TRIBUNA 217

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 - 33 0 s e p t e m b r i e 2 0 1 1

Neagu

Dju

vara - 95

Tudoran Ilustraþia numãrului: Dumitru Vonica

Alexandru Vlad

Secretul

O carte în dezbatere Dumitru Vonicaevocat de Nicolae Steinhardt ºi Virgil Ciomoº

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Proza

Mircea Cãrtãrescu

Zen

22 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ºi supervizare:L. G. Ilea

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Responsabil de numãr: Claudiu Groza

Concursul de creaþie literarã pentru elevi „Lucian Blaga”, ediþia a II-aa

Regulament

Direcþia Judeþeanã pentru Culturã ºi Patrimoniu Naþional Cluj în colaborare cu Revista „Tribuna”organizeazã Concursul de Creaþie Literarã „Lucian Blaga”, ediþia a II-a.

Evenimentul se adreseazã exclusiv elevilor din învãþãmîntul preuniversitar din întreaga þarã ºiurmãreºte identificarea ºi promovarea (publicarea) tinerelor talente din mediul ºcolar.

Concursul cuprinde douã secþiuni: una pentru elevii din clasele V-VIII ºi alta pentru cei din claseleIX-XII.

În acest an concursul are doar secþiune de poezie.Textele prezentate nu vor depãºi 10 (zece) pagini. Ele vor fi expediate pe adresa: Direcþia Judeþeanãpentru Culturã ºi Patrimoniu Naþional Cluj, Piaþa Unirii nr. 1, Cluj-Napoca, cu menþiunea pentru

Concursul „Lucian Blaga”. Lucrãrile vor fi semnate la vedere, cu precizarea clasei de studii ºi a ºcolii aparþinãtoare.

Textele vor fi primite pînã în 18 octombrie 2011, data poºtei. Data ºi locul festivitãþii de premiere vor fi anunþate în timp util.

Totul a pornit de la Beliº, de la domnulprimar Viorel Crainic, care a gãzduit echipadin Auvergne. Mai apoi am fost invitat cu

trupa ”Assentiment” a Liceului Teoretic O. Gogadin Huedin sã însoþesc elevii din Beliº în Franþa,iar acolo, reunind ºi zece tineri francezi, sãrealizez un spectacol comun sub genericul Omulºi natura. ªtim bine ce loc important areecologicul în preocuparea francezilor. Am alergatcu toatã forþa spre fabulele lui La Fontaine, drepteºafodaj pentru scenariul meu. Desigur, m-ambazat pe vizual, gesticã, muzicã, mesaj, fãrã sãbãnuiesc, la început, imensa solidaritate atinerilor, creatã prin repetiþii. O efervescenþãrapidã, deoarece într-o sãptãmânã spectacolultrebuia „predat”, prezentat, evaluat.

Iatã-ne în autocar, prin 21 august din acest an,în drum spre Franþa. A doua zi, seara, eram înregiunea Auvergne, în localitatea Ebreuil. Ne-auaºteptat, cred, ore în ºir, la acel han al tineretuluiunde aveai voie sã intri în bucãtãrie, sã teserveºti, sã speli vase, sã triezi deºeuri, sãdesenezi, sã discuþi, sã ieºi în curte sau pe malulrâului Sioulé. ªi... mai ales, sã fii civilizat ºi sã ºtiiceva francezã. Gazda principalã a fost inimitabila,bonomã, frumoasa Emilie Giraud, care lucreazã laCentrul Social, al cãrui director - David Sac -venea din când în când, cu un zâmbet tonic, sãse asigure cã ne simþeam ca acasã. La spectacol avenit, printre alþii, Florentin Georgescu, asociat al

misiunii Leader din þinutul Vichy-Auvergne.Am lucrat alãturi de colegul ºi prietenul meu

Cristian-Claudiu Filip, mereu atent, preocupat,spontan, cu sugestii benefice. Am început muncateatralã prin exerciþii necesare de atelier, ca sãînlãtur orice atmosferã glacialã. Tinerii mei actorim-au ajutat enorm: Bya Tãmaº, Ralou Cozea,Diana Stîngã, Bianca Popa, Oana Filip, Lore Filip,Vlãduþ Mocan, Cãtãlin Mocan. Pentru sunet s-aoferit cu entuziasm Xenia Marc. Am început cudefilarea personajelor-animale, am folosit mãºti ºimuzicã modernã. Nu am renunþat la sticle deplastic, pubele ºi alte accesorii ecologice.Bineînþeles cã spectacolul a avut o laturãmoralizatoare, o þintã exactã, fãrã a omitecomicul. Febra teatralã l-a cuprins chiar ºi peºoferul nostru, magicul Iulian, care a jucat rolullupului cu o naturaleþe de invidiat. Elevii din Beliºau urcat pe scenã pentru a cânta în francezã ºi înromânã.

Mai apoi, fotografii, dezbateri, plimbãri înnaturã, scãldat, vizitã la Vulcania, la Vichy, bachiar în cel mai frumos sat, Charroux. În final,regrete, promisiuni, cadouri, adrese... tot tacâmul.Ceea ce rãmâne: un spectacol comun, adicãuniunea superioarã, prin artã. Un ideal revigorant.

Proiect teatral în AuvergneAlexandru Jurcan

info

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 33

editorial

Nu îmi place sã scriu (sau sã vorbesc)despre oameni care au fost. Îmi aminteºtede efemeritatea vieþii, de cursul sãu

iminent ºi de eventuale întreruperi inoportune (ºiireversibile). Nu este uºor sã vorbesc la trecutdespre semenii noºtri, dar este aproape imposibilsã fac acest lucru când mã refer la oameni pe careîi cunosc. Pe 15 august inima unuia dintre cei maimari cercetãtori din ºtiinþele politice comparate –probabil cel mai însemnat investigator alpartidelor politice europene în perioadacontemporanã (cu preponderenþã vestice) – s-aoprit definitiv. La doar câteva luni dupã ce aîmplinit 60 de ani, Peter Mair nu a confirmattradiþia cercetãtorilor longevivi din domeniu(remarca aparþine unui prieten, în ziua în care i-am comunicat vestea). Numãrul însemnat deomagii (tributes) apãrute în mass-mediainternaþionalã ºi prezenþa la funeralii a numeroºiprofesori ºi cercetãtori marcanþi din domeniulºtiinþelor politice sunt indicatori ai notorietãþiisale academice. Poziþia de decan al catedrei deªtiinþe Politice de la Institutul UniversitarEuropean din Florenþa (care conform multorierarhii este primul din Europa) reflectã o parte astatutului sãu. Poziþia de editor al unuia dintrecele mai importante jurnale internaþionale dincomunitatea academicã (West European Politics)adaugã valoare profilului sãu. Mulþi dintreprofesorii influenþi de astãzi din cadrul disciplineii-au fost discipoli; în general, nu am întâlnitfoarte mulþi oameni de ºtiinþe politice în Europade Vest care sã nu fi interacþionat mãcar o datãcu Peter.

Meritele sale pot fi cu greu rezumate în câtevarânduri ºi nu acesta este scopul meu.Amabilitatea, spiritul ludic, criticile constructive,cultura sa politicã ºi istoricã sau atenþia cu carecitea orice fel de text – academic sau literar –rãmân în mare parte necunoscute publicului larg.Dincolo de acestea, textele scrise reprezintãbornele unei cariere academice rare. În 1990,când România debuta pe drumul unei tranziþiianevoioase, cartea scrisã de Stefano Bartolini ºiPeter Mair era rãsplãtitã cu premiul Stein Rokkan

ce se acordã pentru cea mai valoroasã contribuþiedin ºtiinþe politice. Analiza lor se axa pe partidelepolitice ºi comportamentul electoral al cetãþenilordin þãrile vestice pentru o perioadã de 100 de aniîntre 1885 ºi 1985. În acest moment este unadintre cele mai citate - ºi presupun cã ºi citite –cãrþi de ºtiinþe politice (Identity, Competition andElectoral Availability: The Stabilisation ofEuropean Electorates 1885-1985). În urmãtoriicinci ani avea sã editeze douã cãrþi vitale pentrustudiul organizaþiilor de partid – editate în 1992 ºi1994 împreunã cu Richard Katz - ºi sã scriealãturi de acelaºi coautor unul dintre cele maiinfluente articole din literatura contemporanãdespre partidul de tip cartel (apãrut în 1995 înParty Politics). În aceeaºi perioadã redacta unvolum, alãturi de Michael Gallagher ºi MichaelLaver care avea sã fie retipãrit ºi adãugit de multeori de-a lungul anilor; era folosit ca ºi manual depredare a sistemelor politice în Europa(Representative Government in Modern Europe).De atunci, opera sa a inclus zeci de articoleºtiinþifice, câteva cãrþi ca singur autor ºi câtevacãrþi editate. Domeniile sale de interes s-au extinsla Uniunea Europeanã (UE), guvernare, formareacabinetelor, culturã politicã, sau evoluþiademocraþiei.

Este dificil sã creionezi un cadru teoretic într-unul din domeniile menþionate mai sus ºi sãnu îi citezi mãcar una dintre lucrãri. Originar dinIrlanda, þarã ale cãrei probleme în ultimele patrudecenii sunt cunoscute oricãrui cetãþeaneuropean, s-a fãcut cunoscut publicului din þara saprin multiplele intervenþii din presa scrisã. Finobservator al proceselor politice, Peter Mair aaccentuat unele elemente particulare ale drumuluisinuos parcurs de Irlanda în UE. Problemelelegate de guvernare, aspecte financiare sauatitudinea cetãþenilor irlandezi faþã de Tratatul dela Lisabona s-au numãrat printre subiectele tratateîn ultima perioadã. Perspectiva sa de stânga – cuînþelesul vestic al conceptului, nu în cel est-european sau românesc – a fost deseori vizibilã înintervenþiile din presã ºi în unele dintre

alocuþiunile sale (mai ales în cele evaluative ºicare permiteau judecãþi de valoare); cu toateacestea, articolele sale academice au pãstrat mereuneutralitatea. Aceastã din urmã caracteristicã l-afãcut sã fie unul dintre cei mai urmãriþi oamenidin domeniu. În postarea sa de pe blog, DavidFarrell, unul dintre numele de referinþã în ºtiinþapoliticã contemporanã, observa un lucru evidentpentru oricine a fost în aceeaºi încãpere cu Peter:ori de câte ori intra într-o salã (de obicei decursuri sau de conferinþe) exista un murmur întrecei prezenþi. ªi fiecare dintre cei prezenþi, de lastudentul doctorand pânã la profesorii cu vechimedoreau sa schimbe o vorbã cu el. Era, implicit, unsemn de recunoaºtere pentru meritele saleacademice.

Dincolo de orice aprecieri subiective rãmânlucrãrile sale care au contribuit deja la progresuluneia dintre ºtiinþele sociale (la cele de mai sus sepoate adãuga Party System Change) Rigurozitateastudiilor sale, capacitatea analiticã, logicaraþionamentului ºi caracterul empiric alcercetãrilor sale au adus ºtiinþele politice maiaproape de statutul de ºtiinþe (contestat îndelungde cei din ºtiinþele reale). Deºi plãcerea de a-lasculta nu mai este accesibilã (existã câtevaalocuþiuni înregistrate pe Youtube), ceea ce a avutmai bun a pus pe hârtie. Deºi este posibil camanuscrise în lucru sã fi rãmas neterminate,opera existentã este valoroasã, o creaþie necesarãgeneraþiilor viitoare de studenþi, profesori ºicercetãtori. În urmã cu câþiva ani, când ECPRPress reedita cartea lui Giovanni Sartori desprepartide ºi sisteme de partide din 1976 (a fostreeditatã în 2005, versiunea în românã va fidisponibilã în curând la CA Publishing Cluj), mãgândeam cã nu existã persoanã mai potrivitãdecât Peter Mair sã scrie prefaþa acestei celei de-adoua versiuni. Citind cu atenþie cele câtevarânduri scrise atunci de el, am înþeles ºi de ce afãcut-o. Cartea lui Sartori îi marcase traiectoriaprofesionalã de la începuturi. Sunt sigur cã vorexista – ºi din acest moment, cãci pãnâ acumsigur existã – numeroºi studenþi sau cercetãtori laînceput de drum care vor fi influenþaþi de o partedin creaþia lui Peter.

Perenitatea unei creaþiiSergiu Gherghina

Despre masivul nou jurnal al lui MirceaCãrtãrescu (Zen, Ed. Humanitas, 2011) s-auscris deja, pânã la aceastã orã, câteva

recenzii, nu toate favorabile. În mod destul de ciudatºi dezagreabil s-au numãrat mai degrabã, nu fãrã un soi deposomorâtã satisfacþie, punctele discutabile ale cãrþii,inventariate contabiliceºte ºi în detaliu, la rubricileinfatuãrii, ambiþiei nemãsurate, grandomaniei, cusinonimele respective, trecându-se foarte uºor pesteexcelenþa atâtor ºi atâtor pagini, care îl definesc încão datã pe autor drept unul dintre scriitorii de primplan ai literaturii române actuale. Ceva din aerul decampanie orchestrat la apariþia volumului trei dinOrbitor, prin „dosarul” cunoscut, se prelungeºte, dinpãcate, ºi în unele dintre noile comentarii, încât parea i se da, în fond, dreptate lui Mircea Cãrtãrescuatunci când se plânge (cu foarte multe exagerãri,desigur, dar nu fãrã motiv) de ostilitatea cu care eprivit în ultimii ani de cãtre critica româneascã. Aceaultimã parte a romanului a putut ridica, desigur,unele obiecþii întemeieiate, însã acestea au fostidentificate ºi chiar exagerate, mi s-a pãrut atunci, cuo similarã plãcere de a constata imperfecþiunea la unautor ce sfida evident dimensiunile mici ale altorproiecte de prin vecini. Când am citit ºi comentat, larândul meu, Orbitor 3, mi s-a pãrut cã potdemonstra, dincolo de câteva diluãri ºi schematizãriapãrute în graba încheierii amplei construcþii, cã niciaceastã secvenþã a romanului atât de aparte al lui M. Cãrtãrescu nu e de citit în grila negativã propusãde atâþia recenzenþi, compoziþia ei laxã, mobilã,dinamicã, cu treceri rapide ºi suprapuneri de naturãoniricã între real ºi imaginar, trãit ºi scriptural, fiindjustificatã din interior, de însãºi viziunea „fractalicã”,cu implicitele relativizãri „postmoderne” alediscursului literar.

Când fusese vorba despre un jurnal precedent(primul, publicat în 2001), am putut pune lecturasub formula apãrãrii „pielii de hârtie”, care este aautorului însuºi, reactualizatã, fireºte, de data astamai curând sub forma ecranului de calculator, încele ºase sute de pagini noi, situate temporar întreanii 2002 ºi 2010. Tot aºa cum aceleaºi sunt, înfond, temele reflecþiei, tipurile de reacþie faþã depropriul scris ºi faþã de restul lumii, literare sau nu.

Interpretat ca emblemã a „vieþii de toate zilele”,titlul Zen nu are, aºadar, mai nimic din conþinutulreligios presupus, – iar dacã despre o „religie” estevorba, atunci singura care transpare aici e credinþa,ridicatã pânã la dimensiuni hiperbolic-paroxistice, înputerea actului creator, în destinul înalt semnificatival scriitorului. De fapt, aceasta e mare temã,obsedantã a întregului jurnal. Iar angajarea ferventãîn afirmarea ei are, desigur, prea puþin de-a face cudetaºarea „zen” faþã de lumeºtile aspiraþii ºi ambiþiiomeneºti, sau are în comun doar o laturã a acestuimod de a gândi ºi trãi, aceea care cere punerea înacord absolut a minþii, a spiritului, cu trupul.

Cititorul celorlalate douã volume de Jurnal îºi vada repede seama cã noile sute de pagini suntvariaþiuni pe aceeaºi temã, amintitã, în abordareacãreia Mircea Cãrtãrescu nu face nici acumeconomie de reflecþie. Îl preocupã obsesiv ºi cuinevitabile consecinþe într-o anume redundanþã aformulãrilor, dupã volute largi ºi ramificaþii enormeale frazelor, angajarea totalã în propriul sãu travaliu,considerat ca unicul cu adevãrat esenþial ºi vrednic

de atenþie. Sunt nenumãrate propoziþii care afirmãaceastã identificare a sa cu creaþia, pânã la uitarealumii din afarã, ºi de aceea omul social e numaiarareori prezent în pagini. O spusese deja în primasecvenþã din suita diaristicã, lumea exterioarã sepoate schimba oricât, ceea ce rãmâne ca obiect ºirealitate certã este numai propriul univers interior. A scrie se confundã la el, mai mult decât oricând, cua fi, iar aceastã identificare e reafirmatã cvasimania-cal, cum singur mãrturiseºte, când încrezãtor înputerile sale, când, mai ales ºi de data aceasta, înprada angoasei de a nu se mai regãsi tocmai cascriitor.

Într-un prim timp, jurnalul e unul, cum s-aconstatat deja, de crizã, trãitã cu înfriguratã neliniºte.Este momentul dificil care a urmat dupã publicareapãrþii a doua a Orbitor-ului, acoperitã superficial depublicistica în câteva cotidiane, aproape purlucrativã, pentru asigurarea mijloacelor de existenþã,ºi de cãrþi situate de scriitorul însuºi pe o treaptãmult mai de jos a literaturii, precum semi-foiletonistica din De ce iubim femeile, livratã„consumului” mai larg, cum s-a ºi dovedit prinsuccesul instantaneu la marele public, privit de la oanume distanþã (auto)criticã, dar ºi cu un fel decondescendenþã faþã de acelaºi public, cu exigenþecoborâte la pulsul cultural mult mai scãzut al zilei.Iar în al doilea timp, avem de-a face, în fond, cuvariaþiuni pe aceeaºi temã, cãci – dincolo demomentul scrierii, în fine, a volumului al treilea dinmarea carte, proporþional mai puþin autocomentat -se deschide o altã pauzã, în care problemele ºiinterogaþiile revin: prozatorul (cãci poetul renunþasede mult sã mai scrie) se aflã acum într-un soi derecãdere sisificã, iese cu mari dificultãþi dintr-un altimpas, de data asta post-creator, când noile proiectese încheagã iarãºi cu greu, nesiguranþa de sine ereafirmatã în termeni gravi, concesiile fãcute „vieþiicare se vieþuieºte” (dupã formula jurnalistului Mateiu I. Caragiale, reiteratã) copleºesc, aproape,scrisul, singurul care conteazã pentru el cu adevãrat.Ba mai mult, subiectul îºi ia, voit-nevoit, un fel devacanþã, în care neliniºtea ºi temerile legate desecãtuirea filonului sunt abia compensate deabandonarea în voia traiului de fiecare zi, de ins nuprea sociabil, iubitor de singurãtate, însã dedat unuianumite plãceri de a trãi în rând cu oamenii, cu ofamilie, într-o lume în care fantasmele cãrþilor se aflãîn competiþie cu datele realitãþii palpabile, imediate.

În ambele momente ºi stãri, se exprimã acelaºisubiect posedat de patima scrisului, a literaturii,mãrturisitã aproape la fiecare paginã cu belºug dereflecþii, între angoasa cea mai neagrã ºi firavelesperanþe de redresare ºi reconstrucþie de sine cascriitor. Iar sentimentul secãtuirii, al deposedãrii deharul scrisului devine copleºitor (cãci MirceaCãrtãrescu se include în seria inspiraþilor, care nupot articula niciun rând autentic în afara stãrii degraþie, aproximatã ca osmozã totalã între literã ºispirit, între corporal ºi scriptural). Sub acest semnsunt de citit nostalgiile, exprimate cu patos, alevârstei de aur a primei tinereþi, când harul eradeplin, când existenþa întru poezie ºi literaturãexprima un soi de comuniune paradisiacã între eu ºilumea dinafarã ori, mai ales, a fantasmelor sale. Suntnenumãrate locurile în care lamentaþiile pe aceastãtemã apar în variante ce asociazã contrastanttrecutul aproape mitic al unui subiect predat în

întregime patimii scrisului ºi clipa prezentã,prelungitã, de fapt, în luni ºi ani de „sterilitate” oriabia disimulând seceta interioarã cu publicisticaîntoarsã cãtre evenimentul cotidian concret sausituatã cumva la jumãtatea distanþei dintre real ºifictiv, cum se întâmplã în De ce iubim femeile, cartecatalogatã ca fiind, totuºi, realist, „pe mãsuraputerilor mele de-acum”. Iatã câteva citate expresivepentru aceastã stare agitatã, de profundãnemulþumire de sine: „Am ieºit complet, cu apaºiroind pe mine, din literaturã, ºi-acum mã scutur caun câine, împrãºtiind stropi aleatorii. Nu mai sunt înliteraturã. Am sfârºit ºi eu unde sfârºesc toþi. Îmiþiuie ºi mie acum urechile de pustietate, de mesajîntrerupt. Am ieºit din legendã”. Sau: „Acum nu maie vorba de crize ºi de lipsã de inspiraþie, ci depierderea bunului meu cel mai important: viaþa înliteraturã, în lumea ºi-n legile ei”. Apoi: „Scriu doarcu puterile mele, încercând sã-mi amintesc cumscriam altãdatã. Autopastiºându-mã în loc sã-lpastiºez pe Dumnezeu”, ºi încã: „Eu sunt cãrþilemele. Priveºte-n urmã la ºirul de cãrþi adunat de 30 de ani încoace: sunt vertebrele spinãrii mele. Înrest – sunt amãrâtul animal moale care locuieºtecasa-n spiralã”. Ori: „Odatã voiam sã-i concurez pecei care au scris Biblia. Azi, cel mai prost poem almeu mã scuipã în ochi. De-asta nu mã pot supãra,ca altãdatã, fiindcã trebuie s-o accept cu nasu-n jos,fiindcã sunt în colþul penitenþei, în genunchi, pe cojide nucã, ºi încã roºu la faþã de conºtiinþa vinovãþieimele. Fiindcã nu mai scriu, iar un scriitor e un omcare scrie, nu altfel decât e un tâmplar care facetâmple într-un templu”. ªi asemenea citate,altminteri excelente ca har al formulãrii, ar puteamult continua.

Supralicitare existã, evident, în asemenea fraze,diaristul însuºi îºi recunoaºte o stare disproporþionatdepresivã, oscilaþiile de umoare nu lipsesc nici ele, deunde ºi contrazicerile, uneori pe aceeaºi paginã – însãlucrul e, la urma urmei, firesc, nu avem de ce sã nemirãm foarte tare, la cineva care, mobilizat deneobiºnuite ambiþii constructive ºi traversând teritoriide o ariditate neaºteptatã, e mereu în stare deagitaþie ºi incertitudine. Orgoliul scriitorului care îºicunoaºte valoarea ºi continuã sã gândeascã în sensulei, în faþã cu o þintã mereu foarte înaltã, e degeabaamendat ironic de unii ºi de alþii, cãci e departe de afi nemotivat. Succesele, de pildã cele internaþionale,traducerile mai numeroase decât ale oricãrui altscriitor român actual, nu sunt „contabilizate” gratuit,

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

44 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Mircea Cãrtãrescu, noi pagini de jurnal

Ion Pop

o carte în dezbatere

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

„Nesul de altãdat㔪tefan Manasia

ele chiar existã, tot aºa cum poate fi consideratã caobositoare ºi fãrã a fi bãnuitã de ipocrizie înconsemnarea ei suita cãlãtoriilor, a întâlnirilor cu totsoiul de public, cu locuri familiare ori nu. Fantasmapremiului Nobel fluturã ºi ea în câteva locuri,atrãgãtoare pe drept cuvânt ori vag minimalizatã,însã e o aspiraþie ce n-ar merita ironizatã aºa deuºor: n-a circulat aceastã sugestie ºi în presaromâneascã, sub condeiul unor cititori specializaþifoarte serioºi? Este cu adevãrat ridicol MirceaCãrtãrescu atunci când ambiþioneazã sã se înscrie încompetiþia cu cei mai mari ai breslei, încercând sã-iajungã? Sau: atunci când se declarã scârbit de ceeace vede adesea în lumea de acasã ºi-i vine sãîntoarcã spatele României ºi Bucureºtiului, desprecare are atâtea alte minunate pagini de evocare, esteprozatorul chiar aºa de blamabil? Ori când se simteexcelent într-un oraº strãin, simþit neprietenos cualte ocazii? Când, adicã, ne aratã cã reacþioneazã caun om viu, cu dispoziþii „optimiste” ºi stãridepresive, cu supralicitãri destule, cu nostalgii,decepþii ori reverii solare?

Jurnalul – ºi acesta, de acum – este, dincolo detoate, în general foarte bine scris. Fie cã se exprimãdespre stãrile sale contradictorii ori despre spaþiile,de acasã sau de aiurea, în care se miºcã, prozatorul-poet îºi spune mereu cuvântul inspirat. Cel maiacasã, se simte atunci când îºi povesteºtenenumãratele vise reamintind de viziunile somptuos-baroce ale cãrþilor sale, dar pagini superbe îi ies desub condei ºi în momentele în care creioneazã unpeisaj (bunãoarã cele de la Sângeorz, de la castelulnemþesc Solitude, din Bucureºtiul copilãriei sau dincel în care ºi-a gãsit, în fine, o oazã alãturi defamilie) ori momente de viaþã mai „epice” – precumnunta de „pocãiþi”, moartea bunicului soþiei... Nupot fi trecute cu vederea adesea acutele, finele notede lecturã, cu afirmarea foarte personalã a unorpreferinþe (Biblia, Cortazar, Marquez, Salinger,Kafka, Pynchon, Okudjava...), cu respingeri ce potuneori contraria, dar care intereseazã mereu prinmarca... stilisticã a celui care le face. (Interesant esteºi poate nou faptul cã „postmodernistul” optzecistîndeajuns de nedrept în judecãþile sale din carteacunoscutã, trãieºte acum el însuºi criza unui soi de„elitism” simþit ca fiind ºi al sãu în „brava lumenouã” în care valorile înalt spirituale ajung la tristuldeclin constatabil în fiecare zi).

În cele din urmã, ca orice autor de jurnal, maiales unul care a ales sã-ºi publice în timpul vieþiiacest soi de scriere „intimã”, ºi Mircea Cãrtãrescu îºicompune un autoportret, devine „personajul”propriei proze confesive. Substitut al unei lumifictive pe care n-o mai poate construi cu libertatea ºiprospeþimea de odinioarã (secvenþe intens nostalgicerecheamã tulburãtor anii înfloritoarei tinereþi ce sedepãrteazã, asociatã cu o greu de acceptatperspectivã a neantizãrii finale), el se întoarce spresine mobilizat de aceleaºi mari obsesii ºi întrebãri –despre sine, despre literaturã, dar ºi despre „viaþacare se vieþuieºte”. Este nu o datã excesiv în ce scrieºi spune, în umilinþã ca ºi în orgoliu, înautoflagelarea ce cautã sã echilibreze ispitele afiºãriihiperbolice a eului, însã între asemenea extreme secontureazã o fiinþã în fond vulnerabilã, neliniºtitã,pusã în miºcare de o realã mare vocaþie, de odãruire ieºitã din comun unui ideal al scrisului pecare foarte puþini cuteazã sã-l mai afirme cu oasemenea consecvenþã ºi la cote de angajare atât deînalte. O astfel de situare poate pãrea astãzi insolitãºi chiar provocatoare pentru mulþi, incomodã deasemenea, dar ea nu e mai puþin impunãtoare ºidemnã de admiraþie pentru... restul lumii.

Dilatat precum durata cãlãtoriei cu CFRul (dela an la an), Zen, al treilea volum aljurnalului publicat de Mircea Cãrtãrescu pînã

în prezent, ambiþioneazã sã-þi acapareze tot timpullecturilor estivale, sufocîndu-te, încîntîndu-te ºi (nu odatã) enervîndu-te. Expansionist, ca rãzboiniculAguirre din filmul lui Herzog. Insidios, ca apa încalcarul translucid. N-am sã scriu o cronicã în sensulpropriu al cuvîntului, ci mai degrabã un blocnotesde poet: cronici ample au semnat pînã acum PaulCernat, Daniel Cristea-Enache, Teodora Dumitru,Marius Chivu, Alex Goldiº ºi, pentru Tribuna,domnul profesor Ion Pop. Mai cu seamã ultimii doielogiazã unicitatea formulei diaristice, a „schelãriei”ridicate peste tumulul creaþiei unuia dintre cei maiinfluenþi scriitori români în viaþã.

Oricît aº cerceta Zenul, oriunde l-aº deschide ºiaº reciti, rãmîn cu aceeaºi senzaþie de love & hate.Aflu, aproape-n fiecare paginã, miejii cruzi, lãptoºi aipoeziei ºi, deasupra gãocii de lemn subþire, mãdescurajeazã coaja neagrã-verzuie, putredã. Firelecelor mai bune pagini din Poeme de amor ºiNostalgia, din Orbitorul contestat ºi adulat se-mpletesc mai departe aici, în însemnãri precum:„Am sã cumpãr drog granulat ºi-am sã-ncep sãsecretez personaje ºi scene înecate-n morfinã purã.Trebuie sã reînceapã nebunia controlatã, singura carenu e urîciune în ochii Domnului.”; „Parantezãvienezã, benignã, viaþã legatã lejer ºi gracil ca lujeriisecesioniºti din vremea cînd mai credeau în artã.Cartierul nostru miroase-a cacao ca-n Márquez, ceeace [...] mã transportã, madlenian, în Magdalenianulvieþii mele, cînd îmi beam cana grosolanã de cacaocu lapte lîngã fusta mamei, desigur din pînzã decorabie.”; „N-am nici urmã de greutate. Palmele-mialunecã pe lucruri. Pielea-mi strãluceºte. Cred cã ammurit, cã trupul meu biodegradabil mi s-a dus de pesuflet ca noroiul sub un jet de apã. Am înþeles cã nugîndeam cu creierul ºi cã nu ejaculam cu sexul. Cãnu vorbeam cu laringele. Am murit ºi aici eparadisul.” Aici este, de fapt, totul, superpoemulcuiva care – ani la rîndul – s-a injectat cu lirism pur.E, adicãtelea, mai mult decît picturã, poezie,arhitecturã ºi speculaþie ºtiinþificã: ghem poeticstrãlucind ca maþele proaspãt eviscerate, în acealuminã de laborator cãreia-i vom spune, de aiciîncolo, cãrtãrescianã. ªi mai e, simultan, agendameschin-a contabilului (burse ºi voiaje, traduceri ºipremii, þoale ºi gadgeturi), e jurnalul eternadolescentului neiubit, almanahul cu ºtiaþi cã... (preamulte ºtiaþi cã..., parazitare, epuizante), caietul deoniromant (ocupînd, strategic, comercial, hãlci dinvolum), e ibricul unde fierbe veninul invidiei debreaslã: „Îi privesc pe rataþi ca pe niºte zei. Mãprosternez la picioarele lui Ecovoiu, Aldulescu, Ursuºi cîþi or mai fi, ºi nu sînt ironic absolut deloc.”Despre unii confraþi (prozatori ºi critici prea critici)scrie folosind acelaºi pix cu care-a deconspirat, atîtde artistic, „ineluctabila lejeritate a injuriei literare”.

În turneul de tenis – imaginar – al acestui masivjurnal (care acoperã, uitasem, intervalul 2004-2010,aproximativ un deceniu de împliniri familiale,editoriale, sociale), parteneri privilegiaþi sînt Biblia,Wittgenstein ºi Kafka (din Jurnal), ultimul –conspectat ºi prezentat cu adulaþie. Kafka – ºi, însubsidiar, Cortázar – înseamnã, pentru MirceaCãrtãrescu, influenþa primarã, coagulantã asumatã.Una din motivaþiile mãrturisite limpede e tocmairealizarea unui jurnal în oglindã, care sã plonjeze ºimai adînc în apele întunecate de sub luciul mundan.ªi senzaþia mea e cã, în cele mai bune pagini, MCchiar reuºeºte, adãugînd totodatã buzunarele ºifaldurile – acum inutile – ale psihismului sãu baroc.Izbuteºte atunci cînd respectã – genuin – teza

formulatã în însemnarea din 20 martie 2007: „Unjurnal e fãcut ca sã-þi poþi spune lucruri pe care tuînsuþi nu le ºtii. Altfel nu e decît un uriaº plictis.”Cînd notaþia are carnalitate ºi profunzime – MCfiind poate ultimul mohican al scrisului de mînã:„Seara se prãbuºeºte, pur ºi simplu, pe mine, abiamai vãd scrisul pe paginã, dar mai fac efortul de-aajunge pînã jos. Ce minunat e sã scrii de mînã, sãmigãleºti la litere, sã le-ncîlceºti ºi descîlceºti ca peniºte foarte fine lãnþuguri de aur...” Prizonier de lux(cãci benevol) al capitalismului, al societãþii deconsum, MC e nu doar admiratorul predat noilortehnologii, dependentul de videogames, ci – iatã – ºial hîrtiei scrise ºi al paginii tipãrite, pe care „elfii”blogurilor (nemaipomenitã metaforã!) nu le vorputea substitui niciodatã. Cãinîndu-ºi anii (trecuþi) ºitinereþea (pierdutã) – psihanalitic noi ºtim cã MCºtie cã nu-i deloc aºa ? – un prinþ din Levant sealintã, asemeni divelor pop în ºedinþe de solar ºioperaþii de lifting facial, ca sã cînte în cele din urmãconcediile molcome la Sângeorz-Bãi, primitivismuldrumeþiilor în pãdurile de la Schloss Solitude,înserãrile de consistenþa jeleului pe terasã vilei dinBãneasa.

ªi poate cã tocmai aceastã trecere – mohorîtã,exasperantã, dar ºi arzînd crepuscular, ca opromisiune paradisiacã – e semnul sub care a scrisZen. Fãrã curgerea brutalã a lui Cronos, epoci pesteepoci, n-am mai ºti de ce iubim azibanalul/odinioarã jinduitul Nes: „Beau multã cafeaslabã, care mã ameþeºte ca berea, îmi înlãturãinhibiþiile, dar nu mã inspirã. Nesul de altãdatã îmimodela neuronii în sculpturi de pe Sagrada Familia.”Pentru ca bucata de marmurã de aproape 630 depagini a jurnalului cãrtãrescian sã se încheie înlumina aceea irealã ºi împãcatã, pe care – în aniiadolescenþei – atîta i-o invidiam: „Ninge luminos pefereastra mea îngustã, ca de bunkãr. În birou e frigca afarã ºi sînt într-o dipoziþie Zen, ºi pentru cãninge, ºi fiindcã ieri am gãsit un vers uimitor al luiHarrison: «I look from the wings at the play you arestaging/ While my guitar gently weeps,/ As I’msitting here, doing nothing but aging/ Still, myguitar gently weeps...» ºi eu stau, acum, aici, departede piesã (alte mãºti, alte guri...), nefãcînd decît sã-mbãtrînesc, sã-mi mãsor clipele vieþii cu zãpada carecade ºi cu literele negre din caiet. Harrison a scriscîntecu-ãsta dupã ce-a citit I Ching ºi a-nþeles cã totulse-ntîmplã-n relaþie cu totul, ºi prin urmare nimic nuse-ntîmplã niciodatã. Ca sã dovedeascã asta, adeschis o carte la-ntîmplare ºi-a gãsit cuvintele«gently weeps».”

Pentru t.s. khasis (arta scalpãrii, EdituraVinea, 2005) poezia se defineºte ca o „artã ascalpãrii”, ca o operaþiune „pe viu” care îºi

propune exfolierea, smulgerea tuturor „crustelor”care compun o identitate mereu problematicã,alcãtuitã dintr-o diversitate de „feþe” carefuncþioneazã dupã principiul caleidoscopului;„sunt o copie a acelor feþe continue/ revãzutã ºiadãugitã// faþa poliþaiului pronunþând rãspicat:acolo în mureº s-o cauþi/ pe curva cu care umbli/faþa adei zdrelindu-ºi venele cu un/ capac desticlã de bere când mai avea un pic ºi o mierlea/lângã ciºmeaua din piaþã/ faþa fratelui inocenþiutraversând/ curtea mãnãstirii de la nicula faþalaurei dupã primul avort/ faþa casierei de la renel/faþa directorului când m-a exmatriculat// probabilunele se dedubleazã în oglindã”.

E vorba despre o identitate „strãinã”, indusãdin exterior, concretizatã în multitudinea„ºtampilelor” ºi a „certificatelor”, care au aerulartificios al unor proteze ºi þin de logica unuiunivers „birocratic” unde „dosarul” constituiesingura probã a existenþei, iar viaþa se reduce lacâteva pagini de „condicã”: „tre’ sã existe în vreundosar în vreo condicã o semnãturã de-a/ tatei ceconfirmã cã el este tatãl meu/ iar eu sunt fiullui// (...) un detaliu plat la naºtere o ºtampilã ºila sfârºit/ ultima ºtampilã// câte sã fie? zecedouãzeci cincizeci/ înghesuite ar încãpea pe ofrunte sau pe un plic/ ºtampila de la maternitateºtampila poliþiei ºtampila biroului/ forþelor de

muncã ºtampile pe diplome ºtampilele de laºcoalã/ de la primãrie de la administratorulblocului de la renel/ de la centrele de recrutareºtampile de la doctori ºtampile/ de la poºtã.../uneori am chef sã le aplic câte un pupic sã leling/ cu dragoste iubita mea cu poftã dulceaþamea nemuritoarea mea/ scumpetea mea/ auracertificatului de naºtere/ ºtampila certificatului dedeces”. Dar „arta scalpãrii” presupune în acelaºitimp ºi sondarea cãderilor de vitalitate, „biopsii”ale þesuturilor în care sunt descoperiþi morbii boliisau nebuniei, semnele unor maladii reale sauimaginare, astfel cã una din mãºtile predilecte alepersonajului liric este aceea a „bolnavului”, a„fiinþei cu handicap” care trãieºte într-un soi deveºnicã „amorþealã”, iar tonusul sãu vital e mereufoarte aproape de zero: „dum-/ rahat: singurfrunzãresc un okm/ dup-un minut forþele meledomestice-s prelinse pe covor/ ºi-s vlãguitincapabil ºi inexpresiv ºi flasc// (...) am ajunspânã aici.../ eventual putinþa de a duce la bunsfârºit un tratament/ antipazitar/ grãsimilealcoolul ºi orice fel de comunicare/ trebuiesuprimate fãrã reþinere cu douã zile/ înainte deînceperea tratamentului pentru ca ficatul ºimintea ºi.../ în ’92 am intrat la psihi/ eºtiterminat bãiatule nu-i aºa?”.

