bibliografie licenta

of 226/226
Bibliografie licenta_pe teme I. TEORIA COMUNICARII 1. Perspective teoretice asupra comunicării interumane: modelul Shannon- Weaver (CRF, pp. 24-48); modelul Westley- McLean (CRF, pp. 63-76); funcţiile jakobsoniene ale comunicării (CRF, pp. 95-99); axiomele paloaltiste ale comunicării (CRF, pp. 99-107); modelul dramaturgic goffmanian (FCI, pp.164-184) 2. Persoana şi interacţiunea personală (FCI, pp. 7-163) 3. Comunicarea non-verbală (CRF, pp. 208-246) 4. Comunicarea verbală (CRF, pp. 313-347, FCI, pp. 254-280) 1.Bazele teoretice ale comunicãrii: schema liniarã a proceselor de comunicare Shannon-Weaver, modelul Westley-McLean; concepte de bazã (mesaj, semnal, codificare, bruiaj, redundantã); functiile si „axiomele” comunicãrii. Kinezica si proxemica. Bibliografie: M. Dinu – Comunicarea – repere fundamentale, Ed. stiintificã, 1997 sau Ed. Algos, 2000, pp. 17-48, 95-107, 165-173, 216-246. I.1 Schema liniara a proceselor de comunicare Shanon-Weaver, modelul Westley – McLean – pag. 17 - 28 - discutie cu privire la aparenta simplitate a lucrurilor banale -> multe adevaruri elementare nu sunt altceva decat aspecte ale complexitatii lumii, deformate de o perceptie grabita 1

Post on 04-Jul-2015

1.343 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

Bibliografie licenta_pe teme I. TEORIA COMUNICARII 1. Perspective teoretice asupra comunicrii interumane: modelul Shannon-Weaver (CRF, pp. 24-48); modelul Westley- McLean (CRF, pp. 63-76); funciile jakobsoniene ale comunicrii (CRF, pp. 95-99); axiomele paloaltiste ale comunicrii (CRF, pp. 99-107); modelul dramaturgic goffmanian (FCI, pp.164-184) 2. Persoana i interaciunea personal (FCI, pp. 7-163) 3. Comunicarea non-verbal (CRF, pp. 208-246) 4. Comunicarea verbal (CRF, pp. 313-347, FCI, pp. 254-280) 1.Bazele teoretice ale comunicrii: schema liniar a proceselor de comunicare Shannon-Weaver, modelul Westley-McLean; concepte de baz (mesaj, semnal, codificare, bruiaj, redundant); functiile si axiomele comunicrii. Kinezica si proxemica. Bibliografie: M. Dinu Comunicarea repere fundamentale, Ed. stiintific, 1997 sau Ed. Algos, 2000, pp. 17-48, 95-107, 165-173, 216-246. I.1 Schema liniara a proceselor de comunicare Shanon-Weaver, modelul Westley McLean pag. 17 - 28 discutie cu privire la aparenta simplitate a lucrurilor banale -> multe adevaruri elementare nu sunt Sf. Augustin, Confesiuni : Ce este timpul ? -> Daca nu ma intreaba nimeni, stiu, dar daca vreau sa analogie cu situatia comunicarii : termenul este omniprezent in vietile noastre, dar cand incercam sa-l

altceva decat aspecte ale complexitatii lumii, deformate de o perceptie grabita raspund incetez a mai sti definim => polivalenta + ambiguitate. Incadrarea intr-o definitie nu este de dorit, dar este nevoie de o definitie de lucru definitia lui Louis Forsdale : Comunicarea este procesul prin care un sistem este stabilit, mentinut si este eludata elegant problema delicata a naturii emitatorilor care comunica + este subliniat rolul modificat prin intermediul unor semnale comune (impartasite) care actioneaza potrivit unor reguli integrator al comunicarii (prin interconectarea unor agenti pana atunci izolati, comunicarea genereaza configuratii de nivel superior inzestrate cu proprietati noi in raport cu cele ale unitatilor alcatuitoare ; un grup uman > suma indivizidul care il compun datorita comunicarii interpersonale) 1

-

ideea interconectarii este prezenta si in alte definitii, dar cea a lui Forsdale contine porecizarea

indispensabila ca raporturile dintre componentele sistemului se bazeaza numai pe utilizarea de semnale recunoscute de toti participantii la proces, adica pe un consens privitor la codul in care are loc transmiterea informatiilor si ca, in plus, organizarea sirurilor de semnale trebuie sa se supuna unor reguli ce exclud anumite secvente si le privilegiaza pe altele => ideea unei sintaxe la nivelul signalectic al comunicarii + dimensiunea semantica presupusa de codificarea mesajului + componenta pragmatica realizata prin evidentierea caracterului dinamic al legaturilor, care functioneaza facand astfel sa functioneze si sistemul => definitia lui Forsdale reflecta trihotomia sintaxa semantica pragmatica (propusa de Ch. Morris in anii 30) ; o teorie completa a comunicarii trebuie sa aiba in vedere integrarea celor trei dimensiuni exista o teorie a comunicarii? se vorbeste in paralel de teoria comunicarii si de teoriile comunicarii ; ambele denumiri sunt legitime, dar ele desemneaza realitati diferite Filozofia termenului teorie - provine din vb. grecesc theoro = a privi, a contempla, a examina, a considera => derivate ca theoreion = teatru, loc unde publicul contempla reprezentatia actorilor ; theorema = spectacol, dar si obiect de observatie stiintifica, principiu (vezi rom. teorema) ; theoretos = vizibil (la propiru, dar si cu ochii mintii) ; teoretikos = contemplativ, intelectual, teoretic ; teorie > theoria = contemplare, examinare, studiu => 3 sensuri diferite : 1. ipoteza particulara destinata elucidarii cauzelor sau naturii unui fenomen determinat (teoria corpusculara sau cea ondulatorie a luminii) 2. incercare de explicare unitara a unui ansamblu mai bogat de fapte, in perspectiva unei ipoteze, adica a unei teorii de tipul 1 (teoria geocentrica sau heliocentrica a miscarii planetelor) 3. conceptie globala la care a juns stiinta intr-un domeniu dat (teoria probabilitatilor sau teoria versificatiei) => 1, 2, 3 relatii de incluziune ; orice teorie generala T3 include teoriile T2 care presupun si contin teorii de tip T1 teoria comunicarii s-a nascut ca T2, o data cu lucrarea The Mathematical Theory of Communication

(1949) Claude Shannon si Warren Weaver; autorii lucrau in domeniul telecomunicatiilor unde se confruntau cu probleme tehnice de transmitere a semnalelor (codaj optim, reducere a zgomotului, maximizare a debitului de informatie) => cristalizarea unei teorii centrata pe raporturile dintre cod si canalul de transmisie, fara a lua in considerare continutul mesajelor (teoria matematica a comunicarii ignora continutul si utilitatea mesajelor) conceptul de cod unul dintre pilonii centrali ai teoriei, dar nu depaseste conditia unei corespondente formale sintre un repertoriu de semnale si universul mental al semnificatiilor asociate acestora (natura si calitatea lor raman in afara). definitia saussuriana a semnului ( ceva care tine locul a altceva ) vs. teoria informatiei nu tine cont decat de ceva , ignorand deliberat altceva -ul impactul acestei teorii asupra stiintelor comunicarii a fost considerabil ; multe dintre conceptele elaborate au intrat in patrimoniul comun al mai multor discipline, dar nu mereu in mod corect (lingvistii au 2

preluat termeni care la origine beneficiau de definitii mult mai riguroase). George Mounin : terminologia proprie impusa de teoria informatiei a intrat repede in limba curenta ; a pierdut sau risca sa-si piarda specificitatea unii au asimilat cantitatea de informatie cu vechea notiune de semnificatie a unui cuvant (nu exista nici o legatura intre parametrul formal ce exprima potentialul informational al unui mesaj transmis printr-un canal si planul semantic al comunicarii ; reconstructia semantica nu este univoca=> evaluarea cantitativa a informatiei corespunzatoare furnizeaza mereu alte rezultate) confuzie pagubitoare intre limbile naturale si coduri, asa cum sunt ele definite in teoria matematica a comunicarii. Pierre Guiraud : limba si codul = sisteme de conventii care permit transformarea unui mesaj ; limba= sistemul de echivalente lexicale si reguli sintactice cu ajutorul carora ideile, gandirea sunt transformate in cuvinte articulate ; deosebire fundamentala intre limba si cod = conventiile codului sunt explicite, prestabilite si imperative, cele ale limbii sunt implicite, se instituie spontan in cursul comunicarii ; omul a creat un cod in vederea comunicarii, in timp ce limba se creeaza chiar in comunicare ; codul este inchis si incremenit, nu se transforma decat in virtutea unui acord explicit al utilizatorilor, limba este dechisa si repusa in discutie de fiecare data psihologii asimilarea abuziva a subiectului uman cu un simplu canal de transmitere a informatiei, propunandu-si sa evalueze capacitatile mentale in termenii fluxului informational maxim pe care omul il poate vehicula. Rezultatul -> total defavorabil pt om ( G.A. Miller : omul = veriga slaba asistemului de comunicare) ; mintea omului nu este o simpla conducta de drenaj singalectic ce primeste stimuli exteriori pe care ii restituie sub forma output-ului emergent -> functionarea ei este mult mai complicata : semnalele receptionate sunt supuse decodificarii, iar mesajul rezultant este analizat, fiind filtrat, printre altele, prin grila personalitatii proprii, apoi rezultatul prelucrarii este sintetizat intr-un nou mesaj, recodificat si emis sub forma unui sir de semnale de iesire, care nu vor repeta identic alcatuirea output-ului initial => manifestarea unui anumit discernamant al dispozitivului uman care nu este o simpla curea de transmisie, ci intervine activ in proces teoria informatiei nu trebuie considerata nereusita sau incompleta, atata timp cat raspunde obiectivelor

propuse ; abordeaza comunicarea in lumina unei ipoteze anume, oferind sintaxei un loc privilegiat in raport cu semantica si pragmatica ; aportul teoriei informationale la teoria general a comunicarii este important Schema generala a comunicarii Shannon-Weaver MESAJ Sursa -> Transmitator SEMNAL -> SEMNAL -> Receptor MESAJ -> Destinatie

