Biblia este totuşi adevǎratǎ

de Petru Popovici"Intreabǎ dobitoacele, şi te vor invǎţa,pǎsǎrile cerului, şi iţi vor spune;vorbeşte pǎmintului, şi te va invǎţa;şi peştii mǎrii iţi vor povesti"Iov 12:7,8PREFAŢǍI. NECESITATEA UNUI AŞA STUDIUII. MǍRTURIA ARHEOLOGIEIA. Perioada Patriarhalǎ1) Potopul. 2) Nimicirea Sodomei. 3) Impǎrǎţia hitiţilor. 4) Avram nomadul. 5) Iosif in Egipt. 6)Hurianii. 7) Scrisorile de la Mari şi amoriţii. 8) Textele feniciene de la Ugarit.B. Perioada Exodului1) Asuprirea in Egipt. 2) Moise. 3) Ieşirea din Egipt.C. Perioada cuceririi Canaanului1) Spre ţara promisǎ. 2) Primele cuceriri. 3) Aşezarea in Canaan.D. Perioada impǎraţilor1) Vremea lui Saul. 2) Vremea lui David. 3) Vremea lui Solomon. 4) Fuga lui Ieroboam. 5) Nǎvǎlirealui Şişac. 6) Evidenţe despre Ahab. 7) Iehu şi obeliscul negru. 8) Analele lui Tiglat Pileser. 9)Documente despre Şalmanaser. 10) Evidenţe despre existenţa lui Sargon. 11) Confirmǎri pentru vremealui Ezechia. 12) Probleme in legǎturǎ cu Manase.E. Perioada captivitǎţii1) Nebucadneţar şi Biblia. 2) Existenţa lui Belşaţar confirmatǎ de tǎbliţe.F. Perioada intoarcerii din captivitate1) Documente despre Cir. 2) Intoarcerea prinşilor de rǎzboi. 3) Evreii sub perşi.G. Perioada interbiblicǎH. Perioada naşterii Domnului Isus1) Sunt vrednici de crezare evangheliştii? 2) Oare a existat recensǎmantul? 3) A trǎit Irod pe vremea

naşterii? 4) Incurcǎtura cu Quirinius.I. Perioada Bisericii Primare1) Guvernatorul insulei Cipru. 2) Au existat "politarhi" la Tesalonic? 3) S-au inchinat atenierii "UnuiDumnezeu necunoscut"? 4) A fost Galion cirmuitor al Ahaiei? 5) Cum arǎtau cǎrţile de vrǎjitorie de laEfes? 6) "Intrarea strǎinilor opritǎ". 7) Erast vistiernicul de la Corint.III. MǍRTURIA FIZICII21) Legea atracţiei universale. 2) Greutatea aerului. 3) Totul din atomi.IV. MǍRTURIA ASTRONOMIEI1) A fost soarele creat in ziua a patra? 2) Existǎ intinderea cerului? 3) Pǎmantul sprijinit pe nimic. 4)Pǎmantul e rotund. 5) Globul e mǎsurat şi cantǎrit. 6) Mişcarea in spaţiu. 7) Pot fi legate apele? 8) S-aoprit soarele? 9) A existat steaua Betleemului?V. MǍRTURIA ŞTIINŢELOR NATURALE1) Plante fǎrǎ soare? 2) Ordinea creaţiei. 3) Originea vieţii. 4) Impǎrţirea plantelor. 5) "Dupǎ soiul lor".VI. MǍRTURIA ZOOLOGIEI1) A putut fi inghiţit Iona de peşte? 2) Au existat monştrii marini in Mediterana? 3) A putut fi dat afarǎde peşte? 4) S-a putut sǎ scape viu din sucul gastric?VII. MǍRTURIA MATEMATICIIVIII. MǍRTURIA MANUSCRISELOR1) Evangheliile sunt scrise de evanghelişti. 2) Vechimea manuscriselor. 3) Veridicitatea constatatǎ dinfragmente. 4) Veridicitatea constatatǎ din citate.IX. MǍRTURIA UNOR OAMENI MARIX. MǍRTURIA PERSONALǍ - PROBA INTERIOARǍXI. MǍRTURIA PERSONALǍ - PROBE EXTERIOARE1) Viaţa innoitǎ. 2) Statornicia. 3) Puterea de biruinţǎ.XII. PROBA VEŞNICIEI3PREFAŢǍCartea de faţǎ este un studiu ce l-am ţinut in Timişoara in anul 1966. Ele nu sunt studii lucrate inliniştea unui birou, unde se poate urmǎri frumuseţea şi eleganţa stilului, ci sunt predici rostite la amvon.

Prin bunǎvoinţa unora au fost inregistrate pe bandǎ, apoi au fost transcrise. Rǎmine ca Domnul sǎ dearǎsplata fiecǎruia pentru munca sa.Capitolul "Mǎrturia arheologiei" l-am revizuit şi imbunǎtǎţit in lumina descoperirilor mai recente şi amaterialului documentar de care am putut avea parte in vremea din urmǎ. Capitolul "Mǎrturiaproroociilor" l-am scos afarǎ, cǎci va fi o lucrare separatǎ, iar la mǎrturia astronomiei am adǎugatconstatarea calculatoarelor electronice cu privire la oprirea soarelui, descrisǎ in cartea lui Ioşua.Mǎrturisesc cǎ studiul mi-a fost folositor mie şi sper cǎ va fi folositor multora.Dezvoltarea credinţei e in funcţie de creşterea cunoştinţelor noastre, iar trǎinicia credinţei e in funcţiede verificarea teoreticǎ şi experimentalǎ a adevǎrului, de siguranţa cǎ ceea ce cunoşti şi crezi e adevǎrat.Fie ca o luminǎ deosebitǎ a Domnului sǎ se reverse prin aceastǎ umilǎ lucrare asupra fiecǎrui cititor,spre a cunoaşte cǎ Biblia, cartea aceasta veche, dispreţuitǎ de mulţi, este adevǎratǎ1.Petru Popovici1 Pe 5 octombrie 2005, in TimesOnline a apǎrut o luare de poziţie a bisericii catolice din Anglie, Scoţia şi ŢaraGalilor, The Gift of Scripture, care sfǎtuia credincioşii sǎ nu se aştepte la o acurateţe ştiinţificǎ de 100% ci,din contrǎ, sǎ ia Biblia mai mult ca o parabolǎ despre ce e bine şi ce e rǎu, adevǎrul Bibliei rǎmanand pe maideparte in informaţiile privind mantuirea sufletului iar nu in informaţia laicǎ (istorie, geografie, ştiinţe naturale).Urmǎtoarele versete au fost date ca exemplu de informaţii eronate: Geneza 2:21-22, 3:16, Matei 27:25,Apocalipsa 19:20.4I. NECESITATEA UNUI AŞA STUDIUBiblia e "Cartea cǎrţilor". Ea este scrisǎ de mulţi autori şi aceştia de diferite categorii: oameni invǎţaţişi oameni neinvǎţaţi, impǎraţi şi pescari, stringǎtori de smochine şi ciobani, prooroci şi apostoli,legislatori şi medici. Cartea aceasta, care are 66 cǎrţi2 impǎrţite in 1189 capitole şi 31173 versete, cu un

total de vreo 773746 cuvinte, am vrea sǎ ştim dacǎ este adevǎratǎ sau nu. Aceasta e o mare problemǎ azilelor noastre. Azi omul nu e gata sǎ creadǎ tot ce i se spune. El vrea sǎ cerceteze şi sǎ se convingǎ.Cartea aceasta, care este denumitǎ "Cuvintul lui Dumnezeu", care poartǎ pe paginile sale de peste 2000de ori expresia: "Domnul a zis" sau "Aşa vorbeşte Domnul"3, am vrea sǎ ştim dacǎ este adevǎratǎ.Unii spun ca Biblia e o carte mitologicǎ, cǎ relatǎrile ei sunt legende, cǎ in cuprinsul ei sunt o mulţimede contraziceri; deci, dupǎ pǎrerea lor, Biblia nu este adevǎratǎ.Pentru noi, Biblia este de o valoare deosebitǎ, ca şi pentru toţi creştinii. Ea este Cartea de temelie. Pe ease fundamenteazǎ crezul nostru in Dumnezeu, in Cristos Domnul şi in Duhul Sfint. Ea este singurulnostru indreptar de credinţǎ şi de practicǎ. Din invǎţǎturile ei izvorǎsc virtuţile creştine şi frumoasaviaţǎ curatǎ, plinǎ de pace şi bucurie. Noi nu acceptǎm tradiţia, nu acceptǎm scrierile apocrife, ci doarBiblia, nimic in plus, nimic in minus4.Alţii, care au mai multe cǎrţi de temelie, se pot bizui pe ele. Dar noi avem numai Biblia şi dacǎ ea sedovedeşte neadevǎratǎ, aceasta inseamnǎ cǎ toatǎ credinţa noastrǎ este zadarnicǎ, toatǎ vieţuireanoastrǎ in curǎţie şi dragoste, toatǎ purtarea batjocurei din pricina lui Isus şi toate speranţele cu privirela rǎsplǎtirea şi fericirea veşnicǎ nu au nici un sens. Dacǎ Biblia nu este adevǎratǎ, inseamnǎ cǎ totcrezul nostru se prǎbuşeşte, cǎ tot edificiul grandios al Creştinismului nu are temelie5.Astǎzi, cind telescoape uriaşe observǎ galaxii indepǎrtate şi fotografiazǎ nebuloase in formarea lor,cind cu ajutorul spectrului se analizeazǎ elementele din care este compusǎ o stea de la mii de aniluminǎ, cind microscoape ionice cu mǎriri de milioane de ori cerceteazǎ atomul şi particuleleelementare, cind pe baza radioactivitǎţii se determinǎ virsta formaţiilor geologice şi a pieselorarheologice, astǎzi in faţa atitor metode de cercetare mai poate rǎmine Biblia

in picioare?Dacǎ ea este numai o ticluire omeneascǎ, invelitǎ in falsa afirmaţie cǎ este o descoperire dumnezeiascǎ,autorii vrind prin aceasta sǎ ne ducǎ in rǎtǎcire6, sǎ fie ştiut cǎ nu vrem sǎ ne lǎsǎm pǎcǎliţi.2 Acesta este canonul protestant. Prin canon se inţelege lista de lucrǎri/documente/materiale religioaseacceptate de cǎtre o religie. Prima datǎ noţiunea de canon a fost utilizatǎ in 367 en (Consiliul de laCartagina, vezi Istoria bibliei, la urmǎ). Astfel, canonul protestant (inclusiv reformaţii, calviniştii şievangheliştii) conţine 66 de cǎrţi (ştim cǎ Luther a eliminat printre altele cartea lui Daniel, vezi capitolulrespectiv, mai incolo), cel catolic 73, samaritenii (da, chiar aceia din biblie) au doar 5 (Pentateuchul) deşi uniiconsiderǎ şi Ioşua ca fǎcand parte din acest canon (numit acum Hexateuch), etiopienii ortodocşi 81 (cel mailung canon), evreii 24 (din Vechiul testament, desigur, cu menţiunea cǎ aceste 24 de cǎrţi conţin marea partea celor 39 creştine, doar cǎ sunt grupate mai compact; canonul evreiesc se mai numeşte Tanakh), ortodocşiica. 80.3 Acest lucru are mai puţinǎ importanţǎ. Mult mai importantǎ este, dupǎ mine, expresia: Adevǎr grǎiesc euvouǎ: ....[aici vine adevǎrul]...4 Atunci rugǎm autorul sǎ nu se foloseascǎ de aceste scrieri apocrife in argumentaţia sa.5 Fals. Ceea ce omul vrea sǎ creadǎ nu este un manual de istorie ci un mit. Cartea de matematicǎ nu poate ficrezutǎ tocmai pentru cǎ este exactǎ şi se poate dovedi oricand cǎ aşa este. Un mit poate sau nu sǎ fieadevǎrat, dar acest lucru nu are importanţǎ, nu adevǎrul este scopul mitului ci mesajul.6 Nicidecum. Scopul era manipularea masei de oameni, la inceput evreiascǎ, apoi, "mulţumitǎ" Sf. Pavel, şi dealte naţionalitǎţi.5Scepticismul veacului nostru ne-a invǎţat sǎ nu dǎm crezare oricǎrei teorii, oricǎrei vorbe, ci sǎ lecercetǎm intii. De aceea nu ii credem nici pe cei ce susţin cǎ Biblia nu este adevǎratǎ.Noi vrem sǎ ne convingem printr-o minuţioasǎ cercetare. Astfel o vom privi prin lunetǎ şi o vomanaliza prin microscop, o vom proba cu rigla de calcul şi pe baza radiaţiei. Voi chema mai multe ramuriale ştiinţei sǎ depunǎ mǎrturie dacǎ Biblia este adevǎratǎ sau nu.

Cineva imi spunea odatǎ cum fiind intr-un grup, unul afirma sus şi tare cǎ Biblia nu este adevǎratǎ. Unaltul il intrerupse cu intrebarea: "Ascultǎ, ai citit dta vreodatǎ Biblia? Ai citit-o?" La aceasta,respectivul a rǎspuns sincer: "Nu, n-am citit-o.7"Gindiţi-vǎ cǎ aş avea in faţa mea o farfurie cu mincare şi fǎrǎ sǎ gust mǎcar o linguriţǎ, eu vin şi afirmcǎ nu este bunǎ. Oare e valabilǎ afirmaţia mea? Pe ce se intemeiazǎ ea? Un om cinstit nu poate criticaun lucru pinǎ ce nu il cunoaşte indeaproape.Studiul acesta e necesar pentru credincioşii vremii noastre. Azi nu mai poţi zice cǎ tu crezi Bibliafiindcǎ preotul sau predicatorul ţi-a spus cǎ e adevǎratǎ.Tu insuţi trebuie sǎ fii convins cǎ e adevǎratǎ. Cind alţii aud cǎ tu citeşti Biblia, rid ironic şi-ţi zic:"Cum, mai citeşti Biblia? Se poate ca tu, om cu pregǎtire, sǎ crezi aşa ceva?" Ironia este o armǎ foarteascuţitǎ. Pentru acei ce nu au cercetat, nu s-au convins ei personal de adevǎrul Bibliei, o aşa loviturǎ avrǎjmaşului e gata sǎ-i doboare. La inceput, iau Biblia de pe masǎ ca sǎ n-o vadǎ alţii, iar cu vremea numai citesc deloc in ea. E cu totul altfel pentru unul care a probat-o şi ştie cǎ e aur curat. Bijutierul nu sesperie de pǎrerea ţǎranului cu privire la aur.Cu cit vei fi mai convins de adevǎrul Bibliei, cu atit vei fi mai de neclintit in credinţa ta.Studiul acesta e necesar chiar şi pentru cei ce sunt pe deplin convinşi cǎ Biblia e adevǎratǎ, cǎ esteCuvintul lui Dumnezeu, ca sǎ o citeascǎ mai mult, sǎ o iubeascǎ mai mult. Mulţi au neglijat-o invremea din urmǎ. Au trecut zile şi n-au citit-o. Nu au timp pentru ea şi nu le este foame de invǎţǎturileei. Cercetarea noastrǎ va fi ca mirosul de fripturǎ, care trezeşte foamea şi in cel ce se pǎrea cǎ nu esteflǎmind; ca şi curǎţirea unui diamant ce zǎcea plin de praf, dar acum nu te mai saturi a-l privi, cumreflecteazǎ cu multele sale feţe, razele scinteietoare ale soarelui. O, cum aş vrea ca Duhul Domnului sǎinlǎture toatǎ neglijenţa noastrǎ faţǎ de Biblie!

Intr-o zi, un copilaş lua de pe o poliţǎ din casǎ o carte veche cu scoarţe tari şi se juca cu ea. Mamǎ-savǎzindu-l, il certǎ şi ii spuse cǎ nu are voie sǎ se joace cu ea, fiindcǎ e Cartea lui Dumnezeu. Copilul oprivi indelung şi apoi zise mamei:"Dacǎ e Cartea lui Dumnezeu, ar trebui s-o trimiteţi inapoi lui Dumnezeu, cǎ voi şi aşa nu mai citiţi dinea." Vai, in cite familii de credincioşi nu s-ar putea spune acelaş lucru! Noi cintǎm adeseori:"Cartea asta Dumnezeu ne-a dat.Ea-i izvorul fericirii,Cind noaptea morţii va sosi,Razele ei vor strǎluci."Da, Dumnezeu ne-a dat-o, dar o folosim noi? Gǎsim in ea izvorul fericirii? In clipa morţii oare ne vorstrǎluci razele ei?7 O pildǎ inventatǎ, la fel ca majoritatea din aceastǎ carte.6Apoi studiul acesta e necesar pentru cei necredincioşi. Multi au ajuns sǎ nu creadǎ Biblia fiindcǎ aşa lis-a spus de alţii. Ei n-au cercetat, ci au luat de bun ce li s-a spus8. Dar nimeni n-ar vrea sǎ fie inşelat,nici in lucrurile mici, dar mai ales in cele mari, privitoare la viaţǎ, la fericire, la veşnicie. Acest studiu iarputea ajuta sǎ vadǎ adevǎrul. Ah, cum doresc aceasta! Port in sufletul meu ruga ca Duhul Sfint sǎdea fiecǎruia multǎ luminǎ prin acest studiu. Atunci timpul cheltuit de mine in pregǎtirea lui9 şi timpulcheltuit de tine in citirea lui s-ar transforma intr-un ciştig pe care nici o minte omeneascǎ nu l-ar puteacalcula, ci doar veşnicia il va putea arǎta. Cunoaşterea adevǎrului, alipirea de adevǎr şi trǎirea in adevǎr,duce la cel mai mare ciştig pentru timp şi eternitate.8 La fel a procedat şi biserica. De fapt, acesta era singurul mijloc de propagare a invǎţǎturilor bibliei. Noroc deGutenberg şi Luther, ei permiţand maselor sǎ afle şi singure ce scrie in Biblie. Vezi şi nota 919.9 Acest aşa-zis studiu şi pregǎtirea lui nu cred cǎ i-au luat prea mult timp domnului autor. Conţinutul exact alacestui studiu se regǎseşte pe un site web al unei congregaţii sectante americane. Interesantǎ este insǎ

afirmaţia domniei sale cum cǎ predicile ar fi fost inregistrate şi apoi transcrise (unele nume au greşeliprovocate de scris, altele de pronunţie), de parcǎ n-ar fi putut sǎ le dea direct foaia.7II. MǍRTURIA ARHEOLOGIEIA. PERIOADA PATRIARHALǍArheologia este ştiinţa care se ocupǎ cu studierea trecutului istoric al omenirii, pe baza rǎmǎşiţelormateriale ale vechilor culturi scoase la suprafaţǎ prin sǎpǎturi. Nu numai inscripţiile, ci chiar şicioburile au grai pentru arheologi. Ele spun cǎrei civilizaţii aparţineau.Biblia e o carte foarte veche. Intrucit ştiinţa aceasta studiazǎ trecutul, voi chema arheologia sǎ depunǎmǎrturie dacǎ Biblia este adevǎratǎ sau nu.Arheologia dǎ grai pietrelor. Domnul Isus spunea odatǎ duşmanilor Sǎi, care ii cereau sǎ opreascǎ pecopiii ce cintau laude: "Dacǎ aceştia vor tǎcea, pietrele vor striga" (Luca 19:40). Azi, fiindcǎ mulţi auincetat de a-L slǎvi pe Cristos, iar unii chiar dacǎ ii cintǎ laude cu buzele, Il tǎgǎduesc prin traiul lorpǎcǎtos, existǎ pietre care Il mǎrturisesc, care Il proslǎvesc pe Dumnezeu. Da, existǎ pietre carevorbesc despre El şi Cuvintul Lui, mai puternic decit cei mai talentaţi predicatori.Dovezile pe care le dǎ arheologia cu privire la Biblie sunt foarte multe.Credeţi-mǎ, eu personal am rǎmas uimit de mulţimea lor, cind am cercetat indeaproape acest domeniu10.Vǎ mǎrturisesc cǎ pentru mine este folositor studiul acesta şi sper cǎ va fi la fel pentru toţi cititorii.1. PotopulO relatare a Bibliei pe care foarte mulţi o puneau la indoialǎ, iar alţii o tǎgǎduiau şi o ironizau, a fostPOTOPUL. Capitolele 6 - 9 din Geneza se ocupǎ cu descrierea lui. "Cum s-ar putea sǎ fie adevǎrat aşaceva?" ziceau scepticii. Cu toate cǎ ne despart citeva mii de ani de acel eveniment, noi vrem sǎ ştimdacǎ a fost sau nu potopul. Vrem sǎ ne convingem dacǎ e adevǎrat ce spune Biblia sau e minciunǎ11.Cum putem şti aşa ceva? Intrebǎm arheologia, ea ne poate lǎmuri12.

Arheologia a scos la luminǎ o seamǎ de istorisiri ale potopului. Potopul e pomenit in vechile scriericaldeene, chineze, mexicane, greceşti, egiptene şi feniciene. Iar la multe popoare, care nu cunoşteautehnica scrisului, cunoştinţa despre potop a rǎmas pe cale de tradiţie, adicǎ s-a transmis oral din tatǎ infiu. In Germania, Dr. Johannes Riem13 a fǎcut un studiu aprofundat asupra tradiţiei potopului la multepopoare şi rezultatul l-a consemnat in cartea sa: "Die Sintflut in Sage und Wissenschaft". In introducere,el zice: "Dintre toate tradiţiile, nici una nu e atit de generalǎ, atit de rǎspinditǎ pe pǎmint... ca tradiţiapotopului." Iar Dr. Richard Andree14, alt invǎţat german, a colectat 88 de tradiţii diferite ale potopului:20 din Asia, 5 din Europa, 7 din Africa, 10 din Australia şi 46 de la popoarele din America15. Faptul cǎ10 Cititorii vor afla cat de "aproape" a cercetat autorul aceste informaţii, citind cu atenţie unele note de subsol.Este suficientǎ citirea fǎrǎ prejudecǎţi şi cu o bazǎ ştiinţificǎ minimalǎ a informaţiilor date pentru a constatafalsitatea unor afirmaţii. De aceea şi numǎrul imens (924 !!) de note de subsol.11 Vaticanul şi protestanţii nu vǎd in istorisirea biblicǎ a potopului ceva esenţial din punct de vedere teologic şiadmit, chiar dacǎ numai cu jumǎtate de gurǎ, cǎ ar putea fi doar un fel de mit cu substrat real. Autenticitateaabsolutǎ a relatǎrilor bibliei este insǎ un factor primordial (sine equa non) la evanghelişti.12 Un articol din 2002 din revista germanǎ Die Zeit.13 Prof.dr. Johannes Karl Richard Riem (posibil 15.11.1868-). Die Sintflut in Sage und Wissenschaft,1925.14 Richard Andree (26.02.1835 - 22.02.1912) a fost geograf. Cartea se numeşte Die Flutensagen, ethnologischbetrachtet.15 Dupǎ H.F. Vos42 ar fi ca. 270 (in The International Standard Bible Encyclopedia, 1982, p. 319-321). S-autriplat poveştile in numai 77 de ani.8sunt diferite, ar putea obiecta cineva, aratǎ cǎ nu sunt adevǎrate. Da, ele sunt diferite, spune şi autorul,insǎ toate au trei lucruri comune:1) Toate mǎrturisesc cǎ a fost un potop de ape pe pǎmint, care a nimicit omenirea.2) Toate afirmǎ cǎ mijlocul de salvare a fost o corabie.

3) Toate spun cǎ o sǎminţǎ de oameni a fost salvatǎ de la nimicire; unele chiar precizeazǎ cifra deopt.Arheologia a scos la suprafaţǎ mai multe tǎbliţe de teracotǎ, un fel de plǎci de lut, care erau scrise cinderau moi, apoi se puneau la uscat, iar dupǎ aceea se aşezau in bibliotecǎ. Dupǎ mii de ani, cu ajutorulhirleţului şi a tirnǎcopului, arheologia a reuşit sǎ scoatǎ de sub dǎrimǎturi, tǎbliţe pe care sunt relatǎri inlegǎturǎ cu potopul.O expediţie arheologicǎ sub conducerea lui A.H. Layard16 a fǎcut sǎpǎturi la Ninive intre anii 1845-1847 şi a dezgropat unul din palatele lui Sanherib17. Layard a adus mult material arheologic pentruMuzeul Britanic. Camera Comunelor a votat suma de 3000 lire pentru muzeu şi Layard a fost trimis dinnou pentru excavaţii. Intre anii 1849-1851, el dezgroapǎ alt palat al lui Sanherib şi palatul luiAsurbanipal18. Un imbelşugat material arheologic a fost adus la Muzeul Britanic. Dupǎ mai mulţi ani,un tinǎr geniu, George Smith19, funcţionar la muzeu şi cunoscǎtor al scrierii cuneiforme, a fost16 Sir Austen Henry Layard (5.3.1817 – 5.7.1894) a descoperit Biblioteca regalǎ a lui Assurbanipal18 in dealulde la Kuyunjik (Irak). Zeci de mii de tǎbliţe conţinand informaţii dintre cele mai diverse, printre care şiEpopeea lui Ghilgameş in 2 versiuni (akkadianǎ şi sumerianǎ). Materialul documentar a fost adus in Anglia şidonat British Muzeum. Din pǎcate, biblioteca nu era intr-un singur loc ci rǎspanditǎ in mai multe locaţii, astfelincat, astǎzi nu se mai poate reconstitui locul de provenienţǎ al tǎbliţelor. Layard a descoperit, de fapt, doarbiblioteca de Sud-Vest (1849). Asistentul sǎu, Hormuzd Rassam281, a descoperit, 3 ani mai tarziu, a douabibliotecǎ, situatǎ diametral opus. Numǎrul total de tǎbliţe şi fragmente ale acestora a fost inventariat la ca.26000, trebuie sǎ ne aşteptǎm deci cam la ca. 10000 de texte. Cartea sa, Discoveries at Niniveh (1854).17 Sennacherib (Śin-ahhe-eriba), fiul lui Sargon II250 şi rege al Asiriei (705 – 681 ien). In 701 ien Iuda s-arǎsculat (cu suport egiptean) contra lui, lucru ce l-a infuriat şi l-a determinat sǎ ardǎ mai multe oraşe (46!!!) inIuda şi luand in robie 200156 oameni, dar n-a mai apucat sǎ mai captureze şi Ierusalimul. Evenimentul a fost

inregistrat de Sennacherib (prisma lui Taylor258), Herodot265, Josephus Flavius45 şi caţiva autori biblici. Prismalui Taylor nu spune de o infrangere ci de un succes (ca. 200000 de soldaţi morţi ar fi fost un dezastru) pentrucǎ Ezechia a inceput a-i plǎti tribut. Biblia spune insǎ altceva (4 Regi 17-19 şi 2 Cronici 32:1-23): faimosulmasacru a celor 185000 de asirieni. Herodot nu zice nimic de evrei ci de infrangerea asirianǎ in faţaarmatelor egiptene (faraon Sethos): dupǎ el (Istoria 2:141), o mulţime de şoareci de camp ar fi ros toatǎpielǎria şi corzile arcurilor asirienilor la comandǎ divinǎ, fǎcandu-i vulnerabili. A doua zi egiptenii ar fi inceputsculptarea unei statui a lui Sethos cu un şoricel in manǎ, pentru a comemora evenimentul, statuie ce aveaepitaful: Priveşte-mǎ şi invaţǎ sǎ fii supus zeilor!. Sethos este (posibil) denumirea grecǎ a lui Shebitku267.18 Ashurbanipal (Assurbanipal sau Sardanapal (greceşte), Aššur-bāni-apli, 685 – ca. 627 BCE) a domnit din669 panǎ in ca. 631 sau 627 ien. Fiu al lui Esar-Haddon270, a fost ultimul dintre marii regi ai Asiriei. Deasemenea, este celebru şi pentru cǎ era unul dintre foarte puţinii regi ce ştiau sǎ scrie sau sǎ citeascǎ (nunumai in acadianǎ şi sumerianǎ, ba chiar şi scrierea de dinainte de potop), ba chiar sǎ socoteascǎ. In biblieeste cunoscut din Ezra 4:10. Este creatorul celebrei biblioteci de la Ninive, unde a incercat sǎ adune toatecunoştinţele lumii. A fost foarte rǎzboinic, dar a fǎcut pace in ultimii ani de domnie.19 George Smith (26.3.1840 – 19.8.1876) a fost un celebru asiriolog, deşi a inceput tocmai de jos. A fostremarcat de cǎtre Rawlinson ce i-a permis sǎ studieze tǎbliţele cuneiforme. Prima traducere a fost data plǎţiitributului lui Iehu, regele Israelului, cǎtre Shalmanaser III230. A publicat in 1871 Analele lui Assurbanipal18 şi acomunicat proaspetei infiinţate Society of Biblical Archaeology un articol referitor la istoria timpurie aBabilonului. In 3.12.1872 a tradus povestirea caldeianǎ a potopului in faţa aceleiaşi societǎţi. In ianuarie1873, January Edwin Arnold, editorul ziarului The Daily Telegraph, l-a trimis pe Smith la Ninive, pe baniiziarului, pentru a gǎsi toate fragmentele din aceastǎ istorie. Smith a descoperit fragmentele lipsǎ, dar şi multealtele (dinastiile babiloniene). In 1874 Smith a plecat din nou la Ninive, de data asta pe banii Muzeului la carelucrase. Toate tǎbliţele gǎsite de el şi care se potriveau in povestirea potopului au fost grupate de Smith inlucrarea The Chaldaean Account of Genesis (1880, coautor cu Archibald Sayce). Deşi celebru, a murit sǎrac,soţia şi copii primind bani prin chetǎ publicǎ.9

insǎrcinat cu sortarea materialului şi cu copierea inscripţiilor de pe tǎbliţele cele mai importante pentrucercetǎtorii strǎini. Lucrind astfel, intr-o zi, dǎdu peste un fragment de tǎbliţǎ pe care erau urmǎtoarelecuvinte:"Corabia s-a oprit pe muntele Nisir. Eu am trimis un porumbel, şi el s-a dus. Porumbelul a mers şi s-aintors şi un loc de odihnǎ nu a gǎsit şi s-a reintors."Smith şi-a dat seama de asemǎnarea acestor rinduri cu relatarea potopului din Genezǎ. Numaidecit ainceput sǎ caute dupǎ cealaltǎ bucatǎ ruptǎ a tǎbliţei.Cǎutind, a gǎsit alte douǎ tǎbliţe, cu alte relatǎri tot despre potop. El a anunţat marea lui descoperire la30 dec. 1872, inaintea Societǎţii Biblice de Arheologie din Londra. Aceasta a fost ceva senzaţional nunumai pentru bǎrbaţii de ştiinţǎ, ci chiar şi pentru public in general.Pinǎ atunci se cunoştea o versiune babiloneanǎ a potopului, descrisǎ de istoricul Berosus20, uncontemporan cu Alexandru Macedon21. Toţi presupuneau insǎ cǎ Berosus a imprumutat istoria20 Berossus (Βεροσσος sau Bel-re-ušu, sec. III - nu se ştie cand s-a nǎscut, nu se ştie cand a murit), scriitor(este cunioscut mai mult pentru astrologie decat pentru istorie) babilonian de orientare elenisticǎ şi preot intemplul lui Marduk. Opera sa capitalǎ Babyloniaca (Istoria Babilonului) a fost scrisǎ ca. 290-278 ien pentruregele seleucid Antiochus I. Mai sunt unele menţiuni din Pliniu cel bǎtran156, Censorinus, Flavius Josephus45

şi Marcus Vitruvius Pollio care-i sunt atribuite, dar sunt incerte. Fragmente din Istoria sa ne sunt accesibileprin lucrǎrile, acum pierdute, lui Posidonius din Apamea (135-50 ien), aşadar Pliniu cel bǎtran, VitruviusPollio şi Seneca454 sunt surse terţiare. Alţi scriitori necreştini au preluat opera lui via Posidonius şi a incǎ unuiintermediar: Aetius (sec. I - II en)), Cleomedes (sec. II en), Pausanias450

(ca. 150 en), Athenaeus (ca. 200en), Censorinus (sec. III en), Palchus (sec. VI en) şi un anonim, ce a comentat in latineşte poemul grecescPhaenomena de Aratus din Sicyon (ca. 315-240/39 ien). Creştinii şi evreii l-au citat pe Berossus viaAlexander Polyhistor (ca. 65 ien) sau via Juba din Mauretania (ca. 50 ien - 20 en). Amandoi au scris pe largdespre Asiria şi Babilon, unde Berosus era o sursǎ de prima manǎ, dar nici lucrǎrile lor n-au supravieţuit.Josephus Flavius se bazeazǎ pe Berossus via Alexander Polyhistor, deşi

impresia lǎsatǎ este cǎ are accesdirect la acesta. Creştinii, de exemplu, Tatian762 (sec. II en), Theophilus din Antiohia29 (180 en) şi TitusFlavius Clemens764 (ca. 200 en). Lucrǎrile celor doi ne sunt cunoscute prin intermediul lui Abydenus (sec. IIIIIen) şi Sextus Julius Africanus (sec. III en). şi operele lor sunt pierdute, dar anumite informaţii din ele suntpǎstrate de cǎtre Eusebius de Cezareea752 (ca. 260-340 CE) in Chronicon, şi aceasta pierdutǎ in original, darcateva traduceri (armeanǎ, ca. 500-800 en) precum şi prin Georgius Syncellus in Ecloga Chronographica(ca. 800-810 en). Menţionarea lui Berossus in Praeparatio Evangelica a aceluiaşi Eusebius sunt de faptpreluǎri din Josephus, Tatian şi surse necunoscute. Ceilalţi scriitori creştini au folosit exclusiv Eusebius inmenţiunile lor. Pierderea lucrǎrilor lui Berossus trebuie pusǎ pe seama nepopularitǎţii sale in perioadaelenisticǎ, pentru cǎ opera lui Ctesias din Cnidus's Persica servea pe atunci ca istorie oficialǎ aMesopotamiei. Istoricii de azi considerǎ opera lui Berossus ca fiind inutilǎ pentru studiul Mesopotamiei,uneori complicand inutil lucrurile.Aici ne intereseazǎ partea cu potopul. astfel, cartea a doua descrie istoria regilor din Babilon de la creaţiepanǎ in sec. VII ien. Potopul ni s-a pǎstrat prin Syncellus şi este extrem de similar epopeei lui Ghilgameş,doar cǎ Utnapiştim este inlocuit cu Xisouthros25 (Ziusudra, eroul sumerian al potopului - Berossus a scris ingreacǎ). Berossus, prin Eusebius, ne prezintǎ şi lista regilor antediluvieni.Deşi Sargon250 şi Hammurabi102, doi lideri de prim rang, sunt marginal trataţi, menţiuni suprinzǎtoare suntfǎcute de Berossus despre Semiramis (probabil Sammuramat, soţia lui Samshi-Adad V, 824-811 ien), posibilşi pentru cǎ scriitorii greci o idolatrizau (nu cea cu grǎdinile suspendate, ci aceea care ar fi fost fondatoareaBabilonului, fiicǎ a zeiţei siriene Derketo şi cǎsǎtoritǎ cu fondatorul legendar al cetǎţii Ninive, Ninus).21 Alexandru cel Mare (Μέγας Ἀλέξανδρος, 7.356 – 11.6.323 ien), cunoscut şi ca Alexandru III Macedon (336–323 ien), a fost unul dintre cei mai mari cuceritori ai lumii, stǎpanind tot ce era cunoscut grecilor in aceaperioadǎ, fǎrǎ a pierde vreo bǎtǎlie. A fost atat de renumit incat generaţii de bǎrbaţi au fost numiţi Alexandruin amintirea lui iar Cezar a plans langǎ statuia lui, pentru cǎ nu reuşise panǎ la varsta de 33 de ani nici mǎcarsǎ conducǎ pe deplin Roma, pe cand Alexandru reuşise sǎ cucereascǎ toatǎ lumea. Arabii il denumescIncornoratul (de la cele douǎ coarne (semnificaţia zeului Amon-Ra) pe care le avea ca rege al Egiptului). Separe cǎ visul lui Alexandru, acela de a cuceri toatǎ lumea, işi avea

rǎdǎcinile in copilǎrie, cand Aristotel511,10potopului de la evreii care au fost in captivitatea babiloneanǎ22. Iatǎ cǎ acum se gǎsi o descriere apotopului, care era mult mai veche ca perioada captivitǎţii şi care se asemǎna pinǎ in cele mai micidetalii cu istorisirea biblicǎ.Imediat dupǎ anunţarea acestei descoperiri, proprietarii ziarului "Daily Telegraph" din Londra au pus ladispoziţia lui George Smith suma de 1000 lire insǎrcinindu-l sǎ meargǎ la Ninive sǎ caute celelaltefragmente de tǎbliţe, spre a intregi aceastǎ versiune asirianǎ a potopului.Conform cu Enciclopedia Americanǎ, 1946, vol. 2 pag. 433, George Smith a mers la Ninive şi a fǎcutsǎpǎturi arheologice in anul 1873. Munca lui a fost incununatǎ de succes prin descoperirea fenomenalǎa unei imense biblioteci cu 30000 de tǎbliţe şi cilindri, care au aparţinut colecţiei impǎratuluiAsurbanipal18, 668-626 in.Cr., ultimul mare impǎrat al Asiriei. Tot materialul descoperit l-a adustutorele sǎu, ii povestise odatǎ despre locul unde se terminǎ pǎmantul şi incepe Marea cea fǎrǎ de sfarşit.Este fiul regelui macedonean Filip II, cel ce reuşise unirea tuturor cetǎţilor greceşti sub o singurǎ comandǎ (asa, evident). Se zice (Plutarh) cǎ la moartea sa ar fi ars templul Artemisei din Efes, fapt interpretat in epocǎca şi cum zeii ar fi fost atat de ocupaţi cu tanǎrul rege incat au neglijat complet templul. Arrian, Curtius,Diodorus186, Justin şi Plutarch ar fi menţionat cǎ un oracol i-ar fi revelat tanǎrului Alexandru cǎ tatǎl sǎu n-arfi fost Filip II ci chiar Zeus, dupǎ Plutarh prin Hercule şi Caranus, iar dupǎ mamǎ (Olimpia) din Ahile, eroultroian. Interesantǎ este şi povestea lui Ducipal (corect Bucephalus - cap de taur), armǎsarul negru pe care larfi primit Filip II de la un grec din Salonic, care nu se lǎsa deloc imblanzit de oameni dar cǎruia ii era fricǎde umbra sa. Dupǎ Plutarh, calul l-ar fi insoţit pe Alexandru panǎ la varsta de 30 de ani (calul). Locul dinIndia unde a murit in bǎtǎlie acest mandru armǎsar a fost denumit de Alexandru Bucephalia sau Bucephala.Olimpia, mama sa, a patra nevastǎ a lui Filip (o epireancǎ ce dormea cu şerpi in pat) a fost inlocuitǎ cu oCleopatrǎ macedoneancǎ, fapt care l-ar fi determinat pe unchiul Cleopatrei, Attalus, sǎ-l facǎ bastard peAlexandru, in speranţa eliminǎrii lui de la succesiune. Aparent discuţia a

degenerat, Attalus dorind chiar sǎ-lspintece pe Alexandru insǎ s-a impiedicat şi a cǎzut de beat ce era. Cursurile de retoricǎ ale lui Aristotel şiaufǎcut datoria, Alexandru replicand in rasete sǎlii: "Cum poate acest om sǎ se gandeascǎ la tron şi lacucerirea Greciei şi Asiei, cand el nu este in stare sǎ se mişte de la o masǎ la alta?".Alexandru a reuşit marea performanţǎ de a invinge fantastica Falangǎ sacrǎ a Thebei, consideratǎ invincibilǎ(338 ien, Chaeronea). A devenit rege in 336 ien, cand tatǎl sǎu a fost asasinat la nunta fiicei sale, Cleopatra,cu regele Epirului, Alexandru (cam mulţi Alexandri şi Cleopatre in istoria asta), de cǎtre iubitul sǎu,Pausanias din Orestis. Alexandru a fost imediat proclamat rege de cǎtre armatǎ. Avea numai 20 de ani.A urmat perioada cuceririlor. Un episod important, devenit legendǎ, se referǎ la capitala Frigiei, Gordius,unde Alexandru ar fi "rezolvat" in modul lui agresiv problema pusǎ, cu sabia (cine desfǎcea nodul gordian eradestinat a fi conducǎtorul Asiei). L-a invins pe Darius III in 333 ien. A trecut prin Iudeea, dar aparent n-ar fivizitat Ierusalimul. In 331 ien a urmat Egiptul, fiind proclamat fiul "oficial" al lui Zeus (Amon la egipteni, de lacare a imprumutat coarnele). El a infiinţat celebrul oraş Alexandria. Dupǎ aceea s-a intors spre Persia şi aprǎdat şi ars (se presupune cǎ ar fi fost totuşi un accident) Persepolisul timp de multe luni. In acest foc sespune cǎ ar fi ars cartea lui Arda Wiraz, o operǎ zoroastrianǎ conţinand toate arhivele Avesta şi Zand (un felde cǎrţi de magie - echivalentul bibliei). A urmat India.A murit in dupǎ-amiaza zilei de 10 sau 11.6.323 ien, din cauze cumulate: depresie, febrǎ şi cheful straşnictras de cu noapte in palatul lui Nabucodonosor287. Nu apucase sǎ lase moştenitori (fiul sǎu, Alexandru IV,urmand a se naşte 6 luni dupǎ moartea sa, de la Roxana) deşi a avut trei neveste (Roxana a Bactriei -consideratǎ pe atunci cea mai frumoasǎ fatǎ din toatǎ Asia -, Statira, fata lui Darius III şi Parysatis, fiica luiOchus297), aşadar imperiul a fost impǎrţit in 3 intre generalii sǎi: imperiul macedonean (Antigonid), imperiulseleucid in Asia şi cel ptolemaic din Egipt.Printre realizǎrile sale se numǎrǎ şi impunerea (de la sine) a dialectului grec koine ca lingua franca in toatǎlumea cunoscutǎ, panǎ şi biblia fiind tradusǎ in greacǎ.22 Hai sǎ ne intrebǎm şi invers: nu este cumva Biblia copiatǎ dupǎ legendele din zonǎ in timpul robieibabiloniene, cand este plasatǎ şi scrierea Bibliei pentru prima datǎ? La urma urmei, dacǎ cel mai vechi sulbiblic ar fi fost scris de Moise iar Moise ar fi fost datat cel mai devreme in ca. 1500 ien, cum putea Epopeea

lui Ghilgameş, scrisǎ prin 2700 ien, sǎ fie copiatǎ dupǎ Moise?Pentru a fi corecţi in logicǎ, nu trebuie sǎ omitem ipoteza cǎ şi sumerienii şi evreii (Avram s-a nǎscut in Ur)au fost martorii unor fenomene similare (potop local la sumerieni, global la evrei), doar cǎ le-ar fi inregistrat ladate diferite. Nu este foarte plauzibil, dar este totuşi o ipotezǎ.11Muzeului Britanic. Aceastǎ descoperire a dat un imbold deosebit arheologiei. El a fost trimis incǎ intrei expediţii. Cea din urmǎ n-a reuşit s-o ducǎ la sfirşit, cǎci moare de febrǎ la Alepo in 19 aug. 1875.Intre tǎbliţele descoperite, mai multe cuprind anumite versiuni ale potopului.O tǎbliţǎ spune cǎ toatǎ omenirea a fost nimicitǎ de potop; se precizeazǎ cǎ a fost nimicitǎ din cauzapǎcatelor, cu excepţia celor care s-au refugiat in corabia unuia numit Phitutroth. Doar acesta impreunǎcu citeva persoane şi cu citeva animale au scǎpat. Deci, este un fel de Noe caldeian. Mai spune cǎpotopul a pustiit şapte zile, iar dupǎ ce s-a terminat pustiirea, cei din corabie au dat drumul la trei pǎsǎrica sǎ cerceteze pǎmintul: un corb, o rindunicǎ şi un porumbel. Observaţi cum se aseamǎnǎ relatareacaldeianǎ cu cea biblicǎ?Sǎ luǎm o altǎ tǎbliţǎ din biblioteca lui Asurbanipal. Tǎbliţa este inscrisǎ la Muzeul Britanic sub nr.3375. Ea spune cǎ dumnezeii, la un sfat, au hotǎrit potopul şi au cerut lui Karitadra sǎ-şi facǎ o corabiedestul de mare pentru el, familie şi animale. Cind corabia a fost gata, au intrat in ea, au inchis uşa şiindatǎ a inceput potopul, care a distrus omenirea.Pe alte tǎbliţe s-a gǎsit un poem epic, care vorbeşte despre un personaj numit Ghilgameş. Poemul a fostscris pe 12 tǎbliţe cu un total de vreo 3000 rinduri din care noi avem abia vreo jumǎtate. Acest poem afost tradus şi in romaneşte şi editat la Bucureşti. Poemul a fost scris in cuneiformǎ cu mult inainte descrierea Genezei de cǎtre Moise23. In rindurile 132 şi 133 din acest poem se spune:"Am privit deasupra apelor, era linişte, Şi toatǎ omenirea era intoarsǎ in ţǎrinǎ."

Şi in acest poem sunt multe asemǎnǎri cu istorisirea biblicǎ: indrumarea datǎ, pregǎtirea corabiei,potopul cu furtunǎ, nimicirea oamenilor, pǎstrarea vieţii, oprirea corabiei pe un munte, trimiterea depǎsǎri pentru cercetarea pǎmintului, aducerea unei jertfe de mulţumire şi cǎ aceastǎ jertfǎ a fostacceptatǎ, dindu-se asigurarea cǎ nu va mai fi un alt potop24.In descrierea potopului de cǎtre Berosus20 apar cam aceleaşi lucruri. Iatǎ o parte din relatarea lui: "Intimpul domniei lui Xisutros25, al zecelea impǎrat al Babilonului, a fost un mare potop. Inainte de a veni23 Aşa, deci!24 Epopeea lui Ghilgameş, tǎbliţa 11. Traducerea este bazatǎ pe versiunea akkadianǎ.25 Ziusudra ((Ξισουθρος, Xisuthros in greacǎ), identificat cu Atrahasis akkadianul şi cu Utnapishtim este unrege mitic al Sumerului, carmuitor al oraşului Shurrupak. Ar fi domnit 10 ani-shar, 19 sari sau 64800 de ani, infuncţie de traducǎtor. In lista sumerianǎ a regilor, dupǎ Ziusudra urmeazǎ menţiunea potopului, regalitateafiind preluatǎ, dupǎ potop, de Kish.Potopul este presupus a fi avut loc in ca. 2900 ien. Un strat aluvionar din acea perioadǎ a fost identificat laShurrupak. Arca lui Ziusudra a fost identificatǎ de Berossus undeva in Armenia.Legenda este cunoscutǎ dintr-o tǎbliţǎ parţial distrusǎ, tradusǎ de Arno Poebel in 1914. Prima parte trateazǎcrearea omului şi animalelor, precum şi fondarea primelor 5 oraşe: Eridu, Badtibira, Larak, Sippar şiShuruppak. Urmeazǎ informaţia cǎ zeii ar fi vrut sǎ trimitǎ potopul pentru a distruge omenirea. Dar zeul Enki(stǎpanul apelor din adancuri - echivalent al lui Ea sumerian) il avertizeazǎ pe Zi Ziusudra din Shuruppak sǎfacǎ o corabie imensǎ (pasajul care indicǎ modul in care trebuia fǎcutǎ lipseşte). Furtuna ar fi dominat lumeatimp de 7 zile, mai mai sǎ rǎstoarne corabia, dar zeul Utu (Soarele) apare, Ziusudra deschide o fereastrǎ şi ise inchinǎ, sacrificǎ un taur şi o oaie. Dupǎ un alt fragment lipsǎ, potopul pare a fi terminat iar Ziusudra seinchinǎ lui An (zeul cerului) şi lui Enlil (şeful cel mare), care-i dau viaţǎ eternǎ şi-l duc la o insulǎ cu numelede Dilmun, locul de unde rǎsare soarele. Insula Dilmun era situatǎ in Golful Persic. Aparent, mulţi traducǎtori,in graba lor de a justifica potopul biblic, au trecut cu vederea semnificaţia cuvantului KUR care in Epopeea luiGhilgameş24 inseamnǎ munte inalt (in akkadianǎ), dar inseamnǎ ţarǎ [indepǎrtatǎ/strǎinǎ] in sumerianǎ.

Cat despre Atrahasis akkadianul, aici potopul este descris clar ca o revǎrsare distrugǎtoare a fluviului.In Epopeea lui Ghilgameş, Utnapishtim este singurul care a supravieţuit, impreunǎ cu soţia sa, potopului,inainte fiind, şi el, rege in Shuruppak. Enlil ar fi vrut ca pototpul sǎ distrugǎ toţi oamenii, dar Ea l-a prevenit peacesta sfǎtuindu-l sǎ-şi facǎ şi el o barcǎ mare in care sǎ-şi incarce familia şi animalele reprezentative.12potopul, zeul Cronos a apǎrut regelui in vis şi l-a inştiinţat cǎ pe ziua a 15-a a lunii Daisios, toţi oameniivor pieri prin potop. El i-a spus... sǎ-şi facǎ o corabie şi sǎ intre in ea cu familia sa, cu prietenii sǎi ceimai dragi, sǎ depoziteze in corabie provizii de mincare şi bǎuturǎ, sǎ determine animale sǎlbatice,pǎsǎri şi patrupede, sǎ intre... Xisutros a ascultat şi a clǎdit o corabie... A adunat tot ce i s-a poruncit şis-a imbarcat cu soţia, cu copiii şi cu prietenii sǎi cei mai intimi. Potopul a venit..."Şi in aceastǎ descriere, corabia s-a oprit pe un munte in Armenia, el a dat drumul la pǎsǎri şi a adusjertfa de mulţumire.Ziarul "Buffalo Courier Express"26 a descris cum o expediţie recentǎ a lui Dana şi Ginger, intr-oregiune neexploratǎ din Mexic, au gǎsit o veche descriere Maya a potopului. Unele detalii ale acesteiistorisiri, ce era cunoscutǎ de vechile triburi de bǎstinaşi ai Americii Centrale, sunt puţin fantastice,totuşi elementele de bazǎ sunt comune cu cele biblice: cǎ a fost un potop care a acoperit tot pǎmintul;cǎ potopul a nimicit oamenii şi vietuiţoarele; cǎ un om cu familia sa a fost salvat intr-o corabie,impreunǎ cu animale şi pǎsǎri; cǎ la sfirşitul potopului s-a dat drumul la pǎsǎri şi chiar nici frunza demǎslin nu a fost omisǎ27.Povestiri despre potop s-au gǎsit la vechii locuitori ai Sudanului, Africa, la indigenii din Alaska, dinHawaii din Groenlanda, din Sumatra, Borneo, Polinezia, Micronezia, Melanezia, Noua Guinee, la tribulBatac, la chinezi, la indieni, la egipteni şi la greci.Apoi potopul se constatǎ din termenii folosiţi in precizarea timpului. Istoricul

antic Berosus şi scrierilecuneiforme pomenesc de 10 monarhi, care au trǎit "inainte de potop", deci se afirmǎ cǎ a existatpotopul.Cercetǎtorii Bibliei fac legǎtura intre aceşti 10 monarhi şi cap.5 din Geneza, unde sunt inşiraţi cei 10patriarhi de la Adam la Noe28.Ceva mai mult, Berosus susţine cǎ scrisul a fost inventat nu dupǎ potop ci inainte de potop. Pe o tǎbliţǎcu scriere cuneiformǎ se pǎstreazǎ relatarea cu privire la un impǎrat, care avea mare plǎcere sǎ citeascǎscrierile rǎmase "dinaintea potopului". Impǎratul Asurbanipal18, care a infiinţat vestita bibliotecǎ de laNinive, aminteşte de "inscripţiile din timpul dinaintea potopului."Deci, termenii "inainte de potop", "scrieri dinaintea potopului", "inscripţii din timpul dinainteapotopului" gǎsiţi pe tǎbliţele dezgropate de arheologie, dovedesc cǎ a fost potopul.Ceea ce spune Biblia e confirmat şi de sǎpǎturile fǎcute de arheologi in solul pǎmintului29. Descoperirideosebit de interesante şi izbitoare, cu mare ciştig pentru adevǎrul Bibliei, au fost fǎcute in anul 1929,Corabia a eşuat pe muntele Nisir. Utnapiştim a eliberat un porumbel, apoi o randunicǎ, dar corbul nu s-a maiintors, semn cǎ gǎsise loc de aşezat. Şi celor 2 eroi li s-a promis viaţǎ veşnicǎ (oare mai trǎiesc azi?).26 Buffalo Courier-Express a fost infiinţat in 1926 prin unirea Buffalo Courier cu Buffalo Express. Ambelepublicaţii se lǎudau cǎ sunt infiinţate tocmai din 1828. Publicaţia a incetat din 1982. Acţionar şi editor, darnumai pentru Buffalo Express a fost Mark Twain. Articolul nu poate fi incǎ localizat.27 Mǎslinul nu creşte in America.Interesant de ştiut şi autorul uitǎ sǎ ne explice şi acest amǎnunt, este cum a supravieţuit acel mǎslin timp deun an sub 15 coţi de apǎ şi a rǎmas tot verde.28 Sǎ nu exagerǎm, Facerea IV şi V sunt oarecum contradictorii. E bine de citit cu mare atenţie şi cu creionul inmanǎ cǎci multe surprize pot apare.In plus, cei 10 regi sumerieni pot fi 10 sau 8, funcţie de sursa citatǎ. Iar aceşti suverani au domnit zeci de miide ani (patriarchii au trǎit sub 1000 de ani fiecare).13

cind trei echipe de savanţi in arheologie au fǎcut sǎpǎturi in Mesopotamia. Materialul documentar scosla suprafaţǎ stabileşte cǎ in trecutul indepǎrtat, un mare potop de ape a ingropat toatǎ civilizaţia. S-audescoperit sute de scule şi obiecte cu o vechime de circa trei mii de ani inainte de impǎratul Dariu30.O expediţie arheologicǎ condusǎ de Sir C. Leonard Woolley31 a fǎcut sǎpǎturi la vechea cetate Ur inCaldeea, la vreo 18 km depǎrtare de locul unde se crede cǎ a fost grǎdina Eden32. Dupǎ ce au coborit cusǎpǎturile la peste 20 m adincime, au dat peste un strat de noroi aluvial. Acest strat e de aproape treimetri grosime.In stratul acesta nu s-a gǎsit nici o urmǎ de civilizaţie. Pinǎ la el s-au gǎsit cioburi, unelte, obiecte, la felşi sub el, dar nimic in el. Dr. Woolley, examinind vestigiile civilizaţiei gǎsite sub depozitul de noroialuvial, care erau cu totul deosebite de cele de deasupra acestui strat, a exclamat: "Trebuie sǎ fi fost odezlǎnţuire nǎpraznicǎ, grozavǎ şi definitivǎ, care a rupt continuarea istoriei anterioare..."33

Altǎ expediţie a fǎcut sǎpǎturi la cetatea Fara. Aceasta era sub conducerea lui Dr. E. Schmidt34 de laUniversitatea din Pennsylvania. Cetatea Fara este la vreo 75 km mai la nord pe valea Eufratului. Se29 Ba chiar existǎ mǎrturii ale unor istorici despre existenţa arcǎi pe muntele Ararat. Josephus Flavius45 aafirmat in Istoria evreilor cǎ ştie de o ţarǎ (prin Armenia), numitǎ Carroe, unde se gǎsesc rǎmǎşiţele arcǎi cucare s-a salvat Noe. Theophilus din Antiochia (ca. 115-185) spunea şi el cǎ aceste rǎmǎşiţe pot fi vǎzute şiazi in munţii Arabiei. La fel şi Epiphanius din Salamis (ca. 315-403) care o plasa in ţinutul kurzilor. Şi dupǎei, mulţi alţi cǎlǎtori au relatat acelaşi lucru.Singura problemǎ este insǎ faptul cǎ nici unul n-a vǎzut-o personal de aproape. Toţi cǎlǎtorii au spus cǎ arcase vedea de la distanţǎ pentru cǎ muntele Ararat era plin de zǎpadǎ şi nu se putea urca panǎ acolo iaristoricii au relatat din auzite. Muntele Ararat are cateva formaţiuni geologice foarte interesante, care, de ladepǎrtare, pot aduce cu o barcǎ (cum e in zilele noastre, vezi pentru comparaţie capitolul Mǎrturiamatematicii). Cercetǎtori "apolitici" au incercat in van sǎ descopere urme

ale corǎbiei in acel munte cuaparaturǎ ştiinţificǎ, dar fǎrǎ succes. Cu excepţia lui Ron Wyatt 50. Dovezile aduse de alţii fie s-au pierdut"oportun" in istorie (vezi raportul ţarist) fie au fost simple coincidenţe geomorfice.30 Darius cel Mare (Darius I, Dārayawauš sau وشیدار , ca. 549 – 486/485 ien), impǎrat din 521 ien. A fostextrem de inţelept, reorganizand administraţia şi legislaţia. Este anti-eroul de la Marathon (490 ien). Sebǎnuieşte implicarea sa in luptele de culise pentru tron (in care au pierit doi fii ai lui Cyrus cel Mare322). De lael avem impǎrţirea imperiului in satrapii (provincii), fiecare trebuind sǎ contribuie la buget cu bani şi trupe. Acreat noua capitalǎ, Persepolis (multǎ vreme distrusǎ, recent descoperitǎ). A continuat opera lui Necho(canalul Suez285). A creat o reţea imensǎ de drumuri, avand popasuri apǎrate şi garnizoane. El a introdusdaricul de aur (vezi 358). A fost tolerant cu religia supuşilor, el fiind monoteist (Ahuramazda) cu orientǎridualiste (zoroastriene). A fost contra sclaviei (toţi lucrǎtorii erau plǎtiţi - un pas inaintea egiptenilor, undelucrǎtorii, care nu erau sclavi, nu erau plǎtiţi).31 Sir Charles Leonard Woolley (17.4.1880 – 20.2.1960), arheolog britanic, considerat a fi unul dintre primiiarheologi moderni. Cavaler din 1935. Fiu de cleric. A excavat multe localitǎţi, dar faima i-a venit de lamormintele regale din Ur. De exemplu, el a gǎsit mormantul reginei Pu-Abi, neatins de jefuitori. Alǎturi de ea,erau servitorii ei, care, otrǎviţi, o insoţiserǎ pentru a o servi şi in lumea de dincolo.32 Incǎ nu se ştie unde a fost grǎdina Eden. In orice caz, conform unor cercetǎri recente, se presupune cǎ a fostmult mai departe de 18 km, fiind amplasatǎ undeva intr-o depresiune muntoasǎ in zona Irak-Turcia.33 Iatǎ insǎ ce ne ascunde autorul: O mare problemǎ a acestui Wolley31, şi care a dus la neacceptarea in lumeaştiinţificǎ a raţionamentelor lui, a fost faptul cǎ acest strat s-a gǎsit numai intr-o regiune restransǎ din jurulcetǎţii Ur. Acest strat sedimentar n-a fost gǎsit, de exemplu, in cetatea Eridu (la doar 30 km distanţǎ) sau inalte zone excavate la acea adancime (urme de nǎmol aluvionar se gǎsesc de fapt cam peste tot - zonaIrakului a fost plinǎ de inundaţii - dar acestea nu se suprapun - fie ca duratǎ, fie ca vechime). Cu alte cuvinte,cetǎţi situate la distanţe oarecum mici unele de altele prezintǎ urme aluvionare diferite, deci care nu sesuprapun intre ele. A fost potopul o doar inundaţie localǎ? Biblia şi evangheliştii spun cǎ nu.Distanţa in timp intre straturile aluvionare este cam de 20000 de ani (ale aceluiaşi sit arheologic). Sǎ fie

potopul un fenomen ciclic?34 Erich Frederich Schmidt (13.9.1897 - 3.10.1964), arheolog. A fost pionier al fotografiei aeriene inarheologie.14presupune cǎ aici a trǎit Noe şi şi-a fǎcut corabia35. Expediţia lui Dr. Schmidt la fel a gǎsit stratul denoroi aluvial, care era compus dintr-o amestecǎturǎ de pǎmint galben şi nisip. Sub strat s-au gǎsitcǎrbuni de lemn şi cenuşǎ, vase decorate artistic, schelete, sigilii cilindrice, unelte de casǎ, toate avindaparenţa cǎ populaţia lovitǎ pe neaşteptate de o mare catastrofǎ, "a fugit grǎbitǎ in dezordine, pǎrǎsindcase şi toate cele aparţinǎtoare".Cealaltǎ echipǎ de arheologi sub conducerea prof. Dr. S. Langdon36 de la Universitatea din Oxford afǎcut sǎpǎturi la cetatea Chiş, vreo 150 km in sus pe Eufrat. Şi aici s-a gǎsit stratul de noroi aluvial ingrosime de 1,65 m fǎrǎ nici un fel de obiecte. Astfel, hirleţul şi lopata au dat grai pǎmintului, caremǎrturiseşte cǎ a existat potopul37.In legǎturǎ cu potopul, ing. Theodor Thaut, cercetǎtor ştiinţific la Institutul de Fizicǎ Atomicǎ alAcademiei R.S.Romania, intr-un documentar intitulat "Potopul: mit şi ipotezǎ ştiinţificǎ" spune: "...şitotuşi potopul biblic a existat.Este vorba nu atit de un "potop" (termenul e incorect, ci de o catastrofǎ ce a cuprins, la vremea aceea,aproape intreaga suprafaţǎ terestrǎ; un cataclism cu cutremure şi erupţii vulcanice, cu inundaţii, cudeplasarea uscatului, cu mişcǎri ale continentelor şi scufundarea unor intregi regiuni ale globului.""Numǎrul argumentelor ştiinţifice, care confirmǎ potopul biblic, incepind cu mitologia comparatǎ şiterminind cu metodele moderne, nucleare, de mǎsurare a virstelor diferitelor vestigii ce susţin teza, estedin ce in ce mai mare."38

"In ce priveşte faptul in sine, (eliberat fireşte de aura mitului) s-ar pǎrea cǎ nu mai existǎ suspiciuni."Dupǎ ce face o analizǎ a mitologiei comparate, continua: "Argumentele

ştiinţifice care susţin ideea"potopului" pot fi dispuse in mai multe grupe. Una din acestea il constitue domeniul ştiinţelor exacte:climatologia, hidrografia şi arheologia."Deci, ceea ce veacuri de-a rindul a fost tǎgǎduit de unii, in numele ştiinţei, cu scopul de a compromiteBiblia, de a arǎtǎ ca e o carte cu minciuni ce nu pot fi crezute, azi este confirmat ca adevǎr, de ştiinţeleexacte ale secolului al douǎzecilea.Biblia este stincǎ neclintitǎ de la malul mǎrii. Cu cit este mai lovitǎ de valuri, cu atit devine maisclipitoare in bǎtaia soarelui. Cu cit unii luptǎ impotriva ei, cu atit adevǎrul ei strǎluceşte mai mult.35 In biblie nu se spune de unde era Noe de loc, cum nu se spune de nici un patriarh cu excepţia lui Abraham."Se presupune" inseamnǎ, dupǎ autor, cǎ se incearcǎ conectarea cumva a lui Noe la Ziusudra25 şi/sauUtnapiştim, ambii din Shurrupak.36 Dr. Stephen Herbert Langdon (8.5.1876 - 19.5.1937), a coordonat expediţia arheologicǎ anglo-americanǎde la Kish intre 1923 şi 1933. A scris, printre altele, Tammuz and Ishtar, Sumerian Epic of Paradise, theFlood and the Fall of Man, The Epic of Gilgamesh, Le poeme sumerien du paradis, du deluge et de la chutedu l'homme, The Babylonian Epic of Creation.37 Incǎ nu se ştie, numai pe baza legendelor, dacǎ potopul a fost local (adicǎ fiecare relatare, de la Utnapiştim,Ziusutra25 şi Noe la folclorul altor popoare, s-ar fi referit strict la o calamitate localǎ, proprie zonei in carelocuiau acele popoare) sau global. Deşi descrierea potopului biblic este aparent de tip global, aparnenumǎrate contradicţii şi imposibilitǎţi, rezolvate sublim doar prin intervenţia divinǎ, adicǎ prin miracole. Unpotop global nu a fost incǎ dovedit ştiinţific, cel puţin panǎ acum 110000 de ani n-a existat nici unul.38 Autorul se face cǎ nu inţelege diferenţa dintre "potopul a existat" şi capitolele 6 şi 7 din Facerea. Diferenţaintre descriere şi realitate este prea mare.Revenim iarǎşi la ştiinţǎ. Aceasta a demonstrat fǎrǎ echivoc cǎ nu a existat un potop global in ultimii 110000ani, ori potopul biblic poate fi plasat cam in jurul anului 6000 ien.Potopuri locale in zona Mesopotamiei insǎ au existat, vezi notele 33 şi 37.15Arheologia depune mǎrturie cǎ potopul a existat, deci Biblia este adevǎratǎ39.

2. Nimicirea SodomeiUn alt text din Biblie de care scepticii au ris şi şi-au bǎtut joc, este cel din Geneza 19:12-29, caredescrie nimicirea Sodomei şi a Gomorei, impreunǎ cu alte douǎ cetǎţi, din pricina pǎcǎtoşeniei.Nimicirea a fost prin pucioasǎ şi foc, iar soţia lui Lot, care n-a ascultat de porunca Domnului, ci s-auitat inapoi, a fost prefǎcutǎ intr-un stilp de sare.Unora li se pǎrea prea de tot aceastǎ relatare. Cu toate cǎ acest text şi-a primit adeverirea din guraDomnului Isus (Luca 17:28,29,32), pentru ei n-a avut mare importanţǎ. Dar iatǎ cǎ descoperirilearheologice au inǎbuşit sarcasmul lor.In anul 1928, Dr. Kyle40 a condus o expediţie arheologicǎ la locul vechilor cetǎţi Sodoma şi Gomora41.Regiunea este situatǎ lingǎ Marea Moartǎ. Fǎcind sǎpǎturi au descoperit un zǎcǎmint de sare. Stratul desare se intinde pe o lungime de 10 km şi are o grosime in unele locuri de 50 cm. Deasupra stratului desare este un strat de pucioasǎ. De notat e cǎ toatǎ partea locului are zǎcǎminte de asfalt, de smoalǎ lasuprafaţǎ. In Geneza 14:10 citim: "Valea Sidim era acoperitǎ cu fintini de smoalǎ." Valea Sidim era inpartea de sud a Mǎrii Moarte, mai jos de peninsula Lisan, parte acoperitǎ azi de apele mǎrii.Arheologul Howard F. Vos42 spune: "E clar cǎ un belşug de material combustibil era in jurul cetǎţilordin cimpie. Şi nu existǎ motive de indoialǎ cu privire la relatarea din Geneza despre foc, fum gros şiploaia de pucioasǎ, probabil ca un rezultat al unei explozii, care a aruncat in aer materialul inflamabil şil-a aprins. Fie ca un fulger a atins aceastǎ regiune şi a aprins-o provocind explozii, fie cǎ un cutremur acreat o reacţie in lanţ..." Avind in vedere cǎ zona era bogatǎ in pǎcurǎ, smoalǎ şi sulf, nu a fost nici ogreutate ca Dumnezeu s-o nimiceascǎ prin foc.43

39 Facerea 7:2 zice de 7 perechi de animale, 6:20 zice doar de o pereche, 7:24 şi 8:3 zic de 150 de zile dar 7:4şi 7:17 pomenesc doar de 40 de zile, colac peste pupǎzǎ, voiajul lui Noe a durat exact 1 an (din ziua 27 luna

2 anul 600 al lui Noe panǎ in ziua 27 luna 2 anul 601). Nimeni nu poate crede cǎ Noe a luat cu sine celeaproape 5 milioane de specii animaliere şi incǎ in 2/7 exemplare, plus mancarea lor pentru un an intreg,precum şi cum a rezolvat problema Varza-capra-lupul. Inseamnǎ cǎ Dumnezeu a recreat cumva lumea sautoate animalele şi pǎsǎrile au evoluat cumva din cele care au putut incǎpea pe arcǎ. Legendele asiriene suntmult mai de crezare pentru cǎ ele povestesc ceva local şi rapid, ori animalele care trǎiau in zona aceeaputeau fi numǎrate pe degete. Şi mai trebuie afirmat un lucru dovedit ştiinţific: orice specie care rǎmane subun anumit numǎr de indivizi (varietate geneticǎ redusǎ) va dispare, deoarece vor apare mutaţii nedorite (la felca la oameni - cǎsǎtoria frate-sorǎ).40 Dr. Melvin Grove Kyle (1858-1933). Presbiterian de vazǎ (United Presbyterian Church). Cartea lui aici.41 Nici astǎzi nu se ştie prea bine unde sunt aceste 2 localitǎţi. Cea mai plauzibilǎ ipotezǎ ar fi cǎ suntscufundate in Marea Moartǎ. Dacǎ-l intrebǎm pe Ron Wyatt 50, acestea sunt incǎ la suprafaţǎ.42 Howard Frederic Vos (aparent nǎscut in 1925 - aparent trǎieşte incǎ (2006)), mai mult teolog decatarheolog. Cǎrţile lui sunt extrem de republicate, fiind unul care susţine adevǎrul bibliei prin dovezi aşa-zisistorice. Informaţiile despre acest Vos nu pot fi gǎsite nicǎieri (altele decat cǎ este Th.D şi Ph.D şi preşedintetrahanachian a diverse comitete şi comiţii şi cǎ ar fi scris 40 de cǎrţi şi puzderie de articole prin enciclopedii şireviste de specialitate - eu am gǎsit doar 6 cǎrţi), insǎ nu existǎ bibliotecǎ biblicǎ care sǎ nu-l aibǎ printreautori, la loc de cinste.43 Nu vǎd de ce Dumnezeu, creatorul pǎmantului, cerului şi vieţii, ar fi avut nevoie de sulf şi smoalǎ la faţalocului pentru a distruge oraşele respective?!16O altǎ mǎrturie despre nimicirea Sodomei e o tǎbliţǎ scrisǎ in acadianǎ44, descoperitǎ de arheologi. Easunǎ astfel: "Din mijlocul adincimii cerului s-a pogorit furtuna; din mijlocul tǎriei se ivi pedeapsameritatǎ. Sabia fulgerului a tocat pǎmintul ca pe nişte iarbǎ. In cele patru vinturi, vilvaia fulgerul,asemenea focului, distrugind totul. El a lovit pe oameni in oraşele lor, a nimicit trupurile lor. In oraş şiin ţarǎ s-a instaurat jalea. Pe cel liber şi pe rob l-a lovit el deopotrivǎ. El a umplut pǎmintul de durere;in cer şi pe pǎmint a bintuit el asemenea unei grozave furtuni şi totul a fost

fǎcut scrum."Istoricul evreu Iosif Flaviu45, in cartea sa "Rǎzboaiele iudaice" spune:"Provincia din preajma lacului Sodomei era cindva o ţarǎ binecuvintatǎ prin rodnicia sa şi seimpodobea cu multe oraşe, dar acum este cu totul arsǎ. Se spune cǎ pentru nelegiuirile locuitorilor ei, afost distrusǎ de fulger. Chiar şi pinǎ azi se pot vedea unele rǎmǎşiţe ale focului ceresc şi urmele a cincioraşe. Pinǎ şi in fructe se aratǎ cenuşǎ: dupǎ exterior şi culoare, ele par adevǎrate fructe, dar indatǎ ce lesfǎrimi cu mina, ele se prefac in cenuşǎ." Flaviu face aluzie la aşa numitul "mǎr al Sodomei", care pedin afarǎ e ca merele, dar miezul e ca un fel de cenuşǎ46.Istoricul Tacitus47 la fel confirmǎ nimicirea descrisǎ in Biblie. El zice: "Şesul vecin cu Marea Moartǎ,cindva roditor şi populat cu oraşe mari, a fost nimicit prin fulger, urmele cǎruia se vede pe pǎmintul ars,azi cu totul neroditor."La fel şi geograful Strabo48 pomeneşte nimicirea Sodomei in lucrarea sa "Geografia" XVII, 2, 44.44 Unde a fost gǎsitǎ respectiva tǎbliţǎ şi in ce context a fost gǎsit acest paragraf?! Astfel de relatǎri se gǎsescprin aproape toate mitologiile. Nu spune nimic despre Sodoma sau despre Gomora. Sau e copiatǎ bibliadupǎ legendele din regiune?45 Josephus Flavius (37 –100), evreu (preot) galilean convertit la statutul de cetǎţean roman. A luptat contraromanilor in primul rǎzboi (66-73) fiind chiar conducǎtor de trupe. A capitulat destul de repede in faţaromanilor (7.67), devenind prizonier şi informator (trǎdǎtor, in limbaj comun). A fost eliberat in 69 (Rǎzboaieleevreilor IV.622-629) şi a devenit negociator la asediul Ierusalimului (70). In 71 a ajuns la Roma, in anturajullui Titus, a devenit cetǎţean roman şi şi-a preluat numele de Flavius in onoarea acestuia (se pare cǎ era ocerinţǎ la incetǎţenire). Deoarece soţia sa a murit in timpul asediului Ierusalimului, Vespasian i-a aranjat ocǎsǎtorie cu o evreicǎ capturatǎ anterior, care ulterior l-a pǎrǎsit. S-a mai cǎsǎtorit o datǎ, imediat, dar adivorţat, urmand a se mai cǎsǎtori pentru a patra şi ultima oarǎ. Eusebiu752 scrisese cǎ Josephus avea chiarşi o statuie in Roma. Josephus ne furnizeazǎ informaţii esenţiale despre evreimea primului secol, chiar dacǎ,uneori, lucrǎrile sale sunt considerate pro-romane. Cele mai importante sunt Rǎzboaiele evreilor şi Istoria

evreilor. In ultima, in fragmentul denumit Testimonium Flavianum, se regǎseşte controversata informaţieistoricǎ despre Isus.46 Pilda Sodomei şi a Gomorei era probabil cel mai des vehiculat blestem sau ameninţare, atat de folositǎ incateste regǎsitǎ şi in Noul testament (un fel de apocalipsǎ). Este de neimaginat ca un evreu (Josephus Flavius45

era evreu, convertit oportun la cetǎţenia romanǎ in timpul revoltelor din 66-70 en) sǎ nu fi aflat de aceastǎlegendǎ, des vehiculatǎ de tot felul de prooroci şi profeţi.47 Publius Gaius Cornelius Tacitus (ca. 56 – ca. 117) este unul din cei mai importanţi istorici romani.Porţiunile rǎmase din 2 opere ale sale, Analele şi Istoria, trateazǎ (oarecum interesant) domniile lui Tiberius,Claudius453, Nero455 şi perioada celor 4 impǎraţi. Cinci cǎrţi au supravieţuit:(98) De vita Iulii Agricolae (Viaţa lui Iulian Agricola)(98) De origine et situ Germanorum (Germania)(102) Dialogus de oratoribus (Dialoguri despre oratorie)(105) Historiae (Istoria)(117) Ab excessu divi Augusti (Analele)Din aceasta din urmǎ, ar fi scris cel puţin 16 volume, dar avem numai volumele 1-4, 12-15 şi fragmente din 5,6, 11 şi 16.48 Strabo (63/64 ien– ca. 24 en; Στράβων), deşi a fost şi filozof, a rǎmas in istorie ca geograf, datoritǎ opereisale in 17 volume, Geografica, din care nu ni s-au pǎstrat decat fragmente din cartea a şaptea (un fragmentde papirus, aflat acum in posesia Universitǎţii din Milano; dar alte fragmente din ea existǎ şi astǎzi sub formǎde copii medievale dupǎ manuscrise antice). Geografica a fost prima operǎ enciclopedicǎ a lumii, pentru cǎ17Pe vremea lui Iosif Flaviu ruinele nu erau acoperite de apǎ. Pe vremea stǎpinirii romane, un drumtrecea din apus inspre rǎsǎrit, pe la sudul Mǎrii Moarte pe unde e peninsula Lisan, deci aproape pe lajumǎtatea ei. Cu vremea apele au crescut şi au acoperit partea de teren dinspre sud. In 1960, Dr. RalphE. Baney49 in urma unor cercetǎri care au durat trei luni, a anunţat cǎ a identificat Sodoma şi Gomoracu rǎmǎşitele lor sub apele din partea de sud a Mǎrii Moarte."50

Aceste confirmǎri aratǎ cǎ Biblia este adevǎratǎ.3. Impǎrǎţia hetiţilorMultǎ vreme impǎrǎţia hetiţilor a constituit pricinǎ de aprinse discuţii şi controverse51. Biblia vorbeştedespre "fiii lui Het", ei fiind proprietarii peşterii Macpela pe care o cumpǎrǎ

Avram spre a ingropa peSara (Geneza 23:3). In Geneza 26:34 ni se spune cǎ Esau s-a cǎsǎtorit cu una din "fetele lui Het." Chiarşi mai tirziu avem menţiuni despre acest popor. In armata lui David gǎsim pe Ahimelec Hetitul şi peUrie Hetitul. In 1 Impǎraţi 10:29 ni se spune cǎ Solomon fǎcea comerţ aducind cai din Egipt "pentrutoţi impǎraţii hetiţilor". Deci, poporul era mare şi avea mai mulţi impǎraţi. Pe vremea lui Elisei, cindsirienii au despresurat Samaria şi au fugit, au zis: "Impǎratul lui Israel a tocmit impotriva noastrǎ peimpǎraţii hetiţilor"52.Cum in manualele de istorie anticǎ, inainte nu se pomenea nimic despre hetiţi, foarte mulţinecredincioşi rideau de Biblie cǎ vorbeşte despre un popor care n-a existat şi incǎ afirmǎ cǎ avea maimulţi impǎraţi. Impotriva acestora nu aveai cu ce te apǎra. Ei afirmau sus şi tare cǎ Biblia nu eadevǎratǎ.In secolul trecut, arheologia a descoperit citeva scrieri asiriene şi citeva scrieri hieroglificeaparţinǎtoare dinastiei a optsprezecea a Egiptului, precum şi tǎbliţele de la Tel-el-Amarna, carepomenesc despre hetiţi53.Tel-el-Amarna e o localitate la aproape 160 mile sud de Cairo. Inainte se numea Aketaton şi a fostcapitala Egiptului pe vremea lui Amenhotep IV54, care a domnit intre anii 1387-1366 in.Cr. Aici in1887, in mod intimplǎtor, o ţǎrancǎ a descoperit 300 tǎbliţe cu scriere cuneiformǎ in limba acadianǎ,reprezentind corespondenţa diplomaticǎ dintre regii hetiţi şi canaaniţi, care erau tributari Egiptului şidescria tot ce era cunoscut romanilor in acea perioadǎ. Suferǎ din pǎcate de probleme de credibilitate,pentru cǎ Strabo l-a eliminat pe Herodot265 dar l-a acceptat pe Homer.49 Autorul, Ralph E. Baney, nu este nici el de gǎsit, insǎ cartea sa, Search for Sodom and Gomorrah. A TrueAdventure in the Dead Sea, era deja in 1963 la a treia ediţie (320 de pagini, plus ilustraţii).50 Un misionar american, cel care a gǎsit tot ce se putea gǎsi in materie de biblie, pe nume Ron Wyatt, a

pretins şi el cǎ a decoperit Sodoma şi Gomora, ciudat lucru, intr-un alt loc, pe uscat. Trebuie spus cǎ R.Wyatt a mai descoperit corabia lui Noe, urmele fugii din Egipt, locul unde a fost infiptǎ crucea lui Isus, precumşi chivotul legii. Toate descoperirile lui au fost vehement infirmate de cǎtre comunitatea ştiinţificǎ.51 Discuţii da, dar nu aprinse. Autorul iar pune paie pe foc in cruciada lui misionarǎ: discuţiile au fost legate dedescoperirea in Egipt a unor informaţii despre un mare imperiu al hitiţilor, care era atat de puternic la vremealui, incat şi faraonilor le era fricǎ de el. In cele din urmǎ, Ramses al II-lea a incheiat dupǎ rǎzboaie pierdute şide o parte şi de alta o alianţǎ de familie cu regii hitiţi. Puţinele informaţii din Biblie nu au ajutat cu nimic, abiaprin comparaţie, s-a dedus cǎ heteii (numiţi şi fiii lui Heth) trebuie sǎ fie aceiaşi cu hitiţii.52 4 Regi 6:7.53 Este vorba despre corespondenţa diplomaticǎ, scrisǎ cu cuneiforme.54 Faraonul Echnaton sau Akhenaton, faraon "eretic" ce a avut numele de tron Amenhotep IV, care a schimbatreligia oficialǎ, politeistǎ, cu cultul discului solar, Aton (soarele era Amon). Unii se gandesc cǎ acest faraon arfi putut sǎ fie chiar Moise.18faraonilor. Documentele reflecteazǎ55 condiţiile existente in Palestina56, pe vremea cuceririi Canaanuluide cǎtre evrei sub Ioşua57.Cercetǎri arheologice cu privire la hetiţi au fost fǎcute intre anii 1820-1830, dar fǎrǎ rezultate.Misionarul William Wright58 din Damasc şi orientalistul A.H. Sayce59 au fost primii care, cu ajutorulmonumentelor risipite, au reuşit sǎ dea o imagine slabǎ a acestui popor. Lucrarea lui Wright intitulatǎ"Imperiul hetiţilor" a apǎrut in 1884.Sǎpǎturile arheologice fǎcute sub indrumarea germanului Hugo Winckler60

in anii 1906-1907, lingǎlocalitatea numitǎ azi Bogaz-Koi, la rǎsǎrit de Ankara, in Turcia asiaticǎ, au scos la suprafaţǎ ruinelemarelui oraş Hattusas, fosta capitalǎ a hetiţilor. Aici au dat şi peste arhiva imperialǎ cu vreo 20000documente cuneiforme. Dar miile de texte erau intr-o limbǎ necunoscutǎ şi nu puteau fi inţelese. Dupǎmultǎ muncǎ, doi savanţi au reuşit sǎ descifreze acest scris. Unul era elveţian E. Forrer61, celǎlalt ceh, B.

Hrozny62.Datoritǎ acestor documente, astǎzi se ştie cǎ impǎrǎţia hetiţilor se intindea in regiunea de nord a Siriei.Prin sec. al XVII-lea in.Cr. pornesc o serie de rǎzboaie şi ajung pinǎ inspre Mesopotamia. Ocupǎ chiarBabilonul prin 1650 şi il jefuesc.Culmea puterii o ating sub impǎratul lor Şuppiluliuma, 1388-1347 in.Cr., cind forţeazǎ chiar peEgipteni sǎ se retragǎ din Siria.Din documente ştim cǎ impǎrǎţia hetiţilor avea in fruntea sa pe marele impǎrat, iar sub el erau regi maimici peste provincii. Deci, Biblia avea dreptate cind vorbea la plural de "regii hetiţilor". Dǎrimǎturilehetiţilor mǎrturisesc cǎ Biblia e adevǎratǎ.55 Reflecteazǎ inseamnǎ a se gandi la un subiect anume. Probabil autorul doreşte sǎ spunǎ reflectǎ.56 Palestina nu exista ca entitate pe atunci. Denumirea de Syria Palaestina a fost creatǎ de cǎtre impǎratulroman Adrian, ca parte a unui program de purificare etnicǎ. Sǎtul de problemele din zonǎ (2 revolteputernice, din 70 şi 135, ambele culminate cu distrugerea totalǎ a Ierusalimului), romanii au incercat sǎstarpeascǎ evreii de pe faţa pǎmantului. Au dat foc la sulurile sacre, au distrus templele, au clǎdit templepǎgane peste ruine, ba chiar au redenumit Iudeea Palestina (rupand totuşi Samaria din Iudeea, ca provincieseparatǎ), o ultimǎ umilinţǎ, deoarece filistenii au fost timp de secole duşmanii evreilor.57 Ca o micǎ parantezǎ: Yoshua/Yeshu era şi numele original al lui Isus.58 Posibil sǎ fie vorba despre William Wright (17.1.1830 - 22.5.1889), orientalist. Cunoscut mai ales pentrucartea sa Short history of Syriac literature (1894).59 Reverendul Archibald Henry Sayce (25.9.1846 - 4.2.1933), profesor de asirianǎ şi lingvist la Oxford. Apublicat multe lucrǎri la Society of Biblical Archaeology. In 1882 el a ţinut o micǎ prelegere in faţa aceleiaşisocietǎţi in care işi expunea convingerea cǎ hitiţii descoperiţi in biblie erau mai puternici decat erau descrişiacolo, fiind aceiaşi cu puternicul imperiu pomenit in hieroglifele egiptene. El şi cu Wright58 au identificatHattusa in ruinele de la Boğazkoy sau Boğazkale, capitala unui imperiu mare, situat cu secole inainteapatriarhilor biblici.60 Hugo Winckler (4.7.1863 - 19.4.1913), orientalist german. A tradus Codul lui Hammurabi102 şi scrisorile de laAmarna53. A descoperit tǎbliţele de lut cu scris hitit, acestea fiind ulterior

traduse de Hrozny62.61 Emil Orcitirix Gustav Forrer (1894–1986) asiriolog şi hititolog elveţian.62 Descifrarea a revenit in exclusivitate cehului. Deoarece in perioada in care Hrozny a descifrat scrisul şi limba,acesta servea in armata austro-ungarǎ aflatǎ in plin rǎzboi, informaţiile despre acest lucru au fost fǎcutepublice abia dupǎ 1918. Limba a fost simplu de descifrat odatǎ ce modul de scriere a fost inţeles: deşifoloseau tot scrierea cuneiformǎ, hitiţii scriau "cum arǎ boul", de la dreapta la stanga, apoi de la stanga ladreapta, iar de la dreapta la stanga, din nou de la stanga la dreapta ş.a.m.d.Bedřich Hrozny (6.5.1879 – 12.12.1952) publicase deja in timpul rǎzboiului o scurtǎ descriere a libii şigramaticii hitite, dar abia in 1925 a putut scrie cartea sa.194. Avram nomadulMultǎ vreme criticii Bibliei s-au poticnit in Avram, omul care se muta cu cortul din loc in loc. Eispuneau cǎ Avram nu este un personaj istoric, ci doar mitologic. Deci, toate relatǎrile despre el nu suntadevǎrate, ci legende ticluite de mintea omeneascǎ. Ei susţineau cǎ nivelul de viaţǎ şi civilizaţie redat inBiblie in legǎturǎ cu viaţa lui Avram, era mult mai ridicat decit cel real in acea vreme63. Avramcǎlǎtoreşte din Ur la Haran, de la Haran la Hebron in Canaan.Aici face afaceri cu hetiţii, face tratate cu filistenii, formeazǎ alianţe militare cu amoriţii, se luptǎ cuimpǎraţii din indepǎrtatul Sinear şi Elam, este intimpinat de impǎratul Salemului, cǎlǎtoreşte in Egipt,toate acestea aratǎ un nivel mai inalt de civilizaţie decit cel din epoca patriarhalǎ. Afirmind cǎ Avrameste o persoanǎ legendarǎ, concluzia logicǎ urmeazǎ, cǎ Biblia nu este adevǎratǎ. Se poate?Cine are dreptate: Biblia sau criticii? Vrem sǎ cunoaştem adevǎrul. Dar cum il putem afla? Recurgemla arheologie şi-i cerem sǎ ne spunǎ ea cum stau lucrurile. Şi ea ne spune. Sapa şi lopata au scosadevǎrul la suprafaţǎ şi in legǎturǎ cu viaţa lui Avram.In conformitate cu Geneza 11, Avram s-a nǎscut in cetatea Ur din Caldeea.Aici şi-a petrecut copilǎria şi tinereţea pinǎ dupǎ cǎsǎtorie. Deşi Urul a fost oraş de seamǎ, el a dispǎrut

din istorie, dupǎ Cir, adicǎ prin secolul al VI-lea in.Cr., ca rezultat al schimbǎrii albiei fluviului Eufrat.Nu s-a mai ştiut nici locul unde a fost.In 1854 J.E. Taylor64 a fǎcut sǎpǎturi arheologice la Tell Muquyyar, 150 mile nord-vest de GolfulPersic şi a descoperit vechea cetate Ur. In 1918, H.R. Hall65, sub auspiciile Muzeului Britanic, a fǎcutsǎpǎturi la Ur. Intre anii 1922-1934, eforturi comune au fost depuse de Muzeul Britanic şi MuzeulUniversitǎţii din Filadelfia66, cu echipe de cercetǎtori sub conducerea vestitului arheolog Sir LeonardWoolley31. Cele mai spectaculare descoperiri au fost fǎcute in mormintele impǎrǎteşti. Sir Woolley atrasat istoria cetǎţii Ur de la cel de-al patrulea mileniu inainte de Cr. pinǎ cǎtre anul 300 in.Cr.Aceste sǎpǎturi au scos la luminǎ cǎ cetatea Ur avea o civilizaţie foarte avansatǎ67. Templele, palatele,casele şi mormintele dezgropate aratǎ cǎ, cu 2500 de ani in.Cr., ei aveau instrumente muzicale, aveaubijuterii, felurite unelte, cǎruţe şi animale de povarǎ, arme de aramǎ. Cunoşteau prelucrarea metalelor, apietrelor preţioase; fǎceau comerţ cu aramǎ, pe care o aduceau din munţii Anatoliei, cu aur, cu fildeş,cu anumite pietre şi cu lemn. Aveau unele fabrici sau ateliere unde produceau textile, metale şi bunuride consum. Din fericire pentru arheologie, cei din Ur intocmeau documente pentru toate tranzacţiile lor.Astfel s-au gǎsit facturi sau scrisori de trǎsurǎ, acte de imprumuturi, contracte, sentinţe judecǎtoreşti,dǎri de seamǎ, jurnale de casǎ, precum şi lecţii de şcoalǎ. Educaţia a atins un inalt nivel de dezvoltare.63 Se presupune cǎ Avraam ar fi trǎit in jurul anilor 1800 ien. In orice caz, orice ar spune autorul şi/saucercetǎtorii religioşi, nici scrisul şi nici povestea lui Avraam nu puteau apare inainte de anul 1200 ien (unelecetǎţi nu existau) sau inainte de anul 1000 ien (cǎmilele nu fuseserǎ domesticite inainte de acest an, veziFacerea 24:11) şi nici inainte de 800 ien. Concluzii?64 J. E. Taylor, consul sau viceconsul britanic la Basra. A scris şi un articol: Notes on the Ruins of Muqeyer inrevista Journal of the Royal Asiatic Society, 15:260-276 (1855).

