bioinstrumentatie bfkt ii

UNIVERSITATEA „APOLLONIA” DIN IASI

FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA

SPECIALIZAREA

BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE și

RECUPERARE

ELENA FOLESCU

BIOINSTRUMENTATIE

Anul II, Modulul I

Suport de curs

Bioinstrumentaţie 2

CUPRINS 1. Introducere

2. Notiuni generale despre bioinstrumentatie in balneofiziokinetoterapie

si recuperare medicala Principii generale

Factori fizici

Clasificarea aparaturii utilizate

Rezumat

Teste de autoevaluare

Soluţii la testele de autoevaluare

Bibliografie minimală

3. Electroterapia Electroterapia – principii generale

Galvanoterapie: aparate, efecte terapeutice, indicații, contraindicații.

Electroterapia cu curent electric de frecvență joasă (cu impulsuri).

Electroterapia cu curent electric de frecvență medie

Electroterapia cu curent electric de frecvență înaltă

Aparatura utilizată în magnetoterapie

Terapia cu ultrasunete




4. Radiatii electromagnetice

Fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete

Laserterapia

Rezumat




5. Aparatură utilizată în hidroterapie și balneoterapie Hidroterapia – principii generale

Tipuri de aparate și dispozitive utilizate în hidroterapie

Rezumat




6. Alte tipuri de aparate și dispozitive utilizate în

balneofiziokinetoterapie

Dispozitive utilizate în presoterapie

Terapia prin vacuum

Terapia cu unde de șoc

Terapia cu aerosoli

Alte tipuri de aparate

Rezumat




Bibliografie (de elaborare a cursului)


INTRODUCERE

Modulul intitulat Bioinstrumentatie se studiază în anul II, Specializarea

Balneofiziokinetoterapie și Recuperare şi vizează dobândirea de competenţe în

domeniul utilizării aparaturii folosite în balneofiziokinetoterapie și recuperare

medicală.

Obiectivele cadru sunt următoarele:

însusirea cunostinţelor privind principiile de funcționare a aparatelor și

dispozitivelor utilizate în balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală;

însuşirea cunoştinţelor privind modul de utilizare a aparaturii uzuale

folosite în balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală.

cunoasterea principalelor efecte terapeutice ale utilizării dispozitivelor

medicale în balneofiziokinetoterapie și recuperare medical;

cunoașterea indicațiilor și contraindicațiilor utilizării acestor aparate și

dispositive.

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Noțiuni generale despre bioinstrumentație în balneofiziokinetoterapie

și recuperare medicală

- Electroterapia

- Radiații electromagnetice

- Aparatură utilizată în hidroterapie și balneologie

-Alte tipuri de aparate și dispozitive utilizate în


În prima unitate de învăţare, intitulată Noțiuni generale despre

bioinstrumentație în balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală, vei

regăsi principiile generale ale balneofiziokinetoterapiei, dar și clasificarea

aparaturii utilizată în acest domeniu.

Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.

În a doua unitate de învăţare, Electroterapia, vei achiziționa, odată cu

cunoștințele oferite, noi competenţe privind:

- modul de utilizare a aparaturii folosite în electroterapie, efectele

terapeutice, indicațiile și contraindicațiile electroterapiei etc;

care îţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare

corespunzătoare primelor două unităţi de învăţare.

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învăţare,

Radiații electromagnetice, vei achiziţiona, odată cu cunoştinţele oferite, noi

competenţe:

- sa știi modul de utilizare a aparaturii utilizate în fototerapie și în

laserterapie, efectele terapuetice ale acesteia, dar și indicațiile și

contraindicațiile acesteia;

După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de învăţare,

intitulată Aparatură utilizată în hidroterapie și balneologie, vei achiziționa,

odată cu cunoștințele oferite, noi competenţe:


- sa știi noțiuni generale despre hidroterapie și balneoterapie, efectele

terapeutice, indicații și contraindicații;

În ultima unitate de învațare, Alte tipuri de aparate și dispozitive

utilizate în balneofiziokinetoterapie, vei lua cunoștință cu alte tipuri de

dispozitive utilizate în fizioterapie cum ar fi: dispozitive utilizate în

presoterapie, în terapia prin vacuum etc.

Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:

Citeşti modulul cu maximă atenţie;

Evidenţiezi informaţiile esenţiale cu culoare, le notezi pe hârtie,

sau le adnotezi în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii;

Răspunzi la întrebări şi rezolvi exercţiile propuse;

Mimezi evaluarea finală, autopropunându-ţi o temă şi

rezolvând-o fără să apelezi la suportul scris;

Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai

eliminat anumite secvenţe;

În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de învăţare.

Elena Folescu


1. Notiuni generale despre bioinstrumentatie in balneofiziokinetoterapie

si recuperare medicala

Principii generale

Factorii fizici

Clasificarea aparaturii utilizate

Rezumat




Obiective ale unităţii de învăţare:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

să identifici factorii fizici implicați în balneofiziokinetoterapie și

recuperare

să clasifici aparatura utilizată în funcție de principiul de

funcționare

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 2 ore

1.1. Principii generale

Balneofizioterapia este o ramură a medicinei care s-a dezvoltat de-a

lungul mai multor secole utilizând unii factori naturali şi artificiali ca

mijloace terapeutice. Aceştia s-au aplicat întâi empiric, apoi observaţia

clinică a stat la baza aprecierii eficienţei terapeutice a factorilor fizici.

Mecanisme de acţiune.

Factorii fizici naturali şi artificiali produc modificări de reactivitate

locală, regională şi generală. Intervenţia lor este urmată de reacţii

neuro-endocrino-metabolice care pun în circulaţie factori

biologici activi de tipul mediatorilor chimici, cataboliţilor acizi,

hormonilor locali şi generali.

se poate aprecia că factorii fizici stimulează organismul in

eliberarea mijloacelor proprii de acţiune pentru restabilirea

homeostaziei.

Recuperarea medicală se defineşte ca o acţiune complexă,

medicală, educaţională şi socio-profesională menită a restabili cât

mai deplin funcţiile pierdute de un individ precum şi de a dezvolta

mecanisme compensatorii, care să-i asigure posibilitatea de muncă

şi autoservire, respectiv o viaţă activă, cu independenţă economică

şi socială.

Factorii terapeutici naturali şi artificiali sunt utilizaţi în

reeducarea funcţională a aparatului locomotor, pulmonar şi

cardiovascular, limitată parţial sau total prin evoluţia unor boli

inflamatorii sau degenerative, neurologice, posttraumatice, ischemice

etc.

Pornind de la restantul funcţional al bolnavului determinat prin

mijloace obiective (goniometrie, testing muscular, indici funcţionali

articulari, capacitate de efort, capacitate respiratorie, etc.), se pot

aplica de manieră progresivă şi cât mai precoce scheme complexe de

tratament a căror scop este refacerea "ad optimum" a funcţiei afectate.

Factorii fizici sunt utilizaţi astăzi în scop

Elena Folescu


profilactic,

curativ,

recuperator.

Problemele legate de profilaxia primară, de preîntâmpinare a

unor stări morbide ocupă loc principal în cadrul obiectivelor

organismelor internaţionale pentru sănătate.

Omul societăţii moderne, industrializate şi-a modificat

condiţiile de muncă şi habitat, fapt care a dus la apariţia unor

sindroame din care amintim:

sindromul hipokinetic (cu consecinţe negative asupra maselor

musculare, sistemului osos, capacităţii de efort, etc),

de tulburare a termoreglării cu determinarea aşa numitor boli "a

frigore" şi altele.

Este foarte important în evoluţia dezvoltării aparatului

locomotor crearea unui comportament adecvat faţă de solicitările la

care este expus.

Tonofierea unor grupe musculare, posturarea corectă,

restabilirea sinergismelor musculare sunt elemente esenţiale în

preîntâmpinarea unor afecţiuni legate de solicitările excesive, de

poziţiile vicioase, de unele tulburări ale morfologiei aparatului

locomotor (sacralizare, lombalizare, picior plat etc).

Terapia cu factori fizici are contraindicaţii generale şi

speciale.

Cele de ordin general sunt:

afecţiuni acute sau cronice acutizate,

boli venerice în stadiul acut,

boli caşectice,

tumori maligne

hemoragii,

sarcina,

boli ale sângelui,

boli psihice.

Contraindicaţiile speciale vor fi prezentate la fiecare capitol.

1.2. Factorii fizici

Existența factorilor fizici și intervenția lor benefică este cunoscută de foarte

multă vreme. Este foarte important de subliniat că valoarea acestora constă

în capacitatea lor de a interveni la nivel local, pe zona pe care au fost

aplicați, dar și regional sau sistemic, acțiunea fiind susținută de răspunsuri

vasculare, metabolice, reflexe etc.

În scop terapeutic se utilizează următorii factori fizici, naturali şi artificiali:

apa (hidroterapia)

apa minerală (balneoterapia, crenoterapia)

namolul (peloidoterapia)

curentul electric (electroterapia),

căldura (termoterapia)

climatul (climatoterapia)

masajul (masoterapia) , la care se adaugă cu dată mai recentă:

Elena Folescu


kinetoterapia (terapia prin mişcare)

câmpurile magnetice (magnetoterapia)

fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete

lumina polarizată şi laser (laserterapia).

Toți acești factori acționează prin modificarea reactivității locale, regionale

și/sau generale. Factorii fizici naturali şi artificiali sunt utilizaţi cu eficienţă

în reeducarea funcţională a:

- aparatului locomotor (limitat parţial sau total, posttraumatic sau de boli

reumatice inflamatorii şi degenerative),

- sistemului nervos central şi periferic,

- sistemului cardiovascular şi pulmonar,

- arşilor în perioda de convalescenţă,

- suferinţelor planşeului pelvin,

- vârstnicului.

Tratamentul, trebuie să fie întotdeauna individualizat, el având la bază

interacţiunea medic - pacient, dar şi medic - familie, medic –

kinetoterapeut, fizioterapeut, specialist în terapie ocupaţională. Acesta

poate fi efectuat numai de persoane calificate, care trebuie să se adapteze

personalităţii bolnavului, nivelului cultural şi de înţelegere.

Fizioterapia sau Medicina Fizică este o specialitate clinico-terapeutică ce

presupune interdiciplinaritate și care se bazează pe cercetările moderne,

clinice și experimentale, menite să confirme mecanismele de acțiune și

efectele factorilor fizici aplicați.

Fizioterapia și Recuperarea Medicală beneficiază și de efectele feedback-

ului, ale stimulării neuromusculare electrice transcutanate, ale tracțiunilor

și manipulărilor, purtarea de orteze, proteze, prescrierea medicamentelor

adecvate, programe nutritionale adaptate etc.

Sarcina de lucru 1

Defineşte balneofizioterapia, recuperarea medicală şi enumeră

factorii fizici implicați în balneofiziokinetoterapie.

1.3. Clasificarea aparaturii utilizate

Aparatura utilizată în balneofiziokinetoterapie se poate clasifica atât din

punct de vedere a principiilor de funcționare (principii fizice) care stau la

baza utilizării acestora, cât și din punct de vedere al efectului terapeutic

principal.

Elena Folescu


Clasificarea aparaturii din punct de vedere al principiului de funcționare:

a. Aparatura, echipamente și dispozitive utilizate în electroterapie;

b. Aparatură, echipamente și dispozitive utilizate în magnetoterapie;

c. Aparate, dispozitive și echipamente pentru ultrasonoterapie;

d. Aparatura, echipamente și dispozitive care utilizează radiații

electromagnetice;

Fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete;

Laserterapia;

e. Aparate, dispozitive și echipamente utilizate în hidroterapie,

termoterapie și balneologie.

f. Alte tipuri de aparate, echipamente și dispozitive utilizate în

balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală.

Din punct de vedere al efectului terapeutic, bioinstrumentația utilizată se

clasifică astfel:

a. Bioinstrumentație antalgică;

b. Bioinstrumentație antiinflamatorie și antiedematoasă;

c. Bioinstruimentație decontracturantă;

d. Bioinstrumentație cu efect sedativ.

De reținut

Recuperarea medicală se axează pe menținerea/recâștigarea funcției

unui aparat sau sistem, sau a organismului în totalitate; funcția este

cheia care menține sau reface independența și calitatea vieții. Factorii

fizici naturali și artificiali aplicați metodic dețin rolul principal în acest

context.

Sarcina de lucru 2

Clasifică bioinstrumentația utilizată în balneofiziokinetoterapie și

recuperare medicală.

Teste de autoevaluare 1. Factorii fizici naturali şi artificiali produc modificări de reactivitate:

a. locală,

b. regională

c. generală

d. toate cele de mai sus.

2. Factorii fizici pot fi utilizaţi în scop:

a. profilactic, curativ și recuperator;

b. numai recuperator;

Elena Folescu


c. numai profilactic;

d. numai curativ și recuperator.

3. Tratamentul:

a. trebuie să fie individualizat și realizat numai de personal

calificat;

b. nu trebuie să fie individualizat, dar trebuie realizat numai de

personal calificat;

c. poate fi realizat de oricine;

d. trebuie să fie individualizat și realizat numai de personal

calificat care trebuie să se adapteze personalităţii bolnavului, nivelului cultural

şi de înţelegere al acestuia.

Soluţii la testele de autoevaluare 1. d; 2. a; 3. d

Bibliografie minimală 1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. Medicală, Bucuresti, 2005;

2. R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică,

Balneoclimatologie și Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995.

3. R. Popescu, S. Pătru, Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura

Medicală Universitară, Craiova, 2003.

Elena Folescu


2. Electroterapia

Electroterapia – principii generale

Galvanoterapie: aparate, efecte terapeutice, indicații, contraindicații.

Electroterapia cu curent electric de frecvență joasă (cu impulsuri).

Electroterapia cu curent electric de frecvență medie

Electroterapia cu curent electric de frecvență înaltă

Aparatura utilizată în magnetoterapie

Terapia cu ultrasunete






să cunoști principiile generale ale electroterapiei;

să cunoști tipurile de curenți;

sa știi să utilizezi diferitele tipuri de aparate și dispozitive folosite în

electroterapie;

să cunoști efectele terapeutice, indicațiile și contraindicațiile

electroterapiei.


2.1. Principii generale

Electrologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul acţiunii următorilor

agenţi fizici:

– curentul electric (constant sau variabil)

– radiaţiile electromagnetice (unde scurte, radar)

– undele sonore (ultrasunete).

Electroterapia: aplicarea curentului electric asupra unei regiuni a

organismului în scopul obţinerii de efecte terapeutice. Pentru acest tip de

activitate se folosesc şi termenii de electrostimulare sau terapie electrica.

Modul de acțiune al agenților fizici asupra organismului uman trebuie

interpretat și evaluat pornind de la cunoașterea și înțelegerea noțiunilor

fundamentale de electrofiziologie a țesuturilor neuromusculare, luând în

considerație faptul că orice agent electric aplicat asupra organismului viu

constituie un stimul care provoacă o reacție tisulară.

Proprietatea celulelor vii de a reacționa la un stimul se numește

iritabilitate, iar ca o reacție primară la stimul apare un răspuns local.

Excitabilitatea este considerată o reacție secundară a țesuturilor și se traduce

prin transmiterea mai departe a stimulului de către celulele și fibrele nervoase.

Pentru a declanșa o anumită excitație, stimulul trebuie să aibă o intensitate

minimă precisă, care se numește intensitate de prag a stimulului, trebuie să

acționeze un anumit timp minim pentru provocarea excitației. Numai stimulii

peste nivelul de prag pot determina o reacție ce poate fi măsurată la o distanță

determminată de locul de excitație. Stimulii sub nivelul pragului au o acțiune

limitată la nivelul acestuia. O creștere a intensității peste valoarea pragului nu

duce la o creștere a răspunsului.

Elena Folescu


Acest comportament al structurilor nervoase la diferite grade de

intensitate ale stimulului este cunoscut sub legea ”totul sau nimic” – lege

valabilă numai pentru reacția unei singure celule.

Noțiuni de fizică

Curentul electric apare ca urmare a deplasării sarcinilor electrice, a

electronilor, de la polul pozitiv la cel negativ în vid sau de-a lungul unui

material numit conductor.

Există două tipuri de curent electric:

o Direct, continuu: direcția electronilor nu se schimbă;

o Variabil/alternativ: electronii își schimbă direcția constant.

Există trei tipuri de conductori: de gradul I (metalici), de gradul II

(electrolitici) și de gradul III (gazoși). În cazul conductorilor de gradul II și

III trecerea curentului electric este însoțită de mobilizarea ionilor.

Clasificarea curentului electric folosit în terapie se poate face:

După frecvență:

Curentul galvanic/constant/continuu, a cărui frecvență este 0;

Curent alternativ/variabil:

De joasă frecvență (1-1000Hz);

De medie frecvență (1000-10000Hz);

De înaltă frecvență (peste 10000 Hz).

După direcție:

Unidirecțional (polarizat) – se caracterizează prin lipsa

oscilațiilor particulelor față de poziția inițială, fapt ce determină

existența efectelor polare. Din această categorie fac parte

curentul galvanic, curentul cu impuluri cu pantă bruscă și

progresivă;

Bidirecțional (nepolarizat) se caracterizează prin prezența

oscilațiilor particulelor în raport cu poziția inițială. La această

formă se remarcă absența efectelor polare, ceea ce înseamnă

absența riscului de arsură chimică la contactul cu metalele.

După organizarea temporală a undelor electrice:

Curent alternativ, când undele electrice se succed fără intervale

libere;

Curent cu impulsuri (pulsații), când undele sunt separate de

intervale libere.

După forma undei:

Impulsuri mono- sau bifazice simetrice, asimetrice,

rectangulare, sinusoidale, exponențiale, triunghiulare etc.

Frecvența: numărul de cicluri (unde) pe secundă. Se exprimă în hertzi

(Hz).

Intensitate: amplitudinea (magnitudinea) curentului.

Lungimea de undă: distanța dintre două unde;

Impuls: un eveniment electric izolat, separat de următorul printr-o perioadă

definită de timp;

Tren de impulsuri (cicluri): secvențe repetitive de impulsuri;

Parametrii de stimulare: sunt reprezentați de forma impulsului, durata

impulsului, durata pauzei, polaritate, intensitate (tărie).

Electrozi terapeutici – un canal electric are cel puțin doi electrozi care

trebuie plasați pe corpul pacientului. Electrozii formează un circuit între

generator și țesut.

Electrodul terapeutic este alcătuit dintr-un material bun conductor (metal,

carbon impregnat cu silicon) care permite transferul electricității către

Elena Folescu


țesuturi; are forme diferite (dreptunghiulară, ovalară, rotundă, specială) și

dimensiuni variabile (punctiforme: pentru ”trigger points”, punct de

acupuntură sau punct motor și mari). Electrodul mic este cel activ, iar

electrodul mare este considerat indiferent. Densitatea curentului este invers

proporțională cu mărimea electrodului. Aplicarea electrozilor se poate face

fie direct pe zona afectată, fie la periferia zonei dureroase sau pe

dermatomul, miotomul sau sclerotomul ce corespunde nervului afectat.

Între electrod și tegument este nevoie de o zonă de contact (apă, gel).

Orientarea electrozilor: poate fi monoolară, bipolară sau cvadrupolară. În

aplicația monopolară electrodul care stimulează este plasat pe țesutul țintă

și este electrodul activ.

Modularea este un fenomen fizic prin care amplitudinea, frecvența, durata

impulsului pot fi schimbate pe perioada unui tren de impulsuri cu scopul de

a îndepărta acomodarea, proces ce apare pe parcursul ședinței și scade

randamentul terapeutic.

Rezistența este capacitatea conductorului de a opune trecerii fluxului de

electroni. Aceasta depinde de tipul materialului, diametrul conductorului,

temperatură. Unitatea de măsură este Ohm-ul.

Impedanța este capacitatea țesuturilor vii de a opune rezistență la trecerea

curentului electric. Osul și grăsimea au impedanța cea mai mare, iar nervul

și mușchii cea mai mică.

