ARAD. 4 /17 Decemvrie 1905.

Biserica ţi Şcoala F o a i e b i s e r i c e a s c ă s c o l a s t i c ă , l i t e r a r ă şi e c o n o m i c ă .

Apare odată în săptămână : DUMINECA.

PREŢUL ABONAMENTULUI. Pentru Austro-Ungaria:

P© un an 10 cor. — pe '/s a n ^ c o r -Pentru România şi străinătate:

Pe un an 14 fr.: pe jumetate an 7 fr.

PREŢUL INSERŢ1UNIL0R :

Pentru publicaţiunile de trei ori ce conţin cam 150 cuvinte 6 cor.; până la 200 cuvinte

8 cor.; şi mai sus 10 cor. v. a.

j Corespondenţele să se adreseze Redacţiunei „BISERICA ş i ŞCOALA"

Ear b a n i i de p r e n u m e r a ţ i u n e a TIPOGRAFIA DIECESANA In ARAD.

leagănul. Trăim zile grele. Nu odată ni-se cutremură simţirea, n i s e tul­

bură sufletul, la vederea conflictelor, anomaliilor şi decrepitudinei din viaţă.

Vremurile îşi au păcatele şi relele lor, cari vin ca nâpăstuiri năpraznice pes te omenime şi se desvoltă, al imentate de o însălbătăcită luptă, pro­dusă de reaua interpretare a principiilor mari, ce s e nasc în capetele cugetă toare şi se aplică falş, de elemente necompetente, ba rele chiar, din punct de vedere moral.

Momente de aceste întotdeauna au fost în lume! _

Ordinea morală trebuie însă să guverneze, căci numai când ordinea morală dominează, îşi desfăşură omenirea mersul său pe calea firească, în această v ia ţă ; şi numai ordinea morală este în s tare să înfrângă hidra vrăşmăşiei dintre oameni şi neorânduielile ivite în întocmirile omeneşti.

De-aceea, datorinţa şi chemarea instituţiuni-lor cu misiune superioară morală în primul rând es te , să lucreze la concentrarea elementelor bune ; şi în special chemarea bisericei este, »paşterea turmei cuvântătoare» pe câmpul credinţei nestră­mutate , întrunind credincioşii în staulul virtuţilor creştine.

Sub această edgidă, în semnul credinţei tra­diţionale, în trecutul istoric al poporului nostru, pretutindeni vedem massele mari în jurul preoţi­lor „cu crucea în frunte", vedem acest popor pă­strând cu sfinţenie amintirea martiriului sau prea­mărind opera apostolică a arhiereilor bisericei sale.

Şi din mijlocul evlaviei şi religiosităţi i , sale a t â t de concrescute cu fiinţa s a omenească şi na­ţională, de ce oare vedem răpindu-se azi elemente?

Otelit în suferinţe de veacuri, nu l-au ade-menit pe românul ortodox promisiuni, nici goane, nu l'au înfrânt sibilline vest i toare de alte fericiri cereşti şi pământeşti , pentrucâ ta re a fost în ade­văra ta sa credinţa şi în conştiinţa sa de neam, în dragos tea de limbă. Dar ' mai ales, putere a prins pentru a brava intemperiile vremurilor, în conştiinţa indisolubilitâţii, a unităţii sale cu repre-sentanţii lui Dumnezeu pe pământ.

Sub greutăţ i le zilelor negre, preoţi şi popor apar ca o unitate, având aceleaşi îndu­rări, aceleaşi mângâieri, aceleaşi interese şi as­piraţii.

Aci este taina mare a contopirei naţionalită­ţii cu biserica, de acî conceptul de »lege româr nească«,

Nu bogaţi în învăţătură, dar ' nedeslipiţi de sufletele ţărănimei, au fost preoţii din trecut, cu vorba şi cu fapta arătându-se că sunt neam d ina-celaşi neam, sânge din acelaşi sânge, cu aceeaşi soar tă şi acelaşi rost, acelaşi leagăn, acelaşi mormânt. '

Şi furtuni mari, sângeroase chiar au t recut peste această ţară , peste bătrânii noştri, c a r i n e - a u lăsat un neam viguros, vrednic de înaintare şi nepângări t în morala sa.

Căci cu to t sufletul se leagă poporul de con­ducătorii săi fireşti şi nu se depăr tează de dânşii, decât atunci, când încrederea într'înşii îi s lăbeşte , când îi vede înstrăinându-se de dânsul şi căutând după interese străine şi întovărăşiri contrare or-dinei morale, pe care sufletul fără prihană al popo­rului o simte şi o înţelege.

Dar ' astăzi oare cum s tăm? Curente bolnăvicioase din ale timpului de faţă,,

apucături primejdioase, cari nu odată ajung în conflict cu ordinea morală, îşi încearcă ghimpii cu venin şi în corpul poporului nostru.

Clerul nostru de azi e mult mai bine p r e g ă ­tit pentru lupta g rea a vieţii, pentru sublima mi-

siune apostolică şi totuşi nu lipsesc cazuri de in­toxicare cu păcate aduse de duhul vremii.

Nu voirp prin această constatare să aruncăm vina mizeriilor sociale din mijlocul poporului asu­pra preoţimei, dar' o remarcăm, ca un memento, căci unde e primejdia mai mare acolo se cere jertfă mai multă. Şi credem, că nu multă jertfă cerem, ci înţelegerea situaţiunilor, în întoarcerea la leagăn, la cămin, în mijlocul poporului, cu toa tă inima, la popor, în popor, a tuturor acelora, cari din popor au eşit; şi îndeosebi cultivarea armo­nică a intereselor, armonizarea intereselor con­ducătorilor direcţi ai poporului cu interesele po­porului. Aceasta o cere a tâ t biserica, da r şi în­t r e g neamul şi aceasta o pretind şi ordinea mo­rală si fericirea tuturor celor rânduiţi de Dumne-.zeu pe pământul acestei patrii.

Adevărul bisericei ortodoxe. ( U r m a r e )

Precum provine, după psihologia empirică, voinţa intelectuală sau liberă din sufletul nostru spiritual, ana­log s'a născut şi logos sau voinţa intelectuală a lui Dzeu din spiritul său, dară fiindcă Dzeu unul este to­tal numai spirit curăţ, logos sau voinţa sa soterică s'a*) născut din unul Dzeu, spiritul cel prea curat.

Fiind omul, spre realizarea misiune! sale, dotat cu un spirit, Dzeu ca spiritul suprem i-a luminat în toate timpurile spiritul, ca să cunoască misiunea sa finală, mijloacele de realizare şi cu deosebire să tindă a o împlini, analog cum spre realizarea şi perpetuarea cre-aţiunei materiale a pus în materia metafisică capacita­tea actualităţei formatoare şi voluntatea naturală de a se conserva şi a se perpetua în existenţă şi aceasta constantă manifestaţiune a actualităţei unui Dzeu se nu­meşte Dzeu spiritul, pentrucă terenul său de operaţiune este luminarea intelectuală a neamului omenesc ; eară atributul sfânt arată atât scopul cât şi efectul înrâuri-rei sale luminătoare asupra sufletului spiritual al ome-nimei.

