black tribuna · despre stãrile ºi convingerile tinerilor poeþi români, participanþi la...

TRIBUNA 173

PANTONE rrosu

PANTONE rrosu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I I • 1 6 - 33 0 nn o i e m b r i e 22 0 0 9 3 lei

ªtefan M

anasia

Judeþul Cluj

Festivalul Naþionalde Teatru, Bucureºti, 2009

ªerban Foarþã

„Delocul”unei utopii

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

3 zile din

colo sau d

incoace d

e Zid

Svetlana MaierSorin Titelîntre sentiment

ºi luciditate Ilustraþia numãrului: Szabó Tamás

22 TRIBUNA • NR. 173 • 16-30 noiembrie 2009

bour

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal rrevistei dde cculturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Motive sã zbori (cît mai) departe de RO aicu nemiluita, ocaziile sînt însã clare ºirare. Mai ales pentru scriitor. Pentru

tînãrul scriitor. Coregraful sau regizorul de teatru,dansatorul sau fotograful participã mult mai desla rezidenþe, la proiecte de anvergurã în vest ºiest, nord ºi sud. Eficienþa & directeþea propriilorlimbaje artistice îi teleporteazã-n miezul mareluiexperiment global. Deficienþa (comunicaþional-a)limbajului literar (deci poetic) aduce o penurie deasemenea ocazii. Momente funny cînd – îmbãtatde propria-þi voce – te-ai traduce singur, te-aipropune/ oferi/ autopromova. Ai schimba limbaasta dulce-pelticã, franþuzit-balcanicã, adeseavulgarã cu una de largã circulaþie, c-o autostradãlingvisticã obsedantã, neverosmilã precum caznadomoal-a inginerilor de la Bechtel.

Aº vvrea ssã uurlu ººi ssã pport uun ttitlu = poemulmeu preferat din Bogdan Ghiu.

Cîteodatã e treaba Institutului Cultural Romândin Berlin „Titu Maiorescu”, ori e ideeamanagerului post2000ist Rãzvan Þupa ºi areferentului cultural Andreea Dincã sã alcãtuiascão listã & sã ne scuteascã de autocompãtimire,depresie, self promotion.

Rezultat: un comando format din 10 tineri poeþiromâni aeropurtaþi la Berlin, în perioada 29octombrie - 1 noiembrie: Constantin Acosmei,Svetlana Cârstean, Rita Chirian, Gabi Eftimie,Sorin Gherguþ, V. Leac, ªtefan Manasia, Vlad

Moldovan, Ioana Nicolaie ºi Andrei Ruse.Poemele primilor nouã au fost traduse într-unelegant catalog al evenimentului de cãtre studenþiiInstitutului de Romanisticã de la UniversitateaHumboldt zu Berlin, în cadrul unui atelier detraducere condus de lector dr. Valeriu Stancu.Traducerile au fost apoi revãzute – aflu din surse– de Alexandrina Panaite (directoare adjunctã laICRB) ºi de Nora Iuga, scriitoarea româncã maicunoscutã-n Germania decît acasã, impecabilatraducãtoare din limba lui Günter Grass.Partenerul media-al evenimentului a fost revistaNoua Literaturã, reprezentatã, la Berlin, de AnaChiriþoiu.

Despre eeveniment aºa cum l-a gîndit Rãzvan,autorul fetiºului (2001) dar – tot mai mult –experimentatorul fluidelor poetici ale cotidianului:

prefaþã: în seara indigo a lui 29, în vasta curtea Kultur Brauerei – gigantica fabricã de bere

transformatã în centru polifuncþional multiartistic– ne-ntîlnim în faþã la Literaturwerkstatt, loculevenimentului din 30; la mãsuþele din plastic alb,sub lumina felinarelor ºi-a unei veioze, vom scriela comanda trecãtorilor cîte un poem. Live. Maivesel sau mai trist. Cu cîini sau pisici. Poemul vafi tradus instant în germanã ºi oferit, aºadar, înexemplar bilingv, manuscris, berlinezului sauberlinezei iubitori de Young Blood (literar) fromRomania?. Puþin vin, puþinã bere, cafele ºi þigãriau uºurat geneza versurilor ºi (probabil) digestialectorului ocazional. Asta a fost promovarea –ludicã, inspiratã – a evenimentului la faþa locului,dar care totuºi nu-l anunþa cu nimic. Eram spiþa Xde la roata din faþã a bicicletei, pierdutã-ntrealtele: seri de teatru rus, concerte rock, jazz,berãrii colorat-sãltãreþe, clãtitãrii, clubbaritranspiraþi, magazine închinate domnului Fenderºi magnificei sale chitãri, expoziþii nostalgic-RDGiste.

eveniment: seara humid-a lui 30 a început, laora 22.00, cu proiecþia unui film, interviu-fluviu,despre stãrile ºi convingerile tinerilor poeþiromâni, participanþi la Colocviul de la Alba-Iulia,din primãvara lui 2009. Pe unii, cîþiva, filmul i-apierdut pe traseu. Pe ceilalþi (cei mai mulþi) i-astrîns laolaltã-n sala neîncãpãtoare aLiteraturwerkstatt Berlin, unde aveam sã citim peurmã, doi cîte doi, în românã. Poemele noastreerau apoi rostite în germanã de excelenta actriþãRicarda Ciontos, care-ncerca de fiecare datã sãpãstreze tonul, emfaza, ticurile tinerilor autori; e,în asta, o lecþie pentru prea guraliv-zgomotoºiiactori români. Intervenþiile noastre au fostintroduse sau contrapunctate de muzica lui SilentStrike, dj Ionuþ avîndu-ºi, printre nemþi, propriiisãi fani; în încheierea serii (pe la orele douã aledimineþii), participanþii au putut urmãri cîteva dinvideopoemele lui Andrei Ruse, adept al noilordisimulãri poetice, nu tocmai lipsite deingenuitate. Reþin/ identific/ clasific vocilecelorlalþi, fãrã sã mã pot hotãrî care a sunat maibine, care a impresionat mai mult. Ezit sã unific,

ªtefan Manasia

3 zile dincolo sau dincoace de ZidLe Kapital c’est fun, le communisme c’est nuf

agenda

(continuare în pagina 4)

33



TRIBUNA • NR. 173 • 16-30 noiembrie 2009 33

editorial

România se aflã de sãptãmâni bune într-ocrizã politicã gravã, care pune în pericolviitorul þãrii, atât pe termen scurt, cât ºi pe

termen lung. Pe termen lung riscãm sã luãm dinnou decizii în ceea ce priveºte cadrul instituþionalal þãrii fãrã sã ºtim exact ce ne propunem sãrealizãm, iar pe termen scurt ambiguitateapoliticã pune în pericol stabilitatea financiarã aþãrii, dar ºi obiectivele de politicã externã.

Conducerea României nu ne dã deloc marisperanþe. Preocupãrile celor din fruntea þãrii suntsã facã ºi sã desfacã guverne, sã se acuze reciprocde fraude, sã vinã cu replici ºi promisiunimeºteºugite de campanie. Emil Boc a început sãvorbeascã iar, ca acum un an, despre coaliþiaPNL-PSD ºi pensiile nesimþite, lui Bãsescu îi dauiar lacrimile, Parlamentul e în sine un scandal,parlamentarii par sã fi învãþat pânã la virgulãregulamentele de funcþionare ale camerelor ºihibele lor, sindicatele urlã dupã bani, iarteleviziunile le cântã tuturor în strunã ca niºteanimale fãrã raþiune.

În acest context, constatãm din nou cã înConstituþia României nu gãsim rãspunsuri, ci maidegrabã obstacole. Aþi observat cã, de cândpoliticienii se joacã de-a fãcutul de guverne, foartemultã lume vorbeºte despre “spiritulConstituþiei”? Apãrãtorii preºedintelui spun cã ela acþionat “în litera Constituþiei” chemândpartidele la consultãri, dar desemnând un prim-ministru dupã propria voinþã. Cei care i se opunspun cã preºedintele nu a încãlcat Constituþia, darcã trebuia sã acþioneze “în spiritul ei” ºi sãdesemneze un prim-ministru dorit de ei. Dupãcare vine completarea fireascã a taberei pro-Bãsescu: preºedintele a respectat Constituþia “înlitera ºi în spiritul ei”!

Mã îndoiesc teribil cã cei care vorbesc despre“spiritul Constituþiei” dorm cu cãrþile luiMontesquieu la cap. Prin urmare, concluzia e unasingurã: Constituþia e moartã, iar acum spiritul eine bântuie. ªi sigur cã fiecare vede spiritul sub ceformã vrea. E clar cã actuala Constituþie mai multîncurcã decât ajutã. Oricine poate aduceConstituþia drept argument în favoarea proprieipoziþii ºi împotriva celorlalþi, iar textele sunt atâtde confuze pe alocuri cã e greu sã distingi cineare dreptate ºi cine nu. Curtea Constituþionalã nupoate fi credibilã, câtã vreme cei care ajung sã

facã parte din ea pot fi foºti politicieni. Înmaterie de reglare a raporturilor dintre instituþiilefundamentale ale þãrii, Constituþia a dat rateuri înpermanenþã. Practic, ea faciliteazã apariþiaconflictelor între Parlament, Guvern ºi preºedinte.Constituþia nu oferã soluþii la crizele politice, ci leamplificã.

O nouã revizuire a Constituþiei e esenþialã. Nutrebuie sã ne legãm de tot ce scrie în ea, ci doarde partea care regleazã raporturile între instituþii,pentru cã acest sistem aºa-zis semiprezidenþialcare (nu) funcþioneazã în România nu e viabil.Dar, înainte sã ne aruncãm cu capul înainte înreferendumuri ºi crearea de comisii de specialiºtiîn drept constituþional, trebuie sã existe odezbatere la nivelul elitelor din întreaga societate,în urma cãreia sã ne dãm seama încotro vrem sãducem þara, care ne sunt prioritãþile, ce vrem dela Parlament, ce vrem de la preºedinte etc. Cuocazia asta putem elimina ºi inepþia (iertatã sã-mifie francheþea!) numitã “stat naþional”. Sunt sigurcã se poate gãsi chiar ºi o soluþie prin care sãputem revizui un articol care, conform actualeiConstituþii, nu pote fi revizuit.

Între timp, strategia României de a obþinepostul de comisar european pe Agriculturã înviitoarea Comisie Europeanã se nãruie pe zi cetrece. În ciuda vizitelor europene prin care DacianCioloº cautã sã îºi promoveze candidatura,România a pierdut sprijinul principalului ei aliat,Franþa. Iar dacã Franþa nu te vrea, degeaba spunpolonezii cã te susþin. Francezii spuneau în urmãcu câteva sãptãmâni, când Guvernul a venit cupropunerea Dacian Cioloº pentru Agriculturã, cãvor susþine candidatul României. Se ºtia de atuncicã ºi Irlanda ºi Austria sunt interesate, însã IrishTimes ºi EU Observer au anunþat deja cã Franþa atrecut de partea Irlandei. ªtirea a fost preluatã ºide câteva ziare româneºti, dar nu ºi deteleviziuni, semn cã în presa scrisã ºi online maiexistã încã ceva simþ de rãspundere cu privire lainformaþiile care sunt transmise cãtre public.

Irish Times spune cã motivul pentru careCioloº a pierdut sprijinul Franþei e faptul cã anultrecut UE a blocat fondurile SAPARD pentruRomânia, din cauza neregulilor în acordareafondurilor. Asta e o motivaþie de ochii lumii.Francezii ºtiau asta ºi atunci când au anunþat cã îlvor susþine pe Cioloº. Doar nu au aflat brusc

acum cã anul trecut au fost probleme cufondurile SAPARD în România. Ce s-a întâmplatînsã în România în ultimele sãptãmâni, în care aapãrut schimbarea poziþiei franceze?

Sã vedem. PSD ºi PD-L s-au certat mai întâiînaintea moþiunii pe legea unicã de salarizare,apoi s-au certat de tot ºi PSD a ieºit/a fost datafarã de la guvernare (e complet neimportant cinea început-o), au apãrut acuzaþii din toate pãrþilecã vom avea fraude electorale, fiecare ministru eresponsabil pe douã ministere, i-am pierdut peCristian Diaconescu de la Externe ºi pe VasilePuºcaº de la Afaceri Europene (cei care trebuiausã asigure strategia de lobby pentru Cioloº),opoziþia a dãrâmat Guvernul, ne-au fost fluturaþiprin faþã doi prim-miniºtri, fiecare cu susþinerealui, iar unul dintre ei deja a fost respins deParlament. În plus, vin prezidenþialele, care o sãdea totul peste cap din nou. Aºa cã încã vreodouã luni sigur nu o sã trãim într-o þarãguvernatã normal ºi care nu are o reprezentareexternã coerentã. Oare nu de asta ne-o fi lãsatbaltã Franþa?

Desigur, existã ºi posibilitatea ca Irish Timessã fi amplificat mult niºte discuþii neoficialepentru a da impresia cã lucrurile se îndreaptã maimult decât în realitate în direcþia doritã de ei.Însã e clar cã Irlanda e o þarã mult mai potrivitãsã ocupe un asemenea portofoliu, în primul rândpentru cã ºi-a modernizat din temelii agriculturatocmai folosind instrumentele ºi bugetul pus ladispoziþie de UE, deci e clar cã ºtie cum sãgestioneze un portofoliu care are la dispoziþie unbuget care reprezintã cam jumãtate din întregulbuget comunitar. Cioloº e un specialist apreciat,dar nu are în spate un stat puternic.

Vestea bunã e cã Irlanda are ºi opþiuneacomisarului pe Cercetare, care va gestiona înurmãtorii 5 ani un buget de circa 50 de miliardede euro. Dacã opteazã pentru Cercetare,Agricultura poate rãmâne României, deºi Austriae ºi ea interesatã. Dar acestea sunt doar calculeteoretice. Depindem de alþii ºi asta doar dincauza noastrã. România îºi dã cu stângul în drep-tul din plin în politica externã ºi nu vãd de ce s-arschimba ceva în viitorul apropiat. Putem doar sãsperãm cã Guvernul, Preºedinþia ºi partidele,oricine s-ar afla în vârful lor, nu va uita cã aulucruri mult mai importante de fãcut decât sãîntreþinã discuþii complet inutile ºi sã pretindã cão fac pentru noi.

George Jiglãu

Autosabotaj

Iulius IancuPrinþesa din HardufBacãu, Tipografia Columna, 2009

Am scris cu mare plãcere despre mai multedin cãrþile doctorului Iulius Iancu, unul dincei mai interesanþi scriitori de limbã

românã din Israel. Dupã dupã cum se ºtie,doctorul Iulius Iancu este autorul unei cãrþi unice,o monografie sentimentalã a unei strãzi dinBacãul natal: Noi, copiii strãzii Leca. Publicatã laEditura Minimum din Tel Aviv, cele trei volumemasive ale cãrþii poartã un subtitlu edificator:Bacãu, târgul amintirilor. 1920-1944 (1999). Un alpatrulea volum, subintitulat Generaþia la capãtuldrumului, apãrut în 2004, e considerat de autorca ultimul episod din serialul Noi, copiii strãziiLeca. Alte cãrþi semnate de medicul-scriitor (Unom, un drum, o epocã - 2001; Bacãul deodinioarã. În Haifa, pe Carmel - 2003) întregescportretul unui scriitor sensibil, dotat cu oremarcabilã memorie afectivã. Nu mai puþininteresant e medicul ºi în ipostaza de poet, pusãtot sub semnul recuperator al memoriei, dovadãstând cartea intitulatã Poeme de amurg (2007).Volumul conþine poemele unui spirit aflat lavârsta unei senectuþi pe care o bãnuiamluminoasã, fãrã înfiorãrile thanatice destul derãspândite la aceastã venerabilã vârstã.

Recent, sensibilul memorialist ºi poet dã laivealã o carte de o facturã mai aparte, ce nepermite sã pãtrundem în locuinþa sa, ca martoriai vieþii sale intime, nu lipsitã de griji ºi detristeþe. Volumul are un titlu ce nu ne lasã sãbãnuim prea multe, Prinþesa din Harduf

(Tipografia Columna, Bacãu, 2009).Ne grãbim sã spunem cã e vorba de una din

cele mai emoþionante ºi mai tulburãtoare cãrþi aleautorului. Eroul principal al cãrþii este soþiamedicului, atinsã, din nenorocire, de nemiloasaboalã Alzheimer. Întregul volum este un jurnal albolii, al relaþiei octogenarului cu devotata,vrednica lui consoartã. Iulius Iancu mãrturiseºtede a fi meditat îndelung înainte de a pune pehârtie drama sa ºi a soþiei Rita, pe care onumeºte, cu nespusã duioºie, „prinþesa dinHarduf”.

Harduf este numele strãzii din Haifa, undelocuiesc cei doi evrei originari din România.Conform propriei mãrturii, medicul s-a hotãrât sãdestãinuie publicului odiseea vieþii familiei salemai mult din motive etice decât literare, deºitema bolii a fost îndelung folositã în literaturã,mai ales începând cu secolul trecut. Ca medic ºica soþ al unei femei atinse de teribila boalã, IuliusIancu a concluzionat cã descrierea acestei tragiceexperienþe poate sã ofere semenilor „un sprijinmoral, un fir conducãtor între meandreledrumului de suferinþã ºi disperare”.

În ordine umanã, portretul pe care IuliusIancu îl alcãtuieºte admirabilei sale soþii emiºcãtor. Doamna Rita s-a nãscut în perimetrulcartierelor bucureºtene Dudeºti-Vãcãreºti, unde, pevremuri, „se vindeau covrigi calzi ºi porumb pestradã”, „iar idiºul se amesteca cu limba românãzi de zi, orã de orã pe uliþa evreiascã”. A rãmasorfanã de la trei ani, muncind din greu de la ovârstã fragedã, rãmânând mereu o femeie simplãºi modestã, devotatã pânã la sacrificiu soþului ºifiicei sale unice. Împreunã, cei doi au transformat

casa din Harduf „într-un unic ºi modest templufãrã altar ºi amvon, dar cu multã înãlþaresufleteascã”. În acest perimetru se va desfãºuraviaþa unei perechi ce a ºtiut sã-ºi construiascã „oviaþã familialã caldã”, dar ºi sã „împartã iadulîmpreunã, cu stoicism ºi rãbdare”.

Medicul-scriitor rememoreazã etape succesivedin viaþa cuplului, pânã la debutul teribileimaladii. Iulius Iancu descrie cu fidelitate primelesemne ale bolii, reacþiile bolnavei, schimbãrileintervenite în viaþa ei ºi a întregii familii. Boala,caracterizatã prin „deteriorarea procesului degândire, a memoriei, cauzatã de o moarteprogresivã a celulelor creierului”, avea sãprovoace în viaþa familiei Iancu „o dramã lungã,fãrã acte ºi pauze”. Efectul bolii e asemãnãtor,spune Iulius Iancu, unui uragan sau tsunami care„devasteazã cartiere întregi ºi oraºe”, împrãºtiindîn jur „neliniºte, teamã, singurãtate dar ºi durereºi tristeþe”. Dorinþa îndelung repetatã a bolnavuluieste de reîntoarcere „acasã”, „la mãmica”, înstrada Vlahuþã din Bucureºti, unde locuia încopilãrie.

Jurnal al bolii, cartea doctorului Iulius Iancueste în acelaºi timp o tulburãtoare carte dedragoste, un roman al cuplului ce înfruntã custoicism toate încercãrile vieþii. Nu mai puþin,Prinþesa din Harduf se poate citi ca o meditaþieasupra vieþii ºi a morþii. Înainte de a fi literaturã,cartea medicului din Haifa e o spovedanieemoþionantã, ce meritã a fi cititã cu toatã atenþia,ca o lecþie de simplitate ºi de înþelepciune, decredinþã ºi de fidelitate. Nu în ultimul rând,Prinþesa din Harduf este un elogiu adusmiracolului vieþii, cu toate încercãrile ºi umilinþelela care ne supune, uneori, felonia destinului.

44




cãrþi în actualitate

Ion Cristofor

Un jurnal al bolii

sã vãd punctele de suturã între poeticile celornouã antologaþi.

posteveniment: oboseala graþioasã; sentimentuldatoriei împlinite; 31 – cea mai seninã zi deasupraBerlinului; vaporaºele sãgetînd luciul rîurilor Spreeºi Havel; parcurile mateine, cimitirele undemãmicile îºi plimbã kinderii în landouri futuriste,pistele cicliºtilor, mai aglomerate ca strãzile;eleganþa vestimentarã, postura berlinezelor pebicicletã; supleþea citadinilor (comparativ cuobezitatea, idiotizarea progresivã a românilor);maºinile de jucãrie, verzi-albe cu inscripþiaPOLIZEI; cafenelele ºi berãriile nãpãdite de iederã;kebabul cu iaurt ºi sos picant, specialitãþile dinpeºte, salatele de fructe (cele mai bune dinlume!); vinul alb, sec, ieftin ºi bun. Eºti de-acumo rotiþã bine lubrifiatã a uriaºului mecanismreprezentat, în Berlin, de Sãptãmîna internaþionalãa versului.

Turism: lipsit de un centru istoric rapididentificabil, Berlinul îºi revarsã arterele largi înpieþe, îºi grupeazã magazinele în fiecare zonã aoraºului; aproape de oriunde poþi cumpãrasuveniruri; magazinele cu haine second-hand sîntpe aceeaºi stradã cu cele ale marilor croitori;

oferta e luxuriantã, iar preþurile le concureazã pealea din RO. Nu m-am putut abþine ºi-am vizitat-o pe Nefertiti, în sala special amenajatã asomptuosului Alte Museum; frumuseþea sculpturiiexcavate cu un secol în urmã din nisipurile de laAmarna, te face sã uiþi de aparatul foto, te face sãvizitezi pe urmã sãli dupã sãli, epoci imperiale ºioaze de rafinament alexandrin, ca sã te întorciîncã ºi încã o datã în faþa sarcofagului de sticlã, apostamentului alb, de pe care-þi surîde regina, maipurã ºi mai frumoasã decît miile de reprezentãripopculture ce-i însoþesc – aproape indecent –nemurirea. Te mai ºocheazã metafizica hippie abasoreliefurilor închinate cuplului imperial,Akhenaton ºi Nefertiti, surprinºi de sculptorulegipþian în ipostaze tandru-domestice, îmbrãþiºãriºi alinturi, o gesticã fermecãtoare a pãcii. Numaiîn latura egipteanã a Muzeului de Antichitãþirãtãceºti 3-4 ore la capãtul cãrora n-ai vãzut încãtot. ªi pe Insula Muzeelor de lîngã Dom, atracþiileºi posibilitãþile-s aproape fãrã sfîrºit. Mai aflu cãberlinezii spun cã nu existã lucru la care sã tegîndeºti ºi cãruia ei sã nu-i fi-nchinat un muzeu...

Coda: În Berlinul de Est, acolo unde-am fostcazaþi (Hotel Ibis, pe Prienzlauer Strasse)iconografia comunistã încã se poartã, de la statuimasive de bronz ale „muncitorului” la hiperbolelehirsut-pîntecoase ale Marx-Engels-ului de export:pe care, totuºi, o mînã ironicã a desenat „LeKapital c’est fun, le communisme c’est nuf”. Cumera de aºteptat, niciun trabant nu mai taiehuruind strãzile, însã turnul fostei televiziuni

comuniste apare ºi dispare în nori: e reperul pecare Andreea þi-l dã, dar aspectul morganatic îlface inutilizabil din zi. Memoria trecutuluicomunist e dublatã – dacã nu ºi întrecutã – dememoria obsesivã a Holocaustului, a evreitãþii: înexpoziþia foto din foaierul UniversitãþiiHumboldt, o tînãrã evreicã pieptoasã aruncãgrenada asupra ocupantului (englez? palestinian?)cu dezinvoltura ºi încrederea Nicoletei Grasu lanu ºtiu care Campionat Mondial. Sînt poveºti pecare le înþeleg doar germanii, sînt poveºti valabilenumai pentru est-berlinezi, ori numai pentru vest-berlinezi. Aici s-a cîntat Tannhäuser dar ºiInternaþionala, aici s-au destrãbãlat ºi DavidBowie ºi Nick Cave. Iau cu mine piesele asteapuzzle în automobilul care mã duce la aeroportulTegel, back to RO.

(urmare din pagina 2)

3 zile dincolo saudincoace de Zid

De o impecabilã morgã aulicã, de oprestanþã academicã fãrã cusur, de osobrietate funciar ardeleneascã, dacã n-ar

fi umorul subþire ºi ironia muºcãtoare cu care îºiregaleazã în conversaþie apropiaþii, Ion Vlad faceparte dintre personalitãþile exemplare aleUniversitãþii clujene ºi din mitologia Facultãþii deLitere.

Profesor prin vocaþie, Domnia Sa seprenumãrã printre aceia, puþini la numãr, care aufost dãruiþi cu harul de a încãlzi cu flacãracuvântului inimile mulþimilor de studenþi ºispaþiul auster al sãlilor de curs. Fiindcã ieºirile larampã ale acestui iacobin al argumentului ºi,deopotrivã, magician al înveºmântãrii expresive aacestuia, cursurile sale, au fost totdeauna oadevãratã încântare. Profunde ºi strãlucitoare îninteligenþa discursului ºi-n turnura impecabilã afrazei.

Doct fãrã a fi încifrat, spectaculos fãrã a firetoric, fermecãtor fãrã a deroga de la logicadiscursului, Ion Vlad a practicat totdeaunaelocinþa nu ca un exerciþiu de oratorie, ci ca ocale de comuniune. Este arta acestui poet alcatedrei de a-ºi face discipolii sã îndrãgeascãaridele þinuturi ale teoriei literare, de a le

descoperi arhitectura subteranã a ideilor ºiconceptelor care decodificã profuziuneauniversurilor artistice, barocul spectacoluluiliterar. Cãci profesorul este un mare povestitor alliteraturii!

Nu este atunci de mirare cã actul critic l-aapropiat, în remarcabilele sale cãrþi, mai ales, dedomeniul prozei ºi cã a aºezat repereinconturnabile în teoria naraþiunii. Însã, pe câtde galic la catedrã, pe atât de germanic înscriiturã. E aspru fãrã a fi nedrept, e sobru fãrã auita sã iubeascã literatura ºi scriitorii, econsecvent fãrã accente janseniste. Ion Vlad areacea dozã de imparþialitate care despartejudecãtorul de procuror sau de avocat.

Venind dintr-o strãveche familie a cãrei istoriee împletitã cu momente de rãscruce ale istorieitransilvane, are în sânge o demnitate identitarãcare-l leagã organic de modul de-a fi al omuluiacestui pãmânt iar ataºamentul sãu pentruuniversul ºi scrisul lui Pavel Dan mi se pare firescºi edificator.

A moºtenit de la acest spaþiu austeritatea ºimãsura dar ºi izbucnirile telurice ºi refugiultãcerilor. A moºtenit temeinicia judecãþii ºistatornicia în prietenie. Celor care i-am fost

ucenici ne-a rãmas cu elegantã discreþie alãturi.Aºa cum a rãmas credincios urbei pe care aînnobilat-o cu farmecul inteligenþei sale,dãruindu-i truda ºi nesomnul profesorului,criticului, rectorului, directorului de teatru.

Acum când îºi asumã, la fel de discret,ºaisprezece luºtri de viaþã, mã întorc sãcontemplu, prin pulberea anilor, fugoasele umbreale juneþii ºi sã-i spun, cu aceeaºi afecþiune: AveMagnificus Rector!

Rodica Macrea, Ioana Micluþia,Dicþionar de sexologie, Iaºi, Editura Polirom, 2009, 560 pagini

Iatã cã în România anului 2009 a ieºit de subtipar un tom impunãtor semnat de douãdistinse doamne (profesor consultant, doctor

în ºtiinþe medicale, Rodica Macrea ºi medicprimar psihiatru, consultant în ºtiinþe medicale,Ioana Micluþia) având ca unicã preocuparedomeniul atât de delicat al sexologiei! Cartea riscãsã treacã neobservatã într-un moment, într-untimp când atât de mulþi români au început sãcreadã cã nu mai au taine în materie de sex ºierotism, lãfãindu-se ... docþi în porcãriile unorteleviziuni experte în a-ºi da poalele peste cap învreme ce ºi mai mulþi români asistã neputincioºi,oripilaþi, scuipând în sân la aceleaºi producþiiinepte atât de dãunãtoare. O asemenea confuzieºi bramburealã nu poate fi decât generatoare degrave probleme sociale, ducând – dupã pãrereanoastrã – la tot mai frecvente tulburãri desãnãtate mentalã sfârºind atât de des în cele maioribile orori ºi crime sau fãrãdelegi cu substratsexual încât violul ºi incestul au ajuns sãconstituie adevãrate locuri comune, prezentate cufrenezie de televiziunile comerciale.

Am putea însã privi situaþia dintr-un cu totulalt unghi, bucurându-ne de pildã cã, în sfârºit,uluitorul film al lui Woody Allen („Tot ce aþi vrutsã ºtiþi despre sex ºi v-a fost ruºine sã întrebaþi”) atrezit un anumit ecou ºi doi specialiºti dintre ceimai serioºi au ridicat în sfârºit provocareaacceptând sã vorbeascã pe ºleau ºi la rece despre

chestiuni care – pânã în 1990, în România celpuþin - rãmãseserã tabu.

Asemenea preocupãri au existat însã, oricum,ºi la noi, deºi atotputernicul Partid – aºa cum ammai spus-o – se manifesta dintotdeauna cu opudoare demnã de cauze mai nobile. Estimp, prinalte pãrþi ale lumii, savanþii deveniserã de multconºtienþi de importanþa ºi urgenþa studierii ºidiscutãrii „la scenã deschisã” a unui domeniu atâtde spinos; îi vom aminti aici pe celebri pionieriRichard von Krafft-Ebing, Havelock Ellis,Bronislaw Malinowski sau Sigmund Freud care audeschis cu adevãrat domeniul la sfârºitul secoluluiXIX, cercetarea ºtiinþificã întârziind pânã în aniide dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial cândvor deveni cunoscute lucrãrile unor Alfred Kinseysau Masters&Johnson.

Un rol de primã importanþã l-a jucat aºa-zisa„revoluþie sexualã” din anii ’60 care a însemnat oschimbare radicalã în mentalitatea ºicomportamentul oamenilor ºi cel allumii/societãþilor „civilizate”; pe lângã eliberareadiscursului public despre sexualitate, însoþitã deevenimentul „epocal” al legalizãrii piluleicontraceptive ºi de dezbaterile interminabile pemarginea acestor „noutãþi”, tocmai aici pot fiidentificate/localizate sursele dezvoltãriidomeniului interdisciplinar al sexologiei.

Bizuindu-se pe o bogatã experienþã didacticã ºiterapeuticã cât ºi pe o bibliografie consistentã,profesor doctor Rodica Macrea împreunã cumedicul sexolog Ioana Micluþia au elaborat acestdicþionar care cuprinde cca 3000 de articole,prezentând concepte fundamentale din domeniulsexologiei, relaþionate cu altele specifice

medicinei, antropologiei, sociologiei saupsihologiei. Volumul este structurat de o manierãsimplã ºi eficace, cuprinzând o listã a intrãrilor, odefinire/prezentare a acestora în dicþionarulpropriu-zis ºi – la sfârºit – o bibliografieimpresionantã.

Dicþionarul – o certã reuºitã - se adreseazã înegalã mãsurã studenþilor de la facultãþile demedicinã ºi psihologie, specialiºtilor din acestedomenii, precum ºi unui public nespecializat,oferind informaþii utile, prezentate într-o manierãaccesibilã.

55



55TRIBUNA • NR. 173 • 16-30 noiembrie 2009

Ioan Muºlea

Horia Bãdescu

Un dicþionar de sexologie

Ion Vlad 80Farmecul inteligenþei

Ion Vlad

66




cartea strãinã

„Teama mea majorã e cã umanitatea va pieriînainte de a apuca sã mã admire profeþindu-i

dispariþia.”, Alasdair Gray, Lanark

Cine este acest Nastler, a cãrui preocuparestringentã e captarea admiraþiei publiceprintr-o profeþie apocalipticã? Citind cartea

lui Alasdair Gray, Lanark (ed. Polirom, 2008)gãsim cã e un personaj episodic care apare abia lapagina 599, într-o conjuncturã care nu-i cereadefel prezenþa – o reuniune a Consiliului puterilormondiale – pe care puþinã lume îl cunoaºte, dartoþi îl ºtiu de „rege”. Un suveran invalid, soios,jerpelit ce-ºi duce zilele într-un pat, asistat,inspirat ºi poate rãsfãþat de o pictoriþã blondã,frumoasã pretutindeni, pe nume Marion, plãtitãsã-i decoreze încãperea cu tablouri. Încãperearegelui Nastler (adj. nasty engl. - josnic, murdar;adv. nastily engl. - ticãlos, dezgustãtor) se cheamãEpilog, înscris pe uºa de la intrare, iar epilogulserveºte de capitol în structura cãrþii lui Gray,adãugându-se celor patruzeci deja parcurse. Adicã,spaþiul locuit de acesta e o excrescenþã tacticã atopologiei narative, compus cu scopul de-a facedin el unghiul critic al întregului spaþiu al cãrþii,locul de unde se vede tot trecutul, prezentul ºiviitorul. Spaþiul providenþei auctoriale. Regele,îngropat manuscrise þine un stilou în mânã, semncã tocmai fusese întrerupt din scris. Întrerupt decine? De Lanark, personajul cãrþii lui Gray, pecare regele Nastler ºi-l revendicã drept personaj înpropria carte, anunþând cã, atunci când va fi gatamanuscrisul, îi va da numele lui. Adicã Lanark. Înacest punct al cãrþii se produce scurtcircuitul.Suprafaþa narativã e invadatã de instanþanaratorului ce-ºi ia o mascã de personaj ca sã fievizibil. Transcendenþa se întrupeazã în vedereaunor deconspirãri ce se vor dovedi false, inutilesau ironice.

Sã lãmurim. În romanul lui Alasdair Graydãm spre sfârºit de cineva, un personaj care sepretinde autorul cãrþii pe care tocmai oparcurgem, aducându-ne drept probã structura,tema, numele, ideea de final ºi, în plus,autodenunþându-se ca plagiator al multor scriitoriai lumii, poate în numãr de câteva zeci. ªi, pentrua fi convingãtor reia capitol cu capitol, paragrafcu paragraf întreaga carte indicând, din loc în loc,prezenþa unuia sau altuia dintre cele trei tipuri deplagiat, pe care în prealabil le defineºte: 1)plagiatul de literã, când indici printr-un semntipografic distinct o operã a altcuiva; 2) plagiatulinclus, prin care anumite cuvinte luate din textulaltui autor sunt camuflate în propriul text; 3)plagiatul difuz, prin care anumite scene, idei,personaje sau situaþii sunt preluate din scrierilealtor autori ºi încorporate în propria naraþiune,dar cu un limbaj schimbat spre a le face cât maigreu de recunoscut.

Astfel, ne pomenim cã, dupã ce am parcursmai bine de ºase sute de pagini dintr-o carte a luiGray, un personaj al acesteia vine sã ni seprezinte ca autorul real, care, într-un acces desinceritate cinicã, ne demonstreazã cã toatã carteae contrafãcutã. Ne prezintã ºi lista tuturorscenelor, ideilor, motivelor sau viziunilor plagiate,trecând în revistã o bibliografie deopotrivã amplãºi selectã – cãrþi biblice, Homer, Vergiliu, Dante,Blake, Borges, Brown, Bunyan, Burns, Carlyle,Conrad, Emerson, Evaristi, Fitzgerald, Freud,

Goethe, Golding, Heine, Hobbes, Hume, Joyce,Jung, Kafka, Koestler, Lawrence, McCabe,MacCaig, MacDiarmid, Mailer, Marx, O’Brian,Orwell, Poe etc. Deconspirã fãcãtura, ne dãindicaþii despre felul în care ºi-a încropit operapentru a recunoaºte, apoi, în faþa personajului sãuprincipal, pe care l-a ales ca sã i se dezvãluie într-un mod teofanic, cã încã nu ºtie cum se vaîncheia, dar are totuºi puteri absolute: „Sunt caDumnezeu Tatãl ºi tu eºti Fiul meu sacrificial, iarun cititor este un Duh Sfânt care menþineunitatea ºi mersul lucrurilor. Nu conteazã cât demult deteºti tu aceastã carte pe care o scriu, nupoþi scãpa din ea înainte de a-þi permite eu.” (p. 623) Aceastã formulã a Trinitãþii mi se pareextrem de ingenios gânditã, în ea regãsindu-se celetrei instanþe ale lumii literare – autor, personaj,cititor – ca un complex care produce operaîmpreunã cu receptarea ei cu tot, cartea cu lecturainclusã. Recunoscut ca „creator de mâna a doua”(p. 663) o sã numesc aceastã circumstanþãficþiunea personajului-autor al originalului cãrþii încare continuã sã rãmânã, totuºi, personaj, învestitcu omniscienþã de un autor real care se retragedin joc, delegându-ºi sarcina printr-o falsã eschivã.Pentru un moment, autorul devine personaj curolul tocmai de autor al cãrþii care-l încape, pentrua intra în contact cu alte personaje de la egal laegal. Miºcarea aceasta nu e posibilã decât dupã ceîn prealabil a fost operatã o anume torsiunetopologicã, o rãsucire a spaþiului ficþional în jurullui însuºi în aºa fel, încât, suprafaþa pe care semiºcã personajele întâlnesc punctul în care stãautorul, iar scurtcircuitarea astfel produsãîngãduie aplatizarea demnitãþii ontice a celordouã instanþe.

Dupã gustul meu, aceastã situaþie este cea maiinteresantã, chiar dacã nu întru totul originalã, încuprinsul unei ficþiuni literare. Nu cred cã existão aventurã mai spectaculoasã decât întâlnirea înacelaºi spaþiu, al provizoratului ºi procesualitãþiiliterare, a creatorului ºi creaturii, angajate într-untête-à-tête unde se negociazã continuareaprocesului în care ambele figureazã, cu roluridiferite, e drept, în vederea finalizãrii cât maispectaculoase sub unghi estetic ºi cât mai

cuceritoare emoþional. Amândoi, autorul-personajºi personajul pur, strãluminaþi de-o conºtiinþãludicã angajatã în obþinerea operei literare,conspirã la obþinerea calitãþii cãrþii pe care tocmaio compun. Sigur, în scurt timp ei îºi vor reocupapoziþia, trecând fiecare acolo unde-i e locul, însãmomentul rãmâne semnificativ în planmetodologic. E contextul în care se produce oiluminare, insul Lanark fiind înºtiinþat cã, de fapt,viaþa lui nu e altceva decât un fragment de textliterar ce va sfârºi într-o tipologie apocalipticãpentru a servi gustului public: „trebuie sãrecunoaºtem cu toþii cã povestea unei vieþi lunginu se poate termina fericit.” (p. 624). Ceea ceconteazã pânã la urmã e doar scenariul, structuraºi derularea scriiturii, iar el, ca autor, e interesatnumai de efectul spectacular, nicidecum deaºteptãrile vreunuia dintre personaje. Pentru falsulautor, acest nesuferit de Nastler, Lanark e unicaexcepþie, singurul personaj cu care se întâlneºtefaþã în faþã, însã nu pentru a-i mãguli prinlibertãþi în plus elecþiunea, ci doar pentru a-l puneîn gardã, pentru a-ºi fâlfâi sub nasul luiomnipotenþa, pe un ton ameninþãtor chiar: „ºidacã zici cã sfârºitul meu e banal, aºteaptã sãajungi acolo. Te avertizez cã imaginaþia mea arede la naturã o tendinþã catastrofistã pe care o þincu grijã în frâu; nici n-ai idee despre rãul pe careputerile mele descriptive îl pot provoca atuncicând le asmut pe o temã ca Sfârºitul.” (p. 628)

Aºadar Nastler este un personaj fals auctorial,compus printr-o manevrã de uzurpare a autoritãþiireale a veritabilului autor, care preia odatã cuipostaza în care e plasat toate atributele ºi sarci-nile cuvenite. Totuºi, el ºtie cã figura pe care-ojoacã e episodicã, ºtie cã nu e zeul suprem, ci unsimplu Prometeu care-ºi devorã ficatul ºi-lexcreteazã sub formã de literaturã, produsulneavând mai multã valoare, în opinia lui, decâthârtia igienicã: „În prezent, te excretez pe tine ºilumea din care faci parte. Aceste ºtergãtoare decur – vânzoli hârtiile pe pat – fac parte dinproces.” (p. 603) De asemenea, printr-o concesiece þine mai degrabã de neglijenþã decât demãrinimie, o bunã parte din destinul lumii, adicãal cãrþii lui, este lãsat în seama unoradministratori malefici, idioþi ºi vãdit ostiliintereselor societãþii personajelor, un soi deguvern în treburile cãruia suveranul, regeleintervine când ºi când prin câte-o minune.