Capacitatea este abilitatea țesuturilor de a stoca sarcini electrice.

Sarcina de lucru 1

Clasificarea curenților electrici.

Modul în care se răspândesc curenții electrici în organism are următoarele

caracteristici:

- Indiferent de locul în care sunt amplasați electrozii, liniile de forță ale

curentului se răspândesc în tot corpul, cantitatea cea mai mare trecând

însă pe zonele ce opun rezistența cea mai mică;

- Pe regiunea cuprinsă între electrozi, intensitatea curentului nu este egală,

ci proporțională cu conductibilitatea electrică a țesuturilor;

- Cu cât un țesut este situat mai departe de electrozi, cu atât intensitatea

curentului ajuns la el este mai mică;

- Un țesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana celulară și

spațiile intercelulare opun rezistență diferit trecerii curentului electric.

- Conductibilitatea electrică a unui țesut este dirtect proporțională cu

conținutul lui în apă.

Modul de penetrare a curenților în țesuturi:

Curenții penetrează în mod diferențiat țesuturile în funcție de tipul

curentului:

- Curentul galvanic și curentul alternativ de joasă frecvență se răspândesc

exclusiv în spațiul intercelular, deoarece membrana celulară le opune

rezistență;

- Curentul alternativ de medie și înaltă frecvență nu întâmpină rezistență

din partea membranei celulare.

Elena Folescu


Noțiuni de electrofiziologie

Celula este unitatea de bază a organismelor vii. Ea este considerată un

sistem electric datorită calității pe care o are membrana de a prezenta

potențial electric. În repaus, la exterior există sarcini pozitive, iar la

interior, negative. Această proprietate explică de ce energiile fizice, precum

curentul galvanic, câmpul magnetic, electromagnetic sau ultrasunetul pot

să influențeze activitatea acesteia.

Celula nervoasă și cea musculară sunt cele mai sensibile la agentul

electric.

Răspunsul celular la aplicarea unui stimul este de fapt consecința unui

proces de depolarizare, mecanic sau fotochimic.

Activitatea bioelectrică a celulei

În stare de repaus, procesele fizice și chimice de la nivelul membranei

celulare sunt în stare de echilibru. Intervenția unui stimul tulbură această

stare și declanșează o serie de evenimente.

Potențialul de membrană. La nivelul membranei celulare se

înregistrează în repaus, un echilibru între forțele electrice dispuse pe fața

internă și externă a celulei, fenomenul este numit potențial de repaus (de

70mV pentru celula nervoasă). Rolul determinant îl au ionii de Na2+

și de

K+, aflați la concentrații diferite în mediul intra și extra-celular. Această

diferență este susținută de un mecanism consumator de energie, de la

nivelul mitocondriei, numit pompă ionică. Pompa de sodiu este cea mai

puternică.

Un stimul ce atinge membrana celulară produce modificări ce se petrec

în miimi de secundă, procesul fiind cunoscut sub numele de excitație.

Membrana stimulată devine permeabilă ionilor de Na2+

ceea ce declanșează

un flux ionic, de conducere a acestora către interiorul celulei așa încât fața

externă a celulei devine negativă (depolarizată), proces ce se petrece la

catod. Prin fenomenul de depolarizare nivelul potențialul crește brusc și

apare potențial de acțiune și consecință membrana transmite un semnal.

Durata deschiderii canalelor de sodiu este foarte scurtă, de 0,1 ms.

După acest interval canalele se închid, membrana se repolarizează, se

deschid canalele de potasiu voltaj-dependente, K+ iese din celulă (1 ms) și

se restaurează echilibrul electric al membranei (sarcinile pozitive la

exterior și negative la interior).

În perioada de depolarizare celula este în incapacitate de a percepe alte

semnale (perioada refractară absolută).

Potențialul de acțiune se propagă de-a lungul nervului din aproape în

aproape și acesta este apanajul fibrelor nemielinizate, sau saltator în fibrele

mielinizate, unde conducerea este rapidă și cu consum energetic redus.

Ajuns la extremitatea traiectului anatomic potențialul de acțiune

eliberează neurotransmițători, iar aceștia au capacitatea să stimuleze un nou

potențial de acțiune în țesutul țintă (nerv sau mușchi).

Condițiile care determină un răspuns din partea unui stimul electric

aplicat sunt: intensitatea, timpul util și bruschețea curentului.

Activitatea bioelectrică a celulei musculare, electromiograma, este

un element elocvent și foarte valoros în diagnostic și tratament.

Transmiterea neuromusculară. Fiziologic, mușchiul și nervul

alcătuiesc o unitate funcțională, numită unitate motorie (Sherinton). Fibrele

musculare sunt întotdeauna inervate sincron și intră în contracție tot

sincron. Impulsul nervos ajunge la mușchi la nivelul plăcii neuromotorii

Elena Folescu


(sinapsa neuromusculară) și de aici se distribuie la întregul corp producând

contracția. Joncțiunea neuromusculară funcționează ca o sinapsă banală.

Fiziologic, fibra musculară se contractă la primirea unui impuls

transmis de nerv. Aplicarea unui stimul electric extern induce contracția,

dacă excitantul se aplică pe punctul motor sau direct pe corpul muscular.

Caracteristicile electrice ale pielii. Organismul uman este considerat

din punct de vedere electrofiziologic ca fiind o soluție electrolitică, izolată

la exterior de stratul cutanat, care este considerat o rezistență electrică a

cărei valoare depinde de numărul și starea porilor tegumentari, de gradul de

vasodilatație, de starea de umiditate etc. Ea este invers proporțională cu

suprafața electrodului.

2.2 Galvanoterapia: aparate, efecte terapeutice, indicaţii, contraindicaţii

Electroterapia se efectuează cu curent electric continuu, de joasă, medie

și înaltă frecvență, dar și cu câmpuri magnetice de joasă frecvență și

ultrasunete.

Curentul galvanic reprezintă un flux de electroni unidirecționat,

neîntrerupt, de frecvență zero (continuu), cu intensitate constantă, de mică

valoare (mai puțin de 50 mA) și tensiune de asemenea mică (30-80V).

Aparatele emițătoare pot fi simple – sunt confecționate din redresor,

potențiometru, miliampermetru și comutator, sau pot fi complexe – au regim

de lucru și pentru frecvență joasă și medie.

Aparatele folosite în electroterapie care furnizau numai curent continuu

au fost cunoscute sub denumirea de pantostate sau galvanostate. Modelele

vechi furnizau curent continuu, curent continuu întrerupt, curent modulat şi

Rezumat Electroterapia: aplicarea curentului electric asupra unei regiuni a

organismului în scopul obţinerii de efecte terapeutice.

Pentru a declanșa o anumită excitație, stimulul trebuie să aibă o intensitate

minimă precisă, care se numește intensitate de prag a stimulului, trebuie să

acționeze un anumit timp minim pentru provocarea excitației.

Există două tipuri de curent electric: continuu (galvanic) și alternativ.

Există trei tipuri de conductori: de gradul I (metalici), de gradul II

(electrolitici) și de gradul III (gazoși).

Corpul uman este un conductor de tip II deoarece este privit ca o soluție

electrolitică.

Un țesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana celulară și

spațiile intercelulare opun rezistență diferit trecerii curentului electric.

Celula este unitatea de bază a organismelor vii. Ea este considerată un sistem

electric datorită calității pe care o are membrana de a prezenta potențial electric.

În stare de repaus, procesele fizice și chimice de la nivelul membranei

celulare sunt în stare de echilibru. Intervenția unui stimul tulbură această stare și

declanșează o serie de evenimente.

Condițiile care determină un răspuns din partea unui stimul electric aplicat

sunt: intensitatea, timpul util și bruschețea curentului.

Elena Folescu


curent faradic. Aceste aparate au fost folosite mulţi ani ele funcţionând iniţial

pe bază de dinam (aveau o greutate mare) au fost ulterior înlocuite de

pantostatele cu lămpi (diode şi duble diode), cu rol de convertizor. Datorită

progresului tehnic a apărut posibilitatea utilizării semiconductorilor în sistemul

de redresare a curentului, astfel aparatele devenind de 10 ori mai uşoare, ele

furnizează un curent continuu bine filtrat și constant, realizând și

posibilitateade modulare a formelor de curent oferite.

Tendința actuală în fabricarea aparaturii de electroterapie este de a

îngloba curentul galvanic în aparate mai complexe care să poată fi utilizate și

pentru diferite forme și tipuri de curenți cu impulsuri de joasă frecvență. Chiar

în condițiile existenței și utilizării acestor tipuri de aparate trebuie să

menționăm că în structura și funcționarea tuturor modelelor intră următoarele

componente principale:

1. Sistem de alimentare cu curent electric de la rețea (cordon,

întrerupător).

2. Dispozitiv de redresare (convertizor, tub, semiconductor).

3. Dispozitiv de reglare a intensității (potențiometru).

4. Comutatoare pentru forma curentului (galvanic, faradic).

5. Instrument de măsură (miliampermetru).

6. Sistem de racordare cu pacientul (borne, cabluri, cleme, electrozi).

Proprietăți. În țesuturile vii se găsesc substanțe și ioni, iar aplicarea

curentului continuu facilitează migrarea lor spre polii de semn opus; totodată

curentul continuu are și capacitatea să disocieze soluțiile slab concentrate și să

favorizeze pătrunderea transcutanată a ionilor.

Așadar, un curent galvanic acționează producând: electroliză,

ionoforeză, electroforeză, electroosmoză.

Rezistența tegumentelor la trecerea curentului galvanic este mare,

existând astfel riscul de arsură.

Migrarea ionilor este fenomenul care se produce după disociația

electrolitică. Ea se desfășoară în spații restrânse, în interiorul celulei și în

spațiile intercelulare. Ionii pozitivi, precum H+ sunt respinși de de polul

pozitiv (anod) și migrează către polul negativ (catod), numindu-se cationi; ionii

negativi, precum radicalul OHJ-, sunt respinși de catod și migrează către anod,

numindu-se anioni.

Electroliza biologică. Ajunși la polii respectivi (reprezentați de

electrozi), ionii își pierd sarcina electrică, devenind atomi liberi. Eliberarea

atomilor liberi din soluția electrolitică se numește electroliză.

S-a observat că în prezența sarcinilor negative, permeabilitatea

membranelor celulare crește și, invers, aceasta scade în prezența sarcinilor

pozitive.

Pentru aceleași motive este recomandabilă utilizarea soluțiilor de

protecție care, în plus, mai au rolul de a ”uniformizza” curentul galvanic, de a

îmbunătăți conductibilitatea tisulară la curent și de a favoriza transportul de

substanțe din soluțiile utilizate la ionizări.

Elena Folescu


Ionoforeza este alt proces biochimic care loc în țesuturi și este

reprezentat de deplasarea ionilor prin membranele celulare semipermeabile.

Deoarece organismul nu se prezintă ca o soluție cristaloidă omogenă,

având în compoziția sa și soluții coloidale, vom mai regăsi la trecerea

curentului galvanic și fenomenele de electroforeză și electroosmoză.

Electroforeza. Moleculele nedisociate din elementele neutre electric,

cum sunt de exemplu coloizii, se înconjoară prin adsorbție cu ioni și se

deplasează în direcția catodului (catelectroforeză) sau a anodului

(anelectroforeză), după semnul încărcăturii electrice.

Electroosmoza. Este deplasarea conținutului de apă din țesuturi prin

structurile membranelor sub influența curentului continuu.

Galvanizarea poate fi aplicată în mai multe moduri:

A. Cu ajutorul unor electrozi în formă de plăci de diferite

dimensiuni;

B. Ca baie electrolitică (galvanică):

i. Baie parțială (patru-celulară)

ii. Baie completă sau generală (Stanger).

C. Iontoforeză (ionogalvanizare) – metoda de introducere a unor

substanțe medicamentoase prin tegument, cu ajutorul curentului

galvanic.

Galvanizarea simplă

Electrozii utilizați sunt confecționați din plăci metalice de diferite

dimensiuni, alese în funcție de regiunea pe care se aplică și de efectele de

polaritate pe care le urmărim (pozitive sau negative).

În funcție de efectul terapeutic urmărit se pot aplica doi electrozi de

mărimi diferite sau egali (metoda bipolară). În prima eventualitate densitatea

liniilor de forță va fi mai mare la nivelul electrodului mai mic, care devine

activ, celălalt rămânând indiferent. În cea de-a doua posibilitate, când electrozii

sunt așezați față în față, între ei se crează un câmp cu linii de forță paralele, iar

densitatea este egală pe toată aria electrozilor. Alegerea polarității polului activ

- pozitiv sau negativ – va fi în funcție de efectul terapeutic urmărit (analgezic

sau excitant).

PLASAREA ELECTROZILOR se face:

- faţă în faţă - de o parte şi de alta a regiunii de tratat (transversal)

- longitudinal – pe segmente lungi; anod (+) proximal şi catod (-)

distal; cu cat distanţa creşte, scade eficacitatea → sunt necesare intensităţi tot

mai mari pentru a se obţine un efect therapeutic.

Plasarea electrozilor la galvanizarea simplă

Elena Folescu


INTENSITATEA CURENTULUI

- ţine cont şi de factorul subiectiv al pacientului → senzaţia de prag =

senzaţia de furnicătură uşoară zonală; la majoritatea pacientilor apare la 0,1

mA/cm2

- la hipersensibili: < 0,1 mA/cm2

- la cei mai puţin sensibili: > 0,1 mA/cm2

- in stadii acute: < prag

- in stadii cronice: > prag

- efect analgezic: la prag

- efect vasodilatator > prag

REGULI DE APLICARE:

- electrozi perfect netezi, cu diametru potrivit zonei

- strat hidrofil sub electrozi

- fixare cu benzi elastice (săculeţi cu nisip)

- se inspectează tegumentul inainte; orice leziune = contraindicaţie; se

indepărtează orice unguent şi orice obiect metalic din zonă

- după aplicaţie → eritem local la catod (-) → dispare in cateva ore

- dacă se produce o leziune de arsură → se caută o altă poziţionare

- durata de aplicare = minim 30 minute

formula: T x densitatea electrica(mA/cm2) = 3

T = timpul (minute)

Număr de şedinţe:

- stadii acute: zilnic, 8 -10 şed./cură

- stadii cronice: zilnic/2 zile, 14-16 şed./cură

- se poate repeta la 4 - 6 luni

Băile galvanice

Pentru tratarea unor regiuni mai întinse sau a întregului corp se

recomandă utilizarea băilor galvanice, la care se combină acțiunea curentului

continuu cu efectultermic al apei. Apa devine un mediu mijlocitor între

electrozi și tegument; curentul este repartizat pe o suprafață corporală mai

mare, astfel că densitatea curentului este mai redusă, neexistând pericol de

arsuri la intensitatea aplicată, care oricum este mai mare decât la galvanizările

simple.

Băile galvanice patru-celulare

Au fost introduse în terapie la sfârșitul secolului al 19-lea de Schnee la

Karlsbad. Bolnavul stă pe un taburet sau scaun, izolat electric de postamentul

pe care se află instalată baia galvanică patru-celulară. Apa introdusă în cele

patru celule trebuie să aibă o temperatură cuprinsă între 34 si 38 de grade

Celsius (apa rece accentuează senzația neplăcută dată de trecerea curentului).

Membrele bolnavului sunt introduse in 4 vane din faianţă, porţelan sau

material plastic polimerizat; fiecare vană are un electrod masiv din grafit sau

cărbune de retortă sau oţel inoxidabil, de formă dreptunghiulară

Aparatul generator de curent continu (electrostimulator/pantostat) are

comutatoare pentru reglarea polarităţii la fiecare din cele 4 vane: 2 MS ± şi 2

MI ±

Elena Folescu


Aplicarea polarităţii

1. BG 4 celulară = 2 circuite

- aplicaţie descendentă: MS + + MI - -

- aplicaţie ascendentă: MS - - MI + +

- aplicaţie: stanga ++ şi dreapta - - sau invers

- aplicaţia in diagonală nu e folosită curent

2. BG bicelulară = 1 circuit

- MS - MS

- MI - MI

- MS - MI de aceeaşi parte

Baie galvanică patru-celulară

3. BG monocelulară = 1 electrod se plasează pe un segment al corpului

Aplicare unicelulară

Reglarea intensităţii:

- in general < 30 mA

- in funcţie de percepţia pacientului - ex.:

- nevralgii, artralgii, mialgii: el.(+), la prag

- paralizii flaşte: el.(-), > prag

- tulburări de circulaţie din sechele de poliomielită: > prag

- boala varicoasă: > prag

- tulburări de circulaţie cutanată şi angiospasm: !intensitate mai mica

Durata: 10 - 30 min (15 - 20)

Număr şedinţe: 12 - 14; zilnic/2 zile; repetare la 4 - 6 luni.

Elena Folescu


BAIA GALVANICĂ GENERALĂ (STANGER)

Vana din material pastic polimerizat, cu 8 electrozi - cate 3 lateral (de

ambele părţi), 1 cranial şi 1 caudal.

Sensul de circulaţie al curentului este dirijat de comutatoare: ascendent,

descendent, transversal (stg. - dr. şi invers), diagonal.

Intensitatea se reglează după percepţia pacientului: senzaţia de căldură

uşoară + furnicături (înţepături)

Durata: 10 - 15 - 20 minute

Număr de şedinţe: 10 - 12/cură; 1 şed. la 2 - 3 zile

În apă se pot adăuga substanţe farmaceutice sau plante medicinale.

Baia Stanger

IONIZAREA (GALVANOIONIZARE, IONOFOREZA)

Se bazează pe proprietatea c. electric continuu de a ioniza substanţe

farmacologic active, aflate intr-o soluţie slab concentrată de pană la 3% şi de a

favoriza trecerea acestor ioni prin migrare spre polul opus prin tegumente şi

mucoase

Soluţia se introduce in stratul hidrofil al electrodului de aceeaşi

polaritate cu a ionului principal activ terapeutic

Efectele terapeutice se realizează prin acţiunea atat a curentului

galvanic cat şi a ionului respectiv

Efect - local = bun; - general = slab

Durata de aplicare = minim 20 minute

Se aplică similar galvanizării simple

Soluţii terapeutice: bromuri (de Na, K, Ca), calciu clorat, hialuronidaza,

histamina, hidrocortizon, iodura de K, de Na, sulfat de magneziu, novocaina,

salicilat, sulfat de zinc etc.

EFECTE BIOFIZIOLOGICE

1. ANALGEZIC

2. STIMULARE (EXCITARE)

3. SEDATIV

4. HIPEREMIANT - VASODILATATOR

Elena Folescu


5. REGLARE NESPECIFICA NEURO – VEGETATIVĂ

1. ANALGEZIC

Se realizează la anod (+) = anelectrotonus

Se produce prin

- hiperpolarizare

- creşterea pragului de sensibilitate al receptorului periferic

- acţiunea pe SNC (efect sedativ)

- acţiunea pe microcirculaţia locală (vasodilataţie cu indepărtarea

toxinelor).

2. STIMULARE (excitare)

- la catod (-) = catelectrotonus

- determină contracţii musculare

3. SEDATIV

- acţiune pe SNC - determină hiporeflexie osteoarticulară (scad ROT)

la aplicarea descendentă.

4. HIPEREMIANT - VASODILATATOR - BIOTROFIC

- acţiune pe circulaţia locală (activare) - iniţial vasoconstricţie, apoi

vasodilataţie reactivă in special la polul (-) → eritem local şi creşterea

temperaturii locale.

- efecte şi pe circulaţia general.

- efecte şi prin intermediul SNV.

5. REGLARE NESPECIFICĂ NEURO - VEGETATIVĂ

- in aplicarea cervicală → acţionează pe zona reflexogenă (gulerul lui

Scerbac).