Pânditã la tot pasul de abulie, existenþa acestuipersonaj se desfãºoarã într-un registru minimal,reducându-se la o sucesiune de gesturi mãrunte,parcã filmate cu încetinitorul, între care existã

rupturi ºi „timpi morþi”, de miºcãri obosite, careseamãnã cu ultimele zvâcniri ale unui trupomenesc din care viaþa se scurge picãturã cupicãturã: „voi reintra în casã lãsându-mi ºlapii lauºã/ trecându-mi mâna prin pãr apoi peste faþã/apoi dând drumul mâinii într-unul din buzunare/strângând pumnul apoi aºa cum se strânge unpumn/ într-o duminicã seara la treizeci de ani//Mi-am þinut capul pe genunchi/ am deschid guraam închis-o repede/ m-am uitat la ochii luromulus bucur din fotografie/ seria scriitoriarãdeni de azi/ apoi mi-am spart un coº/ a curspuþin sânge/ am scos limba am pendulat cu eapeste/ am tras limba la loc în gurã/ ºi amplescãit/ apoi mi-am zis cã aº putea sã o þin aºafoarte multã/ vreme fãrã s-o miºc”. O asemeneaemaciere a substanþei vitale îl fac pe actantul liricsã se simtã solidar cu toate fiinþele vulnerabile:bãtrânii, bolnavii, alcoolicii peste care planeazãpericolul exterminãrii potenþiale („beþivii-stotdeauna îngãduiþi ºi scuzaþi/ ca ºi cum ar purtaîntr-un buzunar secret certificatul de deces”) ºi sãfie extrem de sensibil la spectacoluldescompunerilor organice, al îmbãtrâniriiþesuturilor, pe care îl exhibã cu o cruzime depatalog, înfãþiºând agonia ºi boala în întreaga lorobscenitate abjectã: „n-am cum sã-nfrumuseþezchemarea bãtrânului// mã duc la el/ îlaud/gâlgâind sã îl/ ajut sã se ridice/ gâfâielile lui/abia dacã mai fisureazã atenþia celorlalþi/ braþelelui parcã ar vrea sã moarã cu mine de gât/ se-ncolãcesc ca un cablu încâlcit/ am grijã sã nu-mi alunece/ am grijã sã nu-mi alunece/ am grijãsã nu-mi scape sacul ãsta greoi de/ muºchi slãbiþiºi oase tocite// deja scoate sunete de-nmormântare// l-am cronometrat: ºapte minute ºi

Iulian CiocanTãrîmul lui Saºa KozakBucureºti, Editura Tracus Arte, 2011

Iulian Ciocan este un scriitor foarte sigur peceea ce scrie ºi pe felul cum scrie, în acest senssemãnînd mult cu mentorul sãu Gheorghe

Crãciun. Doar cã dacã proza scriitoruluibraºovean de multe ori sperie cititorii din cauzapasajelor lungi ºi fragmentelor complicate care tepierd pe drum, te plictisesc sau te obosesc, laIulian Ciocan n-o sã gãseºti aºa ceva nici dacã veicãuta cu lupa. Textele scriitorului basarabean sîntfoarte interesante, originale, bine alese dinrealitate ºi au subiecte ºi tematici inedite, caretrezesc imediat intersul cititorului, fie el românsau sud-american (apropo de tuºa Frosea, care –datoritã traducãtorului ºi realizatorului antologiei„Best European Fiction 2010” – a trecut oceanul,deºi în realitate probabil cã toate ieºirile mãtuºiiFrosea în afara Chiºinãului au fost imaginare,visînd la sclava Isaura sau ceva de genu’). Ca ºi-nromanul Înainte sã moarã Brejnev, ºi-n Tãrîmullui Saºa Kozak, Iulian Ciocan exploateazã la greutãrîmul „þãriºoricuþei” dintre Nistru ºi Prut, doarcã acum e vorba de Republica Moldova de dupãcãderea URSS, din aceastã tranziþie interminabilãde dupã perestroika, temã pe care ziaristul IulianCiocan o cunoaºte mai bine decît oricine altul,avînd la postul de Radio „Europa Liberã” orubricã permanentã care asta ºi are în vizor,

„Realitatea cu amãnuntul”. Tãrîmul lui SaºaKozak a apãrut la editura bucureºteanã TracusArte, o editurã tînãrã tot mai puternicã ºi maivaloroasã, care a publicat deja cãrþi foarteapreciate de cititori, critici literari, dar ºi de juriilecelor mai populare premii literare. Am cititromanul lui Iulian Ciocan în Turcia, unde scriuchiar în acest moment despre tãrîmul md al luiIulian, dar am simþit mereu – aproape fizic –atmosfera omniprezentã din volum, autorul ºtiindmai bine ca oricine sã construiascã o naraþiune, sãcreeze atmosferã, o stare, sã transfere dinrealitatea cotidianã o obsesie sau un mãnunchi detare ºi frici psihologice ºi existenþiale. Atmosferacãrþii pluteºte deasupra Chiºinãului (abia m-amîntors de acolo – unde am locuit 10 ani – ºi ºtiuce zic), apasã pe umerii personajelor ºi apersoanelor care le stau – pline de reproºuri – înspate, a scriitorului ºi a familiei acestuia (carteafiind dedicatã soþiei „care s-a sãturat de scrisulmeu ca de mere pãdureþe”). Atmosfera e detranziþie, apãsãtoare, intratã în linie moartã, parcãfãrã ieºire ºi fãrã speranþã, toatã lumea din„tãrîm” e supãratã ºi nemulþumitã, de la neneaVova, muncitorul care ºi-a pierdut serviciul cudoar cîþiva ani înainte de pensie, înecîndu-ºiamarul într-o cîrciumã, la Aliona, tînãraprofesoarã universitarã care se plimbã peste totprin Europa, dar... nu în capitale, prinderea ºidescrierea sentimentului ei de in-satisfacþie fiindabsolut remarcabile, ca ºi alte fragmente ale cãrþii,

cum e descrierea vremurilor sociale ºi asentimentelor umane dupã starea unui plop dintr-un cartier chiºinãuian, de exemplu... Ceea ce faceca aceastã atmosferã apãsãtoare sã nu apese ºi pespatele cititorului ne-basarabean e umorul, ironiaºi autoironia lui Iulian Ciocan, acest subtil scriitorºi psiho & socio-portretist. Ca sã obþinã dinlumea pe care o descrie un teritoriu ºi mai plat,Iulian Ciocan îºi „omoarã” cele mai interesantepersonaje chiar în primele douã capitole, apoi lasãîn faþã persoanje în mod normal insignifiante,secundare sau episodice, ca Saºa Kozak, cocoþatºi-n titlu, soþia „defeminizatã” a prozatoruluinouãzecist care vroia sã scrie un roman total,total fiind ºi un nou partid al unui nou politician„nou-moldovean” (ironie prin analogie la noiiruºi, „novîie russkie”), amanta lui tristã ºi cu osoartã la fel de nenorocitã ca a majoritãþiiconcetãþenilor lor, Viorica Ionovna (cît face numaiacest nume!) etc. Deºi – ca ºi-n Înainte sã moarãBrejnev – Tãrîmul lui Saºa Kozak poate fi citit ºipe bucãþi, pe povestiri (remarcabile ºi ca prozescurte!), fiecare dintre ele citindu-se perfect ºi desine stãtãtor, e vorba de un roman, Iulian Ciocanºtiind sã le uneascã subtil, încet ºi practic peneobservate, exact ca-n romanul de la „Polirom”,Înainte sã moarã Brejnev. Tãrîmul lui Saºa Kozakde Iulian Ciocan este un roman al zilelor noastre,de aici ºi acum, social ºi existenþial în acelaºitimp, o carte despre un loc existent, dar care –aºa cum e scrisã – cred cã va fi cititã cu interes decititorii de oriunde. Lecturã utilã.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

66 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Mihail Vakulovski

Tãrîmul lui Iulian Ciocan

Octavian Soviany

Viaþa unui „om de prisos”comentarii

cãrþi în actualitate

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011 77

doiºpe secunde/ de la pat la budã patru minute/pânã la masã. Prin urmare, corpul este privitacum ca un „cadavru potenþial”, e un pachet dedejecþii organice, iar conºtiinþa mortalitãþii devine,în poemele lui t.s. khasis, o fixaþie obsesivã legatãde prezenþa materiilor „cadaverizate”: i-au trebuitoptzeci de ani ca sã spunã/ cã-i degeaba/carnease scurge fleºcãitã într-o ghenã de gunoi/ învâscozitatea bolilor ºi a fricii/ în mai puþin depatru minute/ tot ceea ce crezi cã-þi aparþine/ sereduce/ la un pat/ îþi ia din miros/ îþi ia dinboalã/ îþi ia din urinã/ îþi ia din bãtrâneþe/ chiarºi dupã instalarea ta în sicriu/ emanã puternic”.Autoincluzându-se astfel în categoria, extrem devulnerabilã, a „fiinþelor pentru moarte”, poetul îºiva construi o marginalitate de un timp maispecial, înscrisã, ca un dat existenþial, în chimiasecretã a proceselor celulare.

Personajul sãu liric nu este inadaptatul laanumite forme de viaþã socialã, ci un inadaptat laexistenþã, ale cãrui umori vitale, mereu în curs derãcire, îl fac sã invoce himera þinuturilor exotice ºia bãilor sãnãtoase de soare: „maºini rulând peroþi de floarea soarelui/ e-un cadru acceptabil într-o revistã de benzi desenate/ probabil cã asta afost imaginea/ în care m-am retras/ prima oarã//la treizeci de ani – nu zic cã înseamnã c-amevoluat - / mã retrag într-o garsonierã din buenosaires/ scriu în spaniolã fumez luky fãrã filtru/ þincu boca juniors ºi iubesc pe una maria// cândgarsoniera din buenos aires dispare/ beau tequillape o verandã în mexic - / îmi aleg locuriîndepãrtate pe care le pipãi/ le modelez dinpropria lor distanþã”. O nevoie organicã decãldurã îl determinã pe acest personaj cuinstinctele amorþite sã recurgã la efectuleuforizantelor sau sã se raporteze la ceilalþi ca laniºte depozite potenþiale de energie caloricã, sãcaute ieºirile plein-air, a cãror putere terapeuticãrãmâne însã mereu incompletã ºi pasagerã: „dingrupurile rãzleþe de traseiste una þi-a fãcut cumâna/într-un mod special/ cãldura ei ar putea fitãmãduirea ºi limanul.../ sunt amintiri buneprecum o ºedinþã de masaj/ întâlnirile cu amiciidin liceu sunt bune/ lasã o pauzã în interior/ caspaþiile dintre strofe/ mai þii minte când...mai þiiminte aia.../ ºi mergi unde ai de mers petrotuarul cu luminã/ expus la soare/ ºi tuprimenit/îmbunãtãþit pentru o orã douã/ (...)

pentru o orã douã/ îþi recapeþi promisiunile/ maricât casa poporului îndrãzneala/ încredereaeficienþa”. Asemenea mici operaþiuni de reanimarenu vor face în cele din urmã, dupã ce efectele lors-au volatilizat, decât sã potenþeze sentimentulsingurãtãþii, gesturile autiste, neputinþa de acomunica, statutul „omului de prisos”: „la oceartã laura m-a întrebat cum pot trãi fãrã sã fiude folos/ era varã maºinile demarau ºi parcaupeste tot/ evident lumea era în apele ei/ intactã ºiînchisã ca o femeie satisfãcutã/ i-am zis cã nu amnimic de oferit/ dacã vrea îi pot citi un ziar cuîntâmplãri paranormale/ pentru o omletã sau otocãniþã/ pânã nu se agaþã soarele deasuprarufelor/ pânã nu ne cresc iar unghiile”. Dragosteanu modificã nici ea orizonturile sumbre aleacestei lirici dezabuzate, cãci se dovedeºtefinalmente o experienþã la fel de trivialã camoartea, e o producþie de avortoni care nu lasã înurma ei decât gustul amar al eºecului, oexperienþã ale cãrei urme trebuie îndepãrtate cu ogrijã aproape maniacalã de curãþenie: „ºtii/ meineliebe/ e bine cã am fost perverºi/ iubirea noastrãnu depãºea la cântar 100 de kile/ o sutã de

hârciogi striviþi cu lopeþile/ o grãmadã roºiaticã/micºorându-se zi de zi sub zumzetul muºtelor//acum facem curãþenie/ ºtergem mãturãm spãlãm/frecãm duºumelele dãm cu soluþie de dezinfectat/dãm cu clor pânã când/ încãperile vor strãluci cabucile unui nou-nãscut/ ºi vor þipa de atâtastrãlucire/ din prag cu mâinile în ºolduri vomadmira ºi vom fi mândri/sunt tot atât de nãclãitde dragoste ca avortonul nostru”. În consecinþã,dupã ce viaþa a devenit un rãu aproape cuneputinþã de suportat, eroului liric nu-i va mairãmâne decât sã aspire la existenþa pur vegetativãa lucrurilor ºi la rãceala materiilor anorganice,metamorfozã desfãºuratã, ºi ea, în registru defarsã absurdã: „ºtii/ la câte-o mahmurealã din aiade plumb/ aº vrea sã mã transform într-un obiectde artã/ unul reuºit/ elegant/ sã zicem un falus osãrbãtoare falicã/ pentru tipele cu bani/ sau sãmã transform într-un obiect de decor/ o vazãondulatã/ pe-un balcon din buenos aires/ cãreia ise schimbã apa/ zilnic”. Cãci t.s khasis are cusiguranþã ºi gustul clovneriei sinistre, iar existenþa,dupã ce a fost întoarsã pe toate feþele, fãcându-ºiinteligibilã încãrcãtura de simulacru, devineobiectul deriziunii burleºti, în timp ce dramaalunecã pe nesimþite în propria ei parodie: „laurastoarce rufe/ minicascade de spumã ºi detergent/o fac sã tânjeascã/ probabil se gândeºte la annakarenina/ cu ligheanul în braþe cu pãrul strâns laceafã/ pregãtitã/ pentru un suicid/ în gara dinradna// I-o spun// s-ar zice cã-þi pierzi minþiledragule// apoi pune rufele la uscat/ blugii mei cuºliþul la rãsãrit”. Evitând în felul acesta cuinteligenþã orice suspiciune de patetism,pendulând între rostirea dezabuzatã ºi autoironiasubtilã, care îl face încã ºi mai credibil, t. s khasisreuºeºte sã elaboreze în arta scalpãrii o biografieextrem de convingãtoare a omului de prisos.

Printre alþi „marginali”, mai mult sau maipuþin contrafãcuþi ai promoþiei sale, el face figuramarginalului autentic, care îºi spune povesteafiresc, fãrã stridenþe ºi fãrã excese de recuzitã, iarvocea lui rãmâne, de la un capãt la celãlalt alvolumului, extrem de umanã.

t. s. khasis foto: un cristian

Cel mai longeviv istoric de prim plan alromânilor din întreaga noastrãistoriografie a împlinit în 18 august 2011

vârsta de nouãzeci ºi cinci de ani, demonstrând,pe de o parte, cã aceastã etate poate fi una adeplinei luciditãþi creatoare, iar pe de alta cãistoria poate fi vehiculul prin care se poateajunge la ea. Deºi licenþiat la Paris în domeniulstudiului trecutului, în 1937, ºi devenit aproapeîndatã doctor în drept (1940), Neagu Djuvara arevenit abia târziu la studiile doctorale, socotindcã pasiunea lui pentru istorie merita o reflecþiemai înalt academicã. El a lucrat sub coordonareafilosofului istoriei ºi politologului RaymondAron, încheindu-ºi teza ºi obþinând titlul dedoctor în filosofie – a istoriei, desigur – în 1972.Avea, de-acum, cincizeci ºi ºase de ani, o vârstãexcelentã pentru a arãta cã achiziþia decompetenþe în arealul studierii trecutuluicontinuã à la longue ºi cã o bunã cunoaºtere adreptului, a politicii practice ºi diplomaþiei, ca ºio amplã ºi variatã experienþã de viaþã suntingrediente folositoare în împlinirea unei cariereistorice. Adaug la cele de mai sus ºi faptul cãDjuvara a obþinut ºi o diplomã în cadrulInstitutului naþional de limbi ºi civilizaþiiorientale (I.N.A.L.C.O.) din Paris. Dupã cumspune istoricul însuºi, «Am început sã studiezdin nou dupã vârsta de 30 de ani, când timp de20 de ani m-am concentrat asupra filosofieiistoriei ºi abia la vârsta de 50 de ani am începutsã scriu istorie. A fost o obsesie a mea. Nu amvrut sã scriu istorie pânã când nu înþeleg cum sescrie istorie ºi ce a fost istoria universalã»(Neagu Djuvara în Vlad Bolocan, «Cât decumani sunt românii?. Interviu cu profesorulNeagu Djuvara», în Contrafort, 10 (156),octombrie 2007). Se evidenþiazã în declaraþiaaceasta atât un anume tip de perseverenþãprudentã, cât ºi o voinþã persuasivã a descifrãriimecanismelor scrierii istoriei. ªi chiar dacã nuexistã o regulã a deprinderii meseriei în funcþiede pragul unei vârste, aceasta nu l-a împiedicatpe Neagu Djuvara sã socoteascã altminteri.

Întreg demersul profesional al lui NeaguDjuvara pare sã demonstreze subtextual cã înrecompunerea trecutului, ceea ce conteazã întâiºi-ntâi este viziunea. Practica istoriograficã, altfelspus cercetãrile de istorie propriu-zisã ausurvenit abia în cea mai recentã parte a vieþiiautorului, dupã amânãrile ºi tergiversãrilepresupuse de o existenþã aventuroasã, în þarã ºiîn exil, cu perioade de bravurã rãzboinicã ºiparticipare la negocieri cu mizã mare interesânddestinul României, cu stagii prelungite în Africaºi detururi mondene. Astãzi, primele cincidecenii de viaþã ale sale, „decadele tãcute” aleistoricului, sunt contrabalansate de celelaltepatru decenii ºi jumãtate în care Djuvara a rupttãcerea, permiþând viziunii sale asupra practiciiistorice sã se exprime.

Ceea ce a moºtenit de la ambianþa culturalãa istoriografiei franceze este, fãrã îndoialã, cultulscriiturii simple, pe înþeles, agrementate stilisticîn maniera fermecãtoare a unui Ion Ghica ºievidenþiind un gust literar care a fãcut dinmemorialistul care a dublat istoricul un literat cu

succes de public, cel puþin în România. Pe dealtã parte, dintr-un sentiment al datoriei faþã deþara lui de origine, dar ºi dintr-un interesautentic pentru trecutul complex al acesteia,Neagu Djuvara s-a afirmat ca un istoric alromânilor prin excelenþã.

Debordantã, în cazul autorului nonagenar,rãmâne diversitatea unghiurilor din care încearcãsã slujeascã vocaþia ºi pe muza Clio. Între Orientºi Occident. Þãrile române la începutul epociimoderne (1995) este o revizitare a modernitãþiinoastre. Definind intervalul 1800 – 1848 încãdin titlu drept începutul modernitãþii româneºti,Neagu Djuvara se raliazã curentului istoriografictradiþionalist care împinge medievalitatea dinspaþiul carpato-dunãrean pânã la sfârºitulsecolului al XVIII-lea. Dar autorul nu-ºi propunesã inoveze cronologia istoriei româneºti ºi nici sãsubstituie o interpretare istoriograficã alteia.Practic, programul sãu este acela de a rescrieistoria începuturilor modernitãþii noastre – adoua – cât mai aproape de modul în care aceletimpuri se reflectau în ochii contemporanilor,prin recursul abundent la citate de epocã. Nualtfel procedase odinioarã – exagerând însã înmultiple tomuri documentare ºi narative – V. A. Urechia, istoric denigrat de Hasdeu penedrept, datoritã prolixitãþii lui nu neapãratcritice, în prelungirea cãruia, într-un fel, Djuvarase situeazã. El vine,, nu e vorbã, ºi încontinuarea lui Ionescu-Gion, al cãrui stilistoriografic exemplar, de o superbã decantareliterarã, îl precede în linie dreaptã. Cât despreproblematicã ºi unghiul interogaþiei, cartea paresã datoreze mult altui predecesor, PompiliuEliade. Tot o frescã pe înþeles – în versiunescurtã, dar ºi în formã de audio book – estesinteza didacticã O scurtã istorie a românilorpovestitã celor tineri (1999). Dupã decenii demistificare partinicã, Djuvara reabiliteazã liniainterbelicã a unei viziuni patriotice asupratrecutului, neocolind hopurile unei istorii cudestul imprevizibil în ea, dar nici încercând sã lejustifice prin interpretãri superficiale saugrosolane. Autorul nu inoveazã la nivelulschemei de tratare, dar are o excelentãcuprindere în puþine vorbe a marilor problemedin trecutul nostru, aºa încât, alãturi de Istoriasincerã a lui Florin Constantiniu, se recomandãca o lecturã recomandabilã tuturor celor caredoresc o iniþiere rapidã, însã nu ºi lipsitã deconsistenþã sau schematicã în ceea ce au fostromânii. În Aromânii: istorie, limbã, destin(1996) se schiþeazã, încã o datã, istoria uneiramuri sud-dunãrene a romanitãþii rãsãritene,atât dintr-un sentiment al datoriei, ca descendent– pe linie paternã – din aceastã comunitate, câtºi pentru a face mai bine cunoscutã o identitateromâneascã aparte, ameninþatã cu disoluþia ºi înBalcani, dar ºi pe teritoriul actualei Românii,unde mulþi aromâni s-au aºezat, în urmã cu circaun veac.

O serie separatã de cãrþi – succinte, darfermecãtoare – sunt cele scrise, probabil lasolicitarea editorului, special pentru copii: Cums-a nãscut poporul român (2001) – despre

chestiunea nodalã a etnogenezei -, Mircea celBãtrân ºi luptele cu turcii (2001), reluândpovestea finalului de veac al XIV-lea muntenesc,în care Hasdeu vedea epoca de efervescenþã ºieroism a românilor, ºi De la Vlad Þepeº laDracula vampirul (2003), un rãspuns interesuluimitizant ºi trivializant al Occidentului pentruvestitul voievod valah din sec. al XV-lea.

Cu asemenea palmares, Neagu Djuvara arpãrea un istoric destinat sã rãmânãpopularizatorul prin excelenþã; un spirit sinteticºi expresiv, dar nu ºi un cercetãtor. Iatã însã cãeseul despre Thocomerius - Negru Vodã. Unvoivod cuman la începuturile Þãrii Româneºti(2007) aduce predilecþia lui pentru evul nostrumediu la chestiunea originilor statale – lansatãde Hasdeu, D. Onciul ºi N. Iorga, dar atacatã cunoi, subtile, instrumente, în stilul ºcolii istorio-grafice franceze, de Gh. I. Brãtianu. Aici Djuvarareia modelul explicativ al lui Augustin Thierrycare vedea în clasa aristocratã medievalãdominatorii strãini peste populaþia autohtonã,tezã aplicatã chiar cazului lui Basarab I de cãtreNicolae Iorga, dar teoretizatã ºi demonstratã cutalent de P.P. Panaitescu în Interperetãriromâneºti. Cartea are meritul de a readuce înprim-plan discuþia asupra începuturilor statale lasud de Carpaþi într-un context mental ºi politiccaracterizat printr-un naþionalism redundant ºicaduc. Naþionalist el însuºi, Neagu Djuvara aremeritul de a aºeza înaintea opþiunilor personaleraþiunea, spiritul critic ºi bunul sãu simþistoriografic, atribuind cumanilor un rolconducãtor pe care, în secolul al XIII-lea, pânã lavenirea tãtarilor, ei chiar l-au avut în CâmpiaRomânã ºi în Moldova.

Ce-au fost boierii mari în Þara Româneascã?Saga Grãdiºtenilor (2010) este istoria unei familiiboiereºti, lucrare de istoria elitelor într-o serie deabordãri care au cunoscut o anume vogã înaintede instalarea comunismului la noi ºi care au fostrevitalizate de revenirea la democraþie din 1989.Djuvara exploreazã, pe urmele altor cercetãrisimilare – mai aproape de saga Bãlãcenilorrelatatã de Bãlãceanu-Stolnici, congenerul sãu -,„creºterea ºi descreºterea” unui mare clan deboieri munteni, exemplificând-o prin aducerea înatenþie a strãmoºilor sãi materni (mama

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

88 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Neagu Djuvara - 95Ovidiu Pecican

Un istoric captivant

În anii de dupã rãzboi, când curier diplomaticla Stockholm ºi apoi secretar al Legaþieiromâne din Suedia, pânã prin septembrie

1947, înainte de a pleca, în calitate de consilierdiplomatic ºi juridic, în Republica Niger (1961),decis a nu se mai întoarce într-o Românieocupatã, alegând deci exilul, ca mulþi alþidiplomaþi aflaþi în acele momente la post înstrãinãtate, tânãrul Neagu Djuvara este tentat sãse dedice scrisului literar, urmând o vocaþie de...povestitor, discret cultivatã mai apoi în toatescrierile sale cu caracter istoric sau de filosofie aistoriei. Dar atunci, în anii 1958-1959, aflat laParis, a scris în limba francezã o carte prinexcelenþã epicã, un roman memorialistic intitulat:Însemnãrile lui Georges Milesco, „o carte tristã ºiprofund pesimistã” – dupã propria-i mãrturisire –în care trecea pe seama eroului „mai toateaventurile” vieþii sale de pânã atunci. Înainte de ao încredinþa vreunei edituri, pentru a fi publicatã,avea nevoie de o.. verificare, de un cititor avizatcare sã dea un verdict asupra... încercãrii sale.Acest prim lector a fost Emil Cioran care, deºi i-aapreciat scrisul, i-a spus, cu francheþea ce-lcaracteriza: „Ai prea puþine ºanse sã-l publici...Nu e în stilul <noului roman>”! Ceea ce eraperfect adevãrat, þinând seama de voga pe care odobândise orientarea noului roman francez,promovatã impetuos de Alain Robbe-Grillet,Nathalie Sarraute, Michel Butor º.a., un romance-ºi propunea sã eludeze personajul, epicizândelementele concrete ale lumii înconjurãtoare, încare omul, fãrã biografie, sã fie o simplã partecomponentã a acesteia. Ori, romanulautobiografic al lui Neagu Djuvara propuneatocmai o... biografie; o dramã individualãanalizatã prin propria introspecþie a eroului sãu,roman scris pe o structurã oarecum tradiþionalã,utilizând formula jurnalului personal ºi trucul,foarte frecvent la romantici, acela de a girapublicarea unui manuscris gãsit pe undeva,redactat de cineva care scrisese din nevoiadestãinuirii sincere, fãrã a-ºi fi propus publicarea

vreodatã: „... am considerat, prin scrisoarea pecare Georges mi-o lãsase dimpreunã cu ciornelesale, cã am acordul de a le publica (...)majoritatea nu erau datate ºi erau amintiri (...)toate acestea formeazã caietul intim din 1948pânã în ultima sa zi”. Aºadar, un personaj care îºirememoreazã, prin evocarea unor puncte nodale,întreaga existemþã, pânã cu puþine zile înainte dea se stinge din viaþã. Descurajat, aºadar, deneºansa (posibilã) a unei indiferenþe publice,Neagu Djuvara pãstreazã romanul în sertar,urmând sugestia aceluiaºi Cioran:„Dacã ajungiodatã cunoscut în alt domeniu (...) poate ai sãreuºeºti”. Acel odatã a devenit realitate ºi, dupãaproape o jumãtate de secol, când autorul lui adevenit o autoritate ºtiinþificã, romanul a fostîncredinþat tiparului („am îndrãznit sã publiccartea, tradusã de mine în româneºte”) la EdituraHumanitas, sub titlul Însemnãrile lui GeorgesMilesco. Roman autobiografic (2004, cu o ediþie adoua, revãzutã, în 2011), ca o „prelungire întrecut a Amintirilor din pribegie”. Desigur, acumîntr-o altã perspectivã de receptare.

Romanul este alcãtuit, la drept vorbind, dinmai multe romane. Aºezate într-o ordine adesfãºurãrii faptice, oarecum inversã. Cu dezlegãriconflictuale proprii fiecãrui episod, dar careadaugã, prin acumulare, sensuri drameiexistenþiale a unui erou pe care istoria lumiicontemporane, în derulare, îl rostogoleºte prinmedii ºi circumstanþe temporale felurite,formându-i caracterul dar bulversându-ipersonalitatea, pânã la apogeul unei crize moraledin care ieºirea posibilã este tocmai perspectivasfârºitului cu un mod de viaþã pentru a începe unaltul, pe alte dimensionalitãþi ale altui angajamentvital. Cãci, numai astfel se poate explica moarteaacelui Georges Milesco, eºuat în singurãtate, dupãce toate încercãrile de a repara ceva din trecutulsãu, se dovedesc zadarnice. Romancierul îºilichideazã brusc alter-egoul, ca într-un gest fatal

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

99TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Neagu Djuvara: un roman ºi patru povestiri

Constantin Cubleºan

autorului se numea Tinca Grãdiºteanu). Existã ºi douã volume de Amintiri din

pribegie (2005), respectiv de Amintiri ºi poveºtimai deocheate (2009), în care talentul depovestitor al celui care a scris ºi un roman semanifestã mai nestingherit. Mai cu seamã încuprinsul plachetei cu al doilea titlu, formulanarativã la care se apeleazã este cea a lui MateiuCaragiale, Radu Albala ºi, dintre memorialiºtiinoºtri celebri, Constantin Argetoianu. Simpatice,interesante, dar sub cota tuturor celor treimenþionaþi, aceste daruri ale unui efort neobositde senectute meritã sã fie însã bine primite, cuumor ºi bunã dispoziþie, aºa cum au fost elelivrate cãtre public.

Din cele de mai sus rezultã un profilistoriografic reliefat, în care predominã interesuldirecþionat pentru istoria românilor – cu unaccent suplimentar pentru provincia sud-carpatinã -, stilul lejer, simplitatea ºi predilecþiapentru culoare, mobilitatea în schimbareaangulaþiei, pariul pe sinteze ºi mai puþin – camdeloc - recursul la analiza eruditã de detaliu.Nimic din toate acestea nu vorbeºte desprecapacitatea filosofului care dubleazãprofesionistul reconstrucþiei istoriografice de aîmbrãþiºa vastele peisaje ale civilizaþiilor, îndescendenþa lui Vico, Herder, Hegel ºi Toynbee,ce se lasã descoperitã în teza doctoralãCivilisations et lois historiques, Essai d’étudecomparée des civilisations (1975; carte premiatãde Academia Francezã). Prin aceastã lucrare deremarcabilã amplitudine, provocatoare ºi prinprofunzimea explorãrii, Neagu Djuvara se înscrieîn linia întâi a altminterii subþirei noastrefilosofii a istoriei. El devine numele care ducemai departe linia unor Xenopol, Iorga ºi Blaga,construind sistematic (nu sisteme, ci „rotund”)în domeniu, dupã cum nota undeva, în urmã cuun deceniu, Sorin Antohi. Rãmâne surprinzãtorcã, în siajul acestei lucrãri, doar douã dintre celemai recente contribuþii ale teoreticianului istorieise ordoneazã. Una este o meditaþie teoreticãdeghizatã într-un eseu cu aceeaºi scriiturã suplãºi simplã, atrãgãtoare: Existã istorie adevãratã?(2004), unde efortul este acela de a demonta unmit recidivant în câmpul istoriografiei române,deºi nu numai. Celãlalt eseu fructificã – înmaniera atât de rãspânditã în Occident de aoferi scenarii interpretative planetare prezentuluiºi chiar viitorului – în altã direcþie experienþafilosofului, aplicând-o unor realitãþi recente, carecontinuã: Rãzboiul de ºaptezeci ºi ºapte de aniºi premisele hegemoniei americane (1914 - 1991)(2008).

Cu asemenea palmares, afirmându-se cademocrat situabil la dreapta, vag antiamerican înformula (tradiþia) francezilor, iscusit mânuitor alsculelor istoricului, implicat personal înexplorarea anumitor subiecte – prin asumareapropriilor clanuri ºi a castei din care face parte -,fostul legionar devenit regalist, iar apoi exilatdemocrat postbelic, rãmâne un istoric sprinþar ºiatractiv al românilor, dar ºi un filosof a cãruicontribuþie este încã departe de a fi obþinutreceptarea pe care o meritã.

de purificare, necesarã, a propriei existenþe, totceea ce ar urma detaºându-se din spectrulficþional pentru a trece în registrul memorialisticiipropriu-zise. Dar pânã la memorii existã romanul.

Georges Milesco e vlãstarul unei familii deviþã aleasã din Þãrile Române, familie (sau familii,pentru cã încrengãturile de rubedenie suntevocate mereu ºi li se þine rostul cu anumerigoare tocmai ca o garanþie istoricã a unui trecutblazonat), care în intemperiile epocilor modernese aflã într-un soi de disoluþie, pãstrându-ºi însãrangurile, poziþiile sociale ºi politice, deopotrivãparte din moºiile de odinioarã, decimate subimperartivele reformelor agrare („Din cele 5.000de hectare pe care bunica ºi mãtuºa Ana le aveauînainte de rãzboi la Cândeºti, la Cornãþel ºi laPetreºti, marea expropiere din 1919-1922 nu-ilãsase bunicii decât 120 de hectare la Cornãþel.Vechiul conac de la Cândeºti, cu parcul ºi câtevazeci de hectare, fusese lotul mãtuºii Ana, cãreianu-i plãcea sã stea la þarã, aºa cã s-a grãbit sãvândã totul aproape pe nimic, fostului arendaº,Chiriac – îi þin minte numele, fiindcã era pomenitmereu în casã, însoþit întotdeauna de atributul <banditul >”). Un prim roman deci, al copilãriei ºiadolescenþei, este ºi romanul atmosferei familiale,pe care o recompune cu fidelitate ºi mai ales cu oafecþiune a inocenþei ºi candorii vârstelor ce letraverseazã, surprinzând, ca un pictor de medii,portrete vii cu trãsãturi viguroase, în atitudinibine personalizate: „Mama petrecuse aproapetoate vacanþele cu mine, la Cornãþel. Dar cândîncerc astãzi sã evoc acei ani din copilãrie, nuimaginea ei îmi vine în minte, ci a bunicii. Bunicamea maternã era, fãrã îndoialã, un personajextraordinar: micã, slãbuþã, cârnã, cu pãrul cãruntºi ochi de mioapã, clipind des, cu faþa arsã desoare, zbârcitã prea din vreme, robotea din zoripânã seara, când în pantaloni ºi cizme de cãlãrie,când cu o vestã de piele ºi într-o fustã prea lungã,iar pe cap ba cu un sombrero, ba cu o pãlãriuþãde fetru. Nici nu-i trecea prin minte, cã din cauzaunor asemenea þinute cel puþin ciudate, lumea arfi putut fi necuviincioasã cu ea. O zi din viaþabunicii însemna o adevãratã luptã. Sculatã în zori,supraveghea lucãrile la câmp, alerga pe la þãraniicare-i munceau pãmântul, pe la negustorii decereale, la garã ºi la Primãrie, bombãnind tottimpul, pe toatã lumea ºi totuºi incapabilã sãrefuze o favoare pe care i-ar fi cerut-o vreunþãran, chiar dacã ºtia cã omul o trãgea pe sfoarã.Era în stare sã vegheze o noapte întreagã lacãpãtâiul unui bolnav”.

Un al doilea roman, un alt segment de viaþãdin biografia eroului, este acela al formãrii sale înºcolile franþuzeºti, unde este trimis pentru a urmao tradiþie a instrucþiei tuturor bãrbaþilor dinfamilie („...în strãinãtate, cum a fost tata, cum afost bunicul. Cicã aºa te faci om!”), sunt, deasemenea, pagini evocatoare, recompunând cuanume nostalgie prietenii ºi relaþii adolscentine.

Mai amplu ºi mai dramatic este romanulcampaniei militare pe frontul de Rãsãrit, eroulfiind mobilizat în primele batalioane care autrecut Prutul pentru eliberarea teritoriilorBasarabiei. Viaþa cazonã, viaþa de front esterefãcutã în maniera celor mai bune romane alegenului („Înaintam zile întregi prin imensacâmpie a Basarabiei de sud, pe unde odinioarãtãtarii au invadat Moldova. Guvernul þarist, dupãce ne-a luat-o, cu un secol în urmã, a populat-ocu coloniºti nemþi, bulgari, turci, gãgãuzi.Treceam prin sate mari, pustii, cu uliþe prea largiºi case din chirpici”) fãrã a insista însã asupradetaliilor de strategie militarã, însã mereu atent latrãirile individuale. Acum, în aceastã perioadã se

petrece un fapt esenþial în viaþa lui GeorgesMilesco. O cunoaºte pe Elena („Cum de nu-midãdusem seama mai devreme cã o iubeam? Dacãscap de aici, mã voi cãsãtori negreºit cu ea ºi fãrãzãbavã. Ne scriem des – primesc câte o scrisoarede la Elena prin fiecare curier. Nici nu mai pottrãi fãrã ea. Proiecte, visuri, îmbrãþiºãri...”) pentrucare se naºte o mare pasiune dar care va declanºa,încã de la început, perspectiva dramei cupluluinefericit, sub formalismul convenþiilor sociale –„Elena era catolicã (din cauza buniciifranþuzoaice) ºi-mi cerea sã-mi iau angajamentulcã ne vom creºte copiii în spiritul religiei ei, lucrucare-mi displãcea profund. Pentru mine, a firomân înseamnã a fi ortodox”. Dar, nu atitudininaþionaliste aveau sã marcheze traiectoriaexistenþialã a cuplului lor. Cãsãtoria se face cutoatã ceremonia la biserica Sf. Iosif, apoi urmeazãzilele de „permisie” petrecute la munte, la Braºov,cu „nopþi de dragoste”, cu „lux, calm ºivolupate”, dar despãrþirea iminentã, pe care oimpune rãzboiul, tocmai pe când Elena anunþa cãaºteaptã un copil, provoacã ºi primele relaþiitensionate dintre cei doi, cãci Elena „îºi imaginarãzboiul ca fiind aproape de legendã”, orirealitãþile erau cu totul altele. Rãnit pe front,Georges Milesco zace prin spitale, apoi este trimisîn campania din stepa Calmucã, mereu departeunul de celãlalt, puþinele clipe ce ºi le pot ofereîmpreunã nu asigurã câtuºi de puþin liniºteafamiliei abia închegate: „În zadar încercam sãregãsesc prospeþimea sentimentelor din primeleluni ale cãsãtoriei mele cu Elena; mereu se gãseaun obstacol între noi: când grija ce i-o purtacopilului, când familia ei, când vreo invitaþie pecare nu putea s-o refuze... Dispãruse orice urmãde intimitate”. În fine, Elena pleacã în Franþa iarGeorges rãmâne sã se afunde mereu într-osingurãtate, faþã de cei din jur ca ºi faþã de sineînsuºi, din care iese mereu provocat doar depatimi erotice, pasagere, accidentale. Edegringolada ce va contribui la despãrþirea deElena, din final, reprezentând episodul cel maiconsistent al unui alt roman, de o febrilitateaparte în trãirea sentimentului golirii de sine aeroului.

Ajuns ºi el în Franþa, dupã rãzboi, pentru a fialãturi de soþie ºi de copil, are revelaþia totalei lordivergenþe de opinii, de atitudini, de simþãminte,despãrþirea profilându-se cu iminenþã, cu atât maimult cu cât descoperã o relaþie, ce pare trainicã, a

ei cu un alt bãrbat. Discuþiile sunt acum inutile ºidegradante, frãmântãrile lui aproape fãrã sens:„Dacã iubeºte pe altul, de ce n-a cerut divorþul, decând am venit? De ce a acceptat reluarea vieþii încomun? Din cauza copilului? Sau din milã? Omai fi simþind ceva pentru mine?...” Iatã însã cão boalã galopantã curmã viaþa copilului, ceea ceface ca, în fine, relaþia lor sã eºueze definitiv.Ceea ce urmeazã constituie, de fapt, substanþaunui roman al alienãrii individuale.

Georges Milesco este prin totul un dandi, unerou modern cu suflet zbuciumat neoromantic.Inteligent, prezentabil, cu maniere aristocratice, sedistinge dintr-odatã în orice mediu în care îºi faceprezenþa, dar fãrã a putea urma vreun þel directorîn viaþã. E debusolat ºi îºi cautã identitateaapelând la argumentele trecutului care îi daudreptul la o altã împlinire umanã, superioarã înplan social. Dar, sensibilitatea lui afectivã îlconduce mereu spre nevoia... de dragoste. Nueste un Don Juan. Nu este afemeiat. Nu arepsihologie de cuceritor în serie. El îºi oferãparteneriatul crezând, sperând cu adevãrat, cãdragostea poate înnobila. Iubeºte sincer de fiecaredatã când în faþa lui apare o femeieispititoare:„...trei grupe de schiori care mergeauspre Wildspitze ºi-au petrecut o noapte la cabanã(...) În al treilea grup era o belgiancã tânãrã, nufoarte frumoasã, dar proaspãtã ºi jucãuºã,graþioasã cu fiecare gest, încât n-o mai scãpamdin ochi (...) Ochii îi sunt de un albastru foartepalid – nici asta nu-mi place – dar, ciudat,fixitatea cu care aceºti ochi mã privesc mãtulburã fizic ºi aproape mã jeneazã (...) M-amapropiat de balustradã, lângã ea, atingând-o uºor.Nu s-a ferit – am avut, dimpotrivã, impresia cã seapropia (...) Mai mult i-am ghicit decât am simþitcãldura trupului ºi, fãrã fasoane, ne-am sãrutatîndelung (...) Când s-a strecurat însã în pat,ridicând pãtura cam brutal, parfumul ei intim m-aizbit aºa de tare, cã am simþit un nod în gât (...)Am stat uniþi vreo douã ceasuri (...) Ea fusesepentru mine un vis. Eu, pentru ea, doar oaventurã în plus...” (subl.n., Ct.C.). Sau, în altãparte: „Discurile se schimbau, iar beþia dulce aritmului mã prindea din ce în ce mai strâns.Trupurile noastre se armonizau de minune. ºi-asprijinit tâmpla de obrazul meu, iar eu mi-amplimbat uºor buzele pe fruntea ei, pe sprâncenele,pe colþul ochilor. Ea mi-a atins urechea cu buzelefierbinþi. Atunci m-am apropiat ºi am sãrutat-o

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1100 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1111TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

lung, lung (...) A venit, îmbrãcatã într-un capot demãtase albastrã. A zgâriat uºa uºor ºi, fãrã aaºtepta vreun rãspuns, s-a strecurat înãuntru (...)Am þâºnit spre ea, bucuros la culme. I-amacoperit obrajii de sãrutãri, apoi gâtul, umerii; amdat la o parte mãtasea care mi-o ascundea (...)Niciodatã nu fusesem atât de dependent de ofemeie”(subl.n., Ct.C.). Sau, altã datã: „Cum o fiaceastã Sanda Radian?/ Din primul moment încare am vãzut-o, am avut acel ºoc uºorperceptibil, dureros ºi excitant deopotrivã, ceea cese cheamã pompos le coup de foudre (...) Mi-amzis doar: <E Ea!> Parcã ne cunoºteam de cândlumea”. (subl.n., Ct.C.). Sau, într-o altãsituaþie:„Am cinat asearã cu Despina (...) Într-o ziam gãsit-o întinsã pe pat, într-un capot ... (...) amregãsit dupã mulþi ani bucuria de a trãi (...) Ampetrecut împreunã trei sãptãmâni pe malulOceanului Atlantic. Aproape fericiþi, cu totcaracterul capricios al Despinei”(subl.n., Ct.C.).º.a.m.d. Dar, Însemnãrile lui Georges Milesco nueste un roman de dragoste. În orice caz, nu unulde aventuri amoroase. Eroul romanului – scris lapersoana întâia, sub forma unui jurnal intim – eun personaj tragic, de o complexitate aparte întrãirea propriei traiectorii existenþiale, marcatã deevenimentele unei istorii abuzive asupradestinelor individuale. E romanul evaluãrii de sinea unui om ce-ºi cautã rostul într-o societate ºi eaîn derivã. Finalul romanului – moarteapersonajului central – este semnificativ în acestsens. Romancierul – fiind vorba de un romanautobiografic – îºi lichideazã alter-ego-ul tocmaipentru a-ºi oferi sieºi altã ºansã de împlinireumanã. Planul ficþional ºi cel real aici se întâlnesc,aici se face conjunctura ce dã posibililtatea de a-lînþelege pe autor, aflat într-un moment decumpãnã al vieþii sale. Dincolo însã de cheiaidentificãrii – declaratã de altfel – între GeorgesMilesco ºi Neagu Djuvara, romanul, scris cusubþirime intelectualã, într-o construcþie elaboratãcu originalitate, cu personaje de autenticã vibraþieafectivã, ilustreazã deplin vocaþia epicã a unuiautor împãtimit în a zugrãvi tablouri istorice ºide... istorii de viaþã.