De fapt, lumea în care e pus sã se miºte

Vianu Mureºan

Nastler, creatorul execrabil

77




Lanark aratã ca un tub digestiv de dimensiunicosmice unde colcãie sechestraþi oameniaparþinând unor regiuni geografice foarte diferite,unele fictive, cu denumiri stranii, cu menirea de-afi transformaþi în energie ºi hranã pentru clicapuþinilor supravieþuitori. Filosofia ce patroneazãaici e strãbãturã de-o axiomã absolut filantropicã:umanitatea e o plãcintã (p. 137, 243) ale cãreipãrþi componente se mãnâncã unele pe altele.Desigur, canibalismul poate cãpãta ºi aceastãocurenþã – iubirea aproapelui împinsã pânã laingerarea lui – care, într-o lume prea micã pentrutoþi, secãtuitã de resurse, pare a avea raþiuni eco-nomice. Rolul aproapelui e deþinut aici de comu-nitãþi mari precum oraºe, zone, regiuni, continen-te sau chiar planete, întrucât e vorba de un com-plex ce include toate formele de viaþã coexistenteîn univers. Pãcat sã se iroseascã atâþia morþi, doarsunt morþii noºtri, nu-i aºa? De ce sã-i prãdãm?, s-ar întreba aceºti arhonþi disperaþi ai iadului încare au reuºit sã transforme civilizaþia umanã. Eiºtiu cã, de fapt „canibalismul a fost întotdeaunaprincipala problemã a omului.” (p. 137)

Probabil cã Gray compune astfel de viziunimacabre, pe un ton de seninãtate cinicã, pentru alãsa sã se întrezãreascã efectele posibile alecivilizaþiei consumeriste ºi pragmatice pe care credcã a încercat s-o înghesuie în parabola lui. Carteapoate fi cititã ºi ca o sumbrã utopie, compoziþiaacesteia, descrisã destul de atent ºi expresiv preþde vreo ºapte sute de pagini, având un aersinistru, îmbâcsit, dezagreabil ca într-un coºmarcare nu se mai terminã. Sã te miºti într-o lumeprinsã ca-n burta giganticã a unui cãpcãun – undenu mai existã soare, lunã, naturã, ci numai ziduride piatrã, beton sau aliaje, canale întunecate,conducte colosale, cabluri de toate dimensiunilemergând în toate direcþiile, luminã artificialã,panouri imense pe care sunt proiectate hologrameconþinând peisaje ale naturii dispãrute, cu oamenitransformaþi în dragoni, salamandre ori altelighioane, totul sub controlul specializat al unormedici, ingineri sau artiºti, sã afli cã toatã hranace se consumã acolo, într-un aºa-numit Institut(de fapt o colonie a profitorilor ultimi aicivilizaþiei umane pe cale de dispariþie), provinede la oamenii morþi – poate fi eventual cald, darnicidecum plãcut.

Totuºi, Lanark e pus sã peripeþeascã în acestburdihan infernal, unde cade printr-o gurãambulatorie cãscatã, inexplicabil, pe-o ºoseaîntunecatã a oraºului Unthank, în care locuia depuþinã vreme ca un asistat social lipsit de oriceperspective. Nu are nici mãcar siguranþapropriului nume, deoarece suferise o crizã deamnezie, nu aflãm din carte în ce condiþii, iarLanark e numele adoptat dupã un înscris de sub

oglinda compartimentului din trenul cu care vineîn Unthank. Autorul, Alasdair Gray, foloseºte untruc nu foarte izbutit – recitatorul unui Oracol pecare-l întâlneºte în Institut – prin care leagã viaþaamnezicului Lanark de cea a unui Duncan Thaw,cãruia i se reconstituie povestea din copilãrie ºipânã la vreo douãzeci ºi cinci de ani când iesedin scenã. Aceastã ieºire coincide cutransformarea lui (thaw engl. – dizolvare, topire)în Lanark. Despre Duncan aflãm cã a fost uncopil bolnãvicios, suferind de astm, face ºcoalã deartã, este considerat un pictor de geniu care vreasã zugrãveascã într-o bisericã faptele luiDumnezeu dupã modelul lui Blake. Sortit ratãrii,nu va termina nici lucrarea ºi nici nu va facecarierã artisticã. Contra crizelor de astm gãseºteun leac defel scump ºi fãrã efecte adverse –masturbarea. Iar ca sã nu-i fie plicticoasãîntreprinderea ºi pentru a prinde vitezaregulamentarã îºi drapeazã mintea cu fantasmeleobscene ale unei colege, June Haig de care eîndrãgostit, fãrã beneficiile reciprocitãþii.

Pe scurt, Duncan Thaw ºi Lanark sunt aceeaºipersoanã cu douã identitãþi sau mãºti. Dupã ovreme, la sfârºitul cãrþii a Doua, Duncan eabandonat în râul Lethe din ale cãrui undeînvolburate rãsare, amnezic ºi nãuc avatarul lui.Aventura prin lumile subpãmântene ºi în acelesofag cosmic fãrã ieºire este întreprinsã deLanark. Mare parte din povestea cãrþii va fiefortul lui de reîntoarcere, ca un Odiseu hãbãuc ºicaricatural, la insuliþa lui, Unthank (unthankfuladj. engl. - de nerecunoscut) sic! (n.red.). Maiîntâi, revenirea din iad – aºa-zisul Institut –, undesalvase de la pieire, ca un veritabil Orfeu, otânãrã, Rima, pe cale de-a se preface în reptilã, ºicare în semn de recunoºtinþã îi va concedeîmbrãþiºãrii, desigur, fãrã aerul euforic al uneiîndrãgostite, dar destul cât sã rãsarã un copil dinsuava lor atingere. Copilul se va naºte în Unthankla puþine ore dupã întoarcerea pãrinþilor dininfern. Apoi, sã revinã din Provan, un loc unde seþine o Adunare Generalã a regiunilor lumii ºidelegaþilor multinaþionalelor, care de fapt conducºi exploateazã lumea. El este delegatulUnthankului, prezent cu mandatul de-a atrageatenþia asupra degradãrii mediului ºi epuizãriiresurselor vitale pentru regiunea lui. Tot congresuleste o parodie. Conferinþa de deschidere poartãtitlul: De la excremente la alimente. Þindiscursuri, de exemplu, sociosofistul OdinMacTok despre impactul dezastruos alalfabetizãrii asupra celor needucaþi, sociometruldelegat al Republicii Populare Paflogonia despreaplicaþiile scurtcircuitãrii nervoase la canalizarealibidoului în spectru infra-supra-25-40, delegatulhanseatic ºi sociopatologul Moo, despre cum

trebuie pãstrate normele sãnãtoase prindistrugerea altor norme sãnãtoase, ºi alteleasemenea. Lanark nu va mai ajunge sã-ºi þinãdiscursul, programat pentru ziua a treia, deoarecese îmbatã ºi face pipi de pe un pod în pavilionulde relaxare al delegaþilor, ºi e arestat.

E important de ºtiut cã vehiculul cu care sedeplaseazã e un soi de pasãre-rachetã acþionatã deenergia pasagerului, care deþine un card de credit,asta însemnând un soi de asigurare de viaþã.Pasãrea metalicã e împinsã de energia vitalã pecare o ia de la pasager, cardul conþinândestimarea viitorului acestuia. Aºa se face cã, odatãrevenit din Provan, Lanark aratã ca un bãtrânelvenerabil, cãrunt, solemn ºi mai curând resemnatdecât înþelept. Mai simplu, drumul se plãteºte cuviaþã. E prea târziu când înþelege, de fapt, de cetocmai el a fost delegatul, iar nu vreuna dintreoficialitãþile Unthankului. Existã o problemã. Întrecele douã lumi – Unthank ºi Institut (infern),Unthank ºi Provan – separaþia este nu numaispaþialã, ci ºi temporalã. Trãiesc în forme diferiteale timpului, cu sisteme diferite de mãsurare aduratei ceea ce face din periplul lui Lanark oexcursie în timp, traversând regiuniintercalendaristice. Precum se întâmplã ºi înbasme eroilor ce cãlãresc pe cai zburãtori, odatãrevenit în oraºul lui, Lanark recupereazã timpul.Traversarea acelor spaþii intercalendaristicescurtcircuiteazã duratele, comprimândtemporalitatea. Tinereþea pãstratã într-odimensiune temporalã, specificã celeilalte lumi,este pierdutã foarte rapid, aproape brusc, înmomentul revenirii în Unthank.

S-ar putea citi multe pasaje din cartea lui Grayîn cheia basmului Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþãfãrã de moarte, bunãoarã, fapt a cãrui explicaþiear necesita mai mult spaþiu decât ne putempermite aici. Probabil cã trimiterea la muncile ºipãtimirile lui Ulise din Odiseea sunt mai peplacul autorului, ºi cred cã aceastã deschidere apermis unor critici sã considere cã Lanark esingura carte scrisã de vreun scoþian comparabilãcu capodopera lui Joyce. Dacã þinem seama ºi desemnificaþia simbolicã a toponimelor Unthank ºiProvan, drumul tur-retur al lui Lanark pare a aveaconþinutul unei cãlãtorii dezvãluitoare din celpuþin douã motive: se întâlneºte cu Dumnezeu(Nastler), creatorul execrabil al cãrþii în care el,Lanark, se descoperã pe sine ca simplu personaj,ºi, apoi, înþelege cã existenþa lui este pur literarã.Are, adicã, revelaþia stãrii de personaj, ceea cecred cã este cunoaºterea supremã pentru cinevacare vieþuieºte într-o carte.

Eu nu sunt atât de entuziasmat încât sã-lalãtur pe Gray unor Dante, Kafka, Joyce, ºi,despre Lanark cred, cã dacã ar fi avut numai 598de pagini ar fi rãmas o ficþiune de duzinã, cevaîntre basm neizbutit ºi SF aiuritor, însã ultimele120 de pagini schimbã total compoziþia ºi rostulcãrþii. Metoda salveazã o carte a cãrei naraþiunenu impresioneazã, ba chiar oboseºte ºi repugnãadesea. În ultimã instanþã e vorba de o nouãmaºinãrie literarã, nu de o simplã poveste, iaracest merit cred cã e cel mai mare ce poate fiatribuit unui autor. Sã inventeze o nouãmodalitate de producere a evenimentului literar,un edificiu nebãnuit în interiorul cãruia survinenaraþiunea.

(urmare din numãrul trecut)

Cele cinci poezii scrise de Celan în limbanoastrã în acelaºi „antotimp” bucureºtean,atestã ºi ele, în chip firesc, urme ale

relativei sale apropieri de avangarda suprarealistã.Acelaºi prieten (ºi traducãtor) Petre Solomon aremarcat apropiate asemãnãri de ordin prozodicîntre aceste versuri ºi producþia liricã de expresiegermanã realizatã sau definitivatã la Bucureºti,care va alcãtui ciclul Der Sand aus den Urnen(Nisipul din urne), notând ºi „atmosferasuprarealistã” a unora dintre ele, de pildã apoeziei intitulate Azi-noapte: „Din pomii sãdiþide amurg în odãile noastre incendiate / vomdesprinde încet porumbeii de sticlã, frunziºul de-a pururi / foºnind...” Comentatorul nu insistãasupra unor astfel de imagini, dar e limpede cãele au acel aer de stranietate caracteristic viziuniionirice suprarealiste, pe care-l dau întâlniriledintre natural ºi artefact ºi elementele demetaforizare de alurã scenicã spectaculoasã –odãi incendiate, „baltã de umbre”, porumbeii desticlã ce „vor plesni în vãzduh”, vorbirea „înneºtire” a iubitei, ca într-un soi de transã, pefundalul de foºnete „fãrã vânt” al frunziºului.Metrul „antic”, dicþiunea „nobilã” („Un glas vaveni dinspre flãcãri spre noi sã-ºi pãteze cusânge argintul”), o anumitã cali(grafie) a imaginiiplastice (amintiþii „porumbei de sticlã” alãturaþifoºnetului etern, paradoxal încremenit, „coroanade solzi” a înecaþilor în lacul îngheþat), pun oamprentã personalã unui discurs care, prindefiniþie, ar fi cumva despletit ºi aleatoriu.

Vag suprarealistã e atmosfera ºi în Cântec dedragoste, unde se presupune, încã din versuliniþial, un regim nocturn al trãirii instalat înplinã luminã a zilei („Când vor începe ºi pentrutine nopþile dimineaþa”) ºi unde imaginarulacvatic – „se va revãrsa un val prin fereastrã”,„unicul nostru naufragiu, podea strãvezie princare vom privi camera goalã de sub cameranoastrã”, „Ne vom întoarce sus sã ne-necãmacasã” – dã nota de bazã a viziunii. Alteori, ca înRegãsire, þinuta enigmaticã, tipic celanianã, edatoratã densitãþii tramei imagistice: limbajuleste mereu aluziv, confesiunea e obligatã laconturnãri metaforice în volute largi, e mereumediatã de imagini care, la prima vedere, paropace: „Pe dunele verzi de calcar va plouaastãnoapte, / Vinul pãstrat pânã azi într-o gurãde mort / trezi-va þinutul cu punþi, strãmutatîntr-un clopot. / O limbã de om va suna într-uncoif cutezanþa. // ªi-aºa vor veni într-un pas maigrãbit ºi copacii, / s-aºtepte o frunzã cu glas,adusã-ntr-o urnã, / solia coastei de somn trimisãmareei de steaguri. / Scãldatã în ochii-þi sã fie,sã cred cã murim împreunã”. Or, dacã suntematenþi la subtilele tranziþii în straturile figuraþieimetaforice, remarcãm o întreagã suitã de sugestiiîn fond unitare, ale „ideii” din titlu: trezirea laviaþã a unei relaþii – verdele calcaros promisînviorãrii de ploaia ce va cãdea, vinul din urnafunerarã care urmeazã sã „trezeascã þinutul”, unþinut „cu punþi”, a cãrui sugestie de comunicaree preluatã de clopotul vestitor, pentru a treceapoi, prin asociere „automatã” (subînþeleasa„limbã de clopot” atrage „limba de om”...cutezãtor, mobilizeazã natura – „copacii” cufrunza adusã într-o urnã ca vinul din gura de

mort, ca sã capete glas ºi, în fine „coasta desomn” trezitã ºi ea la viaþã de „mareea desteaguri”)... Ultima strofã întãreºte aceeaºisugestie, chiar dacã al optulea vers citat fãceadin întâlinirea promisã o regãsire în moarte:„Pãrul tãu scurs din oglinzi va aºterne vãzduhul,/ în care cu-o mânã de ger voi aprinde otoamnã. / Din ape bãute de orbi va sui pe oscarã târzie / laurul meu scund ca sã-þi muºtedin frunte”. Miºcarea sugestiei are loc ºi aicidinspre inanimat, rãcealã ºi orbire, cãtreînvãluirea voluptuoasã a pãrului ce-i reverbereazãconotaþiile acvatice în versul penultim, dinspregerul mâinii spre flacãra autumnalã, de ointensitate totuºi moderatã, în consonanþã curegimul ambiguu-elegiac al întregii compoziþii.Pentru a afirma explicit, în final, ideeaascensiunii, fie ºi târzii, ºi încununareasãrbãtoreascã a „regãsirii”, chiar dacã ºi aceastanu este una tocmai jubilatorie: laurul e „scund”ºi „muºcã” din frunte...

Starea elegiacã dominã ºi poezia Reveion, încare Petre Solomon vede „o suitã de propoziþiicare nareazã întâmplãri dureroase: „ai trimiscatafalcul cel tânãr sã-þi cheme iubita”, „inelulstins în pahar s-a suit pe fereastrã”, „s-au dusdespletitele mâini s-o aºtepte la poartã”, „un zara cãzut între lespezi”, „turla cetãþii de lemn aplecat cu o umbrã”. Sunt, efectiv, imaginilecaracteristice ale acestei poezii din nou elegiace,care, în ciuda aparentei incongruenþe, fac totuºio unitate de sens: e un discurs al pierderii, almorþii unui sentiment, construit în regimul vagoniric despre care am mai vorbit. El se regãseºteîn Poem pentru umbra Marianei, cu similarerupturi ºi recompuneri ale secvenþelor imagisticecare propun o suitã de metafore prin care sesugereazã o anume gradaþie, descendentã, aangajamentului sentimental, pentru a ajunge laatmosfera ambiguã, indecisã, de acvariu interior.Astfel, dupã un prim vers: „Izma iubirii-a crescutca un deget de înger”, urmãtoarele sunt trecuteîn regimul supoziþiei ºi într-o micã serie deimagini aproximând scãderea pasiunii amoroase(”Sã crezi: din pãmânt mai rãsare un braþ rãsucitde tãceri, / un umãr ars de dogoarea luminilorstinse”); întunecarea vederii ce se închide,paradoxal, cu sine însãºi (”o faþã legatã la ochicu nãframa neagrã-a vederii”); apãsareasufleteascã ºi istovirea energiilor prime ale fiinþei(„o aripã mare de plumb ºi alta de frunze, / untrup istovit în odihna scãldatã de ape”).Miºcarea de plutire obositã „pe-o scarã de vâscspre o casã de sticlã, / în care cu paºi foartemari rãtãceºte o plantã de mare” se prelungeºteîn lacrimile femeii ºi în „doliul sorbit din pahar,apoi în ciocnirea de alte transparenþe, aleferestrelor casei ce se izbesc în beznã, fãrã sãpoatã lumina înþelesul final: „ne iubim sau nune iubim”.

În fine, poemul Orbiþi de salturi uriaºepropune un discurs despre ipostaze diferite aletemporalitãþii – un timp trãit cu o intensitateparoxisticã, acum consumatã, - „ora de ieri” –marcatã de „un al treilea ac, incandescent, / pecare nu l-am vãzut niciodatã în grãdiniletimpului” – ºi unul „mai mãrunt”, cel mãsurat declepsidre, adicã mai pe mãsura omului conºtientde precaritatea trãirilor sale. O compoziþie maimodestã, Tristeþe, mai pãstreazã tiparul prozodic

„clasic”, în strofe elegiace bine ritmate ºi rimate:„Visele, volbura serii-aurorã, / le-a adormit într-un nufãr apus, / Vii sã le-ngheþi cu tãcerile,sorã / neagrã a celui ce cununã þi-a pus”...

Faþã de poemele în prozã, poeziile propriu-zise se aflã, cum se poate observa uºor, maipuþin sub incidenþã „avangardistã”. Ceva dinatmosfera crepuscularã ori nocturnã, rãvãºitã deanxietãþi a suprarealismului, cu preluãrileromantice de rigoare, poate fi, desigur, regãsitãºi în aceste compuneri. Numai cã - ºi nu e oobservaþie nouã – ne aflãm destul de departe de„dicteul automat”, iar acele salturi de la oimagine la alta, ce schimbã adesea îndrãzneþregistrul asociativ, nu produc rupturiirecuperabile, de naturã sã convulsioneze ecuaþiafigurativã, ci se regãsesc în cele din urmã într-unsoi de unitate de atmosferã, în elemente alecãror afinitãþi conotative pot fi aproximate cu unanumit grad de certitudine în ce priveºte„mesajul”. Trimiterile la marea poezie germanã s-au fãcut ºi ele – iar Petre Solomon nu le omite,indicând, ºi pe urmele lui Celan însuºi, îndirecþia Trakl ºi Rilke, adicã a unor variante deexpresionism, când mai auster-stilizat ºi ritualic,când mai reflexiv. Poate cã tocmai acesteinterferenþe între experienþa mai veche aexpresionismului ºi ecouri ale unui suprarealismde datã mai recentã sunt cele care decid culoareaspecificã a paginilor româneºti lãsate de PaulCelan. Oricum, chiar în aceste dimensiunireduse, scrisul sãu românesc se cuvine reþinut cafãcând o notã aparte, deloc neglijabilã,deopotrivã în ansamblul operei poetului ºi încontextul momentului avangardist de nuanþãsuprarealistã de la sfârºitul anilor ’40 ai secoluluitrecut. E motivul, desigur, pentru care ultimaediþie a antologiei avangardiste a lui MarinMincu include majoritatea acestor texte.

88




Ion Pop

Paul Celan, avangardist românistorie literarã

Paul Celan

Notã:Primul volum de versuri publicat de Paul Celanîn 1948 este Der Sand aus den Urnen, ºi nuMohn und Gedächtnis (1952) cum semenþioneazã în partea I a acestui articol. Doar oselecþie din poemele cãrþii de debut va fi publica-tã în 1952, în ciclul care deschide cartea, intitulatDer Sand aus den Urnen. (I.P.)

Nu încape nicio îndoialã cã (ºi) percepþianoastrã literarã a suportat o transformareîn ultimele douã decenii. Ca urmare, am

asistat, indiscutabil, la o re-abilitare, de facto, aadevãratelor valori ale literaturii române, þinute înumbrã, din motive prea bine cunoscute.Dezbaterile ºi controversele de la 1990 încoace, înjurul re-definirii ºi revizuirii ei favorizeazã, înconsecinþã, re-descoperirea unui întreg arsenalliterar, printre care ºi opera prozatorului SorinTitel, re-cunoaºterea cãreia, prezintã un interesaparte. Studiile critice ºi scrierile monograficededicate autorului, precum ºi colecþia academicã deOpere fundamentale, coordonatã de Eugen Simion,îi rezervã un loc de prim-plan.

Departe de principiile gonflate ale realismuluisocialist, dar fidel originalitãþii ºi spiritului sãuartistic, romancierul s-a fixat pe linia doctrinarã aonirismului estetic ºi a investigat, insistent, noiorizonturi de lãrgire a propriei palete tehnice, înspecial, în prima fazã a creaþiei sale. Nuîntâmplãtor critica de specialitate distinge, de fapt,doii Sorin Titel, care contrasteazã ºi se concureazãreciproc prin „viziune, mizã ºi tehnicã narativã”ii.Predispoziþia pentru o literaturã experimentalã, cuaccente onirice ºi, în acelaºi timp, abstractã,marcatã de o anumitã dozã de evazionism, atât decaracteristicã majoritãþii membrilor grupului oniric,apare, cu atât mai pregnant, în perioada de creaþie,aparþinând primului Sorin Titel, atras, în acelaºitimp, de o lume aparte, care pune în centrul ei„personajele fragile”iii - adolescenþii, bãtrânii, princare realizeazã ruptura cu realismul socialist,introducând în centrul ei visul. Sã ne amintim cãgrupul scriitorilor onirici (în special, DumitruÞepeneag, Vintilã Ivãnceanu, Sorin Titel) s-a sustrascu vehemenþã, „indicaþiilor de partid, care puneauaccentul pe „realitate” – aºa-zisa realitate asucceselor socialiste – prin apelul la ”vis”, lapeisajul nocturn, despãrþit de consecuþia activitãþiidiurne.

În opoziþie cu ceea ce ne oferã primul SorinTitel, adicã o anumitã tendinþã debordantã spreexperiment, al doilea Sorin Titel, „predominantauditiv”iv, devine un foarte bun povestitor, evocândimagini din istoria familiei sale, cu mama înnucleul universului prozastic, deplasând centrul degreutate al prozelor sale cãtre mediul social.Aceastã diferenþiere strictã riscã sã-ºi piardã dinvalabilitate, dacã nu recunoaºtem cãîntrepãtrunderi ale celor douã planuri creative potfi detectate, bineînþeles, pe tot parcursul operei.Vom opta, de aceastã datã, pentru scriitorul SorinTitel, cel predominant vizual, autor de scenariicinematografice, uºor identificabil cu doctrinaonirismului estetic.

Departe de simptomele uniformizãrii ºisterilizãrii discursului narativ, urmat, vehement, depromotorii realismului socialist, prozatorul ne oferãun univers epic plasat în geografia Banatuluipatriarhal de la începutul secolului nostru, pânã înanii de dupã al Doilea Rãzboi Mondial, cudeschidere spre Viena imperialã sau Parisul anilor’70. Dar sã începem, totuºi, cu primele povestiri ºischiþe, „simple ca niºte exerciþii corecte fãcute deun începãtor conºtiincios”v, cum îi plãcea sãnoteze lui Ion Simuþ. Ele sunt scrise în spiritul lui

Alain Fournier sau Saint-Exupéry ºi se bazeazãîncã, pe o prozã cu inflexiuni lirice, concentratã ºisimbolicã, strãbãtutã de o tematicã destul de fixã,axatã pe descoperirea copilãriei ºi a adolescenþei,a suferinþei ºi a singurãtãþii, a iubirii ºi a treceriitimpului ºi, îndeosebi, interesat de moarte,(aproape) o supratemã, dupã cum remarca criticulliterar Eugen Simion: „Nimeni, cred, dintre proza-torii mai noi, n-a sugerat ca prozatorul acestabãnãþean cu trupul robust, cu favoriþi falstafieni ºicu o mustaþã ce se revãrsa lin peste obrajiirumeni, inspirând simpatie ºi mulþumire de viaþã,nimeni, zic, n-a scris mai bine despre melancolialucrurilor ce pier”vi. ªi în cãrþile de mai târziu neînsoþeºte aceeaºi tematicã, prin prisma cãreiaromancierul filtreazã ºi analizeazã lumea.

În Reîntoarcerea posibilã Sorin Titel neimpresioneazã cu tehnica folosirii mai multor vocinarative ºi secvenþe separate, urmând principiilecinematografiei. „Imaginaþia mea se transformã înochiul unui obiectiv cinematografic” – mãrturiseºtenaratorul la începutul capitolului II dinReîntoarcerea posibilã. Valsuri nobile ºisentimentale pune în evidenþã fenomenele extremeale vieþii, naºterea ºi moartea, explorate prin ochiiunui copil, iar odatã cu Dejunul pe iarbã ºiNoaptea inocenþilor intervin, secvenþial, sugestiileonirice ºi parabola ca mijloc de codare a naraþiunii.La aceastã listã se adaugã Lunga cãlãtorie aprizonierului, microroman, prin care autorulreuºeºte o adevãratã osmozã, impregnatã de un stilpreponderent kafkian. Este etapa aºa-ziselorexperimente romaneºti, prin care, reuºeºte sã„atragã atenþia ºi admiraþia grupului oniric”vii.

Sã fie doar o simplã întâmplare recurgerea lacelebrul titlu al compozitorului impresionistfrancez, Maurice Ravel, Valses nobles etsentimentales sau, astfel, prozatorul ne oferã,subtil, primii germeni onirici? Aceeaºi nedumeriretranspare la primul contact cu lucrarea Dejunul peiarbã, prin care facem legatura imediatã cubinecunoscuta picturã a lui Manet, Le déjeuner surl’herbe. ªi n-ar fi de mirare, dacã aceste asociaþii ardepãºi stadiul incidentalului, mai ales cãpicturalitatea ºi subtila muzicalitate se înscrie directîn doctrina oniricã. În consecinþã, nedumerirea luiDumitru Þepeneag, expusã în fiºierul membriloroniriciviii, referitoare la alegerea nereuºitã a titlului,ne face sã credem cã ar putea avea astfel oexplicaþie plauzibilã.

O evoluþie linã ºi neaccidentatã îi marcheazãtraseul creaþiei epice, nuanþat de un progrescontinuu, dar care, totuºi, nu i-a permis sã seimpunã „ca prozator de anvergurã de la început”ix,cum îºi aminteºte Eugen Simion. Frãmântat ºiimpresionat de soarta unei lumi de margine, întoatã perisabilitatea ei, romancierul rãmâne fideldestinelor mãrunte.

Abia cu romanul Þara îndepãrtatã, Sorin Titelîºi gãseºte, în proza româneascã a anilor ’70 - ’80,o identitate inconfundabilã. Schimbarea aceastaeste remarcatã, mai cu seamã, la nivelul tehniciidescriptive ºi narative. Practicarea ºi chiar re-semantizarea unora dintre elementeleprogramatice ale noului roman francez, este dejacunoscut. Apropierea oniricilor mai ales detehnicile experimentale ale lui Alain Robbe-Grillet

este, de asemenea, evidentã. Analizând evoluþiagrupãrii franceze, Romul Munteanu semnaleazãtrãsãturile ei principale, oricând aplicabile ºi lascrisul lui Sorin Titel, bineînþeles, respectânddistanþa de rigoare. „Pornind de la asemeneapremise filozofice neopozitiviste – conchide criticul- exponenþii antiromanului reduc conºtiinþa umanãla acea black box a ciberneticienilor, deci la cameraobscurã a aparatului de luat imagini, careînlocuieºte comportamentul uman faþã de realitateprin înseºi datele sale specifice de percepere arealitãþii”x. În acelaºi timp, autorul nu ezitã sãafirme cã descrierea, aflatã în centrul atenþiei celormai mulþi dintre neoromancieri, este periclitatã deopacizare, recurgându-se la „recompunerea unorfragmente ale fluxului vieþii, tehnica aceasta adecupajului soldându-se cu o percepþie relativã,incertã sau obscurã a realului care refuzã tentativaconºtiinþei poziþionale de a-l investi cu semnificaþii.Este adevãrat cã actul de percepþie a obiectelor esteasemenea unui evantai deschis, care, datoritãcapacitãþii sale asociative, pare sã nu aibã un punctterminal fix. [...] În operele neoromancierilorfrancezi dominã tipul descrierii realitãþii casuprafaþã încãrcatã cu obiecte eteroclite saudescrierea recurentãxi. Înclinaþia cãtre un asemeneatip de roman ºi-o declara Sorin Titel în volumul deeseuri Pasiunea lecturii, afirmând, concomitent, cãMateiu Caragiale încearcã, prin Craii de CurteaVeche, „o proiecþie a sufletului visând, a uneinostalgii profunde, un oraº la fel cu Alexandria luiLaurence Durrell”xii. ªi acesta este, probabil,motivul pentru care un autor, precum Sorin Titel,s-a deschis provinciei rural-urbane, dominându-iscrisul, oferind o deschidere fireascã „spre lumeafãrã limite, deloc închisã, neizolatã în vreun cãtun,dusã ºi la oraº, ba chiar în metropolele europene,mittel-europene sau occidentale, în ciclul sãuromanesc”xiii, cum semnala Marian Victor Buciu.

Cu Dejunul pe iarbã, un nou roman ortodoxxiv,Noaptea inocenþilor ºi Lunga cãlãtorie aprizonierului proza lui Sorin Titel este marcatã deo tendinþã distinctã cu inflexiuni inconfundabilespre parabolã ºi onirism.

Dacã pânã acum a dominat notaþia simbolicã,transfiguratoare, marcatã de „un echilibru prudentîntre realismul esenþial al descrierii ºi infuziunile

lirismului evocator”xv - cum spune GabrielDimisianu, unul dintre primii critici ai lui SorinTitel, cu aceeaºi consecvenþã se realizeazã odeschidere spre strategia naraþiunii, influenþatã delecturile moderne (din Kafka ºi din noii romancierifrancezi) ºi experienþa dobânditã în scrierileanterioare. Deschiderea merge atât de departe încâtacþiunea de experimentare se dezvoltã, tot maievident, pe linia „aventurii scriiturii”xvi ºi pe„sugestia de simultaneitate a trãirilor”xvii. Nuspunem nimic nou când afirmãm cã oniriciiconstruiau texte. Mecanismul funcþionãrii lorangreneazã un întreg proces de transformãri,implicate în „spaþii pluridimensionale”xviii, unde„imaginile, care în general sunt percepute însuccesiunea lor, (trebuie) sã se organizeze într-osimultaneitate”xix. Ca ºi în povestirile anterioare,elementele cele mai semnificative sunt oferite decãtre o abolire a cronologiei, naraþiuneadesfãºurându-se, oarecum aleatoriu, adunând miciîntâmplãri sau imagini, fãrã personaje principale,caracterologice, capabile sã dezvolte o „intrigãdeterminabilã”xx. Acest efect are aceeaºisemnificaþie ca ºi „anonimizarea personajelor”,despre care scria Dumitru Þepeneag, în Ipostazeale romanului actualxxi. Iradiat de tehnicatimpurilor narative fragmentate, promovate deDumitru Þepeneag, autorul trãdeazã mecanismulde derulare al cronotopului narativ,

99




Sorin Titel - între sentimentºi luciditate Tehnici pentru o lume a adolescenþei

Svetlana Maier

transformându-l în obiect al strategiei sale textuale,cel puþin în faza experimentalã. ªi nu este vorbadoar de alegerea temporalitãþii fragmentate, ci ºide o nouã dimensiune esteticã, generatã deraportul cu obiectele imediate, susþinutã de modul„de a privi lumea din afarã”xxii. Descinse dintr-oindubitabilã prozã metaforicã ºi cantonate bruscîntr-o literaturã de sorginte kafkianã, semnelemodernitãþii în proza lui Sorin Titel mizeazã peefectele tehnicii epice ºi, prin ea, pe schimbareapunctului de vedere asupra realului.

Tendinþa de renunþare la cronologia liniarã ºide a introduce în naraþiune, dupã o sugestie luatãdin cinematografie, mai multe planuri de percepþieºi mai multe voci narative, este evidentã. Or, unuldin imperativele oniricilor în relaþia cu epiculconsta în abolirea cronologiei, atât de pregnantexemplificatã prin urmarea legilor simultaneitãþii ºia succesivitãþii în artã.

Cu Sorin Titel literatura românã s-a îmbogãþitconsiderabil, demersul sãu scriptural evidenþiind oprozã lãsatã, în mare parte, în voia experimentuluiºi caracterizatã prin evidenta disponibilitate aautorului de a manevra între „determinareaculturalã ºi indeterminarea a-culturalã”xxiii, vãzutãde Mircea Iorgulescu ca o „epopee adepersonalizãrii”xxiv.

Note:

i I. Simuþ, Revanºa unui „marginal”, în România literarã,nr. 10, 10 martie, 2006.ii Ibidem.iii D. Þepeneag, Câteva idei fixe ºi tot atâtea variabile,Momentul oniric, Editura Cartea Româneascã, 1997, p. 209. iv I. Simuþ, Idem, loc. cit.v Ibidem.vi E. Simion, Scriitori români de azi, vol. III, EdituraUnivers, Bucureºti, 1984.vii D. Þepeneag, Câteva idei fixe ºi tot atâtea variabile,în ed. cit., p. 209.viii Idem, în Ipostaze ale romanului actual, înMomentul oniric, ed. cit., p. 88.ix E. Simion, Sorin Titel, în Cultura, serie nouã, anul II,nr. 3 (55), joi 22 decembrie, 2005.x R. Munteanu, Noul roman francez. Pentru o poeticã aantiromanului, Editura Univers, Bucureºti, 1973.xi Ibidem.xii S. Titel, Pasiunea lecturii, Editura Facla, Timiºoara,1976.xiii M. V. Buciu, Proza lui Sorin Titel, în Ramuri, nr. 11,noiembrie, 2006.xiv G. Dimisianu, Prozatori de azi, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1970, p. 155.xv Ibidem.xvi E. Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, EdituraDavid & Litera, 1998, p. 54.xvii Ibidem.xviii O. Moceanu, Visul ºi literatura, Colecþia Deschideri,Seria Universitas, Editura Paralela 45, Piteºti, p. 183-184.xix D. Þepeneag, Tentativa oniricã dupã rãzboi, înMomentul oniric, ed. cit., p. 65.xx E. Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, ed. cit., p. 54.xxi D. Þepeneag, Ipostaze ale romanului actual, înMomentul oniric, ed. cit., p. 88.xxii E. Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, ed. cit.,p. 55.xxiii Ibidem.xxiv M. Iorgulescu, Sorin Titel, în România literarã, nr. 24, 1971.

1100




Dupã moartea neaºteptatã a lui MichaelJackson – omucidere prin imprudenþã,cauzatã de administrarea, la cererea

insistentã a victimei, de analgezice puternice –altfel decât înainte aratã volumul Adrianei Babeþi,Prozac. 101 pastile pentru bucurie (Iaºi, Ed.Polirom, 2009, 304 p.). De înþeles. Moartearegelui muzicii pop a dat o altã profunzime ºifilmului artistic american Musca (1986), ce pãruseiniþial o producþie din seria utopiilor cu acoperiregeneticã, dar care s-a vãdit acum o simplãpremoniþie a viitorului apropiat. Altfel spus,corpul poate fi biciuit, ajustat, temperat ºidomesticit în anumiþi parametri, dar nu mai multdecât atât. Dacã se petrece altminteri, costurilevor fi pe mãsurã, iar pedeapsa nu va întârzia.Uite însã cã nici cauzele discutatei morþi amegastarului nu lasã sensibilitatea contemporanãfãrã învãþãminte. Aflãm încã o datã cã ºifaimoasele medicamente ucigaºe-de-durere (ca sãtraduc mot-à-mot cuvântul american painkillers)pot fi atât de radicale în înlãturarea suferinþeiîncât, cu un drum, iau cu ele ºi... viaþa. Ceea cerãstoarnã ecuaþia, relevând curioasa solidaritatedintre viaþã ºi durere – fãrã a pune, neapãrat, oegalitate perfectã între cele douã – ºi trimite laliteratura patristicã ºi la Dostoievski, unde paginiîntregi vorbesc despre contrariul plãcerii ºinevoinþe, despre schimnicie, asceze ºi abþinerifelurite, despre îmblânzirea ºi permanentizareadurerii ca o cale spre obþinerea mântuirii.

Pânã una-alta, însã, dupã pãþaniile letale alelui Marylin Monroe, ale lui Elvis ºi Jacko, iat-o ºipe Adriana Babeþi, eseista, criticul literar ºiprozatoarea timiºoreanã, umblând la raftulfarmaceutic ºi administrând „prozacuri”, adicãantidepresive, adãposturi improvizate pentru stãride spirit privilegiate împotriva gerului nopþii deafarã, atât altora, cât ºi sieºi. Diferenþa faþã decele din baia marilor vedete internaþionale dinshowbusiness este, desigur, fabricaþia acestora peBega. Ele sunt un produs artizanal, pe bazaconvocãrii unor ingrediente ecologice 100%produse de alchimia personalã a scriitoarei. Dinprospect nu rezultã, de altfel, nici în ce cantitatede pagini doza ar vindeca definitiv – dacã existã

aºa ceva în afecþiunile ce presupun depresia ºianxietatea – sau, dimpotrivã, ar produce decesul.În asemenea condiþii, nu ai decât sã o urmezi sausã nu te încrezi.

Eu m-am încrezut, socotind cã experimentulpersonal, ca tehnicã de aproximare ºi cunoaºtere,rãmâne privilegiat datoritã testãrii „pe pieleproprie” a oricãrui efect, scontat sau ba. Amdescins, dar, în paginile Prozacului – descoperindcã medicaþia lui funcþioneazã în formulapapirusului desfãºurat: citeºti ºi vibrezi, citeºti ºirãspunzi... Cu alte cuvinte, prozacul este un soide turbincã, ºi nu degeaba rimeazã cu „prepeleac”(poreclã a lui Dãnilã, ºugubãþul erou din IonCreangã). În el se adunã, unul dupã altul, texte înprozã, aparent fragmentare, notaþii în margineaamintirilor autobiografice, a expediþiilormomentane, ale subsolurilor proximitãþii (iescâteodatã schelete din preajma redacþiilorfrecventate de autoare, ºi nu e o glumã!), câte ºimai câte.

Cartea, o spun sincer, mi-a dãruit o stare debine estetic ºi personal de care tomuri infinit maipretenþioase ºtiu sã mã scuteascã din plin, deºi n-aº dori-o. Încã din primele pagini, ea are darulca în câteva – puþine – rânduri sã te... împãture.Iatã proba: „Ar merita sã povestesc cândva istoriacare i-a aºezat faþã în faþã pe mama ºi pe tata, cutot cu numeroasele ºi ciudatele lor familii. Ea afost chiar Istoria cu I mare, pentru cã de faptatunci s-au întâlnit douã lumi, douã rase, douãclase ºi câte douã credinþe în Dumnezeu ºi-npoliticã. Unii erau bogaþi, alþii nu, unii români,alþii nu, unii creºtini, alþii nu, unii de stânga, alþiide dreapta, unii foarte de stânga, alþii foarte dedreapta. Prin urmare, unii nu s-au mai întors dela Birkenau, alþii nu s-au mai întors de la Canal.Apoi unii au plecat în Israel ºi America, alþii aurãmas în Siberia ºi Bãrãgan” (p. 10). Recunosc, înanii ãºtia când confruntarea dintre Holocaust ºiGulag îi acapareazã pe unii cãrturari de seamã aimeleagului nostru fãcându-i, nu incidental, sãpiardã limitele ºi proporþiile propriei retorici, aerulnormalitãþii biografice, literare, memorialistice ºiculturale pare cã s-a cam rarefiat. Dar

imprimatur

A fost odatã un... Prosaque Ovidiu Pecican

b) M. Sebastian ºi fascismulÎn puþinele articole referitoare la fascismul

italian, Mihail Sebastian pãstreazã, înpermanenþã, aceeaºi atitudine negativã deprincipiu, chiar dacã în anumite situaþii îi remarcãºi detaliile tolerabile. De pildã, în a doua jumãtatea anului 1932, ziaristul consemneazã cîteva dincalitãþile personale ale Ducelui, aºa cum rezultãele dintr-o carte tocmai apãrutã, deºi nu-iîmpãrtãºeºte opþiunile politice antidemocratice.

