghiu ºi Dan Grigore, aflaþi lamomente solare ale carierelor lor, sunt realizate înincinta aceleiaºi biserici. Tot aici s-au imortalizatdiscografic interpretãrile de mare valoare aleOrchestrei de camerã a Filarmonicii clujene curegretaþii Mircea Cristescu la pupitru ºi ªtefanRuha ca solist (de neuitat rãmân Anotimpurile luiAntonio Vivaldi!) sau cele ale corului de camerãCappella Transylvanica cu Dorin Pop.

Rememorând toate acestea realizãm în cemãsurã Biserica reformatã din str. Kogãlniceanu,lãcaº al sacralitãþii, credinþei ºi istoriei (oare câþidintre concetãþenii noºtri ºtiu cã a fost ctitoritã deînsuºi Matei Corvin?), a înþeles sã-ºi deschidã cugenerozitate porþile muzicii, memorând ºireverberând între zidurile severe de piatrãpreaplinul armoniilor atâtor artiºti de valoare.Melomanii clujeni nu uitã gestul parohiei de aadãposti concertele Filarmonicii noastre în aceleprime momente de perplexitate, când exilulacesteia din fosta Casã a Universitarilor deveneaun fapt împlinit.

În anul 2002, tradiþia serilor organistice a fostreluatã într-o formã de organizare unitarã, pe ance trece mai ambiþioasã, dând naºtere unuifestival a cãrui datã a fost aleasã în jurulsãrbãtorii Rusaliilor. Oferta s-a diversificat prinincluderea concertelor camerale ºi corale sauvocal-instrumentale, precum ºi prin invitarea unorartiºti ºi ansambluri de valoare din þarã ºi dinstrãinãtate – în special din Ungaria ºi Germania.Astfel au putut fi auzite la Cluj Oratorienchor dinKöln, Corul de bãieþi din Stuttgart, CvartetulEsterházy, Corul Radioteleviziunii Ungare.

Anul acesta organzatorii s-au întrecut pe sine,prilejuind un concert memorabil al FilarmoniciiNaþionale Ungare cu Zoltán Kocsis la pupitru.

Binecunoscut drept unul din pianiºtii de mareanvergurã ai generaþiei sale, Zoltán Kocsis apreluat orchestra acum zece ani, în 1997.Începutul muncii sale de construcþie cu ansamblulnu a fost lipsit de dificultãþi ºi contradicþii,viziunea dirijorului ºi ambiþia sa ciocnindu-se de oserie de inerþii, pe care însã se pare cã a reuºit sãle disloce. Cert este cã acum, dupã un deceniu decolaborare, orchestra se prezintã într-o formãexcelentã, ce a putut fi constatatã ºi de noi, peviu, în scurtul turneu în România (înaintea

concertului de la Cluj, Filarmonica NaþionalãUngarã a apãrut ºi pe scena Palatului Culturii dinTârgu Mureº.)

Programul a fost alcãtuit ca o carte de vizitã acomponisticii maghiare din prima jumãtate asecolului XX. În deschidere, suita Minutemuzicale de Ernst von Dohnányi ne-a arãtat uncompozitor deplin stãpân pe meºteºugul sãu, cuidei limpezi ºi plastice, cu imaginaþie timbralã ºisimþ al orchestrei. O lucrare agreabilã, oferind oimagine edificatoare asupra acestui compozitorcare, alãturi de ceva mai tinerii sãi colegi Kodályºi Bartók, era considerat la începutul secolului XXca primul dintre membrii triadei marilor speranþecomponistice ale muzicii maghiare. Istoria adecantat inevitabil aceste promisiuni, programulconcertului fiind de altfel edificator ºi din aceastãperspectivã. Dupã un intermezzo inedit –versiunea orchestralã realizatã de Zoltán Kocsis laun Ave Maria de Franz Liszt, un moment dereculegere cu inevitabilã coloraþie romanticã – aurmat suita Dansuri din Galanta de ZoltánKodály. Aici am sesizat momentul în care valorileorchestrei s-au impus la cote de mare rafinament.Reducerea efectivului alãmurilor, implicatã deorchestraþia piesei, a permis brusc instalarea unuibalans sonor ideal, ce a adus în prim-planminunata sonoritate a grupului coardelor, ca ºifrumuseþea solo-urilor de suflãtori.

La pauzã, la un schimb de impresii, am pututsavura pe deplin ºi valorile de ambianþã aleconcertului. Universitatea Babeº-Bolyai s-a înduratca, pentru acest eveniment muzical deosebit, sãpunã la dispoziþie spaþiul tradiþional al regalurilormuzicale clujene – Sala Auditorium Maximum,mai demult cunoscutã drept Sala CaseiUniversitarilor. Muzicienii ºi melomanii clujeni lesunt recunoscãtori pentru acest gest, cu adevãratieºit din comun în contextul actualei linii deconduitã pe care aceastã mare instituþie deînvãþãmânt o adoptã de câþiva ani încoace înraport cu problemele de viaþã muzicalã a Clujului.Sala este impecabil renovatã, scena lãrgitã ºicoborâtã ca nivel, cu un aspect în acelaºi timpprimitor ºi generos, sistemul de iluminare foartebun, scaunele, pardoseala, zugrãveala, toatefinisajele realizate cu gust, în spiritul pãstrãriiconcepþiei stilistice originare a acestui elegantspaþiu de culturã. Fresca din spatele scenei,recondiþionatã minunat, aduce un mare plusimaginii vizuale, generând pe de altã parte oparticularitate de sonoritate, întrucâtinstrumentele de alamã sunt întrucâtva avantajateacustic; desigur, un ansamblu inteligent va ºticum sã contracareze acest detaliu de balans, ºichiar sã-l transforme într-un avantaj. Cu condiþiasã aibã permisiunea de a se produce în sala deconcert, în mod semnificativ denumitãAuditorium...

Inteligenþa muzicalã a ansamblului budapestanºi a dirijorului sãu ne-au apãrut cât se poate deevident în partea a doua a concertului, undeextrem de pretenþiosul Concert pentru orchestrãde Bela Bartók a sunat extraordinar. Echilibrulcompartimentelor, coordonarea impecabilã,timbralitatea bogatã au contribuit la o redare pemãsura valorii lucrãrii, rotunjind impresia de

eveniment muzical memorabil resimþitã de întregpublicul prezent. Nu mai puþin de trei bisuri aufost necesare spre a rãspunde entuziasmuluiaplauzelor. Bine dispus, Zoltán Kocsis a declaratcã bisurile vor promova în continuarecompozitori maghiari, oferind ca atare o lucrarede Brahms (bineînþeles, unul din Dansurilemaghiare) ºi una de Berlioz (Marºul lui Rákóczidin Damnaþiunea lui Faust). De asemenea a þinutsã facã cunoscut publicului faptul cã primulpupitru al viorilor prime ale minunatei orchestreoaspete este ocupat de doi ex-clujeni – JenoKosztándi ºi Ferenc Balogh jr.