65 Harry Reginald Holland Hall (1873 - 30.10.1930). A scris A seasons work at Ur, al-'Ubaid, Abu Shahrain(Eridu) and elsewhere; being an unofficial account of the British Museum archaeological mission toBabylonia, 1919 (apǎrutǎ in 1930)66 Tot Philadelphia se scrie, chiar şi in limba romanǎ.67 Corect. Ur a fost unul din centrele de seamǎ ale sumerienilor, care aveau o ştiinţǎ extrem de avansatǎ.20Se cunoştea tabla inmulţirii şi a impǎrţirii, extragerea rǎdǎcinii pǎtrate şi a cubului şi se fǎceau exerciţiide geometrie68.Casele erau cu douǎ etaje şi aveau cite 10 pinǎ la 20 de camere.Sir Woolley31 spune: "Conţinutul mormintelor ilustreazǎ o stare foarte inaltǎ de dezvoltare a societǎţiide tip urban, a societǎţii in care arhitectul era familiar, cu toate principiile de bazǎ ale construcţieicunoscute nouǎ azi... meşteşugarii in metal posedau o cunoştinţǎ a metalurgiei şi o dibǎcie tehnicǎcǎreia puţini ii puteau rivaliza; negustorii işi purtau mǎrfurile pinǎ departe şi ţineau evidenţe scrise detranzacţiile lor; armata era bine organizatǎ şi biruitoare; agricultura era prosperǎ şi marea bogǎţie a datloc luxului... şi cum s-a demonstrat deja... aceastǎ civilizaţie avea vechime de mai multe secole."Astfel aceste descoperiri arheologice, au spulberat obiecţiile criticilor. Avram nu e o persoanǎlegendarǎ, ci istoricǎ69. El a crescut in mijlocul unei civilizaţii avansate. In trǎirea ca nomad, el aplicatotuşi cunoştinţele care şi le insuşise la Ur70. A preferat sǎ trǎiascǎ in corturi, "mǎrturisind prin aceastacǎ e strǎin şi cǎlǎtor pe pǎmint." Discordanţa dintre cort şi civilizaţie a dispǎrut cu ajutorul tirnǎcopuluişi a hirleţului. Ştiinţa şi-a spus cuvintul71. Biblia a spus adevǎrul despre Avram72.5. Iosif in EgiptNici relatarea biblicǎ cu privire la Iosif in Egipt nu a fost crezutǎ de mintea ascuţitǎ a criticilor. Şiaceasta, cu atit mai mult cǎ numele lui Iosif nu e pomenit in scrierile egiptene.Biblia ne spune cǎ Iosif, fiind vindut de fraţii sǎi, negustorii işmaeliţi73 l-au dus in Egipt. Ajuns ca sclav

in casa lui Potifar, datoritǎ comportǎrii sale şi binecuvintǎrii lui Dumnezeu, stǎpinul il face şef pestetoţi ceialalţi sclavi din casa sa. Fiindcǎ nu consimte sǎ trǎiascǎ in adulter cu stǎpina74, e aruncat ininchisoare.Arheologia recunoaşte cǎ asemenea cazuri s-au petrecut in Egipt. Soţia lui Potifar nu a fost singura infelul acesta. Povestirile egiptene aratǎ multe cazuri asemǎnǎtoare. Unul similar e redat intr-un68 Trebuie sǎ-i mulţumim bisericii (pe atunci doar romanǎ) cǎ a reuşit sǎ arunce Europa intr-un val de intuneric,dar dand vina pe migratori. Ştiinţa a fost consideratǎ ereticǎ, pentru cǎ promova informaţii neexistente inbiblie. Scrie undeva in biblie de tabla inmulţirii, a impǎrţirii etc.? Iar noţiunile de geometrie din biblie, aşapuţine cum sunt, sunt false (vezi nota 701).69 Nu scrie nicǎieri de Avraam (Abraham), personaj imprumutat de arabi sub numele Ibrahim. Descoperireacetǎţii Ur nu inseamnǎ cǎ Avraam a existat. Dupǎ acest şablon de gandire, putem spune cǎ Dracula a existatpentru cǎ in romanul lui Stoker este menţionat castelul din Bistriţa, care a fost gǎsit pe hartǎ.70 Orice vagabond care doarme prin gǎri, poate susţine cǎ o face pentru cǎ este un spirit liber, nesupus rigorilorunei societǎţi bolnave spiritual (vezi curentul Hippie/Flower Power din anii '70). Oricum, trebuie totuşimenţionat cǎ populaţia nu era atat de deasǎ ca astǎzi şi cǎ de multe ori, noţiunea de rege putea fi asemuitǎcu cea de primar. Cǎ un nomad putea avea relaţii comerciale cu regii este un lucru oarecum firesc, mai alesdacǎ nomadul furniza animale (oi, capre) sau produsele lor (lanǎ, branzǎ) oraşelor care nu aveauposibilitatea sǎ şi le creascǎ singure. De altfel, pare oarecum ciudat cǎ Avram şi-a schimbat numele (la felfǎcand şi Sara, soţia). Oare nu cumva Avram/Abraham a fost izgonit din Ur şi a cǎutat sǎ-şi piardǎ urma?71 Istoria nu a dovedit decat cǎ oraşul Ur existǎ şi cǎ locuitorii lui aveau un standard de trai suficient de evoluat,imposibil de obţinut intr-un cort, oricat de dotat ar fi fost acela. Ştiinţa n-a pomenit nicǎieri cuvantul cort.72 Mormantul lui Abraham este considerat prin tradiţie ca fiind in peştera MacPela. Localizarea este insǎcontestatǎ de arheologie, la fel ca şi mormantul lui Iosif din Nablus sau cel al Raşelei din Betlehem.73 Conform Facerii 39:1 şi 37:26, dar nu şi conform Facerii 37:36 şi 27 unde este vorba despre Madianiţi74 In alte texte evreieşti, Putifar este descris ca eunuc. Mai existǎ o menţiune a unui Poti-Fera, mare preot in

Heliopolis, cu fata cǎruia s-a insurat acelaşi Iosif.21document arheologic ce poartǎ denumirea "Istoria celor doi fraţi75". Asemǎnarea e atit de remarcabilǎ,incit crezi cǎ e exact acelaş caz76.Biblia spune cǎ Iosif in inchisoare s-a intilnit cu "mai marele paharnicilor" şi cu "mai marele pitarilor"lui Faraon; cǎ mai marele paharnicilor visase cǎ inaintea lui era o viţǎ cu trei mlǎdiţe, pe care eraustruguri, cǎ paharul lui Faraon era in mina lui şi cǎ a luat struguri pe care i-a stors şi a dat paharul luiFaraon.Criticii au ris zicind: "Nu vedeţi cǎ nu se potriveşte? Cine storcea strugurii chiar in faţa faraonului?Datoria lui era sǎ aducǎ paharul cu bǎuturǎ, nu sǎ stoarcǎ acolo strugurii."Dacǎ intrebǎm arheologia, ea ne dǎ luminǎ şi asupra acestui caz. Egiptologii au constatat exactitateaobiceiurilor din Egipt cu cele relatate in Geneza cap. 45-50. Profesorul Yahuda77, care a fǎcut un studiuspecial al acestor asemǎnǎri din literatura egipteanǎ şi Biblie, le consemneazǎ in douǎ lucrǎri: "Thelanguage of the Pentateuh in its Relation to Egyptian" apǎrutǎ la Londra in 1933 şi "The Accuracy ofthe Bible" (Exactitatea Bibliei), apǎrutǎ tot la Londra in 1934. In Egipt era titlul de "cǎpetenie astrǎjerilor", rang pe care il avea Potifar. La fel era "mai marele paharnicilor" şi "mai marele pitarilor"78.Apoi inscripţiile egiptene spun cǎ mustul era bǎutura preferatǎ a faraonilor din acea epocǎ79, iarpaharnicul trebuia sǎ stoarcǎ strugurii nu intr-un vas, ci direct in pahar inaintea lui Faraon. S-au gǎsitchiar şi anumite scene desenate pe mai multe pietre de mormint, care il aratǎ pe paharnic storcindmustul inaintea lui Faraon, deci exact cum spune Biblia80.In Geneza 41:14 citim cǎ "Iosif s-a ras". Inscripţiile egiptene spun cǎ nu era ingǎduit sǎ te prezinţi infaţa Faraonului nebǎrbierit. Amǎnuntul e mic, dar de mare importanţǎ81.Biblia spune cǎ in urma explicǎrii visurilor lui Faraon, Iosif a fost ridicat la cea mai inaltǎ treaptǎ82.

Arheologia confirmǎ cǎ in Egipt, visurilor li se dǎdea mare importanţǎ. Intre scrierile egiptene s-a gǎsit75 Istoria se gǎseşte pe parirusul D'Orbiney, datat in dinastia a XIX-a (ca. 1225 ien) şi aflat la British Museum(ESA 10183). Deşi pare convingǎtor, o legendǎ similarǎ existǎ şi in folklorul indienilor Blackfoot, oare au fostşi aceştia influenţaţi de biblie? Sau, mai degrabǎ, e vorba de o mai veche meteahnǎ omeneascǎ, interzisǎ dea şaptea poruncǎ care, evident cǎ nu-şi avea rostul dacǎ infracţiunea nu exista?76 Dar cine este Putifar şi sub ce faraon a fost el mare dregǎtor? Poate istoria va confirma candva şi aceastǎnedumerire.77 Abraham Shalom Yahuda (uneori tradus Yehuda, 1877 - 13.8.1951). Exeget biblic evreu cu rǎdǎciniirakiene, dupǎ tatǎ, şi iudeo-germane, dupǎ mamǎ. In timpul primului rǎzboi mondial, Yahuda a tot incercat,fiind la Madrid, pe langǎ regele Alfonso XIII sǎ intervinǎ in favoarea evreilor din Palestina pe langǎ impǎraţiiGermaniei şi Austriei. Tot Yahuda a reuşit (1933), impreunǎ cu alţi evrei din Spania, sǎ-i creeze o catedrǎfaimosului Albert Einstein, numai sǎ-l scoatǎ din Germania. Cu toate acestea, Yahuda a fost un antisionist şia refuzat sǎ trǎiascǎ in Israel, deşi acolo s-a nǎscut şi tot acolo a fost şi inmormantat.78 Autorul se pare cǎ nu a citit nici un roman istoric in viaţa lui, altfel ar şti cǎ autorii folosesc date reale inpoveştile lor, pe seama cǎrora brodeazǎ o acţiune fictivǎ. Cititorii ar fi ras probabil dacǎ Sadoveanu ar fiinarmat stolnicii lui Ştefan cel mare cu mitraliere sau i-ar fi numit caporali.79 Fals - nu mustul ci vinul. Şi apoi, care epocǎ?80 Cu excepţia arheologilor creştino-habotnici, toţi ceilalţi considerǎ cǎ vinul era bǎutura de bazǎ in Egipt, cǎEgiptul avea vinuri de o aleasǎ calitate şi fineţe (romanii importau vinuri din Egipt), cǎ Osiris şi Hathor erauconsideraţi şi zeii vinului iar Renentet protectorul vinificatorilor. Faraonului Tutankhamon, de exemplu, care atrǎit prin 1330 ien, ii plǎcea vinul alb. De ce nu sunt descrise locurile unde au fost gǎsite aceste desene, sǎ leputem, eventual, verifica?!81 Il rugǎm pe autor sǎ se prezinte neras şi zdrenţǎros in faţa oricǎrui şef de stat. Sigur va fi numit prim ministru.Apoi Iosif a fost ras, nu s-a ras el insuşi, şi a fost imbrǎcat ca pentru audienţǎ.22un papirus care spune: "Un strǎin a fost ridicat la rangul cel mai inalt in Egipt"83. Cei mai mulţicercetǎtori susţin cǎ relatarea e fǎcutǎ cu privire la Iosif. In colecţia M.

Allemant este un inel de iaspisnegru, gravat cu un şarpe inaripat şi douǎ semne semitice; pe partea opusǎ este o inscripţie evreiascǎ.Dateazǎ din vremea hicsoşilor. Se susţine cǎ ar fi inelul lui Iosif84.Biblia vorbeşte despre cei şapte ani de foamete din Egipt. O inscripţie descoperitǎ de arheologimenţioneazǎ foametea de şapte ani. La fel in mormintul El Kab este o inscripţie a guvernatorului Baba,care se crede cǎ insuşi faraonul Apepi III85, domnitorul din timpul lui Iosif, a poruncit sǎ fie scrisǎ:"Am adunat griu, ca prieten al Dumnezeului secerişului, dupǎ ce fusesem foarte bǎgǎtor de seamǎ latimpul semǎnatului. Şi acum in timpul foametei, care dureazǎ de mai mulţi ani, eu impǎrţesc griu prinoraş, fiecǎrui lovit de foamete."86

Bingsch87 susţine cǎ este vorba de foametea pomenitǎ in Geneza. La fel crede şi profesorul Kittel88. Iarin 1947, mai multe reviste anunţau o nouǎ descoperire arheologicǎ in Egipt. S-a gǎsit un templu pe a82 Aparent, explicarea visurilor este un instrument foarte puternic aflat in mana evreilor, care l-au folosit nu odatǎ ca sǎ-şi exercite voinţa (conform bibliei). Ţinand cont cǎ in urma tǎlmǎcirii visului lui Belşaţar, Daniel afost şi ele avansat iar, mai tarziu, evreii au scǎpat din robie - nu mǎ pot abţine sǎ nu remarc acest şablon inbiblie. Pe baza acestui şablon, o mare parte a ocultismului se trage din invǎţǎtura secretǎ a unei pǎrţi dinBiblie, numitǎ Cabala (cabala conţine multe cǎrţi şi informaţii necuprinse in biblie - de fapt, cabala estedestinatǎ clasei conducǎtoare iar biblia celei conduse).83 Acest papirus nu este identificat, deşi dovezile circumstanţiale sunt indicate cu cea mai mare precizie: veziidentificǎrile tǎbliţelor sumeriene, ceva mai devreme.84 In decursul sǎpǎturilor efectuate in iarna anului 1824, la Sakkara, a fost descoperitǎ o mumie care aveafiecare parte a corpului infǎşuratǎ in aur masiv, iar fiecare deget era invelit separat şi inscripţionat cuhieroglife. Un cǎrǎbuş de aur era la capǎtul unui lanţ gros de aur purtat la gat, inelul cu pecetea pe un deget,la fel şi cateva brǎţǎri de aur. Se presupune cǎ acesta era Iosif. Hieroglifele ar fi spus: "Şi a murit Iosif de osută zece ani. L-au imbălsămat şi l-au pus intr-un sicriu, in pămantul Egiptului.", care, de altfel este un citatabsolut corect din Facerea 50:26. Se spune cǎ aurul a revenit lucrǎtorilor (greu de crezut) dar o parte din

armura de aur, brǎţǎrile, lanţul cu scarabeul şi inelul au fost recuperate, primele fiind expuse in muzeul dinLeyden, iar inelul intrand in posesia lordului de Ashburnham. Istoria spune mai departe cǎ vasul caretransporta inelul de la Alexandria la Smyrna a fost atacat de piraţii greci care au vandut marfa in insula Syra,inelul a fost cumpǎrat de un neguţǎtor grec care l-a vandut in Istanbul, de unde a ajuns la Londra şi, ca unmiracol, iar in mainile aceluiaşi conte de Ashburnham. Inelul a fost datat ca fiind din vremea lui Tutmes132 alIII-lea (Men-khe-pera - cand se pare cǎ a trǎit Iosif). Prea romanţios ca sǎ fie adevǎrat (aduce dacǎ vreţi cupoveştile ţesute in jurul miilor de relicve sfante aduse cu ocazia cruciadelor). Mumia a fost identificatǎ ulteriorcu Djehuty, un general celebru sub Tutmes al III-lea (şi ale cǎrui fapte e posibil sǎ fi generat legendele lui AliBaba şi cei 40 de hoţi). Şi nu trebuie uitat cǎ mai existǎ cel puţin doi "egipteni" de rasǎ strǎinǎ, care au fostidentificaţi cu succes cu Iosef: Yuya (socrul lui Amenhotep al III-lea), al cǎrui mormant a fost excavat abia in1905, sau Sebek-khu (care a trǎit in vremea lui Sesostris al III-lea). Un al patrulea, semilegendarul preotOsarseph, a fost cand identificat cu Moise cand cu Iosif (faptul cǎ Osarseph a fost un dizident şi a fost exilatde Amenhotep I impreunǎ cu o colonie de leproşi pe care-i avea in ingrijire a determinat o serioasǎ campaniede combatere a ideii cǎ ar fi putut fi Moise - ar fi insemnat cǎ evreii erau neam de leproşi - deşi chiar Tacit47

povesteşte acest lucru in Historia 5.2-5). Avem deci 4 Iosifi, care o fi oare?85 Pepi III a fost al 7-lea faraon al dinastiei hicsose (XVI).Apropo, cand a trǎit Iosif? Ne-ar ajuta sǎ datǎm aceşti regi hicsoşi, pentru cǎ ei se gǎsesc doar pe Papirusulde la Torino, unde sunt trecuţi fǎrǎ date de domnie.86 Aş vrea sǎ vǎd şi eu incripţiile respective. Unde sunt?87 Bingsch de negǎsit. Dar acest nume neobişnuit mi-a permis sa descopǎr care situri de de internet lanseazǎastfel de teorii - surprize, surprize - textul materialului original literǎ cu literǎ se gǎseşte in mai multe locuri,unde ii este giratǎ credibilitatea ca unui adevǎrat manual de istorie.Pentru Brugsch, vezi nota 174. Bingsch nu poate fi in nici un fel confundat auditiv cu Brugsch, in schimbpoate fi extrem de uşor confundat in scrisul de manǎ (vezi Prefaţa).88 Posibil sǎ fie vorba despre Rudolf Kittel (28.3.1853 - 20.10.1929) care a fost un exeget biblic şi care adevenit profesor de Vechiul testament. Opere literare: Biblia Hebraica (1909) - opera sa de cǎpǎtai, DieAlttestamentliche Wissenschaft in ihren wichtigsten Ergebnissen mit Berucksichtigung des23cǎrui lespezi erau menţionaţi cei şapte ani de foamete din Egipt şi se spune

cǎ s-a datorat lipsei deinundaţii a Nilului89.Biblia spune cǎ Iosif şi-a adus fraţii cu familiile şi pe bǎtrinul Iacov in Egipt, aşezindu-i in ţinutulGoşen. Denumirea semiticǎ a unor oraşe din Egipt ca: Sucot, Baal-Tefon, Migdol, Zilu, confirmǎaceastǎ aşezare. Un papirus, cam fragmentat, are inscris un raport al grǎnicerilor de prin anul 121090,care au permis unor semiţi sǎ treacǎ frontiera in Egipt. El spune: "Am permis tranzitul unor beduini dinEdom prin fortǎreaţa Merneptah... in Teku spre lacurile de la Pitom din Merneptah... ca sǎ-şi susţinǎviaţa lor şi a turmelor in domeniul lui Faraon, bunul soare al oricǎrei ţǎri...". Ceva care ilustreazǎ acelaşadevǎr este o sculpturǎ pe mormintul lui Khnumhotep91 la Beni Hasan92. Acesta a fost un dregǎtor subSenworset al II-lea93. Scena reprezintǎ un grup de imigranţi semiţi coborind in Egipt, sub conducerea"Şeicului ţinuturilor de sus, Ibse." Atit numele cit şi feţele ii aratǎ ca semiţi94.In Geneza 50:2 citim cǎ la moartea lui Iacov, Iosif a poruncit doctorilor lui sǎ imbǎlsǎmeze pe tatǎl sau.Arheologia adevereşte cǎ lucrul acesta se practica in Egipt.Toate aceste date arheologice mǎrturisesc cǎ istoria lui Iosif este realǎ, deci Biblia e adevǎratǎ95.Totuşi unora le vine greu sǎ o creadǎ. Mai ales ridicarea in rang a lui Iosif şi aşezarea evreilor in ţinutulGoşen, cea mai mǎnoasǎ regiune din Egipt, le pare absurdǎ. Dar trebuie ţinut cont de realitatea istoricǎ.Egiptul in aceasta perioadǎ era condus de dinastia hicsoşilor, a regilor pǎstori. Ei nu erau de rasǎ hamitǎca egiptenii, ci erau semiţi, care au pus mina pe tronul Egiptului. Cei şase monarhi care au condus peReligionsunterrichts (1910), Die Alttestamentliche Wissenschaft in ihren wichtigsten Ergebnissen dargestellt(1917), Die Religion des Volkes Israel (1921), Geschichte des Volkes Israel (1923), Gestalten und Gedankenin Israel (1925). Kittel inseamnǎ un fel de mantie de ceremonie, in ebraicǎ. Şi fiul sǎu, Gerhardt, a devenit unteolog cunoscut, de rit protestant.89 Unde se gǎseşte acest templu şi cum se numeşte el?

90 Probabil ien. Dar data ne pune in incurcǎturǎ mare, mare. Dacǎ exodul a avut loc prin ca. 1450 ien, nu puteafi vorba de evreii lui Iosif, dacǎ a avut loc prin ca. 1200 ien, cand au lǎsat jale mare in urmǎ, deci ar fi fostvanaţi cu cruzime, in nici un caz nu s-ar fi reintors inapoi.91 Khnumhotep are mormantul la Sakkhara (Saqqara). Impreunǎ cu Niankhkhnum, a primit funcţia deManichiurist-şef al palatului, in vremea faraonului Niussere din dinastia V, ca. 2400 ien. Aceştia doi suntconsideraţi primii homosexuali din istoria scrisǎ a omenirii (o altǎ ipotezǎ presupune insǎ cǎ cei doi au fostfraţi nedespǎrţiţi, posibil chiar gemeni). Mormantul lor a fost descoperit in 1964 de egiptologul AhmedMoussa.92 Beni Hasan (Bani Hasan sau Beni-Hassan, حسن بني ) este un sat, care pe vremea Regatului intermediar eraun centru de cult al lui Pakhet (Artemis). Aici existǎ 39 de morminte ale unor şefi locali (un fel de boierimedievali, care stǎpaneau pǎmantul şi cu care faraonul era ori in relaţii bune, ori se lupta cu ei, funcţie deinterese) care sunt excelent lucrate şi prezintǎ printre altele scene cu sosirea de numeroşi asiatici in regiune.93 Sau Senusret al II-lea sau Sesostris II (deşi Sesotris este numele unui rege legendar) 1897 – 1878 ien.94 Semit nu inseamnǎ obligatoriu evreu, este o confuzie regretabilǎ in care cad mulţi, in special datoritǎ politiciiagresive a Israelului şi diasporei lui. Semiţi sunt şi arabii, de exemplu, pentru cǎ şi ei provin din Sem.95 Una dintre principalele obiecţii legate de toatǎ perioada egipteanǎ este urmǎtorul lucru: rareori in biblie estepomenit numele vreunui faraon (vezi nota 144), care nu se numea simplu faraon ci avea un nume (unul denaştere, şi unul de tron - de exemplu Amenhotep al IV-lea era şi Echnaton/Akenaton54). Cu acest numefaraonul semna decrete, impodobea clǎdiri etc. Ceea ce ne conduce la o singurǎ explicaţie: istoria egipteanǎa fost probabil umflatǎ in scop propagandistic in perioada post-babilonianǎ, dar mai ales in perioadatraducerii sale in greacǎ la Alexandria, cand nimeni nu mai putea descifra hieroglifele (scrierea hieroglificǎ adispǎrut din istorie odatǎ cu cucerirea Egiptului de cǎtre Ptolemeu, un general sub comanda lui Alexandru celMare, iar limba vorbitǎ a dispǎrut şi ea dupǎ cucerirea romanǎ, sub Octavian) şi deci era dificil de scris"istoria" fǎrǎ a avea datele la indemanǎ - spre deosebire de perioada babilonianǎ cand numele regilor au fostscrise in timpul domniei lor (sau mǎcar la 50-200 de ani de la existenţa lor) iar scrisul era incǎ citibil.24rind Egiptul au purtat nume egiptene. Conform analelor egiptene, ei au venit

din rǎsǎrit sub Salatis96,primul lor rege, şi au cucerit Memfisul, supunind Egiptul. Singura dare de seamǎ detailatǎ despre ei,este un pasaj dat de Iosif Flaviu4529 dintr-o lucrare a lui Maneto143, scriitor antic, lucrare pierdutǎ azi.Ei vorbeau limba semitǎ97, ca şi evreii, aveau fizionomia feţei ca ei şi se ocupau cu creşterea oilor. Dinaceasta cauzǎ, egiptenii urau pǎstorii (Geneza 46:34). Numai cine nu cunoaşte istoria se poticneşte.Biblia este adevǎratǎ.6. Hurianii sau horiţiiBiblia vorbeşte despre horiţi. Prima pomenire a acestui popor o gǎsim in Geneza 14:6, unde ni se spunecǎ au fost bǎtuţi de Chedorlaomer şi impǎraţii aliaţi cu el. Dupǎ Geneza 36:20 şi mai ales dupǎ 1Cronici 1:38, la simpla privire, ar pǎrea cǎ horiţii se trag din Esau, dar ei au fost vechii locuitori aiSeirului unde s-a aşezat Esau, iar mai tirziu, urmaşii lui au izgonit pe horiţi (Deuteronom 2:12,22).Citeva mii de ani nu s-a ştiut nimic despre acest popor. Istoria nu vorbea nimic despre ei. Mulţi au risde Biblie şi spuneau cǎ vorbeşte de popoare care n-au existat, de hetiţi, de horiţi.In secolul nostru, arheologia a confirmat şi acest adevǎr al Bibliei. Intre anii 1925-1931, ŞcoalaAmericanǎ de Cercetǎri Orientale din Bagdad, impreunǎ cu Universitatea Harvard au fǎcut sǎpǎturiintr-un deal la Yoghlan Tepe, vreo 150 mile nord de Bagdad. Aici au dat peste cetatea Nuzi, care a fostlocuitǎ de vechii horiţi sau huriani. Inainte de horiţi, cetatea se numea Gasur şi a fost locuitǎ desubariani. Aici au fost descoperite mii de texte scrise pe tǎbliţe cu scriere cuneiformǎ. Tǎbliţele de laNuzi ne aratǎ cǎ horiţii nu erau semiţi. Ei apar la orizontul istoriei cam pe la anul 2400 in.Cr. Dinregiunea de sud a Caucazului, ei au migrat in pǎrţile de nord-est a Mesopotamiei.Alte tǎbliţe cu texte horite au fost dezgropate la Arrapka, modernul Kirkuk, la vreo nouǎ mile la est.

Toate aceste tǎbliţe nu numai cǎ aratǎ existenţa poporului hurian, dar aruncǎ o luminǎ deosebitǎ asupravieţii patriarhale descrisǎ in Geneza. Ele vorbesc despre posibilitatea de a face pe un sclav moştenitorulaverii, cum zicea Avram despre Eliezer; arata cǎ in contractul de cǎsǎtorie pe lingǎ mireasǎ se dǎdea şio sclavǎ, cum a dat Laban (Geneza 29:24,29); precizeazǎ posibilitatea vinderii dreptului de intii nǎscut,cum fǎcuse Esau98; explicǎ cǎ necunoscuţii "terafimi"99 erau un fel de zeitǎţi mici ale familiei, demǎrimea bibelourilor de azi; stabilesc cǎ soţia avea dreptul de sorǎ şi cǎ in anumite imprejurǎri eranumitǎ aşa, cum spusese Avram despre Sara. Documentele de la Nuzi sunt de o deosebitǎ valoarepentru confirmarea adevǎrului biblic.7. Scrisorile de la Mari şi amoriţiiUn alt popor necunoscut de care vorbea Biblia au fost amoriţii. Sǎpǎturile fǎcute de Andre Parrot100 subauspiciile Muzeului Luvru incepute in 1933, intrerupte din cauza rǎzboiului şi continuate intre 1951-96 Salitis a fost primul rege de neam hicsos. El a intemeiat dinastia a XV-a. Datele de guvernare suntnecunoscute, se presupune cǎ ar fi domnit ca. 20 ani in preajma anului 1648 ien.97 Nu existǎ limba semitǎ. O analogie la limba semitǎ ar fi limba romanicǎ (franceza + spaniola + italiana +romana).98 Acest capitol din biblie este unul din cele mai morale invǎţǎturi biblice; astǎzi cine ar proceda la fel decreştineşte ar infunda puşcǎria in orice ţarǎ din lume.99 Terafimii erau "spirite" şi erau reprezentaţi sub forma unor mici statuete. Existǎ in folclorul de tip semit(probabil de aici derivand celebrii gini, cum era cel din lampa fermecatǎ), deci nu aparţin horiţilor.100 Andre Parrot (15.2.1901 - 24.8.1980), pastor reformat şi arheolog francez, specialist in civilizaţiimesopotamiene. Cu realizǎri deosebite la Mari şi Lagash.251956, la cetatea Mari, modernul Tell-el-Hariri, pe Eufrat, au scos la luminǎ temple, statui, palatul regalcu 300 de camere precum şi biblioteca regalǎ compusǎ din vreo douǎzeci mii de tǎbliţe. Ele suntscrisori ale impǎraţilor, corespondenţa diplomaticǎ şi cronici.

Documentele sunt scrise in vechiul dialect babilonean.Palatul regal de la Mari, contemporan cu prima dinastie a Babilonului, a fost de o mǎrime impunǎtoare.Sala tronului cu specimene de picturǎ rarǎ, apartamentele impǎratului, birourile administrative, şcoalascribilor, toate sunt o minunǎţie. E considerat cel mai bine pǎstrat dintre toate palatele din Orientulmijlociu. Palatul a fost clǎdit de amoriţi.Descoperirea arheologicǎ de la Mari, are o deosebitǎ valoare pentru cercetǎtorul Bibliei. Denumirea"Habiru" (evreul) pe care o avem in Biblie in legǎturǎ cu Avram (Geneza 14:13), se intilneşte frecventin scrisorile de la Mari.Numele lui Nahor (Geneza 24:10) e menţionat mai de multe ori in aceste scrisori. El era bine cunoscutimpǎratului101. Documentele precizeazǎ cǎ impǎratul Samsi-Adad I al Asiriei, 1748-1716 in.Cr. eracontemporan cu impǎratul Hamurabi102 al Marelui Babilon, al cǎrui cod de legi s-a descoperit la Susain 1901103. Datoritǎ acestor scrisori s-a stabilit cǎ Hamurabi e Amrafel din Geneza 14:1, rezolvindu-seastfel o veche enigmǎ104. Descoperirea de la Mari dǎ multǎ luminǎ asupra vieţii din perioada patriarhalǎşi asupra istoriei amoriţilor. Astfel acest popor mare105 de care vorbeşte Biblia, este confirmat dearheologie.8. Textele feniciene de la UgaritO altǎ descoperire importantǎ s-a fǎcut la Ugarit, modernul Ras Samra, din Fenicia de altǎ datǎ. Cetateaa fost necunoscutǎ pinǎ in 1928, cind un ţǎran arindu-şi holda, a scos cu plugul la suprafaţǎ anumiteantichitǎţi, la Minet el-Beida. Anul urmǎtor, la 2 apr.1929, aici au inceput excavaţiile sub conducerealui Claude F. Schaffer106. Dupǎ o lunǎ s-au mutat la Ras, Samra107 şi la 20 mai au fost dezgropateprimele tǎbliţe. Sǎpǎturile au continuat intre 1929 şi 1937. Intre douǎ mari temple, unul dedicat lui Baalşi altul lui Dagon, s-a descoperit o bibliotecǎ cu sute de tǎbliţe cu texte religioase feniciene. Ele aratǎ o

mare asemǎnare intre stilul şi vocabularul fenician şi cel evreesc108.101 Probabil un fel de Gheorghe, pentru cǎ şi in biblie, in pasajele menţionate, mai existǎ un Nahor, fiul lui Nahor.Ne intoarcem la povestea cu fata lui Faraon?!102 Hammurabi (ˤAmmurāpi sau Khammurabi, ca. 1810 – 1750 ien, rege din 1792 ien). A cucerit Sumerul şiAkkadia, fiind primul impǎrat babilonian. Cunoscut mai ales pentru codul sǎu de legi (monument public -oricine putea avea acces la ele), ce conţinea 282 de legi (nu toate ni s-au pǎstrat). Acest cod ne prezintǎpentru prima datǎ ideea revoluţionarǎ cǎ cineva numai atunci era vinovat cand era dovedit cu probe, nunumai cu vorbe.103 Şi care dateazǎ de pe la 1750 ien, cu cel puţin 250 de ani inainte ca Moise sǎ fi copiat, pardon, primit un setde legi, suficient de asemǎnǎtor cu acesta.104 Dupǎ anii 1970, nici un cercetǎtor serios nu a mai considerat cǎ Hammurabi102 este acelaşi cu Amraphel, dinmotive legate chiar de biblie: descrierea faptelor nu se mai potriveşte deloc cu noile informaţii obţinute tot dinacele tǎbliţe. Se presupune acum cǎ ar fi vorba despre Nimrod.105 Popor intr-adevǎr mare, mai mult la stat decat la sfat, aşa cum reiese din cartea lui Amos 2:9. Palateleatribuite amoriţilor trebuie sǎ fi fost uriaşe, pentru cǎ un amorit avea in medie inǎlţimea unui cedru (40-50m).106 Claude Frederic-Armand Schaeffer (1898-1982), descoperitorul cetǎţii Ugarit. Pe vremea aceea, Schaffern-avea nici cea mai micǎ pregǎtire de teren, fiind doar curator la muzeul din Strassburg.107 Ras-Samra, numele unei localitǎţi.108 Conform BBC, se pare cǎ ADN-ul canaaniţilor era aproape identic cu cel al evreilor, atat de asemǎnǎtor incatunii cercetǎtori considerǎ pe canaaniţi ca fiind tot evrei. Numai cǎ apare o micǎ problemǎ: cucerirea26Textele de la Ugarit aratǎ imoralitatea in cultul şi viaţa canaaniţilor. Criticii Bibliei spuneau cǎ nu eadevǎratǎ afirmaţia, cǎ din cauza pǎcǎtoşeniei mari, popoarele canaanite au fost date spre nimicire.Nelegiuirea amoriţilor care nu şi-a atins virful pe vremea lui Avraam, arheologia aratǎ cǎ a ajuns laculme spre, sfirşitul perioadei patriarhale. Documentele acestea mǎrturisesc cǎ Biblia este adevǎratǎ,deci Dumnezeu este drept in judecǎţile Sale109.Canaanului şi transformarea lui in Ţara fǎgǎduitǎ. Fenicienii şi ei sunt consideraţi identici canaaniţilor.Şi, de altfel, evreii au fost cei care au imprumutat atat limba cat şi scrisul

de la vecinii lor, canaaniţii.109 Judecata lui Dumnezeu era dreaptǎ in biblie numai cand slujea intereselor clasei conducǎtoare ale evreimii,in general preoţii. Citiţi biblia cu Codul penal şi civil alǎturi, veţi avea mari surprize. Vedeţi 4 Regi 2:23-24.27B. PERIOADA EXODULUIMultǎ vreme criticii Bibliei au spus cǎ aceastǎ parte a Bibliei e prea subiectivǎ. Fiind scrisǎ de Moise110,cartea Exodul cautǎ sǎ defǎimeze pe egipteni, dar cǎ robia nu a fost aşa asprǎ. Spre a face mai izbitoaredezrobirea lor, Moise a cǎutat sǎ dea fondului o culoare mai intunecatǎ decit era in realitate.Faţǎ de aşa afirmaţii nu aveai cu ce te apǎra. Nici o altǎ scriere nu vorbea nimic despre Israel in Egipt,iar toate semnele vǎzute pe unele monumente de acolo, erau nepricepute de egipteni şi cu atit mai puţinle pricepeau europenii.Trebuie sǎ ştiţi cǎ Egiptul a fost un mare tezaur de documente arheologice.Aici sunt ruinele marelui templu de la Karnak, templele şi palatele de la Medina, Luxor, Teba, Memfis,On, cetatea soarelui, Nof, Dendrah, Abu-Simbel. In Egipt au fost marile grinare de la Pitom şi Ramses,marile piramide cu camerile lor tainice, obeliscurile şi sfincşii, mormintele cu inscripţii şi labirintul;aici se gǎseau tǎbliţe scrise şi papirusuri. Dar toate erau mute. Nimeni nu putea descifra cele scrise.Vechii preoţi şi scribii egipteni au murit şi au dus cu ei in groapǎ taina acestui scris111. Scriereahieroglifǎ era scrierea ideograficǎ sacrǎ şi oarecum oficialǎ a vechilor egipteni. Ea este compusǎ dinfiguri desenate. Propriu zis nu se scria, ci se desena. Prin mileniul al treilea a apǎrut scrierea hieraicǎ.Ea folosea semne care semǎnau pentru citva cu figura. Era un fel de simplificare a hieroglifelor. Ea afost folositǎ mai ales in documentele comerciale. Scrierea demoticǎ a apǎrut prin secolul al VIII-leain.Cr. Ea este mult mai simplificatǎ şi se scria cursiv, dar aproape cǎ nu mai seamǎnǎ cu hieroglifa.Toate aceste trei feluri au incetat prin secolul al V-lea d.Cr. In 1798, Napoleon

Bonaparte, in dorinţa denoi cuceriri, a pornit spre Egipt.Deşi acea campanie s-a incheiat cu un eşec militar, pentru arheologie ea a adus o biruinţǎ deosebitǎ.In 1799, inginerul Bonssard in timp ce fǎcea nişte sǎpǎturi la gurile Nilului, aproape de Rosetta, a datpeste o piatrǎ curioasǎ. Ziarul "Courier de l’Egypte" din 15 sept.1799, anunţa aceastǎ descoperire: "Incursul lucrǎrilor de fortificare pe care cetǎţeanul d’Hautpoul112, comandant de batalion de pionier, le-aintreprins pe actualul Fort Julien... s-a gǎsit sub dǎrimǎturi o piatrǎ de granit negru, foarte dur, cu ogranulaţie extrem de finǎ... Una din feţe este lustruitǎ şi poartǎ trei inscripţii, separate net unele dealtele prin cite un rind gol.""Prima, cea de sus, este scrisǎ in hieroglifǎ. Ea cuprinde 14 rinduri, dar o parte din inscripţie lipseşte,un colţ al pietrei fiind rupt. A doua, cea de la mijloc, se crede cǎ este scrisǎ in sirianǎ, aceasta numǎrǎ32 de rinduri. A treia, ultima, este greceascǎ. Ea constǎ din 54 de rinduri, sǎpate foarte clar, care s-aupǎstrat, ca şi celelalte de deasupra, extrem de bine.110 Nici o carte (sau sul) nu a fost scrisǎ de autorul creditat de biblie. Fiecare carte a fost scrisǎ la mai bine de200-500 de ani dupǎ moartea presupusului autor. Excepţie fac unele cǎrţi ale profeţilor mai puţin importanţi,dar care au servit la indoctrinarea ca masǎ a evreilor.111 Nu din cauzǎ cǎ au murit au dus cu ei taina, ci pentru cǎ Egiptul a cǎzut, in cele din urmǎ, sub stǎpanireagreco-macedoneanǎ (ceea ce a insemnat o diminuare a ritualurilor) şi, mai apoi, sub cea romanǎ (ceea ce afost fatal, atat scrisului cat şi religiei). Panǎ şi limba a dispǎrut, unii cercetǎtori considerǎ limba coptǎ ca fiind,dacǎ nu chiar limba anticǎ, mǎcar foarte asemǎnǎtoare.112 Familia D'Hautpoul este relativ cunoscutǎ azi, pentru implicarea familiei sale in misterul de la Rennes leChateau şi Prioria din Sion.Aparent piatra a fost gǎsitǎ pe data de 15.7.1799 de cǎtre inginerul francez cu grad de cǎpitan Pierre-Francois Bouchard, pe cand reconstruia Fortul Julien (Rosetta (azi Raschid) era portul acestui Fort Julien).28"Generalul Menon113 a pus sǎ se traducǎ in parte inscripţia greceascǎ... ea

oferǎ cheia descifrǎriihieroglifelor..."Descifrarea lor insǎ nu s-a fǎcut pinǎ in 1822, cind Francois Champolion114 a reuşit sǎ gǎseascǎ tainaacestui scris. Piatra din Rozeta cu inscripţiile respective a fost ridicatǎ de preoţii egipteni adunaţi laMemfis in anul 195 in.Cr., in care il lǎudau pe Ptolemeu Filopater115, care pusese in funcţie canaleleEgiptului. Fǎceau aceasta cǎci le iertase anumite dǎri cultice.De la data descifrǎrii hieroglifelor, Egiptul a inceput sǎ-şi aducǎ tributul sǎu Bibliei. Documentele saleau cǎpǎtat grai şi au inceput sǎ mǎrturiseascǎ cǎ Biblia este adevǎratǎ.Secolul al XIX-lea a fost un secol de mari descoperiri in ale arheologiei.Cetǎţi, care pinǎ atunci au zǎcut veacuri de-a rindul sub nisipul vremii, au fost scoase la luminǎ. Şicioburile pǎmintului s-au ridicat sǎ astupe gura criticilor rǎuvoitori.Au fost gǎsite scrieri pe granit, scrieri pe alabastru, pe lemn, pe argilǎ, pe papirus. S-au descoperitinscripţii pe pereţii templelor, pe ale palatelor dezgropate, pe monumente, pe statui, pe lespezi, pesuluri, pe cilindrii şi chiar pe cǎrǎmizile din ziduri. In mod direct sau indirect, ele atestǎ adevǎrulBibliei116.1. Asuprirea in EgiptIn Exodul 1:8 citim: "Peste Egipt s-a ridicat un nou impǎrat, care nu cunoscuse pe Iosif," iar in v.11 "Şiau pus peste ei isprǎvnicei ca sǎ-i asupreascǎ prin munci grele."Impǎrǎţii hicsoşi au stǎpinit Egiptul intre secolele XVIII şi XVI117. Ei au dat douǎ dinastii: pe a XV-a şia XVI-a. Ei au avut capitala la Avaris. Egiptul de sus, inspre izvoarele Nilului, era condus de prinţiegipteni, care au fost tributari hicsoşilor. Ei aveau capitala la Teba. Unul dintre aceştia, Kamose118 s-arǎsculat impotriva lui Apopi al III-lea119 şi a cucerit Egiptul, lǎsindu-i doar capitala Avaris.113 Generalul se numea de Menou, probabil este vorba despre Jacques-Francois de Menou, baron deBoussay (3.9.1750 - 13.8.1810), care a fost un general francez sub comanda lui Napoleon. In 1798, Jacquestrece la islamism, primind numele de Abdullah Jacques-Francois de

Boussay, baron de Menou şi s-acǎsǎtorit cu o egipteancǎ cu origini de la Mahomed.114 Jean-Francois Champollion (23.12.1790 – 4.3.1832), orientalist (azi considerat Pǎrintele egiptologiei,pentru cǎ a tradus stela de la Rosetta). Ca arheolog a fost un dezastru: in 1828, Champollion a "reuşit"performanţa de a distruge mormantul KV17 (a lui Seti I) pentru a-i lua frizele. Acestea se gǎsesc la Florenţaşi Luvru. Asta indicǎ modul in care se fǎcea arheologie in acele timpuri.115 Ptolemeu IV Philopator (Πτολεμαίος Φιλοπάτωρ, domnie 221-204 ien). Domnia sa, dominatǎ de vicii şiexcese, a dus la ruperea, din nou, a Egiptului in Regatul de Sus şi cel de Jos. A inchinat un templu lui Homer(?!) şi a compus o tragedie pe stil antic. S-a insurat cu sora sa, Arsinoe III, deşi a avut şi o amantǎ oficialǎ,Agathoclea, sora lui Agathocles. A fost personaj principal in 3 cǎrţi ale Maccabeilor.116 Din pǎcate, toate acestea sunt numai dovezi circumstanţiale, in special bazate pe intrepretǎri ale unor pasajedin Bibliei, deseori luate disparat pentru a nu se observa contextul in care erau plasate.117 ien.118 Kamose (presupus 1554 - 1549 ien) a fost ultimul rege al dinastiei XVII tebane. A fost fratele lui Ahmose I120,fondatorul dinastiei XVIII. A domnit intre 3 şi 5 ani. Se presupune cǎ dinastia XVII a fost mai mult o suitǎ deguvernatori decat de regi sau faraoni. Kamose, contra consiliului sǎu, care incheiase de generaţii acorduribilaterale cu hicsoşii, inclusiv dreptul de pǎstorit in delta Nilului, s-a pregǎtit de rǎzboi. L-a atacat peAwoserre Apepi119 şi l-a invins, apoi a atacat regatul nubian (Kush) şi l-a invins. In Haggada (un alt fel debiblie, compilatǎ nu mai devreme de 150 ien), Apepi I este faraonul care l-a cunoscut pe faraonul care a vrut29Urmaşul lui Kamose, Ahmose I120, intemeietorul dinastiei a XVIII i-a izgonit pe hicsoşi din Egipt.Aceastǎ dinastie era hamitǎ şi ura pe semiţi. Ea avea ca moto: "Egiptul pentru egipteni." Duşmǎniaimpotriva hicsoşilor s-a rǎsfrint asupra evreilor care au primit favoruri de la hicsoşi şi asupra tuturorstrǎinilor.Cǎ in Egipt s-a ajuns la grea suferinţǎ sub noua dinastie, se constatǎ dintr-o descriere a lui Eber121. Elspune122:"Sub un sicomor stufos, un vinzǎtor de ale mincǎrii, de bǎuturi spirtoase şi de afide pentru rǎcorirea

apei, şi-a aşezat masa sa şi alǎturea cu ea o ceatǎ de barcagii şi vizitii, rǎcneau şi se ciorovǎiau pentruceva. Marinarii stǎteau lungiţi pe bordul vapoarelor şi pe maluri la umbra palmierilor. Alţii, sub razeledogoritoare ale soarelui, de care se apǎrau acoperindu-şi faţa cu o parte de pinzǎturǎ, care le slujeadrept hainǎ. Pe alǎturea treceau arestaţii şi sclavii, arşi de soare, negrii, incovoiaţi sub sarcinile grele pecare trebuiau sǎ le ducǎ la destinaţie: in temple pentru jertfe sau la negustorii de diferite mǎrfuri.Pietrarii cǎrau bucaţi de piatrǎ aduse din pietrǎriile Kenu sau Suan, dirijindu-le pe taluzi de lemn sprelocul unde urma sǎ se construiascǎ un nou templu sau un nou palat.Lucrǎtorii udau cu apa tǎlpigile, ca sǎ nu se aprindǎ prin frecare sub greul pietroaielor. Toţi aceştilucrǎtori erau minaţi cu cravaşa de cǎtre isprǎvnicei şi cintau cintecele lor de munca grea. Dar glasul lorsuna a apǎsare şi rǎguşit. Abia in timpul repausului, cind se strinseserǎ cu toţii, se mai insufleţirǎ puţin.Roiuri dese de muşte ciineşti, urmǎreau aceste grupe suferinde de muncitori, care, cu o rǎbdare apaticǎşi apǎsǎtoare, suportau atit inţepǎturile muştelor cit şi loviturile supraveghetorilor"123.In Biblie se spune cǎ evreii au fost supuşi la munci grele de facerea cǎrǎmizilor şi cǎ aveau o anumitǎnormǎ pe care trebuiau sǎ o indeplineascǎ.Arheologia confirmǎ aceasta. Pe un alt document denumit "Papirus Anastasius"124 se spune aşa:sǎ se insoare cu Sara. Mumia lui a fost menţionatǎ in papirusul Abbott (care investiga furturile din mormintein perioada lui Ramses IX, ca. 400 de ani mai tarziu), descoperitǎ in 1857 şi mutatǎ cu molozul intr-un colţuitat de lume şi timp, pentru a fi redescoperitǎ 50 de ani mai tarziu, complet degradatǎ. Sicriul regal a fostdescoperit de Francois Mariette şi Heinrich Brugsch174.119 Este vorba despre Pepi I (Apepi I sau Apophis). Nu prea se ştiu multe despre el, uneori fiind confundat şi cuPepi II (nu se ştie dacǎ au fost 2 Pepi sau unul singur).120 Ahmose I (Amosis I, presuspus 1550 – 1525 ien), fondatorul dinastiei XVIII. Ahmose I a preluat tronul lamoartea fratelui sǎu, Kamose118, domnind sub numele de Neb-pehty-re. A reuşit eliminarea completǎ a

hicsoşilor din Egipt (Khamudi a fost ultimul rege hicsos), precum şi realipirea Canaanului şi Nubiei. A readusEgiptul la faima de odinioarǎ. A fost ultimul faraon nativ care şi-a mai construit o piramidǎ. Ca şi pǎrinţii sǎi,Ahmose I s-a insurat cu surori de-ale sale, aşa cerand tradiţia reginelor. A fost succedat de Amenhotep I(vezi identificarea cu Moise la nota 84). A cucerit Siria, ajungand panǎ la Eufrat. In timpul domniei sale s-adezvoltat in Egipt tehnica sticlei.121 Eber este şi un nume generic dat evreilor, similar celui de Habiru. Egiptenii numeau pe evrei Apiru. Cuvantuldefineşte noţiunea de nomad (persoane fǎrǎ cetǎţenie şi fǎrǎ statut social). Este semnificativ cǎ rǎdǎcinatuturor acestor cuvinte este un cuvant sumerian, preluat apoi in akkadianǎ, şi care insemna efectiv talhari ladrumul mare.Un autor antic cu acest nume nu existǎ. Existǎ in schimb un personaj biblic (un strǎmoş de-al lui Avraam).Un papirus cu numele de Ebers existǎ, dar este asociat cu informaţii medicale (numit dupǎ cumpǎratorul sǎu,Georg Ebers (1.3.1837-7.8.1898) care l-a cumpǎrat in Teba in iarna 1872-1873).122 Piramidele şi casele erau ridicate de cǎtre oameni liberi, care erau obligaţi la aşa ceva prin lege (un fel deserviciu militar), nicidecum de sclavi.123 Dupǎ construcţie, textul pare a fi unul modern (adicǎ un fel de roman aşa-zis istoric), datand probabil dinperioada 1850-1950. Astǎzi se ştie cǎ piramidele şi templele şi toate construcţiile gigantice au fost ridicate decǎtre oameni liberi, nu de cǎtre sclavi.30"Doisprezece pietrari, afarǎ de oamenii care se ocupau cu facerea cǎrǎmizilor in oraşele lor, au fostaduşi aici sǎ lucreze la zidirea caselor. Sǎ facǎ fiecare din ei, numǎrul hotǎrit de cǎrǎmizi, in fiecare zi.Ei nu trebuiau sǎ slǎbeascǎ munca la casa nouǎ. Pentru aceasta, eu mǎ supun poruncii date mie destǎpinul meu."Se pare cǎ documentul aparţine unui ispravnic pus sǎ supravegheze124. Peste Israel supraveghiau nunumai ispravnicii egipteni, ci şi logofeţi evrei. Ca sǎ-i stǎpineascǎ mai bine, Faraon corupe pe uniidintre evrei şi ii numeşte logofeţi peste fraţii lor125. Ce dureros e sǎ vezi cum pentru bani, oameniidevin unelte impotriva fraţilor lor! Dupǎ ce nu li s-a mai dat paie pentru cǎrǎmizi şi astfel nu s-a putut

face norma stabilitǎ, logofeţii aceştia au ajuns sǎ fie bǎtuţi şi ei. Aşa citim in Exod 5:14-18: "Au bǎtutchiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprǎvniceii lui Faraon. "Pentru ce", li se zicea, "naţiisprǎvit ieri şi azi, ca mai inainte, numǎrul de cǎrǎmizi care vǎ fusese hotǎrit?" Munca de facereacǎrǎmizilor era grea126 şi neindeplinirea normei atrǎgea bǎtaia celui in cauzǎ şi uneori şi a logofǎtuluievreu, ca acesta sǎ fie mai fǎrǎ milǎ şi sǎ-i forţeze pe cei daţi in grija sa la muncǎ. Pe un monument dela Adel Curah127 se vede o scenǎ cu cǎrǎmidari la locul de muncǎ. Unii rup pǎmintul, alţii aduc apa,alţii frǎmintǎ, alţii pun in forme, iar alţii rǎstoarnǎ formele. Tabloul aratǎ şi doi isprǎvnicei. Unul cu ocravaşǎ in minǎ, aplicǎ lovituri pe spinarea goalǎ a unui cǎrǎmidar. In Egipt fiind cald, muncitorii nupurtau cǎmǎşi. Celǎlalt ispravnicel sau logofatul şade pe un pietroi, cu toiagul lui ameninţǎtor,impotriva oricui nu-şi face norma128.In Exod 1:13.14 ni se spune: "Atunci egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o asprǎ robie. Le-au facutviaţa amarǎ prin lucrǎri grele de lut şi cǎrǎmizi şi prin tot felul de lucrǎri de pe cimp; şi in toate muncileacestea pe care-i sileau sǎ le facǎ, erau fǎrǎ nici un pic de milǎ."129 Biblia vorbeşte despre aceste munciforţate, iar documentele arheologiei confirmǎ ca ele existau şi aratǎ cǎ se purtau fǎrǎ milǎ.Un tablou din Benhatan aratǎ o altǎ scenǎ de pedepsire. Un muncitor, care nu lucrase cum trebuia şi cittrebuia, e intins cu faţa la pǎmint, alţi doi il ţin de mini şi unul de picioare, iar isprǎvnicelul ii brǎzdeazǎspatele cu lovituri130.Se pare cǎ cel care a asuprit mai crunt pe Israel a fost faraonul Ramses al II-lea131.124 De negǎsit sub acest nume. Existǎ totuşi un papirus, numit Papirusul Anastasi I (British Museum ESA10247), care era un papirus satiric, folosit aparent pentru antrenarea scribilor. Unul dintre ei, Hori, scrieceluilalt, Amenemope, intr-un astfel de stil incat sǎ ironizeze munca acestuia din urmǎ. Ambii scribi suntconsideraţi scribi militari. Citatul este oarecum fals, cel adevǎrat este in

capitolul XII.Este vorba despre o problemǎ de matematicǎ, care n-a putut fi rezolvatǎ corect de Amenemope.In afarǎ de acest papirus, mai existǎ incǎ 8 cu acelaşi nume care trateazǎ insǎ alte subiecte (imnuri deslavǎ). Papirusurile işi au denumirea de la un neguţǎtor armean de antichitǎţi cu acest nume.125 Aşa s-au petrecut lucrurile in mai toatǎ istoria lor, de la inceputuri (Egipt, Babilon), mai nouǎ (Noul testamenta apǎrut in urma unui asemena caz), şi terminand cu lagǎrele de concentrare (unde Kapo erau aproapeexclusiv evrei). Afirmaţia este cel puţin ilogicǎ, cum sǎ mǎ incred in oamenii duşmanului, sǎ-i fac pe ei şefi?126 Dacǎ intinderea lutului in forme era grea, pǎi trebuiau sǎ-i punǎ atunci la cǎrat pietrele de 5-6 tone, cu carese construiau palatele, sigur era mai uşor. Egiptenii ǎştia nesimţiţi, au luat ei ce era mai uşor!127 Probabil se numeşte altfel, n-am gǎsit scena.128 Aşa s-a procedat şi in cazul Cofariu, bǎtut de unguri la Targu Mureş, dar care a fost prezentat de unguri cafiind un ungur bǎtut de romani. Undeva mai devreme in text se sugera cǎ unii oameni pictaţi au feţe semitice.De ce este trecut sub tǎcere acest amǎnunt, tocmai acum, cand nu se gǎseşte acest loc pe harta Egiptului?129 Sigur cǎ da. Pǎstoritul era foarte uşor in comparaţie cu munca in agriculturǎ sau, doamne fereşte, inconstrucţii. Singurul monument arhitectonic legat de evrei, Templul lui Solomon, a fost ridicat dupǎ planurileşi sub indrumarea lui Hiram, un arhitect fenician.130 Incǎ o referinţǎ clarǎ la evrei!? Benhatan, de negǎsit pe hartǎ.31E bine de ştiut cǎ la egipteni, ca şi mai tirziu la babiloneni, cǎrǎmizile purtau pecetea impǎrǎtului. InMuzeul Britanic se gǎsesc patru cǎrǎmizi cu pecetea lui Tutmes132 al III-lea şi citeva cu a lui Ramses alII-lea.De fapt, cele mai multe clǎdiri au fost fǎcute sub Ramses al II-lea. De la el se gǎsesc cele mai multecǎrǎmizi. El clǎdise cetǎţile Pitom şi Ramses. Aceste cetǎţi au fost cǎutate de arheologi şi au fostdezgropate. Ceva curios, s-a constatat cǎ un mare numǎr de cǎrǎmizi nu mai aveau paie, mai ales lacetatea Pitom. Deci, cǎrǎmizi fǎrǎ paie, aşa cum spune Biblia. Citeva din acestea se gǎsesc la MuzeulBritanic inregistrate sub nr.60-20. Ele poartǎ sigiliul lui Ramses. El a fost un impǎrat care şi-a depus

strǎduinţele pentru construcţii. El a zidit palate, temple, magazii; a construit canale şi a ridicatobeliscuri. Din 32 obeliscuri cite au fost gǎsite in Egipt, 21 au fost fǎcute de Ramses II. Din 8 templeclǎdite in Teba, 7 au fost construite in intregime sau parţial de Ramses.El a domnit intre anii 1290-1224 in.Cr. Cetǎţile Pitom şi Ramses au fost cetǎţi magazii sau hambare.Sǎpǎturile efectuate la Tel-el-Mascuta in anul 1883 sub supravegherea arheologului Eduard Nevin133 audescoperit cetatea Pitom din Goşen. Dezgroparea ei confirmǎ cǎ a fost clǎditǎ de Ramses al II-lea134, caavea magazii mari cu ziduri groase de doi metri şi jumǎtate pinǎ la trei metri, cǎ o parte din cǎrǎmizierau cu paie, iar altǎ parte fǎrǎ paie. Deci relatarea biblicǎ este adevǎratǎ.2. MoiseSub domnia hicsoşilor, evrei au dus-o bine, s-au imbogǎţit şi s-au inmulţit nespus de mult. Dupǎalungarea lor135, noul Faraon dǎ ordine moaşelor sǎ omoare copii de parte bǎrbǎteascǎ ai evreilor136.Cum aceasta nu a dat rezultatele dorite, Faraon porunceşte evreilor sǎ-şi arunce in riu toţi copiii ce sevor naşte, lǎsind in viaţǎ doar fetele. Parcǎ nu ajungea jalea adusǎ asupra lui Israel prin muncile grele,ci a trebuit ca şi femeile sǎ-şi aibǎ partea lor de jale137.131 Ramses II (Ramses cel Mare, ca. 1302 - 1213 ien, faraon din 1279 ien). Ramses al II-lea a domnit incredibilde mult, fiind al doilea faraon ca lungime a domniei din istoria Egiptului. Eusebiu752 l-a declarat faraonulexodului şi aşa a rǎmas.Pornind de la cetǎţile Pithom şi Ramesses, se poate bǎnui cǎ faraounul nemilos a fost unul din seriaincepand cu Djeserkheperure (Horemheb) şi terminand cu Ramses al II-lea.132 Thutmose III (Tuthmosis III, faraon presupus a domni intre 24.4.1479 - 11.3.1425 ien), din dinastia XVIII, fiual lui Tutmes II148 şi Aset/Isis, o soţie de rang neinsemnat. A fost coregent, in primii 22 de ani, cu mama savitregǎ, Hatshepsut147. Dupǎ ce a preluat puterea, Tutmes III a ridicat Egiptul la cea mai strǎlucitǎ perioadǎ asa. Imperiul sǎu se intindea din Siria panǎ in Nubia. A fost şi un faraon extrem de energic, contsruind foartemult. Succedat de Amnehotep II. Cel mai strǎlucit strateg militar al Egiptului, comparat cu Napoleon. Eroul dela Megiddo. Şi acest Tutmes a trecut Eufratul, ca şi bunicul sǎu146. Tutmes

a poruncit ştergerea tuturormenţiunilor referitoare la Hatshepsut (din fericire cateva au supravieţuit timpului). Mumia sa a fost examinatǎprima datǎ de cǎtre Emile Brugsch174.133 Cǎpitanul Henri Edouard Naville (14.6.1844 - 1926) a fost un egiptolog elveţian. Singura sa aventurǎmilitarǎ, a fost in perioada rǎzboiului franco-prusac din 1870-1871 cand s-a ocupat de transportulprizonierilor.134 Constructorul lor a fost Pi-Ramses, viitorul Ramses I.135 A hyksos-ilor.136 Este extrem de interesant: evreii s-au inmulţit fǎrǎ seamǎn, cu toate acestea aveau doar douǎ moaşe (Şifraşi Pua). Cand au plecat din Egipt, erau ca. 600000 de bǎrbaţi (la care trebuie adǎugaţi femeile şi copii),conform Exodului 12:37), deci ne imaginǎm caţi noi-nǎscuţi puteau fi. Nu sunt multe oraşe in Europa de azipeste 600000, dar panǎ şi numǎrul maternitǎţilor din fiecare oraş este mai mare de 2. Dar nu trebuie uitatǎnici similitudinea cu porunca lui Irod/Herod din Noul testament.137 De ce n-au plecat?32Pe un document se aflǎ inscris un imn de biruinţǎ inchinat faraonului Menefta138, in care se spune cǎ"nu a lǎsat nici o sǎminţǎ in Israel". Menţiunea e in rindul al doilea de jos. Aceasta e cea mai vechemenţiune in documentele strǎine despre Israel139.In familia lui Amram şi Iochebed s-a nǎscut un fiu. Era drǎguţ la infǎţişare şi n-au vrut sǎ-l omoare140.Mama se dovedeşte eroinǎ. E mai de grabǎ gata sǎ calce porunca impǎratului decit sǎ-şi arunce odraslain riu. Ea l-a pǎstrat ascuns trei luni. Scriitorul cǎtre Evrei ne destǎinuieşte cǎ a fǎcut aceasta princredinţǎ. Dupǎ trei luni, fiindcǎ nu-l mai putea ţine ascuns, a fǎcut un sicriaş de papurǎ, l-a uns cu lut şismoalǎ, a pus copilaşul in el şi l-a aşezat intre trestiile riului, in locul unde avea obiceiul sǎ se scaldefiica lui Faraon141. Cind aceasta vine la riu, aude plinsul copilaşului, porunceşte uneia din servitoare sǎladuca şi il ia sǎ-l creascǎ ca fiu al ei142. Nu se vede aici mina cǎlǎuzitoare a lui Dumnezeu? Oameniinu pricep multe, dar El işi indeplineşte planurile Lui.Dupǎ Maneto143, Moise s-a nǎscut la Heliopolis, aproximativ prin 1520 in.Cr.Intrebarea care se ridica in mintea noastrǎ este: Cine a fost aceastǎ fiicǎ a lui

Faraon? Moise, cǎci elscrie Exodul, nu ne dǎ amǎnunte144. Intrebǎm arheologia dacǎ are vreun document care sǎ nelǎmureascǎ, şi ea ne spune cǎ are.138 Merneptah (Merenptah, faraon intre 7/8.1213 şi 2.5.1203), al patrulea faraon al dinastiei XIX. Al 14-lea fiu allui Ramses II131, care a apucat tronul pentru cǎ fraţii sǎi cu "numǎr de inventar mai mic", deci cu prioritate latron, apucaserǎ sǎ moarǎ intre timp. S-a luptat in Libia şi cu Oamenii mǎrii. De la el ne-a rǎmas stela139 cepoartǎ numele sǎu, in care gǎsim cea mai veche menţiune a statului Israel.139 Asta inseamnǎ scoaterea unei informaţii din context. Stela a fost gǎsitǎ la Teba şi se referǎ la victoriilefaraonului Merenptah138 contra libienilor precum şi despre campaniile sale in Canaan (acolo fiind şimenţiunea cǎ a gǎsit Israelul fǎrǎ populaţie, nu cǎ ar fi distrus-o el).140 Intr-o regiune a globului unde cultul familiei era extrem de puternic, este de mirare un asemenea lucru. Evreii,care erau şi bogaţi şi mulţi, puteau foarte bine sǎ plece, decat sǎ facǎ aşa ceva masacru.141 Desigur, crocodilii din Nil aveau respect regal faţǎ de fata lui Faraon şi n-o atacau. Spre deosebire de nomazi(evrei), faraonii şi casta superioarǎ aveau bǎile lor proprii, cu plante aromate şi uleiuri scumpe, aşadar, deneinţeles ce cǎuta fata lui Faraon intr-un rau periculos şi murdar. Dacǎ insǎ chiar aşa stau lucrurile, este deneinţeles cum a putut urca coşuleţul cu Moise pe Nil inspre amonte, de la ţinutul Goşen (aflat in delta Nilului)spre Theba (in mijlocul Egiptului), unde se afla capitala dinastiei a XVIII-a. Sau poate cǎ fiica lui Faraonvenea cale de 1000 km sǎ se scalde intr-un Nil periculos şi murdar?!142 O legendǎ binecunoscutǎ in perioada robiei babiloniene, cand s-a scris biblia, aceea a regelui Sargon I, areexact aceleaşi date, doar cǎ nu o prinţesǎ a gǎsit copilul, ci un grǎdinar. Sargon a ajuns in cele din urmǎregele regatului Akkadian. Cronicarii evrei nu puteau permite ca Moise sǎ fie mai prejos.143 Manetho a fost un preot egiptean care a trǎit in secolul III ien in Heliopolis. Lucrǎrile lui au fost supuse unorcampanii de modificare (Alexandria era plinǎ de evrei in acea perioadǎ - tot atunci şi tot acolo avand loccelebra traducere a bibliei in greacǎ) şi ne-au supravieţuit numai prin intermediul unor oameni in stransǎlegǎturǎ cu biblia: istoricul Josephus45 (sec. I, evreu), Eusebius752 (sec. IV, episcop) şi Sextus Iulius Africanus(sec. III, creştin), ale cǎrui lucrǎri au fost preluate de Syncellus (sec. IX, cǎlugǎr).Manetho a spus despre un Moise (apropo, moise este substantiv comun şi inseamnǎ copil in limba

egipteanǎ) cǎ ar fi fost un preot schismatic care ar fi plecat in pustiu cu o ceatǎ de leproşi (sensul datleproşilor in trecut diferǎ de cel actual, dar rǎmane oricum ireverenţios).144 Curios, Moise care a invǎţat toatǎ ştiinţa egipteanǎ nu ştia nici mǎcar numele regelui sǎu. Doar cinci faraonisunt trecuţi cu numele in biblie, şi anume Necho II285 (Neco in 2 Cronici 35:20, 36:2,4; Ieremia 46:2; 4 Regi23:29-35), Hofra (Ieremia 44:30), Şişac220 (2 Cronici 12:2,9; 3 Regi 11:40, 12:24, 14:25), So (4 Regi 17:4) şiPtolemeu Filopater115 (1 Macabei 1:20, 10:51; 2 Macabei 4:21, 9:29; 3 Macabei 3:9, 7:1). Fiind vorba defaraoni recenţi (cu excepţia lui So, care n-a putut fi identificat dupǎ nume, considerat a fi Shabaka sau chiarOrsokon IV, un faraon minor), acest lucru ne confirmǎ incǎ o datǎ cand a fost scrisǎ biblia.33In dinastia a XIX145 a fost un faraon Tutmes I146. Omul acesta a avut ca intii nǎscut, de la prima soţie, ofiicǎ. De la a doua soţie a avut doi bǎieţi. Legile Egiptului cereau ca dacǎ primul nǎscut e fiicǎ, sǎ secǎsǎtoreascǎ cu fratele vitreg, astfel ei sǎ fie impǎrat şi ea impǎrǎteasǎ. Asa s-a fǎcut şi in cazul acesta.Hatshepsut147 s-a cǎsǎtorit cu Tutmes II148, care dupǎ moartea tatǎlui a luat domnia, dar n-a trǎit multǎvreme şi a murit. Fiica lui Faraon a fost o femeie energicǎ.Din trǎsǎturile ei, care se pǎstreazǎ redate pe bustul ei ce se gǎseşte intr-un muzeu149, se constatǎ cǎavea trǎsǎturi asemǎnǎtoare cu ale grecilor. Ea a fost o femeie foarte inţeleaptǎ şi a condus treburileEgiptului timp de 20 de ani.Ea a ridicat douǎ obeliscuri. Prin inscripţiile de pe ele, ea proslǎveşte lucrǎrile tatǎlui ei, Tutmes I146.Ele au fost ridicate la Teba. Unul din obeliscuri a fost fǎcut bucǎţi, celǎlalt existǎ. E inalt de vreo 30metri şi este tǎiat din stincǎ, o singurǎ bucatǎ. Se susţine cǎ este cel mai frumos obelisc de pe faţapǎmintului.E inscris cu hieroglife şi cu scene. Meşterii au inceput sǎ-l lucreze in al 15-lea an al domniei ei şi a fostisprǎvit in anul al 17-lea. Pe acest obelisc sunt inscrise şi o parte din faptele ei. Ea se intituleazǎ"Femeia impǎrat", "Impǎrǎteasa Egiptului de sus şi de jos," precum şi

"Fiica lui Faraon"150. Deci,denumirea pe care o gǎsim in Biblie "Fiica lui Faraon", o gǎsim şi pe obeliscul din Teba151.Pentru ca sǎ aibǎ mai multǎ autoritate, ea purta haine bǎrbǎteşti şi chiar o barbǎ din perucǎ. O mareparte din cercetǎtori susţin cǎ ea l-a crescut pe Moise, cǎ fiind prea bine cunoscutǎ, nu a fost necesar sǎidea numele.Biblia spune cǎ "Moise a invǎţat toatǎ inţelepciunea Egiptului" (Faptele apostolilor 7:22). Arheologiavine şi confirmǎ cǎ Egiptul avea universitǎţi de seamǎ. Una din ele a fost Universitatea din On. On sauHeliopolis cum se mai numea, era cetatea soarelui sau a zeului Ra, situatǎ la nord-est, cam vreo 16 kmde la Cairo. Aici a fost şi Iosif ca sclav la Potifar. Unii sunt de pǎrere cǎ in anumite ramuri ale ştiinţei,nici studenţii de azi nu invaţǎ ce au invǎţat studenţii de atunci ai Egiptului. Lopuhin, un scriitor religiosrus, spune cǎ universitatea aceasta a fost "Oxfordul Egiptului."152

Dupǎ o descriere a geografului Strabo48 (63 in.Cr. - 21 d.Cr.), ştim cǎ la On era un mare centru alzeului Ra, zeul soare, cǎ spre poarta mare era o alee de sfincşi, deasupra porţii fluturau steaguri roşii şi145 Este vorba de dinastia a XVIII-a.146 Tutmes I (domnie 1506 - 1493 ien), al treilea faraon din dinastia XVIII. A fost tatǎl faraonului Tutmes II148 şi alui Hatshepsut147. A ajuns la Eufrat cu armatele sale.147 Este prima femeie cu adevǎrat importantǎ din istorie. Energicǎ şi hotǎratǎ, ea a construit foarte multe edificii.Doar 3 regine au fost atat de puternice incat sǎ-şi aroge titlul de faraon: Nitocris (dinastia VI), Hatshepsut(dinastia XVIII) şi Cleopatra a VII-a (arhicunoscuta Cleopatra).148 Thutmose II (Tuthmosis II, cel mai probabil 1493 - 1479 ien), faraon al dinastiei XVIII. Domnia sa, nu foartestrǎlucitǎ nici in victorii militare şi nici economice, a stat sub influenţa soţiei sale, Hatshepsut147. Fiul luiTutmes I146 şi al unei soţii neinsemnate, Mutnofret, Tutmes II a trebuit sǎ se cǎsǎtoreascǎ cu sora lui vitregǎ,dar de "pur sange regal", Hatshepsut, pentru a fi sigur de domnie. Tatǎl mult mai celebrului Thutmose III132.Tutmes II ar fi ajuns şi el la Eufrat in expediţii rǎzboinice.149 Metropolitan Museum of Art.150 Fiica preşedintelui SUA oare cine o fi?Mai existǎ fiici ale lui Faraon, ca aceea cu care s-a cǎsǎtorit, potrivit

bibliei, Solomon.151 Extraordinarǎ similaritate.Dar unde e Moise in toatǎ afacerea asta?152 In Oxford se fabricǎ celebrul Mini (acum preluat de BMW). Oare trebuie sǎ ne aşteptǎm ca toţi şurubarii deacolo sǎ ştie toate cunoştinţele celebrei universitǎţi, doar pentru cǎ sunt in acelaşi oraş?34albastre; cǎ atit inaintea porţii, cit şi indǎrǎtul ei, pe douǎ rinduri erau chipuri de piatrǎ a razelorsoarelui. Se mai aflau obeliscuri şi un izvor sfint. El a fost la Heliopolis in anul 24 in.Cr.Ştiinţele care se studiau erau multe şi felurite. De exemplu: istoria, geografia, medicina, chimia,geometria, matematicile, astronomia, dreptul, etc. In medicinǎ erau destul de avansaţi, ştiau chiar sǎinlocuiascǎ anumite mǎdulare cu proteze. Apoi preparatele lor de imbǎlsǎmare au rǎmas neintrecute.Nici ştiinţa noastrǎ de astǎzi nu poate face ce au fǎcut ei. La fel se studia literatura şi compoziţia. LaTeba era o bibliotecǎ cu 20000 volume. Pe o inscripţie se aflau cuvintele: "Pentru vindecareasufletului." Astfel cǎ nu e de mirare cǎ Moise s-a priceput sǎ compunǎ cele cinci cǎrţi cu prozǎ şipoezie153. Iar tǎbliţele de la Tel-el-Amarna aratǎ cǎ prinţii din vremea lui Moise cunoşteau scriereahieroglifǎ, cuneiforma acadianǎ şi cuneiforma ugariticǎ, care e aproape identicǎ cu ebraica.154

3. Ieşirea din EgiptDescrierea ieşirii din Egipt fǎcutǎ de Moise in "Exodul", a fost atacatǎ vehement de mulţi critici.Aceasta fiindcǎ cronicile egiptene nu vorbesc nimic despre exodul lui Israel. Dupǎ cum am maipomenit insǎ, Egiptul nu are o istorie a lui. Singura lucrare istoricǎ de care avem cunoştinţǎ a fost"Egiptica" scrisǎ pe la anul 240 in.Cr. de preotul Maneto143, dar care este pierdutǎ. Anumite citate dinea au fost pǎstrate in lucrǎrile altor scriitori, precum şi o listǎ a treizeci dinastii de impǎraţi. Deşianumite nume şi cifre au fost copiate greşit, ea a fost documentul de bazǎ care a slujit la refacerea

istoriei Egiptului155. Celelalte amǎnunte pentru recostituirea istoriei au fost culese din "GeografiaUniversalǎ" a lui Strabo48, din „Istoria Naturalǎ” a lui Pliniu cel Bǎtrin156, din tratatul de geografie a luiPtolomeu157 şi din inscripţiile dezgropate de arheologie. Toate aceste inscripţii laudǎ isprǎvile153 Dar parcǎ Dumnezeu le-a scris, Moise nefiind decat un "dactilograf".154 Nu era necesar sǎ ştie atatea limbi: pentru asta, la fel ca şi astǎzi, erau traducǎtori şi scribi.155 Fals. Intr-adevǎr, Manetho143 n-a supravieţuit decat prin prisma altor autori. Insǎ nu a fost copiat greşit ciintenţionat greşit (la fel ca şi Berossus20), pentru cǎ nu se potriveau anii şi nu ieşeau la fel ca cei din biblie.Iar cǎ Egiptul nu are o istorie a lui e o gogomǎnie: istoria Egiptului se vede, se simte şi se citeşte peste tot. Oistorie scrisǎ, de tip biblic, ne lipseşte, poate cǎ a ars odatǎ cu bibliotecile din vechime. Evreii nu au lǎsatnimic in urmǎ ca mǎrturie a existenţei lor (dacǎ lumea occidentalǎ n-ar fi fost creştinǎ şi dacǎ Inchiziţia şiHolocaustul n-ar fi lǎsat nici un supravieţuitor - din cultura ebraicǎ n-am fi putut reconstitui cantitativ nicimǎcar o zecime din cate ştim despre hitiţi sau horiţi sau mai ştiu eu ce neam uitat de vreme) cu excepţia unorlegende orale, scrise in perioada exilului babilonian cu un singur scop: mesajul politic de eliberare de alţii darinfeudarea sub preoţii lor, pe care astǎzi le numim biblia.Iar istoria anticǎ a Egiptului a fost scrisǎ, e adevǎrat, dupǎ Manetho, dar asta in perioada postmergǎtoarecampaniei lui Napoleon; deja din anii 1950 multe date au fost obţinute de pe monumente, alte papirusuri etc.Dacǎ Egiptul n-are o istorie a lui, de ce tot ne prezintǎ autorul dovezi istorice egiptene din afara Bibliei?156 Gaius Plinius Secundus (23 - 24.8.79 en), cunoscut ca Pliniu cel Bǎtran, a fost un scriitor, filozof şi militar(de uscat şi naval) care a scris Naturalis Historia (Istoria naturalǎ), care ne este şi singura carte ce asupravieţuit timpului (un manuscris complet in posesia lui Bede436, o copie in posesia lui Charlemagne,codexul Vesontinos). A murit la erupţia Vezuviului, din dorinţa de a studia fenomenul de aproape.157 Claudius Ptolemaeus (Κλαύδιος Πτολεμαῖος; ca. 90 – ca. 168 en), a fost matematician, geograf, astronomşi astrolog de origine greacǎ din Alexandria. Cele mai cunoscute opere sunt Almagest (Η μεγάλη Σύνταξις),in care descria sistemul geocentric, şi Geographia, o operǎ in 7 volume. Aici, singura copie existentǎ o avemdatoritǎ cǎlugǎrului bizantin Maximus Planudes, care a gǎsit o copie a lucrǎrii in 1295, dar care nu avea

hǎrţile, aşadar a desenat el aceste hǎrţi, folosindu-se pentru asta de datele textuale. In 1397, o copie a ajunsin mana lui Palla Strozzi din Florenţa, unde a fost fǎcvutǎ şi prima traducere in latinǎ de Jacobus Angelus in1406. Geographia lui se intindea pe 1/4 din glob, cu meridianul 0 in Insulele Canare, cel mai vestic punctcunoscut lui. Filozoful persan Muhammad ibn Musa Al-Khwarizmi (ca. 780 - ca. 850 en), fondatorul algebrei,şi cel care a revizuit Geografia lui, a adǎugat cǎ Ptolemeu se trage din impǎratul roman Claudius, de unde şiprimul nume. Cat despre Ptolemeu, acesta a fost iarǎşi legat de familia regalǎ egipteanǎ. Ambele informaţiisunt mai degrabǎ false decat adevǎrate.35faraonilor şi nu redau infringerile lor. Exodul a fost o infringere pentru egipteni, un popor s-a eliberatdin robia lor, aşa cǎ era natural sǎ nu fie inscris pe monumentele lor.E Biblia adevǎratǎ? Din moment ce nu avem o istorie a Egiptului care sǎ confirme exodul, cum putemverifica cele spuse de Moise? Şi in privinţa aceasta ne adresǎm arheologiei sǎ ne lǎmureascǎ. Dintezaurul vechii civilizaţii a Egiptului, ea deţine anumite documente ce ne pot da o luminǎ oarecare.Fapt cunoscut şi precis este ca Israel a fost in Egipt. Tot atit de cunoscut şi precis e şi faptul cǎ Israel aieşit din Egipt158. Doar felul cum a ieşit este pus in discuţie. Enciclopedia Britanicǎ spune in privinţaaceasta: "Rezultatul general al cercetǎrilor ştiinţifice privitoare la faptele materiale ale exodului estedublu. In primul rind se stabileşte evenimentul; totul confirmǎ raportul biblic, cǎ intradevǎr a fost oscǎpare a lui Israel din Egipt. In al doilea rind, rezultatul ne duce la concluzia cǎ acest eveniment a fostmai puţin important in vechiul Orient apropiat, locul unde s-a petrecut, decit pare cǎ implicǎ relatareabiblicǎ."Eu nu caut sǎ apreciez importanţa ieşirii, ci sǎ analizez dacǎ relatarea ieşirii, datǎ de Moise, esteadevǎratǎ sau nu159. In Exod 7-12, ni se spune cǎ Faraon nu a vrut sǎ dea voie lui Israel sǎ plece şi prin10 plǎgi, Dumnezeu a forţat pe Faraon sǎ ingǎduie plecarea lor160. Criticii de obicei fiind necredincioşi,

resping minunea, iar cele zece plǎgi fiind minuni, nu sunt gata sǎ le accepte. Totuşi sǎ stǎm puţin şi sǎanalizǎm spre a vedea dacǎ s-au putut petrece aşa minuni161.Prima plagǎ a fost prefacerea apei in singe (Exod 7:19-25). Pentru oamenii de ştiinţǎ de azi, aceasta nueste ceva inexplicabil. Ei au analizat chiar şi zǎpada roşie şi i-au gǎsit explicaţia. Nilul a mai fost roşuşi altǎ datǎ. Partea de sus a riului e numitǎ Nilul Alb, apoi la Kartum, primeşte apele Nilului Albastru,iar de la sud-est primeşte apele riului Atbara. De la Nilul Albastru, curge printre nişte pǎminturi fineroşii la Sennaar şi cu cit apele sunt mai umflate, cu atit rup mai mult pǎmint şi sunt mai roşii. Relatarealui Moise nu e absurdǎ162. Ehrenberg, dupǎ minuţioase cercetǎri microscopice, susţine cǎ a fost nunumai o schimbare a culorii, ci şi a compoziţiei chimice, determinatǎ de plante criptogamice şiinfuzorii, ceea ce a cauzat moartea peştilor. Fenomenul a fost natural. Minunea constǎ in aceea cǎ a fostsǎvirşit la cuvintul lui Dumnezeu prin Moise163. Prin aceastǎ plagǎ, Dumnezeu loveşte in zeitatea lorprincipalǎ, in Osiris, cǎci egiptenii considerau Nilul ca o personificare a lui Osiris.158 Cu certitudine se ştie acest lucru despre rǎzboaiele postbelice israelo-arabe, dar nu şi despre perioadabiblicǎ, mulţi erudiţi, inclusiv evrei, considerand-o o simplǎ nǎscocire.159 Ceea ce inseamnǎ EXACT acelaşi lucru.160 Faraonul a fost impiedicat iar nu forţat de Dumnezeu sǎ le dea drumul - fiind silit, prin impietrirea inimii sale,sǎ ţinǎ in ţarǎ oameni leneşi, care nici mǎcar cǎrǎmizi nu voiau sǎ facǎ.161 O minune, prin definiţie, nu poate fi explicatǎ ci doar crezutǎ sau nu. Altfel ar fi doar un simplu fenomen incǎneexplicat, dar ale cǎrui cauze naturale pot fi oarecum intrezǎrite.Nu trebuie uitat cǎ s-a spus in repetate randuri cǎ Moise a invǎţat ştiinţa egiptenilor: ar fi oarecum infantil sǎcredem cǎ profesorii lui Moise ştiau mai puţin decat elevul lor.162 Doar interpretarea. Dacǎ se petrece aşa ceva in mod normal, probabil cǎ egiptenii sau mǎcar preoţii lor ştiaudespre ce era vorba, Nilul fiind mult mai vechi decat oamenii pe acele meleaguri şi sigur cǎ a mai avut astfelde inroşiri in istorie.163 In Exodul 7:20-21 Moise şi Aaron au transformat toatǎ apa raului in sange. In versetul urmǎtor, 7:22, magiiegipteni au fǎcut şi ei acelaşi lucru. Douǎ concluzii pot fi trase:

1. Zeii egiptenilor erau la fel de puternici ca cel al lui Moise.2. Zeii egiptenilor şi sau magia egipteanǎ era chiar mai puternici decat zeul lui Moise, pentru cǎ au reuşit sǎproducǎ sange dintr-o apǎ care nu mai exista (apa fusese doar transformatǎ toatǎ in sange, inaintea lor, decǎtre Moise şi Aaaron).36A doua plagǎ au fost broaştele (Exod 8:1-15). Cǎ asupra Egiptului au mai fost nǎvǎliri de broaşte, seconstatǎ din faptul cǎ aveau pe zeiţa Hekt164 cǎreia se rugau sǎ fie feriţi de ele165. Zeiţa era reprezentatǎcu cap de broascǎ. Dar in cazul acesta, ea s-a dovedit neputincioasǎ. Pieirea deodatǎ a broaştelor, ca şiapariţia lor, se face la termenul hotǎrit de Moise. Aici e minunea. Moartea şi putrefacţia lor rapidǎ,oamenii de ştiinţǎ susţin cǎ s-ar fi datorat unei infecţii cauzate de bacilus antracis.A treia plagǎ au fost pǎduchii. Ei erau consideraţi necuraţi. Ei au intinat şi pe preoţi şi chiar boul Apis,socotit sfint de egipteni166.A patra plagǎ a fost musca ciineascǎ. Egiptul a mai fost atacat de roiuri mari de muşte. De aceea şi-aufǎcut zeii-muşte care sǎ-i apere. Dar zeii-muşte nu pot opri aceastǎ plagǎ, nici nu pot sǎ o inlǎture.Plaga a cincea, ciuma vitelor, a şasea vǎrsatul negru, a şaptea piatra şi focul şi a opta lǎcustele aunenorocit economia Egiptului. Zeii care trebuiau sǎ asigure belşugul, s-au aratat nevrednici, n-au pututimpiedeca urgiile lui Iehova.Persoane de specialitate afirmǎ cǎ ciuma vitelor ar fi fost provocatǎ de bacilus antracis cu care au fostinfectate pǎşunile prin moartea broaştelor, cǎci textul din Exod 9:3, face precizarea cǎ plaga va atingevitele de pe cimp167. Belşugul mare de ploi care a determinat revǎrsarea Nilului, a creat in Etiopia şiSudan condiţii pentru dezvoltarea roiurilor dense de lǎcuste, care au apǎrut prin luna martie. In Egipt,lǎcustele nu constitue un miracol. Faptul cǎ au fost anunţate şi cǎ in noaptea aceea a suflat vintul derǎsǎrit168, care a adus lǎcustele, aşa cum spusese Moise, aceasta constitue

minunea. Zeul Hapi n-a adusbelşugul, ci ruina.Plaga a şasea a fost vǎrsatul negru. El a atins pe oameni. Se susţine cǎ ar fi fost provocat de microbipurtaţi de musca ciineascǎ de la plaga a patra. Pielea corpului se umplea de bǎşici usturǎtoare. Pliniucel Bǎtrin156 vorbeşte despre boli de piele specifice Egiptului169.Plaga a noua a fost intunericul de trei zile. Ea a fost impotriva lui Ra, zeul soarelui. Trei zile a fostintuneric gros. Nu e vorba de o eclipsǎ de soare aşa de lungǎ, ceea ce pare imposibil de crezut pentrumulţi. Fenomenul a fost determinat de kamsin, o furtunǎ de praf. In urma marilor inundaţii, care auadus un praf fin de pǎmint roşu, prin luna martie se ivesc furtuni ce ridicǎ in vǎzduh acest praf. Atunciaerul devine gros şi intunecǎ soarele, totul se face beznǎ170.164 Heget (Heket) era zeiţa fertilitǎţii şi era reprezentatǎ cu cap de broascǎ pentru cǎ fiecare revǎrsare a Nilului,generatoare de abundenţǎ, produce in acelaşi timp milioane şi milioane de broaşte. Broasca era un simboldorit, nu unul nedorit.165 Pentru cine nu ştie, broaştele sunt extrem de periculoase!!!166 Nu scrie nimic de boul Apis in biblie. Dupǎ cum nu scrie nimic de nici un obicei cu adevǎrat specificegiptenilor antici, cu excepţia imbǎlsǎmǎrii tatǎlui lui Iosif. Iar piramidele, minune anticǎ de un impactcovarşitor şi care existau cu cel puţin 500 de ani inainte Abraham, nici o vorbuliţǎ (a, ba da, un stalp cufuncţie de granar dintr-un paragraf scos abil din contextul sǎu a fost interpretat ca piramidǎ - lǎsǎmconcluziile pe seama cititorilor).167 Ale evreilor, fiind vaccinate, evident cǎ n-au pǎţit nimic (Ieşirea 9:4). De altfel, deoarece toate vitele de pecamp muriserǎ, ce rost mai avea a zecea plagǎ?168 Sudanul nu e in estul Egiptului, iar Etiopia e in sud, sud-est.169 Incǎ o datǎ un lucru cunoscut de egipteni, deci nu poate fi o minune.170 Explicaţia inundaţiilor nu este decat ploaia. Cand plouǎ, nu plouǎ numai in Nil ci şi pe alǎturi, udandpǎmantul. Şi atunci: ori se ridicǎ praful roşu in aer şi atunci apare, eventual, ploaia cu sange (fenomen local,deoarece vantul nu poate duce multǎ vreme astfel de greutǎţi) ori nu se ridicǎ deloc praful. Urmǎtoareaexplicaţie la rand, vǎ rog!37Durata fenomenului relatatǎ in Exodul e cea mai lungǎ cunoscutǎ.