Canale

3

-

distinctie sursa - transmitator ; sursa = produce mesajul, dar in general nu dispune si de mijloace pt a-l

face sa ajunga la destinatie => principalul paradox al comunicarii, proces a carui ratiune de a fi este vehicularea de intelesuri, intelesuri care, prin natura lor, nu por fi vehiculate teremenul de mesaj acopera o mare varietate de realitati desemnate in limbaj curent prin cuvinte ca : ganduri, semntimente, trairi, idei, emotii, stari de constiinta, insa toate raman inaccesibile sistemelor noastre senzoriale => entitatea emitatoare este obligata sa procedeze prin substitutie : semnalele materiale perceptibile senzorial reprezinta indirect produsele impalpabile ale constiintei si afectivitatii ; inlocuirea nu inseamna insa transport => cele din urma raman principial netransmisibile. Mesaul netranspus in semnal ramane inaccesibil interlocutorului, care nu poate sesiza o prezenta ce nu ii impresioneaza simturile (nici chiar creierul nu este apt sa o faca ; a spune ca intelesurile cuvintelor se afla in creier sau se produc acolo = perceptie naiva bazata pe confuzia dintre activitatea cortexului si contiinta) ; un fapt observabil nu poate fi decat cel mult indiciul material al prezentei semnificatului, dar niciodata semnificatul insusi aspectul cel mai spinos al comunicarii -> contradictia dintre nevoi interlocuorilor de a-si transmite mesaje si imposibilitatea practica in care se afla de a emite si receptiona numai semnale => codificare = activitatea indispensabila => transmitatorul = participant indispensabil procesului de comunicare conceptul de sursa dubla : exista situatii in care emitatorul nu face altceva decat sa repete cuvintele unei terte persoane (exp. recitatorul) ; in termenii logicii enuntarii a lui Emile Benveniste un astfel de comunicator nu este si enuntatorul mesajului. Daca se are in vedere numai planul strict verbal al comunicarii, recitatorul este ~ aparatelor de inregistrare si redare a vorbirii casetofon, magnetofon, fonograf etc. sau ~ pasarilor imitatoare = papagal, corb..), totusi componenta paralingvistica (timrul vocii, ritmul vorbirii, pauzele, variatiile de intensitate si inaltimea), precum si alte marci ca plictiseala, oboseala, graba etc.este si ea purtatoare de informatie (vezi cazul purtatorului de cuvant care transmite gandurile altcuiva prin fraze proprii) =>cel care preia, constient sau nu, idei enuntate anterior nu poate fi privit enuntatorul exclusiv si unic al mesajelor transmise - > prin gura sa vorbesc parintii si educatorii, vecinii, grupul de apartenenta, opinia general etc..=> eruditia vs. lenea intelectuala. Daca judecam mesajele prin prisma originalitatii, iar sursa in lumina dreptului de autor =>nu exista decat surse colective si prin intermediul oricarui cuplu de comunicatori stau de fapt de vorba o multime de indivizi => comunicarea polifonica (idee apartinad lui C. Baylon si P. Fabre, preluata de Oswald Ducrot) transmitatorul multiplu ( in alt sens decat sursa) : pt ca semnalele sa ajunga la receptor o conditie esentiala= compatibilitatea acestora cu canalul de transmisie ( ed exp. comunicarea sonora este posibila numai dc mediu fizic permite propagarea undelor din spectrul audibil -> vezi cazul astronautilor pag. 27 : codificarea in doua etape : 1. transpunearea in cuvinte a intentiilor E = prim transmitator ; 2.traducerea discursului sonor intr-unul electromagnetic prin intermediul unui sistem electronic specializat = transmitator secund + cazul persoanelor care vb la telefon : o prima codificare sub forma caustica, apoi microfonul aparatului asociaza cuvintelor pronuntate de E semanle electrice conventionale, apte sa strabata conductorul metalic ce constituie canalul de comunicare). Lantul transmitatorilor poate fi si mai lung (cazul compozitorului 4

: intentiile muzicale -> structuri sonore virtuale, codificate grafic in paginile partiturii ; dirijorul : indicatiile din partitura -> limbaj gestual ; instrumentistii : limbajul gestual -> discurs sonor ; microfoanele : discursul sonor -> preluat si recodificat electric ; sistemul de emisie a postului de radio : codificare electromagnetica ; radioreceptorul de acasa : retranspune in teremeni acustici produsul muzical destinal desctinat descifrarii si contemplarii estetice) I.2 Concepte de baza A. Bruiajul si problematica ascultarii pag. 29-37 pe traseul strabatut de-a lungul canalului care face legatura intre E si R, semnalele pot fi afectate de zgomot = clasa infinita a fenomenelor susceptibile de a distorsiona mesajul prin alterarea calitatii actiunea perturbatoare a zgomotului semnalelor ; bruiajul se poate manifesta la nivelul tuturor canalelor senzoriale Tipuri de bruiaj (zgomot) a. perturbatie sonora (galagia din clasa, vuietul furtunii, vacarmul din halele unui santier naval etc.) sau atenuare a undei acustice purtatoare a mesajului, care diminueaza sansele acestuia de a fi perecput corect (vata in urechi, peretii fonoizolanti, o caciula trasa adanc pe cap, vorbirea in soapta, tacerea= zgomotul cela mai puternic ) b. perturbatii de natura vizuala (greseli de tipar, lacrimile pe o scrisoare, ceata / ploaia pe parbriz, ochelarii de soare data fiind importanta privirii in reglarea interactiunii cu interlocutorul ; blocarea, chiar si partiala, a accesului la ferestrele sufletului ingreuneaza decelarea starilor psihice ; vezi jucatorii de poker sau oamenii de afaceri -> ascunderea intentiilor sau a reactiilor emotionale spontane ; si absenta lor poate fi producatoare de bruiaj in cazul persoanelor cu defecte de vedere, vezi povestire E.A. Poe) c. bruiaj gustativ ( degustatorul de vinuri) d. bruiaj olfactiv (mirosul parfumurilor la parfumerie) e. bruiaj tactil (stratagema folosita de Ulysse si tovarasii sai pentru a scapa de ciclopul Polyphem, strecurandu-se afara din pestera sub pantecele oilor; stratagema folosita de patriarhul Iacob pentru a obtine binecuvantarea parinteasca a lui Isaac - Geneza) Autobruiajul psihologic o forma aparte de zgomot, aproape omniprezenta in comunicare = o bariera perceptiva cu caracter paradoxal intrucat isi datoreaza existenta nu unor limite organice sau functionale ale dispozitivelor noastre de receptie si prelucrarea a informatiilor primite din mediul inconjurator, ci, dimpotriva, unei capacitati superioare de procesare a acestora. se datoreaza unei diferente intre capacitatea scoartei cerebrale umane de a prelucra si interpreta un flux sonor (cel putin 800 cuvinte/ minut) si debitul verbal (200 cuvinte / minut in cazul unui locutor mediu) => diferenta (3 ) = o rezerva de procesare a informatiei pe care R mesajului verbal e liber sa o utilizeze in alte scopuri. 5

-

exista si avantaje in a putea gandi si alte lucruri independent de ceea ce auzim, insa exista si pericolul

ca, lasandu-se antrenata de anumite asociatii de idei, mintea sa se indeparteze de subiectul comunicarii si sa piarda cu totul contactul cu acesta; cu cat ritmul vorbirii este mai lent cu atat autobruiajul psihologic este mai mare ; cu cat capacitatea intelectuala a R este mai mare cu atat pericolul de autobruiaj este mai mare (vezi savantii) ; elevilor li se intampla adesea ; exemplu in Scrisoarea a II-a Eminescu analiza mecanismelor disiparii si concentrarii atentiei = obiect de preocupare pentru practicantii rugaciunii sistematice din aproape toate religiile lumii (vezi marii asceti ai crestinismului rasaritean Sf. Isaac Sirul, Sf. Ioan Scararul, intemeietorul hasidismului iudaic Israel ben Eliezer, supranumit si Baal Sem Tov, care si-a petrecut o parte din viata in Moldova, la o manastire din lemn din piatra Neamt si care recomanda ucenicilor sai ca inainte de a incepe rugaciunea sa se gandeasca ca soarta lui, a poporului si a intregii lumii depinde de rugaciunea lui => nu trebuie facuta nici o greseala, nci un gand strain nu trebuie sa patrunda) perspectiva ortodoxa asupra problemei teologul Dumitru Staniloae mintea nu poate fi oprita a lucra continuu, de aceea trebuie sa veghem mereu asupra ei ; scopul acestei vegheri este mereu acela de a ne controla gandurile astfel incat cugetarea sa fie facuta pe calea cea sanatoasa cercetarile actuale nu vizeaza neaparat dirijarea vietii interioare, ci sporirea atentiei acordate raporturilor noastre interpersonale, in vedearea obtinerii unui profit social si intelectual maxim din fiecare interactiune cu semenii sondaje in mediile universitare americane -> cele patru categorii principale de activitati cu profil de comunicare pe care le desfasoara un intelectual pe parcursul unei zile sunt repartizate, in functie de timpul acordat fiecarei, astfel : scrisul 11% cititul 15% vorbitul 32% ascultatul 42% pt alte segmente ale societatii valorile pot varia, mai ales in ceea ce priveste implicarea in primele 2

tipuri de activitati (ponderea poate scadea pana la zero in mediile de analfabeti) ; oricum daca ne gandim ca in grupuri vorbitul concomitent este mai rar decat auditia simultana, iar individual sunt mai multi cei care asculta in singuratate (radio, tv..) decat cei care obisnuiesc sa vb singuri => ponderea cea mai mare o are tot ascultatul primele trei activitati mentionate nu au un caracter spontan, innascut, au la baza procese de invatare ; ascultatul, situat macar sub raport cantitativ in fruntea manifestarilor noastre comunicationale, nu face obiectul nici unei pedagogii ; diferenta dintre a auzi si a asculta : cel care aude = receptacul pasiv de semnale sonore ; ascultatorul = traduce si interpreteaza semnalele, integrand informatiile in structura personalitatii sale exp. contactul cu muzica : o piesa muzicala este usor de auzit, dar uneori poate fi greu de ascultat se constata o neglijenta in ceea ce priveste imbunatatirea formelor de ascultare 6

-

o buna calitate a ascultarii se obtine in anumite conditii :

- mobilizarea fizica a organismului, pozitia si tonusul muscular al R (vezi inlocuirea in scoli a bancilor de lemn cu fotolii comode efecte negative) ; la auzul unei informatii interesante trunchiul se indreapta si se incordeaza usor, capul avanseaza, cu gatul intins, urechile se ciulesc ; Ch. Darwin The Expression of Emotions in Man and Animals: indicii gestuale comune la om si la unele mamifere (pozitia aplecata intr-o parte a capului indica atentie, interes o fata care priveste un baiat, cainele / pisisca care observa un soricel) - pozitiile defensive diminueaza receptarea mesajelor : ascultarea cu bratele incrucisate la piept (pozitia de protectie) denota o atitudine putin binevoitoare fata de vorbitor ; capacitatea de a retine continutul mesajului este cu 38% mai scazuta - valorificarea eficienta a decalajului dintre gandire si vorbire (cautarea unor ganduri insfera tematica a discutiei : recapitularea a ceea ce s-a spus pana atunci, cautarea unor sensuri ascunse, incercarea de a prevedea discursul ulterior, descifrarea comportamentului non-verbal al interlocutorului) => ascultare critica si empatica - in postura de emitator detinem controlul total al celor comunicate, cea de receptor presupune un efort constant de a urmari un gand strain ; uneori poate fi dificil de a asculta opinii pe care nu le impartasesti ; atunci cand nu s epoate riposta pe loc, pregatirea replicii poate constitui o imp. sursa de bruiaj (vezi prelegerile urmate de intrebari si comentarii : planul viitoarei luari de cuvant iti acapareaza toata atentia si pierzi contactul cu mersul discutiei, cu argumentele oratorului, riscand sa te repeti sau sa nu fi la obiect ; se recomanda notarea telegrafica a ideilor + de evitat repetarea in minte a replicii) - o alta practica nefericita : filtrarea mesajelor, in sensul eludarii a ceea ce ne displace, nu ne convine sau necesita un efort de intelegere prea mare => gresit ; tocmai mesajele de acesct tip trebuie luate in seama pt ca la ideile care iti confirma propriile convingeri poti renunta fara sa pierzi mare licru, in timp ce cunosterea unor puncte de vedere diferite iti poate imbogati sustantial orizontul ; ideile diferite de ale tale nu trebuie acceptate, ci luate in considerare, pentru a le combate si pt a le consolida pe ale tale ; arta de sti sa inveti chiar si de la cineva care iti este profund antipatic sau de a sti sa asculti chiar si dupa o remarca ostila ; nu exista conversatie apriori neinteresanta, din orice interactiune se poate invata ceva ; snobism comunicational = impartirea oamenilor in doua categorii : cei cu care merita sa vb si cei cu care nu merita sa stai de vorba B. Codificarea : veriga indespensabila a oricarui proces de comunicare pag. 38-48 bruiajul nu este unica si nici cea mai importanta sursa a neconcordantei dintre mesajul expediat si cel ajuns la destinatar ; sistemele de comunicare dispun de mijloace de atenuare a efectelor bruiajului, cel mai eficient fiind cel bazat pe redundanta codificarii o problema mult mai grava : non-identitatea codurilor cu care opereaza trasmitatorul, pe de parte, si receptorul, pe de alta; pt. a asigura fidelitatea mesajului este nevoie de o simetrie perfecta intre codificare si decodificare pt. a asigura reversibilitatea transformarii mesaj-semnal codul trebuie conceput astfel incat traducerile efectuate sa aiba un caracter univoc, lipsit de ambiguitate 7