Probabil din purã cochetãrie Neagu Djuvara apus un embargo pe cele patru povestirimemorialistice publicate în revista Plai cu boi,pentru a nu fi reunite într-un volum care, dealtfel, a fost predat editurii Humanitas (cuspecificarea pentru dupã moartea mea!), dacã e sãluãm în considerare Nota ce însoþea prima ediþiea volumului Amintiri ºi poveºti mai deocheate(2009), însoþitã de scrisoarea olografã cãtreDoamna directoare, cãreia îi preciza, totuºi: „dacãcredeþi de cuviinþã sã le publicaþi, nu vã voi faceproces”. Sã fie, oare, un exces de pudoare? N-aravea nici un motiv, atâta vreme cât acestea audevenit publice într-o revistã mai deocheatã, pecare însuºi a preferat-o. Ar putea fi la mijlocteama de a nu se compromite?! De ce n-ar fiavut-o atunci când a încredinþat textele numiteireviste? Mai degrabã, totul se reduce la o purãstrategie publicitarã. Inutilã însã ºi ea, întrucâtautorul lor este de-acum, de multã vreme, unautor de succes.

Cele patru povestiri deocheate sunt, în fapt,evocãri ale unor momente oarecum licenþioase,unele din copilãria istoricului de acum. Ele auînsã ºarm prin tocmai decenþa cu care suntpovestite niºte pozne inocente, sau conþin glosãripicante pe marginea acestora, într-o ºãgalnicã ºiautoironicã notã confesivã. Povestirile propun unerou (câþiva eroi) nãzdrãvan, în felul lui, curios adescoperi lumea oamenilor mari cu ochiiinfantilitãþii. În La Mamaia-sat în 1922, aducereaaminte, care începe cu o consacratã introducere:

„În vremea aceea...”, ni-l prezintã pe naivulNeagu, la vârsta de ºase ani – care îºi petrecevilegiatura la mare, împreunã cu alþi copii alerubedeniilor – erou, fireºte, al unor întâmplãrihazlii. Aºa, bunãoarã, Elena, o fetiþã de patru ani,pe care junele o surprinde „pe la prânz”, „întredouã dune de nisip” ºi, fiind singuri, încearcã s-ocucereascã, dupã cum auzise cã fac oameniimari:„Mã apropii de ea, o sãrut pe obraji... ºi,întinzând-o pe burtã, mã urc pe ea încercând sã-mi strecor instrumentul între buci”. Tocmaiatunci apare mama fetiþei la care îl ºi pâreºte: „ – Neagu a vlut sã-mi punã lobinetul lui aici!”.Apostrofat – „Vai, ce ruºine!” – micul cuceritor oia la sãnãtoasa ascunzându-se, pentru ca abia sã-lpoatã recupera, într-un târziu, maicã-sa,dojenindu-l, la rându-i, „sever, dar cu blândeþe”.În Cum m-a învãþat ºcoala francezã sã scriu maibine româneºte, detaliazã episodul perioadei salede elev la Liceul Naþional din Nisa, cu primeleimpresii, dar ºi cu trãsnãile pe care le fãceau eleviiîn dormitorul internatului, de pildã numãrând,într-o searã, într-o excentricã întrecere, vânturileslobozite de Osman, „un nepot al ultimuluisultan osmanliu”, ajungând la „45... 46... 47...”,când au fost surprinºi de pedagog. Întâmplareaînsã îi dã prilejul istoricului de acum, sãvorbeascã despre obiceiul trasului de vânturi ºi arâgâitului la Curtea lui Soliman Magnificul, cândambasadorul Franþei la Istambul se face dse râs,în cadrul unui festin la care n-a fost în stare sãse... producã ºi el, în rând cu ceilalþi meseni:„...tiptil, pe sub faþa de masã, se apãsã cu o mânã peburtã, la stânga, la dreapta sau în cerc... pânãsimte o inspiraþie, se lasã pe o rânã, se screme –ºi scoate o bãºinã firavã, subþire, þiiiþþ!...Dragomanul se apleacã spre el, cu un zâmbetcomplice, ºi-i ºopteºte la ureche:„Asta vrea sãzicã, Excelenþã, cã Excelenþa Voastrã e virginã!”.În O figurã a Bucureºtiului interbelic: Popovici-galoº, diplomat de carierã se relateazã pãþaniailustrului politician care aflat în croazierã pe unvas cu excursioniºti care, fiind o vreme însoritã,

se distrau în jurul piscinei de pe punteavaporului. „Popovici nu prevãzuse sã aibã chiloþide baie. Ce are a face? ºi-a înnodat ºervetul de lalavabou în jurul mijlocului. Dar, cum la 50 de aniîi crescuse puþin burtica, ºervetul atârna la o parteca o largã fereastrã triunghiularã prin care îiputeam vedea cu toþii daravera ºi fuduliilelegãnându-se moale la fiecare pas pe care-l fãcea.Dupã o jumãtate de ceas, a venit cãpitanulvaporului, jenat, sã-l roage pe domnul ministru sãnu mai aparã pe punte în asemenea þinutã”. Înfine, Cãsãtorii între ardeleni ºi boieroaice regãþeneºi viceversa este o plãcutã... cozerie pe temarelaþiilor de nobleþe ce se fãceau dupã MareaUnire între cei din Vechiul Regat ºi cei de viþã dinTransilvania. De pildã, o descendentã din ramuraGhiculeºtilor, „cu toate cã avea un fizic plãcut, seapropia de 40 de ani nemãritatã. Aºa cã n-a fãcutnazuri de prinþesã când a fost sã-l ia pe nenobilulardelean. Cum s-a petrecut noaptea nunþii s-aaflat prin Bucureºti, pesemne chiar din indiscreþiiale mirelui. Mireasa, încã fatã mare cu toatãvârsta înaintatã, cum am spus, când a venit clipafatidicã sã-ºi piardã fecioria, a început sã þipe:/ -Nu se poate... Nu se poate! / Bãrbatul însã,nemilos, i-a zis ardeleneºte, împingând învrãjmãºie: - Musai sã intre, c-alta nu-i!”.

Povestirile lui Neagu Djuvara din volumulAmintiri ºi poveºti mai deocheate (Prezentareagraficã ºi ilustraþiile de Andrei Gamarþ. Ediþia aIII-a, cu noi adãugiri. Editura Humanitas,Bucureºti, 2010) nu sunt doar niºte simpleanecdote. Autorul lor este un elegant ºi hâtrupovestitor, evocator pitoresc al atmosferei, almediului unor timpuri trecute, plin de savoare ºide umor zeflemitor, aºa cum îi stã bine, de altfel,unui veritabil intelectual de rasã sã-ºi permitãescapade ludice, de bun simþ, în societate,depãnând din amintire, vechi întâmplãri, cunonºalanþã ºi... erudiþie. Iatã, memorialistica luiNeagu Djuvara ne dezvãluie un autenticpovestitor, de vocaþie.

În nuvela a zecea din ziua a ºasea aDecameronului, fratele Ceapã iese la“vînãtoare” de pomeni, de cules din rîndul

poporului cucernic. Sîntem în Evul Mediu, lumeae habotnicã ºi cam neghioabã, necititã ºinecãlãtoritã. Pentru a o impresiona suplimentar ºia o îndemna la generozitate, cãlugãrul le promitesãtenilor cã le va arãta o panã de-a arhangheluluiGavrilã, cãzutã din aripa acestuia, pe vremea cîndvenise la Fecioara Maria pentru a-i da Bunavestire.Doi prieteni de-ai peregrinului, hotãrîþi sã-i facã ofarsã, merg la hanul unde era cazat ºi-i furã dindesagã pana de papagal, pe care omul ºi-oprocurase de oareunde (ºi care, pesemne, urma afi exhibatã pentru a pãcãli poporul nerod). Spre anu-i lãsa bagajul gol, cei doi îi îndeasã la schimbniºte tãciuni gãsiþi pe moment în sobã.

Ademenit de gîndul cã va vedea miraculosulelement, norodul dã nãvalã sã asiste la predicafratelui. Doar cã, la momentul potrivit, deschizîn-du-ºi desagii, cãlugãrul Ceapã constatã cã cineva i-a sfeterisit obiectul didactic. Nu se pierde cufirea ºi, la faþa locului, inventeazã o altã povestebãºcãlioasã, despre cum a fãcut el rost de diversemoaºte cãlãtorind prin þãrile Orientului, unde se-ntîmplã zilnic o mulþime de miracole. Întrucîtrelicvele sînt pe-acolo nenumãrate, iar el ºi-aprocurat mai multe din acestea, era firesc sã leconfunde între ele ºi, din greºealã, sã-ºi punã înbagaje tãciunii pe care a fost ars Sfîntul Laurenþiu,în locul penei pierdute de arhanghelul Gavrilã.Dar confuzia cu pricina – îi spune el mulþimii degurã-cascã – nu e cîtuºi de puþin întîmplãtoare,cãci peste douã zile va fi taman hramul de SfîntulLaurenþiu. Iar tãciunii au virtuþi tãmãduitoare, ºioricine îºi picteazã cu ei semnul crucii nu va fiars de foc, de-a lungul anului ce va veni, fãrã a-ºida seama. Þãranii sînt fascinaþi de asemenea min-unãþie ºi dau buzna, care mai de care, spre-a fimînjiþi cu cãrbunii fratelui Ceapã peste hainele desãrbãtoare ºi spre a-i da cele mai generoasepomeni de pînã atunci.

Cei doi pãcãlitori, aºteptînd într-o parte sã vadã

cum se va descurca amicul Ceapã, rãmîn ei înºiºipãcãliþi de ingeniozitatea cãlugãrului. La sfîrºit seduc la el, dupã ce-au rîs de li s-au strîmbat fãlcile,îi destãinuie cã ei i-au fãcut farsa ºi îi restituiepana de papagal. Toþi rãmîn mulþumiþi: þãranii cãau fost parte la un miracol, Ceapã cã a culespomanã mãnoasã ºi ºi-a recãpãtat pana (care-i vafi de folos în anul urmãtor), cei doi prieteni cã s-au distrat pe cinste.

Cam asta e pe scurt aventura cu pricina.Boccaccio este, dupã cum se ºtie, unul dintremarii prozatori ai literaturii europene, iar nuvelacu fratele Ceapã constituie, fãrã îndoialã,realizarea artisticã de vîrf a Decameronului (deºiar mai fi vreo cîteva piese care îi stau pe-aproapeºi o concureazã). Punctele sale de rezistenþã con-stau în sinuozitatea firului epic, mereu în mãsurãsã ne surprindã. În complexitatea personajuluiprincipal, nimeni altul decît un cãlugãr mincinos,un escroc care trage pe sfoarã credincioºii în folo-sul Bisericii, un orator savant dar neºcolit, uningenios venial. În comicul dezinhibat cu care sîntconturate personajele secundare: Guccio Porco,sluga fratelui Ceapã, “e mincinos, e puturos ºi pedeasupra ºi lenos; e lãsãtor, e cîrtitor ºi e ºi neas-cultãtor; uituc, nãuc ºi hãbãuc”. În valorificareaesteticii urîtului ºi a scabrosului: slujnicuþa Nuta,curtatã intens de Guccio, este “o fetiºcanã înde-satã ºi groasã, scurtã ºi cam slutã la trup, cu opereche de þîþe de-ai fi zis cã-s douã corfe degunoi ºi c-un obraz cum numai pe la baronci maivezi, toatã asudatã, unsã ºi afumatã ca un horn”.Cheia de boltã a întregii poveºti o constituieîndrãzneala de gîndire a autorului, care îºi per-mite sã ia peste picior minþile încuiate, blocate înºabloane. Dogmele bisericeºti sînt batjocorite cuun sarcasm hohotitor. Fratele Ceapã, umblînd cufofîrlica pe drumurile Orientului, în cãutareamoaºtelor mult visate, s-a ºi pomenit în faþaochilor cu eºantioane consistente: “Atîtea, cã de-aºvrea sã vi le-nºir pe toate, aº numãra trei zile-n ºirºi tot n-aº isprãvi. Da’ totuºi, ca sã nu vã las cubuzele umflate, de cîteva din ele barem ºi tot am

sã vã povestesc. Întîi ºi întîi mi-au arãtat degetulSfîntului Duh, nevãtãmat ºi întreg, sã juri cã eaievea; pe urmã moþul îngerului ce i s-a arãtatSfîntului Francisc din Assisi; o unghie a heruvim-ilor; o coastã de-a lui Verbum caro; o bucãþicã dinveºmîntul sfintei credinþe catolice; vreo douã sautrei raze din steaua ce-au vãzut-o magii la rãsãrit;o bãrdãcuþã cu sudoare de-a sfîntului Mihai cînds-a bãtut cu diavolul; falca morþii sfîntului Lazãr ºialte asemeni”.

Comicul debordant provine din întruparea con-ceptelor abstracte, sacrosancte. Cum ar putea oaresã ni se înfãþiºeze… degetul Sfîntului Duh? Sau…unghia heruvimilor? Sau… o bucãþicã din veºmîn-tul sfintei credinþe catolice? Într-o asemeneaînºiruire grotescã, trece neobservatã, aproapefireascã în ochii cititorului român acea “coastã de-a lui Verbum caro”. Despre ce sã fie vorba?În textul original Boccaccio scrisese: “Egli prim-ieramente mi mostrò il dito dello Spirito Santocosì intero e saldo come fu mai, e il ciuffetto delSerafino che apparve a San Francesco, e una del-l’unghie de’ Gherubini, e una delle coste delVerbum-caro-fatti-alle-finestre, e de’ vestimentidella Santa Fé cattolica, e alquanti de’ raggi dellastella che apparve a’ tre Magi in oriente, e unaampolla del sudore din San Michele quando com-battè col diavolo, e la mascella della Morte di SanLazzaro e altre”.

Sã ne amintim cã acþiunea se petrece în EvulMediu, cînd liturghia se celebra în limba latinã.Asta fãcea ca poporul ignorant sã nu priceapãmulte din ceea ce bolboroseºte popa la altar. Nicifratele Ceapã nu era deosebit de marea masã, înprivinþa culturii, doar cã avea mai multã prezenþãde spirit ºi abilitate, cãci “fãrã s-aibã ºtiinþã decarte nici de fel, se pricepea sã mînuiascã cu atîtamãiestrie vorba…”. În biserici, cu ocaziaCrãciunului ºi de Bunavestire se obiºnuia recitareaEvangheliei dupã Ioan (I, 14): “Verbum caro fac-tum est et habitavit in nobis et vidimus gloriamejus” (“ºi Cuvîntul S-a fãcut trup ºi a locuit print-re noi, plin de har ºi de adevãr”).

Este frecventã ºi-n zilele noastre înclinaþia omu-lui simplu ca, la auzul unei limbi necunoscute, sãadapteze sunetele ciudate la propriul sãu grai pen-tru a le umple de (alt) sens. Aºa a procedat ºifratele Ceapã. Tot auzind la slujbã “Verbum carofactum est” (Cuvîntul s-a fãcut trup), l-a echivalatsonor prin “Verbum caro fatti alle finestre” (întrad. aproximativã: Verbum caro trage-te la fereas-trã). Nu conteazã lipsa de sens a noii traduceri,importantã e doar asemãnarea ei sonorã…ºi iatã cum unul dintre misterele cele maisolemne ale credinþei – întruparea Fiului luiDumnezeu – este ironizat de autor cu o lipsã dereverenþã ce taie respiraþia. Dacã tot s-a încarnatCuvîntul Domnului, atunci pesemne cã a avut ºicoaste, care s-au putut pãstra sub formã demoaºte în Orient. Iar ºarlatanul frate Ceapã l-avãzut pe “Verbum caro” cum… se trãgea mai lafereastrã.

Dincolo de necuviinþa zeflemelei (situate lalimita sacrilegiului), pentru un filolog poate fisavuros ºi memorabil jocul de cuvinte fabricat deGiovanni Boccaccio. Prin translarea unei sintagmedintr-o limbã în alta, folosindu-se toboganulsonoritãþilor asemãnãtoare, a fost deformatã sar-castic semnificaþia rezultatã. La un prozator dinTrecento este vorba de-o performanþã profesionalã– s-o admitem – uluitoare.

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1122 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Un joc de cuvinte la BoccaccioLaszlo Alexandru

sare-n ochi

Dacã „la déréalisation du monde” e, dupãFerdinand Alquié, unul din obiectivelemajore ale miºcãrii suprarealiste, iar, într-

aceasta, membrii sãi fac uz, mai toþi, deprocedeul deturnãrii obiectului de la menirea-i,pragmaticã, de ustensil, dându-i o altã destinaþie(una, desigur, insolitã) decât aceea propriu-zisã,utilitarã ºi comunã, cãreia-i este hãrãzit, – ca, întrealtele, pisoarul), nu ºtiu obiect mai deturnabil dela condiþia-i iniþialã, decât gazeta unanimã, caredevine ba hârtie igienicã, ba evantai, ba„înlocuitor” de geamuri (la þarã,-n vremea, baremi,a lui D. Drãghicescu), ba o foiþã de þigarã, bafoaie de confecþionat îmblãnitori, cornete, coifuri,bãrci: gadget-uri sau origami ...

Ca ºi, fireºte, cocoloaºe.

*

Când, pe la la finele celui de-al 3-lea deceniu

(al secolului anterior, fireºte), faimoasa Mlle Cocoavea sã introducã pantalonul în vestimentaþiafemininã, interesatã de acest articol nu va fi fostdecât Marlene Dietrich, – numele cãreia, dupãacela al tatãlui sãu vitreg (vitrich?!), ofiþer prusacde cavalerie, ar fi putut sã fie aristocraticul vonLosch.Marea actriþã i-a fost nu doar clientã, ci ºi bunãprietenã reginei a ceea ce se cheamã haute cou-ture, – nu însã, pare-se, pânã-ntr-acolo încât Mlle Coco ºi Frau von Losch sã fi alcãtuit uncuplu inseparabil: Cocolosch!

*Dacã, dupã Spinoza, tendinþa fiecãrui lucru e

sã-ºi menþinã propria sa condiþie, sã perseverezeîntru fiinþa-i proprie, ambalajele n-au cum sã facãexcepþie de la regula aceasta.

Noile ambalaje, vreau sã spun, anume foliilede plastic, celofanul, pungile translucide ºinomade, – cãci celelalte, mai arhaice, hârtia(aceea, mai ales, de ziar), cartonul (dacã-i bineumezit) ºi încã douã-trei (ce, însã,-mi scapã), suntmult mai obediente sau mai cooperante cu mânace le face cocoloº, – în sensul cã, fãcute cocoloº,rãmân astfel, cocoloº adicã, pe totdeauna (sauaproape).

S-ar putea sã mã înºel, în parte, cãci cartonulumed, dupã ce se usucã, nu ºtiu de nu-ºi revine laforma iniþialã.

Aºijderea, batista fostã udã (de lacrimi, nu demuci).

Ambalajele de celofan sau plastic nu se lasã,însã, niciodatã reduse la condiþia de simpleghemotoace, revenind repede, dupã cocoloºire, laforma sau formatul anterioare, perseverând,obstinamente, întru condiþia sau fiinþa lor.

Care fiinþã,-n rest, fiind pelicularã: unstrãveziu, de obicei, exuviu, formaþiunile carerezultã prin revenirea unui ambalaj la ceea cefusese el anterior procesului de ºifonare, aduc aorganisme vii, nevertebrate ºi gelatinoase, – ca opopulaþie de alge sau meduze, eºuate pe o plajãdezolantã, mizerabilã ºi fãrã nicio noimã.

*O orã de desen – Domnul profesor de desen

intrã pe uºã cu un ghemotoc, în mâna stângã, dehârtie. Îl instaleazã pe catedrã ºi ordonã:

„Desenaþi-l! Aveþi la dispoziþie toatã ora.” ElevulX, în vreme ce colegii se chinuie cu cocoloºul(întrebându-se de ce s-o facã, dacã pot sã-l tragã-npozã cu mobilul), stã impasibil ºi, dupã o orã,cocoloºind o foaie din blocul de desen, i-oîntinde, fãrã comentarii, profesorului ºi se facenevãzut.

* Panseuri – Când se asociazã douã cocoloaºe,fiecare dintre ele este co-cocoloºul celuilalt. ?Când se asociazã doi coloºi, se cocoloºesc unulpe altul, – astfel cã nu existã doi cocoloºi înRhodos. ? Umbra oricãrui cocoloº e mai puþincocoloºitã decât el. ? Numai bãrbaþii semototolesc; doamnele sunt, numai, ºifonate. ?Floarea de mac se naºte ºifonatã ºi nu altminterimoare. ? Cocoloºul de hârtie, secþionat, aduce a ocãpãþânã, secþionatã, de brassica oleracea, i. e.varzã. Cãpãþâna verzei (< lat. viridia) este unmugure modificat. Cocoloºul e un cvasi-mugure,ºi el, ce se iveºte ºi se face veºted pe, îndeobºte,branºa literarã.

*Fabulã

Cicã niºte cocoloaºeDuceau lipsã de cocoaºe.ªi-au rugat pe Horemheb

Sã le dea ºi lor un gheb.Horemheb cel thebaidJuca tenis cu un zid,Neºtiind cã niciun copt Nu vãzuse cartof copt. „Horus, care-mi eºti patron!”Strigã el atunci, pe tron, –„Nu mai trage de curechiAle tale plaiuri vechi.”Horus scoate o renglotãDin adânca-i redingotãªi exclamã: „În Sais,Serviþi-vã de Thais!”

MORALÃGhemul sau ghemotocul.

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1133TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

c o c o l o a º eªerban Foarþã

emoticon

cafeaua de dimineaþã

preparai cafeaua de dimineaþãºi neglijeul tãu transparent lãsa vederii minunãþiicarnale

nu ai fost niciodatã conºtientã de comorile taletrupeºtipentru care orice bãrbat ºi-ar pierde minþile – ºi cine poate spune cã eu nu mi le-am pierdut?!...

orgolios din fire cum sunt nu recunosc cã teiubescnu recunosc cã fãrã tine aº fi o frunzã îngãlbenitã nu recunosc cã tu eºti pansamentul meu pentrusingurãtatedefiniþia fiinþei mele neghioabe

uneori greºeºti cafeaua prea dulceparcã pentru a masca amãrãciunea zilei careurmeazãparcã pentru a-mi spune cã sânii tãi tresaltã lagândulatingerilor melecare nu vin totdeauna la timp

ºi de fapt te iubesc pânã la ameþealãuneori plec de acasã epuizatclatinându-mã ca în beþieºi trec printre oameni cum aº trece printre lujerede trestienevorbitoarepentru cã nu mai aud nimic împrejurºi pentru cã existenþa ta mã striveºte ca pe unviermeîntre coperþile unei Biblii vechi

existenþa pusã la index

dacã omida devine fluturedacã lutul devine cãrãmidã ºi oalã de gãtitdacã tu devii tot mai femeie cu fiecare zicu fiecare noapte de dragoste demenþialãcu fiecare revoluþie hormonalãînseamnã cã ºi eu pot deveni altcevamereu altceva…

acum vreau numai sã remarc cã evoluezcãtre ceva încã nedefinitvreau sã remarc cã astãzi lumina parcã vibreazãaltfelsânii tãi parcã sunt mai sãltaþi

ºi mã pregãtesc de plecare la slujbãºi niciodatã nu ºtiu dacã mã mai întorc teafãrdin jungla asta de afarãcare mi-a pus sufletul în ghips ºi existenþa laindex

poate singur

mai respirã cineva odatã cu minepe aceeaºi pernãeste la fel de singur ºi de tristpoate cã scrie ºi el –nu l-am întrebatpoate cã odatã vom semna împreunãpe coperta unei cãrþi

aºa cum semnãm împreunãcu respiraþiape relieful fiecãrei nopþi

acum în somncu o mânã ridicatãel deseneazã în întunerico cãlãtorie parcã a sângelui meu

domniºoara cu trandafiri

ieºisem la plimbare cu domniºoara cu trandafiriºi îi spuneam – stai lângã mine aproapesã simt cum se înnoadã sângele ºi cum necheazãcaii în paradis

eu am o pãlãrie pe care n-o portþie þi-ar sta foarte bine cu eaþi-ar de un aer de sãlbaticãde îngrijitoare de cai

mint acummã strãduiesc sã-þi spun cuvinte frumoaseºi tandreiar tu plângi cu lacrimi marica niºte cruci

un fel de pneumonie

e un fel de pneumonie-n pãduri – le simt respiratia greoaieºi febra care le face sã vibreze

în sângele tãu arde foculînroºind metalele spaimei

în sângele meu sunt sãniitrase de licornecu felinare în colþuriºi lumânãri

atunci când nu poþi vorbi despre fericirea ta

atunci când nu poþi vorbi despre fericirea ta te cuprinde o dulce obosealã de moarteun somn adânc ca un oceano lipsã de responsabilitate gravãºi atunci toate seringile din lume îþi pot inocula serul iluziei cã te bucuritranchilizantele aºa-zisei fericirioperaþiile pe un suflet care nu-ºi gãseºte sensul

puþin amor

bibliotecara era tânãrã ºi drãguþãºi îmi zâmbea larg de fiecare datãcând mergeam sã împrumut cãrþi

era varã ºi bibliotecarapurta o bluzã decoltatãºi descheiatã la un nastureºi prin deschizãturã vedeam un sân de fetiþãcompletat de faþa ei radioasãºi de surânsul ei cvasi-permanent

s-au dus demult vremurile aceleaiar eu merg destul de rar la acea bibliotecã

ºi nici nu ºtiu dacã ea mai lucreazã acolo – bibliotecara tânãrã ºi drãguþã despre caream auzit cã trãia cu un ofiþerplictisitã probabil de cãsnicia cu inginerul de la combinatºi de programul de bibliotecãdestul de plictisitor dacã nu e completatºi cu puþin amor

poem

deodatã mi s-a pãrut cã nu calul pãºteaci pãdurea se afla deasupra lui ºi îl pãºtea! –iarba în el ascunsã este de-acum humusul ei!...

o imagine rãsturnatã care poate spune adevãrul sau care te poate minþio imagine rãsturnatã care mã face sã nu stauprea mult într-un locde teamã sã nu-mi creascã ºi mie ceva în spateºi sã mã trezesc tam-nesamhranã pentru altcevasau pentru altcineva

poem (II)

visul îmi e vopsit cu spaime – ºi nu e rãzboi!

ies la fereastrã ºi vãd un bãtrâncare transportã cartofiîntr-un cãrucior –ºi nu e rãzboi!

tu mã iubeºti cu tot cu neliniºteacare mã face sã nu fiu în formãºi nu ºtiu de ce o facipentru cã nu e rãzboi?!...

poem (III)

somnul are mirosul florilor de salcâm –cine adoarme sub un salcâm înflorit devinetranchilizantul celorlalþi diazepamul inconºtient ºi inevitabil

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1144 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

poezia

Emilian Mirea

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1155TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Pictorul Dumitru VonicaAm sã încerc, în câteva cuvinte, sã evoc figura lui Dumitru Vonica (1924-2001), important pictor abstract, creator al unei o opere impresionante, rãmasã

însã, în þara noastrã, aproape confidenþialã cu toate cã unele dintre lucrãrile sale figureazã în colecþii din Franþa, Germania, Statele Unite sau Canada, dar ºidin România. De profesie medic, Dumitru Vonica a fost un autodidact din familia spiritualã a unor Þuculescu sau Bernea, bântuit/posedat de o pasiune, deo flacãrã la fel de mistuitoare. Recent, galeria Artexpertgallery din Cluj a organizat o primã retrospectivã întrunind câteva zeci de uleiuri ºi desene elaborateîntre anii ‘60 ºi ‘90, editând cu acest prilej ºi un consistent catalog.

În rândurile ce urmeazã, m-am strãduit sã semnalez importanþa operei lui Vonica, o bunã parte din numãrul de faþã al revistei ilustrat fiind printr-uneºantion semnificativ din grafica artistului, însoþindu-l de texte aparþinând unor personalitãþi dintre cele mai semnificative: este vorba de transcriereacuvântãrii þinute de filosoful Virgil Ciomoº cu prilejul vernisajului ºi de un splendid interviu, semnat de Nicolae Steinhardt ºi intitulat „În vizitã la pictorulDumitru Vonica”, apãrut în volumul „Primejdia mãrturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea” (Editura Dacia, Cluj, 1993). Am mai inclus în acest grupaj ºiconþinutul unei „scrisori-monolog” adresate de cãtre Vonica lui Andrei Pleºu în anul 1987 din care reiese mai limpede ºi mai arzãtor ca oricând crezulestetic al artistului.

Nãdãjduiesc ca acest ansamblu de reproduceri ºi texte sã constituie prilejul de a confrunta lumea de astãzi cu îndrãznelile ºi cãutãrile unui mare pictorcare s-a lovit din plin de cenzura ºi îngrãdirile absurde, obtuze ale ale „epocii de aur”pe care mulþi nu le vor fi trãit, în vreme ce alþii înclinã sã le dea uitãrii.

(Ioan Muºlea)

V-aþi putea, desigur, întreba ce caut eu – filosofde formaþie – la vernisajul unei expoziþii depicturã? Altfel spus, ce-ar putea transmite

filosoful unor veritabili profesioniºti într-ale arteicare sã nu fie deja cunoscut, de nu chiararhicunoscut pentru cei din urmã? Cu atât mai multcu cât – cum bine ºtiþi – filosofia însãºi nu este nicimãcar o „profesiune”. Contrar aºteptãrilor ºi spresurpriza mea, n-a trebuit, totuºi, sã caut prea multpentru a gãsi cel puþin cinci circumstanþe atenuantepentru aceastã insolitã prezenþã.

Prima mi-a oferit-o chiar Dumitru Vonica, medicºi pictor în acelaºi timp. Pus în faþa operelor sale,simþi într-adevãr, cum graniþa dintre cei „diplomaþi”ºi cei „ne-diplomaþi” se ºterge cu desãvârºire. Mãîncurajez, aºadar, sã cred, cã, de acolo unde e,artistul pe care îl celebrãm astãzi mã va fi privindcu oarecare, binevoitoare înþelegere. Ar fi, apoi, o adoua circumstanþã, întrupatã de persoana celui carem-a invitat sã vã vorbesc, Pi Muºlea, prieten „de oviaþã” aº putea spune (calitatea unei prietenii n-arenimic de-a face cu timpul), adevãratã placã turnantãîntre oameni ºi pasiuni, între trecutul memorieiexemplare ºi prezentul întâlnirilor neaºteptate, întrelumea de aici ºi cea de dincolo. O persoanã cu atâtmai preþioasã cu cât se pierde, cel mai adesea, înanonimatul dãruirii de sine. De astã datã caveritabilã punte „peste spaþiu ºi timp” între maivechiul sãu prieten – pictorul Dumitru Vonica – ºicel care vã vorbeºte acum. E ceea ce, în al treilearând, ar fi putut-o face – de n-o fi fãcut-o deja – un

alt prieten comun, trecut demult în lumea drepþilor– Pãrintele Nicolae Steinhardt, entuziast degustãtorde poezie ºi de picturã de calitate. Mi-l imaginezprea bine cum îºi va fi gesticulat, amplu ºi solemn,bucuria prilejuitã de tablourile artistului nostru.Entuziasmul lui era mai plin de veracitate ºi deadevãr decât multe dintre nescrisele critici „deîntâmpinare” care ar fi putut fi – dar n-au fost,totuºi – consacrate artistului nostru de cãtre vulgataartisticã a vremii.

Ar mai fi, apoi, o circumstanþã într-atât de…circumstanþialã încât ea trebuie situatã fie ca purhazard, fie ca un mod – mai adânc, poate – în ºiprin care destinul survine uneori în viaþa noastrãtocmai prin întâmplare. Aflu, într-adevãr, dinpreþioasa mãrturie a lui Alin Vonica, fiul artistului,cã tatãl sãu – peregrin încercat al refugiului - a ajunsîn 1942 la Deva, unde a încheiat studiile liceale ºi asusþinut examenul de bacalaureat. Or, asta maiînseamnã cã Dumitru Vonica a fost coleg de clasã ºide bacalaureat cu tatãl meu, de la care ºtiu osumedenie de lucruri despre atmosfera acelor locuriºi vremuri, despre provocãrile rãzboiului ºi alerefugiului, dar ºi despre câþiva dintre profesorii –unii foarte pitoreºti – ai celor doi. Un hazardaparent care vine, iatã, sã întãreascã cumva –retroactiv - necesitatea unei întâlniri peste generaþii.În sfârºit, trebuie sã vã mãrturisesc cã, adãstândîndelung în preajma tablourilor lui Dumitru Vonica,m-am trezit eu însumi… filosofând, încredinþat astfelcã arta lui are o încãrcãturã proprie unei experienþe

de viaþã autentice ce poate tenta nu numaireprezentarea de ne-reprezentatului ci ºi gândirea dene-gânditului.

Cãci ce altceva reprezintã provocarea uneipicturi… non-figurative? În aceastã privinþã, DumitruVonica a fost ºi rãmâne un deschizãtor de drumuriîn România artisticã a anilor ‘60. Nu pentru cãintenþia lui ar fi fost aceea de a se racorda – în modpur formal – la o miºcare occidentalã dejaconsacratã, ci datoritã faptului cã a picta, totuºi,ceea ce nu poate avea vreo figurã se constituise, încazul sãu, într-o anume manierã de a rãspundechemãrii originilor. Originea figurativului nu poatesta sub semnul figurativului. A picta cu toate asteade ne-figuratul înseamnã, în consecinþã, nu numaifelul anume de a conferi un „loc” Originii înseºi ci,mai ales, evenimentul în ºi prin care actul originar(ºi originant) are, de fapt, loc. Dublul sens al acesteisintagme - „a avea loc” - acoperã nu numai spaþiul,ci ºi timpul; mai precis, atât spaþializarea imaginii –a operei - cât ºi temporalizarea imaginãrii înseºi – aoperãrii. În acest fel, în-spaþierea non-figurativuluioriginar devine efectul unui eveniment care coincide– parþial - cu însuºi actul creaþiei artistice. De ce(doar) parþial? Pentru cã Originea nu poate fisurprinsã decât post festum, ca un fel de arhi-urmãne-figuratã ºi in-colorã rãmasã pe pânza artistului.Sentimentul dominant pe care þi-l dã pictura luiDumitru Vonica este acela al unei proximitãþi, alunei iminenþe a însuºi momentul primordial alsurvenirii, din luminã, a operei - simplã adumbrire aacesteia din urmã. De aceea, pentru artistul nostru,nu numai cã distanþa care ne separã de de-ne-imaginata Origine se converteºte în caracterul non-figurativ al picturii sale ci, mai mult încã, aceastãdistanþã însãºi apare în mai multe tablouri printr-oanume rupturã (ne-)figuratã, mai precis, ca veritabilãirumpere a luminii primordiale, cea de dinainteaoricãrei culori ºi a oricãrei imagini.

Aºa cum a remarcat deja Dl. Vasile Radu,distinsa noastrã gazdã, pot fi deosebite douã etapeîn creaþia lui Dumitru Vonica. Prima, situatã întreanii 1965 ºi 1975, pare sã fie dedicatã mai alesexperimentului – aproape „ascetic” – aldeconstrucþiei – în ºi prin picturã! – a… imaginii. Odeconstrucþie cu reale valenþe filosofice cãci, în„Fiinþã ºi Timp”, Heidegger propusese dejatermenul, devenit clasic în fenomenologie, de„destrucþie”. E ca ºi cum pictorul ar descompune înpãrþile sale întreaga activitate imaginarã, operaþiecare revine – în mod clasic - unei analize. Operaþiecomunã, de altfel, ºi medicinii: a analiza sângele, depildã, înseamnã a-l separa în componentele sale. Subrezerva (decisivã) cã – la fel ca în filosofiatranscendentalã – sensul „analiticii” lui

Pictura ca o ranã luminoasãVirgil Ciomoº

D.V. - Sunt un autodidact. Dupã zece ani deºcoalã fãrã dascãl, m-am încumetat sa lucrez.

N.S. - Nu s-ar zice cã aþi fost, cã sunteþi unautodidact. E în picturile, în desenele, în graficadumneavoastrã multã eleganþã, fermitate ºigeometrie. Acestea, mai curând, þin de ºtiinþã,rafinament ºi chiar de subtilitate - produse alemetodei ºi cunoaºterii - decât de înflãcãrareanetrecutului prin ºcoli. Liniile acestea de forþã,negre, energice, suverane, dovedesc ºi ele unmeºteºug expert, oarecum asemãnãtor cuiscusinþele ºi ascuþimile cuvântãtoare ale luiValéry...

- Sunt medic, n-am venit în picturã din primatinereþe. Dar m-a învins ºi m-a robit. Lucrez înorice caz dupã criterii ºi principii proprii. Operase face într-un anumit sens singurã, ea îþi indicã,în diferite stadii ale lucrãrii, direcþia pe caretrebuie sã o urmezi...

- Vãd culoare multã ºi luminã din belºug,parcã a trecut în picturile Dumneavoastrã cevadin râvna ºi patima medicului pentru viaþã,pentru pãstrarea ºi rodirea ei.

- Da, luminã, culoare, dar ºi spaþiu ºi timp.Le realizez formal printr-un clar-obscur mãrinimoscolorat, cu luminã dispusã economic, ca oexplozie dirijatã. Senzaþia de spaþiu o rezolv fãrãajutorul perspectivei, prin variaþii de culori ºitonuri, obþinând adâncuri ºi þâºniri spre suprafaþã,pe un fond adesea neutru.

- ªi senzaþia de timp...- Prin forme geometrice, cu drepte alternând

cu linii curbe care se multiplicã, se fãrâmã, ies dincadrul tabloului dând - cred, sper - senzaþia de„fãrã limite” ºi de curgere de timp...

- Sã vã pun o întrebare indiscretã. Existã oteorie cãreia îi sunteþi în special ataºat, aveþi un„crez artistic”, un principiu îndrumãtor sau un

mãnunchi de principii îndrumãtoare, vã cãlãuzescanume stele fixe?

- Þin mult la enunþul lui Focillon: „semnultrimite la ceva, forma la ea însãºi, conþinutulformei este însuºi conþinutul formal”.

- Îl aplicaþi cu stricteþe?- Lucrez, poate inconºtient, cu semne, însã,

pentru mine, supremã este forma, ea semnificãfãrã sã reprezinte ºi determinã, oarecumpolifonic, stilul.

- Vreþi sã-mi vorbiþi niþel mai tehnic despremodul cum lucraþi?

- Lucrez în aproximativ 6 straturi, maiimportante fiind ultimele douã: o suprapunere cutifon îmbibat cu culoare. Ele duc la otransparanþã pe care nu poate s-o realizezepensula. ºi transparenþa o socotesc esenþialã (Ostea fixã! - n.n.). Cât despre material, nu-i decâthârtie lipitã pe carton. Pânza nu mi-ar îngãdui sãobþin transparenþa.

- Straturile acestea finale vã dau mai mult defurcã?

- Mai multã bucurie ºi gravitate. În acestedouã straturi finale nu mai existã decât dialogulconcentrat între mine ºi lucrare. E ultima fazã aluptei pe „rãpunere”.

- Dar stilul? Problema stilului cum oconcepeþi, cum o rezolvaþi?

- V-am mãrturisit cã pentru mine opera secreeazã în mare mãsurã intuitiv, aºa cã încercãrilede a o înscrie în niºte coordonate - cãci la aceastase reduce în principal „stilul”, adeziunea la un stil- îmi par întotdeauna marginale.

- Nu sunteþi un pictor figurativ. Vã socotiþi,în deplinul înþeles al termenului, un pictor„abstract”?

- Legãtura dintre arta autarhicã ºi viaþã seproduce numai la nivel material. Deosebirea

dintre „abstract” ºi „figurativ” o cred minimã,între cele douã cãi nu stã o prãpastie, deoarecelectura unui tablou figurativ nu se cade a finiciodatã fãcutã la nivelul „subiectului”. ªifiguraþia se citeºte, se înregistreazã ”abstract”.

- Îmi aduc aminte de o scenã din filmul„Rubliov”, o scenã extraordinarã. O femeie vedeniºte pete de culoare neagrã pe un perete alb, unansamblu de picturã nefigurativã. ºi izbucneºte înplâns pentru cã înþelege cã artistul care le-a fãuritera în suferinþã. A decodat mesajul la nivelintuitiv.

- Lectura, în toate domeniile artei, nu poate fidecât o lecturã în limbajul estetic respectiv. Înpicturã, aºadar, se va avea în vedere plasticitatea,spaþiul, timpul, culoarea, lumina, senzaþia tactilã,armonizarea... Existã un limbaj specific alliteraturii ºi existã, la fel de firesc ºi denetãgãduit, în picturã un limbaj propriu, oplasticitate specificã...

- Limbajul vi se pare deci precumpãnitor,adicã, modulaþia, expresia anume întrupatã?

- Nici în muzicã (îmi pun discuri în tot cursul

Dumitru Vonica nu se reduce, totuºi, ladimensiunea lui pur orizontalã, ceea ce l-ar limita lao simplã descompunere a ceea ce a fost dejaactualizat. Ea presupune, mai mult, o „ascensiune”spre însãºi condiþia de posibilitate a picturii, sprepunctul ei originar, adicã. Pentru Lacan, o asemenea„analizã” - care vizeazã asumarea „anabaticã” apropriei noastre Origini ascunse – poartã numele deassomption ºi ea poate fi pusã în legãturã cuevenimentul Ispasului propriu Fecioarei Maria, celcu tot cu trup ºi, ca atare, cu tot cu imagine. Înacest context deosebit de complex pentru cãprofund, pictura lui Dumitru Vonica ne propune,simultan, douã lucruri: anticiparea analiticã aLuminii celui dintâi - care, la fel ca la Klee, apare înaceastã perioadã sub forma unor pete sau puncte deluminã menite sã strãpungã aproape pânzatabloului, veritabile rãni luminoase în jurul cãrora seorganizeazã destrucþia imaginilor, tot atâtea urmein-colore ºi ne-figurate ale Originii înseºi -, pe de-oparte, respectiv, anticiparea unei miºcãri picturaleinverse „catabatice” - coborâtoare, aºadar –, odatã ceOriginea însãºi va fi fost deja asumatã ca izvor alartei autentice.