Descrierea acestei plǎgi nu esteabsurdǎ. Astfel de intunecimi s-au mai intimplat in Egipt171.Documentele aratǎ groaza ce cuprinde indeosebi pe cǎlǎtorii prin deşert172

cind kamsinul sau simunulincepe sǎ ridice praful şi nisipul pustiei. Atunci toţi stau in locurile lor, exact cum spune Biblia. Numaicine nu cunoaşte aceste anomalii ale climei Egiptului, ride de descrierea lui Moise, dar prin aceasta işidovedeşte ignoranţa sa. Adevǎrul rǎmine in picioare.Plaga a zecea a fost moartea intiilor nǎscuţi173. Ea a adus jalea asupra egiptenilor şi bucuria eliberǎriipentru copiii lui Israel. Chiar primul nǎscut a lui Faraon a fost lovit de ingerul morţii. Un documentarheologic spune cǎ Menefta138, şi-a pierdut fiul in virstǎ de 18 ani. Lucrul acesta este notat pe unmormint la Tanis, pe care cercetǎtorul Brugsch174 il pune in legǎturǎ cu lovirea intiilor nǎscuţi aiEgiptului, iar adevǎratul mormint al sǎu se aflǎ neterminat la Teba175.Citeva tǎbliţe gǎsite la Ghebal, reprezintǎ grupul regal, iar inscripţia dedesubt spune: "Moştenitorultronului intregii ţǎri, scribul impǎrǎtesc, şeful soldaţilor, marele fiu... preaiubitul fiu al lui Menefta138 amurit." Mulţi cercetǎtori biblici susţin cǎ Menefta a fost faraonul de pe vremea ieşirii lui Israel dinEgipt176.Toate cele zece plǎgi au fost folosite de Dumnezeu spre umilirea Egiptului şi eliberarea lui Israel dinrobie. Prin faptul cǎ fiecare plagǎ a fost anunţatǎ mai dinainte, a convins pe Faraon cǎ Dumnezeu esteStǎpinul fenomenelor naturii şi l-a obligat sǎ dea voie lui Israel sǎ plece160. Vestea despre aceste plǎgi171 Incǎ o datǎ avem de-a face cu un numǎr magic, evreiesc (7 şi 40 fiind altele).172 Egiptenii nu locuiau in deşert, ci in oraşe. Şi in secolul XXI ne este fricǎ de furtunǎ şi de trǎsnete dacǎsuntem in creierul munţilor şi nu in casele noastre.173 Printre nenumǎrate şabloane cu care este impanzitǎ biblia, acela legat de intai-nǎscuţii este extrem deimportant. Evreii aveau "boala" intai-nǎscuţilor, pentru cǎ acesta conferea drepturile cele mai mari asupramoştenirii (idee preluatǎ ulterior de dinastiile creştine europene). Ştim cǎ Sem ar fi fost primul nǎscut, avem

dobandirea ilegalǎ a acestui drept de Iacov contra lui Esau (paradoxal, tot Esau este vinovat - cǎ s-a lǎsatinşelat), avem jertfa primilor nǎscuţi (da, chiar aşa, vezi Facerea 22:2-10, Ieşirea 13:2 (in multe ediţii cuvantuljertfǎ este inlocuit prin altele), Leviticul 27:28 (şi aici cuvintele pot fi altele decat cele originale), Judecǎtori11:30-40), avem moartea primilor nǎscuţi ai egiptenilor (deci suprimarea lor ca naţie) şi cate altele.174 Heinrich Karl Brugsch (numit şi Brugsch-Paşa, 18.2.1827 – 9.9.1894), egiptolog german. A excavatMemphisul. A primit titlul de Paşǎ in 1881. A fost consul la Cairo şi Director al Şcolii de egiptologie din Cairo.Suficient de celebru.Emile Charles Adalbert Brugsch (24.2.1842 - 14.1.1930) a fost fratele celui de mai sus. Nu a atinscelebritatea fratelui sǎu, insǎ este des pomenit in legǎturǎ cu Egiptul.175 Faraonii aveau, de regulǎ, mulţi copii. Unii mureau de mici. De exemplu, cazul lui Ramses131 al II-lea care arfi avut intre 80 şi 150, dar care ar fi fost urmat la tron abia de fiul nr. 14, ceilalţi murind prematur138.176 Cercetǎtorii biblici ar trebui sǎ se punǎ de acord mǎcar cu numele faraonului biblic. Intre Hatsepsuth147 şiMenefta139 sunt mai bine de 300 de ani diferenţǎ (a trǎit oare Moise atat de mult?). Ramses131 al II-lea esteun alt candidat cu şanse mari in turul al doilea. Dupǎ Ramses II a urmat Merenptah138, care era cel de-al 14fiu al sǎu.Existǎ cel puţin 6 candidaţi la rolul de faraon biblic al exodului, şi anume:• Tutimaios (circa 1690 ien)• Ahmose I120 (1550 - 1525 ien)• Amenhotep IV54, sau Akhenaton (1352 1336 ien). Unii sus ţin cǎ Amenhotep IV ar fi fost chiar Moise• Ramses II131 (1279 - 1213 ien)• Merneptah138 (1213 - 1203 ien)Cel mai "suspectat" faraon rǎmane Ramses II (de la Eusebius752 incoace, dar şi datoritǎ Hollywoodului), deşiacesta nu a avut de-a face cu cele 10 plǎgi şi nici n-ar fi pierit inecat in timp ce urmǎrea evreii.38s-a rǎspindit şi la alte popoare177. Filistenii zic mai tirziu: "Vai de noi! Cine ne va izbǎvi din minaacestor Dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe egipteni cu tot felul de urgii in pustie" (1Samuel 4:8)178.E Biblia adevǎratǎ? Documentele arheologice aratǎ cǎ e adevǎratǎ179.177 Cum? Şi dacǎ au fost atat de speriaţi, de ce a trebuit Ioşua sǎ ducǎ lupte grele pentru cucerirea Canaanului?178 Plǎgile nu sunt decat o poveste cu un anumit talc. Scheletul de bazǎ se

repetǎ in mai multe povestioare, de-alungul scripturilor, inclusiv documentele anexe. Şi avem incǎ o datǎ confirmarea existenţei mai multor zei.179 Incǎ din momentele in care biblia a devenit accesibilǎ maselor, mulţi şi-au pus intrebarea: cine a fost acelfaraon, cand a fost exodul (dacǎ a existat), cum a fost cucerit Canaanul şi multe altele. Nici panǎ azi nu avemun rǎspuns clar, nici arheologic (pentru cǎ e in conflict cu biblia) şi nici biblic (iarǎşi pentru cǎ e in conflict cubiblia). Aici este o posibilǎ datare a exodului, cu cat mai puţine contradicţii.39C. PERIOADA CUCERIRII CANAANULUIDupǎ ieşirea din Egipt şi trecerea Mǎrii Roşii, copiii lui Israel s-au indreptat spre Canaan180, "ţara incare curge lapte şi miere". Denumirea aceasta pomenitǎ des in Biblie, se gǎseşte şi la vechi scriitoriegipteni. Ea este folositǎ in povestea lui Sinuhe, cǎlǎtorul, datatǎ pe la 1900 in.Cr.181 şi in descriereacampaniilor lui Faraon Pepi I119, pe la 2350 in.Cr. Documentele arheologice care vorbesc despreaceasta perioadǎ sunt multe. Din ele vom alege citeva care inlǎturǎ unele critici mai importante aduseBibliei.1. Spre ţara promisǎIncǎ inainte de a intra in Canaan, Biblia spune cǎ Israel a ajuns sǎ aibǎ un cod de legi scrise. Mulţicritici care au studiat aceste legi, au susţinut cǎ nu se poate ca aceste legi sǎ fi fost pe vremea lui Moise,ci doar mult mai tirziu, insǎ scriitorul le-a pus pe seama lui Moise, ca poporul sǎ le preţuiascǎ mai mult.Ei işi fundamentau aceastǎ susţinere pe faptul cǎ Israel a fost un popor inapoiat, o adunǎturǎ de sclavi,incapabili de formularea unor aşa legi; iar pe de altǎ parte, atit fondul cit şi forma unor aşa legi aparţinchiar la alte popoare perioadei impǎraţilor lui Israel.Da, e adevǎrat cǎ Israel a fost un popor de sclavi, aceasta insǎ din cauzǎ cǎ duşmanii i-au injosit laaceastǎ treaptǎ. In scurgerea istoriei s-au vǎzut prinţi care au fost puşi sǎ tragǎ la galere şi generali careau fost ciobani la oi. Nu intotdeauna slujba pe care o face cineva poate servi drept criteriu de stabilire a

culturii lui. Apoi, ei n-au ţinut seama cǎ Moise a invǎţat "toatǎ inţelepciunea Egiptului"182. Ba mai mult,el afirmǎ cǎ le-a primit de la Dumnezeu. Oare a fost imposibil ca El sǎ dea aşa legi pe vremea aceea?Sǎpǎturile arheologice fǎcute intre anii 1929-1937 la Ras Shamra pe coasta Siriei in dreptul Ciprului auscos la luminǎ un cod de legi civile şi religioase ale fenicienilor, scrise in ugaritǎ cu vreo sutǎ de aniinainte de cucerirea Canaanului."183 Un alt cod de legi cu vreo patru sute de ani mai vechi, a fost gǎsitin sǎpǎturile de la Suza in 1901 de cǎtre Jacques de Morgan184. Era faimosul cod de legi al luiHamurabi102. Astfel, obiecţia criticilor a fost spulberatǎ185.Biblia spune cǎ Israel a avut un chivot pe care l-au fǎcut in pustie şi cind porneau la luptǎ duceau şichivotul cu ei. Diodorus186 ne spune cǎ aşa fǎceau şi fenicienii.180 Au avut nevoie de 40 de ani pentru a strǎbate un drum de cateva zile.181 In paragraful 22 se spune cǎ un ţinut din Siria (acolo unde s-a refugiat Sinuhe, care era un dregǎtor puternicsub domnia lui Amenemhat I din dinastia XII) era bogat, avea vii intinse, vinul era mai abundent decat apa,cǎ exista multǎ miere, dar despre lapte se povesteşte oarecum disparat in paragraful 23 cǎ ar fi existat infiecare fel de mancare.182 Aceastǎ inţelepciune a Egiptului este criticatǎ insǎ atunci cand se opune perceptelor biblice.183 Ţinand cont cǎ drumul din Alexandria/Helipolis/Goşen spre Ierusalim a durat 40 de ani (chiar pe jos mergand,faci doar 3-4 luni), poate, poate cǎ sunt contemporane.184 Jacques Jean Marie de Morgan (3.6.1857 - 12.6.1924), descoperitor al codului de legi al lui Hammurabi102

(1901). Acest cod103 al lui Hammurabi a generat nişte concluzii interesante: 1. unele legi sunt extrem desimple şi de eficace incat nici mǎcar regele nu mai putea sǎ le schimbe şi 2. fiind scrise in piatrǎ, ele sugerauveşnicia lor (de unde şi expresia in multe limbi europene "in piatrǎ e scris"). Codul e la Luvru.185 Fenicienii şi babilonienii erau foarte avansaţi atat in ştiinţe cat şi in arte (babilonienii putand extrage rǎdǎcinapǎtratǎ cu precizie de 7 zecimale). Un cod era extrem de necesar, coduri de legi apǎrand incǎ din cele maivechi timpuri. Nu vǎd de ce existenţa unui cod de legi la babilonieni inseamnǎ automat cǎ şi evreii aveauunul. Faptul cǎ americanii pot, dacǎ vor, sǎ ajungǎ pe Lunǎ, nu inseamnǎ cǎ mexicanii, vecinii lor sudici, arputea şi ei sǎ o facǎ.

186 Diodorus Siculus (Διόδωρος Σικελιώτης, ca. 90 – ca. 30 ien), istoric grec nǎscut in Sicilia (de unde şinumele). A scris Bibliotheca historia, alcǎtuitǎ din 40 de volume, pentru cǎ, in scrierile sale, se foloseşte şi de40In Numeri 20:17; 21:22 şi Deuteronom 2:27 se vorbeşte despre "drumul impǎrǎtesc", pe care voiau sǎ-lfoloseascǎ in trecere prin ţara amoriţilor187. Astǎzi se ştie cǎ a existat un aşa drum. Era o şosea ce fǎcealegǎtura intre Egipt, Etiopia şi alte ţǎri din Africa, cu impǎrǎţia hitiţilor, a asirienilor şi a babilonienilor.Şoseaua trecea pe la rǎsǎritulMǎrii Moarte, prin Iordania spre Damasc. Anumite sǎpǎturi fǎcute auscos la suprafaţǎ mai multe fortǎreţe din Epoca Bronzului, care erau inşiruite pe aceastǎ şosea. Aceastaaratǎ cǎ drumul exista prin anul 2000 in.Cr. deci, cu mult inainte de Moise.2. Primele cuceririIn Numeri 13:28-29 ni se spune de cǎtre cele 12 iscoade, cǎ ţara Canaan era locuitǎ de mai multepopoare. Documentele din Palestina de pe acea vreme, poartǎ in inscripţiile lor nume de persoane, carene dau o idee generalǎ, de originea etnicǎ feluritǎ a acestor persoane. Şi azi, in multe cazuri, numele iţisugereazǎ naţionalitatea persoanei respective. Astfel Popescu ştii cǎ e roman, Castalini e italian,Schmidt e german, Iuhasz e maghiar, Rubinstein e evreu. Tot aşa numele din inscripţii confirmǎ, cǎPalestina era locuitǎ de mai multe popoare188.In Ioşua189 6 ne este descrisǎ cucerirea Ierihonului. Sǎpǎturile arheologice fǎcute aici au constatat cǎ erauna din cele mai vechi cetǎţi. Un turn de piatrǎ, cu scǎri interioare şi cu case de jur-imprejur, verificatecu ajutorul carbonului 14, aratǎ o vechime de 7000 de ani in.Cr. Sǎpǎturile prof. John Garstang190 intre1930-1936 au arǎtat ca Ierihonul a fost dǎrimat şi reconstruit in mai multe rinduri. El le-a dat denumirialfabetice. Astfel pinǎ la anul 3000191, el a numit-o cetatea A., care a fost dǎrimatǎ. Cetatea B. a fostclǎditǎ la 2500 şi a fost distrusǎ in anul 1700. Cetatea C. a fost mai mare decit cele anterioare, a avut

palate frumoase şi a fost imprejmuitǎ cu un zid de piatrǎ. Ea a fost distrusǎ prin anul 1500. Cetatea D. afost reconstruitǎ prin anul 1500. Palatele au fost reclǎdite. Cetatea era apǎratǎ de ziduri duble fǎcute dincǎrǎmidǎ. Zidul interior era la o distanţǎ de 5 m de celǎlalt, avea o grosime de 4 m şi o inǎlţime de 10m. Suprafaţa era mai micǎ, doar vreo şase acri, aproximativ 25000 mp. Din aceastǎ cauzǎ, au ajuns sǎfoloseascǎ şi spaţiul dintre ziduri, clǎdind şi acolo case. Aşa se explicǎ coborirea celor douǎ iscoadealţi istorici, cum ar fi: Hecataeus, Ctesias din Cnidus, Ephorus, Theopompus, Hieronymus din Cardia, Durisdin Samos, Diyullis, Philistus, Timaeus, Polybius şi Posidonius. Modul monoton in care-şi prezintǎ opera,plinǎ din pǎcate de repetiţii şi contradicţii, lipsa totalǎ de spirit critic şi/sau analitic, nu l-au fǎcut foarte popularşi opera sa nu prea este consideratǎ ca sursǎ istoricǎ de prim rang. Din Bibliotheca historia ne-au rǎmasdoar primele 5 volume, la fel şi volumele 10-20. Din restul volumelor avem fragmente pǎstrate prin Photius şiConstantine Porphyrogenitus.187 Ţara amoriţilor era la vest de Eufrat. Trecerea prin ţara amoriţilor din Egipt spre Canaan e o cǎlǎtorie similarǎcu aceea a cǎlǎtorului care plecand de la Bucureşti spre Ploieşti ia trenul de Timişoara.188 Şi Romania este locuitǎ de mai multe popoare.In Deuteronomul 7:1 se spune cǎ atotputernicul Dumnezeu s-ar fi angajat sǎ-i izgoneascǎ anumite neamuri,printre care amoriţii, canaaniţii şi iebuşiţii. Avand in vedere cǎ aceste neamuri erau puternice (vezi notele 105

şi 665), trebuiau sǎ fie şi mulţi, pentru cǎ evreii erau deja in numǎr de cateva milioane (Exodul 12:37, Numerii1:45-46), ducandu-ne la un total de zeci de milioane de locuitori (care nici azi nu pot trǎi acolo).189 Sǎ amintim totuşi, pentru uzul celor neinstruiţi, cǎ se ştie cu certitudine cǎ majoritatea oraşelor prǎdate decǎtre Yoshua in timpul cuceririi Canaanului erau deja pustiite de ceva sute de ani (se presupune cǎ de"vikingii Mediteranei", numiţi destul de criptic "oamenii mǎrii" - pe aceştia i-a invins Ramses III in jurul anului1180 ien - pentru cǎ numai cetǎţile apropiate de mare fuseserǎ arse, nu şi cele din munţi, spre raul Iordan).Iarǎşi se ştie cǎ sulul lui Yoshua a fost scris mai tarziu decat faptele descrise (adicǎ prin secolul VII ien).Majoritatea cercetǎtorilor sunt convinşi cǎ relatarea isprǎvilor lui Ioşua nu este corectǎ din punct de vedereistoric, fiind mai mult paşnicǎ decat violentǎ. De altfel, sulul lui Yoshua

prezintǎ cucerirea ca fiind sangeroasǎdar cartea Judecǎtorilor o prezintǎ paşnicǎ.190 John Garstang (1876-1956). A studiat intai matematica dar s-a reorientat spre arheologie, ulterior fǎcandechipǎ cu Petrie353. A scris mult despre hitiţi (The Land of the Hittites, 1910). Concepţiile sale despre Ierihon,exod şi cucerirea Canaanului nu mai sunt demult acceptate in lumea ştiinţificǎ.191 Toţi anii ien.41peste zid din casa lui Rahav (Ioşua 2:15). Zidurile cetǎţii D. poartǎ urmele unei distrugeri violente.Zidul exterior s-a prǎbuşit spre interior acoperind casele dintre ziduri. Cenuşǎ, cǎrǎmizi arse inroşite,precum şi lemne arse, aratǎ cǎ cetatea a fost dǎrimatǎ şi arsǎ cu foc, aşa cum spune in Ioşua 6:24.Cetatea a fost reclǎditǎ pe la 860 in.Cr.Wolf Schneider192 in cartea sa "Omniprezentul Babilon", ce se aflǎ tradusǎ şi in limba romanǎ, spunecǎ "de la sǎpǎturile efectuate acolo in 1956, Ierihonul este considerat cea mai veche aşezare de tiporǎşenesc din lume"193. In ce priveşte posibilitatea ca acele ziduri sǎ fie dǎrimate fǎrǎ minǎ omeneascǎ,autorul susţine cǎ Ioşua a avut cutremurul ca aliat. El zice: "Cum de s-au surpat zidurile Ierihonului neospune Werner Keller194 in cartea sa "Und die Bibel hat doch recht" ("Biblia are totuşi dreptate"): "Dincauza unui cutremur de pǎmint, fenomen frecvent in imprejurimile Mǎrii Moarte... Ceea ce au gǎsitarheologii referitor la catastrofa naturalǎ care i-a venit in ajutor lui Ioşua, ca şi la faptele acestuia dinurmǎ, sunt pietre crǎpate, dǎrimǎturi de ziduri innegrite, lemn carbonizat şi moloz."195

Sǎpǎturi fǎcute la Betel, Debir, Lachiş şi Hator, aratǎ ca şi aceste cetǎţi au fost arse pe aceeaşi vreme.Un alt amǎnunt interesant este secarea Iordanului, care a avut loc cind poporul a trecut pentru cucerireaIerihonului. Ioşua primise porunca de trecere a Iordanului, din partea Domnului, cu prevestirea cǎ apelede sus se vor opri şi cǎ poporul va putea trece. Şi aşa s-a intimplat. Textul spune:

"Poporul a ieşit din corturi ca sǎ treacǎ Iordanul... Cind preoţii, care duceau chivotul, au ajuns la Iordan,şi cind li s-au muiat picioarele in marginea apei - cǎci Iordanul se varsǎ peste malurile sale in tot timpulsecerişului - apele care se pogoarǎ de sus s-au oprit, iar cele ce se pogorau spre marea cimpiei, care esteMarea Sǎratǎ, s-au scurs de tot. Poporul a trecut in faţa Ierihonului." (Ioşua 3:14-16). Toţinecredincioşii au ris de aceastǎ relatare şi spuneau cǎ este imposibil sǎ creadǎ aşa ceva196. Aceasta insǎdin pricina lipsei de cunoştinţǎ197. In istorie se cunosc incǎ alte trei cazuri cind Iordanul s-a oprit. Inunele locuri patul albiei Iordanului se ingusteazǎ intre 30 şi 45 metri. Unele cutremure de pǎmintcauzeazǎ alunecǎri de teren, care blocheazǎ cursul riului. Aceasta dupǎ confluenţa cu riul Iabboc. Innoaptea precedentǎ lui 8 dec. 1267, apele Iordanului au fost blocate timp de 16 ore. Alt caz similar s-apetrecut in 1906 şi in 1927, cind apele au fost oprite 21 ore şi jumǎtate. Deci cele relatate de Ioşua nusunt o poveste, ci o realitate.3. Aşezarea in CanaanSǎpǎturile arheologice fǎcute in Palestina, aratǎ cǎ cele mai multe cetǎţi au fost arse in aceeaşi perioadǎ,ceea ce coincide cu ocuparea ţǎrii de cǎtre evrei.192 Primul paragraf al capitolului 3. Autorii sunt Wolf Schneider, John Oldenburg şi Ingeborg Sammet. Titluloriginal (1963): Babylon Is Everywhere: The City as Man's Fate.193 Cea mai veche aşezare continuu locuitǎ (e o micǎ diferenţǎ). Chiar biblia contrazice pe autor, prezentandoraşe şi mai vechi, cum ar fi Ur. Cercetǎri arheologice prezintǎ Ierihonul ca avand forma unei cetǎţi (inclusivturnul de veghe) incǎ din perioada 8500 ien.194 Werner Keller (1909 - 1980), ziarist, a scris in 1950 aceastǎ carte, inspirat de o expediţie arheologicǎ francogermanǎla Ugarit şi Eufrat. Atat de mare succes a avut aceastǎ carte incat in 1977 a fost realizat chiar unfilm documentar bazat pe aceastǎ carte.195 Datarea cu C14 a ruinelor a dus la concluzia cǎ aceste ziduri uriaşe (cetatea IV) au fost demolate undeva prinanul 1550 ien (revista Radiocarbon Vol. 37, Nr. 2, 1995) şi nereconstruite de atunci. Unde au dispǎrut cei 150de ani? (se credea cǎ Ierihonul a cǎzut in faţa lui Yoshua prin 1407 ien - o

altǎ datǎ istoricǎ in contradicţie cuexodul egiptean, presupus a fi ca. 1200)196 Dacǎ Ioşua a oprit o zi soarele in loc (vezi capitolul Mǎrturia astronomiei), ce mare lucru sǎ opreascǎIordanul?197 Autorul a vrut sǎ spunǎ cunoştinţe, lipsa de cunoştinţǎ e ceva mult mai grav, atat moral-etic cat şi medical.42Citeva, intre care Meghido şi Betsan, aratǎ cǎ au fost stǎpinite de canaaniţi pinǎ ceva mai tirziu. Dar şiaceasta nu tǎgǎdueşte, ci confirmǎ adevǎrul Bibliei arǎtat in cartea Judecǎtori cap.1:21-36, cǎci Israel naizgonit pe toţi canaaniţii la ocuparea Canaanului.Canaaniţii aveau o civilizaţie mult mai inaintatǎ decit a evreilor. Lucrul acesta se vede desluşit cuocazia sǎpǎturilor arheologice. Arhitectura canaanitǎ a fost mult avansatǎ. Dezgropǎrile fǎcute laMeghido, Betsan şi Salmona, in partea de nord, aratǎ o stare infloritoare, aveau chiar palate bogatornamentate. Casele clǎdite de evrei au fost rudimentare, sǎrace. Cele douǎ nivele de culturi sunt foartedistincte. Lucrul este explicabil, cǎci Israel era un popor abia scǎpat din sclavie198. Totuşi lipsa deculturǎ199 nu a impiedecat pe Dumnezeu sǎ le dea Ţara promisǎ. Documentele dezgropate la Ras Samra,aratǎ viaţa religioasǎ, zeii şi zeiţele, templele, ritualurile, imnurile religioase, precum şi prostituţia,stricǎciunea mare de la temple. Chiar imediat dupǎ moartea lui Ioşua, pe vremea judecǎtorilor, Israelfusese atras de cultul Baalilor200 (Judecǎtori 2:11-13).Templul lui Baal Berit, scos la suprafaţǎ cu ocazia sǎpǎturilor la Sihem, confirmǎ istoria lui Abimelec,fiul lui Ghedeon (Judecǎtori 9:4). Evidenţele aratǎ cǎ el exista pe vremea judecǎtorilor. Era oconstrucţie masivǎ de vreo 25 m pe 21 m, imprejmuit de un zid de vreo 5 m grosime.Alte informaţii folositoare, ne sunt date de sǎpǎturile de la Ghibea. Ruinele dezgropate, pot fi vǎzute lavreo 10 km nord de Ierusalim. Ele demonstreazǎ cǎ vechiul oraş fusese zidit pe sol virgin, prin secolulal XIII-lea in.Cr. şi a durat pinǎ in secolul urmǎtor, cind a fost distrus prin

foc. Aceasta confirmǎ celerelatate in Judecǎtori 20:37-40. Cetatea a fost reclǎditǎ prin secolul al XI-lea, in zilele lui Saul.Partea de sud-vest nu a fost cuceritǎ de Israel, ea a rǎmas in stǎpinirea filistenilor201. Ei se trag dinCasluhimi, fiul lui Mitraim (Egipt), fiul lui Ham (Geneza 10:14). Avraam şi Isaac au avut de-a face cufilistenii. La ieşirea din Egipt, Israel mai bine face un ocol mare decit sǎ dea prin ţara filistenilor (Exod13:17). Iar cind s-au aşezat in Canaan, Ioşua evitǎ confruntarea intre trupele sale şi cele ale celor cincidomnitori ai filistenilor. Cetǎţile lor mai de seamǎ erau: Gaza, Aşdod, Ascalon, Gat şi Ecron (Ioşua13:2,3). Sǎpǎturile arheologice efectuate in aceastǎ parte au scos la luminǎ anumite lucruri, careconfirmǎ cele scrise in Biblie. In Judecǎtori 16:21 ni se spune cǎ Samson a fost "legat cu nişte lanţuride aramǎ". Sǎpǎturile de la Gherar, lingǎ Gaza şi de la Tell Qasile, lingǎ Tell Aviv, au dat lumii prilejulsǎ cunoascǎ topitoriile de fier şi aramǎ ce le aveau filistenii, precum şi atelierele de prelucrare ametalelor. Pe vremea lui Saul, filistenii deţineau monopolul fierului şi a prelucrǎrii lui. "In toatǎ ţara luiIsrael nu se gǎsea nici un fierar... şi fiecare om din Israel se pogora la filisteni ca sǎ-şi ascutǎ fierulplugului, coasa, securea şi sapa"202 (1 Samuel 13:19,20).198 Parcǎ se imbogǎţiserǎ in Egipt!? Dar şi furaserǎ destule la plecarea din Egipt. Iar experienţǎ la fǎcut cǎrǎmizitot ar mai fi avut, chiar dupǎ 40 de ani de rǎtǎciri absurde prin deşert.199 Ce ne facem cu codul de legi?200 Poporul evreiesc a fost intotdeauna atras de alte zeitǎţi - fiind nomazi (habiru), ei adoptau religia locului. Inmod evident, acest lucru diminua puterea de influenţǎ a preoţilor lor, de unde şi represaliile sangeroase,incepute chiar din perioada exodului.201 Adicǎ a fenicienilor.202 O micǎ observaţie: Yoshua a cucerit Canaanul cu sute de mii de oameni, teritoriul cucerit fiind impǎrţit indouǎ regate (de fapt in mai multe regate, dar numai douǎ au fost mai importante): Iuda şi Israel. Este insǎfoarte interesant cǎ aceste sute de mii de oameni işi ascuţeau uneltele de lucru la filisteni - Concluzii:1. Filistenii locuiau printre evrei, aşa cum au trǎit şi evreii printre alte

naţii, tot ei avand monopolul prelucrǎriimetalelor2. Regatele erau de fapt nişte cetǎţi cu populaţie micǎ şi aflate aproape de ţara filistenilor. Nimeni n-ar fi43Sǎpǎturile au arǎtat de asemenea, cǎ unele case mari erau clǎdite in jurul unui mare hol central, careavea stilpi de sprijinire a etajului şi a acoperişului. Pe aceşti stilpi ii pomeneşte Biblia in legaturǎ cumoartea lui Samson. "Şi Samson a imbrǎţişat amindoi stilpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-arezemat de ei; unul era la dreapta lui şi altul la stinga lui... S-a plecat cu toatǎ puterea şi casa a cǎzutpeste domnitori şi peste tot poporul care era acolo" (Judecǎtori 16:29,30). Deci şi ruinele filistenilor leconfirmǎ Biblia.203

cǎlǎtorit zile intregi pentru a-şi ascuţi o coasǎ care se toceşte dupǎ 2-3 ore de folosire. Cine a cosit mǎcar odatǎ la ţarǎ ştie ce spun.203 Sǎ ne uitǎm puţin la cetatea Ai (Ioşua Navi capitolul 8). Aceastǎ cetate este cuceritǎ de cǎtre Yoshua. Inrealitate Ai era de mult in ruine. Mai mult, Ioşua 8:28 spune cǎ Ai n-a mai fost locuit niciodatǎ de atunci (ceeace explicǎ foarte clar cǎ povestea lui Yoshua nu putea fi scrisǎ de el insuşi), in contradicţie flagrantǎ cuNehemiah 7:32. Alte contradicţii ale bibliei cu istoria sunt aici: www.ebonmusings.org/atheism/otarch3.html.44D. PERIOADA IMPǍRAŢILORA fost o vreme cind aşa numita "inalta criticǎ germanǎ"204 a cǎutat sǎ obiecteze la o seamǎ de impǎraţipomeniţi in Biblie şi sǎ spunǎ cǎ sunt persoane mitologice, deoarece ei n-au gǎsit pomenit nicǎierinumele acestor impǎraţi.Iov spunea: "Vorbeşte pǎmintului şi te va invǎţa..." De aceea chemǎm pǎmintul cu minele lui, cusecretele ingropate in pulberea lui, sǎ ne inveţe adevǎrul, sǎ ne dea dovezi spre convingerea noastrǎ, casǎ nu fim necredincioşi, ci credincioşi.1. Vremea lui SaulPrimul impǎrat al lui Israel a fost Saul. El şi-a avut reşedinţa la Ghibea lui Beniamin, ciţiva kilometri

mai la nord de Ierusalim. Cǎci pe vremea lui Ierusalimul era stǎpinit de iebuşiţi. In 1922, 1923 şi 1933o echipǎ sub conducerea Profesorului W.F. Albright205 a fǎcut sǎpǎturi la Tell el Ful, vreo 5 km nord deIerusalim. Aici au descoperit citadela lui Saul de la Ghibea. De aici el a condus pe Israel pinǎ lamoartea sa in lupta cu filistenii.La Betsan arheologii au dezgropat un mare templu al lui Dagon şi unul al Astarteii. Biblia spune cǎfilistenii au pus armele lui Saul in templul Astarteii la Betsan (1 Samuel 31:10206). Ruinele confirmǎ cǎera un aşa templu, cǎ Biblia a spus adevǎrul.2. Vremea lui DavidDavid a fost al doilea impǎrat al lui Israel. Incǎ din tinereţe, el a fost mare cintǎreţ la harfǎ şicompozitor. De la el avem cei mai mulţi psalmi. La fel ni se spune cǎ el a organizat cintul la CasaDomnului, punind la o parte pentru slujba aceasta un numǎr de 288 corişti şi orchestranţi (1 Cronici25:1-7).Criticismul modern a tǎgǎduit multǎ vreme lucrul acesta. Ei spuneau cǎ nu se poate ca muzica sǎ fi fostaşa de dezvoltatǎ. Dar cercetǎrile arheologice confirmǎ relatarea biblicǎ. Muzicienii palestinieni au fostbine cunoscuţi in antichitate, chiar cu mult inainte de David. Ei sunt arǎtaţi, incǎ de prin secolul alXIX-lea207, pe monumentele din Egipt şi Mesopotamia. Semiţii, cind coborau in Egipt, işi duceau şiinstrumentele cu ei. Basorelieful de la Beni Hasan92, aratǎ clar lucrul acesta. Iar epica religioasǎdescoperitǎ la Ras Samra, aratǎ cǎ incǎ pe la 1400 in.Cr., deci cu aproape 400 de ani inainte de David,la Ugarit, cintǎreţii religioşi formau o clasǎ specialǎ. Astfel, pǎrerea cǎ era imposibil ca la acea datǎ sǎfi fost cintǎreţi organizaţi in coruri, a fost spulberatǎ.204 Adicǎ sistemul de gandire metodic, aplicat de cǎtre germani istoriei (aşa cum se procedeazǎ şi astǎzi).Trebuie insǎ precizat cǎ scopul iniţial al sistemului era de a identifica Biblia ca fiind adevǎratǎ. Ceea ce augǎsit aceşti adepţi ai logicii a fost o serie de contradicţii existente in

Biblie, fapt ce a dus la concluzia cǎ ea afost rescrisǎ de mai multe ori, uneori in necunoştinţǎ de cauzǎ (ex post factum)205 William Foxwell Albright (24.5.1891 – 19/20.9.1971), orientalist american, arheolog, exeget biblic, lingvist.Este considerat ca fiind "decanul" arheologilor biblici mai ales pentru cǎ a fost unul dintre iniţiatorii curentuluinumit Arheologie biblicǎ (astǎzi este cunoscut ca fondatorul acestui curent, deşi nu el a fost primul care alansat acest curent). Ca orientare religioasǎ nu avem nici o surprizǎ: metodist evanghelic de rit american.Este cel care a autentificat documentele de la Marea Moartǎ.206 1 Regi. Samuel este denumirea datǎ in biblia protestantǎ primelor 2 cǎrţi din Regi.207 Probabil ien.45O altǎ confirmare arheologicǎ este a iazului de la Gabaon. In 2 Samuel 2:12-16208 citim cǎ armata luiDavid, sub comanda lui Ioab şi cea a lui Işboşet sub comanda lui Abner, s-au intilnit la iazul dinGabaon, azi El-Jib. In timpul sǎpǎturilor arheologice din 1956, 1957 şi 1959, sub conducerea lui JamesB. Pritchard209 din partea Muzeului Universitǎţii Pennsylvania, s-a descoperit iazul de la Gabaon, lavreo 10 km nord de Ierusalim. Iazul era sǎpat in stincǎ şi avea un diametru de 11,3 m şi o adincime de10,8 m. Acest bazin era fǎcut pentru adunarea apei. Pe fundul bazinului au fost gǎsite minere de mariulcioare, pe care este scrisǎ inscripţia locului "Gbn" adica Gabaon, cǎci este ştiut cǎ scrierea evreiascǎeste lipsitǎ de vocale. Iazul era in folosinţǎ de pe la anul 1200 in.Cr210.Deci, exista pe vremea lui David, aşa cum spune Biblia.3. Vremea lui SolomonDescoperirile arheologice in legǎturǎ cu perioada domniei lui Solomon sunt remarcabile. ProfesorulAlbright205 spune in volumul sǎu cǎ "vremea lui Solomon a fost cu siguranţǎ cea mai infloritoareperioadǎ in istoria Palestinei."211

Fiind o vreme de pace, eforturile au fost depuse in domeniul construcţiilor212.Mai de seamǎ a fost castelul sǎu din pǎdurea Libanului şi templul de la Ierusalim.Biblia spune cǎ meşterii au fost fenicieni din pǎrţile Tirului. Arhitectura,

stilpii, capitelurileproto-ionice, detaliile, motivele sculptate, toate aratǎ o puternicǎ influenţǎ fenicianǎ. Arheologii R.S.Lamon213 şi G.M. Shipton214, care au condus excavaţii in Palestina intre anii 1925-1939 afirmǎ:"Aceastǎ evidenţǎ se acordǎ bine cu tipul de construcţie a templului lui Solomon din Ierusalim, cumeste descris in 1 Impǎraţi 7:12".O afirmare a Bibliei ce n-a fost crezutǎ de unii, a fost cea cu privire la grajdurile lui Solomon. In 1Impǎraţi 4:26 citim: "Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui..."215. El şi-aformat o considerabilǎ forţǎ de care de rǎzboi. Iar din 1 Impǎraţi 10:28,29 ştim cǎ importa cai din Egipt,pentru el şi pentru impǎraţii hitiţilor. Sǎpǎturile arheologice efectuate la Meghido216, vreo 32 km sud-208 2 Regi, cǎrţile lui Samuel fiind incorporate in Regi, care devin astfel 4 şi nu numai 2.209 James Bennett Pritchard (4.10.1909 – 1.1.1997), arheolog american. A excavat satul el-Jib (1956 - 1962) şil-a identificat ca fiind Gibeon dupǎ incripţiile de pe vasele de vin. A ţinut o conferinţǎ despre Gibeon, numitǎGibeon: Where the Sun Stood Still (1962), pentru cǎ aici s-a intamplat ziua lungǎ a lui Yoshua.210 Trebuie precizat cǎ, tehnic, un iaz este altceva decat un bazin de pǎstrare a apei. Dar sǎ punem asta peseama traducerilor. Ipotezǎ confirmatǎ de istorie.211 Conform 1 Cronici 21:14, David i-a lǎsat lui Solomon o avere inimaginabilǎ, 100000 de talanţi de aur şi1000000 de talanţi de argint, numai pentru a construi un templu. Considerand talantul cam la ca. 30 de kg,mii şi mii de tone de metal preţios (3000 tone de aur, 30000 tone de argint) existau in vremea aceea inposesia lui Solomon. Sǎ nu ne punem problema cum a putut aduna David aceastǎ avere, ci doar unde aufost ţinuţi aceşti talanţi?212 Care construcţii?213 Robert Scott Lamon.214 Geoffrey Morgan Shipton (1910-1987).215 In 2 Cronici 9:25 sunt numai 4000.216 Grajdurile au aparţinut, se pare, regelui Ahab, care a domnit in secolul IX ien. Ca dovezi, existenţainscrisurilor asiriene despre cavaleria de temut a acestui rege şi straturile geologice care plaseazǎ grajdurilela zeci de ani dupǎ perioada lui Solomon. Mai mult, dovezile arhitecturale şi tehnice, plaseazǎ şi construcţiile

in jurul anului 850 ien.Pentru cei pesimişti: acolo va avea (sau a avut) loc Armaghedonul acela celebru, din Apocalipsa lui Ioan.46est de Carmel, azi Tel el-Mutesellim, au dat la ivealǎ grajdurile mari ale lui Solomon. Aici a fost uncomplex de clǎdiri cu douǎ rinduri de stilpi de piatrǎ avind intre ei un pasaj de trei metri. Alte grajduriasemǎnǎtoare au fost gǎsite şi la Taanac, Hator, Tel el-Hesi şi Ghezer.La fel, sǎpǎturile fǎcute de Nelson Glueck la Tel el- Keleifeh, Elatul de azi, au confirmat, cǎ aiciSolomon avea turnǎtoriile de aramǎ. Inainte se numea Eţion-Gheber217.Tot aici era şi portul pentru flota sa, cǎci Solomon "avea pe mare corǎbii din Tars" (1 Impǎraţi 10:22).O seamǎ de bucǎţi de parime dezgropate, precum şi alte indicii, aratǎ cǎ a fost un port mare pe vremealui Solomon218.4. Fuga lui Ieroboam in EgiptCu prilejul unor construcţii la Milo, Solomon a dat supravegherea lucrǎrilor lui Ieroboam. Intr-o zi,ieşind din Ierusalim, a intilnit pe proorocul Ahia din Silo, imbrǎcat cu o hainǎ nouǎ. Proorocul şi-aapucat haina şi a rupt-o in douǎsprezece bucǎţi şi a zis lui Ieroboam: "Ia-ţi zece bucǎţi! Cǎci aşavorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Iatǎ, voi rupe impǎrǎţia din mina lui Solomon şi-ţi voi dazece seminţii... aceasta pentru cǎ M-au pǎrǎsit" (1 Impǎraţi 11:30-33).219

Din cauza trǎirii nepotrivite a lui Solomon, Dumnezeu hotǎrǎşte ruperea impǎrǎţiei. Solomon cautǎ sǎpunǎ mina pe Ieroboam sǎ-l omoare, dar el fuge la impǎratul Egiptului şi cere azil politic. El rǎmine laŞişac220 pinǎ la moartea lui Solomon. Aceasta spune Biblia.Pentru unii necredincioşi asta pǎrea de necrezut. Solomon avea de soţie pe fiica lui Faraon221, iarIeroboam fuge de Solomon tocmai la faraon. E posibil asa ceva?Documentele arheologice spun cǎ este posibil. Faraonul222, care avea fiica cǎsǎtoritǎ cu Solomon, a fostdetronat de Şişac. Cu el incepe o nouǎ dinastie in ţara Egiptului, dinastia a XXII-a. La acest faraongǎseşte adǎpost Ieroboam de minia lui Solomon. Deci, pricina de poticnire

este spulberatǎ223. Biblia eadevǎratǎ224.5. Nǎvǎlirea lui Şişac in Palestina217 Şi care aparţineau fenicienilor, nu lui Solomon. Mai trebuie sǎ spunem oare cǎ in Judecǎtori 16:21 spunea cǎevreii veneau la filisteni chiar şi pentru a-şi ascuţi coasa.218 Şi Odessa era port mare la Marea Neagrǎ, dar de aici panǎ a zice cǎ Ceauşescu ar fi avut cel mai mare portla mare, e un pic de exagerare. Intre mare şi Solomon se aflau fenicienii...219 Vezi nota 263. Astfel, triburile lui Israel care nu doreau sǎ fie sub dominaţia preoţeascǎ a cultului lui Yahwe şicare au reuşit sǎ scape de aceasta, au fost eliminate din istorie, cel puţin aşa cum reiese ea din biblie.220 Shishaq (evreieşte שישק ) este, cel mai probabil, numele ebraic al faraonului Shoshenq I144, deşi unii maicǎpoşi (ca David Rohl) in considerǎ ca fiind Ramses II.131.221 Aceeaşi Fiicǎ a lui Faraon, Hatshepsut147, sau alta? Cum stǎm atunci cu identificarea fiicei lui Faraon incapitolul Moise? De fapt, dupǎ nume, in biblie sunt pomenite doar douǎ fiici ale lui Faraon şi anume Bitia (1Cronici 4:18) şi Cleopatra (1 Macabei 10:57) - ultima fiind fiica lui Ptolemeu Filopater115.222 Probabil Psusennes al II-lea (959-945 ien).223 Probabil nu inseamnǎ şi cǎ aşa a fost, ci doar cǎ ar fi putut sǎ se intample.224 Hai sǎ ne ocupǎm indeaproape de anumite secvenţe din aceastǎ perioadǎ.Avem un Abia (Abijah) suit pe un munte şi care vorbeşte fǎrǎ megafon la 1200000 de soldaţi, probabilinsufleţit doar de Duhul sfant (2 Cronici 13:3-4).2 Cronici 14:8-14 ne mai spune şi de cel mai mare masacru din biblie, ca. 1000000 de etiopieni47Biblia vorbeşte despre nǎvǎlirea lui Şişac in Palestina. La 1 Impǎraţi 14:25-26 citim: "In al cincilea anal impǎrǎţirii lui Roboam, Şişac, impǎratul Egiptului, s-a suit impotriva Ierusalimului. A luat vistieriileCasei Domnului şi visteriile casei impǎratului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe care le fǎcuseSolomon."Nǎvǎlirea lui Şişac in Palestina nu e o poveste, ea este confirmatǎ de documente arheologice. Pe zidulde sud al curţii marelui templu de la Karnak, existǎ un tablou care il aratǎ pe Şişac. Impǎratul e fǎcut caun gigant. In mina stingǎ ţine capetele unor fringhii, de care sunt legaţi

şiruri intregi de prizonieri.Captivii sunt legaţi la git unul de altul. In mina dreaptǎ ţine un toiag. Cel care lucrase tabloul, acoperisepartea de jos a corpului fiecǎrui prizonier cu un scut, pe care a scris ţara de unde este prizonierul.Datoritǎ acestei sculpturi, astǎzi noi ştim cǎ Şişac a cucerit 133 cetǎţi, dintre care cele mai insemnatesunt: Gaza, Adulam, Bethoron, Aialon, Ghibeon, Sunem, Iuda-Melec sau Ierusalimul. Templul de laKarnak, in sus pe Nil, adevereşte cǎ Biblia este adevǎratǎ225.Altǎ evidenţǎ arheologicǎ este o stela frintǎ a lui Şişac, ce a fost dezgropatǎ la Meghido. Ea indicǎcucerirea acestei fortǎreţe de cǎtre Şişac.6. Evidenţe despre AhabPrintre alte amǎnunte despre Ahab, istorisirea biblicǎ spune cǎ şi-a zidit un palat de fildeş (1 Impǎraţi22:39). Iar dupǎ vreo sutǎ de ani, proorocul Amos prevesteşte surparea. In cap.3:15 zice din parteaDomnului: "Voi surpa casele de iarnǎ şi casele de varǎ; palatele de fildeş se vor duce..." Aceastasugereazǎ un lux exorbitant. Un obiect de fildeş este scump, dar un palat de fildeş? Pilda impǎratului afost urmatǎ şi de alţi bogǎtaşi ai Samariei. Ba, Amos ne spune cǎ şi mobilierul il aveau de fildeş. Incap.6:4 citim: "Ei se culcǎ pe paturi de fildeş...226

Mulţi au tǎgǎduit aceste afirmaţii ale Bibliei. Li se pǎreau prea exagerate. Dar excavaţiile arheologiceefectuate la Samaria in anii 1908-1910, de Universitatea Harvard, sub direcţia lui G.A. Reisner227, D.G.Lyon si C.S. Fisher, continuate intre anii 1931-1933, tot de Universitatea Harvard, in colaborare cuUniversitatea din Ierusalim şi cu Şcoala Britanicǎ de Arheologie din Ierusalim sub direcţia lui J.W.Crowfoot228, au scos la suprafaţǎ palate, cisterne şi fortificaţii de pe vremea lui Ahab. De subdǎrimǎturi, au adus la luminǎ plǎci de fildeş, cu care erau cǎptuşite aceste palate şi pǎrţi de mobilǎ. Pefildeş sunt gravate trestii de papirus, flori de lotus, lei, tauri, sfincşi, zei egipteni, ca Isis şi Horus.

Aceasta indicǎ nu numai luxul mare pe vremea lui Ahab, ci şi depǎrtarea mare de Dumnezeu229.Rǎmǎşiţele de fildeş scoase de sub dǎrimǎturi, confirmǎ spusele Bibliei.225 Deoarece nǎvǎlirea lui Şişac in Palestina s-a produs in perioada in care evreii au inceput a ţine mǎrturiiscrise, pe baza cǎrora a fost scrisǎ mai tarziu biblia, acest faraon are un nume şi a permis identificarea lui.226 Aparent, biblia are o problemǎ cu bogǎţia oamenilor, mai ales dacǎ nu sunt evrei. Aceste informaţii, extrasedin mai multe capitole şi cǎrţi care alcǎtuiesc deopotrivǎ Vechiul şi Noul testament, dau impresia unuineavenit (mai ales dacǎ aparţine unui alt cult) cǎ nu este vorba decat de invidia de cea mai joasǎ speţǎ aoamenilor (cum zicea şi Eminescu: "...din pristolul de la Roma sǎ dau calului ovǎz ...").227 George Andrew Reisner (5.11.1867 – 6.6.1942), arheolog american in Egipt. A descoperit cǎ regii nubienierau ingropaţi in afara piramidelor şi mormantul reginei Hetepheres, mama lui Khufu (Cheops). A descoperitun papirus cu insemnǎri şi exerciţii de aritmeticǎ (un fel de Rhind Papyrus), care-i poartǎ numele.Ceilalţi doi, Lyon şi Fisher erau asistenţii lui.228 John Winter Crowfoot (1873-1959), fiu de cleric. A excavat Samaria intre anii 1931-1935. Fiica sa, DorothyCrowfoot Hodgkin, a fost laureatǎ a premiului Nobel pentru chimie in 1964.229 Vezi nota 226. Dupǎ cum vedem cǎ merg lucrurile cu biserica de azi, preoţii şi şefii lor ierarhici sunt cel maideparte de Dumnezeu.48Apoi numele lui Ahab il gǎsim pomenit in analele lui Şalmanaser al III-lea230, cu privire la bǎtǎlia de laKarkar in 853 in.Cr. El spune cǎ aici a intilnit o coaliţie de 12 impǎraţi pe care i-a biruit. El dǎ o listǎ aforţelor coalizate. Iatǎ un extras din Anale:"Am plecat din Argana; m-am apropiat de Karkara. Am distrus, am dǎrimat şi am ars cu foc Karkara,reşedinţa sa impǎrǎteascǎ. Spre a-l ajuta, el a adus 1200 care de rǎzboi, 1200 cavalerişti, 20000 soldaţiAdad’idri pedeştrii din Damasc; 700 care de rǎzboi; 700 cavalerişti, 10000 pedeştrii irhuleni din Hamat;2000 care de rǎzboi, 10000 pedeştrii ai lui Ahab israelitul; 500 soldaţi din Que..."Aceste anale se aflǎ pe aşa-numita "Inscripţia Monolitǎ"231, ce se gǎseşte in Muzeul Britanic.

Biblia vorbeşte despre supremaţia lui Israel pe vremea lui Ahab asupra Moabului. In 2 Impǎraţi 3:4citim: "Meşa, impǎratul Moabului, avea turme mari şi plǎtea impǎratului lui Israel un bir de o sutǎ miide miei şi de o sutǎ mii de berbeci cu lina lor." Iar in 2 Impǎraţi 1:1 şi 3:5 ni se spune cǎ la moartea luiAhab, Moab s-a rǎsculat impotriva lui Israel.Scepticii ziceau cǎ aceste lucruri le scriu evreii, ca sǎ se laude, dar n-au fost reale. Ei n-au avut o aşasupremaţie. Nu credeau cǎ moabiţii au plǎtit bir lui Israel. Nimeni nu a putut convinge pe aceşti scepticicǎ Biblia este adevǎratǎ. Nu exista nici o altǎ dovadǎ. Iatǎ insǎ cǎ intr-o zi s-a descoperit tocmaimǎrturia lui Meşa, impǎratul Moabului cu privire la adevǎrul celor relatate in Biblie.Mǎrturia este inscrisa pe piatra moabitǎ232.In august 1868, F.A. Klein233, un misionar german la Ierusalim, a vizitat localitatea Dibon din Moab,cam la vreo 12 mile in rǎsǎritul Mǎrii Moarte.Cetatea Dibon este pomenitǎ in Isaia 15:2. Cu ocazia acestei vizite, misionarul a descoperit o piatrǎneagrǎ de bazalt avind o inǎlţime de 1,20 m, lǎţime vreo 70 cm, iar grosimea de 34 cm. Pe ea se aflǎ oinscripţie scrisǎ pe 34 rinduri. Fǎrǎ sǎ-şi dea seama de valoarea inscripţiei, Klein a copiat citeva şire234

şi a vrut sǎ cumpere piatra pentru muzeul din Berlin. Dupǎ un an de negocieri, piatra era sǎ fie a230 Shalmaneser III (Šulmānu-ašarēdu), rege al Asiriei (859 - 824 ien). A purtat rǎzboaie multe contra vecinilor.Bǎtǎlia de la Qarqar (853 ien) a pierdut-o insǎ (apropo, inregistrarea bǎtǎliei pe Monolitul Kurkh ne indicǎprezenţa pentru prima datǎ in istorie a triburilor arabe), dar a fost doar o micǎ infrangere pe fundalul unorvictorii rǎsunǎtoare. Jehu incepe a-i trimite tribut incǎ din 841 ien.231 Trebuie sǎ fie vorba despre Obeliscul negru, gǎsit la Nimrud (acum in Irak). Se gǎseşte la British Museum.Are 197,85 cm inǎlţime şi 45,08 cm lǎţime. Descoperit de cǎtre Layard16 in 1836. Conţine cea mai vechereprezentare graficǎ a unui evreu.232 Stela lui Mesha, gǎsitǎ de Klein233, recuperatǎ şi tradusǎ de Clermont-Ganneau235. A fost scrisǎ prin 850 ien.Foarte pe scurt, ea povesteşte despre cucerirea Moabului de cǎtre Omri, regele Israelului - ,-. ישראל מלך עמרי

pentru cǎ Chemosh (zeul lor) a fost supǎrat, despre victoria lui Mesha asupra fiului lui Omri, desprecontrucţiile publice fǎcute de Mesha, precum şi despre rǎzboaiele lui contra Horoneilor.Ca deosebiri esenţiale, ar fi: cǎ in Biblie, Ahab a cucerit Moabul iar rebeliunea s-a fǎcut contra fiului acestuia,Iehoram. Ca sǎ nu mai amintim cǎ nu Yahwe le-a dat victoria evreilor ci Chemosh. Iar in biblie, evreii s-auretras, deşi victorioşi, numai pentru cǎ Mesha ar fi oferit ofrandǎ zeilor pe fiul sǎu. Stela nu pomeneştenumǎrul de ani de umilinţe ale Moabului.De atunci, diverse interpretǎri au fost aduse inscripţiilor de pe piatrǎ, pentru a-l gǎsi pe Iehoram, sau oricereferinţǎ care ar putea confirma adevǎrul biblic. Deocamdatǎ, majoritatea erudiţilor din Europa nu gǎsesc nicio soluţie la nepotrivirea biblicǎ cu piatra moabitǎ.233 Frederick Augustus Klein. Misionar anglican (Church Missionary Service), aflat in misiune medicalǎ adescoperit-o in 1868 in cetatea Dhiban (Dibon in biblie).234 Şiruri?!49autoritǎţilor germane pentru suma de 400 dolari. Rezidentul francez a trimis sǎ ia pe hirtie o imprimarea inscripţiei de pe piatrǎ şi a oferit localnicilor suma de 1800 dolari sǎ-i dea lui piatra. In mod natural,vǎzind cǎ li se oferǎ o sumǎ aşa de mare, localnicii au bǎnuit cǎ piatra are puteri miraculoase. Atunciguvernatorul din Nabulus a pretins-o pentru el. Teama cǎ le-o ia guvernatorul şi ei nu vor primi suma,i-a determinat pe arabi sǎ facǎ un foc mare sub ea, şi cind a fost incinsǎ, au turnat apǎ rece peste ea.Aceasta a fǎcut ca piatra sǎ se spargǎ in bucǎţi, pe care le-au impǎrţit intre ei ca amulete. Spargereapietrei pǎrea o pierdere ireparabilǎ pentru ştiinţa arheologiei. Dupǎ citva timp, Clermond Ganeau235,dragomanul consulatului francez, a reuşit sǎ adune cele mai multe bucǎţi din lespedea cu inscripţie. Cuajutorul hirtiei pe care imprimase inscripţia inainte de sfǎrimare, el a reuşit sǎ refacǎ piatra moabitǎ.Azi ea poate fi vǎzutǎ in Muzeul Luvru din Paris. Scrierea este ebreo-fenicianǎ. Traducerea inscripţiei afost fǎcutǎ de Dr. Ginsburg236, M. Ganneau şi profesorul Schlottman237. In inscripţie se aflǎ numele lui

Omri, care a subjugat pe moabiţi. La fel este pomenit şi Ahab, dar nu pe nume, ci ii spune "fiul luiOmri". Dupǎ moartea lui Ahab, Meşa n-a mai vrut sǎ plǎteascǎ tributul. Impǎraţii aliaţi ai lui Israel,Iuda şi Edom au pornit sǎ batǎ Moabul. Moabiţii s-au adunat in cetatea lor Kir-Haraşet. Aici Meşaoferǎ pe zid ca ardere de tot lui Chemos, zeul Moabului, pe insuşi fiul sau238. La vederea acestui fapt,Israel pǎrǎseşte Moabul. In comemorarea acestei izbǎviri, Meşa a ridicat monumentul cunoscut subnumele de "Piatra moabitǎ". Iatǎ in traducere citeva rinduri care ne intereseazǎ:"1. Eu, Meşa fiul lui Chemos-Melec, regele Moabului, dibonitul2. Tatal meu a domnit treizeci de ani peste Moab şi eu am domnit dupǎ tatǎl meu.3. Eu am pregǎtit acest monument pentru Chemos la Korka...4. Fiindcǎ el m-a mintuit de toţi impǎraţii şi mi-a dat biruinţa asupra adversarilor mei.5. Omri regele lui Israel a umilit pe Moab mulţi ani239, cǎci Chemos a fost supǎrat pe ţara sa.6. Fiul sǎu l-a urmat şi el de asemenea a zis: "Eu voi umili pe Moab.7. Pe vremea mea a vorbit el (astfel), dar eu am biruit asupra lui şi asupra casei lui, in timp ce Israel apierit pe veci..."In şirurile urmǎtoare, Meşa se laudǎ cu luptele sale şi cu cetǎţile pe care le-a reclǎdit. Piatra Moabitǎ nespune cǎ Biblia este adevǎratǎ, cǎ ei, moabiţii, au fost tributari lui Israel, ba precizeazǎ mai jos cǎ aufost umiliţi timp de patruzeci de ani240, cǎ Meşa a fost acela care s-a rǎsculat impotriva lui Israel.7. Iehu şi Obeliscul NegruDinastia lui Omri se terminǎ cu Ioram fiul lui Ahab, care este omorit de Iehu, unul din cǎpeteniile sale.El primise ungerea de impǎrat din partea unui trimis al lui Elisei (2 Impǎraţi 9 şi 10). Astfel el incepe onouǎ dinastie care va da cinci impǎraţi peste Israel intre anii 842 şi 745 in.Cr.Iehu este singurul impǎrat din Israel şi Iuda a cǎrui picturǎ o avem astǎzi.235 Charles Simon Clermont-Ganneau (19.2.1846–15.2.1923) este cel mai recunoscut pentru reconstruirea in

1870 a stelei moabite (stela lui Mesha232). Cavaler al Legiunii de onoare din 1875. Tot el a arǎtat prima datǎcǎ multe texte evreieşti, oferite de cǎtre un faimos anticar pe nume Wilhelm Moses Shapira, in 1883 eraunişte falsuri (scriind chiar şi o carte despre falsificǎrile din Palestina, 1885).236 Christian David Ginsburg (25.12.1831-1914), misionar creştin şi exeget biblic (evreu convertit, de undeprezenţa ambelor prenume tipice). Ginsburg a scris cel mai curpinzǎtor tratat despre Stela lui Mesha232

(1871) şi l-a demascat şi el pe Shapira (acesta aparent s-a sinucis in 1884).237 Konstantin Schlottmann (1819-1887).238 Nu existǎ aşa ceva scris pe piatrǎ, ci numai in Biblie.239 De fapt zile - se presupune insǎ cǎ ar insemna ani.240 Numǎrul 40 este un numǎr magic pentru evrei. Orice minune sau intamplare deosebitǎ are in ea numǎrul 40:40 de zile potopul, 40 de ani exodul, 40000 de iesle etc. etc. etc.50Şalmanaser230 al III-lea domnea peste Asiria la urcarea pe tron a lui Iehu. Se pare cǎ fǎrǎ lupte, Iehu aconsimţit sǎ plǎteascǎ tribut Asiriei241.Spre a reda biruinţele celei de a 31 expediţie militarǎ a sa, Şalmanaser a ridicat Obeliscul negru la Kala(Nimrud). Obeliscul este tǎiat din marmorǎ neagrǎ. Are o inǎlţime de 1,89 m, lǎţimea celor patru feţe lavirf este de 0,457 m, iar la baza de 0,609 m. Jumǎtatea de sus are cinci rinduri de scene şi inscripţii.Jumǎtatea de jos este numai cu inscripţii. In total pe obelisc se aflǎ 210 rinduri scrise. Azi el se gǎseştein Muzeul Britanic sub nr. 98.Pe obelisc se pomeneşte despre "Casa lui Omri". Omri a fost impǎratul lui Israel care a zidit Samaria şichiar ceialalţi succesori pe tronul Samariei, strǎini de familia lui Omri, sunt numiţi ca fii ai lui Omri.Aşa avem cazul lui Iehu. In scenele de pe obelisc, se zugrǎveşte primirea tributului. In rindul al doileade scene, sunt persoane care poartǎ tributul şi Iehu plecat in faţa lui Şalmanaser, iar inscripţia spune:"Tributul lui Iehu fiul lui Omri, argint, aur, cupe de aur, pahare de aur, ligheane de aur, ulcioare de aur,plumb, un sceptru impǎrǎtesc, o suliţǎ."Obeliscul negru a fost gǎsit de arheologul Sir Henry Layard16 in anul 1840 la

Nimrud.Tot pe obeliscul negru se mai aflǎ pomenit şi numele lui Hazael din Damasc.De fapt impotriva lui venise Şalmanaser sǎ lupte in aceastǎ a 31-a expediţie militarǎ a sa. Aceastǎbiruinţǎ a determinat ridicarea obeliscului. Pomenirea lui Hazael ca impǎrat al Siriei confirmǎ spuseleBibliei in 2 Impǎraţi 8:15.8. Analele lui Tiglat Pileser al III-leaTiglat Pileser242 al III-lea a domnit in Asiria intre anii 745-727 in.Cr. El a inaugurat o nouǎ politicǎagresivǎ in Asiria. Domnia lui a fost pe vremea lui Azaria (Ozia) şi Ahazia, impǎraţi in Iuda, iarMenahem şi Peca in Israel. Cu ei are de-a face, de aceea numele lor abundǎ in documentele asiriene. Elnu a fost de viţǎ impǎrǎteascǎ, ci probabil un general. In analele sale nu-şi pomeneşte nici tata, nicimama. El a restaurat palatul lui Şalmanaser al III-lea la Kalchi. Pe zidurile camerelor a pus plǎci demarmorǎ frumos gravate cu inscripţii, unde sunt descrise luptele sale.Afarǎ de acestea mai avem analele sale scrise pe tǎbliţe de lut, unde sunt relatate campaniile salemilitare in ordine geograficǎ. Apoi alte tǎbliţe suplimentare conţin liste de ţǎrile cucerite, fǎrǎ detaliileluptelor.241 Ba da, dar Jehu n-a luptat, ci a stat deoparte şi a vǎzut cum la caţiva ani dupǎ victoria de la Quarkar230 oparte din cei 12 regi şi regate ce l-au invins au fost la randul lor invinşi iar oraşele lor trecute prin foc şi sabie,s-a gandit el bine şi-a trimis tributul inainte ca Şalmanaser sǎ vinǎ sǎ-l ia singur. Dacǎ n-ar fi fost ameninţatcumva, de ce a trimis tribut? Din prietenie?242 Tiglath-Pileser III (Tukultī-Apil-Ešarra), rege al Asiriei (745 – 727 ien). Este considerat cel mai de succescomandant militar din istoria universalǎ. In 739 ien l-a invins pe Azariah (Uzziah), rege in Iuda (1 Cronici 5:6,2 Cronici 26:6-15). In 732 a ocupat aproape tot regatul Israel, ducand evreii in robie. Multe fapte suntdescrise in 4 Regi 15:29; 16:5-9; 1 Cronici 5:6, 26; 4 Regi 16:10-16. In 10.729 ien a cucerit Babilonul, unde adomnit sub numele de Pulu. A fost succedat de cǎtre fiul sǎu Ululayu, cunoscut ca Şalmaneser V247.51Tiglat Pileser spune cǎ in al cincilea an al domniei, deci pe la 741 in.Cr., fiind

angajat in rǎzboi inpartea de sud a Siriei, a avut de infruntat o armatǎ puternicǎ sub comanda lui Azaria, impǎratul lui Iuda,mare monarh, a cǎrui oaste se spune in 2 Cronici 26:6-15 cǎ era de 307500 de oameni.In anul 738, ca un rezultat al campaniilor sale, analele spun: "Nouǎsprezece districte aparţinindHamatului, impreunǎ cu oraşele din hotarele lor, situate la marea soarelui apune (Marea Mediteranǎ)care in necredincioşia lor s-au revoltat contra lui Azaria, eu le-am realipit la teritoriul ţǎrii lui Asur;ofiţerii mei, guvernatorii mei i-am pus peste ei..." Un alt fragment dintr-o inscripţie spune:"In cursul campaniei mele am primit tributul regilor: (Azaria iudeul...")Tiglat Pileser III inainte s-a numit Pul243. Cu acest nume il gǎsim inscris şi pe paginile Bibliei244. Inacelaşi an (738), Tiglat Pileser a atacat şi Palestina. In 2 Impǎraţi 15:19-20 gǎsim scris: "Pul, impǎratulAsiriei a venit in ţarǎ. Şi Menahem a dat lui Pul o mie de talanţi de argint, ca sǎ-l ajute sǎ-şi intǎreascǎdomnia. Menahem a ridicat argintul acesta de la toţi cei cu avere din Israel, ca sǎ-l dea impǎratuluiAsiriei; i-a pus sǎ dea fiecare cite cincizeci sicli de argint245.Impǎratul s-a intors inapoi şi nu s-a oprit atunci in ţarǎ."Iar analele lui Tiglat Pileser spun:"A primit tributul lui Kustaspi din Kamuk, a lui Rezon din Damasc, a lui Menahem din Samaria, a luiHiram din Tir..."Intre anii 734-732, impǎratul Retin al Siriei şi Pecah impǎratul lui Israel, s-au suit impotrivaIerusalimului. Atunci Ahaz a cerut ajutorul lui Tiglat Pileser.Acesta a trimis armatele şi a bǎtut Damascul, apoi au coborit spre sud au cucerit o seamǎ de cetǎţi dinGalileea şi Galaad, iar pe locuitori i-a dus in captivitate. O revoltǎ pro-asirianǎ in Samaria condusǎ deOsea il rǎpune pe Pecah (2 Impǎraţi 15:27-30). Tiglat Pileser insǎ spune in analele sale: "Ei l-aurasturnat pe impǎratul lor Pecah şi eu am pus in locul lui pe Ozia ca impǎrat peste ei. 246" Relatǎrile din

anale despre Azaria, despre Menahem, despre Retin, despre Pecah, despre Ozia, despre Ahaziamǎrturisesc cǎ Biblia este adevǎratǎ.In 2 Impǎraţi 15:29 citim: "Pe vremea lui Pecah, impǎratul lui Israel, a venit Tiglat Pileser, impǎratulAsiriei şi a luat Iionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedes, Haţor, Galaad şi Galileea, toatǎ Ţara luiNeftali şi pe locuitori i-a dus in prinsoare in Asiria."Evidenţele arheologice despre extinderea stǎpinirii lui Tiglat Pileser asupra Palestinei confirmǎ spuseleBibliei. In anale este menţionat: „... hotarele Bit-Humriei (adicǎ ale casei lui Omri, Israel)... intinsa ţarǎa lui Neftali, in totalitatea ei, le-am adus in hotarele Asiriei."9. Documente despre Şalmanasar al V-lea243 Numai ca rege al Babilonului (729-727 ien) s-a numit Pulu242.244 In versiunea romaneascǎ este trecut, probabil pudic, Ful (1 Cronici 5:26, 2/4 Regi 15:19).245 S-a mulţumit cu puţin acest rege al Asiriei. Vezi şi nota 246.246 De fapt spune: "L-am rǎsturnat pe Menahem [de la guvernare] ... In locul lui l-am pus pe Hoshea ca regepeste ei" (Parcǎ in 4 Regi 15:19 şi 17:3 se zice cǎ Ozia l-a plǎtit pe Pul şi a domnit liniştit panǎ la capǎtulvieţii).52Şalmanasar247 al V-lea este pomenit in 2 Impǎraţi 17:3; 18:9. El a fost fiul lui Tiglat Pileser242 al III-lea.Osea impǎratul lui Israel, avea de plǎtit un tribut mare Asiriei, aur in valoare de aproximativ 200000dolari şi argint in valoare de 2000000 dolari, sume enorme248. Din aceastǎ cauzǎ, a trimis soli lafaraonul Egiptului249 şi i-a cerut sprijinul. Asigurat fiind de sprijin, n-a mai plǎtit tributul datorat Asiriei.Şalmanasar prinzind de veste, in anul 725 a venit cu armatele impotriva Samariei pe care a asediat-o.Impǎratul Osea a fost prins se pare in afara cetǎţii şi a fost deportat inainte de cǎderea Samariei.Asediul Samariei a durat trei ani.De la Şalmanasar al V-lea nu avem anale. La fel şi inscripţiile sunt puţine. S-a gǎsit doar o greutate decintar cu numele sǎu, o piatrǎ de hotar datatǎ in timpul domniei sale şi listele asiriene eponim, care sunt

liste de impǎraţii Asiriei cu scurte notiţe in care sunt menţionate campaniile militare conduse demonarhi.Aici e arǎtatǎ urcarea pe tron a lui Şalmanasar al V-lea in anul 727 in.Cr. şi se pomeneşte o campanieimpotriva unei cetǎţi a cǎrei nume este lipsǎ, porţiunea fiind spartǎ. Cronicele babiloniene cu privire laacel an spun cǎ Şalmanasar "a frint cetatea Samarain. Este important de notat cǎ denumirea Samaria dinEzra 4:10, in ebraicǎ se pronunţa "Samrain" ca şi in cronicile babiloniene.10. Evidenţe despre existenţa lui SargonIn cartea proorocului Isaia 20:1 ni se pomeneşte cumva in treacǎt despre Sargon250. "In anul cind avenit Tartan251 la Aşdod, trimis de Sargon, impǎratul Asiriei sǎ batǎ Aşdodul şi l-a luat..."Despre Sargon nu se mai pomenea nicǎieri nimic. Acest fapt a determinat pe necredincioşi sǎ spunǎ cǎSargon n-a existat, ci este un nume mitologic şi cǎ Biblia conţine legende.Arheologia a venit şi a curmat şi aceastǎ acuzǎ faţǎ de Bilie cu privire la Sargon. In anul 1842,sǎpǎturile arheologice au scos la luminǎ palatul lui Sargon şi apoi in 1872, descoperindu-se bibliotecalui Asurbanipal; au fost gǎsite şi analele lui Sargon.Azi ştim cǎ el a existat, cǎ dupǎ moartea lui Şalmanaser247 al V-lea in dec.722, el a ocupat tronulAsiriei şi a domnit pinǎ in vara anului 705, cind a fost asasinat de unul din proprii sǎi soldaţi. El astabilit capitala impǎrǎţiei la Khorsabad, ciţiva kilometri mai sus de Ninive.Intre anii 1808-1820, un englez numit C.J. Rich252, care a trǎit o viaţǎ cam romanticǎ in pǎrţilerǎsǎritului, ca ofiţer, scriitor şi secretar de ambasadǎ, un aventurier, a poposit la Bagdad. Aici a inceput247 Shalmaneser V (Shulmanu-asharid), rege al Asiriei (727 - 722 ien), fiind inainte guvernator al provincieiZimirra din Fenicia pe durata domniei tatǎlui sǎu, Tiglath-Pileser III242. La accederea pe tron şi-a schimbatnumele din Ululayu in Shalmaneser. A murit in timpul revoltei Samariei iar coroana a fost preluatǎ de SargonII250. Lui i se atribuie deportarea celor 10 triburi dispǎrute ale lui Israel.248 In biblie nu se mǎsoarǎ tributul in dolari.249 Care se numea, cum?

250 Este vorba despre Sargon al II-lea (722-705 ien). Primul Sargon142 a generat legenda lui Moise, aceea cucopilul din coşuleţul dus pe rau.251 Turtānu = comandantul şef al armatei.252 Claudius James Rich (28.3.1787 - 5.10.1821), dar ce n-a fost el?! A invǎţat franceza (ca nǎscut la Dijon),engleza (ca mutat la Bristol), apoi latina, greaca veche, ebraica, siriana, persana, turca şi altele asemenea).Ca amǎnunt picant, s-a deghizat in mameluc numai pentru a putea intra in marea moschee din Damasc. S-adedicat studiului geografiei regiunii, cartea sa de cǎlǎtorie, apǎrutǎ postum (1836), fiind prima lucrare ceindica corect topografia/geografia regiunii.53sǎ cerceteze cu mare interes mormanele de dǎrimǎturi din imprejurimi. A adunat o seamǎ de cioburi şibucǎţi de tǎbliţe cu inscripţii pe care le-a predat Muzeului Britanic.In mod practic, cercetǎrile lui Rich n-au avut nici o valoare. Sir Henry Layard16, un arheolog de seamǎ,viziteazǎ ruinele de acolo prin anul 1840. In anul 1842, Franţa a trimis un consul la Mosul, numit P.E.Botta253. Prin instruire şi inclinaţie fiind arheolog, el a observat la rǎsǎrit de Mosul un şir de dealuriartificiale, un fel de ingrǎmǎdiri de moloz. El a crezut cǎ sunt ruinele cetǎţii Ninive.Acestea i-au stirnit atit de mult curozitatea, incit a angajat dintre localnici o companie de sǎpǎtori. Intimp ce sǎpau, oamenii au observat grija cu care Botta examina şi aduna fiecare ciob sau bucǎţicǎ decǎrǎmidǎ, care purta ceva semne pe ea.De fapt, ţǎranii din imprejurimi i-au adus o mulţime de fragmente de alabastru şi de tǎbliţe. Unul din eil-a intrebat cǎ de ce examineazǎ şi pǎstreazǎ cu atita grijǎ toate cioburile. Botta i-a rǎspuns cǎ el cautǎsculpturi vechi. Atunci unul din ţǎranii sǎpǎtori l-a sfǎtuit sǎ facǎ cercetǎri in molozul pe care este ziditsatul lor, cǎci in timp ce el a sǎpat pentru temelia casei sale, a gǎsit aşa ceva. I s-a spus cǎ satul lor senumeşte Korsabad şi se afla la vreo 20 km nord-est de Mosul. Botta şi-a transferat sǎpǎtorii la noul loc.Dupǎ o scurtǎ examinare a dimbului curios, au inceput sǎpǎturile. Nu mult de la suprafaţǎ, au dat de

virful unui perete. S-a fǎcut curǎţirea lui şi in curind Botta s-a aflat intr-o camerǎ de proporţii uriaşe.Toţi pereţii erau cǎptuşiţi cu lespezi de alabastru, pe care se distingea o excelentǎ panoramǎ: o bǎtǎlie,figuri de luptǎtori, asediu, alai triumfal, scene de vinǎtoare.Alǎturi de scene erau şiruri de caractere scrise, ca cel de pe tǎbliţele de cǎrǎmidǎ. In cea mai straşnicǎexcitare de bucurie, Botta a trecut cu sǎpǎtorii in a doua camerǎ de dimensiuni asemǎnǎtoare, cuornamentaţii şi figuri. Botta fǎcuse o mare descoperire. Era un palat imperial.Mai tirziu s-a constatat cǎ era cel mai mǎreţ palat pe care l-a vǎzut lumea, palatul lui Sargon al II-lea,impǎratul Asiriei pomenit in Isaia 20:1. Peste 100 coloşi din acest palat şi un mare numǎr de plǎci dealabastru se aflǎ azi in Muzeul Britanic, dar una din cele mai mari colecţii de antichitǎţi asiriene, ocomoarǎ nepreţuitǎ, a fost datǎ de Botta Muzeului Luvru din Paris. Cind am vizitat acest muzeu in1967, in sǎlile 120-122 am vǎzut porţiuni şi obiecte din palatul lui Sargon de la Korsabad. Acesteamǎrturisesc cǎ el a existat, deci Biblia este adevǎratǎ.La fel, Analele lui Sargon confirmǎ cucerirea Samariei in anul 721 in.Cr. şi ducerea Israeliţilor in robie,precum şi colonizarea Samariei. Dar sǎ-l lǎsǎm pe Sargon sǎ ne istoriseascǎ:"Eu am asediat cetatea Samaria; 27290 locuitori ai ei i-am adus captivi, cincizeci de care am luat pentrumine, dar rǎmǎşiţei (poporului) i-am permis sǎ-şi reţinǎ posesiunile lor. Eu am numit un guvernator almeu peste ei şi le-am impus tributul pe care mi-l plǎtea fostul rege."Iatǎ şi relatarea biblicǎ: "Şi impǎratul Asiriei a strǎbǎtut toatǎ ţara şi s-a suit impotriva Samariei, pecare a impresurat-o timp de trei ani. In al nouǎlea an al lui Osea, impǎratul Asiriei a luat Samaria şi adus pe Israel in robie in Asiria, l-a pus sǎ locuiascǎ la Halah şi Habor lingǎ riul Gozan şi in cetǎţile253 Paul-Emile Botta (6.12.1802 – 29.3.1870), consul francez (de origine italianǎ) la Mosul. A excavat Ninive in1842 şi Khorsabad (pe care il crezuse Ninive) in 1843. "Prada" a fost

trimisǎ la Paris, transportul din 1846reuşind, dar cel din 1855 nu (235 de lǎzi cu tot ce se gǎsise la Kish, Khorsabad, Nimrud şi Ninive). El a plecatdin Basra pe corǎbii ce au fost atacate de piraţii arabi şi care in cekle din urmǎ au eşuat pe 23.3.1855undeva in apropiere de Qurna. Incǎrcǎtura nu a mai putut fi recuperatǎ in totalitate. Printre antichitǎţilepierdute se numǎrǎ faimosul basorelief ce arǎta jefuirea oraşului Musasir (din Urarte) de cǎtre Sargon.54mezilor" (2 Impǎraţi 17:5,6). Deşi in v.3 este pomenit Şalmanasar, scriitorii recenţi il identificǎ peSargon cu "impǎratul Asiriei" din v.6." Cǎci de fapt Şalmanaser incepuse asediul, dar Sargon a capturatSamaria şi a dus poporul in robie. Astfel, relatarea biblicǎ cu cea din anale se completeazǎ una pe altain ce priveşte numǎrul prizonierilor şi locul unde au fost duşi şi sunt identice in ce priveşte asediul,cucerirea şi ducerea in robie254.In legǎturǎ cu coloniştii aduşi in Samaria, pomeniţi in 2 Impǎraţi 17:24, analele 94-99 spun: "Triburiledin Tamud şi Hadid, Marsiman şi Chaiapa, arabii, indepǎrtaţii locuitori ai pustiei, de care nici uninţelept şi nici un şcolar n-a ştiut, care niciodatǎ n-au plǎtit nici un tribut nici unui rege, eu in slujba luiAsur, domnul meu, i-am bǎtut; restul din ei, i-am dus şi i-am aşezat in Samaria."Un taur inaripat din piatrǎ ce stǎtea la intrare in palatul lui Sargon a fost gǎsit de Chiera255 cu ocaziaexcavaţiilor fǎcute in 1929. El a fost tǎiat dintr-un singur bloc de piatrǎ. Are o lungime de 4,58 m şi totatit in inǎlţime, iar in greutate este de 40 de tone. Din fericire, a fost spart şi astfel a putut fi transportatin bucǎţi la Universitatea Chicago, cea mai mare cintǎrind 19 tone. Azi poate fi vǎzut la MuzeulInstitutului Oriental Chicago256.Descoperirile recente a unor liste asiriene de impǎraţi aratǎ cǎ Sargon, acesta este de fapt Sargon al IIIlea,deoarece au mai fost alţi doi Sargon inaintea lui257.Toate aceste evidenţe arheologice despre Sargon, confirmǎ existenţa lui, aşa cum afirmǎ Biblia. Chiar

şi textul din Isaia 20:1, singurul text ce vorbea despre Sargon, inainte de descoperirea documentelorarheologice, azi este confirmat de analele lui Sargon. Cu privire la revolta din Aşdod in 712 in.Cr.,Sargon spune: "Azuri, regele Aşdodului, a plǎnuit sǎ nu mai plǎteascǎ tributul şi a trimis mesageri deostilitate faţǎ de Asiria la toţi regii din vecinǎtatea sa... am mers... impotriva Aşdodului, reşedinţa saregalǎ, l-am asediat şi am cucerit cetǎţile Aşdod, Gat şi Aşdudimmu..."Oare nu este minunat cum in vremurile din urmǎ, vremuri ale necredinţei, Dumnezeu a dat graipietrelor şi cioburilor, ca sǎ confirme adevǎrul Bibliei?Oricine vrea sǎ-l tǎgǎduiascǎ pe Sargon, are de luptat cu taurul inaripat de patruzeci de tone al luiSargon, care susţine cǎ Biblia este adevǎratǎ.11. Confirmǎri pentru vremea lui EzechiaDocumentele arheologice care confirmǎ relatǎrile Bibliei pentru acest timp sunt numeroase şiimportante. Eu voi reda doar citeva.Tributul plǎtit de impǎratul Ezechia lui Sanherib17 este arǎtat in 2 Impǎraţi 18:14 "Şi impǎratul Asirieia cerut lui Ezechia, impǎratul lui Iuda, 300 talanţi de argint şi 30 talanţi de aur."254 Sigur cǎ da, o micǎ nepotrivire, dar ce conteazǎ cǎ biblia greşeşte cand, de fapt, se completeazǎ atat de binecu istoria demonstratǎ.255 Dr. Edward Chiera (5.8.1885 - 21.6.1933). Asiriolog american. A publicat printre altele: Legal andAdministrative Documents from Nippur (1914), Old Babylonian Contracts (1922), Sumerian Epics and Myths(1934) şi They wrote on clay: The Babylonian tablets speak today (1938).256 Ceea ce ne duce cu gandul la o mai veche enigmǎ: cum au reuşit popoarele antice sǎ mişte şi sǎconstruiascǎ blocuri de piatrǎ, statui, obeliscuri etc., care cantǎresc zeci de tone - şi pe care noi trebuie sǎ lespargem in bucǎţi pentru a le putea transporta?257 Fals. Existǎ doar 2 Sargoni.55Asasinarea lui Sargon a fǎcut ca fiul sǎu Sanherib, sǎ ocupe tronul Asiriei. Cǎ fiul a avut vreun amestecin uciderea tatǎlui nu se ştie, dar este semnificativ faptul cǎ numele tatǎlui nu e pomenit nicidecum in

cronicile fiului. Sanherib este cel mai pomenit impǎrat al Asiriei in Biblie. Inscripţiile258 lui Sanheribspun urmǎtoarele in legǎturǎ cu tributul lui Ezechia:"In adaus la cei 30 talanţi de aur şi 800 talanţi de argint, pietre preţioase, antimoniu, bijuterii, tǎbliţemari de gresie,... fildeş, arţar, cutii de lemn, tot felul de comori scumpe... pe care le-au adus dupǎ minela Ninive, cetatea mea impǎrǎteascǎ."259

Cele douǎ relatǎri sunt identice cu privire la numǎrul talanţilor de aur, dar diferǎ la numǎrul talanţilorde argint260. Biblia spune 300, analele spun 800. Sǎ fie o minciunǎ sau o greşalǎ de scris? Nici una, nicialta. Ezechia a dat 300 talanţi de argint şi scriitorul atit a scris. Sanherib a cintǎrit argintul şi a gǎsit 800talanţi de argint, iar scribul atit a scris. Vǎ intrebaţi cum se poate asa ceva? Oare s-or fi inmulţit pedrum? Nu nu a fost nici o minune. Lipsa de cunoştinţǎ ne-ar face sǎ acuzǎm Biblia cǎ nu este adevǎratǎ.Dar ştiinţa arheologiei ne descurca. Se ştie cǎ talantul era o mǎsurǎ de greutate261. Arheologul Schraderne spune cǎ in timp ce talanţii de aur, ca greutate, erau la fel cei din Iuda cu cei din Asiria, talanţii deargint din Asiria erau mai mici, mai uşori. Astfel, cei 300 talanţi de argint din Ierusalim, fǎceau 800talanţi in Asiria262.Un basorelief pe un perete dezgropat din palatul sǎu din Ninive il reprezintǎ pe Sanherib17 stind pe tronşi primind oameni care ii aduc daruri. In partea din faţǎ a capului este incripţia:"Sanherib impǎratul lumii, impǎratul Asiriei stind pe tronul sǎu şi prada cetǎţii Lachiş este adusǎinaintea lui." Scena şi inscripţia se pǎstreazǎ in Muzeul Britanic.Palatul lui Sanherib, o capodoperǎ a Asiriei, a fost dezgropat de arheologul Sir A. Layard16. Dupǎdezgroparea palatului lui Sargon de cǎtre Botta253, Camera Comunelor din Londra a votat suma de3000 lire in favoarea Muzeului Britanic pentru cercetǎri arheologice şi sǎpǎturi in pǎrţile rǎsǎritului.Layard a fost insǎrcinat cu aceste cercetǎri. El a inceput sǎpǎturile in dealul

de lingǎ Mosul, undesǎpase Botta, inainte de a se muta la Korsabad. Munca sistematicǎ şi energicǎ a lui Layard a fostrǎsplǎtitǎ prin descoperirea cetǎţii Ninive, care zǎcea ascunsǎ sub dǎrimǎturi de mai bine de 2000 deani şi nimeni nu mai ştia unde a existat ea altǎdatǎ. Aici el a dezgropat un alt palat mǎreţ, care s-aconstatat cǎ a fost al lui Sanherib17. Palatul avea 71 camere de diferite dimensiuni şi era ornamentat cupicturi şi sculpturi, scene şi inscripţii. Ele aratǎ mǎreţia Ninivei şi sunt o confirmare a celor spuse deBiblie in Iona şi Naum despre aceastǎ cetate.Impresurarea Ierusalimului descrisǎ in 2 Impǎraţi 18:17-37 la fel este confirmatǎ in analele lui Sanheribce se gǎsesc inscrise pe o prismǎ hexagonalǎ de lut, gǎsitǎ de colonelul Taylor in anul 1830 la Ninive.258 Este vorba despre Prisma lui Taylor, aflat in British Museum. Colonelul R. Taylor, consul britanic la Bagdad,l-a gǎsit in 1830 in Bagdad.259 In biblie se spune cǎ asediul Ierusalimului n-a reuşit, cǎ duhul Domnului a ucis noaptea 185000 de soldaţi dintabǎra asirianǎ (4 Regi 19:35). Cronica asirianǎ nu spune nimic despre aceastǎ pierdere, deşi, la armateledin acea vreme, o astfel de pierdere ar fi putut sǎ cauzeze colapsul Asiriei sau mǎcar sǎ-i confere lui Ezechiaposibilitatea de a infrange acest imperiu. Dar nu, Ezechia a inceput sǎ plǎteascǎ tribut asirienilor.260 Parcǎ ar mai lipsi ceva, nişte fildeş, comori scumpe etc.261 Ce fel de greutate este insǎ trecut sub tǎcere. O soluţie la fel ca in problema cu kg de puf şi cel de fier.Talantul roman corespundea la 100 librae, adicǎ un fel de 32,7 kg. Talantul grec avea 26 kg de argint (pentrucǎ reprezenta argintul necesar plǎţii marinarilor unei trireme timp de o lunǎ). Talantul asirian şi babilonianinsemna 60 de m'ne sau 3600 de şecheli (adicǎ pe undeva pe la 32-50 kg), nefiind deosebire intre cei deargint şi cei de aur, dupǎ cum nu era nici la evrei, care au moştenit totul de la vecinii lor.262 Citiţi vǎ rog şi calculul absolut exact de la capitolul in care Ioşua a oprit soarele in loc (pagina 121). Esteincredibil cum se potrivesc toate calculele panǎ la zecimalǎ, de parcǎ anume ar fi fost potrivite.56Cilindrul are o inǎlţime de 37 cm, iar pe cele şase feţe ale sale se aflǎ inscrise isprǎvile lui Sanherib din

prima parte a domniei lui. Este cel mai bine pǎstrat document. El poartǎ denumirea de "Cilindrul luiTaylor" şi se aflǎ in Muzeul Britanic sub nr. 55-10-3.Iata un extract:"Cum Ezechia iudeul nu a vrut sǎ se supunǎ jugului meu, 46 din cetǎţile sale mai puternice, inconjuratecu ziduri şi nenumarate sate mai mici din apropierea lor, eu le-am cucerit... Pe el insuşi l-am facutprizonier in Ierusalim, reşedinţa impǎrǎteascǎ, ca pe o pasǎre in colivie..."Analele nu pretind cǎ Sanherib17 ar fi cucerit Ierusalimul, ci cǎ doar l-a asediat.La fel ele nu pomenesc nimic despre a doua expediţie militarǎ impotriva Ierusalimului263, care s-asfirşit cu dezastru. Aceasta nu ne surprinde, cǎci aşa era practica in rǎsǎrit sǎ se inscrie numai biruinţele,nu şi infringerile. Textul biblic spune cǎ intr-o noapte "ingerul Domnului a ieşit şi a ucis in tabǎraasirienilor o sutǎ optzeci şi cinci mii de oameni. Şi cind s-au sculat dimineaţa, iatǎ cǎ toţi aceştia eraunişte trupuri moarte264" (Isaia 37:36). Herodot265 se pare cǎ ne dǎ o confirmare (II, 141) cind spune:"Sanherib, impǎratul asirienilor şi arabilor" a condus o mare armatǎ impotriva Egiptului266. Lucrupomenit şi in 2 Impǎraţi 19:9.Tirhaca267 deşi era dintr-o dinastie etiopeanǎ, el a domnit şi peste Egipt.Documentele egiptene aratǎ clar lucrul acesta. Se pare cǎ aceasta a avut loc in timp ce Ierusalimul eraasediat, o parte din trupe au plecat impotriva Egiptului.Herodot spune cǎ "o mulţime de şobolani noaptea au ros toate curelele de la arcuri şi de la tolbele cusǎgeţi ale duşmanilor, precum şi toate curelele cu care ţin scuturile lor... dimineaţa urmǎtoare s-ainceput lupta şi un mare numǎr din ei a cǎzut cǎci nu aveau arme cu ce sǎ se apere." Asirienii puşi pefugǎ de egipteni se pare cǎ au revenit la cartierul lor de la Ierusalim268. Pe de alta parte se ştie cǎşobolanii sunt purtǎtorii microbului ciumei, care intr-o singurǎ noapte a putut decima 185000 ostaşi269,263 Care a fost una singurǎ, in anul 701 ien. In orice caz, aici au dispǎrut cele 10 triburi, fiind luate şi amestecate

in impǎrǎţia asirianǎ. Prisma lui Taylor258 ne spune cǎ printre bogǎţiile luate şi duse la Ninive, se aflau panǎşi fetele lui Ezechia, haremul sǎu, muzicanţii de curte şi multe altele, ceea ce ne face sǎ credem cǎ dacǎIerusalimul nu a cǎzut, nici bine nu i-a fost.264 S-au sculat morţii? Iar Isaia 37:36 spune doar de 150000, pe cand in 2 Regi 19:35 este vorba despre185000. In biblia romaneascǎ (www.bibliaortodoxa.ro) cel puţin.265 Herodotus din Halicarnassus (greceşte Ἡρόδοτος Ἁλικαρνᾱσσεύς) a fost un istoric grec de neam doriancare a trǎit intre 484 ien şi ca.425 ien, considerat ca Pǎrintele istoriei. Istoriile sale (ca. 440 ien, 9 cǎrţi,denumite fiecare dupǎ cate o muzǎ) sunt considerate ca fiind prima operǎ de tip istoric (din emisfera vesticǎ).266 Bun, şi Ierusalimul unde e?267 Taharqa (sau Tirhakah, Taharka, Tarakos - dupǎ Manetho143) a fost intr-adevǎr rege in Egypt de originenubianǎ (dinastia a XXV-a, numitǎ nubianǎ) şi a domnit intre 690 - 664 ien. Adicǎ cu 11 ani dupǎ ataculIerusalimului. O singurǎ explicaţie poate fi logicǎ: este posibil ca "reporterii" bibliei sǎ-l fi numit cu titlul(ulterior) de rege deşi el, atunci, fusese doar un simplu general (dar şi fratele regelui Egiptului cǎruia i-asuccedat, Shebitku sau Sebaq-tawy).268 Pe care nu-l cuceriserǎ, nu-i aşa? Oricum, citatul din Herodot265 este incomplet, pentru cǎ el spune de oraşulPelusium, aflat la marginea esticǎ a deltei Nilului. Evreilor le-a trebuit 40 de ani ca sǎ ajungǎ din (probabil)ţinutul Goshen in Canaan - desigur cǎ cei 185000 de soldaţi au fost infectaţi instantaneu, boala s-a dezvoltatidentic in toţi, şi au murit in acelaşi timp (dupǎ 40 de ani ?!).269 Boala are nevoie de incubare, nu ucide instantaneu. Apoi, infecţia se extinde la toţi, nu numai la o parte, ceeace inseamnǎ cǎ cei care n-au apucat sǎ moarǎ ar fi adus ciuma pe plaiurile natale, unde, aşa cum s-a57despre care Biblia spune cǎ au fost ucişi de ingerul Domnului, cǎci Domnul "din vinturi işi face ingeriilui şi din flǎcǎri de foc, slujitori ai Lui" (Evrei 1:7).Despre moartea lui Sanherib17, Biblia spune: "Pe cind se inchina in casa dumnezeului sǎu Nisroc,Adramalec şi Sareter, fiii sǎi, l-au ucis cu sabia şi au fugit in ţara Ararat. Şi in locul sǎu a domnit fiulsǎu Esar-Hadon270" (2 Impǎraţi 19:37; Isaia 37:38).In cronicile babiloniene este notat acest eveniment, fǎrǎ sǎ se dea numele fiului care l-a ucis. Iar oinscripţie de la Esar-Hadon spune: "In luna Nisanu, pe o zi favorabilǎ,

supunindu-mǎ inaltei porunci,mi-am fǎcut intrarea plinǎ de veselie in palatul impǎrǎtesc, teribilul loc unde ii asteaptǎ soarta pe regi.O hotǎrire fermǎ a venit peste fraţii mei. Ei au uitat de dumnezei şi s-au intors la faptele lor de violenţǎ,complotind rǎul... Spre a ciştiga domnia, l-au ucis pe Sanherib, tatǎl lor." Unii sunt de pǎrere cǎSanherib il denumise pe Esar-Hadon ca moştenitor al tronului, din cauza aceasta ceialalţi doi l-auasasinat pe tatǎl lor271.In legǎturǎ cu numele Tartan251 şi Rabşache pomenite in 2 Impǎraţi 18:17, constatǎm din documenteleasiriene cǎ nu erau nume proprii, ci ranguri militare272.In asirianǎ "tartanu" insemna al doilea in comanda armatelor, primul fiind impǎratul, deci eraechivalent cu rangul de general, iar "rab-saqu" insemna ofiţerul şef.In ce priveste luxul şi moda vremii lui Ezechia atacatǎ vehement de proorocul Isaia (3:16-24), esteconfirmatǎ de descoperirile arheologice. S-a constatat cǎ aveau parfumuri, anumite soluţii pentru pǎr,pentru ondulaţii, foloseau ruj de buze, purtau podoabe scumpe, aveau oglinzi şi anumite spatule şiinstrumente de infrumuseţare. M.G. Kyle40 descriind excavaţiile de la Kiriat Sefer a remarcat cǎfemeile de atunci doar cǎ aveau denumirile diferite pentru cosmeticile lor, pe care le folosescextremistele modei moderne. Rareori a fost o zi, cind sǎ nu fi gǎsit instrumente de ale rǎsfǎţatelordoamne in timpul sǎpǎturilor.Unul din excavatori a zis: "Se pare cǎ fiecare evreicǎ din oraş avea aşa scule."273

Biblia ne spune cǎ Ezechia274 a fǎcut iazul şi canalul de apǎ şi a adus apele Ghihon in cetate (2 Impǎraţi20:20; 2 Cronici 32:30). Aceasta ca sǎ aibǎ apǎ in caz de asediu. Din 2 Cronici 32:1-4 se pare cǎintamplat de atatea ori in Evul mediu, ar fi generat moartea pe capete a locuitorilor - şi ar fi fost trecutǎ inanale (poate ca un semn divin al zeilor lor supǎraţi).270 Esarhaddon, rege al Asiriei ce a domnit intre 681 BC-669 ien. Fiul cel mai tanǎr al lui Sennacherib17, pus pe

tron impotriva fraţilor sǎi mai mari. Se presupune cǎ l-ar fi omorat pe taicǎ-su, pentru a-i ocupa poziţia, deşieste extrem de improbabil. Oricum,primele 6 sǎptǎmani de domnie i-a dedicat rǎzboiului civil cu fraţii sǎi, pecare i-a invins. Restaurand templul lui Esharra din Ashur, el a interzis strǎinilor sǎ intre in el. Primul sǎu fiu,Sin-iddina-apla (succesorul), a murit. Celǎlalt fiu, Shamash-shum-ukin, urma sǎ devinǎ rege al Babilonului.Astfel, Assurbanipal18 a devenit succesorul lui in Asiria, deşi nu era foarte popular in mediile preoţeşti şi/saunobiliare. In 671 s-a rǎzboit cu Taharqa267, faraonul Egiptului.271 Dacǎ acesta ar fi fost motivul, atunci Esar-Haddon ar fi devenit automat rege. Trebuiau sǎ-l asasineze pefratele lor, nu pe tatǎ.272 Ne este cunoscutǎ aceastǎ situaţie: Faraon, Fiica lui Faraon, Tartanu251, Rabsaku şi ceilalţi.273 Vezi nota 226. Desigur, critica luxului se aplica celor neevrei, pentru cǎ cei evrei erau oricum sǎraci, cuexcepţia conducǎtorilor, bineinţeles.274 Deşi autorul susţine cǎ arheologia confirmǎ Biblia, hai sǎ vedem cum stǎm cu datele de domnie. 2 Regi18:10 zice cǎ Samaria a cǎzut in al şaselea an al domniei lui Ezechia, de unde rezultǎ cǎ acesta a inceput sǎdomneascǎ in 728 ien. Totuşi, 2 Regi 18:13 susţine cǎ Sanherib17 a invadat regatul lui Iuda abia in al 14-lea58lucrǎrile au fost fǎcute in timp ce Sanherib17 se lupta cu celelalte cetǎţi din Iuda. Apele au fost adunatein cetate printr-un tunel sǎpat in stincǎ, ce da in lacul Şiloam. In secolul trecut acest canal-tunel a fostdescoperit şi apoi a fost explorat de Dr. Robinson275, Sir Charles Wilson276 şi Sir Charles Warren277. Şiacesta confirmǎ adevǎrul Bibliei278.12. Probleme in legǎturǎ cu Manase279

an al domniei iar tǎbliţele asiriene sunt categorice cǎ ea a avut loc in 701 ien, de unde rezultǎ cǎ acesta şi-ainceput domnia in 715 ien, incidental confirmat şi de povestea bolii acestuia.In 2 Regi 18 scrie cǎ Sanherib s-a intors sǎ jefuiascǎ Samaria in al 14-lea an al domniei sale, stabilindu-se lala Lachish şi ameninţand Ierusalimul, ceea ce l-a forţat pe Ezechia sǎ plǎteascǎ tribut. In capitolul 20 sedescrie boala lui Ezechia ca fiind imediat urmǎtoare plecǎrii lui Sanherib. Isaia susţine cǎ a mai trǎit 15 ani.Anul 14 al lui fiind 701, ne duce din nou la anul 715 ien, ca an al domniei lui Ezechia.Dar mai existǎ informaţii care infirmǎ anul 728 ien ca an al domniei. Iehu şi-a inceput domnia in 842 ien.