În mod destul de neobiºnuit, afiºeleFestivalului nu indicã nicio instituþieorganizatoare. Citim pe ultima copertã aprogramului de salã, redactat în limba românã,numele directorului acestui festival, dl. AttilaBalázs, cãruia îi adresãm aici felictãri pentruperformanþa organizatoricã de excepþie. Cu atâtmai mult cu cât aflãm cã dl. Balázs practicãnobila profesie de preot. Grafica agreabilã aafiºelor ºi programelor de salã (autor ElemérKönczei) a beneficiat ºi de punerea în valoareprintr-o excelentã calitate a tipãriturii. Textele aufost redactate de cãtre Ágnes Balázs, care a reuºitsã proporþioneze bine spaþiul tipografic cuinformaþia conþinutã – fãrã a impresiona însã prinprofesionalism deosebit. Citarea incorectã adatelor biografice ale lui Dohnányi de exemplu(mai exact data morþii – 1906 în loc de 1960)produce o percepþie evident eronatã asupraactivitãþii compozitorului – cu atât mai mult cucât lucrarea interpretatã dateazã din 1933. Avândîn vedere tematica maghiarã a concertului, am fiapreciat menþionarea numelui orchestrei ºi întitulatura originalã (Nemzeti FilharmonikusZenekar) – acelaºi lucru poate ºi pentru titlurilelucrãrilor, însoþite de data compunerii lor. Pe dealtã parte, directorul festivalului a prefaþatconcertul cu o scurtã ºi sobrã intervenþie în limbamaghiarã, pe care însã a omis sã o repete ºi înlimba românã. Detalii de acest fel nu vor ºtirbidesigur meritul colectivului care a dãruit Clujuluio manifestare muzicalã densã ºi de nivelremarcabil. Viitoarele ediþii vor avea poate înatenþie ºi o necesarã consultanþã din partea unorprofesioniºti ai scrisului muzical, de care oraºulnostru nu duce de loc lipsã. Cu atât mai mult cucât festivalul se autointituleazã, începând chiar cuaceastã ediþie, Festivalul Muzical al PrimãveriiClujene. Îi dorim mult succes în continuare!

1 Parohia a gãzduit concerte vocal-simfonice curepertoriu religios încã din anii ’50. În acea vreme,artiºtii îºi asumau riscuri considerabile prin acesteactivitãþi: cazul dirijorului Erich Bergel, protagonist almai multor astfel de concerte – devenite capete deacuzare în procesul în urma cãruia muzicianul a fosttrimis la Canal – este binecunoscut obºtii muzicaleromâneºti.

3311



3311TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

muzica

Filarmonica Naþionalã Ungarãîn concert la Cluj

Adrian Pop

Ciprian RRusu: - Anita Gertrude Hartig, de ceai ales aceastã grea ºi minunatã meserie?

Anita GGertrude HHartig: - De fapt, ea m-a alespe mine. Sãmînþa era sãditã în mine, dardezvoltarea a fost doar dupã 17 ani. E o dorinþãcontinuã, e o vocaþie, e ca o dragoste, o iubirenemãrginitã, purã, pasionalã, ce existã în mine.

Necesitã continuitate, grijã, preocupare perma-nentã, pasiune, este ceva frumos pecare mi-ldoresc pînã la sfîrºitul vieþii, e singura “relaþie”cãreia m-am dãruit întru totul. Deocamdatã, la cei23 de ani, este singurul lucru care mã preocupã.

Ciprian RRusu: - La aceastã vîrstã ai dejaadunate cîteva reuºite la concursuri celebre,Premiul III la Concursul Internaþional “HaricleeaDarclee” ediþia 2005. Ai ceva amintiri deosebite?

Anita GGertrude HHartig: - Locuiam la acelaºihotel cu Nicolae Herlea, membru în juriu. Într-ozi am trecut pe lîngã dînsul, pe hol, m-a chematla el ºi m-a întrebat “cum te cheamã”? AnitaHartig, am rãspuns. “Sã continui tot aºa”. A fostpentru mine un moment magic.

Ciprian RRusu: - Ai obþinut ºi alte premii,ultimul exemplu ar fi Premiul I obþinut la a V-aediþie a Concursului “Sigismund Toduþã” din lunamai 2007. A fost greu, a fost uºor?

Anita GGertrude HHartig: - Mai mari emoþii amavut la prima etapã, ceea fãrã public. Apoi laetapa cu public am fost mai relaxatã. Mã bucur

cã am obþinut premiul, am avut emoþii pînã lafinal, dar ºi colegul Adrian Sâmpetrean a fost laînãlþime, n-am ºtiut pînã în ultima clipã cine vaobþine premiul întîi.

Ciprian RRusu: - Planuri de viitor?

Anita GGertrude HHartig: - Am cîteva concerteeveniment în perioada urmãtoare, în toamnã oinvitaþie cu corul “Antifonia” cu o primã audiþieabsolutã de Constantin Rîpã, la ediþia din acestan a Festivalului “George Enescu”, apoi un con-cert la Nürnberg ºi doresc sã particip la cîtevaconcursuri în strãinãtate. Dar vom vedea ce îmirezervã viitorul, am deplinã încredere cã ceea ceîmi este rezervat îmi va fi favorabil. Am impresiacã existã în jurul meu oameni care mã ajutã, ºi lemulþumesc pentru aceasta.

Ciprian RRusu: - Adrian Mircea Neculce-Sâmpetrean, cu toate cã eºti fiul a doi maricîntãreþi, nu ai fãcut un liceu de specialitatemuzicalã…

Adrian MMircea NNeculce-SSâmpetrean: - Da, daram fãcut în particular ore de iniþiere muzicalã,teorie, solfegii ºi pian.

Ciprian RRusu: - Ai obþinut premiu la ediþia aV-a a Concursului “Sigismund Toduþã” din acestan, dar ºi un post la Studioul de Operã dinMünchen. Cum ai ajuns acolo?

Adrian MMircea NNeculce-SSâmpetrean: - DoamnaLuisa Petrov m-a sunat ºi mi-a propus o audiþie laBayerische Staatsoper München. Am participat laconcursul respectiv, am trecut prin fireºti emoþii,constructive însã, dar satisfacþia a fost mare. Amreuºit, iar din 15 septembrie anul acesta suntangajat la aceastã prestigioasã instituþie. Încã nu s-a discutat ce voi cînta, dar aºtept cu mareinteres colaborarea cu instituþia bavarezã. Amavut de pregãtit trei arii, din care am cîntat douã,una la alegerea comisiei - au ales “Banquo” dinopera “Macbeth” de Giusepe Verdi, iar eu am alessã cînt aria lui Leporello, “Madamina”, din “DonGiovanni” de W.A. Mozart. Ulterior a urmat oprobã de lucru ºi un interviu despredisponibilitatea de a colabora cu aceastã operã ºimai ales despre motivele care m-au determinat sãaleg aceastã instituþie. Mi se pare o excelentãoportunitate de lansare în lumea muzicii deoperã.

Ciprian RRusu: - Ai 24 de ani, ai deja unrepertoriu impresionant, ai cîntat pe cele maiimportante scene din þarã, atît în genul de operãcît ºi în vocal-simfonic, ai hotãrît sã cînþi ºi înstrãinãtate... Care dintre cele douã genuri îþi placemai mult?