necesitatea unei definiri riguroase a codificarii si a codului -> termeni apartinand teoriei multimilor (abordare datorata lui George Cantor) Concepte folosite : multime = colectie de obiecte oarecare, date fie in mod explicit, prin enumerare (multimes formata din cartea lui Dinu, sonata Lunii si piramida Keops), fie prin enuntarea unei proprietati comune (multimea numerelor pare), fara a pretinde insa exhaustivitatea ; singura conditie impusa: nici un element nu trebuie sa se repete exp : M={a,b,c} multime ; M={a,b,a} nu este multime relatie = (fiind date doua multimi M si S) orice multime de perechi elementare alcatuite astfel incat primul element al perechii sa apartina multimii M, iar cel de-al doilea multimii S exp : M- multimea autorilor ; S multimea cartilor => R = cupluri care asociaza autorii cu cartile pe care acestia le-au scris ; (Mihai Dinu, Comunicarea), (Pierre Bourdieu, Sur la television) functie= relatia care pune in corespondenta fiecare element dintr-o multime M cu numai, cel mult, un element al altei multimi S exp : multimea indivizilor de mamale care i-au nascut functie biunivoca = functie care asociaza si fiecarui element din multimea de sosire S cel mult un element din multimea de plecare M exp : casatoria monogama codul = o functie biunivoca, stabilita intre o multime M de mesaje si o multime S de semnale ; conditia de biunivocitate (bijectie) -> obligatorie pt a asigura reversibilitatea perfecta intre codificare si decodificare M- multime de elemente de natura nespecificata cuvant pe alfabetul M = orice sir de elemente, repetate sau nu, apartinand multimii M exp : M multimea literelor alfabetului latin => cuvant pe M= orice secventa de litere latine, cu sau fara sens in vreo limba vocabular universal pe M = multimea tuturor cuvintelor distincte ce se pot alcatui cu ajutorul alfabetului M limbaj pe M = o parte oarecare a vocabularului universal exp : lexicul limbii romane, lexicul limbii portugheze etc 8

Tipuri de codificare in comunicarea interumana M - o multime de mesaje S -o multime de semnale f - un cod (functie biunivoca) L(M), L(S) doua limbaje definite pe alfabetele M si respectiv S codificare = oricare dintre multimile: 1. C1 = {M, S, f} 2. C2 = {M, L(S), f} 3. C3= {L(M), S, f} 4. C4= {L(M), L(S), f} 1. asocierea mesajelor simple cu semnale simple; in cifrurile alfabetice unde o litera se substituie alteia exp: - in redactarea scrisorilor catre intimi, Cezar folosea un cod prin care inlocuia fiecare litera i a alfabetului cu litera de rang i+3 (a cu d, b cu e.) - cazul transliterarii dintr-un alphabet intr-altul inlocuirile se fac element cu secventa 2. substituirea mesajelor simple din M cu siruri de elemente, cuvinte, din limbajul L(S) exp : - alfabetul Morse ( M- multimea caracterelor latine si a semnelor de punctuatie, S- o pereche de semnale notate prin punct impuls electric scurt si linioara impuls electric lung) => fiecarei litere i i se asociaza nu un simplu element din S, ci o secventa de pana la 7 elemente 3. semnalele elementare exprima intelesuri complexe exp : transportul rutier sau feroviar (mesaje de genul Accesul interzis / Trecerea libera sunt in sport (un pocnet de pistol poate insemna Start / Opriti jocul ) comunicate printr-un semnal luminos unic) element, nu secventa cu

4. substituii la nivelul cuvintelor, nu al literelor sau al fonemelor componente

9

exp : -

traducerile dintr-o limba in alta (echivalenta dintre fr. tapis si rom. covor se stabileste printr-o

functie definite pe vocabularele celor doua limbi) a. Comunicarea verbala codificare de tip C2 -> pune in corespondenta multimea M a conceptelor gandite de sursa, cu multimea secventelor constituite de cuvintele limbii in care ne exprimam. In cazul in care utiliazm o limba straina, continuand sa gandim in idiomul matern -> C4 (in procesul decodificarii se poate interpune sau nu etapa traducerii mentale a mesajului, in functie de limba nativa a R) => numarul etapelor de codificare nu trebuie sa fie in mod obligatoriu egal cu cel al etapelor de decodificare Distinctia dintre diferitele tipuri de codaj are in vedere primele doua elemente ale tripletei C1 ; problema majora este legata in schimb de cel de-al treilea termen (pt ca mesajul sa ajunga la sursa functia f, adica codul, trebuie sa fie riguros biunivoca) Problema biunivocitatii in cazul limbilor naturale este infirmata prin existenta unor fenomene precum sinonimia si omonimia. Daca un ac. mesaj poate fi exprimat in feluri diferite => functia este nu este bijectiva, de fapt nu este o functie in sensul matermatic al termenului ; posibilitatea ca ac. secventa de semnale sa repreinte doua mesaje diferite => dificultati semantice la decodificare definitia adoptata conditioneaza comunicarea de existenta unui repertoriu de semnale impartasite atat de E, cat si de R => consens asupra mesajelor elementare pe care semnalele le codifica -> lucru imposibil, chiar si in conditiile existentei dictionarelor aparent dictionarul se prezinta ca o lista de corespondente care ne ofera cheia codificarii lexicale a notiunilor ; facand abstractie de fenomene ca sinonimia (desi sunt foarte frecvente in limba romana vezi dictionarele de specialitate existente) sau omonimia, am putea vedea in dictionar expresia unui cod si in limba modalitatea practica de utilizare a acestuia in comunicarea interumana, analog alfabetului Morse raportul dictionarului cu limba sunt diferite fata de cele ale alfabetului Morse cu telegramele codificate si transmise cu ajutorul sau, situatie in care codul este dat a priori, cunoscut si respectat de catre cei doi comunicatori (P. Guiraud codul nu se transforma decat in virtutea unui acord explicit al utilizatorilor ), el nu evolueaza in mod natural ca limba ; limba este dinamica, evolueaza permanent => imaginea pe care ne-o ofera dictionarele este depasita ; dictionarele = consemnari a posteriori ale codului lingvistic ne vorbesc despre o limba care deja nu mai exista ; dcitionarele nu fac decat sa consemneze un uz lingvistic, esuand insa atunci cand incearca sa-l impuna (ca instrument de codificare a gandurilor vorbitorului) deprinderea limbii materne se face prin experientele personale de comunicare, directe sau mediate (de cei din jur) ; cu exceptia unor termeni foarte concreti cuvintele isi contureaza in mintea copilului un semnificat dedus din contextul lingvistic si situational in care sunt auzite => cel putin la nivel conotativ, sensurile cuvintelor difera de la o persoana la alta pentru ca experientele noastre lingvistice sunt diferite

10

-

acordul existent asupra termenilor se limiteaza la sfera denotatiei, singura circumscrisa de definitiile din cuvintele simple semnale fizice care nu transporta sensuri ; ele pot destepta in mintea interlocutorului

dictionar un sens, numai dc acesta se afla deja acolo E doreste sa comunice un sens s1 pe care il codifica, potrivit experientei sale lingvistice, prin cuvantul c. Pentru R c inseamna mai mult sau mai putin altceva, el fiind asociat in mintea R cu un inteles s2, care constituie o rezultanta a unor vectori semantici ce tin de trecutul biografic-comunicational al acestuia. Idiolectul (sociolingv.) nu reprezinta atat repertoriul mijloacelor lingvistice de care dispune un locutor particular intr-un anumit moment, ci intelesurile pe care le atribuie acesta cuvintelor in acel moment ( vezi semnificatia termenului dragoste la 10,20, 40 sau 60 de ani). Fenomenul este resimtit si in plan sociopolitic (vezi intelesurile asociate termenului de democratie ) asimetria dintre codificare si decodificare -> distorsionarea mesajului totusi comunicarea verbala detine o pozitie privileghiata, existand unele conventii

b. Comunicarea non-verbala vezi intelegerea sau neintelegerea operelor muzicale - caracterul neexplicit al codului ingreuneaza infinit decodificarea discurului musical in raport cu cea a limbii vorbite - fiecare compositor inoveaza in domeniul limbajului => necesitatea ca ascultatorii sa deprinda un cod nou - foarte multe cazuri de mari artisti, care din cauza faptului ca nu au fost intelesi, au fost contestati, respinsi (Wagner, Monet), aceasta atitudine provenind in special din mediile cele mai competente - artistii neintelesi au fost si vor fi mereu suspectati sau de nepricepere sau de impostura, pana cand limbajul lor va ajunge suficient de cunoscut ca intentiile lor sa fie traduse corect si emiterea judecatilor de valoare sa devina posibila exp. : Wagner si-a dublat opera muzicala de una teoretica de proportii (20 de volume de comentarii si lamuriri cu privire la conceptia sa muzical-dramatica revolutionara) - a refuza de la inceput o astfel de opera din superficialitate, inertie culturala= a spune despre o carte ca este lipsita de valoare pentru ca este scrisa intr-o limbape care nu o intelegi Concluzie : cele doua probleme in comunicare : omniprezenta zgomotului si neconcordanta dintre codul cuvintele sunt lipsite de orice semnificatie intrinseca (secventa de sunete cor are semnificatii transmitatorului si cel al receptorului duferite in limbi diferite) ; expresiile de genul continutului termenului , semnificatia vorbelor sunt complet nepotrivite

11

-

cuvintele,ca si acordurile sau ca petele de culoare simple semnale fizice care reactualizeaza in mintea

R concepte preexistente, idei conturate si fixate in trecut pe baza generalizarii experientei noastre ling. si extrlingv.