Biblia socoteşte cǎ regii Israelului au domnit 143 de ani şi 7 luni iar cei din Iuda 165 de ani, intre Iehu şidistrugerea Samariei. Ceea ce duce dupǎ anul 722 ien inceputul domniei lui Ezechia.Nu se ştie cat de tanǎr era el cand a ajuns pe tron, deşi 2 Regi 18:2 susţine 35: tatǎl sǎu murind la 36 de ani,ar fi oarecum forţat sǎ presupunem cǎ Ahaz l-ar fi avut pe Ezechia la varsta de 12 ani. Manase, fiul sǎu, aurcat pe tron dupǎ 39 de ani, cand avea doar 12 ani. Ori Ezechia a avut 42 de ani la urcarea pe tron, ori fiulsǎu s-a nǎscut in anul 17 al domniei.O a patra datǎ se obţine prin calculele astronomice deduse din 2 Regi 20:8-11 care sunt posibile doar dacǎ aexistat o eclipsǎ. O astfel de eclipsǎ a avut loc pe 6 mai 724 ien (ora localǎ 6:09-8:24) ceea ce indicǎ anii dedomnie ca fiind 738-709 ien.Şi mai existǎ o variantǎ: 727-698 ien, ce presupune cǎ Manase a fost coregent in ultima parte iar campanialui Sanherib contra Samariei ca fiind o a doua campanie.275 Edward Robinson (10.4.1794 - 27.1.1863), exeget biblic şi fiu de reverend (William Robinson, tatǎl sǎu, afost reverend al Congregational Church). A vizitat Palestina in 1831 şi 1852 impreunǎ cu reverendul EliSmith. S-a apucat de o geografie biblicǎ, dar n-a mai apucat sǎ o termine. Opera sa cea mai cunoscutǎ,Biblical Researches in Palestine, Mt. Sinai, and Arabia Petraea, a Journal of Travels in 1838 (in cooperare cuE. Smith, 1841), a fost cea mai viabilǎ contribuţie la curentul denumit arheologie biblicǎ.276 General-maior Sir Charles William Wilson (1836-1905). Ca şi Warren277, Wilson a fost trimis acolo pe baniiPalestine Exploration Fund (tocmai fondatǎ, la care a fost şi preşedinte intre 1901-1906), dar Wilson trebuiasǎ se ocupe de alimentarea cu apǎ potabilǎ a Ierusalimului (ca inginer, ofiţer in British Royal Engineers). Nuprea este relevant.277 Generalul Sir Charles Warren (7.2.1840 – 21.1.1927), a fost ofiţer in British Royal Engineers, tatǎl sǎu insuşigeneral-maior. Ca un amǎnunt interesant, Warren a fost şeful London Metropolitan Police din 1886 panǎ in1888, exact in perioada crimelor fǎcute de Jack Spintecǎtorul. A fost un anglican devotat, dar şi un masonentuziast. Ca "arheolog", Warren a sǎpat Ierusalimul, unde a descoperit canalul de care este vorba in text, şicare-i poartǎ numele, precum şi o serie de canale sub Temple Mount. Numele lui este legat, parţial, şi dedescoperirea Stelei lui Mesha232. A avut cea mai catastrofalǎ prestaţie in rǎzboiul anglo-bur, de aceea, nu i saumai incredinţat niciodatǎ trupe in comandǎ (a fost avansat general şi trimis pe linie moartǎ, ca de obicei).

Chiar dacǎ acest tunel a fost studiat intensiv, incripţia de la Siloam, descoperitǎ in 1880 şi care plaseazǎexecuţia canalului in sec. VIII ien, nu a putut fi observatǎ de aceşti virtuoşi "arheologi". Descoperitǎ de unbǎiat localnic, ea a fost "cercetatǎ in mod corespunzǎtor" (adicǎ a fost datǎ jos cu dalta in 1891 iar bucǎţile,recuperate de consulul britanic şi reasamblate ulterior, fiind trimise la Istanbul).278 Aici ar mai fi vorba de o micǎ eroare: sǎ ne ocupǎm puţin de 2 Cronici, capitolele 21 şi 22. Aici este vorbadespre Ohozia/Ahaziah şi tatǎl sǎu Ioram/Jehoram, regi ai regatului Iuda cu capitala la Ierusalim. Iatǎ ce sespune despre ei: 2 Cronici 21:20: (Ioram) Era de 32 de ani cand a inceput sǎ domneascǎ şi a domnit 8 ani inIerusalim, apoi a fost inmormantat in oraşul lui David. Dacǎ socotim cǎ nu putea domni in altǎ parte decat inIerusalim, obţinem cǎ Ioram avea 40 de ani cand a murit. 2 Cronici 22:1: Locuitorii din Ierusalim l-au fǎcutrege pe Ohozia, pentru cǎ fratele sǎu mai mare tocmai fusese omorat de arabi. 2 Cronici 22:2: Ohozia avea42 de ani cand a inceput a domni, el a domnit 1 an in Ierusalim. Deci, sau Ohozia era cu 2 ani mai bǎtrandecat taicǎ-su, Ioram, sau şi-a inceput domnia ceva la 20 de ani mai tarziu şi povestitorul biblic uitǎ sǎ neprecizeze ce s-a intamplat intre timp.279 Mannaseh a avut domnia cea mai lungǎ din toatǎ istoria regatului Iuda: 55 de ani. Deşi a domnit foarte multtimp, se cunosc foarte puţine informaţii despre acest rege.59Succesorul lui Ezechia a fost Manase. El şi-a inceput domnia in anul 687 in.Cr. Istorisirea biblicǎ ridicǎdouǎ probleme, care nu ar putea fi explicate fǎrǎ arheologie. Ele au pricinuit incurcǎturi multora. Eispuneau cǎ nu se poate sǎ fie adevǎrat ce spune Biblia.Despre Manase vorbesc mai multe documente arheologice. O lista asirianǎ a lui Esarhadon de impǎraţiitributari cǎrora le-a cerut ajutor pentru construirea unui palat, il pomeneşte şi pe Manase: "Am chematpe regii ţǎrii Hatti şi a regiunilor de peste riu: pe Balu, impǎratul Tirului, pe Manase, impǎratul luiIuda..."Documentul aratǎ cǎ Manase a existat şi cǎ a fost impǎrat al lui Iuda. O tǎbliţǎ a lui Asurbanipal18

conţine lista a 22 impǎraţi, intre care e şi Manase.Manase a fost un impǎrat ce s-a dedat la pǎcat şi a fǎcut mult rǎu. Uneori

din pǎrinţi credincioşi, caEzechia, ies copii foarte rǎi, ca Manase. In 2 Cronici 33:11 citim: "Atunci Domnul a trimis impotrivalor pe cǎpeteniile oştirii impǎratului Asiriei, care l-au legat cu lanţuri de aramǎ, şi l-au dus laBabilon."280

Aici se ridicǎ prima problemǎ: De ce Manase e dus la Babilon şi nu la Ninive, capitala Asiriei? Sǎ fie ogreşalǎ a scribului? Multǎ vreme necredincioşii au ris de acest verset. Cum se poate ca prizonierulimpǎratului Asiriei sǎ fie dus in Babilon? Şi credincioşii nu puteau da nici o explicaţie. Dar iatǎ cǎ avenit arheologia şi a lǎmurit enigma. Nu este nici o greşalǎ in textul biblic. Lucrurile s-au petrecutintocmai. Numai lipsa de cunoştinţǎ ii face pe unii sǎ tǎgǎduiascǎ adevǎrul Bibliei.Existǎ un document asirian denumit "Cilindrul Rassam"281, care in col. a III-a, rindurile 96-108, spunecum sub domnia lui Asurbanipal au fost citeva rǎscoale: cea a fratelui sǎu Şamaş-şum-ukin, caredomnea peste Babilon şi cea a ţǎrilor din apus. Cronicile lui Asurbanipal menţioneazǎ cǎ dintre toatepopoarele Palestinei, nimeni nu a avut mai mare importanţǎ ca regatul lui Iuda, cu Ierusalimul, capitalasa puternic fortificatǎ, iar ca rege avind pe Manase, vasalul de odinioarǎ al lui Esarhadon270. Scrierilecuneiforme spun cǎ şi Manase a fost cuprins in aceastǎ rǎscoalǎ. De aceea a fost prins şi dus in lanţuri.De ce a fost dus insǎ la Babilon şi nu la Ninive, cronicile ne spun cǎ dupǎ rǎscoala fratelui sǎu,Asurbanipal a refǎcut palatul din Babilon şi işi mutase temporar reşedinţa acolo. Iatǎ ce spun tǎbliţele:„... prin rituri ale vǎzǎtorilor şi prezicǎtorilor mi s-a descoperit sǎ reclǎdesc Babilonul şi sǎ restaurezEsagila (templul zeilor) şi m-au determinat sǎ dau poruncǎ scrisǎ in privinţa aceasta... Am somat pe toţimeşteşugarii mei şi pe tot poporul Babilonului. I-am pus sǎ care cu coşul şi am pus brigadieri peste ei.Eu am clǎdit Babilonul din nou, l-am mǎrit, l-am inǎlţat, i-am dat

splendoare."Deci, Biblia nu a greşit spunind cǎ Manase a fost dus la Babilon. Impǎratul Asiriei fiind la Babilon, eranatural ca prizonierul sǎ fie dus acolo282.280 Yahwe al evreilor avea control deplin şi asupra necredicioşilor.281 Cine a fost Rassam, vezi nota 16. Cilindrul este o descoperire importantǎ, poate cea mai mare a sa, fiindcǎ inel este sǎpatǎ cea mai veche Declaraţie a drepturilor omului. Cilindrul a fost emis de cǎtre Cyrus cel Mare in539 ien şi el reflectǎ victoria perşilor asupra Babilonului. Rassam l-a descoperit in Templul lui Marduk dinBabilon. Este considerat ca atare pentru cǎ in el este menţionatǎ eliberarea sclavilor precum şi dreptul lalibertatea religioasǎ. De aceea, o copie a lui este expusǎ şi in holul clǎdirii ONU.282 Esarhaddon270 a fost urmat la tron de Assurbanipal18 in Asiria (capitala la Ninive) şi de Shamash-shum-ukinin Babilon (capitala la Babilon). Ultimul s-a rǎsculat contra lui Assurbanipal in mai 652 ien şi a fost infrant.60A douǎ problemǎ o avem in 2 Cronici 33:14-20, unde ni se spune cǎ Manase, ca impǎrat la Ierusalim afǎcut intǎrituri, cǎ a inlǎturat dumnezeii strǎini din Casa Domnului, cǎ a aşezat din nou altarulDomnului, cǎ a poruncit lui Iuda sǎ slujeascǎ Domnului, cǎ a murit şi a fost ingropat la Ierusalim283.Cum se poate aşa ceva? Oare nu este aici o contrazicere? Nu a fost dus Manase in lanţuri in Babilon?Cine poate crede ce spune Biblia?Da, e adevǎrat cǎ Manase a fost dus in Babilon, dar tot atit de adevǎrat este cǎ s-a reintors la Ierusalimşi a impǎrǎţit mai departe. Aceastǎ afirmaţie a Bibliei este confirmatǎ de practica impǎraţilor Asiriei,precum şi de lista de impǎraţi tributari ai lui Asurbanipal18. Din documentele arheologice ştim cǎasirienii obişnuiau sǎ repunǎ in domnie pe anumiţi impǎraţi, dupǎ un timp de prizonierat284.Un caz similar a fost al faraonului Neco285, care l-a fel a fost prins şi dus in robie şi apoi a fost repus petron. Iar documentul arheologic denumit "Prisma lui Asurbanipal" ce dǎ o listǎ de 22 regi vasali dinţǎrile de apus, il menţioneazǎ din nou şi pe Manase ca rege tributar. Lista e

diferitǎ de cea a luiEsarhadon270, fiind mai tirzie, conţine alte nume."Biblia ne dǎ explicaţia in v. 12:13: "Cind a fost la strimtoare s-a rugat Domnului Dumnezeului sǎu şi sasmerit adinc inaintea Dumnezeului pǎrinţilor sǎi. I-a fǎcut rugǎciuni şi Domnul, lǎsindu-se induplecat,i-a ascultat cererile şi l-a adus inapoi la Ierusalim in impǎrǎţia sa. Şi Manase A CUNOSCUT CǍ ESTEDUMNEZEU."Cind i-a mers bine, Manase a trǎit in toate pǎcatele. A trebuit sǎ fie smucit, pus in lanţuri, sǎ ajungǎ instrimtorare spre a-şi da seama de vina sa şi sǎ se pocǎiascǎ. Iar dupǎ aceea a primit din nou tronul şi a283 De fapt in grǎdina lui Uzza, acolo unde a fost ingropat şi fiul sǎu, Amon, care a reinstaurat, la fel ca şiManasseh la inceputul domniei sale, cultul idolilor. Se presupune, pentru a nu contrazice biblia, cǎ acestegrǎdini au fost in curtea palatului sǎu din Ierusalim.284 Fals. Au fost doar 2 cazuri cunoscute: Cirus şi Astyages322, respectiv Assurbanipal şi Necho285. In primul caz,Astyages era socrul/bunicul lui Cirus, in al doilea, Necho a fost aliat al lui Assurbanipal18 (ceilalţi 19guvernatori fiind executaţi). Chestia cu "obişnuinţa " o vom regǎsi la recensǎmintele romane426.285 Necho I (guvernator al Saisului, domnind 672 – 664 ien). Dupǎ Manetho143, Necho ar fi fost un guvernatorlocal, un rege sait al dinastiei XXVI. Egiptul a fost reunificat de fiul sǎu, Psamtik I, tatǎl faraonului Necho II(biblicul, vezi mai jos). Necho ar fi fost instalat ca rege in Sais de Assurbanipal18 in jurul anului 670 ien, dardomnea deja de 2 ani. Necho a rǎmas toatǎ viaţa un aliat al asirienilor. Episodul menţionat de autor se referǎla rǎzboiul dus de Assurbanipal contra Egiptului (care s-a desfǎşurat undeva prin Siria), cand Assurbanipal anumit personal 20 de guvernatori, aceiaşi numiţi de tatǎl sǎu, Esarhaddon270. Cand aceştia l-au trǎdat, aufost arestaţi şi trimişi la Ninive şi doar Necho a scǎpat cu viaţǎ, fiindcǎ era aliat.Necho al II-lea (Nekau II, rege al dinastiei XXVI, 610 - 595 ien).In primǎvara anului 609 ien, Necho a condus personal o forţǎ destinatǎ in a ajuta asirienii, contrababilonienilor ajutaţi de Josiah, impǎratul din Iuda. La Megiddo216, Josiah a fost ucis in cursul unei bǎtǎliiincrancenate (4 Regi 23:29, 2 Cronici 35:20-24). Necho şi-a continuat drumul, şi-a unit forţele cu Ashuruballit,regele Babilonului, au traversat impreunǎ Eufratul (primul faraon ce a

traversat Eufratul de la TutmesIII132), dar n-a putut captura Harran (locul unde se retrǎseserǎ asirienii) şi s-a retras in Siria. Acolo a aflat cǎJehoahaz fusese ales pentru a-i succeda tatǎlui sǎu, Josiah, şi l-a dat jos de pe tron, in locul lui punandu-l peJehoiakim. Jehoahaz a fost luat prizonier in Egipt, unde a şi murit (4 Regi 23:31; 2 Cronici 36:1-4).Un amǎnunt de interes ar fi cǎ Necho s-ar fi ocupat sǎ creeze un canal navigabil intre Marea Roşie şi ceamediteranǎ (precursorul canalului Suez, chiar pe traseul acestuia). Dupǎ moartea epuizantǎ a ca. 120000 deegipteni, Necho ar fi renunţat (Herodot265 2.158; Pliniu156 N.H. 6.165ff; Diodorus Siculus186 3.43.). Tot Herodotne spune cǎ acest canal ar fi fost terminat un secol mai tarziu de cǎtre Darius30. Deşi Necho ar fi contruitmult, fiul (şi succesorul) sǎu, Psammetichus II i-ar fi eliminat numele de pe aproape toate monumentele.61fost o binecuvintare pentru popor. Cu ciţi nu trebuie Dumnezeu sǎ lucreze la fel şi astǎzi? O,binecuvintatǎ e nuiaua care intoarce indǎrǎtnicii la Dumnezeu!286

Biblia este adevǎratǎ. Inscripţiile scoase de sub dǎrimǎturi au rezolvat problemele neinţelese in legǎturǎcu Manase. Adevǎrul rǎmine adevǎr chiar şi cind nu-l pricepem. Adevǎrul trebuie crezut.286 Ce exemplu mai potrivit pentru strangerea de aderenţi: clasica metodǎ: cu zahǎrelul (dacǎ suntem buni -echivalent RAI) sau cu bǎţul (dacǎ suntem rǎi - echivalent IAD). Parcǎ tot aşa a lucrat şi inchiziţia.Cǎ tot veni vorba de acest mod de a strange aderenţi, cu nuiaua, sǎ ne bucurǎm cǎ trǎim intr-o lume in careprevederile inchiziţiei sau cele ale cap. 13 din Deuteronomul sunt doar un coşmar indepǎrtat.62E. PERIOADA CAPTIVITǍŢIIŢara lui Israel a fost infrintǎ cu totul sub Sargon250, impǎratul Asiriei, iar locuitorii au fost duşi in robie.In locul lor au fost aduşi colonişti, care prin incuscrirea cu rǎmǎşiţa lui Israel au dat naştere poporuluisamaritean.Captivitatea lui Israel a inceput in anul 722 in.Cr. Captivitatea lui Iuda s-a fǎcut pe etape intre anii 606-586 sub Nebucadneţar287, impǎratul Babilonului şi a durat 70 de ani, pinǎ in 536 in.Cr. Arheologia areo mare mulţime de documente din aceastǎ perioadǎ, documente care

confirmǎ cele relatate in Biblie.1. Nebucadneţar şi BibliaDintre toţi impǎraţii strǎini, Nebucadneţar este cel mai des pomenit in Biblie, de peste 150 de ori288. Ela domnit vreo 43 de ani, intre 604-561 in.Cr. El a fost fiul lui Nabopolaşar, rege al Babilonului curecunoaşterea impǎratului Asiriei.Imperiul asirian cu toate rinduelile lui din cale afarǎ de precise, cu toate sumele mari ce le primeau catribut şi cu toate oştirile numeroase se prǎbuşeşte.Hoarde de sciţi - dupǎ spusele lui Herodot265 - nǎvǎliserǎ in valuri asupra provinciilor asiriene. Subspectrul unui imperiu in declin, Asurbanipal18 moare in anul 626 in.Cr. Asuretililani289 ii devinesuccesor, dar ştim foarte puţin despre el.In anul urmǎtor, 625, Nabopolasar290 devine impǎrat al Babilonului, cu incuviinţarea Ninivei. El nǎzuiaspre independenţǎ. Spre a ajunge la aceasta el nu se rascoalǎ, ci duce tratative cu Ciaxare291, impǎratulmezilor, care nutrea aceleaşi ginduri. Alianţa se ratificǎ prin cǎsǎtoria lui Nebucadneţar287 cu fiica lui287 Nebuchadrezzar II (Nebuchadnezzar, Nabucodonosor, Nabu-kudurri-uṣur, rege al Babilonului intre ca. 605şi 562 ien). Faimos prin opera Nabucco de Verdi şi infam dupǎ biblie (in special cartea lui Daniel). A cuceritregatul Iuda, Ierusalimul, a construit grǎdinile suspendate din Babilon (create special pentru soţia sa, caresuferea dupǎ peisajele in care fusese crescutǎ), despre care ştim doar din Strabo48 şi Diodorus Siculus186. Afost fiul cel mare al lui Nabopolassar290, cǎruia i-a succedat la domnie. A fost cǎsǎtorit cu fiica lui Cyaxares291,Amuhia/Amytis/Semiramitis, unind astfel Mezia şi Babilonul. A luptat contra lui Necho II285 la Carchemiş (605ien), pe care l-a invins, astfel alipind Babilonului Siria şi Fenicia. Distrugerea Ierusalimului a fost evitatǎ catde mult s-a putut, Nabucodonosor fiind un rege cu sentimente omeneşti faţǎ de toţi supuşii sǎi. Acest lucru sevede şi din purtarea sa faţǎ de Zedekiah (care a fost extrem de arogant - Ieremia 38:17ff), sau faţǎ deIeremia (al cǎrui prieten, Godolias, a fost chiar lǎsat guvernator peste Ierusalim), sau chiar faţǎ de aşa-zişiirobi, care au fost trataţi ca cetǎţeni babilonieni, unii ajungand in poziţii de vazǎ, chiar la curtea regalǎ, cum saintamplat cu Baruch. Nabucodonosor s-a lǎudat mai mult cu construcţiile

ridicate decat cu rǎzboaiele duse(şi caştigate). Nu existǎ loc in Babilon in care sǎ nu poatǎ fi vǎzutǎ mana lui (Babilonul fiind de mai multe oridistrus, recent chiar de Sennacherib17 şi Assurbanipal18). Boala lui, descrisǎ in Daniel, nu are rǎdǎcini reale,dar poate fi circumstanţial confirmatǎ de lipsa de decrete regale intre 582 şi 575 ien.A fost urmat la tron de fiul sǎu, Amel-Marduk, apoi, dupǎ 2 ani, de Neriglissar (559 - 555 ien), succedat deNabonidus317 (555 - 538 ien), cand Babilonul cade in faţa lui Cyrus cel Mare322.288 Nici nu e de mirare, ştiind cǎ biblia a inceput a fi scrisǎ, rescrisǎ şi adunatǎ in acest timp. Amintirile suntproapete (cu excepţia cǎrţii lui Daniel, desigur, dar care se referǎ din pǎcate la altǎ robie).289 Ashur-etil-ilani, rege al Asiriei (ca. 631 - ca.627 ien).290 Nabopolassar (Nabu-apal-usur, 625 - 605 ien), rege babilonian. S-a revoltat impotriva Asiriei in 626 ien,dupǎ ce ultimul rege puternic, Assurbanipal18, a murit in 627 ien. A distrus restul imperiului asirian in 609 ien.A luptat şi contra Egiptului (610-605 ien), cand fiul lui, Nabucodonosor287, a invins la Carchemish.291 Hvakhshathra (Cyaxares sau Kayxosrew, rege med 625 - 585 ien). A fost cel mai capabil rege med. Şi-amǎritat fiica, Amytis, cu Nebuchadnezzar II287 in scopul unei alianţe militare. Deşi a caştigat rǎzboiul cuAsiria, l-a pierdut pe cel cu Cyrus322. A fost urmat la tron de cǎtre fiul sǎu, Astyages326.63Ciaxare, prinţesa Mediei. In urma acestei alianţe, cu multǎ precauţie, ei au fǎcut pregǎtirile şi intr-o ziau scuturat jugul asirian.Nebucadneţar a fost fǎcut pǎrtaş la domnie, coregent cu tatǎl sǎu. El conduce lupta de la Carchemiş in606 in.Cr. impotriva lui Faraon Neco285 al Egiptului.Ieremia vorbeşte de aceastǎ luptǎ in cap. 46:1,2. Ioiachim, impǎratul lui Iuda, il ajutase pe faraonimpotriva lui Nebucadneţar287. Nebucadneţar a fost biruitor, a luat prada de la egipteni, dar nu l-a cruţatnici pe Ioiachim. Trupele lui au trecut pe la Ierusalim şi un prim lot de prizonieri sunt duşi incaptivitatea Babilonului, impreunǎ cu vasele sfinte de la templu. Printre cei duşi a fost şi Daniel cuceialalţi trei tineri credincioşi (Daniel 1:1,2).Intronarea lui Nebucadneţar s-a fǎcut pe data de 6 sept.605. Ultimele tǎbliţe

de la Nabopolaşar290 suntcu data de mai şi august 605. Iar primele douǎ de la Nebucadneţar le avem cu data de august şiseptembrie 605. in.Cr.In ce priveşte lupta de la Carchemiş pomenitǎ in Biblie, este confirmatǎ de Iosif Flaviu45, redindmǎrturia istoricului antic Berosus20.Ştim cǎ deportarea lui Iuda s-a fǎcut in trei rinduri: in 606, 597 şi 586292.Ioiachim a fost lǎsat ca impǎrat, dar supus Babilonului. El a murit in anul 597 in.Cr. In locul lui adomnit fiul sǎu Ioiachin, timp de trei luni şi zece zile, cǎci sosise Nebucadneţar287 a doua oarǎ laIerusalim293. Probabil fiindcǎ Ioiachim nu mai voise sǎ plǎteascǎ tributul datorat. Impǎratul a fost dusin Babilon ca prizonier (2 Impǎraţi 24:8-17).Douǎ tǎbliţe cu inscripţii babilonene susţin cele spuse de Biblie. Prima vorbeşte despre acest atac al luiNebucadneţar. Ea spune:"In al şaptelea an, luna Kislev, impǎratul Akadului şi-a trecut in revistǎ trupele şi a pornit spre ţaraHatti, a tǎbǎrit impotriva cetǎţii lui Iuda, iar in luna Adar ziua a doua a pus mina pe cetate şi a capturatpe impǎrat. El a desemnat ca impǎrat pe unul pe care el l-a ales, a primit un bogat tribut, şi le-a trimistoate la Babilon."A doua provine din arhivele dezgropate in Babilon de excavatorul294 german Koldewey295. Aici erausute de bonuri de ulei pentru diferiţi captivi din cetate.Numele Yaukin (Ioiachin), impǎratul lui Iuda, apare pe trei din acestea. Una din ele se refera şi la ceicinci fii ai sǎi. Iatǎ fragmentul:„...10 (raţii ulei) lui Ia-ku-u-ki-nu (Iaukin) fiul impǎratului lui Ia-ku-du (Iuda), 2 şi jum. pentru cei cincifii ai impǎratului lui Ia-ku-du (Iuda).”292 Robia babilonianǎ a fost prilejul oportun pentru conducǎtorii spirituali ai evreilor sǎ elimine cele 10 triburi"dispǎrute" din istoria evreilor (vezi şi parabola cu haina sfaşiatǎ in 12) care nu voiau sǎ se supunǎ "legilor".293 Prima datǎ.294 Arheolog?!295 Robert Johann Koldewey (10.9.1855 - 4.2.1925), arhitect şi arheolog

german, faimos pentru descoperirea(1899-1915) celebrelor Grǎdini suspendate din Babilon (ca. 580 ien). A mai descoperit zigguratul Marduk,Poarta lui Ishtar, Etemenanki, turnul Babel (biblicul). Astǎzi se bǎnuieşte cǎ Koldewey a descoperit altceva,nişte cǎmǎri poate) şi cǎ adevǎratele grǎdini ar fi localizate undeva langǎ Ninive. Teorii.64Cu cel de-al doilea lot de captivi, a fost dus in robie şi proorocul Ezechiel. In cap.1:1 el ne spune loculunde au fost aşezaţi evreii: "...eram intre prinşii de rǎzboi de la riul Chebar." Fiindcǎ nu s-a mai ştiutnimic de Chebar, criticii au atacat spusele lui Ezechiel. Mulţumitǎ sǎpǎturilor arheologice efectuate laNippur, vreo 60 mile mai la sud de Babilon, azi ştim aria unde au fost aşezaţi captivii. In anul 1899,Universitatea Pennsylvania a fǎcut excavaţii la Nippur.In ruinele din partea de nord-vest, s-a descoperit o camerǎ cu 730 de tǎbliţe cu inscripţii. Ele dateazǎ depe vremea lui Artaxerxe296, 465-424, iar altele de pe vremea lui Darius al II-lea297, 423-404. Eleaparţineau unei familii Marasu. Douǎ dintre tǎbliţe vorbesc despre navigaţia pe "naru Kabari" sau"nehar kebar” ceea ce inseamnǎ "riul Kebar". Era un canal navigabil ce pornea din partea de nord aBabilonului şi ducea o parte din apele Eufratului pe la Nippur şi se unea iarǎşi cu Eufratul la sud decetatea Ur298. Deci au fost inlǎturate şi indoielile cu privire la riul Chebar. Azi ştim locul unde au fostdeportaţi Evreii din ţara lui Iuda.F.F. Bruce299 e de pǎrere cǎ ei au fost supuşi la muncǎ forţatǎ in sistemele de irigare ale Babilonului.In locul lui Ioiachin300, Nebucadneţar a pus ca impǎrat peste Iuda pe Zedechia, unchiul lui Ioiachin. Eldomneşte intre 597-586 in.Cr. Cu el are mult de-a face proorocul Ieremia. In cap.34:6.7 citim cǎcetǎţile Lachiş şi Azeca "erau cetǎţile care mai rǎmǎseserǎ" necucerite de Nebucadneţar, pe vremea luiZedechia.Pentru mulţi afirmaţia aceasta a lui Ieremia pǎrea de necrezut. „Cum se putea ca ele sǎ fi rezistat

armatelor Babilonului?” se intrebau scepticii şi criticii Bibliei.296 Artaxerxes I (Artakhshathra I), rege persan intre 465 şi 424 ien. Foarte implicat in rǎzboaiele din Grecia (pevremea aceea, Grecia era formatǎ din mici stǎtuleţe in jurul oraşelor importante, ca Atena sau Sparta). Aufost 5 regi cu numele acesta.Pentru cei ce mai ţin minte manualul de istorie din clasa a V-a, unde era vorba despre ostracizare (exil), eraacolo o pozǎ cu numele unui oarecare Temistocle (este vorba despre un celebru general atenian,caştigǎtorul bǎtǎliei de la Salamina, 480 ien), ei bine, acestuia i-a oferit Artaxerxes I azil, dupǎ ce acesta afost exilat din Atena. Sic transit gloria mundi!Nehemia, paharnicul aceluiaşi rege persan, s-a apucat de reclǎdirea templului din Ierusalim (445 ien).Biblia pomeneşte de mai multe ori numele de Artaxerxes, de multe ori incorect: mulţi Artaxercşi fiind şi nişteDariuşi. Dar despre asta, puţin mai incolo.297 Darius II (impǎrat persan intre 423 BC şi 404 ien). Bastard al regelui Artaxerxes I296, care a fost urmat la tronde fiul legitim Xerxes II, care a fost ucis dupǎ numai 6 sǎptǎmani de fratele sǎu, Secydianus/Sogdianus,impotriva cǎruia s-a rǎzvrǎtit Ochus, satrapul Hyrcaniei, şi care a ocupat tronul omorandu-l pe acesta. Ochusşi-a luat apoi numele de Darius. Ca precauţie, Darius II şi-a ucis şi fratele, Arsites, care tocmai era dornic sǎintreprindǎ acelaşi lucru. Inscripţiile persane nu pomenesc aproape nimic de Xerxes II sau de Secydianus(poate şi pentru cǎ au domnit atat de puţin şi nici nu s-au prea ocupat de altceva decat sǎ se omoare intr ei).Nici despre Darius II nu prea se ştiu multe. Faptul cǎ era sub papucul soţiei, Parysatis, n-a scǎpat insǎatenţiei colective (gurii lumii).298 Este cea mai plauzibilǎ ipotezǎ.299 Frederick Fyvie Bruce (12.10.1910 - 11.9.1990), exeget biblic de orientare evanghelistǎ (practic osubramurǎ numitǎ Open Plymouth Brethren). Opera sa New Testament Documents: Are They Reliable?(1981, publicatǎ insǎ prima datǎ in 1943) este o operǎ de referinţǎ in argumentarea exegeţilor creştini. A fostun adept convins al adevǎrului istoric promulgat in biblie, deşi a trebuit sǎ devinǎ oarecum flexibil in afirmaţii,argumentand ulterior cǎ biblia este precisǎ din punct de vedere istoric, doar cǎ lipsa de precizie in formulǎriliterare a dus la confuzii generatoare de erori ştiinţifice (frumos intors din condei!).300 Jehoiachin avea 18 ani cand a apucat tronul (2 Regi 24:8) sau poate numai 8 (2 Cronici 36:9). De asemenea,el a domnit fie 3 luni (2 Regi 24:8) fie 3 luni şi 10 zile (2 Cronici 36:9).Iar Daniel 1:1 susţine cǎ Nebucodonosor era rege al Babilonului in 606 ien

(al treilea an al domniei luiJehoiachin), dar el a devenit rege doar din 597 ien.65Azi insǎ ştim cǎ Ieremia a scris adevǎrul. Cetatea Azeca a fost dezgopatǎ de o echipǎ a Fondului deExplorare a Palestinei condusǎ de Frederick K. Bliss301 in anul 1898. S-a constatat cǎ a fost o fortǎreaţǎputernicǎ cu 8 turnuri. Iar cetatea Lachiş a fost dezgropatǎ de Expediţia Arheologicǎ Wellcome-Marston302.Lucrǎrile au inceput in 1933 sub conducerea lui J.L. Starkey303. In 1938, Starkey a fost ucis de bandiţiarabi. El a fost inlocuit de Lankester Harding304 şi Charles H. Inge305. Cetatea era situatǎ la 48 km sudvestde Ierusalim, dominind vechiul drum ce lega Babilonul şi Siria cu Egiptul. Fortǎreaţa avea ziduriduble şi porţi triple. Ca suprafaţǎ, in vremea ei de inflorire avea o arie mai mare decit Ierusalimul şidecit Meghido. La sǎpǎturi au fost gǎsite intr-un strat de tǎciuni şi cenuşǎ un numǎr de 18 scrisori petǎbliţe de lut. Ele dau luminǎ asupra perioadei lui Ieremia. Ele erau scrise de un ofiţer Hosayahu, aflatla un post de observare situat la vreo 6 km, cǎtre Yaos, guvernatorul militar al cetǎţii. In scrisoarea nr.4se spune:"Facǎ Iehova ca domnul meu, in aceasta vreme, sǎ audǎ veşti de bine... Cit despre Semachiah şi Semaiaau fost luaţi şi duşi in capitalǎ (Ierusalim)... Şi sǎ ştie domnul meu cǎ noi suntem in stare de veghe şi neuitǎm dupǎ semnalele de focuri de la Lachiş, in conformitate cu indicaţiile date mie de domnul meu,cǎci noi nu putem vedea Azeca."Scrisoarea nr. 6 conţine expresia biblicǎ din Ieremia 38:4 "...moaie inima oamenilor de rǎzboi."Scrisorile dau o seamǎ de nume pe care le gǎsim şi in cartea lui Ieremia: Ghemaria, Iaazania, Neria,Matania şi chiar Ieremia. Haupert306 susţine cǎ nici o altǎ descoperire arheologicǎ recentǎ nu are olegǎturǎ mai directǎ cu Biblia ca scrisorile de la Lachiş307.Cel de-al treilea lot de prizonieri duşi in Babilon a fost dupǎ dǎrimarea

Ierusalimului in anul 586 in.Cr.In ce priveste aceste evenimente sunt recunoscute de toţi ca adevǎrate.Ceea ce stirneşte impotrivire este o altǎ laturǎ a vieţii lui Nebucadneţar287. In cartea lui Daniel la cap.4:29-33 ni se spune: "Dupǎ 12 luni, pe cind se plimba pe acoperişul palatului impǎrǎtesc din Babilon,impǎratul a luat cuvintul şi a zis: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am clǎdit eu, ca301 Frederick Jones Bliss (1857 - 1939), arheolog american. Activ in cadrul, de acum cunoscutei, PalestineExploration Fund.302 Tel Lachish a fost excavat prima datǎ in anii 1930 de British Wellcome-Marston Archaeological Expeditionsub comanda lui James Leslie Starkey303.303 James Leslie Starkey (3.1.1895 - 10.1.1938), arheolog britanic. S-a ocupat de Lachish (Tell ed-Duweir) din1932. A fost ucis de terorişti langǎ Hebron.304 Gerald Lankester Harding (1901 - 1979).305 De negǎsit altfel decat impreunǎ cu Olga Tufnell şi cu G.L. Harding304, coautori ai unei cǎrţi.306 Raymond Samuel Haupert. Profesor la Moravian College and Theological Seminary (preşedinte intre 1944-1969). Pentru cine nu ştie, moravienii sunt o altǎ sectǎ care, surprizǎ, susţin şi ei cǎ reprezintǎ adevǎratacale a mantuirii. In articolul sǎu, The Lachish Letters, din The Biblical Archaeologist, Vol. 1, No. 4 (Dec.1938), pp. 30-32, zice: "The real significance of the Lachish letters can hardly be exaggerated. Noarchaeological discovery to date has had a more direct bearing upon the Old Testament. The scribes whowrote the letters (for there was more than one) wrote with genuine artistry in classical Hebrew, and we havevirtually a new section of Old Testament literature: a supplement to Jeremiah."307 "Dovezi" extrem de circumstanţiale, care nu dovedesc nimic. Şi Constantinopolis avea ziduri imense, dar acǎzut pradǎ turcilor. Repet incǎ o datǎ, nimeni nu s-a luat de biblie in halul acesta, dar autorul, la fel ca şiconfraţii lui de peste ocean, se folosesc de acest prilej pentru a exacerba adevǎrul bibliei, in scopul adunǎriide aderenţi.Şi doi la manǎ, descoperirea de nume evreieşti relativ comune intr-o zonǎ locuitǎ [şi] de evrei nu spuneaprea multe. Este ca şi cum gǎsirea unui rǎvaş moldovenesc pomenind numele de Ştefan inseamnǎ automatcǎ este vorba despre Ştefan cel Mare (lǎsand la o parte alţi Ştefani - domnitori şi ei), numai pentru cǎdiscutǎm despre Ştefan cel Mare.

66loc de şedere impǎrǎteascǎ prin puterea bogǎţiei mele şi spre slava mǎreţiei mele?" Nu se sfirşise incǎvorba aceasta a impǎratului şi un glas s-a pogorit din cer şi a zis:"Aflǎ, impǎrate Nebucadneţar, cǎ ţi s-a luat impǎrǎţia!" Chiar in clipa aceea, s-a implinit cuvintul acelaasupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor..."Cercetǎrile arheologice atestǎ ca ceea ce a fost Ramses131 al II-lea pentru Egipt - impǎratul constructor- a fost şi Nebucadneţar287 pentru Babilon. El a dat o mǎreţie deosebitǎ Babilonului. A ridicat falnicepalate, mǎreţe temple, puternice intǎrituri cu turnuri, precum şi renumitele grǎdini suspendate, careconstituiau una din cele 7 minuni ale lumii. W. Schneider192 spune cǎ "nici vechea Roma cu peste unmilion de locuitori nu egala nici pe departe Babilonul in privinţa intinderii." Istoricul grec Herodot265 aspus: "Babilonul nu este numai mare, ci şi un oraş de o splendoare neintilnitǎ de mine la alte cetǎţi."Atacul criticilor nu a fost impotriva cuvintelor "Oare nu este acesta Babilonul cel mare...", ci impotrivaafirmaţiei lui Daniel cǎ a fost izgonit.E adevǎrat cǎ istoria nu pomeneşte nimic despre aceasta. Şi cum e natural, nici cronicile lui.Rawlinson308 ne spune insǎ de o inscripţie, puţin cam mutilatǎ, care dǎ de inţeles cele afirmate deDaniel. Inscripţia spune:"Pentru patru ani reşedinţa impǎrǎţiei mele nu a desfǎtat inima mea; in nici una din posesiunile mele nuam ridicat nici o clǎdire importantǎ prin puterea mea. Nu am inǎlţat clǎdiri in Babilon pentru mine şipentru fala numelui meu.In inchinǎciune inaintea lui Marduc, dumnezeul meu, nu am cintat laudele sale, nu am procurat jertfepentru altarul sǎu şi nu am curǎţit canalele..."Aceastǎ inşirare de omisiuni indicǎ suspendarea pentru un timp a lucrǎrilor marelui impǎrat309. Cumpot fi impǎcate cele douǎ relatǎri cu privire la timp?Biblia vorbeşte de sapte vremi, iar inscripţia de patru ani. Deci, este o

nepotrivire. Şi totuşi, Biblia esteadevǎratǎ. Ea nu vorbeşte de ani, ci de vremi310.In Babilon anul are douǎ anotimpuri sau douǎ vremi; şapte vremi fac trei ani şi jumǎtate. Aceasta separe cǎ este perioada cit impǎratul a fost ca nebun, pinǎ i-a venit mintea la loc, cum scrie Daniel.Inscripţiile pomenesc patru ani, timp in care nu a lucrat.O remarcabilǎ precizare gǎsim la marele istoric al Babilonului Berosus20, care spune cǎ impǎratulNebucadneţar287 "a cǎzut intr-o stare de sǎnǎtate infirmǎ", inainte cu ceva de moarte.308 Sir Henry Creswicke Rawlinson (11.4.1810 – 5.3.1895), militar, diplomat şi orientalist britanic. Este numitcateodatǎ şi Pǎrintele Asiriologiei. In 1833 a fost trimis in Persia (invǎţase deja persana) sǎ instruiascǎarmata şahului. Atunci a inceput a se preocupa de scrieile cuneiforme şi tot atunci a descoperit inscripţia dela Behistun360. Aceasta, scrisǎ in 3 limbi, persana veche, elamita şi babiloniana (Rosetta a arabilor), data dinsec. V ien, fiind scrisǎ de Darius cel Mare30. Dupǎ ce a pǎrǎsit Persia, a ajuns in cele din urmǎ la Bagdad(1844), unde a avut timp sǎ o traducǎ. Rawlinson a lǎsat "in custodie" (cat era plecat, dar a rǎmas definitivacolo) materialul documentar strans in Irak British Museum, acesta l-a rǎsplǎtit dandu-i permisiunea (1851)sǎ sape in Asiria şi Babilon, continuand astfel munca lui Layard16. A descoperit faptul cǎ aceeaşi cuneiformǎavea diverse inţelesuri funcţie de context.309 Inscripţia nu pomeneşte despre o intrerupere ci chiar de lipsa de preocupare pentru aceste lucruri care nicin-au fost incepute. Nabucodonosor287 s-a apucat probabil de construit in urma acestei amǎrǎciuni, desigurin ritm alert, pentru cǎ Berosus20 spune cǎ nebunia l-a apucat puţinǎ vreme inainte de moarte.In orice caz, incǎ o dovadǎ "prefabricatǎ" pentru cei care nu stau sǎ gandescǎ un pic.310 Dar gǎsitǎ peste tot ca ANI şi nu ca VREMI.67Un alt scriitor antic, Abydenus311 spune: "...Dupǎ aceasta, caldeenii zic cǎ Nebucadneţar, urcindu-se peacoperişul palatului sǎu, a fost cuprins de o inspiraţie divinǎ şi a izbucnit in vorbire, dupǎ cum urmeazǎ:"Eu, Nebucadneţar, vǎ prezic vouǎ, o, Babilonieni, nenorocirea care stǎ sǎ cadǎ peste voi, pe care Bel,strǎmoşul meu şi regina Beltis, amindoi nu sunt in stare sǎ convingǎ soarta

sǎ se abatǎ. Un catir persanva veni, ajutat de dumnezeii sǎi şi va aduce robia peste voi, cu complicele sǎu un Med, mindriaasirienilor. O, de ar veni un virtej sau un potop sǎ-l inghitǎ, sǎ-l nimiceascǎ cu desǎvirşire, mai inaintede a pune acest jug pe oamenii ţǎrii mele... Şi eu aş fi fost mult mai fericit de mi-aş fi incheiat viaţa maiinainte ca aceste ginduri sǎ-mi fi intrat in cap..." Dupǎ ce a proorocit astfel, deodatǎ a dispǎrut dinvedere."Pasajul e foarte grǎitor şi are puncte comune cu Daniel312. Locul pe acoperiş, puterea de a profeţi,dispariţia sa dinaintea oamenilor coincid in totul. In plus, unii istorici ai Babilonului vorbesc cǎ petimpul boalei lui, impǎrǎteasa a condus treburile impǎraţiei in numele lui.Palate dezgropate, inscripţii, tǎbliţe scoase din cenuşǎ, bonuri de raţii de ulei pentru prizonieri,corespondenţa militarǎ, cǎrǎmizi şi cioburi scoase de tirnǎcop la luminǎ, au cǎpǎtat grai pentru oameniide ştiinţǎ şi graiul lor confirmǎ adevǎrul Bibliei313.Intrebarea este cum privesc eu aceastǎ Carte? Care este atitudinea mea faţǎ de ea? Care este mǎrturiamea prin grai şi prin trai despre Biblie? Cind alţii lovesc cu tirnǎcopul in solul inimii mele gǎsesc ei311 Abydenus a fost un istoric grec care a fost autorul Istoriei Caldeenilor şi asirienilor, o lucrare pǎstratǎfragmentar de cǎtre Eusebius752 in lucrarea sa Praeparatio Evangelica şi de cǎtre Cyril in scrisoarea sacontra lui Iulian. El a scris prin anul 200 ien, adicǎ la mult timp dupǎ evenimentele petrecute. Este deci depresupus cǎ Eusebius ar fi denaturat informaţiile originale, pentru a fi in ton cu biblia.A nu fi confundat cu Palaephatus Abydenus, care a trǎit in timpul lui Alexandru cel Mare21 şi care, conform luiSuidas, ar fi scris despre Cipru, Delos, Attica şi Arabia.312 Trebuie remarcat cǎ sistemul de proorocire, extrem de rǎspandit in lumea evreiescǎ, aşa cum este elprezentat in biblie, a fost creat in mod ex-post facto (adicǎ s-a ştiut mai intai rezultatul şi apoi s-a scrisproorocirea), aşa cum a fost scrisǎ de fapt cartea lui Daniel. Cartea a fost, pe baza analizelor literare,grafologice, de stil şi de compoziţie, plasatǎ in anul 164 ien - deci la peste 400 de ani de la evenimente.

Aceasta explicǎ de ce Daniel este extrem de contestat şi mai ales dǎ o explicaţie simplǎ profeţiilor.Erudiţii mai susţin cǎ Daniel se referǎ practic la persecuţiile suferite de evrei din cauza lui Antiochus IVEpiphanes (175–164 BC), rege al Imperiului Seleucid de neam elen (adicǎ ceea ce a mai rǎmas din vechiulimperiu al lui Alexandru cel Mare21 in zona arabicǎ şi care cuprindea Anatolia, Siria, Palestina, Mesopotamiaşi Persia) şi care a fost extrem de crud cu israelienii. Daniel se potriveşte de minune cu evenimentele dintimpul Macabeilor, dar prezintǎ istoria Babilonului "dupǎ ureche".313 De fapt o confirmǎ in chestiile generale (cǎ a existat un rege cutare, sau un oraş cutare, sau nişte obiceiuri -lucruri care nu au fǎcut niciodatǎ obiectul vreunei contestaţii, pentru cǎ aceastǎ perioadǎ, a robieibabiloniene, e fost relativ bine documentatǎ), dar o infirmǎ in cele de detaliu. La urma urmei, nişte pǎstori,nişte neguţǎtori au scris biblia, vorba autorului...Dacǎ ştiinţa ne mai confirmǎ şi Daniel 3:17-27 (unde Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au supravieţuit cuptoruluiincins), atunci probabil cǎ şi celelalte idei din Daniel sunt adevǎrate... Remarcaţi totuşi ultimele cuvinte dinversetul 3:25, ca sǎ vedeţi unde duce "interpretarea biblicǎ" pentru mase: in viziunea adepţilor Sf. Treimi, nicimai mult nici mai puţin este vorba acolo chiar de Isus.Imi permit comparaţia, spre mai buna inţelegere a acestui fapt, biblia fiind de fapt o repovestire, seamǎnǎ maimult cu istoria Moldovei scrisǎ de un şcolar la extemporal, decat cu Letopiseţul Ţǎrii Moldovei. Şi şcolarul ştiedespre Ştefan cel Mare, poate are idee şi cand a domnit, mai cunoaşte şi alţi domnitori sau dregǎtori - iaracolo unde nu ştie, mai adaugǎ din legendele populare (clǎdirea mǎnǎstirii Putnei) sau chiar din Sadoveanuşi alţi scriitori. Domnitorii ale cǎror nume nu şi le mai aminteşte sunt simplu numiţi Domnitorul Moldovei(Faraon, Fiica lui Faraon), este pomenit Baiazid, Soleiman Paşa, Mahomed Cuceritorul, eventual alţi domnistrǎini, dar atat. Ceea ce rezultǎ este o lucrare care din punct de vedere istoric seamǎnǎ izbitor de mult cubiblia, aşa cum a fost scrisǎ ea, dar care, la o analizǎ atentǎ este plinǎ de greşeli.68mǎrturii cǎ Biblia este adevǎratǎ? O confruntare intre spusele Bibliei şi documentul vieţii mele face sǎstrǎluceascǎ mai mult adevǎrul ei sau il intunecǎ?2. Existenţa lui Belşaţar confirmatǎ de tǎbliţeIn cartea lui Daniel cap. 5:1 citim: "Impǎratul Belşaţar a fǎcut un mare ospǎţ celor o mie de mai mari ai

lui..."Raţionaliştii şi criticii multǎ vreme au spus cǎ aceste cuvinte nu corespund adevǎrului. Ei spuneau cǎBelşaţar n-a existat, deci e doar un personaj mitologic314.Afirmaţia lor şi-o bazau pe faptul cǎ dupǎ moartea lui Nebucadneţar a urmat la tron Nabonidus315, cǎ intimpul domniei lui Babilonul a fost ocupat de medo-perşi, cǎ Nabonidus nu a fost omorit cum serelateazǎ despre Belşaţar (Daniel 5:30), ci a fost luat captiv316. Prin aceasta cǎutau sǎ arate cǎ Biblia nueste adevǎratǎ.Cei credincioşi nu aveau cu ce sǎ se apere de aceste atacuri. Chiar dacǎ nu puteau explica aceastǎnepotrivire dintre istorie şi Biblie, totuşi ei credeau cǎ Biblia este adevǎratǎ.Dar a venit o zi cind savanţii in ale arheologiei au fǎcut luminǎ şi in privinţa aceasta. O foarte simplǎdescoperire fǎcutǎ in Babilonul de jos a unei inscripţii, cu o rugǎ a lui Nabonidus317, explicǎ in modsatisfǎcǎtor aceste contradicţii dintre istorie şi Biblie. Inscripţia spune:"Şi in inima lui Balşaţar, fiul meu cel mai mare, urmaşul meu, sǎdeşte teama de marea ta dumnezeire!Fǎ-l sǎ nu pǎcǎtuiascǎ! Fǎ-l sǎ fie satisfǎcut cu plinǎtatea vieţii!"Alte tǎbliţe gǎsite in vechea Babilonie şi depozitate in Muzeul Britanic au fost examinate de Dr.Theophilus G. Pinches318, proeminent asiriolog din Londra.314 Belshazzar a fost o mare enigmǎ pentru istorici, dar nu din vina lor. Daniel a susţinut cǎ Belşaţar a fost rege al Babilonului atunci cand acesta a fost cucerit (Daniel 5) iar cǎ tatǎl ( (מלךlui ( אב ) a fost Nabucodonosor287

(Daniel 5:2, 11, 13, 18). Inainte de 1854 nu se ştia de Belşaţar decat din biblie, pentru cǎ Xenophon(Cyropaedia 7.5.28-30) şi Herodot265 (Istoria 1.191) descriau cǎderea Babilonului in faţa lui Cyrus cel Mare322

dar nu menţionau numele regelui. In plus, Berossus20 şi Ptolemeu, ambii avand cate o listǎ cu regi, ilrecunoşteau pe Nabonidus317 ca fiind ultimul rege al Babilonului. Cat despre Belşaţar nici urmǎ. De unde şiremarca lui Ferdinand Hitzig in 1850 cǎ Belşaţar e rodul imaginaţiei vreunui scrib evreu.315 Nu chiar direct: Nabonidus317 (555-538) a domnit dupǎ Amel-Marduk (562-560), aparent numit in biblie Evil-Merodach (4 Regi 25:27 şi Ieremia 52:31), şi dupǎ Neriglissar (559 - 555). Nabonidus nu a fost urmaşul de

drept al lui Nabucodonosor287, decat eventual prin faptul cǎ a fost cǎsǎtorit cu fiica acestuia, Nitocris, aşadarel a trebuit sǎ rǎstoarne de la guvernare pe regele legitim, Labashi-Marduk (acesta, un copil, a "domnit" doar9 luni, fiind asasinat - nu se ştie de cǎtre cine). In timpul domniei lui a cǎzut Babilonul in faţa lui Cyrus322,comandantul armatei combinate a mezilor şi perşilor.316 Dacǎ Nabonidus317 şi Belşaţar314 au fost ucişi din porunca lui Cyrus322, atunci probabil cǎ acesta a fǎcut oexcepţie absolut excepţionalǎ - Cyrus n-a ucis niciodatǎ pe regii invinşi, ba chiar pe unii i-a fǎcut dregǎtori(astǎzi s-ar numi consilieri), cum a fǎcut cu Cresus327.317 Nabonidus (Nabu-nā'id, rege babilonian 556 - 539 ien). Nu l-a interesat politica şi religia ci arta şiantichitatea (da, exista incǎ pe atunci un cult al antichitǎţii). A venit la tron "eliminandu-l" pe tanǎrul regeLabashi-Marduk. A fost cǎsǎtorit cu Nitocris, fata lui Nebuchadnezzar287. Din 549 ien l-a lǎsat pe Belşaţar314,fiul sǎu, sǎ domneascǎ in locul lui, el retrǎgandu-se la Tayma (o oazǎ fermecǎtoare undeva in Arabia).Soarta lui este oarecum incertǎ: biblia spune cǎ ar fi fost omorat, unii cred cǎ ar fi fost inrobit (şi ar fi murit inrobie in ca. 538 ien) iar alţii cred cǎ Cyrus322 ar fi procedat la fel ca şi cu Croesus327 sau Astyages.318 Theophilus Goldridge Pinches (1856-1934), asiriolog britanic. Cartea sa, The Religion of Babylonia andAssyria (1906), se gǎseşte aici.69Pe una este pomenit numele lui Belşaţar, pe alta este pomenit şi Nabonid şi Belşaţar, alta se referǎ laBelşaţar ca fiul impǎratului, iar alta ce cuprinde un contract, are jurǎmintul luat in numele lui Nabonidşi Belşaţar. In Babilon, jurǎmintul se lua in numele impǎratului. Cum se poate ca Babilonul sǎ fi avutdoi impǎraţi deodatǎ? Da, cǎci şi Nebucadneţar287 a fost impǎrat cu tatǎl sǎu.Cronicile lui Nabonid ne spun cǎ in anul 556 in.Cr. el a incredinţat domnia fiului sǎu, Belşaţar.Urmǎtorul text319 aratǎ explicit cǎ inainte de a face o expediţie militarǎ in pǎrţile apusene spre a potoli orǎscoalǎ şi spre a cuceri cetatea Tema, impǎratul a fǎcut lucrul acesta:"O tabǎrǎ a incredinţat-o fiului sǎu mai mare, intiiului nǎscut trupele ţǎrii le-a alǎturat lui. El i-a datminǎ liberǎ, i-a incredinţat lui domnia. Apoi el a intreprins o campanie la mare distanţǎ, puterea ţǎrii

Akkad a inaintat cu el spre Tema... a ucis pe prinţul din Tema ... apoi şi-a stabilit domiciliul lui inTema...”Raymond P. Dougherty320, fost profesor de asiriologie la Universitatea Yale, spune cǎ in partea dinurmǎ a domniei sale, Nabonid317 a petrecut timpul in Arabia cu scopul de a consolida acea parte aimperiului. De aceea a incredinţat domnia lui Belşaţar. Cronicile lui Nabonid scrise in anul al şaptelea,(col. II ob. 1, 5, 10, 19, 23) deci pe la 549 in.Cr., precizeazǎ:„...Impǎratul a fost in cetatea Tema, fiul impǎratului, nobilii şi trupele sale erau in ţara Akkad."Acelas lucru se spune şi in anul al noualea, al zecelea şi al unsprezecelea.Millar Burrows321 de pe linga Şcoala de Cercetǎri Orientale spune: "Soluţia acestei discrepanţeaparente a fost gǎsitǎ cind s-au descoperit evidenţele cǎ in partea din urmǎ a domniei sale, Nabonid atrǎit in Arabia şi a lǎsat administraţia guvernǎrii fiului sǎu Belşaţar." Astfel inţelegem de ce spuneBiblia cǎ lui Daniel i s-a dat "locul al treilea in cirmuirea impǎrǎţiei", cǎci primul era Nabonid317,Belşaţar al doilea şi Daniel al treilea.Dar zilele lui Belşaţar au fost numǎrate, cum ii citise Daniel scrierea de pe perete. In noaptea de ospǎţşi orgii, trupele medo-persane ale lui Cir322 intrǎ in Babilon şi ocupǎ cetatea fǎrǎ vǎrsare de singe, cǎci319 British Museum, tǎbliţa 38299.320 Raymond Philip Dougherty (5.8.1877 - 13.7.1933), asiriolog american. Cartea sa de bazǎ este Nabonidusand Belshazzar (1926), deşi a scris cel puţin incǎ 3 cǎrţi despre Nabonidus317.321 Millar Burrows (26.10.1889 - 1980), profesor american de literaturǎ biblicǎ, cu doctorat in divinitate din 1915(acum am aflat cine işi ia astfel de doctorate, istoricii adevǎraţi primesc doar Ph.D) cand a şi fost numit preotprezbiterian. Dupǎ caţiva ani de preoţie prin pǎrţile Texasului s-a apucat de lucruri mai interesante, devenindprofesor la Yale University Divinity School (a nu se confunda cu Yale University, cea adevǎratǎ). Numele luieste strans legat de manuscrisele de la Marea Moartǎ (Qumran). A publicat şi cateva cǎrţi despre acestsubiect: The Dead Sea Scrolls (1955) şi More Light on the Dead Sea Scrolls (1958).322 Cyrus cel Mare (Kuruš, بزرگ کوروش , ca. 576 sau 590 BC — 8.530 ien), cunoscut şi ca Cyrus II. A fost

stǎpanul celui mai mare imperiu vǎzut panǎ atunci. Tatǎl lui a fost Cambyses I iar mama lui Māndānā(Mandane), fata ultimului impǎrat med, Astyages326. Ceea ce pune sub semnul intrebǎrii modul in care s-ar fiputut insura cu o [altǎ] fiicǎ a aceluiaşi Astyages (ne aduce aminte de bancul cu mǎtuşa care-i era nepoatǎ).Dar dacǎ aşa zic Herodot265 şi Ctesias, trebuie sǎ-i credem. Mai mult, aceastǎ fiicǎ i-ar fi dǎruit cel puţin 2 fii(unul fiind Cambyses II) şi nişte fete, douǎ (!!) din ele mǎritandu-se cu Darius cel Mare30, cea micǎ, Atossa,dǎruindu-i-l pe Xerxes I352, urmaşul lui Darius.Herodot ne mai povesteşte cum cǎ, atunci cand era un sugar, Cyrus urma sǎ fie ucis din porunca luiAstyages, pentru cǎ acesta ar fi avut un vis in care 3 magi i-ar fi profeţit cǎ va fi detronat de nepotul sǎu(ceea ce s-a şi intamplat). Astyages l-ar fi insǎrcinat pe servitorul sǎu Harpagus sǎ omoare copilul, daracesta, la fel ca in Alba ca zǎpada, n-ar fi avut inima s-o facǎ. Fiindu-i totuşi fricǎ de rege, Harpagus ar filǎsat treaba pe seama unui pǎstor, Mithridates, care insǎ l-ar fi crescut ca pe fiul sǎu. Herodot ne mai spunecǎ la 10 ani, Cyrus dǎdea semne cǎ n-ar fi un simplu pǎstor ci nobil, aşadar Astyages l-ar fi poftit la palat,unde ar fi observat asemǎnarea şi ar fi cerut explicaţii de la Harpagus. Acesta ar fi mǎrturisit cǎ nu l-a ucis şica urmare ar fi fost pǎcǎlit de rege sǎ-şi mǎnance, drept "rǎsplatǎ", propriul fiu. Cyrus a primit insǎ70"poporul Babilonului, ca un singur om, intreaga ţara Sumerului şi Akkadului, nobilii şi cei mari s-auprosternut inaintea lui, i-au sǎrutat picioarele, s-au bucurat de suveranitatea lui..." spune cilindrul cuanalele lui Cir. Iar Istoria Universalǎ, apǎrutǎ la Bucureşti, confirmǎ adevǎrul spus de Biblie cu privirela sfirşitul lui Belşaţar:"Nabonid a fost fǎcut prizonier şi apoi trimis in exil in Carmania, Balthazar a fost ucis."Iatǎ cum evidenţele arheologice fac luminǎ şi spulberǎ toatǎ tǎgǎduirea scepticilor. Incǎ odatǎ323 Biblias-a dovedit cǎ este adevǎratǎ324.permisiunea de a se reintoarce la Cambyses I şi Māndānā, pǎrinţii sǎi. Harpagus, rǎzbunǎtor, l-ar fi indemnatpe Cyrus sǎ se revolte contra lui Astyages, ceea ce s-a şi intamplat, cu succes. Astyages s-ar fi aliat cucumnatul sǎu, Croesus327 al Lydiei, cu Nabonidus317 al Babilonului şi cu Amasis II al Egiptului, contra luiCyrus, dar a pierdut din nou. In timpul luptei de la Sardis, Croesus ar fi

fost capturat viu, dar Cyrus l-a pǎstratca sfetnic (dupǎ Herodot) sau omorat (conform cronicilor lui Nabonidus317). Rǎzboiul cu Babilonul este insǎinteresant, pentru cǎ ne aruncǎ o imagine in istorisirea biblicǎ. Cyrus s-a intors impotriva Babilonului, pe carel-a cucerit fǎrǎ lupte (una cate una, cetǎţile babiloniene se predaserǎ fǎrǎ lupte). In Babilon a intrat insǎGubaru, guvernatorul Guţiei (un popor interesant, pentru cǎ este menţionat prima datǎ in cronicile sumerieneimediat dupǎ potop, cand a cucerit Kish - intrebarea fiind ce popor ar fi fost acela care a supravieţuitpotopului intr-un alt mod, el nefiind imbarcat pe arca lui Ziusudra25), pe data de 7/12 octombrie, dupǎ ce ar fideviat cursul Eufratului (ce trecea prin centrul Babilonului) iar soldaţii sǎi ar fi urcat pe firul apei. Pe 29octombrie, Cyrus a intra el insuşi in Babilon.Cyrus a fost tolerant cu religia invinşilor şi a permis reconstruirea templelor distruse (inclusiv cel dinIerusalim). Deoarece le-a fǎcut un bine evreilor, Cyrus a cǎpǎtat ceal mai inalt rang dintre muritori in Tanakh(biblia evreieascǎ), un fel de Messiah. Vezi cilindrul lui Cyrus281.323 O datǎ, dezlegat nu intr-un cuvant.324 Dar cine a fost regele Darius al mezilor, cel care a domnit odatǎ cu Cyrus322, şi pomenit de atatea ori incartea lui Daniel? Acest personaj este cel care a dat bǎtaie de cap istoricilor. Oricum, pǎrerea generalǎ estecǎ scrierea cǎrţii fǎcandu-se mai tarziu, deşi incǎ mai aveau acces la informaţiile babiloniene, scribii auincurcat numele lui Cyrus (KRWS) cu cel al lui Darius (DRYWS). Dar şi aici apare problema versetului Daniel6:29. Oricum, nu este exclus ca prezenţa lui Darius medul in aceastǎ carte sǎ fie datoratǎ pasajului Ieremia51:11, un profet foarte cunoscut in epocǎ şi citat in Daniel 9:2, in scopul de a nu-l discredita (ori, pur şisimplu, pentru cǎ, scris multǎ vreme dupǎ fapte iar Ieremia fiind atat de celebru, s-a crezut cǎ intr-adevǎrperşii erau conduşi de mezi şi cǎ mezii au cucerit Babilonul iarǎ nu perşii, ambele contrar realitǎţii istorice).Biblia s-a mai dovedit incǎ o datǎ inconsecventǎ cu datele istorice.71F. PERIOADA INTOARCERII DIN ROBIETimp de 70 de ani poporul evreu şi-a ispǎşit vina pǎcatelor in robia Babilonului, aşa cum le proorociseIeremia. Dupǎ implinirea celor 70 de ani, Dumnezeu a schimbat cursul istoriei, aşa cum nu se aşteptauei, Babilonul e cucerit de Cir, care proclama eliberarea prinşilor de rǎzboi şi intoarcerea lor acasǎ.1. Documente despre Cir

In cartea proorocului Isaia cap.45 v.1 citim: "Aşa vorbeşte Domnul cǎtre unsul Sǎu, cǎtre Cir322, pecare-l ţine de minǎ, ca sǎ doboare neamurile inaintea lui, şi sǎ dezlege briul impǎraţilor, sǎ-i deschidǎporţile, ca sǎ nu se mai inchidǎ..."325

In secolul al XIX-lea, arheologul amator Hormuzd Rassam16 a gǎsit o parte din analele lui Cir. Ele suntscrise pe un cilindru cu şase feţe. Cilindrul e din lut şi scrierea dateazǎ din anul 536 in.Cr. Aici avemdescrisǎ cucerirea Babilonului, eliberarea captivilor spre a se intoarce fiecare in ţara sa, precum şirepatrierea anumitor comori jefuite de babiloneni de la templele altor popoare. Documentul este numit„Cilindrul lui Cir” şi se aflǎ in Muzeul Britanic. Continuţul acestui document are o deosebitǎimportanţǎ pentru confirmarea adevǎrului biblic.Cir s-a nǎscut in anul 590 in.Cr. El a fost un descendent din dinastia Ahemenzilor, iar la domnie a ajunsin anul 558 in.Cr. In timp de 10 ani, el a cucerit Media, a prins pe Astiage326 şi l-a dus in captivitate,dar nu l-a omorit, ci i-a dat o reşedinţǎ frumoasǎ, princiarǎ pentru tot restul zilelor. In 546 a luat cetateaArbela pe Tigru şi ţara Iş. Apoi a bǎtut pe Cresus327, impǎratul Lidiei şi a ajuns pinǎ la Marea Egee.325 Ţinand cont de cat bine le-a fǎcut Cyrus322 [mai-marilor] evreilor, nici nu-i de mirare cǎ a fost slǎvit şiconsiderat cum cǎ Yahwe insuşi l-ar fi ajutat.326 Astyages ( گویشتوویا (Ishtovigu), Astyages dupǎ Herodot265, Asyigas dupǎ Ctesias, Aspadas dupǎ Diodorus186,Ištumegu in akkadianǎ, Rishti Vega Azhi Dahak in medǎ), ultimul rege al imperiului med, a domnit intre 585şi 550 ien. Fiu al regelui Cyaxares291. Insurat cu Aryenis, sora regelui Croesus327 al Lydiei. Sora sa, Amytissau Semiramitis, a fost soţia regelui babilonian, Nabucodonosor287. A avut o domnie plinǎ de succese pe planeconomic şi cultural, dar oarecum dezastruoasǎ pe plan militar. Herodot ne spune cǎ ar fi avut un vis in carenepotul sǎu de la Mandane (fiica sa) i-ar distruge imperiul. Aşadar ar fi mǎritat-o pe aceasta cu Cambyses Ial Iranului, recunoscut in mediile princiare ca un prinţ calm, liniştit şi fǎrǎ ambiţii politice sau militare. Un nepotar putea moşteni aceleaşi calitǎţi pacifiste. N-a fost sǎ fie dupǎ plan, Cyrus322 cucerind imperiul med. Un aldoilea vis l-a avertizat din nou pe Astyages asupra lui Cyrus, regele

punandu-l pe Harpagus sǎ-l omoare pecopil. Povestea se regǎseşte la Cyrus322. In 556, trupele lui Astyages s-au revoltat, probabil la instigareageneralului Harpagus, furios cǎ a fost inşelat de acesta sǎ-şi mǎnance propriul copil drept pedeapsǎ cǎ nu aurmat ordinul pruncucid, permiţand victoria lui Cyrus. Harpagus a rǎmas general şi sub Cyrus, devenind unuldintre cei mai reputaţi strategi medoperşi.327 Croesus (595 – ca. 546 ien, rege al Lydiei din 560/561 ien). Rege renumit pentru bogǎţia sa, numele sǎudevenind sinonim cu persoanǎ bogatǎ (ca adidaşi, xerox, oteri pe la noi). A fost apropiat de cultura greacǎ,dandu-i adǎpost chiar şi lui Solon, Thales sau Esop. A fost aliatul ionilor (grecilor) contra ameninţǎrii persane.Dupǎ ce alianţa sa cu Amasis II al Egiptului, Astyages326 şi Nabonidus317 al Babilonului contra lui Cyrus celMare322 a dat greş, şi-a pierdut regatul. Se zice cǎ ar fi vizitat Delphi pentru a intreba oracolul despre viitor.Rǎspunsul dat de oracoliţǎ a fǎcut istorie: "Dacǎ vei ataca (dacǎ vei traversa raul Haly), vei distruge unimperiu". Imperiul distrus a fost al sǎu, fiind invins de cǎtre Cyrus. Relatarea o avem de la Herodot265. Tot dela el aflǎm o situaţie biblicǎ, in care focul ordonat de Cyrus pentru a-l arde de viu pe Croesus, nu l-ar fi atins,pentru cǎ Apollo l-ar fi ajutat trimiţand o ploaie torenţialǎ. Croesus ar fi fost iertat şi fǎcut dregǎtor. Cronicilelui Nabonid, care spun cǎ Croesus ar fi fost omorat (de fapt regele ţǎrii Lydia) au doar prima literǎ a numeluiţǎrii intactǎ, aşa cǎ este loc de speculaţii.72Omul acesta despre care Dumnezeu, cu douǎ sute de ani inainte de a apare pe scena istoriei, spunea cǎeste unsul Sǎu328, avea menirea sǎ cucereascǎ Babilonul.In analele sale, Cir confirmǎ vocaţia sa. El zice:"... El (Dumnezeu-Merodac329) l-a cǎutat, El l-a gǎsit, da, el a cǎutat un prinţ cinstit, dupǎ inima Sa, Ell-a luat de mina pe Cir, impǎratul cetǎţii Anşan; El l-a chemat pe nume la stǎpinirea intregului pǎmint...Merodac (Dumnezeu) marele domn, pǎzitorul poporului Sǎu, a privit cu bucurie faptele luibinecuvintate şi curǎţia lui de inimǎ. Spre Babilon, propria sa cetate, i-a dat porunci sǎ meargǎ. El l-ainvitat sǎ apuce drumul spre Babilon; ca un prieten şi ajutor, El a mers alǎturea. Trupele lui multrǎspindite ca apele unui riu, a cǎror numǎr nu poate fi cunoscut, in deplina

armurǎ au mǎrşǎluit alǎtureade el. Fǎrǎ impotrivire sau bǎtǎlie, El (Merodac) l-a fǎcut sǎ intre in Babilon..." (Cilindrul lui Cirrindurile 11-29 şi 22-24).Herodot265 (I, 189-191) spune cǎ perşii sub comanda lui Gobrias330, dupǎ ce au abǎtut apele riului intrunlac de acumulare, au pǎtruns in cetate pe albia riului la 16 oct. 539. Şaptesprezece zile mai tirziu Cirinsuşi işi face apariţia la porţile Babilonului pe care preoţii le deschid, iar poporul il primeşte cu ovaţiide bucurie. El spune:"Cind am intrat paşnic in Babilon şi cu mare bucurie şi aclamaţii, mi-am instalat reşedinţa domniei inpalatul regilor."Nici numǎrul mare al armatelor, nici zidurile puternice, nici porţile de aramǎ ale Babilonului, niciiscusinţa locuitorilor, nici bogǎţiile cetǎţii nu L-au impiedecat pe Domnul sǎ-şi implineascǎ cuvintul şisǎ dea lui Cir falnica cetate, ca un dar331. Deci, spusele Bibliei sunt adevǎrate cu privire la Cir.Altǎ relatare e cu privire la eliberarea din captivitate. Evreii erau in robia Babilonului. Din Daniel 9:2constatǎm cǎ s-au implinit cei 70 de ani de robie, proorociţi de Ieremia. "Daniel a dus-o bine subdomnia lui Cir persanul" (Daniel 6:28). El era in virstǎ de vreo 85-90 de ani. Ca tinerel fusese luatprizonier şi a stat in robie 70 de ani332. La implinirea celor 70 de ani, bǎtrinul acesta venerabil posteşteşi se roagǎ pentru eliberarea prinşilor de rǎzboi. Binele Babilonului n-a putut inǎbuşi iubirea de patrie.La fel nici poziţia inaltǎ, nici lunga perioadǎ de instrǎinare nu l-au instrǎinat de ţara sa iubitǎ. Ce pildǎfrumoasǎ! Inaltul demnitar, al treilea in cirmuirea impǎrǎţiei333

ingenunchiat se roagǎ pentru eliberareafraţilor sǎi umiliţi şi asupriţi334!328 Incǎ o datǎ, numai in versiunea biblicǎ, nu şi in cea babilonianǎ. Cilindrul lui Cyrus (sau al lui Rassam,descris in nota 281). Unsul Sǎu inseamnǎ Messiah.329 Dumnezeu se numea cand Yahwe, cand Elohim, cand Savaot, dar niciodatǎ Merodac; de fapt este vorba

despre Marduk. Ca o micǎ parantezǎ, Marduk era zeul protector al Babilonului, deci nu putea fi in nici un chipzeul evreilor, chiar sub un alt nume. O incercare puerilǎ de a forţa adevǎrul biblic.330 Gubaru (ca. 601 ien – ?), guvernator al Babilonului, dupǎ ce acesta a fost cucerit de trupele sale, in numelelui Cyrus322. Inainte a fost guvernator al Guţiei.Este unul dintre cei presupuşi a fi Darius324 din cartea lui Daniel.331 Nenumǎrate cetǎţi au fost cucerite, in ciuda zidurilor lor falnice, a bogǎţiilor, a iscusinţei apǎrǎtorilor etc. etc.Babilonul a fost distrus de foarte multe ori in decursul istoriei sale, cam fiecare rege/guvernatorreconstruindu-l [uneori] din temelii.332 Ce mai robie a avut sǎracul Daniel, ca al treilea om in regatul babilonian.333 Sǎ ne ştergem lacrimile de emoţie: Dacǎ Nebodinus317 a fost luat prizonier (primul in stat) iar Belşaţar314 afost ucis (al doilea in stat) oare ce soartǎ il putea aştepta pe cel de-al treilea in stat (adicǎ Daniel), ţinandseama cǎ era vorba totuşi de un stat duşman, abia cucerit.334 Ce pildǎ deosebitǎ! Ca al treilea om in stat, se putea ocupa timp de cei 70 de ani de soarta fraţilor sǎinevoiaşi, nu trebuia sǎ aştepte atat de mult. De altfel, foarte-foarte rǎu nu au dus-o in captivitate342.73In 2 Cronici 36:22-23 citim: "In cel dintii an al lui Cir322, impǎratul perşilor,” referirea e cu privire ladomnia asupra Babilonului, „ca sǎ se implineascǎ cuvintul Domnului vestit prin gura lui Ieremia,Domnul a trezit duhul lui Cir, impǎratul perşilor, care a pus sǎ se facǎ prin viu grai şi prin scris, aceastavestire in toatǎ impǎrǎţia lui: "Aşa vorbeşte Cir, impǎratul perşilor: "Domnul Dumnezeul cerurilor mi-adat toate impǎrǎţiile pǎmintului şi mi-a poruncit sǎ-I zidesc o casǎ la Ierusalim. Cine dintre voi este dinpoporul Lui? Domnul Dumnezeul lui sǎ fie cu el şi sǎ plece!" Deci, s-a proclamat eliberareacaptivilor.335

Acelaş decret il gǎsiţi şi la Ezra 1:2.Multǎ vreme istoricii n-au vrut sǎ creadǎ afirmaţia Bibliei cu privire la acest decret. Unii scriitori aucǎutat sǎ combatǎ aceastǎ afirmaţie spunind cǎ Cir a fost un impǎrat ce s-a inchinat zeilor şi n-a avutnimic de-a face cu Iehova, Dumnezeul lui Israel336. Dar toate aceste opintiri

ale necredinţei de arǎsturna Biblia s-au dovedit zadarnice. Stinca adevǎrului nu putea fi clintitǎ. Istoria trebuia sǎrecunoascǎ cǎ Israel a fost in robia Babilonului şi cǎ Israel s-a reintors din captivitate. Aceste fapte nuse puteau tǎgǎdui, dar se tǎgǎduia decretul.Aceasta pinǎ intr-o zi, cǎci cu ajutorul tirnacopului, arheologia a scos de sub dǎrimǎturi Cilindrul luiCir, care vorbeşte despre aceastǎ eliberare:"Cit priveşte pe locuitorii Babilonului, care impotriva voinţei zeilor... Eu am abolit jugul care eraimpotriva stǎrii lor sociale... De asemenea, am adunat pe toţi locuitorii şi i-am reintors la vechile lorlocuinţe... Am inapoiat cetǎţilor sacre de partea cealaltǎ a Tigrului, sanctuarelor care au fost ruinate demult timp, zeitǎţile care au fost acolo, şi le-am construit sanctuare permanente. De asemenea am adunatlocuitorii şi i-am trimis la locuinţele lor de odinioarǎ... Fie ca zeii pe care i-am restabilit in cetǎţile lorsfinte sǎ se roage zilnic lui Bel şi Nebo, cerindu-le viaţǎ lungǎ pentru mine. "In Ezra337 6:2-5 este scris: "S-a gǎsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisǎaceastǎ aducere aminte: "In anul intii al domniei impǎratului Cir, impǎratul Cir a dat aceastǎ poruncǎprivitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: "Casa sǎ fie ziditǎ iarǎş, ca sǎ fie un loc unde sǎ seaducǎ jertfe, şi sǎ aibǎ temelii tari. Sǎ aibǎ o inǎlţime de şasezeci de coţi, o lǎţime de şasezeci de coţi,trei rinduri de pietre cioplite şi un rind de lemn nou.Cheltuelile vor fi plǎtite din casa impǎratului. Mai mult, uneltele de aur şi de argint ale Casei luiDumnezeu, pe care le luase impǎratul Nebucadneţar287 din templul de la Ierusalim şi le adusese laBabilon, sǎ fie date inapoi, duse in templul din Ierusalim, la locul unde erau, şi puse in Casa luiDumnezeu."Relatarea aceasta este in totul de acord cu afirmaţia de mai sus a lui Cir cǎ a construit sanctuarele careau fost dǎrimate. In relatarea din Cronici se spune cǎ "Domnul a trezit duhul

lui Cir." Se spune cǎ335 O anumitǎ parte din istorici considerǎ cǎ nǎvǎlirea lui Cyrus322 in Babilon, a fost fǎcutǎ in urma presiunilorşirete ale unei anumite diaspore evreieşti, la fel cum cǎderea Babilonului fǎrǎ luptǎ se poate datora aceleiaşidiaspore (reamintim cǎ Daniel a fost al treilea om in stat), mai pe şleau, prin trǎdare.Cilindrul lui Cyrus nu prea se aseamǎnǎ cu ce scrie in Cronici sau in Ez[d]ra.336 Şi nici n-a avut, Cyrus322 se inchina mai departe altor zei (Bel = Marduk şi Nebo), pomeniţi chiar in acelcilindru. Ce jignire mai mare pentru Dumnezeu decat aceea ca sǎ fie forţat de Cyrus sǎ se roage acestor 2zei pǎgani pentru impǎrat, pentru cǎ i-a eliberat poporul sǎu ales de sub robia babilonianǎ!337 Ezra este acela care a ridicat la nivel de cuvant al lui Dumnezeu scrierile cunoscute nouǎ ca Pentateuch, in397 ien, in faţa mulţimii adunate in faţa templului din Ierusalim.74atunci cind Cir a venit in Babilon, un evreu numit Zerubabel338 i-a arǎtat proorocia lui Isaia, spusǎ cuaproape douǎ sute de ani inainte ca sǎ ajungǎ Cir la porţile Babilonului339. Cind Cir a citit textul a fostfoarte uimit şi a dat decretul de reintoarcere la Ierusalim şi de reclǎdire a templului340.Documentele cu privire la Cir confirmǎ adevǎrul Bibliei. Cir, deşi pǎgin, a fost omul care a ascultat deDumnezeu, astfel a putut fi folosit de Dumnezeu şi a fost onorat de Dumnezeu. El insuşi mǎrturiseştepe cilindru cǎ Dumnezeu341 a mers alǎturi de el. Cea mai mare onoare a lui nu e cǎ a fost mare impǎrat,ci cǎ a fost robul Domnului.2. Intoarcerea prinşilor de rǎzboiDecretul lui Cir, ce proclama eliberarea prizonierilor, a determinat pe mulţi sǎ se pregǎteascǎ pentrureintoarcerea in Palestina. Un prim lot ce numǎra vreo 49897342 suflete a plecat la drum sub conducerealui Şeşbaţar (Zorobabel), voevodul lui Iuda (Ezra 1:8; 2:2). Acest lot a fost insǎrcinat sǎ aducǎ laIerusalim toate vasele sfinte in numǎr de cinci mii patru sute bucǎţi, vase care au fost luate deNebucadneţar287. Intoarcerea s-a fǎcut in anul 537 in.Cr.Sǎpǎturile arheologice au scos la luminǎ inscripţii cu numele lui Şeşbaţar şi Zorobabel.