Adrian MMircea NNeculce-SSâmpetrean: - Sincer,abordez cu aceiaºi plãcere ambele genuri, fiecareare ceva deosebit faþã de celãlalt. Am o afinitatepentru operã, este un gen mai complex ºi joculactoricesc este o tentaþie deosebitã, iar trãirilesunt mult mai puternice. Pe de altã parte, lavocal-simfonic trãirile sunt mai interiorizate, dartehnica vocalã cere alte subtilitãþi, ceea ce mãstimuleazã.

Ciprian RRusu: - Foarte mulþi cîntãreþi pleacãpe alte meleaguri, se realizeazã, devin foartecunoscuþi ºi uitã de unde au plecat. Tu cum vezilucrurile?

Adrian MMircea NNeculce-SSâmpetrean: - Euîntotdeauna mã voi întoarce cu plãcere acasã ºi,sincer vorbind, aº fi preferat ca situaþia artistuluila noi sã fie cu totul alta, condiþiile de-aici sã fieasemãnãtoare cu cele din strãinãtate. Aº fi primulcare aº alege Clujul, dar din pãcate condiþiile ºimai ales aprecierea muncii sunt total diferite.Vreau din toatã inima sã pot sã fiu prezent laOpera din Cluj ºi de-acum încolo, în mãsura încare voi putea. M-am legat de Cluj, de Opera sa,de scena acestei instituþii, de amintirile de-aici, delocul de debut dar ºi de locul fascinant al uneilumi aparte care mi s-a deschis în momentulacela.

Ciprian RRusu: - Vã mulþumesc ºi vã dorescsucces în continuare!

Convorbirea realizatã de Ciprian RRusu

3322



3322 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Necunoscuþii de astãzi, vedetele de mâine

Ciprian Pop

Valorile trebuie sã-ºi gãseascã locul cuvenit. Dar cum? Avem discernãmîntul de a vedea cusiguranþã adevãratele valori? Unii cautã acolo unde acestea nu sînt, alþii sînt conduºi ºi de instinct, darºi de profesionalism. Iatã doi muzicieni, astãzi cvasi-necunoscuþi, mâine, cred eu, certe valori, poatechiar mondiale, dacã zeiþa Fortuna nu-i va uita. Soprana Anita Gertrude Hartig este o personalitate înplinã afirmare, absolventã a Academiei de Muzicã “Gh. Dima” din Cluj, cu numeroase cursuri ºiconcursuri cîºtigate. Adrian Mircea Neculce-Sâmpetrean este un alt nume pe care vã propun sã-lreþineþi, deþinãtor a numeroase premii, naþionale ºi internaþionale, cîºtigãtor al celei mai recente burseYamaha 2007 pentru tineri interpreþi. Deci sã reþinem aceste douã nume care, cred eu, vor deveninume de referinþã în lirica româneascã ºi nu numai.

Adrian Mircea Neculce-Sâmpetrean

Anita Gertrude Hartig

Este aproape inexplicabil fenomenul care sepetrece în cinematografia româneascã. DacãMarfa ºi banii al lui Cristi Puiu (2001),

Occident al lui Cristian Mungiu (2002), Furia luiRadu Muntean (2002) sau Moartea domuluiLãzãrescu (2005) al aceluiaºi Cristi Puiu puteau fiinterpretate drept „accidente” – apãrând rar într-unpeisaj cinematografic dezolant –, în numai doi anifilmul românesc a rãbufnit asemeni unui izbuc, fãrãsã mai þinã cont parcã de conjuncturã socialã, depolitici culturale fade, de statutul de cenuºãreasã, derudã sãracã pe care îl are filmul în România. Dacãîn 2006 am avut din douãsprezece premiere cincifilme remarcabile (Cum mi-am petrecut sfârºitullumii – r. Cãtãlin Mitulescu, Hârtia va fi albastrã – r.Radu Muntean, A fost sau n-a fost? – r. CorneliuPorumboiu, Ryna – r. Zuxandra Zenide, Legãturibolnãvicioase – r. Tudor Giurgiu), anul 2007 seanunþã, chiar ºi numai prin cele trei filmeextraordine vãzute la TIFF, respectiv Restul e tãcere– r. Nae Caranfil, California Dreamin’ – r. CristianNemescu, 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile – r. CristianMungiu – a fi ºi mai bun. Mai important, poate,decât filmele în sine, este faptul cã se poate vorbidespre o continuitate, un film românesc bunnemaifiind o raritate, excepþia care sã confirmãregula.

Pentru mine, revelaþia scestui an a fostCalifornia Dreamin’ (România, 2007; sc. CatherineLinstrum, Cristian Nemescu; r. Cristian Nemescu;cu: Armand Assante, Jamie Elman, RãzvanVasilescu, Maria Dinulescu, Alexandru Mãrgineanu,Ion Sapdaru, Gabriel Spahiu, Andi Vasluianu), unfilm impecabil, despre care aproape cã nu are rostsã povesteºti, filmul trebuie neapãrat vãzut – ºi nu osingurã datã. În primul rând, avem de-a face cu unmod de a povesti cinematografic total atipic pentruun regizor român: un ritm infernal, nãucitor,debordant – aº spune aº spune a la Kusturica, atâtdoar cã Nemescu nu îi aduce un omagiu acestuia,nu face reverenþe, discutã pur ºi simplu de la egal laegal (ba poate chiar mai mult, din pãcate timpul nune poate demonstra acest fapt, Cristian Nemescumurind anul trecut, la doar 27 de ani, într-un stupidaccident). Trama este simplã: un transport NATO,cu tehnicã militarã ce urmeazã sã fie instalatã înYugoslavia (acþiunea se petece în 1999, în timpulrãzboiului yugoslav) primeºte undã verde sã treacãprin România. Atâta doar cã trenul respectiv seîmpotmoleºte în Cãpâlniþa, unde un mãrunt ºef dehaltã, Doiaru (interpretat magistral de RãzvanVasilescu) blocheazã trasportul pentru cã „aºa vreamuºchii lui”. De aici se declanºeazã nebunia: un locbanal, unde nu se întâmplã nimic, se transformãmiraculos la Cristian Nemescu în axis mundi sau,mai pe româneºte spus ºi mai în tonul filmului, înburicul „târgului”. Toate încercãrile cãpitalului Jones(Armand Assante în unul din cele mai bune roluriale sale) de a rezolva situaþia, de la „vorba bunã”pânã la mitã, se lovesc de opacitatea lui Doiaru. Defapt, Doiaru – nu doar ºef de garã , ci ºi „naº”mafiot local – este cel mai complex personaj alfilmului: duios cu fiica sa, abil în relaþiile de afaceri(mai mult sau mai puþin suspecte), lipsit descrupule, cinic, înþelegând mult mai mult decât lasãsã se înþeleagã. Doiaru este ºi un „revoltat”, are orãfuialã personalã cu americanii: dupã o aºteptarede zeci de ani, sosirea acestora nu-i mai spune

nimic, visul lui american s-a spulberart. Pentru el, eprea târziu: se descurcã foarte bine ºi fãrãamericani. Ba, dimpotrivã, se poate spune cã aceºtiaau ajuns, acum, la cheremul lui. Cu siguranþã,Doiaru va ajunge / este un personaj-reper încinematografia românã.