Acestui din urmã moment îi corespunde –simbolic - cea de-a doua ºi ultimã perioadã a creaþieilui Dumitru Vonica, ce poate fi denumitã –convenþional – ca „abstractã” sau „non-figurativã”.Nu pentru cã, odatã imaginea descompusã, pictorular fi decis sã se limiteze – „analitic” - la

recompunerea elementelor sale non-figurative,abstrase din orice con-figuraþie determinatã.Caracterul abstract al acestei perioade nu presupuneîn nici un caz „abstragerea” ºi „recombinarea”fragmentelor uneia ºi aceleiaºi imagini. Dimpotrivã,el þinteºte un nivel pictural superior, anterior oricãreifigurãri, situat, de aceea, în iminenþa – spaþialã ºitemporalã – a Originii înseºi. Lumina cea dintâiapare acum ca explozie survenitã în chiar punctelede condensare proprii unor elemente non-figurativeprimordiale, veritabile „diferenþiale divine” cepremerg oricãrei con-figurãri, pentru a relua ocelebrã sintagmã blagianã. Când lumina „neînseratã”nu strãpunge efectiv ºi, în acelaºi timp, centreazãcumva tabloul, ea îl lumineazã pur ºi simplu, ca unfel de strat pictural „remanent”, încã mai originar.De unde ºi impresia de vitraliu pe care o trezescunele dintre picturile lui Dumitru Vonica. Tehnica sa„multistrat” nu priveºte, prin urmare, doar o simplãarhitectonicã spaþialã cât mai ales o arheo-logietemporalã, pandant pictural al Cuvântului – hoLogos - din Începuturi – he arche -, „Luminã dinluminã”.

Câtã durere încape în aceastã ascezã adeconstrucþiei figurativului pânã sã ajungi lasobrietatea recompunerii non-figurativului! Câtãsfâºiere luminoasã pânã sã ajungi la adumbrirea ei,la simpla ei urmã – mângâietoare - lãsatã pe opânzã! Înþelegem obsesia artistului pentru tehnicaclar-obscurului ºi adoraþia lui pentru Rembrandt.Dacã în primele sale încercãri el încercase sã

înþeleagã ºi sã asume, într-un mod alternativ, ceanume este lumina ºi cum anume purced toateumbrele din ea, tablourile din ultima perioadã relevãde o anume concomitenþã aproape alchimicã a celordouã principii, contrare. Lumina nu mai produce„gãuri” în figurativ: ea lumineazã – dinlãuntru! -propriile sale adumbriri. Toate astea au, poate, oanume legãturã cu simptomul artistului, înþeles, deastã datã, ca „simplu” subiect uman: clar-obscurulpictural poate, într-adevãr, sã spunã câte ceva despreidealul concomitenþei dintre manie ºi depresie,suprimate ºi depãºite în ºi prin sobrietatea artistuluiînsuºi. Nu este singurul subiect uman ce va fiîncercat – fie ºi inconºtient – sã-ºi refacã unitateainterioarã prin artã. Cazul lui Joyce – analizat într-un întreg seminar de Lacan – este cel mai cunoscut.Alte nume - la fel de ilustre - i s-ar putea alãturarapid, fie aici amintiþi doar Hölderlin sau Artaud.Cu cât mai mare este sfâºierea dintre contrariilesufletului nostru, cu atât mai extraordinarã esteputerea lui de creaþie, veritabilã putere de trans-figurare. Non-figurativul e doar modul – secund -prin care trans-figurararea e perceputã în registrufigurativ. Dumitru Vonica s-a expus acestui pericol,iar opera lui stã mãrturie a puterii de creaþie cedecurge din aceastã expunere. Cãci acolo unde esteprimejdia, acolo este ºi mântuirea.

(cuvânt rostit cu prilejul vernisajului expoziþiei pictorului Dumitru Vonica)

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1166 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Nicolae SteinhardtÎn vizitã la pictorul Dumitru Vonica

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1177TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

orelor de muncã), nici în artele plastice nu semai fac în secolul al 20-lea decât foarte rartrimiteri la naturã ºi subiect. Programatismul e pecale completã de dispariþie. Malraux spunea cã ocaracteristicã a veacului nostru este aceea de a nupovesti. Marii scriitori ai veacului povestescpuþin: nici la Faulkner, nici la Céline, „povestea”nu-i esenþialã. Pentru Malraux nu conteazã cespui, ci cum spui.

- Nu cumva e acesta un truism?- Nu. Accentul a cãzut pânã de curând pe

„subiect”.- Înseamnã atunci cã ºi pentru

dumneavoastrã predominant e totuºi stilul?- Rãspunsul e în funcþie de ce se înþelege

prin stil, de care-i definiþia adoptatã. Oricum,arta nu o concep ca mijloc de comunicare,depozit de date ori referinþe istorice.

- Vã trãdez oare gândul conspectând astfel:arta e un limbaj emoþional, o formã, omodalitate emoþionalã unde emoþia se realizeazãnumai prin limbajul respectiv ºi nu provine dinafecte, ci din ºocul dintre receptor ºi formã?

- (Dupã o clipã de gândire) Câtuºi de puþin!- Mai deosebesc în pictura dumneavoastrã o

caracteristicã, aº numi-o decorativã. Vã supãrãaprecierea aceasta?

- Nu, dacã atribuiþi decorativului sensul depodoabã.

- ªi, încã ceva, tot ca o remarcã sfioasã: nusuferã lucrãrile dumneavoastrã de o unitatestilisticã prea accentuatã, nu vã e teamã cã potstârni impresia de uniformitate, denediversificare, sã zicem?

- Unitatea stilisticã o recunosc, îmi estedorinþã ºi þel, bucuros sunt cã-i sesizabilã. Nu mãferesc de un „serialism”, mã feresc însã ca de focde identitate, de repetiþie, de mecanism. ªi credcã toþi marii pictori, scriitori sau muzicieni pot fiuºor identificaþi datoritã stilului lor. (E ºi acestaun truism, dacã vreþi.) Constaþi însã ºi la Wagnerºi la Stendhal ºi la Van Gogh cã fiecare bucatã -în cadrul unitãþii stilistice - e diversã, unicã,autonomã. Nu existã în arta izbutitã monotonie,repetiþie, identitate. Acesta-i secretul, aceasta-iexplicaþia duratei marilor opere: împãcarea dintreunitatea stilisticã (caracterul genuin al inspiraþiei)ºi diversitatea fiecãrei forme realizate. Dacã nuexisã neidentitate, totu-i zadarnic.

- Îngãduiþi-mi sã vã spun ce-mi evocã artadumneavoastrã podobitã, somptuoasã, elegantã,subtilã, dar ºi foarte puternicã, virilã,nemanieristã. Îmi aduc aminte de câteva repetiþiicu orchestra ale lui Toscanini, la care am avutprilejul sã asist. Înainte de a dirija o bucatã deClaude Debussy îºi scotea batista din buzunarulde sus al surtucului, o batistã albã, neprihãnitã,niþel parfumatã, bãnuiesc; o agita în faþaorchestrei ºi rostea: „Aºa trebuie cântat Debussy.Debussy e mãtase, subþirime, dichis de casã mare- ºi, nu uitaþi cã sub mãtase ºi linon se ascundeun vânos, un vânjos, o tãrie.” Nu-i aceasta chiaruna din definiþiile posibile ale artei? O gãsescperfect aplicabilã picturilor dumneavoastrã:putere camuflatã în eleganþã ºi fast.

- Nu, teoretizaþi prea mult! Sunt, mai ales,un lucrãtor harnic, un meºteºugar convins cãforma e aceea asupra cãreia se cuvine sã-micondensez atenþia, îndemânarea, spiritul. Dacãizbutesc sã comunic ceva o pot face numai princonþinutul formal ce-l voi fi dat elementelorspecifice ale artei cãreia am îndrãznit sã-i închincapacitatea mea iubitoare ºi lucrãtoare.

Desigur: meºteºug ºi modestie, aceasta-icinstea oricãrui artist!

Scrisoarea lui Nicolae Steinhardt cãtre Dr.Dumitru Vonica

Bucureºti, 23 martie ‘87Mult stimate ºi iubite domnule doctor,Aflu cã la 8 aprilie are loc vernisajul

expoziþiei lui Horia Bernea la Cluj. Se prea poatesã fie prezent ºi Andrei Pleºu.

Vã sfãtuiesc, aºadar, sã mergeþi neapãrat lavernisaj, ori în primele zile ori dupã aceea, ca sãputeþi da de A.P. (Andrei Pleºu) Pânã atunci voifi vorbit eu cu el. (Eu, ori, mai bine, prietenulmeu Al. Paleologu, la care Andrei Pleºu þinefoarte mult.)

Oricum, în drum spre Rohia, trag nãdejde sã-mi fie popasul la Cluj. Vã voi vizita, doresc sãrevãd picturile Dvs., sã iau câteva notiþe ºi eu -pe cât mã pricep - despre ele.

Cu sentimentele cele mai bune ºi maialese,

N. Steinhardt.

Scrisoarea cãtre Andrei Pleºu [În anul 1987, Andrei Pleºu se afla în

„surghiun” la Tescani. În fapt, scrisoareapictorului Dumitru Vonica (reprodusã încontinuare) nu i-a fost trimisã niciodatã, eapãstrându-se în arhiva familiei; pentru noi, însã,acest text reprezintã o dramaticã mãrturisire ºiprofesiune de credinþã.]

Mult stimate Domnule Pleºu,Sunt conºtient de faptul cã mi-aþi face o

favoare deosebitã acceptând sã primiþi acestediafilme. Vã sunt dator cu un numãr restrâns deexplicaþii de ordin tehnic, deoarece aprecieriletehnice sunt de preferat sã nu plece de la autorcare, oricum, subiectiv ºi megaloman, este expusgreºelii. În sensul cuvintelor rostite de Domniavoastrã la vernisajul lui Bernea, aº prefera sã fiuunul din pictorii despre care se poate vorbi puþincând opera lui este valabilã ºi vorbeºte în „graiul”ei specific.

Am 63 de ani, pictez de 30 ani ºi am reuºitperformanþa de-a fi un necunoscut datoritãmultora, ºi poate unor ziduri greu de depãºit, eunefiind membru UAP, de unde am fost respins înurmã cu vreo 10 ani ºi... sunt un numãr restrânsde persoane care îmi apreciazã lucrãrile, însã carenu au reuºit sã mã impunã.

Am aproximativ 2000 de lucrãri, mareamajoritate picturi în ulei, apoi desene ºi graficã.Pictez pe hârtie lipitã pe carton în aproximativ 6straturi de culoare, ultimele douã fiind rezultatulunor manipulãri cu tifon în soluþii diluate deculoare, ceea ce îmi permite sã obþin niºtetransparenþe pe care pensula nu le poate realiza.

Pentru mine, pictura este de o mare puritateplasticã (culoare - luminã - senzaþie tactilã -senzaþie de spaþiu ºi timp, etc.), personal nefiindadeptul reprezentãrii, ci al semnificaþiei specifice.Cred cã în primul rând pictura este plasticitate,aºa cum literatura este limbaj. Sunt adept alformei ºi al conþinutului formal, care îºi ajung lorînºile.

Conºtient nu lucrez cu semne ºi, dacã ele vorfi fiind ºi în lucrãrile mele, sunt independente demine. Nu cred cã aceastã credinþã a mea împingela decorativ, aºa cum accentul pus pe semn ducela literaturizare. Undeva, cred eu, pictura trebuiesã se realizeze prin ea însãºi, în lumea ei elitarãºi specificã, aºa cum muzica reuºeºte acest lucru.Consider semnul ca un vestigiu de material caretrimite spre alte pãrþi, spre înþelegereconceptualã, or opera se realizeazã pe bazã deintuiþie, sensibilitate ºi afect, specific plastice, ºi

pot sã nu aibã nevoie de ajutor eterogen.Lucrez aproximativ 6 ore pe zi, deoarece

creatorul este productiv ºi lucrarea se face într-unstrâns dialog cu artistul, urcând în diferite treptespre „definitiv” anumite transformãriimprevizibile. Realizez în etape, nu am decât unplan foarte vag preconceput, de cele mai multeori mereu modificat.

Îmi permit câteva consideraþii de ordin esteticcare poate nu meritã a fi citite de o persoanã cuo competenþã ca a Domniei Voastre. Totuºi, dacãaveþi timp, poate întregesc ideea pe care v-oputeþi face despre mine. Oarecum arbitrar, fãrãimportanþã valoricã, eu consider cã existã „stilulîngust”, unde limitele canonice sunt limitate, ºi„stilul larg”, unde aria de dezvoltare este maimare sub disciplina stilului personal. Deexemplu, Beethoven aparþine „stilului larg” de laprimele sonate, la Sonata 32 este mare, farã caautorul sã fie concesiv. Consider cã Bach aparþine„stilului îngust”, distanþele de evoluþie stilisticãfiind mai restrânse, deºi mereu aprofundate.Repet, nu e o problemã de valoare, ci oproblemã de formã ºi variante de conþinuturiformale, deoarece amândouã din exemplele citatesunt compozitori mari, unici, irepetabili. Eu credcã mã gãsesc în categoria stilului larg, aºa cumconsider cã Bernea aparþine stilului îngust (celpuþin în sensul expoziþiei prezentate la Cluj). Îmidau seama cã sunt la o margine de prãpastie: caMallarmé sau Barbu ºi Valéry în poezie, caMondrian ºi Brâncuºi în plasticã, ca Bartok înmuzicã. Mã aflu undeva, la o limitã în care unsingur pas greºit te poate situa în afara artã, aºacum, permiteþi-mi îndrãzneala, consider cãDostoievski, Kafka, Joyce sunt niºte marispiritualitãþi, însã operele lor sunt„metaliteraturã”, de pe urma cãrora literatura carea urmat a profitat deplin. Încãrcãtura simbolicã,abuzul de semne, inovaþiile formale îndrãzneþe,însã dincolo de limitele artei, îi situeazã într-unloc înalt, dincolo de literaturã.

A fi creator înseamnã a fi credincios sieºi,deci, în afarã de mode, însemneazã sã ai ununivers probabil greu de pãtruns pentru cã noul,unicul, despãrþit de tradiþie (!!) ºi, cred eu, marileinovaþii rãzbat greu, marcate de o formã care,privitã doar ca atare, aduce dupã sine o situareconfortabilã într-o ºcoalã. Marile creaþii rãzbatgreu deoarece sunt rezultatul unei muncipracticate de solitari, destinate solitarilor.

Orice artã „vorbeºte” concret, deci termenulde abstract îl consider nepotrivit, dar nu avem laîndemânã un alt termen de circulaþie.

Simt, la vîrsta mea, fãrã durere, cuvinteletestamentare ale lui Klee: „sunt prieten cu morþiiºi cu cei ce nu s-au nãscut încã” ºi zi de zi, andupã an, am învãþat cã e mai bine sã aºtepþi„dincolo”.

Picturile mele au dimensiuni de la 60/60 cm,la 120/60 cm.

Nu vreau sã vã las impresia cã solicit cevadeosebit, eu ºtiu ce însemneazã sã organizezi oexpoziþie, sã publici, mai ales cã, formal, nu suntîn breaslã. Doresc pãrerea Domniei Voastre, fãrãocoliºuri ºi politeþe, doresc sinceritate, deoareceeu voi continua sã-mi vãd de drum. Vã rog sãbinevoiþi a arãta aceste diafilme ºi DomnilorPaleologu ºi Hãulicã ºi altora pe caredumneavoastrã îi consideraþi indicaþi.

Cu sinceritate vã mãrturisesc cã nu mã sperieo criticã negativã, aºa cum m-ar bucuraaprecierile favorabile: sunt om ºi eu!

Dumitru Vonica, Cluj, 1987

Ioan-PPavel Azap: – Domnule Vasile Radu,sunteþi custodele, directorul, proprietarul uneigalerii de artã din Cluj, am numit Artexpert. Câtãvocaþie artisticã, spirit critic, ºi cât spirit comercialpresupune acest fapt?

Vasile Radu: – Cred cã lucrurile sunt împãrþite.Degeaba ai o competenþã profesionalã pe care þi-ai format-o în epoca în care arta reprezenta unapanaj al statului, era condusã, era finanþatã destat, dupã cum tot la fel de insuficientã este ºicalificarea la faþa locului, sã zicem aºa; simplavocaþie – fãrã studiu în domeniu – a iubitorului, aamatorului de artã nu determinã implicitcompetenþa ca expert. Pe de altã parte, existã o atreia categorie de oameni care s-au apropiat defenomenul artistic prin simplul fapt comercial.Aceºtia au intuit din capul locului cã obiectulartistic este încãrcat cu o valoare mercantilã ºi auîncercat, dupã 1990, sã extragã din el tocmaiaceastã valoare mercantilã, fãrã sã cunoascãvalorile estetice, valorile reale ale obiectului deartã ºi fãrã sã fie cu adevãrat profesioniºti aidomeniului. Din lumea aceasta de ambiguitãþi,din aceste calificãri aproximative dupã, iatã, 20 deani, au început sã aparã ºi fenomenele de succes,adicã negustori care s-au îmbogãþit fãcând comerþcu artã; experþii – încercând sã studieze înprofunzime obiectul artistic, punându-se înserviciul publicului, colecþionarii privaþi dispuºi sãîmbine mercantilismul ºi vocaþia de colecþionar,de iubitor de artã - sunt mai puþini. Se pare cã înlumea de astãzi troneazã aceastã aspiraþiemercantilã susþinutã puternic, finanþatã depersoane care s-au îmbogãþit dupã Revoluþie.

– Sunteþi expert al Ministerului Culturii înbunuri cu semnificaþie artisticã. Ce înseamnãacest fapt? E un simplu titlu pus pe cartea devizitã sau are ºi o aplicaþie practicã? Ce adeterminat transformarea sau, mai bine spus,asocierea la istoricu ºi criticul de artã care sunteþia omului de afaceri?

– O evoluþie a unei gândiri în sensul apropierii

de practica culturalã a pieþei de artã. Eu ampornit la drum printr-o calificare de istoric deartã, am îmbogãþit aceastã calificare cu cea decritic de artã încercând sã mã apropii defenomenul artistic contemporan, dar dupãRevoluþie am constat cã ambele aceste variateatitudinale faþã de obiectul de artã nu suntsuficiente pentru a acoperi domeniul de astãzi alartei care este foarte divers, presupune, comportãmult mai multe ambiguitãþi ºi rãspunde la maimulte categorii de cerinþe. Ministerul Culturii aimaginat, dar ca de obicei n-a dus pânã la capãt,o lege a patrimoniului cultural naþional mobil.Aceastã lege presupunea în primul rând o definirea patrimoniului: ce înseamnã patrimoniul culturalnaþional, ce categorii de obiecte fac parte dinacesta º.a.m.d. Ca o expresie a dorinþei de adefini obiectele de patrimoniu, studiind ºidiferenþele specifice ºi genul proxim al acestora, avenit ideea de a face o categorie nouã deprofesioniºti ai domeniului, aºa numiþii experþi înprobleme de patrimoniu cultural naþional. Primiidintre ei au fost recrutaþi dintre muzeografii de lamuzeele de artã, dar, sigur, sunt experþi ºi îndomeniul etnografiei, ºi în domeniul arheologieietc., care acoperã toatã categoria aceasta debunuri susceptibile sã facã parte din patrimoniulcultural naþional. Aceºti experþi au fost chemaþi sãcreeze o anumitã stratificare a obiectelor depatrimoniu, sunt douã categorii definite în lege:fond ºi tezaur. Din categoria fond fac partebunurile cultural-artistice generale, care nu au ovaloare deosebitã dar au o capacitate de circulaþiedestul de mare. În afarã de acestea, foarteimportante sunt bunurile de tezaur, cele carealcãtuiesc averea excepþionalã a þãrii, patrimoniulcultural naþional cu valoare deosebitã ºiimprescriptibilã, care nu pot fi nici exportate, nicidistruse, dar ele pot circula la nivelul pieþeipublice de artã, pot fi vândute, cumpãrate, pot sãintre în proprietatea unor colecþii private. Deciaceºti noi experþi trebuiau sã identifice bunurilesusceptibile sã facã parte din patrimoniul culturalnaþional aflate în colecþii publice, în primul rândîn muzee sau în colecþiile unor instituþii ecleziale,

de pildã. Aceºti experþi însã, pe mãsurã ce s-auformat în contact cu bunurile de patrimoniu auevadat din zona colecþiilor publice ºi au începutsã caute în domeniul virtual al patrimoniuluicultural naþional, fiind cei mai importanþiexponenþi sau agenþi ai definirii unei pieþenaþionale de artã. Ei au început sã gãseascã, sãautentifice ºi sã punã în valoare piesele care nuerau cunoscute în colecþiile publice, nu erauinventariate. Nimeni, dintre cei care doresc sãevolueze pe aceastã piaþã de artã, n-o poate facedecât cu ajutorul acestor experþi care au, sãzicem, valoarea consultanþilor financiari caregestioneazã bursa valorilor mobile sau acþiunile labursã în domeniul economic.

– Poate o galerie, respectiv un galerist sãinfluenþeze gustul publicului? Nu îndrãznesc sãîntreb dacã îl poate chiar forma...

– Acesta e ºi rostul galeriei, unul dintre ele.Primul este promovarea unor anumite categorii deartã sau a unor personalitãþi artistice, iar al doileascop este cel de a influenþa gustul public. Vorbindla nivel global, nu ºtiu dacã este foarte importantsã mai gândim în termenii în care subiectul eratratat, sã zicem, pe vremea comunismului, undese tindea spre dezvoltarea unei conºtiinþe declasã, spre o echilibrare a valorilor culturale caresã fie înþelese de o mare parte din populaþia þãrii.Acest lucru este ca ºi imposibil. Nimeni nu areacces la toate aceste valori, nici din punct devedere material ºi, cu atât mai mult, poate, cainteres spiritual, ceea ce ar presupune un efortcontinuu de informare, de documentare.

– Cum alegeþi artiºtii care expun în galeriadumneavoastrã, pe ce criterii?

– Sunt cel puþin douã direcþii de acþiune. Ozonã unde suntem mai activi, respectiv artacontemporanã ºi aici sigur cã selecþia se îndreaptãpe direcþia unei afinitãþi, a unei apropieri faþã deanumiþi artiºti, luând în considerare tot ceea ceînseamnã factori ai succesului: calitatea muncii,gradul de notorietate publicã, valoareaconceptualã a operei pe care o determinã,talentul, soluþia artisticã aleasã. Dar artiºtiicontemporani reprezintã valorile cele mai riscantepentru public, publicul este sceptic în ce priveºtevalorile artei contemporane, existã o prejudecatã:majoritatea artiºtilor trebuie sã reprezinte princeea ce fac valori investiþionale. Dacã astãzicumperi un tablou, o faci în perspectiva ca acesttablou sã obþinã mâine-poimâine valorisuperioare; e ca ºi cum suma pe care ai dat-o peun tablou ai depune-o în bancã ºi ai aºtepta ca easã creascã de la sine – ceea ce nu se întâmplã pepiaþa de artã, pentru cã asta presupune un efortconstant ºi permanent de promovare a artistului,pentru cã numai în felul acesta un anumit obiectde artã se întâmplã sã fie râvnit de mai multepersoane, ceea ce produce de fapt creºterea valoriilui.

O altã direcþie ar fi cea a artei vechi undelucrurile se petrec oarecum întâmplãtor, în sensulcã aici nu poþi apela la o cunoaºtere ºi la ocercetare sistematicã a acestui domeniu virtual,pentru cã pur ºi simplu în România nu existã osistematicã a domeniului, nu existã o inventariereglobalã a bunurilor. Cumpãrarea hazardatã ºiîntâmplãtoare a unor bunuri artistice ascunderiscul de-a te situa înafara valorii convenþionale aacestor bunuri pe piaþa de artã. Printre utopiilecele mai fermecãtoare produse de artiºti o

1188 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

„Acolo unde sunt bani, acolo este ºi arta”

de vorbã cu istoricul ºi criticul de artã Vasile Radu

interviu

amintesc pe cea a lui Beuys care spera ca arta sãînlocuiascã banul ca valoare de schimb pentru cãeste un produs al minþii ºi talentului artistic ºi nuimplicã nicio formã de exploatare a omului, iarcapacitatea acesteia de sugestie simbolicã esteuriaºã, definind ceea ce e mai de preþ în om:puterea lui creatoare. Cum alegem artiºtii careexpun? Am vrea s-o facem folosind o „paradigmãetico-esteticã”, cum ar spune Guattari,inventatorul celei mai noi conjuncturi artisticeactuale. Din pãcate, pentru a ne situa la acestnivel suntem prea departe de capital. Acesta estedestul de precaut, adulmecã mereu ºi nupãrãseºte uºor „bârlogul” bãncilor elveþiene, depildã, aºa cã ne mulþumim sã stimulãm circulaþiamai ales a valorilor locale, de multe oricomparabile cu cele ale artiºtilor strãini. Pentruanumite lucruri trebuie sã fi tu ales, nu aiprivilegiul de-a alege mereu tu.

– Care este situaþia pieþei de artã în Cluj subaspectul circulaþiei, a fluxului operelor, raportat larestul þãrii?

– Piaþa de artã, graþie acestei minunate ºineverosimile invenþii care este internetul, estecumva unificatã, nu putem vorbi numai de opiaþã a Clujului, deºi Clujul a avut o anumitãîntâietate aici, în domeniul colecþiilor private deartã pentru cã, existând o categorie mai amplã depersoane cu acces la obiectul artistic, s-au creat demai multã vreme colecþii particulare de artã,aceastã îndeletnicire culturalã ºi cu beneficiieconomice a fost practicatã de multe persoane deo condiþie intelectualã ºi materialã peste medie.Deci, care ar fi ponderea pieþei din Cluj? Dinpãcate este extrem de scãzutã, paradoxal multmai scãzutã decât în altã parte a þãrii, deºiprosperitatea economicã creeazã ºansele caanumite resurse care sunt în rezervã sã fiearuncate pe piaþã ºi sã încurajeze activitateaartisticã. Ceea ce s-a întâmplat de pildã acum 100de ani cu Baia Mare, unde s-a creat o ºcoalãinteresantã de picturã care a migrat de laMünchen. De ce? Datoritã faptului cã în zonãexploatarea aurului a dus repede la crearea uneianumite categorii de funcþionari ai statului caregestionau aceastã activitate economicã, ºi o partedin banii acestora au ajuns, într-o formã sau alta,ºi pe mâna acestor artiºti, ceea ce a dus la oîncurajare a ºcolii artistice, a dus la o migrare aartiºtilor cãtre acea zonã ºi, în felul acesta, s-a ºicreat o modalitate specificã de a face, de apractica arta. Sigur, inseratã exact în toatecaracteristicile genului ºi timpului. La sfârºitulsecolului XIX ºi începutul secolului XX categoriiample de artiºti au venit din diferite pãrþi aleEuropei pentru a lucra vara acolo, cu speranþa cãvor putea vinde. Clujul fiind, în zilele noastre, opiaþã relativ prosperã, beneficiazã de o dezvoltareeconomicã uºor mai mare decât alte zonedefavorizate din þarã, contribuie într-o formã saualta la dezvoltarea pieþei de artã. Dar nu se poatecompara cu cele douã mari centre care focalizeazãobiectul artistic: Budapesta ºi Bucureºtiul. Celemai importante lucruri se întâmplã tot pe acestepieþe – vorbesc de bunurile de artã care nu suntîn categoria tezaur ºi care nu fac obiectulproprietãþii exclusive a statului; cu siguranþã acolounde sunt bani, acolo este ºi arta.

– Mai existã colecþionarii de tradiþie de careaminteaþi, care au pregãtire esteticã, care au gust,care nu colecþioneazã doar în ideea de a tezaurizaºi în perspectiva unui câºtig financiar? Se maiformeazã astãzi colecþionari de aceastã naturã, deacest fel?

– Ambele categorii existã. Trebuie sã recunosccã, vorbind de colecþii tradiþionale de artã, celecare sunt fãcute pe baza unui efort individual ºi aunei informãri temeinice a unor colecþionari –acestea sunt puþine; asta presupune o adevãratãvocaþie ºi presupune un buget de timp pe careastãzi din ce în ce puþin ºi mai puþinã lume estedispusã sã îl acorde. Dar pot sã spun cã existã ºiîn Cluj persoane care au depãºit de mult nivelulpieþei de artã clujene ºi achiziþioneazã de lalicitaþiile din Bucureºti cu bani foarte grei. Chiarsunt persoane care au o anumitã calificareinternaþionalã ºi ºtiu sã se îndrepte spre acelevalori care sunt perene, care sunt odatãconsolidate ºi sunt consacrate prin toate studiileacestea de patrimoniu, dar devin cu siguranþavalori patrimoniale nu prin susþinere calificatã, ciprin aceea cã provin din colecþiile unor oamenibogaþi. Sunt câþiva, doi-trei, n-aº putea spune cãsunt mai mulþi. Dar, pe zi ce trece îºi face loc oaltã categorie, a investitorilor tineri care încep sãaibã un anumit apetit pentru arta tinerilor, pentruarta care nu este consacratã muzeal ºi, mã rog, sãzicem pentru arta care are astãzi un caracter maimult de experiment. Pânã la urmã, aceastãnebunie, aceastã orientare lipsitã de studiueconomic se va transforma în vocaþie ºi vorrezulta colecþii de artã contemporanã care vorreprezenta noutatea anilor care vin. Dar asta estedeja o chestiune a viitorului, nu ºtim când se vaputea materializa. Pânã la urmã, e vorba aici deapariþia acestei categorii noi de mecenaþi privaþicare sprijinã efortul artistului riscând propria loravere. N-o fac pânã la capãt, desigur, dar o partedin banii aceºtia se duc ºi spre existenþa, spreactivitatea, spre supravieþuirea artiºtilor – ceea ceeste foarte important în condiþiile în care statulnu face sau face extrem de puþin pentru aceastãcategorie de vocaþie care produce valori ºi averenaþionalã.

– Printre cele mai recente preocupãri alecriticului ºi istoricului de artã care sunteþi,amintesc serialul publicat în paginile „Tribunei”despre arta plasticã, pictura, arta monumentalãdin România anilor ’50, ’60, dupã instalarea, sepãrea cã definitivã, a comunismului. Bãnuiesc cãeste un proiect mai amplu, o carte la un momentdat. Ce v-a atras spre aceastã perioadã? Dorinþade a reevalua estetic – raportatã (ºi) conjunctural,evident – creaþia din aceastã perioadã sau v-aatras, cum sã spun, spectaculozitatea? Cred cã înprezent existã o curiozitate realã legatã de aceiani, de acele decenii, nemarcatã de patima ºipasiunea primilor ani de dupã ’90. Unele lucrãrisunt acum amuzante, altele sunt tragice, unele ºi-au depãºit condiþia ºi sunt ºi astãzi viabile; altelesunt reprezentative pentru momentul respectiv,sunt unice prin simplu fapt cã nu se va mairepeta, sã sperãm, un asemenea moment...

– În mare mãsurã, aþi atins toate aspectelecare þin de motivaþiile recuperãrii, sã zicem, aunei epoci, a unei etape recente din istoriacreaþiei artistice de la noi. Sigur cã am avut învedere mai multe lucruri, stricto sensu pornindde la faptul cã, pe vremea când „beneficiam” deresursele ºi aportul statului ca mecena alartistului, statul a fãcut comenzi, a achiziþionatlucrãri de la artiºti; în consecinþã, patrimoniilemuzeelor sunt doldora, gem de lucrãri din aceastãperioadã. Brusc ºi în mod cu totul iraþional sauneraþional aceste lucrãri au fost excluse ca fiindvalori artistice ale epocii aceleia, ca ºi când,pentru a face o comparaþie, nu ºtiu dacã foartepotrivitã, am umblat într-un anumit costum mai

multe decenii ºi brusc ne-am dat seama cât decaraghioºi am fost ºi am ascuns în dulapcostumul, n-am mai vrut sã-l purtãm, dar purtãmîn schimb alte lucruri mult mai puþin valoroase,mai puþin spectaculoase, mai puþin artistice decâtcele pe care le-am purtat în perioada aceea. Înprimul rând n-am renunþat la prejudecãþile aceleiepoci. Acesta aspect al prejudecãþilor de care selasã condusã, tentatã o societate ºi cei caregândesc fenomenul artistic, acest aspect a fost dinpãcate distrugãtor, distructiv pentru patrimoniulnostru. Pe câtã vreme anumiþi artiºti, dar ºievaluatorii, cei care investigheazã fenomenulartistic, au trecut sub semnul inutilitãþii, al lipseide valoare aceastã creaþie, cei care au vãzut –pragmatic – cã ºi aceastã zonã este fertilã ºiproduce un anumit profit s-au îndreptat foarterepede spre investigarea ei ºi spreinstrumentalizarea operelor din aceastã perioadãfãcând în aºa fel încât acestea sã revinã încircuitul public, fãcând expoziþii ºi promovândopere din perioada aceasta. Nu trebuie sã negãmîntru totul ce s-a întâmplat în epoca comunistã,deºi ºtim foarte bine – existã o literaturã întreagãpentru cei care n-au cunoscut-o personal, mulþidintre noi am cunoscut-o direct – câte abuzuri s-au fãcut în aceastã epocã. Acesta este alt aspectcare m-a determinat sã mã ocup de aceastã zonã,pentru cã mi-am dat seama cã eºti atent mereu sãvezi ce se întâmplã în faþa ta, dar am constatat cãvin generaþii noi, „cohorte” de tineri cu apetit, cureceptivitate deschisã, cu inteligenþã marcatã caresunt vãduviþi de cultura acestor informaþii dinperioada comunistã. Suntem datori, mãcar ceicare ºtim, sã repunem cumva într-o ecuaþiecorectã ºi valorile din aceastã perioadã. Acestaeste un alt motiv pentru care am fãcut aceastãincursiune în artã, am fost tentat sã fac treabaasta având o atitudine nou, o altã perspectivãcriticã decât cea pe care ºi eu la rândul meu amfost silit s-o practic în anii de pânã în 1989. Darcu atât mi se pare mai interesant, acumconexiunile ºi relaþiile care s-au întâmplat întrefenomene mi s-au dezvelit cu mare acuitate ºi le-am vãzut ca într-un tablou în care toate acestevalori compoziþionale dau la urma urmei impresiade unitate ºi de omogenitate a evoluþiei uneiîntregi societãþi într-o variantã totalitarã. Dupãexperienþele la care am fost expuºi în perioadafurioasã a anilor ‘90 aº vrea sã relev o concluziesurprinzãtoare: pe vremea comunismului statul aprocedat cu artiºtii potrivit unei scheme financiareproprie unui joc piramidal. Îi atrãgea sã lucreze(depunã) pe cât mai mulþi ºi îi achiziþiona(premia) pe cît mai puþini. Restul pierdeaulucrând pe stoc. Aceste lucrãri nu vor fi probabilrecuperate nici astãzi de piaþa de artã. Acestfenomen mi-a devenit vizibil abia dupã ce amîmpãrtãºit alãturi de clujeni trista experienþã aCaritasului! Mecena care era statul nu procedacorect.

– Dacã nu mã înºel, aveþi o prioritate, un actde pionierat în istoria postdecembristã a iniþiativeiprivate, în speþã în ceea ce priveºte galeriile deartã. Vã rog sã detaliaþi.

– Dacã ceea ce s-a întâmplat în decembrie1989 am putea numi metaforic „marea cotiturã”,atunci se poate spune cã am fost unul dintreaceia care „am aºteptat la cotiturã” ºi, dupã oscurtã rãtãcire prin presa militantã a primelor lunipost-revoluþionare, am deschis la Cluj primagalerie privatã de artã din þarã, la începutul luniimai 1990, care se numea „Artã, Loisir, Utilitate”cu un accent vãdit pus pe obiectul estetic utilitar,

1199TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

convins cã nu erau încã coapte condiþiile creãriiunei adevãrate pieþe de artã. Nici mãcar aceastãartã „aplicatã“ la cele mai sumare nevoi esteticeale vieþii cotidiene n-a mers foarte bine, astfelîncât dupã doi ani profilul galeriei s-a transformat,migrând spre comerþul cu antichitãþi. Mai trãiescdesigur mulþi dintre clujenii care îºi amintesc deacest magazin, din numele firmei reþinând,paradoxal, doar cuvântul „loisir”, cuvânt carejudecãtorului Turcu, cel care a aprobat juridicdeschiderea firmei, i s-a pãrut sunând foarte„cosmopolit” ºi extravagant. Oricum acest cuvânta avut un impact remarcabil asupra publicului devreme ce din înºiruirea cvasi-anodinã de fonemecare alcãtuia denumirea societãþii comerciale„Artã, Loisir, Utilitate” publicul l-a preferat doarpe acela care îi stârnea foamea de schimbare ºinoutate. Într-un cuvânt: foamea de Vest! Ce armai avea astãzi de comentat fostul judecãtor,privind puzderia de firme cu nume strãin care auîmpânzit oraºul, þara? Dar mai avem douãîntâietãþi absolute greu de „înghiþit” de favoriþiiactuali ai domeniului, în primul rând câteva firmedin Bucureºti, care, oricum am lua-o, s-au nãscutabia dupã 4-5 ani sau, mai târziu, dupã anii 2005.Este vorba de promovarea primei licitaþii de artãcu obiecte aparþinând artiºtilor din diasporaromâneascã. Trebuie sã aduc aici un prinos derecunoºtinþã doamnei Eva Semleyn, care s-adovedit, în pofida vârstei, o entuziastãcolaboratoare. Prin intermediul ei am primitspirjinul ºi cuvintele de îmbãrbãtare din parteadomnului Ionel Jianu, venerabilul critic româncare trãia la Paris, care ne-a facilitat apoi relaþia cuartiºti români trãitori la Paris ca Étienne Hajdú,George Apostu, Mircea Roman, Dana Roman, alecãror lucrãri le-am vândut apoi printr-o primãlicitaþie la Cluj în luna august 1990. Abia dupãani mulþi, în 2010 Radu Boroianu ºi Mihai Kovacsau înfiinþat la Bucureºti o galerie de artã pentruartiºtii diasporei numitã „European Art Gallery”deschisã, surprizã, cu expoziþia altui artist clujeancare trãieºte la Paris: Nicolae Maniu. Aceasta,dupã ce, tot Boroianu pusese bazele „Casei delicitaþie Artmark” cu sprijnul avocatului AlexandruBâldea ºi criticului de artã Ruxandra Garofeanu,iar la Cluj abia în anul 2008 s-a nãscut Casa deLicitaþie „Quadro”, o intreprindere de succes, careoricum ai lua-o nu s-a putut naºte ca Afrodita, dinspuma mãrii. O altã întâietate pe care ne-o putemasuma este cea privind participarea lucrãrilor unorartiºti români la licitaþiile de artã ale CaseiDrouot de la Paris. În trei licitaþii succesive, întrenoiembrie 1990 ºi aprilie 1991 au fost prezentatelucrãrile de picturã ale unor artiºti românicontemporani sub autoritatea comisarilor priseuriasociaþi Pescheteau-Badin-Ferrien. Printre artiºtiiclujeni care au dobândit cu acest prilej o primãcotã de vânzare europeana s-au numãrat GhiorghiApostu, Dan Bimbea, Teodor Botiº, Traian Hriºcã,Buda Laurenþiu, Ion Aurel Mureºan, DoinaHordovan, Ioan Sbârciu, Dora Dumitrescu, VictorCiato, Miklóssy Gábor, Vasile Pop, MariaMãrginean, Liviu Florean, Vasile Tolan, LeonidElaº, Mircea Bãlãu, Ion Mitrea etc. O altã sintezãde artã româneascã la Paris a fost realizatã abia înanul 2007 la Drouot de cãtre directorul MuzeuluiNaþional de Artã Contemporanã, criticul de artaMihai Oroveanu. ªi, dacã tot am amintit, cumodestie, despre întâietãþi clujene, s-o amintim ºipe cea mai proaspãtã, dincolo de iniþiativele unorartiºti clujeni din deceniile 7-8 ale secolului trecut.Puternica afirmare pe plan internaþional a arteitinerilor absolvenþi de la Universitatea de Artã ºiDesign din Cluj, reuniþi sub sigla derutantã a„Fabricii de Pensule”, artiºti care sunt în

avangarda internaþionalã a artei CMI(Capitalismul Mondial Integrat). Am amintitaceste lucruri pentru a argumenta, într-un anumefel, rãspunsul la o întrebare anterioarã referitoarela situaþia artei ºi a pieþei de artã din Cluj subraportul circulaþiei ºi preþuirii ei, ceea ce s-aîntâmplat aici în ultimii 20 de ani confirmãdisponibilitatea la schimbare ºi adaptabilitateareactivã la piaþã a lumii artistice ardelene, chiardacã aceasta „a mai pierdut din vitezã” încompetiþie cu dopajul financiar care pare sãanime piaþa bucureºteanã.

