CUPRINSCUPRINS1. Noţiuni generale2. Tipuri de bilingvism3. Bilingvismul timpuriu4. Urmările bilingvismului5. Dezavantajele pe care le

are un copil bilingv6. Bilingvismul tîrziu7. Limbaj – Gîndire8. Tipuri de învăţare care

facilitează achiziţia celei de-a doua limbi

Noţiuni GeneraleNoţiuni Generale

Ce este Bilingvismul…

practică a două limbi.

Este astăzi acest fenomen actualÎn zile noastre, din ce în ce mai mulţi părinţi, cu

un anumit nivel educaţional, economic şi cultural şi-au dat seama că este important ca odraslele lor să cunoască cel puţin o limbă

străină, aleasă de obicei dintre cele de circulaţie internaţională: engleza, franceza,germana, spaniola şi italiana. Uneori a doua limbă este învăţată simultan cu cea maternă,

alteori ulterior celei materne.

Tipuri de bilingvism

Bilingvismul poate fi studiat şi analizat din mai multe puncte de vedere:

- din punctul de vedere al vârstei la care începe procesul de învăţare a celei de a doua limbi există

bilingvism timpuriu şi târziu;.

- din punctul de vedere al numărului de persoane luate în considerare pentru studierea comunicării bilingve există bilingvism individual, colectiv şi societal.

BBiililingngvivismusmull ttiimmppururiiuu

Acesta este cazul copiilor care învaţă două limbi chiar de la începutul vieţii lor, sau de la o vârstă foarte mică. Astfel de situaţii sunt foarte numeroase şi se întâmplă:a) în familiile în care părinţii sunt vorbitori de limbi diferite, b) în cazul imigranţilor ai căror copii învaţă de foarte mici limba ţării în care s-au stabilit. Asemenea copii au şansa de a deveni bilingvi performanţi dacă:a) fiecare părinte vorbeşte cu copiii limba sa maternă, b) în familie se vorbeşte în continuare limba ţării de provenienţă şi în acelaşi timp copiii învaţă la şcoală precum şi în noul lor mediu social limba ţării de adopţie. Desigur, pot exista şi alte feluri de situaţii care să genereze vorbitori bilingvi.

Etapa de dezvoltare de la 2 la 7 ani este o perioadă de intensă verbalizare şi organizare a limbajului şi gîndirii.

Acum, gîndirea copilului este egocentrică şi magică. Experienţa verbală a copilului din primii 6 ani de viaţă

influenţează întreaga dezvoltare psihică.

Urmările bilingvismului În ultimii 20 de ani, un număr mare de studii au investigat

consecinţele bilingvismului pe plan şcolar, cognitiv si lingvistic.

Aceste studii sugerează că bilingvismul reprezintă un obiectiv fezabil pentru elevii proveniţi din grupuri lingvistice

minoritare si că abilităţile scrise în limba vorbită acasă facilitează dezvoltarea deprinderilor academice în alte limbi.

Rezultatele unui recent studiu italian (Ricciardelli 1989) exemplifică tipurile de avantaje pe care le poate conferi

procesarea de informaţii bilingve asupra dezvoltării copilului. Ricciardelli a condus investigaţii în mai multe ţări legate de

influenţa bilingvismului asupra creativităţii si abilităţilor cognitive ale copiilor. Una din aceste investigaţii a fost

condusă la Roma cu 35 de copii bilingvi (italiană-engleză) si 35 de copii monolingvi (italiană), cu vârsta cuprinsă între

cinci si sase ani. Ricciardelli a făcut cunoscut faptul că copiii performanţi în engleză si italiană aveau rezultate semnificativ

mai bune decât copiii performanţi numai în engleză. Ricciardelli conchide că formarea de abilităţi bilingve fluente intensifică aspecte ale dezvoltării lingvistice şi cognitive ale

copiilor.

Copiii care au experienţe bilingve timpurii obţin rezultate semnificativ mai bune la diverse teste metalingvistice. Autorii au sugerat că învăţarea unei a doua limbi pe durata grădiniţei îi ajută pe

copii să-şi concentreze atenţia asupra fenomenelor lingvistice si promovează o orientare analitică

înspre limbaj. Un studiu efectuat în continuarea celui dintâi asupra acelorasi copii aflaţi de această dată în clasa întâi a arătat că profesorii considerau

că copiii care avuseseră o experienţă preşcolară bilingvă (50 la număr) au deprinderi mai bine

dezvoltate în funcţii cognitive relevante pentru citit în comparaţie cu cei (30 la număr) a căror

experienţă preşcolară fusese monolingvă. Diferenţele erau mai mari în favoarea copiilor ale căror experienţe bilingve anterioare clasei întâi

fuseseră mai intense.

Care sunt dezavantajele pe care le are un copil bilingv? Deşi în majoritatea cazurilor aceşti copii nu sunt dezavantajaţi faţă de copiii care vorbesc o singură limbă, există si cazuri în care copilul nu se va descurca bine în nici una dintre cele două limbi, fapt care se poate răsfrînge asupra performanţelor sale intelectuale în şcoli cu predare în oricare dintre cele două limbi cunoscute de către copil. Pentru a evita această situaţie, o soluţie ar fi ca unul dintre părinţi să-i vorbească copilului într-o limbă iar celălalt părinte în altă limbă. Încercaţi să nu interferaţi cele două limbi într-o conversaţie. Conversaţia se va purta într-o singură limbă pentru a evita confuziile.