California Dreamin’ poate fi discutat / disecat /interpretat din mult mai multe perspective. Existãîn film mult umor, ironie, tandreþe, tragism, însãnimic în plus, nimic forþat, nimic superficial, totulnuanþat ºi perfect justificat. În acest microcosmosnumit Cãpâlniþa se reflectã, sub bagheta regizoralãa lui Cristian Nemescu, întreaga lume. Nu ºtiu dacãacest prim ºi singur lungmetraj al regizorului româneste genial, dar, cu siguranþã, Cristian Nemescu afost un regizor genial. Prin moartea lui, cine-matografia românã – ºi nu numai – a pierdut unmare talent. (I.-P.A.)

1. VVisul aamerican îîn vvariantã rromâneascãVisul american capãtã o nouã înfãþiºare în

România. Nu e vorba despre succes în împletireacarierã-dragoste, ci este amintirea dureroasã a uneiaºteptãri de o viaþã. E derulat în mintea unui ºef degarã, o minte încordatã într-o serioasã frustrare,colorînd realitatea în rãbufniri cînd ferme, cîndironice, cînd încãrcate de umanism; totul într-unpeisaj cald, animat de revãrsãrile neaoºe ale uneicomunitãþi aflate în derivã între punctele cardinaleobºteºti: primarul, sindicalistul, oaspetele de seamãsau ºeful gãrii.

Wellcome to Cãpâlniþa, ar putea fi mesajul-motto al poveºtii. E locul unde „se îndoaie hartaþãrii”, unde cîteva vieþi sînt salvate în Iugoslaviacînd un tren este oprit în garã, un loc al uneltirilormedievale ºi al unor iubiri în tuºe ba inocente, bapline de speranþã, recunoscute cu pasiune sau îm-brãþiºate cu disperare, ca ºi cum ar fi un ultim colacde salvare. E o terapie prin foc ºi cuþit. E locul undeCristi Nemescu construieºte un film de ficþiune,care, dincolo de aspectele rãmase în suspensiedatoritã tragediei din vara trecutã, curge endlesslyca poveste, oferind nesfîrºite bogãþii semantice:despre un continuu prezent politic, despre stareasocietãþii româneºti, despre figuri provinciale, despredramele ascunse într-o istorie aproape apusã, despredragoste ºi despre metamorfozele ei momentanprofitabile. California Dreamin’ e un film viu,expansiv, primele douã treimi avînd un bun dozajde umor, love-story sau real-drama... Plus un epilogcu deschideri. Finalul însã...2. DDespre ffinalul-ººoc îîntr-oo ppoveste NNemescu-Voican

În Marilena de la P7 o tînãrã prostituatã se sinu-cide fiindcã realitatea nu-i este schimbatã de „fãt-frumosul” care-i calcã pragul cãlãrind o maºinã albã.E o inadecvare între visuri ºi realitate în interiorulpoveºtii, una a marginalului nutrind istorii muiateîn Pretty Woman, însã istorii care nu pot prinde unreal contur în peisajul sufocant al cartierului bucu-reºtean. Iubirea ºi salvarea prin iubire se dovedesc afi doar promisiuni fãcute în ideea obþinerii unorclipe (sexuale) mai intense. Reacþia Marilenei esteuna a disperãrii de moment, o autosuspendareundeva între închiderea propriilor visuri ºi dorinþade a pedepsi lumea prin excluderea sa din sînul ei.

Înþeleg accesele de furie pe care trebuie sã le

simtã cineva atunci cînd realizeazã cã – momentan– nu mai existã scãpare, cã visurile se topescprecum o lumînare aprinsã, cã elementul (masculin,în cazul acesta) în care îþi pui speranþele nu vreadecît o sacoºã cu nuri, astfel cã promite... însã eu aºprefera reacþiilor disperate, alunecãrilor de moment,soluþiilor extreme, o devenire puþin mai înþeleaptã,un fel de blîndã indiferenþã à la Tony Leung în2046... ºi, cumva, îmi place replica aia din Lilja 4-ever, în care, într-un vis, Volodia îi spune Liljei, peacoperiºul blocului unde fata era captivã, cã nutrebuie sã se sinucidã, fiindcã existã o singurãtrecere pe pãmînt, oricum limitatã temporal, ºi apois-ar putea sã regrete o veºnicie faptul cã nu a statmai mult pe aici... 3. SSoluþia ddin CCalifornia

În California Dreamin’, de ce?-ul a început sãcreascã imediat ce cãpitanul Jones participã, alãturide primar, la ºedinþa comunalã de înfierare a luiDoiaru. ªeful gãrii e un lup moralizator – furã dinmarfarele autohtone ºi acþioneazã cu o mînã de fierîn cazul trenului „militar”. Însã, în cazul Doiaru, otrezire a conºtiinþei poate fi oricînd veridicã într-osituaþie de crizã. ªi era susþinutã de referirile salecrude la ceea ce însemnau pentru omul comunacþiunile militare NATO în Iugoslavia. Pe de altãparte, firea duplicitarã a lui Jones nu fusese pînãatunci subliniatã ºi aceastã ieºire pare cu atît maiinexplicabilã (în românitatea ei provincialã) dacãavem în vedere faptul cã cei doi protagoniºti pãreaucã se regãsesc în comunicare. ªi pare inexplicabilãca întreprindere asumatã raþional de conducãtorulunei importante misiuni NATO. E o importantãrupturã la nivel narativ începînd de acolo: privireascrutãtoare, tonul degajat ºi ironic în care fuseseconstruitã povestea gliseazã rapid înspre omoralizare cu barosul. Nemescu a deschis preamult graniþa, ºi-a dorit, poate, sã cuprindã preamult din realitatea autohtonã, sau poate cã ºi-adorit sã universalizeze românizarea. Astfel cã finalulpare un fel de Piaþa Universitãþii, 13-15 iunie ’90,reunitã cu baricadele de la Revoluþie, într-un act decuraj al Tiranului (Doiaru) coborînd în mulþime...pentru a fi asasinat de apropiatul sãu! 4. CCristian NNemescu

E nevoie de o mînã finã în închegarea uneiistorii avînd în centru douã mari conflicte caredistribuie forþele implicate în ceea ce se petrece peecran: un conflict politic avînd putenice rãdãcinipersonale – Doiaru, ºeful gãrii din Cãpâlniþa,opreºte un tren care transporta echipament militaramerican înspre Iugoslavia, astfel cã apare o primãdisputã, cu cãpitanul Jones, apoi o a douaneînþelegere, cu autoritãþile române; ºi un conflicterotic, clãdit în jurul unui tringhi amoros – David,Monica, Andrei – îmbrãcat în straie estetice ieºindparcã din mîinile copiilor teribili ai Hollywood-ului.

O punte legînd un timp personal, al DoileaRãzboi Mondial, de prezentul acþiunii (primãvaraanului 1999), prin istoria personajului Doiaru. Înjurul sãu, un conflict în care spumegã birocraþia,spiritul vasal, micul ºmen. La final, Doiaru e thegood guy... ºi poate cã toþi bãieþii buni trebuie sãmeargã în ceruri.

Farmecul poveºtii de iubire dintre Monica ºiDavid e construit în spumoase alunecãri într-unexpresiv jucãuº, care orneazã atracþia celor doi tinericu bijuterii vizuale de o eleganþã ºi de un rafina-ment aparte: atingeri electrice, un oraº pulsînd înritmul inimii îndrãgostiþilor, izvoare din asfalt.