INDICAŢIILE GALVANOTERAPIEI

1.) Boli reumatismale degenerative, cu diferite localizări (cervico -

dorso - lombare, articulații periferice)

2.) Boli reumatismale inflamatorii (poliartrita reumatoidă,

spondilartropatii

seronegative, artropatii dismetabolice)

- in stadiile subacute

- intre pusee

3.) Reumatismul ţesutului moale: periartrita scapulo - humerală

(PSH), coxofemurală, epicondilite, tendinite, celulite, bursite, fibromialgie

4.) Patologia posttraumatică: edeme locale, hematoame,

algoneurodistrofia (AND) redori articulare, sindrom algic rezidual,

osteoporoza secundară

5.) Patologia sistemului nervos (SN)

- sindrom de neuron motor periferic, cu pareze de membre, pareze

faciale etc

- sindrom de neuron motor central de diferite etiologii: hemi-, tetra-,

parapareze → BG

- crioparestezii funcţionale periferice

- stress, astenie nervoasă şi de suprasolicitare etc

Elena Folescu


6.) Boli cardiovasculare

- HTA în stadiile I şi II (BG)

- Arteriopatii obliterante (ACO) ale MI, în stadiile I şi II

-Tulburări de circulaţie periferică: acrocianoza, tromboflebite

(subacute/cronice), limfangite

- Tulburări de circulaţie centrală: ICVB

7.) Boli dermatologice (ionizări): acnee, cicatrice cheloidă, boala

Dupuytren, sclerodermie, ulcere atone.

CONTRAINDICAŢIILE GALVANOTERAPIEI

1. Bolnavi cu hipersensibilitate sau intoleranţă la curentul galvanic.

2. Leziuni tegumentare de diferite etiologii.

3. Tulburări trofice cutanate.

4. Bolnavi cu contenţii metalice in zonele de tratat, proteze valvulare,

stimulatoare electrice cardiace, proteze auditive, ocular.

5. Bolnavi febrili, caşectici, cu risc de decompensare visceral.

6. Tulburări de coagulare, fragilitate vasculară.

7. Bolnavi cu psihoze.


1. Galvanoterapia reprezintă:

a. Una din procedurile utilizate în electroterapie care

folosește curentul alternativ;

b. Una din procedurile utilizate în electroterapie care

folosește curentul continuu.

2. Modurile de realizare a galvanoterapiei sunt:

a. Galvanizare simpla, baie parțială, baie totală, iontoforeză;

b. Numai galvanizarea simplă și iontoforeza;

c. Numai băile parțiale și totale.

3. Indicațiile galvanoterapiei sunt:

a. nevralgii, nevrite, pareze, paralizii, afecțiuni reumatice, HTA,

tulburări de circulație periferică, TBC cutanat, eczeme, acnee;

b. cele de mai sus, mai puțin acneea;

c. cele de la punctul a., mai puțin TBC-ul cutanat și eczemele.

Soluţii la testele de autoevaluare 1. b; 2. a 3. c.


1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. Medicală, Bucuresti, 2005;

2. R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică,

Balneoclimatologie și Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova,

1995.

3. R. Popescu, S. Pătru, Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura

Medicală Universitară, Craiova, 2003.

Elena Folescu


2.3 Electroterapia cu curent electric de frecvență joasă (cu impulsuri).

Curenții de joasă frecvență au valori cuprinse între 1-1000 Hz. În această

categorie întâlnim curentul alternativ și curenții periodici/cu impulsuri.

Întreruperea curentului electric continuu (cu ajutorul unui întrerupător manual

sau prin reglare electronică) realizează impulsuri electrice succedate ritmic

(singulare sau in serie) cu efect excitomotor.

Curenții cu impulsuri se caracterizează prin formă și amplitudinea

impulsurilor, frecvența lor, durata impulsului și a pauzei, ca și prin modulația lor.

Din punct de vedere al formei impulsurile pot fi dreptunghiulare, triunghiulare,

trapezoidale, sinusoidale și forme derivate.

Tipuri de curenţi

Curentul faradic = succesiune de impulsuri cu formă particulară (impuls bifazic

amortizat) – denumit după modul iniţial în care a fost obţinut.

- curent faradic

Curent neofaradic = succesiune de impulsuri triunghiulare cu frecv. de 50 Hz

- current neofaradic

Curent Träbert (curent de ultrastimulare) = succesiune de impulsuri de formă

dreptunghiulară cu frecvenţă de 140 Hz.

- Curent Träbert

Curent exponential, trapezoidal, dreptunghiular, triunghiular sunt folosiţi sub

formă de:

- impuls unitar

- succesiuni continue

- trenuri de impulsuri

- modulate (in frecvenţă sau amplitudine)

- nemodulate

Curenți diadinamici = derivaţi din curentul sinusoidal cu frecvenţe de 50 - 100

Hz, au fost creaţi de Pierre Bernard.

- Curenți diadinamici

Curenți modulaţi = prin variaţia unuia dintre parametrii lor:

- amplitudine (intensitate) = variaţia progresiv crescandă şi descrescandă a

amplitudinii maxime a a impulsurilor

- ritmicitate

- durată = creşterea progresivă a duratei impulsului pană la valoare maximă şi

revenire progresivă la durata iniţială.

Mod de acțiune

Tratamentul cu curenți excitatori sau de stimulare în domeniul de frecvență

joasă se bazează pe acțiunea caracteristică de excitare a impulsurilor electrice din

acest domeniu asupra substraturilor excitabile, cum sunt țesuturile musculare și

fibrele nervoase. Prin stimularea electrică se poate obține o descărcare electrică a

membranei celulare (depolarizare – respectiv modificarea sarcinii electrice), la

nivelul substraturilor excitabile).

Fiecare impuls electric are capacitatea să genereze un potențial de acțiune dacă

are o intensitate suficientă; curenții cu impulsuri sunt caracterizați de: formă

(generată de panta frontului ascendent și descendent) și durata impulsului,

Elena Folescu


amplitudine (intensitatea curentului), frecvența cu care se succed impulsurile și

durata pauzei.

Sunt produși de aparate tradiționale de talie mare (generatoare de 100 V si 20

mA) sau de micro aparate, ce pot fi purtate de bolnav (ex. TENS – Transcutaneous

Electrical Nerve Stimulation).

Polul negativ este cel activ; aplicația pe nerv motor are efect striomotor, iar pe

un nerv senzitiv efect analgezic, sedativ.

Scopurile terapiei:

1. Analgetic

2. Electrodiagnostic neuromuscular (determinarea reobazei, cronaxiei, curbei

I/t)

3. Stimularea musculaturii striate normoinervate

4. Stimularea musculaturii striate denervate (pareze, paralizii periferice)

5. Terapia musculaturii spastice (pareze, paralizii de cauză centrală)

6. Stimularea musculaturii netede

APLICAŢIA IN SCOP ANALGETIC

Explicaţia cea mai adecvată a acţiunii analgetice a stimulilor electrici este dată

de Teoria controlului de poartă (Gate control) a lui Melzack şi Wall care afirmă că

se realizează un blocaj presinaptic al intrării influxului dureros în măduva spinării

și totodată o inhibiție postsinaptică în substanța reticulată.

Tipuri de curenţi:

1. Curenţi diadinamici

2. Curentul Trabert

3. TENS

4. Electropunctura

CURENŢII DIADINAMICI

Sunt derivaţi din curentul alternativ sinusoidal de reţea, care e redresat şi modulat,

obţinandu-se 2 frecvenţe de bază: 50 Hz şi 100 Hz.

Efecte principale (variază in funcţie de intensitate, forma curentului, modul de

aplicare al electrozilor) :

- analgetic

- hiperemiant

- dinamogen

Tipuri principale:

1. MF = monofazat fix = constituit dintr-o succesiune de impulsuri redresate

monoalternant (50 Hz) ale frecvenţei de reţea.

Efecte:

- excitator, crescand tonusul muscular

- vasoconstrictor (creşte tonusul musculaturii pereţilor arteriali)

- evidentiază zonele dureroase din cadrul neuro - mialgiilor reflexe.

2. DF = difazat fix = succesiune continuă de impulsuri redresate bialternant (100

Hz) ale frecvenţei de reţea.

Elena Folescu


Efecte:

- cel mai analgetic (creşte pragul la durere); se foloseşte ca formă de introducere

in aplicaţiile cu scop primordial analgetic

- spasmolitic (in contracturi musculare)

- inhibă SNV simpatic → stimulează circulaţia arterială

3. PS = perioada scurtă = trenuri de impulsuri DF (1 sec.) urmate de trenuri de

impulsuri MF (1 sec.).

Efecte:

- excitator, tonicizant, ca un masaj profund mai intens

- resorbtiv – componenta vasoconstrictoare (MF), cu acţiune bună in

sufuziuni, hematoame, edeme posttraumatice

- analgetic

4. PL = perioada lungă = trenuri de impulsuri MF (3 – 7 sec.) urmate de trenuri de

impulsuri DF (5 – 10 sec.). Raportul MF/DF > 1/2.

Efecte:

- analgetic

- anticongestiv

- miorelaxant

5. RS = ritm sincopat = trenuri de impulsuri MF = 50 Hz (1 sec.) urmate de o

pauză de 1 sec., apoi reluare.

Efecte:

- excitomotor (cel mai pronunţat dintre CDD) → in hipotrofiile musculare

(musculatura normoinervată).

Tehnica de aplicare:

- mărimea şi forma electrozilor → in funcţie de regiuni.

- între electrozi şi tegument → strat hidrofil de protectie.

- fixare cu benzi elastice/săculeţi cu nisip.

- pentru scop analgetic – se recomandă inceperea şedinţei cu DF 30 - 60 sec.

- intensitatea curentului = 1-15 mA (senz. de vibraţie bine tolerată); se creşte

progresiv intensitatea la o doză corespunzătoare efectului dorit (analgetic,

dinamogen), fără atingerea pragului dureros). Intensitatea se creşte pe parcursul

şedinţei (intervine acomodarea).

- electrodul activ este cel negativ; se aplică pe punctul dureros

Elena Folescu


- electrozii pot fi egali/inegali ca dimensiuni (cel mai mic se pune la polaritate

negativă)

- aplicaţia electrozilor poate fi:

- longitudinală (de-a-lungul vaselor şi nervilor) → electrodul mare (+) la

emergenţă, iar electrodul mic, activ (-), distal, pe zona afectată

- transversală, pe articulaţii, membre, trunchi (electrozii = paralel)

- paravertebrală

- mioenergetică (tonifiere musculară): un electrod mare, indiferent, la locul de

emergenţă a nervilor motori (in dreptul coloanei cervicale sau lombare) şi un

electrod mic, activ pe punctele motorii ale muşchilor respectivi.

- durata unei şedinţe: - maxim 12 min.; in general, 4 - 8 min.

- dacă se fac aplicaţii pe mai multe zone in aceeaşi şedinţă, se scade durata de

la o zonă la alta cu cate 1 minut.

- dacă scopul tratamentului este hiperemiant, vasculotrop, durata este de 20 -

30`

- ritmul şedinţelor:

- stadii acute: 1-2 ori/zi, zilnic

- scop analgetic: 6-10 şedințe

- scop dinamogen, hiperemiant > 10 şedințe

Indicaţii:

1. Boli reumatismale

- artroze activate: DF 2-4‘ PS 2-4‘ PL 2-4'

- artrite: DF 2-4‘ PL 2-4'

- reumatism de ţesut moale: DF 2‘ PS 2‘ PL 4‘

2. Afecţiuni posttraumatice

- contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, edeme: DF 2-3‘ PS 2-3‘ PL 4'

- contracturi musculare: DF 2‘ PL 4'

- hipotrofii, redori postimobilizare, atonii postoperatorii:

aplicaţie longitudinală; diverse formule: MF, PL, RS sau DF, PS sau DF, MF etc

3. Afecţiuni circulatorii periferice: boala Raynaud, acrocianoza, degerături, boala

varicoasă, arteriopatii obliterante

- se aplică longitudinal, de-a-lungul vasului sau gangliotrop (inhibare)

- DF 2-4‘ PS 2-3‘ PL 2-4‘

4. Afecţiuni neurologice periferice:

- lombalgii: DF 2‘ PS 2‘ PL 4'- paravertebral

- sciatalgii: idem, longitudinal, pe punctele Valleix, descendent pe coapsă şi pe

gambă

- nevralgii diverse (trigemen, facial, Arnold, brahiale):

DF 2‘ PL 4'; el. (+) la emergenţă, el. (-) distal

CURENTUL TRÄBERT

Definiţie: curent cu impulsuri dreptunghiulare cu durata de 2 msec., pauză de 5

msec.→ frecvenţa de 140 Hz. Germană = curent de ultrastimulare.

Aplicarea electrozilor se face pe zona afectată, pe punctele trigger cu electrozi

de aceeași mărime. Distanța dintre electrozi nu depășește 5-7 cm, polul negativ se

așează pe zona dureroasă, iar cel pozitiv proximal față de catod. Intensitatea

aplicației se stabilește la senzația suportabilă de vibrație, timp de 10 minute.

Elena Folescu


Efectul trebuie să apară după prima ședință. Dacă nu apare după a treia, atunci

trebuie schimbată terapia.

Indicaţie: tratamentul durerii de diferite cauze - artroze, artrite, reumatism

abarticular, stări posttraumatice etc.

T E N S TENS = SNET = stimulare nervoasa electrică transcutanată.

Este o metodă netraumatizantă de combatere a stărilor algice acute, dar şi

cronice de diferite cauze, utilizand curenţi cu impulsuri dreptunghiulare de joasă

frecvenţă, furnizaţi de aparate mici (cu baterie sau adaptate la priză), cu unul/două

canale de ieşire, prin intermediul electrozilor aplicaţi pe tegumentul bolnavului.

Mecanism de acțiune:

- Inhibiție presinaptică (la nivelul cornului dorsal medular);

- Eliberare de endorfine, enkefaline, dinorfine;

- Inhibarea directă a nervului excitat anormal.

În ultimii ani s-au conturat trei aplicații de TENS:

- TENS convențional (constant, de frecvență înaltă, normal) – curent

electric de 50-100Hz, impulsuri de durată scurtă, de 30 -200 msec și

intensitate de 10-40 mA. Electrozii se aplică pe zona dureroasă sau în

amonte, pe traiectul nervului senzitiv. Intensitatea se stabilește la

senzația de furnicătură confortabilă. Efectul se instalează rapid (după

10-15 min) și durează câteva ore. Nu se recomandă depășirea a 40-60

minute. Metoda are ca indicație durerile musculo-scheletale, nevritice

sau nevralgice, de obicei acute, recente sau postoperator.

- TENS – acupuncture like, AL-TENS/stimulare endorfinică de foarte

joasă frecvență; folosește un curent electric de 1-5 HZ, impulsuri izolate

sau trenuri de impulsuri cu durată de 200-500 microsec și intensitate de

50-100 mA, obiectivul principal fiind obținerea unui efect striomotor.

Stimularea se face pe zona dureroasă sau la distanță. Frecvența utilizată

favorizează secreți peptidelor opioide. Mărimea electrozilor trebuie să

fie de 100 cm2, durata stimulării de 30 minute, iar efectul se instalează

pentru câteva ore. Această modalitate este folosită în tratamentul durerii

cronice; se poate utiliza și la cei care nu răspund la terapia

convențională.

- TENS intens, stimulare intensă de scurtă durată: are ca mod de acțiune

recrutarea la nivelul trunchiului cerebral a fibrelor descendente

inhibitorii reticulate (serotoninergice); se folosesc curenți de frecvență

mare de 100-500 Hz, cu durata impulsului de 250-500 microsec. Durata

stimulării este de 15-30 sec. Efectul se instalează foarte rapid (5 minute)

și dispare după 30 minute.

PENS (Percutaneous Electrical Nerv Stimulation) este o formă nouă

de electrostimulare antalgică, care combină avantajele TENS cu cele ale

electroacupunturii. PENS folosește ace de acupunctură drept electrozi care

sunt plasați pe dermatomul ce corespunde patologiei care generează durerea.

Poziţionare electrozi:

- direct pe suprafaţa dureroasă sau in imediata vecinatate

- cu acţiune asupra rădăcinii nervoase principale a nervului ce străbate zona

- pe zonele dureroase (punctele trigger) din miogelozele dureroase (in

sindromul miofascial).

Indicatii:

-afectiuni reumatice

-stări dureroase posttraumatice

-dureri in afecţiuni neurologice periferice

Elena Folescu


-nevralgii

-dureri fantomă după amputaţii de membre

-stări dureroase acute şi cronice postoperatorii

-cicatrici dureroase postoperatorii

-dureri din cancere (!!!singura formă de electroterapie antalgica acceptată in

cancere)

Contraindicaţii:

- pacemaker (electrostimulator cardiac)

- dureri psihogene (nevrotici)

- sarcina

- regiuni cutanate anesteziate

- zone de iritaţie cutanată

- dureri tratabile prin mijloace terapeutice etiologice.

ELECTROPUNCTURA

Din punct de vedere energetic avem:

e puncte = 670

-3 mm2

Stimularea acestor puncte (prin ace, căldură, plăcuţe, curent electric)

determină diferite reacţii.

ELECTROPUNCTURA - se aplică in scop analgetic.

Face parte din metodele de reflexo-terapie, avand ca loc de acţiune punctele

(zonele) dureroase reflexe, care sunt identice cu punctele de acupunctură in

proporţie de 80%.

- Constă din aplicaţii simultane pe 6-10 puncte a unor electrozi

punctiformi speciali

prin intermediul cărora se aplică forma de semnal electric cerută de terapie.

Curenţi folosiți:

- curent continuu

- curenţi cu impulsuri (cel mai frecvent unda pozitivă dreptunghiulară

urmată de o undă negativă exponenţială).

Frecvenţa: 1-50Hz

Durata: secunde-minute, pană la scăderea acuzelor dureroase sau a

contracturii locale

Se pot stimula mai multe puncte concomitent sau succesiv

Ritm de aplicare: zilnic/2 zile

Nr.şed.: acut = 2-6, cronic = 10-20

Mecanism de actiune: explicat prin teoria controlului de poartă

Contraindicaţii: idem celelalte forme de terapie prin curenţi cu impulsuri

Aparatura generatoare de impulsuri de joasă frecvență Este extrem de variată, de-a lungul anilor fabricându-se în numeroase

țări, multe și felurite modele de aparate, care produc diferite forme de curenți

cu diferite posibilități de aplicare ale acestora.

De la modelele mai vechi, precum Impulsator, Bipulsator (Bulgaria),

Neuroton 621 (RFG), TUR RS (2, 6, 8 -RDG), s-a ajuns la modele mai noi, de

pildă TUR RS, mDiajyn, Diadin sau mai recente - Neodynator, Tur RS 21,

TUR RS 21, Diadin 3 etc.

Elena Folescu


Dacă la început modelele erau mai voluminoase și de greutate mare,

acum este posibilă fabricarea de aparate de dimensiuni reduse, ușor de

transportat și înzestrate cu tipuri perfecționate de comutatoare.

Procesul de modernizare și creare de aparate perfecționater a dus la producerea

tot mai frecventă a unor modele care furnizează câteva tipuri și forme de

curenți terapeutici de joasă frecvență (curent galvanic și curent de stimulare,

curent galvanic și curenți diadinamici, curenți diadinamici și curenți de

stimulare de diferite forme de impulsuri). În terapie se utilizează mai multe

modele, atât în scop terapeutic, cât și de diagnostic: Neutron, Eltron, TUR RS.

În terapia musculaturii spastice s-a ajuns la utilizarea combinată a două

aparate (TUR RS 10 și TUR RS 12) sau chiar a 3-4 aparate cuplate (TUR RS

21). Au fost realizate și aparate generatoare de curenți din doenii de frecvență

diferite, precum Sonodynator-Siemens.