Prin anul 457 in.Cr. deci vreo 80 de ani mai tirziu de primul lot s-a intors Ezra, cǎrturarul343, iar dupǎ elcu vreo 13 ani mai tirziu s-a intors Neemia, ca guvernator, spre a drege zidurile Ierusalimului.Cei vreo 50000 de evrei intorşi din robie (Neemia 6:66,67), au avut de infruntat duşmǎnia vecinilor şisterpiciunea pǎmintului care n-a fost lucrat cit timp ei au fost in exil. Arheologul W.F. Albright205

spune in legǎturǎ cu aceasta:"Un mare numǎr de oraşe şi cetǎţi din Iuda au fost excavate in intregime sau in parte; multe alte pǎrţiau fost examinate cu grijǎ spre a se determina data aproximativǎ a ultimei lor distrugeri. Rezultatelesunt uniforme şi conclusive: cele mai multe au fost distruse la inceputul secolului al şaselea in.Cr. şi naumai fost ocupate niciodatǎ. Unele au fost distruse pe vremea aceea şi au fost reocupate parţial ceva338 Zerubabel ( זרבבל insemnand nǎscut la Babilon) n-a fost nimeni-n drum, era preot şi chiar avea pretenţii lascaunul regal. Acest Zerubabel este unul dintre strǎmoşii lui Isus, chiar in ambele genealogii. A fost nepotullui Ioiachin, penultimul rege din Iuda. El a condus prima masǎ de evrei eliberaţi, 42360 la numǎr, de laBabilon cǎtre Ierusalim.339 Oamenii de ştiinţǎ sunt aproape unanimi in faptul cǎ Isaia a fost scris de cel puţin 2 persoane, fiindcǎ existǎcel puţin 2 "rupturi" (stilistic, istoric şi conceptual) incepand cu paragrafele 40 şi 55. Necontestat este şi faptulcǎ Isaia a suferit nenumǎrate "editǎri" in decursul timpului. Profeţiile sale trebuie privite deci cu puţinǎcircumspecţie.340 Bine cǎ Zorobabel nu i-a arǎtat din Isaia decat capitolele 44:28 şi 45:1-8. Dacǎ i-ar fi arǎtat şi Isaia 46:1-2,probabil cǎ Cyrus322 s-ar fi mai gandit un pic la libertatea unora care ii ponegreau zeii lui protectori, in numelecǎrora le-a acordat "libertatea".341 Adicǎ Marduk = Bel, vezi nota 329

342 42360 conform lui Ezdra 2:64. La ca. 49897 de suflete se ajunge dacǎ se mai adaugǎ celor 42360 de evrei omasǎ de robi insumand 7337 suflete şi 200 de cantǎreţi de ambe sexe (Ezdra 2:65). Este interesant deremarcat ce greu au dus-o evreii in robia babilonianǎ dacǎ aveau peste 7000 de sclavi. Robi posesori eiinşişi de sclavi mai rar in istoria omeneascǎ.343 Ezdra este considerat autorul propriei sale cǎrţi (cea mai mare parte a

sa), a cǎrţii lui Nehemiah (candvaaceste 2 cǎrţi au format una singurǎ) şi a Cronicilor (datate cel mai devreme in ca. 350 ien), de aceea,cronologiile lor se potrivesc. Autenticitatea acestor cǎrţi este incǎ disputatǎ. Mai existǎ 2 variante ale acesteicǎrţi, numite apocrife (Qumran).Observaţie: incǎ o datǎ regǎsim un titlu regal substituind un nume. Este vorba despre Artaxerxes. Deşi auexistat mai mulţi regi Artaxerxes in istoria persanǎ, Ezdra se referǎ aici la Darius I30.75mai tirziu, iar altele au fost distruse şi reocupate dupǎ o lungǎ perioada de abandonare, lucru marcatprintr-o izbitoare schimbare in sol...Dar nu este cunoscut nici un caz unde un oraş din Iuda sǎ fi fost ocupat in continuu in perioadaexilului."344

In legǎturǎ cu rezidirea templului nu avem evidenţe arheologice, deoarece nu se pot face sǎpǎturi, acolofiind azi o mare moschee. Ştim cǎ dupǎ sosirea la Ierusalim au pus temeliile templului, dar au fostimpiedecaţi de vrǎjmaşi345 şi au incetat lucrul pinǎ dupǎ moartea lui Cir. Dupǎ vreo 16 ani (520 in.Cr.),la indemnurile proorocilor Hagai şi Zaharia lucrǎrile incep din nou.Deşi decretul lui Cir a ingǎduit evreilor sǎ se intoarcǎ in ţara lor, ei au rǎmas mai departe sub stǎpinireapersanǎ346. O.T. Olmstead347 il descrie pe Zorobabel ca fiind guvernator de rangul al treilea, superiorulsǎu imediat fiind Tatnai348, dregǎtorul de dincoace de riu, iar superiorul acestuia a fost Hystanes349,satrapul Babilonului.Datoritǎ situaţiei bune350 ce şi-au creat in Babilon, nu toţi evreii au fost gata sǎ se intoarcǎ in Palestina.Ezra şi alţi preoţi se intorc abia in al şaptelea an al domniei lui Artaxerxe (Ezra 7:1-8)351. Pe vremeaEsterei, deci in timpul domniei lui Xerxe352, in Persia se mai aflau mii de evrei care incǎ nu s-au fostintorş in ţara lor.344 Atunci peste ce a domnit Zedechia? Sau ce s-a intamplat cu cetǎţile Lachiş şi Azeca, necucerite? Intre max.587 ien (sfarşitul domniei lui Zedechia) şi 537 ien (decretul lui Cyrus322) sunt doar 50 de ani, prea puţin

pentru istorie sau pentru pedologie!345 Care sunt vrǎjmaşii care au nesocotit un ordin regal?346 Explicaţia e simplǎ pentru toţi cei care, fǎrǎ ochelarii de cal puşi de preoţi, citesc biblia ca pe o poveste: mitulrobiei babiloniene (aşa cum este el redat in multe opere artistice) rǎmane pe mai departe un mit (ce poporinrobit conducea poporul robitor: Iosif şi Moise in Egipt, Daniel şi Estera in Babilon ?! sau ce robi aveau eiinşişi robi342). Erau cuceriţi, dar soarta lor nu era cu nimic deosebitǎ de cea a unui cetǎţean babilonianobişnuit. Ei au rǎmas acolo, pentru cǎ Babilonul le oferea 3 lucruri: 1. un mod de viaţǎ decent (incǎ de larobie ei stǎteau in cartiere separate - aşa era moda in acele vremuri şi in acele locuri - astfel a apǎrutnoţiunea de Ghetto) 2. nu trebuiau sǎ munceascǎ la reconstrucţia Iudeii şi Israelului şi 3. cel mai important,nu mai sufereau de frica bisericii lor locale, preoţii şi leviţii impreunǎ cu proorocii lor catastrofici. Vezi nota 342.347 Albert Ten Eyck Olmstead (1880-1945).348 Tatnai nu a fost atestat incǎ de arheologie.349 Ushtani. Se presupune cǎ Tatnai348 şi Ushtani/Hystanes ar fi unul şi acelaşi personaj. Oricum, Aceştia ar fifost contra ridicǎrii templului din Ierusalim.350 Parcǎ erau robi, nu? Le plangeam de milǎ ceva mai devreme, odatǎ cu Daniel.351 Este vorba despre Darius I30, nu despre alţi regi cu numele de Artaxerxes, altfel cronologiile nu se potsuprapune. Deşi este un mister de ce Darius I a fost confundat de Ezdra atat cu Darius II297 cat şi cuArtaxerxes I296 şi II368, cat mai ales cu un al treilea Artaxerxes, cel contra construcţiei templului. Acesteconfuzii au determinat un oarecare scepticism in acceptarea cronologiiilor Ezdra şi Nehemia, precum şiinsinuarea falsitǎţii lor. Mulţi istorici incǎ il mai considerǎ pe Artaxerxes din Ezdra ca Artaxerxes al II-lea ceeace ne impinge cronologia cu ca. 100 de ani mai aproape de zilele noastre, confirmand Enciclopediaevreiascǎ in aceea cǎ Ezdra care a venit din Babilon este acelaşi cu cel care a scris cartea lui Ezdra şiacelaşi cu marele preot care in 397 ien a ridicat la nivel de scrieri divine sulurile denumite mai tarziuPentateuch.352 Xerxes I sau Xerxes cel Mare ( ارشاهیخشا , Khashayarsha, Ξέρξης, şah persan intre 485 – 465 ien). Fiu al luiDarius I30 şi Atossa (fiica lui Cyrus cel Mare322), a fost numit rege in Persia in defavoarea fraţilor sǎi mai mari.Odatǎ rege, Xerxes l-a numit satrap al Egiptului pe unul dintre aceştia, Achaemenes. Xerxes este eroul de laThermopylae (480 ien), cand l-a invins pe eroul spartan, Leonidas. In epopeea sa de pedepsire a grecilor

(care il umiliserǎ pe tatǎl sǎu, Darius30, ceva mai inainte), Xerxes adunase o armatǎ imensǎ (dupǎ Herodot265

ca. 2000000 soldaţi - da, 2 milioane). Erou la Thermopylae, anti-erou la Salamina (28.9.480 ien), undeXerxes a fost pǎcǎlit de generalul atenian Themistocles296. Piederea rǎzboiului cu grecii au dus imperiul sǎuspre pierzanie iar pe el intr-o stare de dezolare din care nu şi-a mai revenit. A fost ucis de primul sǎuministru, Artabanus, cel care l-a urcat pe Artaxerxes I296 pe tron.76O altǎ comunitate mare de evrei se afla la Elefantine, o aşezare la prima cataractǎ a Nilului, in Egipt;alta la Tahpanes, localitate unde a fost dus şi proorocul Ieremia. Tahpanes supravieţuieste şi azi subnumele de Tell Defenneh. Sir Flinders Petrie353 a fǎcut aici excavaţii intre anii 1883-1884 şi adezgropat temeliile unui mare castel probabil unde Ieremia şi-a ascuns pietrele sale, cind a proorocitdespre venirea lui Nebucadneţar287 in Egipt.Despre comunitatea de la Elefantine s-au gǎsit mai multe documente. In anul 1895, niste sǎpǎtoriindigeni au dat peste nişte papirusuri pe aceastǎ insulǎ. In anul 1904, Serviciul de Antichitǎţi aEgiptului a fǎcut excavaţii şi a scos la luminǎ mai multe papirusuri. Ele sunt scrise in limba aramaicǎde colonia evreiascǎ in perioada dintre 500 şi 400 in.Cr. Unul din documente este o scrisoare scrisǎguvernatorului persian de la Ierusalim in anul 407, cerind permisiunea sǎ reclǎdeascǎ templul lor peinsulǎ354.Numele lui Sanbalat (Neemia 4:1), dregǎtorul Samariei, este confirmat in scrisoarea evreilor dinElefantine cǎtre guvernatorul Iudeii. Dupǎ ce işi exprimǎ dorinţa lor de a-şi reclǎdi templul lor, inincheiere spun:"De asemenea, intreaga chestiune am supus-o intr-o scrisoare in numele nostru cǎtre Delaia şi Selemia,fiii lui Sanbalat, guvernatorul Samariei."La fel şi numele lui Tobia355 este confirmat de arheologie. In Iordania, la Araq el-Emir, in partea de esta Amanului, se aflǎ ruinele castelului lui Tobia. Lingǎ castel se aflǎ

mormintul familiei Tobia unde estesǎpat adinc in piatrǎ, intr-o veche scriere aramaicǎ, numele Tobia. Albright205, dupǎ felul scrisului,susţine cǎ e mai vechi de anul 400 in.Cr. Astfel, vechiul inscris adevereşte spusele lui Neemia356.In cǎrţile Ezra şi Estera, numele de Ahaşveroş ( אחשורש sau אחשורוש ) se presupune cǎ ar fi transliterarea luiXerxes, mai ales cǎ in timpul domniilor lui, a tatǎlui sǎu, Darius, şi a fiului sǎu, Artaxerxes I296, mulţisamariteni ar fi petiţionat regelui impotriva evreilor. Venind vorba despre Estera, Josephus Flavius45 nesugereazǎ cǎ Vashti şi Estera ar fi existat. Dar Josephus era evreu practician. Herodot265 ne spune altceva:cǎ Xerxes ar fi avut ca reginǎ pe Amestris, fiica lui Otanes.353 Sir William Matthew Flinders Petrie (3.6.1853 – 28.7.1942) a fost un egiptolog englez. Descoperirea lui ceamai mare a fost Stela de la Amarna. A avut parte de o situaţie ieşitǎ din comun: donandu-şi capul pentrucercetǎri ştiinţifice, din cauza rǎzboiului care se apropia de regiune (Petrie a murit la Ierusalim), acesta a fostin cele din urmǎ pierdut.354 Colecţia se numeşte Elephantine Papyri (papirusurile Elefantinei) şi reprezintǎ o colecţie de documenteevreieşti datand din secolul V ien. Se presupune cǎ insula Elefantina a fost colonizatǎ ca fortǎreaţǎ militarǎ inca. 650 ien de cǎtre regele Manase, ca ajutor al acestuia dat faraonului Psammetichus I in luptele sale datein campania nubianǎ. Ele sunt scrise in egipteana demoticǎ, aramaicǎ, greacǎ, latinǎ şi coptǎ (acoperǎ ofereastrǎ temporalǎ de ca. 2000 de ani).Cea mai mare parte a documentelor sunt in aramaicǎ (limba cea mai rǎspanditǎ in imperiul persan) şidescriu viaţa comunitǎţi evreieşti din garnizoanǎ in perioada 495-399 ien. Ele atestǎ cǎ evreii aveau propriullor templu (dedicat lui Yahwe) care funcţiona in paralel cu cel al lui Khnum 707.Documentul menţionat, Scrisoarea cǎtre Bagoas (guvernatorul persian al Iudeii) scrisǎ in 407 ien, face intradevǎrreferinţǎ la construcţia templului: "Strǎmoşii noştri au ridicat acest templu incǎ de pe vremea regatuluiEgiptului şi cand Cambyses a venit in Egipt, el a gǎsit acest templu deja ridicat. Persanii au dǎramat toatetemplele zeitǎţilor egiptene dar au cruţat templul lui Yahwe". Aparent, nevoia de ajutor venea din cauza unei"rǎscoale" antievreieşti care distrusese şi templul lor.355 Tobias, elenizatul nume al lui Tuviah, inseamnǎ Dumnezeu e bun.356 Exagerare. Dovedeşte cǎ a existat un oarecare Tobias in acea zonǎ. Nu dovedeşte deocamdatǎ cǎ a fostguvernator şi nici cǎ ar fi fost contra ridicǎrii templului.

Una dintre cǎrţile acceptate la consiliul din Cartagina (397) şi reconfirmate la Trent (1546) a fost şi sulul luiTobias (Tobit), un nume nu foarte rar in mediile evreieşti.77Aceşti doi guvernatori au cǎutat sǎ impiedece reclǎdirea zidurilor Ierusalimului, lucrare inceputǎ şiterminatǎ de Neemia.In Neemia 7:70 citim despre "darici de aur". Aceasta a fǎcut pe mulţi necredincioşi sǎ spunǎ cǎ pevremea lui Neemia nu au existat aşa monede, prin urmare cartea ar fi fost scrisǎ abia pe la anul 250in.Cr., adicǎ cu vreo 200 de ani mai tirziu de vremea lui Neemia. Credincioşii nu aveau cu ce rǎsturnaaşa afirmaţii. Dar a venit arheologia şi le-a spulberat. Excavaţiile fǎcute in anul 1931 la Bettur, ciţivakilometri la sud de Ierusalim, au scos din subsolul persian (530-330) şase darici, deci monedele acesteacirculau in Palestina pe vremea perşilor357.Sistemul monedelor se susţine cǎ ar fi fost introdus in Persia de Cresus327, impǎratul Libiei (560-546).Astfel, tǎgǎduirile lui Pfeiffer şi C. Correy cǎ n-ar fi existat aşa monede pe vremea lui Neemia au fostinlǎturate, spusele Bibliei sau dovedit adevǎrate358.In Neemia 5:4 citim: "Alţii ziceau: "Am imprumutat argint punind zǎlog ogoarele şi viile noastrepentru birul impǎratului." Sǎpǎturile arheologice fǎcute in 1889 de o echipǎ a UniversitǎţiiPennsylvania la Nippur in partea de sud a vechiului Babilon, au scos la suprafaţǎ vreo 730 de tǎbliţe,datate de pe vremea lui Artaxerxe I296 şi a lui Dariu297 al II-lea (423-404). Intre aceste tǎbliţe, unelesunt a familiei Murasu, care avea un fel de bancǎ şi acorda imprumuturi cu o dobindǎ pinǎ la 40% pean. Deci, imprumuturile erau la ordinea zilei359. Tǎbliţele familiei Murasu dau la ivealǎ o seamǎ denume evreieşti ceea ce ne face sǎ inţelegem cǎ mulţi au rǎmas in Babilon, dupǎ decretul lui Cir.In cartea lui Ezra capitolele 5 si 6 se vorbeşte despre impǎratul Dariu30. El a domnit peste Persia de laanul 522 a 486 in.Cr. El a dat poruncǎ sǎ se isprǎveascǎ reclǎdirea

templului. In timpul lui au trǎitproorocii Hagai şi Zaharia. Despre Dariu sunt o seamǎ de documente arheologice, dar cea maiimportantǎ este inscripţia Behistun360, sǎpatǎ in anul 516 pe o faţǎ şlefuitǎ a unei stinci in munţii Zagros,357 Intre 530 şi 330 ien sunt exact cele 2 sute de ani pe care "rǎuvoitorii" le tǎgǎduiesc. Oricum, in 1 Cronici 29:7(drahme sunt acolo in www.bibliaortodoxa.ro), David ceruse oamenilor, printre altele, şi darici. Dar David adomnit candva prin jurul anului 1000 ien, ceea ce pune o problemǎ şi mai mare. Explicaţia cea mai simplǎeste cǎ biblia a fost scrisǎ mai tarziu decat se crede şi cǎ noţiunile au fost "actualizate" (traduse) ca poporulsǎ le inţeleagǎ.358 Monedele lui Cresus327 nu se numeau darici. Iar Cresus a fost regele Lydiei nu al Libiei, care e pe un altcontinent. De fapt, nu este prima oarǎ cand autorul confundǎ Lybia, Lydia şi Lygia.359 Pentru familia Murasu. Ne amintim cǎ in Evul mediu, doar cavalerii templieri (şi mai tarziu evreii) au avutdreptul de a se ocupa de afacerile bancare. Orice generalizare este dǎunǎtoare.360 Inscripţia este situatǎ la mare inǎlţime, intr-un defileu in munţii Zagros. Este scrisǎ in 3 limbi (la fel ca stela dela Rossetta), doar cǎ nici una nu mai era de actualitate: persana veche, elamita şi babiloniana.Redau mai jos mica istorie a incripţiei de la Behistun, pentru a vǎ face o idee despre ce inseamnǎ sǎ judecipe alţii prin prisma convingerilor tale: inscripţia a fost observatǎ pentru prima datǎ (in sensul cǎ a fost primulcare a notat acest lucru) de un cǎlǎtor arab, Ibn Hawqal, in jurul anilor 950, care a interpetat-o ca fiind oşcoalǎ unde invǎţǎtorul işi certa elevii. 500 de ani mai tarziu, Robert Sherley a redescoperit inscripţia in 1598şi pe cine credeţi cǎ a vǎzut acolo? Chiar pe Isus pregǎtindu-se sǎ acceadǎ la ceruri şi pe cei 12 apostoli.Inscripţia ar fi fost, tot dupǎ eruditul englez, nişte versete din Noul testament, in greacǎ (poate de aici vineexpresia englezeascǎ Sounds greek to me). Timp de alte douǎ secole, imaginea bibliei s-a suprapus pesteadevǎrul ştiinţific: generalul francez Gardanne vedea şi el pe Isus şi 12 pe cei apostoli, Sir Robert Ker Portervedea cele 12 triburi ale lui Israel şi pe Shalmaneser, exploratorul italian Pietro della Valle a redescoperit-o in1621 iar germanul Carsten Niebuhr (1764) a copiat-o şi tipǎrit-o in 1777. Aceastǎ copie a fost folositǎ inincercǎrile de traducere a ei. Din antichitate ştim de ea de la grecul Ctesias of Cnidus, care a pomenit-o inca. 400 ien, dar impreunǎ cu o fantanǎ şi o grǎdinǎ dedicatǎ de regina

Semiramida287 lui Zeus (a zis Zeus cǎera grec, normal este vorba despre Ahura Mazda); de la Tacit47, care ne dǎ şi informaţia unui altar pentruHercule (statuia lui Hercule, datand din 148 ien, a fost descoperitǎ); Diodorus Siculus186 pomeneşte şi el, dartot in conexiune cu Semiramida/Semiramis.78la o inǎlţime de vreo 383 m. Inscripţia a fost descoperitǎ in 1835, de Henry C. Rawlinson308, un ofiţerenglez de geniu din armata persanǎ.Aceastǎ inscripţie a devenit cheia descifrǎrii scrierii cuneiforme.Cartea Esterei, deşi este aşezatǎ dupǎ Neemia, evenimentele din ea s-au petrecut cu vreo 30 de aniinainte de reclǎdirea zidurilor Ierusalimului. Estera face parte din evreii care nu s-au intors dincaptivitate. Ea a devenit soţia impǎratului Ahaşveroş361, cunoscut in istorie sub numele de Xerxe, care adomnit in Persia intre anii 485-465. Despre ospǎţul pomenit in capitolul 1, inscripţiile persane spun cǎ afost dat in scopul pregǎtirii faimoasei expediţii impotriva grecilor cu care a luptat la Termopile şiSalamina in anul 480 in.Cr.Cartea Esterei il aratǎ ca un impǎrat despot şi senzual362. Infierbintat de vin, a poruncit famenilor s-oaducǎ pe impǎrǎteasa Vaşti spre a-i arǎta frumuseţea, asta insemna s-o aducǎ dezbrǎcatǎ, doar cucoroana pe cap. Cind impǎrǎteasa n-a consimţit la aceasta, ea a fost demisǎ, iar in locul ei a fost aleasǎEstera363.Unii critici au cǎutat sǎ tǎgǎduiascǎ senzualismul lui Xerxe, cǎ este doar o infloriturǎ a Bibliei.Caracterizarea lui din cartea Esterei corespunde cu relatǎrile lui Herodot, marele istoric grec. Şirecentele excavaţii fǎcute la Persepolis aratǎ cǎ el şi-a mǎrit mult haremul şi cǎ a trǎit in desfriu chiarcu soţia fratelui sǎu364.Nume de seamǎ din cartea Esterei sunt: Vaşti, Haman şi Mardoheu365. Intrucit in istoria secularǎ nusunt cunoscute aceste nume, mulţi au spus cǎ intreaga carte este o legendǎ. Sǎpǎturile arheologice361 Ahaşveroş ( אחשורש sau אחשורוש ) se presupune cǎ ar fi transliterarea lui

Xerxes I352, mai ales cǎ in timpuldomniilor lui, a tatǎlui sǎu, Darius30, şi a fiului sǎu, Artaxerxes I296, mulţi samariteni ar fi petiţionat regeluiimpotriva evreilor. Venind vorba despre Estera, Josephus Flavius45 ne sugereazǎ cǎ Vashti şi Estera ar fiexistat. Dar Josephus era evreu practician, deşi convertit la cetǎţenie romanǎ şi apropiat al curţii imperiale(ca, de altfel, mai toţi evreii). Herodot265 ne spune cǎ Xerxes ar fi avut ca reginǎ pe Amestris, fiica lui Otanes.362 Nici un rege/impǎrat/faraon nu a fost descris ca fiind cumsecade dacǎ nu a fǎcut bine evreilor, indiferent decat de corect s-ar fi purtat el. Singurul "iertat" a fost Pontius Pilatus, dar tocmai din cauze politice, pentru cǎar fi fǎcut rǎu religiei in expansiune. Ceea ce spune multe despre datarea bibliei.363 Incǎ o datǎ ne indicǎ biblia cǎ evreii s-au folosit de orice mijloc pentru a ajunge sus, in funcţiile de influenţǎ:Iosif, Moise, Daniel, Estera.Şi, trebuie observat cǎ, dacǎ impǎrǎteasa a fǎcut un lucru de bun simţ, probabil cǎ Estera nu s-a dat in lǎturide la a urma "poruncile regale".364 Herodot265 spune despre Xerxes I352 cǎ şi-ar fi cǎutat "liniştea" in haremul sǎu, dupǎ ce a fost invins inrǎzboaiele greco-persane. Herodot nu spune nici un nume, cu excepţia unei regine Amestris (favorita), o fiicǎa lui Otanes, unul dintre generalii sǎi. (Ctesias numeşte insǎ Onaphas pe unul dintre socrii lui Xerxes I, careera şi general). Amestris a fost identificatǎ cu Vashti de aceia care doreau sǎ dovedescǎ adevǎrul bibliei.Amestris insǎ rǎmane o figurǎ de prim plan mult timp, inclusiv in timpul domniei fiului ei, Artaxerxes I296 (decinu a fost "mazilitǎ"). Cand s-a dovedit cǎ Amestris nu poate fi Vaşti, aceiaşi "erudiţi" au identificat-o chiar cuEstera (dar şi aici e o problemǎ, cǎci tatǎl ei erau evreu, pe nume Abihail iar ea era doar o concubinǎ printremulte altele in haremul lui Ahaşveroş361). Iar numele Marduka sau Marduku (echivalentul lui Mordecai) a fostdescoperit arheologic in 30 de texte persiene oficiale şi se referǎ la ca. 4 persoane diferite trǎind din perioadalui Darius30 panǎ in perioada lui Xerxes I, fiul lui, fiind derivat din sau sinonim cu zeul Marduk = Marte = Bel.O variantǎ mai aproape de cronologie considerǎ pe Ahaşveroş ca fiind Artaxerxes II368 in locul lui ArtaxerxesI (465 - 424 ien). Dar tot nu se poate explica de ce el a avut ca concubinǎ babiloniancǎ, Kosmartydene, carea fost mama regelui Darius II297 (424 - 405 ien). Tradiţia evreiascǎ susţine insǎ cǎ Estera a fost mama regeluiDarius (aici iar avem de a face cu infiltrarea sionistǎ).365 Vaşti era fosta impǎrǎteasǎ. Hamman era primul ministru sub Ahaşveroş361. Mordecai era vǎrul lui

Hadassah, cea care dupǎ mǎritişul ei neaşteptat, şi-a schimbat numele in Estera. Hamman este prototipulde duşman al Sionului, pentru cǎ a reuşit sǎ-l convingǎ pe Ahaşveroş sǎ ucidǎ toţi evreii din Persia. Hamman79efectuate intre anii 1884-1886 la Susa, sub conducerea inginerului francez Dieulafoy366, insǎrcinatulMuzeului Luvru din Paris, au adus la luminǎ marele palat al lui Xerxe. Locul a fost identificat incǎ din1852, de Loftus367, care a gǎsit o inscripţie a lui Artaxerxe al II368-lea cu urmǎtorul conţinut:"Inaintaşul meu, Darius30, a clǎdit acest palat in vremile de demult. In timpul domniei bunicului meu(Artaxerxe I296) a fost ars. Eu l-am restaurat."Dezgroparea acestui palat confirmǎ o mulţime de amǎnunte din cartea Esterei.Astfel s-a scos la luminǎ "curtea dinlǎuntru", unde, dupǎ post, Estera a aşteptat acordarea audienţei;"poarta impǎratului" unde stǎtea Mardoheu şi nu-şi pleca genunchiul inaintea lui Haman; "curtea deafarǎ" unde Haman aştepta sǎ poatǎ intra la impǎrat in acea dimineaţǎ care i-a adus umilire; "grǎdinacasei impǎrǎteşti" unde impǎratul minios a ieşit sǎ se plimbe. Evidenţele aratǎ cǎ palatul avea o bogatǎornamentaţie, lucru descris in cap.1369. Documentele gǎsite aratǎ cǎ ei credeau in zile norocoase şi zilefǎrǎ noroc (3:7)370, cǎ la palat nu era ingǎduitǎ haina de jale (4:2)371, cǎ pedeapsa capitalǎ eraspinzurǎtoarea (5:14), cǎ binefǎcǎtorilor impǎratului li se acorda haina impǎratului (6:8)372, cǎtrimiterea scrisorilor se fǎcea prin curieri373 (3:13; 8:10), cǎ se folosea zarul spre a-şi afla norocul (3:7;9:24). Printre alte obiecte gǎsite a fost şi un zar, in forma lui cubicǎ, cu feţele numerotate de la 1 la 6374.Antichitǎţile de valoare, in greutate de 46 tone, au fost duse la Muzeul Luvru din Paris. Ele confirmǎcele spuse in cartea Esterei375.(interesant, Hamman aparţinea unui popor randuit de Dumnezeu sǎ piarǎ de mana evreilor) a fost el insuşispanzurat impreunǎ cu toţi fiii sǎi in locul lui Mordecai. Dar decretul nu a putut fi anulat. Surprizǎ, Mordecai

devine el insuşi prim ministru şi ajutǎ la crearea unui alt decret care le permitea evreilor sǎ se inarmeze şi sǎşiomoare ei duşmanii. In amintirea acestui episod se celebreazǎ Purinul.Este totuşi greu de crezut cǎ un rege persan va da un decret care sǎ permitǎ unor strǎini sǎ ucidǎ oricarepers doreau, sub pretextul cǎ era duşmanul lor. Sǎ nu uitǎm cǎ perioada era tulbure şi cǎ unii regi impiedicauconstrucţia templului pe cand alţii o permiteau. Apoi, Estera fiind luatǎ la harem din casa lui Mordecai, evreucunoscut, este de necrezut cum nu s-ar fi ştiut/bǎnui despre ea cǎ este evreicǎ.In realitate, cartea Esterei este o simplǎ alegorie de rit babilonian, prelucratǎ de preoţi in folosul lor. Esteraeste derivatǎ din Ishtar (zeiţa cerurilor, cum este in Ieremia 9:2) iar Mordecai este derivat din Marduk, cei doifiind consideraţi veri. Cartea Esterei este una dintre cele 2 cǎrţi care nu-l pomenesc deloc pe Dumnezeu.366 Marcel-Auguste Dieulafoy (3.8.1844 - 25.2.1920), inginer şi arheolog francez. A excavat palatele regilorpersani Darius I30 şi Artaxerxes II368 de la Susa (azi Shush, Iran) in 1885, cu care ocazie a trimis mii deartefacte muzeului Louvre.367 William Kennett Loftus (13.11.1820 - 27.11.1858), geolog, naturalist, explorator şi arheolog britanic. El estecel ce a descoperit oraşul Uruk in 1849. A fost trimis ca naturalist şi geolog pe langǎ Comisia britanicǎdestinatǎ cu stabilirea frontierelor turco-persane, cu care ocazie a fost atras de arheologie, astfel descoperindUrukul. A fost trimis in 1851 de British Museum pentru a excava Susa, foarte curandr fiind inlocuit deHormuzd Rassam16. A mai lucrat la Nineve, Nimrud (unde a descoperit Palatul ars al lui Assurnasirpal II).368 Artaxerxes II Memnon (Artaxšacrā, ریاردش , Αρταξέρξης, ca. 436 – 358 ien, rege persan din 404 ien). Acaştigat tronul dupǎ ce l-a invins la Cunaxa (401 ien) pe fratele sǎu, Cyrus cel tanǎr. S-a implicat in rǎzboiulcorintean (Sparta contra Atena), mai ales pentru a-i ţine pe greci ocupaţi. A pierdut Egiptul de sub control. Aavut nenumǎrate soţii. A reconstruit palatul lui Darius I30.369 Şi casa mea are aceleaşi detalii, dar a fost construitǎ abia in 2004. Ce proorocire abilǎ din partea bibliei!370 Ce chestie interesantǎ!!!371 Nu s-a descoperit la sǎpǎturi nici o hainǎ de jale in palat. La fel, nu s-a descoperit nici o sarmǎ, deci foloseaudeja telegrafia fǎrǎ fir.372 De aici vine, in mod sigur, celebrul refren de prin craşme: Cin' se ia cu mine bine, ii dau haina de pe mine.373 Deci nu prin fax, aha!374 Cine citeşte biblia mai poate afla cǎ zarurile puteau servi şi in alte scopuri, bunǎoarǎ pentru a juca hainele lui

Isus. Aşa cum cǎrţile de jucat şepticǎ pot fi folosite şi ele la ghicit.375 Dar nu confirmǎ nimic din naraţiunea "istoricǎ". Este evident cǎ exista un palat, cǎ fiecare palat avea curteinterioarǎ etc. etc. etc. Numai banalitǎţi, iarǎşi venind din partea unei persoane sus in stat, care ar fi trebuitsǎ ştie mǎcar cum se chema soţul ei (cei patru magnifici care au carmuit alǎturi de regi pe cand neamul lorse afla in robie, alde Iosif, Moise, Daniel şi Estera, nu ne-au putut oferi nici cea mai micǎ informaţie80Incǎ o datǎ tirnǎcopul şi lopata au confirmat adevǎrul Bibliei. Pietrele au cǎpǎtat grai dupǎ mii de ani şişi-au spus mǎrturia lor.credibilǎ despre regatele pe care le "conduceau", nici mǎcar numele corect al acelor regi). Cartea Estereieste in intregime fabricatǎ, la fel ca de exemplu Exodul, Daniel şi Iona.81G. PERIOADA INTERBIBLICǍIntre Vechiul Testament şi Noul Testament se aflǎ o perioadǎ de peste patru sute de ani in care nu avemnici un prooroc şi nici o scriere biblicǎ376. Perioada Vechiului Testament se incheie pe la anul 430. Peacea vreme, Palestina se afla sub stǎpinirea persanǎ. In anul 332 in.Cr., Palestina e ocupatǎ deAlexandru cel Mare21. Stǎpinirea greacǎ dureazǎ pinǎ in anul 167 in.Cr. Din 167-63 in.Cr., este operioadǎ de independenţǎ sub Macabei377 sau Asmonieni. Cǎrţile Macabeilor nu au fost cuprinse incanonul Vechiului Testament378. Ele se gǎsesc intre cǎrţile apocrife.In anul 63 in.Cr., Palestina este cuceritǎ de armatele romane sub comanda lui Pompei379. Antipater380,un idumean, (edomit - descendent din Esau), a fost insǎrcinat cu guvernarea Iudeii. El a fost succedat376 Cǎrţile Macabeilor ce sunt? De fapt numai 50-70 de ani despart intamplǎrile vechi de cele noi.377 Maccabeii ( מכבים sau מקבים ) au fost nişte rebeli evrei care au luptat contra lui Antiochus IV Epiphanes, unrege seleucid. Ei au reuşit sǎ obţinǎ independenţa Israelului pentru ca. 100 de ani (165 - 63 ien), intemeind şio dinastie regalǎ (hasmoneanǎ). Revolta a pornit de la decretul lui Antioh care interzicea evreilor practicareareligiei lor. Un preot local din Modiin, Mattathias Hasmoneanul, a refuzat sǎ se roage zeilor greci, ba chiarucigand un evreu convertit ce se ruga lor. Impreunǎ cu cei 5 fii ai sǎi

(Judah, Jonathan, Simon, Eleazar şiJohanan), Mattathias s-a refugiat in deşert. A murit un an mai tarziu, conducerea rǎscoalei fiind preluatǎ deIuda Maccabeul, care i-a şi invins pe seleucizi. Numele de macabei (ciocane, din arabul maqqaba), datarmatei, i s-a atribuit, prin extensie, şi lui. Tacticile de gherilǎ aplicate de Iuda au fǎcut armata sa de temut, incele din urmǎ reuşind sǎ invingǎ complet şi sǎ obţinǎ, din nou, independenţa Israelului. Aşa cum se intamplǎdeseori cu rǎscoalele, odatǎ capturat/eliberat Ierusalimul şi restabilit cultul evreiesc, gloata n-a mai ştiut ce sǎfacǎ: sǎ continue lupta (politicǎ) sau sǎ se mulţumeascǎ cu ce-au obţinut (religie). Lupta la varf s-a acutizat,mai ales intre saducei şi farisei. Sǎrbǎtoarea Hanukkah este o comemorare a victoriei lui Judah.Povestea maccabeilor se regǎseşte doar in primele 2 din cele 4 cǎrţi ale Maccabeilor.378 Este vorba de Vechiul testament protestant, care conţine doar 66 de cǎrţi din cele 73 ale catolicilor. Vezi şinota 2 de la pagina 4. Cǎrţile care lipsesc sunt Tobit, Judith, Baruch, Inţelepciunea lui Solomon, Ecclesiastul,Macabeii 1 şi 2, precum şi pǎrţi din Esther şi Daniel. Aceste cǎrţi sunt numite Deuterocanonicals de cǎtrecatolici şi Apocrypha de cǎtre protestanţi. Martin Luther le-a eliminat din textul principal, dar le-a lǎsat totuşica anexǎ. Din 1826 aceastǎ anexǎ a dispǎrut complet.379 Cneaus Pompeius Magnus (CN・POMPEIVS・CN・F・SEX・N・MAGNVS, 29.9.106 – 29.9.48 ien), a fost ungeneral şi om politic roman. Unul dintre puţinii oameni mari care s-a ridicat singur la varf fǎrǎ a fi ajutat şi fǎrǎa face vreun compromis. Plutarch chiar il asemuia cu Alexandru Macedon21. Poate singura lui patǎ a fostAemilia Scaura, fiica vitregǎ a lui Sulla (dictatorul Romei pe atunci), pe care a luat-o de nevastǎ, chiarinsǎrcinatǎ şi lǎsandu-şi pentru asta pe fosta soţie, Antistia, pentru a fi mai aproape de centrul puterii.Inǎbuşind o rǎscoalǎ in Sicilia (granarul Romei pe atunci) a rǎmas cu celebra frazǎ in istorie: "Nu vǎ maipotoliţi odatǎ sǎ ne invǎţaţi legile, pe noi care avem sǎbiile la noi?!". Pompei a fost numit Impǎrat de cǎtretrupele lui şi astfel s-a ajuns sǎ facǎ un triumvirat cu Cezar şi cu Crassus (59 ien). Pentru a-şi consolidaputerea, Pompei s-a cǎsǎtorit cu Julia, fiica lui Cezar (de fapt, Pompei a fost mai toatǎ viaţa lui un aliat al luiCezar, ceea ce i-a marcat şi destinul). Dupǎ ce Julia a murit la naştere, in 54 ien, Cezar a mai incercat osoţie, pe nepoata sa, Octavia, sora viitorului impǎrat Augustus, dar Pompei a preferat-o pe Cornelia Metella,fiica lui Quintus Caecilius Mettelus Scipio, un duşman inverşunat al lui Cezar. A fost un general remarcabil

(deşi se spunea cǎ "fura" gloria altora, in special venind la sfarşitul campaniilor altora şi le rǎpea finalul), darşi un guvernator excepţional. A "curǎţat" Mediterana de piraţi (in numai 3 luni), fǎcand-o sigurǎ pentrucomercianţi. A cucerit mult prin Asia minor, de fapt iar terminand treaba altora (aici, Lucius Licinius Lucullus).In 64 ien a intrat in Siria, detronandu-l pe Antiochus XIII Asiaticus, un an mai tarziu a avansat spre sud,dominand Fenicia şi Palestina (acestea nu au devenit provincii romane, ca Siria, ci un fel de protectorate).Deoarece Ierusalimul nu s-a supus, Pompei l-ar fi asediat şi abia dupǎ 3 luni a capturat oraşul. Pompei a fostal doilea care a indrǎznit sǎ intre in cea mai sacrǎ porţiune a templului.Indepǎrtarea de Cezar s-a produs pe fondul ascensiunii sale consulare şi lipsei lui Cezar, ocupat cuVercingetorix in Galia. Dar Cezar s-a intors şi, conform unei fraze celebre (Alea jacta est), a trecut Rubiconulşi l-a hǎituit pe Pompei, care a scǎpat la Brindisi, a caştigat la Dyrrhaichium (Cezar ar fi spus: Azi ar ficaştigat inamicul, dacǎ comnadantul lor ar fi fost un invingǎtor"), şi a pierdut la Pharsala (48 ien) apoi s-aretras in Egipt. Aici, tanǎrul rege Ptolemeu XIII, alarmat cǎ Cezar venea dupǎ Pompei in Egipt a pus la caleasasinarea lui Pompei, care s-a intamplat chiar de ziua lui, pe cand se pregǎtea de o audienţǎ. Capul82de fiul sǎu Irod cel Mare381 (37-3 in.Cr.382), care, spre a ciştiga simpatia evreilor, el nefiind evreu, areclǎdit templul din Ierusalim cu o mare splendoare383.acestuia i-a fost inmanat ca trofeu lui Cezar, cateva zile mai tarziu. Trǎdarea işi are rǎsplata ei: Cezar l-adetronat pe Ptolemeu XIII, a executat pe regentul lui, Pothinius şi a fǎcut-o pe reginǎ pe Cleopatra VII(Cleopatra cea vestitǎ), sora lui.O anecdotǎ realǎ s-a intamplat pe vremea cand era numai general şi deja ajunsese la ceartǎ cu Sulla, fost luiprotector. Acesta l-a pus sǎ fie ultimul dintre cei trei generali (Sulla, Mettelus Pius şi Pompei) care urmau sǎfie aclamaţi in parade militare la Roma, pentru victoriile lor, sperand cǎ mulţimea se va plictisi deja de la aldoilea general. Pompei a vrut sǎ pǎtrundǎ grandios in Roma, cǎlare pe un elefant. Dar elefantul era mare iarpoarta micǎ, aşadar Pompei a fost silit sǎ-şi schimbe parada in rasetele mulţimii.In Xena, Pompei este invins de aceasta in luptǎ, capul lui este dat de ea lui Brutus, pentru a-l da lui Cezar.Ce face cinematografia din istorie.380 Antipater Idumaeanul (? - 43 ien), numit şi Antipas, fondatorul dinastiei irodiene şi tatǎ al celebrului Irod cel

Mare381. Nǎscut in Idumeea (provincie sudicǎ a Iudeii, numitǎ şi Edom - convertitǎ la iudaism de macabei377),fǎrǎ a fi evreu dupǎ legea evreiascǎ, dar dorind sǎ fie.Antipater a fost de partea lui Pompei379, cand acesta a cucerit Iudeea, dar a devenit la fel de repede bunprieten al lui Cezar, pentru ca şi mai apoi, dupǎ asasinarea şi a acestuia, sǎ fie bun prieten cu Gaius CassiusLonginus. Fii sǎi au ajuns guvernatori: Phasael in Ierusalim, iar Herod in Galileea. Prea multǎ prietenie curomanii i-au dǎunat sǎnǎtǎţii, murind otrǎvit.Ca şi Ptolemeu, Cleopatra şi Artaxerxes, şi Antipater, Herod şi Salomeea şi variaţiunile lor au fost enorm demulţi intr-o perioadǎ scurtǎ de timp, fǎcand un calvar munca istoricilor.381 Hordos ( הורדוס , ἡρῴdης, rege in Iudeea ca. 74 – ca. 4 ien, rege din 37 ien). Cunoscut şi ca Irod cel Mare.Tot ce se ştie despre el provine de la Josephus Flavius45. Şi Irod a vrut sǎ fie evreu dar n-a fost lǎsat. S-ainsurat chiar cu o evreicǎ de neam regal (fiica lui Alexandru Hasmoneanul), Mariamne, fǎcandu-i vantprimeia, Doris şi fiului sǎu de numai 3 ani, Antipater, deşi legea ii permitea mai multe neveste. A mai incercatşi altfel: l-a pus pe cumnatul sǎu, Aristobolus III (de numai 17 ani), cu scopul de a-şi asigura tronul. Doar 1 anmai tarziu acesta moare la o petrecere. In 40 ien invazia parţilor in Iudeea l-a fǎcut sǎ caute ajutor la Roma,unde a fost confirmat ca rege al Iudeii şi cu care ajutor a recucerit-o panǎ in anul 37 ien. A fost guvernator alGalileii de la varsta de 25 de ani, in care calitate a dispus imediat executarea ucigaşului tatǎlui sǎu,Antipater380.Ca şi tatǎl sǎu, Irod a fost prieten cu cei mari: dupǎ ce Marcus Antonius a fost invins de Octavian, Irod devenibun prieten cu viitorul impǎrat, fiind reconfirmat de acesta ca rege. Nevasta sa, Mariamne, afland despregelozia soţului precum şi de planurile lui de a o asasina, incearcǎ sǎ fugǎ, dar e judecatǎ ca trǎdǎtoare şiadulterǎ şi executatǎ (29 ien, la numai 25 de ani, dar ii fǎcuse 5 copii in 7 ani). Martori, printre alţii, Salome(sora victimei, nu fiica regelui) şi Alexandra (mama victimei). Deşi unii spun cǎ Alexandra era pe lista luiHerod şi cǎ ar fi scǎpat pentru cǎ ar fi incriminat-o pe Mariamne, mai tarziu, Alexandra s-a pretins ea reginǎşi l-ar fi declarat pe ginericǎ nebun şi deci incapabil de a conduce. Irod a fost insǎ capabil şi Alexandra asfarşit la fel ca fiicǎ-sa (ba nu, n-a avut parte de proces). In 28 ien cade victimǎ un alt cumnat, Kostobar(soţul lui Salome) pentru conspiraţie. Irod a reuşit intr-o perioadǎ de mare foamete, ca. 25 ien, sǎ importegrau din Egipt, salvand ţara şi poporul de la foamete, prilej cu care a redus cu o treime şi impozitele. In 23 ien

se insoarǎ pentru a treia oarǎ, Mariamne II (fiica marelui preot Simon). Puţin dupǎ aceea, Irod reconstruieştetemplul din Ierusalim (inaugurat 5 ani mai tarziu). In 14 ien, Irod mai rduce cu un sfert taxele şi-l numeşte peAntipater (fiul lui cu Doris) succesor. In 12 ien, Irod sponsorizeazǎ Jocurile Olimpice, aflate in pericol dedispariţie. Fii sǎi de la Mariamne I, Alexandros şi Aristobulos, abia au scǎpat de proces de inaltǎ trǎdare şi aureuşit sǎ fie trecuţi ca succesori, dupǎ Antipater. In 9 ien, cei doi fii nu mai scapǎ de proces, care are loc anulurmǎtor la Beirut, cu justiţie romanǎ, unde sunt şi executaţi. In 6 ien, Irod se ia de farisei, pentru cǎanunţaserǎ cǎ naşterea unui Mesia va pune capǎt domniei lui. Un an mai tarziu, ultimul fiu şi pretendent latron, Antipater este judecat şi condamnat la moarte, dar sentinţa trebuie aprobatǎ de impǎrat. Ea vine anulurmǎtor, lǎsandu-l pe Irod fǎrǎ moştenitori direcţi (Irod Antipas, fiu din cǎsǎtoria a patra, cu Malthace, estenumit succesor). In acelaşi an, fariseii determinǎ o mulţime fanaticǎ sǎ atace vulturul imperial, simbolulRomei, Irod replicand foarte dur, cu procese şi execuţii. Irod işi schimbǎ iarǎşi testamentul, Archelaus (alt fiude la Malthace) va fi regele succesor, in vreme ce Irod Antipas (de la Malthace) şi Philip (din cǎsǎtoria 5, cuCleopatra din Ierusalim) ca tetrarhi. Augustus419 nu-i confirmǎ oficial testamentul, aşadar cei 3 nu vor deveniregi nici unul. Cǎ veni vorba, Irod a a vut nu mai puţin de 10 soţii: Doris, Mariamne I, Mariamne II, Malthace,Cleopatra, Pallas, Phaidra, Elpis şi o verişoarǎ, apoi o nepoatǎ.A murit in ca. 4 ien: Josephus spune cǎ in a domnit 37 de ani dupǎ primirea titlului de rege şi 34 de ani dupǎinfrangerea parţilor. Cei trei fii susţin şi ei cǎ şi-au inceput domnia in 4 ien. Tot el a mai adǎugat cǎ a murit in83Din vremea stǎpinirii greceşti, in Palestina a rǎmas limba greacǎ, aşa se explicǎ faptul cǎ scrierileNoului Testament sunt in greacǎ; iar de la romani le-a rǎmas drumuri şi şosele, parcǎ inadins pregǎtitepentru misionarii ce aveau sǎ poarte Evanghelia la alte popoare.Incǎ in timpul stǎpinirii greceşti o comunitate de evrei s-au retras in peşterile din dealurile sterpe ce seaflǎ in partea de nord şi de vest a Mǎrii Moarte. Erau membrii unei secte ce a inflorit in ultima parte asecolului al doilea pinǎ in jurul anului 70 d.Cr. De atunci timp de aproape douǎ mii de ani, nimeni n-aştiut nimic de ei384.

O parte din criticii necredincioşi şi unii rabini evrei multǎ vreme au tǎgǎduit autenticitatea capitolului53 din cartea proorocului Isaia385. Capitolul zugrǎveşte pe Cristos Domnul386

ca om al durerii şi cu luxde amǎnunte aratǎ suferinţele Lui387.Parcǎ ar fi fost scris de unul care a stat lingǎ cruce388. Rabinii evrei, fiindcǎ nu voiau sǎ creadǎ cǎ Isuseste Mesia, au spus cǎ acest capitol nu ar fi fost scris de Isaia, ci un copist creştin l-ar fi introdus incartea lui Isaia; cǎ ar fi fost strecurat acolo ca sǎ semene a profeţie şi sǎ-i facǎ pe evrei sǎ creadǎ in Isus.Criticii necredincioşi s-au alǎturat şi ei acestei susţineri.Cu ce puteai sǎ te aperi? Cum puteai sǎ dovedeşti contrariul? Capitolul intradevǎr descrie prea limpedesuferinţele Domnului Isus. Dar oare sǎ fi fǎcut un creştin aşa ceva? Ca sǎ doreascǎ mintuirea evreilor,el trebuia sǎ fie un bun creştin389. Fiind un bun creştin, nu-şi putea permite o aşa falsificare390, adicǎtimpul unei eclipse de lunǎ (a fost una parţialǎ in 4 ien, dar 2 pline in 5 ien).Imaginea lui Irod ne este familiarǎ din biblie, unde este descris ca rǎu şi crud (de el fiind legat episodul cumasacrul pruncilor, nedovedit istoric, dar la urma urmei, Betlehem, dacǎ exista nu putea avea mai mult de 5-6 copilaşi). Dar a fost un rege abil, care a ţinut la ţara sa mai mult decat la propria familie. Fiul sǎu, IrodAntipas, este mult mai cunoscut, din povestea cu Ioan Botezǎtorul.382 Comparaţi aceste date cu cele indicate la pagina 91 (citiţi şi nota 431) ca sǎ vedeţi cat de coerent estematerialul şi/sau autorul.383 Şi tot degeaba, evreii n-au fost deloc recunoscǎtori, ba dimpotrivǎ.384 Este vorba despre esenieni, Fiii luminii, o sectǎ relativ violentǎ, dar nu chiar aşa de violentǎ ca zeloţii.In grotele de la Qumran au fost gǎsite unele dintre cele mai vechi documente referitoare la Vechiultestament, dar nici unul din Noul testament (vezi totuşi nota 759).385 Nu capitolul in sine, ci echivalarea Isus=Messia.386 Fals. Isaia zugrǎveşte un Messiah. Acest Messiah a fost considerat mai tarziu a fi Isus, mai ales pentru cǎ ela fǎcut in aşa fel incat sǎ parǎ Messiah cel aşteptat.387 Isus, un bun cunoscǎtor al Torei (Vechiul testament, versiunea evreiascǎ), ştia de toate aceste profeţii. Neamintim cu toţii cǎ el se lua in gurǎ şi cu saduceii şi cu fariseii pe teme din Tora şi le dovedea cu argumenteşi citate din aceasta. Iarǎ oamenii il numeau invǎţǎtor (rabi) nu pentru cǎ

era tamplar ci pentru cǎ ştiascriptura atat de bine. Este perfect plauzibil, oricum mult mai plauzibil decat oricare argument scris in acestdocument, cǎ s-a folosit de aceste profeţii pentru a sugera poporului cǎ el este Mesia cel aşteptat.Este de remarcat cǎ Isus n-a indeplinit toate profeţiile referitoare la Mesia (Isaia 9:6-7 in contradicţie cu Matei10:34 sau Luca 14:26), deşi s-a chinuit din rǎsputeri. Evreii din acea vreme nu l-au considerat Mesia (nu-lconsiderǎ nici azi), cel mai apropiat de acest statut fiind Simon Bar Kochba, conducǎtorul rǎscoalei din 132.388 Nici o evanghelie nu e scrisǎ de vreun martor ocular al crucificǎrii.389 Ce treabǎ are evreul cu creştinismul?! Pentru ce trebuie sǎ mǎ rog eu sǎ-i meargǎ bine unuia care nu l-arecunoscut (şi nu-l va recunoaşte nicioadatǎ) pe Isus ca fiind Mesia?Buni creştini erau şi cei din inchiziţie. I-au "mantuit" repede pe cei din Spania!!390 Şi de cate ori n-au fǎcut-o de-a lungul istoriei, dacǎ le-a slujit intereselor lor!? Aceastǎ carte oare ce-i?Dezinformarea tot falsificare este (vezi notele 557, 562, 650, 661, 688).Eusebius752 şi papa Ştefan II, ambii au falsificat dacǎ acest lucru le-a fost in avantaj, primul mǎrturii istorice,al doilea celebra Donaţie constantinianǎ (Constitutum Donatio Constantini sau Constitutum dominiConstantini imperatoris).84prin minciuna lui, scrisul lui interpolindu391-l in cartea lui Isaia, sǎ dea la luminǎ cel mai glorios adevǎr;prin inducerea in eroare a unui popor sǎ-l scoatǎ din starea de pǎcat.Raţionamentul logic este just, dar lipsea dovada. Oamenii voiau dovada. Şi Dumnezeu a dat-o. In anul1947, doi bǎieţi pǎzeau caprele la Kirbet-Qumran, lingǎ Marea Moartǎ. Spre searǎ cind sǎ plece acasǎ,unul din ei, Muhammed ed Dhib, avea o caprǎ lipsǎ. Numaidecit porni in cǎutarea ei. Pe malul abruptalMǎrii Moarte, el observǎ nişte scobituri in stincǎ şi a aruncat cu pietre intr-acolo392.O piatrǎ a intrat in scobiturǎ şi in cǎdere s-a auzit cǎ a spart ceva. Curios sǎ vadǎ ce s-a spart, copilul sacǎţǎrat şi a vǎzut cǎ acolo era o peşterǎ. S-a strecurat inǎuntru şi a observat cǎ piatra lui nimerise unvas mare de lut pe care l-a spart. In vas se afla, infǎşurat in pinzǎ de in, un sul de piele pe care il luǎ cugindul cǎ ii va fi de folos spre a-şi face curele la sandalele lui. Dupǎ ce a ieşit afarǎ a impǎrţit pielea cu

celǎlalt beduin. Nu-şi dǎdeau seama cǎ pe sulul acela puteau sǎ-şi cumpere mii de perechi de sandale393.Sulul purta o scriere veche necunoscutǎ de ei. O parte a ajuns in atelierul unui cizmar din Betleem.Abia in 1948, s-a stabilit cǎ pergamentul constitue o descoperire de mare valoare, cǎci avea pe elanumite cǎrţi din Biblie. Imediat oamenii de ştiinţǎ au trecut la cercetǎri in regiunea Qumran şirezultatele au intrecut cu mult toate aşteptǎrile. Au fost descoperite mai multe peşteri cu mii de suluriscrise394. I.D. Muşin vorbeşte de circa 40000 de fragmente de manuscrise395.391 Interpolare inseamnǎ altceva decat intercalare (eventual interpunere), care probabil este sensul dorit.392 Manuscrisele de la Marea Moartǎ sunt manuscrise strǎvechi gǎsite in iarna anului 1947 de nişte pǎstori, unuldin ei numit Mohammed Ahmed el-Hamed (poreclit edh-Dhib, Lupul). Aceştia l-ea dus nu unui cizmar ci unuianticar din Betleem, numit Ibrahim 'Ijha, care le-ar fi returnat copiilor, fiindu-i fricǎ cǎ ar fi putut fi furate dinvreo sinagogǎ (era rǎzboi atunci). Pǎstorii le-au vandut apoi lui Khalil Eskander Shahin, poreclit "Kando"(apropo, Eskander inseamnǎ Alexandru şi provine de la Alexandru Macedon21), un alt negustor de antichitǎţi.Se pare cǎ acesta, sesizand valoarea sulurilor, s-ar fi angajat singur in excavaţii ilegale in zonǎ. In orice caz,copii au lǎsat sulurile in grija lui George Isha'ya, membru al bisericii ortodoxe siriene, panǎ cand targul va fiincheiat avantajos pentru ambele pǎrţi. De la Isha'ya, vestea a ajuns la arhiepiscopul acestei biserici,Athanasius Yeshue Samuel, cunoscut ca Mar Samuel, ce a reuşit a cumpǎra celebrul sul al lui Isaia,Regulamentul comunitǎţii, Comentariile lui Habakkuk (Avacum) şi Geneza apocrifǎ (pe atunci numitǎ Sulul luiLameh). Alţi arheologi au reuşit a pune mana pe diverse alte suluri, unul fiind Eleazer Sukenik, arheologevreu şi profesor la Hebrew University. De la acesta a ajuns informaţia la Dr. John C. Trevor, care era unfotograf pasionat. Pozele fǎcute de el sunt folosite şi azi, pentru cǎ originalele, aşa cum se intamplǎ deobicei, deşi rezistǎ mii de ani in peşteri, nisip, lǎzi, se deterioreazǎ accelerat odatǎ scoase la ivealǎ. Rǎzboiulincepand in martie 1948, sulurile au fost transportate, unii zic ilegal, la Beirut. Descoperiea n-a avut succesimediat, Israelul afandu-se in plin rǎzboi de independenţǎ, dar tocmai atunci au cǎzut sub lupele a doicercetǎtori, John Trever şi William Brownlee, de la American School of Oriental Research din Ierusalim. Ei au

recunoscut imediat cǎ scrierea e aramaicǎ, conţine pasaje din biblie şi cǎ este chiar mai veche decatpapirusul Nash, cel mai vechi manuscris cunoscut din biblia evreiascǎ. A trebuit insǎ ca sulurile sǎ fieautentificate, deoarece multe falsuri circulau in epocǎ. W. F. Albright205, unul dintre cei mai eminenţispecialişti in scrieri strǎvechi, le-a autentificat. Statul Israel s-a dat de ceasul morţii ca sǎ punǎ mana pe ele,in cele din urmǎ reuşind, prin intermediul unui fals cumpǎrǎtor de antichitǎţi.O simplǎ istorioarǎ despre modul in care se fǎcea arheologie in acea vreme: Mar Samuel nu era delocinteresat in valoarea ştiinţificǎ a documentelor ci in cea pecuniarǎ. Astfel, el a dat urmǎtorul anunţ in WallStreet Journal, 1.6.1954 (p. 14): "The Four Dead Sea Scrolls" Biblical Manuscripts dating back to at least200BC, are for sale. This would be an ideal gift to an educational or religious institution by an individual or agroup.". Anunţul a fost pus la "Miscellaneous For Sale"!. Anunţul a avut totuşi succes, Yigael Yadin, fiul luiSukenik, şi ofiţer israelian, aflat in SUA pe atunci, le-a cumpǎrat contra 250000$.393 Nu-şi dǎdeau seama pentru cǎ nici n-au luat.394 Doi arheologi evrei, Yizhak Magen şi Yuval Peleg, de la Israel Antiquities Authority, au indrǎznit o ipotezǎfantasticǎ: in viziunea lor, esenienii n-aveau nimic de a face cu Qumran, peşterile acelea fiind doar accidentalfolosite pentru a ascunde sulurile cele preţioase. Qumran a fost doar un simplu atelier de olǎrit şi nu aveanimic comun cu secta. Qumran a fost distrus in 68 ca ţintǎ secundarǎ a represiunii romane asupra Iudeii şinu ca ţintǎ primordialǎ, aşa cum a fost Ierusalimul sau Masada, de exemplu. Acest lucru poate fi confirmat şi85Din martie 1947, cind a fost gǎsit primul sul, lucrǎrile de cercetǎri arheologice au durat peste zece ani.Pe lingǎ suluri au fost gǎsite monede, vase de lut, instrumente de scris.Intre sulurile de piele ce conţineau Vechiul Testament s-a gǎsit şi cartea proorocului Isaia396. De notateste faptul cǎ avea şi capitolul 53. Oamenii voiau sǎ ştie cind au fost puse acolo, ce vechime au sulurile.Stabilirea vechimii unui manuscris se face de experţi pe baza materialului pe care s-a scris, a feluluicum s-a scris, adicǎ paleografia scrisului, ortografia scrisului, cuvintele folosite, ideile incluse, cernealautilizatǎ. O metoda mai recentǎ este cea pe baza radioactivitǎţii carbonului

14. Experţii de la Institutulde Studii Nucleare din Chicago au cǎutat sǎ stabilieascǎ vechimea sulului. Examinind radioactivitateacenuşei cu un contor Geigher, li s-a indicat cǎ ar fi din anii 166-233 in.Cr397. Deci cu mult inainte ca uncreştin sǎ poatǎ scrie capitolul 53 din Isaia, el se afla in grota de la Qumran. Ştiinţa a limpezit şi lucrulacesta398.Ce ne spune aceasta? Nimic altceva decit cǎ Biblia este adevǎratǎ399. Oamenii nu vreau sǎ accepteaceasta, dar in faţa ştiinţei, in faţa dovezilor de netǎgǎduit, trebuie sǎ plece capul şi sǎ tacǎ. E minunatcum in secolele al nouǎsprezecelea şi al douǎzecilea, secole ale necredinţei, Dumnezeu a fǎcut, canicicind altǎdatǎ, ca tocmai ştiinţa sǎ vinǎ şi sǎ confirme adevǎrul Bibliei. Cu alte cuvinte, a luat armelenecredinţei şi le-a fǎcut sǎ-I arate slava.Manuscrisele din perioada interbiblicǎ de la Qumran au cǎpǎtat grai şi au mǎrturisit cǎ Biblia esteadevǎratǎ400.de relativa dispersie a informaţiilor religioase cuprinse in suluri, puţin probabil a proveni de la o singurǎ sectǎ,mai ales cǎ a fost identificatǎ şi o mare diversitate a scrisurilor de manǎ.Cǎ a fost sau nu sediul Fiilor luminii384 (aşa cum a susţinut Roland de Vaux, preotul dominican francez,specialist in istoria anticǎ a Israelului, implicat in interpretarea şi publicarea sulurilor), conteazǎ prea puţin,ceea ce conteazǎ este descoperirea acestor suluri.395 Fragmentele au fost candva parte a 825 - 872 documente.396 In 22 de exemplare.397 Cercetǎri recente l-au plasat in jurul anului 100 ien.398 Ştiinţa a dovedit cǎ profeţiile lui Isaia au existat şi au fost cunoscute intr-un cerc larg de oameni. Oricine leştia putea sǎ incerce sǎ le aplice pentru a da impresia cǎ el este Mesiah.399 Sulul lui Isaia precum şi alte suluri din Vechiul testament prezintǎ diferenţe minimale intre versiunea de laQumran (ca. 200 ien), versiunea greacǎ (Codex vaticanus781) din sec. IV şi versiunea masoreticǎ (sec. IX).Concluzia fireascǎ: Vechiul testament s-a pǎstrat aproape nealterat in timp.400 Nu. Doar au mǎrturisit cǎ biblia a rǎmas constantǎ.86H. PERIOADA NAŞTERII DOMNULUI ISUSCredinţa noastrǎ este in Cristos Isus, Domnul nostru. Cele mai inverşunate

atacuri au fost indreptateasupra acelor pǎrţi din Scripturǎ care vorbesc despre El, indeosebi in legǎturǎ cu naşterea Sa. S-aincercat totul spre a dovedi cǎ El nici n-a existat ca persoanǎ istoricǎ, cǎ totul este mit şi legendǎ401. Şitotuşi oamenii cred in El402. Pe ce se bazeazǎ crezul lor? Ce dovezi au cǎ El s-a nǎscut403? Simplu,experienţa cu El. Cei ce trǎiesc cu mine in casǎ nu au nevoie de certificatul meu de naştere404, ca sǎ ştiecǎ exist. Pǎrtǎşia cu mine este cea mai puternicǎ dovadǎ cǎ nu sunt un mit, ci o realitate. Dar in anumiteocazii sunt necesare şi dovezile scrise, documentele405.In legǎturǎ cu naşterea Domnului Cristos, singurele documente ce le avem sunt Evanghelia lui Matei şiLuca406. Dar cum pentru un om este suficient sǎ aibe un singur certificat de naştere407, tot aşa şi pentrunoi ar fi suficientǎ chiar o singurǎ Evanghelie, dar avem douǎ care vorbesc despre naşterea Sa408.401 Cǎ tot veni vorba despre mit, hai sǎ-l citǎm aici pe reprezentantul (autotitulat) unic al lui Dumnezeu pePǎmant, papa Leon al X-lea (Giovanni di Lorenzo de' Medici, 11.12.1475 – 1.12.1521, papǎ din 11.3.1513;fiu al celebrului Lorenzo de' Medici; vǎrul sǎu, Giulio di Giuliano de' Medici, a devenit papa Clement VII(1523–34)). Conform lui John Bale (21.11.1495-11.1563; episcop de Ossory cu diplomǎ de Cambridge, unreformist inverşunat, salvat odatǎ chiar de Cromwell de furia arhiepiscopului de York), acesta ar fi spus (citatin The Pageant of the Popes, p. 178-180): "What profit has not that fable of Christ brought us!". Aceastǎfrazǎ celebrǎ s-ar fi gǎsit chiar şi in Enciclopedia Britanicǎ, ed. 11, vol. 19, pg. 217 (fiind eliminatǎ ulterior). Elmai este creditat cu o altǎ faimoasǎ replicǎ: "De ce nu ne-am bucura de papalitate, dacǎ tot am primit-ode la Dumnezeu?".402 Cred, pentru cǎ de mici sunt indoctrinaţi de bisericǎ. De ce a fost nevoie de misionari şi de grele pedepse (şidistrugerea altarelor şi/sau a cǎrţilor sfinte este tot o pedeapsǎ) pentru creştinarea Americilor, Africii şi aEuropei barbare, dacǎ biblia este aşa de adevǎratǎ, incat imediat se poate crede in ea?403 Este chiar interesant de aflat, avand in vedere un caz unic probabil in istoria justiţiei laice italiene: un caz careopune 2 bǎtranei, Enrico Righi (76) şi Luigi Cascioli. Deşi sunt din acelaşi oraş şi au studiat impreunǎ şi la

seminar, primul a ajuns preot iar al doilea ateu convins. Cascioli susţine cǎ pǎrintele Righi (şi prin extensie,biserica romano-catolicǎ) au incǎlcat 2 legi italiene: "Abuso di Credulita Popolare" şi "Sostituzione diPersona" (nu cred cǎ mai e nevoie de traducere). El susţine cǎ Isus a fost "modelat" de bisericǎ dupǎ Ioandin Gamala, un luptǎtor contra romanilor. Intr-o carte a sa, The Fable of Christ, Cascioli a prezentat dovezi cǎIsus n-a existat ca figurǎ istoricǎ. Procesul este pe incǎ rol (2006). Cascioli a precizat cǎ in Italia catolicǎ, ar fio adevǎratǎ minune ca sǎ caştige acest proces.404 Cine stǎ in casǎ cu domnul autor, normal cǎ sunt convinşi cǎ el existǎ, doar il vǎd in fiecare zi. Chiar şi aşa,domnul autor tot trebuie sǎ arate un act de identitate in faţa autoritǎţilor, chiar dacǎ aceştia il vǎd in faţa lor şisunt convinşi cǎ existǎ. Dar pe Isus nu-l vede lumea in fiecare zi.405 Dar sǎ nu confundǎm douǎ lucruri asemǎnǎtoare: certificatul de naştere şi persoana care-l poartǎ. Dacǎ ar fifost aşa de simplu, n-ar fi trebuit ca nimeni sǎ aibǎ buletin, doar il cunosc pǎrinţii. Buletinul, paşaportul(apropo, ele au pozǎ) sunt necesare pentru a-i conferi identitate omului in faţa unor necunoscuţi. Notarul şipoliţia conferǎ documentului girul autenticitǎţii, pentru cǎ nu oricine işi poate scrie certificatul de naştere.Faptul cǎ Agatha Cristie a scris romane despre un oarecare Poirot, iar mai tarziu altcineva a fǎcut şi filmedupǎ ele, asta nu inseamnǎ cǎ Poirot a existat, sau dacǎ sa, cǎ ar fi fost inspector de poliţie.406 Este adevǎrat cǎ numai Matei şi Luca povestesc pe larg despre aceastǎ naştere, dar in Ioan 7:41-42 sespune cǎ Isus nu este din Betleem, contrar celor doi. Se spune cǎ multe din cele fǎcute de Isus au fost fǎcutein deplinǎ cunoştinţǎ de aceste proorociri, in special Isaia şi Ieremia, dar iatǎ cǎ Miheia 5:1-3 prezintǎ unposibil Messiah, nǎscut la Betleem. Trebuie spus cǎ Ioan şi Marcu au sugerat cǎ Isus s-ar fi nǎscut laNazaret, diametral opus faţǎ de Betleem. In orice caz, Nazaret este cunoscut abia din secolul III en iar cei doievanghelişti au folosit nazarinean şi nu nazaritean. Nazarinean inseamnǎ membru al unei secte numitǎNazarineanǎ, nazaritean inseamnǎ locuitor din Nazaret.407 Sǎ ne precizeze autorul, dacǎ tot ştie istorie, ce datǎ ar fi scris pe ipoteticul certificat de naştere al lui Isus?Pentru cǎ nici anul 0 (sau 1) şi nici 25 decembrie nu sunt datele exacte ale naşterii sale.Despre viaţa lui Ceauşescu se ştia "totul" dintr-o singurǎ sursǎ. Dupǎ revoluţie au fost descoperite altele,care contraziceau sursa oficialǎ.408 Una din legile lui Murphy spune cǎ un om care are un singur ceas ştie intotdeauna cat e ora, pe cand cel cu

douǎ ceasuri, nu ştie niciodatǎ. Aşa şi cu "certificatele de naştere", se cam contrazic intre ele.87Despre naşterea lui Avraam nu avem amǎnunte, cu toate acestea nimeni nu s-a gindit sǎ-i tǎgǎduiascǎexistenţa.409 Mulţimea urmaşilor lui sunt dovada categoricǎ cǎ a existat. Tot aşa mulţimea urmaşilor luiIsus410 este o dovadǎ cǎ El nu este doar un mit, ci o puternicǎ realitate.Totuşi, pentru limpezirea noastrǎ in legǎturǎ cu cele descrise de Matei şi Luca, este bine sǎ analizǎmciteva chestiuni.1. Sunt vrednici de crezare evangheliştii?Acceptarea spuselor unui om este in funcţie de creditul ce il prezintǎ persoana respectivǎ. Omul dǎvaloare cuvintelor sale. Descrierea simplǎ şi sincerǎ ne face sǎ spunem cǎ sunt demni de crezare, chiardacǎ nu ar mai fi nici o altǎ dovadǎ care sǎ confirme cele scrise de ei411. Ei descriu viaţa Domnuluinostru Isus Cristos cu faptele Lui mǎreţe, dar descriu şi nereuşitele Lui incercǎri de a convinge pe ceidin Nazaret412, pe cei din Capernaum, pe preoţi, ba nici fraţii Lui nu credeau cǎ El este Mesia. Ei redaupǎrerile altora despre El, cǎ este nebun, cǎ are drac, cǎ duce poporul in rǎtǎcire. Ei descriu sfirşitul Sǎutragic. Ei işi mǎrturisesc chiar şi deficienţele lor: de multe ori nu inţeleg invǎţǎtura Lui, dorm inGhetsemani, fug toţi la prinderea Lui, se indoiesc la invierea Lui. Ei nu-L prezintǎ pe eroul lor ca peunul aplaudat de toţi, ca pe unul care ii cucereşte pe toţi, ceea ce ar mirosi a ticluire413. Din contra, Ilaratǎ pǎrǎsit de toţi. Sinceritatea lor e izbitoare. Aceasta ii face demni de crezare414.Pe de altǎ parte, potrivirea in totul a celor descrise de ei cu evenimentele istorice cunoscute415, cuobiceiurile vremii, cu denumirile geografice, cu poziţia locurilor, cu atmosfera politicǎ a vremii, suntgrǎitoare pentru orice cercetǎtor.409 Hai sǎ recitim cu atenţie capitolul I.4. Avram nomadul. Dacǎ autorul nu ştie nici mǎcar ce a scris el insuşi, cepretenţie mai putem avea de la o tratatre istoricǎ corectǎ a faptelor? Sau

poate cǎ e doar o strategemǎşmecherǎ, poate am uitat noi intre timp, cǎ biblia e corectǎ, numai un anume capitol şi numai unul econsiderat incorect de cǎtre necredincioşi, strategemǎ repetatǎ capitol cu capitol.410 Care urmaşi ai lui Isus? Pentru cǎ biserica catolicǎ (dar şi cea ortodoxǎ) considerǎ cǎ Isus n-a avut nici soţie,nici amantǎ (ţiitoare - in limbaj biblic) şi nici copii. Cat despre copii spirituali, aici e manipulare de mase.411 Fals. Este perfect adevǎrat cǎ valoarea persoanei dǎ greutate spuselor sale, dar ce ne facem cand avem 4persoane "cu greutate" care se contrazic intre ele, iar alte dovezi nu prea ar mai fi? Noroc cǎ au apǎrut intretimp şi alte persoane (documentele de la Nag Hammadi), şi ele "cu greutate", dar care au fost descalificate"la preselecţie". In zilele noastre numim aşa ceva cenzurǎ şi este contrar legii in multe ţǎri.412 Nazaret nu a apǎrut in istorie mai devreme de secolul III en, deci la ca. 250 de ani dupǎ crucificare. Toatedocumentele civile nu menţioneazǎ acest loc. Existǎ o totalǎ lipsǎ de obiecte istorice mai vechi de 2 en lafaţa locului, incat este aproape sigur cǎ Nazaret nu a existat pe vremea naşterii lui Isus dar cǎ, probabil, s-arfi dezvoltat pe parcurs panǎ ar fi ajuns un sǎtuc, in vremea faptelor lui (dar panǎ şi acest lucru contraziceevangheliile).413 Nu chiar. Oricum, partea cu aplauzele o face preotul, bazandu-se pe lipsa de interes a poporului pentru a citisingur o carte, mai greu de inţeles. In caz contrar, nu ar mai fi nevoie de predicǎ.414 Sǎ nu uitǎm cǎ un inocent poate repeta o minciunǎ ce i s-a "servit" cu titlu de adevǎr, cu cea mai curatǎnevinovǎţie (şi minciuna nu iese nici la poligraf - pentru cǎ omul este absolut convins de adevǎrul spuselorsale, chiar dacǎ este un neadevǎr).415 Altǎ frazǎ sforǎitoare, de genul repetǎrii la infinit a frazei Biblia este adevǎratǎ, pentru cǎ se ştie cǎ ominciunǎ repetatǎ la nesfarşit devine in cele din urmǎ adevǎratǎ. Cat de bine se potriveşte biblia cu fapteleistorice cunoscute, cititorul a avut ocazia sǎ vadǎ in cele 415 de note de subsol de panǎ acum. Iar catpriveşte compararea Noului testament cu faptele istorice, este foarte dificil din cel puţin 3 cauze:• Noul testament nu reprezintǎ ceea ce s-a intamplat cu adevǎrat ci ceea ce au considerat necesar sǎ fiescris in el de generaţii succesive de "pǎrinţi ai bisericii" (revizuiri, rescrieri, selectǎri de materiale, chiarfalsuri etc.)• Istoria laicǎ a fost vanatǎ pentru a fi distrusǎ sau corectatǎ in conformitate cu biblia, in unele cazuri s-au

inventat documente aşa-zis istorice (vezi cazul Eusebius752- şi alţii).88Sir William M. Ramsay416 a fost un necredincios. Ideile necredinciosului Bauer şi a Şcolii deTubingen417 au pus stǎpinire pe gindirea sa. Dar dupǎ minuţioase investigaţii fǎcute in pǎrţile AsieiMici şi analiza la faţa locului a celor spuse de Luca, necredinţa i-a fost spulberatǎ şi a devenit un buncredincios. El il descrie pe Luca ca pe "unul dintre istoricii de prim rang". El a scris mai multe cǎrţi incare aratǎ cǎ scriitorii Noului Testament sunt vrednici de toatǎ increderea. Intruna spune: "Pot sǎ afirmdeschis cǎ am pornit la aceastǎ investigaţie fǎrǎ vreun prejudiciu in favoarea concluziei pe care acumincerc s-o justific cititorului. Din contra, am pornit cu o minte impotrivitoare, cǎci spiritul ingenios şiaparenţa de ceva deplin a teoriei Tubingen, m-au convins cu totul pe acea vreme... mai recent am fostadus in contact cu cartea Faptele Apostolilor, ca o autoritate din pricina topografiei, a antichitǎţilor şi asocietǎţii din Asia Micǎ. Ea s-a nǎscut in mine in mod gradual vǎzind cǎ in diferite detalii naraţiuneaaratǎ adevǎr minunat."Ceea ce a produs schimbarea radicalǎ a opiniei in Ramsay a fost investigaţia arheologicǎ care i-ademonstrat prin vestigiile trecutului, precum şi prin geografia şi topografia locurilor, cǎ Luca estevrednic de crezare in tot ce a scris418.2. Oare a existat recensǎmintul?In Luca 2:1-3 citim: "In vremea aceea a ieşit o poruncǎ de la Cezar August419

sǎ se inscrie toatǎ lumea.Inscrierea aceasta s-a fǎcut intiia datǎ pe cind era dregǎtor in Siria Quirinius. Toţi se duceau sǎ seinscrie, fiecare in cetatea lui."420

• Multe documente relevante, deopotrivǎ clerice şi laice, sunt considerate a fi incǎ pierdute (fie cǎ sunt cuadevǎrat pierdute, fie cǎ stau necunoscute prin mǎnǎstiri, fie sunt cunoscute şi ţinute la secret, fie cǎsunt ascunse de colecţionari, cum s-a intamplat cu evanghelia dupǎ Iuda).Insǎ documentele de care dispunem astǎzi ne permit sǎ afirmǎm categoric cǎ biblia diferǎ substanţial de

realitatea istoricǎ, imparţialǎ.416 Este vorba despre Sir William Mitchell Ramsay (15.3.1851 - 20.4.1939), arheolog scoţian, şi nu despremult mai celebrul Sir William Ramsay (2.10.1852 – 23.7.1916), chimist scoţian şi laureat al premiuluiNobel pentru chimie in 1904.Acest Sir Mitchell Ramsay (Mitchell era numele de familie al mamei, Ramsay al tatǎlui) a fost un arheologsuficient de proeminent la timpului (de aceea a şi fost fǎcut cavaler (Sir) in 1906, la 4 ani dupǎ chimistul cuacelaşi nume, cu ocazia jubileului de 400 de ani a Universitǎţii din Aberdeen). Pentru a vedea orientareaarheologiei fǎcute de acesta, iatǎ lista lucrǎrilor publicate:1890 -- The Historical Geography of Asia Minor1893 -- The Church in the Roman Empire before A.D. 1701895 -- St. Paul the Roman Citizen and Traveler1895 -- The Cities and Bishoprics of Phrygia, vol 1, pt 11897 -- The Cities and Bishoprics of Phrygia, vol 1, pt 21898 -- Was Christ Born at Bethlehem?1904 -- The Letters to the Seven Churches1907 -- The Cities of St. Paul: Their Influence on His Life and Thought1908 -- Luke the Physician1911 -- The First Christian Century1915 -- The Bearing of Recent Discovery on the Trustworthiness of the New Testament1927 -- Asianic Elements in Greek Civilization1898 -- The Social Basis of Roman Power in Asia Minor1899 -- A Historical Commentary on St. Paul's Epistal to the GalatiansIn mod evident autorul fǎcea parte din curentul numit mai tarziu Biblical archeology, cu scopul declarat de ademonstra acurateţea bibliei pe bazǎ de descoperiri arheologice.417 Tubingen.418 Cu ceilalţi evanghelişti cum rǎmane?419 Augustus (IMP•CAESAR•DIVI•F•AVGVSTVS, 23.9.63 ien – 19.8.14 en), pe numele lui Gaius JuliusCaesar Octavianus (C•IVLIVS•C•F•CAESAR•OCTAVIANVS) inainte de 27 ien, a fost unul dintre cei maiimportanţi impǎraţi din istoria imperiului roman. A fost, de altfel, şi primul care a purtat titlul de impǎrat(imperator). A terminat epoca rǎzboaielor interne (civile) şi a conferit Romei mult dorita şi bine cunoscuta Pax89Romana care a durat mai bine de 200 de ani. Tatǎl sǎu a fost guvernator in Macedonia, dar mama lui, Atia, afost nepoata lui Iulius Cezar785, unde a şi locuit o vreme, in copilǎrie. Atia s-a opus ca Octavianus sǎ participela campania lui Cezar din Africa, dar n-a putut impiedica participarea lui la cea din Spania (din nefericire,Octavianus s-a imbolnǎvit chiar inainte de imbarcare şi a rǎmas acasǎ). Impresionat de curajul tanǎrului,Cezar şi-a modificat testamentul in secret pentru a-l include pe prima poziţie. Cezar n-avea copii şi l-aadoptat (cu care ocazie numele lui Octavius (al şaptelea [copil] s-a

schimbat in Octavianus). La moartea luiCezar, Octavianus şi-a recrutat oameni dintre vechii legionari ai lui Cezar, aducand şi argumentul suprem cǎeste fiu de zeu (doar Cezar fiind zeificat ceva mai devreme). A participat la al doilea triumvirat impreunǎ cuMarc Antonius şi Marcus Aemilius Lepidus, un triumvirat de data asta complet legal. Dupǎ ce au invins laPhilippi pe Marcus Junius Brutus şi pe Gaius Cassius, Octavian s-a dus la Roma, dar Marc Antoniu s-aindreptat cǎtre Egipt, unde a cunoscut-o pe Cleopatra VII, de care s-a indrǎgostit. Lepidus a plecat in Spania.Octavian a divorţat de Clodia Pulchra (aparent, Clodia a fost returnatǎ "intactǎ" pǎrinţilor - lucru confirmat deo scrisoare a lui Octavian cǎtre fosta soacrǎ, Fulvia), pentru a o lua pe Scribonia, care i-a dǎruit singurul sǎucopil, pe Iulia (nǎscutǎ chiar in ziua in care Octavian divorţa de ea, pentru a se insura cu Livia Drusilla, fostasoţie a lui Tiberius Claudius Nero). Iatǎ cum micile fapte genereazǎ mari acţiuni. Fulvia, soţia lui MarcAntoniu (Clodia era fata Fulviei cu primul soţ) a pornit la atac, convingandu-l pe acesta şi pe fratele sǎu,Lucius Antonius, sǎ seridice cu legiuni contra lui Octavian. La Perugia, Octavian i-a invins pe Fulvia şi Lucius(40 ien) şi i-a trimis in exil. Triumviratul s-a reformat (Marc Antoniu avusese insǎ timp sǎ-i facǎ trei copiiCleopatrei) şi impǎcat, Octavian dandu-i lui Marc Antoniu de soţie chiar pe sora sa, Octavia (ce i-a dǎruit 2fete, ambele cu numele de Antonia!!!). In 37 ien, Antoniu a pǎrǎsit-o pe Octavia pentru Cleopatra. Atat i-atrebuit lui Octavian: in 32 ien a convins senatul cǎ Marc Antoniu e un trǎdǎtor ce delǎsa treburile imperiuluipentru a se huzuri cu un inamic al republicii, senatul votand rǎzboiul. Acesta a fost decis la Actium (31 ien),unde Antoniu a fost pǎrǎsit de oamenii sǎi (şi de Cleopatra), ambii refugiindu-se in Egipt, unde s-au sinucis,iar Cezarion, fiul lui Cezar, a fost asasinat şi el (Octavian ar fi spus cǎ 2 Cezari sunt cu unul prea mulţi). Dupǎaceastǎ campanie, Octavian a convins senatul sǎ-l numeascǎ consul. Ulterior, in 27 ien, Octavian a fostnumit Augustus şi Princeps. Scopul fiind de a delimita regimul de teroare al lui Octavian de cel conciliant al luiAugustus. Lucru suprinzǎtor pentru un senat care, pentru aceleaşi privilegii, il asasinase pe Cezar (Antoniu şiOctavian insǎ "curǎţaserǎ" senatul de astfel de "elemente subversive"). Totuşi, in 22 ien, Augustus a pierdut"alegerile" pentru un nou mandat de consul, dar poporul a forţat senatul sǎ-l numeascǎ iarǎşi consul (19 ien).Dupǎ moartea lui Lepidus in 13 ien, Augustus a devenit şi Pontifex maximus, cel mai inalt rang religios dinimperiu (şi papa se numeşte astǎzi aşa).