“Un nou Mussolini mult mai uman, mainuanþat ºi mai complex, se desemneazã în cartearecentã a lui Emil Ludwig, acest abil reporterinternaþional. / Faþã de ºeful fascismului,atitudinea curentã a strãinilor este dublã.Admiraþie pentru revoluþionarul care a dãrîmat unregim ºi a iniþiat clãdirea altuia. Rezervã faþã deomul care s-a înconjurat de un aparat gloriosîmpovãrãtor ºi a mimat cu talent, dar ºi cuemfazã, atitudini supreme. Gloria e atît deaproape de cabotinaj prin aparenþe, încît trebuiefoarte multã mãsurã ºi simþ critic pentru a-i gãsistilul social adecvat. Acest stil, Mussolini nu l-agãsit totdeauna. De aceea personalitatea lui aveaºi are ceva iritant, provocator uneori, incomod.(...) Democraþia n-o fi creat un regim politic, dara creat o mentalitate socialã. Mentalitate socialãla care silueta moralã a Ducelui contravine. Osingurã datã, într-o singurã împrejurare, ambãnuit cã în dosul acestei figuri grandilocvente sepoate ascunde un suflet de om neliniºtit ºiînþelegãtor. Acum vreo doi ani, cînd Mussolini aadresat, prin cinematograful vorbitor, un mesagiupoporului... francez. Lucrul nu era uºor.Ostilitatea parizienilor – vreau sã spun aoamenilor de pe strãzile Parisului – faþã dedictatorul în cãmaºe neagrã, nu este cruntã, dar eascuþitã ºi vioaie. S-ar fi putut ca discursul sã-i fieprimit cu huiduieli. / Ei bine, au fost dimpotrivã,cîteva minute de o liniºte ºi o reculegere, cum nuse va fi întîmplat adesea în faþa unui ecran. Omulde pe pînzã vorbea prietenos, fãrã exces, într-ofranþuzeascã bunã, în termeni limpezi, evocîndzilele sumbre ale rãzboiului, pe care el le trãise casimplu soldat în tranºee, discutînd posibilitãþile deviitor ale pãcii, trecînd cu abilitate pesteadversitãþi, fãrã sã le ignoreze însã, desemnîndsobru greutãþile ºi rezervele politicii internaþionalede aici încolo. A fost o cuvîntare serioasã ºiîngrijoratã, dar vibrînd de un simþ omenescsurprinzãtor. Ducele era de nerecunoscut.”1

Cu alt prilej, el subliniazã bizareriile uneidictaturi care sãvîrºeºte neaºteptate gesturi degenerozitate ce-i vor oferi poate, în posteritate,cîteva circumstanþe atenuante:

“Ediþia italianã a cãrþii lui Axel Munthe(Cartea de la San Michele) era precedatã de oprefaþã anume scrisã de autor, care observa, întrealtele, cît de frumoase sunt pãsãrile Italiei ºi maiales cît sunt de frumoase cele din insula Capri.Asemenea bucurii ale ochiului ar trebui cultivate,scria el, ºi e pãcat cã locuitorii din Capri, vînãtoriîn mare parte, nu cruþã aripile ce vin sã fîlfîie

deasupra pãmîntului lor. La urma urmelor, o legecare sã opreascã împuºcarea pãsãrilor ar putea sãapere aceastã bogãþie liberã a insulei, împotrivaoamenilor prea iubitori de praf de puºcã. (...) Seîntîmplã însã ca Mussolini, care conducînd oduzinã de ministere, mai are timp ºi de cetitliteraturã, sã dea peste cartea lui Axel Munthe ºisã ia cunoºtinþã de dezideratul atît de neseriosdin prefaþã. ªi se mai întîmplã ca acest Mussolinisã nu se sperie a traduce într-un text de legegîndul emoþionant al unui poet. (...) Fapt este cãpãsãrile Italiei au aflat de legea încruntatuluiDuce, cãci în ultima vreme s-a observat oneobiºnuitã imigrare pãsãreascã spre Capri.Stoluri întregi se refugiazã în zona de cerimunizat ºi astfel orizonturile insulei Capri sepavoazeazã cu mii de aripi colorate, ca o invaziede steguleþe festive. / Toatã istoria asta, pentru cãun om, care era poet, le-a iubit ºi pentru cã altom, care era dictator, a înþeles. / În ziua în carese va judeca opera fascismului, aceastã micãpoveste va cîntãri cred greu în registruljustificãrilor. Cu atîta lucru se poate scuza nunumai un regim, dar o istorie”2.

Caracterul poetic, hiperbolic, al textului citateste evident, iar deturnarea sa spre eventualadecodare a unui partizanat totalitar ar fi abuzivã.Mesajul moral, descifrabil limpede, este cãsurprizele plãcute sînt posibile chiar ºi în mijloculmlaºtinii. Ducele “încruntat”, care este,incontestabil, un “dictator”, a avut, iatã, oneaºteptatã tresãrire ecologistã.

În altã împrejurare, Mihail Sebastian rãmîneuluit în faþa performanþelor noii EnciclopediiItaliene ºi se mirã cã obiectivitatea ei ºtiinþificã aputut fi menþinutã, în ciuda regimului fascist, caren-a interferat ideologic.

“Nu ºtiu dacã vreo bibliotecã de la noi posedãcele 16 volume, pînã astãzi apãrute, aleenciclopediei italiene, pe care statul fascist otipãreºte de cîþiva ani, cu intenþia de a o terminaîn 1937. Poate biblioteca Academiei, unde, edrept, n-am cãutat-o. Dar dacã nici acolo nu seaflã, va trebui sã se aducã neîntîrziat aceastãenciclopedie, nu numai pentru serviciile dedocumentare ce le poate face lectorilor, dar maiales pentru exemplul uluitor ce-l constituie. Mi separe cã nu are nimeni dreptul sã judecejustificarea fascismului italian, înainte de a firãsfoit aceste volume. / Este o construcþieliteralmente formidabilã. Toatã cultura ºicivilizaþia timpului expusã sistematic, precis,complet. Fiecare articol este un mic tratat. Amdeschis la întîmplare sã citesc articolul dedicatunui mic sat francez, articolul lui Alexandru celBun al nostru, articolul dedicat problemelor dealimentaþie... La întîmplare, din nu importã ceordine de idei, din nu importã ce disciplinã.Pretutindeni, date, cifre, scheme, fotografii, scãrigrafice. Nu este materialul inert al enciclopediilorcurente, cele care au compromis geniul ºi i-aucreat reputaþia de didacticism steril, pe care ocunoaºtem. Pare a fi o operã însufleþitã, organicã

1111




surprinderea mea nu se datoreazã unei simpleconjuncturi, ci calitãþii scrisului însuºi. Fãrãemfazã, cu o anume serenitate decantatã,fragmentul de mai sus survine dupã o experienþãde viaþã distilatã ºi aparþine unui omcontemporan cu cel care aspir ºi eu sã ajungodatã. (Am zis-o prea încâlcit? Cine va vrea vaînþelege, sunt sigur.)

Paginile de mare forþã, în pofida aspectului lorsublimat, nu sunt singurele care parvin dinsprealcãtuirea Prozacului ce îºi permite luxul de apãrea o alcãtuire dictatã de simpla succedare întimp a unor colaborãri la anumite jurnaleculturale. Din succesiunea fostelor articole, astãzicapitole de carte, strãbate pânã la cititorulmofturos al zilelor noastre, repede îmblânzit deoferta Adrianei Babeþi, o diversitate de subiectecare înfiripã un anume farmec gureº, chiar ºiludic uneori, specific retoricii de ªeherezada.Lucrul nu este deloc puþin, în þara noastrã, plinãde umor – vorba poetului -, unde neseriozitateafunciarã a angajamentelor privilegiazã apariþiileîncruntate, sobre, scrâºnite, cu supraºtaif,obsedate sã parã contribuþii fundamentale lamonumentul colectiv ºi cel auctorial. Aºa cumaglomeraþia autoturismelor pe bordurile fiecãreistrãzi urbane anuleazã un ritual de mareînsemnãtate ºi vechime culturalã, cum esteplimbarea (preumblarea, periegheza, promenadaetc.), instituþie care se prea poate sã sucombedefinitiv în România urmãtorilor ani, buimacã deatâta grabã, la fel, Prozacul Adrianei Babeþi maidã o ºansã ritualului – drag moldovenilor(Creangã, Sadoveanu º.a.) – povestirii, taifasului,ºezãtorii.

În consens cu asemenea cruciadã, ce altcevaputea gãsi experta în Cantemir într-o lucrareistoricã eruditã a acestuia – care publica acum undeceniu o tezã eruditã ºi simpateticã despreprincipele Inorog – decât o bine pititã povestireautobiograficã? Habar nu aveam, pânã sã o citescpe Adriana Babeþi, despre participarea tânãruluiprinþ moldovean la campania antihabsburgicã dela finele veacului al XVII-lea, cu un scurt ºidramatic popas printre smârcurile bãnãþene, înTimiºoara.

Aºa se face cã nu mai ºtiu dacã Prozacul îmimerge la inimã pentru paginile sale intense detragism ºi de du-te – vino între mica ºi mareaistorie, sau mã cuceresc mai mult cele ludice,erudit apropiate, mediatoare de stãri ºi empatieculturalã, prin care autoarea luptã, deopotrivã,întru reabilitarea unor instituþii prestigioase prinvechime ºi difuzare universalã, ameninþate astãzi.

Ce e, deci, un... Prozac? Prozac e... cândcontrariile coexistã, producând harababurã logicãºi adevãr de viaþã; când cobori din paginã înstradã ºi urci din ºanþ direct în caleaºca literaturii,amestecând noroiul cu sângele ºi sublimul cugrotescul înrãmate în anodinul sau oroareadiscontinue ale unei zile aleatorii, pe când osiluetã trece strada, prin praf, ºtergându-se cu obatistã mare la nas ºi scuipând apoi neglijent, lamarginea bombeului în miºcare, deºi undevadincolo de orizont hârâie ºenilele unor maºinãriimilitare, fãrã sã ºtii cine va aduce primulmoartea, ele sau automobilul care a þâºnit brutalde dupã colþ, luând urma neglijentului mucoscare îºi continuã cu inconºtienþã marºul cãtrepartea cealaltã; a strãzii sau a realitãþii...

sare-n ochi

Mihail Sebastian pe masa deoperaþie (III)

Laszlo Alexandru

ºi realmente vie. O adevãratã operã de arhitecturãcomplexã ºi simplã în acelaºi timp. / Datele ºidimensiunile acestei clãdiri, încã neterminatã, suntprin ele înºile [sic!] extraordinare. “EnciclopediaItalianã” va cuprinde 35 de volume plus unvolum de indice, 35.000 pagini, 7000 planºe, 800planºe colorate, 60.000 de fotografii ºi desene, 44milioane de cuvinte ºi 250 milioane de litere. /Socoteala aceasta este oarecum americãneascã, darcred cã este totuºi insuficientã pentru a vãcomunica sentimentul de uimire, ce te cuprindecunoscînd mai deaproape realizarea cifreloracestora fabuloase. / “Enciclopedia” apare dininiþiativa guvernului fascist ºi cu fondurile statuluiitalian, în editura institutului Giovanni Trecani.Redactorii ei sunt repartizaþi în 40 de secþiunispeciale, pentru fiecare disciplinã ºtiinþificã sauartisticã în parte, secþiuni conduse fiecare de cãtreun director. Savanþii ºi scriitorii utilizaþi sunt înmajoritate italieni, recurgîndu-se însã pentruanumite capitole la competenþa specialiºtilorstrãini indispensabili. Acest imens laborator,aceastã imensã uzinã este pusã sub direcþiageneralã a lui Giovanni Gentile, în sarcina cãruiarãmîne munca dificilã de sintezã ºi coordonare aunui atît de vast material. Sintezã ce se face înbaza unui strict principiu de obiectivitateºtiinþificã, ceea ce de altminteri este ºi ciudãþeniaacestei enciclopedii «fasciste», cu desãvîrºire lipsitãde spirit partizan, nu numai în capitolele saleºtiinþifice, dar chiar ºi în cele istorico-politice. /Întrebarea este dacã o asemenea operã nu ajungepentru a legitima un regim.”3

Exemplul italian al muncii ºtiinþifice deamploare, neîndiguite de vicisitudinile politice, artrebui preluat cît mai grabnic ºi la noi (în subtextse percepe, eventual, nemulþumirea gazetaruluilegatã de atotputernicia cenzurii ideologice de lanoi). Sã mai adãugãm amãnuntul cã, la doar treisãptãmîni dupã ce scrisese elogios desprepublicarea impresionantei Enciclopedii Italiene,scriitorul se grãbeºte sã-l întîmpine, la fel decãlduros, pe criticul Léon Pierre Quint, venit învizitã la Bucureºti. În acest context, M. Sebastiannu ezitã sã laude prezenþa francezã în România(ca dovadã cã este un abuz sã punementuziasmele sale culturale pe seama unorpartizanate politice)4.

În schimb, cu alt prilej, ziaristul de laCuvîntul recurge la subtila batjocorire a Italieifasciste, ce se discrediteazã sprijinind oficialbizareriile lui F.T. Marinetti. Antifraza, prin caremimeazã entuziasmul fervent, devine principalulsãu instrument de lucru.

“Telegrama de ieri care anunþa deschidereaexpoziþiei de pãlãrii futuriste la Milano eradesigur foarte hazlie ºi dacã aþi rîs cetind-o, foartebine aþi fãcut. / Ideea este într-adevãr nãstruºnicã.Fiindcã, dupã cum aþi vãzut, guvernul italian, prind. F.T. Marinetti, membru al Academiei ºi poetplenipotenþiar al regatului, ne propune sãabandonãm bunele, vechile, burghezele noastrepãlãrii de pai ºi fetru, pentru a le înlocui cupãlãrii electrice. D. Marinetti a bãgat de seamã cãîn timp ce întreg universul s-a modernizat, noi –oamenii – am rãmas demodaþi ca niºte provincialiîndãrãtnici. Umblã avioane prin cer, se plimbãsubmarine prin adîncul oceanelor, circulãconferinþe ºi melodii prin eter, emise ºi captate deun bãþ magic, sboarã fotografiile de la un cap alpãmîntului la alt cap prin belinograf – ºi înmijlocul acestei imense fecundãri de lumini,sunete ºi imagini, noi continuãm sã punem peceafã niºte maºini rudimentare ºi desuete, cãrora

le zicem pãlãrii. / Omul trebuie schimbat ºi pusîn concordanþã cu progresele pãmîntului pe caretrãieºte. Este o veche idee a d-lui Marinetti. Iatã-lpunînd-o în aplicare ºi începînd realizarea ei,metodic de la cap. Expoziþia de la Milanoîncearcã sã lanseze cîteva modele noi de pãlãrii,pentru diverse ocazii ºi diverse temperamente:pãlãrii «terapeutice», «poetice», «semnalizatoare»,«rapide» etc. / D-l Marinetti este un bãrbat cufantezie. D-sa nu este la întîia ispravã ciudatã. Nusunt decît doi ani, de cînd a întreprins un voiajprin toate capitalele mari ale Europei, dînd o seriede concerte cu un instrument futurist –russolofonul – un fel de combinaþie de orgã,ferãstrãu ºi piuliþã, cu care þinea morþiº sãînlocuiascã instrumentele demodate, ca pianul ºivioara. / Nu este prin urmare surprinzãtor cãdupã ce a reformat muzica, atacã reforma multmai gravã a pãlãriei. / Surprinzãtor însã poatepãrea unora numai faptul cã aceastã întreprindereeste susþinutã, stimulatã ºi patronatã de însuºiguvernul italian, care îi acordã astfel un caracterde oficialitate. / Ei bine, acest lucru, oricîteaparenþe comice ar avea, este un puternic semnde vitalitate. Un regim care suportã fantezia, unregim care îºi permite mari copilãrii, marineseriozitãþi, un regim care înfruntã cu atîtaingenuitate ridicolul, este un regim cu ascunseresorturi de viaþã, tînãr, liber, inegal poate, darcapabil de nebunii creatoare. Cãci nu se poate ºtiniciodatã de unde sare iepurele, dar în nici un cazel nu poate sãri din redingota unui ministruþeapãn, grav, moral ºi reþinut. / E prea mult «simþcritic» în alcãtuirea lumii vechi, lume care încã nucunoaºte salvatoarea putere de a fi ridicol.”5

Situaþia internaþionalã îi oferã scriitorului unnou prilej de ironii la adresa fascismului maghiarºi a celui italian care, slujindu-se de aceleaºi ideirevanºarde, au intrat în coliziune. Aberaþiaprincipiilor politice ale lui Mussolini e persiflatã,fiindcã se izbeºte de similarele principii politiceungureºti. Intoleranþa fascistã e redusã la underizoriu absurd, cãci se confruntã cu ea însãºi.

“Alaltãieri la Budapesta, o nouã organizaþieiredentistã, din cele 999 cîte vor fi existînd acolo,a organizat o nouã manifestaþie pentru revizuireatratatelor ºi recuperarea teritoriilor «pierdute».Manifestanþii s-au dus sã strige ura la legaþiaitalianã, clãdire care este pentru junii entuziaºtimaghiari cam ceea ce este statuia lui Mihai

Viteazul pentru junii bucureºteni. / Cînd vor aveaºi ungurii un Caragiale al lor, el nu va neglijaprobabil sã remarce acest fapt cu oarecare humor./ Comedia de alaltãieri a fost însã ceva maiserioasã. Cãci ce credeþi dvs. cã s-au dus sã cearãungurii la legaþia italianã? / RetrocedareaCroaþiei? Nu. / A Banatului sîrbesc? Nici. / ATransilvaniei? Doamne fereºte! / S-au dus sãcearã, nici mai mult nici mai puþin, decîtînapoierea portului Fiume. Pur ºi simplu. Cererefãcutã direct celui interesat, în termenii cei maipoliticoºi, dar direct: d-lui Benito Mussolini. / Nuse poate întîmplare mai binevenitã. Ea ne serveºtenouã cu mult mai mult decît toate acþiunilenoastre posibile de contra-propagandã. Cãcicererea manifestanþilor de alaltãieri îi va pune peitalieni în situaþia de a înþelege, pe propria lorspinare, consecinþele politicii lor revizioniste. IarDucele va afla cã loviturile sale au uneori ricoºeu./ Obiectiv vorbind, din momentul în care aiacceptat temeiurile acþiunii maghiare pentrurevizuire, pretenþiile asupra portului Fiume suntperfect logice. ªi tinerii iredentiºti budapestanicerîndu-i d-lui Mussolini sã le redea portul Fiume,nu-i cer decît sã fie consecvent cu sine. Este aici osocotealã foarte simplã ºi dacã lucrurile s-arîntîmpla în politicã dupã logicã ºi consecvenþã, laora la care scriem aceste rînduri, la Fiume s-arcînta imnul lui Racozi [Rákoczi – n.n., L.A.]. Dinfericire însã pentru Italia, în marea politicãexternã mai intrã ºi un dram de inconsecvenþã,inconsecvenþa fiind, la drept vorbind, ºtiinþanuanþelor. / Avem însã tot dreptul sã sperãm cade aici încolo, în urma incidentului pomenit, sãse producã oarecare moderaþie în pasiunea dejustiþie europeanã a d-lui Mussolini. Nu cãenergicul stãpîn al destinelor italiene se va speriade manifestaþia mai mult platonicã de laBudapesta. Dar oricum, nu este agreabil ca unstrãin sã rîvneascã, fie numai în glumã, la ceea cetu ai mai de preþ. D. Mussolini nu va uita cãFiume însemneazã, prin pateticul episodD’Annunzio, piatra de început a conºtiinþeifasciste. ªi simplul fapt cã bunii sãi amicimaghiari cugetã la dobîndirea acestui port italianºi fascist îl va face sã mai lase puþin revizuireatratatelor pentru a reflecta la revizuireaamiciþiilor.”6

Altãdatã, Mihail Sebastian îºi exprimã uimireacã forþele totalitare (Rusia comunistã ºi Italiafascistã) semneazã tratate diplomatice ºi vor sã

1122




1133




stabileascã pacea europeanã, cînd ele, ca niºteadevãrate state revoluþionare (i.e. dictatoriale), peplan intern comit abuzuri, nu diplomaþie.

“Într-adevãr, nu vi se pare ciudat cã ceea ce amnumit mai sus «factori pacificatori» ai continentu-lui se aflã a fi astãzi tocmai Rusia ºi Italia, Rusiasovieticã ºi Italia fascistã? Un stat revoluþionar deextremã stîngã ºi unul revoluþionar de extremãdreaptã? Nu este paradoxalã întîmplarea, care faceca rolul de mediator, de arbitru, de pãstrãtor alechilibrului european sã rãmînã în seama a douãstate, care prin regimul ºi spiritul lor sunt anti-europene? (Înþelegînd desigur prin «european»spiritul democrat, industrial ºi libertar, ce a fãcutpînã la rãzboi tipul comun de stat pe bãtrînulcontinent).” 7

Din articolele examinate mai sus se percepe înmod limpede ideea cã, în consecvenþã cu gîndireasa democraticã, antidictatorialã, Mihail Sebastiana persiflat soluþia fascistã, avînd discernãmîntulde a-i recunoaºte totuºi unele amãnunteacceptabile, deºi imprevizibile. Patul procustian încare Marta Petreu înghesuie aceleaºi texte dinziarul Cuvîntul ºi concluziile tendenþioase pe carele extrage cu forcepsul (“Sebastian a continuat sãpriveascã fascismul cu simpatie, justificîndu-iexistenþa prin cele mai extravagante argumente,ba pentru cã Mussolini protejeazã (cum am vãzutmai sus) pãsãrile din Capri, ba pentru cã Italiafascistã publicã o uriaºã enciclopedie”, p. 86;“Sebastian pare a fi uitat complet cã el însuºi ajustificat fascismul lui Mussolini cu cele maipuerile ºi mai extravagante argumente, ba pentrucã Ducele editeazã enciclopedii, ba pentru cãpermite expoziþia avangardistã de pãlãrii, bapentru cã protejeazã pãsãrile de pe insula Capri”,p. 228) marcheazã o flagrantã rãstãlmãcire arealitãþii faptelor.

c) M. Sebastian ºi comunismulÎn recent publicata monografie, autoarea

clujeanã dã de înþeles cã Mihail Sebastian “seentuziasmeazã de multitudinea performanþelor pecare le obþin artiºtii sovietici”, iar “fenomenulsovietic este comentat naiv (sau, poate, inventat)”(p. 71). Teza scriitoarei este cã, dacã jurnalistulinterbelic a criticat blînd, convenþional, nazismulºi a fost cucerit de fascism, el era în egalã mãsurãîncrezãtor în virtuþile comunismului. Pentru ainduce aceastã falsã idee, Marta Petreu se sprijinãpe un singur articol de gazetã, apãrut în 1932,“ºase cãrþi ºi ºase vapoare”. Aici, M. Sebastiandescrie vizita scriitorului Evgheni Zamiatin laParis unde, deºi “a fost interzis de soviete tocmaipentru îndrãznelile critice”, Zamiatin “nu are nicio reticenþã ºi vorbeºte despre starea lucrurilor dinþara lui, mai liber decît ar vorbi un cetãþean alunei republici democratice” (din pãcate, M. Petreuomite sã citeze tocmai aceste pasaje din textul luiSebastian). În schimb, ea nu uitã sã scoatã înevidenþã alte fraze, de entuziasm la adresa“scriitorului proletar” ce construieºte vapoare.

“Care sunt operele dvs? îl întreabã redactorulparizian pe Zamiatin, ºi acesta rãspunde concis:ºase cãrþi de prozã, ºase piese de teatru ºi ºasevapoare spãrgãtoare de gheaþã. / Este ceva nobilºi mîndru în aceste vorbe. Este mai ales cevaprofund semnificativ. Literatura în concepþianoastrã, a europenilor, este ori un calvar boem,ori o profesie rentabilã ºi platonicã. ªi într-un cazºi într-altul, literatura rãmîne pentru noi un fel deturn ridicat la marginea vieþii: nici o legãturã întreea ºi viaþa practicã, tumultuoasã, producãtoare devalori certe. / Scriitorul este un dezarmat, ceea ce

nu însemneazã totdeauna un învins, dar de celemai multe ori un sedentar ºi un pasiv. /Declaraþiile lui Zamiatin ne ajutã sã întrevedem osocietate, în care artiºtii înceteazã a fi niºtevisãtori trãind pe socoteala mizeriei lor acceptateliber, sau pe socoteala bugetelor culturale ºi devinlucrãtori în rînd cu toþii, lucrãtori pe ºantier ºi înfabrici, unde imaginaþia, inteligenþa, spiritul loraduce posibilitãþi noi realizînd ºi realizîndu-se. Nuspun cã de aici urmeazã necesitatea unui fel de«raþionalizare» a muncii intelectuale. Ar fi oribil.Dar nu se poate sã nu recunoºti orgoliul legitimal unui om care ca Zamiatin poate urmãri drumulcãrþilor lui printre oameni ºi drumul vapoarelorlui printre continente.”8

Este evident cã Mihail Sebastian se pronunþãentuziast, în intervenþia din care tocmai am citat,nu în favoarea comunismului ori a ºantierelortriumfaliste, ci a circumstanþelor care îi permitunui scriitor sã se menþinã în contact cusocietatea despre care scrie, sã o cunoascã inclusivprin munca fizicã, sã îºi transpunã în practicãideile abstracte. Cã autorul român interbelic nuare nici cea mai micã iluzie în ce priveºtecaracterul criminal al comunismului, rezultã dintr-un rãsunãtor comentariu al sãu, pe caremonografa sa de peste decenii omite, din pãcate,sã ni-l detalieze:

“La Paris s-a deschis un birou de voiaj sovietic,pentru propaganda ºi înlesnirea turismului înRusia. Ca pentru orice þarã burghezã, acest biroulanseazã afiºe ºi prospecte pentru localitãþile deagrement ºi vilegiaturã, afiºe din acelea nostalgice– albastre pentru mare, verzi pentru munte –imagini ºi culori ce îmbolnãvesc de melancolieochii omului sãrac, condamnat sã trãiascã viaþaîntreagã între zidurile oraºului, în mansarde, însubsoluri, în fabrici, în ateliere. / Nu vi se pare cãe o faptã cu desãvîrºire antiproletarã aceastãpropagandã fãcutã de un stat comunist? Cãci cuise adreseazã invitaþia afiºelor sovietice, chemîndcãlãtori spre mãrile ºi munþii bolºevici?Oamenilor bogaþi, desigur. Pungilor care au cu ceplãti asemenea aventuri estivale. Infamilorburghezi, care din plusvaluta muncitorilor strîngsuficiente averi pentru a-ºi permite acest capriciuturistic. / Evident lucrul acesta este o afacerecomercialã ºi nimic mai mult. Afacere pe caretoate statele din lume o practicã, în aºa mãsurãîncît pereþii birourilor internaþionale de voiaj auajuns sã reprezinte întreg globul terestru în afiºeispititoare. Dar are dreptul Rusia sovieticã sãuzeze, pentru un nedemn argument comercial, deo afacere care confirmã inegalitatea oamenilor, orecunoaºte ºi, în plus, o stimuleazã? / E, la urmaurmelor, puþin ciudat ca dupã ce ai exterminat totce a fost burghez la tine în þarã sã lansezi invitaþiiburghezilor strãini, pentru a le oferi lor untratament de favoare, foarte bine plãtit poate, darnu mai puþin odios pentru o purã conºtiinþã derevoluþionar. Fãrã sã-ºi dea seama, Sovieteleacceptã astfel o foarte gravã capitulare, capabilãsã zdruncine din temelii liniºtea cetãþenilor lor. /Prezenþa burghezilor eleganþi, somptuoºi ºi frivolipe plajele ruseºti va arãta bãºtinaºilor simpli deacolo cã în fond noþiunea de «burghez» nu esteabsolutã. Cã existã burghezi pe care îi omori ºialþii pe care îi ospãtezi; averi care sunt imorale ºiaveri care sunt respectabile; jobene subversive ºijobene de treabã. / Astfel, cu abateri mici, secompromit sentinþele mari. / Capitalismul oricumnu are nimic de pierdut din vilegiatura sa înU.R.S.S.”9.

Este de remarcat acuitatea analiticã a jurnalistuluicare, plecînd de la banalul detaliu al unui afiºpublicitar de turism, ajunge sã demonteze înseºitemeliile criminale ale unui sistem totalitar, ce ºi-afãcut din propaganda demagogicã privind grijafaþã de proletariat un ºubred paravan.

Alte intervenþii, de aceeaºi anvergurã analiticãanticomunistã10, sau persiflînd utopia social-democraþiei europene care, prin naivitatea ei, îiridicã mingea la fileu tocmai lui Adolf Hitler11

pot fi regãsite cu delicii în presa vremii. Întreconsiderarea admirativã a orînduirii comuniste, pecare Marta Petreu credea cã o întrezãreºte înactivitatea gazetãreascã a lui Mihail Sebastian, ºirealitatea textelor sale antitotalitare, publicate înanii 1932-1933 (echivalaþi de recenta samonografã tocmai cu perioada celui mai crîncenmilitantism extremist) se deschide o prãpastieuriaºã, pe care nimic n-o poate umple, decîteventual o frapantã rea-credinþã.

(va urma)

Note:1 Mihail Sebastian, Un alt profil al lui Mussolini, înCuvîntul, vineri, 5 august 1932, p. 1.2 Mihail Sebastian, Pãsãrile zboarã spre Capri..., înCuvîntul, sîmbãtã, 24 decembrie 1932, p. 1.3 Mihail Sebastian, “Enciclopedia Italianã”, în Cuvîntul,sîmbãtã, 6 mai 1933, p. 1.4 “Poate cã d-l Pierre Quint va rãmîne suficient timp înRomânia pentru ca sã afle cît de viu sunt iubite cãrþilefranceze la noi. Ce interes spontan ºi larg deºteaptã înpresa noastrã literarã faptele de culturã francezã,oamenii, tipãriturile, revistele, problemele acestei cul-turi” (vezi Mihail Sebastian, Un critic francez la noi, înCuvîntul, vineri, 26 mai 1933, p. 1).5 Mihail Sebastian, Puterea de a fi ridicol, în Cuvîntul,miercuri, 21 iunie 1933, p. 1.6 Mihail Sebastian, Revizuirea trece ºi prin Fiume?, înCuvîntul, joi, 16 februarie 1933, p. 1.7 Mihail Sebastian, Diplomaþie între Roma ºi Moscova,în Cuvîntul, duminicã, 3 septembrie 1933, p. 1.8 Mihail Sebastian, “ªase cãrþi ºi ºase vapoare”, înCuvîntul, vineri, 6 mai 1932, p. 1.9 Mihail Sebastian, Vilegiaturã în U.R.S.S., în Cuvîntul,luni, 24 iulie 1933, p 1.10 M. Sb., ...ºi un cuvînt despre martiri, în Cuvîntul,sîmbãtã, 25 iunie 1932, p. 1; Mihail Sebastian, Litvinovla Vatican, în Cuvîntul, joi, 7 decembrie 1933, p. 1.11 Mihail Sebastian, Socialiºtii vienezi fac grevã, înCuvîntul, miercuri, 18 octombrie 1933, p. 1.

1144




Tu

Am fost ascultat la geografie.Trebuia sã vorbesc despre munþi, ape ºi pãduri.Profesoara m-a privit sever,Apoi mi-a cerut sã spun lecþia.Dar eu am început sã vorbesc despre tine.Am demonstrat cã relieful nu existã decât în noi,Cã râul e iubire,Cã muntele e absolut,Cã pãdurile sînt strigãte de dragoste.Apoi am vrut sã-i conving pe ceilalþiCã toate acestea eºti tu!Dar cei din jur au râs,Iar profesoara mi-a pus 2,Fãrã sã-ºi dea seama cã ºi doiulE tot o pereche,O pereche de îndrãgostiþi,Care, de fapt, suntem noi.

La literaturã le-am arãtat celor din jurCã toatã poezia ºi proza sunt iubire;Teatrul – glas al dragostei;ªi cã toþi scriitorii te-au descris pe tine.Au chemat urgent un doctor de nebuni.Dar i-am demonstrat ºi luiCã trupul e un paravan al sufletului,Cã sângele e un râu,ªi, folosindu-mã de cele spuse la geografie,Cã râul e iubire,Iar iubirea eºti tu.

La matematicã am ieºit singur la tablã.Te-am descoperit într-o ecuaþie:Erai dragostea, marea necunoscutã,Prozaic notatã cu x.ªi i-am convins pe ceilalþi,Demonstrând cã x este întotdeauna diferit dezero.Pentru cã x eºti tu, iubirea absolutã,Iar absolutul e infinit.

Am vrut sã-i oblig pe toþi sã scrie:X = dragoste = ?Dar au fugit care-ncotro.S-a întrunit în grabã consiliul profesorilor.

Erau înspãimântaþi.Se-ngrozeau la gândul cã le pot demonstraCã toatã ºtiinþa, arta, eºti tu.Atunci orele ºi-ar fi pierdut rostul,Iar profesorii ar fi fost concediaþi.ªi, pentru cã începuserã ºi ei sã creadãÎn ceea ce spuneam,De fricã sã nu-i convertesc în sentimente,M-au exmatriculat.

Confuzie

M-am prezentat cu o cerereLa consiliul de administraþie a vieþii;Solicitam o majorare de salariu.Împreunã cu mineS-au prezentat mai mulþi colegi de birou...Unul voia o hainã în plus,Altul un apartament,Altul un concediuªi aºa mai departe...Responsabilul cu problemele organizatoriceNe-a studiat cererile,Apoi le-a aprobat pe ale celorlalþi.S-a oprit la mine, m-a privit uluit:Doream sã mi se plãteascã salariul în dragoste.Marele Organizator m-a amânat cu o sãptãmânã;A consultat întreg consiliul de administraþie,Apoi, pentru cã aveau un stoc

supranormativ de iubire,Au hotarât sã-mi aprobe cererea.

Dar, uite, au trecut ºase aniªi nu mi s-a plãtit salariul...În schimb am cãpãtat un apartament,O hainã în plus, un concediu,Iar colegii mei – nimic.Oh, ba da, li s-a dat, spre disperarea lor,O primã în dragoste.

În fiecare zi ne prezentãm cu noi cereri;Dar, de fiecare datã,Neglijentul responsabil de la biroul

de plasareÎncurcã hârtiile.

Sugestie

În fiecare ziMoare în mine ceva.Alaltãieri a murit soarele;ªi, ca sã nu-mi dau seama de asta,Am aprins lumina electricã.Ieri a dispãrut ultimul nor din mine,Era alb, iar umbra lui mã rãcorea;Ca sã nu-i observ lipsaAm pus perdele la geamuri.Astãzi mi-a murit plânsul;Dar am vrut sã cred cã a rãmas în mineªi am pus la radio o melodie siropoasã.Mâine îmi va muri credinþa;ªi, ca sã nu mã înºel,Nu voi mai începe nicio frazãFãrã cuvântul „Cred”.Poimâine, cea care va muri în mineVei fi, poate, TU.ªi, fiindcã mi-am pierdut credinþa,Fiindcã nu voi crede,Ca sã mã induc în eroare,Voi muri ºi eu.

Dupã viaþãCând lumina se va stinge,Iar ziua va fi noapte,Iarba va scãdeaªi vom fi triºti amândoi.Nu se vor mai auzi ºoapte,Vom fi singuri printre vise sparte,Vom ºti ce-nseamnã moarte,Prin moarte însã vom trãi.Alþi oameni nu vor exista.În noiVom cãuta ºi poate vom gãsiCu totul altceva.Doar undeva, departe, la infinit,Sau poate unde infinitul se va fi sfârºit,Zãri-vom douã siluete-mbrãþiºate...Dar ºi ele vor fi la fel de moarteCa noi doi.Vom fi douã iluzii sfãrâmate...Cadavrele ne vor înconjura;Vom suferi, vãzând numai iubiri întunecate...Morþii vor plânge.Un cor de lacrimi stinse.

Apoi ne vom strângeCu toþiiÎntr-un joc de suflete sfârtecate,Jocul morþii.Din joc ne vom desprinde noi,Apoi alþi morþi, doi câte doi,Nu se vor auzi ºoapte,Vom fi doar noi,În jur doar noapteªi morþi, la fel, doi câte doi,Apoi alþi doi, plutind prin moarte,Apoi alþi doi,Alþi doiAlþi noi.

poezia

Vlad SSolomon

1155




Franz Kafka nu era arian. El n-avea cinstea sãcoboare din dolihocefalii blonzi, consideraþidrept crema însãºi, caimacul pur ºi superior

al rasei ultralactescente (la piele, dacã nu ºi altfel,– cãreia,-n proporþie de 25%, prin mamã,-i aparþin,ºi eu1). Nu era unul dintre „marii barbari albi”,vorba lui Verlaine, care aveau sã invadezeinexpugnabilul Imperiu Roman „la fineadecadenþei”, – dupã ce,-n epoca-i de maximexpansionism, sub Antonini, îl fascinaserã peTacit, acest (sã-i zicem:) preromantic.

„Ei, ºi?” veþi spune dumneavoastrã: „«FranzKafka nu era arian» e, astãzi, un enunþ inept.”Nici eu, cu voia dumneavoastrã, n-am sã tãgãduicã e astfel. În ciuda aerului doct (rasismuldându-se pe sine drept o ºtiinþã pozitivã, iar nuun simplu mit obscur), inept era, pentru destui,chiar ºi în anii de mãrire ai ultimului Reichgerman. Numai cã el, enunþul ãsta, putea, atunci,sã acþioneze în chip de eficient denunþ. Or, învirtutea unor astfel de inomabile (d)enunþuri, aufost daþi morþii, între alþii, ºi Max Jacob, ºiFundoianu. (Retras la Saint-Benoît-sur-Loire,primul era poet breton ºi vechi catolic practicant;al doilea, pânã sã scrie câteva tomuri în francezã,fusese cântãreþul Herþei ºi, deci, un martorsempitern al Bucovinei româneºti.) Vârstnice ºiinofensive, înseºi surorile lui Kafka aveau a ispãºi,la Auschwitz, pãcatul de nearianism.

Punând în parantezã faptul cã un asemenea„pãcat” e, într-un fel, echivalentul „originiinesãnãtoase” din dosariada proletarã, – trebuiespus cã numai graþie conceptului de arianism (ce-ieste, totuºi, anterior nazismului, prin Gobineau,cu circa ºapte-opt decenii), ajunge antisemitismulsã-ºi însuºeascã, uzurpându-l, statutul uneiWissenschaft, al unei stricte, laborioase (ºi

criminale) discipline. Naiv, empiric, diletant,iraþional sau patologic, de-a lungul nu ºtiu câtorveacuri, iatã-l, în fine, ºtiinþific, – ºi cu atât mairedutabil (ca ºi, de altfel, socialismul cu un acelaºiatribut).

A fi evreu printre creºtini e, îndeobºte, odizgraþie ºi, la rigoare, un stigmat (a cãrei formãexterioarã e semnul galben: stea sau petic, – pecare, vorba lui Jacob, broasca râioasã nu-iconstrânsã, spre fericirea ei, sã-l poarte!); nu, însã,unul indelebil, atâta vreme cât existã soluþia uneiconvertiri îndeaievea sau formale (cazulmarranilor din Spania, – nescutiþi, totuºi, deprimejdii, în însãºi calitatea lor de practicanþi,concomitent, ai unui criptomozaism), ca ºi, înepoci mai dincoace, pacifice ºi tolerante, aceea aasimilãrii prin metisaj sau prin culturã; soluþiaoptimã, fireºte, constând în nediscriminare etnicã,nici confesionalã. (Spun „optimã”, din vechimotive istorice dezonorante, – când s-ar cãdea sã-ispun/sã-i spunem numai fireascã, ºi atât!)

A fi semit, iudeu în speþã, printre arieni e undezastru (cum dezastruos era, sub Stalin, sã fiisuspect de sionism). Fantasma sângelui tribal, laora erijãrii sale în infailibilã ºtiinþã, face din„chestia ovreiascã” o insolubilã problemã. Deunde ºi radicalismul soluþiei aºa-zis „finale”.Nemaifiind, în calitate de nearian, asimilabil,evreului i se cuvine, pe lângã lagãrul în care e,temporar (ºi extra muros), ghetoizat ºi aservit, odispariþie fãrã urmã, un soi de volatilizare, oºtergere în „Nacht und Nebel”: acest eufemismlugubru, pe cât de nibelung altminteri, al fumuluicrematorial, – silabele cãruia un Torquemada,latinizat Turrecremata (altfel, el însuºi uncoverso!) le va fi purtat, premonitiv, în chiarnumele-i de sumbrã faimã.

„Delocul” unei utopii

ªerban Foarþã

emoticonÎn rest, problema respectivã nu e solubilã, la

propriu, decât prin saponificare!Franz Kafka nu era arian. Iar dacã, mort

pretimpuriu, el n-a avut sã ispãºeascã, prin coloniipenitenciare, delictul de nearianism, aceasta îlpriveºte numai pe om, nu ºi pe autor. Inexpiabilã(nici, baremi, prin moartea care nu-i în stare sã teabsolve de o culpã genericã ºi indivizã), fatalanearianitate planeazã ºi postum asuprã-þi. Pânã ºiChrist era culpabil de ascendentul sãu davidic, decare-l degreva, cu greu, sofistica teologalã, prin,bunãoarã, subterfugiul (de inspiraþie marcionitã?)al unei nearianitãþi „ganz andere” faþã de-aceea apropriilor consanguini2.

(Nu-i de mirare cã, la noi, bãieþi cu ochiverzui-albaºtri sunt gata sã zamolxizeze, ca nucumva sã fie, vai, iudaizaþi prin creºtinism!)

Cu neputinþã la nivelul formulei chimicesanguine, arianizarea era, totuºi, posibilã prinocultare, escamotaj ºi contrafacþie (sau, baremi,sub aspect verbal). Astfel fãcându-se, de pildã, cãrenumita Loreley trecea,-n manualele naziste,drept o bucatã anonimã, adicã o… Folkloreley, –fãrã ca eminenþii cenzori sã bãnuie cã, ipso facto,îl supraomagiau pe Heine.

Când silnica arianizare va deborda, apoi,Germania, teatrul „Sarah Bernhardt”, sã zicem,are sã-ºi schimbe, la Paris, gloriosul nume în „leThéâtre de la Cité”, curat arian. – „Ariane, masœur…” º. cl., vorba celebrei tragediene, pevremea când juca în Fedra, iar impalpabila culturãera sustrasã terapiei vânjoºilor maseuri arieni!

Tot la Paris, sub Ocupaþie, o clauzã a apariþieilucrãrii Mitul lui Sisif va fi constat în suprimareacapitolului despre Kafka, – la care junele Camusavea sã-ºi dea consimþãmântul. Contrar unuiGilbert Joseph3, eu n-am sã-i fac rechizitoriul,incriminându-i defetismul; nu pentru cã acestcapitol se tipãrise, tot atunci, în subversiva„l’Arbalète” (spre cinstea,-n fond, a lui Camus),dar pentru cã, eliminându-l din proaspãt apãruta-icarte, acesta-ºi sãrãcea eseul asupra „omuluiabsurd”. – Pe lângã una imanentã, justiþia noastrãe nimic.

Or, întorcându-ne, din nou, la propoziþiainiþialã, sã spunem cã aceasta este, în logicã, ojudecatã (de predicaþie) negativã. Efectul uneijudicaþii de acest fel e anularea reversuluiafirmativ. „Franz Kafka nu e(ra) arian” e unenunþ ireversibil, adicã neechivalent cu cele câtevaenunþuri afirmative sinonime. El nu-i totuna cu,sã zicem, „Franz Kafka e evreu (praghez)”. A fievreu înseamnã, totuºi, cã nu ai încetat sã fii, întimp ce a nu fi arian e, dupã logica nazistã, egalcu a nu fi deloc. „De-locul” unui nearian edincolo de orice locuri, în u-topia absolutã anegurilor exterioare, în vidul vedicei aloka.

