Bilanţ de semestru

Clasa a VII-a

Şi aşa a mai trecut un an…

Mulţumesc:

Mulţumesc doamnei diriginte Alina Stoian pentru cã în ciuda ‘’defectelor’’ noastre ne-a acceptat aşa cum suntem.Vã mulţumesc pentru cã aţi fost alaturi de mine la bine şi la rãu.Aţi fost pentru mine ca o a doua mamã.

Vã mulţumesc

De Tudor Arghezi

Cuvânt

Cuvânt de Tudor Arghezi face parte din volumul “Cãrticicã de searã”.Genul liric cuprinde totalitatea operelor în prozã sau în versuri prin care eul liric îşi exprimã în mod direct sentimentele,trãirile şi concepţiile despre viaţã.

Dupã pãrerea mea,metafora”Am rãscolit pulberi de fum” îmi sugereazã faptul cã omul nu poate cunoaşte totul.’’Micşorata,subtţiata şi nepipãita viaţã’’ este un epitet metaforic ce îmi aratã viaţa micã, aşa cum o vedem noi.Aceste metafore ne aratã sentimentuul transmis de eul liric,dorinţa de a ne lãsa drept moştenire o carte.

Brotãcelul,lãcusta sun folosite pentru a înlocui violoncelul si harpa.Ele ne fac sa ne gândim la asemãnarile dintre fiinţe şi instrumentele ce ne’’gâdilã” urechile.

Modul de expunere predominant în text este descrierea.Rima şi mãsura sunt inegale.Mãrcile eului liric se fac simţite prin verbe si pronume la persoana”sã-ţi fac,am voit,mi-a trebuit”

Tema poeziei este dragostea pentru creatie,iar titlul reprezintã cuvântul scris în cadoul cãtre noi.

Datoritã acestor trãsãturi,eu consider cã aceastã operã este una liricã

Vocabularul

Vocabularul fundamental cuprinde cuvintele cele mai uzuale, cunoscute şi folosite de toţi vorbitorii limbii române (cca. 1500 de cuvinte).

Masa vocabularului

Masa vocabularului cuprinde cuvinte cunoscute şi folosite de anumiţi vorbitori: termeni tehnico-ştiinţifici, neologisme, regionalisme, arhaisme

Derivarea

• Mijloc intern de îmbogãţire a vocabularului prin care se formeazã cuvinte noi cu ajutorul sufixelor si prefixelor.

• Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adãugate dupã rãdãcinã.Ele pot fi:

lexicale;când formeazã cuvinte noi.

gramaticale;câd creeazã forme gramaticale precum substantive,verbe,adjective,adverbe.

diminutivale;când formeazã cuvinte ce denumesc obiecte mai mici.

augmentative;când formeazã cuvinte ce denumesc obiecte mai mari.

• Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adãugate înaintea rãdãcinii.

• Derivatele parasintetice sunt cele formate în acelaşi timp cu un sufix şi cu un prefix.

• Sufixele pot da sens cuvintelor fiid folosite pentru denmirea

agentului(autor al acţiunii sau meseriaş)

însuşirii(sufixe adjectivale)

colectivitãţii

instrumentului

unei noţiuni abstracte

modalitãţii(sufixe adverbile)

Compunerea

•Mijloc intern de îmbogãţire a vocabularului prin care se formeazã cuvinte noi unind sau alãturând termeni diferiţi.

•Procedeele de compunere sunt:

alãturarea(bunãcredinţã)

subordonarea(traista-ciobanului)

abreviere(S.N.C.F.R)

Schimbarea valorii gramaticale

•Mijloc intern de îmbogaţire a vocabularului prin care se formeazã cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.Se pot obţine:

• substantive din:

adjective,verbe la participiu,adverbe,interjecţii.

• Adjective din:

Verbe la participiu,verbe la gerunziu,pronume.

• Adverbe din:

adjective,verbe la participiu.

•Prepoziţii din:

adverbe,verbe la participiu,substantive.

Neologismele

• Sunt cuvinte noi, împrumutate din alte limbi sau create in interiorul limbii prin compunere sau derivare,având obligatoriu un comportament neologic.