Sarcina de lucru 1

Enumeră tipurile de curenți de frecvență joasă utilizați în scop

analgetic

Exemple de aparate terapeutice

ATM-ul este destinat utilizării în terapie pentru tratamente într-o gamă

largă de afecţiuni de tip posttraumatic şi degenerativ ale sistemului musculo-

scheletal, afecţiuni reumatice (remobilizare după fazele acute, tulburări

circulatorii, venoase şi arteriale ale extremităţilor, afecţiuni ale organelor

interne, tulburări în circulaţia sanguină, etc.).

ATM-11 este destinat utilizării în electroterapie şi electroacupunctură.

Aparatul generează curenţi diadinamici, curent galvanic şi curenţi în impulsuri

de joasă frecvenţă. Toţi parametrii de lucru (forme şi intensităţi de curenţi,

lăţimi de impulsuri etc.) sunt programabili digital. Curenţii în impulsuri,

curenţii diadinamici şi curentul galvanic sunt utilizaţi într-o cazuistică

medicală vastă. Utilizarea cu o purtătoare de 5 KHz asigură o penetrabilitate

mai bună în ţesuturi (medie frecvenţă).

Tipuri de curenţi generaţi:

galvanic, diadinamici (MF, DF, PS, PL, RS); TENS, TRABERT, faradici

(simpli şi modulaţi)

Elena Folescu


impulsuri generale: dreptunghiulare, triunghiulare, trapezoidale,

exponenţiale;

impulsuri generale modulate dreptunghiular, triunghiular, trapezoidal,

exponenţial;

toate formele de curent se pot genera şi cu o purtătoare de 5 KHz;

interferenţa pe doi electrozi cu diferite modulări, Kötz, Russian Stimulation.

TENS

MEDITENS XP este printre ultimele modele de stimulator TENS de

înaltă performanţă. Dispozitivul ultramodern, dotat cu 2 canale, este foarte

eficient şi cântăreşte doar 95 grame. MEDITENS XP vine cu 5 programe Tens

si cu un program de stimulare musculară, pentru ca nu numai durerea să poată

fi tratată, ci şi atrofia musculară asociată multor boli degenerative articulare, să

poată fi prevenită.

Caracteristici:

Ecran LCD

Buton de pornire a funcţiei Burst

Setarea intensităţii

Selectarea programelor

Buton On/Off

Clemă pentru centură (în partea din spate)

Ieşirea pentru 2 canale

Buton de blocare a intensităţii

Indicaţii de utilizare:

Dureri de spate

Dureri cervicale/gât

Dureri artrozice

Bursite

Dureri postoperatorii

Alte dureri musculo-scheletale

Durere în membrul fantomă

Imbunătăţirea circulaţiei sanguine locale

Recuperare musculară şi tonifiere

Programele TENS acoperă toate formele de durere musculoscheletală.

Unitate eficientă şi flexibilă, cu ecran mare şi butoane de dimensiuni mari, uşor

de folosit şi setat. Ideal pentru pacienţii vârstnici.

Aparat fizioterapie electrostimulare Tens 220V

Aparatul este indicat pentru: reumatism; artrită; dureri musculare; intinderi

musculare; dureri de spate şi articulare; tensiuni la nivelul gâtului şi al coloanei

cervicale; periartrită la nivelul umerilor sau probleme ale articulaţiilor

humerale; picioare reci; solicitarea musculaturii lombare; amorţeală a

picioarelor şi a mâinilor; probleme de circulaţie a sângelui; consolidarea

musculaturii prin stimularea grupelor de muşchi, pareze.

Aparatul acţionează cu ajutorul următoarelor principii: terapie bioelectrică;

acupresură şi masaj; radiaţie infraroşie (Termoterapie); terapie cu câmp

magnetic; masajul picioarelor; arderea grăsimilor, conferă fermitate ţesuturilor

lăsate; intărirea ţesuturilor; consolidarea musculară; intărirea musculaturii;

imbunătăţirea circulaţiei; drenajul limfatic; imbunătăţirea aspectului pielii;

terapia durerii; stimulare nervoasă.

Elena Folescu


Aparatul terapeutic lucrează cu tehnica modernă digitală şi cu

sintetizator de terapie multifuncţională utilizând impulsuri electrice joase pe

lungimi diferite de frecvenţă, care acţionează asupra ţesuturilor bolnave.

Efectul rezultat simulează atât masajul medicinal, cât şi acupunctura. Ţesutul

este activat local prin absorbţie de energie. Prin aceasta electronii şi ionii din

corp vor fi modificaţi, având un efect fiziologic pozitiv. Pe de altă parte

ameliorează durerile, calmând nervii prin stimularea impulsurilor electrice.

Efectul global este acela de ameliorare a durerilor, de eliminare a tensiunii şi

de îmbunătăţire a circulaţiei. Centura destinată terapiei emană radiaţie

infraroşie pe o lungime de undă. După ce ţesutul respectiv absoarbe această

radiaţie, schimbul metabolic celular se îmbunătăţeşte şi ţesutul se încălzeşte.

Aceasta duce la activarea circulaţiei sanguine. Prin aceasta se reduc

inflamaţiile, dispare tensiunea şi se reduc durerile. Acest aparat dispune de un

microprocesor care activează circuitele, generând un câmp magnetic slab. Prin

acţiunea sa asupra zonelor bolnave ale corpului, se restabileşte câmpul

biomagnetic.

Acţiunea locală a bioelectricităţii aduce reorganizarea moleculară în

interiorul celulelor. Prin acţiunea sa, aparatul poate îmbunătăţi circulaţia

sanguină locală, luptând împotriva viruşilor, stimulând funcţia nervoasă şi

restaurând ţesuturile. Cu ajutorul acţionării electrice a unui microprocesor pot

fi presetate diferitele programe de care dispune aparatul, cum ar fi de exemplu

modul de acţionare tip acupunctură, masaj, prin lovituri, prin impact, prin

mişcare cu masaj rotativ, mod infrumusetare şi de masaj al pielii.

Se poate lucra simultan pe mai multe persoane în acelaşi timp.

Electrozii magnetici şi electrozii termici conţin un gel conductibil termic, sunt

etanşi, cu protecţie împotriva ruperii.


1. Curenții de joasă frecvență pot fi folosiți în electroterapie:

a. numai câte unul odată

b. numai câte unul, maxim 2;

c. unul sau mai mulți în același timp.

2. Curenții de joasă frecvență au efecte:

a. numai analgetic;

b. numai analgetic și de stimulare a musculaturii striate;

c. analgetic, de stimulare a musculaturii striate și electrodiagnostic

neuromuscular.

Răspunsuri 1.c., 2.c.

Elena Folescu


2.4 Electroterapia cu curent electric de frecvență medie Curenții de medie frecvență în domeniul medicinei sunt curenți

alternativi sinusoidali, cu frecvențe cuprinse între 1000 Hz și 10000 Hz.

În terapie sunt utilizate în general aparate care furnizează curenți cu

frecvențe cuprinse între 3000 și 10000 Hz. Curenții alternativi din acest

domeniu au o serie de proprietăți, care le conferă particularități și efecte

distincte față de curenții de joasă tensiune.

La aceștia, apariția excitației fibrelor nervoase mielinice este posibilă

numai după o succesiune de perioade de curenți alternativi, deci după o

sumație de oscilații de medie frecvență. Pentru realizarea acestuia, curentul de

medie frecvență (MF) trebuie să depășească un anumit prag de intensitate și un

anumit timp util – dependent de substratul excitat –pentru a fi declanșată o

stimulare.

O altă particularitate constă în faptul că excitația poate fi produsă la

oricare din cei doi poli și concomitent, dacă ei sunt aplicați simetric.

Rezistența cutanată este considerabil scăzută permițând o aplicație

nedureroasă, utilizarea unei intensități mai mari, precum și obținerea unei

penetrații mai mari, în țesuturi mai profunde. Rapiditatea schimbării direcției

curentului alternativ de MF diminuă riscurile efectelor electrolitice cu lezarea

tegumentului, mărind toleranța la tegument și realizând avantaje evidente, mai

ales la copii și la indivizii cu sensibilitate cutanată crescută la curent. De

asemenea, această schimbare rapidă a alternanțelor curentului îl face

inexcitabil pentru nervii și receptorii cutanați.

Contracțiile musculare obținute cu MF percutanată sunt puternice,

reversibile și bine suportate, chiar nedureroase, mai ales la curenții de 2500-

5000 Hz, probabil printr-un blocaj al proceselor la nivelul fibrelor nervoase

pentru durere.

Principalele efecte fiziologice ale curenților de MF

- Acțiune stimulatoare asupra musculaturii scheletice;

- Efect de stimulare la nivelul mușchilor netezi hipotoni;

- Acțiune analgetică;

- Acțiune vasomotorie cu efect hiperemizant și resorbtivă.

- Efecte derivate: decontracturante – miorelaxante, trofice(prin

vasodilatație) și asupra structurilor vegetative (stimulare vagală).

POSIBILITĂȚILE DE APLICARE ALE CURENȚILOR DE MF

1. În scop diagnostic

Existența activității electrice spontane a unui mușchi în repaus este

caracteristică mușchiului denervat. Aplicația locală a unui curent de medie

frecvență reușește să provoace contracție numai pe un mușchi normo-

inervat. Față de diferitele frecvențe purtătoare ale impulsurilor de medie

frecvență se manifestă aceeași reactivitate din partea țesutului muscular.

Intensitatea curentului necesar pentru producerea contracției musculare

Elena Folescu


trebuie să fie cu atât mai mare, cu cât frecvența purtătoare este mai mare. La

mușchii denervați nu s-a putut produce nicio contracție musculară.

2. În scop terapeutic

Procedeul de aplicație cu un singur curent de MF modulat

Aparatul de producție franceză Miodinaflux, unul din tipurile de

„pionierat” din acest domeniu, permite aplicarea terapeutică a următoarelor

forme de curenți de MF:

- medie frecvență pură (MFP);

- medie frecvență pură redresată (MFPR);

- medie frecvență cu modulare a frecvenței de repetiție a trenurilor în

perioadă scurtă – MF modulata în PS;

- medie frecvență modulată în PS – forma redresată;

- medie frecvență cu modulare a duratei trenurilor în perioadă lungă –

MF modulată în PL;

- curent de MF modulată în PS – modulată în PL (dublu modulată).

Acțiunea curenților de 5 kHz se manifestă în straturile superficiale ale

zonei de aplicație, influențând cu predilecție musculatura striată și având în

principiu un efect mai excitomotor față de frecvența de 10 kHz cu acțiune

mai profundă și efect mai analgetic.

Media frecvență pură este constantă în frecvență și intensitate.

Redresarea curentului de MF anulează semiundele negative ale oscilațiilor

sinusoidale, conferindu-i acestuia un efect mai analgetic și vasodilatator

(putând fi aplicat și ca iontoforeza). Efectele fiziologice (și terapeutice) ale

acestor forme descrise mai sus sunt cele clasice ale mediei frecvențe:

excitomotorii și analgetice – ca efecte principale și vasodilatatorii, trofice,

miorelaxante și vegetativo-reglatoare – ca efecte derivate.

În practică se obișnuia ca o aplicație sa înceapă cu un curent de MF

constant și redresat timp de 5-10 minute, cu scopul de a se ameliora

troficitatea structurii musculare tratate și apoi se trecea la una din formele

modulate, în funcție de efectul prioritar urmărit: analgetic sau excitomotor.

Pentru obținerea efectului de contracție a musculaturii netede se utiliza MF

modulată în perioadă lungă; duratele perioadelor de excitație și a celor de

repaus erau egale între ele, iar durata totală a unei ședințe minimum 10

minute. Deoarece avantajele terapeutice ale aplicațiilor de curenți de MF

interferențiali sunt mai mari, s-a renunțat treptat la fabricarea și utilizarea

aparatelor ce produc un singur circuit de MF.

Procedeul prin curent interferential dupa Nemec

Consta în încrucișarea a doi curenți de MF cu frecvențe diferite; la locul de

încrucișare endotisular se realizează efectele terapeutice prin unde modulate

în intensitate.

Particularitatile fizice ale curentilor interferențiali

În zona de întâlnire a celor doi curenți cu frecvențe diferite se produce un

câmp electric numit câmp interferențial, în care direcția și amplitudinea

Elena Folescu


curentului de interferență se modifică repetitiv, având loc o amplificare și o

scădere până la dispariția totală a intenstății. Amplitudinea curentului este

cu atât mai mare cu cât curbele de nivel sunt mai dese, rezultă că pe

direcțiile diagonalelor axelor formate de cei doi curenți, amplitudinile de

interferență sunt maxime.

În concluzie se pot afirma urmatoarele:

- curentul interferențial rezultă din doi curenți de medie frecvență cu

amplitudini constante, dar cu frecvențe puțin diferite;

- rezultatul este tot un curent de medie frecvență, dar cu amplitudine

variabilă în funcție de direcția pe care îl considerăm;

- frecvența de variație a amplitudinii este egală cu diferența dintre cei doi

curenți;

- diferența celor doua frecvențe corespunde în cazul electroterapiei unei

variații de joasă frecvență.

Unul dintre elementele ce condiționează eficacitatea terapeutică a curentului

interferențial este nivelul de variație a amplitudinii sale. Introducerea,

adoptarea și răspândirea în electroterapie a procedeului prin curenți de

medie frecvență interferențiali sunt motivate de următoarele avantaje:

- modularea intensității prelungește efectul de stimulare al curentului

alternativ de MF aplicat, prevenind instalarea fenomenului de acomodare;

- utilizarea frecvențelor „purtătoare” din domeniul mediei frecvențe

întâmpină o rezistență electrică redusă din partea tegumentului;

- pot fi utilizate intensități mai mari de curent, cu un efect corespunzator

crescut;

- interferențele de joasă frecvență sunt considerate cele mai active din punct

de vedere biologic la nivelul celulelor.

La orice aplicație terapeutică cu curenți interferențiali se urmăresc

trei factori principali, în funcție de forma curentului aplicat:

- creșterea pragului dureros,

- efectul stimulant,

- influentarea SNV.

Tehnicile de aplicare ale curenților interferențiali

Se deosebesc fundamental două tehnici de aplicare a curenților

interferențiali și anume: statica si cinetica. În tehnica statică, electrozii se

mențin în timpul procedurii în același loc și asupra lor se exercită o presiune

constanta. Electrozii aleși sunt cei de tip placă.

Plăcile sunt introduse în învelișuri umede cu textură sintetică,

corespunzătoare ca mărime și atașați la cablurile cordonului cvadruplu

conectat la aparat. Amplasarea lor se face în așa fel încât curenții să se

încrucișeze în mijlocul zonei tratate. În afara electrozilor placă se utilizează

și electrozi de tip perniță și electrozi cu vacuum. În tehnica cinetică se

utilizează doi electrozi „manușă” care se aplică pe mâinile asistentului, fiind

izolați electric de acesta. Celelalte două cabluri se leagă la doi electrozi-

placă. Intensitatea curentului este reglată de pacient. Regiunea de tratat se

afla în zona de interferență a curenților. Prin mișcarea permanentă a

electrozilor mănușă de către asistent în timpul tratamentului, se produce o

Elena Folescu


variație a direcțiilor de intensitate maximă a curentului interferențial,

procedeul astfel utilizat fiind denumit „electrokineziterapie”.

Aparate de curenti interferentiali

Primele aparate au fost realizate de Nemec, care le-a denumit

„Endogenos”, pentru a evidenția excitarea selectivă în profunzime a

țesuturilor la nivelul locului tratat.

Aparat electroterapie cu curenți interferențiali de medie frecvență ET-20/I

Aparat terapie curenți interferențiali și medie frecvență Therapic 8200

Aparat electrostimulare/electro diagnostic - 2 ieșiri independente,

display LCD, microprocesor 16 bit, 100 programe presetate, capacitate de

memorare în memoria internă de până la 200 programe.

Funcție pentru modul de lucru CC sau VC, curba IT, unde de medie

frecvență, timp programabil de tratament: 1-99 min.

Curenți interferențiali: până la 8000 Hz, curenții de Ionoforeza: până la

50mA, curenții Diadinamici: până la 70mA, curenții cu alte forme de undă:

până la 140mA, curenți terapeutici: continuu, întrerupt, MF, Puls

(rectangular, triunghiular, trabert), Faradic (rectangular, triunghiular,

Aparatul poate

programa doi curenți diferiți

sau identici și două intensități

distincte.

Acest aparat poate

genera curenţi interferenţiali

bipolari şi cuadripolari

precum şi curenţi Kotz.

Este dotat cu 25 protocoale

terapeutice preprogramate şi

100 de memorii.

Prezintă două canale

independente şi ecran LCD.

Opţiuni: fiecare aparat poate

dispune de un calculator

pentru executarea

examenului electrodiagnostic

care prevede memorarea și

calculul automat al

parametrilor și afisajul

curbelor i/t.

Aparatul poate fi

prevăzut opțional cu masaj

vacuum.

Aparatul poate fi prevăzut cu

telecomandă.

Elena Folescu


neodinamic), Tens (salva, aleatoriu, modulat), Ionoforeză, interferențial

(cvadripolar, isoplanar, vectorial, bipolar, de stimulare, Kotz).

Alarmă pentru încărcare incorectă a canalului de terapie;

Inversie a polarității manuală sau automată;

Posibilitate de upgradare software;

Posibilitate conectare unitate vocală;

Posibilitate de conectare a unităților de ultrasonoterapie și

vacuumterapie prin cablu opțional.

Stereodynator®

Are o gamă largă de opțiuni de terapie și posibilități de reglaj

fin. Interferența stereodinamică specială este realizată din superpoziția a trei

curenți cu frecvență medie. Electroterapia cu frecvențe joase este foarte

eficientă prin generarea electrostimulării adânc în interiorul corpului. Deși

efectul principal al interferenței poate fi atins și prin superpoziția a doi

curenți, efectul stereodinamic oferă o diferența majoră, simțită de către

pacient prin efectele tratamentului.

Al treilea canal sporește efectul interferențial și generează, în contrast

față de curenții interferențiali simpli, o deplasare lentă și ritmică a locației

stimulării. Dinamica locaței și intensitatea curentului reduc adaptarea

pacientului la efect și îmbunătățesc simțitor rezultatele tratamentului.

Caracteristici:

pornire rapidă a terapiei prin lista de terapii sau jurnalul pacientului

Elena Folescu


operare simplă și intuitivă prin monitor touchscreen 15" cu iluminare

albastru deschis

fără butoane și controale inutile

generare automată a listei personale de terapii favorite

documentare automată într-un jurnal a sesiunilor de terapie ale

pacienților

modificarea personală a terapiilor și stocarea acestora sub numele dorit

posibilitatea de a trata un pacient cu două terapii sau doi pacienți

individual, în același timp

design modern, 'high-tech' cu monitor touchscreen elevat, situat într-un

cadru finisat de aluminiu

module opționale: aplicație integrată cu sucțiune cu masaj cu vid,

ultrasunete integrate 1/3MHz cu sonde de titan.

BTL – 06

Are 2 canale independente de ieșire, asigurând două tratamente diferite

pentru un singur pacient sau tratamentul simultan a doi pacienți. Aparatul

este ușor de operat. După este pornit, aparatul îți verifică automat funcțiile

interne.

BTL-06 oferă peste 1000 de tipuri și modificări ale curențiilor de joasă

și medie frecvență. Aparatul permite programarea combinațiilor de tipuri

diferite de curenți. De asemenea, se pot crea și programa curenți cu

impulsuri pătrate și triunghiulare.

Elena Folescu


Aparatul permite setarea independent, pe fiecare canal de ieșire a

intensității, timpului și curentului. Intensitatea curentului sau a voltajului

poate fi setată cu pas de 0,1 mA (0,1 V), pentru intensități mai mari, cu pas

de 1 mA (1 V). Acest lucru permite utilizatorului să răspunda prompt și

corect în funcție de reacția pacientului. BTL-06 permite lucrul în mod de

curent constant sau în mod de voltaj constant. Astfel cresc posibilitățile de

utilizare a acestui aparat, mai ales în cazul folosirii electrozilor punctuali și

în cazul combinării acestei terapii cu ultrasunete.