Resumativ rezultă, că cauzalitatea supremă şi in­telectuală a produs pe cea fisică din ordinea naturală, prin dânsa a creat atât făpturile cât şi condiţiunile de existenţă, ca creaţiunea să se perpetue în existenţă, şi ca atare o numim Dzeu creatorul; de oarece însă a dat omului existenţă şi cele necesare spre dânsa cât şi ereditatea calităţilor, se numeşte în termin familiar şi amtropomorf „Dzeu Tatăl".

Finalitatea supranaturală sau voinţa supremă a unui Dzeu, care voeşte ca tot ce există să-şi realizeze misiunea şi omul ca spirit, să tinda spre supremul spirit, a creat în ordinea naturală finalitatea naturală, în puterea cărei toate fiinţele tind în mod conştiut sau şi neconştiut

*) Analog susţine mitologia clasică elină, că Palas Atene s'a născut dnn capul lui Zeus.

spre plinirea misiunei lor. Aceasta voinţă intelectuală su­premă şi soterică al unuia Dzeu fiind din veci activă, în timp a deşteptat bărbaţi providenţiali spre conducerea omenimet cătră realizarea misiunei spirituale, eară la plinirea tim­pului, când neamul omenesc prin revelaţiunea naturală şi prin cea supranaturală (condusă de voinţa soterică a lui Dzeu) a devenit capabil a cunoaşte mediul mân-tuirei, când conducătorul de samă omenească numai era în stare a-i interpreta adevăratele principii soterice, a sosit Dzeu logos singur în incarnaţiunea omului Iisus. Precum voinţa se naşte din spiritul nostru s'a născut şi logos ca supremă voinţă a unui Dzeu din Dzeu ca Tatăl, care după ce ne-a creat, voeşte să ne şi conducă la realizarea misiunei spirituale. De oarece aceasta con­ducere tinde a pune pe om în raport fiiesc cu Dzeu, de oarece după corp a fost un fiu al lui Dzeu, după spirit a proeşit din puterea spirituală a lui Dzeu 7 a -tăl, cum esă fiul omenesc din puterea fizică a părinte­lui, se numeşte per analogiăm „Dzeu fiul".

Actualitatea supranaturală, care a creat pe cea natu­rală, este a treia manifestaţiune constantă a unuia Dzeu, în firea neconştiută este activă ca actualitate naturală, în cea conştiută ca actualitate spirituală, şi conştiută, ea ne lumi­nează spiritul, ca să cunoaştem adevărul misiunei spirituale, descoperite de Dzeu logos şi adevărul doctrinei soterice aduse de însuşi Dzeu logos cuvântul, precum şi să voim a aplica spre realizarea ei mijloacele graţiale şi aceea ma­nifestaţiune constată a unuia Dzeu, este Dzeu spiritul sfânt.

Precum în ordinea naturală cauzalitatea este tot­odată actualitate şi finalitate naturală, ear unde se ive­şte cauzalitatea proes din dânsa finalitatea şi actuali­tatea, unul Dzeu este deodată cauză creatoare şi ţii-toare, autorul scopului fnal moral şi principiu lumină­tor. Dară precum în ordinea naturală actualitatea şi fi­nalitatea proes sau rezultă din cauzalitate, căci îndată ce se iveşte o cauză se iveşte după scopul ei şi acţiu­nea, în ordinea supranaturală proesă atât logos cât şi spiritul sfânt din Dzeu, ca cauză supremă sau Tatăl; precum în ordinea naturală actualitatea este conştinţa necesitată a cauzei şi percurge, după scopul final, nu iese însă şi din dânsul, analog nici spiritul sfânt condus de Dzeu logos sau de voinţa soterică, purcede numai din Tatăl nu însă şi din Fiul.

Fiind deci ordinea naturală copia celei supranatu­rale, neputând actualitatea proeşi din finalitate ci numai din cauzalitate şi percurge conform finalităţei, nici Dzeu spiritul sf. nu poate proeşi din tatăl şi din fiul ci nu­mai din tatăl, spre a lumina omenimea conform condu-cerei soterice a lui Dzeu fiul.

De aceea nici dogma „filioque" nu are nici un raţi­onament. A susţinea adevărul ei, înseamnă a susţine t

că acţiunea proesă, ca atare din scop şi din cauză, ceea ce însă nu este adevărat, căci numai cauza produce dară şi numai scopul conduce acţiunea. Fiind scopul ca plan de natură intelectuală, ca efect o realizarea fisică de natură fisică, eară actualitatea fisică, care produce efectul fisic şi cea intelectuală, care produce scopul

sau planul intelectual, de aceea s 'ar putea contra- d o g ­mei „filioque" mai cu drept zice că fiul purcede dela tatăl şi dela spiritul sfânt nu însă spiritul dela tatăl şi fiul.

//. Pânea euharistică. Pentru adevărul , că l i susHr i s tos a aşezat sf. taină

euharistică pe pâne dospi tă , mărturiseşte atât practica bisericei vechi-apostolice, patristice şi ecumenice, 'eât şi faptul, că la cina cea de taină n 'a serbat pastile j i ­doveşti pe azimă ci mai naihts cele ale leget noue, pe pâne dospită.

Pe lângă acest agument istoric ni s e oferă şi cel intern metafisic, care rezultând din însăşi ideea soterică a legei noue şi din cea a sacramentului euharistie d e ­monstra, că l isus Hristos n 'a putut nici într 'un caz in­stitui sacrificiul euharistie de cât numai pe pâne dospită.

Dzeu Mântuitor venit pe p 'smint, ca regenerând re-ligiositatea şi moralitatea neamului omenesc să-1 p u e î n raport fiiesc cu Dzeu, s'a folosit spre aceasta grandioasă operă de mijloacele cele mai efective.

Fiind în legea veche fericirea temporală pr incip moral, constau manifestaţiunile de cult extern maximal-minte în manifestaţiuni fisice de natură sensualistă, a se ­menea erau şi vederile teiste în genere antropomorfiste. Stând omenimea, diametral privită, încă pe o treaptă joa­să de abstracţiune şi avânt spiritual, nu-ş i putea face nici despre zeitate o idee destul de clară, ci d u p ă e ta -tul cultural a fost şi teologia diverselor popoare.

Deşi n 'au lipsit profeţi teonoetici, cari au cunos ­cut aberaţ iunea timpului, totuşi de răul vederei sensu-aliste nu s'au putut total pronunţa sau deşteptările lor au amuţit ca glasul celui ce strigă în pustie.