Succesiunea: la inceput Octavian l-ar fi preferat pe Marcellus, nepot de sorǎ, dar acesta a murit in 23 ien.Apoi s-ar fi reorientat cǎtre copii proveniţi din fiica sa, Iulia, cu Agrippa: Gaius Caesar, Lucius Caesar,Vipsania Julia, Agrippina cea bǎtr^nǎ şi Postumus Agrippa. Primii doi chiar au fost adoptaţi intru acest scop,dar Augustus s-a rǎzgandit din nou, preferandu-i pe fii sǎi vitregi de la Livia Druscilla: Nero Claudius DrususGermanicus şi Tiberius Claudius. Maimult, dupǎ ce Agrippa a murit in 12 ien, Tiberius Claudius a fost "rugat"sǎ divorţeze pentru a o lua de soţie pe Iulia, vara sa. Lucrurile s-au complicat atunci cand Gaius şi Lucius aumurit in 4 şi respectiv 2 en, Octavian adoptandu-l pe Tiberius, cu singura cerinţǎ ca acesta sǎ-l adopte larandu-l lui pe Germanicus, fiul fratelui sǎu. Asta s-a şi intamplat, dupǎ moarte alui Octavianus, in 19.8.14 en,Tiberius a fost numit impǎrat şi succesor, reuşind sǎ scape imediat de posibila pretenţie a lui PostumusAgrippa, intr-un mod neortodox (asasinat). Luna morţii sale, August, a fost numitǎ aşa in cinstea lui, inaintenumindu-se cat se poate de simplu, Sextilis (adicǎ a şasea). Mai mult, lungimea de 31 de zile a fost stabilitǎpentru a nu fi mai prejos de luna Iulie, cea numitǎ dupǎ Cezar.420 Recensǎmantul lui Publius Sulpicius Quirinius (Cyrenius) a fost ordonat pentru provinciile romane Siria şiIudeea (care includeau Samaria, Iudeea şi Idumea), desigur in scopul colectǎrii taxelor. A fost ordonat decǎtre Augustus419 (vezi nota 426 care explicǎ recensǎmintele romane). Luca considerǎ cǎ recensǎmantul aavut loc pe timpul naşterii lui Isus, contrazicand informaţiile lui Josephus Flavius45, dar şi alte cronologiiobţinute din alte evanghelii.Luca şi Matei plaseazǎ naşterea lui Isus pe vremea lui Irod cel Mare381

(care a murit in martie-aprilie 4 ien),Josephus plaseazǎ recensǎmantul in anul 6 en. Acesta este una din problemele care trebuiau lǎmurite.Din pǎcate, nu existǎ informaţii istorice despre Isus in afara evangheliilor. Cele 2 insemnǎri mai importante(vezi la sfarşit) sunt presupuse falsuri timpurii ale bisericii primare.Lǎsand la o parte cǎ o femeie gravidǎ in ultimele luni ar fi strǎbǎtut diagonal toatǎ Iudeea şi trecand prinSamaria (ţarǎ duşmanǎ), Luca spune cǎ Maria era insǎrcinatǎ in acelaşi timp cu Elisabeta, ruda/verişoara ei(2:1-7, 1:36), care ar fi fost gravidǎ pe vremea lui Irod (1:5), fǎcand deci cele 4 evenimente sincrone(guvernarea, recensǎmantul, Irod, naşterea).Matei (2:16) precizeazǎ cǎ Irod ar fi ordonat ca toţi copii sub 2 ani sǎ fie omoraţi, plasand naşterea lui Isus90Ca sa-l discrediteze pe evanghelistul Luca şi spre a-şi susţine teza cǎ Isus

este doar un mit, scepticii auafirmat cǎ n-a existat niciodatǎ un aşa recensǎmint al oamenilor in imperiul roman, ci se fǎcea doar unrecensǎmint al animalelor, dar pentru acesta nu trebuia sǎ se deplaseze in alte localitǎţi421.Acum, pe cine sǎ credem? Cine are dreptate? Cine ştie mai bine cum s-au petrecut lucrurile: cei deastǎzi sau Luca care a trǎit atunci422? Mintea sǎnǎtoasǎ imi spune cǎ Luca. Totuşi ca sǎ fiu mai sigur mǎadresez arheologiei. Are ea ceva ce poate sǎ mǎ ajute sǎ vǎd adevǎrul? Da, slavǎ Domnului, are. Dinnisipurile Egiptului au fost scoase la luminǎ mai multe papirusuri, care sunt grǎitoare. Iatǎ aici undocument, care este formularul unui recensǎmint, completat in anul 48 d. Cr.:"Cǎtre Dorion, magistratul şef şi cǎtre Didymus, secretarul oraşului, de la Thermoutharion, fiica luiThoonis, cu protectorul ei Apollonius, fiul lui Sotades. Locatarii casei ce-mi aparţine in ulicioara demiazǎzi, sunt: Thermoutharion, o sclavǎ liberatǎ a susnumitului Sotades, in virstǎ de 65, de inǎlţimemijlocie, cu tenul de culoarea mierei de stup, avind o faţǎ lungǎ şi o cicatrice pe genunchiul drept. (Unşir care descrie pe o altǎ femeie este lipsǎ)... Eu, susnumita Thermoutharion (documentul continuǎ cu odeclaraţie fǎcutǎ sub prestare de jurǎmint) cu protectorul meu numitul Apollonius, jurǎm pe TiberiusClaudius454, Cezarul Impǎrat, cǎ i-am declarat in mod sigur, onest şi vrednic de incredere pe cei celocuiesc cu mine, nici pe un strǎin, nici pe un Alexandrian nici pe un liberat, nici roman, nici egipteandecit pe cei spuşi mai sus. Dacǎ jur adevǎrat, binele sǎ mǎ insoţeascǎ, dacǎ fals, contrariul."423

Iatǎ incǎ un document. El este cu privire la recensǎmintul din anul 104 d.Cr.Prefectul Egiptului cere inscrierea fiecǎruia in cetatea sa:"Gaius Vibius, prefectul şef al Egiptului. Din pricina apropierii recensǎmintului, este necesar ca toţi ceicare pentru anumite motive locuiesc in parte decit districtul lor, sǎ se pregǎteascǎ de indatǎ sǎ se

reintoarcǎ la guvernǎmintul lor, spre a putea completa formularele de inregistrare a familiei şi ca sǎ-şipoatǎ reţine pǎminturile cultivate ce le aparţin..." Documentul aratǎ clar cǎ fiecare trebuie sǎ se inscriein cetatea lui cum scrie Luca, cǎci şi Palestina aparţinea stǎpinirii romane ca şi Egiptul424. Mai mult, dindocument reiese cǎ se fǎcea periodic, el spune cǎ recensǎmintul se apropie425. Azi se ştie cǎ romaniifǎceau recensǎmintul la patrusprezece ani426. Mai sunt documente cu privire la recensǎmintele din anii34, 48, 62, 90, 104, 118, 132 si 230 d.Cr.427

cel mai tarziu in anul 6-4 ien (de remarcat cǎ acest episod nu este de gǎsit in nici o altǎ scriere biblicǎ veche,poate cu excepţia istoriei lui Moise - dar este de gǎsit in istoria lui Mithras, zeu persan. De fapt, mithraismuleste precursorul cel mai evident al creştinismului. Vezi nota 440). Josephus precizeazǎ insǎ extrem de corectcǎ Quirinius, senator roman atunci, a ajuns guvernator al Iudeii dupǎ exilul lui Irod Archelaus, succesorul luiIrod cel Mare (biblicul), şi cǎ recensǎmantul ar fi fost ordonat in al 37-lea an de la bǎtǎlia de la Actium, adicǎin 6 en. Despre Quirinius mai aflǎm unele lucruri şi din analele lui Tacit47

(3:48).421 Recensǎmantul aşa cum a fost descris de Luca, corespundea mai degrabǎ versiunii evreieşti (bazate pefamilie/trib) decat celei romane (pe bazǎ de loc). Faptul cǎ uneori trebuia ca lumea sǎ şi cǎlǎtoreascǎ esteatestat de anumite papirusuri.Este insǎ extrem de interesant, cel puţin pentru "necredincioşi", sǎ aflǎm cǎ in 1 Cronici 21:1-3 şi 17recensǎmantul evreilor este considerat ca fiind opera diavolului. Desigur cǎ Dumnezeu s-a rǎzbunat pe ceinevinovaţi, ca de atatea ori in biblie.422 Posibil sǎ fi trǎit atunci, dar n-a fost martor ocular al evenimentelor.423 Anumite documente au fost descoperite in Palestina şi sunt datate ca. 20 en - epoca lui Constantin celMare782 şi care menţioneazǎ informaţii despre fiecare familie, informaţii date de cǎtre capul familiei.Autenticitatea lor este incǎ dubioasǎ.424 Deci, recapitulǎm: o altǎ provincie (Palestina nu era provincie ci protectorat426) şi 100 de ani mai tarziu.425 Unde scrie cǎ se fǎcea periodic?426 Periodicitatea recensǎmintelor romane nu este decat parţial atestatǎ de documente. Normal ele aveau loc lapuţin timp dupǎ schimbarea impǎraţilor, ca sǎ se ştie cam ce taxe se pot colecta. Dovezile stranse panǎacum sunt: informaţii disparate prin arhive, papirusuri egiptene (noi),

anumite incripţii.91Referinţe indirecte sunt şi cu privire la cel din anul 20.A tǎgǎdui astǎzi recensǎmintul pomenit de Luca inseamnǎ sǎ fi rǎmas in urmǎ cu cunoştinţele, cǎciarheologia a limpezit de mult lucrul acesta.3. A trǎit Irod pe vremea naşterii?Iatǎ o altǎ problemǎ ridicatǎ de unii. In Evanghelia dupǎ Matei cap.2 v.1 citim: "Dupǎ ce s-a nǎscutIsus in Betleemul din Iudea, in zilele impǎratului Irod381..."Despre Irod se ştie cǎ a domnit intre anii 37 - 4 in.Cr. In anul 4 a murit. Cum se poate ca el sǎ fi trǎit pevremea naşterii din moment ce a murit in anul 4 in.Cr.? intreabǎ unii vrind sǎ arate cǎ ce a scris Mateinu este adevǎrat428.Cei ce ridicǎ aceastǎ problemǎ ori nu ştiu, ori se fac cǎ nu ştiu un amǎnunt care astǎzi este atit decunoscut429: greşala lui Dionysius Exiguus430, cind a calculat datele calendaristice.In ceea ce-l priveşte, Augustus419 a avut un interes deosebit in a-şi cunoaşte supuşii, cel puţin din acestpunct de vedere. Dovedite sunt recensǎmintele din 28 ien, 8 ien şi 14 en. Dovezi despre recensǎminteregulate existǎ doar pentru Egipt şi Sicilia (deoarece erau regiuni care produceau cereale şi alte bunuri,absolut necesare imperiului - ce producea oare Palestina in afarǎ de revolte şi tulburǎri sociale?).Recensǎmintele in Egipt erau fǎcute conform calendarului egiptean, cel folosit şi pentru planificarea recoltei.Un alt recensǎmant, in afara celui lui Josephus45 din 6 en, a fost descris de Orosius (ca. 385-420) pentru 3ien. Orosius este insǎ o sursǎ istoricǎ tarzie şi pǎrtinitoare (a fost preot), deşi a trǎit in Palestina o parte dinviaţǎ.Ceea ce este important este cǎ imperiul roman nu fǎcea recensǎminte in teritoriile care nu-i aparţineau.Desigur cǎ regatul lui Irod381 era supus puterii imperiale, mai ales militare, dupǎ ocuparea Siriei de cǎtrePompei379 in 48 ien, şi plǎtea tribut Romei, dar nu fǎcea parte, legal, din imperiu (altminteri ar fi fost oprovincie şi nu un regat - dacǎ vreţi la fel ca bazele militare NATO din Romania de azi). Deoarece tributul eramare şi taxele impuse erau mari, aşadar rǎscoala zeloţilor din 6 en provocatǎ de acel recensǎmant, care aatras atenţia lui Josephus Flavius, ar fi putut fi o repetare a celei din 4 ien

(moartea lui Irod cel Mare şivenirea pe tron a lui Irod Archelaus, fiul lui şi frate al celebrului Irod Antipa) cand s-a solicitat o reducere ataxelor. Atunci nu s-a intamplat nimic, deci un recensǎmant in acea perioadǎ ar fi fost oarecum exclus.Iudeea a devenit provincie romanǎ in anul 6 en, ceea ce spune cǎ un recensǎmant ordonat de impǎratulroman era perfect posibil şi justificat. In anii 7-6-5-4-3-2 ien (cand ar fi plasatǎ naşterea lui Isus, vezi nota 439)Iudeea nu aparţinea Romei ci era incǎ un regat independent (chiar dacǎ ocupat militar).Şi chiar dacǎ am admite periodicitatea recensǎmintelor, tot nu rezultǎ un recensǎmant in anii 7-1 ien, ci abiain 8 ien.427 Periodicitatea de 14 ani inseamnǎ: 20ien, 6ien, 8en, 22, 36, 50, 64, 76, 90 şi 104. Cate date se potrivesc?428 Matei a mai scris in penultimul capitol, 27:45, 51-53 şi despre intunecarea produsǎ intre orele 6 şi 9 (eclipsǎ)precum şi de morţii care umblau pe strǎzile Ierusalimului, ambele in vremea crucificǎrii. Cu excepţia luiThallus (istoric samaritean), nimeni n-a descris eclipsa, chiar oamenii de ştiinţǎ aflaţi prin preajmǎ. Iarinvierea morţilor ar fi generat o agitaţie şi mai mare decat invierea unui singur om, a lui Isus.429 Acest amǎnunt n-are legǎturǎ cu problema realǎ. Problema realǎ este: In ce an, lunǎ şi zi s-a nǎscut Isus?430 Dionysios Exiguus, un cǎlugǎr din Dobrogea de azi, s-a apucat el insuşi sǎ calculeze datele in care vorcǎdea sǎrbǎtorile pascale, calendar infǎţişat apoi papei Ioan I. El a fǎcut multe erori in calculele sale, ceea cea dus la acceptarea calendarului AD abia prin secolul XIX, ca. 300 de ani mai tarziu.Motivul practic care l-a determinat pe Dionysius n-a fost, aşa cum foarte multǎ lume crede incǎ, deficienţacalendarului iulian, ci faptul cǎ a considerat o blasfemie ca aniversarea paştelui (şi implicit a crǎciunului) sǎfie definite pe baza calendarului diocleţian (Diocleţian a fost un impǎrat abil, care a adus valuri de reformeimperiului, salvandu-l de la colaps pentru cel puţin 400 de ani. In acelaşi timp, el a adus cu sine al doilea şiultimul val de represiuni contra creştinilor).Pentru a lǎmuri mai bine: calendarul iulian este un calendar care specificǎ numǎrul de luni din an, numǎrul dezile din lunǎ, cand incepe anul etc. Calendarul diocleţian era exact cel iulian, doar cǎ numerotarea diferea, şi92Conform relatǎrilor lui Iosif Flaviu45, Irod381 a murit la Ierihon in valea Iordanului pe data de 13martie431, deci cu ceva inainte de Paştele evreieşti ale anului 750 de la

fondarea Romei. Acest istoricmai face specificarea cǎ in acea noapte a fost o eclipsǎ de lunǎ. Pe baza calculelor matematice aeclipselor lunii, s-a confirmat data morţii lui Irod, relatatǎ de istoricul evreu.Dr. Edward Robinson275 precizeazǎ: "Prezenta erǎ creştinǎ, care a fost fixatǎ de cǎlugǎrul DionysiusExiguus in secolul al şaselea, asuma432 cǎ anul erei creştine ar coincide cu anul 754 de la fondareaRomei. In orice caz, era noastrǎ incepe cu mai bine de patru ani mai tirziu decit ar trebui."Pinǎ in secolul al şaselea, anii s-au socotit de la fondarea Romei. In anul 526 d.Cr. impǎratulIustinian433 a insǎrcinat pe cǎlugarul Dionysius Exiguus, sǎ intocmeascǎ un calendar creştin, care sǎmeargǎ in urmǎ pinǎ la naşterea lui Isus. In socotelile sale, cǎlugǎrul a greşit434 şi in loc sǎ punǎnaşterea in anul 749, anul Romei, a pus-o in anul 754435. Acest calendar a fost folosit in lucrǎri istoricede Bede436, la inceputul secolului al VIII-lea şi nu mult dupǎ aceea a fost introdus in transcrierilepublice de impǎraţii francezi Pepin437 şi Carol cel Mare438. Dionysius nu a dat naştere erei creştine, cidoar a calculat-o şi cum nu a posedat toate datele pe care le avem noi azi, a greşit cu cinci ani.era bazatǎ pe consuli. Aşa cum se spune şi in biblie, de atatea ori: in anul al şaptelea al domniei lui Ionescu,in anul al doilea de cand era rege Popescu etc. Panǎ la reforma gregorianǎ, toate celelalte reforme n-au vizatdecat mutarea unui jalon temporal de colo-colo.Dionysius a calculat calendarul sǎu in 525, deci cu 2 ani inainte ca Iustinian433 sǎ devinǎ impǎrat (esteadevǎrat, a fost coregent multǎ vreme inainte de a fi proclamat impǎrat). Nici papa Ioan şi nici impǎratulIustinian nu l-au insǎrcinat pe Dionysius cu acest calendar.431 Josephus Flavius45 (Istoria evreilor 17:167) a spus doar cǎ a fost eclipsǎ de lunǎ, calculat apoi de astronomila 13 martie 4 ien (eclipsǎ parţialǎ de lunǎ).432 Cuvant corect: presupunea. Aproape sigur cuvantul englezesc din text era assumed. Asuma inseamnǎ cutotul altceva in limba romanǎ, chiar dacǎ este şi el tot un neologism. Mai este ceva de spus?433 Iustinian (Iustinian I, Flavius Petrus Sabbatius Iustinianus, 11.5.483–13.11.565, impǎrat din 1.8.527),

sanctificat ulterior, e cunoscut pentru edictele sale religioase, unele absurde astǎzi, dar care au servit deminune intereselor bisericii timpurii. De exemplu, noţiunea de Sfanta Treime a fost implementatǎ chiar şi prinlegi civile. Cea mai gravǎ "abatere" a sa a fost trecerea in controlul statului a Academiei lui Platon510 dinAtena in 529 (echivalentǎ cu distrugerea ei, pentru cǎ pǎganismul fusese interzis incǎ din vremea luiTeodosian I).434 Ba nu a greşit deloc: Dionysius a plecat la stabilirea datei de naştere a lui Isus conform Bibliei, a obţinutaceastǎ datǎ şi apoi a comparat cele douǎ calendare. Practic el a adǎugat perioada de 95 de ani a calculelorsale (tabela sa avea o periodicitate de 95 de ani, spre deosebire de calendarul alexandrian, utilizat in aceavreme, de 18 ani) la tabela alexandrinǎ a lui Cyril (cine a fost Cyril, vezi nota 921 cu povestea Hypathiei, aflatǎla pagina 222). Pe Dionysius nu l-a interesat anul fondǎrii Romei, oricum nimeni nu-l folosea, atunci era anul247 al lui Diocleţian. Abia cercetǎri recente au dovedit cǎ data calculǎrii anului 0 a fost greşitǎ, dovezilearheologice furnizand informaţii care au dus la recalcularea datei de naştere a lui Isus, care a fost deplasatǎcu 5-7 ani inainte (adicǎ Isus s-ar fi nǎscut prin anii 7-5 i.d.C).435 Sofism (adicǎ o demonstraţie convingǎtoare a unui neadevǎr). Faptul cǎ Dionysios a greşit sau nu, cǎ datainfiinţǎrii Romei a fost 754 sau 749 ien, n-are legǎturǎ cu sincronicitatea unor evenimente, ambele sedeplaseazǎ in timp cu acelaşi numǎr de ani/luni/zile. Este ca povestea cu scara legatǎ de vaporul aflat pe omare in timpul fluxului, atat de cunoscutǎ cercurilor de matematicǎ, logicǎ, fizicǎ, drumeţie etc.436 Bede (sau Beda, ca. 672 sau 673 – 27.05.735), cǎlugǎr northumbrian. A scris Historia ecclesiastica gentisAnglorum (Istoria religiei poporului englez) in 731, unde a folosit pentru prima datǎ calendarul erei creştine.437 Pippin cel tanǎr (Pepin cel scurt, Pippin III, Pepin, 714 – 24.9.768, rege din 751), tatǎl celebruluiCharlemagne438 şi fiu al altui celebru, Charles Martel (ciocanul). A pus mana pe putere, dupǎ ce, cu ajutorulfratelui sǎu, Carloman, l-a inchis la mǎnǎstire pe un al treilea frate, Grifo (era bastard, dar avea pretenţii).Ulterior, Carloman, identificat in arhive ca un cucernic, s-a retras la o mǎnǎstire in 747. Deoarece in 747numǎrul de cǎlugǎri a rǎmas constant prin evadarea lui Grifo, Pepin l-a intrebat pe papa Zaharia cine artrebui sǎ fie regele de facto al imperiului. Papalitatea depindea, in acele vremuri pline de invazii barbare, deforţa armatǎ a francilor (in special contra longobarzilor, care erau, vai, atat de aproape, iar Pepin controla

93Conform datelor stabilite de cercetǎtori, Isus s-a nǎscut in anul 749 de la fondarea Romei, adicǎ anul 5inaintea erei noastre439, iar Irod a murit in primǎvara urmǎtoare, anul 4, deci a trǎit pe vremea naşterii440.4. Incurcǎtura cu Quiriniusarmata din regiune), rǎspunsul nu a fost greu de ghicit. Motivaţia papei a fost extrem de simplǎ: puterea defacto era mai importantǎ decat cea de jure. Ca o mǎsurǎ de siguranţǎ, Pepin, in ziua incoronǎrii, şi-a adusarmata fidelǎ la Soissons, poate, poate, cineva ar fi avut tupeul sǎ nesocoteascǎ bula papalǎ. Un altpretendent, Childeric III a fost ras in cap şi trimis la mǎnǎstire. A fost reconfirmat de papa Ştefan II, la Paris(Saint-Denis), cu care ocazie papa a confirmat şi pe fii sǎi, Charles (Charlemagne) şi Carloman (viaţa fiindscurtǎ iar drumul lung, papa a impuşcat 2 iepuri deodatǎ). Drept rǎsplatǎ, Pepin a atacat şi cucerit regatullombard şi a confirmat astfel dreptul papalitǎţii asupra Ravennei (unde s-a fondat statul papal).Deşi a contribuit atat de mult la puterea papalǎ, el nu a primit dreptul de a fi inmormantat la Saint-Denis decatafarǎ şi cu faţa in jos, din cauza "relelor" (pǎcate se spune azi) fǎcute de tatǎl sǎu.438 Charlemagne (Carol cel mare, 2.4.742 sau 1.4.747 – 28.1.814, rege franc din 768) a fost fiul lui Pepin celscurt437. A cucerit Italia in 774 şi a fost incoronat impǎrat de cǎtre papa Leon III in crǎciunul anului 800. Acoguvernat cu fratele sǎu, Carloman, panǎ in 5.12.771, cand acesta a murit. A luptat contra sarazinilor, undea şi pierdut la Roncevalles (cantecul lui Roland) in 778. A lupta şi in est, contra saxonilor, pe care i-acreştinat, uneori cu forţa, (francii erau creştini din sec. VI), punand bazele imperiului roman de neam germande mai tarziu. E privit, atat de francezi, cat şi de germani, ca fiind tatǎl naţiunilor lor, poate chiar al Europei.Slavii au imprumutat numele lui Carol din original (o impǎrǎţie aşa de intinsǎ şi cu multe neamuri, confereamai multe nume impǎratului ei) şi astfel s-a nǎscut cuvantul....ţar. Codomnia sa cu Carloman n-a fost unaidilicǎ ci o continuǎ luptǎ. Charlemange chiar s-a cǎsǎtorit cu Gerperga, fiica regelui lombard Desiderius,numai pentru a-l inconjura pe Carloman cu duşmani. Papa Ştefan III s-a opus cǎsǎtoriei, dar a cedat, doar nuputea face faţǎ celor doi. Papa a reuşit insǎ a-l face pe Charlemagne sǎ o repudieze, pentru a o lua denevastǎ pe Hildegard, 13 ani, o prinţesǎ şvabǎ. Norocul lui Charlemagne cǎ Carloman a murit inainte ca

lombarzii (longobarzii) sǎ se alieze cu acesta, drept rǎzbunare.In 780 a dezmoştenit pe fiul sǎu, Pepin cocoşatul, pentru cǎ a fost contra lui intr-o afacere legatǎ de mamasa, Himiltrude (prima soţie a lui Charlemagne (766), de care n-a fost legal divorţat), in 770, cu care ocazie l-aredenumit pe fiul sǎu, Carloman, ca Pippin pentru a pǎstra numele in familia domnitoare. Fiiicele lui insǎ n-auapucat a avea şi serviciu religios la nuntǎ (cǎsǎtoria civilǎ era o blasfemie in acele timpuri şi deci nu exista caatare), in special din cauza comportǎrii lor. Au ajuns la mǎnǎstire, imediat dupǎ moartea tatǎlui lor, trimise defratele lor, cucernicul Louis.A fost un mare protector al papalitǎţii. A ajutat pe papa Adrian I in 772 contra invaziei lui Desiderius, regelelombard, care, dupǎ asediul Padovei, a fost şi el trimis la mǎnǎstire. In 799, papa Leon III a fost cat pe ce sǎmoarǎ torturat de cǎtre italienii din Roma (curios, ei au vreut sǎ-i taie limba şi sǎ-i scoatǎ ochii), apoi a fosttrimis la mǎnǎstire. Charlemagne a venit in trombǎ iar la consiuliul din 1.12.800, unde Loen III a jurat pe ceavea mai sfant cǎ era nevinovat pe data de 23.12.800, a fost redeclarat papǎ. 2 zile mai tarziu, pe 25.12.800,Charlemagne primeşte coroana de impǎrat al francilor şi este uns Imperator Romanorum in biserica Sf.Petru. Deşi se spune cǎ Charlemagne n-ar fi vrut coroana, cǎ papa Leo III l-a fǎcut impǎrat contra voinţei luinumai pentru a contrabalansa puterea bizantinǎ (impǎrǎteasa Irina din dinastia Isaurianǎ), lucrul este greu dedovedit, mai ales cǎ Charlemagne a luptat 25 de ani pentru a avea controlul francilor cu fratele sǎu. Irina aprotestat energic, in viziunea ei, imperiul bizantin era incǎ pǎstrǎtorul noţiunii de imperiu roman, dar fǎrǎ preamare valvǎ.A fost urmat la tron de cǎtre Louis, regele Aquitaniei, şi singurul fiu al sǎu care a supravieţuit (acela ce ainchis surorile sale la mǎnǎstire).A fost un sprijinitor al culturii, epoca sa fiind denumitǎ cateodatǎ, Renaşterea carolingianǎ, deşi el personalnu ştia nici sǎ scrie şi nici sǎ citeascǎ. Se afirmǎ cǎ mai toatǎ nobilimea europeanǎ provine din Charlemagne.Ar fi avut 5 neveste şi 5 concubine (rǎmase in istorie).439 Deci autorul spune cǎ Isus s-ar fi nǎscut in 5 ien. Aceasta este cea mai apropiatǎ de adevǎr ipotezǎ, pentrucǎ este rezultatul coroborǎrii mai multor informaţii biblice şi laice.440 Mai avem o problemǎ cu Irod. Josephus Flavius45, istoric evreu, care a documentat foarte bine viaţa lui Herodcel Mare381 tace inexplicabil cand e vorba de masacrul pruncilor, deşi un astfel de eveniment probabil cǎ ar firǎsculat complet evreii din regat.94

Evanghelistul Luca a avut un stil literar ales. Nu este de mirare cǎ necredinciosul Renan a clasatEvanghelia dupǎ Luca ca "cea mai frumoasǎ carte ce s-a scris vreodatǎ”. Pe lingǎ frumuseţea descrieriifaptelor, el cautǎ mereu sǎ dea cadrul istoric, spre a şti cind s-au petrecut. El are multǎ preciziune441.El stabileşte cind s-a intimplat naşterea; cine a fost impǎrat la Roma cind Ioan Botezatorul şi-a inceputactivitatea, cine era dregǎtor in Iudea, in Galilea; ciţi ani a avut Domnul Isus cind şi-a inceput misiunea.Totuşi, precizia lui fǎcutǎ in cap.2 v.2 cu privire la Quirinius a avut darul sǎ incurce pe mulţi.Documentele istorice romane, arǎtau un recensǎmint fǎcut de Quirinius in anul 7 d.Cr. 442, datǎ ce nu sepotrivea cu naşterea lui Isus. Aceastǎ discrepanţǎ a fǎcut pe mulţi sǎ-şi batǎ joc de relatarea lui Luca şisǎ spunǎ cǎ nu e adevǎratǎ. Iar credincioşii se vedeau şi ei in incurcǎturǎ, cǎci din moment ce Irod381 amurit in anul 4 in.Cr., iar Quirinius a fost guvernator al Siriei in anul 7 d. Cr., cum s-a putut naşte Isuspe vremea lor? Intre Irod şi Quirinius era un gol de vreo 11 ani. Dar şi aceastǎ enigmǎ a dezlegat-oarheologia.In anul 1828 s-a gǎsit la Roma o inscripţie care indica cǎ Quirinius a fost guvernator de douǎ ori443. Iardupǎ primul rǎzboi mondial, Sir William Ramsay416 a descoperit un monument la Antiohia Pisidiei inAsia micǎ, care la fel arǎta cǎ Quirinius a fost de douǎ ori guvernator. Aceastǎ inscripţie pare a-l441 O fi Luca cel mai precis, dar nu a fost scutit nici el de probleme. Una din cele mai mari este genealogia luiIsus (Luca 3:23-38) care diferǎ de cea din Matei 1:1-16 sau de cea din 1 Cronici 3:10-24. Se pare totuşi cǎLuca este cel mai aproape de adevǎr (cele 40 de generaţii - atenţie, numǎr sacru la evrei - putand acoperifrumos cei 1000 de ani), deşi reflectǎ pretenţia la tron a lui Isus pe baza unei descendenţe din Nathan (1Cronici 3:5), un fiu colateral cu infime şanse la tron. Oricum, Matei şi Luca sunt de acord in 4 puncte: David,Shealtiel, Zerubabbel şi Iosif, deşi genealogiile intre ei sunt complet diferite. Diverse teorii au apǎrut indecursul vremii pentru a explica aceste contradicţii: ba cǎ Matthan şi

Matthat au fost fraţi şi au impǎrţitaceeaşi nevastǎ (cu consecinţa cǎ Iacob a fost tatǎl natural al lui Iosif iar Heli cel legal), ba cǎ Luca descriegenealogia Mariei iar Matei pe cea a lui Iosif, ba Luca descrie afiliaţiunea biologicǎ iar Matei pe cea spiritualǎ(regalǎ) şi cate şi mai cate, dar nici un cleric nu a considerat vreodatǎ public ipoteza cǎ ambele sunt fabricatepentru a-i da legitimitate.Cititorul perspicace a observat imediat cǎ genealogia lui Isus prin Iosif n-are oricum nici o valoare, cǎci tatǎllui Isus este altul, cel ceresc. Deşi Matei 1:16, in cea mai veche versiune, susţine totuşi cǎ Iosif a fost tatǎlnatural. Şi te mai intrebi de ce biblia a fost ţinutǎ ascunsǎ poporului, atat celui evreu cat şi celui creştin.442 De fapt in anul 6 en, dar tot aia e.Reconcilierea lui Luca cu istoria a fost propusǎ sub forma unei a doua guvernǎri a lui Quirinius şi a unui aldoilea recensǎmant, mai devreme decat cel din 6 en. Dovezi indirecte despre a doua guvernare existǎ, darsunt extrem de circumstanţiale. Ele se bazeazǎ pe situaţii similare in care au domnit 2 guvernatori: 1.Caligula a folosit 2 guvernatori in Africa, iar Vespasian in Palestina. 2. Dupǎ Sentius Saturninus (9 - 6 ien),urmat de Publius Quintilius Varus (6 - primǎvara 4 ien), nu se ştie cine a condus Siria intre 4 - 1 ien. OricumTacit (Anale 3:48) nu pomeneşte nimic de o a doua guvernare a lui Quirinius.Pentru a fi corecţi cu Luca, trebuie spus cǎ el a folosit cuvantul grecesc ηγεμονευοντος, derivat din hegemon,care se referea pe atunci la diverse forme de guvernare. Este posibil ca Quirinius sǎ fi fǎcut carierǎ militarǎ inacea zonǎ şi sǎ fi fost remarcat ca atare, iar nu ca guvernator.443 Inscripţia, cunoscutǎ sub numele de Lapis Tiburtinus, spune: "proconsul asiam provinciam opti… divi augustiiterum syriam et pho…". Deoarece lipseşte o bunǎ parte din ea, nu se ştie dacǎ el a avut 2 consulate in Siriaori cate unul in douǎ provincii diferite. Mai mult, incripţia fiind gǎsitǎ langǎ vila lui Quintillus Varus (şi elguvernator in acea zonǎ), este posibil sǎ se refere la acesta. In orice caz, nu existǎ nici o dovadǎ care sǎlege aceastǎ incripţie de Quirinius.Alte douǎ incripţii care comemoreazǎ un alt politician roman, spun cǎ acesta ar fi fost co-magistrat cuQuirinius intr-un oraş langǎ Galatia. Datarea este oarecum imposibilǎ, dar şansele sunt mari ca sǎ dateze dinaceeaşi perioadǎ.Mai existǎ o inscripţie funerarǎ a unui soldat, pe nume Aemilius Secundus, care a fost soldat sub ordinele luiQuirinius cand acesta era legat (ataşat militar) in Siria. Aceastǎ incripţie menţioneazǎ un recensǎmant, dar

se referǎ la doar 117 cetǎţeni din oraşul Apamea (adicǎ romani, nu evrei, care pe atunci nu erau cetǎţeniromani), şi care a avut loc inaintea campaniilor militare din nordul Siriei (6-4 ien).95prezenta ca guvernator militar cu scopul de a conduce rǎzboiul Homanadensian, in timp ce guvernatorcivil era Sentius Saturninus444 (8-6 in.Cr.). In felul acesta se impacǎ şi afirmatia lui Tertulian767, carespune cǎ recensǎmintul a fost fǎcut pe vremea guvernatorului Saturninus445. De fapt, doctorul Lucaprecizeazǎ "intiia datǎ" spre a-l deosebi de al doilea recensǎmint fǎcut tot de Quirinius la anul 7 d.Cr.,cu ocazia celei de a doua guvernare a sa in Siria. Lucrurile s-au limpezit. Adevǎrul a ieşit la suprafaţǎ.Nu Luca a greşit, ci oamenii, fiindcǎ n-au cunoscut amǎnuntul acesta446.444 Gnaeus Sentius Saturninus este numele a doi senatori romani, tatǎ şi fiu. Aici este vorba, cel mai probabil,despre tatǎ. Acesta a fost ataşat militar in Germania sfarşitului de mileniu necreştin in vreme ce tatǎl sǎu,Gaius Sentius Saturninus, era guvernator al provinciei. A fost scurt de tot guvernator al Siriei in 19 ien,predand comanda lui Gnaeus Piso. Intre 9 şi 6 ien a fost comandant militar sub Tiberius in Germania.445 Tertullian 767 a spus cǎ Saturninus444, guvernatorul de atunci al Siriei, ar fi ordonat un recensǎmant, dovedit afi prin anii 8 ien (nota 426). Comparaţi cu nota 439.446 Acuma cǎ ştim toate amǎnuntele, haide sǎ stǎm stramb pentru a judeca drept.Avem o datǎ, Isus s-a nǎscut in anul 5 ien (nota 439) - dealtfel este ipoteza cea mai plauzibilǎ.Mai avem moartea lui Irod in 4 ien.Ok.Avem recensǎmantul din vremea lui Saturninus, care trebuia sǎ se incheie cel tarziu in 6 ien. Eroare!Luca spune intaia datǎ referindu-se probabil la recensǎmant iar nu la guvernarea lui Quirinius (e vorba detopica frazei). Eroare!Chiar dacǎ ar fi existat un recensǎmant in 7 ien, tot nu s-ar putea impǎca cu anul naşterii lui Isus. Eroare!Rugǎm autorul sǎ ne clarifice in aceastǎ privinţǎ.96I. PERIOADA BISERICII PRIMARECartea "Faptele Apostolilor"447 din Noul Testament cuprinde o perioadǎ de vreo 33 ani. Formareabisericii la Rusalii e in anul 30, iar intemniţarea lui Pavel la Roma e intre anii

61-63. Dintrenumeroasele documente arheologice privitoare la aceastǎ perioadǎ, voi da doar citeva mai importante.1. Guvernatorul insulei CipruIn Faptele Apostolilor 13:7-12 ni se descrie intilnirea primilor misionari, Barnaba şi Saul, cu dregǎtorulinsulei Sergius Paulus448 şi convertirea acestuia. O inscripţie gǎsitǎ la Soloi, in partea de nord a insulei,e datatǎ "pe vremea guvernǎrii lui Paulus." Unul din ofiţerii lui Claudius453

purta numele de LuciusSergius Paulus. Bruce299 susţine cǎ acesta a fost numit mai tirziu guvernator al Ciprului. De la aceastǎintilnire, Saul işi ia numele de Pavel, dupǎ numele guvernatorului. Inscripţia dovedeşte cǎ a existat unaşa guvernator, deci Luca a scris adevǎrul449.2. Au existat politarhi la Tesalonic?In Faptele Apostolilor 17:6, Luca ne spune cum Iason şi alţi ciţiva fraţi au fost tiriţi inainteadregǎtorilor cetǎţii (politarchos in original). Cum termenul acesta nu a fost folosit in literatura greacǎ,mulţi nu au fost gata sǎ creadǎ cǎ la Tesalonic judecǎtorii au fost numiţi politarhi. Puţinele excavaţiifǎcute la Salonic au scos la ivealǎ un numǎr de monumente cu inscripţii unde este folosit termenul"politarhi". Astǎzi arheologia cunoaşte 19 inscripţii de acestea. Acesta era un titlu ce se purta demagistraţii cetǎţilor de seamǎ din Macedonia. Din aceste inscripţii ştim cǎ la Tesalonic, in primul secol,au fost cinci politarhi, iar in secolul al doilea au fost şase politarhi. Titlul aceasta a dovedit incǎ o datǎpreciziunea textului scris de doctorul Luca.3. S-au inchinat atenienii "unui Dumnezeu necunoscut"?Se ştie cǎ atenienii au fost politeişti. Mulţi insǎ nu au vrut sǎ creadǎ cǎ ei ar fi avut şi un altar dedicat"Unui Dumnezeu necunoscut", aşa cum scrie in Faptele Apostolilor 17:23.Arheologia a descoperit aşa inscripţii la Atena, ba chiar şi la Pergam in Asia Micǎ. Pausanias450, care atrǎit in secolul al doilea şi a cutreierat Grecia, ne spune cǎ la Atena erau altare inchinate unor dumnezei

numiţi "necunoscuţi"451. La fel şi Filostratus452, vorbind de Atena, spune: "…unde chiar şi divinitǎţinecunoscute işi au ridicate altare." Acestea indreptǎţesc afirmaţia lui Luca.447 Stilul şi formularea a fǎcut ca acest document sǎ fie considerat a fi fost scris de acelaşi Luca evanghelistul.448 Sergius Paulus a fost proconsul al Ciprului in primul secol en. O piatrǎ de hotar de-a lui Claudius,descoperitǎ in 1887 la Roma poartǎ numele sǎu in urmǎtorul context: in anul 47 en, acesta impreunǎ cu alţiia fost numit ingrijitor al raului Tibru şi a malurilor acestuia. Se presupune cǎ acest Sergiu a cǎlǎtorit pentru 3ani in Cipru, unde a fost creştinat, apoi a venit inapoi la Roma, pentru a avea in grijǎ un rau.449 Dar poate cǎ Paulus din inscripţie era chiar Saul, adicǎ Sf. Pavel.450 Pausanias, geograf din secolul al II-lea a fost un exemplu extraordinar de francheţe in descrieriile sale. Deexemplu, el recunoştea sincer ce ştie dar mai ales ce nu ştie. Chiar şi citatele din memorie sau din auzite (dela alţi cǎlǎtori) sunt trecute ca atare. Pausanias era deosebit de interesat in mitologia locului, notand zeii,legendele şi chiar superstiţiile. "Dumnezei necunoscuţi" a fost un astfel de exemplu.451 Iarǎşi un model de demonstraţie aberantǎ. Lǎsand la o parte efectul stilistic, faptul cǎ Pausanias450 sauFilostratus452 ii denumeşte divinitǎţi necunoscute nu inseamnǎ cǎ şi erau necunoscuţi celor care se inchinaulor.Multǎ vreme zeitǎţile egiptene au fost şi ele doar nişte simpli zei necunoscuţi pentru cǎ nimeni nu putea citice scria pe templele lor.974. A fost Galion cirmuitor al Ahaiei?Descriind prigoana provocatǎ de iudei la Corint, Luca ne spune in cap.18:12-17 cǎ Pavel a fost dusinaintea scaunului de judecatǎ a lui Galion, cirmuitorul Ahaiei, in greceşte "anthupatos".O inscripţie gǎsitǎ la Delfi, in Grecia centralǎ, ne redǎ o proclamaţie a impǎratului Claudius453 din anul52 d.Cr. in care se menţioneazǎ cǎ Galion era proconsul al Ahaiei. Ea aratǎ cǎ el a fost insǎrcinat maiIar Columb, celebrul navigator, pentru cǎ nu a inţeles religia şi zeii amerindienilor, a declarat cǎ aceştia pur şisimplu nu au zei (adicǎ ar fi atei), deci numai buni de convertit la catolicism.452 Philostratus este numele a patru sofişti greci din perioada imperialǎ a Romei.

Philostratus I (ca. 150 - 200) - un autor extrem de minor, singura operǎ cunoscutǎ (dedicatǎ lui Nero455),aparent scrisǎ de Philostratus II.Philostratus II (ca. 170 - 247) - fiul primului. Cunoscut ca Philostratus Atenianul sau Lucius FlaviusPhilostratusPhilostratus III (ca. 190 - ?) - probabil nepot al lui Philostratus II, numit Philostratus din Lemnos sauPhilostratus cel bǎtranPhilostratus IV (ca. 220 - ?) - probabil nepot de-al lui Philostratus III. Şi el numit Philostratus of Lemnos, darşi Philostratus cel tanǎr.Philostratus II este autorul a 4 cǎrţi, dintre care una singurǎ ne atrage in mod evident atenţia: Viaţa luiApolloniu din Tyana (ca. 215), carte dedicatǎ soţiei lui Septimius Severus şi mama lui Caracalla, JuliaDomna. Apollonius a fost un fel de Isus al secolului II en. O altǎ carte de interes ar fi Vieţile sofiştilor (231-237), unde descrie multe lucruri extrem de interesante pentru amatorii de filozofie.Philostratus III este considerat autorul opereleor Heroicus şi Imagines, care fuseserǎ atribuite bunicului sǎu.Philostratus IV are şi el o carte numitǎ Imagines.453 Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus (1.8.10 ien – 13.10.54 en), nǎscut ca Tiberius ClaudiusDrusus Nero Germanicus, rege din 24.1.41 en, nepot prin mamǎ al lui Marc Antoniu. Fiind nǎscut in Galia, ela fost primul impǎrat roman nǎscut in afara Italiei. Ca şi Nero455, şi Claudius a devenit impǎrat prin jocul sorţii(din cauza unor dizabilitǎţi el a fost exclus din viaţa publicǎ - aceleaşi infirmitǎţi l-au salvat de "epurǎrile"ordonate de Tiberius şi Caligula). Prin asasinarea lui Caligula, a fost numit impǎrat, el fiind ultimulsupravieţuitor al familiei regale de sex masculin. In ciuda lipsei sale de experienţǎ, Claudius a domnit relativbine, fiind un bun administrator şi un mare constructor. In timpul sǎu a fost cuceritǎ Britania şi alipiteimperiului provinciile Tracia, Mauretania, Noricum, Pamphylia şi Iudeaa, dar e "eliberat" insula Rhodos desub jurisdicţia romanǎ. S-a implicat in procesul justiţiei, asistand la procese şi uneori publicand peste 20 dedecrete pe zi (mai ştiam noi pe unul). Din cauza conflictului sǎu cu nobilimea (unii sfarşind tragic), precum şia unor probleme familiare (cauza asasinatului sǎu), unii istorici contemporani (Suetonius, Seneca454) l-audescris intr-un mod oarecum negativ. La sfarşitul vieţii,Claudius şi-a cerut public scuze pentru temperamentulsǎu incontrolat, paranoic. Descoperirea Scrisorii cǎtre alexandrieni a fost punctul de plecare in reabilitareaacestui impǎrat. Se ştie acum cǎ a fost inteligent, cultivat (Tit Liviu786 l-a

invǎţat istorie, atat de bine incatClaudius chiar se apucase sǎ scrie istoria rǎzboaielor civile) şi cu simţ al dreptǎţii, care a avut in grijǎ maimult plebea decat patricienii.Dupǎ Tiberius (care l-a jignit destul) şi apoi Caligula (care l-a jignit şi mai mult), a venit randul lui sǎ fieimpǎrat. Caligula a fost asasinat de o conspiraţie largǎ, cuprinzand chiar garda pretorianǎ şi o parte asenatului, din care insǎ Claudius n-a fǎcut parte, ba chiar unii prieteni ai sǎi fuseserǎ executaţi nevinovaţi innebunia generatǎ de asasinat. Se zice cǎ Gratus, un pretorian, l-ar fi cǎutat şi gǎsit pe Claudius, care fugisesperiat, pentru a-l proclama impǎrat (a fost şi primul impǎrat proclamat de garda pretorianǎ şi nu de senat,aşa cum era legea). Prima grijǎ a sa a fost iertarea conspiratorilor, in incercarea de a evita un rǎzboi civil. Caimpǎrat, Claudius şi-a adǎugat numele de Caesar (nume cu rezonanţe) şi l-a eliminat pe cel de Nero. S-aocupat de zeificarea bunicii sale, Livia, care era soţia, acum zeului, Augustus419. Este acuzat de Seneca cǎar fi folosit mita pe scarǎ largǎ pentru a-şi asigura armata de partea sa (dar acest lucru l-au fǎcut şi Augustusşi Tiberius). In 48 en a fost organizat un recensǎmant care i-a fǎcut cunoscut (şi nouǎ) numǎrul de cetǎţeniromani din imperiu, 5984072. Ca urmare a scandalurilor dintre greci şi evrei, la Alexandria, Claudius a scriscelebra sa Scrisoare cǎtre alexandrini, unde a reafirmat drepturile ambelor minoritǎţi, cu ceva restricţii pentruevrei. A ridicat cetǎţenia romanǎ la mare rang, asumarea prin fals a acesteia atrǎgand pedeapsa capitalǎ. Undecret "interesant" este acela care promova flatulenţa (gazele intestinale scǎpate de sub control) in publicpentru asigurarea bunei sǎnǎtǎţi. Un alt decret interesant era cel legat de starea de sǎnǎtate a sclavilor98inainte in aceastǎ slujbǎ, probabil in anul 51. Galion a fost fratele filozofului Seneca454. Amindoi,impreunǎ cu familiile lor au pierit din ordinul lui Nerone455.(inainte aceştia erau duşi la templul lui Esculapius şi recuperaţi inapoi sǎnǎtoşi - acum sclavul insǎnǎtoşitdevenea automat liber, stǎpanul care nu-şi ducea sclavul bolnav la doctor (sau ii omora "preventiv") fiindacuzat de omor). Constructor generos, Claudius s-a ocupat de apeducte, canalizǎri şi drumuri. A construitportul nou al Romei, legat de aceasta printr-un canal, şi a exceptat marinarii de la legea Papia-Poppaea(legea cǎsǎtoriei in vigoare), tocmai pentru a le permite voiaje mai lungi.A refuzat oferta grecilor din Alexandria de a-i inchina un templu, replicand modest cǎ numai zeii au dreptul de

a face zei noi (dar a fǎcut-o pe bunicǎ-sa zeiţǎ). A "revenit la origini", incercand a recupera limba latinǎ(lumea bunǎ vorbea, dragǎ, greaca) ca limbǎ naţionalǎ, a incurajat zeitǎţile autohtone (incepuserǎ sǎ totaparǎ diverse religii, culte şi secte esoterice din est) şi a expulzat astrologii, ghicitorii, vracii şi şamanii strǎini,reinstituind haruspicii (clarvǎzǎtorii autohtoni). Nu a fost contra creştinismului ca religie, ci contra druismului(acesta era contrar legilor romane). Se spune chiar cǎ ar fi expulzat nişte evrei din Roma (49 en) din cauzaunor tulburǎri apǎrut in sanul comunitǎţii ca urmare a apariţiei creştinismului (mai exact, nu au fost ciocnirievrei-creştini, ci evrei-evrei legate de recunoaşterea lui Isus ca mesia). A interzis prozelitismul (ce pǎcat,domnule autor, cǎ legea nu mai este valabilǎ!), chiar dacǎ religile regiunilor au fost lǎsate in pace.In timpul domniei sale a avut loc jubileul de 800 de ani de la intemeierea Romei, prilej de mari spectacole.A murit otrǎvit, cel mai probabil de cǎtre soţia sa, Agrippina, mama viitorului impǎrat, Nero (ulterior adoptatde Claudius), şi nepoata lui. A fost imdeiat zeificat de cǎtre senat. Cǎrţile sale au dispǎrut treptat, Pertinax(impǎrat roman in 193, nǎscut in aceeaşi zi) i-a preluat ziua de naştere iar Claudius II Gothicus (268-270) i-afurat atat numele cat şi poziţia de zeu din panteonul roman. A avut 4 soţii. Una dintre ele, Valeria Messalina,mama lui Britannicus, este acuzatǎ de Tacitus47 cǎ s-ar fi intrecut cu o prostituatǎ pentu a vedea carereuşeşte a avea mai mulţi bǎrbaţi in pat intr-o singurǎ noapte. Aceasta s-ar fi cǎsǎtorit public cu amantul ei,Gaius Silius, in 48, fǎrǎ ştirea lui Claudius. Cand acesta a aflat i-a executat pe toţi ce au avut de a face cuaceastǎ nuntǎ. Mai mult, Claudius i-a convins pe pretorieni sǎ promitǎ cǎ-l vor ucide dacǎ se va recǎsǎtori.Mai bine o fǎceau ei şi n-o lǎsau pe Agrippina, cea de-a patra soţie, s-o facǎ.454 Lucius Annaeus Seneca (simplu Seneca, sau Seneca cel Tanǎr, pentru cǎ era fiul altui Seneca) a trǎit intreca. 4 ien şi 65 en. Seneca s-a nǎscut in Spania (Cordova) ca al doilea fiu al lui Marcus (Lucius) AnnaeusSeneca (Seneca cel Bǎtran). Fratele mai mare, Gallio, a fost proconsul la Achaia (in care calitate l-a intalnitpe Sf. Pavel in ca. 52 en). Acest Seneca a fost şi unchiul poetului Lucian, prin fratele sǎu mai tanǎr, AnnaeusMela.Ca un fapt trist, Seneca a fost un ghimpe in coasta multor impǎraţi romani. In preajma anului 37 en, Senecaa fost aproape omorat in urma unui conflict cu Caligula, viaţa fiindu-i cruţatǎ doar pentru cǎ acesta din urmǎ acrezut cǎ oricum va muri in curand. In 41 en, Messalina, soţia lui

Claudius455, l-a convins sǎ-l exileze inCorsica, pretextand un adulter cu Julia Livilla. In 49 en, noua soţie a lui Claudius, Agrippina l-a rechemat peSeneca la Roma pentru a-l invǎţa carte pe fiul sǎu, viitorul impǎrat Nero455. Domnind din 54 en, Nero adomnit inţelept primii ani (panǎ cand celǎlalt tutore, prefectul pretorian Sextus Afranius Burrus, a murit in 62en), apoi a devenit un tiran. In 65 en, Seneca a fost acuzat de implicare in conspiraţia Pisonianǎ (cu scopulde a-l omori pe Nero). Fǎrǎ nici un proces, Seneca a fost ordonat de Nero sǎ se sinucidǎ. Soţia sa, PoppaeaPaulina, a fost insǎ impiedicatǎ sǎ se sinucidǎ, de cǎtre acelaşi Nero. Informaţii din Analele lui Tacit47,capitolele 60-64.455 Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (15.12.37 – 9.6.68), nǎscut Lucius Domitius Ahenobarbus,numit şi Nero Claudius Drusus Germanicus, a fost al cincilea şi ultimul impǎrat claudian. El a fost adoptat decǎtre unchiul sǎu Claudius453 pentru a-l putea urma la tron, lucru intamplat in 13.10.54. A fost unicul fiu alAgrippinei celei tinere, sora lui Caligula, şi strǎstrǎnepot al lui Marc Antoniu prin Antonia Major şi strǎnepot allui Augustus419. Tatǎl lui a fost considerat de Suetonius ca trişor şi ca mare amator de adulter şi incest, bachiar fiind acuzat public de cǎtre impǎratul Tiberius. Mama lui, Agrippina a fost şi ea acuzatǎ cǎ şi-a ucis celde-al treilea soţ, pe impǎratul Claudius. Nimic n-ar fi putut bǎnui cǎ Nero va ajunge vreodatǎ impǎrat.Caligula ajunsese impǎrat la numai 24 de ani şi, in urma barfelor, a exilat-o pe Agrippina in 39. Dar n-aapucat sǎ producǎ moştenitori, soţia sa, Caesonia, şi fiica sa, Iulia Drusilla, fiind asasinate in 41. AstfelClaudius a ajuns impǎrat. El a rechemat-o pe Agrippina din exil. A avut douǎ neveste inaintea Messalinei,care a fost executatǎ in 48. A urmat Agrippina ca numǎrul 4, iar Claudius l-a adoptat pe Nero in 50, cand i-aschimbat numele. In 53, la numai 16 ani s-a cǎsǎtorit cu sora lui vitregǎ, Claudia Octavia. Un an mai tarziu aajuns impǎrat, barfele spunand cǎ Agrippina şi-a otrǎvit soţul. Madam Agrippina s-a bǎgat şi intre Nero şiSeneca454, respectiv Burrus. Seneca şi mulţi prieteni vedeau in Agrippina o zgripţuroaicǎ care se bǎga mereuin afacerile fiului sǎu, fǎrǎ a ţine cont de circumstanţe, lucru dǎunǎtor atat carierei cat şi vieţii personale.Acest lucru a determinat-o pe Agrippina sǎ se reorienteze asupra lui Britannicus, un fiu incǎ minor al lui995. Cum arǎtau cǎrţile de vrǎjitorie de la Efes?In urma activitǎţii misionare a lui Pavel la Efes, o mare mulţime s-a convertit

şi a crezut in Cristos.Intre aceştia au fost unii, care mai inainte au fǎcut vrǎjitorii, iar acum, spune Luca, "şi-au adus cǎrţile şile-au ars" (Faptele Apostolilor 19:19). Acestea erau un fel de cǎrţi cu formule magice, foarte preţioasepentru efeseni. Oricine doreşte sǎ vadǎ cum arǎtau aceste cǎrţi de vrǎjitorie, le poate vedea in MuzeulBritanic din Londra sau in Muzeul Luvru din Paris, unde sunt o seamǎ de exemplare. Azi, aceste cǎrţide vrǎjitorie mǎrturisesc cǎ Biblia este adevǎratǎ. La fel, ruinele teatrului şi ale templului Dianei dinEfes ne spun cǎ Luca a scris adevǎrul456.6. "Intrarea strǎinilor opritǎ"Cind s-a petrecut arestarea apostolului Pavel la Ierusalim, printre alte acuze a fost şi aceea cǎ "a virit şipe nişte greci in templu şi a spurcat acest locaş sfint".Claudius (deci cu pretenţii la tron). Moartea subitǎ a acestuia (12.2.55), exact cu o zi inainte de a fi declaratadult (deci cu drept la tron) a generat noi barfe. In cele din urmǎ, orice naş işi are naşul, Nero a inscenat unnaufragiu mamei sale, dar ea a scǎpat, numai pentru a fi imediat executatǎ şi inscenatǎ ca o sinucidere.Rǎmas liber, Nero a inceput a-şi face de cap. Dupǎ ce avusese mai demult o aventurǎ cu o sclavǎ eliberatǎ,Claudia Acte, acum s-a reorientat spre Poppaea Sabina, soţia prietenului sǎu, viitorul impǎrat, Otho. Nero arfi divorţat de Octavia, ca infertilǎ, dar a fost obligat de proteste publice sǎ o reprimeascǎ. Aproape imediat,Octavia a fost executatǎ. A mai executat o mulţime de oameni influenţi, sub acuze de complot. Restrangandputerea senatului, acesta s-a apǎrat prin complotul pisonian, demascat de Nero la timp. Una din realizǎrilesale importante a fost pacea cu imperiul part, noua putere militarǎ din est.Concepţia popularǎ il ştie de rǎutǎcios, ca cel ce a dat foc Romei (18/19.7.64, aruncand vina pe creştini) şica prigonitor al creştinismului, in special datoritǎ lui Tacitus47, Suetonius şi Cassius Dio. Unii exegeţi ilidentificǎ cu 666 din Apocalipsa lui Ioan. Nero a fost chiar popular printre oamenii de rand, in primul randpentru cǎ le-a dat niştre drepturi (gen pedepse diminuate, amenzi restranse ca numǎr şi valoare, taxe maimici, taxele percepute fiind fǎcute publice etc.; un pas important a fost veto lui Nero la legea ce permiteafostului stǎpan sǎ revoce libertatea acordatǎ unui sclav, sau acela dat contra legii ce ar fi permis aplicareapedesei datǎ unui sclav tuturor celor existenţi intr-o colectivitate). A fost

un avid dupǎ artǎ şi literaturǎ, chiarel compunand ode şi cantece. A participat la olimpiada din 67 en, ca driver la cursele de care (in urma uneiaaproape cǎ a fost omorat, dar s-a intors la Roma cu coroana de lauri, unii pomenesc aici cuvantul mitǎ). Intimpul lui a fost revolta britanicǎ condusǎ de regina Boadicea / Boudica. Tot in timpul lui a fost revoltaevreiascǎ (66-70), cand Nero a trimis pe Vespasian, revolta fiind inǎbuşitǎ dupǎ moartea lui, de cǎtre Titus(cu aceastǎ ocazie, templul din Ierusalim ar fi fost distrus iar prada trimisǎ la Roma. Aici ar fi dispǎrut celebrulchivot al legii). Un puci militar din 68 (Galba a fost declarat impǎrat de cǎtre senat iar Nero, evident, trǎdǎtor)l-a silit sǎ fugǎ, dar a fost prins de garda pretorianǎ şi silit sǎ se sinucidǎ cu ajutorul scribului sǎu,Epaphroditos, pentru a nu cǎdea viu in mainile lor. Dupǎ el a venit anul celor 4 impǎraţi.Cat despre focul din Roma, doar Pliniu cel bǎtran156 ar fi scris in treacǎt, ceilalţi contemporani (Josephus45,Dio Chrysostom, Plutarh şi Epictetus nu-l menţioneazǎ). Tacitus47 il descrie şi el, dar avea numai 9 ani.Singura menţiune despre mǎrimea focului provinde dintr-o scrisoare (un fals creştinesc) de la Seneca cǎtreSf. Pavel. Oricum , arderea Romei i-a permis lui Nero sǎ intreprindǎ un plan de sistematizare pe banii sǎi,timp in care sǎracii au fost gǎzduiţi gratis prin diverse palate imperiale (nu in paturi de mǎtase, dar oricum).Focuri au mai ars prin Roma, chiar sub Vitellius in 69 sau sub Titus in 80. Constrans de populaţie sǎgǎseascǎ un vinovat, Nero s-ar fi concentrat asupra unei mici secte de agitatori, creştinii, cǎrora le-a pasatmotanul. Tot el este acuzat de martiriul lui Petru şi Pavel, prin Eusebius752, care-l acuzǎ cǎ i-ar fi executatpersonal, deşi unele dovezi il prezintǎ pe Nero in acea perioadǎ prin Spania.456 Strict logic, de vreme ce cǎrţile de la Efes au fost arse, ele nu se pot gǎsi in muzeele lumii.La urma urmei, n-are nici o importanţǎ dacǎ au existat sau nu astfel de cǎrţi (sigur cǎ au existat), ci ceimportanţǎ are acest lucru: evreii, deşi biblia lor se bazeazǎ pe multǎ informaţie egipteanǎ, au consideratintotdeauna Egiptul un loc al pierzaniei (poate pentru cǎ deschiderea lor cǎtre ştiinţǎ impiedica omul de randsǎ creadǎ prosteşte in bazaconiile preoţilor), lucru preluat mai tarziu şi de cǎtre bisericǎ.100Iar Luca explicǎ: "In adevǎr, vǎzuserǎ mai inainte pe Trofim efeseanul, impreunǎ cu el in cetate, şicredeau cǎ Pavel il bǎgase in templu" (Faptele Apostolilor 21:28.29).

La templu erau tǎbliţe care arǎtau cǎ intrarea strǎinilor este interzisǎ in templu. In 1871, ClermontGanneau235 a gǎsit o inscripţie din acestea in greceşte.Ea conţine şapte rinduri scrise cu litere mari şi desigur a fost aşezatǎ la loc vizibil lingǎ intrarea inTemplu, spre a inştiinţa pe neamuri sǎ nu intre in locul rezervat numai iudeilor. Inscripţia se aflǎ inmuzeul din Istambul. Ea spune:"Nimeni dintre neamuri nu poate intra in imprejmuirea templului. Oricine este prins este singurrǎspunzǎtor de moartea care va urma.457"Altǎ tǎbliţǎ fragmentatǎ a fost gǎsitǎ in 1935, in cursul excavaţiilor conduse de Departamentul deAntichitǎţi al Palestinei, in nişte moloz lingǎ poarta Sf. Ştefan458.7. Erast, vistiernicul de la CorintIn Romani 16:23 apostolul Pavel scrie salutǎri fraţilor din Roma din partea lui Erast, vistiernicul cetǎţii.Iar in Faptele Apostolilor 19:22, Luca ne spune cǎ Erast a fost unul din ajutoarele lui Pavel in lucrareamisionarǎ.Unii necredincioşi au spus cǎ nu se poate sǎ fie adevǎratǎ afirmaţia lui Pavel cu privire la Erast. Cumun creştin sǎ fi fost vistiernicul cetǎţii Corint?Dar pricina necredinţei a fost inlǎturatǎ. In cursul sǎpǎturilor fǎcute la Corint in anul 1929, de cǎtre prof.T.L. Shear459 s-a descoperit o piatrǎ de marmorǎ din pavajul in apropiere de teatru cu inscripţia:"ERASTVS PRO: AED: S: P: STRAVIT", ceea ce inseamnǎ "Erast, procurator şi şef edilitar a aşezatacest avaj pe spesele sale". F. F. Bruce299 spune: "Evidenţa indicǎ cǎ acest pavaj a existat in sec. I A.D.şi este mai mult decit probabil cǎ donatorul este Erast, prietenul lui Pavel, menţionat in epistola cǎtreRomani."460

Chestiunea dacǎ cuvintul grecesc "oikonomos" folosit de Luca tradus "vistiernicul", corespunde culatinescul "aedile" din inscripţie, a fost limpezitǎ de funcţia ce o aveau aceste persoane. Cei ce purtautitlul acesta, fie greci, fie romani, aveau sarcina afacerilor financiare ale

cetǎţii. Chiar şi din epistola lui457 Este absolut de necrezut cǎ evreii, care nu erau cetǎţeni romani, aveau puterea şi dreptul de a omori alţioameni intr-un imperiu care, conform aceloraşi Fapte ale apostolilor, avea grijǎ de cetǎţenii sǎi (deşi Noultestament ne oferǎ ambele situaţii), dar mai avem situaţia asta in Estera. Nu trebuie uitat cǎ grecii erau inacea perioadǎ cetǎţeni romani (greaca era chiar limba nobililor la Roma), iar evreii incǎ nu.Este probabil vorba de un alt obicei, profund religios, şi anume, impǎrţirea pe categorii a restricţiilor de accesin templu (similarǎ accesului cu cartelǎ la Pentagon): cea mai sacrǎ zonǎ, Kodesh Hakodashim, situatǎ inpartea centralǎ a templului, putea fi accesatǎ doar o singurǎ datǎ pe an (de Yom Kippur) şi numai de cǎtreMarele preot; Kohanim, a doua zonǎ, putea fi accesatǎ doar de preoţi şi familiile lor; alte zone, şi maiindepǎrtate, erau accesibile doar leviţilor; alte zone, şi mai indepǎrtate erau permise doar bǎrbaţilor evrei; insfarşit, ultimele curţi puteau fi accesate chiar şi de neevrei.Ţinand cont cǎ triburile evreieşti, cum ar fi leviţii, se mai numeau neamuri, explicaţia este absolut simplǎ şidesigur complet diferitǎ de cea furnizatǎ mai sus.458 Poarta Sf. Ştefan, denumitǎ şi: Poarta leilor (Sha'ar Ha'ariot), Poarta lui Jehoshafat, Poarta Sf. Maria (BabSitt Miriam) sau Poarta triburilor, a fost construitǎ abia in 1538-1539.459 Theodore Leslie Shear (11.8.1880 - 3.7.1945), archeolog american. A excavat Atena şi Corintul, sponsorizatde J.D. Rockfeller Jr., care a donat ca. 1200000$ la cursul de atunci.460 Aici se gǎseşte o parte din acest text, capitolul VIII din F.F. Bruce299.101Pavel cǎtre Corinteni461 se poate inţelege cǎ Erast era din sinul bisericii. In cap.2:26, el spune: "Printrevoi nu sunt mulţi inţelepţi in felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales," nu mulţi, dartotuşi aveau ciţiva şi unul era Erast.E Biblia adevǎratǎ? Arheologia, aceastǎ ramurǎ a ştiinţei, ne spune cǎ da, e adevǎratǎ. Sunt mii dedocumente care mǎrturisesc lucrul acesta. Eu am dat doar citeva din ele in acest studiu. Inchei mǎrturiaarheologiei cu cuvintele poetului:"Pentru cine vrea sǎ creadǎ,Am o mie de dovezi;Dar nu mai am nici una,Cind tu nu mai vrei sǎ crezi."462

461 Este vorba totuşi de Epistola cǎtre romani 16:23. Mai existǎ un Erast,

acesta era insǎ insoţitorul lui Timotei şin-avea nici o treabǎ cu Corintul, deşi a rǎmas acolo. Nu rezultǎ de nicǎieri cǎ Erast vistiernicul fǎcea partedin Bisericǎ, ci doar cǎ putea fi creştin ca toţi ceilalţi.In canonul ortodox, nici o scrisoare cǎtre corinteni nu conţine 26 de versete, cu excepţia 1 Corintenicapitolele 9-12 şi 14.Dar nu trebuie uitat cǎ, dupǎ Pavel (1 Corinteni 15:5-7, Isus i s-a arǎtat prima datǎ unuia pe nume Chefa,apoi celor 12 (cine or fi oare cei 12, Pavel nu ştia pesemne cǎ Iuda se spanzurase intre timp), apoi la ca. 500de oameni şi apoi apostolilor, şi nu Mariei Magdalena (Ioan 20:10-18, Marcu 16:9), sau la doi apostoli, unulfiind Cleopa (Luca 24:13-31), sau celor 2 Marii (Matei 28:9).462 QED.102III. MǍRTURIA FIZICIIAcum vom pǎrǎsi dǎrimǎturile, templele, vom lǎsa la o parte tǎbliţele, inscripţiile de pe monumente,sulurile, cilindrii, papirusurile şi vom trece in alt domeniu.Voi cere unei alte ramuri a ştiinţei sǎ vinǎ sǎ ne rǎspundǎ la intrebarea noastrǎ: E Biblia adevǎratǎ? Amluat o ramurǎ a ştiinţei care e foarte dezvoltatǎ astǎzi: FIZICA.In fizicǎ nu e vorba de bijbiialǎ, caci azi se lucreazǎ cu aparate de mare precizie, care verificǎsusţinerile ei. BIBLIA de altfel nu are pretenţie cǎ ar fi un tratat de ştiinţǎ. Ea nu a fost scrisǎ de savanţi,ci de oameni simpli463: unul cioban, alţii pescari, unul culegǎtor de smochine, altul paharnic, altulfǎcǎtor de corturi.Şi ţin sǎ menţionez cǎ nici eu nu sunt om de ştiinţǎ, ci doar un umil vestitor al Evangheliei464.Eu insǎ voi lua spusele unor savanţi sau a unor bǎrbaţi competenţi in ale fizicii şi vi le voi prezenta. Ţinsǎ precizez cǎ, cu cit autorii Sfintelor Scripturi nu au fost savanţi şi nici ştiinţa din vremea lor nu era deacord cu spusele lor, cu atit mai mult strǎluceşte adevǎrul dat pe paginile Bibliei despre care savanţii deazi465 vin şi spun: DA, e adevǎratǎ.Iau doar vreo trei simburi de adevǎr de pe paginile Bibliei. Sunt mai multe destǎinuiri de adevǎruriştiinţifice, dar eu mǎ mǎrginesc la atit acum.

Unii necredincioşi afirmǎ cǎ Biblia se bate cap in cap cu ştiinţa. Dar nu e adevǎrat466. Ei spun aşa dincauzǎ cǎ n-au cercetat-o. Şi lor li se potrivesc cuvintele Domnului Isus: "Vǎ rǎtǎciţi! Pentru cǎ nucunoşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu...” (Matei 22:29).1. Legea atracţiei universaleUn simbure de ştiinţǎ e afirmat in epistola apostolului Pavel cǎtre coloseni cap.1:17. Aici spune aşa:"EL (CRISTOS) este mai inainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin EL....” Deci, toate lucrurile,UNIVERSUL intreg, se ţine prin CRISTOS. Ce zice ştiinţa in privinţa aceasta? Recunoaşte ea vreolege care sǎ confirme aşa ceva? Ea vine şi spune printr-un mare savant, Newton467, care a trǎit intre anii1642-1727, cǎ existǎ in Universul acesta o lege, pe care el a numit-o "legea atracţiei universale".463 Moise insǎ n-a fost un om simplu, ci unul care a invǎţat toatǎ ştiinţa Egiptului (cea mai avansatǎ ştiinţǎ dinvremea lui, ca. 1500 ien - cǎci cea sumerianǎ se cam risipise la acea datǎ). Presupunand cǎ el a scris Cǎrţilece-i sunt atribuite (lucru complet fals), ar fi trebuit sǎ ştie ceva mai mult decat un pǎstor sau un fǎcǎtor decorturi. Geneza, de altfel tot Pentateuchul, a fost ridicatǎ la rang de cuvant al lui Dumnezeu abia in 397 ien,la Ierusalim, de cǎtre marele preot Ezra. Toţi ceilalţi autori de texte biblice au fost şi ei, la randul lor, preoţi -mǎcar pentru cǎ aveau nevoie de "darul scrisului", care nu era predat obligatoriu in clasele I-XII deinvǎţǎmant de stat gratuit şi obligatoriu. Ştim din evenaghelii cǎ oamenii de rand nici mǎcar sǎ se roage nuştiau, aşa cǎ tot Isus i-a invǎţat.464 Nemţii (americanii au moştenit aceeaşi tradiţie) au un obicei extrem de bun: ei nu se bagǎ acolo unde nu sepricep, lasǎ acest lucru pe seama profesioniştilor. Pentru cǎ, nimeni nu poate fi atat de bun in toatedomeniile, simultan.465 Savanţii din secolul trecut (XIX) chiar şi pentru autor, care ar fi scris acest material prin 1966.466 Ba da. Vezi nota 1 şi pe toate celelalte de la capitolele care trateazǎ ştiinţa.467 Sir Isaac Newton (4.1.1643 (tradus in calendarul gregorian, care nu era valabil atunci in Anglia) –31.3.1727). Una dintre cele mai strǎlucite minţi ale omenirii. Astfel, prietenul sǎu, Alexander Pope, a scrisepitaful: “Nature and nature's laws lay hid in night; God said "Let Newton be" and all was light". Sǎ lǎsǎm

viaţa ştiinţificǎ in pace, şi sǎ spunem cǎ Newton a fost un fervent religios, dar care aparţinea ramurii103Datoritǎ acestei legi, lucrurile sunt aşa cum sunt, in lumea atomilor şi in lumea astrelor. Pǎmintul intreg,ba chiar lumile intre ele, stele, sori, planete, nebuloase, toţi aştrii, sunt legaţi laolaltǎ cu aceastǎ lege. Odovadǎ clarǎ e pǎmintul nostru, care se invirteşte in jurul soarelui şi nici nu se apropie, nici nu sedepǎrteazǎ de minunatul izvor al luminii şi al cǎldurii.Dacǎ ne-am apropia, am da buzna peste soare, ne-am pirjoli, iar dacǎ ne-am depǎrta, am ingheţa cu toţii.Deci, toate sunt ţinute pe traiectoriile lor.Biblia spune cǎ "toate se ţin prin El", prin CRISTOS, sau cum spune in altǎ parte ca "ţine toate lucrurilecu Cuvintul puterii Lui" (Evrei 1:3).Nu e nici o contrazicere intre ce zice Biblia şi ce spune fizica468. Existǎ o forţǎ, care le ţine pe toate; cǎtu o numeşti lege, iar Biblia spune cǎ e Cuvintul puterii Lui, deosebirea este doar de termeni, nu defaptul in sine, recunoscut şi de o parte şi de altǎ parte.Da, existǎ o aşa forţǎ. Newton a arǎtat aceastǎ lege, descoperitǎ de el, intr-o carte numitǎ: "Principiilematematice ale filozofiei naturale" editatǎ prin 1687.Cit de mare e aceastǎ forţǎ de atracţie! S-a calculat cǎ pentru a ţine pǎmintul legat de soare, fǎrǎ forţade atracţie, ar fi necesare funii atit de groase, incit fiecare sǎ poatǎ suporta greutatea de o mie kg şi artrebui ca aceste funii sǎ fie atit de dese de jur imprejurul pǎmintului incit nici mǎcar un şoarece sǎ nu-şipoatǎ face loc printre ele. Şi totuşi, fǎrǎ nici o funie din acestea, pǎmintul e legat de soare.Cel ce le-a fǎcut, le ţine cu forţa Sa şi ele işi urmeazǎ cursul lor. "Ridicaţi-vǎ ochii in sus şi priviţi! Cinea fǎcut aceste lucruri? Cine a fǎcut sǎ meargǎ dupǎ numǎr, in şir, oştirea lor? El le cheamǎ pe toate penume; aşa de mare e puterea şi tǎria Lui, cǎ una nu lipseşte..." (Isaia 40:26)469.Dacǎ n-ar fi aceastǎ forţǎ, toate corpurile cereşti n-ar mai avea orbite, ar fi in stare de haos. Chiar

pǎmintul n-ar mai avea ziua şi noaptea, n-ar mai avea anotimpuri, n-ar fi mişcarea in jurul soarelui şiprin urmare n-ar mai fi viaţǎ470. Ce puţin cugetǎm noi insǎ la toate acestea!2. Greutatea aeruluiUn alt simbure de adevǎr ştiinţific, pe care-l avem pe paginile Bibliei, il gǎsiţi in cartea lui Iov 28:25,unde spune: "A rinduit greutatea vintului". Aici se afirmǎ cǎ vintul, aerul, are greutate471. Multǎ vremeunii oameni au ris de versetul acesta.unitariene (nega Sf. Treime) şi a alocat citirii bibliei mai mult timp chiar decat ştiinţei (in afara interesului purreligios, Newton era convins cǎ biblia conţinea un anumit cod secret). Cu toate acestea, Newton a refuzat, pepatul de moarte, sacramentul bisericii anglicane. Putem bǎnui, mai ales cǎ Newton s-a ocupat si cuocultismul, cǎ era mai apropiat de ideiile masonice decat de cele creştineşti, tradiţionale - mai ales pentru cǎprivea biblia ca pe o alegorie, nu ca pe o carte ştiinţificǎ.468 Newton467 a fost un savant extrem de religios. De ce nu a denumit legea sa, legea lui Isus sau similar?Pentru cǎ a inţeles cǎ la altceva se referǎ cele 2 pasaje biblice, ambele spuse de un om care nici mǎcar nu lavǎzut sau ascultat pe Isus.469 Chiar aşa, cine le-a fǎcut? Suntem siguri oare cǎ Dumnezeu (Yahwe-Elohim-Savaot-Adonai) le-a fǎcut saupoate zeul strǎbun Ptah ale egiptenilor, poate chiar Tammuz...470 Gravitaţia nu explicǎ ziua şi noaptea iar lipsa anotimpurilor nu incurcǎ cu nimic viaţa la Ecuator, ba chiardimpotrivǎ.104Cum, ziceau ei, aerul, vintul are greutate? Auzi ce spune Biblia? Şi erau oamenii invǎţaţi ai vremii lor,cǎci cei simpli nu se impiedecau de aşa ceva. Chiar dacǎ nu inţelegeau, ei credeau cǎ Dumnezeu ştiemai mult decit ei, pe cind cei cu pregǎtire, gǎseau pricinǎ de poticnire. Ei nu simţeau greutatea aeruluişi nu puteau pricepe cum afirmaţia aceasta a Bibliei sǎ fie adevǎratǎ.Au trebuit sǎ treacǎ multe secole, pinǎ ce Toricelli472 in anul 1643 a constatat cǎ da, aerul are greutateşi a dovedit pe cale experimentalǎ, cǎ atmosfera are presiune (1,033 kgf/cm2).E adevǎrat cǎ noi nu ne dǎm seama de greutatea aerului. Asupra noastrǎ apasǎ citeva mii de kg. Simţimcareva aceastǎ greutate? Nu, desigur niciunul şi totuşi ea existǎ. Fizica

dovedeşte cǎ existǎ. Aparate deprecizie pot oricind demonstra greutatea aerului.Iov a trǎit in perioada patriarhalǎ, pe la anul 2000 in.Cr., iar Toricelli constata presiunea aerului in anul1643, deci au trebuit sǎ treacǎ mai bine de trei mii şase sute de ani, de la afirmarea adevǎrului in Biblie,ca ştiinţa sǎ vinǎ sǎ confirme cǎ vintul, aerul are greutate, cǎ Biblia este adevǎratǎ473.De unde ştia Iov sǎ scrie acest adevǎr? El n-a avut coloana de mercur folositǎ de Toricelli şi nicioamenii invǎţaţi din vremea lui nu aveau idee de greutatea aerului. De unde a ştiut el acest adevǎr? Dininspiraţie divinǎ. Nimeni n-a crezut aşa ceva şi nici nu putea sǎ conceapǎ aşa ceva, au ris de el, l-autǎgǎduit, dar adevǎrul a ajuns sǎ fie confirmat.Dacǎ Biblia nu e carte inspiratǎ de Dumnezeu, de unde a prins Iov aceastǎ descoperire? Cu ce puteţiexplica aceastǎ afirmaţie a lui? Nu existǎ alta decit cǎ Iov, fiind inspirat, scrie acest adevǎr. "Cǎci toatǎScriptura este insuflatǎ de Dumnezeu", aşa spune apostolul Pavel lui Timotei (2 Timotei 3:16) şi bineera dacǎ oamenii credeau mǎrturia ei de la inceput, puteau cǎuta sǎ verifice şi desigur nu trebuiau sǎtreacǎ atitea mii de ani pinǎ la confirmare.471 Nu aerul, ci vantul. La urma urmei, şi vorbele pot avea greutate, nu-i aşa?472 Evangelista Torricelli (15.10.1608 – 25.10.1647), fizician şi matematician italian, renumit pentru inventareabarometrului. S-a nǎscut in Faenza, care fǎcea parte atunci din Statul papal, aşadar a fost crescut in spiritreligios (mai intai de unchiul sǎu, cǎlugǎr, apoi in internatul iezuit, apoi iar sub indrumarea unui benedectin,Benedetto Castelli, profesor de matematicǎ). In 1632, Torricelli a citit Dialogul lui Galilei515, fiind adancimpresionat de argumentele lui. Galileo a fost condamnat in 6.1633, cu care ocazie Torricelli a fǎcut singuraafirmaţie publicǎ a faptului cǎ recunoaşte sistemul copernician ca valabil. Galileo fiind arestat la domiciliu,Torricelli a putut sǎ-l vadǎ doar cu 3 luni inaintea morţii sale (8.1.1642). Cand acesta a murit, marele duceFerdinando II de' Medici l-a rugat pe Torricelli sǎ-i preia postul de matematician la Universitatea din Pisa. Inafara barometrului, el a mai descoperit legea ce-i poartǎ numele, care

este, de fapt, un caz particular al celeilui Bernoulli.Pentru amatorii de curiozitǎţi ştiinţifice, iatǎ povestea barometrului: problema practicǎ ivitǎ era pomparea apeidupǎ sistemul sucţiunii (pompa era sus). Apa nu dorea sǎ urce mai sus de 10 m in ruptul capului, deşiinginerii aveau nevoie de 12-13 m. Aceastǎ observaţie l-a impins pe Torricelli sǎ experimenteze cu mercur,care era de ca. 14x mai greu decat apa. Coloana de mercur s-a stabilizat la ca. 70 cm, lǎsand vid spaţiul dedeasupra. Astfel, el a dovedit existenţa vidului, o noţiune respinsǎ de comunitatea ştiinţificǎ şi ecleziasticǎ avremii (celebrul Horror vacui, noţiune care provenea din artǎ, veche de cel puţin 2500 de ani inaintea sa).Ulterior s-a observat variaţia inǎlţimii coloanei funcţie de vreme şi aşa s-a nǎscut indicatorul de vremefrumoasǎ.In cinstea sa s-a denumit torr unitatea de mǎsurǎ a presiunii (egalǎ cu 1 mm coloanǎ de mercur).473 La acest lucru a contribuit din plin biserica (pe atunci catolicǎ), care a interzis ştiinţa şi a aruncat Europa intr-omare intunecatǎ de ignoranţǎ care a durat aproape 1000 de ani (Renaşterea a reprezentat rǎbufnirea ştiinţeide sub talpa bisericii). Dacǎ ştiinţa dovedeşte cǎ Biblia este adevǎratǎ, de ce a trebuit sǎ fie suprimatǎ?Oricum, cu mai bine de 1000 de ani inainte de Iov, in China, departe de absolutismul religios iudeo-creştin,oamenii au descoperit acelaşi lucru, prin inventarea a diverse mecanisme de zbor.1053. Totul din atomiUn alt text care e de foarte mare importanţǎ in ceea ce priveşte fizica şi care se confirmǎ azi in totuladevǎrat, il gǎsiţi in epistola cǎtre evrei 11:3 "Prin credinţǎ pricepem cǎ lumea a fost fǎcutǎ prinCuvintul lui Dumnezeu, aşa cǎ tot ce se vede, n-a fost fǎcut din lucruri care se vǎd474..."Deci tot ce se vede pe pǎmint, in apǎ, in aer, in marele cosmos, totul a fost fǎcut din lucruri care nu sevǎd. Ce are de zis fizica in privinţa aceasta?Eu vǎ dau un mic extras dintr-o conferinţǎ a profesorului universitar I.Gh. Popescu, ţinutǎ in sala Dalesdin Bucureşti la 5 febr.1951. El spunea aşa:„...Ştiinţa ne invaţǎ cǎ toate obiectele şi substanţele de pe pǎmint, chiar pǎmintul insuşi, soarele, luna şi

tot ce existǎ in lume, sunt forme şi infǎţişǎri diferite ale aceleeaşi materii. Ele sunt alcǎtuite toate dincorpuşoare foarte mici, care nu se pot observa incǎ şi care poartǎ numele de atomi.""Ca sǎ inţelegem mai bine cum aratǎ atomul de hidrogen, sǎ presupunem cǎ el s-ar mǎri de un milionde milioane de ori. Dacǎ şi noi am creşte de un milion de milioane de ori, am fi atit de mari, incitpǎmintul intreg, ar fi cit un bob de mazǎre in palma noastrǎ. Diametrul atomului astfel mǎrit, ar fi abiade o sutǎ de metri, electronul ar arǎta ca o sferǎ cu raza de 36 cm, care ar alerga repede rostogolindu-sepe un drum in formǎ de cerc puţin alungit, cu o raza de 50 m. In centrul acestui cerc alungit, se aflǎnucleul, protonul pe care trebuie sǎ-l cǎutam cu foarte mare atenţie, cǎci el este mic, cam cit un bob demei...".Aşa spune fizica: Universul e construit din atomi475. Scriitorul epistolei cǎtre evrei, spune cǎ tot ce sevede, n-a fost fǎcut din lucruri, care se vǎd. Deci, fizica nu contrazice adevǎrul acesta, din contra, spunecǎ totul e fǎcut din corpuşoare mici nevǎzute, numite atomi.O altǎ mǎrturie, pe care o dau, e a ing.fizician Th. Tauth. In articolul "In pragul necunoscutului" apǎrutin revista "Ştiinţǎ şi Tehnicǎ" nr.1/1966 spune:"Microscoape ionice cu mǎriri de citeva milioane de ori l-au ajutat sǎ vadǎ atomul". Vǎ rog observaţideosebirea: in 1951, atomul era incǎ nevǎzut, iar in 1966 datoritǎ progresului mare al ştiinţei, a ajuns sǎfie vǎzut476. Şi el continua:..."Acceleratoare de particule, adevǎrate uzini gigantice, i-au permis sǎ pǎtrundǎ şi mai adinc in tainelemateriei, el a reuşit sǎ cunoascǎ structura atomului şi cea a nucleelor atomice, sǎ descopere"cǎrǎmizile" din care este ridicat edificiul grandios al lumii materiale, particulele elementare...".„...Cele douǎ lumi, Macrocosmosul şi Microcosmosul se intrepǎtrund. Ele nu sunt altceva decit douǎextreme de scarǎ ale Universului material guvernat de aceleaşi legi".

474 Aerul este un alt exemplu de lucru care nu se vede. Bacteriile sunt iarǎsi greu de vǎzut cu ochiul liber. Iargandurile nu pot fi vǎzute nici ele cu ochiul liber.475 Da, ştiinţa considerǎ cǎ materia este formatǎ din atomi, la randul lor formaţi din particule subatomice(electroni, neutroni, protoni - eventual se merge şi mai departe, la quarkuri).Primii oameni despre care existǎ informaţii cǎ ar fi considerat lumea materialǎ ca fiind formatǎ din atomi suntfilozofii greci Leukippos (Λεύκιππος) şi Democritus (Δημόκριτος), care au trǎit ambii in sec. V ien, deci cupeste 500 de ani inaintea lui Pavel.Pavel insǎ nu s-a referit strict la acest aspect al materiei, pentru cǎ ideea generalǎ a scrisorii estedirecţionatǎ in sens filozofico-teologic, al lumii spirituale, care nu este alcǎtuitǎ din atomi.De altfel, existǎ lume materialǎ care nu este alcǎtuitǎ din atomi, deşi tot invizibile şi ele, este vorba inprincipal despre undele electromagnetice.Dar, reamintim, aceasta este informaţie scoasǎ din context.476 Excelent. Dacǎ atomii sunt vǎzuţi, inseamnǎ cǎ nu la ei s-a referit Pavel.106Deci lumea intreagǎ este construitǎ din aceleaşi "cǎrǎmizi" nevǎzute, atomii. Iar Biblia susţine cǎ tot cese vede, n-a fost fǎcut din lucruri care se vǎd. Microscoapele acestea uriaşe, ionice, au ajuns sǎconfirme adevǎrul Biblic. Versetul rǎmine in picioare. Totul este fǎcut din atomi.107IV. MǍRTURIA ASTRONOMIEIAcum vom cǎuta sǎ confruntam spusele Bibliei, a Cǎrţii scrise, cu spusele Bibliei nescrise. Existǎ şi oBiblie nescrisǎ, pe care, dacǎ vrem, o putem citi, mai bine zis o putem buchisi. Alţii o pot citi mai bine,de aceea ii vom chema pe ei in ajutor. Vrem sǎ ştim dacǎ Biblia nescrisǎ contrazice sau confirmǎ Bibliascrisǎ.Biblia scrisǎ este Sfinta Scripturǎ, cea nescrisǎ este Universul mare al lui Dumnezeu. Psalmul 19incepe cu cuvintele: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu", deci au un grai pentru noi. "Intinderea lorvesteşte lucrarea miinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dǎ de ştire alteia despre El. Şiaceasta fǎrǎ vorbe, fǎrǎ cuvinte al cǎror sunet sǎ fie auzit: dar rǎsunetul

lor strǎbate tot pǎmintul şiglasul lor merge pinǎ la marginile lumii."Cu ajutorul astronomiei, vom cǎuta sǎ vedem dacǎ Biblia este adevǎratǎ, dacǎ rǎmine in picioare in faţaastronomiei sau se prǎbuşeşte. De altfel, noi nu vrem sǎ ascultǎm de o carte ce nu conţine adevǎr. Şi nucred cǎ e cineva pe pǎmint, care in mod conştient sǎ-şi dea seama cǎ o carte este mincinoasǎ şi totuşi sǎo asculte, sǎ o urmeze477. Ar insemna sǎ se inşele pe el insuşi.1. A fost soarele creat in ziua a patra?In primul capitol al Bibliei, Geneza 1:1 ni se spune: "La inceput Dumnezeu a creat cerurile şi pǎmintul"sau cum spune in textul original ebraic: "Beresit bara Elohim et ha-samaim iert ha-aret." Evrei spun cǎfraza aceasta este formatǎ din 7 cuvinte şi de 7 x 4 = 28 sunt literele ei. Pentru ei, cifra 7 insemna cevadesǎvirşit, deci insemneazǎ cǎ adevǎrul desǎvirşit este aşezat in primul verset al Bibliei.Dar unii vin şi spun: "Cum poate fi Biblia adevǎratǎ cind ea spune cǎ Dumnezeu a creat lumina inprima zi, iar soarele abia in ziua a patra? Nu vedeţi cǎ nu se potrivesc lucrurile? Cum a putut sǎ fieluminǎ fǎrǎ soare?De altfel, obiecţia aceasta o ridicǎ de obicei cei mai inculţi, cei mai fǎrǎ pregǎtire, cǎci cei cu pregǎtireşcolarǎ ştiu cǎ soarele nu este singurul izvor de luminǎ. Sunt incǎ atitea surse de luminǎ in universulacesta, incit sunt nenumǎrate478.477 In perioada inchiziţiei nu prea aveai de ales.Libertatea aceasta pe care o invocǎ atat de perfid autorul (in sensul cǎ cine este liber sǎ aleagǎ va alege incele din urmǎ tot Biblia, pentru cǎ, nu-i aşa, este adevǎratǎ) o are omul de rand abia datoritǎ Renaşterii, luiNapoleon şi curentului iluminist, fenomene ce au restrans drastic competenţa bisericii, in special in chestiunilaice, care nu ţineau de religie.De remarcat este şi faptul cǎ pǎrinţii bisericii au apreciat libertatea religioasǎ doar atunci cand biserica lor era"oprimatǎ" (a se citi nu numai persecutatǎ, ci chiar şi atunci cand nu era singura in imperiu - acei 10 aniinainte de Constantin cel Mare782) şi niciodatǎ dupǎ.478 Autorul are doar parţial dreptate. Este adevǎrat cǎ existǎ şi alte surse

de luminǎ in afara soarelui, acesteasunt stelele, mai nou lǎmpile cu gaz, becurile electrice etc. Cine a stat mǎcar o noapte la munte sau la ţarǎ,acolo unde lumini artificiale nu existǎ şi a prins o noapte seninǎ fǎrǎ lunǎ, a fost martor la douǎ fenomeneinteresante: 1. foarte multe stele sunt vizibile cu ochiul liber (din cauza lipsei luminii artificiale, cea care leacoperǎ) şi 2. noaptea este atat de neagrǎ incat abia vezi pe unde calci.Cine a dat lumina naturalǎ, cǎci stelele, deşi multe, nu pot furniza atata luminǎ incat sǎ vezi ceva in jur?Cu excepţia aurorelor borale, necunoscute autorilor bibliei, care sunt datorate şi ele, indirect, Soarelui, osursǎ naturalǎ de luminǎ care sǎ genereze suficient de multǎ luminǎ nu prea existǎ...Autorul sǎ ne dea un singur exemplu, din acele nenumǎrate...108Dar totuşi rǎminem puţin la obiecţia aceasta. Domnul Isus a spus celor din vremea Lui nişte cuvinte,care sunt valabile şi pentru cei de azi: "Oare nu vǎ rǎtǎciţi din pricinǎ cǎ nu pricepeţi nici Scripturile,nici puterea lui Dumnezeu?" (Marcu 12:24).Cei ce ridicǎ obiecţia aceasta au trecut peste primul verset fǎrǎ sǎ-l citeascǎ.In primul verset al Bibliei se spune clar: "La inceput Dumnezeu a creat cerurile şi pǎmintul." Incapitolul 1 in textul original, sunt folosite douǎ verbe, care in romaneşte sunt traduse "a fǎcut". Inoriginal, verbul "bara"479, a crea, este folosit numai de trei ori: versetele 1:21, 27, şi are sensul creatioex nihilo, creat din nimic. Al doilea verb e "asah"480 are sensul a face, a face sǎ aparǎ. Deci, soarele afost creat in versetul 1, iar in ziua a patra a fost fǎcut sǎ aparǎ, sǎ fie vǎzut de pe pǎmint481.Creaţiunea propriu-zisǎ este istorisitǎ in versetul intii. De la versetul 2 in jos, nu mai e descrisǎcreaţiunea universului, ci doar pregǎtirea pǎmintului nostru pentru viaţa care avea sǎ urmeze.In versetul 2 ni se spune cǎ "pǎmintul era pustiu şi gol", in original "tohu va bohu"482, adica fǎrǎ formǎ,in stare de haos. Din starea aceasta de haos a globului nostru, Dumnezeu in cele şase zile a fǎcut lumeanoastrǎ. Deci, globul pǎmintesc nu a fost creat in cele şase zile, ci creaţia lui

a fost inainte, "la inceput";in cele şase zile a fost adaptat pentru viaţǎ şi a primit viaţǎ. Aceasta ne spune Biblia.In prima zi, Dumnezeu a zis: "Sǎ fie luminǎ.". Şi a fost luminǎ. Biblia nu precizeazǎ de unde a venitaceastǎ luminǎ. Iar la sfirşitul ei, Biblia face incǎ o afirmaţie spunind cǎ in Noul Ierusalim nu mai estetrebuinţǎ de soare sau de vreo altǎ luminǎ, cǎci luminatorul ei este Mielul483. In alte cuvinte, Bibliaincepe cu o luminǎ fǎrǎ soare şi sfirşeşte cu o luminǎ fǎrǎ soare.Totuşi pentru cei ce gǎsesc pricini de poticnire in Biblie, precizez cǎ creaţiunea e descrisǎ in versetul 1:"La inceput Dumnezeu a creat cerurile şi pǎmintul." Cum in starea de haos din pricina multelor

479 ברא

480 יצר

481 Hilarǎ explicaţie, dar nu mai este nici o surprizǎ pentru cititori. Se spune clar in versetele 1:15-17 cǎ soareleşi luna au fost create in ziua a patra, deci nu puteau fi create in versetul 1:1.Ok, de dragul argumentaţiei, sǎ admitem cǎ a existat deci o luminǎ care a determinat succesiunea zi-noapte,inainte de a apare Soarele. Indiferent ce interpretare dǎm cuvintelor zi şi noapte (sǎ nu uitǎm cǎ la Mǎrturiaştiinţelor naturale, aceste zile pot fi considerate ere geologice), avem alte douǎ probleme:• Soarele a fost fǎcut mult timp dupǎ crearea Pǎmantului (4 zile sau 4 ere geologice). Deocamdatǎ,ştiinţa considerǎ cǎ Soarele s-a format dintr-o nebuloasǎ, abia apoi din el rupandu-se planetele sauprinse in plasa gravitaţiei sale din universul apropiat.• Soarele nu are nimic special in sine, este doar una din miliardele de miliarde de stele. El este relativtanǎr (veşti bune: va mai arde ca. 1 miliard de ani) faţa de alte stele, chiar din galaxia noastrǎ (care şiea este una tanǎrǎ). Acestea, stelele, insǎ au fost create zile (ere geologice?) mai tarziu, dupǎcrearea Pǎmantului.• Succesiunea zi-noapte este datoratǎ mişcǎrii fie a Soarelui, fie a Pǎmantului - cel puţin unul trebuiesǎ se mişte, contrar unora din invǎţǎturile Bibliei, vezi notele 499, 501, 529, 530

din acest capitol.• Soarele şi Luna au fost creaţi, primul pentru a lumina ziua, a doua pentru alumina noaptea. TotuşiLuna işi petrece cam o treime din timp luminand şi ziuaŞi in alte mitologii, de exemplu in cele preincaşe, Viracocha este

considerat creatorul universului. N-am fiamintit de el, dacǎ nu ar fi creat Pǎmantul pe vremea cand era intuneric beznǎ iar Soarele nu exista.

482 ובהו תהו

483 Apocalipsa 21:23, respectiv 22:5 (ultimul capitol).109convulsii, unii susţin cǎ din pricina aruncǎrii Satanei pe pǎmint484, pǎmintul era inconjurat de gaze, deaburi, de ceaţǎ, Dumnezeu a poruncit sǎ fie luminǎ şi s-a fǎcut luminǎ. Izvoarele luminii sunt multe şisǎ nu uitǎm cǎ Dumnezeu insuşi este lumina, de care nu te poţi apropia485.Unii vin şi obiecteaza altceva. "Bine, zic ei, dar dupǎ Biblie, pǎmintul are circa 6000 de ani, pe cinddupǎ ştiinţǎ e vechi de tot. Dupǎ academicianul sovietic Schmidt, pǎmintul este de 2 miliarde de ani, iardupǎ alţii de 4 miliarde de ani."Eu nu vin sǎ spun cǎ cei ce susţin cǎ pǎmintul este de 6000 de ani au dreptate şi cu atit mai puţin ii voiputea impǎca pe ceialalţi, cǎci diferenţa de 2 miliarde de ani intre ei este prea mare486. De fapt, oameniise pot juca cu miliardele de ani, cǎci nu le dau din buzunar. Eu nu stabilesc virsta pǎmintului, cǎci niciBiblia nu face lucrul acesta487.Dar se impacǎ Biblia cu ce spun ei? Da, se impacǎ. Vreau ei sǎ fie de 5 miliarde de ani, fie aşa. Bibliaspune: "La inceput..." Cind a fost acest inceput?Ea ii lasǎ pe astronomi, pe geologi sǎ se certe intre ei şi sǎ gǎseascǎ cind a fost acest "inceput".Un alt astronom sovietic, Fesencov, admite cǎ "soarele s-a format in acelaşi timp sau aproape in acelaşitimp cu planetele, virsta soarelui fiind deci apropiatǎ de virsta pǎmintului."488. De altfel, el spune cespune Biblia: "La inceput, Dumnezeu a creat cerurile şi pǎmintul", aşa cǎ nu este nici o contrazicere ince priveşte virsta pǎmintului intre Biblia şi ştiinţǎ.2. Existǎ intinderea cerului?O altǎ chestiune in care se impiedecǎ unii, este intinderea cerului. Deşi e sus, ei se impiedecǎ in ea. InGeneza 1:6 citim: „Dumnezeu a zis: "Sǎ fie o intindere intre ape şi ea sǎ despartǎ apele de ape...