De unde, holocaustul însuºi, adicã arderea-de-tot a victimelor ciumei brune…

Fapt pentru care ºi cenzura preferã foarfecilorrugul, – sau, cel puþin, evaporarea din cãrþi caMitul lui Sisif, a nearianului Franz Kafka.

Note:1 Dacã procentaje ca acesta au vreo noimã. 2 Cf. ºi Alain Besançon, Confuzia limbilor, Ed.

Humanitas, Bucureºti, 1992, pp. 51-52.3 Cf. Une si douce Occupation…, Ed. Albin

Michel, Paris, 1991, p. 296.

Ioan-Pavel Azap: – Liviu Matei, cel mai recentspectacol al tãu - ca iniþiator, producãtor, actor -este Dracula The Clown, proiect al AsociaþieiCulturale CaBoTiN, în regia lui Nola Rae, pemuzica lui Iosif Herþea ºi în scenografia luiMatthew Ridout, avându-i în distribuþie peBogdan Zsolt, Csutak Reka, Liviu Matei ºi SzaboJeno. Dracula… a avut premiera pe scenaNaþionalului clujean în stagiunea 2008-2009. Careeste istoria ºi „soarta” acestui spectacol?

Liviu Matei: – Spectacolul a avut parte depremiera oficialã în 7 februarie 2009, dupã care aintrat în repertoriul Teatrului Naþional Cluj pentrustagiunea 2008-2009. A fost vorba de un contractde cesiune, prin care se împãrþea reþetaspectacolului între TNC ºi Asociaþia CaBoTiN, iarAsociaþia CaBoTiN, ca producãtor, ºi-a rezervattoate drepturile asupra spectacolului. În 28 martieam fost invitaþi la Teatrul Naþional din Târgu-Mureºpentru a juca douã spectacole. Academia de ArtePlastice ºi Design Cluj s-a asociat cu noi în vederearealizãrii unei expoziþii cu fotografii din spectacol ºirepetiþii. Urmeazã promovarea acestui spectacolpentru participãri la festivaluri naþionale ºiinternaþionale, iar în funcþie de programelenaþionale ºi eventualii sponsori încercãmorganizarea unor turnee în þarã ºi strãinãtate.Spectacolul este scris într-un limbaj gestual, dreptpentru care se poate juca oriunde în lume. BrandulTransilvaniei, Dracula, jucat în stil de clown, este ogaranþie pentru atragerea publicului.

– Ce este Asociaþia CaBoTiN? Care suntobiectivele ºi mijloacele de care dispune? Cât dereceptiv este Clujul la oferta / propunerile culturaleale CaBoTiN-ului?

– Asociaþia a fost constituitã cu scopul de acontribui la diversificarea vieþii cultural-artistice aClujului, prin crearea unui atelier de creaþie teatralã,obiectivele propuse fiind cercetarea ºi studierealimbajelor teatrale. În acest scop realizeazãspectacole de teatru ºi organizeazã cursuriprofesionale, work-shopuri ºi festivaluri în domeniulteatrului, are în vedere întreþinerea unui parteneriatcu artiºti contemporani din domeniul muzicii,artelor plastice, dansului etc., prin organizarea deconcerte, expoziþii, hapeninguri, spectacole de operãºi de dans. De asemenea, doreºte redactarea ºieditarea unor publicaþii de specialitate, stimularea ºisprijinirea unor creaþii artistice deosebite,promovarea de relaþii cu diferite asociaþii, persoanejuridice din þarã ºi din strãinãtate, care au proiectesimilare.

Asociaþia CaBoTiN urmãreºte menþinerearelaþiilor de colaborare cu organele guvernamentalede resort, respectiv cu organele administrative alemunicipiului Cluj-Napoca ºi ale judeþului Cluj,cerând sprijinul acestora în realizarea proiectelorsale, promovând permanent spiritul european almulticulturalitãþii. Clujul este un oraº universitarprin esenþã ºi în acelaºi timp, un oraº cu multeinstituþii culturale care beneficiazã de recunoaºtere

internaþionalã. Audienþa spectacolelor noastre ne-ademonstrat cã aceste douã coordonate ale oraºuluifuncþioneazã din plin ºi cã oferta noastrã esteprimitã cu entuziasm. Nu mai rãmâne decât sãmediatizãm corect spectacolul pentru ca publicul sãcunoascã oferta pe care o facem. Am avut ºi oemisiune la TVR 3 pe tema teatrului gestual, luândca exemplu practic spectacolul nostru, emisiunecare a beneficiat de reacþii pozitive din partea celorcare au vizionat-o, fie cã era vorba de oameni deteatru, pictori sau oameni de litere. Stilul nostru dea face teatru este o completare a spaþiului teatralclujean, chiar ºi naþional, folosind limbaje teatralemai puþin cunoscute la noi, dar cu prizã la public.

– Cât de bine / de rãu este reprezentat teatrulgestual ºi teatrul de stradã în România? Cãruipublic i se adreseazã? Cum poate fi convinsindividul sã intre într-o salã de teatru sau sã seopreascã ºi sã urmãreascã un spectacol stradal?

– Sunt tot felul de miºcãri teatrale pe direcþiaasta, însã e vorba mai mult de dans-teatru, existãTeatrul „Masca” ºi miºcarea lui Dan Puric.Problema e cea a recunoaºterii internaþionale. Publicexistã pentru ambele variante. Depinde de noi cumîl atragem. Cheia reuºitei este, în primul rând,calitatea spectacolului, ceea ce înseamnã reunireaunor forþe artistice de valoare care urmãresc unscop comun, spre binele spectacolului. De exemplu,Dracula The Clown, este urmarea unei colaborãricu vestita companie la nivel mondial London MimeTheatre, ceea ce dã o notã specialã scriiturii, de uncomic în cheie anglo-saxonã. Spectacolul esteconstruit pe limbaje gen mimã, pãpuºerie, textminimal, ceea ce este rezultatul unei îndelungateexperienþe a Companiei London Mime Theater de atrata mari teme în cheie comicã. Acest mod de aface teatru se dovedeºte a avea audienþã la public,indiferent de vârstã.

Urmeazã partea de management, lucru destulde dificil, în condiþiile unei mentalitãþi româneºtistructuratã instituþional ºi mai puþin de liberã

acþiune consimþitã ºi conºtientizatã. Aici apare unadintre marile probleme ale susþinerii proiectelorculturale independente, neînþelegerea sponsorilor ºia autoritãþilor locale în ceea ce priveºteînsemnãtatea educãrii prin culturã a tinerelorgeneraþii.

– Eºti de formaþie inginer. De fapt, mai corecteste sã spunem cã prima ta calificare profesionalãeste aceea de inginer. Cum ai ajuns de la ingineriela teatru? De la rigoare la „haosul” (þine, te rog,cont de ghilimele!) lumii spectacolului?

– În perioada liceului eram bun la matematicã.Sincer sã fiu, nu ºtiam exact ce vreau, aºa cã m-amdus la cea mai apreciatã ºi grea facultate de pevremea aceea, aºa ca sã mã verific pe mine. Dupãprimul an am vrut sã mã opresc realizând cã inimamea nu era acolo. Eram în socialism ºi la rugãmin-þile mamei am acceptat sã termin Electrotehnica laBucureºti, dupã care nu a mai fost drum de întors,pânã în 1990. La Bucureºti „mâncam” teatru ºibalet pe pâine ºi deodatã m-am trezit cã iau cursuride balet clasic la ºcoala Popularã de Artã. Drumulmeu a început sã prindã contur. A urmat apoimiºcarea de pantomimã din Cluj, condusã deKovacs Ildiko, taberele naþionale de pantomimã dela Sibiu ºi formarea mea la Deutsches TheaterPantomime Ensemble din Berlinul de Est. Dupãevenimentele din ’89 am plecat la Paris ºi m-amînscris la o ºcoalã internaþionalã de mimã corporalãdramaticã. Cu recomandãrile ºcolii, am cerut ºi amprimit o bursã din partea guvernului francez,pentru a studia teatrul, mima ºi circul. Relaþia meacu ingineria s-a terminat ºi a început o nouã erã. Laîntoarcerea acasã, studiile mele din Franþa nu auputut fi echivalate ºi atunci am fãcut a douafacultate, cea de Teatru ºi televiziune a Universitãþii„Babeº-Bolyai”, secþia actorie, clasa Marius Bodochi.În paralel lucram la Teatrul de Pãpuºi „Puck”, caactor, iar dupã terminarea facultãþii mi-am datdemisia ºi am devenit liber profesionist. De atunciam lucrat în diferite teatre din þarã ºi strãinãtate dinpoziþia de coregraf, mai bine spus miºcare scenicã,la peste 40 de spectacole pânã în ziua de astãzi.

– Care au fost experienþele - respectiv întâlnirilecu regizori sau cu parteneri de scenã, dar ºi cu texte- care te-au marcat?

– Am avut ºansa sã fiu cãutat de regizoriimportanþi ai þãrii, gen Alexandru Tocilescu, TompaGabor, Vlad Mugur, Bocsardi Laszlo, Kovesdi Istvanetc., care m-au provocat la colaborãri pe texteimportante, de autori ca Shakespeare, Molière,Bertold Brecht, Labiche, Feydau, Carlo Gozzi. Mi s-a oferit astfel ºansa de a lucra cu colective deactori din teatre importante din þarã, Bucureºti,Cluj, Craiova, Sf. Gheorghe, Târgu-Mureº ºi sã-miperfecþionez meseria.

1166




interviu

„Spectacolul de teatru rãmâneîn continuare o formã vie decomunicare”

de vorbã cu actorul Liviu Matei

Liviu Matei

1177




– Din perspectiva experienþei tale internaþionale,ce (mai) înseamnã teatrul, spectacolul de teatruazi? Cum, ce mai comunicã? În ce mãsurã se maipoate vorbi de un specific naþional / regional /local în contextul globalizãrii? A fost / este cumvateatrul o formã de globalizare avant-la-lettre?

– Studiile mele de bazã au fost fãcute în Paris,la cele mai importante ºcoli internaþionale de mimãdin lume ºi cu câþiva maeºtrii internaþionali dinzona asiaticã, de genul teatrului japonez, indian ºibalinez. A fost o ºansã unicã de a mã întâlni ºilucra cu ºcoli ºi oameni importanþi, care mi-audefinit stilul de lucru. Cineva, acolo sus, m-a iubit.Existã un personaj special în întâlnirile mele, pecare l-am urmãrit din anii ’80, l-am regãsit în ’90 ºiam început sã studiez cu el: se cheamã Nola Rae,actualmente Cavaler al Reginei Angliei în Arte,unul dintre cei mai mari mimi clowni ai lumii.Împreunã am creat spectacolul Dracula the Clown,primul proiect al Asociaþiei CaBoTiN ºi primulnostru manifest artistic. Spectacolul de teatrurãmâne în continuare o formã vie de comunicarecu publicul. Cred în existenþa teatrului cu atât maimult cu cât existã o saturare a comunicãrii prinintermediul mijloacelor mass-media ºi cred cãpublicul simte nevoia unui contact direct cu lumeascenei. Dar aici intervine un fenomen social careimpune spectacolelor din ziua de astãzi sã þinãcont de viteza de informare a noului public ºi deimpactul internetului asupra spectatorului, caretrãieºte, la ora asta, într-un timp mult mai rapiddecât cel din anii ’80. Spectatorul de astãzi simtenevoia de a sesiza un mod cât mai direct ºiconcret, scenic vorbind, universalul în interiorulnaþionalului sau al regionalului. Asta este treabaartiºtilor, de a pune în evidenþã acest lucru ºi de anu se mai ascunde dupã scheme vechi ºi comode.Teatrul nu este ºi nici nu a fost o formã deglobalizare, ca dovadã diversitatea teatralã dinlume. Un teatru de text þine de limba în care a fostscris, deci de regiunea geograficã ºi contextul istoricîn care a apãrut. Pe de altã parte, un teatru gestualeste mult mai apropiat de universal ºi are ºansemai mari de a fi receptat în lume, dar asta nuînseamnã globalizare. E o problemã de opþiune ºide ºcoli. În Asia, respectiv Japonia, China, India,Bali, s-au pãstrat de secole forme teatrale în caregestul este preponderent ºi astfel s-a reuºit ostrãbatere în timp ºi spaþiu, conservându-se ºitransmiþându-se ca la început. Teatrul european, înesenþã teatru de text, a pierdut aceastã lumegestualã ºi de aceea o parte din universalitatealimbajului teatral. Deci nu se poate vorbi de teatruca formã de globalizare.

– O ultimã întrebare: cum ai defini prin cuvintepantomima, teatrul gestual - aceastã formã deexpresie teatralã lipsitã de cuvinte?

– Dã-mi voie sã-þi rãspund printr-un citat dinCharles Aubert (vezi „L’Art Mimique”): „Limbajulde acþiune sau mimic este universal, miºcãrile deexpresie sunt aceleaºi la diferitele rase umane.Pantomima este piesa de teatru jucatã în limbaj deacþiune. Mimica este arta de reproducere, printoate mijloacele posibile, în principal prin sineînsuºi, cu propriul sãu corp, toate miºcãrile vizibileprin care se manifestã emoþiile ºi sentimenteleumane.”

Interviu realizat deIoan-PPavel AAzap

puncte de vedere

O altã istorieªtefan Andreica

Intenþia articolului de faþã este conºtientizareapublicã a unui eveniment petrecut în localitateaViºeu de Sus, judeþul Maramureº, în ziua

anterioarã masacrului de la Moisei din 14.10.1944.Un eveniment foarte puþin cunoscut, chiar de cãtremulþi viºeuani ºi foarte puþin pomenit. Împuºcarea a11 români din care 10 au fost sortiþi morþii, în aceazi de 13.10.1944, în acel loc - Dosu Tãului, situat peValea Râului (zona locuitã a Vãii Vaserului, cuprinsãîntre confluenþa Râului Vaser cu Râul Viºeu ºi înamonte, pânã la confluenþa Râului Vaser cu RâulNovãþ, aproximativ 13 km).

Mi-am propus o analizã sobrã, detaºatã a eveni-mentului.

Ca tehnicã de lucru am folosit investigaþia direc-tã, culegând informaþii de la persoane de bunã credinþã. Cu martorii ºi cu alte persoane am discutatrepetat, pe parcursul a mai multor ani de cercetãri,câteva mãrturii fiind înregistrate video. Am încercatsã mã asigur, în prealabil, de obiectivitatea marto-rilor, de sinceritatea ºi onestitatea acestora, dacã auavut sau nu conflicte cu cei implicaþi în evenimentelede atunci etc. Pe multe persoane le cunosc de 30 deani.

Ulterior, am corelat informaþiile cunoscute încãdin copilãria mea cu informaþiile obþinute dindiversele mãrturii ale acestor persoane din Viºeu deSus, care domiciliazã în special pe Valea Râului.Informaþiile au fost culese personal de la:

- martori care au observat escortele împreunã cucele 11 persoane, îndreptându-se cãtre locul faptei;

- martori care au observat doar escortelecoborând de la locul faptei, dupã auzul mai multorfocuri de armã;

- martori care doar au auzit împuºcãturile;- martori care au vãzut cadavrele;- persoane care au auzit despre cele întâmplate, în

acea zi sau în perioada imediat urmãtoare, dar carenu au calitatea de martori;

- persoane care au auzit despre cele întâmplate, încalitate de rude, vecini, cunoscuþi ai persoanelor de lapoziþia 5 etc.

Am sudat aceste informaþii ºi am realizat untablou al acestui eveniment, se pare cã în premierã.În prezent se cunosc doar câteva lucrãri scrise în carese fac trimiteri extrem de sumare la Dosu Tãului(douã-trei rânduri).

Prin prisma informaþiilor obþinute ºi prin minimamea intervenþie am realizat o descriere a acelor vre-muri circumscrise evenimentului de la Dosu Tãului:

În toamna anului 1944, trupele horthysto-hit-leriste au executat lucrãri de fortificaþii pe linia fron-tului, în extremitatea nord-esticã a Vãii Vaserului,fiind împinse de cãtre armata rusã peste graniþã.Apropierea ruºilor de Viºeu de Sus a generatretragerea grabnicã a trupelor germano-maghiarecazarmate în Viºeu de Sus ºi pe Valea Vaserului,cauzatoare de mari prejudicii morale ºi materiale înrândul elementului românesc.

,,Pe vremea perelor coapte”, dupã unii trãitori aiacelor timpuri amare, ,,în luna octombrie”, dupã alþioropsiþi ai soartei, dar marea majoritate afirmã: ,,cucâteva zile înainte de intrarea soldaþilor ruºi” în loca-litatea Viºeu de Sus (datã stabilitã de cãtre istorici cafiind 15.10.1944), românii din Viºeu Nou au trecutprin mari ,,frãmântãri”. Astfel, ,,vitele, cãruþele cu cai,carele cu boi erau confiscate, oamenii erau bãtuþi iaroponenþii regimului maghiar de ocupaþie erau închiºi.S-au aprins fabricile de cherestea, s-au aruncat în aerpodurile, s-au lichidat românii închiºi” (în Viºeu deSus erau închiºi românii masacraþi la Moisei în datade 14.10.1944). Românii erau anunþaþi ,,sã se

pregãteascã pentru cã o sã fie duºi în lagãr, precumevreii”, aºteptându-se sã fie ,,împuºcaþi undeva peValea Izei”. Frica lor era atât de mare încât, atuncicând în zona bisericii bãtrâne, în locul numit,,Poniþã”, au fost aruncate dintr-un bombardier douãrecipiente goale pentru combustibil, acestea au deter-minat fuga oamenilor cãtre dealuri, datoritã ºuieratu-lui ºi a zgomotului produs, crezându-se cã extermi-narea a început ºi cã ,,dã bomba”!

Pe dealurile din apropiere, prin pãduri, trãiauascunºi românii dezertaþi din ,,companiile de muncã-munka- század”, numiþi ,,fugari”, precum ºi oamenifugiþi din calea opresiunii regimului maghiar. Deexemplu, în Dosu Tãului era ascuns numitul BotaGheorghe, dezertor din armata maghiarã, ,,fugit pen-tru cã nu a vrut sã cânte un cântec în care româniierau numiþi împuþiþi, fapt pentru care a primit opalmã. Patru ani a stat ascuns”!

Legea statului maghiar, nedreaptã pentru români,era aplicatã întocmai de cãtre autoritãþi, în special decãtre neiertãtorii jandarmi ,,cu mustaþa rãsucitã ºi cupanã de cocoº în clop”- tábori-csendör-i. Referitor laproblematica româneascã, aceºtia acþionau punctual,în baza unor informaþii sigure. Cine erau colabora-torii lor? Cine spera ca dupã ,,exterminarea evreilorºi a românilor, sã rãmânã singuri (desigur, împreunãcu etnicii maghiari din localitate) ºi sã devinã mariproprietari de terenuri ºi pãduri”? Mi-au spusbãtrânii: ,,unii þipþeri”, adicã etnicii germano-austrieciai comunei Viºeu de Sus.Istoriai prezenþei lor în localitate o rezum în câte-va rânduri:

În anul 1773 se înfiinþeazã la Viºeu de Sus uncentru de exploatare forestierã, colonizat cu ºvabi dinZips. În 1775 se stabilesc la Viºeu familii germanevenite din Austria (Salzburg ºi Tirol). Între anii 1776–1794 vin primii coloniºti din Salzkammergut. În1778 sosesc alte 25 de familii din Gmunden. În1784, alte familii din zona Bavariei se stabilesc laViºeu de Sus. În perioada 1809 – 1810 se populeazãºi se formeazã cartierul Þipþerai (cuvânt derivat de laZips). Ei locuiau în cartierul Þipþerai dar ºi pe ValeaRâului.

În anul 1910 situaþia demograficã în Viºeu deSus era: 3.952 - români; 4.374 - evrei; 1.100 -maghiari; 2.005 – germani (þipþeri); - 318 -ucrainieni; 15 - alþii.ii

Desigur, doar unii dintre ei fac obiectul speþei încauzã, restul convieþuind paºnic cu celelalte etniiconlocuitoare! Aceºtia erau informatori, ,,spioniiromânilor” ºi de multe ori, ,,rãcneau ºi bãteauromânii mai rãu decât jandarmii unguri”. O sã mãîntrebaþi de ce þipþerii ºi nu ungurii din localitate?Pentru cã ungurii erau cu mult mai puþini decâtþipþerii, nu domiciliau în zonele locuite majoritar decãtre români iar mulþi dintre ei ocupau funcþii înadministraþia localã fiind favorizaþi oricum de cãtreregimul de ocupaþie! Mai trebuiau sã fie ºi oameni deteren?

,,Þipþerii, cu câteva zile înainte de retragerea tru-pelor germano-maghiare (probabil unii dintre eideþineau informaþii privitoare la retragere), au ieºit peuliþe ºi au bãtut din palme, strigând: plecaþi, plecaþi,în lagãr cu voi!”. Unii dintre români au plecat pedealurile unde aveau terenuri, alþii au rãmas pe locînfruntând destinul. De exemplu, membrii familieiviitorului cantor al bisericii bãtrâne, AndreicaNicolae, domiciliaþi pe actuala Str. Cloºca, în fugã auînjugat boii la car pentru a se ascunde pe ValeaScradei. Au traversat Podul Elefant de peste RâulVaser, ajungând pe actuala Str. 1 Mai. Trecând pe

lângã casa unui þipþer, au fost ameninþaþi de cãtreacesta: ,,fugiþi, fugiþi, lasã cã vã împuºc eu pe toþi!”

În acest timp, pe Valea Scradei, Ciolpan Ioan ºisoþia, Ileana lui Bumbac, împreunã cu cei opt copii ailor, au fost ,,vizitaþi” de cãtre doi þipþeri, vecini. Aufost somaþi de cãtre aceºtia: ,,ieºiþi, ieºiþi din casã pen-tru cã mergeþi în lagãr!”. Teama acumulatã de cãtreromâni în timpul dominaþiei maghiare era atât demare încât, atunci Ileana îºi fãcea griji despre cum osã moarã în lagãr mezina familiei, Ilenuca, nãscutã îndata de 13.05.1944, precum ºi frãþiorul ei, Iacob, învârstã de trei aniºori. Printre lacrimi de durere, fiicamai mare, Ana, a sfãtuit-o: ,,ascunde, mamã, copilaîn ladã, cã decât sã moarã în lagãr, mai bine va muriea când va putea!”

Pe actuala str. 1 Mai, locuia numita CãlinaAndreica, împreunã cu cei 5 copii ai sãi, a cãrei bãr-bat era plecat pe front. Au venit jandarmii unguri,împreunã cu un þipþer, G., cerându-i sã predea carulcu boi. Precautã, femeia îºi þinea boii pe deal, iarcarul ascuns ,,în valcicã” (= vâlcea, în speþa de faþã,albia pârâului ,,Arºiþa Sasului”, afluent al RâuluiVaser). ,,Au bãtut-o pe biata femeie, pânã ce au tre-cut-o nevoile, lãsând-o latã la pãmânt! Cel mai urât s-a comportat þipþerul”!

Cu toate cã, aici, nu o sã fac cunoscute numeleþipþerilor în cauzã, mãcar iniþiala poreclei celui maipericulos dintre ei sã o cunoaºteþi, aºa cum mi-arelatat un bãtrân: ,,P., cel mai rãu dintre rãi, capultuturor relelor”. El era organizatorul ridicãrii de acasãal românilor din Viºeu de Sus, ºeful civil al compani-ilor de muncã de pe Valea Vaserului. Vãzând cã soar-ta rãzboiului nu este prielnicã alor sãi, acesta a orga-nizat operaþiunea de ,,încãrcare a câtorva vagoanedescoperite (platforme) ale trenului de pe Vaser, curomâni, spunându-le cã merg pentru a munci la forti-ficaþii”. ,,Mai jos de Novicior, pe Valea Vaserului, înlocul numit Hemei, erau cazarmele militarilor unguri,peste apã de calea feratã, unde mitralierele eraupregãtite”. Planul real al ,,rãului” era ,,împuºcareaacelor români”. Doar ,,un ofiþer ungur, cu frica luiDumnezeu, om bun” a determinat eºuarea planuluisãu diabolic.

Bãtrânii spun cã, ,,de multe ori, þipþerii au fostmai rãi decât soldaþii maghiari, germani sau tábori-csendör-i”! Din pãcate, aceºti bãtrâni încã nu vor sãspunã tot ce ºtiu iar dintre cei care totuºi spun nutoþi vor ca identitatea lor sã le fie dezvãluitã, unoradintre ei, urmaºii acelor þipþeri fiindu-le, în prezent,vecini, prieteni sau cunoscuþi.

,,Militarii horthyºti au recrutat informatori dinrândurile nemþilor noºtrii (þipþerilor). I-au pus gardãpe strãzi. Umblau civil, înarmaþi cu carabine. Patrulaucâte: doi, trei, patru, în schimburi, atât ziua cât ºinoaptea. Patrulau din Viºeu pânã la Glâmboaca. Deacolo, în sus, erau fortificaþiile. La Glâmboaca, Coziaºi Novicior erau militari-santinele. Þipþerii, pe lângãalte atribuþii aveau ºi prinderea celor care dezertaudin companiile de muncã.

,,S-a primit dispoziþie din partea autoritãþilormaghiare de ocupaþie ca un grup format din 11 dintre românii prinºi pentru cã au fugit din compani-ile de muncã de la Novicior sã fie lichidaþi. Dupãarestarea lor de cãtre o astfel de patrulã au fostînchiºi într-un grajd, pe Valea Râului. De cu noapte,au fost legaþi doi câte doi (trei) cu ºpiruri (lanþuri dela vacã) ºi au fost escortaþi cãtre Dosu Tãului”. ,,Înacea dimineaþa s-au întalnit cu numitul ª.I., revizorde cale feratã forestierã, aflat în timpul serviciului”.Au ajuns la kilometrul 8,8 C.F.F., au cotit la dreapta,de unde pornea un drum de car ºi s-au îndreptatcãtre o prelucã. Dupã aproximativ o orã de urcuº, auajuns la locul ales de cãtre escorte, ,,au fost aliniaþi”ºi au fost împuºcaþi! La auzul focurilor de arme,datoritã spaimei ,,un român a cãzut primul lapãmânt”. Se pare cã cei de lângã el l-au acoperit cutrupurile sângerânde. Cãlãii, dupã terminareamasacrului, au verificat calitatea actului comis, iardupã ce s-au convins cã au fãcut o treabã bunã ,,i-au

dezlegat, au luat lanþurile cu ei ºi au coborât” înValea Râului. Dupã un timp în care, probabil, eraleºinat, cel care a cãzut primul la pãmânt a realizatce s-a întamplat, cã nu a fost lovit ºi a fugit la deal,la sud, înspre Vârfu Dosu Tãului (1201 m altitudine,numit ºi Vârfu Prislopaºu).

Grad Maria, nãscutã în data de 14.05.1927, domi-ciliatã pe Str. Borcutului, afirmã: ,,Am vãzut aceioameni împuºcaþi, pe vremea cânepii. Nici varã, niciiarnã nu era. Erau plini de sânge, pe câmp. Eram cuvacile iar tata era cu oile împreunã cu omul acela(supravieþuitorul) mai la deal. O vacã s-a dus la morþiºi l-a cãlcat pe unul dintre ei pe picior. Fiind þeapãn,mortul s-a ridicat puþin. Mi-a fost fricã. Auzind talan-ga acelei vaci dinspre cadavre, tata a strigat: Maria,nu te duce acolo! La o sãptãmânã dupã împuºcare,fratele meu, Gheorghe, a luat niºte oameni din vale ºii-a îngropat în rând.”

Dacã îngropau cadavrele, oamenii speriaþi auputut crede ca vor fi consideraþi ºi ei ,,duºmani aistatului maghiar”.

Împuºcãturile au fost auzite, din vale, de cãtrenumitul B.I., nãscut în anul 1929, domiciliat pe actu-ala Str. Dosu Tãului, care, în noaptea dinainte nu aputut dormi, de fricã, ºtiind cã dacã nu fuge o sã fieridicat de acasã. De mai sus de prelucã, împuºcãturileau fost auzite de cãtre numitul Bota Gheorghe, tatãl,,fugarului”, care avea locuinþa sus, pe deal, aflat cuoile la pãscut. La fel, au fost auzite ºi de cãtre,,fugarul Bota Gheorghe, ascuns atunci în pãdure”,dupã cum mi-au relatat: sora sa, Grad Cãlina, nãscutãîn anul 1922 ºi fiica acestuia, Anuþa.

Tânãrul ªimon Ioan (1926-2000), locuind ºi elmai sus, era la mulsul oilor. La auzul împuºcãturilor,grãbind mulsul, a luat oile ºi s-a îndreptat în direcþiaîmpuºcãturilor. A întâlnit un om ,,învelit în sânge,doar ochii sclipindu-i”. I-a spus ,,nu te teme, cã nu-þifac niciun rãu”! ,,La scurt timp a apãrut ºi bãtrânulBota. L-a dus la el acasã, l-a spãlat, bãrbierit ºi i-a dathaine curate. Mai departe, l-a dus în adãpostul undeera ascuns fiul sãu împreunã cu evreul fugar Heler.Au stat ascunºi pânã dupã intrarea ruºilor în locali-tate, iar lucrurile s-au mai liniºtit. A mai rãmas câtevazile, acasã la bãtrânul Bota. Dupã acest timp,supravieþuitorul a hotãrât sã plece acasã, pestedealuri. În Sãcel!” Grad Cãlina, cu ochii umeziþi mi-arelatat: ,,a plâns, i-a mulþumit tatãlui meu, i-a sãrutatmâna ºi a plecat!” Mi-au dat lacrimile vãzând cum setânguia bãtrâna, amintindu-ºi: ,,vai, bieþii oameni,cum au rãmas, morþi, pe câmp!”

B. Vasilena, nãscutã în anul 1923, domiciliatã peStr. Râului, proprietara prelucii, i-a vãzut îndreptându-se spre locul faptei. ,,Erau trei, cu puºcaîn spate, în urma bieþilor oameni. Unul dintre cei treis-a uitat lung la mine”. Nu erau patru, am întrebateu? ,,Nu, nu, trei au fost”. Pe moment m-am gânditcã bãtrâna nu-ºi aduce aminte de-al patrulea. De ceau coborât patru oameni înarmaþi? Cãutând noiinformaþii ºi verificându-le am aflat de la bãtrânul B.I.cã: ,,Patru au fost, cantonierul din Gura Novãþului, înacea dimineaþã a primit telefon de la unul dintreceilalþi trei ca sã coboare de la Cantonul GuraNovãþului (km. 12,5 C.F.F.) înspre ei ºi sã-i aºtepte înLunca Marineascã, la Drumul lui Eden (km. 8,8C.F.F.). Telefonul a fost dat de la Cantonul ValeaScradei (km. 6,5 C.F.F.) . Mi-a spus S.I., cantonieruldin Valea Scradei, când a fost, dupã aceea, la colin-dat, la mine”. Dacã a avut cel de-al patrulea armã?Probabil, în acele vremuri nu era exclus sã ai o armãasupra ta! În continuare, cei trei i-au preluat pearestaþi ºi i-au escortat în amontele Râului Vaser pânãîn Lunca Marineascã. De acolo, cei patru i-au escortatpânã în prelucã.

Z. Anastasia, nãscutã la 31.01.1917, domiciliatã peStr. Dosu Tãului, mãrturiseºte: ,,am vãzut 4 oameniînarmaþi care au coborât pe Drumul lui Eden, dupãce am auzit mai multe împuºcãturi. Eram cu maimulte femei. L-am cunoscut pe unul din ei. ªi ceilalþitrei erau þipþeri. Încã mã tem sã spun”, mi-a mai zisfemeia de 92 de ani.

Despre aceste fapte au aflat repede locuitorii depe Valea Râului. Într-una din zilele urmãtoare ºinumai dupã intrarea ruºilor, fugarul Bota având curaj,dupã atât timp, sã coboare, a apelat la câþiva cetãþeniromâni ºi ucrainieni, care domiciliau în vale, pentrua-l ajuta sã-i îngroape. I-a luat ºi pe câþiva þipþeri! Ausãpat o groapã comunã, latã, au pus niºte scândurideasupra ,,ca sã nu arunce pãmânt direct pe ei” ºi i-au îngropat. Cadavrele fiind deja în putrefacþie, unþipþer, C., a pus mâna la gurã zicând cã ,,pute”.Fugarul Bota s-a rãstit: ,,dar când i-aþi împuºcat, n-opuþit?” La cap le-au pus o cruce!

Cei patru erau þipþeri de pe Valea Râului!Revizorul de cale feratã, întrebat ulterior despreescorte, a dat vina pe tábori-csendör-i (ºi el era þipþer).

Întrebând un bãtrân (care nu doreºte sã-i dezvãluiidentitatea):

-Dupã rãzboi, cum i-aþi vazut pe criminali? Ce le-aþi zis? Ce aþi fãcut?

Mi-a rãspuns:-Nimic, ºtii cum e românul! Ca oaia! Pune capul

în pãmânt ºi merge la munte! Ce a fost, a fost!În continuare, mi-a spus:-Sã nu mã bagi, te rog nu mã bãga! Vai, nu mã

bãga!Ce am fãcut eu? Încã din copilãrie cunoºteam

numele ºi domiciliul a trei dintre criminali, numelecelui de-al patrulea uitându-l, reþinându-l doar înprezent! ªimon Ioan era cumnatul mamei mele! Peunul l-am prins în viaþã. Se þinea mândru, bãtrânul!Purta panã de cocoº la pãlãrie!

Ce fac, acum? Încã mã abþin sã le scriu numele(toþi interlocutorii mei pe aceastã temã - în numãr deaproximativ 200 de persoane, majoritatea bãrbaþi, mi-au pomenit acele patru nume, toate mãrturisirileau convers cãtre, presupun, adevãr). Mi-e ruºine deneruºinarea lor! Mã gândesc ca, pe viitor, sã le scriumãcar iniþialele! De ce? Pentru cã mã întâlnesc pestradã cu copiii ºi nepoþii lor, cu câþiva fiind chiar prieten! Sunt un bun român!?

Îºi mai amintesc unii, dupã spuselesupravieþuitorului, cã cei zece martiri erau din:Moisei, Sãcel, Sãliºtea de Sus, Cluj, Mureº ºi zonaSalva-Beclean. B.I. îºi aduce aminte cã a auzit desprenumele supravieþuitorului – Gaga. Se pare cã nu s-aîntors niciodatã în Dosu Tãului. La ce, ca sã deaochii cu cei patru? Ce sã vadã, doar o simplã cruce?La Moisei existã o casã memorialã ºi un monument!Dar, diferenþa enormã dintre masacrul de la Moisei ºicel de la Dosu Tãului nu constã în altceva, decât înfaptul cã executanþii tragerii de acolo erau jandarmiide front maghiari - plecaþi odatã cu trupele, pe cândcei de aici erau viºeuani, consãteni de-ai noºtri!

Trecând peste tragerea la rãspunderea moralã acelor vinovaþi, am considerat cã:

- este necesarã înscrierea acestor martiri în carteaistoriei neamului românesc;

- se impune cunoaºterea identitãþii celor 11;- cei 10 martiri trebuie deshumaþi ºi înmormân-

taþi creºtineºte;- trebuie aºezatã o plãcã memorialã la km. 8.8

C.F.F.;- trebuie instalatã o troiþã la cãpãtâiul martirilor,

acolo, în prelucã;- drumul pânã în prelucã trebuie constituit în

traseu turistic.Prin textul cuprins între ghilimele citez interlocu-

torii mei pe aceastã temã, câþiva dintre ei nedorinddezvãluirea datelor personale de identitate.

Cer scuze comunitãþii germane viºeuane dacã celerelatate nu s-au întâmplat aºa!

Ca turiºti, când mai cãlãtorim pe frumoasa Vale aVaserului, sã ne gândim cã are ºi istorie!

Note:

i Dupã www.primariaviseudesus.ro/html/etnia_ger-mana.htm;ii Arhivele Primãriei Oraºului Viºeu de Sus;

1188




Constituirea statelor medievale, cudimensiunea sa factologicã, cu opþiunilereligioase ºi cu discursul de legitimare pe

care procesul îl încorporeazã, a dat substanþãunor vii dezbateri la nivelul scrisului istoriceuropean, iar pe mãsura apariþiei noilor metodede interogare a trecutului, aceste subiecte auînceput sã fie frecventate ºi de alþi exponenþi aistudiilor umaniste, de la lingviºti la istorici literari,de la cercetãtori ai folclorului la oameni aibisericii. Spaþiul cultural românesc nu a fãcutexcepþie din acest punct de vedere, iar validitateaconcluziilor formulate în legãturã cu edificãrilepolitice ale românilor în Evul Mediu ºi asemnificaþiei acestora pentru contemporaniievenimentelor continuã sã fie condiþionatã deidentificarea de surse documentare inedite, dereevaluarea celor existente ºi de corelaþiile cufenomene similare din regiunile de proximitate. Înlegãturã cu întemeierea Þãrii Româneºti ºi aMoldovei, coroborarea notaþiilor din epocã cutradiþia cronicãreascã evidenþiazã faptul cã ambelestructuri etatice erau corolarul politic al uneicomunitãþi umane definite sub aspect etnic ºilingvistic, cu o structurã socialã relativ ierarhizatã,comparabilã cu realitãþi similare din EuropaCentral-Orientalã ºi Balcani. Cele aproape douãsecole de investigaþie istoricã modernã au permisreconstituirea unei cronologii a evenimentelor, aunei succesiuni dinastice aproximative ºi mai alesa dinamicii tratativelor purtate cu cele douã foruride legitimare a puterii ºi de consacrare a ierarhieispirituale, Sfântul Scaun ºi Patriarhia Ecumenicã.Aceste încheieri au încetat sã genereze contestaþiifundamentate ºtiinþific, chiar dacã interferenþelecu raþiuni politice tind sã acrediteze unele teoriide datã mai mult sau mai puþin recentã, precumexistenþa unei naþiuni moldoveneºti distincte. Deo situaþie oarecum diferitã a beneficiat restituireatrecutului populaþiei de la confiniile nordice ºisudice ale romanitãþii orientale, acolo undeiniþiativele politice ale românilor s-au manifestatîn relaþie cu marile puteri vecine, Regatul Ungarieiºi Imperiul Bizantin.

Contestarea continuitãþii locuirii populaþiei lati-nofone la nordul Dunãrii ºi seria de controverselegate de teoria imigraþionistã au determinat con-centrarea atenþiei istoricilor români asupra docu-mentãrii prezenþei românilor în spaþiulintracarpatic înaintea descinderii triburilormaghiare în Câmpia Panoniei ºi asuprasupravieþuirii unor forme de organizare ale acesto-ra în contextul creat de consolidarea voievodatuluiTransilvaniei, ca rezultat al extinderii autoritãþiiregale spre Carpaþi. Acest interes a determinatînsã trecerea în plan secund a preocupãrilor careîi vizau pe românii din Balcani ºi Thesalia ºi chiartentaþia de a minimaliza importanþa relaþiiloracestora din urmã cu lumea româneascã nord-dunãreanã. Opþiunea poate fi justificatã de oanalizã criticã absolut necesarã tradiþiei cronisticedatând de la Dimitrie Cantemir ºi îmbogãþitã degeneraþia succesoare, care amalgama date referi-toare la întemeierea Þãrii Româneºti cu eveni-mente care i-au avut drept protagoniºti pe supuºiilui Ioniþã Caloian (1197-1207). Chiar dacã astfelde interpolãri au determinat formularea unor

teorii referitoare la frontierele nordice ale statuluiromâno-bulgar puse în cauzã de evoluþiacercetãrilor, statul fondat în succesiunea revolteiromânilor sud-dunãreni conduºi de Petru ºi Asanmeritã un plus de atenþie din perspectiva discursu-lui identitar românesc ºi a importanþei sale pentruraporturile politice ºi confesionale din sud-estulEuropei.

Secolul al XIII-lea, momentul apogeului ºi declin-ului puterii Asãneºtilor, este considerat de majori-tatea istoricilor ca etapa clasicã a Evului Mediu,timpul prin excelenþã al afirmãrii monarhiei papaleºi a paradigmei etice ºi politice postulate de SfântulAugustin. Biserica romanã, aflatã de la jumãtateasecolului al XI-lea într-un amplu proces de reformãdisciplinarã ºi instituþionalã, s-a aflat sub conduce-rea unei serii de suverani pontifi în mãsurã sã trans-forme pretenþiile altãdatã formale ale episcopuluiRomei la guvernarea lumii creºtine în realitate efec-tivã. Înalþii prelaþi aflaþi în serviciul curiei romane,instruiþi în centre culturale ce redescopereau studiileclasice, redacteazã scrieri în care justificã validitateaprincipiului plenitudo potestatis, iar fidelitatea cleru-lui monastic ºi a celui de mir asigura capacitateapapalitãþii de a exercita un control mai strict asupraputerii ºi societãþii aflate sub jurisdicþia sa spiritualã.Numirea titularilor demnitãþilor episcopale ºirecunoaºterea drepturilor succesorale ale suveranilordevin instrumente prin care puterea papalã seexercita efectiv, iar la nivelul ecleziologiei romane avremii, postura papei de succesor al Sfântului Petrueste subsumatã aceleia de cap al bisericii universale,de vicarius Christi. Având la dispoziþie aceste sursede legitimitate ºi valorificând circumstanþele reviri-mentului economic, papalitatea a câºtigat îndelunga-ta luptã dusã cu Imperiul ºi a încercat sã rezolve înmanierã proprie problema schismei care diviza bis-erica creºtinã din 1054. Aceastã din urmã coordo-natã a agendei pontificale a adus în atenþia publicu-lui instruit din Apus problematica Europei Central-Orientale ºi de Sud-Est, cunoscutã doar ca zonã detrecere pentru cruciaþi, în drum spre Þara Sfântã,sau ca spaþiu de colonizare. În afara litigiilor cuImperiul Bizantin ºi cu Patriarhia Ecumenicã,regiunea dintre Marea Balticã ºi Marea Neagrã gen-era ºi un interes de naturã misionarã, convertireapopulaþiilor rãmase pãgâne, acþiune care a mobilizatcapacitãþile noilor ordine cãlugãreºti mendicante,franciscani ºi dominicani.