Gravitaţiunea sensualistă, care desbinând spiritul omenesc de principiul său spiritual îl ferecă de vanele griji lumeşti, a fost contura remarcantă a vieţii intelec-tual-morale, prin care omenimea era deţinută dela o morală şi teologie curată. Ca contrabalanţă înt impinăm în ostul Asiei din cărunta anticitate ascesa, care t indea a aduce mulţumire sufletească. Dară precum tot pă ­mântul vârtos este desuburzi t de vinele apei, sensu-alismul, ca vedere dominantă ţine ferecate în ghiarele sale toate pornirile antisensualiste, de aceea şi ascesa b rahmană mărginindu-se mai că numai la smerirea cor­pului lasă spiritul neluminat. Din acest întunerec, în care se luptă sensualismul cu spiritualismul, resare b u -dhismul cu principiul său raţionalist, susţ inând că cu­noştinţa îl face pe om mântuit. însă la plinirea t impu­lui, când neamul omenesc în lupta grea pentru existe­nţă stă intelectual oţelit şi speculativ înaitat, când de presiunea formalistă pus pe seculară meditaţiune a a-juns a se ridica spiritual peste nivelul josnic al vede­rilor sensualiste, când omenimea eşise din faşele principiilor vechi de educaţiune religioasă, a sosit Dzeu logos în persoana fiului omenesc, spre a arătă că sp i ­ritul este calea, viaţa şi adevărul şi prin viaţa sufletea­scă o regenera pe cea re l ig ios-morală . , , ...

Drept aceea, constă modul sau ideea doctrinei sale în combaterea sensualismului prin accent de viaţă s p i ­rituală. Având omenimea prin acest ferment a deveni din sensualistă spiritualistă, din formalistă esenţialistâ, din materialistă idealistă, din rea bună, din păcătoasă religios-morală, n a t u r a l a trebuit să se petreacă în viaţa sa prin ridicarea nivelului de vederi o schimbare, o prefacere, o reformă internă şi radicală. Spiritul proclamat de l i susHr i s tos (Ioan 5. 63) ca princip de regenerare religios-morală, ca mijloc soteric contra robiei sensua­liste, ca ferment de prefacere se accentuează pe toate paginile sfântului său evangeliu. Având deci numai sp i ­ritul a regenera neamul omenesc, deaceea îl pre t inde ca princip conducător pe toate terenele de viaţă, îl în­carnează în toate instituţiunile sale şi-1 s imbolisează în toate, mijloacele soterice d e fire concretă.

Precum substractul alimentelor nu se poate organic primi în stare elementară, ci numai în soluţiunea volu­minoasă a alimentelor vegetabile şi animalice, nici Dzeu Mântuitorul s'a mărginit numai la ideea soterică, ci a introdus instituţiuni concrete, cari desvoaltă atât în g e ­nere cât şi în elementele lor accentul spiritual.

Pânea, care întruneşte şi susţine corpul în bună stare fizică şi prin dânsa şi spiritul în bună stare sp i ­rituală, vinul care întăreşte corpul, subţie sângele sp re o circulare mai uşoară şi ridică spiritul peste nivelul grijilor ordinare în sfere mai superioare, ca analogii ale corpuiui ce există prin sângele sau e formei şi esenţei, au fost alese de lisus Hristos, incarnaţiunea supremei raţiuni, ca părţi materiale ale sacramentului euiiaristic, care are misiuneadublă de a spori viaţa sufletească şi a combate printrânsa pornirile sensuale ale conştiinţei in­dividuale. Aşa dară stând efectele fizice în cea mai aproape analogie cu cele spirituale ale mântuirei suf le­teşti au fost pânea şi vinul cele mai potrivite materii eunarist ice.

Dară fiindcă azima dulce atât după tehnica p r e ­parării corespunde unei stări intelectuale originale şi inferioare, unui jos grad de avânt spiritual, pe care se afiă omenimea sensualistă, cât şi după gustul ei dulciu gravitaţiunei sensuale, de oarece în legea veche a fost instituită spre simbolizarea fericirei temporale dobândi te prin eliberarea din robia £gipetului , unde Israil a m â n ­cat pânea destul pe acră a robiei, lisus Hristos, voind a simDolizâ atât direcţiunea spirituală, cât şi', efectul homogen al mijloacelor sale soterice alege, bine p â n e a dospită, care prin acrimea ei simbolisează părăs i rea sensualităţu şi prin efectul fermentului spiritual p r e ­facerea omului din sensual în spiritual, cum se preface aluatul prin ferment din dulce în acriu.

Precum este fermentul de natură spirituală, pre­t inde lisus în mod simbolic, ca chiar în mâncare şi beutură să nu încetăm a fi spirituali. Asemenea înde-getează prin vinul de gust natural acriu şi amărîu, că chiar în inocentele plăceri zilnice să păstrăm spi r i tua­litatea, combătând senzualitatea.

Resumativ resuita, că materiile eunaristice can t i ­tativ desvoaltă direcţiunea vieţii şi calitativ efectul lor.

BISERICA şi ŞCOALA Anui XXIX

Precum s'a folosit de parabole, care esprimă în mod ilustrativ ideea sa, a ales spre a demonstra în mod sensoric, cum trebue să fie viaţa temporală, spre a do ­bândi pe cea eternă, acele materii euharistice, cari s im-bolisează şi îndegetează pe deplin esenţa doctrinei sale mântuitoare. Voind deci a simboliza spiritul nu l'a putut prin mijloace ce înseamnă după fiinţa lor ceva sensual şi nespiritual, precum este azima, care este simbolul plăcerilor sensualiste de fire pur corporală.

Fiind deci instituţiunile soterice ale lui lisus Hri-stos reversul sau partea adecoată concretă şi esenţial echivalentă a ideei sale soterice, învaţă ele pre cel ne­învăţat tot ce află cel învăţat în evangeliul său.

Deoare ce nu pânea nici vinul gustat ci cre­dinţa şi moralitatea adevărată mântue pe om, prima vista s'ar părea diferenţa neesenţială de oarece însă de­naturează în mod esenţial idea lui Hristos şi prin con­ştiinţele interpretative sensualiste conştiinţa individuală, în urma căreia biserica apuseană a îndrăsnit la o atare reformă, contra principiului lui Hristos vine în toate manifestaţiunile sale istorice la iveală, de aceea biserica apuseană abandonând ideea conducătoare a lui Hristos din punct de vedere dogmatic nu poate fi adevărată, de oarece nici lisus Hristos, voind a creea o biserică adevărată n'a putut'o înzestra cu instituţiuni soterice, cari în elementele lor contrazic principiului său, pre­cum este azima ca element euharistie.

(Va u r m a ) .

Latinitatea limbei române d e

Iosif I. Goldiş, fost profesor gimnzial şi Episcop gr.-or. român al Aradului, traducere liberă de : A l e x a n d r u Munteanu

al lui Vas i l i e preot gr.-or. român. ( U r m a r e )

O comparaţie a rugăciunii „Tatăl nostru", în l imba: latină, italiană, spaniolă, franceză şi română, scoate în relief schimbările, ce s'au petrecut în sinul limbilor latine-surori. Ex.