Indicațiile și contraindicațiile terapeutice ale curenților interferențiali

Indicațiile sunt multiple și variate și ele decurg din prezentarea modului

de acțiune, a efectelor și a toleranței curenților interferențiali.

Afecțiuni ale aparatului locomotor:

- stări posttraumatice, leziuni postcontuzionale, sindrom algoneurodistofic

postfracturi, entorse, luxații, contuzii fără leziuni osoase, hematoame;

- afecțiuni articulare din domeniul patologiei reumatismale: artrite,

periartrite, artroze;

- afecțiuni dureroase cu etiopatogenii diverse ale coloanei vertebrale:

spondiloze, spondilite, scolioze, discopatii, mialgii, neuromialgii, stari

postcontuzionale;

- nevralgii și nevrite diferite;

- sechele paretice ale membrelor, în remisie.

Afectiuni vasculare periferice

Tulburari de circulație arterială, venoasă și limfatică, cu sau fără tulburări

trofice; edeme vasculogene localizate, celulite, sindromul de ischemie

periferică cronică de tip ateroscleroză obliteranta în stadiul I și II,

trombangeită obliterantă și angiopatia diabetică.

Afecțiuni ginecologice

Anexite, metroanexite nespecifice, parametrite, dismenoree, afecțiuni

inflamatorii ale micului bazin prin efecte spasmolitice la nivelul

musculaturii netede, trofovascular, resorbtiv și antalgic.

Afecțiuni ale organelor interne

- diskinezii biliare;

- hepatite cronice persistente;

- pancreatite cronice;

- gastrite, boală ulceroasă;

- distonii funcționale intestinale: hipertonii spastice, atonii intestinale

postoperatorii;

- afecțiuni reno-urinare: tulburări ale secreției urinare cu retenții bazinetale,

incontinențe vezicale prin deficit al detrusorului și sfincterului vezical;

- edeme inflamatorii ale prostatei, hipertrofii de prostată, stări disfuncționale

după prostatectomie.

Elena Folescu


Contraindicatii:

- afecțiuni febrile de diferite etiologii;

- tuberculoză activă și cronic-evolutivă cu diferite localizări;

- neoplazii;

- stări cașectice;

- toate procesele inflamatorii purulente;

- aplicațiile toracice în aria precordială în cazurile cu tulburări cardiace

organice, funcționale și la cele cu stimulator cardiac

Tehnici de utilizare ale unor aparate cu curenți interferențiali

Tehnica de lucru cu aparatele de curenți interferențiali include manevrele

clasice, de rutină, legate de reperarea corectă a regiunii de tratat, alegerea și

fixarea electrozilor, alegerea și fixarea frecvenței și a modalității de

interferență alese și prescrise, dozarea intensității, durata și numărul

ședintelor precum și elemente mai deosebite legate de caracteristicile și

posibilitățile oferite de diferitele modele de aparate.

Tipuri și modele de electrozi utilizați la aplicațiile de curenți

interferențiali

- Electrozii clasici sunt în formă de placă, de aceea se mai numesc și

electrozi „plați”;

- Electrozi speciali: punctiformi, electrozii pentru ochi constituiți dintr-

o mască oculară cu electrozii aplicați deasupra globilor oculari și doi

electrozi-pernuță aplicați în diagonală peste apofizele mastoide, electrozi

inelari toracici, electrozi palmari, electrozi cu 4 câmpuri și electrozi cu 2

câmpuri;

- Electrozii cu vid (vacuum) sau „ventuză”. Masajul profund de

aspirație reduce mult rezistența electrica tisulara, crescând conductibilitatea

țesuturilor la curenți interferențiali printr-o mai bună repartiție lichidiană

sub electrozi, printr-o augmentare de 30 de ori a vascularizației prin

capilarele activizate; de asemenea este activată dinamica circulației

limfatice dintre sistemul limfatic și spațiile intercelulare, sunt îmbunătățite

aportul arterial de materii nutritive și eliminarea pe cale venoasă a

produselor de dezasimilație, sunt reglate reflex elementele sistemului nervos

vegetativ local, este accentuat transferul ionic între spațiul intra și

extracelular.

Efectul vasodilatator și trofic al curentului de interferență crește la

rândul său efectele pulsațiilor produse de vid. Utilizarea combinata a celor

doua forme de terapie permite și reducerea duratei ședinței de tratament.

Ca indicații terapeutice la metoda combinată pot fi reținute aproape toate

afecțiunile indicate terapiei de joasă frecvență, precum și cele indicate

masajului manual. Contraindicațiile sunt reprezentate de procesele

inflamatorii acute și zonele cu pericol de sângerare certă sau acută.

Elena Folescu


2.5 Electroterapia cu curent electric de frecvență înaltă

Curenţii de înaltă frecvenţă sunt curenţi alternativi a căror

frecvenţă depăşeşte 300 KHz (limita superioară fiind reprezentată de

300 GHz).

Domeniul undelor scurte este cuprins intre 3-30 MHz.

Aparatura medicală generatoare de unde de înaltă frecvenţă

funcţionează ca un mic emiţător radio; funcţionarea ei determină

radiaţia în mediul înconjurător a unor unde radiofonice ce perturbă

funcţionarea programelor de radio şi televiziune, şi chiar şi unele

comunicaţii radio profesionale.

Pentru evitarea acestor inconvenienţe, s-au stabilit prin

convenţii internaţionale, domenii de frecvenţă bine precizate, în

limitele cărora poate funcţiona aparatura medicală ce radiază energii în

spaţiu. Astfel, aparatura actuală emite unde de frecvenţe 13,56MHz

(λ=22,12m), 27,12MHz (λ=11,06m) → cea mai folosită, sau de

40,68MHz (λ=7,37m).

Deoarece în terapie nu se mai folosesc aparatele generatoare de

curenți de frecvență înaltă cu unde lungi și medii, la curenții de înaltă

frecvență se va vorbi numai despre undele scurte.

Proprietăţile fiziologice ale undelor scurte:

- Nu au acţiune electrolitică şi electrochimică, deci nu produc

fenomene de polarizare.

- Nu provoacă excitaţie neuromusculară (durata stimulului fiind

foarte scăzută, < 0,01 ms, nu pot produce excitaţia structurilor

nervoase).

- Au efecte calorice de profunzime, fără a produce leziuni

cutanate (deci sunt folosite în procedurile de termoterapie cu acţiune

profundă).

Acţiunea fiziologică a efectului caloric produs de undele

scurte

Asupra metabolismului - stimulează metabolismul în zonele

tratate, crescând necesarul de oxigen şi substrat nutritiv tisular;

stimulează catabolismul

Asupra circulației – activare - produc o hiperemie activă prin:

-acţiunea directă vasodilatatoare locală;

-acţiune reflexă (substanţele vaso-active eliberate);

-acţiune generală (vasodilataţie generală, avand ca efect

scăderea TA in aplicaţia generală).

Asupra sistemului nervos (SN)

- SNC (central): aplicaţia în regiunea cefalică are efect sedativ

- SNP (periferic): creşte excitabilitatea, creşte viteza de

conducere nervoasă (VCN), scade reobaza, scade cronaxia (la durate

mici de aplicaţie);

Elena Folescu


Asupra musculaturii: scade tonusul muscular, activează

circulaţia locală.

Acţiune imunologică - stimulează capacitatea imunologică a

organismului.

Asupra sistemului endocrin – acțiunea este incomplet elucidată

Aparatele de unde scurte

Aparatele de unde scurte cuprind un circuit generator și unul

rezonator. Circuitul generator include un transformator, trioda, un

condensator de blocare, mai multe bobine de șoc, o rezistență mare la

încărcare, miliampermetru și potențiometrul corespunzător. Circuitul

rezonator (al bolnavului) cuprinde selful de inducție, condensatorul

variabil, bornele aparatului și electrozii. În acest circuit va fi introdus

bolnavul, care va reprezenta o capacitate care variază după rezistența

electrică a regiunii corporale tratate, el făcând parte integrată din

circuit.

Modalităţi de aplicare

La tratamentul cu unde scurte se produce o ENDOTERMIE

(căldura se formează în interiorul organismului), spre deosebire de alte

metode de termoterapie la care căldura este adusă din mediul extern

(raze infraroşii, băi calde, cataplasme calde, împachetări, băi cu aer

cald, băi cu abur etc).

Undele scurte produc o încălzire tisulară profundă nemijlocită.

Celelalte proceduri aduc aport caloric prin intermediul învelişului

corporal constituit din tegument.

Incălzirea zonelor profunde se realizează prin intermediul

reflexului cuti-visceral.

Aplicaţiile terapeutice ale undelor scurte au efect remanent (de

lungă durată), temperatura corpului rămânând crescută timp de 48-72

de ore după procedură.

Aceste modalităţi de termoterapie nu se înlocuiesc una pe alta,

ci se aleg in funcţie de scopul urmărit.

Există două metode pentru a face posibilă penetrarea în ţesut a

înaltei frecvenţe generate de aparat:

1. Metoda în câmp condensator (bipolară)

2. Metoda în câmp inductor (monopolară).

Dozarea intensităţii

Există 2 metode:

1. Obiectivă: constă in măsurarea temperaturii pielii, a ţesutului

celular subcutanat sau a cavităţilor mucoase cu diverse mijloace. Se

urmăreşte cu cate grade creşte temperatura ţesutului pe care se aplică

diferite doze de intensitate.

2. Subiectivă: gradarea dozelor terapeutice se face în funcţie de

senzaţiile biologice subiective pe care le resimte pacientul în cursul

tratamentului.

Elena Folescu


Schliephake a stabilit următoarele gradaţii de dozare:

Doza I = cea mai slabă = doza rece,”atermică”, sub pragul

excitabilităţii termice = nu produce nici o senzaţie. Doza I = 5 - 10 W.

Doza II = slabă = doza oligotermică = senzaţie de căldură abia

perceptibilă. Doza II = aprox. 35 W.

Doza III = doza medie, termică = senzaţie de căldură evidentă,

suportabilă, plăcută. Doza III = 75 - 100 W.

Doza IV = puternică = doza tare, forte, hipertermică = senzaţie

de căldură puternică, la limita suportabilităţii. Doza IV = 110 – 180 -

250 W.

În stadii acute, se folosesc doze mici (I-II), durata = 3-5 min.,

serii scurte, zilnic sau la 2 zile.

În stadii cronice se folosesc doze mari (III-IV), durata = 20 - 30

min., zilnic sau la 2 - 3 zile, 12 şedințe.

Doza I poate fi folosită ca intensitate de introducere la bolnavii

sensibili, la cazuri acute sau hiperalgice.

Dozele II şi III au acţiune antispastică.

Dozele mari, aplicate durată scurtă au efect revulsiv (aplicaţii

superficiale). Dozele mari, aplicate timp îndelungat, au efect de

hiperpirexie.

Indicaţii:

1. Afecţiunile aparatului locomotor: boli reumatismale

degenerative (artroze), inflamatorii cronice (poliartrita reumatoidă,

spondilita anchilozantă etc), abarticulare (bursite, tendinite, periartrită

scapulo-humerală etc), sechele posttraumatice.

2. Afecţiunile sistemului nervos periferic (nevralgii, nevrite,

pareze/paralizii) sau central.

3. Afecţiuni cardiovasculare: tulburări de circulaţie periferic

(arteriopatii periferice obliterante - aplicaţie reflexă lombară).

4. Afecţiuni respiratorii: bronşite cronice, astm bronşic intre

crize, sechele de pleurezii netuberculoase.

5. Afecţiuni digestive: spasme esofagiene, gastroduodenale,

intestinale, dischinezii biliare, sindroame aderențiale.

6. Afecţiuni urogenitale: colici renale, prostatite, epididimite.

7. Afecţiuni ginecologice: metroanexite cronice, mastite

8. Afecţiuni ORL: sinuzite cronice, rinite cronice, faringite,

laringite, otite externe şi otite medii cornice.

9. Afecţiuni stomatologice: dureri postextracţie, gingivite,

stomatite, paradontopatii.

10. Afecţiuni dermatologice: furuncule, panari.ii, hidrosadenite

(se folosesc electrozi speciali).

Contraindicaţii:

1. Inflamaţii acute cu tendinţă la supuraţie.

2. Manifestări acute ale bolilor reumatice.

3. Afecţiuni cu tendinţă la hemoragii; hemoptizii, ulcer

gastroduodenal activat.

Elena Folescu


4. Neoplazii.

5. Tromboflebite, tromboze.

6. Tuberculoza.

7. Sarcina, menstruaţia.

8. Prezenţa de piese metalice intratisulare.

9. Pace-maker cardiac.

Riscuri:

1. Acţiunea pe gonade: la bărbat se poate produce azoospermie,

în timp ce la femeie se poate produce degenerescenţă ovariană sau

fibroză chistică.

2. Cataractă

Reguli de aplicare ale undelor scurte:

1. Se explică pacientului ce senzaţie cutanată trebuie să aibă la

doza aplicată.

2. Bolnavul este relaxat, imbrăcat, mai lejer la gat.

3. Patul de terapie (sau scaunul) este nemetalic.

4. La aplicaţia pe tegument, se îndepărtează transpiraţia sau

eventualele unguente.

5. Se îndepărtează obiectele metalice de pe tegument sau din

haine.

6. Se îndepărtează aparatele auditive.

7. Se îndepărtează lenjeria sau imbrăcămintea sintetică sau

umedă.

8. Se supraveghează permanent, segmentul de tratat rămânând

nemişcat, pacientul nu vorbeşte.

9. Dacă se aplică metoda în camp condensator la ambii

genunchi, se aplică o bucată de pâslă între ei.

10. Se interzice folosirea aparatelor de unde scurte în spaţii de

fizioterapie în vecinătatea aparatelor de joasă frecvenţă (minim 6 m

distanţă de acestea).

Terapia cu înaltă frecvență pulsatilă

Aparatul Diapulse furnizează curenți de înaltă frecvență de

27,12 Megacicli cu o lungime de undă de 11 m. Durata unui impuls

este de 65 microsecunde. Impulsurile sunt separate de pauze ce variază

în trepte, de la o durată de 25 de ori mai mare decât durata impulsului –

la o frecvență de 80 impulsuri/secundă.

Durata mare a pauzelor în raport cu durata impulsurilor face ca

efectele calorice ale acestei înalte energii să se disperseze până la

dispariție, astfel încât efectele biologice au o durată mai mare și o

estompare mai lentă.

Mod de acțiune:

o câmpul electromagnetic realizat de Diapulse ar putea influența

mișcările ionice intra și extracelulare, determinând echilibrarea

pompelor de sodiu în celulele dereglate și aflate în stare de

depolarizare parțială;

Elena Folescu


o stimulează procesele anabolice celulare din țesuturile tratate;

o crește afluxul sanguin periferic prin amplificarea vascularizației

locale;

o influențează favorabil procesele de regenerare ale țesutului

nervos;

o ar stimula structurile celulare în menținerea și creșterea

capacităților histofuncționale naturale de apărare și regenerare.

Efecte fiziopatologice

o ameliorează evident osteoporozele, în special cele

posttraumatice;

o accentuează procesul de calusare al fracturilor;

o accelerează evident resorbția hematoamelor și rezolvă

inflamațiile infecțioase și neinfecțioase;

o reduce până la dispariție edemul tisular și deteriorările celulare

scurtând timpul de vindecare;

o accelerează cicatrizarea plăgilor;

o grabește vindecarea arsurilor prin stimularea țesutului de

neoformație cutanat;

o previne și reduce cicatricile cheloide;

o favorizează cicatrizarea și vindecarea ulcerelor varicoase;

o topește calcificările din bursite și tendinite;

o favorizerază vindecarea ulcerului peptic;

o diminuă și combate spasmele musculaturii netede.

Indicații terapeutice:

o Aparatul locomotor: calusarea fracturilor, fenomene locale

restante după demobilizarea fracturilor, stări posttraumatice ale

părților moi, durioane plantare și digitale operate, osteomielite,

bursite, capsulite retractile, teno-sinovite, artrite, artroze

reactivate, hidrartroza.

o Afecțiuni vasculare: ulcere varicoase ale gambelor, arteriopatii

periferice și arteriopatii aterosclerotice.

o Afecțiuni respiratorii: bronșite, faringite.

o Afecțiuni ORL: sinuzite acute, cronice reîncălzite.

o Afecțiuni digestive: boală ulceroasă, ulcer peptic, colite acute și

pusee de rectocolită ulcero-hemoragică, diverticulite intestinale.

o Afecțiuni uro-genitale: pielonefrite acute, cistite acute

hemoragice, inflamații pelvine.

o Afecțiuni stomatologice: procese dento-gingivale și buco-

maxilare-gingivite, stomatite etc.

o Afecțiuni ale tegumentului: Herpes, Zoster, arsuri.

Sarcina de lucru 2

Enumeră indicațiile și contraindicațiile generale ale electroterapiei.

Elena Folescu


2.6 Aparatura utilizată în magnetoterapie

Câmpul magnetic de joasă frecvenţă este produs de un curent electric

variabil ce străbate spirele unei bobine. El are aceeaşi parametrii fizici cu ai

curentului care îl produce.

Câmpul magnetic se caracterizează prin linii de câmp. Densitatea şi

forma acestor linii determină intensitatea câmpului magnetic. Aceasta se

exprimă în tesla (T) sau militesla (mT).

Intensitatea câmpului magnetic terestru (câmp geomagnetic) este de

aproximativ 0,047 mT. Valoarea sa scade de la Poli spre Ecuator. El prezintă

oscilaţii anuale, sezoniere, zilnice, dirijând evoluţia “ceasului biologic” al

organismelor vii şi influenţând dezvoltarea vieţii.

Acţiunea biologică a câmpurilor magnetice

1.) La nivel celular:

- activează procesele enzimatice

- activează transferurile metabolice şi funcţiile membranei celulare

- activează respiraţia celulară in aria expusă

2.) La nivel de ţesuturi şi organe:

a) Acţiuni tisulare, locale:

- Vasodilataţie

- Antiinflamatorie

- Analgetică

- Miorelaxantă şi spasmolitică

- Trofică (accelerează vindecarea)

- Antiedematoasa

b) Acţiuni la nivelul organelor (acţiuni sistemice):

- Asupra sistemului endocrin: se produce o stimulare a glandelor

endocrine, in special glanda hipofiză.

- Asupra sistemului nervos: se pot obţine efecte atat simpaticolitice cat

şi efecte simpaticotone. Asupra sistemului nervos periferic realizează o

stimulare prin curentul de inductie produs.

- Asupra sistemului imun pot determina răspunsuri benefice. Pot creşte

populaţia de celule imune numite ”natural killer cells” care să ajute corpul

uman să lupte impotriva cancerului şi a virusurilor.

Aplicare:

Se face cu ajutorul unui dispozitiv electronic ce generează câmpuri

magnetice de joasă frecvenţă sub formă de impulsuri obţinute prin parcurgerea

unei bobine de către curentul electric.

Elena Folescu


Pentru transferarea energiei electromagnetice la pacient, se folosesc

aplicatori sub formă de cercuri – bobine: cervicală, lombară, pentru membre

sau locali.

Intensitatea poate varia intre 1 şi max 50 mT; bobinele cervicală şi

lombară au intensităţi mai mici; aplicatorii locali au intensităţi mai mari, ei

având doar un efect focalizat pe zona de tratat.

Durata: maxim 60 minute/zi

Aplicatorii cervicali şi lombari pot fi folosiţi în aplicaţii generale (efect

sistemic). Efectul general al aplicatorului cervical se bazează pe faptul că zona

cervical este o zonă reflexogenă importantă, cu rol în reglarea cardio-vasculară

şi respiratorie, în reglarea ritmului somn-veghe; stimularea acestei zone induce

o stare generală de bine, comfort şi tonus general crescut.