Chiar dacã specificul paradigmelor culturalemedievale asigura actelor de politicã ecleziasticã unplus de vizibilitate, nu doar puterea spiritualã a be-neficiat de transformãrile economice ºi sociale dinEuropa vremii. Cel mai important partener al papal-itãþii, statul teritorial, face în aceastã epocã trecereade la poziþia de realitate nominalã la statutul de fac-tor central de solidarizare a comunitãþii supuºilor.Dacã rolul principal în redefinirea funcþiilor statuluia revenit motivaþiilor pragmatice, discursul care aînsoþit aceastã evoluþie a fost inspirat de solidari-tatea etnicã ºi de conºtiinþa identitarã. Scrierilevremii pun în circulaþie teorii referitoare la origineanaþiunilor ºi suveranilor, iar poemele epice asigurãdifuzarea acestor teme ºi a faptelor unor eroi miticila nivelul comunitãþilor. Însãºi biserica a utilizatreacþiile identitare ºi xenofobe, atunci când a mobi-

lizat populaþia oraºelor italiene la luptã împotrivagermanilor sau când a încurajat înfiinþarea ordinuluicavalerilor teutoni, implicat episodic ºi în acþiunilecruciate desfãºurate la sud de Carpaþi. Naþiunilemedievale îºi afirmã propria perspectivã în relaþiecu biserica ºi misiunea creºtinã, iar monarhianaþionalã tinde sã fie învestitã cu atribute ale sacra-litãþii. La cele douã extremitãþi ale lumii creºtine seafirmã suverani deveniþi expresii ale sfinþeniei dinas-tice, Ludovic al IX-lea cel Sfânt al Franþei, idealul derege preacreºtin, ºi marele-cneaz Aleksandr Nevski,apãrãtorul þãrii sale împotriva invadatorilor germaniºi cel care, prin preferinþa supunerii faþã de tãtaricelei faþã de catolici va influenþa decisiv destinulRusiei. Cronica episcopului Cracoviei, VincentKadlubek, invocã vieþile ºi martiriul unor prelaþiomagiaþi de popor ca sfinþi locali, iar dominicaniidin Ungaria iniþiazã misiuni de convertire în aºa-numita Ungarie Mare, regiunea de dincolo deVolga. Succesul acestei misiuni era socotit ogaranþie a creºterii puterii maghiarilor în raport cupopoarele vecine. Concretizarea acestor proiecte afost zãdãrnicitã de apariþia tãtarilor, dar de maimare importanþã pentru evoluþia Ungariei s-adovedit a fi problema convertirii cumanilor, stãpâniiunuia din efemerele imperii ale stepelor, implicaþiactiv în relaþiile de putere din regiune. Misiunea s-aextins pe durata câtorva decenii, iar succesiuneafazelor sale ilustreazã forþa solidaritãþilor con-sangvine, într-o gamã variatã de forme ºi reacþii.Lumea bizantinã cunoºtea, la o scarã proprie, ace-leaºi tensiuni ºi sensibilitãþi, amplificate de poziþiadefensivã în care statul ce revendica succesiunea luiorbis romanus se afla, începând cu ultimele deceniiale secolului al XII-lea. Înfrângerile militare, difi-cultãþile economice ºi instabilitatea autoritãþii impe-riale au condus la afirmarea unor centre de puterece dispuneau de o bazã socialã solidã. Unul dinaceste centre care contesta suveranitatea împãratuluidin Constantinopol s-a cristalizat în zonele mon-tane locuite de vlahi, sub conducerea lui Petru ºiAsan. Relevant pentru motivaþiile pragmatice careinspirau mobilizarea comunitãþilor umane într-untimp ºi spaþiu care ne pot pãrea cu totul impropriiunor astfel de atitudini, insurgenþa vlahilor balcanicia fost generatã de abuzurile fiscale ale nouluiîmpãrat Isac al II-lea Anghelos. Dincolo de alter-nanþa de victorii ºi înfrângeri ale uneia sau alteiadintre pãrþi, prima fazã a rebeliunii româneºti ilus-treazã abilitatea politicã a conducãtorilor, care dis-puneau de capacitatea de a negocia cu cruciaþiiîmpãratului Frederic I Barbarossa ºi de a obþine aju-torul militar al cumanilor, rãmaºi parteneri dealianþã ºi cu prilejul campaniilor îndreptate împotri-va altor inamici. Conduita românilor ºi bulgarilornu este una specificã, devreme ce evoluþii similareaveau loc în Serbia vecinã, care fãcea apel la spriji-nul Ungariei ºi al papei împotriva împãratuluibizantin. Capacitãþile politice ale conducãtorilornoului stat s-au manifestat într-o dimensiune maicoerentã odatã cu domnia lui Ioniþã Caloian, iniþia-torul tratativelor vizând recunoaºterea autoritãþiipapale ºi încoronarea sa ca suveran al vlahilor ºibulgarilor. Momentul a beneficiat de comentarii desubstanþã din partea istoricilor români ºi bulgari,dar pentru aspectul politic ºi identitar relevantesunt douã dimensiuni. În primul rând, din perspec-tiva internã a statului româno-bulgar, avem de-aface cu o schimbare de autopercepþie, dupã cumsublinia profesorul Stelian Brezeanu. Suveranul dela Târnovo nu se mai intituleazã imperatorVallachorum et Bulgarorum, preferând în corespon-denþa cu papa Inocenþiu al III-lea titlul de rexVallachiae et Bulgariae. Schimbarea, consemnatã

1199




istoria

Statul Asãneºtilor Al Doilea Þarat Bulgar sau primul proiectpolitic românesc

Florian Dumitru Soporan

pentru spaþiul occidental pentru secolele VII-VIII,semnificã trecerea de la statutul de rex gentium, deºef al unor seminþii barbare, la cel de conducãtor alunei comunitãþi politice, definite prin apartenenþãteritorialã. Aceeaºi corespondenþã relevã insistenþacu care Caloian utilizeazã în referirile la þara saatributele total ºi universal, fapt considerat deacelaºi autor o expresie a litigiilor de frontierã cuUngaria ºi cu Imperiul Latin de Rãsãrit. Cea de-adoua coordonatã este datã de invocarea originiiconducãtorului român în vechile colonii romane.Apartenenþa la lumea romanã fãcea din românisupuºi ai bisericii romane, în logica discursului pon-tifical, dar faptul cã romanitatea era invocatã într-un act epistolar ar fi de naturã sã sugereze faptulcã argumentul avea o oarecare semnificaþie ºi pen-tru cei cãrora li se adresa. Anii care au urmatCruciadei a IV-a au marcat activizarea ofensiveipapale spre est, iar naþiunile din Balcani au manife-stat interes pentru o eventualã colaborare în planpolitic ºi spiritual. Francis Dvornik opera o delim-itare în ceea ce priveºte atitudinea popoarelor orto-doxe faþã de Roma, în sensul existenþei unor atitu-dini mai conciliante în cazul bulgarilor ºi sârbilor,în contrast cu poziþiile grecilor ºi ruºilor. În nici-unul din aceste cazuri, papa sau legaþii acestuia nuau invocat o eventualã origine romanã, pe câtãvreme în cazul românilor, latinitatea va continua sãfundamenteze discursul de mobilizare al acestoraîn serviciul Cruciadei Târzii. Invocarea latinitãþiiromânilor în primii ani ai secolului al XIII-lea estecu atât mai relevantã în contextul propagandeimomentului, când relatãrile cruciaþilor latini dinConstantinopol îi considerau pe supuºii þarului dela Târnovo drept auxiliari ai cumanilor. Acutizarearivalitãþilor cu aceºtia din urmã ºi probabile circum-stanþe interne au pus capãt domniei lui IoniþãCaloian ºi proiectelor sale politice ºi religioase.Revirimentul pe care statul balcanic l-a cunoscutsub conducerea lui Ioan Asan al II-lea (1218-1241)avea sã însemne preluarea tradiþiilor PrimuluiImperiu Bulgar ºi refacerea legãturilor spirituale cuortodoxia greacã. Invazia mongolã din 1241,socotitã de cãtre unii istorici salutarã pentrusupravieþuirea entitãþilor politice ale românilor, vaînsemna începutul degradãrii proiectului etaticschiþat în urmã cu jumãtate de secol.

Chiar dacã existenþa sa are o valoare episodicã înduratã lungã, experimentul politic cu care s-a identi-ficat dinastia Asãneºtilor are o valoare preliminarãîn raport cu evenimentele viitoare ale Evului Mediuromânesc. Conducãtorii de la Târnovo s-au con-fruntat cu un mediu politic ostil, ca ºi viitoriidomni ai Þãrii Româneºti ºi ai Moldovei, au iniþiatintrarea lor ºi a supuºilor în cadrele ordinii de dreptdominate de papalitate. Afirmarea primei structuripolitice a românilor pe scena istoriei europene coin-cide cu prima tentativã a elitei acestora de a seintegra în spaþiul politic ºi spiritual occidental, prinreactivarea conºtiinþei descendenþei romane.Aceleaºi intenþii vor inspira ºi demersurile generaþieifondatoare a statelor româneºti nord-dunãrene, darNicolae Alexandru ºi Laþcu vor avea de înfruntataceleaºi provocãri externe ºi interne ca ºi succesoriilui Ioniþã Caloian. Opþiunea pentru creºtinismulbizantin ºi racordarea la tradiþia politicã bizantinãnu au pus capãt încercãrilor de a gãsi tangenþe cuApusul creºtin, iar aceastã oscilaþie între Bizanþ ºiRoma, între Balcani, lumea stepelor ºi Occidentrãmâne una din constantele civilizaþiei noastre.

2200




religiaphilosophia christiana

(Rãs)timpul credinþeiNicolae Turcan

Analiza timpului pe care Heidegger o face înFiinþã ºi timp are meritul de a evidenþia tempo-ralitatea originarã a Dasein-ului ºi importanþa

pe care viitorul, ca unul dintre modurile în careaceastã temporalitate se temporalizeazã, o deþine faþãde celelalte extaze temporale, trecutul ºi prezentul.Dasein-ul este, într-un fel, propriul sãu viitor, prinstarea de hotãrâre anticipatoare, iar timpul nu are ocurgere gramaticalã – trecut, prezent, viitor –, ci are canucleu tocmai viitorul de la care îºi poate dobândiautenticitatea. Sã remarcãm cã orizontul morþii repre-zintã termenul limitã în raport cu care autenticitateaDasein-ului poate fi dobânditã. Aceastã limitare –dincolo de care fenomenologia „ca ºtiinþã riguroasã”nu se poate hazarda, fãrã a-ºi pierde tocmai rigurozi-tatea, rãmâne la Heidegger posibilitatea maximã carenu necesitã niciun fel de actualizare, dar fãrã de careintegralitatea Dasein-ului nu poate fi gânditã. Nepropunem ca, pornind de la aceastã deschidereexistenþialã, sã analizãm felul în care timpul îºidefineºte curgerea pentru omul credinþei creºtine.

O primã observaþie ar fi aceea cã orizontul morþiiîºi schimbã sensul pentru persoana care are credinþã:nemaireprezentând limita prin excelenþã pânã la carepoate fi gânditã integralitatea proprie, ci doar punctulde trecere cãtre viaþa adevãratã, el rãmâne, într-un fel,doar reperul prin excelenþã, fãrã a deveni punctulterminus. Posibilitatea heideggerianã a morþii îºipierde astfel din puritatea ei tocmai prin faptul cã,moartea fiind depãºitã prin credinþa unei vieþi care-iurmeazã, ea poate fi „actualizatã”. Deºi ghilimelelefolosite mãrturisesc imposibilitatea unei actualizãrireale a morþii – nu poþi sã mori ºi sã rãmâi în timppentru a gândi apoi despre moarte –, credinþa înînfrângerea morþii de cãtre Dumnezeul-om o scoatedin orizontul purei posibilitãþi (drept mãrturie ne stauexerciþiile de mortificare ale asceþilor, meditaþia asupramorþii, suferinþele insurmontabile etc.). Într-un felstraniu, moartea devine astfel actualã în orizontultimpului, chiar dacã niciodatã în mod deplin.

Faptul cã orizontul pânã la care omul îºi poategândi propria integralitate se modificã, fãcând un saltdincolo de moarte, timpul îºi schimbã ºi el modalitãþi-le existenþiale. Dacã ne gândim la viitor, importanþalui rãmâne covârºitoare, el determinând direcþiafundamentalã a prezentului. Cu toate acestea omulnu se epuizeazã în jocul propriu cu hotãrârea antici-patoare, iar alegerile lui nu îi împlinesc „imperativulontologic” (Mihai ªora) în aºa fel încât autenticitateaproprie sã se edifice doar în raport cu posibilitãþilesinelui propriu. Tot acest joc heideggerian eroic – încare se pot descifra urmele mitului romantic al geni-ului – este depãºit de deschiderea pe care moarteaînsãºi o reprezintã ºi de lumina credinþei în înviere.Autenticitatea omului nu se mai epuizeazã prin actu-alizarea posibilitãþilor proprii, ci prin vieþuirea întruDumnezeu. Uneori aceastã vieþuire cere eforturi majo-re, care pot merge pânã la sacrificarea potenþialitãþilorcelor mai autentice ale persoanei umane: în limbajheideggerian am putea spune cã Dasein-ul nu maidevine nici autentic, nici inautentic, pentru cã el depã-ºeºte, prin Dumnezeul care-i stã alãturi, simplul joc alsinelui cu sine. Viitorul, în acest caz, (ad)vine dinspreînviere, iar nu dinspre moarte, iar angoasa e înlocuitãde bucurie. Temporalitatea viitorului se dezvãluieastfel ca eternitate ºi este captivatã de aceasta: viito-rul, timpul care mai rãmâne pânã la moarte, nu maipoate fi gândit în absenþa eternitãþii care-i urmeazã.Nefiind doar o eternitate goalã, nici o purã abolire atimpului, eternitatea strãjuitã de înviere este dragostea lui Dumnezeu pentru creaþia sa. Cel ce crede se va

lupta sã o obþinã, la fel cum, în orizontul morþii,Dasein-ul parcurgea drumul de la starea de cãdere laautenticitate. Dacã moartea îl întoarce pe Daseincãtre sine însuºi, învierea, deºi opereazã pentru înce-put aceeaºi miºcare, are în acelaºi timp o forþã deatracþie extaticã. Întoarcerea cãtre sine se manifestã cagrijã pentru lucrarea poruncilor lui Hristos ºi pentrudobândirea virtuþilor, iar aceasta nu de dragul vreunuiimperativ etic, ci pentru cã Hristos e ascuns în porun-cile sale (Sf. Maxim Mãrturisitorul). Viitorul perceputca înviere viitoare ce depãºeºte limita morþii devineastfel prezent lucrãtor.

În acelaºi timp, trecutul rãmâne la rândul luicelãlalt orizont. Omul care crede va gãsi în trecutullui în primul ºi în primul rând momentul convertirii,punctul de la care toate s-au fãcut noi ºi luminabucuriei a sfâºiat întunericul vieþii obiºnuite. Despicatîn douã, trecutul îºi dobândeºte importanþa prinoglindirea pe care o asigurã: oare nu reprezintã el, înraport cu ceea ce urmeazã dupã convertire, doar onoapte de care omul nici mãcar nu avea cunoºtinþã?Oglinda acestei nopþi, memoratã ºi rememoratã caadevãrata fiinþã a celui lipsit de Dumnezeu, seconstituie în exerciþiul ascetic al vederii pãcatelor.Cum cel care ºi-a vãzut pãcatele este mai mare decâtcel care a vãzut pe îngeri, dupã cum afirma unpãrinte din Pateric, trecutul revine în exerciþiileprezentului în chipul acestei noi interpretãri. Fireºtecã vederea pãcatelor proprii, a nimicniciei în careomul se aflã în absenþa Celui ce este, nu se limiteazãdoar la trecut. Însã trecutul are aceastã importanþãprimarã care aminteºte, fãrã a avea acelaºi rol, detrecutul psihanalitic. Însã dacã în psihanalizã trecutultraumatic uitat revine fãrã voia conºtiinþei sub formãde simptom (compulsia la repetiþie), în asceza creºtinãel reprezintã o sursã de meditaþie care nu vrea sã uite,ci sã înþeleagã nimicnicia proprie, realitatea fiinþeigoale de Dumnezeu.

Atât viitorul, cât ºi trecutul curg înspre prezent.Importanþa acestuia este capitalã: deºi e posibil doardatoritã celorlalte douã, prezentul asumã lucrarea careva duce atât la salvarea de propria biografie, nuîntotdeauna exemplarã, aºadar la vindecareapropriului trecut, cât ºi la dobândirea viitorului încare se aflã învierea ºi viaþa. În acest sens, expresia „a-ºi pierde timpul” spune mai mult decât faptul cãtimpul trece fãrã sã fi realizat ceva: pierdereaprezentului înseamnã imposibilitatea de a mai salvatrecutul ºi de a dobândi viitorul; cu alte cuvinte, ceeace se pierde nu este doar „clipa cea repede”, ciîntregul timp, iar odatã cu el ºi veºnicia. Prezentuldispune astfel de posibilitãþi recuperatoare, deºiactiveazã fie determinat de alegerile trecutului, fiechemat de proiectele viitorului. Importanþa luirãmâne capitalã pentru cã experienþa lui Dumnezeuse deschide în prezent, chiar dacã depãºeºte prezentul– aºa cum întâlnim în rugãciunile ºi încheierileliturgice în acel „acum ºi pururea ºi în vecii vecilor”.

Experienþa timpului pentru omul credincios nueste una evazionistã, ci marcatã de prezenþa luiDumnezeu. Mai degrabã decât a-L cãuta peDumnezeu în timp, deºi Cel ce pe toate le umple ede gãsit ºi aici, cel ce crede îºi trãieºte timpul înDumnezeu. Chemat la viaþa viitoare când „timp nuva mai fi” (Apocalipsa 10, 6), omul înþelege timpul cape un rãstimp avut pentru dobândirea veºniciei,importanþa prezentului fiind, aºa cum am arãtat,capitalã din punctul de vedere al lucrãrii mântuirii.Altfel spus, deºi „viaþa e în altã parte”, cum ziceaKundera, ea este totodatã ºi aici, de faþã.

Sfântul pãrinte Papa Benedict al XVI-lea, acãrui operã, de mare profunzime teologicã,abordeazã principalele dileme ale religiei,

culturii ºi societãþii, este unul dintre cei maiimportanþi cunoscãtori ai modernitãþii. De aceeaconsiderãm justificatã afirmaþia profesoruluiAndrei Marga cu privire la faptul cã „nu mai esteposibilã abordarea dialecticii modernitãþii fãrã aparcurge analizele lui Joseph Ratzinger”i. Gândireasa, care valorificã progresele reale ale culturii dinaceastã perioadã, identificã însã ºi limiteleevidente ale acesteia.

Unul dintre punctele cruciale ale lecturii moder-nitãþii constã în înþelegerea conºtiinþei. Omul con-temporan considerã conºtiinþa ca o valoare capi-talã ºi o relaþioneazã cu libertatea umanã, darambele sunt din nefericire separate de legãtura lorfireascã, intrinsecã, cu adevãrul. Acesta din urmãeste pus în umbrã de relativism, de opiniile uneimajoritãþi. Binomul conºtiinþã – adevãr este defapt substituit de o alianþã a conceptelor subiec-tivism – relativism, cãutând o justificare a liber-tãþii. Dacã însã morala conºtiinþei este contrapusãunei morale a autoritãþii adevãrului obiectiv ºi avalorilor obiective, atunci adevãrul ºi valorile potfi percepute ºi ca o ameninþare la adresa libertãþiiindividuale. Tocmai aceastã fugã de adevãr, carenu poate avea nicidecum un rol eliberator, esteluatã în dezbatere de Papa Benedict al XVI înlucrarea intitulatã Elogiul conºtiinþei. Adevãrulîntreabã inimaii. Remarcând faptul cã ideea deadevãr a fost în mod practic eliminatã ºi substitu-itã cu ideea de progres, Pontiful Roman subliniazãfragilitatea extremã a acestei situaþii: dacã lumeanu mai are puncte ferme de referinþã, acesteafiind definite de raportul cu adevãrul, atunci pro-gresul devine un proces lipsit de direcþii ºi nu maicontribuie la dezvoltarea integralã a persoaneiumaneiii. Mai mult decât atât, însuºi binele – per-sonal ºi comun – este destructurat ºi golit deconþinut fãrã garanþia unui adevãr obiectiv.Natura conºtiinþei este aºadar o temã capitalã,atât pe planul antropologic, cât ºi pe cel teologic.Importanþa sa pare sã fie evocatã de principiul: fãîntotdeauna ceea ce conºtiinþa îþi dicteazã în modclar sau, cel puþin, nu acþiona împotrivaconºtiinþei tale. Acest principiu este evident înmãsura în care rãspundem corect la urmãtoareaîntrebare: conºtiinþa are întotdeauna dreptate?Este ea infailibilã? Diversitatea substanþialã aopiniilor contemporane cu privire la moralitate ºila celelalte valori umane ne obligã sã oferim unrãspuns negativ. Papa Benedict al XVI-lea observãpe bunã dreptate cã dacã infailibilitatea ar fi ocaracteristicã a conºtiinþei, atunci nu ar mai existaniciun adevãr, cel puþin în materie de moralã ºide religie, adicã în sfera adevãratelor ºi realelorfundamente ale existenþei noastre. Din momentce judecãþile de conºtiinþã se contrazic, nu ar maifi decât un adevãr al subiectului, reductibil la sin-ceritatea acestuia. Nu ar mai fi atunci nicio poartãºi nicio fereastrã care ar putea sã îl conducã pesubiect la lumea înconjurãtoare ºi la comuniuneaoameniloriv.

Invocarea conºtiinþei în aceastã situaþie, carac-teristicã modernitãþii, devine un act deosebit deproblematic. Se observã uºor tendinþa eronatã dea identifica conºtiinþa cu auto-cunoºtinþa eu-lui, cu

certitudinea subiectivã despre sine ºi despre propriul comportament moral, neglijând posibili-tatea ca cunoaºterea sinelui sã fie puternic influ-enþatã de ambianþa socialã, de multitudinea opini-ilor sau, de ce nu, de o autocriticã incorectã, de oincapacitate de a asculta profunzimile propriuluisufletv. Reducerea conºtiinþei la pura subiectivi-tate, la aºa numita certitudine subiectivã, ne con-duce o fugã de adevãr iar de aici pânã ladegradarea conºtiinþei printr-un mecanism dedeculpabilizarevi rãmâne o infimã distanþã.Ieºirea din aceastã situaþie este posibilã numaiprin recuperarea sensului autentic al conºtiinþeimorale. Încercând sã îi defineascã natura, PapaBenedict al XVI-lea distinge cu atenþie douãdimensiuni ale conºtiinþei, pe care le vede în modnecesar corelate. În primul rând, conºtiinþa are odimensiune anamneticã, în sensul cã omul, creatde Dumnezeu dupã chipul ºi asemãnarea Sa,tinde în mod constitutiv ºi natural spre Binevii.Aceastã afirmaþie nu trebuie confundatã cu teori-ile despre ideile înnãscute, ci se referã la consti-tuþia fiinþei umane care în mod structural estedeschisã spre Dumnezeu, spre adevãr: „Anamnezainoculatã în fiinþa noastrã are nevoie, putemspune, de asistenþã din afarã pentru a deveniconºtientã de sine. Dar acest din afarã nu seopune anamnezei, ci îi este subordonat. Are ofuncþie maieuticã, nu impune nimic de naturãstrãinã, ci face sã rodeascã ceea ce îi este caracter-istic anamnezei, ºi anume apetenþa interioarã pen-tru adevãr”viii. În al doilea rând, conºtiinþa are ºidimensiunea judecãþii ºi a decizieiix, obiectul fiindeu, care acum ºi aici sãvârºesc o acþiune, conºtien-tizând adevãrul moral al acesteia. Acest nivel alconºtiinþei se bazeazã în limpede pe cel al anam-nezei ºi se distinge de cunoaºterea normelormorale, deoarece în timp ce cunoaºterea normelormorale are ca obiect adevãrul moral universal,conºtiinþa moralã se opreºte asupra adevãruluimoral singular, al acþiunii pe care persoana osãvârºeºte. Ignorarea adevãrului moral sau, altfelspus, muþenia conºtiinþei morale, nu depindenumai de necunoaºterea normelor morale, cauzeleei situându-se la un nivel mult mai profund: „nuîn actul prezent, nu în judecata prezentã aconºtiinþei, ci în neglijarea fiinþei mele, care afãcut sã fiu surd la chemãrile lãuntrice ale ade-vãrului”x.

Aºezând conºtiinþa în mijlocul dezbaterilor con-temporane cu privire la libertate, Pontiful Roman,pãºind creativ pe urmele lui Newman, recu-pereazã conceptul de adevãr, de valoare obiectivã.El depãºeºte opoziþia, canonizatã de modernitate,dintre conºtiinþã ºi autoritate, argumentândconvingãtor, pe temelia unei antropologii creºtineoptimiste, capacitatea naturalã a omului de acunoaºte adevãrul. Conºtiinþa moralã, forul intimal cunoaºterii adevãrului profund al existenþeiumane, este deopotrivã ºi fereastra ce se deschidespre Transcendent. Aceastã deschidere devine maiuºoarã în momentul în care omul primeºte harullui Dumnezeu: „jugul adevãrului a devenit într-adevãr uºor (Mt. 11,30) atunci când Adevãrula sosit, ne-a iubit ºi ne-a mistuit vina în flacãraiubirii sale. Doar atunci când vom cunoaºte ºivom trãi aceasta dinãuntru vom deveni liberi pen-tru a asculta mesajul conºtiinþei cu bucurie ºi lip-

siþi de teamã”xi.Propunerea Papei Benedict al XVI-lea meritã sã fieluatã cel puþin în analizã de comunitatea politicãdeoarece, dacã ar fi asumatã, s-ar aduce o con-tribuþie enormã atât binelui persoanei, cât ºibinelui comun al întregii societãþi. Democraþia,fãrã conºtiinþe întemeiate pe adevãr ºi valoareobiectivã, nu poate garanta în mod real libertateapersoanelor ºi binele comun. Aceastã necesitate afost subliniatã de teologul Ratzinger în dezbatereape care a avut-o cu filosoful Jürgen Habermas,susþinând puterea dreptului, dar a unui drept care,prin legãtura sa cu valorile inerente naturiiumane, depãºeºte orice determinare arbitrarã: „Lamodul concret, datoria politicii este de a puneputerea sub controlul dreptului ºi de a ordona înfelul acesta folosirea ei cu sens. Nu dreptul celuimai tare, ci puterea dreptului trebuie sã prevaleze[...]. Suspiciunea faþã de drept, revolta împotrivadreptului vor apãrea întotdeauna acolo unde drep-tul însuºi nu se mai prezintã ca expresie a uneijustiþii în interesul tuturor, ci ca produs al arbi-trarului, ca pretenþie, a celor ce au puterea, de aposeda dreptul”xii.

De asemenea, binele comun, alãturi de alte va-lori umane, nu se stabileºte pur ºi simplu printr-odecizie a unei majoritãþi, ci se relaþioneazã înmod necesar cu natura omeneascã: “Dar ºimajoritãþile pot fi oarbe sau nedrepte. Istoria oatestã din plin. Atunci când o majoritate, oricâtde mare, oprimã prin legi o minoritate, de exem-plu religioasã sau rasialã, se mai poate vorbidespre justiþie sau despre drept în general? Înfelul acesta, principiul majoritãþii lasã întotdeaunasã subziste problema fundamentelor etice aledreptului. Este vorba de întrebarea dacã nu existãceva care nu va putea niciodatã sã devinã drept,deci ceea ce rãmâne întotdeauna nedrept în sinesau, invers, ceea ce, prin esenþa sa este un dreptîn mod absolut, care precedã orice decizie amajoritãþii, un drept pe care ea trebuie sã îlrespecte. [...] Existã prin urmare valori care rezistãprin ele însele, care provin din esenþa umanã ºicare sunt deci inviolabile pentru toþi cei careposedã aceastã esenþã”xiii.

Legãtura necesarã dintre actul politic ºi eticãsau moralã nu trebuie aºadar sã trezeascãsuspiciunea nerespectãrii de cãtre Bisericã aautonomiei comunitãþii politice. În acest sens,gândirea Papei Benedict al XVI-lea ne oferã ºi oaltã perspectivã interesantã cu privire ladimensiunea moralã a actului politic. În discursul


Conºtiinþã ºi autoritate în gândirea Papei Benedict al XVI-leaO schismã ce trebuie depãºitã prin adevãr

Cristian Barta

Papa Benedict al XVI+lea

pe care l-a þinut la Universitatea Pontificalã SfântaCruce din Roma, în 9 aprilie 2003xiv, teologulgerman deosebea cu atenþie sfera politicului decea a religiei, dar, în acelaºi timp, subliniaraportul necesar al ambelor cu raþiunea ºi,implicit, cu adevãrul. Politica se înscrie în sferaraþiunii naturale, comunã tuturor oamenilor,motiv pentru care ºi manifestarea politicã a raþiu-nii trebuie sã fie guvernatã de virtuþile naturale – prudenþã, temperanþã, dreptate ºi tãrie -, virtuþicare ºi-au gãsit afirmarea deja în gândirea filoso-ficã greacã. Religia, în schimb, se relaþioneazã curaþiunea iluminatã de harul lui Dumnezeu. Înfelul acesta Joseph Ratzinger depãºeºte douãpericole ce însoþesc mereu relaþia politic – sacru:pe de o parte se evitã teologizarea politicii ºi decia ideologizãrii credinþei iar, pe de altã parte, aînchiderii raþiunii în raport cu valorile moralexv.Altfel spus, discursul Papei se constituie într-oapologie a raþionalitãþii politicii, dar ºi într-ocriticã a pozitivismului ce postuleazã o raþiuneoarbã faþã de valorile morale.

Dezorientarea moralã are deci consecinþenefaste asupra individului ºi a întregii societãþi,tãcerea conºtiinþei putând deveni „o boalã fatalãpentru întreaga civilizaþie”xvi. Din acest motiv,apelul Papei Benedict al XVI-lea de a promovaformarea conºtiinþei în familie, Bisericã ºi ºcoalã,este mai actual ca niciodatã: „Omul în sine este ofiinþã care posedã o voce a cunoaºterii lãuntricedespre bine ºi rãu. Dar pentru ca el sã devinãceea ce este, are nevoie de ajutor din parteacelorlalþi. Conºtiinþa reclamã formare ºieducare”xvii.

Note:i Andrei Marga, Introducere. Metodologia lui JosephRatzinger, în Joseph Ratzinger. Benedict XVI – Interpre-tarea biblicã în crizã, trad. de Delia Marga, Ed. Funda-þiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2007, p. XII.ii Joseph Ratzinger, Benedetto XVI, L’elogio dellacoscienza. La Verità interroga il cuore, Siena,Cantagalli, 2009, 175 pp. Douã dintre studiile cuprinseîn acest volum (Conºtiinþã ºi adevãr, Episcopii, teologiiºi morala) au fost traduse în limba românã, sub titlul:Despre conºtiinþã, trad. Alex Moldovan, Ed. GalaxiaGutemberg, Târgu Lãpuº, 2008.iii Joseph Cardinal Ratzinger, Benedetto XVI, Despreconºtiinþã, pp. 37-38.iv Ibidem, pp. 23-24.v Ibidem, p. 29.vi Ibidem, p. 31.vii Vezi Rom. 2, 14-15.viii Ibidem, p. 47.ix Ibidem, pp. 49-50.x Ibidem, p. 51.xi Ibidem, pp. 55-56.xii Jürgen Habermas, Joseph Ratzinger, Dialectica secu-larizãrii. Despre raþiune ºi religie, trad. de Delia Marga,introd. de Andrei Marga, Ed. Apostrof, Cluj-Napoca,2005, pp. 102-103.xiii Ibidem, p. 104.xiv Joseph Ratzinger, La teologizzazione della politicadiventerebbe ideologizzazione della fede, în 30 Giorni,N.5 Anno XXI - Maggio 2003.xv „Potrivit acestei concepþii, raþiunea ar avea capaci-tatea de a percepe doar realitãþi materiale, empirice,verificabile sau falsificabile cu metode empirice. Aºadarraþiunea ar fi oarbã în ceea ce priveºte valorile moraleºi nu ar putea astfel sã le judece, acestea þinând deordinea subiectivitãþii, ºi nu de cea a obiectivitãþii uneiraþiuni limitate la verificabil, la empiric [...]. O astfel demutilare a raþiunii [...] distruge politica [...], o reduce lao acþiune pur ºi simplu tehnicã, astfel încât politica artrebui doar sã urmeze curentele cele mai puternice alemomentului, supunându-se la ceea ce este tranzito-riu...” – Ibidem.xvi Ibidem, p. 79.xvii Ibidem.

2222




Încã de la mijlocul anilor ’90, România esteuna dintre þãrile cu cea mai mare simpatie acetãþenilor pentru Uniunea Europeanã (UE).

În vreme ce euroscepticismul se manifestãconstant sau sporeºte în þãri precum Estonia,Cehia, Polonia sau Ungaria (în special imediatdupã aderare), românii au un nivel sporit deîncredere în UE. Totuºi, trebuie remarcat cãacesta a scãzut de-a lungul timpului de la unnivel de aproape 85% la începutul anilor 2000pânã la nivelul de 66% din vara trecutã.iRomânii îºi structureazã nivelurile de încredereºi preferinþele pe trei dimensiuni. Prima dintreacestea este cea a instituþiilor naþionalereprezentative (alese) sau a celor care intrã încompetiþie pentru voturi. În aceastã categoriesunt incluse guvernul, parlamentul, Justiþia ºipartidele politice, toate dintre acestea cuniveluri reduse de încredere ce variazã între19% pentru partide ºi 25% pentru guvern. Înfuncþie de performanþele acestuia din urmã,nivelul de încredere a scãzut deseori sub 20%.Acelaºi lucru se poate afirma ºi despre Justiþie,cu oscilaþii mari ale suportului populaþiei. În ceade-a doua categorie intrã instituþiile de apãrare,Poliþia ºi Armata fiind creditate mai mereu cususþinere masivã. Scandalurile de corupþie ºidesele probleme ale Poliþiei au redus încredereapopulaþiei la un nivel de aproape 40%, unulredus comparativ cu anii precedenþi. În fine,instituþiile internaþionale ºi presa au susþinere depeste 60%. În fapt, situarea celor douã înaceeaºi categorie este una logicã deoarece presaeste cea care relateazã despre organizaþiileinternaþionale, iar o absenþã a încrederii pentruaceasta ar conduce indirect la atitudini negativefaþã de ONU sau UE.

În aceste condiþii, meritã investigate bazeleîncrederii pe care românii o acordã UE. Amselectat un sondaj de opinie recent din varaanului trecut, efectuat la nivelul tuturor þãrilordin Uniune ºi am observat câteva elementeparadoxale. Primul dintre acestea este acela cãîn pofida susþinerii, nivelul de cunoaºteresuperficialã al UE ºi al instituþiilor europeneeste unul redus. Acesta scade pe mãsurã cesubiecþii sunt întrebaþi despre instituþii maipuþin prezente în discuþiile media: Consiliul UEsau Banca Centralã Europeanã. În al doilearând, oamenii au încredere în UE chiar dacãdeclarã cã nu ºtiu multe despre aceasta. Astfel,legat de acest aspect, românii ataºeazã multiplevalori UE. Idealizarea sa este cu atât mai marecu cât cunoaºterea funcþionãrii nu este una dedetaliu.

Nivelul de cunoaºtere a modalitãþii defuncþionare a UE nu poate fi ridicat într-o þarãcare a aderat de mai puþin de trei ani. Dupãcum explicam într-un articol de anul trecut,România posedã unul dintre cele mai joaseniveluri de cunoaºtere a informaþiilor de bazãdespre UE, la 6 luni dupã aderare aproximativun sfert dintre români ºtiind cîte state membresunt ºi cum se alege Parlamentul European.Astfel, nu este surprinzãtor cã doar 40% dintreromâni afirmã cã înþeleg funcþionarea la nivelgeneral a UE. Ceea ce ridicã însã semne deîntrebare este fundamentul pe care îl construiesc

ceilalþi 60% încrederea sau scepticismul referitorla aceastã instituþie. Mai mult de jumãtate, 55%dintre cei ce au afirmat cã nu ºtiu elementelegenerale despre UE, afirmã cã au încredere înaceasta ºi doar 14% declarã cã nu au încredere.Foarte probabil, aceste atitudini de încrederesunt formate pe baza unor opinii generaleexprimate de alþi cetãþeni sau a informaþiilorrelatate în mass-media despre diverseevenimente de la nivel european. Nu este exclusca ºi campaniile pro-UE iniþiate ºi promovateîndelung de cãtre elitele politice româneºti sã fijucat un rol în formarea unei atitudini pozitive.Mult timp, aceasta a fost vãzutã precum „masabogaþilor”, accesul la aceasta favorizând þaranoastrã. Numeroasele fonduri de pre-aderare aualimentat aceastã consideraþie, iar cunoaºtereafuncþionãrii nu a reprezentat o necesitate pentruformarea unei opinii informate.

Revenind la rolul jucat de presã în procesulde informare, existã un indiciu suplimentarpentru susþinerea sa. Instituþiile europene celemai cunoscute publicului sunt cele despre cares-a relatat cel mai mult în media româneascã:Parlamentul ºi Comisia Europeanã. Astfel, nouãdin zece români au auzit despre legislativuleuropean ºi trei sferturi sunt familiari cuconceptul de Comisie Europeanã. Diferenþadintre cele douã este foarte mare, Parlamentulfiind intens mediatizat în special dupã aderare,când românii au votat reprezentanþii în acesta.Doar ºapte din 10 români au auzit despreConsiliul UE ºi despre Banca Europeanã. Toateaceste procente se referã la simpla cunoaºtere aetichetei instituþionale, nu la alegere, atribuþiisau funcþionare la nivel general. Rezumând,presa ºi experienþa personalã (de exemplu, votulpentru PE în 2007) sunt cele care conferã celemai multe informaþii despre UE. Cele douãsurse nu reuºesc însã sã genereze cunoaºteredespre funcþionarea generalã pentru mai multde jumãtate dintre cetãþeni.

În condiþiile acestei cunoaºteri reduse, esterelevant de analizat care sunt valorile pe careromânii le atribuie UE. Dupã cum era deaºteptat, euro-optimismul general este legat depercepþii pozitive asupra procesului aderãrii. Ceimai mulþi dintre respondenþi asociazã UE cuposibilitatea cãlãtoriilor libere în statele membreºi de a studia în strãinãtate. ªase din zecerespondenþi au calificat Uniunea în aceºtitermeni, punând astfel pe primul plan impactulla nivel personal al aderãrii. Atributul ceurmeazã libertãþii de miºcare în rãspunsurileromânilor este cel al democraþiei. Pentruaproape jumãtate dintre subiecþi (44%) UE esteechivalentul democraþiei. Deºi aceastã afirmaþiecontrasteazã parþial cu afirmaþiile teoreticereferitoare la deficitul democratic de la nivelulinstituþiilor europene, Uniunea este vãzutã capromotoarea democraþiei. Pentru România,aceastã percepþie este una logicã, multe reformeau fost realizate în trecut sub monitorizareaatentã a UE. Multiplele interpelãri alecomisarilor europeni ºi negocierile cu instituþiileautohtone au generat efecte pozitive. Mai mult,acest rãspuns este consistent cu numeroase

Sergiu Gherghina

Timpul cunoaºteriidezbateri & idei

Cuvântul „libertinaj” apare la începutulsecolului al XVII-lea ºi desemneazã înprincipal douã lucruri: întâi, o poziþionare

intelectualã în mod deliberat criticã la adresareligiei ºi a tot ceea ce implicã ea; în al doilearând comportamente ºi moravuri bazate pecãutarea plãcerii, fãrã limite ºi sub toate formele.Din cauza acestei polisemii, libertinii sunt greu deidentificat cãci existã o mulþime de reprezentanþicare þin doar de una sau alta din aceste douãcategorii. Necredinciosul e el mai libertin decâtdesfrânatul? Ce sã spunem despre cineva caredevine un model de virtute dupã ce a dus o viaþãde desfrâu sau impietate? Însã, fie cã e demoravuri sau de idei, libertinajul desemneazã,înainte de toate, formele de rezistenþã lanormalizarea pentru care luptã Biserica.

Dupã Edictul din Nantes prosperitateaeconomicã creºte ºi tensiuniile se domolesc. Daracest fragil echilibru e ameninþat spre anii 1620de ostilitatea regentei Maria de Medici ºi atânãrului Ludovic al XIII-lea faþã de hughenoþi.Deceniul, în mod tragic început cu moartearegelui Henric, se încheie în confuzie; protestanþiise rãscoalã în miazãzi ºi va trebui aºteptatãvenirea lui Richelieu pentru ca Franþa sã îºiregãseascã o oarecare stabilitate. În timpul acesteiperioade capitala europeanã a decadenþei e Parisul(„Peste tot lumea e libertinã din temperament, înacest oraº e din principiu (1).”) iar Curtea dãtonul. Operele libertine inundã librãriile însãcenzura e încã dezorganizatã ºi neputincioasã; oîntreagã literaturã profanã rãspunde tendinþelorvremii ºi expune o impertinenþã ºi o îndrãznealãpe care niciun tipograf nu ar fi cutezat sã lepublice înainte. Autori precum Maynard, Racan,Berthelot, Sigogne, Sorel sau Théophile de Viaufac deliciul cititorilor vremii. Între 1600 ºi 1625Franþa se afirmã ca leagãn al libertinajuluimodern, deviza libertinilor devenind cu timpulintus ut libet, forus ut moris (2). Fie cã e vorbade Charon, cu tratatul lui Despre înþelepciune, deVanini (3), cu lucrarea Admirabilele taine alenaturii, regina ºi zeiþa muritorilor, sau de alþidisidenþi ai vremii, orice rezistenþã la ordinulbisericesc trece drept libertinaj. Dupã 1625cenzura cãrþilor se reorganizeazã complet. Teologiºi cenzori regali instituiþi de Richelieu exercitã uncontrol vigilent iar asupra vieþii intelectualeplaneazã ameninþarea spionilor. Cyrano deBergerac ºi Molière publicã sub protecþiadisimulãrii în vreme ce alþi autori îndurã pedepsemai mult sau mai puþin meritate.