1. lat. Pater noster, qu i . e s in coelis, it. Padre nostro, che sei ne sieli, sp. Padre nuestro, que estas en Ios cielos, fr. Notre pére, qui es èn cieux, rom. Tatăl nostra, cine eşti in ceriuri.

2 . lat. Sanctificietur nomen tuum, it. Santificato sia il tuo nome sp. Santificado sea el tu nombre, fr. T o n nom soit sanctifié, rom. Sânţească-se numele tău.

S. lat. Adveniat regnum tuum, it. Il tuo regno venga, sp. Venga el tu regno, fr. Ton regne viene, rom. Vină Împărăţia Ta.

4. lat. Fiat voluntas tua it. La t u a v o l u n t à sia fatta, sp. Haga se tu voluntad, fr. Ta volounté soit faite, rom. Fie voia Ta.

5. iat. Sîcut in coelo, anche in terra, it. Si come in cielo, et in terra, sp. Como en el cielo, assi en la terra, fr. En la terre uomrae au ciel, rom. Cum în ceriu, aşa şi pe pământ.

6. lat. Panem nostrum quotidianum da nobis hodie, it. Dacei hoggi il nostro pane cotidiano, sp. El pan nuestro de cada dia da nos la oy, fr. Donne nous aujourd' uy notre pain quotidien,, rom. Pânea noastră de toate zilele, dâne-o nouă

astăzi. 7. lat. E dimitte nobis debita nostra,

it. E rimettici i nostri debiti *) sp. Y ferdona nos nuestras deudas, fr. Et pardonne-nous nos offenses, rom. Şi ne iartă nouă păcatele noastre.

8. lat. Sicut nos dimittamus debitoribus nostris ; it. Come noi ancora li rimettiamo a nostri debitori ; sp. Asi como nosotros las perdonamos a mestros

deudores; fr. Comme nous les pardonnons à ceux qui n o u *

ont offensés: rom. Cum şi noi iertăm păcătoşilor nostri.

9. lat Et ne nos inducas in tentatione ; it. E non c'indurre in tentazione; sp. Y no nos dejes caer eu la tentation; fr. Et ne nous indius point en tentation; rom. Şi nu ne duce în cercare.

10. lat. Sed libera nos a malo, it. Ma liberaci dal male, sp. Ma libra nòs de mal. fr. Mais delivre-nous du mal. rom. Ci ne scapă de cel rău.

- O — Dar' să comparăm singuraticele dialecte ale Ita­

liei : din Piemont, Liguria, Lombardia, Veneţia, Triest, Neapole, Sicilia şi Corsica, cu limba română cea isolata de 18 veacuri, dialecte în chip amănunţit stu­diate în eminenta operă a filologului italian B. Bion-delli, publicată in 3 volume (Milano 1854): Dial. Piemont: Voi taie 'na frascolin;, per fè ombra

al me '«aval d. Rom Voiu tàià o frunzuliţă, spre a face umbră la

al meu cal. d. Ligurian : Stelle del cielu, fêmi d'iin favure ! Fë

cresce questa notte, sciiissan t'ure. Rom.: Stele delà ceriu, faceţi-mi o favoare! Faceţi

să crească această noapte şasezeci de ore. „ Lombardian: No te parii de quest mi comemi m a

tel disi de part de Domnedè. „ Rom.: Nu-ţi vorbesc de aceasta ca delà mine; dar'

ţi-o zic din parte de Dumnezeu. „ Veneţian: Cussi fa l'omo c'o l'è inamora; dormi

pur, bela, e dorm* pur sicura., „ Rom.: Aşa face omul când e înamorat ; dormi dar',

belă, şi dormi sigură. „ Triestian: Perçè po' no ghe n'astu planta un altro

nou? „ Rom.: Pentru-ee apoi nu ai plantat un altul n o u ? „ Laţiuman: Voglio leva una penna a le tue are, e

voglio scrive una lettra. „ Rom.: Voiu lua o pană din ale tale aripi, şi voiu

scrie o scrisoare. „ Neapolitan: E tu, come si tant' aspra? Muprto 'me

vide» e non 'me vuo aiutare. „ Rom. Şi tu cum eşti atât de aspră? Mort mă vezi ,

şi nu voieşti a mă ajută.

') In dialect sicilian: l i n o ş t r i p i ca ţ i , româneşte: ale noastre păcate.

^ Sicilian: Aviti l'acqua frişca, e 'un m i n i dati; mu­riri mi fàcili di la siti.

^ Rom.: Aveţi apă rece şi nu-mi daţi ; a muri mă faceţi de sete.

Corsican: Or magnate 'n vostru pane, e bitte 'n vostru vinu.

.„ Rom.: Acum mâncaţi a voastră pâne, şi beţi al vostru vin. Eată profeţia împlinită: „Manserunt, hodieque

manent vestigia ruris!" Horatius. Din acestea se vede, c ă în butul elementelor I n ­

trate in limba noastră dela popoarele vec ine: greci, «lavi, maghiari, e t c , construcţiunea interna a limbei române a rămas în întregtatea sa. Limba italiana insă, în decursul timpului a trecut prin diferite formaţiuni schimbări şi întocmiri, atât în construcţia internă, cât ^i în cea externă, aşa că precum ne spune Laurentius Topeltinus, scriitorii, dar' mai ales poeţii italieni au perfecţionat-o atât de mult, încât din limba veche au format una cu totul nouă.

Eată, dealtfel, vorbele acestui scriitor: „Existimo «ntequam Dantes, Boccacius et Petrarcha ex barbaris­m i Longobardorum, Gallonisi que et familiaris latini sermonis reliquis novam hanc Italorum elegantem, et p e n e divinam composuissent, Valachicam, Italicae lin-•quae per omnia similem fuisse" 1)

In urmă, eată ce zice şi Kovâcs: „Vernaculum istorum Valachorum sermonem plus fere in se habere Romani et Latini terminis, quam praesens Italorum l inqua" 2 )

(Va urma).

Reflexiuni la . „ R ă s p u n s u l " D - l u i P r . D . Y o n i g f a . în numărul 47 dela 20 Noemvrie (3 Dec.) a. c.