În aplicaţiile clasice, amplasarea şi utilizarea aparatelor de

magnetoterapie se făcea numai in săli separate de alte proceduri de

electroterapie, paturile pe care se aşează pacienţii fiind de lemn, distanţa dintre

ele fiind de minim 3 m pentru a nu exista o influenţă reciprocă intre 2 câmpuri

magnetice. Aparatele actuale generează un câmp magnetic focalizat, care se

pierde la 10 cm de aplicator; mai mult, modulul de magnetoterapie este

încorporat intr-o combină de fizioterapie care poate genera CJF, CMF sau

chiar ultrasunete; la aceste aparate nu mai sunt valabile considerentele de mai

sus.

Se îndepărtează de pe corp obiectele metalice de dimensiuni mai mari

pentru a evita concentrarea câmpurilor magnetice şi dereglarea aparatelor

(ceasuri); dacă există piese ortopedice metalice, se evită aplicarea bobinelor în

vecinătatea lor. Nu se aplică la bolnavii cu pace-maker cardiac.

Pacientul se aşează în decubit dorsal, îmbrăcat, lejer la gât, abdomen şi

extremităţi pentru a evita stânjenirea circulaţiei sanguine. Extremitatea cefalică

a pacientului se orientează către Polul Nord.

Indicaţii:

1. Afecţiuni reumatismale (degenerative, inflamatorii cronice,

abarticulare)

2. Sechele posttraumatice (plăgi, contuzii, hematoame musculare,

entorse, stări după rupturi musculo-ligamentare, sindrom algoneurodistrofic,

accelerarea consolidării fracturilor etc).

3. Afecţiuni neuropsihice (nevroze, distonii neuro-vegetative, hemi-

sau parapareze spastice, boala Parkinson etc)

4. Boli cardio-vasculare (sd. Raynaud, acrocianoza, arteriopatii

cornice obliterante, ateroscleroza, hipertensiune arterială)

5. Boli respiratorii (astm bronsic)

6. Boli digestive (gastrită cronică, ulcer cronic, enterocolită cronică

nespecifică, colon iritabil, diskinezii biliare)

7. Boli endocrine (diabet zaharat, hipertiroidia)

8. Boli ginecologice (dismenoree, metroanexite cronice, tulburări de

climax).

Contraindicaţii:

1. Pace-maker cardiac

Elena Folescu


2. Boli hematologice (anemii, leucemii, trombocitopenii)

3. Stări hemoragice

4. Boli infectioase

5. Stări febrile

6. Tumori maligne (cancere)

7. Insuficienţa hepatică sau renală

8. Boli endocrine majore

9. Tuberculoza pulmonară sau extrapulmonară

10. Psihoze decompensate

11. Epilepsie

12. Sarcina, menstruaţia

Aparat pentru Magnetodiaflux


1. Magnetoterapia are efect biologic la nivelul:

a. celulelor;

b. la nivelul țesuturilor și organelor;

c. ambele răspunsuri de mai sus.

Elena Folescu


2. Magnetoterapia are efecte:

a. asupra sistemului endocrin, sistemului locomotor, digestiv;

b. numai asupra sistemului locomotor;

c. aproape asupra tuturor sistemelor organismului.

Răspunsuri 1.c., 2.c.

2.7 Terapia cu ultrasunete

Ultrasunetul = vibrație mecanică cu o frecvență mai mare de 20 kHz.

Tratamentul cu ultrasunet reprezintă un tratament medical cu vibrații mecanice

cu o frecventa mai mare de 20 kHz.

În practică se folosesc:

- ν = 0,7 ÷ 3 Mhz pentru terapie și

- ν = 5 ÷ 13 Mhz pentru diagnostic (ecografie )

Ultrasonoforeza este tratamentul medical în care o substanță

medicamentoasă este introdusă în organism cu ajutorul energiei ultrasunetului.

Ultrasunetul este o undă longitudinală (direcția ei de propagare

coincide cu direcția în care oscilează). Importanţa practică a ultrasunetelor este

legată de lungimea de undă mică a acestora. Din această cauză ultrasunetele

pot fi emise şi se propagă ca şi razele de lumină sub formă de fascicule, spre

deosebire de sunetele obişnuite care se împrăştie în toate direcţiile. Corpul

uman este un mediu elastic și deci poate fi străbătut de ultrasunete.

c = viteza de propagare US (m/s)

c = λ · f (λ = lungimea de unda (m), f = frecventa (Hz)).

În apă și țesuturi moi viteza medie de propagare a US este de 1500 m/s.

Viteza este cu atât mai mare cu cât mediul este mai dens.

în aer: c = 340 m/s

în os: c = 2800 m/s

în piele: c = 1519 m/s

în cartilaj: c = 1665 m/s

în tendoane: c = 1750 m/s

în țesut gras: c = 1478 m/s

Lungimea de undă λ a ultrasunetelor este:

- 1,5 mm în apă la 1 Mz.

- 3 mm în țesut osos la 1 Mhz.

PROPRIETĂȚILE ULTRASUNETELOR: - Transportă o cantitate însemnată de energie.

- Duc la omogenizarea unor sisteme dispersate cum ar fi: soluții

coloidale, emulsii etc.

- Ultrasunetele produc încălzirea şi redistribuirea substanţei din celulele

vii, ceea ce duce la folosirea lor în terapeutică (încălzirea anumitor ţesuturi şi

masaje adânci).

- Pot favoriza procesele de polimerizare și invers.

Elena Folescu


Forme de ultrasunete utilizate în terapie

Ultrasunetul în câmp continuu

Este formă de undă ultrasonoră longitudinală neîntreruptă cu acțiune

continuă asupra mediului și în consecință cu o producere permanentă a așa-

numitului ”micromasaj tisular intern”. Deși în cursul aplicațiilor de unde

ultrasonore nu se produc cumulări de energie în țesuturi, totuși, în absența sau

chiar în eventualitatea unei supradozări de ultrasunet în câmp continuu, efectul

termic poate deveni evident sau accentuat.

Ultrasunetul în câmp discontinuu (cu impulsuri)

Este vorba de o întrerupere ritmică, cu o anumită frecvență a ultrasunetului în

câmp continuu. Frecvența și forma impulsurilor sunt reglate de aparat.

Efectele fizico-chimice ale undelor ultrasonore

- Efectul mecanic este reprezentat de vibrația produsă. Vibrațiile se

transmit din aproape în aproape, fiecare moleculă fiind pusă în mișcare

cu o frecvență egală cu cea a sursei.

- Efectul termic – o parte din energia ultrasonică se transformă în

interiorul mediului traversat de UUS în energie calorică. Efectul termic

este mai pregnant în mediile neomogene, cum sunt cele din țesutul

corpului omenesc.

- Efectul de cavitație – este un fenomen care constă în producerea de

goluri (rupturi, fisuri) în interiorul lichidului traversat, manifestate

vizibil prin formarea bulelor de aer.

- Efectul de difuziune – constă în creșterea permeabilității membranelor,

fapt dovedit experimental.

- Efecte chimice – este vorba de procese de oxidare, reducție, depolarizare

și alterare a structurii substanțelor chimice supuse acțiunii UUS.

Efecte biologice

• creșterea permeabilitatii membranelor;

• hiperemie tegumentară și musculară;

• acțiune fibrolitică;

• pe os dozele mici produc osteoporoza, dozele mari osteonecroza;

• acțiune termică de profunzime.

Efecte terapeutice

• efect analgetic produs prin intermediul sistemului nervos central, printr-un

mecanism asemanator ca si la curentii de joasa frecventa;

• efect miorelaxant, explicat prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra

receptorilor nervosi din muschi si tendoane;

• efect hiperemiant, prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor, cu activarea

corespunzatoare a circulatiei;

• efect reflex, la distanta, prin aplicarea:

- pe zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare

ale membrelor;

- pe zonele cutanate corespunzatoare organelor interne;

- pe ganglionii simpatici (ganglionul stelat).

Elena Folescu


Aparatura pentru ultrasunete terapeutice este alcătuită din generator

de înalta frecvență, cablu de racord; traductorul cu cristalul piezoelectric. Pe

panoul frontal de comanda se găsesc: comutator de pornire; potențiometru

pentru reglarea intensității; ceas pentru marcarea timpului; bornă pentru

traductor; instrument de măsură.

Tehnica de aplicare

Traductorul (emițăatorul) se aplică pe tegument prin intermediul unui

strat uleios, deoarece ultrasunetele nu se propagă prin aer. Se reglează

intensitatea între 0,05 și 2 W/cm2. Durata ședințelor este în general de 2-5

minute pentru o zonă. Pentru articulațiile mari se poate ajunge la 6-10 min.

Ritmul ședințelor este zilnic sau la două zile, efectuându-se în general un

număr de 6 până la 15 ședințe.

Traductorul se va alege în funcție de mărimea și forma suprafeței

corporale tratate (zone mari - traductor mare, zone mici – traductor mic).

Elena Folescu


Recomandări

• aplicația de ultrasunet să nu fie urmată imediat de altă procedură;

• nu se recomandă succesiunea masaj-ultrasunet sau ultrasunet-masaj;

• nu se aplică ultrasunet și roentgenterapie pe aceeași regiune;

• ultrasunetul poate precede kinetoterapia;

• uneori se recomandă terapia combinată ultrasunet-curenți diadinamici.

Indicațiile ultrasonoterapiei

• artroze, spondiloze

• spondilite, artrite

• tendinite, mialgii

• algoneurodistrofie

• fracturi recente

• contuzii, entorse, luxatii

• hematoame

• cicatrici patologice

• nevralgii, nevrite

• arteriopatii obliterante stadiul I si II

• maladia Raynaud

Contraindicațiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de

următoarele:

Afecțiunile tegumentare de natură infecțioasă, inflamatorie sau

tulburări de sensibilitate cutanată,

tulburările de coagulabilitate sanguină, fragilitatea capilară.

starea generală alterată.

tumorile în toate stadiile evolutive, pre si postoperator.

tuberculoza activă, în orice stadiu și orice localizare.

stările febrile acute, indiferent de cauză.

insuficiența cardio-circulatorie, boala cardiacă ischemică, tulburările de

ritm cardiac.

afecțiunile venoase periferice.

ateroscleroza cu calcificarea progresivă a pereților arteriali.

Alături de contraindicațiile absolute ale ultrasonoterapiei se înscriu și cele

speciale, precum: aplicația la nivelul capului sau deasupra nivelului vertebrei

C3, la nivelul măduvei spinării, ficatului, splinei, uterului gravid, la nivelul

glandelor sexuale, plămâni, cord, marile vase. Nu se fac aplicații cu

ultrasunete la nivelul zonelor de creștere osoasă la copii și adolescenți.


Alegeţi formularea corectă:

a. nu este indicată succesiunea terapeutică masaj-ultrasunet sau ultrasunet-

masaj

b. aplicaţiile cu ultrasunet pot precede sedinţele de kinetoterapie, datorita

acţiunii analgetice si miorelaxante

c. nu se poate recomanda terapia combinată ultrasunet-curenţi de joasă

frecvenţă

Elena Folescu


2. Indicaţiile ultrasonoterapiei sunt:

a. reumatism degenerativ

b. fracturi recente

c. cicatrici cheloide

d. TBC

e. a, b, c

3. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei sunt:

a. stări inflamatorii

b. neoplazii

c. atroză

d. a, b, c

e. a, b

Răspunsuri

1.a., 2.e. 3.e.

Bibliografie minimală 1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. a II-a refăcută şi revizuită, Editura

Medicală, Bucuresti, 2005;

2. R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și

Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova, 1995.

3. R. Popescu, S. Pătru, Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura Medicală

Universitară, Craiova, 2003.

4. I. Baciu – Fiziologie, Ed. a II-a revizuită, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,

1977.

5. V. Marcu, M. Dan – Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii din Oradea, 2006.

Elena Folescu


4. Radiatii electromagnetice


Laserterapia

Rezumat





Aparatură utilizată în fototerapie



să cunoști principiile generale ale fototerapiei;

sa știi să utilizezi diferitele tipuri de aparate și dispozitive utilizate în

fototerapie;

să cunoști efectele terapeutice, indicațiile și contraindicațiile fototerapiei.


Elena Folescu


4.1 Fototerapia: radiațiile infraroșii și ultraviolete

Undele electromagnetice alcătuiesc o formă de energie foarte răspândită în

univers. Cantitatea de energie deținută de o radiație electromagnetică

depinde de frecvență și lungimea de undă. Cele cu frecvență de peste 1015

Hz se numesc radiații ionizante (razele cosmice, gamma și X); cele cu

frecvență sub pragul de 1015 Hz sunt radiații non-ionizante care includ:

radiații ultraviolete, spectrul vizibil, radiațiile infraroșii, microundele și

undele radar, frecvențele radio, foarte scăzută frecvență (50 Hz).

Fototerapia sau terapia cu lumină reprezintă utilizarea acțiunii energiei

radiante luminoase asupra organismului. Ea poate fi naturală – lumina

solară sau artificială – furnizată de spectrele de iradiere emise în anumite

condiții de corpurile încălzite.

Utilizarea în scop terapeutic a luminii solare este denumită helioterapie.

Energia radiantă luminoasă furnizată de spectrele de iradiere emise în

anumite condiții de aparatele medicale este rezultatul transformării energiei

electrice.

Radiațiile luminoase propriu-zise cuprind radiațiile infraroșii, radiațiile

vizibile și cele ultraviolete.

Radiațiile infraroșii, denumite și radiații calorice, ocupă domeniul

lungimilor de undă cuprinse între 760 milimicroni și 50 microni. Aceste

radiații nu impresionează ochiul.

Radiațiile vizibile impresionează retina și ocupă o zonă a spectrului

electromagnetic cu lungimi de undă cuprinse între 770 și 390 milimicroni.

Spectrul radiațiilor ultraviolete are lungimi de undă cuprinse între 400 și 10

milimicroni. În terapie se utilizează numai cele cu lungimea de undă

cuprinse între 400 și 180 milimicroni.

Acțiuni fizico-chimice ale luminii

1. Efectul termic: toate tipurile de radiații au proprietatea de a fi

absorbite de ecrane sau corpuri interpuse și de a se transforma în

căldură. Cel mai puternic efect termic îl au radiațiile infraroșii.

2. Absorția: dacă un corp primește un flux radiant, o parte din energia

acestui flux este absorbită, altă parte este transmisă și o altă parte

reflectată sau difuzată. Corpul alb reflectă difuz toate radiațiile

primite, corpurile colorate absorb parțial, iar cele negre absorb toate

radiațiile primite. Mediile biologice sunt în general absorbante, dar

capacitatea lor de absorbție variază.

3. Reflexia și refracția: radiațiile infraroșii au proprietatea de a se

reflecta. Materialele lucioase reflectă 10% din radiațiile infraroșii

incidente.razele infraroșii, ca și cele vizibile suferă fenomenul de

refracție. Capacitatea de reflecție a corpurilor variază cu natura

compoziției lor.

4. Efecte fotoelectrice: efectul fotoconductor (scăderea rezistenței

electrice a unor corpuri sub acțiunea radiației), efectul de fotoemisie

(ionizarea unui atom prin smulgerea unui electron periferic sub

acțiunea unei cunate de energie radiantă, a unui foton. Este specific

radiației ultraviolete) și efectul fotovoltaic (apariția unei diferențe de

potențial electric între un metal și un semiconductor sub acțiunea

luminii aplicată pe suprafața de contact dintre aceste două corpuri).

5. Efectele fotochimice: sunt produse numai de radiațiile ultraviolete.

Moleculele activate de radiațiile ultraviolete pot să cedeze energia

Elena Folescu


primită fie printr-un proces de dezactivare, fie cedând această

energie pentru producerea unei reacții chimice.

Lămpi utilizate în fototerapie

Lămpile cu ultraviolete au început să fie utilizate de la sfârșitul

secolului trecut, pentru tratarea lupusului cutanat tuberculos. Au fost

imaginate și utilizate numeroase tipuri de lămpi, fiecare dintre ele

având avantaje, dar și inconveniente.

La început s-au folosit lămpile cun arc voltaic cu electrozi de

cărbune nemineralizați, apoi electrozii au fost mineralizați. Au urmat

lămpile cu electrozi de cărbune polimetalizați care emiteau radiații

ultraviolete în cantitate mare, dar și radiație infraroșie; ele erau

prevăzute cu filtre absorbante pentru infraroșu și lentile de cuarț pentru

dirijarea radiației ultraviolete. Însă, electrozii metalici sunt improprii

folosirii timp îndelungat în terapie deoarece sunt, în general, instabili.la

momentul actual, aceste lămpi (sau puțin modificate) se mai utilizează

foarte rar, în dermatologie.

Mai târziu, au apărut lămpile cu electrozi de mercur, amplasați într-

un tub de cuarț, între aceștia formându-se un arc de vapori de mercur

ionizat. Cuarțul are rolul de a opri radiațiile calde și cele vizibile,

lăsând să treacă doar radiațiile UV.

În literatură se mai citează doar câteva tipuri de lămpi ultraviolete

care se utilizează în terapie: Lampa Kromayer cu mercur metalic, cu

răcire realizată cu apă distilată, utilizată în afecțiuni ale pielii și

mucoaselor; Tuburile Philips și Westinghouse cu presiune joasă a

vaporilor de mercur, emițând RUV sun 280 micrometri lungime de

undă.

Dintre sursele de radiații infraroșii folosite în practica medicală, în

prezent se mai utilizează lămpile cu incandescență și radiatoarele cu

rezistențe metalice.

Elena Folescu


În terapie se folosesc și lămpi care emit ambele tipuri de radiații

IR și UV.

Efecte clinice ale radiațiilor

Radiația ultravioletă

1. Stimularea tegumentului

2. Pigmentația cutanată – generează producerea accentuată și

accelerată de melanină.

3. Exfolierea cutanată – indicată în acnee și psoriazis.

4. Producerea vitaminei D

5. Efectul desensibilizant-antialgic

6. Efectul asupra hematopoiezei

7. Efectul dezinfectant – RUV au acțiune bactericidă.

8. Efecte psihologice

Radiația infraroșie

1. Activarea circulației cu încălzire tisulară

2. Resorbția edemelor superficiale

3. Miorelaxant și antialgic

4. Stimularea catabolismului

5. Influenteaza pe cale reflexă circulația viscerală

6. Sudație

Indicațiile tratamentului cu radiații ultraviolete: în dermatologie

(psoriazis, acnee, cicatrici cheloide, eczeme, furuncule, degerături, Zona

Zoster, lupus vulgaris, ulcere cutanate, ragade mamelonare, piodermite,

micoze cutanate etc.), în pediatrie (rahitism și spasmofilie, suferințe

respiratorii, debilitatea fizică, craniotabesul), în reumatologie (artrite

reumatoide, artroze, periartrite, nevralgii, sindromul algoneurodistrofic), în

TBC și alte afecțiuni (sindroame neurovegetative, unele tulburări

endocrine, astm bronșic, afecșiuni ORL, afecțiuni stomatologice, afecțiuni

din sfera ginecologică, afectări ale stării generale) și în scop profilactic.

Contraindicațiile tratamentului cu radiații ultraviolete

- TBC pulmonar activ;

- Neoplazii;

- Cașexiile de orice cauză și inaniția;

- Cardiopatiile decompensate, insuficiența cardiacă, ateroscleroza în stadii

avansate;

- Insuficiențe hepatice și renale, nefritele cronice și severe;

- Stările hemoragice și tendințe la hemoragii, tromboflebite;

- Hipertiroidia;

Elena Folescu


- Diabetul zaharat;

- Hematoporfirinemia;

- Pacienții nervoși și iritabili;

- Sarcina;

- Tulburările de pimentație;

- HTA consecutive pigmentației;

- Fotosensibilitățile cutanate solare.

Indicațiile tratamentului cu radiații infraroșii

Aplicațiile de radiații infrarăsii se pot face în spațiu ”deschis” (cu lămpi

de tip Sollux și altele) și în spațiu ”închis” (cu băi de lumină).