Pleonasmul

O greşealã de exprimare,care constã în folosirea alãturatã a unor cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi sens.

Unele pleonasme sunt acceptabile,având rolul de a sublinia ideea exprimatã.

Paronimele

Cuvinte cu formã asemãnãtoare şi cu sens diferit.

De obicei paronimele se deosebesc printr-un sunet sau prin douã sunete.

Uneori diferã doar ordinea sunetelor.

Sinonimele

• Sunt cuvinte cu formã diferitã şi cu sens asemãnãtor.

• Sinonimele pot fi

perfecte(când sensurile sunt identice)

aproximative(când sensul unuia sugereazã obiectul)

parţiale(când nu toate sensurile coincid)

Totale(când toate sensurile coincid)

Antonimele

• Sunt cuvinte cu sensuri complet opuse.

Omonimele

• Cuvinte cu aceeaşi formã şi cu sens diferit.

• Omonimele pot fi:

pãrţi de vorbire identice;

pãrţi de vorbire diferite(omonime lexico-gramaticale);

omofone(se pronunţã la fel)

omografe(se scriu la fel)

Omonimele sunt obligatoriu omofoneOmonimele sunt obligatoriu omofone!!!!!! Cuvinte polisemantice

• cuvinte care au douã sau mai multe sensuri legate între ele

Iapa lui Vodã

De Mihail Sadoveanu

Plan de idei

1. Demult,la Hanul Ancuţei,se auzeau poveşti cu balauri şi nouri negrii.

2. În anul acela au fost roade bogate şi vinuri s-au fãcut din belşug.

3. La hanul Ancuţei era belşug şi veselie.

4. Un rãzaş strãin stãtea stâlp şi asculta ce sevorbea în han.

5. Comisul Ioniţã avea o punga destul de grea şi un cal pintenog de trei picioare.

6. El le spunea cã nu are nimeni cal ca al lui.

7. Moş Leonte aprobã afirmaţia lui Ioniţã.

8. Comisul spune cã însuşi Vodã Mihalache s-a uitat la calul lui.

9. Toatã lummea asculta poveste pe care o spunea comisul.

10. El le spune cã mama Ancuţei sta şi ea in prag rezemata de uşorul uşii.

11. Iapa cea bãtrâna necheza uşor de teama Ancuţei.

12. Ioniţã le spune despre momentul când a intrat boierul în han şi cum l-a servit el.

13. În han era veselie pentru cã boierul intrase în han.

14. Boierul îl întreabã pe Leonte de unde este şi unde se duce.

15. Rãspunsul este acela cã se duce la Vodã sã îi facã dreptate şi dacã nici el nu îi va face dreptate sã indrãzneascã Mãria Sa sã îi pupe iapa nu mai jos de coadã.

16. Moş Leonte se duce la Vodã şi observã cu uimire cã Voda nu era nimeni altul decât boierul de la han.

17. Boierul Îl întreabã pe bãtrân ce s-ar fi intâmplat dacã nu i-ar fi fãcut dreptate.

18. Rãspunsul vine imediat şi acesta este cã iapa este peste drum.

Verbul

• Parte de vorbire care aratã acţiunea starea sau existenţa subiectului.

•În funcţie de relaţia pe care verbul o stabileşte cu subiectul existã:

VERBE PERSONALE:când acţiunea este fãcutã de o persoanã.

VERBE IMPERSONALE:când exprimã fenomene ale naturii.

VERBE TRANZITIVE: când acceptã lângã ele un complement direct.

Valorile verbului”A fi”

Valoare predicativã(când verbul formeazã singur predicat verbal).

Valoare auxiliarã(ajutã la formarea modurilor şi timpurilor compuse).

Valoare copulativã(formeazã predicatul nominal însoţit de un nume predicativ).

Locuţiunea verbalã

• Grupul unitar de cuvinte care se comportã ca un verb şi are ca sinonim un verb.