Dumnezeu a numit intinderea "cer".484 Luca 10:18. Dar nu existǎ nimic contemporan Vechiului testament care sǎ indice cǎ satana chiar exista incǎprima zi, ca sǎ creeze acel abur. Inamicul lui Dumnezeu, satana, probabil cǎ ar fi fost menţionat incǎ de canda fost creat. A trebuit sǎ aşteptǎm panǎ cand Luca ne-a zis ceva despre o luminǎ care a cǎzut din cer(probabil o cometǎ, ceva) citandu-l pe Isaia 14:12-15, sǎ aşteptǎm sǎ fie tradus ca Lucifer in latinǎ, pentru arealiza cǎ este vorba despre diavolul in persoanǎ (pentru a demoniza astrologii). Ce sǎ mai zicem!?485 Inseamnǎ cǎ lumina a existat şi inainte de a fi creatǎ (in versetul 3 din capitolul 1).486 Atunci care-i scopul acestui [pseudo]tratat? Sǎ ne explice ceva sau sǎ batǎ apa-n piuǎ cu "Biblia aredreptate!"? Cum poate sǎ dovedescǎ cǎ biblia are dreptate dacǎ nu rǎspunde la intrebǎri? Creeazǎ uncapitol special destinat astronomiei, ca sǎ ne convingǎ, dar ocoleşte chestiile importante.487 Ba da, dar nu direct. Cu Biblia in manǎ se adunǎ anii (cele cateva zeci de contradicţii nu conteazǎ prea multin comparaţie cu 4,5 miliarde de ani), mergand tot in jos, spre Adam. Vezi nota 559 de la pagina 124.De altfel, multǎ vreme, cronicile ortodoxe (dupǎ model bizantin) au folosit anul de la presupusa facere a lumii,plasatǎ "oficial" la 1 septembrie 5509 ien, an care era denumit valeat. La fel şi evreii, care tot pe baza biblieişi-au bazat calendarul. Folosirea erei noastre a inceput abia cu Dionysius Exiguus430 şi folositǎ abia din sec.VIII.Recomandǎm incǎ o datǎ autorului sǎ mai inveţe mǎcar istoria romaneascǎ, dacǎ tot e roman şi sǎ lase foileamericane din manǎ.488 Fals. Teoria acceptatǎ azi spune cǎ pǎmantul s-a format, la fel ca şi celelalte planete, prin "condensarea" dinpraful cosmic atras de Soare, preexistent sau in formare şi el. Oricum, este interesant de remarcat cǎ autorulse foloseşte de anumiţi oameni de ştiinţǎ care susţin pǎrerea sa. Comunitatea ştiinţificǎ are deseori altepǎreri.110Deci, intinderea aceasta sau "firmamentul", cum este in alte traduceri489, nu ar fi fost gǎsit nicǎieri, zicei. S-a zburat cu avioanele şi cu rachetele şi nu s-a gǎsit nici un firmament. Dar Biblia spune cǎexistǎ490.Sǎ vedem ce spune ştiinţa. Şi ea spune cǎ existǎ491. Pǎmintul nostru este inconjurat de o pǎturǎ

atmosfericǎ a cǎrei proprietǎţi se menţin pinǎ la altitudini de circa 3000 km (conform datelor obţinutein cadrul Anului Geofizic Internaţional). Atmosfera are cinci straturi principale: troposfera, stratosfera,mezosfera, ionosfera şi exosfera.In Biblie, cuvintul "cer" este folosit in trei sensuri. Intii, pǎtura atmosfericǎ e numitǎ cer. Astfel, inMatei 6:26, Cristos Domnul spune: "Uitaţi-vǎ la pǎsǎrile cerului... In Luca 8:5, vorbind despre sǎminţacǎzutǎ lingǎ drum, spune cǎ "au mincat-o pǎsǎrile cerului". In Matei 24:30 Isus a zis: "...vor vedea peFiul omului... venind pe norii cerului." La fel in Matei 26:64: "Veţi vedea pe Fiul omului venind penorii cerului." Acelaşi fel de exprimare il gǎsim şi in Vechiul Testament. Ori e lucru ştiut cǎ şi pǎsǎrileşi norii zboarǎ prin atmosferǎ. Deci, atmosfera e numitǎ cer492.Al doilea sens e cu privire la spaţiul interplanetar. Astfel, in Geneza 22:17 citim despre "stelele cerului".La fel in Naum 3:16. Iar in Deuteronom 4:19; 2 Impǎraţi 17:16, 21:3, Ieremia 33:22, soarele, luna şistelele sunt denumite "oştirea cerurilor". Deci, imensitatea spaţiului interplanetar este numitǎ cer.493

Al treilea sens priveşte locaşul Dumnezeului Preainalt. Aşa avem: "Tatǎl nostru care eşti in ceruri" şi oseamǎ de texte, care folosesc cuvintul cer doar pentru acest locaş494. Doar puţinǎ atenţie trebuie şi dintext ne vom da seama cǎ e vorba de atmosferǎ, de spaţiul interplanetar sau de locaşul lui Dumnezeu.489 Tǎrie, firmament, ceva tare, ferm, dur. Facerea 1:8. Toate traducerile, precum şi originalul, susţin ceva tare,nu ceva intins.490 Acelaşi Dumnezeu care i-a insuflat lui Iov informaţiile acelea grozave din capitolul 3. Pǎmantul sprijinit penimic, l-a indrumat greşit, pentru cǎ in Iov 37:16 cerul este definit clar ca o cupolǎ tare, aşa ca o oglindǎ demetal. Dar nu-i nimic, pentru cǎ şi in Isaia 34:4 apare aceeaşi chestie, şi Isaia este un alt iluminat divin pentrucǎ spune in 40:22 cǎ Pǎmantul e rotund.491 In august 1969, primii astronauţi au cǎlcat pe Lunǎ. Luna este fixatǎ conform aceleiaşi Faceri pe firmament.Sonde spaţiale au cutreierat universul, dincolo de Lunǎ, ieşind din graniţele sistemului solar. Nici una dintre

aceste nu s-a sfǎramat de ceva tare, ci au mers cat de mult s-a putut in spaţiu.Ştiinţa a dovedit cǎ nu existǎ tǎria cerului, firmament sau altǎ aberaţie de acest sens.Restul demonstraţiei este un sofism, bazandu-se mai ales pe atragerea atenţiei asupra altui subiect,atmosfera. Ori in Facerea 1:6 nu se spune de atmosferǎ sau de aer, ci doar de cer. Cerul existǎ şi fǎrǎ aer,pentru cǎ cerul este de fapt vidul interplanetar.492 O fi ea cer, dar nu e tare. Deci nu este vorba aici de tǎria cerului. Şi nici nu e prinsǎ cumva de Pǎmant cuajutorul unor stalpi (Iov 26:11).Acest sofism este mai greu de demontat pentru cǎ este extrem de subtil. Noţiunea de cer reprezintǎ practictot ceea ce incepe de la nivelul solului şi continuǎ panǎ la infinit, incluzand atmosfera şi straturile ei,incluzand Soarele, Luna, planetele şi celelalte stele şi galaxii. Ceea ce amestecǎ autorul acum este doarpartea direct tangibilǎ a cerului, atmosfera, pentru cǎ se credea, la vremea respectivǎ cǎ vidul nu existǎ472.Definiţia cea mai clarǎ a cerului, aşa cum ar trebui sǎ fie el, este datǎ in Facerea 1:1.493 Dar nici acest cer, vidul interstelar, nu este tare. Altfel, stelele nu s-ar putea mişca, sau dacǎ o fac, se vormişca toate la fel, ca la cǎluşeii din parcul de distracţii. La urma urmei, oştirea cerului se mişcǎ in şir: Isaia40:26, vezi subcapitolul 6 din acest capitol.494 Posibil cǎ despre acest cer este vorba. Celelalte douǎ nu pot fi. Zic posibil, pentru cǎ nu pot exclude aceastǎposibilitate, chiar dacǎ panǎ acum ştiinţa nu a reuşit sǎ gǎseascǎ acest al treilea cer, in care s-ar aflareşedinţa lui Dumnezeu, a lui Isus, unde s-a urcat Ilie, stau ingerii şi probabil vor ajunge toţi cei care suntsǎraci cu duhul. Nefiind de gǎsit, proprietǎţile sale nu pot fi explorate sau determinate, de aceea: posibil.111In Geneza 1:6 atmosfera e numitǎ intindere sau firmament. Atmosfera desparte apele de jos, de apelelegate in nori. Cǎ cineva nu vede aceastǎ intindere a cerului, inseamnǎ cǎ este de compǎtimit495. Nicisǎrmanii orbi nu vǎd soarele, dar aceasta nu inseamnǎ cǎ nu existǎ.Datoritǎ acestei pǎturi atmosferice, noi putem respira. Datoritǎ atmosferei se petrece fenomenul fizic dedifuzare a luminii. Oamenii de ştiinţǎ şi cosmonauţii spun cǎ pe lunǎ, fiindcǎ lipseşte atmosfera, nu esteluminǎ ca aici pe pǎmint496, razele cad drept, nu se refracteazǎ, iar cerul acolo apare negru, nu albastru

ca al nostru497. Tot datoritǎ atmosferei avem vinturile şi ploaia. Ce binecuvintatǎ e intinderea aceastapentru pǎmintul nostru. Fǎrǎ ea nu ar fi viaţǎ.3. Pǎmintul sprijinit pe nimicUn alt amǎnunt care a produs aprinse discuţii şi tǎgǎduire din partea pretinşilor oameni de ştiinţǎ dealtǎdatǎ, se gǎseşte in cartea lui Iov 26:7498 şi 38:6 unde se spune cǎ pǎmintul nu e sprijinit pe nimic. Eispuneau cǎ versetele acestea nu sunt adevǎrate. "Cum s-ar putea ca pǎmintul sǎ nu aibǎ nici un sprijin?"ziceau ei. "Un mǎr, care nu se poate compara cu pǎmintul şi totuşi nu poate sta aşa in aer, fǎrǎ sǎ fiesprijinit pe ceva, cade. Ce s-ar intimpla cu pǎmintul nostru, dacǎ ar fi aşa cum spune Biblia?"Vechile concepţii difereau unele de altele doar cu privire la ceea ce formeazǎ sprijinul pǎmintului, dartoţi erau de acord cǎ e sprijinit pe ceva. Unii susţineau cǎ Atlas il sprijinǎ cu umǎrul lui; alţii susţineaucǎ e sprijinit pe patru stilpi499; alţii spuneau cǎ se sprijinǎ pe patru broaşte mari; alţii spuneau cǎ o marebroascǎ ţestoasǎ il poartǎ pe spinarea ei. Pǎreri care mai de care mai nǎstruşnice, dar ele erau teoriileoamenilor de ştiinţǎ pinǎ in secolul al XVI-lea500.Biblia spunea insǎ acum 3500 de ani501: "El intinde miazǎnoaptea asupra golului şi spinzurǎ pǎmintulpe nimic." Astronomia de astǎzi dǎ dreptate Bibliei.495 Avioanele zboarǎ deasupra stratului de nori (apa legatǎ deasupra firmamentului), pentru cǎ ar fi o tampeniefǎrǎ seamǎn sǎ zbori orbeşte prin ceaţa lor, periclitand astfel viaţa pasagerilor. Deoarece intre nori şi mare artrebui sǎ se afle, conform autorului, acel firmament, panǎ acum nici un avion nu s-a lovit de tǎria cerului. Iarcursele aeriene impanzesc globul.Deci, altcineva este de compǎtimit.496 Ar trebui sǎ fie luminǎ pe Lunǎ, ce, se apucǎ cosmonauţii sǎ contrazicǎ Biblia care spune, cu cuvintele luiDumnezeu in Facerea 1:16 cǎ Luna e luminatorul cel mic. In Isaia 13:10 şi in Iezechiel 32:7 sunt alte referirila lumina Lunii.497 Cerul nu apare albastru datoritǎ atmosferei, adicǎ a aerului, ci datoritǎ apei conţinute in aceasta.498 Acelaşi Iov, cateva versete mai jos, 26:11, se apucǎ sǎ strice totul pomenind stalpii cerului. Dar acesta este

subiectul notei 530. Vezi şi nota 499.Filozoful grec Anaximander (Αναξίμανδρος) (ca. 610 – ca. 546 ien) din Milet (Anatolia de azi) credea şi el cǎPǎmantul, rotund!!, plutea nesuspendat in spaţiu, in mijlocul unei sfere care constituia cerul. Anaximanderconsidera insǎ Pǎmantul ca avand o formǎ cilindricǎ.499 Nǎstruşnicia asta se gǎseşte chiar şi in Biblie (Iov 9:6, Psalmul 74:3, 1 Regi 2:7). Mai lasǎ fiţuica americanǎşi mai citeşte şi biblia, domnule autor, predicator pe deasupra.500 Sǎ nu exagerǎm. Pǎrerile acestea au fost pǎreri mitologice. De la ascensiunea bisericii catolice, ştiinţa a avutde suferit enorm, aşa cǎ majoritatea savanţilor erau fie cǎlugǎri, fie arşi pe rug. Aşadar, intre sec. IV şi celXVI, nu a existat nici un progres, dimpotrivǎ, un regres ingrozitor. Cǎ spui secolul VIII, X sau XIV, tot aia era,doctrina aristotelianǎ domina gandirea bisericeascǎ, iar cine era impotriva bisericii.... Renaşterea a profitatdin plin de informaţiile aduse/pǎstrate de arabi, Mahomed şi Allah neavand nimic impotriva ştiinţei.501 Adicǎ 2500 de ani. Oricum, in 1 Regi 2:7 (1 Samuel 2:8 in cea catolicǎ) şi Miheia 6:2 Pǎmantul este descrisca avand temelie, deci sprijinindu-se pe ceva. Mai devreme, acelaşi Iov susţine contrariul: Iov 9:6.E frumoasǎ biblia, pentru cǎ gǎseşti in ea argumente deopotrivǎ pro şi contra.112Pǎmintul, spun astronomii, nu e sprijinit pe nimic. Toate teoriile astronomilor de altǎdatǎ s-au prǎbuşitfiindcǎ n-au fost adevǎrate502. Afirmaţia Bibliei a rǎmas in picioare fiindcǎ era adevǎratǎ503. Oamenii,care altǎdatǎ au ris de Biblie, astǎzi au ajuns de ris cu teoriile lor. Cei ce rid astǎzi de Biblie, oare nu segindesc cǎ miine alţii vor ride şi de teoriile lor? Adevǎrul Bibliei cǎ pǎmintul e sprijinit pe nimic, a fostverificat de ştiinţǎ şi confirmat in totul ca adevǎrat504.Flamarion, mare astronom francez, spune aşa in privinţa aceasta: "Pǎmintul pluteşte in spaţiu. Globulacesta stǎ singur in mijlocul unui spaţiu mare, neatingindu-se de nimic. El e ca un balon de sǎpun, cepluteşte in aer."E adevǎrat cǎ era greu pentru mintea omeneascǎ de altǎdatǎ sǎ priceapǎ adevǎrul Bibliei. Oamenii eraugata sǎ creadǎ mai degrabǎ minciunile astronomilor decit adevǎrul sfint. Ei se credeau indreptǎţiţi in

pǎrerile lor şi de logicǎ, cǎci din moment ce toate au nevoie de sprijin, cum s-ar putea ca pǎmintul sǎfacǎ excepţie de la aceasta? Şi li se pǎrea cu totul absurdǎ şi imposibil de crezut afirmaţia Bibliei. Darpinǎ la urmǎ, totusi ea a triumfat. Dacǎ oamenii ar fi crezut de la inceput afirmaţia ei, nu era atitabijbiialǎ, mai ales la savanţi505. Azi, in secolul sateliţilor artificiali, te intrebi cum oameni de seamǎ auputut crede aşa aberaţii şi n-au putut crede adevǎrul?Intr-o lume cu o altǎ mentalitate, Iov afirma un adevǎr ştiinţific de mare valoare. De unde l-a ştiut el, cǎn-a fost astronom? Dacǎ Biblia nu este de origine divinǎ, dacǎ nu e scrisǎ prin inspiraţia lui Dumnezeu,cum explicaţi cǎ Iov a putut sǎ scrie aşa ceva506? In toatǎ literatura acelei epoci nu gǎsiţi cevaasemǎnǎtor. Nu existǎ alt rǎspuns decit cǎ Dumnezeu i-a descoperit. Numai Cel ce a spinzurat pǎmintulpe nimic ştia pe vremea aceea adevǎrul acesta507. Deci numai Dumnezeu a putut sǎ-i descopere.Dumnezeu a sprijinit pǎmintul pe nimic. Aici, fraţii mei, e o lecţie pentru noi.El ar vrea ca şi noi sǎ fim aşa. Sǎ nu ne sprijinim pe nimic, nici pe bani, pe slujbǎ, nici pe prieteni, ci sǎdepindem doar de El508. Fie aşa viaţa noastrǎ.4. Pǎmintul este rotund502 Dar nu mulţumitǎ bisericii, care ne-ar fi ţinut pe toţi in ignoranţǎ dacǎ ar fi putut.503 Biblia a rǎmas in picioare din alte motive, nu din cauza adevǎrului ştiinţific. Motivele sunt prea numeroase,care pe scurt sunt legate de puterea Vaticanului ca şi de fundamentalismul religios creştin.504 A dovedit ştiinţa oare şi cǎ pǎmantul are stalpi de susţinere, vezi Iov 9:6?505 Pǎi, simplu: acest verset (de altfel este singurul verset din toatǎ biblia - şmecher autorul!) contrazice alte 3-4versete, unul chiar din Iov insuşi. Ce ar trebui sǎ creadǎ creştinul? Crede şi nu cerceta!506 Acest lucru se numeşte literaturǎ SF. Fie cǎ se potriveşte mai tarziu (caz cand autorul operei este aclamat),fie nu (şi autorul devine uitat). Iov le-a fǎcut pe amandouǎ.507 Amatorii de SF au auzit de paleoastronauticǎ, deci ipoteza cǎ Pǎmantul a fost vizitat de astronauţi incǎ dintimpuri imemoriale. Dovezi, zic ei, ar fi printre altele diverse informaţii uluitoare pe care alte popoare le deţin:

calendare de mii de ani mai precise decat cel al nostru, cunoştinţe astronomice avansate (Sirius stea dublǎ,Pǎmant sferic) etc. etc. etc.Comparativ cu calendarul mayaş, povestea lui Iov este o simplǎ balbaialǎ ameninţǎtoare contra "dezertorilorin ale religiei" lui Yahwe. Lucru valabil, de altfel, tuturor profeţilor evrei. Toate cunoştinţele evreieşti au fost"furate" de la vecinii lor, babilonienii, in timpul captivitǎţii, precum şi de la egipteni (nu trebuiau sǎ meargǎ inEgipt, de regulǎ la Alexandria, ci trebuie sǎ ne amintim cǎ sute, chiar mii de ani Egiptul a dominat OrientulMijlociu, Siria chiar fiind provincie egipteanǎ).508 Dar, deoarece nu ne putem sprijini direct pe El, trebuie sǎ ne bazǎm pe preoţi. Frumos intors din condei!Sǎ fim singuratici şi supuşi ca sǎ fim manevraţi cat mai uşor in numele unui zeu la care nu ai acces decatprin intermediari.113Un alt verset, care multe veacuri a fost in contrazicere cu pǎrerea oamenilor de ştiinţǎ, se gǎseşte inProverbe 8:31, unde se afirmǎ cǎ pǎmintul este rotund509.Chiar Ptolomeu157, Plato510, Aristotel511 şi alţii au afirmat cǎ pǎmintul are formǎ platǎ512. Toţiastronomii susţineau cǎ pǎmintul e drept ca o faţǎ de masǎ. Pinǎ şi biserica catolicǎ a imbrǎţişat aceastǎ509 Trebuie spus, de dragul preciziei matematice, cǎ rotund şi sferic sunt douǎ lucruri diferite. Un obiect sfericeste intotdeauna rotund, un obiect rotund nu este obligatoriu o sferǎ, poate fi un cerc, un cilindru etc.Aceastǎ concepţie a rotundului pǎmantului este reflectatǎ in multe hǎrţi din vechime, unde pǎmantulcunoscut era aproximativ rotund, deseori impǎrţit in 4 sferturi egale (ne amintim cǎ 4 era o cifrǎ magicǎ,folositǎ de altfel şi de Irinaeus758 cand a ales 4 evanghelii etc.), fiecare sfert avand vag ideea unui continent.Este foarte probabil cǎ acesta era cercul lui Isaia sau al lui Solomon.510 Platon (Πλάτων, "cel cu spate lat", ca. 428/427 ien – ca. 348/347 ien), filozof grec. Este membru al celebreitriade antice, formatǎ din Socrates, Platon şi Aristotel511, care a pus bazele culturii vestice. A fost creatorulcelebrei Academii din Atena (cand avea 40 de ani), Academie ce a rezistat panǎ in 529 en, cand a fostinchisǎ din ordinul lui Iustinian I433, care a considerat-o un pericol pentru creştinǎtate. Se pare cǎ a fost elevullui Socrates. Conform unor rapoarte fabuloase ce ne-au parvenit din negura vremii, unii credeau cǎ Platon sarfi nǎscut şi el (vom vedea caţi oameni şi zei sunt astfel nǎscuţi, ceva mai incolo, la comentarii) printr-o

concepţie imaculatǎ (partogenezǎ). Diogenes ne spune cǎ numele lui original a fost Aristocles, dar poreclitPlaton de cǎtre antrenorul sǎu de lupte, Ariston din Argos.Platon este foarte cunoscut pentru Dialogurile sale, in care Socrate analizeazǎ impreunǎ cu alte personaje,deseori in contradictoriu, diverse teme. Unele dintre aceste teme sunt ciudate, absurde şi chiar imorale, darSocrate le apǎrǎ extrem de inteligent (o temǎ interesantǎ, la ordinea zilei, este aceea in care Socrate apǎrǎiubirea bǎrbat-bǎiat ca fiind purǎ in vreme ce cea bǎrbat-femeie e doar vulgarǎ, Symposium). O chestieinteresantǎ, desprinsǎ dintr-unul dintre aceste dialoguri, numit sugestiv Procesul lui Socrates, este acuzaadusǎ acestuia cum cǎ ar fi ateist (acest dialog este vǎzut ca un pur exerciţiu de logicǎ, deoarece mediulatenian era extrem de libertin, inclusiv cel religios; mai mult, mare parte dintre ganditori erau chiar atei,piesele de teatru ale lui Aristofan radeau pe faţǎ de oracole, zei şi profeţi). O altǎ carte celebrǎ esteRepublica, mulţi considerand-o parte a Dialogurilor, o criticǎ durǎ la adresa democraţiei ateniene.511 Aristotel (Ἀριστοτέλης, 384 ien – 7.3.322 ien), filozof grec, student al lui Platon510 şi profesor al lui AlexandruMacedon21. Nu numai cǎ a studiat tot ce se putea, dar a şi contribuit la aceste domenii, atat de semnificativ,incat a devenit un standard de facto (se spunea mai demult cǎ filozofia vesticǎ panǎ la Kant nu era altcevadecat note de subsol la afirmaţiile lui). Practic, opera cumulatǎ a lui Aristotel (din pǎcate azi nu s-a pǎstratdecat fragmentar) putea fi consideratǎ enciclopedia anticǎ. In ceea ce priveşte ştiinţa, Aristotel a fost maimult un şoarece de bibliotecǎ decat un inginer (adicǎ s-a preocupat mai mult de aspectele calitative decat decele cantitative: odatǎ cu dezvoltarea ştiinţei, opera ştiinţificǎ a lui Aristotel a fost uitatǎ). De exemplu,Aristotel inţelegea noţiunea de vitezǎ sau pe cea de temperaturǎ, dar nu putea sǎ le inţeleagǎ in corelaţie cumediul inconjurǎtor, ii lipsea unitatea de mǎsurǎ. Opera lui mai conţine cateva erori curioase, gen afirmaţiadin Istoria Animalelor cum cǎ masculii au mai mulţi dinţi decat femelele, sau afirmaţia cǎ obiectele mai grelecad mai repede (doveditǎ falsǎ de cǎtre Galilei515). Lipsa ideii de cantitate (mai ţineţi minte: acumulǎrilecantitative duc la un salt calitativ?) l-a impiedicat sǎ vadǎ dincolo de pura matematicǎ (in sens filozofic),aşadar ne-a dat o cosmologie extrem de coerentǎ filozofic, dar, vai, extrem de falsǎ (geocentrismul). Trebuiespus cǎ aceste greşeli sunt excepţia de la regulǎ, pentru cǎ Aristotel a fost o minte luminatǎ şi extrem de binepusǎ la punct. A fost extrem de apreciat şi in lumea musulmanǎ, prin

intermediul cǎreia ni s-au pǎstraanumite opere. A fost suţinǎtorul celor 5 elemente: Focul (cald şi uscat), Pǎmantul (rece şi umed), Aerul (caldşi umed), Apa (rece şi umedǎ), precum şi nou inventatul eter (o substanţǎ divinǎ din care este formatuniversul, in special astrele şi planetele), numit in Evul mediu Quinta essentia. Misoginismul manifestat decǎtre Aristotel se pare cǎ s-a tras, odatǎ cu opera acestuia, in biserica creştinǎ.512 Autorul ar trebui sǎ mai inveţe istoria şi geografia. Aceştia sunt unii dintre cei care au susţinut cǎ Pǎmantuleste rotund.Pythagoras (ca. 550 BC) a descoperit armonia cosmosului (el fiind un adept al numeralogiei) şi a raţionat cǎPǎmantul, la fel ca oricare corp in spaţiu, trebuie sǎ fie o sferǎ, care era corpul geometric perfect. Platon510

(427 - 347 ien) a fost elev al şcolii pitagoreice. Reintors in Atena, pentru a-şi deschide academia sa, acumcelebrǎ, Platon işi invǎţa elevii cǎ Pǎmantul era o sferǎ şi dacǎ cineva ar putea trece de nori pentru a-l privide sus, acesta (Pǎmantul) ii va apare ca o minge formatǎ din 12 petice de culori diferite (excelentǎ descriere,desigur pentru vremea respectivǎ). Aristotel511 (384 - 322 ien) a fost elevul lui Platon, şi poate cea maistrǎlucitǎ minte a academiei. Aşa cum navele dispǎreau de jos in sus pe mare (catargele dipǎreau ultimele in114concepţie513 şi ea a patronat rǎtǎcirea aceasta, prigonind cu ajutorul inchiziţiei pe cei ce au gǎsitadevǎrul, ca Jordano Bruno514, Galileo Galilei515 şi alţii.zare), Aristotel a raţionat similar şi despre anumite stele care nu se vedeau mai la nord, dar care se vedeauin Egipt. Aristotel a conchis cǎ Pǎmantul era o sferǎ (De caelo, 298a2-10). Mai mult, umbra Pǎmantului peLunǎ in timpul eclipselor (De caelo, 297b31-298a10) era, de asemenea, rotundǎ. Eratostene (276 - 194 ien)calculase deja circumferinţa Pǎmantului prin 240 ien, cu o valoare surprinzǎtor de exactǎ (2% diferenţǎ).Claudius Ptolemeu157 (90 - 168 en) a trǎit in Alexandria, centrul ştiinţei din acea vreme. In Geografia sa (ca.150 en) el indicǎ mǎsurile Pǎmantului in grade de sferǎ (similare celor utilizate de noi astǎzi) şi era perfectconştient cǎ descrie doar un sfert din lumea existentǎ. El este celebrul Ptolemeu, despre care era vorbamereu cand venea vorba despre geografie (mai existau nişte Ptolemei, unii faraoni, altul istoric etc.).513 Unul dintre pǎrinţii bisericii, Lactantius (325 AD), ar fi spus cǎ este o inepţie ca oamenii sǎ aibǎ tǎlpile maisus decat capul, dacǎ ar fi sǎ ne luǎm dupǎ ideea cǎ Pǎmantul ar fi rotund

şi deci ar exista oameni care sǎstea invers decat noi.Dar sǎ nu divagǎm de la subiect: este şi logic cǎ biserica a doptat aceastǎ poziţie, vezi nota 522.514 Giordano Bruno şi nu Jordano (altǎ ingerinţǎ americanǎ in text). Giordano Bruno, numit iniţial Filippo Bruno,(1548–17.2.1600) a fost poate cel mai cunoscut martir al inchiziţiei italiene, la paritate cu Galileo Galilei515.Numele de Giordano şi l-a luat la intrarea in ordinul dominican (acela al inchiziţiei), cand avea doar 15 ani.Giordano Bruno a fost, in afarǎ de cǎlugǎr, şi un om cu o minte ascuţitǎ aşadar lista de acuzaţii cuprindeaurmǎtoarele "fǎrǎdelegi":• Avea opinii contrare credinţei catolice şi, cel mai grav, vorbea liber despre acestea• Avea opinii greşite despre Sf. Treime, divinitatea lui Isus şi reintruparea acestuia• Avea opinii greşite/eretice despre Isus• Avea opinii greşite/eretice despre Impǎrtǎşanie şi transsubstantizare (transformarea painii şi vinului laimpǎrtǎşanie in corpul şi sangele lui Isus)• Afirma deschis despre existenţa mai multor lumi, precum şi despre existenţa lor eternǎ• Credea in metempsihozǎ şi transmigrarea sufletului uman• Se ocupa de magie şi idolatrizare• Nega virginitatea Sf. MariiRestrangerea procesului lui Girodano Bruno la faptul cǎ pǎmantul e rotund este o simplificare generatoare deconfuzii şi de concluzii greşite.515 Galileo Galilei (15.2.1564 – 8.1.1642), dar ce n-a fost el. Asociat cu revoluţia ştiinţificǎ, aşa cum Leonardoda Vinci e asociat cu Renaşterea. A perfecţionat telescopul (fusese inventat in Olanda, 1608, prima probǎ alui Galilei in 25.8.1609) şi a inventat termometrul (1593). A descoperit acceleraţia. A incercat sǎ mǎsoarecumva şi viteza luminii, dar şi-a dat seama cǎ precizia de calcul era prea micǎ (ideea era banal de simplǎ: elşi asistenutul sǎu se suiau in varful a douǎ dealuri cu 2 felinare iniţial acoperite. Galilei descoperea felinaruliar asistentul sǎu in descoperea pe al lui dupǎ ce vedea lumina de la cel al lui Galilei. Cunoscand distanţa şimǎsurand timpul se putea afla viteza). A descoperit cei 4 sateliţi ai lui Jupiter şi pe Neptun (deşi a crezut cǎ eo stea oarecare). A fost primul care s-a gandit cǎ poziţiile planetelor şi stelelor sunt atat de precise incat pot fifolosite pentru a determina latitudinea şi longitudinea. Este autorul celebrului paradox care postuleazǎ cǎsunt tot atatea pǎtrate perfecte (x2) cate numere intregi sunt, deşi nu toate numerele intregi sunt pǎtrate

perfecte. Stephen Hawking, celebrul fizician il considerǎ pe Galilei ca Pǎrintele astronomiei, Pǎrintele fizicii şiPǎrintele ştiinţei (la fel il considerǎ şi Albert Einstein). A "rupt" cercul inchis al lui Aristotel511, prin faptul cǎ aaplicat metodele cantitative (tatǎl sǎu, Vincenzo, fiind lutier, deci trebuia sǎ inţeleagǎ armonia muzicalǎ şirelaţia ei cu lungimea corzii).A fost educat incǎ de mic de un pastor local, din Pisa (Toscana). Deşi creştin devotat, Galileo a "reuşit" aavea 3 copii extramaritali. Cele douǎ fete au fost trimise de mici la mǎnǎstire pentru vina tatǎlui, unde au şimurit (Virginia, rebotezatǎ Maria Celeste, a fost cea mai indrǎgitǎ de Galileo, cǎruia i-a "moştenit" minteaascuţitǎ; amandoi sunt ingropaţi alǎturi). La fel de cucernic, Galileo a incercat sǎ rǎmanǎ fidel, dar ştiinţa nul-a lǎsat, a trebuit sǎ recunoascǎ falsitatea teoriilor bisericii in ceea ce priveşte ştiinţa, cǎreia i-a lǎsatnecriticat doar domeniul strict filozofic, al mantuirii, justificandu-şi astfel numele de Pǎrinte al ştiinţei.A fǎcut şi erori, cea mai celebrǎ fiind atribuirea formei de cerc perfect orbitei planetelor (o chestie filozoficǎ şinu bazatǎ pe calcule), deşi celebri astronomi (Kepler570 şi Brache) descoperiserǎ forma elipticǎ. Apoiviziunea sa asupra cometelor, pe care le vedea ca pure aberaţii optice, generate de atracţia Lunii (cevasimilar mareelor - deşi teoria atracţiei universale nu fusese incǎ descoperitǎ de Newton467), aici intrand inconflict cu iezuitul Orazio Grazzi.In 1610, Galileo a fǎcut imprudenţa de a le prezenta telescopul iezuiţilor de la Jesuit Collegio Romano, pentru115Dacǎ ar fi cercetat Biblia şi ar fi crezut-o, ei nu ar fi fǎcut aşa ceva516, cǎci Solomon in textul citatvorbeşte clar de rotocolul pǎmintului, şi proorocul Isaia in cap. 40:22 spune: "El şade deasupra cerculuipǎmintului." Traducerea Vulgata517 spune: "Deasupra globului pǎmintului", iar in altǎ traducere,Gesenius518 spune: "Deasupra sferei pǎmintului."519

a le arǎta şi cei 4 sateliţi ai lui Jupiter, cu care ocazie a susţinut şi teza heliocentricǎ, pentru cǎ descoperireaa 4 corpuri cereşti care se invarteau in jurul altui corp decat Pǎmantul era deja o probǎ contrageocentrismului. A observat petele solare (pentru prioritate s-a certat cu iezuitul Christoph Scheiner,impreunǎ cu care a "incasat-o" de la David Fabricius şi fiul - interesantǎ era lumea ştiinţei pe atunci), o altǎbilǎ neagrǎ (lumea creatǎ de Dumnezeu nu putea fi defectǎ). Observarea pentru prima datǎ a faptului cǎ

Luna avea munţi, vǎi şi cratere, contrar sferei perfecte postulate de Aristotel, a fost o altǎ bilǎ neagrǎ. Candcriza a rǎbufnit, in 1612, Galileo n-a fost uitat. Preotul Tommaso Caccini (1574-1648) l-a denunţat pe Galileocu teoria sa cǎ Pǎmantul de invarte, considerandu-l eretic. Galileo a venit personal la Roma pentru a seapǎra, dar, in 1614, cardinalul Roberto Bellarmino l-a sfǎtuit personal (dar şi cu foaie la manǎ) ca sǎ nu maidiscute sau sǎ predea teoria ereticǎ. In 1622, Galilei a scris Saggiatore, care a fost aprobatǎ de cenzurǎ şipublicatǎ in 1623. In 1630 s-a reintors la Roma, pentru a primi licenţa de tipǎrire a Dialogurilor, care a fostpublicatǎ in 1632 (Florenţa), in octombrie al aceluiaşi an fiind convocat la Sfantul Scaun. Nu este exclusǎipoteza cǎ cei doi iezuiţi, Scheiner şi Grazzi, cu care Galilei s-ar fi certat, sǎ fi fost la baza acţiunii inchiziţiei.Galilei a fost prieten cu cardinalul Barberini, ulterior papa Urban VIII, care i-a fost un admirator, şi care areuşit sǎ abatǎ atacurile inchiziţiei de la acesta, astfel, Galilei a putut sǎ-şi publice Dialogurile. Galilei aexplicat papei, pe inţelesul lui, cum stǎ treaba cu heliocentrismul dar n-a reuşit sǎ-l convingǎ "politic". Astfel,cartea a fost publicatǎ, dar Galilei a trebuit sǎ includǎ in ea menţiunea cǎ heliocentrismul este doar o teorie,cǎ nu este unica posibilǎ şi a trebuit sǎ includǎ argumente pro şi contra heliocentrismului. Şmecher, Galilei afǎcut in aşa mǎsurǎ personajul Simplicius (nume simbolic), apǎrǎtorul geocentrismului, incat era evident cǎunica teorie validǎ era heliocentrismul. Mai mult, papa Urban VIII dorise ca şi el sǎ aparǎ in carte, cu unmesaj pontifical destinat oamenilor de ştiinţǎ. Galilei a exagerat, Simplicius a rostit discursul papal, in felul luicaracteristic. Deşi cei mai mulţi sunt de pǎrere cǎ Galilei n-a fǎcut acest lucru intenţionat, chestia l-a irirtatenorm pe fostul sǎu prieten, şi a trebuit sǎ aparǎ in faţa inchiziţiei, anul urmǎtor. Sentinţa inchiziţiei a fost in 3puncte:1. Galilei trebuia sǎ facǎ o declaraţie publicǎ cǎ nu susţine teoria heliocentricǎ iar ideea cǎ Soarele erastaţionar a fost consideratǎ o erezie (este de remarcat cǎ, deşi papalitatea şi inchiziţia erau evidentgeocentrişti, teoria in sine n-a fost catalogatǎ ereticǎ)2. Galilei trebuia sǎ fie inchis, ulterior revenindu-se asupra deciziei şi i s-a dat arest la domiciliu.3. Dialogurile au fost interzise, la fel publicarea altor opere, chiar scrise ulterior procesului, erainterzisǎ.Prietenia cu Ascanio Piccolomini (Arhiepiscopul de Siena) l-a ajutat la comutarea pedepsei de la punctul 2. Inliniştea vilei sale de la Arcetri, Galileo a scris o altǎ carte celebrǎ, Douǎ noi

ştiinţe, carte ce a generat marilaude de la Newton şi Einstein.In 1737, Galilei a fost reinhumat la Santa Croce, langǎ fiica sa, Virginia. In 1741, a fost formal reabilitat debiserica catolicǎ, cand papa Benedict XIV a autorizat tipǎrirea operei complete a acestuia (versiuni cenzuratefiind deja publicate cu acordul Vaticanului incǎ din 1718). Din 1758, Vaticanul a eliminat heliocentrismul "dela index" (chiar aşa se numea: Index Librorum Prohibitorum). Pe 31.10.1992, Papa Ioan Paul II şi exprimatregretul despre cum a fost tratat Galilei de cǎtre bisericǎ.516 Multe acuze pot fi aduse şi sunt aduse bisericii catolice, dar se uitǎ un aspect extrem de important: toatedeciziile bisericii catolice au fost fǎcute pe baza unui studiu profund asupra Scripturii. Nu apǎr aceastǎbisericǎ, doar enumer faptele. Inainte de a lua o decizie, invǎţaţii teologi studiau cu mare atenţie biblia şi-şifundamentau decizia pe bazǎ concretǎ, adicǎ citate din versetele relevante.517 Papa Damasus I a alcǎtuit in 382 (consiliul de la Roma) prima listǎ cu cǎrţile biblice destinate a devenicanonice. Pentru aceasta, el l-a insǎrcinat pe Sf. Ieremia (Hieronymus in latinǎ) sǎ producǎ o traducere catmai apropiatǎ de perfecţiune (incluzand consistenţa textului) a textului original grec in latinǎ. Aceastǎtraducere a devenit cunoscutǎ sub numele de Vulgata şi a fost declaratǎ de cǎtre bisericǎ ca fiind singurabiblie autenticǎ (şi, desigur, singura oficialǎ).518 Heinrich Friedrich Wilhelm Gesenius (3.2.1786–23.10.1842) a fost un exeget biblic şi orientalist de originegermanǎ. In 1810 a devenit profesor de teologie. Este unul dintre cei mai cunoscuţi exegeţi ai secolului, maiales cǎ a reuşit sǎ redea folclorului semitic imaginea realǎ, eliberatǎ de pecetea religiei. Printre lucrǎrile dereferinţǎ scrise de acest autor se numǎrǎ: Versuch uber die maltesische Sprache (1810), Hebraisches und

116Invǎţaţii vremii adunaţi la Salamanca au cǎutat sǎ-i dovedeascǎ lui Cristofor Columb520, pe baza ştiinţeide la Aristotel pinǎ in timpul lor, cǎ pǎmintul n-ar fi in formǎ de sferǎ şi cǎ dacǎ ar fi intr-adevǎr, s-arputea rostogoli, dar nu s-ar mai putea urca, nu şi-ar putea reveni la loc521.Chaldaisches Handworterbuch (1810-1812), Geschichte der hebraischen Sprache (1815), şi, desigur, DerProphet Jesaia (1821-1821), sau Palaographische Studien uber phonizische und punische Schrift (1835).519 De ce ne sunt aduse argumente din traduceri şi nu ne bazǎm pe textul ebraic, original? Gessenius ştia cǎ

Pǎmantul este rotund şi nu i-a fost greu sǎ traducǎ astfel. Iar Vulgata spune de cercul Pǎmantului, o altǎfigurǎ geometricǎ rotundǎ dar care nu era sfericǎ. Incǎ o datǎ, autorul se foloseşte de confuzia rotund-sferic.520 Cristoforo Colombo (1451? – 20.5.1506), navigator italian (Genova, deşi este disputat) cǎruia i sedatoreazǎ descoperirea Americilor (pentru vestici). Numele sǎu spaniol este Cristobal Colon. Numele sǎu agenerat denumirea genericǎ de colonii dat posesiunilor de peste mǎri şi, deşi a descoperit America, numelesǎu este dat doar unui singur stat sud-american, Columbia (mai este un stat in Canada, cu acest nume).Numele de America provine de la un cartograf, Amerigo Vespucci. A efectuat in total 4 cǎlǎtorii transatlantice(data plecǎrii-prima ţintǎ: 3.8.1492 - Bahamas, 24.9.1493 - Dominica, 30.5.1498 - Trinidad,.11.5.1502 -Martinica), ajungand pe continent doar in cea de-a treia.Columb, ca majoritatea marinarilor şi cǎrturarilor, ştia cǎ Pǎmantul este rotund, doar cǎ nu se ştia cu preciziecat de mare este. El bǎnuia cǎ ar fi vorba de cel mult 25255 km (in realitate ca. 40000), ceea ce "apropia"Indiile la ca. 3700 km (in loc de 19600 km. Din cauza distanţei uriaşe, ce trebuia parcursǎ fǎrǎ escale(unde?), cantitatea de provizii necesare depǎşea capacitatea de transport a oricǎrei nave (poate arca lui Noear fi avut spaţiu destul). Spania, abia reunitǎ in 1492, anul in care a fost eliberatǎ complet de sub mauri, aveainsǎ nevoie de bani şi putere economicǎ. Columb a incercat mai intai la regele portughez Ioan II, darconsilierii regelui l-au refuzat (1485). A mai incercat o datǎ, in 1488, dar iar a avut ghinion, portughezulBartolemeo Diaz tocmai sosise din Indii ocolind Africa, deci se putea şi altfel. Columb a mai "aplicat" şi laGenova şi Veneţia, ambele puteri maritime ce controlau mare parte din comerţul levantin, tot fǎrǎ succes. Pe1.5.1492 a primit audienţǎ la Ferdinand II de Aragon şi Isabella I a Castiliei, ce tocmai uniserǎ Spania, atatprin cǎsǎtorie cat şi prin izgonirea maurilor. Isabella l-a primit pe Columb la Cordoba, in castelul Alcazar, şi,la sugestia confesorului ei, l-a "dat pe scǎri la vale". Vestea a ajuns la Ferdinand II, care l-a rechemat şi i-adat o flotǎ de 3 caravele pe manǎ (Santa Maria=Gallega, Pinta şi Santa Clara=Nina ). Restul a devenitistorie. Columbus urma sǎ primeascǎ titlul de Amiral al mǎrilor, pe cel de Guvernator ai noilor ţinuturi, sǎprimeascǎ 10% din venituri şi eventual sǎ aspire la titlul de Vicerege. Condiţiile sublime insemnau clar cǎ niciaceşti regi nu se aşteptau la succes (ba chiar, cum scria fiul lor, nici mǎcar nu se mai aşteptau ca Columb sǎse intoarcǎ vreodatǎ). In 1500, Columb a fost arestat, pentru a evita

preluarea puterii (monopolului) asupraregiunilor nou descoperite (regele şi-a dat seama de condiţiile prea generoase acordate; motivul oficial fiindatrocitǎţile la care s-a dedat faţǎ de noii supuşi). Fii sǎi, Diego şi Fernando, dupǎ moartea tatǎlui, au acţionatin justiţie anularea contractului iniţial. Diego a reuşit sǎ obţinǎ in 1511 poziţia de Vicerege, dar cu puterireduse. Diego şi-a reinceput atacurile legale in 1512, care au durat panǎ in 1536, dar ele au continuat prinmoştenitori panǎ in 1790. In 2003, preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a solicitat latino-americanilor sǎnu celebreze ziua descoperirii Americilor, invocand genocidul la care au fost supuşi bǎştinaşii ca urmare aacestei descoperiri.521 Idee preluatǎ din biografia lui Washington Irving (1828), o lucrare bazatǎ mai mult pe legende decat perealitate. Practic, ideea pǎmantului rotund era aproape definitiv stabilitǎ la acea datǎ. Existau deja globuripǎmanteşti (asemǎnǎtoare celor de azi, doar cǎ informaţia lor era limitatǎ la nivelul datelor şi/sau imaginaţieianilor respectivi). Absolut toţi marinarii şi bunǎ parte dintre invǎţaţi erau conştienţi cǎ pǎmantul era rotund,poate nu in sensul dat astǎzi, dar oricum opus ideii de plat. Panǎ şi Divina Comedie (scrisǎ intre 1308-1321)a lui Dante fǎcea referiri la un pǎmant sferic. Cat priveşte invǎţaţii de bibliotecǎ, chiar şi aceştia erau departea unui pǎmant sferic, ideea principalǎ fiind de impǎrţire a uscatului (conform lui Ptolemeu157 geograful,uscatul cunoscut ocupa 180° iar apele celelalte 180°). Practic invǎţaţii au discutat cu el un alt aspect şianume distanţa prin vest spre colonii. Ştim astǎzi cǎ milele nautice folosite de Columb520 nu erau cele arabe(el primise informaţii de la Al Farghani) ci cele italiene, substanţial mai scurte. Deoarece B. Dias tocmaireuşise sǎ ocoleascǎ Africa, evitand Turcia, invǎţaţii nu vedeau in soluţia lui Columb ceva fezabil (adicǎ cuveniturile mai mari decat cheltuielile) şi ţinand cont cǎ marinarul avea nevoie de bani pentru voiaj, trebuia caproiectul sǎ fie economic. Ei au fǎcut munca de azi a contabilului şef.Este de menţionat cǎ, dupǎ ce a fost refuzat de regele Ioan al II-lea al Portugaliei, Columb a mai fost o datǎrefuzat şi de cǎtre regina Castiliei, Isabella, la sfatul duhovnicului ei (faţǎ bisericeascǎ). Norocul geografiei afost cǎ Ferdinand, regele Aragonului, soţul ei şi regele intregii Spanii, chiar din acel an complet eliberatǎ de117Noi azi ridem şi zicem: ce argumentare stupidǎ şi incǎ in numele ştiinţei. Dar aşa a fost.Cǎutau pe temeiuri zise ştiinţifice sǎ rǎstoarne spusele Bibliei care arǎta cǎ

pǎmintul e rotund.522

Mai existǎ un text in Luca 17:34-36 care sugereazǎ acelaşi adevǎr. Vorbind despre venirea Sa a douaoarǎ, Domnul Isus spune cǎ momentul acela pe unii ii va surprinde in pat, va fi noapte, in altǎ parte vafi dimineaţǎ, cǎci douǎ femei vor macina impreunǎ la moarǎ, in pǎrţile rǎsǎritului mǎcinarea se fǎceadimineaţa pe rǎcoare şi cǎ in altǎ parte va fi miezul zilei cǎci doi bǎrbaţi vor fi la cimp. Datoritǎfaptului cǎ pǎmintul e rotund, in acelaşi timp pe pǎmint intr-o parte e noapte, in altǎ parte dimineaţǎ, inaltǎ parte miezul zilei şi in altǎ parte e searǎ.Astǎzi nimeni nu se mai indoieşte cǎ pǎmintul e rotund, aşa cum afirma BIBLIA cu aproape 3000 deani inainte. Oamenii au fǎcut inconjurul pǎmintului cu vapoarele şi avioanele. Mai recent cosmonauţiil-au vǎzut rotund şi l-au fotografiat. De asemenea, realizǎrile ştiinţifice şi tehnice uimitoare din ultimiiani, au fǎcut posibilǎ obţinerea de imagini fotografice sau televizate, care aratǎ forma sfericǎ apǎmintului, aşa cum se vede pe lunǎ.O, voi invǎţati ai trecutului, care in numele ştiinţei v-aţi ridicat şi aţi contrazis Biblia, unde sunteţi azi523?Aţi crezut cǎ ingropaţi adevǎrul Bibliei şi iatǎ cǎ zaceţi voi sub glie şi dacǎ ar fi sǎ inviaţi, de ruşine aţiintra din nou in mormint, cǎ ştiinţa de azi a rǎsturnat afirmaţiile voastre şi a dat dreptate Bibliei,dovedind cǎ pǎmintul e rotund.5. Globul e mǎsurat şi cintǎritAlt adevǎr important arǎtat in Biblie e cǎ pǎmintul e mǎsurat şi cintǎrit. In cartea lui Iov 38:4-5 citim:„Unde erai tu cind am intemeiat pǎmintul? Spune, dacǎ ai pricepere. Cine i-a hotarit mǎsurile, ştii? Saucine a intins fringhia de mǎsurat peste el?" Deschideţi şi la cartea proorocului Isaia 40:12 "Cine amǎsurat apele cu mina lui? Cine a mǎsurat cerurile cu palma şi a strins ţǎrina pǎmintului intr-o treimede mǎsurǎ? Cine a cintǎrit munţii cu cintarul şi dealurile cu cumpǎna?"Aici se vorbeşte de o mǎsurare in intindere şi o cintǎrire in greutate524. Şi de

versetele acestea uniioameni au ris. Dar astǎzi se ştie cǎ pentru ca pǎmintul nostru sǎ aibe viaţǎ pe el, trebuie sǎ aibe orbitasub mauri, l-a intors din drum pe acesta şi i-a permis descoperirea Americii. Norocul unora, ghinionul altora(indienii nativi, care au vǎzut pe propria piele ce inseamnǎ creştinismul).522 Deci, existǎ 3 indicaţii undeva in Biblie cum cǎ Pǎmantul ar fi rotund. Prima (Proverbe/Solomon 8:31) ziceceva de rotundul Pǎmantului, al doua (Isaia 40:22) zice de un rotund/cerc sau similar, iar a treia (Luca 17.34-36) e cel puţin hilarǎ ca explicaţie (Luca 17:34 zice clar: "In noaptea aceea..." deci nu putea fi ziuǎ, searǎ,dimineaţǎ). Oricum, autorul uitǎ, pentru a nu ştiu cata oarǎ, cǎ existǎ 7 citate in care Pǎmantul este descrisindubitabil ca fiind plat/nesferic, şi anume: Isaia 11:12 (o sferǎ n-are colţuri), Iezechiel 7:2 (o sferǎ n-are nicilaturi), Apocalipsa 7:1 (colţuri), Daniel 4:7-8 şi 4:17 (o sferǎ n-are capǎt) iar in Matei 4:8 şi acelaşi Luca 4:5diavolul ii aratǎ lui Isus de pe un munte inalt toate impǎrǎţiile lumii (lucru imposibil pe o sferǎ).523 Toţi cei care au contrazis Biblia au sfarşit oarecum asemǎnǎtor cu Giordano Bruno514: in 1316 Petru dinAbano, a scǎpat de chinurile Inchiziţiei doar pentru cǎ a murit inainte de a fi arestat, dar acest noroc nu l-aavut Cecco d'Ascoli care a fost ars pe rug la Florenţa in 1327, ambii fiind consideraţi eretici pentru cǎpromulgau idei de negǎsit in Biblie.524 Sǎ nu uitǎm cǎ, in afara faptului cǎ avem, de fapt, de a face cu stilul literar numit hiperbolǎ, atat cartea luiIsaia cat şi cea a lui Iov se referǎ la o demonstraţie, cel puţin convingǎtoare pentru autor. Logica ne spune cǎeste iarǎşi vorba despre un sofism: se pleacǎ de la ipoteza (consideratǎ adevǎratǎ) cǎ Dumnezeu ar fi creatlumea. Dar dacǎ lumea a fost creatǎ conform zeului chaldeean Marduk, a zeului egiptean Ptah saulegendelor sud-americane? Sau, doamne-feri, conform teoriei Big-bangului?Ideea unui Dumnezeu mǎsurand Pǎmantul cu franghia de mǎsurat este oarecum hilarǎ (aducand aminte de118aceasta care o are. Dacǎ ar fi mai aproape de soare, ne-ar arde pe toţi; dacǎ am fi mai departe de soare,am ingheţa cu toţii. Deci, orbita aceasta pe care o are pǎmintul, e cea potrivitǎ.Savanţii, cind au conceput şi lansat sateliţii, au trebuit sǎ facǎ calcule peste calcule. Şi n-au fost deajuns creiere omeneşti, ci au intrat in acţiune şi creiere electronice sǎ-i ajute.

Erau necesare osumedenie de calcule. Volumul şi greutatea au un mare rol şi o simplǎ greşealǎ ar fi dat peste cap totul.Iar dacǎ nişte sateliţi au necesitat calcule, credeţi cǎ pǎmintul nu a trebuit sǎ fie mǎsurat şi cintǎrit?Dupǎ unele socoteli ale celor competenţi, globul nostru terestru ar cintǎri vreo 6000 miliarde demiliarde de tone525. Dacǎ pentru un satelit de citeva tone trebuiesc rachete uriaşe, ca forţǎ, ca sǎ-llanseze in spaţiu şi sǎ-l plaseze pe orbitǎ, gindiţi-vǎ ce forţǎ uriaşǎ a fost necesarǎ pentru plasarea peorbitǎ a globului nostru. Iar pentru menţinerea lui pe orbitǎ, are importanţǎ volumul526 şi greutatea lui,cǎci forţa de atracţie universalǎ a corpurilor este direct proporţionalǎ cu masa corpurilor care se atrag şiinvers proporţionalǎ cu pǎtratul distanţei dintre ele la centru527. Deci, datoritǎ faptului cǎ pǎmintul afost mǎsurat şi cintǎrit, el e potrivit pentru viaţǎ528. Biblia a spus adevǎrul.6. Mişcarea in spaţiuUn alt adevǎr important arǎtat in Biblie este mişcarea pǎmintului şi a corpurilor cereşti529. In carteaproorocului Isaia 40:26 ni se spune: "Ridicaţi-vǎ ochii in sus şi priviţi! Cine a fǎcut aceste lucruri? Cinea fǎcut sǎ meargǎ dupǎ numǎr, in şir, oştirea lor? El le cheamǎ pe toate pe nume: aşa de mare esteputerea şi tǎria Lui cǎ una nu lipseşte."Vechile concepţii susţineau cǎ pǎmintul stǎ pe loc, iar firmamentul il considerau ca o sferǎ solidǎ incare sunt fixate stelele ca nişte ornamente530. Iar cind li s-a spus oamenilor cǎ pǎmintul se mişcǎ, ei auzis cǎ e imposibil, fiindcǎ dacǎ s-ar mişca pǎmintul, noi am cǎdea, copacii s-ar rǎsturna, totul s-arprǎbuşi.Aristarh din Samos531, pe la 280 in.Cr. a susţinut cǎ pǎmintul se invirteşte in jurul axei sale şi in jurulsoarelui, dar nimeni n-a vrut sǎ-l creadǎ. Oamenii au fost deprinşi sǎ cugete cǎ pǎmintul stǎ fix pebancurile din armatǎ), ar fi trebuit sǎ ştie ce dimensiuni are, cǎ doar el l-a creat. Oricum, stilul prezentǎriicreaţiunii din primul capitol al Facerii indicǎ un Dumnezeu care descoperǎ

singur şi cu uluire lumea pe care ocrea: "Şi a vǎzut Dumnezeu cǎ lumina este bunǎ", aşadar ideea mǎsurǎrii ulterioare nu este de neglijat.525 Pǎcat numai cǎ Dumnezeu nu le-a impǎrtǎşit celor doi şi nişte date despre pǎmantul creat de el. A trebuit sǎaparǎ un Eratostene care a calculat in ca. 250 ien raza Pǎmantului.526 Nu şi in vid! Volumul are importanţǎ doar acolo unde existǎ un mediu de care sǎ se frece (practic areimportanţǎ forma şi dimensiunile).527 Deci, dacǎ Hristos este aceastǎ forţǎ universalǎ de atracţie iar el este in Rai, inseamnǎ cǎ oamenii graşiajung mai uşor in Rai decat cei slabi. QED.528 Sau invers, viaţa s-a adaptat la condiţiile Pǎmantului.529 Iarǎşi avem o argumentaţie hilarǎ. Ni se dǎ Isaia 40:26 ca exemplu, dar se uitǎ sǎ se aminteascǎ multe alteversete: Iov 9:6 (absolut perfect), Psalmi 96:10 (95:10 in ediţia romanǎ), şi 104:5 (103:6 in ediţia romanǎ),Miheia 6:2, Avacum 3:11 şamd. Psalmii 93:1; 96:10; 104:5, 1 Cronici 16:30 şi Ecclesiastul 1:4,5 chiar au fostcitate de bisericǎ contra lui Galilei515.530 Şi biblia impǎrtǎşeşte aceeaşi concepţie, in anumite pasaje. Vezi notele de la acest capitol.531 Aristarchus (310 - ca. 230 ien) a fost un astronom grec şi primul om de ştiinţǎ cunoscut nouǎ care a propussistemul heliocentric. De aceea a fost denumit, ulterior, Copernic al Greciei. Ideiile sale au fost insǎ atacate şidezavuate de cǎtre Aristotel511 şi Ptolemeu157. Singura operǎ a sa care a supravieţuit panǎ la noi a fostDespre mǎrimea şi distanţa panǎ la Soare şi Lunǎ şi este o operǎ geocentricǎ, dar ştim de la Arhimede cǎ ela mai scris o carte heliocentricǎ, pierdutǎ in negura istoriei. Aristarh considera stelele ca fiind foarte(foarte!!!) indepǎrtate, a mai calculat diametrul Lunii la ca. 14000 km (corect ca. 11000 km), calcule bazate119suporţii lui, ca deodatǎ sǎ vinǎ cineva şi sǎ afirme cǎ se mişcǎ. Nu puteau crede şi nu se puteau impǎcacu o aşa idee.Mai tirziu, Copernic532 (1473-1543) a rǎsturnat teoria geocentricǎ a lui Ptolomeu157 şi a fundamentatsistemul heliocentric, adicǎ planetele şi pǎmintul se invirtesc in jurul soarelui.Dupǎ el, Galileo Galilei515 (1564-1642) a cǎutat sǎ dovedeascǎ acest lucru, dar inchiziţia catolicǎ533 l-adus inaintea tribunalului. Dupǎ multe umilinţe şi suferinţe, Galilei işi retracteazǎ invǎţǎtura sa. Se

spune insǎ cǎ dupǎ ce a ieşit din sala de judecatǎ, a zis: "Şi totuşi se mişcǎ!" frazǎ care a rǎmasproverbialǎ.Cu mai bine de şapte sute de ani inainte de Cristos, Biblia spunea: "Cine a fǎcut sǎ meargǎ dupǎ numǎr,in şir, oştirea lor? " Astǎzi se ştie cǎ versetul acesta e in totul adevǎrat. Pǎmintul zboara in spaţiu cu ovitezǎ de 1700 km pe minut, iar in jurul axei sale se invirteşte cu 1600 km pe orǎ. Şi nu numai pǎmintul,ci chiar şi soarele se mişcǎ cu 245 km pe secundǎ. La fel şi stelele se mişcǎ. Sunt unii aştrii care auviteze fantastice. Astfel, steaua Arctur, denumitǎ şi "steaua alergǎtoare", zboarǎ in spaţiu cu viteza de24000 km pe minut, iar despre unele nebuloase se spune cǎ zboarǎ cu 40000 km pe secundǎ. Sunt unelestele din galaxiile aşa numite Seyfert, care au viteza colosalǎ de 3,6 milioane mile pe orǎ.Deşi au aşa viteze, toate işi pǎstreazǎ orbita lor, "merg in şir". In militarie, cind un soldat pierde cadenţa,ii incurca şi pe ceialalţi şi riscǎ sǎ fie cǎlcat pe cǎlcii534.pe cele ale lui Eratostene (42000 km circumferinţa Pǎmantului in loc de ca. 40000), şi a greşit mult laaprecierea distanţei Soare-Pǎmant (eroare care nu-i poate fi imputatǎ: el a greşit cu ca. 3° la calculareaparalaxei, in loc de 89°50' el determinase doar 87°, aceastǎ eroare de observare l-a determinat sǎ calculezegreşit distanţa, dar raţionamentul a fost exact (aşa se face şi astǎzi), doar cǎ datele de intrare parţial inexactel-au condus la un rezultat greşit).532 Nicolaus Copernicus (MIKOŁAJ KOPERNIK, 19.2.1473 – 24.5.1543), astronom polonez care a elaboratprima teorie heliocentricǎ modernǎ (ne amintim de Aristarh531, dar indienii au pretenţia cǎ Vedele lor spuneauacest lucru prin ca. 700 ien), publicat in De revolutionibus orbium coelestium. A fost, printre altele,matematician, jurist, guvernator, diplomat, economist (a fǎcut şi o reformǎ monetarǎ) şi, nu in ultimul rand,cleric (de rit catolic). Unchiul sǎu, Lucas Watzenrode, preot şi ulterior episcop de Warmia, s-a ocupat de el şide fraţii sǎi dupǎ moartea tatǎlui. Tot acesta l-a indrumat pe cariera teologicǎ (a fost fǎcut preot in 1497, cudoctorat din 1503), ceea ce i-a permis sǎ facǎ studii astronomice. Studiile sale din Italia i-au permis sǎ afle şialte teorii (Platon510, Cicero, alţi ganditori antici), ceea ce i-a permis

dezvoltarea teoriei sale. Ca militar, aapǎrat oraşul Allenstein cu succes contra cavalerilor teutoni, conduşi de Albert de Brandenburg.Teoria sa a fǎcut-o cunoscutǎ incǎ din 1514 in cercurile de prieteni, din 1533 fiind insǎ publicǎ (au existat şiprelegeri in Italia, chiar pentru prelaţi, cardinali sau papa Clement VII), dar abia in 1536 a fost cristalizatǎ.Arhiepiscopul de Capua, Nikolaus Cardinal de Schonberg i-a cerut oficial in 1.11.1536 o copie a teoriei, informa cea mai extinsǎ, pentru analizǎ. Se pare cǎ lui Copernic nu i-a fost fricǎ de reacţia bisericii (NicoleOresme -un episcop francez din sec. XIV - şi Nicolaus Cusanus - un cardinal german din sec. XV - maiavuseserǎ astfel de teorii şi nu pǎţiserǎ nimic) ci de cea a oamenilor de ştiinţǎ. Cartea sa a fost publicatǎ abiain 1542, dupǎ indelungi insistenţe, de cǎtre prietenul sǎu, Tiedemann Giese, episcop de Chełmno, care i-aincredinţat-o lui Rheticus, elevul la matematici al lui Copernic, pentru a o trimite la Nurnberg, la tipografia luiJohannes Petreius. Se zice cǎ o copie tipǎritǎ ar fi ajuns la Copernic pe patul de moarte, cand s-a trezit dintrocomǎ adancǎ, pentru a o citi şi a muri impǎcat.533 Pentru necunoscǎtori: Inchiziţia n-a fost nimic altceva decat un mijloc de a forţa oamenii sǎ asculte deinvǎţǎtura Bibliei. In şi mai puţine cuvinte: inchiziţia ancheta pe baza Bibliei.In cazul de faţǎ, argumentaţia inchiziţiei era bazatǎ pe Yoshua 10:12-13. Dumnezeu a oprit Soarele, deciSoarele se mişcǎ şi anume cum, in jurul Pǎmantului. QED.534 Un lucru uitǎ sǎ ne spunǎ autorul, pentru cǎ nu-l ştie (halal documentare) sau nu vrea sǎ ni-l spunǎ: stelelenu merg toate in aceeaşi direcţie. Existǎ unele stele care-şi menţin "cadenţa" (dar efectul este dat demişcarea Pǎmantului numitǎ precesie): este vorba in special de constelaţiile astrologice, care apar ciclic şi serotesc dupǎ un "program" periodic. Este aproape sigur cǎ de aceste stele era vorba in text.120Ce stare de haos s-ar petrece in marele univers, dacǎ n-ar merge "in şir"? Dacǎ pǎmintul sau soarele nuşi-ar pǎstra orbitele lor, ci ar lua-o razna, tot ce are viaţǎ ar pieri. Aceasta insǎ nu se intimplǎ, cǎci toateişi pǎstreazǎ, orbitele şi viteza535.De mii de ani pǎmintul zboarǎ in spaţiu, fǎrǎ sǎ-şi incetineze viteza. Citǎ precizie! Ce ordine! Cind tegindeşti la imensitatea unor aştrii, faţǎ de care pǎmintul nostru e ca un bob de mazǎre, la vitezele

fantastice cu care zboarǎ, rǎmii uimit de legile şi buna rinduialǎ ce domneşte in univers.Cǎile ferate au regimente de impiegaţi de mişcare, de mecanici, de acari, care poartǎ grijǎ sǎ nu seabatǎ trenul de la mersul normal şi totuşi se produc atitea accidente, atitea intirzieri. Legile mecaniciicereşti sunt respectate cu cea mai mare precizie536.Despre aceste legi şi Autorul lor, marele astronom francez Flamarion537

spune: "Şi soarele nostru semişcǎ in spaţiu. Totul se mişcǎ in univers, totul se schimbǎ şi se preschimbǎ. Numai legile naturii suntneschimbate şi numai Cauza eternǎ ale cǎrei lucruri sunt efectele schimbǎtoare şi trecǎtoare538."Wernher von Braun539, celebrul savant contemporan, a zis: "Oricum aşa de bine rinduit şi perfect creatcum e pǎmintul nostru şi universul, trebuie sǎ aibǎ un Fǎcǎtor, un Arhitect... Trebuie sǎ fie un Fǎcǎtor,nu existǎ altǎ cale."540

Ştim cǎ o mare parte a informaţiei din biblie este de fapt astrologie (hai sǎ-i zicem deghizatǎ, pentru cǎ nuapare in clar, ci trebuie dedusǎ din context), dar mai ştim cǎ biserica a fost dintotdeauna impotrivaastrologiei. Multe din aceste informaţii sunt prezente in Cabalǎ, care este, dacǎ vreţi, versiunea de bibliedestinatǎ celor iniţiaţi.535 Pǎcat cǎ douǎ capitole mai incolo, 8. S-a oprit Soarele?, aceastǎ demonstraţie este uitatǎ, ba chiar negatǎ.536 Aceastǎ randuialǎ nu a impiedicat ciocniri de stele sau de galaxii.537 Nicholas Camille Flammarion (26.2.1842 – 3.6.1925), astronom şi scriitor francez. A scris destul de multecǎrţi literare, in special de popularizare a astronomiei (il gǎsim panǎ şi in Caragiale, acela cu "comeata"), darşi de SF. A avut un interes, am zice azi bolnav, in spiritism şi reincarnare.538 Autorul a citat un fragment in care nu este vorba de Dumnezeu ci de Naturǎ. Sǎ inţelegem oare cǎ autoruleste ateu sau francmason?539 Dr. Wernher Magnus Maximilian Freiherr von Braun (23.3.1912 – 16.6.1977), liderul necontestat alrachetologiei, atat in Germania (creatorul celebrelor V2 - Vergeltungswaffe 2) cat şi in SUA (director al unuicentru la NASA). Prin mama sa, Emmy von Quistorp (1886-1959), işi avea rǎdǎcini nobiliare strǎvechi (FilipIII al Franţei, regele Valdemar I al Danemarcii, regele Robert III al Scoţiei şi regele Edward III al Angliei). Ainceput sǎ se ocupe de rachete şi astronomie abia dupǎ ce i-a cǎzut in

maini o copie a cǎrţii Die Rakete zuden Planetenraumen (Racheta in spaţiul intraplanetar) scrisǎ de un sibian de-al nostru, Hermann Oberth.Atat de mult i-a plǎcut ştiinţa rachetelor incat tatǎl sǎu a trebuit sǎ-l ia din custodia poliţiei, pentru cǎincercase sǎ meargǎ pe o stradǎ cu un vagon de jucǎrie la care ataşase rachete, creind panicǎ. A inventatracheta V2, in care incorporase multe idei ale americanului Robert H. Goddard (dupǎ care este denumitcentrul pe care-l condusese in cadrul NASA). A fost director tehnic la Peenemunde, in nordul Germaniei.Documente americane precizeazǎ cǎ von Braun a aderat la SS incǎ din 1933, apoi la partid in 1937,devenind ofiţer SS din 5.1940. Braun zice cǎ ar fi intrat in NSDAP (apoi in SS) din necesitate, dar s-a doveditcǎ a minţit. Oricum, pentru SUA acest lucru n-a avut nici o importanţǎ, important era omul, prea util pentru a fijudecat la Nurnberg, şi au avut dreptate, SUA a caştigat supremaţia cosmosului. von Braun mai zice cǎatunci cand a auzit cǎ primele V2 au cǎzut asupra Londrei ar fi spus, citat din memorie, cǎ "ar fi proiectataceste rachete pentru a cǎlǎtori prin spaţiu, pǎcat cǎ ar fi cǎzut pe o planetǎ greşitǎ". Tot el a negat cǎ ar fiştiut despre condiţiile inumane la acre erau supuşi deţinuţii care lucrau la aceste rachete, lucru contestat demartori şi supravieţuitori. Şansa lui a fost arestarea de cǎtre Gestapo pe 22.3.1944, de unde a scǎpat dupǎce Abwehrul (serviciul de informaţii al Armatei) şi Albert Speer l-au convins pe Hitler cǎ programul V2 nuputea merge fǎrǎ el. Eliberat condiţionat, von Braun a reuşit sǎ se predea americanilor, dupǎ ce a reuşitfalsificarea de documente SS ce i-a permis lui şi unui convoi de 5000 de oameni sǎ strǎbatǎ Germania panǎla liniile americane. von Braun a devenit un PoP (Prisoner of Peace), dar ulterior a fǎcut carierǎ in armata121Isaia a zis: "El le cheamǎ pe toate pe nume, aşa de mare e puterea şi tǎria Lui, cǎ una nu lipseşte."7. Pot fi legate apele?Un alt adevǎr ştiinţific relatat in Biblie este cǎ Dumnezeu a legat apele.Desigur, unii se intreabǎ cum pot fi legate apele? Iov ne dǎ rǎspunsul: "Leagǎ apele in norii Sǎi" (26:8).Pe pǎmint cad anual 800 milioane de milioane tone de apǎ. Dacǎ ar cǎdea deodatǎ toatǎ apa care e inatmosferǎ, pǎmintul intreg ar fi acoperit cu un strat de 7 metri de apǎ, deci totul ar fi inecat. Apelelegate in nori, care se aflǎ permanent in atmosferǎ, au fost calculate de unii

oameni de ştiinţǎ şi seafirmǎ cǎ ar fi cam 50 milioane de milioane de tone. Ce greutate fantasticǎ!" Şi norii nu se sparg subgreutatea lor" (Iov 26:8).Apele acestea nu cad deodatǎ pe pǎmint, cǎci sunt legate. Noi nu prea pricepem cum pot sta milioanede tone de apǎ sus, dar aceasta nu are importanţǎ541.Noi vedem norii cum plutesc şi cum, din cind in cind, işi scuturǎ greutatea, lǎsind ploaia binecuvintatǎsǎ ude pǎmintul, spre a-l face sǎ rodeascǎ.Mai existǎ incǎ un fel de legare a apelor: la pol şi in calotele de gheaţǎ.Antarctica este acoperitǎ cu o calotǎ de gheaţǎ ce are o grosime medie de 2200 m, iar gheţarul Filhnerde acolo, are o lungime de 925 km şi o grosime de 4000 metri.In Groenlanda, stratul de gheaţǎ e de 2300 metri şi s-a calculat cǎ dacǎ numai aceasta s-ar topi, nivelulmǎrilor şi al oceanelor ar creşte cu 7 metri. Ce s-ar intimpla dacǎ s-ar topi toatǎ gheaţa de la poli? Cetorente s-ar dezlǎnţui asupra pǎmintului, dacǎ apele ar fi dezlegate toate deodatǎ?542 Dar ele sunt legateprin anumite legi de Cel ce a creat toate. Nimic nu e la intimplare.8. S-a oprit soarele?Altǎ problemǎ de care mulţi s-au poticnit şi n-au vrut sǎ o creadǎ este oprirea soarelui, pomenitǎ inIoşua 10:12,13. Aceste versete sunt cele mai combǎtute din Cartea Sfintǎ.In text ni se relateazǎ cum Ioşua, fiind in luptǎ cu cinci impǎraţi ai amoriţilor, la un moment dat astrigat: "Opreşte-te soare asupra Gabaonului şi tu lunǎ asupra vǎii Aialonului!" Şi soarele s-a oprit şiluna şi-a intrerupt mersul, pinǎ ce poporul şi-a rǎzbunat pe vrǎjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scrisSUA. A creat celebra rachetǎ Jupiter-C, ce a permis lansarea primului satelit non-rus, Explorer 1, pe21.1.1958, datǎ ce a coincis cu lansarea programului spaţial american. A proiectat şi celebra rachetǎ Saturn,de data asta pentru NASA, rachetǎ folositǎ la misiunile Apollo.540 Denumirea de Marele Arhitect al Universului este tipic francmasonǎ.541 Unii mai ştiu.542 Hai sǎ incercǎm sǎ ghicim: nu cumva, un alt potop ca al lui Noe?Oricum, trebuie spus cǎ aceste calote glaciare de la poli au demonstrat cǎ nu a existat un potop al lui Noe detip global in ultimii 110-120000 de ani.

122oare in Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit in mijlocul cerului şi nu s-a grǎbit sǎ apunǎ, aproape o ziintreagǎ.543"Unii, ca sǎ scape mai uşor, spun cǎ aici e un limbaj poetic şi cǎ bǎtǎlia fiind grea, lui Ioşua i s-a pǎrut cǎau fost douǎ zile legate laolaltǎ.Cei ce spun aceasta nu ţin cont de citatul din Cartea Dreptului544 şi de afirmaţia lui Ioşua din v.14: "N-amai fost nici o zi ca aceea, nici inainte, nici dupǎ aceea, cind Domnul sǎ fi ascultat glasul unui om..."545

Alţii spun ironic: "Nu vedeţi cǎ de la inceput Biblia nu spune adevǎrul?Fiindcǎ oricine ştie azi cǎ nu soarele se invirteşte in jurul pǎmintului, ci pǎmintul se invirteşte in jurulsoarelui; iar ziua şi noaptea se datoresc miscǎrii pǎmintului in jurul axei sale. Astfel, chiar dacǎ soareles-ar fi oprit, tot nu ar fi fost o zi mai lungǎ.” Privind aşa lucrurile, ţi se pare cǎ aici Biblia a dat greş.Dar se poate oare aşa ceva?Biblia nu este manual de ştiinţǎ, dar ea spune adevǎrul. Şi noi cei de astǎzi, care suntem aşa de familiaricu mişcarea de rotaţie şi de revoluţie a pǎmintului, noi care ştim precis cǎ nu soarele se invirteşte injurul pǎmintului, totuşi folosim expresii contrare ştiinţei, ca: "soarele rǎsare la...", "soarele apune la...","rǎsǎrit de soare la mare", "apus de soare", etc546. Chiar şi astronomii uziteazǎ asemenea expresii. Oricecopil ii poate infrunta spunindu-le: "Nu-i adevǎrat, ci pǎmintul s-a invirtit". Şi totuşi acesta estelimbajul pe care il folosim, deşi nu e in acord cu ştiinţa. Atunci de ce sǎ mustrǎm pe Ioşua, cind elfoloseşte un limbaj ca al nostru?Textul biblic ne spune cǎ soarele s-a oprit. In original "opreşte-te" are şi sensul "stai liniştit". Noi amzice cǎ e acelaşi lucru sǎ te opreşti sau sǎ stai liniştit. Şi totuşi existǎ o deosebire. Textul acesta aprovocat o cercetare minuţioasǎ din partea multora. E adevǎrat sau nu ce a spus Ioşua? Cum puteasoarele sǎ se opreascǎ? Avea rost? Sau care ar fi fost urmarea dacǎ ar fi stat

liniştit? Newton467 ademonstrat cǎ pǎmintul ar putea fi incetinit, fǎrǎ ca locuitorii lui sǎ simtǎ un apreciabil şoc in privinţa543 Hai sǎ zicem cǎ ziua ar fi fost 24 de ore. Dar dacǎ ar fi fost ceea ce se considerǎ, de obicei, a fi o zi -antonimul de la noapte (atunci evident Soarele a stat pe cer toatǎ ziua, cǎ noaptea nu ar fi putut exista) sau,poate, cǎ a fost o erǎ geologicǎ, aşa cum argumenta autorul la Mǎrturia ştiinţelor Naturale?In orice caz, cartea lui Yoshua este un exemplu tipic de manipulare a maselor: -cei care ascultǎ de Yahwesunt ajutaţi -cei care nu, sunt pedepsiţi (desigur, mai mult sunt pedepsiţi ceilalţi din jurul lor, halal moralǎ).544 Cartea lui Jasher ( הישר ספר ) nu face parte din Vechiul testament. Istoria lui Yoshua nu este de regǎsit in nicio altǎ parte a Bibliei (exceptand menţiunea zilei lungi in Avacum 3:11), fiind consideratǎ probabil preaincredibilǎ (şi contrazicand legǎmantul pe care Dumnezeu l-a fǎcut cu oamenii in Geneza 8:22 şi repetatǎ inIeremia 32:35-37 şi 33:19-21). De aceea, singura explicaţie posibilǎ este introducerea pasajului respectiv inperioada elenisticǎ, in scopuri propagandistice. De altfel ar fi fost o blasfemie sǎ-i ceri lui Dumnezeu sǎ-şicalce cuvantul dat, mai ales cand puteai sǎ-l rogi sǎ dea, de exemplu, vreo plagǎ egipteanǎ peste ei.Cartea lui Jasher nu a supravieţuit, poate şi din acest motiv, secolelor, deşi o copie falsificatǎ a apǎrut in11.1751 (interesant, acolo cele 10 legi au fost date lui Moise de cǎtre socrul sǎu, Jethro, şi nu de Dumnezeu)şi o alta, numitǎ Sefer haYashar sau midrash, in 1552.Absolut teoretic, numai pǎrţi din Facerea şi cele 10 legi sunt strict Cuvantul Domnului, restul sunt scrise decǎtre oameni, vorba autorului, care pǎstori, care fǎcǎtori de corturi, care analfabeţi etc.545 Contradicţie flagrantǎ cu Noul testament.546 Nu sunt contrare ştiinţei, aceste expresii inseamnǎ altceva. Sensul acestor expresii nu este de mişcare ci detransformare, de apariţie sau de dispariţie (de unde şi derivaţia literarǎ: "apusul vieţii" etc.). Reluandargumentele autorului, este la fel ca diferenţa dintre bara şi asah de la inceputul acestui capitol.123aceasta547. Din cercetǎrile efectuate de oamenii de ştiinţǎ, au ieşit citeva confirmǎri cǎ relatarea luiIoşua este adevǎratǎ, ziua aceea a fost aproape dublǎ.Una este confirmarea istoricǎ. Herodot265, istoricul grec care a trǎit cu 480 ani inainte de Cristos, ne

spune cǎ preoţii egipteni i-au arǎtat o descriere a unei zile lungi548. Scrierile vechi chineze la felvorbesc de o zi lungǎ in timpul domniei impǎratului Yeo549, care a fost contemporan cu Ioşua. Pe lainceputul secolului al XX-lea, amiralul Palmer a descoperit in Mexico un document, care spune cǎsoarele s-a oprit pentru aproape o zi intreagǎ in anul "celor şapte iepuri", care corespunde cu anul incare Ioşua a cucerit Canaanul550. La acestea, adǎugaţi Cartea Dreptului, scrisǎ in Palestina551. Deci,vechile scrieri ale egiptenilor, ale grecilor, ale chinezilor, ale mexicanilor şi ale evreilor vorbesc despreo zi lungǎ. Dacǎ nu a fost o zi lungǎ, de ce scriu egiptenii, grecii, chinezii şi mexicanii despre o aşazi552? Oare sǎ-i fi mituit Ioşua ca ei sǎ scrie aşa, spre a confirma Biblia553? Sau cei ce tǎgǎduiesc astǎzisunt atit de destepţi, incit ştiu şi ce s-a petrecut atunci, mai bine ca cei de atunci554?547 Dar nu intr-o zi. Pentru reimprospǎtarea cunoştinţelor autorului, este bine de precizat cǎ nu numai Pǎmantulde invarte in jurul axei sale ci şi atmosfera. Luand datele autorului, dacǎ Pǎmantul s-ar opri brusc, atmosferaar continua sǎ alerge cu 1600 km/h (inerţia - fenomen cunoscut lui Newton467). Numai cine a trǎit aşa cevaştie ce dezastre poate aduce un vant de 160 km/h (uragan), darmite unul de 1600 km/h. Oamenii, animalele,plantele şi clǎdirile pot suporta aproape fǎrǎ sǎ simtǎ acceleraţii de 2-3G (un fel de cutremur micuţ) care arputea fi produse de oprirea lentǎ a Terrei şi apoi de reluarea exactǎ a mişcǎrii iniţiale, totul in 24 de ore. Darca sǎ opreşti atmosfera in loc, ai nevoie de circa 80 de ore (la 20km/h) sau 40 de ore (40km/h) sau numai de12 ore (dar la 133 km/h). Un astfel de vant ar face imposibilǎ victoria contra amoriţilor, ba chiar ar distruge şipe israeliţi. Mai mult, un astfel de vant ar fi fost fǎrǎ indoialǎ consemnat in cronici mai mult decat persistenţasolarǎ, care, fie vorba intre noi, nici n-ar mai putut fi vǎzutǎ de atata praf starnit de acest uragan.548 Unde pomeneşte Herodot despre acest lucru?549 Yao (堯sau 尧) (2353 - 2234 ien) a fost un impǎrat legendar (şi considerat primul impǎrat al Chinei).Cunoscut şi ca Yaotang-shi (陶唐氏) sau Tang Yao (唐堯), dar nǎscut ca Yi Fangxun (伊放勳) sau Yi Qi (伊祈). A fost considerat ca etalon pentru generaţii intregi de impǎraţi. Este considerat şi inventatorul jocului de

GO. Nu a fost contemporan cu Yoshua, domnind chiar şi inaintea lui Avraam.Referitor insǎ la ziua lungǎ a lui Yoshua, existǎ douǎ versiuni de bazǎ: una in care este vorba de o zi cudouǎ rǎsǎrituri, alta in care este vorba de 10 zile in şir. A treia versiune, cea de faţǎ, derivǎ din prima (de fapteste invers, pentru cǎ "omul de ştiinţǎ creştin" şi-a dat seama de fusul orar). Ambele versiuni sunt cunoscutenumai in cercurile religioase, nu şi in cele ştiinţifice.550 Cand a cucerit Ioşua Canaanul? Arheologia nu ştie o datǎ precisǎ, se presupune cǎ ar fi vorba de anul 1400ien, deşi altǎ datǎ posibilǎ se referǎ la ca. 1600 ien sau chiar 1200 ien. Oricum, arheologia biblicǎ este oactivitate extrem de dificilǎ, sǎ incerci sǎ potriveşti datele contradictorii (sau dovedite false de istoria laicǎ)pentru a dovedi adevǎrul unei cǎrţi este prea mult, dar unii tot mai incercǎ, vezi chiar acest document. Vezi şiMǎrturia arheologiei şi notele de subsol aferente.In orice caz, lista de legende plus comentariile se gǎseşte cuvant cu cuvant peste tot in cercurile religioase.Concluzia logicǎ? O singurǎ sursǎ, care nici mǎcar nu furnizeazǎ datele necesare expertizǎrii lor.551 Domnul autor, atat de cult in ale bibliei şi ştiinţei, uitǎ cǎ profetul Avacum (Habakkuk) a pomenit şi el despreaceastǎ oprire a Soarelui şi Lunii in 3:11.552 Pe moment nu se ştie cand a cucerit Yoshua Canaanul. Dacǎ s-ar şti acest lucru, fuga din Egipt ar putea fiuşor datatǎ, chiar cu aproximaţie de 50 de ani, de unde s-ar şti numele faraonului din acea vreme etc. etc.Astfel, toatǎ povestea cu Mǎrturia Arheologiei ar fi fost de la inceput clarǎ şi simplǎ, fǎrǎ tot felul de ipoteze,evident dovedite arheologic.Dar perioada cuceririi Canaanului nu se cunoaşte (presupusǎ intre 1200 şi 1400 ien, ba chiar 1600), insǎeste absolut cert cǎ impǎratul Yeo a domnit chiar in timpul lui Yoshua (ce-mi sunt 1000 de ani acolo, cǎ nu-idau din buzunar), la fel "anul celor 7 iepuri" a cǎzut exact in timpul bǎtǎliei cu amoriţii şamd. Concluzii?553 Mexicul şi China n-ar trebui sǎ confirme pe Yoshua, pentru cǎ acolo ar fi fost un fel de noapte lungǎ. Cel maiposibil, dar numai dacǎ aceste informaţii vor putea fi confirmate, s-ar putea dovedi cǎ fenomenul s-a mairepetat, cu multe concluzii foarte interesante, pe care le lǎsǎm ca temǎ de gandire cititorului.554 Astronomii au calculat şi au observat cǎ legendele (acelea descoperite ştiinţific) nu se referǎ la aceeaşi datǎ,iar referinţele spre legende origineazǎ toate dintr-o singurǎ sursǎ (ghici care?). Babilonienii, in imediatavecinǎtate şi cei mai iscusiţi astronomi, ar fi trebuit sǎ aibǎ şi ei mǎcar o inregistrare despre un fenomen atat

124Un adevǎr se stabileşte pe baza a doi sau trei martori555. Aici avem un numǎr dublu de martori.Afirmarea lor se intemeiazǎ pe fapte, pe cunoaştere. Tǎgǎduirea se intemeiazǎ pe nepricepere. Oameniinu pot pricepe cum s-a putut opri soarele.Dar alţii, care trǎiesc la ecuator, nu pot pricepe cum ingheaţǎ apa, alţii nu pricep cum se formeazǎimaginea in tubul catodic sau cum calculeazǎ creierul electronic. Oare e cinstit sǎ tǎgǎduim ceea ce nupricepem556?Alta este confirmarea matematicǎ. Anumiţi astronomi au cercetat pe baza de calcule sǎ vadǎ dacǎ a fostsau nu o zi mai lungǎ, aşa cum spune Biblia. Astfel, profesorul Totten557 din America a fǎcut calculeastronomice pe care le-a publicat558.de ciudat (opusul eclipsei). Egiptenii, alţi astronomi pricepuţi, ar fi notat şi ei cu lux de amǎnunte acestfenomen, la urma urmei Amon-Ra era zeul lor cel mai important. Panǎ la descoperirea unui astfel dedocument, ştiinţa nu se poate pronunţa dincolo de ipoteze. Probabil cǎ Dumnezeu a fost extraterestru care afolosit reflectoarele unei nave cosmice, sau chiar lumina navei sale extraterestre, pentru a ilumina campul debǎtǎlie, de ce nu?!555 Fals. Un adevǎr se dovedeşte cu probe. Proba cu martori este poate suficientǎ in justiţia americanǎ, dar inlumea ştiinţificǎ acest lucru nu ajunge. Astfel, folosind doi-trei spectatori de la un spectacol de magie sepoate demonstra oricand cǎ femeia a fost tǎiatǎ intr-adevǎr in douǎ, sau cǎ oamenii pot inghiţi flǎcǎri etc.556 Afirmaţie absolut corectǎ. Pentru onoarea ştiinţei, trebuie sǎ menţionǎm cǎ ştiinţa a recunoscut intotdeaunacand s-a inşelat (de aceea am putut avea progresul ştiinţific, tocmai pentru cǎ ideile noi au putut strǎbate maiuşor sau mai greu printre cele vechi, perimate, dar au putut strǎbate) insǎ biserica nu a permis niciodatǎacest lucru. Mai mult, in 1870, in timpul primului Consiliu al Vaticanului, care a inceput in 8.12.1869, papaPius IX a cerut, la sfarşitul lucrǎrilor, printre altele, şi obţinerea dreptului, atat pentru bisericǎ in general, dar şipentru papi in particulari de a fi declaraţi infailibili, poziţie prezentatǎ incǎ din 1864 in celebra SyllabusErrorum. Citatele din biblie care susţineau acest punct de vedere sunt prezentate in continuare: Ioan 1:42;Marcu 3:16, Matei 16:18, Matei 7:24-28, Ioan 16:13, Ioan 14:26, Ioan 21:15-17,