În spațiu deschis se folosesc pentru tratarea afecțiunilor locale însoțite

de edeme inflamatorii și stază superficială, catarele acute, subacute și

cronice ale mucoaselor, leziunile cutanater de tipul plăgilor postoperatorii,

plăgilor atone, degerătuiri, radiodermite, eriteme actinice, eczeme,

piodermite etc., tulburări ale circulației periferice, stări spastice ale

viscerelor abdominale.

Utilizarea terapeutică a băilor de lumină este mai largă: boli cu

metabolism scăzut, boli reumatismale, intoxicații cronice cu metale grele,

afecțiuni inflamatorii cronice și subacute ale organelor genitale feminine,

afecțiuni cronice ale aparatului respirator.

Contraindicații ale terapiei cu raze infraroșii

- Nu se aplică în perioada imediat următoare traumatismelor;

- Hemoragii recente, existența unor riscuri de hemoragii gastrointestinale;

- Inflamații acute, supurații,

- Boli și stări febrile.

Sarcina de lucru 1

Enumeră efectele clinice ale radiațiilor IR și UV

4.2. Laserterapia

La origine termenul laser este acronimul LASER format în limba

engleză de la denumirea light amplification by stimulated emission of

radiation (amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiației). Laser-ii

au fost aplicați în medicină după anul 1960. Aplicațiile medicale ale laser-

ilor au cunoscut o dezvoltare continuă în ultimii 10-20 ani. În aplicațiile

medicale, radiația laser incidentă pe țesut produce o serie de procese fizice,

biologice și fiziologice (teoretice). Intensitatea și efectul acestei radiații

depind în primul rând de puterea (intensitatea) radiațiilor emise.

Elena Folescu


Este vorba despre radiații electromagnetice coerente ”monocromatice”

cu lungimi de undă cuprinse între 100 nanometri și 2 milimetri (deci un

domeniu spectral foarte ”îngust”).

În funcție de intensitatea radiațiilor laser, variază efectele biologice și

implicit indicațiile medicale (diagnostice sau terapeutice).

În terapia cu laseri de putere (intensitate) mică sunt folosiți în general

cei cu valoare de ”lucru” de 10-90 mW (rareori câteva sute de mW).

Aplicațiile medicale ale laser-ilor se datorează unor caracteristici

specifice ale acestor radiații:

- Strălucire intensă – proprietate care poate fi utilizată pentru focalizarea

fasciculelor (proces majorat semnificativ cu ajutorul fibrelor optice).

- Interacția fără contact cu tegumentul tratat.

În aplicațiile medicale, radiația laser poate suferi patru procese

importante:

- Reflectarea la suprafață;

- Absorbția parțială intratisulară (în apa tisulară sau în absorbanți

denumiți cromofori – de tipulm hemoglobinei și melaninei);

- Disipare intratisulară;

- ”Transmisie” intratisulară.

Instalațiile cu laseri sunt înzestrate cu o serie de surse de generatoare

de enrgie diferite (cu CO2, cu Argon și Kripton, cu Heliu – Neon, cu Rubiu

etc.) în funcție de care și parametrii caracteristici au valori diferite (putere,

suprafață de iradiere, mărimea expunerii radiante, regimul de funcționare –

continuu sau cu impulsuri, frecvența de repetiție a impulsurilor, durata

ședinței etc.).

Domeniile medicale de aplicație sunt multiple: oftalmologie,

neurochirurgie, ORL, în stomatologie, ginecologie – urologie, cardiologie,

dermatologie, ortopedie.

În tratamentul bolilor aparatului locomotor (artroze, tendinite,

întinderi și contuzii musculare, retracții cicatriceale, calcificări

intratendinoase), laser-ul de mică putere este considerat a fi un mijloc

terapeutic asociat în cadrul balneofizioterapiei. În acest domeniu sunt

utilizate instalațiile cu Heliu – Neon și/sau cu diode laser.

Indicațiile laser-terapiei în aceste patologii se bazează pe

următoarele efecte: antialgic, antiinflamator, stimularea metabolismului

celular (singur sau asociat cu magnetoterapia) și a circulației arterio-

venoase.

Aparatele utilizate au emițătorul radiant de diferite modele și

dimensiuni, inclusiv tipul ”sondă”. Tehnica de aplicație trebuie să țină cont

de procesul patologic tratat și scopul urmărit.

Tipuri de aparate cu laser

Elena Folescu


Laser portabil

Laserul portabil cu energie joasa este folosit pentru tratamentul

unor afecțiuni ca: sindrom Tunel carpian, fibromialgie, sindroame durere

miofascială (dureri ale genunchiului, spatelui, spondiloză, dureri

musculare) afecțiuni ale articulațiilor (tendinite, dureri ale cotului), artrite,

afecțiuni ale pielii (acnee, herpes simplex, arsuri, cicatrice postoperatorii),

vergeturi post-partum, inflamații, stomatologie, acupuntură, traumatisme

sportive. Funcționează cu 3 baterii AAA, 1,5V. Aparatul furnizează

fascicul laser de 808 nm pe o suprafață de 4,5 cmp.

Laserul HPL este un aparat de nouă generație permițând terapia laser

prin emisia diodelor în IR la nivele energetice înalte, capabile de a transmite în

profunzime, în tesuturi, a unei energii de densitate foarte mare spre a activa

procesele reparatorii, analgezice și antiinflamatorii. Unul din efectele

principale ale laserului este favorizarea și accelerarea transformării ADP-ului

în ATP.

Modelele HPL 1.6 și 3.2 sunt echipate cu o sursă terapeutică constituită

dintr-o diodă de 808 nm pentru o putere de 1600 mW, respectiv dintr-o sursă

de putere totală de 3200 mW compusă dintr-o diodă de 808 nm de 1600mW și

o diodă de 915 nm de 1600 mW.

Această asociere servește pentru două scopuri precise:

- Obținerea de puteri ridicate și adaptate necesităților terapeutice în timpul

cărora o densitate de energie semnificativă este iradiată permitând

atingerea rapidă a energiei cele mai eficace nivelului terapeutic.

- Tratarea diferitelor straturi celulare (dermă, tendoane, mușchi, oase)

implicate prin patologia luată în considerare.

Elena Folescu


Utilizarea aparatului este uşoară: se pregăteste sonda pentru scanare şi

se determină timpul de tratament şi densitatea de energie. Microprocesorul

integrat calculează automat parametrul lipsă, în funcţie de suprafața de

tratament.

Rotatia planului de scanare

RPS este un sistem automat de rotație a planului de scanare de la +90 la -45.

Acest dispozitiv permite operatorului de a fixa aparatul în poziția optimă care

se adaptează poziției ideale a pacientului. Sistemul permite tratarea unui

pacient în orice poziție. Modul de emisie poate fi continuu sau pulsat. Puterea

este în mod particular crescută în modul continuu și este pretabilă pentru

tratarea suprafețelor mari ale corpului unde este necesară o energie de densitate

înaltă într-o perioadă relativ scurtă. Modul pulsat este necesar atunci când o

saturaţie rapidă a energiei laser în zona tratată trebuie evitate. HPL are două

ecrane LCD. Ecranul principal este situat deasupra butoanelor panoului şi vă

permite să vizualizaţi parametrii de prelucrare. Al doilea, permite vizualizarea,

chiar şi de departe, a parametrilor şi a celor mai importante mesaje. Aparatul

dispune de o vastă bibliotecă de programe și tratamente personalizate.

Efecte terapeutice: antiinflamator, antiedem, analgesic.

Aplicații - reumatologie: artrită reumatoidă, artroză.

- traumatologie: tendinite, periartrite, sindrom cervical, sindrom cervico-

brahial, lumbago, sciatica, contracturi muscular.

- dermatologie: dermatite, răni cheloide, ulcere.

- neurologie: nevralgie de trigemen, nevralgie post-herpetica, cefalee

miointensivă.

Contraindicații:

Absolute: iradierea direct a globilor ocular (risc de inducer a retinopăatiei

degenerative), iradierea tumorilor maligne sau potențial maligne, stări febrile,

TBC activ.

Relative: pacienții cu afecțiuni psihice (sindroame nevrotice), epilepsie,

mastoză chistică, hipertiroidism, sarcină, implant cohlear.

Mod de aplicare

După stabilirea punctelor trigger sau a zonelor pe care se face aplicația, se

fixează programul (care cuprinde parametrii de stimulare și timpul) și se trece

la aplicarea sondei pe tegument. În cazul iradierii unor suprafețe mai mari se

folosesc sonde special care sunt plasate la distanță de suprafața tratată; distanța

necesară în acest caz este de 5-20 cm.

Ochelarii de protecție pentru pacient și terapeut sunt obligatorii.

Numărul ședințelor se fixează în relație cu răspunsul terapeutic, însă nu trebuie

să depășească 20. Efectul tratamentului este cumulativ.

Sarcina de lucru 2

Prezintă indicațiile laserterapiei:

Elena Folescu



1. Contraindicațiile radiațiilor IR și UV sunt:

a. TBC, tumori maligne, insuficiență cardiacă, psoriazis

b. TBC activ, tumori maligne, insuficiență cardiacă, psoriazis, stări

hemoragice

c. TBC activ, tumori maligne, insuficiență cardiacă, stări hemoragice

2. Efectele biologice ale radiațiilor UV:

a. Pigmentație și exfoliere cutanată

b. Desensibilizant, antihistaminic, bactericid, virucid

c. Arsură cutanată, atrofie cutanată

d. a, b

e. a,b,c

3. Laserterapia are următoarele contraindicații relative:

a. Epilepsie, mastoză chistică, stări nevrotice, sarcină

b. Stări febrile, tumori maligne, TBC activ


1. c; 2. d; 3. a;


1. A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. a II-a refăcută şi revizuită, Editura







1977.


Elena Folescu


5. Aparatură utilizată în hidroterapie și balneologie Hidroterapia – principii generale

Tipuri de aparate și dispozitive utilizate în hidroterapie

Rezumat






să cunoști principiile generale ale hidroterapiei, respectiv balneoterapieii;

sa știi să utilizezi diferitele tipuri de aparate și dispozitive utilizate în

hidroterapie și balneoterapie;

să cunoști efectele terapeutice, indicațiile și contraindicațiile hidroterapiei

și balneoterapiei.


Elena Folescu


5.1 Hidroterapia – principii generale Terapia acvatică/terapia cu apă se definește ca fiind aplicarea

metodică de către personal calificat, în cadrul unor activități specifice, a

factorului fizic apa, în sprijinul restaurării, creșterii sau menținerii

calităților funcționale ale persoanelor cu sindroame sau boli

dizabilitante acute, tranzitorii sau cronice.

Hidroterapia reprezintă aplicarea metodică, cu scop terapeutic, a

factorului fizic, apa, la diverse temperaturi și stări de agregare (vapori,

lichid, solid). Deoarece acțiunea terapeutică a apei este puternic

influențată de temperatură se mai folosește și termenul de

hidrotermoterapie.

Principalul scop al aplicațiilor este creșterea rezistenței

organismului, normalizarea unor funcții, combaterea factorilor de risc,

influențarea unor stări patologice.

Hidroterapia se clasifică în funcție de temperatură astfel:

- Crioterapia: 0-4˚C;

- Proceduri reci: 22-18˚C;

- Proceduri răcoroase: 33-35˚C;

- Proceduri calde: 37-39˚C;

- Hipertermie: 39-43˚C;

- Temperatura de indiferență a apei (nu modifică balanța termică a

organismului): 35˚C.

Proprietățile fizice ale apei sunt: capacitatea termică, conductibilitatea

mare, presiunea hidrostatică, forța de împingere de jos în sus (principiul lui

Arhimede). La factorul fizic, și cel termic, se mai pot adăuga și factori chimici

dacă în apă se dizolvă CO2, rășini, extracte de plante, uleiuri volatile etc.

Beneficiul hidroterapiei poate fi îmbunătățit dacă se mai adaugă și

factorul mecanic: periajul, fricțiunea, presiunea, vibrația etc. De asemenea, apa

influențează mișcarea, iar executarea unui exercițiu fizic în apă este un mijloc

deosebit pentru reeducarea funcțională a aparatului locomotor.

Hidroterapia stimulează în primul rând reactivitatea sistemelor

vasculare și de termoreglare (prin factorii termic și mecanic), elemente care au

un rol deosebit în homeostazia locală și generală.

Termoreglarea are rol în activitatea adaptată a organismului, reglând

capacitatea vasculară a principalelor compartimente ale patului circulator din

cord, rinichi, mușchi, tegument.

Beneficiile hidroterapiei:

- Ameliorarea durerilor cronice vertebrale, articulare, musculare;

- Ameliorarea deficitelor funcționale neurologice centrale și periferice;

- Ameliorarea deficitelor funcționale articulare din boli reumatice

inflamatorii cronice (spondilartrite), degenerative, abarticulare;

- Ameliorarea deficitelor musculo-scheletale posttraumatice;

- Îmbunătățirea reacțiilor adaptative ale organismului;

- Ameliorarea valorilor tensionale.

Indicații generale:

- Durere cronică, limitarea amplitudinii articulare, spasticitate;

- Disfuncții circulatorii, boli cardiace;

- Proteze articulare;

- Obezitate;

- Prenatal;

- Osteoporoză;

Elena Folescu


- Artroză, fibromialgie.

Contraindicații

- Afecțiuni neurologice cu tulburări de sensibilitate;

- Hiper și hipotensiune cu valori mari;

- Afecțiuni mentale;

- Afecțiuni cutanate;

- Stări febrile;

- Stări hemoragice;

- Stări neoplazice;

- Insuficiență cardiacă, insuficiență respiratorie;

- Tromboză venoasă profundă.

5.2 Tipuri de aparate și dispozitive utilizate în hidroterapie

Aplicațiile generale antrenează modificări sistemice cu consecințe

cardiovasculare, respiratorii, metabolice, musculare și pe sistemul nervos.

Metodele folosite sunt în special băile, cu sau fără substanțe

medicinale, cu sau fără exerciții terapeutice, la diferite temperaturi sau băi

ascendente (temperatura apei crește progresiv), băi cu CO2, împachetări

generale calde sau reci, fricțiuni și spălări.

Elena Folescu


Căzile de baie pentru hidroterapie LAGUNA pot fi folosite pentru cure

de hidroterapie, în special pentru baia intregului corp a unui pacient inactiv.

Diferite tipuri de cure de baie pot fi administrate în acest tip de cadă, după cum

urmează: - hipertermice simple, minerale, jeturi de aer, radon, carbonic şi băi

cu săruri. Optional pot fi dotate cu gratar pentru masaj cu bule de aer.

Cada de tratament OCEAN DE LUXE PC

Această cadă de tratament este prevăzută cu sisteme automate de

umplere și golire, setare digital a temperaturii și a nivelului apei, inițierea

automată a procesului de procedură după intrarea pacientului în apă. În plus,

pereții sunt placați cu aditiv IONPURE unic, antibacterian, bazat pe ioni de

argint. Acesta penetrează pereții celulelor de bacterii și microbi, distrugând

funcțiile celulelor cheie, astfel încât acestea nu se pot reproduce. Aceasta

asigură proprietăți de igiena și durată de viață prelungită a căzii de tratament.

Balmed Eco – Este o cadă medicală modernă, special concepută pentru

CO2, apă sărată sau băi balneologice. Bazin ergonomic realizat din acril de

înaltă calitate rezistent la temperatură şi produse chimice. Capacele laterale

sunt realizate din acril armat cu poliester laminat. Sistemul de apă (cu excepţia

conectorilor) este confecţionat din plastic.

Posibilităţi de tratament: Băile sărate pot fi calde, cu temperatura de

34-37oC şi concentraţia de sare 0,5-1,0% sau fierbinţi, cu temperatura de 37-

40oC şi concentraţia de sare 2,0-3,0%.

Elena Folescu


Pentru tratamentul cu apă saturată în CO2 se poate utiliza atât apă de

izvor (de exemplu acidă), cât şi apă luată de la coloana de saturaţie

CARBOSAT.

ORIONMED - Cadă pentru masajul întregului corp

Cada oferă trei tipuri diferite de hidroterapie :

Whril masaj utilizând 36 de jeturi de apă direcționale divizate în 3 secțiuni

independente (secțiunea 1- picioare, secțiunea 2- șolduri și talie, secțiunea -

3 spatele)

Masaj subacval cu jeturi de apă cu controlul presiunii în pași

Masaj cu bule de aer având la bază un sistem de 126 de orificii localizate

pe fundul căzii, cu posibilitatea ajustării presiunii, modului de tratament

(constant sau variabil) și generator de ozon;

Panou de comandă cu ecran touch-screen

36 duze de apă, 3 zone independente de masaj, 2 pompe independente

Creste cu duze pentru masajul părții interne a coapselor

Generator de ozon pentru funcția de masaj cu bule

Furtun pentru masaj subacval manual

Cronometru cu alarmă sonoră la sfârșitul tratamentului

Protecție pentru funcționarea în gol

Opțional-încălzitor pentru apă (menține apa la temperatura presetată)

Indicator al temperaturii apei (indică temperatura din cadă și sistemul de

alimentare cu apă)

Se poate folosi apă caldă și rece de la rețeaua de alimentare cu apă

Sistem de dezinfectare încorporat cu indicator al nivelului de dezinfectant

Senzori pentru indicarea nivelului apei (3 senzori pe 2 nivele) cu alarmă

sonoră la umplerea căzii

Elena Folescu


Aplicațiile locale se adresează extremităților membrelor și au ca efect

vasodilatația în teritoriul de aplicare și la nivelul metamerului corespunzător,

reducerea vâscozității țesuturilor colagenice, din tendon, capsulă, fascie;

declanșarea de mecanisme reflexe.

Efectele terapeutice obținute sunt: spasmoliza, rezorbția edemelor,

relaxarea țesutului conjunctiv, a structurilor musculare și nervoase și analgezie.

Modalitățile practice de hidroterapie locală sunt: compresele, băile

parțiale, dușurile, afuziunile.

CAZI PARȚIALE – HIDROMASAJ

Cada de hidromasaj este perfectă pentru recuperare după accidentări,

dereglari ale sistemului nervos periferic, stări de oboseală nervoasă sau

musculară. Hidromasaj blând și eficient cu jeturi la temperatură și intensitate

ajustabile prin intermediul duzelor localizate în zone specifice. Masajul cu bule

reduce edemul, îmbunătățește circulația sângelui, reduce durerea și contractura

musculară. Permite echilibrarea și relaxarea după stress fizic sau mental.

Termoterapia. Crioterapia

Termoterapia reprezintă aplicarea superficială, în scop terapeutic,

profilactic sau curativ, a factorului termic la diverse temperaturi (surse de

căldură) prin intermediul a diferite suporturi: aer, apă, parafină etc.

Mecanismul de acțiune: angajarea răspunsului vascular de tip

vasodilatator, accelerarea metabolismului celular, relaxarea musculară și a

țesutului conjunctiv, blocarea receptorilor de durere.

Răspunsul biologic constă în:

- Ameliorarea durerii;

- Creșterea fluxului sanguin tisular;

- Accelerarea metabolismului celular;

- Creșterea extensibilității colagenului.

Pentru ca un agent să fie încadrat în clasa termoterapicelor el trebuie

să crească temperatura țesuturilor moi asupra cărora acționează la 40-45

grade celsius.

Încălzirea unui corp se poate face prin conducție (contact direct),

convecție (factorul termic trece peste corpul care primește), iadiere și

conversie (transformarea unei alte forme de energie în energie termică).

Agenții fizici utilizați în termoterapie realizează încălzirea straturilor

superficiale și răspunsuri vasculare în teritoriile superficxiale sau profunde.

Rezultatele pe țesuturile superficiale sunt obținute cu numeroase

mijloace:

Elena Folescu


- Comprese calde simple, cataplasme, băi sau împachetări cu parafină, băi

sau împachetări cu nămol;

- Lămpi cu radiații infraroșii;

- Băi de lumină parțiale sau generale;

- Pernă electrică.

