Biserica Sfantul Trifon - Caramidarii de Jos

Mareste imaginea.

Biserica numita "Caramidarii de Jos", inchinata Sfantului Mucenic Trifon (1 februarie),

Sfantului Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) si Sfantului Mare Mucenic Dimitrie (26

octombrie), este o biserica ortodoxa din Bucuresti, aflata pe malul drept al raului

Dambovita, in cartierul Tineretului, aproape de piata Timpuri Noi.

"O, prealaudate mucenice Trifon, asculta smerita noastra rugaciune, pe care ti-o

aducem din toata inima, si ne izbaveste pe noi din boli si din primejdii, pe noi, cei ce

cinstim pomenirea ta si marturisim minunile savarsite de tine cu darul Sfantului Duh.

Indrepteaza pasii nostri spre lumina Invierii lui Hristos si ne poarta de grija din inalt, sa

nu ne aflam coplesiti de valurile lumii, ci, cu privirea atintita spre Hristos, sa ajungem la

tarmul vesniciei si al iubirii descoperite a Sfintei Treimi, cantand din liturghisitoare inimi:

Aliluia!"

Biserica Sfantul Trifon - Caramidarii de Jos

Locul pe care se inalta actuala biserica a fost sfintit inca din secolul al XVIII-lea. In anul

1711, langa crucea ridicata de voievodul Leon Tomsa, in februarie 1632, ca semn de

multumire pentru obtinerea unei victorii, a fost construita o biserica din lemn. Mai

tarziu, aceasta biserica a fost mutata pe locul in care se inalta astazi Biserica

Caramidarii de Jos, de catre marele vistier Constantin Nasturel, nepotul doamnei Elena

Basarab.

Pentru ca malurile raului Dambovita erau bogate in pamant moale, in aceste locuri s-au

asezat mai multe familii de caramidari. In anul 1868, locul era renumit pentru caramizile

care se produceau aici.

In doua catagrafii ale orasului, intocmite in anii 1810 si 1831, biserica numita "a

caramidarilor de jos" purta doua hramuri: Sfantul Dimitrie si Sfantul Gheorghe. Locuitorii

zonei, ajungand la o situatie materiala insemnata, din vanzarea de caramida si de

zarzavaturi, in data de 12 august 1854 au pus piatra de temelie a actualei biserici.

Noua biserica a inceput sa se construiasca in anul 1856. Aceasta noua biserica este

numita astazi "Manu Cavaful", dupa conducatorul breslei cizmarilor, datorita faptului ca

acesta a fost principalul ctitor. Zidurile bisericii au fost lucrate din caramida, avand o

grosime intre de pana la un metru si jumatate. Dupa o intrerupere a lucrarilor de

doisprezece ani, in data de 8 noiembrie 1870, noua biserica a fost sfintita, sub cele

doua hramuri initiale: Sfantul Dimitrie si Sfantul Gheorghe.

 

In data de 22 mai 1922, acoperisul bisericii ia foc, ramanand zidurile goale. Reparatiile

necesare au dus, cumva, la inceperea zidirii unei noi biserici. Ctitorii noii biserici, adica

regele Carol al II-lea, regina Elena, principele Mihai, generalul Eraclie Nicoleanu,

epitropul Vasile Marinescu si preotul Gheorghe Paunescu, aveau sa fie zugraviti in

pronaos.

In interior, catapeteasma si stranele au fost sculptate de mesterul Ion Babic, iar pictura

in fresca a fost executata, intre anii 1929-1930, de pictorul Dimitrie Belizarie. Noua

biserica a fost sfintita in data de 14 decembrie 1930, de catre patriarhul Miron Cristea,

cu aceasta ocazie fiind adaugat un nou hram: Sfantul Trifon. In prezent, se lucreaza la

restaurarea si conservarea picturii originale.

 

Intre anii 1927-1930, in partea nordica a bisericii, aproape de aceasta, se ridica un

asezamant numit "Ateneul cultural", pastrat pana astazi. Acesta, deschis in ziua de 30

decembrie 1930, are o sala de spectacol cu trei sute de locuri, precum si mai multe

camere si birouri. Biblioteca parohiala se afla tot in acest loc, numarand peste doua mii

de volume de carte.

Teodor Danalache