La final doar aplauze. Bucuria participãrii, caspectator, la o poveste atît de bunã. ªi tristeþeaconºtientizãrii faptului cã un destin atît depromiþãtor a fost curmat într-un mod atît destupid... (L.M.)

3333



3333TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Ioan-Pavel Azap & Lucian Maier

film

Escale în drumul spreCalifornia

3344



3344 TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Milan Kundera s-a nãscut în Cehoslovacia.În 1975 se instaleazã în Franþa. Cãrþilesale au fost traduse la noi ºi succesul a

cunoscut cote înalte. Sã nu uitãm Gluma,Ridicole iubiri, Viaþa e în altã parte, Valsul deadio, Cartea rîsului ºi a uitãrii, Imortalitate ºi, maiales, Insuportabila uºurãtate a fiinþei.

Înainte de a fi uitaþi, scrie Kundera, vom fipreschimbaþi în kitsch. Ce este, deci, kitschul? „Estaþia de corespondenþã între fiinþã ºi uitare”. Iatãcã regizorul Philip Kaufman realizeazã oecranizare perfectã a romanului Insuportabilauºurãtate a fiinþei (The Unbearable Lightness ofBeing, SUA, 1988). Putem afirma cã ne aflãm înpreajma unei capodopere. Regizorul a intuit fãrãgreº stilul ºi spiritul cãrþii. Reamintim alte filmeale lui Kaufman: Goldstein (1963), Legenda luiJesse James (1972), Invazia profanatorilor (1979),Henry & June (1990), Quills / Sade (2001).Pentru citatele literare aº folosit o traducere deFrancois Kerel din cehã în francezã (Ed.Gallimard,1989).

Distribuþia filmului îi cuprinde pe Daniel Day-Lewis, Juliette Binoche, Lena Olin, Derek De Lint,Daniel Olbrychski, Pavel Landovsky. Suntem înPraga anului 1968, puþin înainte de invaziaruºilor. Tomas este un tînãr chirurg remarcabil,înnebunit dupã femei. O cunoaºte pe Tereza ºi oia de soþie. Cu toate acestea, el nu înceteazã sãcaute cu ardoare unicitatea femeilor. La Sabinaadmirã pãlãria ei neagrã ºi, mai ales, nefixarea eide oameni ºi de obiecte.

Filmul propune o gradaþie magneticã, tutelatãde actul scriptic. Coºmarul se înfiltreazã insidiosîn viaþa personajelor. De la „glumã”, de laderulare ca în filmele mute, cu muzicã antrenantã

de pian, se ajunge la secvenþele primãveriipragheze, unde invadeazã secvenþe în alb-negruspre credibilitate de documentar. Dupã o fugãsperiatã în Elveþia, Tomas ºi Tereza se vorîntoarce în þara lor supravegheatã, unde laºitatea adevenit regulã de viaþã.

Kaufman e supra-atent la detalii. Obiecteleesenþiale capãtã aurã de fetiº (pãlãria, oglinda,aparatul foto). Regizorul posedã o intuiþiepulsionalã a muzicii, care empatizeazã coerent cuceea ce se vede pe ecran. Dupã sosirea tancuriloro melodie dramaticã conchide tranºantinstaurarea socialismului cu faþã umanã.Confruntarea fotografiilor se petrece în amestecde ºoapte, strigãte ºi vioarã stridentã. Într-o lumea eternei reîntoarceri, fiecare gest poartã greutateaunei imense responsabilitãþi. Tomas e conºtient cãviaþa e o „schiþã de nimic”, iar „a nu putea trãidecît o viaþã, e ca ºi cum n-ai trãi deloc” (p. 20).

Asistãm la o tenebroasã atmosferã desuspiciune: pîndã, delaþiune, spaþii labirintice,figuri în prim-plan. Juliette Binoche trece de lacandoare juvenilã la întunecare traumaticã. Înscena cu pozatul, actriþa oscarizatã pentruPacientul englez face credibil un joc eroticambiguu în disperare. Tomas nu mai profeseazãmedicina: spalã geamuri ºi refuzã sã semnezeadeziunea la un sistem putred. Pentru el a facesex cu alte femei înseamnã o simplã distracþie, iardragostea presupune dorinþa de a dormi lîngãfemeia respectivã (p.29).

Ce se poate întîmpla personajelor luiKundera? Sã-ºi piardã de pe umeri proverbialagreutate existenþialã ºi sã ajungã la o„insuportabilã uºurãtate a fiinþei”, dincolo de careîncepe vidul, dorinþa de trãdare. Într-o lume în

care „rahatul” e negat ºi fiecare se comportã ca ºicum acesta n-ar exista, idealul estetic ce secontureazã e un kitsch lamentabil.

Numai cã speranþa cea mare vine de la Tomasºi de la Tereza. Ei mîngîie un cîine muribund,pentru cã testul de umanitate se verificã înrelaþiile cu animalele. Nietzsche însuºi, ieºinddintr-un hotel a vãzut un cal bãtut de un vizitiu.S-a apropiat, a îmbrãþiºat calul ºi a izbucnit înplîns. Dragostea dintre un cîine ºi un om esteidilicã, fãrã conflicte. Cîinele are o viaþã bazatã perepetiþie. Atunci de aceea omul nu e fericit,deoarece ”fericirea înseamnã dorinþã de repetiþie”.În dorinþa de desolidarizare, insul solitar e unadept al idilei, care deschide acelui dezertor o uºãspre o altã viaþã. Kaufman se identificã viguros cuspiritul lui Kundera, de aceea filmul poartã oamprentã simpateticã, ca un garant al seriozitãþiiadaptãrii unei cãrþi de excepþie.

Kundera ºi KaufmanAlexandru Jurcan

colaþionãri

Regina (The Queen, Marea Britanie / Franþa/ Italia, 2006; sc. Peter Morgan; r. StephenFrears; cu: Helen Mirren, James Cromwell,

Alex Jennings, Roger Allam) este unul dintre celemai enervante filme pe care le-am vãzut în ultimavreme. Enervat de ce? Pentru cã, pe mine unul celpuþin, subiectul, respectiv atitudinea casei regaleengleze faþã de moartea prinþesei Diana, mã lasãrece. Mi-am spus, în sinea mea, cã dramele regalenu mã intereseazã ºi nu mã impresioneazã. Nicidupã ce am ieºit de la film nu mi-am schimbatopinia, dar nu pot sã nu recunosc faptul cã dintr-un subiect numai bun pentru ziarele de scandal,Stephen Frears a reuºit performanþa unui filmconvingãtor, atractiv dacã se poate spune aºa,construit pe un scenariu foarte bun, regizat cumânã de maestru ºi jucat impecabil. De altfel,Helen Mirren, interpreta reginei, a ºi obþinut anulacesta Oscarul pentru cel mai bun rol feminin. Pemerit. Atrage la Regina faptul cã deºievenimentele narate sunt relativ recente ºiarhicunoscute, povestea cinematograficã aresuspans, este convingãtoare ºi nu cade într-unmelodramatism facil, care s-ar fi pretat foarte binesubiectului. Regina este un film care meritã vãzut,chiar dacã nu este un film de prim raft.