Diateza verbalã

Verbul are trei diateze:

activã(aratã cã subiectul gramatical este autorul acţiunii exercitatã asupra unui obiect(Complement))

pasivã(aratã cã subiectul gramatical suportã acţiunea fãcutã de autorul ei(C.Ag))

reflexivã(aratã cã subiectul gramatical este autorul acţiunii la care participã intens .

Florin scrie un roman

de Mircea Cãrtãrescu

Aceastã opera aparţine genului epic deoarece autorul îşi exprimã în mod indirect gândurile,concepţiile despre viaţã.Insertţia reprezinta introducerea unei naraţiuni în alta.

Aceastã operã este prezentatã pe trei secvenţe . În prima secvenţã este prezentat sfârsitul romanului haiducesc al lui Florin un bãiat de treisprezece ani.Punctele de suspensie ne introduc în a doua secvenţã spunându-ne cã Florin citeşte in gând ultimele cuvinte ale romanului sãu dupã care e joacã pe calculator un joc numit Duke.

Limbajul folosit este un limbaj ce se foloseşte şi în zilele noastre. În a treia secvenţãne este redactat adevãrul cã nici unul dintre Florea,sau Florin nu sunt adevãraţi,ci sunt doar o animaţie pe calculatorul domnului Florescu.

Tema acestei opere este scrisul,iar titlul ne recomandã efortul depus de Florin pentru a scrie un roman.

Substantivul

•Partea de vorbire flexibilã ce denumeşte fiinţe,lucruri,obiecte,fenomene sau stãri sufleteşti.

• Clasificare:

simple:vânãtor,corigenţã.

compuse:floarea-soarelui,Vulcana-Bãi.

comune:esofag,lianã,matrioşcã.

proprii:Ioana,Mircea,Mihai.

defective:singular:icre,câlţi.

plural:lapte,aur.

epicene: mamut,muscã,elefant

mobile:tigru__tigroaicã;iepure__iepuroaicã

Amintiri din copilãrie

De Ion Creangã

Aceastã operã aparţine geului epic deoarece acţiunea este prezentatã pe momentele subiectului cu ajutorul personajelor.Nicã,un bãiat energic este silit sã plece la Socola pentru a face studii.Pãrinţii îi explicã cu fermitate cã dacã aşa trebuie sã facã aşa va face. În zadar plânge Nicã deoarece lacrimile nu îi înduioşeazã pe pãrinţi.

Tema operei este maturitatea vieţii deoarece Nicã trebuia sã se lase de toate nãzbâtiile lui.El recunoaşte cã îi va fi dor de satul în care a copilãrit.

În mintea lui se iveşte o imagine clarã cu toţi prietenii lui si cu petrecerile la care lua parte cu voie bunã.

Pronumele

Pronumele este partea de vorbire care ţine locul unui substantiv într-o comunicare.

Pronumele personal indicã diferite persoane care participã la actul acţiunii.

Pronumele personal de politeţe

Aratã respectul faţã de o persoanã.Exemple:dumneata dumneavoastrã,dumnealor,dumneai.Pronume de reverenta:Mãria ta, Înãlţimea ta

Pronumele posesiv

Pronumele posesiv înlocuieşte atât numele posesorului cât şi numele posedatului.Când determinã un substantiv şi se acordã în gen,nr şi caz cu substantivul,el devine adjectiv pronominal posesiv

Pronumele demonstrativ

Înlocuieşte numele unui obiectarãtând apropierea,depãrtarea,identitatea şi diferenţierea.Când eterminã un substantiv şi se acordã în gen,nr şi caz cu substantivul,el devine adjectiv pronominal demonstrativ.

Pronumele nehotãrât

Ţine locul unui substantiv fãrã sã dea vreo indicaţie precisã asupra obiectului.Forme simple:unul,altul,tot,cutare,atât.

Compuse:fiecare,oricine,oricare…

Pronumele negativ

Înlocuieşte numele obiectelor prezentate ca inexistente.Pronumele negative sunt:nimeni,nimic,nici unul,nici una.

Pronumele interogativ

Ţine locul unui substantiv aşteptat ca rãspuns la o întrebare.

Pronumele relativ

Are rolul de a face legãtura între frazã,o propoziţie subordonatã şi regenerata ei.