C. Redundanta si abreviere in comunicarea scrisa pag. 165 174 caracterul mai mult sau mai putin redundant al codului lingvistic nu constituie o descoperire recenta vorbitorii au simtit dintotdeauna ca renuntarea la unele componente ale comunicarii nu afecteaza intuitia caracterului redundant este veche, insa constiinta redundantei se cristalizeaza o data cu

continutul ( exp. elipsele, trunchierile incidentale sau sistematice ale unor cuvinte) inventarea scrierii alfabetice Evolutia scrisului 1. scrierea sintetica = o forma de comunicare prin imagini vizuale a unor informatii, idei sau sentimente, ce nu implica analiza expresiei lingvistice a acestora - primele incercari ale omului de a-si transpune gandurile sub o forma grafica dateaza din paleolitic - exp. : picturile rupestre = primul specimen de scriere sintetica frescele manastirilor romanesti = Biblii pentru analfabeti icoanele de tip hagiografic personajul central din istoria sacra este inconjurat de mici scene patrate ce istorisesc viata in imagini a acestuia benzile desenate data de nastere 1897 tapiseria de la Bayeux a reginei Mathilda, sotia lui William Cuceritorul = panglica brodata de peste 40 m L si m l ce relateaza, detaliat, intreaga epopee a cuceririi Angliei de catre normanzi in 1066 columna lui Traian friza Parthenonului icoana ortodoxa a Schimbarii la Fata ilustreaza trei momente ( Iisus si apostolii urcand muntele, momentul teofaniei si coborarea de pe povarniul Taborului) - povestirea prin imagini forme actuale -> cinematografia

2. scrierea analitica = transpunerea grafica a vorbirii in urma unei analize prealabile a fluxului acesteia si a gasirii unor echivalente simbolice pentru diversele transe semnificative evidentiate cu acest prilej (segmentarea lantului vorbirii in unitati autonome reprezentabile grafic) 12

- exp. : hieroglifele egiptene stemele, blazoanele, emblemele, siglele electorale, semnele de circulatie scrierea chinezilor independenta in raport cu factorul acustic a scrierii ideografice constituie un liant national de prim ordin intrucat permite comunicarea in scris intre reprezentantii unor etnii aloglote un adevarat esperanto pentru ochi chineza = limba de tip izolant, amorf (e lipsita de morfologie, asa cum o inteleg europenii, ca procedeu de modificare cu ajutorul morfemelor a valorii gramaticale a cuvintelor), limba radicala (unitatile lexicale sunt imuabile, prezinta invariabilitatea care caracterizeaza in limbile flexionare radacinile cuvintelor) => notarea printr-un simbol invariabil a fiecarui cuvant apare drept rezolvarea cea mai naturala, mai adecvata spriritului limbii, imposibil de realizat in cazul idiomurilor flexionare

1 + 2 ambele reprezinta desene care istorisesc ceva; diferenta: 1 maniera directa, nemediata de limba, 2 maniera indirecta, analiza prealabila a limbii 3.scrierea alfabetica = comunicare prin imagini simbolice constand in descompunearea insusi a cuvantului in elementele sale alcatuitoare, fonemele - cronologic cele trei tipuri de scriere reprezinta etape succesive in istoria comunicarii interumane, ele insa coexista - descoperierea componentei redundante a comunicarii verbale o data cu formidabila inventie a scrierii alfabetice Alfabetul a aparut intr-un context lingvistic semit, probabil in NV Siriei, in orasul stat Ugarit, cu aprox. 100 - 200 ani inainte de distrugerea acestuia de invazia popoarelor marii - inc. sec. XII i.Hr. - fenicienii, la S, l-au preluat si, in calitatea lor de negustori si corabieri, l-au difuzat in toata lumea mediteraneana - grecii recunosc descinderea scrierii lor din cea feniciana (Herodot o numeste phoinikea grammata) - traditia mitica ii atribuie inventarea scrisului lui Cadmos fiu de rege fenician - scrierea ugaritica, feniciana, paleoebraica (folosita de iudei pana la robia babilonica), ebraica patrata (in vigoare si azi) si cea araba (limbi din familia semita rol imp. Al consoanelor) noteaza exclusiv consoanele => limba contine si elemente care nu sunt strict necesare intelegerii corecte a mesajului - triliteralitate* = particularitatea limbilor familiei afro-asiatice (curpinde grupul hamitic dupa Ham, fiul mijlociu al lui Noe - : egipteana, libico-berbera, cusitica si ciadiana si grupul semitic dupa Sem, fiul cel mare 13

al lui Noe) : alcatuirea cuvintelor dintr-o radacina consonantica invariabila ce transmite continutul notional de baza si o schema vocalica variabila care exprima diferite valori gramaticale, printr-un procedeu ~ flexiunii interne a limbilor indo-europene (foot-feet) exp. naton (ebr.) = a darui -> radacina ntn ; el da = noten (Natanael < construit cu El din Elohim> = Ionatan Dumnezeu a daruit ) ktb (araba) radacina de la vb. a scrie ; katib = scriitor ; kitab = carte * radacina este formata de regula din trei consoane intre care s eintercaleaza vocalele - in limbile nesimite vocalele si consoanele nu au importanta egala => caracterul mai informational al consoanelor - vocalizarea introdusa mai intai de masoreti (sec. VIII) in scrierea Bibliei ebraice, din teama de practici corupte, eretice, serveste numai in invatamant, situatie similara si in lb. Araba unde accentele ce tin loc de vocale nu apar decat in Coran ; folosirea lor in corespondenta impolitete (dubii cu privire la inteligenta destinatarului) Redundanta nu este numai apanajul unei limbi sau al unei familii de limbi, ci reprezinta o caracteristica universala a comunicarii verbale, manifestata diferit in sisteme lingvistice diferite (acordul adj. cu subst. regent = forma a redundantei prezenta numai in rom., nu si in engl. cand un strain pronunta fata frumos nu ne deranjeaza ca nu intelegem, ci doar ca nu vb corect, desi dc s-ar interpune un bruiaj sonor si am intelege Fat Frumos elementul redundant nu ar mai fi inutil) Redundanta face posibila abrevierea cuvintelor in textele scrise (lucru foarte imp. La inceputuri, cand materia folosita pt scris se obtine greu ; stilului concis i se mai spune si lapidar , pt. ca, pentru cei care extrageau piatra, o slefuiau si ciopleau inscriptii, economia expresiei era un obiectiv prioritar) - in Roma antica, decretele senatoriale > S.P.Q.R. = Senatus Populusque Romanus titulatura autoritatii emitente ; cand nu exista posibilitatea confuziei prenumele romane erau notate doar cu initiala ( exp. A(ulus) ), alteori era necesara si o a doua litere pt a le diferentia de primele praenomina care incepeau cu acelasi caracter ( exp. Ap(pius) ) sau se folosea o notatie triliterala (exp. Mam(ercus) ) -> nici o inscriptie nu continea prenumele integral - pietrele tombale si stelele comemorative : D.M. (Dis Manibus) ; H.S.E. (Hic situs est) - etc. -ul- alt exp. de prescurtare - state si organizatii : SUA, NATO, ONU, FMI, OSCE - partied politice si intreprinderi - nici informatia, nici redundanta nu reprezinta realitati absolute; informatia=noul, redundanta = banalul, deja stiutul

14

- o veste este simtita ca informatie la primul contact cu ea, apoi dobandeste character redundant -> caracterul mai mult sau mai putin redundant depinde de nivel de cunostinte al R in raport cu subiectul - in domeniul stiintei, economia nu reprezinta principalul castig al abrevierilor (vezi notatiile simbolice, literare din matematica*) * vechii greci nu au reusit sa progreseze deloc in domeniul algebrei, desi ei au pus bazele geometriei, din pricina faptului ca nu dispuneau de simbolismul matematic - matematica = limbaj universal al tuturor stiintelor - incepand cu Descartes, care a pus geometria in formule, a fost inaugurate o noua directie de cercetare in matematica geometria analitica; Leibniz a declansat o adevarata batalie a simbolurilor impotriva cuvintelor - Principia Mathematica B. Russel si A. Whitehead monumentala lucrare de filozofie a matematicii, fara a face uz de foarte multe cuvinte - un alt castig al suprimarii elementelor redundante = sporirea vitezei de scriere necesitate aparuta in contextul dezvoltarii oratoriei, din nevoia de a se nota discursurile in ritmul pronuntarii lor => primele forme de stenografe = tahigrafe (gr. = rapid), sec. III i.Hr., cunoscute in Antichitate si Evul Mediu ; la Roma -> notele tironiene = cuvantarile lui Cicero, salvate de un libert al sau, Tullius Tiro si completate ulterior de Vipsanius, Philargyrus, Aquila si Seneca ( a ajuns la 5000) ; la Alexandria, sec. III i.Hr ->Origen (autorul, potrivit istoricului Eusebiu din Cesarea, a peste 2000 de lucrari teologice) avea mereu la dispozitie cel putin 7 tahigrafi care lucrau cu schimbul, zi si noapte ; predicile lui Luther- pastrate datorita sistemului de abrevieri ale discipolului sau Creuziger ; - in epoca moderna -> primele tratate de stenografie Anglia (Timothy Bright, 1588 ; Peter Bales, 1590 ; John Wilis, 1602); - parintii stenografiei engleze contemporane Samuel Taylor (1786) si Isaac Pitman (1837) ; in Franta Duploye (1864) ; in Germania Gabelsberger (1834) ; in Romania H. Stahl, stenograful interbelic al parlamentului, dupa metoda franceza

I.3 Functiile si axiomele comunicarii pag. 95-107 primele preocupari legate de definirea functiilor comunicarii retorica Aristotel o prima clasificare a functiilor comunicarii publice :

1. functia politica / deliberativa discursul stabileste oportunitatea sau inoportunitatea unei actiuni cu caracter public 2. functia forensica/judiciara dovedirea justetii sau a imoralitatii unor fapte deja petrecute, pe care le aproba sau le incrimineaza 15

3. functia epideictica / demonstrativa elogierea sau blamarea unor personalitati, exprimarea satisfactiei sau insatisfactiei fata de un eveniment favorabil, ori deplangerea urmarilor unor calamitati perspectiva moderna, bazata pe intelegerea in cheie strict persuasiva a discursului, porneste de la Karl Buhler, Teorie a limbii, 1934 actul comunicarii lingvistice este definit prin analogie cu Sextil Puscariu vorbirea se poate asemana cu radioemisiunea (post de emisiune = vorbitorul, post

analiza componentelor proceselor de comunicare si identifica functiile acesteia prin raportare la ele transmisia radiofonica => adoptarea terminologiei specifice (emitator, mesaj, receptor) de receptie = ascultatorul, un program = obiectul vorbirii) cap. Cugetarea lingvistica: Receptia, Lungimea de unda, Emisiunea Buhler vorbirea = expresie in raport cu emitatorul + reprezentare in raport cu mesajul Roman Jakobson o clasificare mai nuantata ce are in vedere codul si canalul - opereaza distinctia dintre forma si continutul mesajului, atasandu-le functii distincte 1. Functia emotiva evidentierea starilor interne ale E, reactiile sufletesti la contactul cu o realitate oarecare - interjectii : of, sac, brr, ura, huo - forme verbale modul optativ - expresii: Domane pazeste, pacatele mele.. - epitete: incantator, emotionant 2. Functia conativa* /persuasiva /retorica * lat. conor, conari, conatus sum = a se sforta - interjectii : nani, zat, sst, hais - modul imperativ 3. Functia poetica centrata pe forma mesajului ; nu are in vedere si referinta (situatia sau fenomenul real pe care il vizeaza comunicarea) - limbajul stiintific (despre ce se vorbeste => semnificatul) vs. limbajul poetic (cum se spune => semnificantul) 4. Functia referentiala in conceptia lui Buhler, acopera dimensiunea referentiala a mesajului ; la Jakobson, ea vizeaza si cadrul situational in care are loc transmiterea mesajului - indreptata catre destinatarul comunicarii, de la care se

intentioneaza sa se obtina un anume tip de raspuns

16

- separarea aspectelor ce tin de sintaxa mesajului (forma si combinatorica semnalelor) de tot ceea ce inseamna relatia acestuia cu realitatile exterioare (semantica si pragmatica) ; Dell Hymes a propus scindarea functiei jakobsoniene in doua : una propriu-zis referentiala, axata pe subiectul comunicarii si alta contextuala sau situationala, orientata catre cadrul in care se desfasoara procesul de comunicare 5. Functia metalingvistica necesitatea de a atrage atentia asupra codului utilizat - perifrazele explicative care precizeaza acceptiuena in care trebuie inteles un termen (facutul cu ochiul) sau tonul (ironic, uneori) - componenta metalingvistica e prezenta chiar si in comunicarea animala (cainele care dupa ce latra fioros vine si da din coada apoi) 6. Functia fatica are in vedere caracteristicile canalului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia - alo , gesturile sau formulele de salut, datul din cap in semn de aprobare, jocul privirilor - ne ajuta sa stabilim contactul, marcheaza deschidearea canalului Cele sase functii coexista in orice comunicare, diferita este numai ierarhia lor de importanta. Diversitatea consta nu in monopolul uneia dintre aceste functii, ci in ordinea ierarhica diferita a lor.Structura verbala a unui mesaj depinde de functia predominanta. - grad ridicat de generalitate al acestor concepte (ele se aplica tuturor proceselor de comunicare) Institute of Mental Research, 1959, Palo Alto Paul Watzlawick si Don Jackson (plecand de la cercetarile lui Gregory Bateson) ideea ca pentru a cunoaste in adancime mecanismele proceselor de comunicare trebuie sa studiezi situatiile in care acestea sufera dereglari sau blocaje cercetari in domeniul schizofreniei => cateva importante principii ale comunicarii interumane autorii primelor 4 dintre ele : P. Watzlawick, J. Helmick Beavin si Don D. Jackson axiome

Axioma 1 Comunicarea este inevitabila/ Noncomunicarea eset imposibila tacerea transmiterea neintentionata de informatie, prin intermediul indiciilor are valoare comunicativa semnificatia diferitelor tipuri de tacere, pozitia corpului, coloratia obrazului, orientarea privirii orice comportament are o anumita valoare comunicativa, nu doar mimica si gestica, ci si absenta lor sau

Axioma 2 Comunicarea se desfasoara la doua niveluri : informational si relational, cel de-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai.