– Arta, în special cea monumentalã, esteîntotdeauna condiþionatã – mai mult sau maipuþin fericit – social, uneori nu totalitarismul fiindcel mai rãu. ªi mã refer punctual la Cluj. Impresiamea, de profan, desigur, este cã perioadacomunistã nu a fãcut atât de mult rãu Clujului.Am în vedere doar partea veche a oraºului, subaspectul monumentelor, pe cât s-a fãcut cam înaproximativ zece ani dupã 1990, în, nu-i aºa?,plinã libertate ºi democraþie. Cred cãmonumentele lui Ladea (ªcola Ardeleanã, Blagadin faþa Teatrului Naþional), Vlasiu (Horea,Cloºca ºi Criºan), Butunoiu (Mihai Viteazul),Maitec (Eminescu din faþa Teatrului Naþional),Fulicea (Baba Novac) sunt mult mai decente, ºimai valoroase estetic, decât ce s-a ridicat în anii’90 în Cluj: Avram Iancu, Monumentul soldatuluinecunoscut, Monumentul memorandiºtilor,Monumentul eroilor Revoluþiei din Decembrie1989, Monumentul închinat celor care au muritîn închisorile comuniste, Crucea de pe Cetãþuie,chiar ºi recenta amenajare a Pieþei Unirii ºi abulevardului Eroilor pot fi trecute aici... Aproapetoate aceste „opere” au denumiri populare pecare, deºi mai potrivite decât cele oficiale, nu ecazul sã le amintesc aici. Cum vedeþidumneavoastrã, din perspectiva criticului de artã,dincolo de posibile amiciiþii sau inamiciþii cuautorii monumentelor amintite, acest atentat – ziceu – la integritatea oraºului?

– Dacã judecãm istoria, chiar ºi cea mairecentã, în termeni cât de cât obiectivi –circumscriem arta acesteia – ultimii 20 de ani,perioada „de tranziþie” adicã, a fost nu numaicultural o perioadã „kitsch”, o caricaturã aautenticului ºi a valorii, o imitaþie stângace a unorepoci revolute, dar ºi o zbatere periclitatã deambiguitãþi pentru alegerea drumului de urmat decãtre artiºti. Organismul social, statul însuºi erauconfuze. Lipsa de limpezime conceptualã ºiideologicã au fost resimþite cu o imensã derutã decãtre marea majoritate a creatorilor. Mulþi dintreeu au intrat într-o panicã existenþialã, intuind cã odatã ce comunismul cãzuse, a cãzut ºi cel maistatornic, chiar dacã cel mai aspru ºi autoritarmecena al artei care fusese statul. Cine i-ar fiputut susþine în continuare, ce prozeliþi puteauavea dintr-o societate deplin pauperizatã? Deunde vor veni banii ºi comenzile? Profitând deconfuzia politicã care se manifesta în societate, lanivelul alegerilor ºi culturii politice, unii auîncercat sã împingã pentru mai târziu acestfalimant implacabil. Au propus soluþii preluatedin epoca anterioarã, dar care, la vremearespectivã nu mai aveau strãlucirea de diamant ºilimpezimea conceptualã a unor modele istoriceca, pentru a ne referi numai la Cluj,monumentele lui Matei Corvin sau ªcoalaArdeleanã. Aceastã artã „comemorativã” comportãalte exigenþe. Ele sunt dictate în primul rând decomanditar. Dacã comanditarul este neinstruit aºavor arãta ºi opþiunile sale, rod al ignoranþei, lipseide înþelegere ºi de culturã artisticã. Uneori acesta

a fost un motiv ca iluºtrii necunoscuþi,autoconsiderându-se deschizãtori de drumuri,creatori de stiluri artistice, sã impunãcomanditarului (juriului) soluþii groteºti rezultatedin suprema lor vanitate de personajehiperbolizate (în propria lor viziune!). Astfel desoluþii nu îºi pot gãsi locul într-o artã cudimensiune social-comunitarã! Alþi artiºti s-auorientat pe loc, au vrut cu înfocarea unuiMaiakovski „sã radã” tot ce ieºise din mâinileartistice sub dictatura statului comunist. Hectareîntregi de mozaicuri care împodobeau faþadelectitoriilor industriale ale epocii de aur, sculpturimonumentale strãjuind trista dominaþie totalitarã,au cãzut brusc în desuetitudine insurmontabilã,ºi-au pierdut definitiv (dacã o aveau) orice funcþieesteticã, fiind vândute, de-a valma, ca „fiarelevechi” din fabrici la noii ºi „venalii”intreprinzãtori. Artistul pãrea cã a rãmas orfan!Lipsa de securitate socialã i-a fãcut pe cei maimulþi artiºti sã caute febril alternative desupravieþuire. Unii au alergat sã îmbrãþiºezemodelele vestice (de care cei din vest tocmai numai aveau nevoie), alþii au apelat la soluþiidepãºite istoric, confuze conceptual, provenind, laorigine din repertoriul artei burgheze istorice sauale celei socialiste. Aceastã perioadã a fost pentruartist grea de încercãri, unele avortate, dedomeniul kitsch-ului. Sã le înlãturãm ar însemnasã intervenim împotriva adevãrului istoric ºi sãacoperim cu o mare minciunã grava realitatedeformatã a unei epocii. Întocmai precum amface o mare greºealã dacã am distruge amintirea,fie ea ºi nefastã a artei epocii comuniste. Oraºulistoric nu poate fi socotit în corpore o operã deartã integralã, va avea, aºa cum, adeseori, printehnicã, sugereazã artistul, pãrþile lui neterminate,„mucegaiurile, bubele ºi noroiul” lui care tebuieextirpate pãstrând însã pentru viitor atât„documentaþia bolii”, dar, adãugând, nu ca pe unpaleativ, „tratamentul”.

Aceast rãspuns îmi dã prilejul sã explic cumvaºi nevoia mea de-a reveni la o cercetare maiatentã a artelor plastice din epoca aºa-zisã arealismului socialist. Din acest motiv comuniºtii ºicei care au preluat puterea dupã cel de-al DoileaRãzboi Mondial au simþit acut nevoia de acombate modelele istorice ale artei, în primulrând arta burghezã, acceptând pe alocurimodelele artei encomiastice aºa cum s-aumanifestat acestea la curtea unor principi sau laaristocraþia secolului al XVIII-lea. Tocmai pentru aînlocui din pornire posibilitãþile de confuzieconceptualã. Dacã vorbim de arta de azi, putemspune cã ºi aceasta deþine un intrinsec mesajmilitant. Deºi acesta pare sã se manifeste cel maiadesea subversiv, disimulat. Oricum am lua-o,aceast model de artã se comportã ca unbumerang, cu cât creatorul încearã sã o aruncemai departe, desprinzându-se de ea, aceasta seîntoarce ºi stãruie în mintea sa. Vulgarizând,nimeni nu rezistã în faþa banului ºi numeroºiartiºti se strãduiesc sã promoveze în operã ideilecomanditarului. Oricât i s-ar pãrea de insultãtor,se întoarce, se comportã asemeni câinelui alungatde la mãcelãrie. Treptat, tind sã disparã marilemituri susþinute cu înflãcãrare despre libertateaartei, despre obligaþiile societãþii de-a asiguraresurse îndestulãtoare, punându-le la dispoziþiacelor talentaþi, fãrã a solicita nimic în schimb. Pepiaþa de artã se apropie ºi se întâlnesc firesc,impinºi de interese, atât artiºtii cât ºi publicul lor.Cei care nu urmeazã acest drum vor fi supuºipieirii.

Interviu realizat deIoan-PPavel Azap

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2200 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Frãmântau cãrãmizi. Scoteau argila din mal, ocãrau cu roaba, o amestecau cu apã ºi pleavãde grâu, apoi frãmântau cu picioarele toþi

trei. Turnau apã din belºug ºi începeau din nou.Nu existã nimic mai plãcut decât sã te afunzi cupicioarele goale, arse de soare, în argila rece ºimãtãsoasã, în care clipoceºte apa. Sã nu-þi pese cãte murdãreºti. Uneori intra pânã la genunchi ºilutul acela roºu încerca sã o þinã prizonierã, sãnu-i mai dea drumul. Tatãl ei avea cizme mari decauciuc, cele douã femei frãmântau însã desculþe.Parcã ar fi fãcut pâine. Turnau argila în forme,niºte lãdiþe din lemn pudrate cu nisip cernut cafãina, o scoteau ca un cozonac pe vatrã, aºezaucãrãmizile în ordine perfectã ca sã se usuce, ºi eale numãra înmulþind numãrul de rânduri cu câtecãrãmizi se aflau pe fiecare rând. Era bunã lamatematicã. Dupã aceea tatãl ei construia cu eleun cuptor uriaº, o adevãratã artã acest cuptor unscu lut pe dinafarã. Trei intrãri pe-o parte, trei pecealaltã. Puteai sã te strecori de-a buºilea prin ele.Avea bolþi ºi coºuri complicate prin care sã iasãfumul. Trebuie sã aibã þug! spunea sigur pe elmeºterul cãrãmidar. Arãta la sfârºit ca un ziguratdin acelea despre care învãþase la ºcoalã. Seaduceau lemne groase din pãdure, din acesteafãcea mangal ºi se aprindea la sfârºit un focgrozav, care ardea zile întregi. Era cãldurã ºinoaptea luminã în jurul acestui cuptor. Ajungeasã pui oala cu cartofi la una din intrãri, ºi aceastaîncepea curând sã fiarbã. Se adunau copii din satºi adolescenþi de vârsta ei. Cântau. Tatãl ei scoteaacordeonul. Strãluceau clapele de sidef ca dinþiilui. Apoi intrãrile se zideau ºi acestea ºi ardereacontinua mocnit. Construcþia aceea care i se pãreaei enormã iradia cãldurã timp de zece zile. Aerultremura deasupra ei, imaginile jucau pãcãlindochiul. Copacii mai depãrtaþi pãreau cã selichefiazã, frunziºul sãlciilor din apropiere seveºtejea. Dormeau pe-afarã, la o oarecare distanþãde aceastã sursã enormã de cãldurã. Ea se spãlaîn butoaiele cu apã adusã pentru „procesultehnologic”. Era mai arsã de soare decât lutul

cãrãmizilor. Trãiau ca niºte þigani ºi era fericitã.Cuptorul începea sã se cojeascã, lutul copt se

desprindea ca o zgurã, se mai rãcea trei zile dupãcare îl descãpãceau, scoteau cãptuºeala ºi apãreaucãrãmizile atât de roºii de parcã ar fi fost vopsite.Suferea pentru fiecare cãrãmidã care, întâmplãtor,se spãrgea pocnind ca sticla. O scãdea lasocotealã. Aºa s-a întâmplat s-o vadã Alexandru,cu picioarele bronzate frãmântând lutul rãcoros,cu fusta sumesã ca sã nu-i murdãreascã poalele.Venise în inspecþie, sã vadã cum mergea treaba,cum stãm cu cãrãmizile. Cu acestea urma sãconstruiascã o lume nouã, cu propriile lui mâini.În timp ce ei, ea ºi pãrinþii, care fãcuserã înultimii ani atâtea cãrãmizi, nu aveau o casã a lor.La sfârºit i-a plãtit împãrãteºte ºi pe ea a cerut-ode nevastã. Direct de la pãrinþi. Cu banii aceia înfaþã, parcã ar fi cumpãrat-o. Ea credea cã e multprea tânãrã pentru aºa ceva, dar mama a luat-odeoparte ºi i-a spus cã asta nu-i viaþã pentru ofatã deºteaptã ca ea, sã umble din sat în sat ºi sãfrãmânte cãrãmizi cu picioarele. Sã se spele înbutoi. Cã, iatã, aici a fost sã-ºi gãseascã norocul.Gata cu lumea sordidã ºi dezrãdãcinatã aºantierelor, excesele alcoolice ale tatãlui, rufele pesforile legate între barãci, punctul alimentar,câteva conserve ºi cafea falsã din cicoare.

Alexandru ºi-a ridicat atunci casã nouã,separat de pãrinþii lui, din cãrãmida rãmasã de lacele douã grajduri. Dupã ce a fost gata casa aufãcut nunta, ºi tatãl ei s-a îmbãtat chiar ºi cuaceastã ocazie. Dupã câteva zile pãrinþii ei auplecat definitiv. κi adunaserã zdrenþele, sculele,pânã ºi butoiul ºi s-au urcat în camion. Stãteaacum într-o casã fãcutã din cãrãmida pe care eaînsãºi o frãmântase cu picioarele.

Alexandru n-a lãsat-o niciodatã sã iasã la câmpcu celelalte femei care, oricum, o percepeau ca peo strãinã. Pe fetele din sat era mare bãtaie, sã-þiiei nevastã o strãinã însemna cã ai pierdut bãtãlialocalã. Iar pentru fetele satului, la fel, însemna cãle-ai furat un flãcãu. „Nu vreau sã auzi tot ce

vorbesc proastele alea!” îi spuse el. „La asta nu s-agândit nimeni când s-a inventat colectivul –proporþiile pe care le ia bârfa ºi efectul nociv alacesteia asupra societãþii.” Vorbea pretenþios, dejaabsolvise primul instructaj ideologic la oraº. În ce-o privea, tot ce ºi-a dorit a fost o viaþãnormalã, asta încã de pe vremea când datoritãfaptului cã hoinãrea cu pãrinþii de pe un ºantierpe altul, nu avea prietene. Sã trãiascã într-un sat,aºa cum trãise în copilãrie, înainte ca pãrinþii ei,din cauza sãrãciei sã-ºi ia lumea-n cap ºi sã ajungãmuncitori itineranþi. Ideea cã-ºi vor face o casãundeva era tot mai departe. Banii câºtigaþi peºantier dispãreau la Punctul Alimentar, sticlelegoale se adunau în colþuri, era trimisã noaptea sãle arunce la gunoi. Nu exista, ca la oraº, uncentru de achiziþii a sticlelor goale. Preluase de lamama ei, dupã atâtea barãci, obsesia de-a avea ocasã. Nu exiºti pe pãmânt pânã când nu ai ocasã. κi amintea frigul barãcilor subþiri pe mãsurãce se lãsa toamna, lemnele ºi gunoaiele carerãmâneau în urma lor de câte ori se mutau. Cânds-a cãsãtorit a crezut cã era salvatã. ªi-a cumpãratoale. Nu-ºi dorise ca soþul ei sã fie ºef, nici sã fieînstãrit. κi dorise copii, care sã facã larmã în aceacasã, ºi pe care sã-i spele ºi sã-i hrãneascã, sã-iºteargã la nas cu poala cãmãºuþei. Ei fãceauneapãrat parte din aceastã viaþã normalã. Copiiifãceau parte ºi din viaþa normalã a bãrbatului.Fãrã aceºtia bãrbatul devine altceva, nu se ºtie ce.Se crede tatãl lucrurilor pe care le face.

Normalitatea era regulã, dar constata acumcâte abateri de la regulã trebuia sã facã eaîncercând sã ajungã la aceastã normalitate! Cumse ascundea minciuna în lucruri! Faptele aceleacare au stat la baza colectivizãrii, ca un sâmbureotrãvit, minciuna care a luat proporþii ºi a fãcutvictime, ºi încã mai fãcea, toate lucrurile pe carele-a aflat sau le ghicea, o deprimaserã. Ce seputea face? Poate cã viaþa va îndrepta totul cutimpul. Ea una n-avea de gând sã se lase bãtutã.

Acum în trupul ei se întâmpla ceva ce o fãceasã surâdã. κi venea în fire abia când vedea figuraîncruntatã a lui Alexandru care o privea cususpiciune. Avea un fel de somnolenþãpermanentã ºi poftã mai mare de mâncare. Toatesenzaþiile care compun conºtienþa de sine pãreaupuþin amplificate, sau sã conþinã un ecou. Sesimþea altfel, cu totul altfel, parcã adãpostea obucurie secretã. Îi venea sã cânte. κi aminticãldura aceea care vibra deasupra lucrurilor, ºiîncepu sã socoteascã sãptãmânile. Dupã ce setrezea mai stãtea în pat cu ochii închiºi, lãsândparcã timp trupului sã se adapteze, sã se schimbepulsul, ritmul respiraþiei, plãcerea somnului sã setopeascã.

Altfel se scula ca de obicei, devreme, ºirobotea în curte. Erau atâtea de fãcut acum cãploile trecuserã. Devreme se putea gândi mai binela multe lucruri, mai bine ca seara când îl auzeape Alexandru cã nu doarme, stã doar în patnemiºcat ºi aºteaptã sã adoarmã ea ca apoi sã sescoale sã iasã afarã ºi sã fumeze. Uneori, când seîntorcea, simþea cã trãsese ºi un gât de rachiu,deocamdatã foarte puþin. O sã-i spunã ºi lui într-ozi, la momentul potrivit, ca sã-i facã o bucuriecând va fi mai amãrât, dar deocamdatã era maicuminte sã se bucure singurã. Nici lui Pompiliunu-i spusese nimic, deºi dacã se gândea bineacum avusese deja semne. „Unde-i domniºorul?”întrebase oþãrât Alexandru observând abia dupã ovreme lipsa chiriaºului. Cãrþile de pe masãdispãruserã, dar hainele erau aºezate frumos în

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2211TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Alexandru Vlad

Secretulproza

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2222 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

partea lui de dulap. „Trebuie încheiatã situaþiaºcolarã. În curând o sã aparã ºi restul dascãlilor.O sã fie inspecþii. Trebuie pus la uscat ce se poatesalva din arhivã. Din care n-a mai rãmas mainimic. Este atâta treabã de fãcut, ºi toatã lumeaîºi face de cap!” Asta a fost toatã reacþia lui, aveade fapt alte probleme, pe care nu considera cãtrebuie sã i le împãrtãºeascã ºi ei. Ceea ce nu oîngrijora, era stilul lui. Apoi a plecat bombãnind,veniserã electricienii sã refacã linia, îi vedeaicocoþaþi pe stâlpii înºiraþi pe coama dealului. Ea lefãcea mâncare, ºi cum încã nu se gãsea sare,folosea, ca toatã lumea, câte o bucatã de slãninãsãratã din iarnã. Venea ºi preotul, se reluaserãslujbele la biserica din sat, îºi þineaînmormântãrile restante. Clopotele sunt aceleacare dau ritm vieþii satului, abia acum îºi dãdeaseama cu groazã câtã vreme lipsise sunetul lor.Poate cã lucrurile intrau în normal. Nu se poatetrãi altfel. Trebuia cât de curând curãþatã fântânaºi vor scãpa astfel ºi de gustul de nãmol al apeide bãut. Sã n-o mai fiarbã. Seara, când lumina seaºternea pe fâneþele care se uscau greu, începea sãse audã cântecul broaºtelor, care lipsise toatãprimãvara ºi începutul verii cât se scursese. Unorãcãit metalic, cacofonic ºi ameninþãtor, care nu-iplãcea. Greieri nu s-au auzit anul acesta.

În intervalul cât au zãcut între ape au fostPaºtele, care nu s-au þinut. Nimeni n-a sfinþitpâinea ºi vinul. Nu s-a þinut slujba de Înviere. Nus-a dat, ca în toþi anii, ocolul bisericii culumânãrile în mânã. Oamenii au vopsit ouã, ca deobicei, folosind coji fierte de ceapã pentru cãsãrbãtoarea Paºtelui trebuia ºi aceasta recuperatãacum cã se uscase ºi putea veni preotul. Curândar trebui sã meargã ºi ea sã se spovedeascã. Darn-o va face, nu avea încredere în preot. Nu o datãîl auzise cum îi ºoptea lui Alexandru câte-oinformaþie dintr-acelea scoase cu cleºtele de laoameni când se mãrturiseau. κi asuma singurãrãspunderea pentru ceea ce era viaþa ei.

Când i-a plãtit, din banii ei, þigãncuºa aasigurat-o cã-l trecuse pe flãcãu dincolo de Coasta-Rea, ºi de-acolo se auzea deja câte-o maºinã peºosea. Noaptea îi simþea lipsa, uneori când setrezea din somn ºi auzea aproape de urechea eiceasul de la mâna lui Alexandru avea un momentde confuzie ºi-i venea sã treacã degetele peste faþade lângã ea, sã simtã pleoapele lãsate ºi pãrulinelat. Odatã a fãcut-o ºi bãrbatul, nedumerit, amormãit ceva ºi s-a întors cu spatele fãrã sã setrezeascã de tot. Dacã în viaþa ei toate s-ar fidesfãºurat normal, dacã nu ar fi fãcut pãrinþii eicãrãmidã tocmai în satul acesta pierdut, dacã ar fiajuns într-un oraº cum erau planurile lor, în zilede sãrbãtoare când aveau timp sã facã planuri,probabil cã ar fi cunoscut pe cineva ca el. Nuneapãrat cu atâta ºcoalã, nu asta ar fi fostimportant, ci cu fineþea ºi bunul lui simþ, cumâinile curioase care o investigau pe întuneric ºi-ifãceau trupul sã vibreze ca o coardã muzicalã.„Ce-ar fi fãcut dacã ar fi aflat despre noi?” oîntrebase el în una din ultimele nopþi. „Eu cred cãºtie”, i-a rãspuns ea atunci. Deºi era întuneric l-asimþit cumva cã pãleºte, devine rigid, cã nu-ivenea sã-ºi creadã urechilor. „ªtie?!” „Eu una aºacred”, i-a spus ea liniºtitã. Dupã o tãcere destul deîndelungatã a întrebat-o aproape cu voce tare:„Dacã relaþiile sunt acestea, de ce nu-l pãrãseºti?”Era un naiv. „Tocmai acum? Poate e mai bine cãs-antâmplat ce s-a întâmplat, de-acum s-ar puteasã aibã nevoie de mine”. Abia de-acum s-ar puteasã aibã cu adevãrat nevoie de ea.

Alexandru îºi exprimase de câteva orinemulþumirea cã ea nu putea avea copii ca oricefemeie, dar iatã cã el era acela care nu putea,

doar cã niciodatã n-a vrut sã se ducã la oraº la uncontrol. Se lãudase totdeauna cã avea atâtearelaþii. Poate cã nu voia sã vadã rezultatul, câtãvreme nu i-o spunea cineva limpede, nu i-o treceape hârtie, putea rãmâne cu ideea cã nici pedeparte nu putea fi vorba de aºa ceva în ce-lpriveºte. ªi în curând va avea dovada aºteptatã. ªidacã va avea îndoieli va tãcea din gurã. Maidevreme sau mai târziu se va comenta în sat, curãutate ºi pe furiº, dar ei uneia nu-i pãsa. În satesecretele sunt publice, cunoscute adicã de toatãlumea, dar totuºi secrete, pentru cã nimeni nu sereferã la ele decât în aluzii, la ºezãtori sau lapriveghiul mortului. Spuse în altã parte ar fi oindecenþã ºi prilej de scandal. Doar cã ea va þinecapul sus. Se va duce curând la dispensar sã-ºifacã un control, doctorul s-o ia în evidenþã. Abiadacã trecuse de treizeci de ani, va naºte un copilsãnãtos ºi Alexandru va descoperi treptat cãbãiatul, pentru cã va fi bãiat, îi seamãnã ºi cã audevenit o familie cum trebuie sã-ºi fi dorit, dacãnu de la început mãcar pe parcursul vieþii lorîmpreunã. Toate acestea, casa ºi grãdina care suntîn seama ei, vor trebui sã rãmânã cuiva, ca sã nuse prãpãdeascã. Altfel rudele lui, cele care acumstau pitite, mã vor alunga în absenþa lui. Cinevava trebui sã corecteze lumea care s-a stricat subochii noºtri.

Pânã una alta iatã cã avea de lucru pânã pestecap. Umezeala parcã refuza sã se retragã dinlucruri, hainele mai erau jilave ºi în dulap.Apãruserã foarte multe molii ºi muºte, abia dacãte puteai apãra de ele. Geamurile trebuiaupermanent spãlate ºi ºterse cu hârtie. Nu treceaudouã zile ºi pe ele apãreau dârele unui praf careparcã ieºea din sticlã. Folosea pentru asta colecþiade ziare a lui Alexandru. A vãzut-o ºi n-acomentat. Sarea, pânã acuma umedã, se întãrisedeja în solniþe ca betonul. Mai erau ºi þânþari carete obligau sã-þi tragi tot timpul palme. Albine înschimb nu erau, nu supravieþuiserã în toatãaceastã lungã perioadã fãrã soare: n-au putut ieºidupã polen, n-au primit zahãr suplimentar,majoritatea au murit. Puneai urechea pe cutiile lorºi abia dacã se mai auzea un foºnet slab.

ªi trebuia sã instaleze curând în casã rãzboiulde þesut. Contribuise ºi ea ca toate femeile cupânzã de sac, sau chiar cu saci cusuþi. Pentru cãavea maºinã de cusut a fãcut saci din cearºafurile

aspre de cânepã, din feþele de masã, chiar ºi dincortina roºie de la scena cãminului cultural. Auvenit vecinele la ea ºi din izmene vechi auconfecþionat saci dubli care puteau fi purtaþi peumerii ca desagii. Acum asta a trecut, vor punecânepã, toate trebuiau înlocuite.

Ieºiserã câinii ascunºi de obicei sub talpagrajdului, se lungeau la soare de sãreau puricii depe ei, sãtule ºi bietele animale de atâta ploaie. Ceirãmaºi de izbeliºte îºi cãutau mâncare, gãseaumortãciuni. Se întorceau de pe undeva uzi ºicostelivi, ca niºte caricaturi, pãreau dezbrãcaþi.Baba Florica nu mai ieºea din casã; apãrea în uºãneagrã ca o cârtiþã ºi se retrãgea iar în vizuinã.Seara nu se mai aprindea la ea nici o luminã –din lipsã de petrol. Dupã atâtea ploi, dimineaþa seridicau ceþuri difuze, ºi noaptea o lunã ca ungãlbenuº tulbure de ou. Soarele ºi luna apãreau pecer imperturbabile, de parcã n-ar fi lipsit din ochiioamenilor atâta vreme. Parcã aceºtia ar fi fost ceiplecaþi undeva, ºi ar fi revenit abia acum acasã.

(din romanul Ploile amare, în curs de apariþie)

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2233TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Timp de peste 9 ani, jurnalistul ºi scriitorul MihaiGoþiu a documentat cazul Roºia Montanã. În aceastãperioadã a fãcut zeci de deplasãri la Roºia, a realizatsute de interviuri cu localnici, persoane implicate - spe-cialiºti în mediu, arheologie, arhitecturã, patrimoniuimaterial, economie -, a participat la conferinþenaþionale ºi internaþionale pe aceastã temã ºi a docu-mentat alte cazuri similare din lume. Au rezultat peste200 de articole (reportaje, interviuri, analize, comen-tarii, editoriale), publicate în presa din România ºi dinstrãinãtate, pentru care a primit premiul ”Veteran derãzboi” la Galele ”Green Awards 2011”. RevistaTribuna publicã, în serial, fragmente din volumulMorminte în miºcare, la care lucreazã în acest momentMihai Goþiu, ºi în care îºi propune sã ofere o sintezã acazului Roºia Montanã (redacþia Tribuna).

Poate cã unii sunt surprinºi de amploarea pecare cazul Roºia Montanã a luat-o înultimele douã luni. Ei bine, explicaþia se

gãseºte într-un proiect legislativ care urmeazã sãintre la votul final în Camera Deputaþilor laînceputul acestei toamne. Declaraþiile lui TraianBãsescu ºi ale susþinãtorilor sãi ºi ai proiectuluiRMGC de la Roºia Montanã încearcã sã inducãideea unui interes naþional în acest caz (ºi a celorsimilare care vor urma). De ce? Pentru a”justifica” instituirea unor mãsuri fãrã precedentlegate de exproprieri speciale în cazul activitãþilorminiere în care interesele private surclaseazã lamodul cel mai evident interesele publice.

Iniþiat în 2009 de senatorii Ion Ruºeþ (PDL) ºiToni Greblã (PSD), proiectul de modificare a Legiiminelor nr. 85/2003, a trecut de Senat (cel maiprobabil, votat ”dupã deget”), fãrã a avea parte devreo dezbatere publicã realã. Între timp, proiectula obþinut avizele majoritãþii comisiilor CamereiDeputaþilor (din nou fãrã o dezbatere realã ºitransparentã), urmând sã intre la vot în actualasesiune parlamentarã.

Din start trebuie menþionat cã acest proiectreprezintã, de fapt, instituirea unei proceduri spe-ciale de expropriere (nu o modificare de esenþã aLegii Minelor), procedurã care îi lasã, practic, fãrãapãrare pe proprietarii de imobile din zonelevizate de proiecte miniere. Iar Roºia Montanãeste doar unul dintre cazurile vizate de proiect.Cã este vorba de o lege specialã de expropriere, ºinu de o modificare a Legii Minelor se aratã chiarîn punctul de vedere al Guvernului nr. 1547/16.06.2010, remis Camerei Deputaþilor: ”Din ana-liza mãsurilor care vor fi adoptate rezultã cã seare în vedere modificarea ºi completarea Legii nr.85/2003, în sensul stabilirii unor proceduri spe-ciale de expropriere (s.a.) pentru punerea la dis-poziþia titularilor de licenþe a terenurilor ceurmeazã a fi afectate de exploatãri, explorãriminiere, precum ºi lucrãri de dezvoltare, dar ºi oserie de derogãri de la reglementãrile în materiede urbanism ºi amenajarea teritoriului, în materiesilvicã, de mediu, cu privire la autorizãri ºi proce-duri prealabile proiectului (s.a.)”

***Premise. Ce legi mai prevãd proceduri speciale

privind expropriereaLegea nr. 194/2008 privind unele mãsuri prea-

labile lucrãrilor de drumuri de interes naþional,judeþean ºi local;

Legea nr. 407/2005 privind unele mãsuri prea-labile lucrãrilor de reabilitare ºi extindere a infra-structurii feroviare;

Legea nr. 106/2008 privind exproprierea pen-tru cauzã de utilitate publicã a terenurilor nece-sare lucrãrilor miniere pentru exploatareazãcãmintelor de lignit.

Comentarii:- În cazul Legii 194/2008 ºi a Legii nr.

407/2005 utilitatea publicã este mai uºor de înþe-les; de asemenea, în cazul Legii nr. 106/2008 sepoate vorbi de o utilitate publicã, þinând cont desusþinerea strategiei energetice a þãrii ºi de faptulcã statul român este cel care exploateazã minelede lignit;

- În privinþa exploatãrii aurului nu existã onecesitate economicã ºi nici una strategicã; oasemenea strategie nu poate fi stabilitã printr-odeclaraþie de presã a preºedintelui României (înacest sens a se vedea reacþiile reprezentanþilorBNR referitoare la ”necesitatea” creºterii rezerveide aur a BNR);

- În cazul deþinãtorilor de licenþe de explorareºi exploatare a aurului, interesul este majoritarprivat (în proproþie de peste 80%) – invocarea”utilitãþii publice” în cazul unui asemenea procenteste o supralicitare;

- În cazul Legii nr. 106/2008 sunt reglemen-tate aspecte importante precum: conþinutul docu-mentaþiei tehnico-economice, sancþiuni care inter-vin în cazul în care titularul licenþei nu-ºi respectãobligaþiile pânã la începerea lucrãrilor efective deexpropriere (sancþiuni care merg pânã la blocareaprocedurilor de expropriere) ; proiectul de modifi-care a Legii nr. 85/ 2003 nu face nicio referireînsã la aceste documentaþii ºi sancþiuni.

Cu dedicaþie, domnului ministru KelemenHunor

Art. 11, aliniat 3 (din proiectul legii, aºa cum afost adoptat de Senat): ”Adoptarea unei hotãrâri aGuvernului este necesarã în cazul în care nu seefectueazã descãrcarea de sarcinã arheologicãºi/sau declasificarea respectivelor zone”.

Comentarii:- Aceastã prevedere permite Guvernului sã ia o

hotãrâre (cu caracter politic) fãrã sã fie nevoit sãþinã cont în niciun fel de opþiunea specialiºtilor ºiîn ciuda opiniei acestora (în condiþiile în care spe-cialiºtii nu acordã descãrcarea de sarcinã arheolog-icã);

- Menþiunea ”ºi/sau declasificarea respectivelorzone” este o prevedere ”cu dedicaþie” pentruproiectul de la Roºia Montanã: chiar dacã într-unmod ilegal, încãlcând o hotãrâre judecãtoreascãdefinitivã ºi irevocabilã, RMGC a obþinut o nouãdescãrcare de sarcinã arheologicã pentru MasivulCârnic; acest lucru nu înseamnã, automat, ºideclasificarea acestuia de pe lista MonumentelorIstorice de clasã A (pentru care e necesarã ºi oprocedurã iniþiatã de Comisia Naþionalã aMonumentelor Istorice);

- Interesante în acest sens sunt declaraþiileministrului Culturii, Kelemen Hunor, care, dupãdescãrcarea de sarcinã arheologicã a Cârnicului, aafirmat cã ”nu a semnat ºi nu va semna

declasarea” ºi cã ”decizia îi aparþine Guvernului”;practic, Kelemen Hunor a anticipat votarea acesteilegi, care i-ar lãsa Guvernului sã adopte o hotãrâreprin care Cârnicul sã fie declasat evitând procedu-ra Comisiei Naþionale a Monumentelor Istorice.

Art. 11, aliniat 5: ”Prin derogare de la preve-derile art. 5 din Ordonanþa Guvernului nr.43/2000 privind protecþia patrimoniului arheolog-ic ºi declararea unor situri arheologice ca zone deinteres naþional (…) certificatul de descãrcare desarcinã arheologicã se emite pentru fiecare partede teren din perimetrul de exploatare care poatefi redatã activitãþilor umane curente”

Comentarii:- Aceasta este o nouã prevedere ”cu dedicaþie”

expresã pentru proiectul RMGC de la RoºiaMontanã ºi Masivul Cârnic. Dupã anulareaprimului certificat de descãrcare de sarcinã arheo-logicã, dupã cum deja se ºtie, RMGC a obþinutnoul certificat de descãrcare de sarcinã arheolo-gicã pentru 80% din Masivul Cârnic – în vedereaproceselor care vor urma RMGC are nevoie deaceastã prevedere pentru a susþine cã nu estevorba de ”un nou certificat de sarcinã arheolog-icã”, fiindcã e vorba ”de o parte” din Cârnic(80%), nu de tot Cârnicul (cum era precedentul).E evident cã ºi exploatarea a 10% sau 20% dintr-ozonã protejatã poate duce la distrugerea întregiizonei, când vorbeºti însã de ”o parte de 80%” sãmai susþii cã monumentul istoric e protejat e dejaaberant;

- Valoarea unui monument istoric este evaluatãîn ansamblu (ca sumã a tuturor pãrþilor compo-nente), nu pe bucãþi; faptul cã o parte este maipuþin valoroasã ca alte pãrþi, nu înseamnã cãaceasta poate fi extrasã din întreg.

Cui îi este ”mai favorabil” proiectul

Art. 21, aliniatul 2: ”Prevederile legale exis-tente la data acordãrii licenþei rãmân valabile petoatã durata acesteia, cu excepþia apariþiei unoreventuale dispoziþii legale mai favorabile titularu-lui”.

Comentarii:- Aceastã excepþie de la principiul neretroactiv-

itãþii legii (cu excepþia legii penale mai favorabile)exprimã esenþa întregului demers: în favoarea titu-larilor de licenþe de explorare ºi exploatare, ºi îndefavoarea proprietarilor de imobile aflate subriscul exproprierii ºi a legilor legate de protecþiapatrimoniului cultural ºi natural.

Art.25, aliniatul 2: ”Titularul licenþei deexploatare poate solicita extinderea perimetruluipentru executarea lucrãrilor de construcþii aferenteutilitãþilor specifice necesare stocãrii produselorminiere, a sterilului ºi a produselor reziduale, încondiþiile în care extinderea nu se suprapunepeste o concesiune/ dare în administrareaparþinând unui alt titular ºi nu blocheazã accesulla resursele/ rezervele minerale utile”

Comentarii:- Acest aliniat nou denotã (în plus) reaua-

credinþã a iniþiatorilor: din formulare lipseºte omenþiune esenþialã – cã extinderea s-ar putea face”în condiþiile legii”; în lipsa acestei menþiuni,rezultã cã solicitarea extinderii va fi admisã fãrãalte proceduri (indiferent de statutul terenuluipentru care se solicitã extinderea – cã e sau nu deutilitate publicã, monument istoric sau natural).

civic media

Ce lege monstru naºte Roºia Montanã

Mihai Goþiu

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2244 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Excepþii de la excepþii

Art. 401: ” (1) Prin derogare de la prevederilealin. (2) ºi (3) ale art. 92 din Legea fondului fun-ciar nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, Agenþia Naþionalã deCadastru ºi Publicitate Imobiliarã (ANCPI) emiteautorizaþia de scoatere din circuitul agricol, lasolicitarea persoanei care deþine licenþã de acti-vitãþi miniere, dupã obþinerea avizelor de la toatecelelalte autoritãþi, în conformitate cu prevederilelegii. Avizele se emit de autoritãþile relevante, întermen de 30 de zile de la primirea solicitãriiANCPI.

(2) În cazul în care într-o anumitã unitateadministrativ-teritorialã nu este aprobat niciunplan de urbanism, terenurile folosite exclusiv pen-tru activitãþi miniere, din clasa I ºi II, pot fiscoase definitiv din circuitul agricol pe baza pla-nurilor de amenajare a teritoriului (PATJ) redac-tate pentru zona relevantã”.

Comentarii:- Alin. (2) ºi (3) ale art. 92 din Legea 18/1991

se referã la interdicþia de ”amplasarea a con-strucþiilor de orice fel pe terenuri agricole dinextravilan de clasa I ºi a II-a de calitate, pe celeamenajate cu lucrãri de îmbunãtãþiri funciare, pre-cum ºi pe cele plantate cu vii ºi livezi, parcurinaþionale, rezervaþii, monumente, ansambluriarheologice ºi istorice este interzisã (s.a.)”. ”(2)Se excepteazã de la prevederile alineatului prece-dent construcþiile care servesc activitãþile agricole,cu destinaþie militarã, cãile ferate, ºoselele deimportanþã deosebitã, liniile electrice de înaltãtensiune, forarea ºi echiparea sondelor, lucrãrileaferente exploatãrii þiþeiului ºi gazului, conductelemagistrale de transport gaze sau petrol, lucrãrilede gospodãrire a apelor ºi realizarea de surse deapã.”

- Se observã cã activitãþile miniere nu senumãrã printre aceste excepþii; astfel, chiar dacã,aparent, Art. 401 alin. (1) , instituie o excepþiereferitoare la autoritatea competentã sã emitãautorizaþia de scoatere din circuitul agricol(Direcþia Agricolã, cu avizul MinisteruluiAgriculturii), de fapt, se lasã loc interpretãrii con-form cãreia se instituie o excepþie de la interdicþiade a construi utilitãþi miniere în parcuri naþionale,rezervaþii, monumente, ansambluri arheologice ºiistorice!

- Aliniatul (2) al art. 401 reprezintã, din nou, oprevedere ”cu dedicaþie” pentru cazul RoºiaMontanã, unde Planul de Urbanism General(PUG) din 2002 a fost anulat defintiv ºi irevocabilde instanþã; în 2009, Consiliul Local RoºiaMontanã a reconfirmat însã acelaºi PUG anulatde judecãtori! În primãvarã, Tribunalul Alba aanulat din nou PUG-ul, în toamnã urmând sã fiejudecat recursul la Curtea de Apel. În condiþiile încare Curtea de Apel menþine sentinþaTribunalului, RMGC este asiguratã cã îºi poateporni proiectul chiar ºi fãrã existenþa unui PUG(pe baza cãruia se emit majoritatea certificatelorºi avizelor)!!!

- Aberaþiile merg mai departe, prin propunereaintroducerii art. 431-433, care prevãd cã acteleobþinute pe baza unui certificat de urbanism expi-rat sau invalidat sunt menþinute în vigoare (!),precum ºi posibilitatea emiterii de certificate deurbanism chiar ºi în lipsa unor planuri urbanisticegenerale (!).

Cele mai dure prevederi: Adio, proprietate pri-vatã! Adio, justiþie!

La final, am lãsat partea cea gravã a acestuiproiect de lege, setul de 16 articole noi, propusesã fie introduse cu numerele 101-1016. Iatã câtevaprevederi din acest set:

”Art. 102: Se declarã de utilitate publicãlucrãrile miniere pentru exploatarea substanþelorminerale utile, care se executã în baza unei licenþede exploatare.”

”Art. 103, alin. (1): Pentru lucrãrile declaratede utilitate publicã în condiþiile art. 102, expropri-ator este statul român, prin titularii licenþelor deexploatare, operatori economici.”

”Art. 108, alin. (1): Plata despãgubirilor pentruimobilele ce urmeazã a fi expropriate în temeiularticolului 105, alin.(1) se face de titularul delicenþã direct titularilor de drepturi reale, înnumerar sau prin consemnarea sumelor într-uncont bancar la dispoziþia acestora.”

”Art.1012, alin. (2): Judecarea cauzelor ce au caobiect exproprierile pornite în temeiul prezenteilegi se face cu precãdere, iar termenele stabilite încursul judecãþii de cãtre instanþele învestite nupot fi mai mari de 7 zile.”

”Alin. (3): Instanþa competentã poate suspendaexecutarea unui act emis în procedura exproprieriidacã se depune o cauþiune de 10% din cuantu-mul sumei contestate, iar în cazul cererilor alcãror obiect nu este evaluabil în bani, o cauþiunede pânã la 10.000 de lei.”