« I organului oficios „Biserica şi Şcoala" am aflat răs­punsul dini Pr. D. Voniga la reflexiunile mele la „Etica creştinească", publicate in Nr. 44 dela 30 Oct. (12 No­emvrie) a. c. La acest „răspuns" reflectez următoarele:

Eu nici că aş mai avea cuvânt, de oarece cele spuse de m;ne în reflexiunile mele n'au fost combă­tute, ci din contră, c u n recunoscute. în volumul de „Etica creştinească" publicat de dl Părinte D. Voniga

izvoarele de cari s'a folosit nu sunt indicate de fel, •ceea ce m'a îndemnat la publicarea acelor reflexiuni. £ drept, că unul, care încă nici nu cunoaşte şi nici nu a studiat Teologia Morală, cetind volumul, cu trup -cu suflet îi vine a crede, că întregul, ba chiar şi forma -şi espunerea e un product propriu al dlui Părinte; «nul însă, căruia manual şi op de „Teologie Morală" l i este cunoscut, acela nu poate cugeta astfel. Nu poate «căci precum am zis şi zic şi acuma, dl Părinte s'a prea-folosit de izvoare, pe cari nu le-a indicat în v o ­lumul publicat. Eu am amintit în reflexiunile mele iz­voare le de cari s'a folosit, şi anume am amintit ca iz­vor manuscriptul Rev. Domn Dr. Trailescu, întocmi <dqpă Samuil Andrieviciu. Aici dl Părinte pune semnul întrebării, însă nu ştiu pentra-eej* Sau poate nu ştie •despre care S. Andrieviciu e vorba? E vorba.despre •Samuil Andrieviciu, fost preot în Bucovina,, satul Cea-

l ) Origines et ocoasus Transilvanorum, cap. 9. s ) De administratione Regni Tranwivaniae.

hor, iar mai târziu 8: Silvestru Andrieviciu, arhiepis­cop şi mitropolit al Bucovinei şi al Dalmaţiei. Manus­criptul Rev. Domn Dr. Trailescu nu-1 recunoaşte d e autoritate şi astfel nici de izvor, căci nu e tipărit. Peţijş-tru-ce nu recunoaşte dar pe S. Andrieviciu, căci m a ­nualul lui de „Etica creştinească" san „învăţătură mo"-raia." ş i e tipărit? Zice dl Părinte, într'un Ioc, şl recu­noaşte c ă : „Ştiinţa nu s e scoate din degete o ştia ş i e u ; da se ştie, că precum râu fără izvor nu este, a ş a nici opuri fără izvoare nu se pot face*. Dacă aceasta o recunoaşte şi dl Părinte, atunci pentru-ce ne duce ' n râtăcirie? Ce greutate i-a fi fost indicarea izvoarelor ?

Apoi in alt loc z ice: Când lucrez, eu îmi caut i z ­voarele ; caute-le şi d-sa, când vrea să facă reflexiuni. Dacă dl Părinte lera căutat, eu încă am căutat şi l e -am şi aflat şi am şi dovedit cum se foloseşte dl P ă ­rinte de ele. Dacă nu e destul manuscriptul, am amin­tit şi atunci despre opul tipărit al lai S. Andrieviciu, pe care îl amintesc şi acum. Şi pentru a convinge, câ eu într'adevâr am aflat izvoarele şi în op tipărit nq numai în manuscript, c a s ă dovedesc aceasta, voi ruga pe dl Părinte să binevoiască a compara locurile ur­mătoare : (E vorbă aşadar de opul tipărit al lui 3; An­drieviciu şi de volumul publicat de dl Părinte.)

I. Din Andrieviciu §-ii: 5 8 , 5 9 , 6 0 , 6 1 , 6 2 şi 6 3 (pag. 7 1 - 7 7 ) ca §-ii despre: Virtuţile teologice, cre­dinţa, necesitatea, însuşirile şi păcatele opuse ei (pag. 4 3 - 4 5 . ) , , . }

II. §-ii: 6 5 , 5 7 (pag. 8 0 , 8 3 ) cu ^-ii despre: speS> ranţâ, însuşirile şi păcatele opuse ei (pag.* 4 5 , 4 6 ^ 4 7 1 şi 48.) ;/

III. § - H 6 8 , 6 9 , 7 1 (pag. 8 4 , 8 7 , 8 8 ) cu §-ii des ­pre: iubire, Însuşirile şi păcatele opuse ei (pag. 4 8 5 0 , 5 1 ) .

IV. § ul 7 4 (pag. 9 1 ) cu §-ul despre: cultul e s -tern al lui Dzeu, necesitatea şi însuşirile lui (pag. 5 6 , 5 7 ) .

V. §-ii 7 7 , 7 8 , 7 9 (prescurtaţi) (pag. 9 4 , 9 5 , 9 7 ) cu §-ul despre: rugăciune şi speţiile ei (pag. 5 8 ) .

VI. §-uI 8 1 (pag. IOOj cu §-ul despre: Însuşirile rugăciunii (pag. 5 8 , 5 9 ) .

VII. §-ul 8 8 (pag. l l â ) cu §-ul despre: jurământ (pag. 7 0 ) .

VIII. §-ul 8 9 (pag. 1 1 4 ) cu §-ul despre: condif^ unile impunerii şi depunerii jurământului (pag. 7 0 7 | | .

IX. §-lu 9 8 (pag. 1 2 7 ) cu §-ul despre: c u n o a ş i p rea de sine (pag. 7 6 ) .

X. §-uI 1 0 0 (pag. 1 2 9 ) cu §-ul despre: umilinţa morală (pag. 7 8 ) .

Mă mărginesc numai la aceste puţine, căc i a c e ­ste, plus cele din rândul trecut, cred, câ sunt destule. Aceste dacă vei binevoi a le compară atunci l iniştit de tot vei' putea zice dle Părinte, că indemn l a p u ­blicarea reflexiunilor nu mi-a dat »t<* patima şi »iet subiectivitatea mea! ....

în alt loc zice dl Părinte, c ă : * Autorul original al adevărurilor morale e Dzeu (ceea -ce şi e a am ş t iu t deci şi recunosc) şi numai sistemul sau fprtm de pro-

punere poate fi invenţii omenească. In volumul publ icat însă nu a m aflat nici invenţ ie noauă , nici formă origi­nală , ci am aflat cum se foloseşte invenţ ia a l tora . D-l Pă r in te nu recunoaş te , că s'a folosit manuscr ip tu l Rev. Domn Dr. Trailescu, p e care zice că nu'l a r e ; mie însă mi s e p a r e , că doar ' chiar dintrânsul a ş i studiat; căci pe t impul, când dl Pă r in te a s tudiat teologia, chiar Rev. Domn Dr. Trai lescu a fost apl icat ea profesor la aces t institut. Am zis, că mi s ă pare, deci nu afirm căci mai de aproape nu voiesc să m ă informez! T o ­tuşi admite dl Pă r in te că poate (!) a conzul ta t tocmai acel op, pe care l 'a avut şi dl Dr. Trai lescu, când şi-a în tocmit manuscr ip tu l ! Acum insă în t reb iarăşi , că pen t ru -ce n 'a indicat conzul tarea acelui op ? Şi pen -t ru -ce zice mai jos , c ă : „ lzoarele de cari mă tolosesc î n lucrăr i le mele e s tudiu" ?