17

- planul relational imporanta decisiva ; neintelegerile de ordin informational pot fi aplanate prin apelul la surse (carti, dictionare) - atentia acordata comunicarii distruge comunicarea ; mecanismele intelegerii reciproce functioneaza bine tocmai atunci cand nu le percepem Axioma 3 Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termeni de cauza-efect sau stimul-raspuns - teoria spiralei - exp. patronul care isi supravegheza excesiv angajatii, sotul si sotia la petrecere - tendinta de a considera lantul comunicarii drept segmentabil in acte bine delimitate, interpretate arbitrar drept cauze si efecte (ceea ce pt unii este cauza pt altii este efect) gresita - comunicarea este continua, mesajele se interconditioneaza - Bergson gandim numai o mica parte din trecutul nostru, dar cu intregul nostru trecut dorim si actionam exp. mainile in apa fierbinte si apa rece - paradoxul aritmetic al lui Bolzano (suma sirului infinit a, -a, a, -a.. poate avea diferite valori in functie de punctuatie) => extrapolarea asupra unor procese ciclice infinite a procedeelor de calcul valabile pt domeniul finit poate genera paradoxuri

Axioma 4 Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie una analogica - digital opereaza cu o logica binara ( de tipul totul sau nimic) - analogic logica cu o infinitate continua de valori - cuvintele sunt mereu numarabile, insa intonatia cu care sunt pronuntate poate varia continuu => modalitatea lingvistica de comunicare = digitala; comunicarea paralingvistica = analogica - gesturile preponderent analogice (unele dintre ele transmit o informatie digitala confirmarea sau negarea prin miscari ale capului, dar exista si aici conotatii ce insotesc sensul de baza amplitudine, viteza.) diferenta dintre un zambet si hlizit - legatura intre axio mele 2 si 4 : componenta informationala a comunicarii e transmisa cu precadere pe cale digitala, pe cand cea relationala prin mijloace analogice Axioma 5 Comunicarea este ireversibila - orice comunicare (mesaj) produce un efect asupra celui care a receptat-o ; mai intens sau mai slab, perceptibil sau nu, bun sau rau, efectul exista intotdeauna. - o parte insemnata din personaliatea noastra se datoareaza experientelor comunicationale traite anterior 18

- nu suntem mereu constienti de efectele mesajelor primite - dupa fiecare act de comunicare ceva se modifica in noi, iar mesajele ulterioare primite gasesc in noi un receptor diferit de cel anterior - odata produs, orice act de comunicare declanseaza un mecanism ce nu mai pot fi dat inapoi => revenirea asupra mesajelor transmise le poate anihila efectele => efort mai mare de a exercita un control asupra manifestarilor noastre comunicative Axioma 6 Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii simetrice sau complementare egalitatea deplina a participantilor la comunicare ramane in continuare un deziderat greu de atins exista doua tipuri principale de interactiuni : tranzactionale = rolurile participantilor raman neschimbate

pe intreg parcursul comunicarii ( profesorul si studentul la cursuri, medicul si pacientul) si personale = nu presupune disparitia rolurilor, ci numai fluidizarea lor (prieteni, colegi, soti) Doi pe un balansoar = joc al fluxurilor si al refluxurilor care ii aduce, pe rand, pe fiecare dintre parteneri, in pozitia dominanta simetria - actele de comunicare in care raspunsurile sunt de acelasi tip cu stimulii (geloziei i se raspunde cu gelozie) ; simetria nu este in sine buna sau rea ; valoare ei depinde de parametrii psihologici la care se refera complementaritatea stimulii si raspunsurile sunt de tipuri opuse ; oportunitatea ei depinde in functie de siuatie Axioma 7 Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare intelesul unui cuvant nu exista decat in mintea vorbitorului ; semnificantul sonor = simplu stimul este necesara o negociere a sensurilor , al carei studio face obiectul praxemicii (Robert Lafont) exemple multiple datorate disputelor terminologice (romani si unguri autonomie pe criterii entice) comunicarea are nevoie de un acordaj accordons nos violons exista diferente inevitabile intre experientele de viata, intre campurile de experienta ale fiecaruia ; senzorial, cu efect numai in cazul in R il poseda deja

trebuie sa ne acomodam cu codurile de exprimare ale celuilalt, cu deprinderile sale lingvistice idiolect (sociolingv.) => invatarea comportamentului comunicational al partenerului (vezi rodajul in prietenie, in relatiile matrimoniale)

II.Comunicarea interpersonal : obiective, schema general, conditii de eficient; perceptie, atractie, credibilitate, prejudecti, atitudini; receptia mesajelor, rspunsul si efectele comunicrii; autodezvluirea si gestionarea conflictelor. Modelul dramaturgic al comunicrii. Bibliografie: M. Dinu Comunicarea repere fundamentale, Ed. stiintific, 1997 sau Ed. 19

Algos, 2000, pp. 63-76; M. Dinu Fundamentele comunicrii interpersonale, Ed. All, 2004, pp.34-108, 164-184. Fundamentele comunicrii interpersonale Comunicarea interpersonala Obiective - nu orice relatie cu o fiinta umana are character interpersonal, cele mai multe rapoarte sunt impersonale, iar in aceste cazuri interlocutorul este abordat exclusive prin prisma statutului sau social, al profesiunii, sau rolului pe care il joaca in situatia data -notam 3 deosebiri intre cele 2 forme de interactiune, si anume: 1. Relatia interpersonala se bazeaza pe cunoasterea unor date psihologice cu privire la interlocutor, astfel incat putem anticipa reactiile 2. Cunoasterea interpersonala ne ofera si explicatii ale reactiilor celorlalti. Ex.: observam ca interlocutorul s-a suparat, dar cunoastem si motivul 3. Strategiile interpersonale se bazeaza pe aplicarea de reguli individuale, determinate de cunoasterea particularitatilor interlocultorului - orice relatie incepe prin a fi impersonala, treptat dobandeste character interpersonal. Pretentia de a fi ajung sa cunosti perfect persoana de langa tine este mereu o iluzie 1. Cunoasterea interioara - invitatia la reciprocitate pe care o presupune sinceritatea comunicatorului. Destainuirea unor secrete presonale duce la un imbold pentru celalalt de a proceda la fel 2. Cunoasterea lumii exterioare - schimb de informatii cu semenii, adaugarea experientelor altora la experientele noastre. 3. Stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte fiinte umane - satisfacerea nevoilor fundamentale de solidaritate, prietenie, dragoste 4. Persuadarea intelocutorului, influentarea sau schimbarea opiniilor, convingerilor, credintelor, atitudinilor sau a conduitei acestuia - utilizat si in procesul educational in general 5. Ajutorarea semenilor - fie cognitive, prin consiliere, informare, invatare, fie afectiv, prin consolare, sustinere morala, asistenta sufleteasca 6. Jocul si distractia

20

- pe langa jocurile propriu zise, se include un numar mare de strategii comunicationale ce reprezinta un caracter ludic, nerecunoscut ca atare. Schema generala - manifestarea instantanee a feedback-ului in comunicarea interpersonala - ajustarea prin retroactiune e concomitenta cu emisiunea -emitatorul este si receptor & vice versa; actorii au statut communicational identic, trebuie sa posede competenta lingvistica ( cunoasterea internalizata a sistemului de reguli al unei limbi), si performanta ( actualizarea competentei prin uz lingvistic) -Dell Hymes competenta comunicationala (ansamblul cunostintelor lingvistice, interactionale si culturale internalizate de vorbitorul native al unei limbi care ii permite sa se manifeste adecvat in contexte communicative specifice) -nu exista mesaj receptionat care sa nu lase urme asupra receptorului (efecte cognitive, affective, comportamentale) -omniprezenta efectelor duce la ireversibilitatea comunicarii -nu pot fi retrase mesajele (scuzele) -feedback-ul permite o ajustare a performantei emitatorului, prin observarea efectelor mesajului transmis - modificam perfomranta si prin autofeedback ne auzim vocea, urmarim scrisul, putem aduce corectii - feedback-ul duce si la ameliorarea performantei (cand pronuntam un cuvant gresit, zambetul ironic al celuilalt ne avertizeaza si ne corectam) - bruiajul sonor, optic, duce la schimbari de performare (vorbim mai tare, gesticulam) -mesajul trebuie apartina unui domeniu de cunostinte cat de cat comun, iar cand nu avem nimic in comun cu interlocutorul, apelam la mesaje stereotipe & stupide (despre starea timpului - orice comunicare interpersonala se desfasoara intr-un context de care depinde derularea interactiunii; spatiala, temporala, psihologica si sociala; proxemica, momentul zilei, aniversarea, sarbatoarea, context prihologic nu radem la o ceremonie funerara, social nu tutuim un ministru la o sedinta chiar daca ne e prieten; alte presiuni sociale, mentalitati, categorie profesionala, sau moda ne influenteaza. Conditiile de eficienta 1. Franchetea - nimic nu este mai separator decat un interlocutor nesincer -franchete si ca receptor reactionam cu onestitate la mesajele interlocutorului; oameni care la aceasi intrebare dau raspunsuri opuse in functie de persoana cu care vorbesc. 21

-lipsa de reactie este o dovada mai subtila de nesinceritate 2. Solicitudinea - interlocutorul asteapta si un sfat, o vorba buna, o mana de ajutor. Disponibilitatea de a-ti ajuta prietenul cu o vorba sau o fapta; prin manifestarea ei, relatia are numai de castigat 3. Empatia - abilitatea specific umana de transpunere psihologica a eului in psihologia celuilalt E. Titchener -Ex: proverb Amerindian de a te pune in mocasinii celuilalt, roman in pielea celuilalt -participarea la emotiile celuilalt nu inseamna ca simti ceva pentru el, empatia nu este simpatie Ex. Boxerul -ne face mai intelegatori 4. Atitudinea pozitiva - parere favorabila despre interlocutor, necesar sa fie comunicata celuilalt, ca acesta sa se simta mai in largul sau, sa participle mai active la interactiune - atitudinea favorabila a emitatorului fata de propria persoana; stima exagerata insa este o piedica, dar si opusul, cei timizi, cu scrupule xcesive. - de dorit ca sentimentul pozitiv sa se manifeste si in raport cu situatia de comunicare insasi. Atunci cand plictisesti, enervezi cu idei. 5. Egalitatea - nu se refera la aspecte masurabile ( statu social, avere, aptitudini sau aspect fizic) -egalitatea rolurilor de vorbitor si ascultator nici unul nu trebuie sa monopolizeze rolul de emitator semn de respect - adaptarea expresiei verbale la nivelul de pregatire al partenerului de dialog; recurgerea la vocabular pe care sa-l inteleaga altfel, denota snobism si dispret fata se semeni, rezulta in refuzul de a intra in conversatie cu persoane apartinand anumitor categorii din prejudecata ca nu avem ce sa aflam de la ele -bunul mers al comunicarii depinde si de gradul de homofilie sau heterofilie dintre participanti (asemanari & diferentieri) Perceptia interpersonala - capacitatea de a sesiza de la prima intalnire cu ce fel de persoana ai de-a face primul minut si jumatate - unii se pricep la oameni, altii iau plasa -caracteristici statice: rasa, nationalitatea, sexul nu se shimba; dinamice: varsta, statura, fizionomia. Trasaturile care se evidentiaza numai in anumite imprejurari Ex: conduce bine doar daca se afla la volan - constatarile pe care ne bazam perceptia interpersonala se bazeaza pe aspecte dinamice rapid modificabile reactii mimco gestuale - influenta unor principii perceptive precum: 22