Comentarii:- Fiecare articol ºi aliniat din acest set meritã

câte un comentariu separat, selecþia a fost fãcutãdoar pentru a scoate în evidenþã caracterul fla-grant prin care proprietarii de imobile (terenuri ºicase) din zonele vizate de exploatãrile minieresunt expropriaþi ºi puºi în imposibilitate de a-ºiapãra drepturile, precum ºi favorizarea expresã atitularilor de licenþe de exploatare;

- Expresia ”substanþe minerale utile” este vagãºi intrã în contradicþie cu Legea minelor nr.85/2003, în care mineralele care fac obiectulexploatãrilor sunt menþionate expres, pe categorii;

- Titularii de licenþã devin expropriatori înnumele statului – lucru inadmisibil într-un stat dedrept, fiind de neconceput ca o persoanã privatãsã primeascã prerogative ºi sã îndeplineascã proce-duri care þin de competenþa exclusivã a instituþi-ilor statului;

- Plata despãgubirilor sau consemnarea sumeiîntr-un cont bancar nu poate fi fãcutã de cãtre ti-tularul licenþei, între acesta ºi expropriat ne-existând relaþii directe; statul este expropriatorulºi el este singurul care poate îndeplini toate pro-cedurile legale legate de expropiere, inclusiv platasumelor cuvenite;

- Nu existã nicio justificare pentru judecareacauzelor legate de expropriere ”cu precãdere”; nuexistã niciun temei prin care cauzele legate deinteresele miniere ar putea fi prioritizate în raportcu alte cauze (care ar fi amânate din acest motiv);mai mult termenul de 7 zile este unul neconsti-tuþional, anulând, practic orice demers de aducereîn probatoriu a unor dovezi, acte, expertize saucontra-expertize noi (ca exemplu: o parte solicitãamânarea pentru a obþine un act administrativcare sã-i probeze cele afirmate, termenul legalgeneral de eliberare al actelor administrative estede 30 de zile; de asemenea pentru solicitarea uneiexpertize ori contra-expertize termenul de 7 zileeste total abuziv). Prioritizarea cauzelor legate deexproprierea specialã prevãzutã de acest proiect ºitermenul de 7 zile sunt, însã, o dovadã în plus acaracterului acestei legi – de favorizare expresã atitularilor licenþelor de exploatare minierã;

- În fine, cauþiunea de 10% este, la rândul ei,neconstituþionalã ºi revoltãtoare, anulând undrept fundamental al oricãrui cetãþean într-un stat

de drept: cel la petiþionare (acces la justiþie).Practic, 99% din cei vizaþi nu au la dispoziþie acel10% necesar cauþiunii (la o valoare medie de50.000 de euro a unui imobil, teren ºi/sau casã,câþi dintre d-voastrã aþi avea un disponibil de5.000 de euro pe care sã-i blocaþi într-un proces?).Mai mult, chiar în rãspunsul Guvernului referitorla aceast proiect de lege se menþioneazã exprescazul ”Iosif º.a. împotriva României”, câºtigat dereclamant la CEDO. În motivarea CEDO se aratãexpres cã ”mãsura instituirii unei cauþiuni este dis-proporþionatã ºi aduce atingere înseºi existenþeidreptului de acces la justiþie”.

***

Comentarii finale

- Aºa-zisul proiect de modificare a LegiiMinelor nr. 85/2003 este, în esenþã, proiectulunei legi de expropriere (în cea mai mare parte aprevederilor proiectului se fac referiri la expro-priere, nu la activitatea minierã);

- Toate modificãrile majore aduse acestei legisunt ”inspirate” din cazul Roºia Montanã, scopullor fiind sã anuleze toate actele, procedurile ºiavizãrile legale pe care RMGC nu a reuºit sã leobþinã ºi sã le parcurgã pânã în acest moment;

- Aplicabilitatea acestor mãsuri nu se rezumãînsã la Roºia Montanã, ci vizeazã toate licenþelede explorare ºi exploatare (ºi nu doar cele legatede aur) existente în acest moment în România(cele mai multe dintre ele în judeþele Alba,Hunedoara, Caraº-Severin, Bihor, Maramureº ºiMureº);

- Ideea instituirii unei ”cauze de utilitate pu-blicã” în privinþa unor proiecte din care statulromân nu deþine nici mãcar 20% (în unele cazuriºi mai puþin) nu este doar o forþare a definiþiei”cauzei de utilitate publicã”, ci de-a dreptulrevoltãtoare;

- Nu existã nicio justificare pentru favorizareaintereselor titularilor privaþi ai unor licenþe deexplorare ºi exploatare minierã în detrimentulintereselor cetãþenilor români proprietari de imo-bile în zonele vizate; aceastã favorizare neconsti-tuþionalã, care aduce o atingere gravã dreptului laproprietate privatã, transformã România, lamodul cel mai concret (nu doar teoretic), într-oþarã colonie; Într-un interval de 20-50 de ani,România va rãmâne fãrã toate resursele ei mine-rale, fãrã Munþii Apuseni (în principal), încasândniºte fãrâmituri ºi adunând costuri uriaºe (pe sutede ani) legate de conservarea ºi administrareamunþilor ºi lacurilor de deºeuri pe care le vom”moºteni”.

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2255TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

C. Valori epistemologiceCeea ce vizãm aici, este faptul de a ºti dacã dis-

cursul ºtiinþific are acelaºi gen de raport cu valorile,ca discursurile din limba naturalã, chiar dacã limba-jul ºtiinþific are o funcþionare diferitã de limba nat-uralã. Deci pentru a rãspunde la o întrebare deacest gen, putem profita de analogia dintre valorilelingvistice, semantice, simbolice, pe de o parte ºicele ºtiinþifice, epistemologice, pe de altã parte.Este evident cã diferenþele sunt flagrante: cãciprimul este argumentat, deductiv, necesar ºi univocsau vizeazã univocitatea, este deci foarte rigid ºiprecis, ba chiar ameninþat de sterilitate la nivel for-mal; în timp ce limbile naturale sunt retorice, prag-matice, plurivoce, inexacte, dar inductive ºi cre-ative. Totuºi anumite analogii sunt posibile, iar aicidevine interesantã comparaþia dintre valorilelingvistice ºi valorile epistemologice.

Într-adevãr, aºa cum limba naturalã produce val-ori semantice (noi sintagme, figuri de stil, metaforepoetice, sensuri ºi semnificaþii inedite etc.), tot aºaputem considera cã discursurile ºtiinþifice sunt sus-ceptibile sã producã noi valori epistemologice (idei,teorii, teoreme, principii, rezultate, demonstraþiietc.). Altfel spus, limbajele ºtiinþifice sunt creatoare,prin faptul acesta al producþiei de valori cognitive,de sporire a domeniului cunoaºterii. Este evidentcã o valoare semanticã, la nivelul limbii naturale,poate fi transpusã în valoare cognitivã, la niveluldiscursului strict ºtiinþific. De altfel, în filosofiacontemporanã aºa-zis "anglo-saxonã", chestiunileepistemice sunt asimilate cu cele semantice saulingvistice. Bineînþeles cã faptul este cam exagerat,însã merge în sensul poziþiei noastre, mai modeste,cãci nu pretindem identitatea ci echivalenþa acestorvalori. Exemplele sunt numeroase, prin care se potidentifica o mulþime de metafore, ca cele erotice,în discursul de tip ºtiinþific: "afinitãþi electronice"(simpatia dintre atomi); "atracþie magneticã"(iubirea amanþilor); "cupluri de atomi" (cãsãtoria)etc.

Dar mai mult, putem constata nu numaifenomene de producþie de valori cognitive, dar ºifenomene de modificare permanentã a acestor va-lori, de transvaluare, cum ar spune Nietzsche:unele devin mai importante decât altele. De exem-plu, geometria euclidianã ºi-a pierdut din valoareacognitivã, prin apariþia geometriilor non-euclidiene.Spaþiul era considerat absolut de cãtre greci ºi estepostulat ca atare ºi cu sosirea epocii moderne;coordonatele carteziene nu ar fi putut fi inventatealtfel. Iar Newton procedeazã în acelaºi sens înPrincipa Mathematica, timpul ºi spaþiul sunt date,absolute. În secolul XIX, când alte concepþii desprespaþiu ºi timp devin mai importante, din punct devedere matematic dar ºi fizic, acestã transvaluareva avea un impact creator asupra altor valori epis-temologice, ca mecanica relativistã, de exemplu.Principiul relativitãþii ºi teoria aferentã, enunþatepentru prima oarã de Poincaré cu ajutorul ecuaþi-ilor lui Lorenz, nu ar fi fost posibile fãrã modifi-carea valorilor epistemolgice spaþio-temporale. Maiapoi, Einstein generalizeazã aceste valori relativiste.Însã nivelul problematizant al reflexiei filosoficeeste acela care se manifestã mai întâi, princhestiunea valorii problemei filosofice însãºi, a ceea

ce constituie obiectul discuþiei, a speculaþieifilosofice, a ceea ce trebuie cunoscut. Apoi, intrã înjoc rolul experienþei ºi al cunoºtinþelor mobilizate;acesta este nivelul la care se stabileºte o axiologie avalorilor epistemologice, care ar trebui sã deasocotealã de locul fiecãrei ºtiinþe, de fiecarecunoaºtere, de fiecare descoperire, în clasareaºtiinþelor. În fine, trebuie considerate conflictelevalorilor, care sunt inerente oricãrei tentative dereclasare a ºtiinþelor, în demersul lor de progresie ºide-a lungul diferitelor schimbãri ale contexteloristorice, politice, religioase, mitologice etc.

1) Valori speculative, teoreticeUn prim sens al valorii epistemologice este dat

de importanþa speculativã sau miza teoreticã a uneichestiuni, a unui subiect, a unei probleme. Filosofiaîn general, dar de asemenea filosofia ºtiinþelor înparticular, sunt confruntate întotdeauna cu acestgen de valori speculative. O aporie filosoficã, odilemã teoreticã, o problemã matematicã dificilã, oconcepþie cosmogonicã, o teorie biologicã, un prin-cipiu fizic, o paradoxã logicã reprezintã tot atâteachestiuni, tot atâtea mize, care suscitã interesulfilosofilor. Astfel, din punct de vedere filosofic, tre-buie indicatã întotdeauna importanþa teoreticã,interesul problematic, pe scurt rolul sau valoareachestiunii ce trebuie tratatã. Dacã nu, nici nu esteinteresant sã se mai discute.

Aceasta este exigenþa primã, pe care o cerem nunumai studenþilor, dintr-un punct de vedere strictpropedeutic (ca sã-i învãþãm sã gândeascã), cicercetãtorilor ºi universitarilor, care s-au obiºnuitdin pãcate sã vorbeascã fãrã sã înþeleagã despre cevorbesc, fãrã sã sesizeze adevãrata problemã teoret-icã. În mod normal, aceºtia ar trebui sã fie capabilisã capteze, sã priceapã ideea de valoare acunoºtinþei pe care se pregãtesc sã ne-o transmitã,sã o punã în evidenþã. Activitatea "problematizan-tã", faptul de a problematiza a devenit un simplusimulacru de speculaþie, prin care autorii substituienumele "problemã" problemei însãºi. Însã a pro-blematiza cu adevãrat, înseamnã a înþelege gradul,rolul, poziþia unei valori epistemologice, într-uncontext de valori ºi în confruntarea acesteia cu altevalori. A putea interveni în acest proces de evalu-are, de apreciere sau de depreciere a uneicunoaºteri, þine de capacitatea speculativã a filoso-fului respectiv. Un cercetãtor veritabil va fi înþelescu adevãrat o problemã teoreticã, atunci când va fifost capabil sã-i evalueze rolul acesteia în raport cucelelalte cunoºtinþe ºi mai ales cu domeniul igno-ranþei noastre. În caz contrar, discursurile"filosofice" nu sunt decât simple gesticulaþiiretorice, o înºiruire de cuvinte de neînþeles, adeseasuficient de sofisticate pentru a camufla locurilecomune sau lipsa de conþinut ºi astfel, pentru aimpresiona publicul din salã.

Ceea ce este ciudat, este faptul cã sub aceastãaccepþie a termenului, noþiunea de valoareechivaleazã cu ideea de aporie! Cu cât o teorieºtiinþificã este mai problematicã, cu cât o concepþiecosmologicã este mai ineditã, mai originalã, cu atâtmai mult valoarea ei speculativã creºte.Consecinþele sunt palpabile ºi se traduc printr-oimensã cantitate de literaturã, care este produsã înjurul chestiunii respective. Spre exemplu, existã o

bibliografie anglo-saxonã enormã, de câteva zeci demii de pagini, în filosofia minþii, pe o problemãnerezolvatã, dificultatea raportului corp-suflet saucorp-minte (engl. mind-body problem).

Altfel spus, cu cât misterul unei chestiunui teo-retice este mai mare, cu atât mai mult creºte val-oarea ei speculativã. Se stimuleazã astfel interesulpentru ceea ce este încã necunoscut, pentru ceeace ignorãm, pentru ceea ce trebuie cunoscut.Acesta este chiar un motor al cunoaºterii. Nuîntâmplãtor, Blaga dezvoltã o întreagã teorie a "ori-zontului misterului", într-una dintre cele maiimportante cãrþi contemporane de epistemologie,Trilogia cunoaºterii, bazã a unei alte opere impor-tante, Trilogia valorilor.

În schimb, experienþele, tehnicile ºi cunoºtinþeledeja achiziþionate, teoriile ºi concepþiile deja accesi-bile fac obiectul unei evaluãri ºtiinþifice. Evaluareaunui text filosofic sau a unui text ºtiinþific ºi îngeneral evaluarea competenþelor unui student, elev,cercetãtor, se face conform mai multor criterii, dincare putem preciza douã principale: a) criteriiinterne sau intrinseci operei respective ºi (b) criteriiexterne legate de contextul valorilor care sunt dejain situ. Iatã foarte rapid câteva elemente.

Primul tip de criterii de valori (a) va lua în con-siderare coerenþa textului, armonia planului, impor-tanþa subiectului, modul de tratare, informaþia ºicunoºtinþele mobilizate (referinþele bibliografice),stilul sau maniera de a problematiza ºi de a expri-ma ideile, originalitatea demersului, pertinenþaideilor ºi bineînþeles conþinutul propriu-zis al textu-lui.

Al doilea tip (b) va stabili relaþii, raporturi, legã-turi între valorile care sunt deja prezente, contextulaxiologic, epistemologic, ºi va judeca poziþia ocu-patã de noua muncã de cercetare, contribuþiaºtiinþificã, în funcþie de ceea ce a fost deja acceptatde comunitatea ºtiinþificã, în domeniul respectiv.Este vorba, bineînþeles, de un demers critic de eval-uare, care pune în evidenþã noutatea rezultatelor,adicã aportul creativ. Pentru creºterea gradului deevaluare obiectivã trebuie aplicate în acelaºi timpambele criterii: interne ºi externe. Însã aceastã eval-uare nu este niciodatã propriu-zis obiectivã. De ce?Pentru cã valorile epistemologice variazã, în funcþiede bursa de valori ale cunoaºterii. De aceea ºi suntfoarte uºor de mistificat, cele mai mari imposturiintelectuale se fac la acest nivel: concursuri false,premii trucate, posturi ºi diplome traficate, plagia-turi etc.

Judecând din aceastã perspectivã de comparaþieºi de criticã a valorilor epistemologice, înþelegemmai bine de ce o bunã parte din cercetarea teoret-icã se confruntã cu rezultate care nu mai au nici oaplicaþie practicã imediatã: nu dispun de valoarepracticã, utilitaristã. A gãsi aplicaþii practice, înurma unui studiu de cercetare ºi de inovare îndomeniile tehnoºtiinþifice de vârf, a devenit o ade-vãratã dilemã. Atunci când acestea nu decurg înmod natural, sunt create în mod artificial. De undesentimentul de deriziune a unei bune pãrþi ale"descoperirilor" ºtiinþifice actuale. Sunt fabricatenevoi ºi bunuri (valori) inutile, doar pentru stimu-larea activitãþilor consumeriste ºi mercantile.Suntem de fapt martorii, ºi pe aceastã cale, unuiproces de depreciere a valorilor ºtiinþifice, procesde speculaþie bursierã invizibilã.

Dacã ar fi sã situãm o "epocã de aur" a valorilorspeculative, aceasta este indubitabil antichitateagreacã. În acea perioadã în care se confruntaunenumãrate ºcoli filosofice, fiecare cu concepþia eioriginalã, aveam de-a face de fapt cu valori specula-

remarci filosofice

Valori cognitive, valori epistemologice (IV)

Jean-Loup d’Autrecourt

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2266 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

tive diferite. Apariþia cunoaºterii de tip ºtiinþificoccidental, aºa cum este perceputã ºtiinþa astãzi, s-a fãcut pe baza acestor valori speculative greceºti.De exemplu, teoria cosmologicã a sectei pitagore-ice, faimoasa ºcoalã filosoficã întemeiatã dePitagora, avea o puternicã valoare speculativã, oimportantã valoare filosoficã, însã o foarte micãvaloare ºtiinþificã. Sã nu uitãm cã aceastã ºcoalã aapãrat teoria heliocentrismului, a Pãmântului carese învârteºte în jurul propriului ax ºi pe o orbitã înjurul Soarelui. Dar alte ºcoli filosofice aveau altevalori speculative care erau paralele sau se opuneauacesteia. Abia în perioada premergãtoare epociimoderne, când Nicolas Copernic descoperã ocopie a unui text al lui Ciceron, dintr-un manuscrisal unui discipol pitagoreic, savantul polonez prop-une o "nouã viziune" despre lume, care i "se paremai simplã".

De fapt avem de-a face cu modificarea unei val-ori speculative în valoare cognitivã, o transvaluareºtiinþificã. Comunitatea ºtiinþificã a Renaºterii vaconferi un alt preþ, o altã mizã unei valori careexista deja de aproape douã mii de ani. De aceeanu se poate vorbi în acest caz despre o "revoluþieºtiinþificã", aºa cum a propus Kant, doar pentru cãar fi existat o schimbare de perspectivã, ci despre ocrizã de valori epistemologice, care a permis otransvaluare a valorilor pur speculative, filosofice,în valori ºtiinþifice, cognitive. Faptul este ºi mai evi-dent cu descoperirea mecanicii relativiste, cândheliocentrismul ºi-a pierdut valoarea ºtiinþificã,pãstrându-ºi doar valoarea speculativã ºi istoricã.Ecuaþiile lui Galilei rãmân invariante oricare ar fisistemul de referinþã (geocentric sau heliocentric);iar în mecanica relativistã sistemele referenþiale potfi alese în funcþie de observator, valoarea lordepinzând de acesta. Un lucru este sigur, valorilespeculative, filosofice, apar ca fiind stabile, în timpce valorile ºtiinþifice, cognitive sunt instabile ºi nupot exista fãrã o bazã valoricã speculativã.

2) Valori cognitive, experimentaleUnul din sensurile valorii epistemologice, înþe-

leasã ca valoare cognitivã, este procesul sau activi-tatea cognitivã propriu-zisã (empiricã sau teoreticã)de cunoaºtere a lumii. Acest sens relevã de chiaracþiunea de evaluare a lucrurilor: i) evaluare percep-tivã a agentului cognitiv în relaþia sa cu mediulînconjurãtor; ii) evaluarea cognitivã a celorlalþiagenþi cognitivi; iii) evaluare de sine-însuºi, înaceastã lume.

Prima ocurenþã trimite la toate activitãþile cogni-tive de percepþie senzorialã (vederea, auzul, miro-sul, pipãitul, gustul), care sunt tot atâtea experienþesenzitive despre lucruri, despre relaþiile dintre ele,despre spaþiu ºi timp, despre orientare, care permitsupravieþuirea, adaptarea etc. A mãsura distanþele,a face calcule, a cântãri lucrurile, a aprecia timpul,clima sunt doar câteva exemple.

A doua ocurenþã þine de inter-relaþiile cu semeniiºi face apel la tehnicile dialogice si comportamen-tale sociale ºi psihologice sau afective. Agenþii cog-nitivi trebuie sã fie capabili sã-ºi gãseascã loculprintre ceilalþi, "poziþia socialã", un "loc în inimaceluilalt", un statut familial etc. Oamenii deexcepþie, geniile, artiºtii, filosofii eºueazã în generalîn acest demers, pentru cã sunt niºte inadaptabili.Activitãþile cognitive denotã capaciatea de: a-i com-para pe unii cu alþii, a-i judeca, a-i situa conformunei scãri axiologice, a identifica nivelul sau statu-tul acestora (mare, mic, inteligent, talentat, simpat-ic, sociabil, muncitor, libertin, serios etc.). Se sub-înþelege cã aceastã evaluare nu poate fi pur percep-tivã, cantitativã, ºi cã orice demers cognitiv mobi-lizeazã valori din alte câmpuri axiologice (eticã,esteticã, economicã, etnologicã etc.).

În fine a treia ocurenþã, bine cunoscutãfilosofilor, trimite la preceptul antic "Cunoaºte-tepe tine însuþi ºi nimic altceva", aºa cum a fostînscris pe frontispiciul templului lui Apolon, ºi uti-lizat ca atare de Socrate. O viaþã de om pare scurtãpentru a rãspunde acestei exigenþe socratice.

Valorile cognitive sunt deci solidare cu o acþiunede evaluare efectivã, care face apel la mijloacelenoastre de percepþie empiricã (experienþele senzori-ale, intuiþia), dar ºi la modurile noastre de judecatã(deducþia, calculul, inducþia etc.).

Discernãmântul, capacitatea de a distinge practicºi teoretic, ilustreazã foarte bine acest tip de valoricognitive; dar de asemenea evaluarea mentalã,activitatea cognitivã inteligentã, de a stabili relaþiiîntre fenomene ºi lucruri, între idei, de a clasa saude a recunoaºte obiecte etc. Toate activitãþiledecizionale sunt rezultatul unor strategii de evalu-are a unui câmp de posibilitãþi de acþiune ºi decomportament. Limitele extreme ale domeniului deposibilitãþi (unde subiectul are iluzia libertãþii) suntmarcate: pe de-o parte, de ceea ce este sigur, ceeace se poate face cu certitudine ºi în mod necesar;iar pe de altã parte, de ceea ce este imposibil derealizat. Între cele douã limite extreme se situeazãincertitudinea ºi nuaþele evaluãrii (mai degrabã aºa,mai bine astfel, mai mult sau mai puþin, nici preaprea, nici foarte foarte). Principiile indiscernabil-itãþii identicelor, raþiunii suficiente, non con-tradicþiei, ale lui Leibniz controleazã acest tip deactivitãþi cognitive.

Gama valorilor cognitive este foarte largã ºi nuputem sã o enumerãm în mod exhaustiv aici. Eapoate merge de la simpla apreciere a temperaturii,a distanþei, a mirosurilor ambiante, a zgomotelor, aconfortului sau disconfortului, deci de la senzaþiileimediate de orientare ºi de situare în mediul încon-jurãtor, pânã la aprecierea unor situaþii critice, lim-itã, periculoase sau favorabile, în care este angajatagentul cognitiv, în relaþiile sale cu mediul ºi cuceilalþi. Chiar ºi exemplele extreme, ca premoniþia,anticiparea unor întâmplãri grave, se pot traduce întermeni de intuiþie a unui pericol iminent, care estede fapt rezultatul unei activitãþi subtile de evaluarecognitivã supra-senzorialã. În lipsa unui sistem devalori cognitive ºi a unei scãri de apreciere a acesto-ra, agentul cognitiv nu poate supravieþui.

Ceea ce este propriu valorilor cognitive, în afaraaspectului lor procesual, activ, este instabilitateaacestora în timp. Majoritatea experienþelor senzori-ale pe care le face omul sunt susceptibile de a fieronate sau iluzorii. Iatã câteva exemple de acti-vitãþi empirice cu schimbare evidentã de valoarecognitivã. Fata morgana este un exemplu de iluzieopticã, în deºert, iluzie provocatã de dorinþa disper-atã a indivizilor de a-ºi apropria anumite bunuri,de a poseda anumite valori vitale, biologice: apa,rãcoarea, umbra, repaosul, la adãpostul oazei, subameninþarea condiþiilor dramatice ale deºertului.

Iluzia vizualã a miºcãrii, este foarte frecventã încondiþii normale de percepþie, ºi apare datoritãmiºcãrii relative a douã trenuri, de exemplu; avemimpresia cã trenul nostru a plecat, cu toate cãstaþioneazã, doar pentru cã s-a pus în miºcaretrenul vecin. Dar mai mult, urcarea poate fi con-fundatã cu coborârea liftului, doar aflaþi sub impre-sia falsã a uneia sau a celeilalte. Milenii întregi s-afãcut experienþa "incontestabilã" a miºcãrii Soareluiºi a altor astre ºi planete, în jurul Pãmântului.Chiar ºi astãzi se vorbeºte despre "rãsãritul sauapusul soarelui". Valoarea epistemologicã s-a modi-ficat, însã valoarea perceptiv-cognitivã a rãmasaceeaºi. Majoritatea oamenilor (70% din populaþiaeuropeanã) crede cã Soarele se roteºte în jurulPãmântului.

Nici simþul tactil, care pare mai sigur (vezi Tomanecredinciosul), nu este indefectibil. Sã ne amintim

experienþa propusã de Descartes: fie trei vase cuapã; în fiecare vas se aflã apã la o altã temperaturã(rece, fierbinte, caldã); introducem mâna stângã învasul cu apã rece, iar mâna dreaptã în vasul cu apãfierbinte; în fine, introducem ambele mâini învasul cu apã caldã. Ce vom simþi? Cu mânastângã, vom simþi apa caldã ca fiind fierbinte, iarcu mâna dreaptã vom simþi apa caldã ca fiind rece.Acestea nu mai sunt niºte iluzii, ci niºte experienþeefective, obiective, care pot fi repetate de mii deori, cu aceleaºi rezultate confuze. Despre ce estevorba? Foarte simplu, valorile cognitive empiricesunt relative, modificarea condiþiilor iniþiale deexperienþã, modificã valorile experienþei. Noi ºtimcã apa caldã este caldã, însã obþinem rezultatediferite (rece, respectiv fierbinte) cu douã mâinidiferite. Doar termometrul (dar aceasta este o altãdiscuþie) poate elimina incertitudinea experienþeisubiective.

Un alt exemplu de valoare cognitivã foarte sta-bilã, pentru cã este alimentatã de prejudecãþi, decredinþe, este legatã de experienþa cãderii cor-purilor. Chiar persoanele foarte cultivate, cuexcepþia fizicienilor, cred cã gravitaþia este unfenomen major, dar care afecteazã în mod diferitcorpurile: cele uºoare cad mai încet, iar cele grelecad mai repede spre pãmânt. La întrebarea test,cum cad douã bile de aceeaºi dimensiune, una dinlemn, iar cealaltã din plumb, care ajunge mairepede? Nu existã decât un singur rãspuns: înacelaºi timp, deoarece au aceeaºi acceleraþie (g =9,81 m2/s) ºi prin urmare, ajung pe pãmânt cuaceeºi vitezã, dupã ce au parcurs aceeaºi distanþã,deci în acelaºi timp. De ce prejudecata este atât deputernicã, chiar printre intelectuali? Pentru cãsubiecþii cognitivi mobilizeazã valori empiriceeronate; aceste valori cognitive se modificã însã, înurma unor astfel de experienþe. Se produc cuaceastã ocazie adevãrate mutaþii cognitive, pentrucã sistemul de valori este bulversat ºi deci modifi-cat. Existã deci o instabilitate ºi o variabilitate avalorilor cognitive, foarte suceptibile de a fi con-trazise.

Un alt tip de valori cognitive, foarte stabile deastã datã, sunt cele pur teoretice. Principiilemetafizice, principiile logice, matematice ºi fizice,axiomele, legile gândirii, metodele de cercetare,rutinele ºi algoritmele de calcul, argumentele, toateacestea fac parte din valorile cognitive stabile.Aceastã perenitate la care aspirã astfel de valorivine ºi din statutul lor ambigu: acestea sunt înacelaºi timp valori speculative, valori epistemolog-ice, valori ºtiinþifice ºi valori cognitive, deci se pottranspune unele în celelalte de-a lungul timpului.Principiile generale, adevãrurile a priori nu se modi-ficã, pot fi doar îmbogãþite, completate, explicitate.Ele fixeazã ºi alimenteazã astfel valoarea teoreticã acunoaºterii. În fond toate tentativele de cunoaºterea funcþionãrii creierului ºi a minþii, a activitãþiiumane de cunoaºtere, sunt tot atâtea cãutãri devalori cognitive. Ca orice valori rare, odatãdescoperite, sunt pãstrate secret, cãci devin foartepreþioase, pot fi convertite prin transvaluare în altevalori: financiare, militare, politice etc. Astfel valo-rile cognitive au devenit privilegiul unor noi elite,care vor sã acapareze toate valorile, pentru a puteaspecula pe seama lor. Acest fenomen este princi-pala sursã de conflicte de valori, care poate duce ladistrugerea valorilor.

Grenoble, mai 2011

Pentru a pãstra fãclia vie ce vegheazã peMarian PAPAHAGI

— Piae memoriae dicatum —

I. Prezentarea „timpului inclus”În cãutarea centrului, pe orbita meditaþiilor

din ultimii ani, eram în urma celorlalþi... Dupãcâteva încercãri, a venit ºi pentru noi vremea sãlocuim ‘într-o lume de adevãr’. Ne-am datseama cã toate drumurile investigaþiei aduc înpropria noastrã conºtiinþã Timpul istoriei.Umblã cineva pe-acolo ºi se dumireºte cumfuncþioneazã memoria: centrul Sferei. Acolo seîntretaie liniile trei (ºi cele trei dimensiuni). Petoate le-a cuprins în lung, în lat, în adâncime -centrul Sferei atât de vaste.

Precum ne îndeamnã poetul, e bine ‘sã neprivim trecutul în faþã liniºtit’. În asemeneaîmprejurãri, fãrã multe cuvinte, caut sã înþelegce s-a petrecut cu adevãrat în anumite spaþii aleistoriei - epoci, ere sau evenimente la care amluat parte alãturi de alþi semeni. Mi se pare, defapt, cã încerc sã opresc durata celor întâmplate- ºi astfel memoria pusã la contribuþie - lucreazãca un regizor de film sau ca detectivul care varecurge la un stop cadru, pentru a verificadetaliile unor evenimente supuse investigaþiei.Uneori, ne comportãm astfel sub impulsul uneireacþii spontane: în era globalizãrii suntemasediaþi de un torent al ºtirilor de tot felul,oferite privirii noastre sau debitate ... pentruauz...

Îndatã ce te-ai încumeta sã pricepi singur, pe-ndelete, cum se stratificã pagini de istoriepropuse înþelegerii, te vezi obligat sã decantezitot ce-þi aduce nou refluxul de fapte: informaþiicare se înºirã într-o anumitã ordine pe un ecranal priceperii, aºa cum le va distribui o scintilaþieneîntreruptã, produsã de activitatea fãpturiinoastre cerebrale «...sinapse, neuroni ...tresãriri de fibre...». De-ar fi aºadar sã daiseamã despre substanþa celor înþelese (aºa cumai decoda însãºi facticitatea lor), vei recunoaºtecã tot ce s-a petrecut într-o anumitã vremepoate fi prelucrat, povestit, perceput deintelectul nostru ca o relatare, numai ‘întrucât’ne-a fost dat sã lucrãm cu timpul spaþializat,desfãcut, mereu redistribuit, cum se petreclucrurile ºi cu amintirile reînviate de conºtiinþafiecãrei persoane. Vedem sau pricepem, auzim... deci pur ºi simplu rãspundem unor stimuli:tresãrind, fãptura ... insul va cugeta, cum sedumirise ºi Cartesius (izolat, într-un asfinþit alcamerei, singur fiind ... cu sinea lui: «Je suisdonc je pense»)! Pricepem istoria noastrã ca orice mesaj simpto-matic al trãirii ºi transmitem celorlalþi asemeneadate numai întrucât seria lor durativã devinetimpul evocat sau transpus de o relatare: unsuport maleabil aproape imaterial, care ºi-a pier-dut orice consistenþã. Avem de a face cu seg-mente spaþializate de timp, proiectate senzitivºi cerebral, comprimate la maximum, supuseunei codificãri extreme, care le transformã însemne, simboluri convenþionale ºi efigii, articu-late aºa cum se desfãºoarã semnificaþia cuvin-telor, pe mãsurã ce prinde contur elocuþia sau

rostirea unei fraze. La fel, ºi amintirile din oricestrat al conºtiinþei - evenimente din cuprinsulexistenþei noastre - ocupã de asemenea spaþiiale memoriei. Progresele ºtiinþelor cognitive,paralel cu desfãºurarea unor procedee tehniceprin care tragem foloase multiple din stocajulde informaþii poliedrice (afluxul de ºtiri contin-ue, reordonate sub formã de cunoºtinþe), acestlocaº al vieþuirii din care se alcãtuieºte lumea -realul ºi ficþiunea, deopotrivã cu proiecþia lorvirtualã - tot acest continuum de-abia izbuteºtesã asigure un echilibru al fiinþei noastre dura-tive, deoarece întregul Univers existã ºi nedeterminã în funcþie de o repartizare a spaþiilortemporale ierarhice. Îndeosebi experimentele -la fel ca orice demers al ºtiinþei - vor fi adeseoridominate de parametrii unei mãsurãri obiectivea duratelor, care s-ar numi un Timp universal.Dar totul devine aici relativ; dupã cum se ºtie,astãzi, chiar ºi aceastã dimensiune a realuluicorespunde în primul rând unor convenþii demãsurare, cu o valabilitate restrânsã. De îndatãce ne deplasãm liberi pe suprafaþa globului tere-stru - ºi cu atât mai mult când am pãtrunde îndomeniul extraterestru - intervin coordonatelefizicii relativiste, cu alte parametrare afenomenelor, care ascultã de legitãþile binomu-lui spaþiu/timp. Fãrã sã mai vorbim de asime-tria totalã care se manifestã în domeniulmicrofizicii, unde miºcãrile ºi cauzalitatea lordevin atât de imprevizibile, încât nici nu maipoþi spune de fiecare datã ce a fost înainte ºi ceva fi sã vinã ... “meandrele unui timp ‹ tx ›,aleatoriu ”...

În cele din urmã, ideea Timpului repartizatierarhic tinde sã corespundã unei durateuniversale, din care facem parte, proporþionalcu sortirea vieþii noastre; deºi, în alte regiuniale Universului ar coexista oarecum simultanspaþii temporale cu propria lor legitate (implicit,cu alte ritmuri durative). Singura constantã caremai permite fiecãruia dintre oameni sãregãseascã noima existenþei sale individuale -racordatã la ritmul duratelor cosmice - ar þinede orientarea unei Sãgeþi a Timpului,despãrþindu-se astfel tot ce se petrece ‘normal’cu ºirul evenimentelor dispuse triadic, în treizone coarticulate: Trecut, Prezent ºi Viitor (aºacum se configureazã în articularea uneipropoziþii un ‘<mai> înainte’, un ‘acum’ ºi un‘apoi’). Cu toate acestea, încã din vremeaprimei confruntãri a filozofilor cu aporiileduratei, sfântul Augustin se întreba dacã se potpercepe ºi defini cu repere autentice /trecutul /,/prezentul/ ºi /viitorul/. Pentru el predominãun «acum» al prezentului; trecutul se mistuieºteîn nefiinþã (deci... «cum ni se leapãdã clipa cearepede ce ni s-a dat»), iar mai departe vasubzista doar un «prezent al viitorului»(dispunere triadicã).

Ce ar fi acum sã deºirãm fãrã spadã istorianodului gordian! Pe noi ne intereseazã în acestecapitole a patra dimensiune a percepþieidurative ºi paradoxia unui cvaternar, desfãºuratprecum se întrevede diacronic tabloul erelorgeologice: eonul primar, eonul secundar, cuglaciaþiuni ºi catastrofe, apoi dezmorþirea din

terþiar cu alte catastrofe... pânã la vremeanoastrã, din cvaternar. De atunci se profileazãun arc al evoluþiei, odatã cu apariþia specieiumane, delimitatã de un apogeu al vieþii, careva tinde ogival spre alt soroc, al involuþieigenetice, de neînlãturat. Altmineri, mai existã întot acest rãstimp un edificiu aºezat pe temeliacunoaºterii obiective, asimilatã vremelnicpercepþiei duratelor coezive. Pe de o parte,vreme de milenii omul trãieºte cu imagineaunui cosmos geocentric: «sistema» de facturãptolemaicã. Descinde cu cele patru punctecardinale zarea privirilor ºi Sfera Universuluigraviteazã, cu cele 9 sau 12 ceruri, potrivitarmoniei rotitoare, în jurul pãmântului, temeide neclintit (vom examina pe larg acest model,întruchipat cu precizie de ‘instrumentul’globului ceresc armilar). Se întrevede acolonorma recurenþelor durative finite, timpulnostru fiind generat de matricea Eonului-perpetuitate (aºa cum l-a conceput de pildãdemiurgul platonic, în Timaios).

Pe de altã parte, încã din vremea Renaºteriise configura Universul infinit, sistem al unorlumi de facturã heliocentricã. Principiulantropic, la fel ca centralitatea vieþuirii noastrepe suprafaþa geodei - Terra... efemera planetã -vor cãuta de atunci echilibrul... Acolo (încosmos) ºirul fenomenelor depinde altfel,problematic, de o margine labilã: curburaspaþiului. De fapt, lumea dinafarã se-ntinde lainfinit, dincolo chiar de orice cuprindere,subminatã, pare-se, de precaritatea ipotezelor.Cu toate acestea, se întrevede o geanã deluminã ce taie bezna din macrocosmos: ultimultemei paradoxal, menit sã ne ofere un fel decontrapondere, prin corelaþii ontologice. Vomîncerca deci sã urmãrim în paginile careurmeazã cum ar funcþiona un Timp transfinit,care include aproape tot ce se petrece într-unmicrocosmos al reprezentãrilor. Ne duce ‘cusine’ dar nu mãrgineºte devenirea; necontenit seramificã sub raza privirilor ce ‘iau aminte’ ºidau roatã (cu anamneza), pe mãsurã cesubiectul antropic descoperã durate imanente,iar memoria parcurge astfel mereu stãri sau«diateze» succesive, care întruchipeazã totodatãnumitorul comun al unor Timpuri incluse.

De aici încolo am desluºit oscilaþia unuiorizont capabil sã cuprindã margini armonicedin cele patru arcuri de pantocrator, maiînainte de a se îngusta pasul privirii ºi domulprecar, ameninþat de întunerec val de val… clinaentropiei generalizate.

* * *II. PRIMORDIA

Simbolica Sferei universale: globul careîntruchipa totalitatea

0.1. Meditaþie despre chipul sferei ºi sãgeataTimpului

Îngrijorarea ºi meditaþia sincerã nu se lasãîndeobºte umbrite de artificiile scriiturii. Iar decauþi sã te apropii de un adevãr al cugetãrii,adeseori se impune sã verifici demersul proprieitale anamneze, fãrã prea multe ocoluri. Ne-ampropus sã regãsim în aceste pagini datele uneicunoaºteri latente : Timpul memorieiprospective, care ne aduce pe lume ºi astfelsubzistã pentru fiecare ‘propria constiinþã de

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2277TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Mihail Nasta

Timpul inclus (I)Un studiu al diatezelor memoriei

studia

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2288 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

sine’ (întocmai cum se înscrie vârsta unuiarbore, cu inele concentrice, pe o secþiune detrunchi). În planul amintirii ne aflãm de faptpe un loc viran readus la viaþã, într-o margine de lume. Acolo, pe un ecran alduratei, parazitat de vestigii loc de paraginã s-aproiectat filmul existenþei tale. Fulgerinstantaneu, evenimente, chipuri ºi obiectedintr-o istorie intimã s-au configurat aproape dela sine ºi refac unitatea subiectului. Eternitãþide o clipã, singure vin... amintirile...

Aici se cuvine mai întâi sã intercalãm operspectivã iconicã cu deosebire semnificativã,surprinsã de filozoful contemporan PeterSloterdijk, într-una din cãrþile sale consacrate

Globurilor 1. Este vorba despre un mozaic de laTorre Annunziata, de prin secolul I î. e. n.,pãstrat la Muzeul Naþional din Neapole. Opanoramã cu reflexe vii ne înfãþiºeazã un grupde filozofi antici (ºapte la numãr), reuniþipentru o demonstraþie «de o seninãtateacademicã», puºi pe contemplaþie sub arcade, înjurul unui glob ce reprezintã sfera lumii -aºezatã mai jos în faþa lor - cuprinsã de benzileorbitelor cereºti. Depãºind marginea unei casetede preþ, ni se aratã aici un obiect sacralizat:rotunda lume ce <ne> cuprinde în cerul eisuprem. Iatã deci sphaïra, simbol de totalitate,pe care geometri ºi metafizicieni l-au studiat cuveneraþie încã din vremea lui Parmenide ºiEmpedocle. Fiecare din cei ºapte înþelepþi de laTorre Annunziata care cerceteazã Unul s-asituat în felul sãu faþã de involucrul cosmic ºimediteazã în marginea Sferei. Dar totodatãintervine acolo un fel de «sciziune internã,endogenã», întrucât filozoful se aflã înambianþa unor entitãþi concepute ca sfereautonome oraºe, regate, imperii, dar totodatãtrebuie sã cerceteze cu mintea un spaþiuontologic dinafara limitelor sferice. «Ce s-arîntâmpla de-ar fi sã reconstituim tonalitatea ºidemersul argumentaþiei. Oare cum ar fi cuputinþã sã transferãm din exterior aceastãviziune picturalã cu reflexe de banchet alfilozofilor de Rusalii [‘Pentecôte desphilosophes’] pentru a regãsi viziunea lorinterioarã?»