Ce pr iveşte apoi afirmarea d-lui Păr in te , c ă : „ade ­vărur i mora le noauă nu exista, căci sunt vechi şi de mult revela te de Dzeu", eu zic, că nu am căuta t după aces te , căci şi eu ştiu atâta , că adevărur i le de credinţă şi mera lă au de au tor original pe Dzeu, insă am că ­u ta t sistemul şi forma de p ropune re a lor, car i am cugeta t să fie noauă , dar m ' a m înşelat.

Să stăm acum puţ in şi la erezia aceea , care â m aflat-o în volumul publ icat şi l a ' c a r e fără a dovedi în destul , r ăspunde D-sa, că în privinţa espuneri i c a n o ­nului am fi de acord şi că am „sfecii t-o"!. . . Ca să do ­vedesc, că p ro primo, nu suntem de acord, iar pro secundo, că nu „am sfecli t-o", vorbesc mai pe larg

• d e s p r e canon sau epitimie. Am definit canonul sau epit imia în reflexiunile

t r ecu t e şi am ară ta t incât -va , că nu e satisfacţie, ci numai pedeapsă spirituală. Aceasta epi t imie însă nu es te o pedeasă In înţelesul strict al cuvântului , pedea ­psă temporală , ce a r suferi creştinul păcă tos spre a satisface dreptă ţ i i lui Dzeu pen t ru păca te le sale, p re ­cum învaţă biserica apust-anâ, ci ea este o pedeapsă medicinală, un miloc de înd ivp ta re şi nu pedeapsă sa­tisfăcătoare dreptăţi i lui Dzeu, nici cer ta re a judeţului DumnezeesCj ci o cer ta re a iubirii lui Dzeu, a s e m e n e a acele ia despre care vorbeşte însuşi Dzeu z i când : Eu

^ori pe câţi îi iubesc, îi mustru, şi-i ceA, râvneşte dar şi te pocăeşte" (Apoc. '6. 19). Nu poa le fi satisfacţie din •fartek omului, căci e cu mult rnai^miu, decât să poa tă fel satisface lui Dzeu, dar şi de a l tcum Ml. Hristos a

"Satisfăcut odată pent ru to tdeauna pentru păcate le o m e ­neşti şi dela om spre scopul mântuir i i sale nu se r e -ce r e nici un fel de satisfacţie, ei n u m a i credin ţă şi fapte bune. Şi dacă păcătosul , ce se căeş te , ar avea să sufere oâre-câr i pedepse pent ru a satisface dreptăţ i i lui Dzeu, pen t ru păca te le sale, a tunci se p resupune ,

••«eă'-Mt. Hristos n^a adus o satisfacţiune deplină pen t ru păcătef^-oraeriirei , ci a c e a s t a t r e b u e să se îndepl inea­scă : p^n**ffeă$toirea* celor păcătoşi . Dar şi de a l tcum canonul (sau epitiniîa) t rebue aă-l p u n e m : 1 în r apor t c u D z e U ! ş i - l P î n rapor t eu biserica! '

: l i In r apo r t e u Dzeu nu poa te fi sat isfacţie; că pen t ru - ce -n ,u?aam = a ră ta t maă sus, ci e numai o s m e ­

ren ie , înfrângere, căci vă tămând omul prin r r e - o fa­ptă pe Dzeu, prin umilinţa sa cea din afară ara tă s e m ­nul pocăiuţi i celei din lăunt ru .

2. In rapor t cu biserica iarăşi nu poa te fi s a t i s ­facţie, ci e numai semnul îndreptări i , căci pângăr ind omul biserica prin vre-o faptă, din pa r t ea duhovn icu ­lui nu i-se impune canonul , ca să plă tească p ă c a t u l eu dânsul , ci ca să se ispitească pocă in ţa lui, şi ca s ă se cons ta t e , că oa re se căeş te dânsul cu adevărat s a u n u ? Din toate aces te cred, că e evideDt, că canonu l sau epitimia, nici la un caz nu poa te fi satisfacţie.

Şi acum sfârşesc, r ă m â n â n d în credinţa, că u n teolog, care deja a obţ inut calculul din studiul m o ­ra le i , -poa te 'Să apricieze orice ediţie de „Etică creşti­nească" , deci în to tdeauna şi la tot cazul poate fi şi e şi chemat la aceasta .

Petru Marşeu, ş tud . teo l . c. I I I .

Aviz. încă de acum atragem atenţiunea P. T. domnit

comune bisericeşti şi epitropii şcolare, asupra făp­tuiţii, că foaia „Biserica şi Şcoala" pe anul 1906 numai acelora se va trimite, cari au achitat atât abonamentul restant cât şi cel curent şi anume cel mult până în 30 Decemvrie n. a. c.

Administraţiunea foaiei

„Biserica şi Şcoala" Arad, Strada Bevay Nr. 10.

C R O N I CA. R ă s p u n s l a m e m o r a n d u l S a ş i l o r . Ministrul de-

culte şi instrucţ iune publică însărcinat din par tea M.S.Mo-narhului să rezolve în cercul său de competenţă m e ­morandul consistorului săsesc din Sibiiu, înaintat în cont ra ordonanţe lor miuislrului referi toare la ins t ruc tia în şcoalele e lementare poporale nemaghiare , a r ă s ­puns consistorului, că menţ ine întru toate o rdonan ţe l e sale, cont ra că rora se . ş t i e , că au protestat şi cons i s -toriele noastre .

D e p u t a t c o n g r e s u a l . Dl Dr. Gavril Cosma, advocat înBeiuş , aob ţ inu t lascrut iniul de alal tâeri total i tatea v o ­turilor; deci e ales de deputat congresual în cercul e l e c t o ­ral Vaşcău.

B u c o v i n a ş i e x p o z i ţ i a d in B u c u r e ş t i . Dieta b u ­cov ineană a hotărâ t unanim par t ic iparea ţărei Buco­vinei la expoziţ ia an iversară a 40 ani de domnie a regelui Carol şi 1800 de ani dela veni rea noas t ră î n Dacia, ce se arangează în Bucureşti în anu f viitor 1906, şi a votat pent ru aceas ta o subvenţ iune de 10,000 cor . Comitetul ţârei însă, încredinţându-se, că expoziţ ia j u ­bi lară din 1906 are un carac ter naţ ional r o ­mân , a declinat eseeutarea hotărâre i dietei, sub cuvân t că Bucovina ne fiind o ţa ră curat română , ci o ţ e a r ă poliglotă, în care populaţ iunea mai pe jumă ta t e e slavă^ nu poa te par t ic ipa ca ţ a r ă la expoziţie, ei numai R o ­mâni i din Bucovina, cari repres intă asemenea o j u m ă ­ta te din populaţ ia Bucovinei. Români i bucovineni a u şi ho tă râ t cu. ; m a r e . însufleţire par t ic iparea la expoz i ţ i a

j ub i l a r ă din 1906. S'a constituit an comitet de organi -sare, care a porni t lucrăr i le în mod foarte energic .