1. Subiectivitatea -frumusetea este in ochii contemplatorului 2. Stabilitatea - observatiile de moment asupra cuiva le ajustam in functie de experienta contactelor anterioare cu persoana respective. Daca am etichetat pe cineva increzut pentru ca l-am surprins laudandu-se, vom avea tendinta sa-l judecam asa de acum in colo 3. Semnificanta - socotim ca atitudinile semenilor nostril trebuie sa aiba un sens deductibil din observarea evolutiei in timp a comportamentelor; interpretam conduita oamenilor in functie de intentia pe care le-o atribuim (semnificanta), de consistenta presupusa a comportamentelor (stabilitatea) si de propriile noastre dorinte si interese (subiectivitatea) - ajungem sa construim o imagine personala a oamenilor prin aplicarea a 3 tipuri de reguli: Reguli empirice - pot proveni si din observarea raporturilor reciproce dintre alte persoane, fie indivizi reali, fie eroi de fictiune. Cititorul cu vechime si spectatorul pasionat cunosc mai mult oameni fara existenta reala Reguli deduse prin analogie - prezumam ca persoane cu aceasi profesiune sau trasaturi de character similare vor reactiona la fel in situatii asemanatoare suntem contrariati cand nu se intampla asa Reguli de autoritate - stereotipuri ce isi au adeseori originea inca in anii copilariei - copilul preia opiniile aldultilor fara discernamant; parintii, aducatorii, colegii si prietenii mai mari pot fi surse ale acestor principii de viata . Proverbe si zicale -interventia unor factor subiectivi procese perceptive interpersonale 1. Efectul de primordialitate - tendinta de a vedea in orice enumerare o ierarhie; mijloacele audio vizuale pot manipul subtil prin prezentarea stirilor intr-o anume ordine, se stie ca ce e la inceput e cel mai important - cercetatorul Solomon Asch experiment exprimarea parerii in functie de lista de cuvine primacy daca primul adjective este pozitiv, persoana este privita favorabil 2. Accentuarea perceptive - lucruri, persoane, situatii identice sunt percepute diferit in functie de starea momentana a subiectului. Cand ti-e foame ti se pare mai buna mancarea. Experimentul cu copiii apartinand unor conditii sociale diferite joaca cu monezi de aur si apoi reproducerea lor prin desen copiii saraci le-au desenat mai mari decat cei bogati 3. Profetiile care se autoimplinesc

23

- predictii care ajung sa se realizeze tocmai pentru ca lumea se astepta la asta. Efectul Pygmalion. Experimentul profesorilor si al elevilor alesi ca fiind supradotati o grija sepciala acordata lor, chiar daca nu erau cu adevarat supradotati, astfel incat in timp au ajung sa aiba cele mai bune rezultate. 4. Teoria implicita a personalitatii - cunoasterea unui numar mare de persoane caracterizate prin complexe trasaturi fizice si de character diferite ne conduce la formarea unor asocieri, relative arbitrare, potrivit carora anumite caracteristici merg impreuna, in timp ce altele sunt incompatibile. Daca este energic si harnic ese si intelligent, poate fi si prost? 5. Consistenta - rezultat al actiunii combinate a principiilor stabilitatii si semnificantei, ne e greu sa acceptam ca realitatea contrazice logica noastra si suntem contrariati. Ne asteptam ca sentimentele sa fie reciproce, iar toti prietenii nostrii sa fie prieteni intre ei. 6. Stereotipizarea - distorsioneaza realitatea, impiedicandu-ne sa percepem indivizii ca persoane. Atribuim automat trasaturi general identificate -acuratetea perceptiei interpersonale depinde si de o serie de factori analzati de psihologul Mark Cook 1. Varsta experienta de viata te ajuta sa interpretezi mai correct indiciile 2. Sexul intuitia feminine fals, istoria indelungata a subodonarii 3. Inteligenta -omul destept nu intuieste mai corect personalitatea interlocutorului, dimpotriva este mai sensibil la efectele perturbatoarea ale autobruiajului psihologic 4. Complexitatea cognitive - o persoana inteligenta se documenteaza si dobandeste in timp mai multe cunostinte utile pentru judecarea semenilor sai 5. Comportamentul popupular - cel care e sociabil nu este naaparat sic el care poseda o perceptie interpersonala superioara, poate chiar invers. Tratamentul identic oricarui interlocutor semn al incapacitatii de a distinge intre atat de diversele tipuri umane 6. Trasaturile de personalitate - mai buni judecatori de oameni sunt indivizii dotati cu o vointa puternica si o inteligenta empirica, firile independente, non-conformiste si dominatoare. Diferente in functie de sexul interlocutorului- barbatii care se pricep la barbate sunt persoane dure, agresive, putin sensibile, femeile opus. 7. Antrenamentul - intuitia nu se dobandeste prin antrenament, cei ce nu poseda vocatia perceptiei interpersonale, nu se vor perfectiona niciodata Atractia interpersonala 24

- stimuleaza impulsul de afiliere ce ii determina pe oameni sa doreasca sa aiba prieteni cu care sa isi imparta experientele - 4 functii principlare ale impulsului de afiliere: 1. Reducerea sentimentelor de nesiduranta fata de cei din jur si intarirea sentimentului de securitate. 2. Stimularea pozitiva prin contactul cu celalalt si prin interesul reciproc manifestat. 3. Posibilitatea de impartasire a afectelor si de creare a unui sentiment de siguranta datorata empatiei. 4. Confirmarea narcisista prin atentia obtinuta din partea celuilalt si aprecierile valorizante reciproce. Atractia interpersonala depinde de: 1. Atractivitate - alegem parteneri in functie de anumite calitati pe care le pretuim, attribute fizice, trasaturi temperamentale, de personalitate sau comportament. D.pd.v. fizic diferenta de mentalitati, evolutia acestora plus intelepciunea naturii a facut ca nu toti barbatii sa aprecieze acelasi tip de femei si vice versa - trasaturile pretuite sunt dependente de context: stai in banca cu un coleg silitor, joci tennis cu un jucator bun - cand ne atrage o persoana tindem sa-I atribuim calitati inexistente 2. Proximitatea - Ex studentilor mutate de curand in camin, effect al simplei expuneri, distanta spatiala redusa favorizeaza intalniri mai dese, studiul cu portretul foto aratat des- oamenii apreciaza pozitiv persoana respective pentru ca s-au familiarizat cu ea. Concluzia pesimista manipularea audio-vizuala in campanile politice +efectul de primacy. Experimentul cu cele 3 grupuri de sobolani si muzica clasica. - fenomenul de imprinting Konrad Lorenz animalele (puii de pasare/ maimuta) se ataseaza de prima fiinta pe care o vad imediat dupa ce ies din ou/ se nasc. sindromul mamei de carpa jucaria de plus - oamenii care au contacte mai dese cultiva mai putine prejudecati unii fata de altii - evolutia raporturilor dintre adversary in cursul unui conflict armat de durata duce la o comunicare intre soldati pe fronturi opuse - proximitatea intr-un sens non spatial. Se naste un sentiment de solidaritate intre persoane care au trecut prin experiente asemanatoare: divort, spital, detentie 3. Consolidarea - A. Maslow a propus ierarhia nevoilor personale, de la cele primare pana la aspiratia catre autoimplinire pe un plan superior. In mijloc a fost plasata nevoia de stima- respectul pe care il asteptam de la semeni si autoaprecierea - tindem sa ii valorizam pozitiv pe cei care ne apreciaza sin e lauda ne alimenteaza increderea in fortele proprii - cand de intampla opusul ne flateaza cu un anumit interest, afecteaza consolidarea 25

4. Asemanarea - dorinta de autolegitimare, confirma normalitaeta personalitatii, comportamentului si preferintelor noastre, validandu-ne astfel - posesorii de caini si pisici despre care se spune ca ajung sa semene cu animalele lor, cand de fapt le-au ales de la inceput astfel incat sa le semene. Indragostitii gusturi in comun. 5. Complementaritate - contrariile se atrag, dependenta si ea de context, Ex studentului care accepta sa lucreze cu un professor agresiv poate sa nu suporte o logodnica agresiva. IN cadrul cuplurilor complementaritatea reprezinta dezavantaje atunci cand se intampla situatii de criza tratata drept incompatibilitate Credibilitatea interpersonala - Aristotel pentru a fi credibil, un orator trebuia sa indeplineasca 3 conditii: sa poata dovedi ca poseda bun simt, moralitate si bunvointa -bunul simt obligatia de a nu soca publicul prin adoptarea unei pozitii care s-ar fi abatut de la calea regala a simtului comun - trebuie sa arate ca impartaseste gandurile si opiniile majoritatii - nu propunea idei novatoare, cid oar formula mai clar ceea ce gandeau oratorii sai - tendinta de a te prezenta drept o persoana modesta cu nimic superioara celorlalti iti atrage sustinatori campanii - nu ne incredem in indivizi care s-au dovedit a fi sarlatani - bunavointa joaca rol important, interlocultorul se arata darnic de a te ajuta dezinteresat pentru a-ti castiga increderea - Experimentul personajului care a tinut o prelegere in fata a 2 publicuri diferite, unuia fiind prezentat drept un expert, altuia drept un pasionat al subiectului -3 stadii ale credibilitatii 1. Credibilitatea initiala - gradul de incredere pe care o acordam unei persoane inaintea interactiunii cu ea suntem influentati de aspectul interlocutorului, apartenenta sa etnica, de informatiile prealabile pe care le avem. Titlurile academice, pozitia in viata publica & zvonurile privind moralitatea pot influenta considerabil aceasta forma a credibilitatii 2. Credibilitatea derivate - contributia si corectivul adus nivelului initial de credibilitate prin schimbul de mesaje. In zadar se construieste o imagine cat mai favorabila unui conferentiar, daca acesta comite greseli majore in discursul sau - cand se intampla opusul, vorbitorii incearca sa remedieze situatia, facand apel la bunele sale intentii 3. Credibilitatea terminala 26

- rezultat al interactiunii dintre cele 2 credibilitati - credibilitatea de care se bucura studentul dupa examen, baiatul seara dupa intalnire.daca nu intervin alte influente aceasta se transforma in crdibilitatea initiala a urmatoarei intalniri -crditul pe care il acordam unei persoane este influentat de urmatorii factori: 1. Competenta - credibilitatea unui specialist e cu atat mai ridicata cu cat acesta si-a dovedit in mai mare masura profesionalismul, abilitatile tehnice in domeniul in care activeaza - victime ale efectului de halou tendinta de a atribui unor persoane cu notorietate intr-un anumit domeniu, si alte competente imaginare in alte domenii. Credibilitatea politica cea mai periculoasa perceput drept competent, indifferent de specializare 2. Caracterul - cinstea, corectitudinea, respectarea cuvantului dat confera credibilitate 3. Intentia - de fiecare data cand sesizam ca in spatele aparentei solicitudinii unui partener de dialog se ascunde un calcul interesat devenim suspiciosi cel ce isi lauda marfa 4. Personalitaeta - acordam mai mare incredere persoanelor care ne atrag, care te atrag sau au trait experiente similare. Nu iei sfaturi despre casnicie de la cineva divortat 5. Dinamismul - individual extravertit, agresiv, puternic, dynamic creaza impresia invincibilitatii si justifica atasamentul celorlalti. -in functie de domeniul considerat, se inregistreaza variatii -credibilitatea intrapersonala extreme de importanta, daca nu avem incredere in noi, nici ceilalti nu vor avea incredere in noi nu ii mai flatam Prejudecati ale interactiunii -printre obstacolele psihologice in calea comunicarii interpersonale -tendinte cu caracter de prejudecata: 1. Polarizarea - abordarea realitatii si a oamenilor in termenii unor opozitii binare (bun rau) - perspective maniheista realitatea contrazice, majoritatea oamenilor situandu-se in jurul valorilor medii ale parametrilor 2. Orientarea intensionala 27