Începând cu regenþa Mariei de Medici,libertinajul îºi pierde titlul de ºcoalã de gîndire ºicâºtigã titluri mondene. Franþa devine model în„arta de a iubi”, deþinând monopolul asupraliteraturii galante, iar romanele erotice se pretinda fi studii de moravuri, scoþând la luminãdedesubturile societãþii. Fãrã îndoialã cãChoderlos de Laclos e cel care, în secolul alXVIII-lea, a transpus cel mai bine în literaturãtipul libertinului „de haute naissance”, prinpersonajele marchizei de Merteuil ºi al viconteluide Valmont. Fãrã existenþa acestui libertinaj,extrem de rãspândit în înalta societate, nu s-arputea înþelege extraordinara dezvoltare literarã ºi

artisticã ce s-a inspirat cu precãdere din acestmediu: de la hedonismul delicat al lui Watteau lapânzele de o senzualitate exuberantã ale luiBoucher ºi Fragonard, iar în literaturã textele luiVoltaire, Montesquieu, Diderot, Prévost,Marivaux, Beaumarchais. Romanul Filosofia înbudoar al marchizului de Sade împacã cele douãbranºe ale libertinajului. Refuzând orice filtrumoral ºi orice cenzurã, acesta descrie cu un rarcuraj de scriitor violenþa pulsiunilor ce animãfiinþa umanã. Profund ateu ºi partizan alRevoluþiei, Sade împinge dincolo de ceea ce ar fiputut concepe epoca sa limitele „instruiriinaivilor”.

Dacã ne întrebãm ce anume citeau franceziisecolului al XVIII-lea ne vom da seama (o afirmãºi Robert Darnton, în a sa Editare ºi rãzvrãtire(4)) cã aceastã întrebare pune nici mai mult nicimai puþin decât problema originilor intelectuale ºiideologice ale Revoluþiei franceze, chiar dacãaceastã literaturã nu a contribuit în mod direct lasurparea autoritãþii; acest proces s-a produs prinmedieri: instilare, cumulare ºi repetare. Cãrþileilegale corodeazã ideologia monarhicã ºi stâlpii eide susþinere (regele, Biserica ºi moravurile) prinfolosirea sistematicã a armelor ce-i sunt proprii:deriziune, pornografie, lipsã de religiozitate,materialism hedonist. Literatura clandestinãrefuzã normele, expune contravalori, propuneopinii noi, suspecteazã autoritatea ºireconstruieºte ierarhiile. Din aceastã literaturã nuse cunoaºte decât o micã parte care a rezistatuitãrii timpurilor, intrând încetul cu încetul încanonul clasicilor. Cãrþi precum Emil al luiRousseau, Dicþionarul filosofic al lui Voltaire,Enciclopedia lui Diderot ºi d’Alembert nu erauclasice pentru cititorii secolului Luminilor, înFranþa acelor vremuri filosofia fiind vãzutã diferit:prin acest termen de filosofie nu se desemnasecolul Luminilor, ci un sector important allibrãriei secolului, cel al ilicitului. Cãrþile legaleapar cu privilegii, permisiuni tacite, permisiunisimple, permisiuni de poliþie, toleranþe, în vremece cãrþile ilegale sunt tratate în termeni deinterzis, scandalos, neaprobat sau noutate. Însãautoritãþiile nu le sortesc pe toate rugului, fiindconºtiente de faptul cã nu existã nimic maiindicat decât distrugerea prin ardere pentru a facedintr-o carte un succes senzaþional. Diderot asurprins cel mai bine acest aspect în a luiScrisoare asupra comerþului cu cãrþi: „Observ cãproscrierea, cu cât e mai severã, cu atât creºtepreþul cãrþii ºi îndeamnã spre lecturã; cu atâtcartea este mai cumpãratã ºi mai cititã. [...] Cândse strigã sentinþa unei cãrþi, muncitorii tipografispun: Bun, încã o ediþie!”

În contextul societãþii epocii Luminilor s-a pusadesea problema erotizãrii, mereu posibilã ºiadesea realã, a unui vocabular ce nu aparþine însine limbajului iubirii. Gânditorii epocii au fostatenþi în a delimita termeni din câmpul lexical alunei literaturi aºa zis impurã, ºi în mare vogã pedurata întregului secol. Ajunge sã citiminterminabilele condamnãri de cãtre autoritãþiileclericale sau mãsurile poliþieneºti luate împotrivacolportorilor pentru a ne da seama de succesul


2233



studii care accentueazã rolul democratizator alUE în regiunea post-comunistã. Succesul eurodrept monedã unicã determinã multe percepþiiale UE drept instituþie cu caracteristicieconomice. Aproximativ o treime dintre românise raporteazã în acest mod la construcþiaeuropeanã, asociind imaginea acesteia cumoneda unicã ºi cu prosperitatea economicã.

Existã doar sporadice catalogãri ale UE întermenii unor efecte negative. Doar unul din 10români considerã cã este o risipã de bani ce sepetrece la nivel european ºi proporþiiasemãnãtoare o percep drept sursã de ºomaj,birocraþie ºi criminalitate sporitã. În mare parte,aceste catalogãri sunt generate de infirmaþiiledeþinute despre anumite state membre care seconfruntã cu probleme de acest gen. În termeniculturali, un sfert dintre români apreciazãunitatea în diversitate promovatã de cãtre UE ºidoar unul din 15 români considerã procesul deaderare o ameninþare la adresa prezervãriiidentitãþii culturale. Aceasta este una dintretemele de dezbatere frecvente din stateleeuropene, dând naºtere la unele controverselegate de identitatea naþionalã ºi cea europeanã.Concluzia acestor asocieri fãcute de români estecã principalele aprecieri despre UE suntpozitive, identificând-o pe aceasta cu multiplebeneficii în plan personal ºi naþional.

Lucrurile ar putea sta diferit odatã cuinformarea referitoare la procedurile de la niveleuropean. Aºa cum o cunoaºtere similarã aprocedurilor ar fi fãcut posibil un vot pozitivpentru tratatul de la Lisabona în Irlanda încãdin 2008, românii pot beneficia mult de peurma obþinerii de informaþii ale instituþiilor UE.Aspecte care ne privesc direct ar fi mult maiclare. De exemplu, cheltuieli inutile precummutarea Parlamentului între Strasbourg ºiBruxelles ar apãrea pe agendã, rolul euro-parlamentarilor nu ar mai fi un mister. Încondiþiile în care aceºtia din urmã iau decizii înnumele nostru, este de dorit sã nu fimindiferenþi la acþiunile ºi prerogativele lor. Lipsade cunoºtinþe a generaþiilor actuale nu trebuieperpetuatã. Acesta este motivul pentru careproiectele în scop educativ ar trebui încurajate,introducerea unor subiecte legate de UEintroduse în materiile ºcolare. Aceºtia sunt doarprimii paºi pentru evitarea acceptãrii cu ochiiînchiºi a „manei” europene ºi a înþelege, nudoar la nivelul elitelor (dacã este cazul), care neeste situaþia în afara graniþelor.

Note:

i Analizele sunt realizate pe baza datelor existente înEurobarometrele statelor candidate (2001-2004) ºi aEurobarometrelor standard (2005-2008).

Ana-Maria Suciu

Libertinaj, disidenþã ºi obscen în literatura francezãa Secolului Luminilor

mereu crescând al acestui gen. Am putea oare sãtrecem sub tãcere cutare paginã din Ingenuul luiVoltaire, cutare scenã în culori vii ºi bogatã însubînþelesuri din Cãlugãriþa ºi Jacques fatalistulale lui Diderot, fabula Bijuteriilor indiscrete aaceluiaºi Diderot, sau farmecul singular alTemplului din Gnida?

Aºadar, termenii licenþios ºi obscen implicã ojudecatã moralã. E calificat ca obscen tot ceea cee contrar pudorii, fie cã e vorba de un discurs, opicturã, o carte, în timp ce licenþios caracterizeazãceva sau pe cineva care îºi ia o prea marelibertate ºi dã dovadã de imoralitate. Se poatedeci afirma cã cineva care spune lucruri preaîndrãzneþe, nepotrivite sau necuviincioase elicenþios în vorbire. Termenul face aluzie atât lalibertinajul minþii cât ºi la cel al moravurilor. Înce priveºte termenul „lasciv”, definiþia insistã maimult pe efectul produs: lasciv e cel care se dedãpoftelor (lubricité); existã postúri, cãrþi ºi cuvintelascive. Dacã punctul de vedere e religios, seîntrebuinþeazã termenul de concupiscenþã. Acesteienumerãri i se mai pot adãuga termenii deneruºinat, liber, galant. Neruºinarea ar fi un viciudobândit, pe când pofta (lubricité) e un defectnatural. Toate domeniile tipãririi cãrþilor suntcontaminate la aceastã vreme de unul sau altuldin termenii enumeraþi; asistãm la o ameninþare acenzurii care, în numele moralitãþii ºi al esteticii,îºi propune sã copleºeascã toate formele vieþii ºiale spiritului. Malesherbes clasificã în patrucategorii cãrþile care sunt cu adevãrat criticabile:cele privind particularii, Guvernul, moravurile ºireligia; iar din aceastã clasificare rezultã patrurubrici: satirele personale, cãrþile împotriva guver-nãrii, cele împotriva bunelor moravuri, cele anti-religioase sau atee. În ceea ce priveºte a treia cate-gorie, Malesherbes distinge cartea licenþioasã decea obscenã. E vorba de o distincþie de grad: „Înceea ce priveºte cãrþile care sunt doar licenþioase,precum Povestirile lui La Fontaine, Epigramele luiRousseau [...] ar fi desigur mai bine sã fiesuprimate dacã s-ar putea; dar care ar fi, înaceastã privinþã, regula exactã [...]? Câþiva oamenide bine, pe care îi consider prea rigoriºti, armerge pânã la a interzice tot ceea ce considerãprea înclinat în a inspira tandreþe. Nu cred cavreun om de stat sã adopte aceastã severitate(5).” Controlul unei astfel de producþii e dificil,cãrþile licenþioase nefiind în ele însele periculoase,iar aplicarea unei legislaþii restrictive pare aproapeimposibilã; trebuie optat pentru toleranþã.” Altton însã pentru obscen: „Obscenitatea poate fi,dacã nu în totalitate opritã, cel puþin multîmpiedicatã fiindcã se pot introduce pedepsefoarte grave (6).” Termenul de obscen aparepentru întâia oarã în francezã odatã cu ªcoalafemeilor a lui Molière. În ob-scen, limbajul „puneîn scenã” (ob-scena) „ne-zisul”, „ne-rostitul”,semnaleazã ceea ce limbajul nu poate în niciuncaz sã obiectiveze: ceea ce vrea sã zicã (al sãu„vouloir-dire”). Cuvântul îºi are rãdãcina înetimonul scaevus („de rãu augur”, „sinistru”).Succesul acestui cuvânt la Molière demascã oconivenþã naturalã între ob-scen (ob-scène) ºiscenã (scène) în mãsura în care orice exibiþionismlingvistic se referã la pantomimã sau lagesticulaþie. Condamnarea obscenitãþii þineîntotdeauna, în secolul al XVII-lea, de modelareateatralã a discursului: orice efect mimetic alcuvântului, în actul oratoric, trimite în toatesituaþiile la un histrionism îndoielnic (7).

La rândul ei, Biserica nu înceteazã sãurmãreascã „cãrþile dãunãtoare” pe întregparcursul secolului. Ea se vrea protectoareaortodoxiei ºi a moravurilor ºi considerã ca fiind

cãrþi periculoase toate acele tipãrituri capabile sãaltereze puritatea credinþei ºi a moravurilor.Definiþia clericalã a romanului erotic e deci destulde flexibilã, problema constituind-o nu atâtmijloacele întrebuinþate pentru a seduce câtscopul de atins: coruperea sufletelor ºi damnareaeternã.

Dacã abia în secolul al XX-lea Bloomfieldintroduce termenul de conotaþie printreconceptele lingvisticii, ideea vehiculatã de acestcuvânt (împrumutat din logicã ºi filosofie, fãrãmodificare de sens) era de fapt perceputã de multtimp. În Logica de la Port-Royal, de exemplu,termenul e amintit sub forma de „idei accesorii”(idées accessoires): „Se întâmplã adesea ca uncuvânt, pe lângã ideea principalã care i se atribuieîn mod normal, suscitã câteva alte idei pe caream putea sã le numim accessorii, la care nu luãmseama, cu toate cã mintea le percepe. Dacãlimbajul e într-adevãr corupãtor se convine a seproscrie orice cuvânt care ar trimite lamaterialitatea cãrnii ºi trebuie sã nu folosim, ca„preþioasele ridicole”, decât un limbaj în întregimerupt de realitate, sã nu spunem „mi s-a facut oclismã” („j’ai pris un clystère”), ci „am fost subtratament” („j’étais dans les remèdes”)(8).

Pentru Bayle (1647-1706), a îmbrãca prinanumite cuvinte subiecte triviale e acelaºi lucru cua imita libertinii care, ca ºi Don Juan al luiMolière, aleg sã se serveascã de masca cuviinþei ºia etichetei pentru a-ºi acoperi mârºãviile; voalulnu e însã o garanþie a virtuþii, ci paravanulcorupþiei. Abramovici dã în acest sens exemplulpicturilor lui Greuze: subiectele sunt morale,spune acesta, dar trupurile sunt acoperite devoaluri perturbatoare. Voalul, care satisfacedecenþa publicã, autorizeazã toate adaosurileimaginaþiei spectatorului. Suntem deci departe dea înlãtura reprezentãrile impure. Voalul va deveniinstrumentul unei culturi a imaginaruluiobscenului ce va fi întâlnit mai târziu sub panamarchizului de Sade sau a lui La Mettrie.Carnavalul medieval autoriza într-o anumitãmãsurã desfrâul, defulare colectivã ºi temporarã,însã în secolul Luminilor refularea obscenului efie ipocritã, fie nevroticã.

Cãrþile impure sunt proteiforme ºi multe dinele insesizabile. Ar fi un proces aproape imposibilsã le calificãm, ele sunt de atâtea feluri câte viciiexistã. Totuºi unii autori au vorbit de clasificãri în„cazuri” (Bayle), „clase” (Malesherbes), „specii”sau „caractere” (Ostervald) (9). Dacã poziþiileadoptate de fiecare autor reclamã comentariispecifice, toþi par sã fie de acord în ceea cepriveºte o constatare: obscenitatea cãrþilorpornografice nu poate fi toleratã. Erotismul lorfãrã voal sau nuanþã nu necesitã niciointerpretare, ºi din aceastã cauzã poate fi greusancþionat. Cazul picturilor mai subtile aleoperelor galante reclamã o judecatã mai serioasã.„Ele pot fi de o realã calitate literarã precumSatiricon-ul lui Petroniu. Mai mult, romanul dedragoste nu e niciodatã cenzurat decât pentrucâteva pasaje, el constituie o formã fixã în careindecenþa este întotdeauna temporarã ºitemperatã. Dificultatea de a-i alcãtui rechizitoriulvine mai exact din faptul cã scriitorul galantanticipeazã condamnarea ce urmeazã ºi îºiconstruieºte a priori propria apãrare. [...] Apresãra o lucrare galantã cu frumoase moralitãþiînseamnã a cãuta sã-l pãcãleºti pe cititor (10).”

Reflecþiile lui Diderot le reiau ºi leaprofundeazã pe cele ale lui Malesherbes. Acestapledeazã pentru o liberalizare a cenzurii, caretrece, dupã el, printr-un acord sistematic alpermisiunilor tacite. Scrisoarea asupra comerþuluicu cãrþi e un text politic major în acest sens.

Diderot ia apãrarea drepturilor inalienabile alescriitorului asupra proprietãþii ºi produsuluimuncii sale, noþiunea centralã a argumentãrii salefiind libertatea. Iatã un citat în care autorulpledeazã în favoarea libertãþii de expresie:„Împrejmuiþi, domnule, toate frontierele cu sol-daþi, înarmaþi-i cu baionete pentru a respingetoate cãrþile periculoase ce se vor ivi, ºi acestecãrþi, scuzaþi-mi expresia, le vor trece printre picio-are ºi vor sãri peste capetele lor ajungând în mâi-nile noastre. [...]” Am putea totuºi fi oarecum sur-prinºi de faptul cã se permitea publicarea unoropere adeseori infame într-o guvernare ecleziasticã;dar vom înceta sã fim surprinºi când vom afla cãsub aceastã guvernare despoticã pentru popor,nobilimea e independentã dar ºi despoticã larândul ei.

Atentarea la bunele moravuri a fost adeseainvocatã pentru a interzice opere considerate cafiind licenþioase sau care deranjau moraladominantã, iar exemplul francez ilustreazã binepermanenþa unei voinþe de a lupta împotrivaacestor producþii. Literatura e forma de expresiecare a fost cel mai constant supusã furieicenzorilor, unii autori plãtind cu viaþa alegereaacestui tip de literaturã. Atacul asupra celui carescrie, difuzeazã sau elaboreazã o operã constituiechezãºia cea mai sigurã a tãcerii acestuia pe viitor.Moartea sa uneori, întemniþarea adesea, suntpurtãtoare ale unei exemplaritãþi în mãsurã sãdescurajeze rãzvrãtirea sau pe discipolii lor:Socrate, Giordano Bruno, Étienne Dolet, GiulioCesare, Vanini, Claude le Petit, Voltaire, Diderot,marchizul de Sade, pânã la Federico GarciaLlorca. A descoperi cãrþile ilegale ale secolului luiVoltaire ºi Rousseau presupune a intra în câmpulliteraturii clandestine, unde acestea parcurgitinerariul tipar-rug-Infern (11), ºi hrãnesc o unicãviziune asupra lumii: religia e imposturã, Bisericae opresiune, regele e un homuncul iar amantelesale adevãratele conducãtoare ale regatului.

Note:1. Didier Foucault, Histoire du libertinage. Des

goliards jusqu’au marquis de Sade, Paris, PUF, 2008, p. 440. (t.n.)

2. În sinea sa dupã voinþã, în exterior dupãobiceiuri.

3. Vanini e primul gânditor (douã secole înaintealui Darwin) care a respins ipoteza creºtinã a fixitãþiispeciilor de dupã Genezã, ºi a formulat ipoteza cãomul ar putea descinde din maimuþã.

4. Robert Darnton, Édition et sédition. L’univers dela littérature clandestine au XVIIIe siècle, Paris,Gallimard, col. NRF Essais, 1991.

5. Citat în Jean M. Goulemot, Ces livres qu’on nelit que d’une main, Paris, Minerve, 1994, p. 22. (t.n.)

6. Ibid. (t.n.)7. Olivier Pot, La question de l’obscénité à l’âge

classique, revista XVIIe siècle, Nr. 173, oct.-dec. 1991,anul 43, nr. 4.

8. Jean Christophe Abramovici, Le livre interdit,Paris, Petite Bibliothèque Payot, col. Classique, 1996, p. 77.

9. Ibid., p. 127. 10. Ibid., p. 129.11. Infernul Bibliotecii Naþionale a fost creat în sec.

al XIX-lea de primul consul dupã modelul BiblioteciiVaticane ºi reprezintã o bibliotecã cuprinzând romaneuºoare, pamflete sau desene interzise de-a lungulistoriei. Focul a devenit pentru diverºi cercetãtoricontemporani, precum Pascal Pia, unul din elementeleprincipale ale mitologiei cãrþii.

2244




2255




Împãtimiþii lecturii ºtiu cã trãim momente cândsoarta cãrþii se aflã în cumpãnã: cât va mairezista acest minunat obiect confecþionat din

hârtie, carton ºi cernealã tipograficã ºi cât derepede va fi înlocuit de textele salvate pe CD-urisau stocate în hard disk-ul computerului? Recent,în L’Express, doi intelectuali de vazã ai epociinoastre au angajat o discuþie despre carte,memoria omenirii, avantajele ºi dezavantajelesuportului tradiþional, de hârtie, ºi ale celuielectronic. Cei doi sunt Umberto Eco (semnatar,împreunã cu Jean-Claude Carriere, al cãrþiisugestiv intitulate N’espérez pas vous débarasserdes livres) ºi Bruno Racine, romancier, fostDirector al Centrului Cultural Pompidou,actualmente Preºedinte al Bibliotecii Naþionale aFranþei. Redãm mai jos fragmente esenþiale dindiscuþia celor doi înþelepþi, provocatã de apariþiacãrþii mai sus amintite.

„Cartea nu va sucomba”, acesta este titlulprimului capitol al operei domniilor voastre.Umberto Eco, sunteþi chiar atât de optimist?

Umbeto EEco (în continuare UE): Da. Cel maiciudat lucru este cã Sony a ales cartea noastrãdrept cap de listã pentru titlurile e-book pe careintenþioneazã sã le lanseze. Nãstruºnicã piruetã,nu?

Vã începeþi demonstraþia cu o premisã foartesimplã: ca ºi lingura, ciocanul sau roata, cartea aatins perfecþiunea.

UE: Un instrument ce poate fi frunzãrit, poatefi citit în timpul unei pene de curent, la altã sursãde luminã, poate fi luat pe vapor, în baie sauchiar în patul în care faci amor, fãrã sã fienecesarã o prizã. Ceea ce nu înseamnã cã nu sepoate trece, aºa cum s-a trecut de la pergament lahârtie, la un alt material, bunãoarã plasticul.

Bruno RRacine (în continuare BR): Cu adevãratcartea a ajuns la perfecþiune. Niciodatã nu a fostmai ieftinã fabricarea ei, este rãspânditãpretutindeni, poate fi împrumutatã ...

Dar scrieþi în volumul Dvs.: „Nimic maiefemer decât suporturile zise durabile.”

UE: Cred cã mã numãr printre primii care auscris la un ordinator, un Olivetti, în 1983. Amfolosit dischete flexibile ºi rigide, discuri, cartuºe... Acum mi-e imposibil sã-mi recuperez texteleînregistrate pe dischete flexibile, întrucâtcalculatoarele actuale nu le mai pot citi – doardacã aº pãstra în peºtera mea, ca unii excentrici,câteva generaþii de ordinatoare. Pe cândincunabulele colecþionate de mine le pot admiraad vitam aeternam.

BR: În aceeaºi ordine de idei, se pune oproblemã pentru instituþiile ca BibliotecaNaþionalã: cum sã colecþionezi manuscriselescriitorilor care nu mai lucreazã decât pecomputer? Englezii pun acum la punct unprogram destinat autorilor ºi universitarilor, caresã salveze toate etapele redactãrii, implicit genezagândirii lor.

UE: Aveþi dreptate, în era ordinatoarelor sepune aceastã chestiune. Dar ea s-a pus ºi înainte.Circulã povestea acelui „escroc” de Lamartine,care afirma cã un poem i-a venit în minte într-onoapte, într-o pãdure zgâlþâitã de furtunã. Dupãmoartea poetului, a fost deschis un sertar în cares-au gãsit nenumãrate ciorne: lucrase la poemulrespectiv zece ani! Mai este ºi modestul romancieritalian cãruia o universitate americanã, la

insistenþele unui prieten, i-a achiziþionat, prin1960, manuscrisul contra a 5.000 de dolari – peatunci o avere. Dar omul nu mai aveamanuscrisul! A fost obligat sã-l creezeredactilografiind cartea la maºinã, fãcândnumeroase ºtersãturi, note marginale ...

BR: În memoriile sale, Claude Lanzmannrelateazã cã socrul sãu îi punea pe unii poeþi, caEluard, sã fabrice ciorne false, ca sã le vândãscump clienþilor creduli. De aceea existã zeceversiuni ale poeziei Liberté, toate scrise de mânalui Eluard.

ªi dumneavostrã credeþi, Bruno Racine, cãversiunile elctronice sunt perisabile?

BR: Bineînþeles. Conservarea pe timpîndelungat a resurselor electronice e o adevãratãbãtaie de cap. Îi consacrãm multe ore ºi sumedeja colosale. Dar este foarte posibil ca pestedouãzeci de ani cartea sã aparã mai întâi subformã electronicã ºi sã fie imprimatã la cerere. Neputem imagina cã vor fi înmagazinate în silozuri,la þarã, copii de securitate, pe hârtieindestructibilã. Enciclopediile, ca ºi anumitepublicaþii ºtiinþifice, deja nu existã decât în formãelectronicã. Mai este ºi producþia giganticã de peInternet. O bibliotecã mare ca a noastrã –beneficiarã a depozitului legal – se întreabã,totuºi, cum sã selecþioneze.

UE: Se pune, într-adevãr, problema trierii ºi afiabilitãþii. Orice gãgãuþã poate scrie ce pofteºtepe saiturile considerate fiabile. Am aflat dinWikipedia cã m-am cãsãtorit cu fiica editoruluimeu. Cu Larousse sau Encyclopedia Britannicaºtiu cã mai multe generaþii de gentlemani serioºiau verificat informaþiile.

Cum sã-i învãþãm pe tineri sã deosebeascãdatele corecte de cele false?

BR: Problema se pune doar pentru Internet.Din 60.000 de titluri primite de noi anual, prindepozit legal, unele nu sunt bune ori fiabile.Munca bibliotecarilor constã în a da internautuluiinstrumentele de navigare, ca sã ºtie alege.

UE: Dacã accesez un sait consacrat luiDescartes, sunt capabil sã desprind adevãrul defalsitate, dar dacã citesc despre acidul sulfuricsunt totalmente dezorientat... De fapt, nu existãregulã, importante sunt cunoºtinþele ºi flerul ...

BR: Eu sunt mai puþin îngrijorat. Primeleincunabile erau facsimile de manuscris. Un mediunou nu e ordonat ºi structurat de la început, dar,prin utilizare, se gãsesc soluþii fireºti pentruproblema verificãrii informaþiilor.

UE: De acord, peste douãzeci de anigeneraþiile viitoare nu vor mai avea acest tip deproblemã, dar eu voi fi mort, mã doare în cot.Totuºi, vorbind serios, de ce mai cumpãrãoamenii cãrþi? Se aflã ele într-un bun raportbiologic cu noi?

BR: Programarea noastrã mentalã e structuratãde carte. Dar tinerii vor avea un altfel de raport.Eu, practic, n-am primit niciodatã scrisori de lacopiii mei.

Dumneavostrã, Umberto Eco, aþi subliniat cãsingura corespondenþã scrisã de mânã o primiþide la francezi ...

UE: O primesc, într-adevãr, dar de multe orisunt incapabil sã o citesc ...

Care sunt celelalte avantaje majore?BR: În educaþie, lectura lentã. Logica lecturii

pe ecran este zapping-ul, accesul direct ºi rapid.Acesta deschide posibilitãþi considerabile, dar îndetrimentul însuºirii lente ºi integrale a unui text.Din acest punct de vedere, cartea în format clasiceste de neînlocuit. Ucenicia în ale lecturii poatecontrabalansa posibilitãþile infinite, darfragmentare, ale numericului.

UE: Poate cã trebuie sã revenim la lectura cuvoce tare. Înainte de secolul IV, oamenii citeau cuglas tare, fiindcã nu exista punctuaþie. Una dintrecuceririle civilizaþiei de mâine poate fi lectura cuvoce tare.

BR: Sunt de o sutã de ori de acord. Lectura cuvoce tare angajeazã tot corpul, îl angajeazã ºi pecel ce ascultã. Iatã o dimensiune abandonatã deeducaþia francezã, prea abstractã, prea cerebralã.

BR: Când eºti pãtruns de un text, doreºti sã-lpãstrezi. Or, cartea este un obiect conservabil,spre deosebire de suporturile electronice.

Pentru conservarea cãrþilor, nimic mai potrivitdecât o bibliotecã. Umberto Eco, dumneavoastrãcomparaþi biblioteca cu „o camerã frigorificã încare stocãm memoria, în aºa fel încât spaþiulcultural sã nu fie supraîncãrcat, dar fãrã sãrenunþãm la nimic.”

UE: Cultura nu înseamnã numai conservare,înseamnã ºi eliminare. Ea a ºters numelesoldaþilor de la Waterloo, dar în acelaºi timp aprevãzut tainiþe de comori, unde, când doreºte,istoricul sã regãseascã numele tuturorcombatanþilor.

BR: Reþin metafora camerei frigorifice, cãcivolumele nu se conservã bine decât la temperaturijoase. Dar dacã aceastã camerã evocã un loc undese pãstreazã cadavrele, asta mã cam deranjeazã.Prefer imaginea incubatorului.

Enorma campanie de numerizare lansatã deGoogle a provocat multe dezbateri. Ce credeþidespre ea?

UE: Dacã Google îmi distribuie operele, cudrepturi de autor rezonabile, unde e problema?Ca ºi Fidel Castro, sunt pentru distribuþia liberã acãrþii, ea nu este neapãrat pãguboasã. Lacincisprezece ani dupã apariþia Numeluitrandafirului, La Repubblica a oferit romanul cu oediþie a sa; s-au vândut douã milioane deexemplare!

Pentru ce Google numerizeazã cãrþile de osutã de ori mai repede decât BNF?

BR: Investiþiile lor se cifreazã la sute demilioane de dolari, în cadrul unui modelcomercial ce nu þine seama de reguli. Dar BNFeste biblioteca care primeºte cei mai mulþi banidin lume ca sã-ºi numerizeze fondul de cãrþi.Continuãm sã numerizãm 8 milioane de paginianual, adicã, în trei ani, 200.000 – 300.000 decãrþi.

Umberto Eco, sunteþi colecþionar. Cumpãraþicãrþi ºi de pe Internet?

UE: Da, fiindcã acolo gãseºti de toate. Darasta nu mã împiedicã sã dau o raitã prinanticariate, prãvãlii fabuloase pe care le gãseºti înorice oraº din lume. Anticarii sunt capabili sãdiscute cu tine trei ore, fãrã sã fie siguri cã veicumpãra ceva. Ceea ce îmi aminteºte de opropoziþie a lui Ionesco: „Conteazã doarcuvintele, restul e flecãrealã.”

Dar Dvs., Bruno Racine?BR: Eu colecþionez picturã. Nimeni nu e

perfect.

Dialog despre viitorul cãrþiiIng. Licu Stavri

flash-meridian

2266




S-a spus un lucru înghiþit cu noduri de cãtreumaniºti, ºi anume, cã orice descoperireºtiinþificã importantã este folositã mai întâi în

scopuri militare ºi abia apoi în aplicaþiile sale paºnice,care pot fi la rândul lor numeroase ºi cât se poate debenefice pentru omenire. Nu trebuie sã facem cineºtie ce efort de memorie ca sã ne convingem cãlucrurile stau chiar aºa. Înainte de a furniza curentelectric unor întinse regiuni de pe glob, fisiuneaatomicã a distrus oraºele Hiroºima ºi Nagasaki, iarpânã sã transporte oameni pe Lunã, rachetele cucombustibil lichid au produs destulã panicã ºidãrâmãturi în Londra anilor 1940 -‘44. Dinamita luiNobel stã la originea banilor pe care îi gospodãreºtefundaþia în cauzã inclusiv spre a acorda anual unimportant premiu pentru pace. Însã tot ea ucide saumutileazã militari ºi civili (de când cu terorismulinternaþional, parcã tot mai mult pe aceºtia dinurmã). Iar dacã mergem ceva mai înainte pe firulistoriei, vom observa, între altele, cã praful de puºcãn-a servit doar la jocurile de artificii, ci ca sã arunceîn mulþimea de dincolo de parapet obuze, încã de pecând acestea din urmã erau simple bile de fontã,împroºcate din tunuri cu þevi de cireº.

Tot astfel, ajungem sã vedem ºi în laptop-ul pur-tat la subsuoarã pe stradã o posibilã carabinãautomatã, dacã nu cumva chiar un declanºator deexplozie nuclearã, chimicã, bacteriologicã, întâmplãricu consecinþe dezastruoase pentru colectivitãþile alesedrept þintã. E un mod de a rosti un adevãr incomod:cã, în ciuda uluitoarelor schimbãri introduse de ciber-neticã ºi de erupþia informaticii în viaþa noastrã coti-dianã, disciplina aceasta de datã recentã se foloseºtenu doar pentru consecinþele sale salutare, ci ºi înscopuri dictate de concurenþa politico-economicã. Oconcurenþã adesea feroce, generatoare de noirãzboaie, care mai clasice, care de un tip sofisticat, deneconceput odinioarã.

Spionajul, de pildã, o activitate aproape la fel deveche precum prostituþia, cunoaºte acum forme rafi-nate de manifestare, prin exploatarea ilegalã a inter-netului. Pe parcursul întregii istorii umane, spionul aurmãrit avantaje personale obþinute adesea cu risculpropriei sale vieþi, întrucât nici statele, nici grupurile

de interese rivale nu prea ezitã sã-l lichideze, odatã cea fost descoperit. De când cu internetul, o asemeneaperspectivã aproape cã se exclude de la sine, fiindcã egreu de aflat cine anume ºi de unde spioneazã.Spionul nu mai este nevoit sã se apropie fizic de þin-tele sale, expunându-ºi astfel pielea pe teritoriul altuistat. El poate sã se aºeze liniºtit la tastatura com-puterului personal ºi sã exploreze obiective de lacelãlalt capãt al lumii, acolo unde, chiar dacã i seobservã atacul, plutonul de execuþie rãmâne cugloanþele netrase, întrucât nu poþi împuºca o fantomãfãrã ca fantoma în cauzã sã nu-þi râdã în nas.

În esenþã, s-au schimbat doar forma rãzboiuluisecret ºi mijloacele tehnice prin care este condus.Obiectivele spionajului modern rãmân de fapt celetradiþionale: adunarea de date secrete despre statulvizat ori despre compania rivalã, propaganda deintoxicare cu mesaje politice anume ticluite ºi actelede sabotaj. Acestea din urmã nu mai implicã acþiunimãrunte, precum aruncarea în aer a vreunui tunel decale feratã, ca în filmele de spionomanie stalinistãpatentatã. Ele urmãresc vandalizarea unei întregireþele informatice, iar uneori chiar atacarea infrastruc-turii statului cu care se poartã un rãzboi nedeclarat.Ca sã nu fiu învinuit cã rãspândesc vorbe goale, citezºi eu din raportul companiei de securitate McAfee(securitate a internetului, bineînþeles), care stabilea,de pildã, cã numai în anul 2007 circa 120 de þãri audezvoltat metode de folosire a internetului ca armãîmpotriva pieþelor financiare din alte þãri ºi chiarîmpotriva sistemelor de computere guvernamentale.Dacã iei în considerare numãrul total al statelor depe glob, cifra de mai sus e de-a dreptul impresionan-tã, stârnind – presupun – invidia nu prea multelor þãrirãmase în afara acestei competiþii de tip nou, lamodã în lumea contemporanã.

China, cu ambiþiile ei de putere economicã mon-dialã, figureazã în fruntea listei crimelor cibernetice.Faptul îmi pare chiar normal, întrucât la miliardul delocuitori ai acestui imens teritoriu asiatic trebuie sãexiste, statistic vorbind, mãcar un modest milion dehackeri. Atacurile lor au vizat îndeosebi India, þarãvecinã ºi dintotdeauna rivalã, dar ºi unele stateavansate din punct de vedere economic, precum

Germania ºi SUA. În acestea, interesele par sã fie nudoar ale expansivei diaspore chinezeºti, ci ºi unelemai obscure, pe seama cãrora sã merite a fi declanºatun rãzboi cibernetic (negat, bineînþeles, cu vehemenþãde autoritãþile de la Beijing). O serie de atacuri s-auprodus ºi dinspre computerele ruseºti, asupra Estonieiºi Georgiei. Implicarea autoritãþilor de la Moscova afost ºi ea negatã oficial, însã rãmâne în continuaresuspect faptul cã loviturile aplicate sistemelor infor-matice ale parlamentelor, ministerelor, bãncilor dinþãrile amintite se produceau pe fondul unor eveni-mente politice neplãcute pentru ruºi, precum relo-carea statuii soldatului sovietic de la Tallin ºi conflic-tul din Osetia de Sud.

Rãzboiul cibernetic pune în pericol infrastructuracivilã a statului atacat la modul acesta jucãuº, ºi oface uneori cu o eficienþã comparabilã cu a operaþiu-nilor de pe un eventual front real, de tip clasic. Elvizeazã centre nodale: comunicaþiile (legãturile reali-zate pe internet, liniile telefonice, posturile de radioºi TV), dar ºi drumurile, rezervele de apã, reþelele deenergie, în fine, tot ce trebuie dereglat sau distrus încazul unui conflict armat pentru a obliga inamicul sãcapituleze. Nu e de mirare cã americanii iau foarte înserios eventualitatea unui Cybergeddon (transpunereîn registru cibernetic a Armageddonului biblic) ºi cãatât FBI-ul, cât ºi forþele aeriene ºi-au creat divizii spe-ciale menite sã preîntâmpine ameninþarea venitã, înce-i priveºte, via internet. Spionajului i s-a rãspunsîntotdeauna prin acþiuni de contraspionaj. Acesta totun fel de spionaj este, dar legalizat, ºi se vede astãziobligat sã-ºi conducã activitãþile prin acelaºi universcibernetic care a devenit mediul preferat al partene-rilor de balet secret.

Când intervine însã Pentagonul, lucrurile capãtãaltã amploare. La Barksdale, în Louisiana, existã dejao unitate de comando specializatã în rãzboiulciberspaþial. Ea ameninþã cu intervenþii dure în oricepunct din lume unde se va declanºa un atac „tero-rist” de tip electronic. Dacã mã gândesc la rachetelepe care le poþi atrage prin simplul fapt cã vorbeºti laun telefon mobil deconspirat, încep sã cred cã nicihackerul nu mai poate sta chiar atât de liniºtit pe câtîl vedeam la începutul acestui articol. O rachetãasemãnãtoare riscã sã-i spulbere tastatura computeru-lui, dimpreunã cu tot ce se mai gãseºte pe o razãapreciabilã în jurul ei.

Rãzboiul ciberneticMircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

Ediþia a VIII-a a Academiei de toamnã„Europa Artium” a debutat la Cluj, luni,19 octombrie 2009, cu o expoziþie-

eveniment – Syo / Atelier – semnatã de artistuljaponez Tarohei Nakagawa ºi de pictorul clujeanIoan Sbârciu, preºedintele Universitãþii de Artãºi Design Cluj-Napoca. Conceptul Academiei detoamnã „Europa Artium” aparþine lui IoanSbârciu, care a iniþiat seria de evenimenteartistice ºi culturale în toamna anului 2002,reunind astfel, sub egida acestei manifestãridevenitã de tradiþie nu numai la Cluj, ci înRomânia, nume celebre în þarã ºi peste hotare –Dan Hãulicã, Markus Lüpertz, René Burri,Hermann Nitzsch, º.a. – care au venit la EuropaArtium pentru a se întâlni cu publicul iubitor deartã ºi pentru a-ºi prezenta creaþia într-un spaþiunou, însã proaspãt, subiect de inspiraþie ºi demeditaþie.

Revenind la expoziþia deschisã la Muzeul deArtã Cluj în perioada 19 – 31 octombrie 2009,dacã artistul japonez Tarohei Nakagawa s-a aflatpentru prima oarã în România ºi, tot înpremierã a expus în compania unui artisteuropean, pictorul Ioan Sbârciu a mai fostprezent în astfel de expoziþii „duet” împreunãcu artistul german Markus Lüpertz în anul 2005(„Misterul prieteniei” la Muzeul de Artã Cluj) ºi

în 2007 („.Peisaj, Om ºi Lucru. Arta carestabileºte reguli” la Galeria de ArtãContemporanã a Muzeului Brukenthal dinSibiu). Dincolo de un dialog Occident – Orient,

vertical – orizontal, alb – negru (cu trimitereclarã la yin ºi yang), numitorul comun alexpoziþiei Syo / Atelier îl reprezintã, atâtpersonalitatea puternicã ºi calitatea deconducãtori de ºcoalã pe care o au cei doi artiºti(Tarohei Nakagawa – directorul Art SchoolGinza ºi Ioan Sbârciu – preºedintele UAD Cluj-Napoca), cât ºi perseverenþa ºi munca susþinutãîn realizarea lucrãrilor expuse.

Celui care se hotãreºte sã treacã pragulacestei expoziþii i se deschide o lume în carearta japonezã a caligrafiei, aºa cum înþelegeTarohei Nakagawa sã o practice, completeazãsau se întrepãtrunde cu peisajele spaþiuluitransilvan, atât de drag pictorului Ioan Sbârciu.Abstractul scrierii japoneze întâlneºte abstractullucrãrilor artistului clujean într-un dialog ºi algestului artistic spontan sau îndelung gândit ºipregãtit. Pe de o parte descoperim un elgiu adusdetaliului ºi spontaneitãii prin lucrãrile semnatede Tarohei Nakagawa ºi care au ca punct deplecare cuvântul Zen rupa, iar pe de altapãtrundem în universul creaþiei lui Ioan Sbârciuunde pãdurea transilvanã cu luminile ºi umbrelesale se autodefineºte ca „axis mundi”. DacãTarohei Nakagawa îºi construieºte lumea desimboluri cu ajutorul cuvintelor rupa-khandha(formã materialã), rupa-ayatana (obiectul vizibil)ºi nama-rupa (nume ºi formã sau minte ºi corp)toate elemente constitutive ale primordialuluirupa, unul din simbolurile centrale în peisajelelui Ioan Sbârciu îl reprezintã soarele negru,expresie a demiurgului sau dimpotrivã adistrugerii pe care acþiunea umanã o poateaduce mediului înconjurãtor (vezi Soarele negrula Roºia Montanã).