Admiratorii lui Bruce Willis l-au putut(re)vedea recent în cel de-al patrulea „episod” al

serialului cinematografic Die Hard / Greu de ucis(Live Free Die Hard, SUA, 2007; sc. DavidMarconi, Mark Bomback; r.: Len Wiseman; cu:Bruce Willis, Justin Long, Timothy Olyphant,Cliff Curtis, Maggie Q). Serialul a debutat în1988, cu un prim episod în regia lui JohnMcTiernan, care a impus un personaj, poliþistulnewyorkez John McClane, ºi a contribuitconsiderabil la consolidarea carierei lui Willis.Fãrã a fi un fan nici al actorului nici alpersonajului, recunosc cã filmul m-a încântat,avea tot ce-i trebuie unui bun film de aventuri:acþiune bine construitã, umor, ironie, personajebune ºi rele ºi, foarte important, o dozã de„neseriozitate”, de complicitate cu spectatorul. Aurmat, în 1990, cea de-a doua parte, Die Hard 2,în regia lui Renny Harlin, pentru ca în 1995 JohnMcTiernan sã revinã în scaunul regizoral pentrucea de-a treia serie, Die Hard With a Vengeance,ultimele douã pãrþi fiind mai slabe decâtoriginalul, dar acceptabile. ªi a venit aceastã apatra parte... Deranjant nu este faptul cãpersonajul lui Willis ºi-a pierdut din aplomb, dinveridicitate, din umor, din... pãr, dar – în ciudaritmului trepidant, ameþitor vizual – acþiunea,scenariul, povestea sunt mult diluate, edulcorate,schematice. Toate locurile comune din primeletrei serii (ºi din încã alte câteva zeci de filme

americane de gen), sunt exploatate aici „cu asuprade mãsurã”. Din aproape douã ore de film, poþiselecta 10-15 minute de acþiune coerentã ºi deumor veritabil. Din nefericire, epoca video îºispune tot mai mult cuvântul, iar aceastã a patraserie a Die Hard-ului nu este nimic altceva decâtun joc video cu actori.

Ioan-Pavel Azap

Forºpan

Helen Mirren în Regina

Daniel Day-Lawis

3355



3355TRIBUNA • NR. 117 • 16-31 iulie 2007

Finalul filmului Strangers in the train, filmrealizat de Alfred Hitchcock în anul 1951, îiaduce pe cei doi eroi – protagonistul ºi

antagonistul (criminalul) într-un parc de distracþiiunde urmeazã confruntarea finalã. Poliþia, ajunsãºi ea la faþa locului, nu ºtie care este cel bun ºicare cel rãu. Unul dintre ei urmeazã a desluºimisterul. Va indica cu braþul ºi apoi va spune:„nu este el... este celãlalt...”. Pentru a ne ocupamai îndelete de acest film extrem de special alfilmografiei hitchcock-iene trebuie sã dãm un micocol...

Motto-ul de deschidere al cãrþii sale dedicatenebuniei este formulat de Roland Jaccard astfel:„Fiinþa omului, nu numai cã nu poate fi înþeleasãîn afara nebuniei, dar nici n-ar fi fiinþã a omuluidacã nu ar purta nebunia în sine, ca limitã a

libertãþii sale.”i

Fãrã a încerca sã intrãm în detaliile care facdin schizofrenie nodul gordian al disciplineipsihiatrice ºi fãrã a merge pe calea sugestiei cãaceastã maladie – conform nu numai psihiatrieidar ºi a unei aproape fireºti gândiri comune – faceparte dintr-un registru negativ al vieþii sociale,dorim a ne înscrie – pentru a argumenta propriulnostru demers de analizã filmicã – pe tãrâmulcelor care gândesc acest surprinzãtor domeniuprintr-o grilã antropologicã de interpretare ºi deînþelegere a lumii contemporane. Nicio altã artã,în afara literaturii ºi apoi a cinematografului, nu aputut ajunge la acest nivel de înþelegere a omuluicontemporan.

Antonin Artaud credea cã rostirea adevãruluiîn structurile complicate ale prezentului nu sepoate face decât sub masca nebuniei. Situându-sepentru fiecare dintre noi undeva la graniþa dintretentaþie ºi respingere, alienarea devine teritoriuinterzis al celuilalt, dar a unui celuilalt oglindã apropriului nostru câmp de afecte, spaime, refulãri.

În ordinea cunoaºterii lumii ºi deci a raportãriila ea, schizofrenia s-ar traduce ca luptã eroicã aspiritului împotriva neantizãrii, acea luptã dusãîntre gândirea raþionalã, ca psihozã a pendulãriifiinþei deasupra abisului situat la limita dintrenebunie ºi realitate.

Afecþiunea despicãrii spiritului a nãscutprizonieratul dintre EU ºi CELÃLALT ºi, prinurmare, a unei perpetue invadãri a spaþiuluiinterzis al unuia de cãtre celãlalt. Teama, angoasa,precaritatea, suspiciunea au dus la naºterea fiinþeiDUBLULUI ca singur organism abilitat sã lupte

împotriva instaurãrii haosului.ii

Spuneam cã literatura mare – cea dedicatã

dubluluiiii – reuºeºte sã sondeze în interiorulnopþii umane ºi sã gãseascã tocmai în acest abisun posibil rãspuns. Mai spuneam cã dupãliteraturã urmeazã ºi cinematograful care aabordat nu de puþine ori aceastã temã. Nu depuþine ori s-a vorbit în cazul câtorva din filmele

lui Hitchcock de nebunia reprimatã. Psychoiv esterelevant în aceastã privinþã. Filmat la zece ani dela Strangers in the train, nu face decât sã reiatema preferatã a lui Hitchcock. Aceea a nebunieiprin dedublare.

Finalul filmului Psycho desluºeºte ºtiinþificmisterul personalitãþii criminalului nebunNorman Bates (Anthony Perkins): „ºtiu toatãpovestea dar nu de la Norman ci de la „mama”lui. Norman Bates nu mai existã. Exista oricum

doar pe jumãtate. ªi acum, cealaltã jumãtate preiacomanda, probabil pentru totdeauna. Ca sãînþelegeþi aºa cum am înþeles ºi eu ascultândpovestea de la „mama”, adicã de la jumãtateacare se crede „mama” din mintea lui Norman,trebuie sã mergeþi înapoi cu zece ani, pânã înclipa în care Norman ºi-a ucis mama ºi peamantul acesteia. El a avut probleme psihice decând a murit tatãl sãu. Mama lui a fostpretenþioasã ºi ani de-a rândul cei doi au trãit deparcã ar fi fost singuri pe lume. Apoi, ea acunoscut un bãrbat ºi lui Norman i s-a pãrut cã l-a dat deoparte pentru acest bãrbat. Asta l-aîmpins sã-i ucidã pe amândoi. Matricidul esteprobabil cea mai grea crimã de suportat pentrufiul care a comis-o. A trebuit sã ºteargã crima, celpuþin în mintea sa. I-a furat cadavrul. A fostîngropat un sicriu gol. A ascuns corpul în pivniþã,chiar l-a tratat, ca sã se pãstreze în condiþii bune.ªi tot n-a fost de-ajuns. Ea era acolo, dar era uncadavru. ªi el a început sã gândeascã ºi sãvorbeascã pentru ea, dându-i jumãtate din viaþalui. Câteodatã putea fi ambele personalitãþi,purtând o conversaþie. Altãdatã, jumãtatea„mamei” prelua controlul complet. Nu a mai fostcomplet Norman dar a fost des doar „mama”. ªipentru cã a fost patologic de gelos pe ea, apresupus cã ºi ea era la fel de geloasã. De aceea,dacã simþea o atracþie puternicã pentru o altãfemeie, partea mamei înnebunea. Când acunoscut-o pe sora ta, s-a simþit atras de ea. Odorea. Asta a stârnit-o pe geloasa „mamã” ºi„mama” a ucis-o pe fatã. Dupã crimã, Norman s-aîntors ca dintr-un somn adânc ºi, ca un fiu denãdejde, a ascuns toate urmele crimei. Eraconvins cã mama o comisese! Un bãrbat care seîmbracã cu haine femeieºti ca sã obþinã oschimbare sexualã sau satisfacþie este un travestit.Dar în cazul lui Norman el fãcea tot ce eraposibil ca sã menþinã vie iluzia mamei sale aflateîn viaþã. ªi când realitatea se apropia prea tare,