Preot gr. or. român pentru America. „Tleg. R o m . " expune în t r 'un număr recent t ra tăr i le u rmate între ven. consistor arhidieoezan şi Românii din Cle-v e 1 a n d A m e r i c a , cari , au întemeiat acolo c u mare însufleţire o paroh ie or todoxă română . In u r m a acestor t ra tăr i consistorul din Sibiiu a r fi tr imis imediat un paroh definitiv la Cleveland, dar în t re p r e ­oţi i sfinţiţi n ' a aflat o persoană disponibilă. Astfel a a l e s pe un cleric al eursului III, în persoana dlui Mo-ise Bale, ca re pe lângă limba română , vorbeş te şi l i ­mbile franceză, ge rmană şi maghiară, ea r după anga­j a r e a început a se ocupa şi cu limba engleză. Absol-vând dl Balea la finea anului şcolar 1904/5 teologia s'a căsători t , deoarece sinodnl Români lor din Cleve­land a cerut numai un preot căsători t . Lâ 18 Oct. v. 1905 dl M. Balea a fost hirotonit întru preot, p rovă -^ u t cu singhelie a rh ie rească în 4 limbi, cu cărţi b iser i ­ceşt i , ornate , antimis e tc . şi trimis la locul destrnaţi-unei , unde poporul l 'a aşteptat cu mare dor.

Deşteptarea Românilor din Basarabia. Români i d in Basarabia au început s ă mişte. S'au format 2 ligi r o m â n e , una sub conducerea advocatuiui Fil imon, al ta s u b conducerea lui Teodorin. Ele au cerut serviciu divin în limba română , înfiiinţarea de scoale r o m â ­neşti şi l imbă r o m â n ă de per t rac tare la judecă tor i i şi în administraţ ie. Ligele vor edâ un ziar naţ ional r omân sub titlul „Moldova".

Ameninţările contra Românilor macedoneni. Din Balcamen (Macedonia) se sc r i e : Vandalismele s ă ­vârş i te de bandiţii greci în nenoroci ta noas t ră comună în t rec orice închipuire şi bieţii români lipsiţi de or i ­c e protecţ i sunt disperaţ i cu totul. 0 simplă e n u m e ­r a r e de fapte va dovedi mai bine în ce stare de plâns a m ajuns. In primul rând au fost constrânşi sub a-menin ţa re de moar te să se înroleze în bandele lor. După aceas ta au impus comunelor să furnizeze toate proviziunile t rebuincioase celor 4—5 bande, cari o p e ­rează în juru l ei. Ba chiar bandiţi i rechis i ţ ionează toţi «aii , ca să-i poar te pe dânşii şi să le care provis iu-nile şi muniţ iuni le Ga şi când toate aces tea n ' a r f i d e a juns să ne ducă la ruină, bandiţi i greci au interzis locuitori lor orice relaţ iuni cu partizanii ideei r omâ­neşti şi au făcut o listă, pe care figurează toţi ceice t r e b u e omoriţi , pen t rucă nu s'au declarat de greci. Dar •ceeace în t rece orice margine, este faptul, c ă banda cr iminalului Vardas, când a intra t pent ru pr ima oa ră in comună, distribuind locuitorilor vr 'o 700 de puşti Gras , el şi oamenii săi au siluit peste 15 femei şi fete dintre cari unele minore . Multe din aces te neno­roci te au muri t de spaimă şi oroare , altele au preferit s inuciderea . Disperarea locuitori lor a ajuns la culme.

A apărut Nr. 12 din revista „Junimea Literară" Redac ţ ia şi admin i s t r a ţ i a : Suceava (Bucovina) s t rada S tu rza Nr. 655.

C o n c u r s e . în temeiul dispoziţiunei Vener . Consistor d iece ­

z a n din Arad, de sub Nr. 4546 din 1905, se escr ie concu r s cu termin de 3 0 zile dela pr ima publ icare pen t ru îndepl inirea parohiei de c lasa pr imă din comuna Cfcerechiu.protopopiatul Ş ina , deveni tă vacan tă în u r m a promovăr i i părintelui Alexandru Muntean, ca pro topop al tractului Peşteş .

Benefiieiul încopeia t cu aceas ta parohie e s t e : 1 . Ses iunea parohială , cons ta ta toare din 40 jughere p ă m â n t ară tor , ca re dă un venit anual , cel puţin, d e : 1600 cor. 2. Despăgubirea pen t ru p ă ş u n e : 96 cor. 3 . Uso-fructul unui intravi lan parohial cu canepiş te 50 cor . 4. Răscumpăra rea compet inţe i de bir, în baui 200 cor.* care sumă se va solvi ul terior , în fie ca re a n la 1 N o -emvrie . 5 . Venitul ş tolar usitat în parohie , ca re se poa te afla în protocolul comitetului parohial , sub Nr. 13/1904, şi ca re f tce ap -ox ima t ive : 200 cor. Deci, î n ­tregul beneficiu anual al acestei parohii f a c e : 2146 cor., din care de t râgându-se toate dările, cari f ă c e a m 250 cor. rezul tă un venit cura t d e : 1H96 cor. la an> deci aceas ta pa rch ie se decre tează de clasa primă.

Reflectanţii sunt poftiţi, ca petiţiile lor., instrui te conform §-lui 15, lit. a) din Regulamentul pentru p a ­rohii şi adresa te comitetului parohial din Ch«rechiu, să- ie înainteze Rev. Domn Mihail Lucuţi , protopop in Siria, până la 4/17 Ianuarie 1906 incluzive, iar p â n ă la a legere , cu observarea strictă a §-lui 18 din aee*-laşi Regulament , să se prezenteze tn s. biserică d in Cherechiu, pentru a-şi dovedi des ter i ta tea în ora to r i e şi r i tuale .

Se observă, că alegândul preot a re să î n -depl ineaccă catehizarea, fără al tă remuneraţiune, la şcoala, eventual şcoalele cari i-se vor designa. De asemenea se obligă să predice în toată l una ce l puţ in odată.

Din şedinţa comitetului parohial gr. ort. rom. din Cherechiu , ţ inută la 20 Noemvrie v. 1905. ?

Comitetul parohial: In conţelegere cu mine: Mihail Lucuţa proţoprezvi ter .

— • — 1 - 3

In senzul concluzului Ven. Consistor gr. or. d in Oradea-mare , de sub Nr. 459 a. c. pentru parohia va<-cantă Hragbeşti-Belegeni, se escrie concurs c u termin de 3 0 zile dela prima publ icare .

Dotaţ iunea este conform fasiunei coala B u r m ă ­toarea : a) 9 holde şi 800 cvadraţ l pământ preţuit, în 144 cor., b) casa pa roh ia ' ă cu gradină, c) 6 cubule buca te bir, d) stolele îndat inate , e) întregirea dela s ta t 573 cor.

Recurenţi i vor avea a-şi t r imite pet i ţ iuni le în t e r -minul prescris la subscrisul în Beiuş.