Rezultate pe structurile profunde se obțin prin:

- Diatermie cu microunde sau unde scurte;

- Aplicații de ultrasunete.

Indicațiile termoterapiei: durerea din bolile musculo-scheletale

reumatismale din perioada non-acută, în combaterea contracturii musculare

și a redorii articulare, a spasticității neurologice, în pregătirea țesuturilor

musculoarticulare pentru kinetoterapie, în combaterea colicelor viscerale,

pelvine etc.

Contraindicațiile apar la persoanele cu inabilități în perceperea

temperaturii, inflamații acute, tromboze, tulburări hemoragice, sarcină,

tumori maligne.

Împachetarea/baia cu parafină este o metodă larg răspândită care

utilizează căldura de contact pentru creșterea temperaturii anumitor porțiuni

ale corpului. Se folosește parafina (sub formă de împachetări calde sau băi

de parafină) pentru încălzirea anumitor segmente ale corpului.

Indicațiile parafinoterapiei: patologia degenerativă osteoarticulară,

leziuni posttraumatice, contracture muscular, nevralgii, înaintea ședințelor de

kinetoterapie.

Crioterapia

Este un alt adjuvant prețios al recuperării care folosește apa rece,

gheața, acidul carbonic etc. Pentru răcirea unui segment al corpului. Poate fi

aplicată sub formă de împachetări reci, imersii de scurtă durată (1 minut) într-

un mediu apă-gheață, masaj cu cuburi de gheața, băi contrastante etc. Efectele

sunt: scăderea metabolismului local, vasoconstricție (urmată de vasodilatație

de protecție), diminuarea edemului, relaxarea musculara, diminuarea

sângerării, diminuarea durerii și a inflamației.

Indicații

- afecțiunile neurologice, care se manifestă prin creșterea spasticității

(crioterapia este mai eficientă în aceste cazuri decât aplicarea căldurii);

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/vasoconstrictie_6931

Elena Folescu


- afecțiunile reumatologice: inflamatorii (reducerea puseelor

inflamatorii), artrozele (diminuarea durerii, destindere), tendinite, bursite,

dureri cervicale, dorsale sau lombare, algoneurodistrofie;

- traumatologie și ortopedie pentru ameliorarea durerilor pe parcursul

exercițiilor de recuperare, dar și pentru prevenirea sângerărilor.

Se contraindică folosirea aplicațiilor reci la persoanele instabile și

hipersensibile la frig sau care prezintă tulburări ale sensibilității, afecțiuni

cardiace, neoplazii, arteriopatii, sindrom Raynaud, hemoglobinurie paroxistică

la rece etc.

Terapie contrastantă (alternanță de cald și rece)

Efecte fiziologice: alternanțe vasomotorii, de vasodilatație și

vasoconstricție. Temperatura tisulară nu este influențată.

Indicații: inflamații cu caracter subacut și în caz de contraindicații la

termoterapia superficială.

BALNEOTERAPIA

Balneologia este știința care se ocupă cu studiul apelor minerale, a

nămolurilor, a emanațiilor de gaz și factorilor climatici cu activitate

terapeutică.

Balneoterapia se ocupă cu studiul și aplicarea profilactică, curativă și

în recuperarea funcțională a factorilor balneari.

Principalele mecanisme ale factorilor naturali de cură

La realizarea beneficiului terapeutic contribuie atat proprietățile fizice

ale apei (termalitate, presiunea hidrostatică, hidrodinamică, viscozitate), cât și

cele chimice, apele minerale fiind soluții naturale complexe, prin calitatea și

cantitatea elementelor conținute (sodiu, magneziu, calciu, fier etc.), dar și prin

combinațiile chimice existente (cloruri, sulfați, carbonați, sulfuri). În

compoziția lor se întâlnesc și alte elemente chimice în cantități limitate, dar

eficiente terapeutic: arseniu, mangan, iod, brom, potasiu, gaze dizolvate și

substanțe radioactive.

Mecanismul termal: reacția vasculară (directă și/sau reflexă) cu

numeroase implicații metabolice, trofice, neuroendocrine.

Mecanism fizic, mecanic: este condiționat de presiunea hidrostatică,

viscozitate, nivelul imersiei în urma căruia acțiunează principiul lui Arhimede.

Mecanismul chimic: componentele chimice acționează la suprafața

tegumentelor sau se absorb determinând reacții speciale. În acest sens factorul

chimis este responsabil de o acțiune stimulantă cu caracter nespecific

(condiționață de reacții neurovegetative și neuroendocrine, de excitarea

terminațiilor nervoase sau a extrareceptorilor) și specific, infuențată de

schimburile ionice din tegument și mediul mineral și/sau de calitatea

substanțelor absorbite.

Efecte sistemice apar prin stimulare hormonală, imunostimulare

(hipertermie moderată), imunodepresie (hipertermie extremă), stimularea

nervilor simpatici, adaptarea funcțiilor vegetative, sedare, creșterea frecvenței

cardiace.

Efectele locale sunt: reducerea durerii, amplificarea circulației

colaterale, relaxare musculoscheletală, creșterea amplitudinii de mișcare,

creșterea capacității de streching a colagenului.

Efectele biologice utile practicii medicale sunt: vasodilatație periferică

și centrală, cu creșterea oxigenării tisulare; creșterea eliminării de substanțe

toxice; stimularea metabolismului celular și general; relaxare musculară;

http://www.sfatulmedicului.ro/Reumatisme-degenerative/artroza-8211-importanta-exercitiului-fizic_1668

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/traumatologie_5233

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/ortopedie_1949

http://www.sfatulmedicului.ro/Bolile-aortei-si-ale-arterelor/arteriopatiile-periferice_946

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/sindrom-al-lui-raynaud_6277

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/hemoglobinurie_3697

Elena Folescu


stimularea secreției biliare și intestinale; relaxare fizică și psihică, antialgic,

antifungic.

Indicațiile balneoterapiei: boli cronice: reumatismale (artroze,

discopatii, spondilartrite, fibromialgii, tendinite, periartrite, nevralgii, nevrite),

neurologice, metabolice (obezitate, diabet zaharat, gută), respiratorii

(restrictive, obstructive), cutanate (psoriazis), circulatorii periferice

(arteriopatii std. I), disfuncții ale sistemului nervos autonom, HTA (moderată),

sechele traumatice, ginecopatii cronice.


1. Efectele biologice ale hidrotermoterapiei sunt:

a. Ameliorarea durerii, creșterea fluxului sanguin, scaderea

metabolismului celular;

b. Ameliorarea durerii, cresterea metabolismului celular, scaderea fluxului

sanguin;

c. Ameliorarea durerii, creșterea fluxului sanguin, cresterea

metabolismului celular.

2. Contraindicațiile hidrotermoterapiei:

a. Tromboze, sarcină, tulburări hemoragice, tumori maligne, inflamații

cronice, spasticitate neurologică;

b. Tromboze, sarcină, tulburări hemoragice, tumori maligne, inflamații

acute;

c. Reumatismul acut, contracturi musculare, colicile viscerale

3. Balneoterapia reprezintă:

a. Studiul și aplicarea profilactică, curativă și în recuperarea funcțională a

factorilor balneari;

b. Studiul și aplicarea numai curativă și în recuperarea funcțională a

factorilor balneari;


1. c; 2. b; 3. a;









1977.


Elena Folescu


6. Alte tipuri de aparate și dispozitive utilizate în


Dispozitive utilizate în presoterapie

Terapia prin vacuum

Terapia cu unde de șoc,

Terapia cu aerosoli

Alte tipuri de aparate

Rezumat






Să identifici alte tipuri de aparate și dispozitive utilizate în

balneofiziokinetoterapie și recuperare medicală.


6.1 Dispozitive utilizate în presoterapie

Este o metodă relativ nouă, care determină drenaj limfatic. Folosește o

tehnologie avansată, atât pentru a trata vasele de sange și insuficiența

sistemului limfatic, cât și pentru îmbunătățirea urmatoarelor probleme: picioare

umflate, picioare grele, eliminarea toxinelor, reținerea de apă. Este o procedura

antistres, relaxantă. Presoterapia constă în masajul pneumatic realizat prin compresia și

decompresia controlată a camerelor de aer. Presomasajul realizeaza un drenaj

limfatic și îmbunătățește semnificativ circulația sanguină.

Elena Folescu


Aparatul de presoterapie MK300 este potrivit în special pentru

ameliorarea problemelor medicale (în acest caz, fiind necesară asistenţă

medicală) cum ar fi:

+ edem acut (post operaţie, post arsuri)

+ edem cronic pe bază venoasă

+ insuficienţă venoasă cronică

+ edem limfatic

+ post-paraliză

CARACTERISTICI APARAT PRESOTERAPIE DR.LIFE MK300

+ se pot folosi maxim 4 piese în acelaşi timp

+ 2 controloare diferite pentru folosire concomitentă de către două

persoane

+ utilizare practică prin economisire de timp şi spaţiu

+ 3 programe presetate

Masoterapia

Masajul terapeutic se definește un grupaj de manevrare care

mobilizează țesuturile moi, tegumente, mușchi, fascii, ce se aplică la

suprafața organismului și are scopul de a diminua durerea și

contractura, de a crea o stare de relaxare, de detentă.

Mecanisme de acțiune: efectele fiziologice ale masajului sunt

mediate de reacții mecanice și reflexe precum și de eliberarea de

substanțe opioide cu rol în modularea durerii.

De natură reflexă sunt următoarele evenimente:

- vasodilatația superficială;

- relaxarea musculară și stimularea terminațiilor nervoase.

Evenimentele de tip mecanic sunt:

creșterea fluxului sanguin;

accelerarea returului venos și limfatic;

îndepărtarea aderențelor și fibrozei;

îmbunătățirea nutriției tisulare.

Tehnicile de masaj sunt manuale sau se aplică cu diverse

aparate.

Elena Folescu


- aparat de masaj, pentru masajul gâtului și a

altor părți ale corpului

- are un efect pozitiv asupra hiperplaziei osoase

- masajul ameliorează durerile cauzate de

oboseală, îmbunătățește somnul.

Aparat de masaj pentru gât

Efectele biologice cu importanță clinică:

- calmarea durerii;

- diminuarea contracturii;

- îmbunătățirea ampălitudinii articulare, tonusului muscular și complianței

tendino-fasciale;

- reducerea redorii articulare;

- antiedematos.

Indicații:

- stre fizic sau psihic;

- apnee de somn și insomnii;

- sindroame miofasciale;

- fibromialgii;

- leziuni ligamentare;

- artrite;

- artroze;

- contractură musculară reflexă;

- cefalee;

- durere cronică;

- dureri abdominale, colon iritabil sau constipație.

Contraindicații: boli dermatologice, infecții tegumentare,

tromboflebite, fragilitate vasculară.

6.2 Terapia prin vacuum Aparatele pentru terapia cu vacuum fac posibilă aplicarea curenţilor de

stimulare folosind electrozii de vacuum. Această metodă este aplicabilă în

special pentru fixarea electrozilor pe fese, deoarece nu mai este nevoie de

elemente de fixare scumpe. Această acţiune de aspiraţie asociată cu stimularea

circulaţiei duc la o mai bună conductivitate a curentului prin ţesuturi. Prin

posibilitatea de reglare fină a undelor de aspiraţie pulsante, acestea determină o

terapie şi mai eficientă.

Electrozii de vacuum se aplică uşor pe tegumentul pacientului cu

ajutorul subpresiunii reglabile.

Elena Folescu


Cu ajutorul pompelor speciale aparatele de terapie cu vacuum se pot

folosi şi pentru masajul manual prin unde de aspiraţie, care poate fi efectuat şi

de sine stătător fără combinarea cu aparatul de electroterapie.

Elena Folescu


6.3 Terapia cu unde de șoc

Shockwave este o noua tehnologie care utilizează undele de șoc pentru

tratamentul durerilor cronice ale sistemului musculoscheletal. Terapia

Shockwave are la bază generarea unei energii foarte intense într-o perioadă

foarte scurtă de timp (10 milisec), unda de șoc străbatând astfel țesuturile cu

o viteză mai mare decât viteza sunetului.

Unda de șoc creează o presiune mecanică asupra țesuturilor afectate,

ceea ce duce la creșterea permeabilității celulare, crescând asfel microcirculația

și metabolismul celular, grăbind astfel vindecarea, precum și dizolvarea

depunerilor calcare.

Unda de șoc acționeaza asupra durerii prin 2 mecanisme:

hiperstimulare anestezică - când nervii asupra căreia acționează

undele de șoc sunt hiperstimulați atât de mult încât își scad activitatea (este un

efect temporar care apare la prima ședință).

Apoi prin stimularea în continuare a nervilor, în următoarele

ședinte de terapie se trece de pragul limită, apărând astfel o recalibrare a

perceperii senzației de durereț

Terapia shockwave elimină durerea, favorizează vindecarea, crește

circulația locală îmbunătățind astfel metabolismul tisular, crește producția de

colagen, relaxează musculatura, dizolvă fibroblaștii calcifiațiț

Avantajele terapiei shockwave:

Eficiența în 70-80% din cazuri

Tratarea durerii cronice

Creșterea mobilitatii

Terapie de scurtă durată 10-20 min

Tratament nonchirurgical, noninvaziv

Elena Folescu


Se pot trata urmatoarele afectiuni

Fasceita plantară – Pintenul calcanean apare sub călcâi sau în spatele

călcâiului și se datorează unei inflamații de lungă durată ale fasciei plantare

sau a tendonului achilean la locul de prindere al acestora de calcaneu. Terapia

shockwave este capabilă să elimine simptomele putând să călcați iarași cu toată

forța pe picior fără durere.

Durerea de sold – bursita trohanteriană care se formează între mușchiul

fesier mare și trohanter .

Durerea de genunchi - tendinita rotuliană manifestată prin durere la

inserția tendonului rotulian

Durere la nivelul tendonului achilean - tendinita achileană care poate

să apară în urma unor activități ca alergatul, săritul sau alte traume

Dureri de umar – Terapia shockwave și-a dovedit eficența în 81% din

cazuri reducând durerea și crescând mobilitatea umarului.

Dureri de cot – epicondilita medială și laterală reprezintă inflamația

inserției tendoanelor musculaturii brațului și se manifestă prin dureri la nivelul

cotului accentuate de mișcarea și mai ales rotația antebrațului.

Durata unei ședințe este intre 10-20 de minute. Sunt necesare între 3-5

ședințe, cu o pauză între ele de 5-10 zile.

În funcție de intensitatea durerii cu care se prezintă fiecare pacient

tratamentul poate fii uțor dicomfortant pentru pacient, dar intensitatea

tratamentului este adaptată la gradul de toleranță al fiecarui pacient.

Imediat dupa tratament durerea dispare complet, dar poate să apară

ulterior o ușoara jenă, ce poate să dureze de la câteva ore până la câteva zile. In

acest interval nu trebuie folosite gheața sau antiinflamatorii. Este recomandat

punerea în repaus a zonei tratate pentru 48 ore.

Contraindicații sau precauții:

Infiltrația cu cortizon trebuie să fie facută cu cel puțin o lună

înainte de terapia shockwave

administrarea concomitentă a medicamentelor anticoagulante ca

heparina sau fraxiparine

formațiuni tumorale în zona tratatp

sarcina

diabet

6.4 Terapia cu aerosoli Terapia cu aerosoli (aerosoloterapie) constă în introducerea pe cale

respiratorie a unui agent terapeutic activ farmacodinamic, care se adresează

căilor aeriene superioare și inferioare. Efectul este strict local și nu are valoare

profilactică.

Efecte terapeutice: antiinflamator, desensibilizant, antimicrobian,

bronhodilatator, trofic, de refacere a epiteliului bronșic. În plus, aerosolizarea

produce și umidifierea mucoasei bronhice și fluidificarea secrețiilor.

Ședințele sunt în număr de 10-12 și trebuie făcute zilnic.

Elena Folescu


Există 4 sisteme de producere a aerosolilor:

1) Aparate cu duze, care realizează pulverizarea pneumatică

2) Pulverizarea cu ajutorul ultrasunetelor

3) Pulverizarea prin centrifugare

4) Dozele de pulverizare sau „spray”-urile.

6.5 Alte tipuri de aparate utilizate în fizioterapie SPIRIDUȘ-ELF este un aparat care echilibrează metabolismul,

crescând imunitatea după lungi perioade de stres; foarte bun pentru diabet,

ajută pancreasul; pentru reumatism, dispar durerile; este un foarte bun anti-

inflamator, stimulează circulația sanguină, stimulează imunitatea corpului, redă

echilibrul energetic.

ELF (Extremely Low Frequency) este un simulator de unde cerebrale

echipat cu un emițător electromagnetic de frecvențe foarte joase ce stimulează

celulele accelerând astfel vindecarea în cazul unor boli, răni, traume fizice,

oboseală extremă, insomnii, stress etc. ELF e foarte bun pentru: diabet, dureri

reumatice, insomnie, oboseală cronică, întărirea organismului, sistemul osos,

Elena Folescu


tensiunea arterială, probleme musculare, durere și stress, în tratamente post-

traumatice, tulburări neuro-mentale, boli cardio-vasculare, boli ale aparatului

respirator, tulburări digestive, boli endocrine, boli ginecologice.

AlterG Anti-Gravity Treadmills

Folosit în recuperarea după intervenții chirurgicale, afecțiuni ale

membrelor inferioare, recuperări neurologice și geriatrice; oferă avantajul unui

start precoce al exercițiului fizic.

Nu pune presiune pe membrele inferioare, astfel este extrem de benefic

în antrenarea a mai multe grupe de mu,chi fără a se forța încheieturile.

ReWalk I

Reprezintă un sistem bionic de asistare a mersului, compus dintr-un

dispozitiv care se atașeaza picioarelor și ajută paraliticii să se ridice, să meargă

și să urce scări.

Elena Folescu


Utilizat inițial doar în centrele medicale cu scop fizioterapeutic sub

stricta supraveghere a personalului medical calificat, în prezent ReWalk are și

un model comercial ReWalk P, ce poate fi utilizat acasă de paralitici.

Exoschelete controlate cu puterea minții (Mind-Controlled Exoskeletons)

Un nou sistem de fizioterapie care combină neuroștiințele cu robotica

este testat în prezent și are ca scop reabilitarea supraviețuitorilor unui atac

cerebral vascular. Acest sistem se bazează pe o interfață noninvaziva creier-

robot, care coordonează o proteză robotică, care în funcție de mesajul primit de

la creier, v-a executa anumite mișcări. Utilizatorul este cel care dă

instrucțiunile pe baza undelor transmise de la creier, iar robotul anticipează și

ajută.

Scopul acestor comenzi este impiedicarea atrofiei musculare și

recuperarea abilităților pierdute în urma AVC-ului.

Elena Folescu



1. Presoterapia are drept efect principal:

a. Ameliorarea durerii, creșterea fluxului sanguin, scaderea

metabolismului celular;

b. Drenaj limfatic;

c. Ameliorarea durerii, creșterea fluxului sanguin, cresterea

metabolismului celular.

2. Masoterapia și aerosoloterapia sunt tehnici de fizioterapie?

a. nu;

b. da


1. b; 2. b









1977.


Elena Folescu


Bibliografie

1) A. Rădulescu - Electroterapie. Ed. a II-a refăcută şi revizuită, Editura


2) R. Popescu, A. Bighea - Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și


3) R. Popescu, S. Pătru - Hidrotermoterapie și Balneologie, Editura Medicală


4) V. Marcu, M. Dan – Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii

din Oradea, 2006.

5) D. Moteț - Enciclopedia de kinetoterapie, vol.1, Ed. Semne, București,

2009.

6) G. Onose – Recuperare, medicină fizică și balneoclimatologie, Ed.

Medicală, București, 2008

7) I. Kiss – Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală, Ed. Medicală,

București, 2012.

bioinstrumentatie bfkt ii

Documents