când pericolul sau dorinþa ameninþau acea iluzie,se îmbrãca. Cumpãrase ºi o perucã ieftinã. Umblaprin casã, stãtea în scaunul ei, vorbea pe vocea ei.A încercat sã fie „mama” lui. ªi acum este. Laasta m-am referit când am spus c-am aflatpovestea de la „mama”. Vedeþi, când minteagãzduieºte douã personalitãþi, existã mereu unconflict, o bãtãlie. În cazul lui Norman, bãtãlia aluat sfârºit, iar personalitatea dominantã aînvins.”

Dupã cuvintele psihiatrului secvenþaurmãtoare se desfãºoarã în celula în care Normanse gãseºte pe un scaun înfãºurat într-o pãturã.Camera executã o miºcare de apropiere pânã într-un gros-plan al personajului. Pe toatã aceastãmiºcare se aude monologul mamei: „E trist cândo mamã trebuie sã spunã lucruri care sã-lcondamne pe fiul ei, dar nu-mi puteam permiteca ei sã creadã cã eu am comis crimele. O sã-lînchidã acum, aºa cum trebuia sã fac eu demult.A fost mereu rãu, iar în final, a intenþionat sãspunã cã eu le-am ucis pe fetele alea ºi pe bãrbat,de parcã eu puteam face altceva decât sã stau ºisã privesc, ca una dintre pãsãrile lui împãiate. Eiºtiu cã eu nu pot miºca un deget ºi n-o voi face.Voi sta aici tãcutã, în caz cã mã bãnuiesc pemine... Probabil cã mã urmãresc... N-am sã omornici aceastã muscã de pe mânã... Sper cã mãprivesc. Vor vedea ºi vor ºtii ºi vor spune: Ea nuar fi fãcut rãu nici mãcar unei muºte...”

(Urmare în numãrul viitor)

Note

i Jaccard, Roland, Nebunia, Editura de Vest, 1994, p.5.ii Georges Devereux scrie: "Schizofrenia este aproapeincurabilã, nu datoritã originii sale, ci fiindcã principa-lele ei simptome sunt sistematic încurajate prin câtevadin aspectele cele mai importante ale civilizaþiei noastremoderne. Spre exemplu: * fragmentarea comportamen-telor noastre cotidiene, datoratã faptului cã aparþinemunui ansamblu de grupuri ce ne impun roluri adeseacontradictorii, ceea ce eliminã coerenþa conduitei,dispersând-o; * pierderea simþãmântului de angajare înlumea socialã; ne simþim tot mai tare posedaþi, manipu-laþi, dependenþi de forþe împotriva cãrora nu ne putemapãra; * sentimentul identitãþii personale este deopo-trivã afectat, ceea ce-i confirmã pe psihanaliºti cândobservã cã problematica narcisistã a devenit mai impor-tantã, mai rãspânditã decât problematica oedipianã."

iii Enumerãm aici câteva titluri relevante: Viaþa este vis(Calderon de la Barca), Poveste a imaginii pierdute (E.Hoffman), Titanul (Jean Paul), Regele Alpilor,Risipitorul (Ferdinand Raimund), Portretul lui DorianGray (Oscar Wilde), Noapte de decembrie (A. deMusset), William Wilson (Edgar Allan Poe), Celãlalt(Unamuno), Seraphita (Balzac), Narcis ºi Gurã de Aur(Hesse), Strãmoºii (Mickiewicz). ªi, mai ales, Dublul, allui Dostoiewski ºi Metamorfoza lui Kafka.

iv Norman Bates (Alan Perkins) este proprietarul unuihotel sumbru. Cândva pe aici trecea o autostradã darcum aceasta a fost mutatã hotelul a fost dat uitãrii.Doar dacã te rãtãceºti poþi ajunge aici. Ceea ce se ºiîntâmpla cu Marion Crane (Janet Leigh) cea care a furatde la biroul la care lucra o sumã mare de bani. Înprima noapte de cazare, când se pare cã nimic nu sepoate întâmpla, Norman Bates o va ucide cu sânge recetravestit în hainele mamei sale. Este celebrã secvenþauciderii acesteia în baie sub duºul care curge. La fel seva întâmpla cu toþi ceilalþi care pleacã în cãutarea luiMarion.

42. HitchcockMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Sculptorul de faimã europeanã Etienne Hajdus-a nãscut într-o familie de evrei maghiari dinTurda, la 12 august 1907. La ºaisprezece ani

urmeazã cursurile ªcolii Tehnice de ArteDecorative la Budapesta. Este remarcat de unsculptor norvegian care l-a sfãtuit pe tatãl sãu sãîl trimitã la Paris sã studieze sculptura. Ajunge laParis în octombrie 1927 unde devine elevul luiBourdelle. Dupã ºase luni intrã în atelierul luiNiclausse, arta lui fiind puternic influenþatã deRodin, Mossac ºi Vezelay, apoi urmeazã ºcoalade Arte Decorative. În anul 1929, este profundimpresionat de expoziþia lui Fernand Léger. Încompania lui Vieira da Silva ºi Árpád Szenes,începe sã-i cunoascã pe artiºtii contemporani cetrãiau la Paris în acea perioadã. Este fascinat deopera lui Brâncuºi.

A obþinut în 1930 cetãþenia francezã ºi dinacel an a început sã foloseascã formula francezã anumelui sãu, Etienne. În acest an, împreunã cucei doi prieteni ai sãi, Árpád Szenes ºi Vieira daSilva, au format organizaþia Prietenii Lumii. Laîntoarcerea din serviciul militar, în 1933, începesã lucreze primele sale sculpturi abstracte. Între1933 ºi 1939 a cãlãtorit mult, atât prin Franþa, câtºi în Olanda ºi Grecia. Între 1935 ºi 1937 aparcurs Franþa pe bicicletã, vizitând bisericilegotice ºi vestigiile romane, descoperã posibilitateaorganizãrii lumii într-un spaþiu determinat.Urmeazã cursurile de biologie ale lui MarcelPrenant, la Universitatea Muncitoreascã dinArondismentul XX din Paris. Pasiunea pentrubiologie îi va marca întreaga operã artisticã.