Syo / Atelier îºi mai întâmpinã vizitatorii ºicu un sentiment compleºitor de admiraþie faþãde scenografia spaþiului, dar ºi cu cel careprovine din simplitatea ºi frumuseþea expoziþieica unic obiect.

2277




Ierarhiile se scimbã de la o zi la alta, asta esigur. Surpriza este însã alta ºi vine dintr-odirecþie, am numit Comitetul Olimpic

Internaþional, care îºi asumã mariresponsabilitãþi. Se uitã prea repede ºi prea uºorfaptul cã Brazilia nu-ºi poate depãºi statutul deþarã din lumea a III–a!!! Aprecierea estesurprinzãtoare, ºocantã putem spune, dacã negîndim numai la faptul cã Brazilia ocupã locul10 în ierarhia economiei mondiale, loc bun,foarte bun chiar. Unul care se va îmbunãtãþipînã în 2016, cînd Brazilia va deveni “a cinceaþarã din lume”, potrivit declaraþiei preºedinteluibrazilian Lula da Silva.

De unde atunci aceastã reþinere faþã denominalizarea Braziliei ca þarã organizatoare aJocurilor Olimpice de varã din 2016? Întrebareaare douã rãspunsuri certe. Primul vizeazãsãrãcia, fãrã alte comentarii. Al doilea este legatde rata mare a criminalitãþii, lipsa minimeisecuritãþi stradale dacã vreþi. ªi asta în condiþiileîn care Brazilia organizeazã anual, importanteevenimente culturale, politice, sportive. Contextîn care ajunge sã amintesc faptul cã în 2014,Brazilia va organiza din nou Campionatul

Mondial de fotbal, onoare pe care a mai avut-oºi în 1950.

Nominalizarea acordãrii organizãrii unei noiediþii a Jocurilor Olimpice de varã, are ceva dinfastul nominalizãrilor la importantele premii dindomeniul industriei cinematografice saumuzicale. Este o competiþie acerbã, una în careintrã cei mai buni dintre cei buni. ªi pentru2016, au intrat în cursa organizãrii JocurilorOlimpice de varã, ºapte oraºe. Au sperat laonoarea 2016, Praga (Cehia), Baku(Azerbaidjan), Doha (Qatar), Chicago (StateleUnite), Madrid (Spania), Tokyo (Japonia) ºi Riode Janeiro (Brazilia). Primele trei au cãzut laprimele tururi de selecþie. Au intrat în cursafinalã, Tokyo cu avantajul experienþei (sã nuuitãm ediþia 1964), Chicago cu experienþa tipicamericanã (precedentele reuºite fiind Saint Louisîn 1904, Los Angeles în 1932 ºi 1984, Atlanta în1996), Madrid (nu se uitã deloc Barcelona,1992), Rio de Janeiro, capitalã veºnic perdantãdacã ne gândim la rateurile numite 1936, 1940,2004 ºi 2012.

Care sînt deschiderile oferite de Rio de

Janeiro pentru 2016? Le gãsim în perioadapropusã pentru desfãºurarea Jocurilor Olimpicede varã, 5 – 21 august, le regãsim în bugetul depeste zece miliarde de dolari, suport financiarce vizeazã îmbunãtãþirea infrastructurii, aspaþiilor necesare ºi nu în ultimul rînd, leregãsim în promisiunile de îmbunãtãþire amãsurilor de securitate. Sînt speranþele celor’66’ care au votat pentru Rio de Janeiro. Sîntsperanþele miilor de oameni, a celor care credcu adevãrat în spiritul olimpic.

Noutãþile dinspre Brazilia nu sînt delocliniºtitoare. Recentele schimburi de focuri dintreforþele armate ºi traficanþii de droguri ridicã noisemne de întrebare. Ziua de 19 octombrie,2009, rãmîne una sîngeroasã în istoria recentã aoraºului Rio de Janeiro, oraº cu aspiraþiiolimpice, primele pentru America de Sud. 19 octombrie înseamnã peste douãzeci de morþi– traficanþi ºi poliþiºti deopotrivã – peste douãmii de poliþiºti în misiune de patrulare ºiintervenþie, o comunitate internaþionalãîngrijoratã de noul val de violenþe. ªi totuºi...

Sã credem în aceastã decizie luatã laCongresul Olimpic de la Copenhaga, la finelelunii trecute. La urma urmei, Rio de Janeiroînseamnã, în spirit olimpic, 38 de disciplinecuprinse în 26 de sporturi, douã în premierãabsolutã, rugby în 7 ºi ... golf. Lumea sportuluise înnoieºte de la o ediþie la alta, ierarhiilesocial – politice se schimbã ºi ele de la o... zi laalta. Noi? Este un alt palier, o altã temã ...

atelier

Tarohei Nakagawa-Ioan SbârciuLa Muzeul de Artã din Cluj-Napoca

Gabriela Rostaº

sport & culturã

Rio de Janeiro sau riscurileasumate ale ComitetuluiOlimpic Internaþional

Demostene ªofron

2288




Aºteptam cu mult interes o nouã ediþie afestivalului sibian. Acum doi ani, prima meaieºire la Astra; am fost fascinat de calitatea

propunerilor cinematografice, de seriozitateamajoritãþii proiectelor întîlnite în festival, de forþa pecare o are festivalul, o forþã datã de provocareaintelectualã continuã pe care o susþin filmele prezenteaici. ªi profesionalismul organizatorilor eincontestabil, iar toate acestea dau Astrei clasã.

În aceastã ediþie mi-am propus sã urmãrescîntreaga competiþie studenþeascã. Ceea ce am ºi fãcut,doar cã în felul acesta am sacrificat competiþiainternaþionalã în mare mãsurã ºi, în rest, din cauzã cãam ales sã vãd proiecte ale unor autori cunoscuþi(cum sînt Leonard Retel Helmrich, Andrei Ujicã oriFrederick Wiseman) sau proiecþiile Focus (legate deTurcia, în acest an), am neglijat ºi competiþiaromâneascã. Legat de întreceri, înainte de toate, credcã punerea laolaltã a tuturor filmelor – fie elescurtmetraje fie lungmetraje – nu a fost o opþiunesãnãtoasã fiindcã e clar cã anumite filme(scurtmetrajele ºi mediumetrajele) pierd din startºansele de a învinge. Prin natura lor, filmele descurtmetraj nu implicã munca de cercetare ºi defilmare pe care o presupune întocmirea unui proiectde lungmetraj, iar atunci cînd vorbim despredocumentare de autor, dincolo de calitãþilecinematografice vizibile pe ecran, conteazã ºi efortuldepus la închegarea unui proiect. E o diferenþã deamploare clarã între cele douã tipuri de demers –exact aºa stau lucrurile ºi în ceea ce priveºte filmul deficþiune –, de aceea o evaluare separatã a filmelor ar

putea fi mai potrivitã. Dacã în acest an mi-am dedicat ºederea la Sibiu în

primul rînd filmelor sudenþeºti, o sã încep cu elelatura filmicã a acestei relatãri. Secþiunea a fostcîºtigatã de Zoltan Csubrilo (Ungaria) cu Until theTime Comes..., un film cu o bunicã înþeleaptã, care,la cei optzeci de ani ai sãi, trebuie sã ducã în cîrcã ºigospodãria ºi trebuie sã facã faþã ºi provocãrilorstatului. Familia o ajutã sã adune porumbul de pecîmp, opreºte ce e necesar pentru gãini ºi ce mai areprin curte, restul cautã sã-l vîndã. Merge la piaþã cuouã, pentru a face bani sã plãteascã facturile ºiasigurarea medicalã. La moartea soþului ei a avutprobleme cu firma de asigurãri medicale, dar întretimp apele s-au liniºtit. Acum e doar ea cu pisicile,cîinii ºi orãtãniile. De la tatãl sãu a învãþat cã uºacasei trebuie închisã, dar nu pentru a te izola delume, ci pentru cã vîntul o poate lovi de perete ºi opoate rupe. Tot tatãl sãu îi spunea cã dupã ºaizeci deani fiecare zi în plus e un cadou divin, iar ea sebucurã de mii de astfel de daruri divine. Nu poþimuri cînd vrei tu, spune bunica, ºi nimeni nu poate fiîngropat de viu. Aºa cã pînã va sosi clipa aceea, pînãva veni vremea, trebuie sã caute sã îºi ducã seninãzilele. Asta încearcã sã arate ea celor din jur.

Chureca este numele pe care îl poartã cel maimare teren de depozitare a gunoaielor din Nicaragua.E situat în afara capitalei Managua ºi e adãpost ºisursã de trai pentru mai bine de cinci sute de oameni.Ei trãiesc în barãci numerotate. Viaþa locuitorilor uneiastfel de barãci, cea cu numãrul 068, e observatã deMargallo Acebron ºi Toni Edo Diaz (Spania) în filmul

Family 068. Fãrã comentarii, fãrã interviuri despreactivitatea lor cotidianã, fãrã semne de întrebare ºifãrã a judeca, autorii observã ceea ce fac subiecþii lor.Cei din urmã selecteazã materiale reciclabile, din elestrîng ceva bani, în rest au o viaþã destul de normalã(vorbesc între ei, cresc copii, rîd, gãtesc, îºi factoaleta). Doar cã normalitatea lor e plinã de muºte ºi,la crepuscul, între munþi de gunoaie ºi cu un cerroºietic la orizont, e destul de înfiorãtoare. Un filmcare prin propunere, prin subiect e deja interesant ºi

Îmbulzeala gãlãgioasã de pe ecranul magic nu-l poate duce cu gândul pe suspiciosul zeuVideo decât la concluzia cã toþi zgâiþii ãºtia ai

zilei sunt atinºi de sindromul lui Andy Warhol 15minute de celebritate. Ce tu program politic? Sãzâmbesc seducãtor camerei. Ce tu soluþii pentruieºirea din crizã? Sã vadã norodul ce ºmecher ºtiusã fiu în condiþii de crizã. Ce tu verticalitatemoralã, când pot sã duc pe toatã lumea cu preºul ºinimeni nu mã ia la rost! Singurul scop: sã fiu pesticlã, fie ºi pentru 15 minute, vorba lui Warhol,deºi el a plãtit scump vorba asta. Dar asta e o altãpoveste.

În toatã zãpãceala asta, Video observã cumcerberul CNA cu 11 capete sare la gâtuldemocraþiei. Amenzile încep sã curgã spre apãrareapreºedintelui. Mircea Badea, prea slobod la gurã,plãteºte din greu pentru flecãrelile lui pline desavoare, îndreptate cãtre cine nu trebuie.Sporovãiala lui nu conþine niciun limbaj licenþioscând le ironizeazã pe pitulicile dezgolite de printabloide obscene, ca sã strãluceascã nude (înexterior) ºi vide (în interior), dar e consideratãpericuloasã ºi ca atare sancþionatã împachetarea cumetafore pamfletare a femeiuºtii care a recunoscutcã o anumitã decizie a peºedintelui a lãsat-o „fãrãcuvinte”, deci „mutã”. Persoana în cauzã nu semulþumeºte cu „15 minute de celebritate”, vreadirect nemurirea, livratã pe ºest din bani publicitocmai de la Cotroceni. Cel care a îndrãznit s-o facã„mutã” pe purtãtoarea de poºetã nemuritoare e pus

la zid de cei 11 care au dreptul sã exprime „opiniiavizate”, pentru cã ei au absolvit „Facultatea deOpinie”. De pildã, Dan Grigore, unul dintre juraþi,dupã ce ºi-a urcat „pianul scurt” în „garsonerianebunaticã” a amantei ºi a fost satirizat decaþavenci, ar dori sã-ºi extindã puterea ºi asuprapresei scrise ca sã poatã penaliza în voie de peclapele pianului incisivitatea indiscreþilor. Conflictulnu este între douã sau mai multe personaje, ci întredorinþa ascunsã de a controla dictatorial ce-ºiîntinde tentaculele ºi democraþia realã a presei, înzadar trâmbiþatã. E mai grav decât dacã ar fi vorbadoar despre doi dueliºti ce-ºi aparã onoarea.Ghinionul este cã Mircea Badea a fost luat încolimator de persoanele numite politic în funcþiedin CNA.

Ce mai observã din colþul sãu Video? Cât degrozavi sunt cei înscriºi pe lista candidaþilor lapreºedinþie. De pildã Neti Meir. Se ia la harþã cublondele lui Negru, dar habar nu are ce formã deguvernãmânt are þara în care vrea sã fie...preºedinte. Se vede cã neruºinarea nu cunoaºtelimite în România. Nu numai blondele au râs, ci ºicurcile. Hazardul a decis ºi de data asta mai promtca societatea civilã. La numai câteva zile dupãspectacolul jalnic de pe Antena 1 am aflat cãobraznicul „catindat” a ajuns unde se presupuneacã îi este locul: în arest pentru potlogãriiincalificabile pentru un ins cu asemenea pretenþii.Dupã Neti Meir n-au plâns decât Mircea Badea ºiOreste. Badea a ratat ocazia de a ajunge prim-

ministru, iar Oreste ministru al culturii. Au maiabandonat cursa Ion Coja, Miron Cozma ºiPrincipele Radu. Din cei trei doar, reprezentantulcasei regale e de regretat, ºi nu pentru cã ar fi avutºanse reale, ci pentru cã ar fi putut arãta un modelde civilitate în campanie. Ceilalþi reprezentanþi aigrupului „prezidenþiabilii anonimi” s-au înscris laaceastã „gâlceavã între microbiºtii politici” ca sãaibã cu ce se lãuda la bãtrâneþe: „am candidatalãturi de Geoanã ºi Antonescu în 2009”. Atât.Pentru cã în urma lor rãmâne doar codrul verde,întruchipat pur decorativ de Cernea Remus-Florinelde la Partidul Verde.

Toþi aceºti jucãtori de bambilici rãmân într-uncon de umbrã destinat de regulã rezervelor. Enevoie ºi de umpluturi. Zeul Video îl vede însã peprimul loc în topul „15 minute de celebritate” pepionul pus sã facã un pas înainte din anonimatLucian Croitoru. E limpede cã nu avea ce cãutaîntre rechini un peºtiºor liric, tehnocrat, meticulos ºimelancolic. Ultima lui prestaþie din Parlament aînsemnat dezvãluirea sensibilitãþii sale, totalincompatibile cu uraganul intereselor politice alemomentului. Când a vãzut cã nu mai are niciunargument puternic, a dat-o pe recitarea unor versuridin Lucian Blaga. Sã fi fost un avertisment, opremoniþie pentru numirea primului ministru de adoua zi? Dacã n-a reuºit sã facã un guvern, LucianCroitoru a reuºit sã facã un cenaclu literar înParlament. ªi el se va putea lãuda la bãtrâneþe cã afost câteva zile prim-ministru desemnat. Atât. Darde ce trebuie sã suporte naþiunea astfel de meciuribalcanice? se întreabã retoric Video.

Versuri în Parlamentzapp-media

eveniment

Adrian Þion

Astra Film Festival la zece aniLucian Maier

(continuare în pagina 34)

2299




Ajuns la cea de-a 15 ediþie, festivalul MusicaViva este principalul eveniment anualconsacrat în Portugalia artei sonore

contemporane. Iniþiatorii sãi – distinºii oameni deculturã Miguel ºi Paula Azguime – se dovedesc afi, simultan, muzicieni excelenþi ºi valoroºiorganizatori. Sfidând criza globalã, Musica Vivaºi-a reafirmat ºi în toamna stressantului an 2009vocaþia de mediu privilegiat pentru promovareatendinþelor de ultimã orã, atât din creaþiaautohtonã, cât ºi din cea internaþionalã. Relevantepentru ponderea festivalului mi se par locaþiilealese: exclusivistele complexe culturale CCB(Centro Cultural de Belém) ºi FundaþiaGulbenkian, claustrul copleºitoarei MãnãstiriJerónimos, miticul tramvai 28 – pe traseul dintreCemitério dos Prazeres (Cimitirul plãcerilor) ºiMãnãstirea Graça – º.a.m.d. Dintre compozitoriide renume incluºi pe afiº menþionez doar câþiva:Debussy, Schoenberg, Berio, Xenakis, MortonFeldman, Franco Donatoni, Earle Brown, ca ºiautori portughezi precum Jorge Peixinho, CândidoLima (omagiat la împlinirea a 70 de ani),Emmanuel Nunes, Antonio Pinho Vargas, SergioPelágio. Ultimii doi sunt mult-apreciaþi pentrucontribuþiile lor la dezvoltarea jazzului pe pãmântlusitan. Hiperactivul, polimorful Miguel Azguimenu putea absenta de la un asemenea festinrepertorial: el a conceput o operã (comandatã deCCB) pentru ansamblu de camerã, instrumenteelectronice ºi narator, pe tema basmului luiPerrault Motanul încãlþat.

Dând curs iniþiativei Institutului CulturalRomân din Lisabona, selecþia operatã deorganizatori a cuprins ºi o searã consacratãprincipalmente celei mai noi generaþiicomponistice din þara noastrã. Proiectul, intitulatFocus Romania, fusese pus la cale de cãtrecompozitorul român stabilit în Suedia CristianMarina, împreunã cu grupul Pearls Before SwineExperience din Stockholm. Dupã vizionarearecitalului dat de aceºtia pe scena Academiei deMuzicã din Cluj în 2008, l-am recomandat

colegului Dan Shafran, director al ICR dincapitala suedezã, spre a fi prezentat publiculuinordic. Prodigioasa carierã componisticã ºiimpresarialã a tânãrului Marina (nãscut în 1965,fost preºedinte al Societãþii CompozitorilorSuedezi între 2001-2004) i-a permis sã-imobilizeze pe junii sãi colegi români pentrucrearea unor lucrãri în conformitate cu strategiaasumatã de P.B.S.E. Cvartetul îºi propune nici maimult, nici mai puþin decât sã facã muzica eruditãcontemporanã accesibilã publicului larg (ba încã,pe cât posibil, ºi tânãr!). Pe ce mizeazã GeorgeKentros/vioarã, Sara Hammarström/flaut, MatsOlofsson/violoncel ºi Märten Landström/pian? Eibine, în primul rând pe... durata pieselor: acesteatrebuie sã aibã doar în jur de cinci minute! Pare osoluþie forþatã, dar – dupã cum o demonstreazãsuccesul „experimentului perlo-porcin” –funcþioneazã de minune. Într’o lume unde crizelese succed ºi se diversificã, aceea a timpului adevenit o maladie cronicã. Poate ºi dintr’unanume pragmatism scandinav, cvartetul suedez sebazeazã pe urmãtorul raþionament: decât sã-lobligi pe spectator la o audiþie îndelungatã, cuºanse de concentrare incerte, mai bine sã îi oferiminiaturi pe care le poate recepþiona înintegralitate, la cote maxime de atenþie.Compozitorii ce s’au lãsat prinºi în acest „canon”au avut mult de câºtigat în privinþa impactului lapublic. Adevãrul e cã formula ar fi rãmas literãmoartã, dacã n’ar fi fost animatã de calitãþileinterpreþilor: muzicalitate, competenþã îndomeniul abordat, interacþiune, coerenþã, spiritludic... Mai mult decât atâta, violonistul GeorgeKentros oferã la fiecare reprezentaþie, în posturãde prezentator, mici monoloage cu valenþe deshow humoristic, optim spre a destinde atmosfera(ºtiind prea bine cã „seriozitatea” excesivã, ºi rãuînþeleasã, e un mare handicap pentru muzicã). Nunumai dezinvoltura, ci ºi alura lui Kentros mi l-auamintit pe Nigel Kennedy, însã într’o ipostazãmult mai apropiatã colectivismului scandinav

decât star-system-ului anglo-saxon.În urma negocierilor dintre ICRL ºi organiza-

torii festivalului, s’a cãzut de acord ca programulsã cuprindã cinci compozitori români, doi por-tughezi ºi doi suedezi. Ca personalitate aniver-satã, Cândido Lima a fost unicul acceptat cu opiesã de aproape un sfert de orã (ceea ce s’adovedit a fi un dezavantaj faþã de elocventa con-cizie a celorlalte lucrãri), intitulatã Nanghe (=„soare”, pe limba etniei africane fula) – un con-glomerat de obiecte acustice autonome, inventatede cãtre instrumentiºti pe baza unei notaþii ceîmbinã precizia cu ambiguitatea. În puþineleminute ale piesei sale Terceiro Verso de Caeiro,Antonio Pinho Vargas demonstreazã cã îºi poatefascina auditorii prin megadoze de lirism, aºacum o face ºi prin improvizaþiile sale pianistice defiliaþie Keith Jarrett. Pär Lindgren ºi-a compusminiatura Soirée de Noel ca pe o meditaþieasupra catastrofei tsunami, cãreia i-a supravieþuitel însuºi în Tailanda. O binevenitã iniþiativã agrupului Pearls Before Swine Experience a constatîn interpretarea unei compoziþii de HenrikStrindberg. Fost membru al formaþiei de rock pro-gresiv Ragnarök din anii 1970, acesta onoreazã –prin înalta calitate a muzicii sale – memorieimarelui scriitor August Strindberg (coincidenþa denume atestã, de fapt, o înrudire realã).

Toate piesele tinerilor compozitori români dinacest program i-au captivat pe ascultãtori ºi aufost rãsplãtite ca atare, cu salve de aplauze.Fenomenul nu-i poate surprinde pe cei avizaþi,conºtienþi cã – în România aservitã totalitarismu-lui – muzica a fost arta ce ºi-a menþinut la cotemaxime „sincronismul“ faþã de tendinþele nova-toare de pe Glob. Dacã Horia-Roman Patapievici,preºedintele ICR, anunþa recent ca prioritate ainstituþiei promovarea marilor nume ale muziciiromâneºti din a doua jumãtate a secolului 20,atunci iniþiativa intitulatã Focus Romania reprez-intã deja un pas mai departe, prin conturarea uneinoi generaþii de creatori. (Spre a forþa o compara-þie cu domeniul cinematografic, la fel cum unorCiulei, Pintilie, Veroiu, Piþa, Daneliuc le-au succe-dat Nae Caranfil, Cristian Mungiu, Cristi Puiu,Corneliu Porumboiu, în domeniul muzicii, strãlu-ciþilor Stroe, Þãranu, Vieru, Bentoiu, Miereanu,Nemescu, Olah, ºtefan Niculescu, NicolaeBrânduº, Miriam Marbé, Horaþiu Rãdulescu,Iancu Dumitrescu º.a.m.d. – le urmeazã compozi-tori cu un real fler pentru sensibilitatea muzicalãa noului secol.) Relevantã mi se pare capacitateaacestora din urmã de a depãºi diviziunea severã(nu arareori, arbitrarã) dintre genuri, în sensulacceptãrii unei mentalitãþi de tip ellingtonian, pen-tru care importantã nu este eticheta ci calitatea însine a muzicii. În plus, faþã de antecesorii lor,aceºti (încã) tineri au avantajul de a se putea facecunoscuþi pe plan mondial, fãrã restricþiile impusede un regim politic absurd-izolaþionist. E cazul,deja evocat, al lui Cristian Marina. Din pãcate,lucrarea sa Falso brillante, pe care o savurasemanul trecut la Cluj, nu a putut fi interpretatã laLisabona, dintr’un motiv de forþã majorã: pianis-tul Märten Landström se îmbolnãvise, aºa încâtlocul sãu în formaþie i-a revenit lui Johan Ullén.Acesta ºi-a suplinit con brio colegul, reuºind sãinterpreteze impecabil partiturile pentru pian, dari-ar fi fost imposibil sã înveþe într’un timp atât descurt o piesã de mare dificultate tehnicã precumaceea scrisã de Marina. Ne consolãm la gândul cãorganizatorii festivalului ºi-au manifestat disponi-bilitatea de a invita pentru ediþia de anul viitor –

Tânãra generaþie de compozitori români în premierã la Musica Nova

Virgil Mihaiu

corespondenþã din Lisabona

Pearls Before Swine Experience, cu Mats Olofsson la violoncel

Spectacolul Forþa destinului de Giuseppe Verdi,în regia lui Rareº Trifan, prezentat în 11octombrie 2009, în deschiderea noii stagiuni a

Operei Naþionale Române din Cluj-Napoca, poatefi definit ca o entitate echilibratã admirabil întremuzica lui Verdi, mãiestria baghetei dirijoruluiJozsef Horvath, viziunea regizoralã de excepþie,concepþia scenograficã a lui Valentin Codoiu,ultimele douã componente desfãºurate sub semnulspaþiului arhitectural, corelate impecabil cu logicamuzicalã, direcþionate registic potrivit raþiunilor demiºcare, dinamicã, agogicã. Este una dintreformulele scenice care promit revigorareamentalitãþii limbajului teatral-muzical al opereiromâneºti.

Începând cu prima scenã a spectacolulului,dupã ridicarea cortinei, dupã Uverturã, imagineascenicã propune o formulã spaþialã elegantã ºiintimã, cu fundal decorat cu arme de vânãtoare,design ce dã prioritate flexibilitãþii situaþiilordramatice ºi schiþeazã locul acþiunii (palatulCalatrava din Sevilia). Momentul, ce poate ficatalogat drept teatral-operistic convenþional,concentreazã punctele de dezvoltare ale dramei, cupunctãri registice pe gradaþiile comportamentale alepersonajelor, pliate impecabil pe susþinereaorchestralã, cu care realizeazã o suprapunereperfect omogenã. Împletire expresivã ºi bineevidenþiatã dramatic, muzical ºi scenic, întretemperamentul ardent al lui Alvaro (Marius VladBudoiu) ºi delicateþea Leonorei - reliefatã prinrafinamentul ºi excelenþa interpretãrii ºi prezenþeiscenice a sopranei Carmen Gurban - sauconfruntarea dintre Calatrava, tatãl Leonorei(Marius Chioreanu) ºi Alvaro. Firul narativ,nodurile conflictuale, consistenþa intrigii, sunt binedezvoltate situaþional, redate cu acurateþe,depãºind dificultãþile ºi situaþiile ambigue ºicomplicate dramatic ale libretului lui FrancescoMaria Piave.

Teatralul se dezvoltã în crescendo, problemelede “gramaticã” muzicalã - de subtilitate ainterpretãrii ºi intonaþiilor vocal-orchestrale, declaritate a formei precum ºi a registrelor sonore -

sunt executate impecabil de orchestra condusã demaestrul Horvath. Odatã cu al doilea act, pânã înfinalul operei, decorul este alcãtuit dintr-o schelã -ce propune desfãºurãri de acþiune pluriplane ºipermite modificãri ºi flexibilitãþi spaþiale - al cãreirol ºi semnificaþie a cadrelor oferite de libret - de laHanul din Hornachuelos, Pãdurea de lângã Velletripânã la Mãnãstire - pot fi extinse cu uºurinþã.Aceastã viziune a spaþiului scenic faciliteazãpercepþia simetricã a planurilor ºi distribuieechilibrat silueta umanã ºi jocul de umbre.Inventivitatea regizoralã mizeazã pe momente deamploare prin utilizarea abilã a masei corale - întrecvasi-improvizatoriu ºi atentã sincronizare – de lamomentul de dans þãrãnesc pânã la ingenioasaexpresie gestualã cvasi-cazonã a corului

3300




în parteneriat cu ICRL – legendara formaþie ArsNova de Cluj, condusã de Cornel Þãranu; dinrepertoriul sugerat de acesta face parte ºi Versopentru oboi ºi trio de coarde semnat de CristianMarina.

Alt reprezentant al ºcolii componistice clujene,tutelatã de Sigismund Toduþã ºi continuatã prinliderul catedrei de compoziþie Cornel Þãranu,este Adrian Borza. El recurge fãrã prejudecãþi lasistemul interactiv de creaþie numit IAC(Interactive Algorithmic Composition), omodalitate proprie de abordare a domeniului liveelectronics. Însã dincolo de acest aspect, îninterpretarea cvartetului (acustic!) din Stockholm,piesa lui Borza Lay Low etaleazã o prospeþime, oºtiinþã a construcþiei, un simþ al echilibrului întrecontraste... cât se poate de umane. Dacã vacontinua sã îºi „umanizeze“ la fel de convingãtorpropensiunile filoelectonizante, Adrian Borza areºanse de a deveni un nume de referinþã înmuzica actualã. Pe aceeaºi cale spre recunoaºtereainternaþionalã (însã fãrã preocupãri excesive însfera electronicii) se manifestã Liviu Marinescu,actualmente o personalitate în ascensiune peCoasta de Vest a Statelor Unite. Al sãu micro-opus Moto perpetuo denotã o forþã creativã deanvergurã, pe care autorul ºtie sã o controleze ºisã o concentreze, conform principiului less ismore. Cu siguranþã, dupã audiþia unei asemeneareuºite componistice, ascultãtorului i se deschideapetitul spre a afla mai multe date despre autor.Din fericire, pe youtube pot fi vizionate câtevamostre elocvente din creaþiile ºi ideile lui LiviuMarinescu.

O similarã dorinþã de cunoaºtere mai amplã auniversului lor creativ ne-au stârnit ºi compoziþiileTremurcutremur de Diana Rotaru (n. 1981, laBucureºti), Micro Circuits de Cristian Lolea (n.1977, la Bucureºti) ºi Radio.zip de Cristian Bence-Muk (n. 1978, la Deva). Dincolo de opþiunileprogramatice – nu întotdeauna relevante pentruopera finalã – lucrãrile celor trei abundã în eveni-mente sonore, abil juxtapuse, ca într’un fel decolaje acustice suprarealiste, al cãror ºarm constãprimordial în chiar aparenta lor incongruenþã.Mixtura finalã e efectuatã cu profesionalism, darºi cu o necesarã dozã de autoironie ºi humor.Cred cã aceasta e zona de maximã convergenþãdintre creatori ºi providenþialii lor interpreþi – ver-itabil „punct de fierbere“ atins printr’o empatiece desfiinþeazã bariere mentale ºi frontieregeopolitice. Reprezentanþi ai celei mai tinere gen-eraþii componistice, capabili sã entuziasmeze unpublic în general rezervat, circumspect, adeseorisusceptibil de accese de snobism, Rotaru, Lolea ºiBence-Muk trebuie deja luaþi în calcul pentru con-figurarea unui nou profil generaþional (din lipsãde spaþiu, faþã de recitalul dat la Cluj, din pro-gram au lipsit alþi congeneri demni de interes:Rãzvan Metea, ºerban Marcu ºi MihaiManinceanu).

Ar mai fi de subliniat cã membrii cvartetuluiP.B.S.E. au atins un nivel atât de intens de inter-acþiune ºi coordonare, încât interpretarea lor aredrept efect colateral un fel de... coreografie suigeneris: îndeosebi pe parcursul unisoanelor, cor-purile instrumentiºtilor se unduiesc odatã cuimprevizibilele sinuozitãþi ale muzicii, în sur-prinzãtoare secvenþe quasi-sincronizate.

Asemenea altor concerte remarcabile tutelatede ICRL, ºi acesta a fost transmis în direct ºiînregistrat de cãtre cel mai important post deradio cultural din Portugalia, RDP-Antena2.

Forþa destinuluiAlba Simina Stanciu

opera

foto: Nicu Cherciu/REEL

Carmen Gurban (Leonora)

3311




Pe C.C. Buricea-Mlinarcic l-am cunoscut pe lajumãtatea anilor ’90, pe când eram încãstudent la Literele clujene. Spirit ludic, de o

prestanþã intelectualã pe care ºi-o revela public învolute ironice ºi autoironice, fãrã a fi persiflant, m-a cucerit dintru început. L-am cunoscut maibine dupã stabilirea sa la Cluj, în preajma lui 2000.Am avut relaþii profesionale excelente, de la micidiscuþii private pe marginea unor spectacole saudin „bucãtãria” teatrului românesc la colaborareaîn redacþia revistei Man.In.Fest. I-am admiratmobilitatea intelectualã, capacitatea de a rezona ladinamica tinerilor sãi studenþi, în al cãrorcatalizator academic s-a transformat imediat dupãce a devenit profesor al Universitãþii clujene. A fostun adevãrat mentor, un animator de fapteculturale, mereu generos, mereu dispus sã seînhame la diverse proiecte de promovare ateatrului. A dezvãluit culturii române un marescriitor, pe Leonid Andreev; ne-a familiarizat cucreaþia ruseascã a lui Vladimir Nabokov ºi ne-a„sincronizat” cu Vladimir Sorokin, una dincelebritãþile literaturii ruse de azi. A fãcutdramatizãri, s-a implicat în montãri de spectacole,a întemeiat colecþii editoriale, a dat un nou suflujurnalisticii de teatru cu Canava-Odeon ºi, maiales, a fost un mare profesor, de activitatea cãruiapot da seamã generaþii de studenþi.

M-am împãrtãºit din savurosul spirit ludic allui C.C. Buricea-Mlinarcic nu doar în ipostaza deprieten al sãu, ci ºi în cea de teatrolog. În 2004,dupã lectura unui text al sãu, l-am anunþat cã îivoi da o replicã. Eram colegi în redacþiaMan.In.Fest, unde apãruse materialul lui, dar mi sepãrea nefiresc ca textul meu sã aparã tot acolo. Ainsistat, deºi îi repetasem cã e o „polemicãintraredacþionalã”. Replica lui a fost definitoriepentru atitudinea sa profesionalã exemplarã:„Teatrul românesc are nevoie de polemici. Hai sãîncepem noi, chiar în aceeaºi redacþie, sã vedemcine intrã în joc”, mi-a spus cu zâmbetul ghiduº pebuze. Mi-a acceptat intervenþia cu fineþea omuluipentru care dezbaterea de idei prima în faþaprieteniei ipocrit-politicoase cultivate în general înspaþiul nostru cultural. Din pãcate, polemica s-asfârºit destul de repede, însã ºi-a arãtat roadeleindirect într-o altã dezbatere a momentului, cuprelungiri în lumea teatralã europeanã. A fost însãun moment de adevãratã comunicare profesionalãcu un om pentru care dialogul viu era o raþiune dea fi.

Cristi Buricea a fost un pãtimaº al teatrului ºial cuvântului, un spirit mereu efervescent, dar ºiconsistent. A avut o vitalitate intelectualã pe carenici boala n-a învins-o. Ceva însã l-a oprit, înaintede vreme. Cu el, galeria portretelor care mãînsoþesc de câþiva ani încoace – galerie pe carefiecare din noi o purtãm în memorie – s-a maimãrit.

Pentru cã era rus, pe jumãtate ori pe de-a-ntregul, nu ºtiu exact, Cristi Buricea avea oafinitate specialã cu mine, pe jumãtate ucrainean.Iar pentru cã în ucraineana subcarpaticã pan eechivalentul lui sir, nu pot sã spun acum decât:„La revedere, panie!”

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace.

Scurtã ffiºã dde ddicþionarC.C. (Constantin-Cristian) Buricea-Mlinarcic

(23 mai 1951, Râmnicu Vâlcea-4 noiembrie 2009,Cluj-Napoca) a fost teatrolog, dramaturg ºitraducãtor.

Licenþiat în filologie al Universitãþii „Babeº-Bolyai” (UBB) din Cluj ºi doctor în teatrologie-filmologie al Universitãþii Naþionale de ArtãTeatralã ºi Cinematograficã „I.L. Caragiale” dinBucureºti. Din 1999 a fost lector, apoi conferenþiaral UBB, la Facultatea de Litere, respectiv la cea deTeatru ºi Televiziune. A mai lucrat ca secretarliterar la Teatrul Odeon (1991-1995), consilier înMinisterul Culturii sau muzeograf la MuzeulLiteraturii Române din Bucureºti.

A avut o consistentã activitate de editor ºijurnalist: coordonatorul colecþiei „Godot” a EdituriiAllfa, al seriei de teatru de la Editura Dacia ºi alproiectului editorial „Biblioteca TeatruluiImposibil”, coeditor al revistei Canava-Odeon,editor asociat al revistei UltimaT, secretar generalde redacþie, apoi senior editor al revisteiMan.In.Fest. A mai colaborat la Echinox, Tribuna,Steaua, Apostrof, România literarã,Contemporanul, Cotidianul (supliment LA&I),Teatrul azi, Semnal teatral, Art-Panorama, Piaþaliterarã, Vâlcea literarã. A coordonat, alãturi deMiruna Runcan, programul de Dramaturgiacotidianului al Facultãþii de Teatru ºi Televiziune.

A publicat volumele 5 divane ad-hoc (1994, încolaborare cu Miruna Runcan), Leonid Andreev ºidubla cãdere a filosofiei (1999) ºi Tragicul & altenote subiective (2004). Slavist pasionat, perfectcunoscãtor, din familie, al limbii ruse, a tradus dinNikolai Erdmann, Leonid Andreev, VladimirNabokov, Feodor Sologub sau Vladimir Sorokin. Ascris piesa de teatru Penthouse ºi a dramatizatpovestiri sau romane de Andreev ºi WilliamGolding, publicate sau reprezentate: Penitenciar,Împãratul muºtelor, Valsul câinilor, Bordel (cea dinurmã publicatã chiar în Tribuna, nr. 7/2002).

Spectacolul Valsul câinilor, realizat pe scenariulsãu de regizorul Mihai Lungeanu, a primit în 2000Premiul UNITER pentru cea mai bunã producþiede teatru radiofonic. Volumul Tragicul & alte notesubiective a fost nominalizat în 2005 la PremiulUNITER pentru criticã teatralã.

A fost membru al Uniunii Teatrale dinRomânia (UNITER) ºi al Asociaþiei Internaþionalea Criticilor de Teatru (AICT).

La revedere, panie!Claudiu Groza

in memoriam

C.C. Buricea-Mlinarcic

Nella guerra a la folia, compoziþie scenicã cereliefeazã prezenþa sculpturalã ecvestrã aPreziosillei. Scena Finale, desfãºuratã pe temadestinului din Uverturã, defineºte climaxul spiritualal concepþiei regizorale. Spectrul culorilor ºisubtilitatea efectelor de ecleraj (Dan Bretea -lumini ºi Cristina Albu - regia tehnicã) joacã un rolesenþial în cadrul dominat de un Christ crucificat,uriaº, ce acoperã planul vertical, care coboarãodatã cu moartea Leonorei, plasat simbolic pestetragismul personajelor centrale ale operei.

Regizorul Rareº Trifan menþine “clasicitatea”verdianã în sensul pathos-ului romantic al relaþiilordintre personaje, la care adaugã compoziþii degrup cu aurã renascentistã, precum ºi opermanentã inventivitate supra-textualã, într-o linieatât constructivistã cât ºi iconologicã cu rezonanþegotice, indicatã prin linia ºi consistenþascenografiei. Însã imaginea de ansamblu aspectacolului nu este numai o etalare vizualãplasticã a sa, ci ºi o concepþie dramatic-muzicalã însensul descriptivitãþii melodice, dinamice, ritmice asituaþiilor scenice. Nuanþele psihologice alepersonajelor partiturii verdiene sunt atentprelucrate, configurate teatral de regizorul RareºTrifan, de soliºtii Marius Chioreanu (Marchizul deCalatrava), Carmen Gurban (Leonora), FülöpMartin (Don Carlo di Vargas), Marius Vlad Budoiu(Don Alvaro) ºi interpreþii rolurilor secundareLiliana Neciu (Preziosilla), Mircea Moisa (PadreGardiano), Emanuel Popescu (Fratele Melitone),etc. Un merit deosebit îl are maestrul de corVladimir Popean, pentru profesionalismul,omogenitatea ºi muzicalitatea tratãrii ansambluluiºi în special pregãtirea muzicalã a interpreþilorrealizatã de maeºtrii corepetitori Ovidiu Moldovan,Adela Bihari, Péter Kolcsár. Întreaga paletã vocal-orchestralã reprezintã o “sudurã” întrevirtuozitatea scenicitãþii - obþinutã din toate sursele- ºi partitura tehnicã muzicalã.

Un spectacol, deºi lung ca duratã, în carespectatorul este surprins în permanenþã de festivulvizual oferit de regia spectacolului, de interpretareaºi prestaþia scenicã de excepþie a soliºtilor ºi apersonajului colectiv. O viziune scenicãprovocatoare atât pentru amatorul de operãtradiþionalã verdianã cât ºi pentru adeptul reformeispaþiale a operei.

Marius Vlad Budoiu (Alvaro)

Este din ce în ce mai greu de conceput, decând cu criza asta economicã, faptul cã nupoþi ieºi din zona cu nisipuri miºcãtoare nici

agitându-te ca un apucat, nici fãcând pe mortul.Aºa cã nu întâmplãtor remarca este uilã ºi pentruactori, al cãror talent, de asemenea, nu poate fimãsurat în funcþie de „agitaþia” sau „lentoarea” decare dau dovadã când joacã.

Din aceastã cauzã cred cã spectacolul PrinþesaTurandot dupã Carlo Gozzi, montat de Andriy

Zholdak la Teatrul Naþional „Radu Stanca” dinSibiu ºi prezentat în Festivalul Naþional de Teatru(FNT), stã sub semnul lui „S-a dorit”.

S-a dorit o reinventare a textului lui Gozzi, otranspunere modernã ºi ºocantã în plinã epocãfascistã, în care „vulturul”-Führer este îndurerat deimposibilitatea de a-ºi mãrita unica fiicã. Aceastãironie finã la adresa pãrþilor comuniste din Asiaar fi trebuit întãritã de scenografia lui DragoºBuhagiar. Panoul uriaº cu sculpturi pe modelul

Greciei Antice, întruchipând idolii unei societãþiîn derivã, erau meniþi sã dezvãluie nimicniciamofturilor regale.

