2. Peretele Celular- caracteristic numai la plante, alge si ciuperci- rol de exoschelet:>> induce si mentine forma celulei>> protejeaza celula- rol de informare- e de natura polizaharidica -- celuloza, la alge si plante-- chitina - la fungi- sunt porosi (punctuatiuni) -> plasmodesmele (pereti de citoplasma) => conexiuni functionale intre celulele unui tesut= sursa de materii prime*************************************************** SCHIMBUL de substante intre celula si mediu se face in 2 moduri***a) PERMEATIE (traversarea membranei plasmatice de catre molecule sau ioni)

-> difuzie = fenomen pasiv, moleculele trec de la concentratie mai mare la mai mica-> osmoza = difuzia apei*moleculele mari sunt transportate de proteine pasiv/activb) CITOZA (ambalarea substantelor in vezicule mici)--spre----exterior = EXOcitoza----interior = ENDOcitoza - lichide/solutii => PINOCITOZA- particule/solide => FAGOCITOZA

Peretele celular Este prezent in toate celulele vegetale cu cateva exceptii: gametii si zigotul in primele stadii de existenta.Peretele celular confera forma celulei vegetale.Este un produs al metabolismului celular si adera strans la suprafata externa a membranei plasmatice. Compozitia chimica             I.      Substante de natura polizaharidica1.    Celuloza – este predominanta in peretele celular dar foarte rar sub forma de celuloza pura.2.    Hemiceluloza- se gaseste in cantitate mare in peretii celulari secundari.3.    Substante pectice : protopectine si pectineProtopectinele, substante insolubile in apa formeaza substanta fundamentala a peretelui primordial(care va deveni lamela mijlocie) si a peretilor primari.Pe masura maturarii celulelor protopectinele se transforma in pectine hidrosolubilePectinele in prezenta apei se transforma in mucilagii

           II.      Enzime, lipide, proteine, saruri minerale etc

       In ontogenia celulei se disting trei stadii ale peretelui celular      1. Peretele primordialLa sfarsitul mitozei in telofaza in zona ecuatoriala a fusului de diviziune se aduna microtubuli liberi, vezucule golgiene, RE,etc.Aceste elemente conflueaza si formeaza peretele primordial.Peretele primordial se impregneaza cu protopectina si devine placa mijlocie      2. Peretele primarPeretele primar eset fabriact de celulele fiice, elaborat de protoplastul celulelor fiice de o parte si de alta a peretelui primordial la sfarsitul diviziunii.

Este subtire, semirigid si caracterizeaza celulele tinere aflate in crestere, celulele meristematice, celulele epidermale, vasele liberienePeretii celulari primari contin microfibre de celuloza, hemiceluloze, matrix cu apa(60%), pectine, glicoproteineCelulele care si-a incheiat cresterea isi pot mentine peretele primar ingrosandu-l considerabil prin depunerile de celuloza sau alte substante.Fercvent celulele isi formeaza noi straturi ale peretelui celular, structuri mai rezistente cu alta compozitie chimica din care se formeaza peretele secundar

1.    Peretele secundar           Peretele secundar se interpune intre membrana plasmatica si peretele celular primar.Se formeaza dupa incetarea cresterii celulei si este caracteristic celulelor mature complet diferentiate.In compozitia chimica a peretelui celular secundar intra celuloza(53%), apa(40-50%), hemiceluloza, substantele pectice si lignina.Exemplu : vasele conducatoare lemnoase si fibrele sclerenchimatice

Membrana celulară este formată din lipide si proteine. Elementul structural fundamental al

membranelor celulare este dublul strat lipidic care se comportă ca o barieră impenetrabilă

pentru majoritatea moleculelor aqua-solubile. Proteinele membranare, asociate dublului strat

lipidic, asigura funcționalitatea membranei.

[modificare]Lipidele

Membrana celulară constă din 3 tipuri de lipide: fosfolipide, glicolipide și steroli. Fosfolipidele

și glicolipidele constau dintr-un cap hidrofil și o coadă hidrofobă. Colesterolul, cel mai

cunoscut dintre steroli, este cel care conferă membranei rigiditatea, fiind poziționat între

capetele hidrofobe ale lipidelor și nepermițându-le să se contracte.

[modificare]Proteinele

Proteinele sunt fie înglobate în membrana lipidică (transmembranare), fie asociate suprafeței

acesteia (proteine membranare periferice și proteine legate prin lipide). Există mai multe

tipuri de proteine, incluzând:

Proteină-marker;

Receptori;

de susținere;

de transport.

Proteinele sunt implicate în multiple procese:

transportul molecular și ionic transmembranar;

realizarea conexiunilor intercelulare și a ancorării celulelor în matricea extracelulară;

desfășurarea reacțiilor enzimatice asociate structurilor membranare;

controlol fluxului de informație între celulă și mediu prin recunoașterea, legarea și

transmiterea moleculelor-semnal;

imunitatea celulară;

[modificare]Modelul mozaicului fluid

Modelul mozaicului fluid, propus de Jonathan S. Singer și Garth L. Nicholson, prezintă

membrana celulară ca un model fluid mozaicat, unde numeroasele componentele structurale

se pot deplasa liber.

La suprafața membranei celulei animale se află proteine periferice și glucide sub formă de

glicolipide și glicoproteine. Setul de proteine și glucide (de pe suprafata plasmalemei fiecărei

celule animale) se numește glicocalix și este specific, constituind “buletinul de identitate” al

acesteia. Membrana celulei vegetale este protejată de un perete celular rigid. Acesta este

format din celuloză și este permeabil pentru apă, precum și pentru unele molecule organice.

[modificare]Fluiditatea bistratului lipidic

Lipidele și proteinele membranare sunt antrenate în diferite tipuri de mișcări în interiorul

membranei. Aceasta se datorează mobilității moleculelor lipidice: capacitatea moleculelor

lipidice de a difuza în interiorul bistraturilor. Difuziunea laterală are loc foarte rapid,

moleculele lipidice efectuând schimb de locuri cu moleculele învecinate. O moleculă lipidică

străbate aprox. 2 micrometri în timp de o secundă, adică poate să ajungă de la un capăt la

altul al unei celule bacteriene de talia E. coli. Mișcarea are loc în planul bistratului. Mișcarea

de rotație se referă la mișcarea pe care o efectuează fiecare moleculă lipidică în jurul axei

longitudinale a moleculei, de asemenea rapidă. Difuziunea trasversală este rară; apare, în

medie, o dată la o lună pentru fiecare moleculă (bistraturi lipidice artificiale). Cu alte cuvinte,

moleculele lipidice rămân o lungă perioadă de timp în același monostrat. În membranele

celulare există proteine speciale denumite translocatori fosfolipidici sau flipaze care

potențează o mișcare „flip-flop” rapidă din monostratul citosolic în cel lumenal.

 Membrana celulară (membrana plasmatică, plasmalema) este o structură celulară ce delimitează și compartimentează conținutul celular. Constituie o barieră selectivă pentru pasajul moleculelor și ionilor. Este o structură bidimensională continuă cu grosimea de 6-9 nm și cu proprietăți caracteristice de permeabilitate selectivă, ce conferă individualitate celulei.