Alãturi de prietenii sãi, expune în anul 1939 laGaleria Jeanne Bucher. În 1940 devine pentruscurt timp elevul lui Brâncuºi, pe care îl adora.Dupã armistiþiul din 1940, lucreazã succesiv într-ouzinã de aluminiu, apoi într-un atelier demarmurã din Bagnères-de-Bigorre, în Pirinei.Sculpteazã prin cioplire directã pãsãri ºi insecteuriaºe. Revine la Paris în 1945 ºi decide sãreînceapã sculptura de la zero.

În 1946 are prima expoziþie personalã laGaleria Jeanne Bucher, unde ulterior va expuneperiodic. În 1948 realizeazã primele reliefuri înaramã realiztã cu ciocanul. Din 1948 a început unnou ciclu în evoluþia sa, caracterizat prin lucrãride dimensiuni mari. Se remarcã un basoreliefmare, în aramã roºie, bãtut cu ciocanul, pentruLiceul din Marseilleveyre. Relieful îi permite luiHajdu sã apropie sculptura de arhitecturã. În1955 expune la San Paolo.

În 1956 creazã primele sale ºtampile, tipar secimprimat pe hârtie manualã, joc subtil de umbreºi lumini. În 1965 adapteazã acest procedeupentru ceramicã colaborând cu ManufacturaNaþionalã din Sèvres.

Marile muzee internaþionale i-au consacratnumeroase expoziþii: în 1955 MoMa din NewYork l-a inclus printre cei 22 de artiºti europenide marcã selecþionaþi, Noua Decadã relevãoperele sale în SUA; în 1961 participã la oexpoziþie itinerantã în Germania, la muzeele din

Hanovra, Dortmund, Manheim ºi Leverkusen; în1965 la Carrare; la Paris e prezent la MuzeulNaþional de Artã Modernã în 1973 ºi 1979; laLisabona, la Fundaþia Calouste Gulbenkian, iar în1974 participã la diferite expoziþii itinerante înFranþa, Ungaria, România ºi Tunis.

A murit în 24 martie 1996 la Bourg-sur Reine.Dupã dispariþia lui, prietenii sãi astrofizicieni aubotezat cu numele Hajdu asteroidul 7316descoperit în 1973 ºi înregistrat sub numãrul3145T.2 în Efemeridele Asteroizilor.

În atelierul maestrului Bourdelle, Hajdu erainteresat mai ales de figura umanã, pe care osugera prin forme simple. El prefera curbele ºispiralele formelor organice din lumea vegetalã ºianimalã. Încerca sã surprindã în lucrãrile saleritmul, momentul, dinamismul. Lucrãri esenþialesunt: Curbe (1948), Marile domniºoare (1972-1982), Nicole (1971) ºi Cele ºapte coloane ale luiStéphane Mallarmé (1969-1971).

Pentru Hajdu sculptura este ºtiinþa umbrelorsugeratã prin forme simple. Visarea transmisã delumea vegetalã, vitalitatea lumii animale fac sãrãzbatã din operele sale dragostea pentru tot ceeace este viu, surprins în mod sintetic, dând dovadãde un spirit inventiv. Ca pentru orice sculptor,desenul pregãtitor ocupa un loc însemnat încreaþia sa, un exemplu remarcabil este studiulpentru sculptura Cap negru. Acest mare desenreprezintã un profil feminin, o faþã acoperitã de ocoafurã complicatã, laviul fixând clar un echilibruîntre spaþiile goale ºi pline ale marmurei, în formasa defnitivã. Foarte platã, perceputã în moddelicat la lumina zilei, sculptura respectã în toatepunctele spiritul desenului.

Opera sa a cunoscut o largã recunoaºtereinternaþionalã, Etienne Hajdu fiind un artist ce adeschis noi perspective în domeniul sculpturii. LaHajdu, care ºi-a recunoscut filiaþiuneabrâncuºianã, gãsim aspiraþia cãtre puritateaformei, arta de a reda viaþa organicã a materiei ºia o transfigura, inteligenþa tactilã, elanul inimii ºipreferinþa pentru liniile curbe, pentru planurileondulate, pentru ritmurile lente ºi lumina caredezvãluie forma ºi se preface, prin subtiletranziþii, în umbrã.

3366

Black Pantone PPantone pportocaliu

Black Pantone PPantone pportocaliu

plasticaagendaªtefan Manasia De la glossy la trash ºi de la elite la elitre 2

editorialLucian Maier Un TIFF românesc 3

cartea Valentin Derevlean Taxa de timbru. Mesaje post-restant 4

ªerban Axinte Drama Emiliei Apostoae, dincolo de ficþiune 4

Mihai Mateiu Antologia bunului-simþ 5

brevilocviuIoan MileaReflecþii libere 6

imprimatur Ovidiu Pecican Tensiuni bipolare 7

telecarnetGheorghe Grigurcu D-ale democraþiei 8

incidenþe Adina RomoºanOraºul în opera lui Julien Gracq - Mãrire ºi decãdere 9

conferinþãLaszlo Alexandru Dante - "Infernul" - O interpretare (III) 10

accent Elena AbrudanCONFLUX ºansa descoperirii unui destin comun 11

exegezeªtefan BoleaPosibilitatea libertãþii în Epoca Luminilor 11

Pe cerul degetelor lor

Radu Sergiu Ruba Când mergi prin pãdure 12

Ana Hompot Cuvântul care-nfloreºte 15

Alin Feurdean Invizibilul sub control 15

de vorbã cu Florin Soporan, doctor în istorie Un tânãr nevãzãtor pe cea mai înaltã treaptã academicã 16

Ion Podosu Parteneriat cultural la Alba Iulia 17

Poezii de Teofil Pintilie 18

Ioana Albu Arcturus 18

insomniile globalizãriiDelia ZahareanuJurãmântul lui Hippocrate în varianta al-Qaeda 21

dezbateri & ideiremarci filosoficeJean-Loup d’Autrecourt Filosofia de piaþã sau fobosofia 22

filosofogrameAurel Bumbaº Caracterul pozitiv al relativismului valorilor (I) 24

subcoolturaOana Pughineanu Absolventul 24

TradiþiiPetru Poantã Cîntecul popular Dumitru Fãrcaº ºi Aurel Tãmaº 25

rememberTudor Ionescu Tot prin jurul "calului" 26

scrisori cãtre preºedinteRadu Þuculescu Scrisoarea a paisprezecea 28

zapp-mediaAdrian Þion Lady Di - legendã vie 27

FerestreHorea Bãdescu Întâmplãri cu sensul la urmã 27

flash-meridianIng. Licu StavriSir Salman vs. Islam: repriza a doua 28

teatruClaudiu GrozaVedete ººi ddebutanþi 30

muzicaAdrian PopFilarmonica Naþionalã Ungarã în concert la Cluj 31

Ciprian Pop Necunoscuþii de astãzi, vedetele de mâine 32

filmIoan-Pavel Azap & Lucian Maier Escale în drumul spre California 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Kundera ºi Kaufman 34

Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 42. Hitchcock 35

plasticaDana Deac Centenar Etienne Hajdu 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Centenar Etienne HajduSculptura este ºtiinþa umbrelor

Dana Deac

black tribuna · indiferent de noua locaþie, insistîndu-se pe calitate în defavoarea...

Documents