S-a dorit un spectacol introspectiv care sãstârneascã probabil un soi de suspanshitchcockian, aºa cã s-a apelat la niºte miciimplicaþii de ordin sexual (puþinã indecenþãincestuoasã între prinþesa moºtenitoare ºi rege)care sã motiveze acþiunile sângeroase ale acesteia.Din pãcate acest set de sugestii mult prea fine aeºuat în neclaritate ºi incertitudine, astfel încât,personal, nu pot ºti nici acuma cu certitudinedacã regele îºi iubea fata „prea mult” sau „numaiatât cât trebuie”. Cu siguranþã, dacã ar fi ajutat ºiRadu Afrim la aceastã montare, aº fi fost mailãmurit. El ar fi ºtiut sã aducã pe culmile unui râsparoxistic acele câteva nuanþe comice create aicide un bufon lipsit de personalitate ºi de... haine(afirmaþia e valabilã ºi la propriu, ºi la figurat).

De fapt, pentru ceea ce ºi-a dorit, AndriyZholdak meritã într-adevãr felicitat, ºi probabil cãtocmai aceastã dorinþã i-a propulsat premiera înrândul evenimentelor de deschidere ale FNT. Maimult, dorinþa a fost atât de lãudabilã, încât lipsade emoþie a spectacolului, pauzele angoasante,imprecizia gesturilor ºi rândurile de oameni ceieºeau din salã exasperaþi... chiar nu maiconteazã.

Oricum, la Cluj nu va ajunge ghidul FNTpublicat de 24 FUN, în care declaraþia luiConstantin Chiriac – „va fi un spectacol cu unextrem de mare succes la public” – sã poatã filuatã în memorabila bãºcãlie româneascã.

N.red. O sintezã dedicatã ediþiei din acest ana Festivalului Naþional de Teatru, semnatã deClaudiu Groza, va apãrea în numãrul 174 alrevistei Tribuna.

Cum era sã fie TurandotFestivalul Naþional de Teatru, Bucureºti, 31 octombrie - 8 noiembrie 2009

Alexandru ªtefan

Încep cu o declaraþie de dragoste: iubescAradul. De 17 ani, la fiecare sfârºit deoctombrie, revin aici cu trupa de teatru a

elevilor din Huedin la festivalul francofon. Araduldevine pentru mine sinonim cu magicianul FlorinDidilescu (“Papadidi”), organizatorul acestuifestival râvnit, aºteptat, lãudat. Pe bunã dreptate!Toate þãrile participante afirmã la unison calitateaºi rigoarea festivalului. Aproape cã îþi poþi fixaceasul studiind broºura-program. Ateliere,spectacole, dezbateri… A 15-a ediþie a Festivaluluide Teatru Clasic interfereazã (în final) cuFestivalul Francofon. Papa Didi ºtie ce trebuiefãcut. Maºinãria festivalului e unsã, funcþioneazãireproºabil, chiar dacã sponsorii se împuþineazã.Didi e Officier des Palmes Académiques, dar n-areniciun orgoliu rigid. El este simbolul ºi mascotafestivalului. Reprezintã consecvenþa, ambiþia.Omul care sfinþeºte locul cu arome de teatru, deartã elaboratã.

Acum, când scriu aceste rânduri, Aradul e scãl-dat în soare matinal. Trupele au plecat dupãmarea discotecã finalã. Hotelul Ardealul o fipustiu, fãrã gãlãgia ºi verva festivalierã. E trist sã“supravieþuieºti” închiderii festivalului, sã reveziaceleaºi locuri fãrã prezenþa lacomã a tinerilor.Poþi rãsfoi consecventa revistã Girouette, fiicãfidelã a festivalului, unde regãseºti titluri, trupe,comentarii, fotografii. Participã Franþa, Italia,

Belgia, Elveþia, Turcia, Ungaria, Polonia, Canada,Austria, Spania. Spectacolele au loc în marea salãa Teatrului Ioan Slavici. Asociaþia Amifran sepoate mândri cu atâtea ediþii ºi atâtea þãri partici-pante. Pe tricourile festivalierilor scrie clar:“Amifran – mon amour”.

Deschiderea festivã a demarat cu Don Juan,scene însângerate, într-o concepþie scenicãoriginalã semnatã de Alain Sabaud. La realizareaspectacolului au concurat Teatrul din Arad, ocompanie din La Roche-sur-Yon ºi Amifran.Implicarea spectatorilor în acest spectacol-dezbatere sparge în mod fertil peretele dintrerealitate ºi iluzie, realizând o osmozã cu adevãrattulburãtoare.

Florin Didilescu s-a întrecut pe sine regizândRoméo et Juliette c’est moi, o adaptare de LianaDidilescu dupã Shakespeare, cu decoruri ºicostume de Laurian Popa. Cu siguranþã, Didi arenunþat la comedie (în acest an) de dragultinerilor. Sã le spunã cã îi înþelege, cã ºtie statutullor de victime permanente în conflictele adulþiloriresponsabili. Cu o distanþare necesarã ºireverenþioasã faþã de text, Florin Didilescuestetizeazã polemic, convingãtor ºi tulburãtor.Proiecþiile video aratã clar perenitatea poveºtii, aiubirii, a artei, în conflictele, rãzboaiele, dramelesecolului. Piesa lui Shakespeare învinge totul – iatã

puterea umanã, optimismul spiritului. Decorulsimplu devine multifuncþional; spaþiul închispoate fi camerã, balcon, sicriu, uºã sau chiarcuºcã a istoriilor personale. Spectacolul gliseazãsubtil în perturbarea necesarã a cronologiilor. Înscena cãsãtoriei, muzica romanticã se sparge înacorduri premonitorii, angoasante, ameninþãtoare.Florin Didilescu îºi afirmã în acest spectacolcrezul uman ºi artistic la o cotã de excepþie.

Trupa din Québec a prezentat Not to be, înregia lui Philippe Gobeil. Personajele din Hamletsunt condamnate sã-ºi retrãiascã fantasmeletrecutului. Cu o forþã actoriceascã proteicã,interpreþii au ºtiut sã oscileze între tragic ºi oniric.Excelent spectacolul lui Nicolae Weisz din BaiaMare – Realitatea durã a ficþiunii, dupã texte dinMartin ºi Groºan. În fond, regizorul iubeºtecâmpul autoreferenþial al teatrului, trecând prindiverse genuri, reconstruind fertil dupã odemolare premeditat parodicã.

Trupa francezã din Cholet a uimit cu Baladeaux quatre vents în regia lui Luc Benoist ºiRaphaël Dalaine. O satirã de zile mari prezentatãîn ºase scene, unde personajele se multiplicã înoglinzi comice ºi simbolice. Trupa din Bistriþa abeneficiat de regia Cameliei Toma ºi scenografiaAnei Toma. Piesa Imediat dupã Teatruldescompus a lui Matei Viºniec rãmâne în sferaexpresionismului încãrcat de o filosofie accesibilã.O trupã sudatã, de nivel profesionist, cu imaginiobsedante ºi costume originale.

3322




AMIFRAN - mon amourAlexandru Jurcan

teatru

foto: Mircea Oculeanu

3333




film

Osurprizã nesperatã (ºtiu cã-i unpleonasm, dar ce sã fac? chiar nu mãmai aºteptam!) este Cele ce plutesc,

ultimul film al lui Mircea Daneliuc (România,2009; sc. ºi r.: M.D.; cu: Valentin Popescu,Olimpia Melinte, Liviu Pintileasa, Toma Cuzin,Magda Cernat, Nicodim Ungureanu). Oricât demult iubesc filmul românesc, sau tocmai deaceea!, n-am putut ignora dezolanta prestaþiepostrevoluþionarã a unuia dintre cei maiimportanþi regizori predecembriºti, tot maiincoerent ºi abuziv-prolific dupã ’89. A 11-aporuncã (1991) ºi Tusea ºi junghiul (1992) maiaveau o scuzã: primul e o parabolã antitotalitarã,de înþeles ca defulare a cuiva care nu a fostdeloc comod pentru sistem ºi cãruia nu i-a fostdefel lesne sã se manifeste ca artist încomunism; cel de-al doilea este o tentativã decomedie, gen pentru care regizorul dovedeºte cãnu are apetenþã, scuzabil însã în ansamblul uneiopere relativ bogatã în titluri. Senatorul melcilor(1995) este cel mai reuºit film al lui Daneliucdin anii ’90. Filmul reflectã haosul primilor anide libertate ºi prin asta îºi justificã scenariuloarecum dezlânat, cu anumite “burþi” narative;în plus, beneficiazã de aportul unui actor genial:Dorel Viºan. Însã Patul conjugal (1993), Aceastãlehamite (1994), Ambasadori, cãutãm patrie(2003), Sistemul nervos (2005), Legiunea strãinã(2008) sau Marilena (2009) sunt atentate labunul simþ estetic, unele dintre acestea fiind de-adreptul ininteligibile, lipsite de o minimãcoerenþã dramaturgicã, Ambasadori, cãutãmpatrie reprezentând “capodopera” acesteiperioade negre a lui Mircea Daneliuc.Spectatorii, câþi au mai rãmas, ºi parte dintrecriticii “nostalgici” oftau dupã regizorul dinCursa (1975), Proba de microfon (1980),Croaziera (1981) sau Iacob (1988). Puþine, ºi num-am numãrat printre acestea, au fost vocilecritice care au mai crezut sincer în revenirearegizorului, mai ales dupã 2000 când amintitulAmbasadori… pãrea cã a pus definitiv ºilamentabil capãt unei cariere încã nedesãvârºite.Dar iatã cã Mircea Daneliuc este capabil deimprevizibile “rãsturnãri de scor”.

Pãstrându-se în acelaºi registru al grotescului

cu care ne-a obiºnuit dupã 1989, al urâtului maibine spus (filmele lui sunt printre cele mai urâte,în sens propriu vorbind, din cinematografiaromânã, la concurenþã strânsã cu peliculele dedupã ’89 ale lui Lucian Pintilie), Mircea Daneliucreuºeºte în Cele ce plutesc un film coerent, cu opoveste închegatã, cu personaje vii, credibile,care nu se vor a fi “prototipuri”, cu un conflictdirijat dramaturgic ºi exploatat regizoral cu ovigoare ce aminteºte de vremurile bune. Într-unsat de pe malul Dunãrii, Avram – exponent alunui nou ºi ciudat lumpenproletariat… rural: amuncit o vreme în Italia ºi îºi face “contabili-tatea” în euro – trãieºte din te miri ce, dar maiales din creºterea câinilor de pazã pe care-i vindela preþ bunicel. El are aproape la lumina zilei orelaþie cu nora sa, un fiu cam bleg ºi o nevastãcârcotaºã dar supusã. În preajma casei, oimprovizaþie de fapt, fiind vorba de niºtevagoane amenajate ca locuinþã, se aciuieºte oºatrã de þigani cu care Avram intrã în conflict.Când nora-amantã este violatã de un þigan dinºatrã, având drept complice un sãtean, Avramvede în asta o oportunitate nesperatã: din baniiobþinuþi de la violatori, pentru a nu-i bãga lapuºcãrie, cei doi “îndrãgostiþi” ar putea fugi înlume, mai precis în Italia, sã-ºi refacã viaþa. Darlucrurile iau o altã întorsãturã ºi Avram ajungela crimã preferând sã-ºi ia lumea-n cap de unulsingur, “însoþit” doar de bani. Mircea Daneliucreºeºte sã construiascã o atmosferã veridicã, fãrãstridenþe – urâtã, e drept, dar nu falsã. Satuladuce mai mult a mahala, în ton cu noii lum-peni despre care aminteam, o mahala putridã,deloc idilicã, lipsitã de farmec dar colcãind deviaþã, cu relaþii promiscue, lãsând impresia cãdoar provizoratul este neîndoios, totul plutind înincertitudine ºi derizoriu. Personajele sunt vii, aucarne ºi oase, trãiesc, se comportã, vorbescfiresc, conving ºi, culmea, emoþioneazã. Pentrucã Mircea Daneliuc face în acest film ceea ce nua mai reuºit de multã vreme: asemeni luiCaragiale (de la al cãrui “simt enorm ºi vãzmonstruos!” se revendicã, preluând de regulãdoar “monstruosul”!) îºi iubeºte personajele (saucel puþin aºa lasã impresia)! Iar acestea, ca mai

tot filmul de altfel, îl rãsplãtesc pe mãsurã,reabilitându-l dupã o (prea) bogatã listã deeºecuri.

Ca de obicei în filmele lui Daneliuc actorii îºiîndeplinesc cu prisosinþã datoria. Îi amintesc aicidoar pe: Valentin Popescu, în sfârºit un rol pemãsura talentului sãu – tatãl abuziv ºi rudimen-tar în reacþii; Liviu Pintileasa, subtil ºi nuanþat –Romeo, fiul molâu, personaj construit fãrãîngroºãri inutile, fãrã a cãdea în caricatural;Olimpia Melinte, un debut de excepþie – Magda,nora zglobie, cãreia nu-i chiar displace posturade Madam Bovary de tarla; Toma Cuzin, o forþãîncã mocnitã – þigan impertinent ºi viclean;Mihai Bica, o revelaþie actoriceascã – sãteanulaparent blajin dar care nu ezitã sã ucidã pentrubani. De remarcat ºi imaginea lui Dan Alexandru– perfect funcþionalã, fãrã a înfrumuseþa cadreledar ºi fãrã a le urâþi inutil (nu ºtiu cum i-a scã-pat lui Daneliuc, Gabriel Kosuth n-a avut atâtanoroc la Legiunea strãinã, când întreaga peliculãa fost deliberat tratatã de regizor pentru adobândi o spãlãcitã culoare galbenã – pentru“autenticitate”!), montajul Corinei Stavilã – alert,ºtiind când sã “taie” ºi cum sã împleteascãsecvenþele, muzica lui Petru Mãrgineanu – dis-cretã, cu o tuºã tristã, scenografia lui MihaiDorobanþu – decorul devine el însuºi personaj,contribuind la conturarea caracterului “partenerilor” sãi.

Cele ce plutesc poate fi interpretat ºi ca ometaforã a României de astãzi: o þarã sãrãcitã,mizerã, hãrþuitã din toate pãrþile (mai ceva caMarilena de cãtre bãrbaþi în filmul omonim!), cuoameni puºi pe cãpãtuialã, pe câºtiguri de mân-tuialã, invadatã de þigani, cu o middle classdestul de rãpciugoasã, stãpânitã de violenþã.Poate, dar ar fi pãcat! (Chiar dacã aºa vrea însuºiregizorul-scenarist. A se evita caietul de presã ºideclaraþiile lui Mircea Daneliuc. Important e ce afãcut, nu ce a vrut sã facã acesta!) Pe de o partecred cã o interpretare arbitrarã i-ar da în modulgreºit apã la moarã unui regizor cãruia ciné-vérité-ul îi vine ca o mãnuºã dar care seambiþioneazã sã metaforizeze ostentativ, gãunosºi pãgubos. Pe de altã parte îmi place sã cred cãacest film este pur ºi simplu o dramã, dramaunor oameni obiºnuiþi din noua pãturã socialã alumpenilor, o poveste care emoþioneazã ºiconvinge parcã împotriva dorinþei lui MirceaDaneliuc.

Fãrã maliþiozitate, aºteptãrile mele de laurmãtorul film al lui Mircea Daneliuc suntfoarte mari. Tot ce-mi doresc pânã atunci e careacþiile pozitive, de vor mai fi existând, sã nu-ldetermine pe încrâncenatul regizor sã fie peviitor mai atent cu povestea ºi personajele sale:adicã sã aibã grijã ca nu care cumva acestea sãdobândeascã noimã, sã prindã viaþã ºi sã se com-porte de capul lor, respectiv firesc, natural,veridic.

Cele ce plutescIoan-Pavel Azap

Mircea Daneliuc

Olimpia Melinte în Cele ce plutesc

3344




colaþionãri

Într-o zi am gãsit pe stradã un os mare, plin deþãrânã, pãrãsit de toþi câinii. L-am þinut înmânã, ostentativ, ºi m-am plimbat astfel pe

stradã. Oamenii grãbiþi nu îl remarcau. Cititoriisuperficiali nu au vãzut în cãrþile lui CharlesBukowski decât vulgaritate. Aparenþele... Sã nu-þipui întrebarea cui a aparþinut osul! Sã nu remarcitristeþea ºi solitudinea din textele lui Bukowski...

Revãd filmul lui Marco Ferreri Conte de lafolie ordinaire (1981), realizat dupã cartea luiBukowski Erecþii, ejaculãri, exhibiþionisme ºi îngeneral poveºti despre nebunia obiºnuitã (1972).Joacã Ben Gazzara ºi Ornella Muti. În fond, eviaþa scriitorului. Ca în filmul Barfly (1987) al luiBarbet Schroeder, cu Mickey Rourke ºi FayeDunaway. Viaþa ºi opera lui Bukowski nu se potsepara. Baruri, fantasme, sex, vagabondaj,prostituþie, depravare, tristeþe autodistrugere...Refugiul în alcool devine unica speranþã.Scriitorul ºi-a conceput opera „înconjurat de sticlegoale, melancolice, estropiate” – cum afirmãCãlin-Andrei Mihãilescu în postfaþa romanuluiFemei (Polirom, 2003, traducere de Florin ªlapac).Personajul preferat de Bukowski este scriitorulalcoolic, doritor de femei, care poate plângeuneori din disperarea celui singur, care a coborâtîn infern. Un mizantrop, un misogin deghizat, unînrudit cu Casanova, Sade, Don Juan pe altecoordonate. Tot din postfaþa lui Cãlin Mihãilescucitãm îndemnul scriitorului: „Bea, scrie, f...!”. S-afãcut scriitor ca sã nu se scoale devreme, ca sã-ºirespecte pasiunea pentru... alcool. A debutat la 40de ani ºi a scris 70 de volume. S-a nãscut în 1920

în Germania. De la 3 ani s-a mutat în LosAngeles. A fost funcþionar de poºtã, a scris poezii,a suportat un ulcer deschis cauzat de alcool, aavut mai multe cãsãtorii.

Iatã-l pe Ben Gazzara în filmul lui Ferreri. Unscriitor cu ochelari întunecaþi care þine conferinþe,bând din când în când dintr-o sticlã înfãºuratã înhârtie. Un fel de pudoare a alcoolicului. O s-oîntâlneascã pe EA, amestec de înger ºi cocotã. Sevor distruge împreunã, neputând ieºi din caruselulerotic mecanic. Uneori apare în film o culoarealbastrã accentuatã, ce sugereazã o dorinþã sprespiritual. Duritatea sexualã, tendinþele paranoice,voyeurismul, gesturile brutale, promiscuitãþile,perversitãþile, naturalismul exacerbat,masochismul iresponsabil, replicile curajoase,sexul grotesc, noroiul simþurilor, deziluziile,decãderea – iatã forma, aparenþa. Numai cã scrisullui Bukowski (ºi Ferreri þine cont de acest aspect)e salvat de vulgaritate ºi banal prin creionareafrontierei dintre umor ºi gravitate. Ca înpovestirile din Hot Water Music (1983) regãsim osperanþã ascunsã sub stilul sarcastic ºi sub umorulnegru. La Ferreri e plaja ºi poezia mãrii. Chiarpoezia pubelelor. „Am luptat împotriva morþiisufletului” – ºopteºte personajul. În ochii femeiiregãsim candoare ºi umilinþã: „Am fãcut astapentru tine ºi pentru toatã lumea”. O sinucidereca o revoltã. Oare cei doi decãzuþi nu se ridicãprin dragoste din Infernul simþurilor?

Marco Ferreri s-a nãscut în 1928. Dupã studiiveterinare, se mutã la Roma. A colaborat cuZavattini ºi Lattuada. Cred cã are afinitãþi cu

Bukowski datoritã subiectelor sale sulfuroase. Sãnu uitãm scandalul din 1973 de la Cannes cuMarea crãpelniþã. A fãcut filme despre decadenþasocietãþii (nu a evitat nici subiectele scatologice).V-o mai amintiþi pe Annie Girardot în Soþulfemeii cu barbã? Era un animal de circ... Maiapoi, Catherine Deneuve a fost femeia-câine înLiza...

Pentru Bukowski, Iadul nu era „celãlalt”(subliniazã Cãlin-Andrei Mihãilescu), ci absenþafemeilor. Graþie lor a conceput o prozãconvingãtoare de o graþie violentã.

Iadul e absenþa femeilorAlexandru Jurcan

Charles Bukowski

care, în concepþie, reuºeºte sã rãmînã echilibrat. Omicã excepþie, finalul. Chiar dacã e o imaginedeosebitã ºi chiar dacã e naturalã, chiar dacã s-aîntîmplat sã fie în faþa aparatului de filmat,juxtapunerea cerului roºietic la orizont, încãrcat cunori groºi deasupra gropii de gunoi, are un sîmbureapocaliptic în interior ºi acesta vorbeºte (e o „spusã”moralã imaginea asta); neutralitatea autorilor efisuratã aici. Totuºi, Family 068 rãmîne un film bun,care meritã Premiul Special al Juriului în competiþiaStudent.

Premiul Juriului în secþiunea Internaþionalã a fostcîºtigat de elveþianul Kevin Merz (Elveþia) pentruGlorious Exit. Fratele vitreg al lui Kevin, Jarreth Merz(frate dupã mamã) e actor. Trãieºte în Los Angeles.Tatãl lui Jarreth e nigerian, iar tradiþia nigerianã spunecã la moartea capului familiei, cel însãrcinat depreluarea destinelor familiei e primul fiu nãscut.Astfel, cu toate cã ºi-a vãzut tatãl doar în vreo treiocazii, Jarreth (treizeci ºi ºase de ani) se trezeºteînsãrcinat de familia tatãlui sãu cu organizareaînmormîntãrii. Nu numai aceasta era problema, fraþiilui Jarreth ºi soþia tatãlui sãu au nevoie de el pentru aputea accesa conturile decedatului, cãci ºi bãncilelucreazã dupã tradiþie ºi nici conturile nici testamentulcelui mort nu puteau fi deshise fãrã semnãturaprimului fiu. Kevin îl însoþeºte pe Jarreth în Nigeria.Rezultã un film deosebit, în care un occidental seîntoarce spre un teritoriu care îi este în naturã, darcare e strãin conºtiinþei sale. Cît priveºte cheltuielilede înmormîntare ºi responsabilitatea ducerii la bun

sfîrºit a obiceiurilor locale, socoteala de acasã nu sepotriveºte cu cea din tîrg, aºa cã pentru Jarrethcãlãtoria nu e lipsitã de surprize. Însã oricît de gravã eproblema cu care se confruntã eroul filmului, umorulde bun gust nu lipseºte, filmul nu ia o minã gravã,ceea ce face ca tot demersul cinematografic al luiKevin Merz sã fie cald ºi uºor, ca o muzicã bunã.

Marele Premiu al Festivalului Astra a fost cîºtigatde Gandhi’s Children, un film realizat de DavidMacDougall (Australia). Nu am reuºit sã îl vãd, filmula fost proiectat o singurã datã în festival, într-odimineaþã la orele 10, ore la care, de obicei, scriampoveºtile zilnice din festival pentru LiterNet. Filmularatã ceea ce se petrece într-un orfelinat din NewDehli, unde trãiesc trei sute cincizeci de copii.Majoritatea copiilor au cazier pentru infracþiuniminore, iar filmul urmãreºte încercãrile lor de a revenipe un drum normal ºi de a face faþã provocãrilorzilnice din internat. Numai tema ºi lungimea filmului– 185 de minute – te pot face sã te iei cu mîinile decap ºi sã realizezi cã e un proiect extrem de greu destrunit; însã, din cîte mi-au spus prietenii prezenþi laSibiu, filmul e reuºit, proiectul e bine legat, nu cadeîn paranteze inutile (cu toatã lungimea sa) ºi nici numoralizeazã, nici nu judecã, doar expune. Din pãcate,la fel cum e cazul cu mai toate filmele prezentate laAstra, în afara unei vizite la muzeul cu acelaºi numedin Sibiu, unde pot fi vãzute filmele prezente înfestival, ºansele de a gãsi aceste pelicule în magazine,pe DVD, sau la televizor sînt aproape nule. De aceeaFestivalul e atît de preþios, dezvãluie o formã decinema extrem de pasionantã ºi de intensã din punctde vedere intelectual ºi e singurul loc din Româniaunde e posibilã aceastã întîlnire fãrã prea multeformalitãþi.

Mi-a plãcut în mod deosebit proiectul lui LeonardRetel Helmrich, autor oalandezo-indonezian omagiat

anul acesta la Astra. O saga despre familiaSjiamsuddin care acoperã doisprezece ani din viaþa lorºi din viaþa Indoneziei, cãci filmele (primele douãterminate – Eye of the Day ºi The Shape of theMoon, al treilea încã în lucru) încadreazã necontenitviaþa familiei în peisajul socio-politic larg, unde vedemcãderea preºedintelui-militar Suharto în urmaRevoluþiei Indoneziene din 1998 ºi trecereaanevoioasã spre democraþie. Calitatea principalã a luiRetel Helmirch stã în ºtiinþa de a lucra cu adevãratcinematografic în spaþiul filmului documentar: filmelesale sînt pline de tensiune, iar tensiunea vine dintr-unconflict continuu existent în imagine, în ceea ce estefilmat ºi alãturat prin montaj; nu existã comentariidin off ºi nici dialog nu prea întîneºti în filmele sale.Ambele sale filme sînt circulare, sînt ca o spiralã carene poartã printr-o lume coloratã ºi tare zbuciumatã,iar la final ne lasã în punctul din care am plecat, însãpunctul e acum la un alt etaj; distanþa parcursãimplicã ºi o evoluþie a cunoaºterii care, chiar dacã neîntoarce în punctul de origine, rãpeºte toatã inocenþaprimarã.

Celelalte filme premiate la Sibiu sînt: Children ofUranium, Adina Popescu ºi Iulian Ghervas, Premiulpentru cea mai bunã cercetare într-un documentarromânesc; Bird’s Way, Terencsenyi Klara, cel mai bunfilm românesc; Against Blood Justice, NathalieRossetti ºi Turi Finocchiaro (Franþa), cel mai bun filmeuropean cu subiecte care privesc Europa de Est;Singing, Rossella Schillaci (Italia), cel mai bun filmeuropean; Sweetgrass, Lucien Taylor ºi Ilisa Barbash(SUA), cel mai bun film, competiþia Internaþionalã.

(urmare din pagina 28)

Astra Film Festivalla zece ani


Când în seara zilei de 25 noiembrie 1947,rece ºi supãrãtor de umedã, la Hollywoods-a instituit „Lista neagrã” cuprinzând

câteva zeci de nume ilustre, presa americanã, careintrase prima în posesia acesteia, încã ezita a seexprima deschis asupra consecinþelor uneiasemenea decizii. Nimeni nu putea ºti ce avea sãse întâmple, dar telefoanele au sunat pe toatãdurata acelei nopþi. Marile personalitãþi ale CetãþiiFilmului erau anunþate prin diferite modalitãþi:telefoane, curieri, scrisori anonime – ºi totuºi aceanoapte nu pãrea a fi una specialã. Cum era o zide sâmbãtã, restaurantele, barurile ºi marilereºedinþe personale ale celor care au clãdit Uzinade Vise fremãtau de bunã dispoziþie.

În fond se terminase rãzboiul iar mareleproces de la Nurnberg consfinþise acest fapt ºipedepsise într-o oarecare mãsurã vinovaþii. Acumduºmanul nu mai era Germania ci pãrea a fiUniunea Sovieticã. Prin urmare, în scurt timplupta dinafara graniþelor Statelor Unite aleAmericii s-a mutat în interiorul acestora. Pericolul„comuniºtilor infiltraþi” (trimiºi, desigur, deMoscova!) era imens ºi prin directiva senatoruluiJoseph McCarthy trebuiau imediat demascaþi toþispionii comuniºti infiltraþi în instituþiileamericane. În fond, a fost vorba de o acþiunemascatã, vânãtoarea de vrãjitoare fiind în ultimainstanþã o abilã campanie prin care au fosteliminaþi adversarii politici incomozi. Dar aceastãacþiune, epurativã în demagogia ei, a produs oconfuzie generalã ºi imense nedreptãþi ºi prejudiciisociale. Mii de americani au fost acuzaþi cã suntcomuniºti sau simpatizanþi ai comunismului. Înaceastã uriaºã acþiune abuzivã au cãzut victimepersonalitãþi ale vieþii culturale (scriitori, arhitecþi,filosofi, medici etc.), ca urmare a unor simple ºimincinoase denunþuri calomnioase.

Hollywoodul nu avea cum sã scape desindromul epurãrii roºii. Marile companii deproducþie cinematograficã ºi-au tradus rivalitateaprofesionalã nu prin calitatea filmelor, nu prinbox-ofice ci, mai degrabã, prin angajarea unordetectivi sau avocaþi care prin munca lor murdarãs-au transformat în adevãraþi vânãtori devrãjitoare în interiorul sistemului. Iar acolo undenu au existat fapte evidente, s-au fabricat dosareºi biografii. Aproximativ trei sute de nume (actori,producãtori, scenariºti ºi compozitori) au fostpuse pe lista celor consideraþi a fi spionicomuniºti. Un simplu denunþ te adãuga petemuta black list. Amintim câteva nume:compozitorul ºi dirijorul Leonard Bernstein,actorul, regizorul ºi producãtorul Charlie Chaplin,actorul Edward G. Robinson, actriþa Dolores DelRio, scriitorul ºi scenaristul Dashiell Hamett,dramaturgul Arthur Miller, regizorul JosephLosey, regizorul Martin Ritt, celebrul interpret dejazz Artie Shaw etc. Acesta a fost ºi cazul luiJules Dassin, un harnic regizor secund la câtevadin filmele lui Alfred Hitchcock. Istoria spune cãacesta ar fi fost turnat chiar de prietenul sãu,regizorul Edward Dmytryk. Simpla origine rusã acreatorul filmelor The Naked City (1948), Nightand the City (1950) sau Riffi (1955) a fãcut sã fieacuzat ca simpatizant al comuniºtilor. Acest fapta dus la pãrãsirea de cãtre Dassin pentrutotdeauna a teritoriului Statelor Unite, regizorulstabilindu-se în Europa, mai precis în MareaBritanie, la fel ca ºi compatriotul ºi prietenul sãu

Joseph Lossey1. De altfel, în anii cincizeci, unnumãr mare de cineaºti au pãrãsit Statele Uniteale Americii alegând sã se stabileascã în Europa ºiîncheind, dupã mai bine de douãzeci de ani, untragic ºi paradoxal flux ºi reflux al emigrãrii. Nereferim la acel val de cineaºti aparþinândexpresionismului german (producãtorul ErichPommer, regizorul Friedrich Wilhelm Murnau,directorul de imagine Karl Freund etc.) care odatãcu ameninþarea fascistã au pãrãsit Germania luiHitler ºi s-au stabilit, unii pentru totdeauna, pecontinentul american. Seara zilei de 20 ianuarie 1948 a fost importantãpentru cinematografia americanã: premiera filmu-lui de debut al lui Jules Dassin The Naked Cityaducea în cinematograful american ceva cu totulnou. Nu era vorba atât despre un film turnatexclusiv în locaþii exterioare (strãzile oraºuluiNew-York splendid filmate de directorul defotografie William Daniels – recompensat cu unOscar), cât mai ales de a realiza un film înaparenþã lipsit de subiect, cu o poveste poliþistãmai degrabã banalã, cu un pronunþat accent docu-mentarist2. Deºi nu a fost niciodatã recunoscut caun precursor al cinematografului anti-hollywoodi-an ºi al ªcolii de la New-York, trebuie sãobservãm întâietatea ºi importanþa acestui filmpentru opera cinematograficã înscrisã în acelcurent condus de cineaºti ca John Cassavetes,Shirley Clarke, Jonas Mekas sau Lionel Rogosin.Ultimele cuvinte ale naratorului („Existã milioanede asemenea povestiri în oraºul fãrã mascã.Aceasta a fost doar una dintre ele”) par a anunþaamprenta stilisticã a unuia dintre cei mai impor-tanþi reprezentanþi ai postmodernismului dinromanul american, Paul Auster3.

Filmul regizat în anul 1951, Night and theCity se deschide cu imaginea Londrei vãzutã înceaþã ºi noapte. De-a lungul câtorva cadre caresurprind viaþa de noapte londonezã se audurmãtoarele cuvinte ale povestitorului (text rostitchiar de regizorul Jules Dassin): „Aceastã noaptepoate fi desearã, poate fi mâine searã, poate sã fieîn oricare dintre seri. Oraºul este Londra...”

Harry Fabian (Richard Widmark) este unbãrbat încã tânãr care doreºte mai mult decât îioferã viaþa de mic triºor, de mic parior veºnicînglodat în datorii. ªtie ºi simte cã ziua când va ficineva nu este departe. Dar pânã ºi iubita lui,frumoasa Mary Bristol (Gene Tierney), nu-l maicrede. S-a sãturat de veºnicele datorii ale iubituluiei, datorii pe care ea trebuie sã le acopere. Dariatã, într-o searã, într-una din sãlile de wrestlingdin pestilenþialul Soho, norocul pare sã-i surâdãlui Harry. El asistã din întâmplare la oconfruntare între Kristo (Herbert Lom) –proprietarul tuturor sãlilor de wrestling dinLondra – ºi tatãl sãu, Gregorius (StanislausZbyszko). Acesta din urmã este un vechi ºicelebru luptãtor de greco-romane. Ceea ce vede elacolo în Soho i se pare un spectacol deºãnþat. Uncirc. Este revoltat. Iar promotorul acestuispectacol ieftin este tocmai fiul sãu. Cum poateun grec sã se coboare atât de jos? Totuºi fiulîncearcã sã-i explice tatãlui cã acum sunt cu totulalte timpuri. Publicul asta cere: wrestling! Pentruasta plãteºte. Dar tatãl pleacã revoltat. Speculândconþinutul acestui dialog Harry Fabian propunebãtrânului luptãtor sã-l pregãteascã pe favoritulsãu, puternicul the strangler, pentru luptele greco-

romane. Spiritul acestui sport, în opiniaºmecherului Fabian, trebuie reînviat în numelecelui mai puternic luptãtor care a fost vreodatã:celebrul Gregorius. Bãtrânul luptãtor de luptegreco-romane este copleºit de laudele auzite. Paresã fie de acord, ideea pare sã-i surâdã. Îi va arãtael fiului ce înseamnã onoarea în acest sport. Darpentru asta Harry are nevoie de salã, de bani. Îiva obþine de la Helen (Googie Whiters), soþiasupraponderalului ºi onctuosului Phil Nosseross(Francis L. Sulivan). În schimb promite femeii olicenþã care va putea s-o facã sã trãiascã liber, fãrãa mai depinde de banii soþului ei. Lucrurile secomplicã atunci când Phil aflã de trãdare. El ºtiecã îi provoacã femeii repulsie ºi mai ºtie cã doaraverea lui o þine pe aceasta lângã el. Pentru a serãzbuna, Phil ºi Kristo pun la cale un plan deanihilare a lui Fabian. Toatã Londra ºtie cã Harryeste un mic escroc iar Kristo nu doreºte ca tatãlsãu, marele Gregorius, sã cadã în plasa acestuia.

(Continuare în numãrul viitor)

Note:1 Înainte de a-ºi începe cariera în Statele Unite,

Joseph Lossey studiazã teatrul în Germania lacompania lui Bertolt Brecht. În SUA monteazã peBroadway piesa Galileo avându-l drept co-regizor peînsuºi Bertolt Brecht. Dupã ce pãrãseºte continentulamerican ºi se stabileºte la Londra, începe o lungãcolaborare cu un alt strãlucit dramaturg, Harold Pinter.Cele mai importante filme realizate de cei doi sunt:Servitorul (1963), Pentru þarã ºi rege (1964), Mesagerul(1971).

2 Folosind o tehnicã de televiziune (deja foarte învogã în Statele Unite în acel timp), camera ascunsã,Jules Dassin îºi surprinde personajele în spontaneitatealor astfel încât povestea rezultatã are un aer extrem deproaspãt, netrucat, nefabricat – filmul The Naked Cityputând foarte bine sã anunþe chiar ciné-verité-ul.

3 Ne referim în special la romanele apãrute între1985-1986, Trilogia new-yorkezã (The City of Glass,Ghosts ºi The Locked Room).

110. Jules DassinMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Jules Dassin

Spre deosebire de picturã sau sculpturã, alecãror începuturi se pierd în neguravremurilor ºi în interpretãrile mitologice,

istoria artei fotografice poate fi destul de binedocumentatã.

Tamás Szabó ºi-a început activitatea defotograf la Cluj, cu aproximativ 60 de ani în urmãºi cu aproximativ 110 ani dupã naºterea oficialã aartei fotografice, prin apariþia dagherotipiei.

Subliniez faptul cã Tamás Szabó este ºi a fostfotograf clujean, oraº care i-a dat lumii printrealtele, pe Carol Popp de Szathmáry, Veress Károlysau Martin Munkácsi. Oraº în care exista orevistã de fotografie încã din anii ’80 ai secoluluiXIX.

Aceastã situare în timpul ºi spaþiul arteifotografice am considerat-o necesarã în cazul luiSzabó Tamás, întrucât motiveazã raportarea sa lafotografie ºi preocupãrile sale care acoperã o arielargã de tehnici ºi tematici.

Aceastã expoziþie retrospectivã ni-l prezintã peTamás Szabó ca pasionat fotograf explorator, undocumentarist implicat în surprindereatransformãrii permanente a oraºului, a satelor cutradiþiile lor, a obiceiurilor oamenilor, atransformãrii peisajului prin implicarea beneficãsau agresivã a oamenilor.

De asemenea, ni-l prezintã pe Tamás Szabó cape un fotograf de mesaj, preocupat de problemeleprofunde ale omului ºi societãþii contemporane.

În jurul acestor douã moduri de raportareputem sã adunãm seriile fotografice realizate de

el în decursul celor ºase decenii.Privind cronologic, putem observa la primele

fotografii, cum este excelenta scenã de asfaltare astrãzilor, o preocupare pentru surprinderea într-ocompoziþie puternicã a unui moment relevantpentru actualitatea socialã. Tot aºa, lucrãri maitârzii, realizate în plin comunism, cum suntArmele pãcii sau Virtuozul, ne aratã cã TamásSzabó era preocupat de genul de compoziþiidirecte ºi puternice, specifice fotografiilorconstructiviste, în primul rând ale lui Rodcenko.

Preocuparea pe care aº considera-o ca fiindmajorã pentru artist este sã redea momentecotidiene, lipsite de tensiunea acþiunii, dar caresurprind iconic un anumit mod de viaþã ºi devinprimordiale. Astfel sunt lucrãrile splendide carearatã prelucrarea pãmântului. Ele ne par directepentru cã este vorba despre un peisaj rural carene este ºi astãzi apropiat, dar prin tãcerea lormonumentalã parcã ne strâng inima, aducându-neaminte cã aceste forme pe care le-am crezuteterne sunt pe cale de dispariþie.

Consider extrem de autentice aceste lucrãri alelui Tamás Szabó întrucât, printr-un aparent stildocumentarist, fãrã adãugiri tematice sauinterpretative, ele reuºesc sã comunice foarte multºi prin mijloacele simple ºi directe ale fotografiei.

Asta aratã, sunt convins, cã oamenii, peisajelefotografiate de Tamás Szabó nu sunt privite, cisunt trãite.

agendaªtefan Manasia 3 zile dincolo sau dincoace de Zid 2

editorialGeorge Jiglãu Autosabotaj... 3

cãrþi în actualitateIon Cristofor Un jurnal al bolii 4Ioan Muºlea Un dicþionar de sexologie 5Horia Bãdescu Ion Vlad 80 - Farmecul inteligenþei 5

cartea strãinãVianu Mureºan Nastler, creatorul execrabil 6

istorie literarãIon Pop Paul Celan, avangardist român 8Svetlana Maier Sorin Titel - între sentiment ºiluciditate. 9

imprimaturOvidiu Pecican A fost odatã un... Prosaque 10

sare-n ochiLaszlo Alexandru Mihail Sebastian pe masa deoperaþie (III) 11

poeziaVlad Solomon 14

emoticonªerban Foarþã ""Delocul" unei utopii 15

interviu de vorbã cu actorul Liviu Matei"Spectacolul de teatru rãmâne în continuare o formã vie decomunicare" 16

puncte de vedereªtefan Andreica O altã istorie 17

istoriaFlorian Dumitru Soporan Statul Asãneºtilor 19

religiaphilosophia christianaNicolae Turcan (Rãs)timpul credinþei) 20Cristian Barta Conºtiinþã ºi autoritate în gândireaPapei Benedict al XVI-lea 21

dezbateri & ideiSergiu Gherghina Timpul cunoaºterii 22Ana-Maria Suciu Libertinaj, disidenþã ºi obscenîn literatura francezã a Secolului Luminilor 23

flash-meridianIng. Licu Stavri Dialog despre viitorul cãrþii 25

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Rãzboiul cibernetic 26

atelierGabriela Rostaº Tarohei Nakagawa-Ioan Sbârciu 27

sport & culturãDemostene ªofron Rio de Janeiro sau riscurile asumateale Comitetului Olimpic Internaþional 27

zapp-mediaAdrian Þion Versuri în Parlament 28

evenimentLucian Maier Astra Film Festival la zece ani 28

corespondenþã din LisabonaVirgil Mihaiu Tânãra generaþie de compozitori româniîn premierã la Musica Nova 29

operaAlba Simina Stanciu Forþa destinului 30

in memoriamClaudiu Groza La revedere, panie! 31

teatruAlexandru Jurcan AMIFRAN - mon amour 32Alexandru ªtefan Cum era sã fie Turandot 32

filmIoan-Pavel Azap Cele ce plutesc 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Iadul e absenþa femeilor 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 110. Jules Dassin 35

plasticaSebestyén György Székely Despre arta fotograficã alui Tamás Szabó 36

3366

Black PANTONE rrosu

Black PANTONE rrosu

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Despre arta fotograficã a luiTamás Szabó

Sebestyén György Székely

ABONAMENTE: La orice oficiu poºtal sau Cu ridicare de la redacþie:18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu:27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate suntrugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

black tribuna · despre stãrile ºi convingerile tinerilor poeþi români, participanþi la...

Documents