Trebuie sã completez aici datele încifrate deSloterdijk. Noi suntem ºi un conþinut al sferei,cuprinºi de inelul Fiinþei, dar totodatã‘resimþim’ o pierdere continuã: carenþelefãpturii noastre lacunare ... Ceea ce ne poatesalva - izbãvi - deºi suntem stãpâniþi de geniulmorþii. De aici tocmai derivã la Neoplatonici ºiparadoxia creatorului. Pentru a împlini carenþasa, omul ca fãpturã imperfectã ‘se lasã cãlãuzit’de ivirea Tatãlui - un arc al transcendenþei - iaracesta lucreazã demiurgic, plãsmuind unkosmos platonic dupã tiparul imaginaþieisomatice («corporale»). Deci ca un meºteºugar(Demiurgos), zeitatea paternã construieºteTrupul Lumii < noastre...> însufleþite. Vezi laPLATON, Timaios, 31 B: «Aºadar ceea ce urmasã devinã / ‘Lumea involucru’/ trebuie sãcapete o înfãþiºare corporalã [gr. sômatoeides],tangibilã ºi vizibilã».

Unii comentatori se aratã poate reticenþi,bãnuind cã introducem în acest scenariu o notãde antropomorfism exagerat, dar avem de aface mai de grabã cu o proiectare abstractã, dincare liniile conceptuale se ramificã. La Platon,cu matricea Eternitãþii (gr. AIÔN) cea-care-dãinuieºte-constant Demiurgul întocmeºteIcoana Timpului miºcãtor, de unde s-a ivitalternanþa noapte / zi (Tim. 37 C-D). Se

precizeazã pe aceastã linie conceptualã figuracalendarului ce se roteºte, temã inerentã unuiproiect major al coarticulãrii dintreMicrocosmos ºi Macrocosmos, înfãptuindu-sedatoritã gravitaþiei ºi revoluþiei corpurilorcereºti (astrale). Voi reveni asupra unor astfelde raporturi de-a lungul meditaþiilor noastreulterioare. Deocamdatã, vom indica ºi cealaltãramurã de conceptualizare, creºtinã. Potrivitdogmei trinitãþii, Fiul nu rãspunde pur ºisimplu icoanei Tatãlui, aºa cum desenãmliterele sau cum s-a prefigurat un arhetip. Fiul‘purcede’ ºi ‘subzistã înafara Timpului’; elînfãptuieºte aproape concomitent tiparele

(typoi) celor semnificate de Tatãl ceresc2.Un alt punct focal pentru aceastã

configuraþie se iveºte la Plotin, în Enneada VI8, 18, unde se spune cã «cercul cuprinde Totulînãuntrul sãu, dar dinafarã este învãluit deLogos ºi de Intelect, care-l ating aºa cum se aninã circumferinþa decentrul ei». Am readus deci în prim plantermenii unei formule, menitã sã ne împace cu

situaþia noastrã paradoxal antropicã3, deobservatori în cosmos: venim pe lume înãuntrulsãu dar vom încerca mereu sã cuprindem orealitate concentricã dinafara sa!

÷

ªi tot astfel, dibuind, l-am regãsit peArthur RIMBAUD. Mi-a dat pare-mi-sedezlegare mãrturia lui de înger ... alungat :

Ce fut d’abord une étude. J’écrivais dessilences, des nuits, je notais l’inexprimable, je fixais des vertiges.

«A fost mai întâi un fel de studiu: scriam larând tãceri, scriam nopþile; notam <astfel>inexprimabilul; fixam spirale ameþitoare.»

Am ascultat din nou acest sunet de-nceput, de-abia întrerupt... alunecând umbra tãcerilor... Te îndeamnã sã modulezi cuvinte, desprinse dintr-o vibraþie continuã: nori de sonoritãþifamiliare, suport al respiraþiei inteligibile. Neamintim sub cerul neîntocmit de «suflareaElohim sau Duhul care se purta pe faþa unui

noian de ape»4. Vibreazã statornic înþelesulpreliminar ºi se aleg metafore, metonimii,chipuri de fiinþe, obiecte, scenarii, compuse din

alcãtuirea gesturilor. ªi cum se articuleazã netfizionomia lor, capãtã un grai aproape omenescsilabe, profilate-n cerul gurii; un dram deînþeles coincide cu defileul senzaþiei precare,domesticitã de tiparele vorbirii comune.

Apoi, tot la fel se alcãtuiau scenariile pe unecran al prevestirii ºi se opreau din mers vestitefiinþe ipotetice. Par niºte sunete, melodiceprofile... ºi seria lungã de armonii deþine cheiaºtimelor. Auzul presimte melodia, tot aºa cumdescifreazã ochiul precaut codul preistoriei peun ecran de stâncã. Ce a fost înscris acolo?Cine a prefigurat o istorie lapidarã, demnã depana cronicarilor? Ce semne sculptau pe firidagrotelor magdaleniene augurii de atunci, maiînainte de glasul profeþilor — mai bine de zecemilenii ... în urmã — sau pe o cãrare de netimp,mai înainte de ceilalþi zodieri? Vezi! ne-audesemnat viitorul lor. Cu linii atât de sigure,concise, l-au desenat : cum vine, cu arme ºianimale, cu fiinþe ipotetice ...

Note:¨ Conf. Nicolaus CUSANUS, De docta

ignorantia. Liber I, cap. XXIII : « Sed centrummaximae sphaerae aequatur diametro etcircumferentiae. Igitur illis tribus lineis ininfinita sphaera aequatur centrum; immocentrum est omnia illa, scilicet longitudo,latitudo et profunditas ».

1 P. SLOTERDIJK, Globuri. Macrosferologie:Sfere II, /versiune francezã/. Prolog: Idilãintensivã. Editura ‘Pluriel’, Paris, 2010, p. 11-38.

2 Vezi Sf. GRIGORIE din NAZIANZ,Discursul teologic 30, cap. 11 (PG 36,116 a-d).

3 Conf. de asemeni interpretarea luiSloterdijk — op. cit., pag. 23 —.

4 Conf. Genezã 1, 2.

(Continuare în numãrul urmãtor)

În 1918, Clujul are o suprafaþã de 1018 ha, iarpînã în 1940 aceasta aproape se dubleazã,ajungînd la 1813 ha. O asemenea extindere

presupune o dinamicã dezvoltare urbanisticã ºi eanu doar cã se produce, dar, cum putem observaºi astãzi, s-a fãcut profesionist, cu imaginaþie ºigust, fãrã a altera arhitectura oraºului „vechi”. Oburghezie româneascã prosperã precum ºiintelighenþia localã îºi amenajeazã teritorii proprii,în principal în cartierele Andrei Mureºanu ºiEremia Grigorescu. Se construiesc aici caseelegante, de tip vilã, cu elemente arhitectoniceromâneºti, înconjurate de mici grãdini cu arbori ºiflori. Oraºul urcã încet pe deal, înspre Feleac, ºise întinde de-a lungul Someºului, atît spre rãsãrit,cît ºi spre apus. Unii clujeni mai vechi devinoameni mai înstãriþi dupã Unire, cu mai multeproprietãþi în aceste zone cu atmosferãrezidenþialã. Aºa este protopopul Elie Dãianucare, pe o singurã stradã, are douã case, evocatede I. Negoiþescu: „... om bogat, locuia pe stradaRegalã, mai sus de Grãdina Botanicã, într-o casãmare – un fel de conac – în fundul unei livezienorme, cu tot soiul de esenþe, dar mai ales cunuci uriaºi, care dãdeau un aspect monumentalîntregului, prin verdele lor sumbru ºi cãrnos, ºicare probabil îi completau veniturile (într-o altãcasã a lui, pe aceeaºi stradã, mai jos, funcþiona oºcoalã particularã)”. Nu e doar o imagine abunãstãrii, ci ºi a unui stil al locuirii. Grãdinaesteticã sau livada eficientã economic conferãfarmecul natural al noilor cartiere. E aici o altãambianþã urbanã, în mod vãdit diferitã de centrulistoric, unde, de altfel, construirea de locuinþe noise face îndeosebi prin supraetajarea unor edificiiexistente ori pe spaþiile diverselor anexe, acuminutile, ale palatelor aristocraþiei maghiare. Îndouãzeci de ani, edificii propriu-zise sau construitpeste 3300. Unele sînt monumente publice,fiecare cu simbolismul sãu expres în epocã.Astfel, în 1923 începe construirea CatedraleiOrtodoxe, dupã un proiect al arhitecþilor GeorgeCristinel ºi Constantin Pomponiu. Este amplasatãîn faþa Teatrului Naþional, într-un soi de parc,aducînd mai degrabã cu un teren viran, undebãteau mingea copiii oraºului, cum îºi aminteºteHoria Stanca. Lucrãrile se terminã dupã zece ani,sfinþirea petrecîndu-se în toamna lui 1933, înprezenþa Regelui României, Carol al II-lea. Eareprezintã o splendidã emergenþã a arhitecturii destil bizantin ºi o imagine a ortodoxismului care,în sfîrºit, devenise ºi în Cluj, respectiv înTransilvania, un cult oficial. Aici, ortodocºii sînttotuºi puþini, abia peste 11% ºi cam 20% în judeþ.În þarã au însã majoritatea, aºa încît catedrala eperceputã ca o „biruinþã româneascã”.Comunitatea ortodoxã e pãstoritã de harniculepiscop Nicolae Ivan, între 1919-1936, urmat deNicolae Colan. Episcopul întemeietor are întrecolaboratori personalitãþi celebre, precum SextilPuºcariu, Ioan Lupaº, Alexandru Lapedatu, LucianBlaga. Tatãl lui Horia ºi Radu Stanca ºi buniculdinspre mamã al lui I. Negoiþescu sînt consilierieparhiali. Încã ºi mai multe personalitãþi dinlumea bunã aparþin cultului greco-catolic, care arevreo 23% din locuitorii oraºului ºi peste 42% înjudeþ. Reºedinþa episcopalã se stabileºte în Clujabia în 1930, cînd Vaticanul le dãruieºtecredincioºilor biserica minoriþilor „Schimbarea laFaþã.” Episcop este Iuliu Hossu, figurã centralã înactul de proclamare a Marii Uniri, dar ºi al vieþii

religioase ºi chiar politice din interbelic. Printregreco-catolicii cu mare vizibilitate publicã: IonAgârbiceanu (protopop), Elie Dãianu, IuliuHaþieganu, Alexandru Borza, Nicolae Drãganu,Ion Chinezu, Ion Breazu, Liviu Rusu, NicolaeMãrgineanu, Tiberiu Morariu, Olimpiu Boitoº º.a.Cele douã episcopii cu catedralele lor aºezate încentrul Clujului constituie reperele esenþiale alecomunitãþii româneºti. Ele compenseazã frustrãrivechi ºi oferã o satisfacþie mirabilã. Împreunã cuclãdirea teatrului ºi a operei, catedralele formeazãun triunghi imaginar în unghiurile cãruia sedesfãºoarã ritmic spectacole laice ºi ceremonialurireligioase. E triunghiul în interiorul cãruia secondenseazã în principal viaþa spiritualã, artisticãºi mondenã a acestei comunitãþi. Dar sã amintescºi alte construcþii: Colegiul Academic (CasaUniversitarilor de mai târziu), înãlþatã cu sprijinulfinanciar al regelui Ferdinand; Academia TeologicãGreco-Catolicã (Academia de Muzicã, în prezent);Muzeul Grãdinii Botanice; Clinica medicalã II, înspatele Bibliotecii Universitare; Clãdirea nouã aAgronomiei, Liceul de fete „Principesa Ileana”(azi, Liceul „Mihai Eminescu”), Policlinica dinstrada Constanþa; Palatul Uzinei Electrice (stradaMemorandumului); Fabrica „Dermata”; Banca„Albina” (azi Casa Armatei). N-am epuizat listaimobilelor cu prestanþã însã deocamdatã maicurînd sugerez decît detaliez dinamismulurbanistic ºi modurile în care se schimbã hartaoraºului. Se fac diverse lucrãri de infrastructurã,de la pavarea unor strãzi ºi introducereailuminatului public cu energie electricã pînã lamodernizarea transportului în comun (autobuzeºi taxiuri), înmulþirea liniilor ºi a posturilortelefonice ºi amenajarea pieþelor. Simbolurile celemai epatante ale acestei modernitãþi sîntautomobilul, telefonul ºi radioul. Ca o nostalgie aunei aristocraþii crepusculare au supravieþuit ovreme birjele, dar moda taximetrului se impunecu repeziciune. ªi asta într-o epocã în careplimbarea de searã pe corso mai reprezintã încãun ritual. Locul consacrat acestuia e strada Regina

Maria care leagã Piaþa Unirii de Piaþa Catedralei(azi Avram Iancu). Printr-o consimþire tacitã, eadevenise discriminatorie ºi nedemocraticã. Lumeabunã se plimba doar pe partea dreaptã, cummergi spre Teatru, iar servitoarele ºi soldaþii pecealaltã parte. Fiecare îºi ºtia locul sãu însocietate. Vedeta acestui spaþiu al promenadeloreste statuia Lupoaicei, un dar al Romei, amplasatãîn piaþã, în faþa statuii lui Matei Corvin. Adusã în1921 de studenþi italieni, ea e imaginealegitimatoare a originii romane a oraºului.Sãrbãtorile publice, în speþã cele patriotice, seîncheiau sau porneau din preajma ei. Consacrã unloc cu conotaþii mitice ºi întreþine prin prezenþa eicultul viu al strãmoºilor latini. Românii îºi creeazãastfel ambianþe proprii ºi în centrul istoric;ceremonios, ritualizat, dar ºi cu gustulmondenitãþii ºi al petrecerii. Pe stradaMemorandumului are o mare faimã clãdireaCercului Militar („Reduta”, azi MuzeulEtnografic), unde se þin multele ºi pitoreºtilebaluri ale clujenilor. La cel al Crucii Roºii, ca ocelebrare a apartenenþei etnice, femeile apãreau încostume populare. Românii nu devoreazã de faptoraºul unguresc, ci îºi marcheazã prezenþa.Importã chiar ºi obiceiuri exotice, astfel cã maijos de librãria „Cartea româneascã” (acumLibrãria Universitãþii) se deschide prima bodegãdin Cluj, al cãrei inedit îl surprinde Horia Stanca„.... o mare noutate în Ardeal unde nu existaupînã atunci cafenele ºi casine. Spre deosebire deacestea, unde, dupã sistem vienez, ºvarþul eradoar un pretext pentru lectura ziarelor prinse încuier pe suporturi speciale, la bodegã se intra, selua la repezealã o þuicã ºi o chiftea ºiconsumatorii îºi vedeau de drum. Avea ºi o masãspecialã pentru profesorii de la universitate, veniþide la Bucureºti ºi Iaºi cu obiºnuinþa bodegilor depe acolo”. Deocamdatã însã nu insist asupra unorasemenea amãnunte. Ele vor constitui conþinutulunui capitol separat despre viaþa cotidianã aClujului.

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2299TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Clujul interbelic

Geografia oraºului (I)Petru Poantã

Alexandru G. a fost colegul meu de clasã laliceul de muzicã din oraºul Cluj. Îispuneam Sandi ºi, o vreme, am fost chiar

colegi de bancã, prin clasa a noua, ba chiar ºicolegi de internat, în primul an de liceu. Un bãiatcare mã fascina prin diversele sale pasiuni:împãiatul animalelor ºi... limba arabã! Ascultachiar ºi în pauze, înregistrate pe banda demagnetofon, cele ºapte (!) feluri de pronunþare aliterei h în limba arabã. Era pianist ºi cocheta cucompoziþia. Pe ascuns, fãrã sã afle cumva vreunprofesor ori chiar ºi anumiþi colegi, desciframpartituri de jazz. Citeam poezii de Trakl ºiLeopardi. Eu scriam prozã scurtã ºi scenete cu celmult trei personaje pe care i le citeam doar lui.Comentariile sale erau pertinente, din cînd încînd garnisite cu puseuri de entuziasm. Viaþa deliceu ni s-a scurs între zidurile groase, reci ºitapetate cu igrasie ale chiliilor foºtilor cãlugãrifranciscani. Într-un constant semiîntunericaproape pios, descifram partituri ºi studiamfrenetic la instrumente, în timp ce reumatismul nise insinua în oase pe nesimþite.

În primul an de facultate, prietenul meuAlexandru G. a fugit în Franþa. Mai exact, arãmas acolo. Fusese trimis la un concurs decompoziþie la Paris ºi... nu s-a mai întors. Mulþiani, n-am mai ºtiu nimic despre el. În vremurileacelea, comunicarea era dificilã dar ºi periculoasãtotodatã. Era exclus sã încerci a telefona ori a

scrie vreo scrisoare. Totul era interceptat iar apoisuportai consecinþele. Imediat dupã 1990, cuocazia unei burse primite la Paris, ne-am revãzut.Luase un doctorat la Sorbona, preda compoziþiastrudenþilor dar ºi publicase cîteva volume depoezii. De asemenea, deschisese cîteva expoziþiide artã abstractã, una dintre ele am avut ocazia s-o vizitez personal. Rãmãsese acelaºi personajinventiv, pasionat de artã, mereu curios sã afle, sãcerceteze, sã experimenteze. Îl recomandasemrevistei Tribuna, þin minte, care-i publicase un setde poezii.

În luna septembrie a acestui an, Alexandru G.a aterizat la Cluj, împreunã cu mica sa familiealcãtuitã din soþia Cristina, argentiniancã deorigine, ºi bãiatul Dai, un vietnamez înfiat, acumîn vîrstã de 17 ani. Cîþiva dintre foºtii lui colegine-am bucurat mult ºi ne-am întîlnit în fiecare zi,cînd la unul cînd la celãlalt acasã unde, printrefarfurii ºi pahare, am depãnat, normal, amintiridin viaþa noastrã de liceeni ºi, mai ales, din viaþade internat. Internatul se afla tot în incintaliceului de muzicã. Dormitoarele aveau paturisuprapuse, pereþi constant umezi ºi-un aer depeºterã. Pedagogul era un individ mic, subþire, pãrnegru ºi ochi cu priviri metalice, fãrã nici oaptitudine muzicalã, mereu încruntat, gataîntotdeauna sã dea pedepse. Îl însoþea, adesea, înraidurile sale, colegul B. pe care-l numea mîna luidreaptã. Laba lui dreaptã. Urechea lui dreaptã sau

stîngã. Colegul B. îi scurgea în urechi diverseºoapte despre ce fãceau unii dintre noi atuncicînd pedagogul nu era de faþã. Era, adicã,turnãtorul nostru cel de toate zilele pe care,uneori, îl mai cotonogeam fãrã niciun rezultatpozitiv. Dar colegul B. mai avea o sarcinã, unaabsolut uluitoare pe care eu o uitasem. Mi-aamintit de ea, cu mult amuzament, Alexandru G.,vechiul meu prieten. Un amuzament frisonant,dacã mi-e permis sã mã exprim astfel. Stingereaîn dormitoare se fãcea la ora 22 fix. Ne culcamadesea în trening, ca sã nu ne înþepeneascã frigul.Din cînd în cînd, la un sfert de orã dupã stingere,se deschidea brusc uºa ºi se aprindea lumina. Înpragul uºii apãreau pedagogul ºi laba lui dreaptã,colegul B. Pedagogul urla: picioarele la control!!!Atunci noi ne scoteam, rapid, labele picioarelorde sub pãturã iar colegul B. venea la patulfiecãruia ºi cu o mutrã sobrã, cu sprînceneleîncruntate de importanþa misiunii, le miroseaîndelung ºi profesionist, indicîndu-i pedagoguluipe cele care puþeau inadmisibil...Purtãtorul unorasemenea labe era trimis, urgent, sã le spele într-oapã demnã de Polul Nord. Oare cum de am pututsã-l uit pe mirositorul de picioare, un adevãratperssonaj demn de-o prozã mai scurtã ori mailungã, ba chiar demn ºi de-o piesã de teatru...într-un singur act? Ce minunat s-ar rãspîndi printrespectatori parfumul labelor elevilor inconºtienþidescoperiþi de propriul lor coleg, mirositorul depicioare!

Se credea victorios zeul Video, stãpânabsolut pe destinele omenirii, dupã ce ºi-aîntins cu viclenie momeala, reuºind sã-ºi

învingã apoi, pe rând, adversarii temuþi,ultraconservatori din Olimpul devenit subitdesuet din perspectiva imperiului sãu novator,fãrã precedent în istorie. Beneficia doar de ceamai eficientã reþea de subjugare a supuºilor, el,biruitorul. Nici „mâc” nu mai spunea Zeus,rivalul sãu etern din vechiul mit, acoperit totalde puhoiul imaginilor devoratoare. Au adormitla umbra confortului vizual toate nãlucilemiturilor antice. S-a rãzboit o vreme, e drept,cu eroi mãrunþi, mai tineri, rãsãriþi ca ciuperciledupã ploaia acidã în vasta pãdure techno, darfãrã vânã, astfel cã n-au ajuns sã-ºi cîºtigenemurirea visatã, urându-se de moarte între eiºi ucigându-se cu folos. Aºa se face cã a domnitsingur mai bine de un secol, învârtind cusatisfacþie moriºca succesului, înfiptã ostentativîn vârful sceptrului sãu dictatorial, atribuindu-ºimerite faraonice ºi culegând roadele tehnologieila vârf, instalate sub masca magieidivertismentului ºi a informaþiei prompte dincentrul aglomerat al Planetei pânã în capãtul eipustiu ºi fãrã ºanse de iluminare. N-avea de cesã se gândeascã la declin. Nici nu-l lua încalcul. Stãpân pe sine ºi pe reþeaua sa,supraveghea din cartierul sãu general ºi þineasub control pe virtualii lui adversari din afarã.Nici prin cap nu i-ar fi trecut cã pericolul va

veni din interior, din sistemul de el inventat ºidãruit oamenilor precum Prometeu a dãruitmuritorilor focul din Olimp.

ªi nici nu venea pericolul ãsta, dacã ar fifost mai atent cu publicitatea pãguboasã, înciuda profitului adus, care i-a intrat ca un virusletal în organism, invadându-i încet, dar sigur,reþeaua, sugrumându-l, intoxicându-l. S-a luptatcu zei ºi eroi viguroºi, dar cu târfa asta lacomãºi narcisistã nu ºtie cum sã lupte. La început l-aademenit cu ondulaþiile corpului ei de viperã,neºtiind cã stã în pat cu duºmanul cel maiperfid. ªi acum i s-a urcat în cap, devorându-icreierii. Curva dracului dã tonul în toate! Isteriapublicitãþii formeazã dependenþe, gusturi,comportamente ºi chiar conºtiinþe. Nu maiexistã nimic în afara pieþiei publicitare.„Dumnezeu din supermarket” vorbeºte prinreclame supuºilor, îndemnându-i sã-ºi tratezedepresiile prin „terapia shopping”. Viaþaspiritualã e înlocuitã cu „aºa-numita economie afericirii”, anunþatã în clipuri interminabile pecanale tv sau pe internet, propovãduind„Edenul consumerist” ºi instalând „tiraniamãrcilor” ca ultima utopie transfrontalierã avedetelor ºi bogaþilor de pretutindeni.

Abãtut, umilit, vizibil micºorat în ochiilumii actuale, poate chiar învins într-un fel,Video se simte mãturat pur ºi simpu de peesplanada prezentului, luatã în stãpânire cu

mulþi ani în urmã. Nu se aºtepta ca pericolul sãvinã ca lebãda vicleanã plutind pe apa liniºtitãa lacului în preajma Ledei. Mãturãtorii harnicidin piaþa publicitarã l-au marginalizatnumaidecât, trimiþându-l la colþul unde suntînghesuite de obicei toate mecanismele tehniceînvechite. Degeaba se credea un zeu important.Curând va fi uitat ca inventatorul beculuielectric. În centrul atenþiei a rãmas doaradoraþia nemãrginitã a obiectelor ºi adivertismentului, instituitã de noua lege areþelelor de comunicare. Goana de a acaparaobiecte ºi distracþie e trendul lumii de azi.Omenirea se lasã modelatã de valurilepublicitãþii insolente, cu toate cã nu recunoaºte.În aceste condiþii nu prea vede ce s-ar maiputea face. O fofoloancã obraznicã e maiputernicã decât el? Imberbii vânzãtori deproduse electrotehnice ºi cumpãrãtoriinepãsãtori, abulici, deveniþi între timpconsumatori înrãiþi de trivialitãþi candide, abiaîºi mai aduc aminte cã marele Video a fost otreaptã necesarã pentru ca aceastã intrusãorgolioasã ºi acaparatoare sã se poatã cãþãra pespatele lui pentru a deveni farul unei lumiplutind în derivã pe valurile întâmplãtoare aleprogresului.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3300 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

zapp media

Piaþa publicitarãAdrian Þion

rânduri de ocazie

Mirositorul de picioareRadu Þuculescu

Meseria îmi cere sã arunc ochii pe afiºelepuse la vedere, sã am mãcar habar dece

se-ntâmplã în viaþa artisticã, chiar dacã puþinesunt spectacolele la care merg pânã la urmã.Cât despre concertele de muzicã popularãlucrurile stau încã mai rãu, pentru cã, dupã ceam slujit cu mare dragoste breasla iubitorilor defolclor de pe la 20 de ani ne-mpliniþi pânã-nziua de azi, ºtiu cã nu prea am la ce mã aºteptabun pe tãrâmul acesta, unde nou înseamnãprimejdie de rãtãcire, de poluare – termenullivresc pentru spurcare. Dar întâmplarea a fãcutca, mai zilele trecute, sã dau nas în nas cu oveche prietenã, cântãreaþã cu har, care, dupãdouã vorbe schimbate în pripã, m-a întrebat ladespãrþire: „vii la spectacolul de desearã?”„Care... spectacol?” am îngãimat încurcat. „Mãidragã, Crucea Roºie îºi serbeazã ziua, în 4 iulie,ca americanii ºi facem ºi noi un pustiu de bine,zicând o hore-douã” m-a lãmurit ea, cu aplecarea spre ºagã pe care i-o ºtiudintotdeauna. Aºa cã, hai sã mã duc!, mi-amzis.

Cãutând loc de parcare în buricul Clujului,am pierdut minute bune, aºa cã am reuºit sã-ntârzii, lucru pe care îl detest... la cei din jur.Am intrat pâº-p⺠în sala în care, în fapt, seintrã ºi se iese oricând tropãind, chiar ºi la con-certele simfonice ºi m-am pus uºurel pe primulfotoliu gol (erau destule). Pe scenã, într-un colþ,un domn distins, cu barbã, vorbea. Dar cumvorbea! Cu emfazã, declamatoriu, cu cuvinteumflate, uneori nazalizate, culcându-se pevocale, lãsând pauze gândite cu ascunziº - unpersonaj caragialesc. „Mãi, ãsta-i popã” mi-amzis în gând, dupã numai douã-trei vorbe. Sevedea de la o poºtã deformaþia profesionalãlãsatã de miile de predici. „Nu-i bai, hai sãvedem ce vrea omu’ ”. ªi-am aflat îndatã, pen-tru cã, dupã ce ne-a lãsat sã înþelegem pe undepãstoreºte, sfinþia-sa a prins a se lãuda, pe oco-lite (dupã cum ºi-o fi închipuit dumnealui) cutruda depusã în acþiuni filantropice (bunulsamaritean) ºi cu funcþiile de conducere prin nuºtiu ce aºezãminte ale Crucii Roºii. Despreasemenea fapte, este absolut obligatoriu sã vor-beascã, întotdeauna, alþii, nu individul în cauzã.Mi-am ºi amintit de un îngrãmãdit de pe vre-muri, sculã comunistã pe la fostul U.T.C., care-ºi începea „alocuþiunile” cam aºa: „Eu, încalitate de prim-secretar...” În fine... Dintr-una-n alta, am aflat o mulþime de lucruridespre domnu’ pãrinte, inclusiv cã una dintrenepoatele dumniei-sale e cãsãtoritã cu un oare-care demnitar olandez. Da, foarte interesant,lucru demn de-a fi spus pe o scenã, nu? „Ehei,pãrinte, place-þi în faþa lumii...” a ºoptitdrãcuºorul meu personal ºi veþi vedea dvs.,dragi cititori de bunã credinþã, cã multe dintrecele ce aveam sã le vãd eu în seara de care vãpovestesc, erau strâns legate de lucrãrile Satanei.

Odatã trecut discursul de amvon, a începutspectacolul în sine. (De fapt, ºi pân-atunci asis-tasem tot la un fel de spectacol). Protagoniºti -orchestra Cununa Transilvanã (trupã bunã, deºidecimatã de...belºug) ºi soliºtii casei, oamenidestul de plictisiþi de propria soartã, îngânândaceleaºi cântecele din vremuri imemoriale. Dar,au fost ºi invitaþi. Dintre ei, unul a sãrit în ochi,

fiindcã ãsta-i era þelul. Numai ce vãd cã, dupã oprezentare destul de-mpleticitã, dirijorul iese dinscenã ºi din culise îºi face apariþia, în reveren-dã,... pãrintele Cristian Pomohaci. Tuns scurt(nici urmã de cei doi zulufi frontali mijiþi desub cãciulã), smerit, cu ochii în pãmânt. Mãrog, aproape cu ochii în pãmânt. Cu glas stins,ne-a servit o altã predicã prost mascatã, în care,ni s-a povestit cum, chipurile, dintre mariisoliºti ai vremii (toþi iubitori de arginþi), niciunul n-a consimþit la o prestaþie benevolã,numai el, umilul slujitor al nãpãstuiþilor, a venitcu inima largã sã ne cânte douã pricesne. (Aufost trei, dar ne-a luat uºurel dom’pãrinte, cuduhul blândeþii). Nu mai era nevoie, dar cuvân-tul priceasnã m-a izbit drept în moalele capului,fiind eu un mare ºi declarat duºman al infiltrãriipe ºest a acestui imn liturgic în folclor. „Aºa-þitrebuie, dac-ai venit!” chicoti sarcasticdrãcuºorul meu. ªi unde nu-ncepe popabistriþean o peltea lacrimogenã, în care nicimuzica nici cuvintele nu aveau nici în clin niciîn mânecã cu þãranul român, bietul de el. „Lasã,place lumii, fã-te cã n-auzi, e o searã apioºeniei” mi-am zis. ªi dacã lucrurile s-ar fioprit acolo, aº fi uitat. Dar nu! PãrinteleCristian (ce nume... predestinat!), avea pregãtitsau urzise la moment (dacã-i aºa, brava lui!) unplan viclean. Rosteºte, cu privirea plecatã ºi nuprea: „Dragii mei, ca sã vã mai cînt o priceasnãam sã cer chiar acum încuviinþarea ÎnaltPreasfinþiei Sale, mitropolitul Andrei”. Apoicoboarã cele trei scãri, trece de-a lungul întregiisãli, urcã la balcon ºi îngenunchiazã cucernic infaþa înaltului prelat, implorând binecuvântarea.Mulþimea – cu ochii dupã el, ca un lan defloarea-soarelui. Unii chiar s-au ridicat înpicioare, sã nu piardã cumva epocala fazã.Adicãtelea ce tocmai sãvârºea popa Pomohaci?Îi forþa mîna mitropolitului, prins la-nghesuialã, sã-nchidã ochii la cârdãºia sa cu lumea artisticã,„lucrare” neîngâduitã din principiu unui preot ºipentru care, zic gurile rele, pãstorul-horitor ar fifost tras de urechi în repetate rânduri pe laEpiscopie. Bun moment! Demonic plan!Sclipitor gândit ºi admirabil pus în faptã! Cãsceneta de teatru popular a fost penibilã pentruorice om cu scaun la cap, asta-i altceva. ªi undenu-ncepe popa nostru, strângând în pumn indul-genþa proaspãt dobînditã ºi râzînd triumfãtor însinea sa, o a doua priceasnã, provocînd la con-lucrare ºi publicul dus-la-bisericã ºi apoi o atreia, aºa, ca sã ne sature bunul Dumnezeu demornãieli de stranã. „Ãsta-i de-al meu!”, jubilãiar Aghiuþã, „abia-l aºteptãm...dincolo, cucazanele sub presiune, cã doar viaþa asta-iumbrã ºi vis, nu-i aºa?” ºi-avea dreptate uceniculÎntunecatului. Cãci, de sub pojghiþa de smereniea popii, rãzbãtea o neþãrmuritã dragoste demãrire, de bãgare în seamã, de adulare, deovaþionare, de ridicare în slãvi. De unde ºtiu??Pãi ºtiu pentru cã ºi eu am pãcatul acesta demoarte, de era sã m-atârn în ºtreang atuncicînd, într-o clipitã, mi s-a luat dreptul de-a maiscoate scripca-n faþa lumii. ªtiu ce-nseamnãextazul gloatei, admiraþia fãrã margini lãrgitã pesute de chipuri, opiul aplauzelor. C-ajungi de nute mai poþi lãsa de euforia balonului de spumã,unii îmbãtrânind nedemn din aceastã pricinã ºi

cãþãrându-se târâº-grãpiº pe podium (chiar dacãnu-i mai þin mãdularele scârþâinde) numai pen-tru a mai cerºi jalnic un dram de neuitare. Însãeu sunt un pãcãtos care ºi-a arvunit de multsejurul în Iad. Vorba-ceea, care s-a cântat devreo câteva ori în spectacolul nostru: „Lumeaasta nu-i a me / Aialaltã nici aºe”. Eu am sem-nat cu bunã-ºtiinþã ºi demultiºor pactul à laFaust dar oare popii ãºtia avizi de glorie îºi dauseama ce loc cu verdeaþã îºi pregãtesc?

S-ar putea crede cã sunt ateu. Nu-i aºa,numai cã viaþa mi-a limpezit niºte adevãruri.Am crescut ani buni într-o casã de preot,pãrinþii mei fiind prinºi cu greutãþile traiului.Am vãzut acolo cã popa satului poate fi mâncatde apucãturi de care un om de rând s-ar ruºina.Apoi, tatãl meu era peste mãsurã de evlavios –o evlavie puhavã, aveam sã constat mai târziu –aºa încât mã silea sã-nvãþ rugãciuni ºi mã duceacu arcanul la slujba de duminicã. Prin urmare,premize pentru o viaþã religioasã ar fi existat,numai cã ele au avut un efect de bumerang: amînceput sã cercetez (marea spaimã a„divinitãþii”) ºi-am descoperit goliciunea dog-melor ºi ipocrizia clerului. Eu vãd sacerdotul cuvocaþie acoperindu-ºi trupul descãrnat cuveºminte ponosite, încingându-se cu o funie,târâind încâlþâi scâlciate de calea apostolatului ºiîmpãrþind nevoiaºilor ultimul bãnuþ. Pentru cãpreoþia nu-i o meserie ci o Golgotã. Mã gândesccu groazã ºi dispreþ la averile mãnãstireºti, latezaurul Vaticanului, la patrafirele cusute cu firde aur, la aprigele lupte intestine pentru putere.Parcã mai ieri-alaltãieri, pe-aici pe lângã noi, afost musai sã se înfiinþeze o nouã mitropolie,un preaînalt riscînd sã rãmânã fãrã mitrã. Pelângã toate acestea, cele câteva sute de Euro pecare nuntaºul mulþumit le-nghesuie în pungapãrintelui Pomohaci (atunci când îºi ia dezlegareºi mai calcã pe la câte-un ospãþ), sunt floare laureche! Mai ales ca-i ia pentru... parohie... Mãmai gândesc la amestecul bisericii în politicã, lamanipularea norodului, la maleficele învoieli cutorþionarii... În vremea ciumei roºii numai omânã de pãstori cu chemare ºi-au lãsat ciolaneleprin ocne, înalt preasfinþii nu s-au înghesuit latemniþã. Au mai fost ºi printre ei prigoniþi darpuþini. Preafericitul patriarh de altã datã, în locsã-i fi rãmas numele ca primul martir de laSighet, a supravieþuit timpurilor de ocarã,clevetitorii mârâind cum cã fusese pe dupã capcu Securitatea. În schimb, tatãl meu, un anonimdascãl de þarã cu minte largã, n-a cãzut la-nvoialã cu Belzebut ºi de-aceea a chinuit ºapteani pe la Aiud, Ocnele Mari ºi Capul Midia. Osã se spunã cã pãdure fãrã uscãturi nu se aflã.În pãdurea clericalã nu stã-n picioare zicala!Acolo-i loc numai pentru stejarii trainici ºi prea-înalþi cu-adevãrat. Restul sã coboare între laici.

Aºa cã faceþi bine ºi daþi-vã jos de pe scene,sfinþilor pãrinþi. Sãvârºiþi-vã traiul în ascezã,smulgeþi-vã din carne vie plãcerea vinovatã de avã asculta vorbind sau cîntând în public. ªi maiaduceþi-vã aminte cã binefacerile nu se trâmbiþã.Vi se vede coada stufoasã pe sub blana MieluluiDomnului.

3311TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

Mugurel Scutãreanu

opinii

Lupii în blanã de oaie

În perimetrul dramatic ºi spectacular latino-american, personajul de teatru ºi operã DonJuan/Don Giovanni se afirmã prin cultura

perifericã, sub-urbanã, hispano-metisã, marcând oascensiune ce culmineazã în re-alfabetizareaperformativã a subiectului. Fenomenul “afecteazã”nu doar prelucrãrile literare ºi dramatice, ci ºiviziunile regizorale ale operei Don Giovanni deMozart. Modelul de donjuanism detectabil înversiunile pieselor lui Eduardo Manet ºi DerekWalcott ºi în interpretarea provocatoare a opereilui Mozart propusã de Peter Sellars rezoneazã cumodelul personajului din romanul Juan Criollo(1927) al cubanezului Carlo Loveira (1882-1928).Don Juan-ul creol este un choteador transformatdin choteo, o figurã definitorie pentru ADN-ulcompozit al burlador-ului din zona sub-culturalãdin Puerto Rico. Termenul defineºte modul sãude acþiune, atitudinea dominantã, agresivã,magnetismul sãlbatic ºi hiper-sexual, esteînconjurat de valori grosolane, format într-unanturaj pestilenþial, morbid, manifestã pulsiuniauto-distructive. Don Juan-ul zonei este provenitdintr-un mediu abject nutrit din bestialitatea lumiisãrace, colecþionar de femei din toate rasele,metise ºi creole.

În dramã, diluarea violenþei este suprapusã peexacerbarea teatralitãþii. Forma, jocul de planuri ºitehnicile de producere de spectacol suntprioritare. Personajul apare la dramaturgul franco-cubanez Eduardo Manet în L’autre Don Juan ºi laautorul din St. Lucia, laureatul Nobel DerekWalcott în piesa The Joker of Seville. L’autre DonJuan este o adaptare a pieselor spaniole dupãmodelul Calderón de la Barca ºi Lope de Vega dinsecolul XVII, scrisã pentru un festivalinternaþional de teatru cu tentã experimentalã.Sursa este piesa lui Juan Ruiz de Alarcón (1580-1639), Las paredes oyen, plasatã pe fondultendinþei anilor ’60 de reluare a repertoriuluiclasicismului spaniol (perceput pânã în acelmoment ca teatru non-elitist specific scenelorpopulare) ºi francez. Modelul este declanºat deactorul ºi regizorul francez Denis Llorca(montarea variantei scenice a Cid-ului deCorneille, la Théâtre de la Ville din Paris, 1972,în care personajul adãugat este Guillem deCastro, 1569-1631, sursa autenticã a Cid-ului).Manet reabiliteazã dramaturgul ºi lucrarea Lasparedes oyen contribuind cu o scriiturã dramaticãpe tiparul minimal din tehnica cinematograficã afilmului anilor ’60 la Havana ºi pe plurilingvism(elemente autentic cubaneze ºi limbajul umoristiccaraibean vulgar). L’autre Don Juan este orientatcãtre subiectul autentic ce domina scena teatralãºi muzicalã a secolelor XVII ºi XVIII, manevre deteatral provenite din formulele piesã în piesã,teatru în teatru, personaj în personaj, rol în rol,cadru în cadru etc., “puneri în abis” susþinute deprelucrarea registrelor textual-vizuale ºi prinindicaþiile muzicale. Fiecare personaj are uncorespondent într-un instrument sau într-un duosau trio instrumental. Alarcón este descris prinflaut, ritm ºi armonii de flamenco ºi citate dinandaluzul Manuel de Falla, Noches en losJardines de España (piesã pentru pian ºiorchestrã), corida este executatã în pantomimã,

castagnete ºi flamenco, imagini slow-motion dupãfilmul mut, uciderea taurului este susþinutã deuvertura la opera Carmen de Georges Bizet.Spaniolismul este dominant (spagnolade), indicatdin orice sursã, cuvânt, personaj, miºcare, dans,muzicã, ambianþã, recuzitã etc.

Spiritualitatea din sfera culturalã “marginal㔺i arhaicã a insulelor Caraibe creeazã un DonJuan (Derek Walcott, The Joker of Seville, 1974)resuscitat teatral prin coduri de performancetribal cu rãdãcini africane, plasat în centrul uneiistorii violente a colonialismului. Drama susþine operformativitate aflatã la graniþa dintreantropologic, experimental, comercial, culturaCaraibelor bazatã pe imitaþie, mimetism (cultureof mimicry), pe poziþia în “umbra”americanismului ºi a post-colonialismului britanicºi francez. Piesa The Joker of Seville propuneexpresivitãþi noi, “eficacitate”, sinestezie,hiperstimulare senzorialã, orchestraþie de acþiuniºi simboluri arhaice afro-caraibiene, incandescenþã,muzicã, ritm, miºcare ritualicã, spectacol teatralcu funcþiunea de festivitate religioasã cu puternicemixaje de sacralitate tribalã ºi mister creºtin,corporalitate ºi impuls muzical-ritmic descins dindansurile bongo, kalinda, shango, limbo, dinenergia ºi simbolurile carnavalului Indiilor deVest.