- in logica, notiunile de intensiune si extensiune - ansamblul caracteristicilor pe baza carora se stabileste apartenenta unui obiect concret sau abstract la clasa reprezentata de acea notiune -a te orienta extensional ineamna sa acorzi atentie fiecarui element concret dintr-o multime de obiecte asemanatoare intensional sa nu ai in vedere decat aspectele globale, eticheta comuna pus ape acele obiecte (in relatii interpersonale avem orientare intensionala) 3. Confuzia dintre fapte si inferente - afirmatiile despre lucruri si oameni pot fi faptice si inferentiale -faptice strict ce e observat din situatii trecute sau prezente- grad de certitudine ridicat; inferentiale simple deducii , care depasesc observatia stricta, se pot referi si la viitor, sunt mult probabile 4. Suficienta - adesea ii tratam pe oameni de parka i-am cunoaste ca pe buzunarul nostrum, si nu ne asteptam la surprise - experimental orbilor care au descris elefantul in functie de ce parte a corpului acestuia atinsesera; nici noi nu putem sa pretindem ca stim totul despre o persoana, cunoscandu-I doar cateva caracteristici 5. Evaluarea statica - persistenta primei impresii tindem san e mentinem neschimbate parerile pe care ni le formam despre oameni - ne vine greu sa acceptam ca persoanele se schimba. Ex. Colegului caer nu invata in scoala, dar a ajuns director credem mai degraba ca a apelat la mijloace incorecte. Experimentul cu pestii si acvariul. 6. Nediscriminarea - mintea omeneasca tinde sa grupeze obiectele in clase de asemanare - gruparea oamenilor tinde sa incurajeze stereotipurile, incat nimeni nu este identic cu altcineva. Unuia I se atribuie elemente de grup, si nu de unicitate; calitati sau defecte pe care nu le poseda Atitudini in comunicarea interpersonala - succesul comunicarii depinde de climatul prietenos, destines, cordial - unele atitudini inlesnesc comunicarea, altele suspiciuni si pun in defensive partenerul; 6 bopoli pe care ii putem adopta pozitivi & negative 1. Descrierea si evaluarea - o relatare obiectiva sau cerere de informatii nu prezinta o amenintare neavand motive sa adopte o atitudine defensive, nu va privi cu neincredere emitatorul - daca acela emite judecati evaluative, se va naste banuiala si spirit critic determina cenzurarea cuvintelor si ingreunarea comunicarii 2. Orientarea pe problema si controlul 28

-intr-un grup de lucru sunt unii care vor sa resolve problema, si altii care vor sa obtina controlul asupra celorlalti; vor ca ideile lor sa fie recunoscute drept superioare 3. Spontaneitatea si strategia - atitudinea deschisa si spontana este intampinata la fel; dar cand emitatorul lasa impresia ca urmareste alte scopuri receptorul este pus in garda si este precaut 4. Empatie si neutralitate - cand interlocutorul face confidente adoptam o atitudine empatica, daca insa suntem neutri, riscam sa reanim grav interlocutorul care asteapta de la noi un gest de solidaritate/ prietenie. Se urmareste sprijinul sufletesc, nu obiectivitatea rece 5. Egalitatea si superioritatea - aerele de superioritate il indeparteaza pe interlocutor si efortul de a sterge diferentele de inferioritate se bucura de cea mai buna primire. Ex. Proferorului care isi indeparteaza elevii 6. Provizorat si certitudine - cei atotstiutori care sunt siguri pe toate raspunsurile si nu tolereaza opinii contrare sunt priviti drept parteneri inadecvati, care nu sunt deschisi si altor pareri. Persoanele receptive, deschise, castiga increderea si sunt incurajate sa isi exprime sis a-si depaseasca eventualele reserve/ complexe Receptia mesajelor si raspunsul - cea mai mare parte a timpului destinat comunicarii il dedicam ascultatului - a asculta nu inseamna a auzi (experimental cu cele 2 casti simultane, doar pe unul din mesaje il putem asculta) proces complex care angajeaza zone corticale diverse - optimizarea receptiei mesajelor se loveste de urmatoarele obstacole: 1. Prejudecarea comunicarii e neinteresanta - subestimarea interlocutorului sau a subiectului abordat genereaza o predispozitie negative, sansele de a participa la interctiune scad - nu poti califica drept neinteresant ceva ce nu ai ascultat inca - doar analizand mesajul poti select ace este interesant 2. Repetarea mentala a raspunsului - o greseala ca atunci cand te afli la intalniri, talkshow-uri, etc, cand in asteptarea momentului cand ti se va da cuvantul, repeti in minte raspunsul sau replica, nemaifiind atent la cursul discutiei. Se pot produce momente jenante daca idea ta a fost deja expusa de altcineva, respinsa sau chiar ironizata. E recomandabil sa iti notezi schematic problemele pe care vrei sa le abordezi, incat as-ti pastrezi atentia la restul discutiei 3. Filtrarea msajelor - teoria disonantei cognitive Leon Festinger oamenii au tendinta de a diminua decalajul intre informatiile primite si convingerile proprii, incercam sa ne protejam convingerile reducand efectul destructiv 29

Minimalizam sursa mesajului respectiv astia nu sunt de incredere Acuzam sursa de incorectitudine si manipulare pura propaganda Invocam autoritatea altor surse ce afirma contrariulam citit eu undeva Incercam sa scapam de disconfortul psihologic, refuzand sa dam atentie informatiilor ce ne deranjeaza

- multi considera lipsite de valoare lucrurile care nu le inteleg - subapreciem lucrurile care ne sunt mai greu accesibile - daca dorim ca discutia sa ne foloseasca, ascultam tot ce e nou si contrariu, mesajele critice pentru ca acestea sunt adevaratele informatii. 4. Utilizarea ineficienta a decalajului temporal dintre gandire si vorbire - aparitia autobruiajului psihologic datorita vitezei mult mai mare a gandurilor fata de debitul nostru verbal - de multe ori ne gandim in alta parte atunci cand interlocutorul vorbeste, distantandu-ne total cateodata de subiectul dezbatut de acesta. Sa incercam sa ne gandim la subiect 5. Concentrarea atentiei pe limbaj sau pe dictie - in comunicarea interpersonala, ce se spune este mai important decat cum se spune. Trebuie sa trecem peste unele aspecte formale si sa ne concentram pe mesaj - ca receptor ascultarea este eficienta atunci cand este: 1. Activa - trebuie sa facem un efort de atentie si concentrare cand ascultam; postura corporala trebuie sa faciliteze procesul, nu trebuie sa fim nici prea relaxati, nici incomozi 2. Totala - trebuie sa luam in considerare nu numai mesajul verbal, dar si cel mimico gestual - cel care stie sa interpreteze limbajul trupului, tonul vocii, tacerea, detine superioritate asupra simplului ascultator. Tacerea spune multe 3. Empatica - plasarea mentala pe pozitia vorbitorului ne permite sa ii intelegem mai bine obiectivele, mentalitatea si sa reactionam in cunostinta de cauza, ferindu-ne de lovituri 4. Receptiva - trecerea peste lexarea amorului propriu si incercarea de a retine si a trata cu obiectivitate ceea ce te deranjeaza, argumentele care nu iti convin. E greu sa-I asculti pe cei antipatici, care iti contrazic convingerile 5. Cu spirit critic - toleranta fata de interlocutor; din delicatete sau comoditate nu indraznim sa contrazicem interlocutorul, ceea ce este nedrept o forma de nesinceritate, afecteaza negativ raporturile interpersonale deoarece refuzul implicarii va fi descoperit

30

- nu e suficient doar sa ascultam, trebuie sa si raspundem intr-un fel sau altul, sa oferim o solutie inlaturam o nedumerire - trebuie sa raspundem 1. Prompt - o intarziere excesiva poate anula valoarea; o corectie aplicata tarziu nu isi mai atinge efectul, un gest de afectiune tarziu indeparteaza. Ex. Mamele si copiii ai sa vezi tu ce-ti face tata cand ajunge acasa 2. Cinstit - raspunsurile de complezenta, pentru a-ti proteja imaginea, din amabilitate, sunt maniferstari ipocrite. Incurajam astfel persistam in eroare; trebuie sa avem taria de a riposta atunci cand nu suntem de acord 3. Adecvat situatiei de comunicare - locul si momentul adecvat interactiunii, contextele psihologic si cultural. Fluieraturile la concert rock si opera, important sa facem distinctia dintre emitator si mesajul sau. Raspunsul trebuie sa se adreseze mesajului, nu autorului te incanta ideea unei persoane antipatice 4. Clar - raspunsurile confuze, incalcite dauneaza raporturilor. Trebuie sa exprimi limpede un punct de vedere, nu sa amplifici nelamuririle ce-o fi vrut sa spuna?. O dovada de respect, mod de a-ti asuma raspunderea. In politica raspunsurile voit confuze, pentru a retracta declaratiile 5. Informativ - nu evoluezi decat daca iti confrunti opiniile cu ale semnilor, este in avantajul tau sa ti se spuna lucruri la care nu te-ai gandit pana atunci, altfel, dialogul este doar un monolog mascat (dictatorii) - iti poti ajusta stilul de comunicare doar printr-un bun feedback Efectele comunicarii - scopul comunicarii de a genera efecte. Opuse fizicii si chimiei in tiinele sociale situaiile nu se repet niciodat identic - nsi personalitatea noastr s-a construit pe baza efectului nsumat al mesajelor pozitive sau negative pe care le-am primit - marea dificultate consta n identificarea exact a mesajelor care le+au generat. Mesajele identice pot produce efecte neasemantoare, pentru c receptorii sunt fiine complexe si selective - principalele dificulti n analizarea raporturilor cauza i efect 1. Manifestarea cu ntrziere a efectelor - persoane crora le cade mai greu fisa - se poate ca un efect sa devina perceptibil tarziu, cu un decalaj de ore/ zile/ ani fata de momentul comunicarii