Beinş, lâ 25 Noemvr ie 1905. In conţelegere cu com par . Vasilie Papp p ro toprezv .

— • - - - 1—3 Pent ru îndepl inirea definitivă a parohiei de el. III.

Iarcoş, se escrie concurs cu termin de 3 0 zile dela pr ima publ icare .

Venitele s u n t : 1. Usufructul 1 / 2 sesii de pămâjnt es t ravi lan; 2. câte una măsură de cucuruz sfărmat dela circa 60 de c a s e ; 3 . stolele îndat ina te şi 4. întregiljpa veni te lor dela stat, după cvalificaţiunea a legândului , (la p reo t cu 8 cl 1545 cor. 95 fii.)

Dările publice le va solvi cel ales. Reflectanţii sunt poftiţi, ca r ecurse le adjustate

conform Regulamentului şi adresa te comit, parohia l concernent , să la subş tea rnă Oficiului ppesc din Bu-teni (Buttyin Arad m.) având a se prezentă în ca reva Duminecă ori să rbă toa re în biserică, spre a-şi a r ă t ă dexteri tatea i n cele r i tuale .

Comitetul parohia l

î n conţelegere cu : Ioan Georgia prot»j>rezviter ins . scol

Pentru îndeplinirea ştaţiunei învăţătoreşţi din Zimbru (inspectoratul Halmagiutui), devenită in va­canţă în urma penzionârii învăţătorului Nieolae Maci, se escrie concurs cu termin de 3 0 zile dela prima publicare în foaia oficioasă „Bis. şi Şcoala".

Emolumentele sunt: 1. Salar în bani din cassa cultuală 600 cor. 2. Spese de conferinţă 20 cor, 3. Guratoratul şcoalei 20 cor. 4. Lemne focului 4& care, din care este a se neălzi şi şcoala 5. Scripturistica In natură. 6. Dela înmormântări unde va fi poftit şi alte funcţiuni cantorale 1 cor. 7. Locuinţa acomodată cu 2 chilii, cuină şi cămară, grajd şi grădină. 8. Cvin-cvenalul după împlinirea alor 5 ani de serviciu pres­tat în comună.

Doritorii de a ocupa acest post sunt poftiţi ca re­cursele lor adjustate cu toate documentele prescrise în „Regulament şi Statutul Organic" şi adresate comitetu­lui parohial se l e suştearnâ până la terminul susindi-cat, subscrisului inspector şeol. în Halmagiu (Nagyhal-mâgy), şi ca sâ se prezinte în vre-o Duminecă ori săr­bătoare în s. biserică din Zimbru spre a-şi arătă des-teritatea în cântări şi tipic fâcându-se astfel cudoscuî poporului.

Din şedinţa comitetului parohial din Zimbru ţi­nută la 30 Oct. (2 Noemv.) 1905.

Valeriu Cristea fticolae Maci

preşed. com. not. corn.

In conţelegere cu mine: Cornel Lazar protop. ins. şcol.

— • — 3—3 Pentru îndeplinirea parohiei (a doua) vacante din

Soborşin prin aceasta se escrie concurs cu termin d e recurgere de 3 0 zile dela prima publicare în Or­ganul diecezan „Biserica şi Şcoala".

Emolumentele împreunate cu acest post sunt: 1. 4 jughere de pământ, cu venit anual de circa 80 cor. 2. Stolele obicinuite, 3. birul, câte o măsură de cucu­ruz sfărmat dela fiecare număr de casă 4 întregirea dotaţiuni din vistieria statului 690 cor. 92 fii. respec­tive 1490 cor. 92 fii.

Parohia este de clasa 1-â dar în lipsa recurenţi­lor cvâlificaţi pentru aceasta clasă se vor admite şi cei cu cvalificaţiune de cl a H-a.

Recurenţii se avizează, ca recursele lor adjustate conform lit. a) şi respective b) a §-loi din Regulamen­tul pentru parohii şi adresate comitetului parohial din Soborşin să le suştearnă P. O. Oficiu pprezbiteral în M Radna, iar dânşi cu stricta observare a dispoziţiu-

. unjlor §-lui 18 din acelaş regulament să se prezinte în s. biserică din Soborşin pentru a-şi arătă desterita-tea î n , c e l e rituale şi omiletice.

Comitetul parohial

Iii coriţelegere c u : Proeopie Givulescu protoprezviter. '••.i'~iU.. •

— • — 3—3

Anul XXIX

Calendarul diecezan pe anul comun 1906.

In editura tipografiei diecezane gr.-or. române a Aradului e deja gata şi se poate avea şi procura atât dela administraţiunea tipoqrafiei diecezane, strada Rivay Nr. 10, cât şi dela librării, cu preţul de 4 0 flleri.

La comande peste 10 exemplare 20°/0 rabat expe— date franco.

Se estinde pe 1 5 coaie tipar garmond şi' co­prinde afară de partea calendaristică, calendar econo­mic, şematismul mitropoliei gr.-or. rom. în general şt al diecezei Aradului în special, cronologia pe anul 1906r

sărbători şi alte zile schimbâciouse, posturile, anotimpu­rile etc. Genealogia caselor domnitoare, târgurile di»-Ungaria şi Ardeal, instrucţiuni poştale şi telegrafice etc^ iar-în partea literară:

Datini şi obiceiuri la nuntă, de Petru Vancu.. Din bătrâni de Măria Cioban. Din luptele vieţii de I. Grofşorean. Românce dela Griviţa de V. Alexandria Cine a adus sărăcia în lume de Leon Tolstoi. Poduf înalt de St. 0. Iosif. Insula şerpilor de Carmen Sylva.. Cine-i Nuhăm? de Th. D. Speranţă. Boeraşul de /_ Pop Reteganul. Cântec de Măria Popovici. 0 zi de Du­minecă la sate de P. Popa. Doine şi Hore de Vasilie Sala. Povestiri de Gh. Ttdbure, Plugarii de Octavian Goga. Din vieaţa noastră de Petru E. Papp. Economiei Cultura cânepei, Protejarea paserilor, Sfaturi economicer. Sentinţe, glume şi anecdote. Inserate şi reclame

II recomandăm cu multă căldură tuturor oameni­lor cu carte, căci în calendarul acesta pe lângă p r e ţ de 4 0 fileri află şi o carte de lectură preţioasă şi plăcută.

Cancelaria arhitectului r o m â n

loaii N i g a ARAD, S t r a d a Jozse f fohereze i -u t Nr - t .

(lângă „Victoria")-

Pregăteşte planuri şi specificări de spese pentru edificii publice şi private, primeşte lucrări în sfera ar-hitecturei mai înalte, cenzurări, colaudări. Ca specialist: în ritul nostru oriental edifică şi restaurează biserici, în mod artistic, din care cauză îl recomandăm îndeo­sebi dlor parohi. Trimite planuri, schiţe, specificări şii serveşte în lucrări arhitectonice cu desluşiri gratuit.

40-6*