Un moment aparte îl reprezintã anul 1985,care aclimatizeazã opera ºi personajul mozartianDon Giovanni în zona avangardei teatruluifeminist din Mexic, Compania Divas (JesusaRodriguez ºi Liliana Felipe). În Europa, dramafeministã Don Juan cunoaºte deja abordãricurajoase (Belgia: Suzanne Lilar, Le Burlador,1946, Claire Lejeune, Ariane et Don Juan ou Ledésastre, 1997; Italia: Dacia Maraini, Don Juan,1976, Giovanni Tenorio, 1988, etc). DonnaGiovanni este o versiune “scandaloasã” a operei,gânditã prin mixaje stilistice de la cabaret,tragedie anticã, commedia dell’arte sau sketchpânã la elemente de ritual pre-columbian,omogenizate prin albur (ironie specific mexicanã).Jesusa Rodriguez mãrturiseºte experienþa transeinahualismo (ritual magic de posesiune),direcþionatã absorbþia totalã a actantului,emoþionalã ºi fizicã, incompatibilã cuinterpretarea teatralã europeanã. Implicã termenulihyiot (sufletul care pãrãseºte corpul), întrupareatemporarã ºi trecerea dintr-un personaj în altul.Fenomenul suportã rularea celorlalte personaje înrolul Don(na) Giovanni (un moment ºocant esteduetul La ci darem la mano interpretat de DonOttavio cãruia i se aplicã sâni falºi etc.). Mesajulîntregii compoziþii este libertinajul din noi toþi,donjuanismul, inclusiv cel feminin.Acompaniamentul este asigurat, pe scenã, de unsingur instrumentist, pe baza reducþiei pentrupian a partiturii lui Mozart “pigmentatã” cuocazionale “comentarii” muzicale, improvizaþii dejazz sau citate parodiate din lucrãri de Beethoven,susþineri vocale de “voce brutã”, o parodiere astilului bel canto, sub paleta excentricã deinterpretare (Donna Anna apare ca tragedianã dinteatrul grec; Comandorul, o interpretã de culoarecu costum ºi turban alb, costumaþia tradiþionalã anegrilor de pe plantaþii, iar în final, ca personaj

ritual, o posibilã aluzie la personajul aztecCoatlicue, element obsesiv pentu JesusaRodriguez etc). Elementele locale ºi violenþaimaginii ºi expresiei ritualice din momentulcondamnãrii eroului construiesc în DonnaGiovanni o texturã spectacularã încãrcatã deinformaþii culturale, antropologie teatralã,densitate de simboluri, trimiteri cãtre arta vizualãeuropeanã ºi central-americanã.

Controversatul regizor american Peter Sellars –al cãrui stil trebuie aliniat nonconformismuluispectacular postmodern cãtre care se orienteazãRobert Wilson, Lee Breuer, Richard Foreman, IuriLiubimov, Laurie Anderson, Bill Irvin sau RichardSchechner – propune una dintre cele maiprovocatoare montãri ale operei mozartiene. DonGiovanni este un gangleader ºi dependent dedroguri plasat într-un cadru din Harlemul spaniolal New York-ului contemporan. Energia, violenþa,lupta sunt spiritul lumii marginale suburbane încare dominã forþa fizicã a rasei afro-americane ºi aaltor mixaje rasiale. Don Giovanni ºi Leporellosunt gemeni, interpreþi de culoare, personaje ale“aristocraþiei” lumii interlope dintr-un ghetouperiferic newyorkez cu trãsãturi juancriollice.Interesul regizorului pentru opera mozartianãîncepe în 1980, când la vârsta de 23 de ani puneîn scenã, pentru prima datã, sub semnulnonconformismului, o versiune de Don Giovanniîn cadrul Festivalului Monadnock Music dinManchester, New Hampshire. Montarea estecalificatã de presã drept “un act de vandalismartistic” datoritã politicii radical reformatoare depunere în situaþie a textului muzical. Versiunea vadeveni model ºi va stabili trãsãturile definitorii alemontãrilor ulterioare semnate de Peter Sellars, vaimpune noi repere actoriei, regiei de operã pliatãpe o abordare vizualã a textului muzical. DonGiovanni din 1990 este a treia lucrare din seriamozartianã, dupã Cosi fan tutte (plasatã înMassachussets la Cape Cod) ºi Nunta lui Figaro(înconjuaratã de un cadru ce aminteºte de TrumpTower din New York). Dar punctul culminant alseriei este mozartianul Don Giovanni plasat încadrul blaxploitation al anilor ’70, filme decategorie inferioarã, cu actori de culoare, cusubiecte din viaþa marginalã a metropoleloramericane. Personajele sunt proxeneþi, vânzãtoride droguri sau oameni de sub poduri, în costumespecifice, jachete de piele neagrã, arme moderne.Don Giovanni este, în acest context, o povestedespre crimã, viol, damnare, agresivitate ºicruzimea situaþiilor mozartiene traduse în termenicontemporani. Acþiunea, situaþiile scenice suntplasate sub semnul violenþei extreme, cu lupte deperiferie, arme de foc, cuþite, elemente de miºcaredin karate ºi jujitsu.

Codurile teatrale inedite, performance-ul,extinderea rasialã cãtre zona afro-americanã(montarea lui Sellars) ºi metamorfoza sexualã(Compania Divas din Mexic) sunt momentecruciale în parcursul regizoral al lui DonGiovanni, un punct de pornire pentru viziunileradicale – Claus Guth, Calixto Bieito sau regizoriiasociaþi cu miºcarea extremã est-germanãRegieoper – ce dominã scena internaþionalã laînceputul secolului XXI.

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3322 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

teatru

Un Don Juan hispano-afro-american

Alba Simina Stanciu

Inaugurez o secþiune nouã, ‘mari sportivi, mariactori’, o secþiune în care voi acorda atenþiacuventiã unor vîrfuri sportive ºi artistice precum

Johnny Weissmuller (înot), Bruce Lee (arte marþiale),Arnold Schwarzenegger (arte marþiale, culturism), JeanClaude Van Damme (arte marþiale), Zinedine Zidane(fotbal), nu sînt singurii desigur.

Sînt convins cã numele Carlo Pedersoli nu vãspune mare lucru. Nãscut în 1929, la Napoli, CarloPedersoli a fost primul înotãtor italian care a înotat100 m liber sub 1 minut, 59.5, record stabilit la 19septemebrie, 1950. Prin apropiere, se impune o paran-tezã, veþi vedea cã Johnny Weissmuller a fost primulînotãtor american sub 1 minut pe suta de metri!

Revin la Carlo Pedersoli. A reprezentat Italia ladouã ediþii ale Jocurilor Olimpice de varã. Primaprezenþã este cea din 1952, Helsinki, Finlanda, undereuºeºte un 58.8 în serie ºi un 59.o în seria semifinalã‘A’. Este ediþia în care Clarke Scholes (Statele Unite)devine campion olimpic pe 100 m, cu 57.4. Tot laHelsinki, Pedersoli reprezintã Italia în ºtafeta de 4 x200 , alãturi de Egidio Massaria, Angelo Romani ºiGiovanni Paliaga, cei patru oprindu-se în semifinale.

A doua prezenþã olimpicã este cea din 1956,Melbourne, Australia. La cei 27 de ani, Carlo Pedersolieste ºi cel mai în vîrstã participant al Italiei. Cu toate

aceastea, reuºeºte pe 100 m, 58.5 în seria IV-a,oprindu-se în seria semifinalã cu 59.0. Campionolimpic va fi Jon Henricks (Australia) cu 55.4.

Mai trebuie amintite la rezultate sportive, un loc 2la Jocurile Mediteraneene (1951, Alexandria, Egipt;timp 57.5), un loc 2 la Campionatele Europene (1950,Viena; 57.9), toate pe aceeaºi distanþã de 100 m.

Nu sînt singurele rezultate sportive. CarloPedersoli a fost component al echipei de polo SocietaSportiva Lazio, team cu care devine campion naþional,1957. A fost ºi component al lotului naþional de poloal Italiei. Meritele sale sportive au fost recompensatenaþional, referindu-mã la conferirea distincþieiCaimano d’Oro (17 ianuarie, 2005, cea mai înaltã dis-tincþie a Federaþiei Italiene de Nataþie), respectivlicenþa de antrenor, primitã în 2007, la aniversareacelor 77 de ani!Actorul Bud Spencer? Actorul trece pe primul plan,el este cel mai cunoscut, cel mai iubit filmele salecontinuã sã intereseze, sã fie revãzute cu mareplãcere. De unde acest pseudonim? Bud vine de lacelebra bere... Budweiser. Spencer de la un altcunoscut nume, Spencer Tracy. Alãturarea s-a doved-it de succes atîta timp cît memorabile rãmînpeliculele ‘Detectiv cu greutate’ (1993), ‘Piedone înEgipt’ (1979), ‘Piedone africanul’ (1978), ‘I se

spunea Buldozerul’ (1978), ‘Piedone, comisarul fãrãarmã’ (1975), ‘Comisarul Piedone la Hong Kong’(1975), ‘Banana Joe’ (1982), ‘Miami Supercops’(1985), ‘Cîntînd în spatele paravanului’ (2001).Alãturi de Terence Hill (pe numele real MarioGirotti), realizeazã nu mai puþin de 17 pelicule!, totatîtea pãcãute momente. Am amintit peliculeleimportante pentru Bud Spencer, trebuie amintit ºidebutul pe marele ecran cu un rol episodic,‘Imperial Guard’ în ‘Quo Vadis’, 1951, film de refer-inþã (ºapte nominalizãri Oscar; douã Globuri deAur), în regia lui Mervyn Le Roy, cu Sophia Loren,Peter Ustinov, Robert Taylor, Deborah Kerr,Elizabeth Taylor.

Eratã: Dintr-o regretabilã eroare, în textul meu din nr.215, am indicat 1944 ca an de naºtere al lui Al.Cãprariu. Anul real al naºterii sale este de fapt 1929.

(D.ª.)

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3333TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

libere ideologic ale artelor decorative, beneficiind ºi deoportunitatea deschisã de „familia domnitoare” aRomâniei, care a fãcut „greºeala” de a transfera oparte din accentele politico-ideologice ale artei dindomeniul tradiþional academic în cel al artelor„industriale”, deschizând, astfel, „o cutie a Pandorei”care a facilitat apropierea artiºtilor de întreprindereaeconomicã ºi oferind un larg potenþial de hrãnire, curesurse nelimitate, domeniului artelor vizuale. Ooportunitate „fatalã” pentru sistem, dar care nu a fostscãpatã de artist. Atelierul sãu, explodând decreativitate ºi potenþial de inovaþie, se mutã în mediulindustrial, la fabricile Iris ºi Porþelanul, undedescoperea materiale ºi mijloace pe mãsura calitãþilorsale.

În anii 1968-1972, ani ai deschiderii ideologice ºipolitice, Spãtaru a fructificat cu rapiditate - prinparticipãri la expoziþii ºi prin obþinerea de premiiinternaþionale - atât calitãþile sale de modelator, cât ºipe cele de desenator, devenind o personalitate denecontestat a artei noastre contemporane, evaluândcu fineþe lipsitã de ostentaþie surprinzãtoarea sapoziþie „strategicã” pe care ajunsese sã o „dispute” cusubtilitate atât cu factorii politico-administrativi locali,cât ºi cu „imperativele economice” ale construcþieisocialiste. În anii care au urmat acestei fastuoaseeliberãri de resurse, artistul a stat ascuns precumregele Midas în spatele comorilor dobândite, apãrândcu tenacitate punctele de vedere ºi realizãrile dintinereþe, urzind cu febrilitate cãile de eliberare aledrumurilor înnãmolite, de salubrizare doctrinarã, amareei ideologice care începuse sã se manifeste.

În „orfevrãriile” comunismului, continua sãconstruiascã - lucru cunoscut doar de apropiaþi - ooperã majorã care urma sã consacre ºi sã glorifice

apropiatul sfârºit al epocii comuniste. Cum l-aperceput în aceastã perioadã de reculegere tristã,Andrei Pleºu îl caracterizeazã acum cu o eclatanþãincontestabilã: Mircea Spãtaru a devenit, pentru noitoþi, în ultimii ani, o emblemã a tãcerii. ?tiam cã s-adedicat, la Cluj, profesoratului, dar nu aveam nici oreprezentare a creativitãþii sale. Naturã secretã,retractilã, el pãrea a fi consimþit unui inflexibil boicotde sine. Am fost cu atât mai suprinºi sã-l vedemreapãrând în forþã, cu un atelier supra-încãrcat, cu unrepertoriu abundent, gata sã invadeze spaþii oricât devaste. Înãlþat deasupra tuturor clasificãrilor tehnice,sculptor, ceramist ºi pictor deopotrivã, Spãtaru ni searatã, astãzi, ca o avalanºã în plinã desfãºurare, ca oexplozie. El pare sã fi acumulat, în prelunga sa tãcere,o experienþã a sacrificiului, o competenþã a dureriicare, pentru românii Revoluþiei din decembrie 1989,capãtã sensul unei premoniþii.

Rareori un om atât de nesociabil reuºeºte sã fieun interlocutor atât de sonor. Iconografia sa brutalã,sângeroasã, are ceva din impudoarea terorizantã aunui mormânt deschis. ºi totuºi, datoritã materiei încare se exprimã (porþelanul), ea se cupleazã cu ostranie graþie; coºmarul e sticlos, translucid, oroarea eimponderabilã. L’insoutenable légérté de la mort - îþivine sã spui, cu gândul la romanul, celebru, al luiKundera. Te simþi agresat de fiecare detaliu, dar regiaformalã a ansamblului te liniºteºte aºa cum teliniºtesc lacrimile, dupã o mare dramã. Parcurgi uneseu despre cristalinitatea dezastrului, despreposibilitatea de a domestici dezastrul princontemplare. (1)

Aceasta era impresia care se revãrsa din prima saexpoziþie de dupã Revoluþie. Tãcerile lui erauînºelãtoare, febrilitatea muncii sub sacrificiul uneirecluziuni acceptate era abia perceputã. Dupã primaRevoluþie televizatã din lume a urmat aproapeconcomitent ecoul ei în artele vizuale, surprinzând,printr-un ºoc însângerat, percepþia publicã nedeprinsãcu violenþa unui limbaj neobiºnuit din aniicomunismului, pentru un public constrâns sã-ºiacopere urechile, sã-ºi înghitã limba, ,,sã priveascã pe

furiº” adevãrul în faþã. Bienala de la Veneþia din anul1990 a consacrat moral aceastã dramã a poporuluiromân, justificând în ochii strãinãtãþii dezonorateleexcese ale unei societãþi sãlbãticite. Patetica ºiinflexibila revoltã s-a consacrat sub ochii miraþi aialtora, asemeni unui mormânt deschis din care seprodusese o nouã înãlþare.

Recenta sa reîntoarcere în acelaºi mormânt neînvãluie cu lumina insuportabilã ºi înfriguratã,sfidãtor nedreaptã, care a curmat firul vieþii lui.Aceasta, însã, continuã etern, prin propia-i operã: oapocalipsã înnãbuºitã neaºteptat, dar victorios, într-oîmplinire artisticã apoteoticã !

NotãAndrei Pleºu, Neliniºtea lumii de azi, în Secolul 20,

nr. 10-11-12/87, pag. 62-63, Uniunea Scriitorilor dinRomânia, Bucureºti, 1990

Reproduceri1. Mircea Spãtaru, Eminescu (foto Mircea

Dumitrescu)2. Mircea Spãtaru, Suplicii, colecþia Artexpert Gallery

Lumina insuportabilã amorþii(Urmare din pagina 36)

sport & culturã

Mari sportivi - Carlo Pedersoli,mari actori - Bud Spencer

Demostene ªofron

Mircea Spãtaru Mihai Eminescu

Nu de lipsa bunelor intenþii pot fi acuzaþiregizorii “vechiului val” (cei care au fãcutfilm ºi înainte de 1989) în anii

postdecembriºti – dincolo de lupta pentru posturiºi funcþii în structurile de organizare ºiorganismele de producþie ale breslei ºi de orgoliulauctorial, acesta din urmã necesar ºi stimulativatunci când are acoperire. Pe de o parte, eravorba de dorinþa de a spune adevãrul ºi numaiadevãrul ºi tot adevãrul, dupã cum am arãtat într-un episod anterior, despre o lume – aºa se credeacel puþin – revolutã; pe de altã parte, era vorbadespre dorinþa, fireascã ºi… de dorit oricând îndomeniu, de a atrage cât mai mulþi spectatori însala de cinema. Din pãcate, într-un moment cândfilmografiile ar fi trebuit consolidate ºi potenþate,majoritatea regizorilor români reuºesc maidegrabã sã-ºi compromitã cariera, în ciuda, înunele cazuri, a unui succes de casã conjunctural.Mã gândesc aici, vorbind despre regizorii care audorit sã atragã publicul cu orice preþ, în primulrând la Mircea Mureºan (Opera Prima la Cannespentru Rãscoala, ecranizare dupã Liviu Rebreanu,în 1965!) ºi la Andrei Blaier, regizori cu ofilmografie inegalã pânã în 1989, dar deincontestabilã valoare prin titlurile ei de vârf.Miss Litoral (1991), A doua cãdere aConstantinopolului (1993) sau mai târziul SexiHarem Ada Caleh (1999, prezentat pe ecrane în2001), din filmografia primului, nu depãºescnivelul unor scheciuri de televiziune. Numai cãceea ce este suportabil, poate chiar agreabil,câteva minute, extins la durata unui lungmetrajpoate deveni plicticos, ba de-a dreptul penibil. Nuîn altã situaþie se aflã Cornel Diaconu cuParadisul în direct (1994), acelaºi Cornel Diaconuce s-a dovedit a fi mai inventiv în filme decomandã socialã în care ideologicul covârºeapovestea: Salutãri de la Agigea (1984), despre“voluntariatul” unor liceeni pe ºantierul CanaluluiDunãre-Marea Neagrã, sau Niºte bãieþi grozavi(1987), despre isprãvile “eroice” ale unortractoriºti în timpul campaniei de varã, aseceriºului, pe vremea glorioasei agriculturisocialiste (din nefericire, mai consistentã decâtagricultura României contemporane!). Cât despreAndrei Blaier, deºi mai are o “zvâcnire” în Divorþdin dragoste (1991), satirã ratatã sub presiuneamomentului, prin Crucea de Piatrã (1994) ºiTerente – Regele bãlþilor (1995), compromisulartistic este atât de grosolan, încât peliculeledevin ininteligibile ca ansamblu, funcþionând celmult secvenþial, ca exerciþii pentru posibileviitoare filme.

Dar deceniul de care ne ocupãm, 1991-2000, aavut ºi filmele lui de referinþã, viabile ºi valabileîn perspectiva timpului (altele decât aledebutanþilor, de care ne vom ocupa în numereleviitoare ale Tribunei), cu precizarea cã avem învedere doar lungmetrajele de ficþiune destinatemarelui ecran. Cel mai constant, mai consecventcu sine regizor al momentului, dar nu numai,este Nicolae Mãrgineanu. Deºi mai puþinspectaculos decât congenerii sãi – MirceaDaneliuc, Dan Piþa, Mircea Veroiu, ConstantinVaeni º.a. –, Mãrgineanu, la fel ca regretatulAlexandru Tatos, ºi-a construit filmografia cumigalã, evitând compromisul ideologic sau estetic.Este regizorul român pe care Revoluþia nu l-adescumpãnit, nu l-a “zãpãcit”, nu l-a debusolat ca

pe majoritatea colegilor. Cele trei filme de cinemape care le-a realizat în anii ’90 denotã echilibru,bun simþ ºi un funciar simþ al mãsurii,caracteristici care-i marcheazã de altfel întreagaoperã ºi care l-au ferit de excese ºi de ridicol.

Turnat la cald, în 1990-1991, pe un scenariuscris înainte de 1989 de Augustin Buzura,adaptare cinematograficã a romanului Feþeletãcerii al acestuia din urmã, Undeva, în est (1991)este primul film românesc care prezintãcolectivizarea aºa cum a fost ºi, tangenþial,vorbeºte, tot din perspectiva realitãþii istorice,despre rezistenþa armatã anticomunistã dinRomânia. Filmul nu are, din fericire, accenterevanºarde, patetismul este bine temperat, chiardacã o dihotomie existã: comuniºtii sunt rãi –“rezistenþii” sunt buni. Atâta doar cã regizorul îºicontroleazã foarte bine partizanatul, ceea ceconferã viabilitate nu atât poveºtii în sine, oricumbine articulatã încã din roman, cât asigurãverosimilitate persoajelor, indiferent în ce tabãrãse aflã, acþiunile, racþiile, opþiunile acestora fiindnormale – atât de “normale” cât permiteauvremurile. Fãrã a fi o capodoperã, Undeva, în estrãmâne un film important, o mãrturie de bunãcredinþã având ºi acoperire esteticã.

Capodopera lui Nicolae Mãrgineanu, dinîntreaga sa filmografie, este Priveºte înainte cumânie (1993), pe un scenariu de PetreSãlcudeanu, pariu mai riscant decât precedentulfilm prin ancorarea în realitatea imediatã,“verificabilã”, actualitate care în cazul luiMãrgineanu s-a dovedit a fi mult mai puþinperisabilã, ca abordare cinematograficã, decât încazul majoritãþii regizorilor români care s-auarãtat interesaþi de actualitate sau de trecutulapropiat. Priveºte înainte cu mânie este un filmlucid ºi crud, un film al agoniei, o priviredramaticã asupra „noii”, adicã postdecembristecondiþii umane, printr-o nedoritã simetrie cu„omul nou” comunist. Erou (Remus Mãrgineanu),muncitor pe un ºantier naval, cu ani de detenþiela activ pentru cã a fãcut o grevã pe vremea luiCeauºescu, asistã neputincios la destrãmareafamiliei, la pierderea identitãþii, la anihilareastatutului sãu de om: „Moartea unei familii – ospune filmul –, cu morþile ei fizice ºi morale dinimediata noastrã apropiere, este mai mult ºi cutotul altceva decât un «eveniment al zilei», estestrigãtul de alarmã, de disperare, al unor oameniajunºi la capãtul puterilor, al unor valori moralesacrificate cu bunã ºtiinþã, de dragul unormeschine, corupte ºi ordinare jocuri de culise(practicate la toate nivelele sociale, de cãtre«teroriºtii de ieri, fripturiºtii de mâine»): cum sãnu priveºti înainte cu mânie?” [v. Cãlin Cãliman,Istoria filmului românesc (1987-2000), Bucureºti,Ed. Fundaþiei Culturale Române, 2000; p. 448].Memorabil ultimul cadru: copilul, mezinulfamiliei, privind, înspre ce?, cu o privire goalã,lipsitã de conþinut – de inocenþã sau de revoltã –,un stop-cadru ca un reproº, ca o lacrimã pechipul unei statui.

Personajul propus de scenaristul RãsvanPopescu în Faimosul paparazzo (1999) este unfotograf profesionist (paparazzo – termen lansatîn La dolce vita al lui Fellini, desemnând unfotograf care vâneazã senzaþionalul) angajat înurmãrirea unui senator încurcat cu o minorã. Peun scenariu „abundând în poncifuri jurnalistice,

regia brodeazã, rotunjind secvenþã de secvenþã, cumigalã de artizan, un cinematograf de uimitoarecalitate.” (v. Tudor Caranfil, Dicþionar de filmeromâneºti, Bucureºti, Ed. Litera Internaþional,2002, p. 79). Cuibuºorul de nebunii aldemnitarului este o camerã dintr-un hotel demâna a doua. Pentru a-l putea supraveghea zi ºinoapte, Gari, „faimosul paparazzo” (partiturãexcelent susþinutã de Marcel Iureº), se instaleazãîn mansarda casei de vizavi, locuitã de Miss, oprostituatã de cartier cam fanatã (Maria Ploaeîntr-un rol de referinþã). Pentru meserie, dar ºipentru bani, el îºi neglijeazã familia, ajungând sãse mute cu totul la aceasta. Farmecul viril albãrbatului, pe de o parte, forþa ºi siguranþaacestuia, pe de alta, o fac pe Miss sã seîndrãgosteascã de el, iluzionându-se cã a gãsitomul care poate sã o apare ºi sã îi ofere puþinatandreþe de care are nevoie. Dupã sãptãmâni depândã, Gari îºi duce la bun sfârºit „misiunea”,realizând fotografiile compromiþãtoare ºi opãrãseºte fãrã un cuvânt mãcar. Simpluinstrument în mâinile „sãrmanului paparazzo”(titlul iniþial al filmului, mai inspirat), femeiacedeazã psihic ºi se sinucide. Urmeazã un proces,fotograful este acuzat de crimã, dar probele fiindneconcludente, ar urma achitarea. Preocupatiniþial doar sã-ºi salveze pielea, Gari ajunge sã seautoculpabilizeze pe parcursul anchetei, avândrevelaþia propriei meschinãrii. În ultimul cuvântcare i se acordã, înaintea previzibilei achitãri, el sedeclarã vinovat. Vinovat de crimã moralã. În astaconstã ºi valoarea filmului: Faimosul paparazzoreuºeºte sã eludeze cu eleganþã evenimenþialul,mizând pe analiza psihologicã ºi nu pecontingent. Filmul este un „proces” al unei stãride fapt: degringolada moralã, confuzia valorilor,pierderea sensului – ca dominante ale societãþiiromâneºti. ªi dacã individul este constrâns sãreuºeascã de unul singur, dupã model occidental,tot de unul singur se poate mântui prin penitenþãautoimpusã.

Nicolae Mãrgineanu nu a fost singurul regizorromân „valabil” al anilor ’90, dar nici prea mulþitovarãºi de drum nu are, degetele unei singuremâini fiind mai mult decât suficiente pentru a-inumãra. Despre aceºtia – ºi despre Lucian Pintilie,care este un caz aparte, impunând o analizãspecialã – în episoadele viitoare.

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3344 TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

film

O anamnezã necesarã (III)Ioan-Pavel Azap

Nicolae Mãrgineanu

Cum adicã sã nu atingi? Ce are dacã...?Înþeleg! Dacã eºti un majordom precumStevens, îþi pasã pânã la orbire de cum se

serveºte masa. Gentlemenii nu trebuie sãremarce urme acolo unde gurile lor se adapã cuvinuri de calitate, turnate din sticle acoperite depraf, aduse de Stevens însuºi din pivniþeleconacului.

Scriam în Tribuna nr. 210 din acest andespre Never Let me Go, romanul lui Ishiguro.Stevens e personajul central din romanulRãmãºiþele zilei, de acelaºi Ishiguro, apãrut lanoi în traducerea lui Radu Paraschivescu,Polirom, 2008. Fatalismul uneºte cele douãromane. Existenþa majordomului Stevens e unaratatã. Pentru el conteazã doar datoria. Nu selasã tulburat de nimic, nici chiar de valurileadeseori otrãvite ale istoriei. În casa lorduluiDarlington se þin reuniuni secrete, simpatizândcu nazismul. Nu e treaba lui Stevens. Tatãl sãumoare încet la etaj, numai cã el, Stevens, nu aretimp sã-i închidã ochii. Nici sã observe iubireaînãbuºitã a menajerei Kenton. El se identificã cuîndatoririle. Politeþe, perfecþiune, ace deceasornic. Fericirea se învârte în jurul sãu, dar ofrânge. Doar supunere oarbã, viaþã irositã,

sacrificiu. ªi la Buzzati viaþa e ratatã, numai cãDongo nu ºtie, el sperã mereu mareleeveniment. Stevens calcã deliberat pe oriceposibil vis. Ishiguro scrie: „pentru cei ca mine,realitatea de netãgãduit este cã nu avem altãsoluþie decât sã ne încredinþãm în ultimãinstanþã soarta în mâinile acestor gentlemeniiluºtri aflaþi în centrul acestei lumi ºi care sefolosesc de serviciile noastre”.

James Ivory a ecranizat Rãmãºiþele zilei în1993. Anthony Hopkins e Stevens, iar EmmaThompson o redã pe menajera Kenton. Maijoacã James Fox, Hugh Grant, ChristopherReeve, Michael Lonsdale. Ce se poate spunedespre Hopkins? Pur ºi simplu devine Stevens.Metamorfoza e de speriat. Ai senzaþia cãactorul nu va mai putea ieºi niciodatã din rol,cã masca personajului s-a topit în carneaactorului. Întreg filmul pãstreazã un echilibruferoce, pe care Stevens îl asigurã cu mersul sãuegal, imperturbabil. El nu uitã sã ne atenþionezecã „dacã unii dintre noi sunt pregãtiþi sãsacrifice multe lucruri în viaþã ca sã-ºiîmplineascã aceste aspiraþii, fireºte cã, oricare arfi rezultatul, acest fapt în sine constituie unmotiv de mândrie ºi mulþumire”. Filmul ºi

romanul stau la acelaºi nivel valoric de invidiat.Ca un pahar fãrã pete, intangibil.

În anul 2009, Apichatpong Weerasethakul arealizat un scurtmetraj, A Letter to UncleBoonmee, în care întreprinde o investigaþie în

nord-estul Thailandei. Scurtmetrajul este parte aunui proiect prin intermediul cãruia cineastul doreasã observe ce urmãri au avut violenþele pe care le-atrãit Thailanda în anii ’60 ºi ’70, cînd armata aluptat intens în zona respectivã împotrivasimpatizanþilor comuniºti. Cãlãtoria istorico-artisticãa autorului thailandez se va întregi prin intermediulaltor trei creaþii. Un scurtmetraj, Phantoms ofNabua, ºi o instalaþie video care conþine ºapte pãrþi,fiecare parte fiind exemplul unui modcinematografic de a construi, de a relata o poveste.Urmate, în anul 2010, de Uncle Boonmee Who CanRecall His Past Lives (care avea sã cîºtige Palmed’Or în anul respectiv), o meditaþie asupra timpului,schimbãrii ºi morþii.

În A Letter to Uncle Boonmee, istoria e privitãprin prisma reîncarnãrii lui Boonmee. Ciclul viaþã-moarte-viaþã trimite cãtre posibila renaºtere a þãriisale (una încã rãvãºitã de conflicte), iar acest procestraseazã conceptul estetic vizibil pe ecran. Casaunchieºului ºi natura care-i înconjoarã locuinþa sîntdescompuse într-un plan secvenþã în care camera defilmat cerceteazã în detaliu realitatea, în dorinþa dea descoperi ceva esenþial, ceva ce ochiul uman prinsîn actualitatea thailandezã(/mondialã) tulbure numai poate percepe. În povestea lui Boonmee, acestaeste un prim punct în care ApichatpongWeerasethakul valorizeazã cinematografia ca mediual meditaþiei ºi ca element protetic, element-ajutãtorprin care omul poate accede cu claritate la istorie, lasferele Spiritului ºi la propriul bagaj inconºtient.

Aceeaºi atitudine e vizibilã ºi în lungmetraj,

într-o construcþie cinematograficã delicatã, careneutralizeazã reþinerile pe care oricine le poate aveaatunci cînd are în faþã cuvinte scrise cu litere mari ºitentaþii metafizice. Nici în scurtmetraj, nici înlungmetraj recursul la credinþe ºi tradiþii nu estearuncat în faþa spectatorului în mod demonstrativ,nimic nu e îngroºat. Cînd viii ºi morþii ajung sãdiscute, cînd legendele prind viaþã, evenimentele depe ecran par desprinse din cea mai normalã lume ºisînt prezentate cu un fel de nostalgie a începuturilor(proiectul video-cinematografic a lui Weerasethakulse numeºte Primitive), cu un soi de naivitate caremai repede te face sã zîmbeºti (complice).

În A Letter to Uncle Boonmee, în vreme ceaparatul de filmat sondeazã realitatea, din off,naratorul repetã hipnotic acelaºi text, scrisoareaadresatã unchieºului. Cu cîþiva ani în urmã,Apichatpong Weerasethakul a vizitat un cãlugãr caretrãia în apropierea zonei sale natale. Cãlugãrul i-aoferit o carte intitulatã Un om care îºi aminteºtevieþile sale anterioare. Apichatpong Weerasethakul aplecat în cãutarea acelui om ºi a ajuns în satul încare trãiau cei doi fii ai sãi, Nabua, aflat în nord-estul þãrii, pe rîul Mekong, care serveºte dreptgraniþã între Thailanda ºi Laos. Scurtmetrajul, subforma unei scrisori trimise lui Boonmee, descriesatul Nabua, aºa cum a fost descoperit de autorulfilmului.

Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Livesvireazã pregnant spre criticã socialã. Filmul evehiculul unui discurs despre feþele realitãþii, despretrecerea de la o existenþã miticã, sacrã, a naturii,spre o lume a conºtiinþei marcatã de întrebãri, încazul lui Boonmee, sau secatã de superficialitate, încazul generaþiei lui Tong. Toate feþele existenþei pot

fi gãsite simultan în timp, în timpul cinematografiei,care, în construcþia autorului thailandez, devine omemorie universalã, un depozit al istoriei ºimitologiilor, ºi, astfel, ea însãºi este un reper sacrupentru lumea actualã. Cinematografia este mediulcare vede, care poate surprinde devenirea Spiritului,dinspre naturã spre conºtiinþã, una privitã ca regretºi nevoie de împãcare, ca umanitate (din nou,specificã lui Boonmee), sau una care poate duce laubicuitatea contemporanã (a lui Tong ºi Jen,priponiþi în faþa televizorului ºi plecaþi dupã mîncarefast-food ºi doritori de karaoke), tranºatã de plictis ºide cãutãri inutile. În acelaºi timp, însã,cinematografia e rezultatul unor secole de acumulãritehnice, artistice ºi politice, iar dacã evoluþieînseamnã biruinþã asupra naturii, atunci s-ar puteaca tocmai acest discurs al cinematografiei ºi lumeacare decurge din el sã fie falsul suprem.

Boonmee e pe patul de moarte. Povesteºte cuJen, cumnata sa, cu Jai, administratorul proprietãþiisale de la þarã, ºi cu Tong, unul dintre angajaþii sãi.E vizitat de fantomele celor apropiaþi, soþia sadecedatã cu nouãsprezece ani în urmã ºi fiul sãu,dispãrut ºi el cu ani în urmã. În discuþiile lor,Boonmee cautã cauzele suferinþei sale actuale (egrav bolnav, dependent de dializã) ºi cautã sã-ºinetezeascã drumul pe care va pãrãsi lumea aceasta.Rememorarea propriei vieþi ºi visele sale despretrecuturi imemoriale sînt treptele iniþieriispectatorului în meditaþiile ce privesc moartea lentãa lumii actuale – din cauza îndepãrtãrii omului denaturã, din cauza înnãmolirii sale în conflicte ºiconsum, – inclusiv a cinematografiei, ca parte aacestei lumi, ca pion esenþial al consumismului.

Din punct de vedere al temelor discutate,corespondenþii occidentali ai filmului realizat deApichatpong Weerasethakul sînt 2001: A SpaceOdyssey, în ceea ce priveºte ciclul vital în univers,distrugerea ºi renaºterea, ºi Blow Up al luiAntonioni sau Mulholland Drive al lui David Lynch,în ceea ce priveºte relaþia realitate-imagine/iluziecinematograficã.

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3355TRIBUNA • NR. 217 • 16-30 septembrie 2011

colaþionãri

Sã nu atingi buza paharuluiAlexandru Jurcan

Uncle Boonmee Who CanRecall His Past Lives

Lucian Maier

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

info

Alexandru Jurcan Proiect teatral în Auvergne 2

editorial

Sergiu Gherghina Perenitatea unei creaþii 3

o carte în dezbatere

Ion Pop Mircea Cãrtãrescu, noi pagini de jurnal 4

ªtefan Manasia "Nesul de altãdatã" 5

cãrþi în actualitate

Mihail Vakulovski Tãrîmul lui Iulian Ciocan 6

comentarii

Octavian Soviany Viaþa unui "om de prisos" 6

Neagu Djuvara - 95

Ovidiu Pecican Un istoric captivant 8

Constantin Cubleºan Neagu Djuvara: un roman ºi patru

povestiri 9

sare-n ochi

Laszlo Alexandru Un joc de cuvinte la Boccaccio 12

emoticon

ªerban Foarþã c o c o l o a º e 13

poezia

Emilian Mirea 14

pictorul Dumitru Vonica

Virgil Ciomoº Pictura ca o ranã luminoasã 15

Nicolae Steinhardt În vizitã la pictorul Dumitru

Vonica 16

interviu

de vorbã cu istoricul ºi criticul de artã Vasile Radu

"Acolo unde sunt bani, acolo este ºi arta" 18

proza

Alexandru Vlad Secretul 21

civic media

Mihai Goþiu Ce lege monstru naºte Roºia Montanã 23

remarci filosofice

Jean-Loup d'Autrecourt Valori cognitive, valori epistemo-

logice (IV) 25

studia

Mihail Nasta Timpul inclus (I) 27

Clujul interbelic

Petru Poantã Geografia oraºului (I) 29

zapp media

Adrian Þion Piaþa publicitarã 30

rânduri de ocazie

Radu Þuculescu Mirositorul de picioare 30

opinii

Mugurel Scutãreanu Lupii în blanã de oaie 31

teatru

Alba Simina Stanciu Un Don Juan hispano-afro-

american 32

sport & culturã

Demostene ªofron Mari sportivi, mari actori 33

film

Ioan-Pavel Azap O anamnezã necesarã (III) 34

Lucian Maier Uncle Boonmee Who Can Recall His

Past Lives 35

colaþionãri

Alexandru Jurcan Sã nu atingi buza paharului 35

in memoriam

Vasile Radu Lumina insuportabilã a morþii 36

in memoriamsumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Lumina insuportabilã a morþiiVasile Radu

Moartea stranie, nãucitoare ºi prematurã asculptorului Spãtaru are pentru Clujsemnificaþia unui cataclism. Un cataclism

care a împins în lumina sângerie a asfinþituluicutezãtoarea construcþie a modernitãþii unei arte careîncepuse sã se înalþe spiritual ºi curajos tocmai cândautorul descoperise imponderabilitatea miraculoasã azborului celest, intuitã deja în plinã epocã a„despotismului luminat”, de la sfârºitul anilor ‘70,apoi, sub presiunea vinovatã a dictaturii ceauºiste.Acum, dupã 20 de ani de libertate, a cãzut sentinþagrea a morþii, favorizând gândurile lui enigmatice sãresimtã din nou foºnetul zborului. Prin moartea sa,operele sale au dobândit miraculos plutirea liberã,seninã, desprinsã de ponderabilitatea corporalitãþii, dedinamica anevoioasã a miºcãrii corpului ºi ideilor saleîn spaþiul gravitaþional atât de nedrept apãsat, cumacesta s-a sãvârºit spiritual în primii ani de creaþie, încomunism, în ultimii ani ai vieþii sub coruptibilitateaunei „libertãþi” insolente ºi a unei grave nepãsãri asocietãþii.

Moldovean de origine, tânãrul Mircea CorneliuSpãtaru (nãscut la Epureni, Vaslui, la 27 iulie 1937) aajuns la Cluj pentru „a întãri consistenþa etnicãromâneascã a studenþilor” de la nou-înfiinþatul Institutde Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, ºcoalã pecare a absolvit-o în anul 1962. Atmosfera artisticã alocului era profund înrâuritã de disputele frecvente,deseori nãbãdãioase, ale exponenþilor celor mairespectaþi ai artei locale: Romul Ladea ºi Kós András.Primul influenþa mediul artistic din afara ºcolii, acestapãrãsind profesoratul între anii 1951-1962, cel de aldoilea fiind o autoritate profesionalã de necontestatprintre profesori ºi studenþi. Primul construindu-ºirespectul prin fascinanta sa arguþie colocvialã, exersatãla ºcoala timiºoreanã, prin caracterul uºor boem pecare îl impunea vieþii artistice, prin cãldura ºi

familiaritatea lui paternale, cel de-al doilea printr-oatitudine de o severitate pedagogicã studiatã, prinexerciþiul autoritar ºi sentenþios al profesorului, prindistincþia deprinsã prin frecventarea unui mediu maisofisticat, formal, ºi prin sobrietatea argumentativã ºiprogramaticã a ideilor sale. Inteligenþa ºi sensibilitateanative ale tânãrului sculptor au absorbit ca un buretetrãsãturile ferme ale celor douã personalitãþi artistice.Practic, în decursul câtorva ani, calitãþile ambilor lideriºi-au gãsit locul în personalitatea sa, printr-ointeligenþã nativã surprinzãtoare artistul devenindrapid o personalitate modelatoare a acestui mediucultural.

Mircea Spãtaru a atras pe lângã el o serie de tineri- „locotenenþi” sclipitori, majoritatea „regãþeni” - pecare îi cultiva cu o nonºalanþã echilibratã, prinexerciþiul unei persuasiuni afectuoase, unificând celedouã medii aparent ostile ºi lumea modelatã dinclimatul ºcolii ºi cea care se manifesta în afara ei. I-aopus, spontan, vârstei tragice a proletcultismuluicultivat de majoritatea obedientã a artiºtilor ca unfenomen de solidaritate ºi de securitate a grupului,sentimentul viu ºi reconfortant al unei eliberãriartistice structurale, fãrã a-ºi periclita popularitatea ºipoziþia publicã, intuind, printr-o percepþie superioarã,„câmpiile înþelenite” ale artelor decorative, supuseunor servituþi desuete de cãtre esteticile academist-opresive ale epocii, eºuate în realismul socialist.

Noutatea unor astfel de abordãri ºi-a gãsit rapidmulþi adepþi care au început sã se hrãneascã dinneostenita sa inventivitate lexicalã, din sensibilitatearecurentã a „maestrului”, din percepþia revelatoare aunor puncte de vedere care negau subiacent reliefulartistic oficial. Astfel, devine „un potenþial derãsmeriþã” care naviga cu precauþie printre „stâncileascunse” ale reliefului comunist, descoperindnecesitatea unei evaziuni argumentate pe terenurile

(Continuare în pagina 33)