31

- nu e permis sa spunem ca un mesaj si-a epuizat definitv sansele de a mai avea efecte. Ceva ce am invatat la scoala sa ne ajute peste decenii 2. Dificultatea de a izola mesajele - comunicarea un proces permanent si neintrerupt. Proverbul oriental cu camila si paiele adaugate succesivcedeaza - cum toate measjele receptionate ne influenteaza, e greu sa delimitam pe cele carora trebuie sa le atribuim calitatea de cauza a unui efect 3. Interactiunea dintre measje - modul in care reactionam la un mesaj depinde de starea pe care ne-au creat-o mesajele precedente. Experimentul cu mana in apa fierbinte si 1 rece, dupa care calduta/ simtim in functie de care a fost inainte in apa - nu putem anticipa corect efectele comunicarii daca nu cunoastem istoria raporturilor dintre participanti. Un ton rece dar politicos e normal dupa o cearta, dar unul cald e ofensator 4. Absenta instrumentelor de masura - cu exceptia diferitelor semne de notare ce au fost imaginate in procesul didactic, efectele comunicarii nu pot fi estimate cantitativ - o multitudine de trasaturi ce caracterizeaza efectele; 1. Durata - exemplul anuntului in gara sa ne mutam pe alt peron ne afecteaza doar pe moment, informatiile instructorului auto toata viata 2. Intensitatea - impactul mesajului asupra psihicului poate varia foarte mult - intensitatea poate fi mare si de durata mica, sau invers un copil urecheat care plange rau, ii va trece supararea in cateva minute 3. Semnificatia - in momentul producerii, un fapt poate parea insignificant, dar dupa un inerval de timp se poate dovedi de cea mai mare insemnatate Iisus si invataturile sale care au influentat isoria 4. Orientarea temporala - contrazice ideea conform careia cauzele preced efectele - incomunicare o persoana se poate comporta intr-un anumit fel din pricina unui measj ce priveste viitorul. Bolnavul care afla ca mai are 3 luni de trait va fi drastic influentat de deciziile despre un eveniment ce nu s-a petrecut inca 5. Valoarea - measjele pot fi pozitive/ negative, pot duce la satisfactii/ sinucidere. Ex. Ofiterului care il invata pe soldat sa apere tara (crede ca mesajul sau e pozitiv, si cineva care priveste omorul ca inacceptabil invatatura e nociva/ criminala) 32

6. Extensiunea - daca te-ai deprins sa inveti staruitor, vei si munci staruitor, ordine in obiectele personale/ ordine la locul de munca. Tendinta de expansiune nu prezenta in toate cazurile cineva te influenteaza sa faci ceva de care te vei lecui definitiv - efectele comunicarii sunt grupate in 3 mari categorii 1. Efecte cognitive - imbogatirea bagajului de cunostinte, deprinderi de gandire aptitudini de a analiza, rezuma, evalua, rationa prin deductie si inductie 2. Efecte afective - toate schimbarile de natura emotionala, atitudinala, psihologica - comunicarea ne poate servi pentru a induce semenilor diferite sentimente. Numarul si frecventa mesajelor afective difera in functie de varsta si sex. Fetele poseda vocabular mult mai bogat la varsta de 3 ani 5 tonuri ale vocii, baietii 3 - Elizabeth Hanson nivel crescut de estrogen sporeste capacitaea de exprimare, - testosteron dezorganizeaza vorbirea. - relatiile de prietenie intre femei cu femei, si barbati cu barbati sunt diferite 3. Efecte psihomotorii - deprinderi de manipulare a obiectelor si indemanari obtinute prin exercitiu. Scrisul, conducerea auto, etc., respectarea unor reguli de eticheta, achizitionarea de produse din cauza publicitatii -ordinea efectelor poate fi schimbata copilul ce este silit sa invete sa cante la pian dupa care incepe sa-I placa. Admirarea unui tablou- mai intai afectiv si dupa cognitiv

Conflictele interpersonale si gestionarea lor - cate data conflictul este un motor al progresului (casnicii) - multi oameni nu isi dezvaluie adevaratul caracter, decat in momente de cumpana prietenul la nevoie se cunoaste - conflictul in sine nu e rau, ci gestionarea sa gresita escaladarea lui - cu cat trece mai mult timp, cu atat aplanarea conflictului mai dificila - 10 strategii de modele de intentii de gasire a rezolvarii, dar cu rezultat contar, la care apeleaza pesoanele aflate in conflict: 1. Evitarea

33

- deranjat de existenta conflictului, te retragi din zona de conflict fie fizic (prin prasirea scenei), fie emotional (dai radioul mai tare, dormi, etc.) 2. Non- negocierea - refuzul de a asculta argumentele celuilalt streamroller a o tine tot pe a ta, fara a-I permite celuilalt sasi sustina punctul de vedere 3. Redefinirea -2 variante foarte imorale: 1- neaga insasi existenta conflictului cu scopul de a impiedica analiza cauzelor acestuia; 2 se sugereaza ca pozitia sa este aberanta, are un substrat patologic esti nebun 4. Recurgerea la forta - violenta in familie, in tarile dezvoltate, democratie, educatie NU, dar in SUA s-a demonstrat opusul din cupluri, apreciaza ca dovada de dragoste factor pozitiv, cu rol de consolidare a legaturii sufletesti 5. Minimalizarea - ce mare lucru s-a intamplat? Am intarziat doar 2 ore se lasa impresia ca reactiile celuilalt sunt disproportionate si motivele sale de suparare cimple pretexte iligitime, ilogice. Umorul poate fi si negativ atunci cand in scopul minimalizarii motivelor care au generat conflictul 6. Blamul - dam vina unul pe altul; oricine poate fi de vina de fapt. Autoblamul, cand urmarim sa starnim mila celuilalt, pentru ca el sa renunte la sustinerea propriilor pozitii 7. Amutirea preopinentului - ridicarea excesiva a tonului pentru a-l impiedica pe celalat sa-si apere pozitia; sau simularea unor stari fizice si emotionale extreme (lesin, migrena, sufocare, etc). In secolele trecute sticluta cu saruri pentru lesin mijloc de santaj sentimental 8. Gunnysacking termen anglo-saxon - o geanta foarte incapatoare; acumularea nemultumirilor, supararilor la care nu ai reactionat, pana cand un conflict minor iti ofera prilejul de a varsa sacul, reprosand tot ce te macina - il obliga pe celalalt sa raspunda cu aceasi moneda, scormonindu-si mintea pentru a gasi motive de repros comparabile 9. Manipularea - in locul discutarii cauzelor conflictului se recurge la mijloace de seductie pentru o stare de noncombativitate. Farmecul personal poate dezarma si un adversar inversunat 10. Respingerea personala - retragerea temporara a afectiunii pe care i-o purtam celuilalt. Purtarea rece, distanta pana cand demoralizam pe celalalt, dupa care cedeaza si i se restituie afectiunea - rezolvarea conflictelor se bazeaza pe acomodarea obtinuta prin concesii reciproce Reguli de atingere a compromisului onorabil: 34

1. Sa nu lovesti sub centura - fiecare are zone vulnerabile, o ticalosie sa te folosesti de cunoasterea acestora sporeste resentimentele si ostilitatea 2. Sa joci un rol activ - a inchide ochii in fata unor conflicte nu e o rezolvare riscul unei rupturi definitive 3. Sa-ti asumi responsabilitatea - in loc de parerea mea este ca gresesti tota lumea stie ca nu ai dreptate o forma de lasitate, la care nu trebie sa recurgem 4. Sa fii prompt si la obiect - nu astepta picatura care umple paharul, rezolva pe loc conflictul - sporirea puterii de explozie efecte distructive devastatoare - acuzatiile trebuie aduse interlocutorului, sa se intemeieze pe comportamente observabile, nu suspiciuni 5. Sa recurgi la umor - penru a destinde atmosfera, a nu-l ironiza pe celalalt alimentarea conflictului si nu stingerea sa Stadiile relatiilor interpersonale Contactul prima impresia conteaza aspectul fizic conteaza foarte mult mai ales datorita faptului ca schimbul de idei nu poate fi bogat sau profund. Important este si comportamentul non-verbal Implicarea etapa a doua in care se cauta/se fabrica imprejurari de intalnire si cu aceasta ocazie incepe prezenbtarea hobby-urilor, a personalitatii a preocuparilor etc. Intimitatea legatura pe care nu o realizam decat cu una sau cu cu foarte putine persoane in timpul vietii; asumarea de responsabilitati fata de partener, sacrificiul pentru binele acestuia Deteriorarea se datoreaza degradarii relatiei de intimitate; aspectele de complementaritate din timpul relatiei sunt vazute acum drept incompatibilitati; evitare, limitarea contactului fizic Destramarea despartirea. Exista 3 cazuri: o partenerii vor ramane prieteni, parteneri de afaceri, despartirea aducand o relaxare psihica o cel putin unul dintre ei se simte frustrat pentru timpul pierdut si isi arata ostilitatea in raport cu celalalt o macar unul dintre ei sufera in urma destramarii si continua sa traiasca cu amintiri din trecut

Modelul dramaturgic al comunicarii Conform lui Ervin Goffman, un individ se comporta precum un actor de teatru, cei care il urmaresc fiind spectatorii. Exista un anumit grad de puritate, adica in ce masura comportamentul unui individ se apropie cat mai mult de ipostaza spectacolului teatral. 35

1. one man show este comportamentul cel mai apropiat de teatru ( scenarist, regizor, interpret ) 2. spectacolele sportive desi se urmareste rezultatul, sportivii doresc sa impresioneze atat publicul cat si pe adversari 3. ceremoniile nunti, botezuri, inmormantari tine de nevoia de a consacra ceva; se difera de spectacolele sportive deoarece nu se cere taxa de participare 4. conferinte + cursuri profesorul capata atentie si gratie prestatiei actoricesti 5. munca diferenta intre cei care muncesc singuri si cei care muncesc in timp ce sunt supravegheati Diferenta intre comportament si prestatia actoriceasca - in reprezentatia non-teatrala nu exista de regula o scena, nu exista o delimitare neta intre actor si public - in viata de zi cu zi interlocutorii stau fata in fata si se privesc in ochi cel putin jumatate din timp - la teatru trebuie avut grija ca numai un singur actor sa fie in atentia publicului la un moment dat - discursul personajelor de teatru este mai lung + emfaza superioara celui din viata de zi cu zi - intr-o piesa de teatru nicio replica nu e fara valoare, fara importanta si logica Exista actori sinceri si actori cinici. Cei sinceri reusesc sa se idenbtifice cu rolul jucat. Cei cinici gandesc altceva decat spun. Acesti doi termeni nu presupun neaparat conototia morala din limbajul uzual. Pot exista complimente facute din delicatete sau poate exista un comportament grosolan pentru ca acest lucru il caracterizeaza intr-adevar pe cel ce joaca rolul. Idealizarea un rol este jucat pentru a-i oferi actorului o imagine imbunatatita, in concordanta cu societatea sau situatia la care participa. Goffman imparte spatiul comunicarii sociale in 3 zone: 1. regiunea anterioara locul unde se desfasoara reprezentatia, spatiu accesibil publicului. 2. regiunea posterioara culisele de la teatru spectatorii nu au acces, zona folosita pentru fabricarea iluziilor reprezentatiei; depozit pentru accesorii care vor fi folosite la un moment dat 3. regiunea exterioara persoanele aflate aici nu stiu nimic despre primele doua regiuni si, in momentul in care patrund intr-una dintre ele, creaza probleme. Exemplu: O persoana, ce nu fusese invitata in prealabil, soseste la o petrecere. Este primita cu urale si voie bna tocmai pentru a atenua socul psihic si pentru a elimina, pe cat posibil, penibilul situatiei. Goffman enunta 9 roluri contradictorii, numite asa pentru ca cei care le interpreteaza nu sunt ce par a fi : 36

1. Delatorul aparent un membru al echipei dar care actioneza in favoarea publicului. Daca a fost la inceput un actor sincer care a esuat in timp se numeste renegat . Daca a fost pus de la inceput sa ofere informatii se numeste spion 2. Figurantul pare un membru al publicului dar actioneaza in consens cu actorii Exemplu: baronul platit de cazino sa joace sume mari de bani pentru a-i atrage pe ceilalti la masa. 3. Controlorul lucreaza sub acoperire verificand, pentru public, cum se desfasoara reprezentatia. Exemplu : un cumparator inocent poate fi un inspector de la Garda Financiara 4. Mijlocitorul utilizat in momentul in care se confrunta 2 echipe de actori. In televiziune si radio acesta este moderatorul trebuie sa fie echidistant, impartial si sa dea dovada d