Bilingvismul tîrziuBilingvismul tîrziuAcest fenomen se întâlneşte la toate persoanele care au fost puse în situaţia de a învăţa o a doua limbă pe parcursul vieţii, nu de la

început şi nici foarte devreme. Pot ajunge bilingvi imigranţii, persoanele care studiază câţiva ani în străinătate, precum şi cei

care lucrează mai mulţi ani într-o ţară străină. Aceştia din urmă pot ajunge bilingvi numai dacă cerinţele jobului le impun competenţe

de comunicare avansată în limba străină respectivă. Dacă nu, persoanele respective reuşesc să comunice modest sau chiar bine în cea de-a doua limbă, dar nu ajung bilingvi în adevăratul sens al cuvântului. De exemplu, expaţii din companiile multinaţionale au

ocazia de a învăţa mai multe limbi pe parcursul carierei lor, dar competenţele lor de comunicare în acele limbi sunt, în general, de

un nivel scăzut sau eventual mediu.

Cu cât învăţarea se începe mai târziu, cu atât efortul

este mai mare, performanţele sunt mai puţin spectaculoase,

iar motivaţia trebuie să fie mai puternică.

Copii au capacitatea de a învata o limbă în mod diferit decît adulţii, astfel încît înainte de adolescenţă îşi vor însuşi cu uşurinţă limba respectivă şi vor dobîndi o pronunţie identică cu cea a vorbitorilor nativi ai acelei limbi. Mulţi dintre adulţii care încep să înveţe o limbă străina în timpul liceului sau chiar mai tîrziu se uită uneori cu invidie la copiii lor bilingvi cu cîtă uşurinţă învaţă o limbă străină care lor le-a luat atît timp şi efort. O parte dintre copiii bilingvi folosesc ambele limbi învăţate cu aceleaşi abilităţi, pe cînd unii dintre ei învaţă una dintre cele două limbi mai bine decît pe cealaltă.

Procesul gîndirii este inseparabil de limbaj.

Limbajul este inseparabil de limbă.

Pentru psihologii cognitivişti

şi pentru psiholingvişti problema bilingvismului a

fost şi rămâne de actualitate. Cercetarea lui

Hoffman şi a colaboratorilor săi, de

exemplu, ridică o întrebare fascinantă: dacă o persoană poate vorbi şi gândi în două

limbi, persoana gândeşte diferit în fiecare limbă? Sau altfel spus, gândesc

bilingvii diferitde monolingvi?

În formarea gîndirii cuvîntul are rol de direcţionare a atenţiei şi înlesneşte operaţiile gîndirii. Limbajul obligă la raţionalizarea

şi socializarea gîndirii, iar evoluţia limbajului a fost

solidară cu dezvoltarea gîndirii. Progresul învăţării limbajului se

realizează concomitent cu progresul gîndirii; cînd

comunicînd, prin încercarea de a elucida altora o noţiune, ne

precizăm nouă înşine inţelesurile şi eliminăm neclarităţile. Astfel se evidenţiază strînsa legatura dintre gîndire şi limbaj, între

inteligibil şi comunicabil. Limbajul este o activitate

deosebit de complexă, iar deprinderea sa este dificilă şi de lungă durată. De la un copil la

altul se observă deosebiri importante în ceea ce priveşte vîrsta de debut a limbajului,

claritatea cuvintelor şi bogăţia vocabularului.

Limbaj - GîndireLimbaj - GîndireLimbaj - GîndireLimbaj - Gîndire

Kenji Hakuta (1986) a parcurs o literatură impresionantă despre

cercetările făcute pe această temă şi şi-a dat seama că un răspuns definitiv

este greu de dat. El a observat că atunci când bilingvii suntechilibraţi („balanced bilinguals”), adică vorbesc fluent

ambele limbi,şi provin din clasa de mijloc, se observă efecte pozitive ale

bilingvismului.În alte circumstanţe, efectele sunt negative. Care pot fi

cauzeleacestei diferenţe?

Indivizii trebuie să atingă un nivel relativ înalt decompetenţă în ambele limbi pentru a exista un efect

pozitiv al bilingvismului.

TTipuri de învăţare ipuri de învăţare care care faciliteazăfacilitează achiziţia celei deachiziţia celei de--a doua douaa limb limbii

Ce tipuri de învăţare facilitează achiziţia celei de a doua limbi?Ellen Bialystok şi Kenji Hakuta (1994) consideră că nu există un

singur răspuns corect la această întrebare. Fiecare persoană care învaţăo altă limbă decât cea maternă aduce cu sine capacităţi cognitive şi

cunoştinţe diferite de ale unei alte persoane în experienţa învăţării. Eiconsideră că sunt importante contextul în care este învăţată a doua

limbă şi utilizarea ei după ce a fost învăţată.De asemenea, s-a observat că atunci când vorbitorii unei limbi

învaţă o alta consideră diferenţiat dificultatea noii limbi. Pentru opersoană a cărei limbă maternă este engleza este mai uşor să înveţe

spaniola ca a doua limbă, decât rusa. O explicaţie este dată de rădăcinilecomune ale englezei cu spaniola, comparativ cu engleza şi rusa.

Rusa este mai supusă flexiunii decât sunt engleza şi spaniola, în timpce acestea două sunt mai mult axate pe ordinea cuvintelor. Dificultatea

de a învăţa o limbă ca a doua limbă nu depinde de dificultatea eiconsiderată ca prima limbă; copiii ruşi învaţă rusa tot atatât de uşor ca şi

copiii americani care învaţă engleza.

În concluzie

…

În concluzie

…