Luca 10:16, Luca 22:31-32, 1Timotei 3:15, Epistola 1 al lui Ioan 2:27, Faptele apostolilor 15:28, Matei 10:2 şi Matei 28:20.557 In 1890. Prof. Charles Adiel Lewis Totten (3.2.1851-1908) era evanghelist convins aşa cǎ nu a fost demirare cǎ a gǎsit rezultatele exact aşa cum le dorea el. Era absolut convins cǎ englezii erau unul din triburiledispǎrute ale lui Israel precum şi un apocaliptic convins de sfarşitul lumii in 1899. Autorul ar trebui sǎ citeascǎsingur cartea (ceea ce scrie autorul aici este copiat cuvant cu cuvant dintr-o carte publicatǎ in 1936 de un alt"observator neutru", Harry Rimmer) unde scrie cǎ Totten a plecat in calculele lui de la data creaţieipresupusǎ a fi 22 sept. 4000 ien (a fost o luni, desigur) şi a mers inapoi spre vremea lui Yoshua.558 Iatǎ pasajul in original din cartea sa, care explicǎ raţionamentul:We know from Daniel 9:27 and from various other passages (mostly in Revelation) that the public ministry ofJesus lasted three and a half years. Since He was crucified at the spring equinox, He must have begun topreach at the fall equinox.Since he began to preach when He was thirty years old, He must have been born at the fall equinox. Sincethe world was created 4000 years before He was born, the world was created on September 22, 4000 BC.Therefore this day must have been a Sunday. But calculating back using a calendar, we find that this datewas a Monday. Therefore there is a missing 24 hours.Since 40 minutes of this are accounted for by the story in 2 Kings 20 (or Isaiah 38), we see that the "about aday" mentioned in Joshua 10 must account for the remaining 23 hours and 20 minutes. End of proof.QED.Trebuie spus cǎ Totten considera naşterea lui Isus la echinoxul de toamnǎ, nu la solstiţiul de iarnǎ (25decembrie). Pentru cei care nu ştiu de ce, iatǎ şi explicaţia: Cultul lui Isus, pe atunci muritor, dar posibil regeal Iudeii, a fost format in tiparele unor religii deja existente, cu scopul ascuns de a le inlocui. In Europa, cultullui Sol Invictus (zeul lui Constantin cel Mare782 - pǎganul sanctificat) era foarte rǎspandit, soarele care mureaiarna şi reinvia primǎvara. Ziua de serbare - ghici?Tot cititorul perspicace poate observa o altǎ eroare fundamentalǎ in raţionamentul lui Totten: reformagregorianǎ a calendarului.125Luind echinocţiile, eclipsele, tranzitele şi mergind cu calculele de la prezent inapoi la solistiţiul de iarnǎa zilei lui Ioşua, a gǎsit cǎ acţiunea s-a petrecut intr-o zi de miercuri, iar

calculind invers, de lacreaţie559 spre Ioşua, acţiunea a cǎzut intr-o zi de marţi. El a demonstrat cǎ in istoria lumii a fostintrodusǎ o zi, care nu este alta decit ziua dublǎ a lui Ioşua. Cercetǎtorul W. Maunders560 de laObservatorul Regal Greenwich, de asemenea a publicat un studiu asupra aceluiaşi subiect; şi princalcule a stabilit nu numai data, ci şi timpul zilei cind senzaţionalul fenomen a avut loc.O a treia confirmarea electronicǎ. In 1970, ziarul "Evening World" din Spencer, Indiana, U.S.A. a fostprimul care a publicat ştirea. Revista "The Sword of the Lord" reda ştirea dupǎ cum urmeazǎ:"Dl. Harold Hill561, preşedintele Companiei Curtis Engine din Baltimore, Md. şi consultant inprogramul spaţial, a relatat urmǎtoarele: "Cred cǎ unul din cele mai uimitoare lucruri pe care le areDumnezeu pentru noi azi, s-a petrecut recent cu astronauţii şi bǎrbaţii de ştiinţǎ spaţialǎ la Green Belt,Maryland. Ei controleazǎ cum va fi poziţia soarelui, a lunii, a planetelor in spaţiu peste o sutǎ de ani,peste o mie de ani. Noi trebuie sǎ cunoaştem aceste date, ca sǎ nu lansǎm un satelit şi sǎ se izbeascǎ deceva şi astfel sǎ fie scos din orbitǎ. Noi trebuie sǎ fixǎm orbita in funcţie de viaţa satelitului şi depoziţia planetelor, ca sǎ nu fie datǎ peste cap lucrarea. Cu ajutorul calculatorului electronic mǎsurauveacurile inainte şi inapoi. Deodatǎ s-au oprit. Calculatorul a stopat şi a dat un semnal roşu, ceea ceinsemnǎ cǎ e o greşalǎ, ori la informaţiile introduse in el, ori la rezultatele comparate cu standardele.Au fost chemaţi specialiştii sǎ vadǎ dacǎ e bun calculatorul. Aceştia l-au controlat şi au spus: "Eperfect". Şeful operaţiunilor I.B.M. a intrebat: "Care-i necazul?" - "Am gǎsit cǎ e o zi lipsǎ in scurgereavremii." Toţi au dat din cap. Tǎcere."Din grup, unul mai religios a zis: "Ştiţi, pe cind eram in Şcoala Duminicalǎ, ni s-a spus despre o oprirea soarelui." Ceialalţi nu l-au crezut, dar nu aveau alt rǎspuns. Astfel au zis:

"Aratǎ-ne!" I-au adus oBiblie şi el a cǎutat la Ioşua 10:12-14 şi a citit textul ... Aici e ziua lipsǎ. Au mers cu calculatorul lavremea arǎtatǎ şi au gǎsit-o, dar nu era destul. Timpul scurs care lipsea, gǎsit pe vremea lui Ioşua eranumai 23 ore şi 20 minute, nu o zi intreagǎ. Au citit iarǎşi Biblia şi ea le-a spus: "…aproape o ziintreagǎ".Aceste simple cuvinte in Biblie sunt importante. Dar ei erau in incurcǎturǎ, cǎci dacǎ nu poţi dasocotealǎ de 40 minute, te va incurca şi peste o mie de ani.Patruzeci de minute trebuiau gǎsite, cǎci puteau fi inmulţite de multe ori pe orbite. Atunci celcredincios şi-a adus aminte cǎ undeva in Biblie scrie cǎ soarele a mers inapoi. Cosmonauţii i-au spus cǎşi-a ieşit din minţi. Dar au luat Cartea şi au gǎsit la 2 Impǎraţi 20:8-11 "Şi Domnul a dat cu zece trepteinapoi umbra din locul in care se pogorise pe cadranul soarelui lui Ahaz." Zece trepte sunt exact 40minute. Douǎzeci şi trei ore şi douǎzeci minute din Ioşua cu 40 minute din 2 Impǎraţi fac ziua lipsǎintreagǎ. Cosmonauţii au trebuit sǎ inscrie in jurnal ziua ce lipseşte." 562

559 Cititorul perspicace a observat deja aceastǎ contradicţie: mai devreme (in paragraful care are ataşatǎ nota desubsol 487), autorul susţinea cǎ nu se ştie cand a fost creaţia (cǎ nu dǎm din buzunar miliardele de ani), acumse foloseşte de acest lucru. Bravos, naţiune!560 Edward Walter Maunder (12.4.1851 – 21.3.1928) a fost un astronom britanic, cunoscut pentru studiile saleasupra petelor solare (ne amintim cǎ şi pentru descoperirea petelor solare cu ajutorul lunetei, Galileo515 a fostpersecutat de bisericǎ). A fost in acelaşi timp un exeget biblic foarte stimat in timpul lui, poate şi datoritǎtatǎlui sǎu, preot in Wesleyan Society (de orientare metodistǎ).561 El insuşi un evanghelist convins, care a scris şi cǎrţi de evanghelizare pentru copii.562 O altǎ poveste inventatǎ şi care nu poate fi verificatǎ. Articolul a fost scris de cǎtre Mary Kathryn Bryanpentru Evening Star din Spencer. William Willoughby, editorul secţiunii religioase al Evening Star dinWashington DC, care mai era şi un evanghelist convins şi care incerca din rǎsputeri sǎ convingǎ SUA sǎpredea numai creaţionismul in şcoli, a verificat personal povestea pentru articolul sǎu "Washington

Perspective" din 8 August 1970 dar NASA Goddard Space Flight Center din Greenbelt, MD a negat acestlucru - mai mult, a creat un formular tipizat in care nega oficial acest incident, ca urmare a atator telefoane.Willoughby l-a contactat apoi pe Harold Hill in Baltimore care a confirmat povestea dar n-a prezentat dovezi126Calculatoarele electronice adeveresc Biblia. Cine s-ar fi gindit vreodatǎ cǎ acea zi va putea fi detectatǎnu numai de creierul omului ci şi de creierul electronic?563

Intr-un veac al necredinţei, Dumnezeu pe cale de ştiinţǎ işi demonstreazǎ adevǎrul Cuvintului Sǎu. Ceminunate sunt cǎile Sale!Totuşi cum a putut sǎ fie o zi mai lungǎ? Pentru noi e greu de priceput. Dacǎ cele trei miliarde şi cevade locuitori564 ne-am opinti sǎ oprim pǎmintul din mersul lui, nu am reuşi. Dar luind, prin analogie,mersul unei locomotive in plinǎ vitezǎ nu poate fi opritǎ de o mie de persoane ce s-ar aşeza pe linii, cidoar i-ar mǎcelari pe toţi. Totuşi locomotiva e opritǎ de un singur om, de mecanic, printr-o simplǎmişcare de manivelǎ. El are stǎpinire asupra ei şi o poate opri565.Cu mult mai mult, Dumnezeu, care a creat toate şi conduce toate, poate face aşa ceva.Cu Dumnezeu se poate inţelege ziua lungǎ a lui Ioşua. Fǎrǎ El este imposibil sǎ o explici. Azi, de ladistanţǎ, prin simpla apǎsare de buton, omul poate porni şi opri rachete mari, gigantice, purtǎtoare desateliţi. Sǎ-i dǎm voie şi lui Dumnezeu sǎ poatǎ face aşa ceva cu satelitul soarelui, cu pǎmintul566.pretextand secretul de stat care inconjoarǎ misiunile spaţiale, DAR: Curtis Engine se ocupǎ de generatoarelede energie de uz casnic şi industrial, in nici un caz de calculul orbital (Hill se ocupa pe atunci degeneratoarele diesel ale centrului terestru, sateliţii foloseau pe atunci baterii electrice şi/sau celulefotoelectrice). Sateliţii au o viaţǎ de servicu relativ limitatǎ (din cauza bateriilor), de maximum 10-20 de ani,deci prognozarea unei ciocniri cu un meteorit in 1000 de ani, vǎ rog frumos!! Sateliţii sunt amplasaţi pe la30000-60000 de km iar primul corp ceresc aflat in apropiere este Luna, dar ea se aflǎ la peste 300000 kmdistanţa, calculul coliziunii este desigur inutil (poate jucau Solitaire pe

calculatoare). Pe de altǎ parte, dacǎ sarreferi la voiajele spaţiale tip Voyager şi Mariner, intr-adevǎr este nevoie de un astfel de calcul, dar el nuţine cont dacǎ pe Pǎmant este zi sau noapte (in cosmos este intotdeauna noapte), aşa cum la calcululeclipselor nu se ţine cont de poziţia galaxiilor. Iar multiplicarea sau lipsa celor 40 de minute, chiar n-are nici olegǎturǎ cu ceva anume, nici din treburile casnice, nici din zborurile spaţiale. Pentru a detecta o eroare de orein curgerea soarelui, trebuiesc referinţe locale bine stabilite, cum ar fi, de exemplu, eclipsele, care suntperfect localizate şi dureazǎ puţin. Iar un calculator habar nu are ce inseamnǎ un an, o lunǎ, o orǎ, ellucreazǎ doar cu numere, noi oamenii interpretǎm numerele ca fiind bani, ani, kilograme sau prune. Mergandspre timpul lui Yoshua (vezi nota 550), calculatorul ar fi trebuit sǎ treacǎ frumuşel pe langǎ el ca şi cum nimicnu s-ar fi intamplat.Morala poveştii este din pǎcate una singurǎ: Cu astfel de poveşti inventate, de cǎtre cineva cu un pic deinformaţii despre un anumit domeniu dar care se pricepe la manipulǎri, pot fi prostiţi oamenii sǎ creadǎ ceeace vor aceşti misionari. Din pǎcate, aceastǎ specie este foarte prolificǎ şi se extinde cu viteza microbilor,ceea ce dovedeşte ori cǎ oamenii au devenit din ce in ce mai creduli, ori cǎ interesele din spate sunt din cein ce mai mari, ori ambele la un loc. Crede şi nu cerceta este incǎ la mare preţ.563 Existǎ pe lumea aceasta construcţii astronomice datand dinaintea vremii lui Yoshua, oricare ar fi fost aceasta.Este vorba despre piramidele egiptene. Acestea sunt orientate nu numai dupǎ punctele geografice (nordul,de exemplu) dar şi dupǎ anumite stele, care sunt aceleaşi şi astǎzi. Mişcarea de precesie a Pǎmantului ar fifǎcut necesarǎ rotirea lui ulterioarǎ pentru a ajunge din urmǎ timpul pierdut, caz in care s-ar fi constatat incǎun fenomen interesant, noaptea cea lungǎ. Deci, Yoshua a avut dreptate, numai Soarele şi Luna au fostoprite in loc iarǎ nu Pǎmantul cu toate stelele sale de pe firmament.564 Numǎrul este de mult depǎşit. El corespunde datelor anului 1966. Astǎzi (2006) sunt 6,5 miliarde.565 Sǎ ne gandim atunci ce se intamplǎ cand tragem semnalul de alarmǎ in plinǎ vitezǎ. Aşa s-ar fi intamplat şipe vremea lui Yoshua.566 Şi totuşi autorul uitǎ iarǎşi sǎ ne explice de ce a fost nevoie şi de Lunǎ in toatǎ afacerea asta. Presupunandcǎ lumina Soarelui (luminatorul mare) n-ar fi fost de ajuns şi ar fi trebuit sǎ fie aprins şi luminatorul mic, putemavea o idee despre ce forţe gigantice au acţionat aici. Pentru cǎ oprirea Pǎmantului (ca sǎ stea Soarele) n-ar

fi oprit şi Luna din mersul ei, a trebuit sa fie opritǎ, separat, şi ea. Oricum o luǎm, mai multe lucruri au fostoprite simultan, nu numai Pǎmantul sau Soarele.Dar presupunand cǎ lumina necesarǎ luptei a fost cea de care a avut nevoie Yoshua cand a cerut luiDumnezeu sǎ-i opreascǎ Soarele şi Luna, putem bǎnui, pur matematic, ce imagine aveau evreii din vremea1279. A existat steaua Betleemului?O altǎ chestiune pomenitǎ in Biblie, care e mult discutatǎ şi necrezutǎ de unii, este steaua Betleemului.In Matei 2:2,7,8,10, se spune cǎ magii au vǎzut o stea deosebitǎ. Ce fel de stea a fost aceea? Cum aputut sǎ se arate o aşa stea? Ce legǎturǎ au stelele cu naşterea unui copilaş pe pǎmint567? Iatǎ citevaintrebǎri pe care le ridicǎ necredincioşii.Dacǎ cei ce afirmǎ cǎ au vǎzut-o ar fi fost oameni profani, nu astronomi, ar da loc la bǎnuieli. Ei insǎau fost cititori in stele, astronomii vremii, deci erau competenţi sǎ deosebeascǎ stelele. Cu adevǎratfenomenul e extraordinar, dar nu e imposibil568.Existǎ douǎ explicaţii cu privire la steaua aceasta. Una e explicaţia celor credincioşi cǎ a fost o steamiraculoasǎ. Dumnezeu, Creatorul tuturor astrelor, a putut porunci unei stele, ca prin graiul ei sǎvorbeascǎ magilor despre naşterea unui nou Impǎrat. Deci, steaua Betleemului a fost un mesager divincǎtre astronomii rǎsǎritului. "La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţǎ."Cealaltǎ este explicaţia oamenilor de ştiinţǎ. Ei spun cǎ steaua deosebitǎ, de o strǎlucire extraordinarǎ,nu a fost altceva decit o conjuncţie a lui Jupiter şi Saturn, in zodia Peştilor, cu adǎugirea planetei Marte.De altfel, astrologii evrei atribuie acestei conjuncţii o importanţǎ deosebitǎ. Ei o puneau in legǎturǎ cunaşterea lui Moise şi afirmau cǎ se va repeta şi la naşterea lui Mesia569.lui Yoshua despre distanţele astrale. Distanţa dintre vǎile Ghibeonului şi Aijalonului este de ca. 16 km,presupunem cǎ Soarele putea lumina sus de tot valea Ghibeonului iar Luna valea Aijalonului, dar cǎ nici unluminator nu putea ajunge cu razele sale in cealaltǎ vale, printr-o simplǎ logicǎ geometricǎ obţinem o distanţǎPǎmant-Soare, respectiv Pǎmant-Lunǎ aproximativ egalǎ cu distanţa dintre vǎi, adicǎ de 16 km. Şi cand te

gandeşti cǎ filozofii greci calculaserǎ cu o eroare uluitoare circumferinţa Pǎmantului, diametrul Lunii şidistanţa panǎ la ea (notele 531 şi 512), chiar cǎ nu mai este loc de comentarii ...567 Isus nu s-a nǎscut pe 25 decembrie. Panǎ la Consiliul de la Niceea, 325 en, naşterea lui Isus era celebratǎpe 6 ianuarie. Luca chiar sugereazǎ vara sau primǎvara ca anotimp al naşterii. 25 decembrie era o datǎsacrǎ in religiile inconjurǎtoare (solstiţiul de iarnǎ), de tip solar, inclusiv in cea oficialǎ a lui Constantin celMare782 (cultul lui Sol Invictus).568 Problema cu Noul testament este alta, puţin diferitǎ de cea din vechiul testament, deşi au aceeaşi bazǎ.Şi anume, modificarea lui in timp, prin selecţie, transcrieri şi adaptǎri, astfel incat informaţia cuprinsǎ sǎ fiecat mai asemǎnǎtoare dorinţei iniţiale. Consiliul de la Niceea a stabilit bazele creştinǎtǎţii definindu-l pe Isus,evangheliile acreditate, precum şi stabilind multe din obiceiurile creştine. Astfel, imaginea lui Isus a fostsuprapusǎ peste credinţele pǎgane, pentru o mai uşoarǎ acceptare a noii religii (pe atunci nu era singura şinici absolutǎ). Isus a primit multe din atributele religiilor invecinate: naşterea din fecioarǎ, naşterea in timpulsolstiţiului, reinvierea dupǎ exact trei zile, imaginea mamei cu pruncul etc. etc.569 Ce poate fi mai clar?! Isus trebuia sǎ fie Mesia! Reamintim cǎ pentru evrei, care şi ei citeau acelaşi Vechitestament, cǎ doar ei l-au scris, Isus nu a fost Mesia.128Explicaţia ştiinţificǎ a fost fundamentatǎ pe dovezi astronomice. Eminentul astronom Kepler570 s-aocupat indeaproape de aceastǎ rezolvare. Pe data de 10 oct.1604, el a observat o stea strǎlucitoare, de oluminozitate excepţionalǎ. Era o asemenea conjuncţie intre planetele Saturn, Jupiter şi Marte. Imediat iavenit ideea cǎ aşa trebuie sǎ fi fost steaua magilor. Atunci s-a apucat de socoteli. Prin calculeamǎnunţite, el a descoperit cǎ o conjuncţie similarǎ a avut loc de trei ori intre anii 7 şi 6 inainte deCristos. Avind in vedere calcularea greşitǎ a calendarului, prima ei apariţie ar fi fost cu vreo doi aniinainte de naştere, permiţind magilor timpul necesar de pregǎtire pentru venirea la Ierusalim.Calculele lui Kepler au fost verificate de astronomi mai moderni, ca: Schubert de la Petrograd, Ideler şi

Encke din Berlin, precum şi de Pritchard de la Observatorul din Greenvditch, care s-au pronunţat cǎdatele "sunt tot aşa de sigure ca şi celelalte fenomene cereşti."571

Universul mare - Biblia nescrisǎ - confirmǎ Biblia scrisǎ, arǎtind cǎ e cu putinţǎ apariţia unei stele culuminozitate excepţionalǎ572. Herschel573, unul din marii astronomi şi descoperitorul razelor infraroşii, a570 Johannes Kepler (27.12.1571 – 15.11.1630), matematician, astronom şi astrolog luteran de originegermanǎ. Inaintea lui, planetele se "mişcau" pe orbite absolut circulare, dar el, folosindu-se de observaţiileamǎnunţite ale lui Brache, le-a determinat ca fiind eliptice. Legile lui sunt valabile şi azi şi au servit luiNewton467 in formularea legii gravitaţiei. Kepler a fost matematicianul curţii imperiale a lui Rudolf II. Tatǎl sǎua fost un mercenar iar mama sa o "vrǎjitoare" in inţelesul timpului (de fapt o vindecǎtoare naturistǎ) ce,evident, n-a scǎpat "judecǎţii" (in 1615, Ursula Reingold, o femeie rǎutǎcioasǎ, a denunţat-o pe Katharina cǎar fi imbolnǎvit-o cu o poţiune drǎceascǎ. Mama sa a stat inchisǎ 14 luni din 8.1620, dar a fost scǎpatǎ detalentul oratoric al lui Kepler, o minune cu adevǎrat cereascǎ considerand timpurile, la care poate a contribuitşi poziţia lui Kepler. Din pǎcate, ca urmare a inchisorii şi torturilor, biata femeie a murit aproape imediat). Aurmat cursurile Universitǎţii din Tubingen, la teologie, pentru cǎ dorea sǎ devinǎ preot. A devenit insǎprofesor. Prima lucrare solidǎ a sa, Mysterium Cosmographicum (1596), a fost şi prima lucrare de astronomiece a apǎrat deschis sistemul lui Copernic532. Refuzul de a fi convertit la catolicism i-a atras expulzarea dinGraz, Kepler mutandu-se la Praga. Devenind matematician al curţii imperiale, prin moarte subitǎ a lui Brache,Kepler s-a folosit de tabelele amǎnunţite ale acestuia pentru a emite legile celebre (se presupune cǎ ar fi fostnumai o chestiune de timp, dar Kepler a avut şansa vieţii).Ca astrolog, Kepler a avut numeroşi clienţi de vazǎ, deşi profeţiile lui nu prea erau bazate pe astre ci peintuiţie. La Linz a publicat numeroase calendare astrologice (cam in genul celor de prin revistele de azipentru cuconet), dar ele au fost arse in piaţa publicǎ din Graz (1624).In 10.1604, Kepler a observat o stea foarte strǎlucitoare, asociatǎ de unii astrologi cu ciclul de 800 de ani cear fi marcat naşterea lui Charlemagne438 (ca. 800 en) sau a lui Isus (ca. 0 en).Kepler a auzit de perfecţionarea adusǎ de Galilei515 telescopului, aşadar s-a apucat şi a creat unul maiputernic, doar cǎ imaginea era rǎsturnatǎ.

571 Ca nespecialişti, am putea oare sǎ ne intrebǎm ce a fost aşa de interesant intr-un fenomen anual (a avut locde 3x in 2 ani - deoarece oştirea cerului, vorba autorului, se mişcǎ in şir, ordonat, repetiţia aceasta ar fi avutloc de 3x la ficare 2 ani), incat a determinat magii sǎ purceadǎ spre Ierusalim.Oricum, specialiştii ştiu cǎ o astfel de conjuncţie se intamplǎ mult, mult mai rar decat anual. Specialiştii deastǎzi au calculat o astfel de conjuncţie in anul 7 ien (15 septembrie) şi numai atunci. O a doua triplǎconjuncţie a lui Jupiter cu Saturn in semnul Peştilor nu s-a mai produs deloc in ultimii 2000 de ani (dar vaveni in curand, perioada de repetiţie fiind de ca. 2155 de ani). Semnul zodiacal al Peştilor (ne amintim cǎpeştele a fost un simbol al primilor creştini) insemna o schimbare majorǎ, mai ales cǎ zodia Peştilordeschidea "anul" zodiacal (de ca. 26000 de ani).Desigur, puteau fi mai multe conjuncţii de stele-planete ce puteau genera imaginea unei stele vestitoare.Dar, desigur, sǎ nu uitǎm cultul lui Mithras, in vogǎ, cǎruia trei magi i-au adus, ce? surprizǎ!, tǎmaie, aur şismirnǎ.572 Dar zglobia de stea nu a urmat calea ei normalǎ, dimpotrivǎ, i-a indrumat pe magi (traducere oarecuminexactǎ a noţiunii de astrolog) spre Isus, oprindu-se direct deasupra locului unde se afla (Matei 2:9). Unastfel de fenomen astronomic mai greu de imaginat.573 Sir Frederick William Herschel (15.11.1738 - 25.8.1822), astronom britanic de origine germanǎ,descoperitorul planetei Uranus şi al razelor infraroşii. Nǎscut ca Friedrich Wilhelm Herschel in Hanovra cafiu al evreului Isaac Herschel (1707-1767), cǎsǎtorit cu o creştinǎ, deci copii au fost creştini. Pe langǎcalitǎţile de astronom, Herschel a mai fost şi compozitor, respectiv cantǎreţ din instrument (viola, oboiul şi129zis: "Toate descoperirile omeneşti par a fi fǎcute numai cu scopul de a confirma, cu o şi mai mareputere, adevǎrurile care vin de sus şi care sunt cuprinse in Scripturile Sacre."Medler574, un alt astronom, a zis: "Adevǎratul naturalist nu poate fi ateu. Cine pǎtrunde, ca noi, intr-omǎsurǎ atit de mare in atelierul lui Dumnezeu, acela trebuie sǎ ingenunche cu supunere inainteaProvidenţei Divine, care lucreazǎ in naturǎ."Flamarion537 ne spune cum odatǎ fiind la marginea mǎrii, sufletul lui a fost copleşit de mǎreţiaCreatorului, vǎzutǎ de el. Atunci a ingenunchiat şi a fǎcut urmǎtoarea

rugǎciune: "O, Necunoscutmisterios! O, Mare Fiinţǎ! Fiinţǎ nemǎrginitǎ, ce suntem noi? Suprem Fǎcǎtor al armoniei, ce eşti Tu,dacǎ opera iţi este atit de mǎreaţǎ? Sǎrmane mituri omeneşti, care cred cǎ Te cunosc! O, Dumnezeule,Dumnezeule! Atomi, nimicuri, cit suntem de mici! Şi cit de mare eşti Tu! O, Dumnezeule, Dumnezeulmeu, Atotputernicule, Atotiubitorule! Nemǎrginire sublimǎ şi necunoscutǎ... O, Tatǎ al naturii! O, Teiubesc!... Te iubesc! Inceput atotputernic şi necunoscut! Fiinţa pe care nici un cuvint omenesc nu tepoate numi. O, Divin Principiu, Te iubesc. Sunt insǎ asa de mic, cǎ nu ştiu dacǎ mǎ auzi... Da, mǎ auzi,Creatorule! Tu care dai micii flori cimpeneşti, frumuseţea şi parfumul sǎu. Glasul oceanului nu-lcovirşeşte pe al meu şi gindirea mi se inalţǎ cǎtre Tine, impreunǎ cu rugǎciunea tuturora!"La fel şi Kepler570 avea o adincǎ reverenţǎ faţǎ de Dumnezeu. El a zis: "In creaţiune, eu parcǎ pipǎiesccu miinile mele pe Dumnezeu." Iar opera sa cea mai de seamǎ o incheie cu urmǎtoarea rugǎ: "Iţimulţumesc, Creatorule şi Doamne, cǎ ne-ai dǎruit aceste bucurii de creaţiunea Ta, admiraţia de operelemiinilor Tale. Eu am fǎcut cunoscut strǎlucirea operelor Tale, pe cit spiritul meu mǎrginit a putut sǎcuprindǎ nemǎrginirea Ta. Unde am zis ceva, ce este nedemn de Tine sau am fost silit sǎ nǎzuiesc lapropria mea glorie, aceasta iartǎ-mi-o cu milostivire."Noi credem cǎ existǎ un Dumnezeu mare, care a creat cerurile şi pǎmintul, care a creat cele vreo 150-200 miliarde de stele din galaxia noastrǎ, precum şi vreun miliard de alte galaxii. El, fiind Creatorul, aputut sprijini pǎmintul pe nimic, a putut produce ziua lungǎ din cartea lui Ioşua şi a putut vorbi magilorprin lucirea unei stele despre naşterea noului Impǎrat.Cu privire la cele şase zile din Geneza capitolul intii in care Dumnezeu a creat condiţiile prielnicepentru viaţǎ şi a creat viaţa, precizǎm cǎ cuvintul "yom" din original are sensul de zi obişnuitǎ de 24ore, precum şi de o perioadǎ de timp. Nimic nu putut impiedeca pe

Dumnezeu sǎ creeze lumea noastrǎin perioade sau in zile obişnuite. El poate totul. Toiagul lui Aaron pus in faţa Domnului, n-a avutnevoie de perioadǎ de timp, ci peste noapte a inmugurit, a infrunzit, a inflorit şi a copt migdale (Numeri17:1-8). Omului cu mina uscatǎ nu i-a trebuit luni de zile pentru refacerea ţesuturilor, ci intr-o clipǎ şi-aintins mina la porunca Domnului. Cu cit vom cunoaşte mai mult Atotputernicia Creatorului, cu atit vordispare toate problemele noastre mǎrunte in legǎturǎ cu creaţia Sa. Copiii se chinuie multǎ vreme cucite un lucru şi nu-l pot face, dar cind a venit tata, l-a fǎcut intr-o clipǎ. Ce minunat e cǎ avem unorga). A descoperit planeta Uranus pe 13.3.1781, pe care a botezat-o Georgium Sidus (Steaua lui George),dar n-a ţinut peste tot, mai ales in Franţa, unde orice referinţǎ la englezi sau la monarhia englezǎ era deevitat, ei numind-o simplu Herschel, panǎ la stabilirea definitivǎ a numelui. A devenit cavaler din 1816. Ainventat cuvantul asteroid. Herschel a fost ferm convins cǎ fiecare planetǎ era locuitǎ, chiar Soarele, care erade fapt rece, cu suprafaţǎ solidǎ şi invǎluit in nori.574 Johann Heinrich von Madler (29.5.1794 – 14.3.1874), astronom german. Printre realizǎrile sale se numǎrǎdeterminarea perioadei de rotaţie a lui Marte (eroare de 1,1 secunde), desenarea de hǎrţi ale lui Marte şiLunii (Mappa Selenographica, 4 volume intre 1834–1836), ultima fiind atat de reuşitǎ incat n-a putut fidetronatǎ decat in 1870 de harta lui Johann Friedrich Julius Schmidt. Madler a tras concluzia cǎ Luna nu arenici atmosferǎ şi nici apǎ. A fǎcut destule erori, dar a rǎmas unul din marii astronomi ai secolului XIX.130Dumnezeu-Tatǎ, care ştie şi poate mult mai mult decit noi! Imensitatea universului ne spune cǎ avemun Dumnezeu mare şi un Tatǎ bogat cu miliarde de lumi, care il ascultǎ şi toate merg in şir.Doamne ajutǎ-ne sǎ Te cunoaştem mai bine şi sǎ Te ascultǎm in totul575!575 Nu trebuie sǎ fim chiar rǎi cu autorii bibliei. Deşi notele de la acest capitol demonteazǎ aproape oriceincercare de a demonstra adevǎrul unic şi absolut al acestei cǎrţi, nu trebuie sǎ ne gandim decat cǎ, inperioada scrierii ei (ca. 500 ien, cu materiale provenind cel mult din 800 ien), nici o altǎ naţiuneinconjurǎtoare (cu excepţia grecilor), nu avea o imagine cosmologicǎ mult

prea diferitǎ. Adǎugand la aceasta"importurile de tehnologie" de la babilonieni (in captivitate) şi apoi de la greci (perioada ptolemeicǎ), ştimexact de ce biblia este atat de contradictorie.131V. MARTURIA ŞTIINŢELOR NATURALEE Biblia adevǎratǎ? Aceasta e intrebarea de care ne vom ocupa şi in acest capitol. Acum vom cǎuta sǎauzim ce zic Ştiinţele Naturale. Biblia vorbeşte mult despre domeniul Ştiinţelor Naturale. Ea nu este ocarte de ştiinţǎ576, ea afirmǎ unele lucruri, pe care noi le vom verifica dacǎ sunt in acord sau incontrazicere cu ştiinţa. Voi cǎuta sǎ pun in luminǎ citeva versete pe care unii le ironizeazǎ, letǎgǎduiesc cǎ ar fi adevǎrate.1. Plante fǎrǎ soareAceastǎ afirmare a provocat multe discuţii. In Geneza 1:11 citim: "Apoi Dumnezeu a zis: "Sǎ deapǎmintul verdeaţǎ, iarbǎ cu seminţe, pomi roditori, care sǎ facǎ rod dupǎ soiul lor şi care sǎ aibǎ in eisǎminţa lor pe pǎmint." Şi aşa a fost577. Aceasta a fost in ziua a treia, iar soarele apare abia in ziua apatra.Se ştie bine cǎ fotosinteza plantelor se face numai la luminǎ. "Cum a fost posibilǎ viaţa plantelor fǎrǎsoare? Vedeţi cǎ Biblia se contrazice cu ştiinţa?" -zic necredincioşii.Sǎ fie aceasta o contrazicere? Pe unii necunoscǎtori ii pune pe ginduri. Dar tot necunoscǎtor e şi cel ceridicǎ aceastǎ problemǎ. Ea a mers in secolul trecut, dar nu mai merge azi. A pune astǎzi aceastǎchestiune, inseamnǎ a-ţi dovedi singur ignoranţa, a arǎta cǎ nu eşti in pas cu vremea.Ce minunat işi descoperǎ Dumnezeu lucrǎrile Sale! Azi, datoritǎ cercetǎrilor ştiinţifice, se ştie cǎfotosinteza plantelor se face nu numai la lumina soarelui, ci la orice altǎ luminǎ. Experienţele fǎcute cusere subterane, unde nu pǎtrunde lumina soarelui, ci doar lumina artificialǎ, au dovedit din plin aceasta.In anul 1961, la Expoziţia Horticolǎ Internaţionala de la Erfurt, Germania, au fost prezentate legume:

castraveţi, rosii, ridichi, salatǎ şi ceapǎ, cultivate in timpul iernii in regiunile arctice ale U.R.S.S. inexploatǎri subterane, deci fǎrǎ lumina soarelui, ci doar cu luminǎ electricǎ. Ştirea a fost publicatǎ inziare şi in revista "Orizonturi" nr. 125/1961.Astfel, problema ridicatǎ de unii necredincioşi cu privire la creşterea plantelor, afirmatǎ in Genezǎ cǎ arfi in contrazicere cu ştiinţa, deoarece soarele a apǎrut abia in ziua a patra, cade. Biblia afirmǎ cǎ luminaa fost fǎcutǎ in ziua intii, deci fotosinteza s-a fǎcut in ziua a treia la lumina care exista din ziua intiia578.2. Ordinea creaţiei576 Este adevǎrat, biblia nu este o carte de ştiinţǎ. Insǎ scopul oricǎrei religii (prin definiţie) este de a furnizaoamenilor un reper in viaţǎ, in absolut toate domeniile. Religia trebuie sǎ aibǎ un rǎspuns la toate (de aceeaa intrat ştiinţa in conflict cu biserica) iar acest rǎspuns trebuie sǎ fie corect (sau cel aşteptat de cǎtrecredincios). De aceea au dispǎrut multe religii, pentru cǎ, la un moment dat, acestea nu se mai potriveau cumersul lumii şi nu mǎ refer la acelea distruse de misionarii creştini, ci acelea dispǎrute inaintea venirii lor.577 Da, dar in Facerea 2:5-7, nu exista nici un copǎcel şi nici iarbǎ inainte de crearea omului. Conform Facerii2:5, erau douǎ cauze: nu exista incǎ ploaie şi, aici e aici, nimeni (evident aici este vorba de oameni) care sǎlucreze pǎmantul. Deci, iarba, copacii, plantele in general, au apǎrut abia dupǎ crearea omului, şi acesta dinurmǎ, prin munca ogorului, a obţinut plantele. Cain este primul om care a lucrat pǎmantul. Cum au fost createdeci plantele, altele evident decat pomii din Eden, creaţi explicit de cǎtre Dumnezeu (Facerea 2:9)?578 Autorul uitǎ insǎ sǎ explice cum se potriveşte insǎ Biblia cu ştiinţa in urmǎtorul aspect: Cum se face cǎPǎmantul a apǎrut cu ceva timp inaintea Soarelui (in Biblie "zile", interpretate ca ere geologice de cǎtreautor, vezi paragraful anterior), au apǎrut plantele şi abia apoi Soarele. Ştiinţa spune cǎ Soarele s-a formatinaintea Pǎmantului, deci şi inaintea plantelor.132O alta problemǎ ridicatǎ de mulţi e ordinea creaţiei. Biblia vorbeşte cǎ tot ce vedem pe pǎmintul nostrua fost fǎcut in şase zile, iar in ziua a şaptea Dumnezeu S-a odihnit.Mulţi nu pot crede cǎ intr-o zi sǎ se fi putut usca pǎmintul, apoi in aceeaşi zi au crescut plantele şi

pomii. La oameni aceasta e cu neputinţǎ. Dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţǎ.Totuşi pentru cei ce se impiedicǎ, voi da o explicaţie. Cuvintul "yom", din original, tradus in limbaromanǎ "zi", aratǎ o perioadǎ de timp. Uneori in textul biblic cuvintul "yom" are sensul mult mai largdecit o perioadǎ de 24 ore. Astfel avem in Isaia 2:11,12 pomenitǎ o zi de rǎzbunare a Domnului,rǎzbunare care nu s-a fǎcut intr-o zi de 24 ceasuri, ci intr-o perioadǎ de timp. La fel acelaşi sens e şi inZaharia 12:11 unde e vorba de pocǎinţa lui Israel şi in 14:1 unde cuvintul "ziua Domnului" are sensulde o perioadǎ de timp. In 2 Corinteni 6:2, prin cuvintul "ziua mintuirii" se inţelege intreaga perioadǎ detimp a harului. De altfel şi azi se obişnuieşte sǎ se foloseascǎ cuvintul "zi" cu sens de vreme sauperioadǎ nedefinitǎ de timp. Nu aţi auzit pe unii zicind: "Las cǎ vine şi ziua mea" şi el inţelege operioadǎ de timp cind va fi cineva sau cǎ ii va merge bine.Perioadelor acestora de timp, cǎrora Biblia le spune "zile", geologii le spun "ere". Cu privire lalungimea erelor, geologii se deosebesc in pǎreri. Unii susţin cǎ era paleozoicǎ in care au apǎrutnevertebratele, ar cuprinde 400 milioane de ani. Dupǎ alţii, era paleozoicǎ ar fi inceput acum 550milioane de ani şi s-ar fi isprǎvit acum 300 milioane de ani, deci ar fi durat o perioadǎ de 250 milioanede ani. Eu nu incerc sǎ-i impac, ci spun cǎ Biblia nu stabileşte lungimea acestor perioade. Unii cautǎ sǎia sensul restrins al cuvintului "zi", ca perioadǎ de 24 ore, susţin cǎ pǎmintul a fost creat acum 6000 deani, cǎ soarele a fost creat in ziua a patra, cǎci aşa spune Biblia. Nu e nici o cǎdere din har in aceasta.Dar ei se izbesc de alte greutǎţi neţinind in seamǎ limbajul Bibliei. De exemplu: cum a putut fi zi de 24ceasuri ziua intiia, a doua şi a treia dacǎ soarele a fost creat in ziua a patra?579

Moise nu ne spune data cind a fost creat pǎmintul, ci el ne spune cine a creat pǎmintul. Precizarea dedate, de lungime a zilelor sau erelor, el a lǎsat-o la o parte. Asta e treaba

altora.Textul din Geneza, cind ne descrie creaţia, cuprinde urmǎtoarea ordine: luminǎ, aer, uscat, plante,cǎldurǎ, peşti, pǎsǎri, animale, om580. Nu ne oprim la perioadele de timp. Pe noi ne intereseazǎ dacǎŞtiinţele Naturale contrazic sau confirmǎ aceastǎ ordine a apariţiei vieţii pe pǎmint.Fizicianul Amper581 scria despre Geneza: "Ordinea in care apar fiinţele organice este exact a celor şasezile ale creaţiunii, cum ne-o prezintǎ cartea Genezei582. Sau Moise a avut aceleaşi cunoştinţe ştiinţificesuperioare pe care le are secolul nostru, sau a fost iluminat de Dumnezeu.583"579 Unul dintre pǎrinţii bisericii, ulterior fǎcut eretic iar opera sa distrusǎ, Origen (nota 769) a criticat acest lucru. Sf.Augustin este un alt teolog timpuriu care a sesizat discrepanţe.580 Facerea capitolul 1: 1. Dumnezeu preexistent, 2. Cerul şi pămantul, 3. Apele, 4. Luminǎ (inclusiv zi şinoapte), 5. Tǎria (deci incǎ o datǎ cerul) şi impǎrţirea apelor, 6. Pǎmantul (uscatul) şi marea, 7. Plantele, 8.Luminǎtorii pe cer (stelele), Soarele şi Luna, 9. Vietǎţile acvatice şi aeriene, 10. Vietǎţile terestre, 11. Omul(bǎrbat şi femeie).Facerea capitolul 2: 1. Cerul, pǎmantul, stelele, 2. Aburul, 3. Bǎrbatul, 4. Grǎdina Eden şi primii pomi, 6.Existenţa vietǎţilor este doveditǎ prin recensǎmant, 6. Femeia.Aerul listat de autor intre luminǎ şi uscat, este de fapt tǎria cerului, ceea ce ne spune cǎ nu poate fi vorbadespre aer, deoarece acesta nu este tare.581 Andre-Marie Ampere (20.1.1775 – 10.6.1836), fizician francez de renume mondial.582 Capitolul 1, versetele 1-27. Oarecum contradictoriu insǎ, capitolul 2 ne spune cǎ, deşi create incǎ din ziua atreia (Facerea 1:11-13), in ziua a şaptea incǎ nu apǎruserǎ nici iarba şi nici copacii, pentru cǎ (vezi Facerea2:5-7) nici ploaie nu era şi nici cine sǎ se ocupe de plantat. Aparent, dupǎ ce populase pǎmantul cu plante şi133Cercetǎrile in domeniul ştiinţelor naturale aratǎ cǎ intii au apǎrut plantele, dupǎ aceea animalele, iar laurmǎ omul584. Dacǎ in Biblie ar fi fost scris cǎ intii a fost fǎcut omul, apoi animalele şi numai la urmǎplantele, ai fi putut spune cǎ in Biblie e o babilonie, cǎ toate sunt incurcate, ba chiar pe dos. Dar Bibliaaratǎ ordinea precisǎ a creaţiei cu mult inainte de a fi stabilitǎ pe cale

ştiinţificǎ. Dacǎ ea nu este scrisǎsub inspiraţia divinǎ, de unde au ştiut scriitorii ei lucrul acesta585?Cuvier, intemeietorul paleontologiei, spune: "Moise ne-a lǎsat o cosmogonie, al cǎrei adevǎr seconfirmǎ de la o zi la alta in chip uimitor."586

Sunt unii cǎrora le place sǎ ridǎ in chip batjocoritor de Biblie. Ei spun cǎ in lumea aceasta nu e nici oordine, cǎ toate au apǎrut la intimplare587. Cind Mendeleev588 a intocmit tabela elementelor, avea vreo17 cǎsuţe necompletate şi unii l-au luat in deridere, spunindu-i: "Unde e legea, ordinea? Dacǎ ar fi, nuar fi goluri!" Iar el le-a rǎspuns: "Nu vǎ grǎbiţi, ci mai bine ziceţi, cite mai avem de invǎţat. E drept cǎtabela mea are goluri, aceasta fiindcǎ ştiinţa n-a descoperit incǎ toate elementele. In opera luiDumnezeu insǎ nu sunt goluri, legile sunt perfecte. Ca atare, in acele aşa zise goluri, va veni vremea sǎse aşeze elementele ce se vor descoperi..." Azi, noi ştim cǎ ce el a spus, s-a implinit intocmai. Toatecǎsuţele cu goluri au fost completate. In naturǎ existǎ ordine. La fel şi in creaţie a fost o ordine.Ştiinţele Naturale confirmǎ aceasta.3. Originea vieţiianimale, acesta rǎmǎsese in continuare gol şi un abur ca o ceaţǎ plutea deasupra lui. Animalele apar inpovestire dupǎ ce Adam a fost format din ţǎranǎ, conform Facerii 2:18-20.583 Este o simplǎ problemǎ de logicǎ: omul mǎnancǎ şi animale şi plante, deci acestea trebuie sǎ fi apǎrutinaintea lui, ierbivorele mǎnancǎ/pasc iarbǎ, deci plantele trebuie sǎ fi apǎrut inaintea lor, plantele cresc pepǎmant, deci acesta trebuia sǎ existe inaintea plantelor şi tot aşa. Acest pas logic este clar documentat(trebuie citit printre randuri!) in capitolul 2 al Facerii. Este insǎ interesant de remarcat ideea creaţiei, ideepreluatǎ oricum din mitologiile vecine.584 Plantele şi animalele au evoluat oarecum in paralel. Altfel cum se poate explica existenţa plantelor carnivore(trebuia sǎ existe acele insecte), sau polenizarea incrucişatǎ (distrugerea bondarilor duce automat lamoartea acelor plante) şi cate şi mai cate exemple...585 Cercetǎtorii de azi, de unde au ştiut-o? Cǎ nu toţi sunt iudeo-creştini...586 Ştim cǎ plantele s-au format inaintea animalelor (mǎ rog, unele au evoluat in paralel cu animalele, altele audispǎrut, dar in esenţǎ plantele au apǎrut inaintea animalelor), şi cǎ

animalele au evoluat şi ele culminand cuomul. Autorul foloseşte doar partea aceasta a teoriei evoluţioniste, deci o acceptǎ ca fiind corectǎ.587 Fals. Evoluţionismul inseamnǎ ordine strictǎ, nu aiureala pe care incearcǎ autorul s-o crediteze caevoluţionism.588 Dmitri Ivanovici Mendeleev (Дмитрий Иванович Менделеев, 8.2./27.1.1834 – 2.2./20.1.1907), chimist rus.Cunoscut ca inventatorul tabloului periodic al elementelor, cu ajutorul cǎruia a prezis proprietǎţile elementelorce urmau a fi descoperite. A devenit doctor in chimie in 1865 (o temǎ clasicǎ pentru ruşi: Combinaţiile apeicu alcoolul). A fost şi directorul Institutului Rus de Unitǎţi de Mǎsurǎ, cu care prilej a creat noi standarde devodcǎ (a ajuns la concluzia cǎ formula perfectǎ a vodcii trebuie sǎ aibǎ 1 moleculǎ de alcool la 2 molecule deapǎ, ceea ce ducea la ca. 38% alcool şi ca. 62% apǎ. Din 1894, noile standarde de vodcǎ au apǎrut, eleobligand vodca la 40%, aşa cum o avem şi azi. Cartea sa, Principiile chimiei (1868-1870), a devenitstandardul de facto al vremii. Cat priveşte tabloul periodic, ideea nu era nouǎ, mulţi chimişti incercanddiverse moduri de a le asambla intr-o ordine, dar numai Mendeleev (6.3.1869) a avut ideea unirii coloanelorde elemente (toţi ceilalţi chimişti grupaserǎ elementele in coloane, fǎrǎ legǎturǎ unele cu altele) intr-un tablousinoptic, pornind de la greutatea atomicǎ (descoperirea lui Mendeleev a fost o sclipire de geniu, o purǎintamplare, nu o metodǎ de lucru - metoda de sistematizare a venit observand tabloul). Tabloul luiMendeleev este oarecum inexact (greşelile se numesc inversiuni) pentru cǎ nu masa atomicǎ ci numǎrul deelectroni este definitoriu pentru un element chimic (el dǎ proprietǎţile acestuia), dar reprezintǎ un pas uriaş ininţelegerea naturii chimice. Lui i se dǎ meritul introducerii sistemului metric in Rusia. Mendeleev era de opiniaoriginii abiotice a petrolului.

134Altǎ problemǎ mult discutatǎ e originea vieţii pe pǎmint. Cei ce nu vor sǎ creadǎ Biblia au formulatanumite teorii, care insǎ nu pot sta in picioare. Iatǎ citeva:O teorie spune cǎ viaţa a provenit din alte planete cu ajutorul meteoriţilor589.Aceasta teorie susţine cǎ pe alte corpuri cereşti a existat viaţǎ, cǎ la un moment dat de acolo s-a rupt oparte cu viaţa ce era pe porţiunea respectivǎ şi cǎ aceste bucǎţi de corpuri cereşti ajungind pe pǎmint,au adus viaţa.

Teoria pare frumoasǎ, dar examinarea ştiinţificǎ a bolizilor, a meteoriţilor a demonstrat cǎ e imposibilaşa ceva. La pǎtrunderea acestora in pǎturile dense ale atmosferei pǎmintului nostru, prin frecare, seinfierbintǎ la temperaturi de mii de grade, astfel cǎldura ar distruge orice germene de viaţǎ. Toţimeteoriţii analizaţi indeaproape au dovedit aceasta590.Pe de altǎ parte, teoria aceasta nu rezolvǎ cu nimic problema originii vieţii, ci doar o mutǎ pe alt plan.Sǎ zicem, prin absurd, cǎ la noi viaţa a venit de pe alte planete, dar acolo de unde a venit? Nu vedeţi cǎproblema rǎmine tot nerezolvatǎ? Ce rǎu se incurcǎ oamenii cind nu vreau sǎ creadǎ adevǎrul şi cuminsǎşi ştiinţa le rǎstoarnǎ teoriile591.Altǎ teorie este aceea a generaţiei spontane. Aceasta susţine cǎ viaţa, in chip spontan, a apǎrut laintimplare. Dacǎ Biblia ar fi spus aşa ceva, oamenii necredincioşi ar fi ris de ea592. Aristotel511 şi alţiicredeau cǎ şoarecii de pe ogor, care ies in urma plugului, se fac aşa din pǎmint, cǎ a plouat şi astfelpǎmintul a produs şoareci.Cei ce susţin teoria generaţiei spontane spun cǎ natura oarbǎ, printr-un joc al intimplǎrii, prin anumitecombinaţii a unor elemente, a produs viaţǎ. Unii spun cǎ aceastǎ viaţǎ s-a produs in apǎ in urma unuitrǎznet şi astfel ar fi luat fiinţǎ prima celulǎ vie, din care apoi s-a dezvoltat viaţa in multiplele ei forme.Alţii spun cǎ prima celulǎ vie s-ar fi format nu in apǎ, ci in craterul unui vulcan.589 Teoria lui S. Arrhenius, incǎ neconfirmatǎ.590 Ştiinţa a analizat doar meteoriţii mici, care, intr-adevǎr, sunt lipsiţi de viaţǎ atat la suprafaţǎ cat şi in interior,tocmai datoritǎ acestei frecǎri cu acţiune sterilizatoare. Meteoriţii mari pot aduce pe Pǎmant viaţǎ in interiorullor, pentru cǎ nu apucǎ sǎ se incǎlzeascǎ prea mult in cele maximum cateva zeci de minute petrecute inatmosferǎ. Explozia produsǎ la impact poate sparge meteritul şi rǎspandi celule viabile. De aici insǎ incepeprocesul evolutiv specific planetei respective.Cǎ acest lucru nu este o utopie o dovedesc chiar zborurile cosmice cu echipaj uman la bord. Acesta"supravieţuieşte" frecǎrii cu aerul, şi incǎ de douǎ ori.591 Afirmaţie absolut corectǎ. Originea vieţii pare a fi incǎ misterioasǎ, deşi cateva teorii

existǎ, mai toatebazandu-se pe ipoteza obţinerii in mod natural a unor compuşi "mecanic" necesari vieţii. Experienţe audovedit cǎ descǎrcǎrile electrice intr-o atmosferǎ care simula condiţii presupuse a exista acum 2-3 miliardede ani pot genera aminoacizi simpli, cǎrǎmizile vieţii.Biblia susţine insǎ cǎ viaţa a apǎrut pe Pǎmant, creatǎ in 3 zile de cǎtre Dumnezeu (plante, animale, om).Majoritatea savanţilor de astǎzi se aşteaptǎ ca in viitorul foarte apropiat sǎ fie descoperite forme de viaţǎ pealte planete, poate chiar din sistemul nostru solar. O astfel de descoperire ar pune capǎt acestei controversedar ar genera probabil altele (Biblia nu neagǎ explicit viaţa in altǎ parte decat pe Pǎmant).592 Teoria generaţiei spontane a fost o teorie relativ interesantǎ, privind-o absolut obiectiv. Autorul are dreptateatunci cand afirmǎ cǎ Aristotel511 a observat cum apar pǎduchii pe resturile de plante, şoarecii pe camp.Atunci cand ea a fost elaboratǎ, germenii acestei vieţi nu puteau fi observaţi cu ochiul liber, apariţiamicroscopului insǎ a dus la restrangerea treptatǎ a condiţiilor in care aceastǎ generaţie spontanǎ puteaapare, panǎ la demonstraţia definitivǎ a lui Pasteur (nota 598). Cand ştiinţa a putut demonstra contrariul,aceastǎ teorie a dispǎrut. Biserica insǎ susţine morţiş cǎ biblia are dreptate absolutǎ.

135Sǎrmana celulǎ cum ar fi fost pirjolitǎ acolo593! Citǎ bijbiire! Dar in necredinţa lor, oamenilor le placesǎ creadǎ mai bine o minciunǎ absurdǎ, decit adevǎrul Bibliei594.Teoria generaţiei spontane a fost rǎsturnatǎ de unii din cei mai de seamǎ bǎrbaţi de ştiinţǎ. Savanţi caLiebig595, Pasteur596, Tyndall597, etc. prin probe ştiinţifice au demonstrat cǎ e imposibil aşa ceva598. Inapa fiartǎ, pusǎ in vase sterile şi inchise ermetic, ca sǎ nu pǎtrundǎ nici un fel de bacterii, nu a apǎrutnici o celulǎ vie. Ei au dovedit cǎ viaţa nu provine din neviaţǎ.593 Ştiinţa pe care o posedǎ autorul este relativ sǎracǎ, de fapt este doar o spoialǎ de ştiinţǎ, mai precis, ceea ceştie sau inţelege acest autor din ştiinţǎ este doar ceea ce i s-a explicat pe foaia de predicǎ de cǎtre confraţiisǎi, misionarii americani, şi nimic mai mult.Existǎ bacterii care trǎiesc in vulcani şi se hrǎnesc cu sulf, in apa curatǎ a unui rau de munte ar muri.Existǎ şi bacterii care trǎiesc in acid sulfuric.594 Biblia nu ne spune cine l-a creat pe Dumnezeu, sau cum a apǎrut el. Exact aceeaşi dilemǎ o are ştiinţa deastǎzi, doar cǎ se referǎ la plante şi animale.

Iar povestea cu bijbairea ştiinţei şi cu biblia care are intotdeauna dreptate, mǎ rog frumos, ţine doar la inculţisau habotnici. Biserica creştinǎ a progresat ca numǎr de aderenţi doar pentru cǎ şefii acesteia au intervenitin fel şi chip pentru a-i aduna şi/sau a evita pierderea lor (legi civile, inchiziţie, excomunicare etc.), nu pentrucǎ aceştia chiar au crezut absolut in ea. Cand puterea laicǎ a bisericii a scǎzut au apǎrut imediat schizele:protestanţii, reformaţii şi tot felul de biserici/secte care populeazǎ acum America şi care au prins la public cuşmecherii din acestea ieftine, toate avand un substrat comun: biblia este adevǎratǎ, dar biserica catolicǎ nuştie s-o citeascǎ, iar cei care o criticǎ sunt nişte sǎrmani savanţi proşti.595 Justus von Liebig (12.5.1803 – 18.4.1873), chimist german, Freiherr (un fel de baronet) din 1845.Considerat Pǎrintele fertilizatorilor. A fost exmatriculat din şcoalǎ pentru cǎ ar fi detonat un bombǎ artizanalǎ,desigur, in scop educativ. Doctoratul şi l-a obţinut la Erlangen, dar a fost umbrit de anumite scandaluri(implicarea in mişcarea studenţeascǎ Korps Rhenania şi relaţia cu poetul August von Platen (1796-1835)fiind 2 dintre acestea). A lucrat cu Joseph Louis Gay-Lussac şi a fost prieten cu Alexander von Humboldt şiGeorges Cuvier (1769-1832). Ideea fundamentalǎ a lui a fost imposibilitatea separǎrii organicului deinorganic (cu alte cuvinte, reacţiile chimice produse in organismul viu se supun aceloraşi legi ca şi celeanorganice, putand fi recreate astfel şi in afara organismului viu).596 Louis Pasteur (27.12.1822 – 28.9.1895), chimist şi microbiologist francez. Descoperitorul vaccinului (metodǎpatentatǎ), a anaerobiozei (viaţa fǎrǎ oxigen), a pasteurizǎrii şi polarizǎrii luminii (chiralitate). Catolic convins(zicea odatǎ despre el: "Am credinţa unui tǎran breton (regiune renumitǎ pentru credinţa locuitorilor) şi spercǎ panǎ cand voi muri voi avea credinţa nevestei acestuia"). Se pare cǎ metoda de vaccinare a fostdescoperitǎ accidental de asistentul acestuia, Charles Chamberland, care uitase doza de bacterii (holerǎ) laaer (acestea fiind parţial inactivate), dar Pasteur şi-a dat seama de valoarea descoperirii. Metoda deinactivare a bacilului anthraxului, aceea patentatǎ, a fost furatǎ de al un alt microbiolog celebru, Toussaint.Dar succesul mediatic a avenit abia in 1885, cand, pe data de 6.7.1885, un bǎiat de 9 ani, Joseph Meister,care fusese muşcat teribil de un caine turbat era gata sǎ moarǎ. Vaccinul contra turbǎrii fusese deja creat dedoctorul Emile Roux, coleg de-al lui Pasteur, dar care nu fusese testat decat pe caini (de fapt, panǎ atunci,doar animalele fuseserǎ vaccinate). Pasteur, care nu avea licenţǎ de medic, a riscat fǎcandu-i acest vaccin

(in caz de nereuşitǎ, era pasibil de inchisoare), dar a caştigat şi a devenit un erou. A primit Grand Croix aLegiunii de Onoare. A fost ingropat iniţial la Notre Dame.597 John Tyndall (2.8.1820 – 4.12.1893), filozof irlandez, din ramura irlandezǎ a celebrei familii Tyndall (unstrǎmoş al sǎu fiind William Tyndale919). Numele sǎu este legat de cel al lui Darwin610 şi Huxley in bǎtǎliaoriginii speciilor. A studiat deplasarea gheţarilor, a descoperit efectul Tyndall (conul Tyndall), a demonstrat cǎgermenii sunt cauza diverselor infecţii (şi invers, aerul lipsit de aceşti germeni nu cauzeazǎ infecţii), ainventat o metodǎ de sterilizare (cicluri alternante cald-fierbinte) precum şi penicilina (da, in 1875, Tyndall araportat Royal Society din Londra efectele culturilor de Penicillium asupra culturilor de bacterii, precedandu-lpe Ernest Duchesne cu 20 de ani şi pe Alexander Fleming cu mai bine de 50). Ca politician, a fost adversaral lui Gladstone855.598 Louis Pasteur596 a fost acela care a determinat acest lucru in 1862, preluand ideea de la Lazzaro Spallanzani(1768). De fapt, experimentul lui Pasteur a dovedit doar cǎ o sticlǎ de apǎ sterilǎ a rǎmas sterilǎ timp de lunide zile in condiţii absolut liniştite. Originea ştiinţificǎ a vieţii presupune milioane de ani şi condiţii active(fulgere etc.), precum şi suficienţa de "cǎrǎmizi elementare" (elemente chimice). Conform Facerii, panǎ şiDumnezeu a fǎcut lumea din ceva.

136Acum ciţiva ani in urmǎ, a fǎcut mare vilvǎ invǎţatul italian Petrucci, care a incercat sǎ dezvolte unembrion omenesc in eprubetǎ599. Experienţa acestui doctor insǎ nu a demonstrat nimic spectacular in cepriveşte originea propriu zisǎ a vieţii600. E ca şi cum un ţǎran, in loc sǎ-şi punǎ sǎminţǎ de morcovi instratul din grǎdinǎ, o pune in ghiveciul de flori. Este vreo deosebire? Da, de mediu, nu de sǎminţǎ. Ceicu teoria generaţiei spontane spun cǎ intii a apǎrut in chip spontan o celulǎ vie, cǎ din ea au apǎrutfeluritele plante unicelulare; din plantele unicelulare au evoluat toate plantele, apoi viaţa a trecut dinregnul vegetal la cel animal şi cǎ mereu prin evoluţie s-a ajuns la maimuţǎ şi apoi la omul de astǎzi,care construieşte zgiriie nori, care schimbǎ cursul apelor, care zboarǎ in cosmos601.Ei spun cǎ toatǎ viaţa a provenit din celula apǎrutǎ la intimplare602.

Dar cum se explicǎ faptul cǎ toate celelalte intimplari se repeta şi numai aceasta nu? Cum natura oarbǎa reuşit odatǎ in chip spontan sǎ nascǎ viaţǎ, iar azi cu ajutorul a batalioane de biologi care incearcǎ sǎforţeze natura, cu mii de laboratoare dotate cu o aparaturǎ ultramodernǎ ce creeaza fel de fel de condiţii,fel de fel de combinaţii, natura se incǎpǎţineazǎ, ca un catir şi nu mai vrea sǎ nascǎ viaţa? Se cheltuiescsume enorme, se irosesc energii, se pierde timp cu nemiluita, numai ca sǎ poatǎ rǎsturna afirmaţiaBibliei603, dar toate incercarile sunt ca tatuajele preoţilor lui Baal pe Carmel, fǎrǎ nici un rezultat. Ba au,rezultatul zero, confirmǎ in mod puternic adevǎrul Bibliei cǎ viaţa n-a apǎrut la intimplare604.599 Dr. Daniele Petrucci din Bologna, a realizat in 1961 prima fertilizare in vitro reuşitǎ (embrionul a avut bǎtǎide inimǎ). Deoarece Petrucci n-a crezut cǎ embrionul va evolua normal, acesta a fost distrus dupǎ 29 de zile.600 Nici n-a vrut aşa ceva, experimentul dorea sǎ ajute femeile care nu puteau fixa normal embrionul in a aveaun copil. Doar habotnicii au fǎcut din ţanţar armǎsar, la fel cum au procedat şi cu Darwin610, rǎstǎlmǎcindvorbele şi iniţiind un nou scandal. De fapt, experienţa lui Petrucci a venit intr-un moment in care, in SUA,existau mari probleme legate de avort (practic, avortul este intotdeauna un subiect fierbinte, care erupe odatǎ la 4 ani, de alegeri). Ceea ce s-a amestecat in mod voit au fost urmǎtoarele fapte:1. biserica catolicǎ, incǎ de la doctrina aristotelianǎ, considerǎ cǎ viaţa apare in embrion mult mai tarziudecat ar pǎrea la prima vedere (diverse teorii, pornind de la a 40-a sau 80-a zi de sarcinǎ şi terminand cuprimul "ghiont" - pǎreri autorizate de cǎtre unii papi)2. Curtea supremǎ a SUA a introdus restricţii privind exercitarea avortului incepand cu ziua 903. embrionul provine din elemente fǎrǎ viaţǎ.Astfel, s-a sugerat fraierilor cǎ Petrucci ar fi creat viaţǎ din neviaţǎ, supunandu-l in SUA (ţarǎ plinǎ de astfelde misionari şi secte) unor tiruri de "artilerie grea", pentru un lucru care nu l-a afirmat şi nici nu l-a realizat.Cine este curios poate afla chiar pǎrerea lui din clipul arhivei TV canadiene: http://archives.cbc.ca/IDC-1-75-610-3414/science_technology/infertility/clip1.601 Ca de obicei, iar sunt amestecate mai multe teorii una-ntr-alta, poate poate convingem cititorul de falsitateauneia şi atunci tot ansamblul pare fals. Teoria generaţiei spontane este una, teoria evoluţionistǎ este alta, iarapariţia vieţii pe pǎmant o a treia. Doar teoria generaţiei spontane este doveditǎ falsǎ,

cel puţin in sensul incare a fost ea cunoscutǎ in secolul al XIX-lea.Dar v-aţi intrebat vreodatǎ, stimaţi cititori, de ce dovezile ştiinţifice prezentate sunt preluate din autori şi cǎrţide pe la 1700, 1800, hai maximum 1940? De ce teoriile atacate in acest material sunt teorii ale secolului XIXşi nu cele moderne?602 Autorul este creaţionist. Majoritatea clerului din SUA, de unde provine acest material, este creaţionist. Dinfericire, dreptul la libera exprimare (legiferat in Amendamentul I al Constituţiei SUA) a impiedicat astfel decretini sǎ oblige şcolile publice americane de a nu preda ştiinţele naturii, in special evoluţionismul. Şi aceştiamai au tupeul sǎ pretindǎ cǎ islamiştii sunt fundamentalişti.603 Aberaţie imensǎ. Cercetǎtorii nu cheltuiesc sume uriaşe pentru a demonstra cǎ biblia e greşitǎ, pentru cǎ nicinu-i intereseazǎ pǎrerea bibliei. Ei cheltuiesc sume uriaşe pentru cǎ rezultatele ştiinţifice pot permitesponsorilor sǎ-şi recupereze banii, de exemplu, prin noi medicamente, operaţii, contracte guvernamentale(armatǎ, poliţie, servicii secrete etc.).Dacǎ este insǎ cineva care cheltuie sume uriaşe referitor la biblie, aceştia sunt misionarii. Milioane de dolarise duc pe materiale publicitare şi reviste gen Turnul de Veghe, pe sponsorizǎri de conferinţe religioase şi pecanale de radio, TV şi de satelit, in loc sǎ ajute cu mancare şi/sau haine pe cei din lumea a III-a (sau mǎcarpe nenorociţii din propria ţarǎ). Iar dacǎ ajutǎ, atunci fac şcoli in care indoctrineazǎ sǎrmanii copii, in acelaşi

137Vǎ mǎrturisesc sincer cǎ nu pot sǎ cred teoria generaţiei spontane. Mi se cere o credinţǎ impotrivatuturor demonstrǎrilor ştiinţifice şi impotriva raţiunii mele, o credinţǎ de un milion de ori mai maredecit credinţa care o acord cuvintului Bibliei605. Dacǎ aş arǎta cuiva o colibǎ intr-un ogor de castraveţişi i-aş spune cǎ a ieşit din pǎmint, cǎ s-a fǎcut singurǎ, nu m-ar putea crede, m-ar considera nebun.Cum o colibǎ sǎ se facǎ singurǎ? Cu toate cǎ ea nu are aer condiţionat, nu are sisteme de observareopticǎ, nu are aparate de emisie şi recepţie, nu are nici un sistem de canalizare, nici o pompǎ automatǎ,nici un creier electronic, nu are nimic din ce are corpul omenesc, totuşi oamenii nu pot crede cǎ aapǎrut la intimplare. Dar viaţa cu toate minunǎţiile ei, corpul omenesc cu toatǎ aparatura sa

complicatǎ606, ei cred cǎ a apǎrut la intimplare607. Dacǎ eu aş spune cǎ coliba a apǎrut la intimplare, toţim-ar considera nebun. Dacǎ alţii spun cǎ viaţa a apǎrut la intimplare şi eu nu ii cred, iarǎşi suntconsiderat nebun. Nu vi se pare curios lucrul acesta?608

Omul in rǎutatea lui, in impietrirea inimii lui, in aversiunea lui faţǎ de Dumnezeu, vrea sǎ creadǎ orice,numai pe Dumnezeu nu. Vrea mai degrabǎ sǎ aibǎ ca pǎrinte un cimpanzeu, o maimuţǎ sau gorilǎ,numai nu pe Dumnezeu. O sǎrmane om, in ce stare ai ajuns!609

Biblia spune cǎ viaţa provine de la Dumnezeu. El este izvorul vieţii. "In El era viaţa... toate lucrurile aufost fǎcute prin El şi nimic din ce a fost fǎcut, n-a fost fǎcut fǎrǎ El" (Ioan 1:3,4).mod in care au fǎcut-o secole la rand in Africa şi America latinǎ. Predau pseudocursuri de limbi strǎine incare se invaţǎ limba (englezǎ) dupǎ biblie sau promisiunea de ajutoare din strǎinǎtate pentru noii membri aisectei. Editeazǎ reviste "de specialitate" tratand, la fel ca aceastǎ lucrare, diverse subiecte biblice prin prismaştiinţei, poate poate cade vreun fraier in plasa lor. Sau sponsorizeazǎ expediţii aşa-zis arheologice care sǎconfirme adevǎrul biblic.604 Creaţioniştii, dupǎ cum am mai spus, nu au timp sǎ aştepte. Sunt gata sǎ declare cǎ zilele Facerii sunt eregeologice, dacǎ acest lucru ii ajutǎ in a demonstra adevǎrul bibliei, dar neagǎ acest drept savanţilor.605 Nici nu este de mirare. De fapt acest lucru, credinţa oarbǎ in biblie il impiedicǎ sǎ fie raţional.606 Hai sǎ ne ocupǎm puţin de corpul omenesc, acela perfect.Sǎ lǎsǎm la o parte dezbaterile furtunoase ale primilor invǎţaţi ai bisericii care cǎutau sǎ stabileascǎ dacǎAdam şi Eva au avut sau nu buric (care se formeazǎ in urma naşterii) ci sǎ trecem sǎ vedem cum stǎm cunumǎratul coastelor.In 1543, invǎţatul belgian Andreas Vesalius (31.12.1514 - 15.10.1564), considerat fondatorul anatomieimoderne a corpului uman (reamintim cǎ disecţia era interzisǎ de cǎtre bisericǎ), a descoperit la doar 30 deani un lucru suprinzǎtor: bǎrbaţii aveau acelaşi numǎr de coaste ca şi femeile (in cartea sa De CorporisFabrica). La aceasta l-a ajutat şi decizia unui judecǎtor din Padova care i-a permis sǎ facǎ disecţii pecadavrele executaţilor. Publicarea operei, inchinatǎ lui Carol V, a starnit un val de controverse, la urmaurmei, in Facerea se spune clar cǎ Eva a fost creatǎ din coasta lui Adam.607 Autorul n-a inţeles, se face cǎ nu inţelege sau, mai rǎu, face pe alţii sǎ gandeascǎ

greşit. El confundǎ viaţacu organismele vii. Apariţia vieţii este incǎ in stadiul de teorie (de unde şi avantajul celor cu biblia in manǎ, eiau dovada!), insǎ evoluţia este greu de combǎtut. Evoluţionismul spune cǎ organismele au evoluat, de lasimplu la complex. Aerul condiţionat (or fi plǎmanii?), pompa, calculatorul n-au apǎrut din senin la om, eleexistau incǎ de la rame şi peşti, broaşte şi crocodili, ba chiar unele sunt mult mai bune la animale decat la om(ochii la pisicǎ şi şoim, plǎmanii la şarpe, pielea la crocodil şi elefant, inima la colibri). Ideea cǎ omul estesuperior animalelor este o idee implantatǎ de biblie (şi care prinde la fanfaroni şi lǎudǎroşi). In realitatedelfinul, calul, şobolanul şi porcul sunt mai inteligenţi decat mulţi creaţionişti (cainele şi caracatiţa vin in planulsecund), mǎcar pentru cǎ, la nivel de inteligenţǎ egal, acestea nu au prejudecǎţi.608 Nu. Autorul vorbeşte de douǎ lucruri diferite: colibǎ şi viaţǎ.De altfel, supunerea la judecata publicǎ nu este o dovadǎ prea sigurǎ de a stabili adevǎrul (e o chestie purstatisticǎ şi/sau de manipulare - nu mai departe de Noul testament, cand poporul a hotǎrat ca Isus sǎ fiecrucificat), iar cine ştie povestea cu bǎtranul, copilul şi mǎgarul este absolut sigur de asta.Unul dintre cele mai simple moduri de a dovedi un lucru in favoarea ta este uzitarea la nesfarşit a frazei:Biblia are dreptate la care se adaugǎ şi argumentarea de tip toatǎ lumea ştie asta.609 Este exact genul de lamentare deseori amestecatǎ cu ameninţǎri, atat de caracteristic profeţilor Vechiuluitestament. Scopul lor il ştim deja, readucerea turmei poporului la ascultare cǎtre Dumnezeu, adicǎ preoţi.

138Ce zic Ştiinţele Naturale in legǎturǎ cu apariţia vieţii pe pǎmint? Darwin610, unul din cei mai lǎudaţinaturalişti, in cartea sa "Originea speciilor"611, apǎrutǎ in 1957 in Editura Academiei R.P.R. la pag.385-386, zice: "In mintea mea, faptul cǎ producerea şi extincţia locuitorilor trecuţi şi actuali ai lumii sedatoresc unor cauze secundare, asemeni acelora care determinǎ naşterea şi moartea individului, seacordǎ mai bine cu ceea ce ştim despre legile imprimate materiei de Creator..." Deci Darwin susţinea cǎexistǎ un Creator şi cǎ El a imprimat legile universului. El continua: "Existǎ o mareţie in concepţiaaceasta a vieţii, cu numeroasele ei forţe insufleţite iniţial de Creator in citeva forme sau numai intr-unasingurǎ."

Darwin susţinea cǎ viaţa provine de la Creatorul. Nici el, care a formulat evoluţionismul ca doctrinǎ, nuface afirmaţia cǎ viaţa ar veni din neviaţǎ, din materie. In alte cuvinte, el confirmǎ adevǎrul Bibliei cǎDumnezeu a dat viaţǎ pe pǎmint, dar diferǎ in ce priveşte felul de dezvoltare, de evoluţie a vieţii datede Dumnezeu. E mirare cǎ cei ce-l susţin pe Darwin, au luat doar partea a doua, evoluţia, nu şi parteaintii originea vieţii de la Creatorul612.610 Charles Robert Darwin (12.2.1809 – 19.4.1882), naturalist poeminent de origine englezǎ. Darwin estecunoscut pentru teoria sa evolutivǎ, care işi are originile intr-un studiu aprofundat al medicinii, ştiinţelornaturale şi, da, teologiei (voia sǎ devinǎ pastor). Ideile sale s-au cristalizat in urma voiajului pe Beagle, undea avut ocazia sǎ vadǎ destule animale şi plante. In 1838 el era gata cu ideea de bazǎ, dar cartea incǎ maiavea nevoie de lucru. Apariţia in 1858 a unei teorii similare de la Alfred Russel Wallace (acesta i-a trimis in18.6.1858 manuscrisul pentru analizǎ - vǎ daţi seama ce şoc pentru Darwin), l-a forţat sǎ o scrie şi sǎ opublice impreunǎ cu cea a lui Wallace, in 1859. Cǎrţile sale importante sunt: On the Origins of Species byMeans of Natural Selection, or The Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life (22.11.1859), TheDescent of Man (1871), Selection in Relation to Sex (1871) şi The Expression of the Emotions in Man andAnimals (1872). Pentru realizǎrile sale, a fost ingropat cu onoruri de stat alǎturi de John Herschel809 şi IsaacNewton467, la Westminster. Darwin a fost botezat totuşi in rit anglican, dar dus la biserici unitariene, pentru cǎmama ţinea de acest cult, chiar şcoala a fǎcut-o cu un astfel de pastor; la moartea mamei a fost dus la oşcoalǎ anglicanǎ, dar norocul lui, şi al nostru, a fost cǎ unchiul sǎu, Erasmus Darwin, era un ganditor ateu,care gandea cǎ tot ce e viu se dezvoltase dintr-un singur filament viu, acum cateva mii de ani. La facultate aauzit teoriile evoluţionismului lui Lamarck618 şi a fost atras de ele, mai ales cǎ ele semǎnau cu cele aleunchiului sǎu. Darwin a fost absolut convins cǎ negrii şi europenii sunt aceeaşi specie, chiar dacǎ au pieleade culori diferite, idee scrisǎ şi in The Descent of Man. Ca o remarcǎ: vizitand cu Beagle Australia, Darwin afost atat de şocat de canguri şi alte animale incat nu s-a putu stǎpani şi a strigat in gura mare: "Australiaaratǎ de parcǎ ar fi fost munca a doi Creatori diferiţi!"Cartea sa a starnit un val imens de controverse, atat in Anglia (biserica anglicanǎ şi o parte din "dinozaurii"

de pe la universitǎţi replicand dur) cat mai ales peste ocean, dar a fost cǎlduros primitǎ de generaţiile noi denaturalişti. Se zice cǎ Thomas Huxley, cel mai aprig susţinǎtor al noii teorii, ar fi replicat la o dezbaterepublicǎ lui Samuel Wilberforce, episcop de Oxford, care l-ar fi intrebat cum a provenit el din maimuţǎ, dinpartea mamei sau a tatǎlui: "I would rather be descended from an ape than from a cultivated man who usedhis gifts of culture and eloquence in the service of prejudice and falsehood" (Mai degrabǎ aş proveni dintr-omaimuţǎ primatǎ, decat dintr-un om cultivat dar care-şi pune talentele culturale şi elocvenţa in serviciulorgoliului şi falsului").Religia lui Darwin a inceput, datoritǎ şcolii, de la ideea adevǎrului absolut al bibliei, Darwin ajungand insǎ laconvingeri contrare. De exemplu, a fost iniţial convins de argumentele lui William Paley, care argumenta cǎperfecţiunea naturii dovedeşte existenţa unui Dumnezeu, dar pe Beagle s-a intrebat, urmand firul logic, de cear fi creat Dumnezeu fiinţele abisale, pe care oricum nu le vede nimeni şi oricum n-au nici un rost sau, şi maigrav, existenţa prǎdǎtorilor, in totalǎ contradicţie cu biblia şi cu un Dumnezeu bun, care are grijǎ de toatecreaţiile sale. Moartea fiicei sale, Annie, l-a convins definitiv pe Darwin de acest lucru, devenind ateist, chiardacǎ mergea duminica la bisericǎ cu familia. Povestea spusǎ de Lady Hope661 e un fals grosolan.611 Textul original aici sau aici.612 A spus Creatorul, nu Dumnezeu. Creatori in legende, mituri şi religii au fost destui, incepand cu Marduk şiPtah şi terminand cu nenumǎratele religii din Africa şi Oceania.Acesta este meritul ştiinţei, dupǎ cum am mai spus. Teoriile care nu sunt dovedite sunt aruncate la muzeu,cele care sunt dovedite corecte sunt pǎstrate.

139Lavoisier, savant francez, descoperitorul oxigenului613 şi a oxidaţiei, omul care a pus bazele chimiei, inTratatul de chimie, vol. 1, pag. 20, zice: "Odatǎ cu, lumina, Dumnezeu revarsǎ asupra pǎmintului şiprincipiul vieţii, simţirii şi al cugetǎrii."4. Impǎrţirea plantelorAltceva important şi vrednic de luat in seamǎ este impǎrţirea plantelor. In Geneza 1:11 citim: "ApoiDumnezeu a zis: "Sǎ dea pǎmintul verdeaţǎ, iarbǎ cu sǎminţǎ, pomi roditori, care sǎ facǎ rod şi care işiau sǎminţa in ei." Intreg regnul vegetal il imparte in trei categorii614. Savantul suedez Linne615, mare

naturalist, s-a strǎduit sǎ facǎ un sistem de impǎrţire a plantelor. Zavadovski, un membru al AcademieiAgricole Lenin din U.R.S.S. zice despre el: "Abia la jumǎtatea secolului al XVIII-lea celebrul savantsuedez Karl Linne a reuşit sǎ elaboreze, sǎ fundamenteze principiile şi metodele unui sistem bineinchegat de clasificare a animalelor şi a plantelor... Linne a fost insǎ un om foarte religios... El afirmacu indǎrǎtnicie cǎ speciile de animale şi plante sunt absolut fixe şi cǎ existǎ doar atitea specii cite acreat Dumnezeu."616

Sistemul lui Linne e asemǎnǎtor cu cel biblic, doar mult mai detailat.613 Priestley l-a descoperit (pe 1 august 1774), nu Lavoisier.614 Sistemul biblic e de fapt ceea ce credeau evreii despre plante. Ce se gǎsea acolo: nişte copaci, de obiceiroditori pentru cǎ intr-o climǎ aridǎ copacii sunt obligaţi sǎ creeze viitoarei plante nişte rezerve, un pic deiarbǎ pe care o pǎşteau oile şi caprele, şi ceva gen cactuşi ce intrǎ in categoria verdeaţǎ.615 Carolus Linnaeus sau Carl von Linne (23.5.1707 – 10.1.1778) a fost un botanist, doctor şi zoolog suedez,practic cel mai renumit botanist din acea vreme. De asemenea, Linne ştia şi multe limbi strǎine. Oamenicelebri, ca Jean-Jacques Rousseau şi Johann Wolfgang von Goethe835 aveau numai cuvinte de laudǎ despreel. Deşi crescut de tatǎl sǎu ca sǎ-i urmeze in cariera teologicǎ, Linne nu prea a fost incantat şi a ales ocarierǎ ştiinţificǎ. In 1757 a fost innobilat de cǎtre regele suedez Adolf Fredrik, cand a primit particula von innume.Linne a impǎrţit plantele şi animalele (1735) dupǎ o schemǎ rǎmasǎ valabilǎ şi astǎzi, deşi numai impǎrţireaanimalelor mai seamǎnǎ cu opera sa iniţialǎ. Tot Linne este şi unul din promotorii noţiunii de rasǎ umanǎ,pentru el existand rasele numite in original: Americanus, Asiaticus, Africanus şi Europeanus. Mai rǎu incǎ,caracteristicile ataşate de cǎtre Linne celor 4 rase pot fi considerate acum ca rasiste (Americanus erauroşiatici, incǎpǎţinaţi şi se enervau repede, Africanus erau negri, relaxaţi şi neglijenţi, Asiaticus erau galbeni,avari şi distraţi iar Europeanus erau albi, gentili şi inventivi) şi au fost folosite de multe puteri europene pentrusubjugarea supuşilor lor din colonii, uneori panǎ la sclavie. Printre aceste rase el a mai adǎugat anumiteelemente mitologice (cǎ altfel nu pot fi numite), cum ar fi Homo anthropomorpha (un fel de combinaţie detroglodit, satyr, hidrǎ şi phoenix), Homo ferus (un fel de hominid patruped) care includea

subrasele Juvenislupinus hessensis (copii de oameni care au fost crescuţi de animalele sǎlbatice), Juvenis hannoveranus(Peter din Hanover, un caz celebru de astfel de copil) şi Puella campanica (o fatǎ similarǎ din regiuneaChampagne), pentru a nu uita pe Homo monstrosous (un alt personaj de basm, care era agil şi sperios, rasǎin care mai intrau uriaşul patagonez, piticul din Alpi şi Hottentot-un trib african).O observaţie interesantǎ pentru creaţionişti, Linne a scris o scrisoare (25.2.1747) lui Johann Georg Gmelin incare cataloga omul şi maimuţele antropoide in aceeaşi specie (in original Non placet, quod Hominem interantropomorpha collocaverim, sed homo noscit se ipsum. Removeamus vocabula. Mihi perinde erit, quonomine utamur. Sed quaero a Te et Toto orbe differentiam genericam inter hominem et Simiam, quae exprincipiis Historiae naturalis. Ego certissime nullam novi. Utinam aliquis mihi unicam diceret! Si vocassemhominem simiam vel vice versa omnes in me conjecissem theologos. Debuissem forte ex lege artis).616 Existǎ milioane de specii de animale şi de plante. Conform Genezei, Dumnezeu le-a trecut pe toate prin faţalui Adam ca el sǎ le dea cate un nume. Oare cat a durat defilarea?

140Impǎrţirea regnului vegetal fǎcutǎ de Biblie s-a dovedit a fi cea mai bunǎ617. Deci Biblia e adevǎratǎ şiin privinţa aceasta.5. "Dupǎ soiul lor"Multe şi aprinse discuţii a provocat problema: existǎ fixism sau evoluţie?Dacǎ aţi observat mai sus, intre Zavadovski şi Linne existǎ o deosebire de pǎreri.Linne a susţinut fixismul, iar Zavadovski a susţinut evoluţionismul; in alte cuvinte, de la rimǎ, prinevoluţie, s-a ajuns la peşte, la tiritoare la pǎsǎri, la animale, la maimuţǎ, la om.Biblia nu dǎ loc la o aşa evoluţie. Ea spune atit despre plante, cit şi despre pǎsǎri, peşti şi animale cǎtoate au fost fǎcute "dupǎ soiul lor".Cel ce a formulat teoria evoluţiei a fost Darwin610. El şi-a bazat teoria pe asemǎnǎri embriologice, peanatomia comparatǎ şi pe imbunǎtǎţiri de rase.Darwin susţinea originea speciilor prin selecţie naturalǎ şi il contrazicea pe Lamark618, un inaintaş alsǎu, care susţinea cǎ evoluţia s-a fǎcut datoritǎ mediului şi condiţiilor de

viaţǎ. Lamark spunea cǎ girafaa devenit cu gitul lung din cauzǎ cǎ lipsind iarba şi intinzindu-se mereu dupǎ frunzele pomilor, i s-aintins gitul pinǎ la 6 metri, precum şi picioarele din faţǎ. Deci aşa s-a ajuns la un animal cu gitul lung.Darwin a spus invers. El a afirmat cǎ nu e adevǎrat ce a zis Lamark, cǎci şi alte animale s-au intinsdupǎ frunze, dar nu li s-a intins gitul. Girafa a avut gitul lung şi tocmai datoritǎ acestui fapt, ea ainfruntat seceta şi a rǎmas in viaţǎ, pe cind celelalte au pierit. Deci, s-a fǎcut o selecţie animalǎ naturalǎ,dupǎ pǎrerea lui. Dar pe noi nu ne intereseazǎ cum s-a produs evoluţia, datoritǎ mediului sau prinselecţie naturalǎ, ci ne intereseazǎ dacǎ este evoluţie sau este fixism.Cercetǎrile au dat la ivealǎ cǎ se petrec anumite modificǎri dupǎ mediu.Anumiţi peşti, care de veacuri trǎiesc in lacurile unor peşteri intunecoase, au rǎmas fǎrǎ ochi. Se ştie cǎnefolosirea unui mǎdular duce la atrofierea lui619.La fel se petrec modificǎri şi dupǎ climǎ. Oi cu lina neagrǎ din Italia duse in Anglia, dupǎ citevageneraţii, au devenit toate oi cu lina albǎ. Şi invers, oi cu lina albǎ din Anglia duse in Italia, au devenitoi cu lina neagrǎ.Apoi se ştie cǎ prin incrucişare s-au obţinut diverse rase de oi, de ciini, de gǎini, de porumbei. La felprin altoire se obţin varietǎţi superioare de fructe. Din mǎrul pǎdureţ ale cǎrui roade nu le poţi minca derele ce sunt, il inobilǎm in mǎrul Ionatan, ce produce mere excelente şi la culoare şi la gust. Din rozasǎlbaticǎ, obţinem minunaţii trandafiri in toate culorile. Din mica garofiţǎ, astǎzi s-a ajuns sǎ avemgaroafe de peste un metru inǎlţime. Acestea nu sunt teorii, ci fapte concrete. Existǎ o evoluţie.617 Unde intrǎ, mǎ refer la sistemul biblic, tufişurile sau pomii fǎrǎ fructe (neroditori)? Ca sǎ nu mai vorbim deplantele acvatice care nu sunt verzi, deci nu intrǎ in categoria genericǎ de verdeaţǎ?Puţine sunt aberaţiile autorului din aceastǎ carte care intrec aceastǎ afirmaţie.618 Jean-Baptist de Monet, Cavaler de Lamarck (1744-1829).619 Asta cum se numeşte?

141Dar cum ne impǎcǎm cu Biblia care spune cǎ toate sunt "dupǎ soiul lor"?

Cine are dreptate: Biblia sauDarwin620?Aici poate e bine sǎ ascultǎm indemnul lui Iov: "Intreabǎ dobitoacele şi te vor invǎţa, pǎsǎrile cerului şiiţi vor spune, vorbeşte pǎmintului şi te va invǎţa, şi peştii mǎrii iţi vor povesti" (Iov 12:7-8). In altecuvinte sǎ intrebǎm insǎşi natura, dacǎ Biblia este adevǎratǎ sau dacǎ existǎ evoluţie.Mai sus am arǎtat pǎrerea lui Linne615, care a studiat natura toatǎ viaţa lui. El spune cǎ existǎ fixism şinu evoluţie621. Evoluţia se petrece doar in cadrul soiului, de la o stare inferioarǎ, la una superioarǎ622.Pentru noi cuvintul "soi" are de multe ori cu totul alt sens, mult mai restrins decit cel biblic623. Auzi pecite cineva spunind cǎ are un soi excelent de pere pergamute. Sensul biblic e mai larg624. Toţi perii facparte din "soiul lor", ba şi merii şi chiar gutuiul. Moise nu ne precizeazǎ cite soiuri au fost la inceput, cine spune cǎ toate au fost fǎcute "dupǎ soiul lor."Iatǎ citeva dovezi care aratǎ cǎ este fixism şi nu evoluţie:Sterilitatea catirului. Se ştie cǎ prin incrucişarea intre cal şi mǎgar obţinem catirul, dar acesta seincǎpǎţineazǎ, ca un catir, şi nu vrea sǎ meargǎ mai departe. El e steril şi nu are urmaşi625.Reversibilitatea demonstreazǎ cǎ toate sunt "dupǎ soiul lor". Prin reversibilitate se inţelege revenirea dela o treaptǎ superioarǎ la una inferioarǎ.De exemplu: existǎ un fel de cǎpşuni numite Goliat, ce produc roadǎ mare. Dacǎ pe acestea le laşi inpǎrǎsire ani de zile, se sǎlbǎticesc, adicǎ decad la limita inferioarǎ a soiului lor626.620 Intrebarea corectǎ ar fi: Cine are dreptate, Biblia sau ştiinţa?621 Pe vremea lui Linne615 nu exista noţiunea de evoluţie. Botanica şi zoologia erau la inceput de drum şi ceeace se lucra pe vremea lui era doar impǎrţirea pe categorii a diverselor plante şi animale. Odatǎ munca declasificare aproape incheiatǎ (nu s-a incheiat nici astǎzi, deşi, in mare, toate sunt puse la locul lor) şi avandtoate informaţiile in faţa ochilor, lui Darwin610 (şi in paralel şi lui Wallace) i-a venit foarte uşor sǎ vadǎ repetiţiaunor caracteristici de la un grup la altul, mai ales cand Lamarck618 deja venise cu teoria sa şi deschisese

calea teoriei evoluţiei.622 Fals. Evoluţia nu inseamnǎ calea spre superior (deşi sensul literar aşa sugereazǎ) ci adaptarea la niştecondiţii. Am mai precizat, ochii omului sunt mai slabi decat ai vulturului, urechile mai slabe decat ale liliecilor,nasul mai slab decat al lupului etc.623 Interesant. Noţiunea de soi biblic este mai largǎ, şi aceastǎ "lǎrgime" permite unor exegeţi biblici sǎ spunǎ cǎde fapt arca lui Noe era chiar foarte incǎpǎtoare pentru cǎ numǎrul de animale (soiuri adicǎ) a fost mai micdecat se considerǎ. Dar acest lucru dǎ voie evoluţiei sǎ creeze speciile noi apǎrute.624 Aha, trecem din nou la interpetarea bibliei.625 Dacǎ toate sunt dupǎ soiul lor, de ce dǎ voie biblia ca sǎ existe catarul?Şi pentru cǎ veni vorba de incrucişarea intra- şi interspecii, existǎ povestiri despre oameni din Asia de sudestcare au avut ca "soţii" fiinţe humanoide, asemǎnǎtoare urangutanului (un fel de Yeti, am zice astǎzi), careau avut şi copii, iar aceştia s-ar fi inmulţit şi ei la randul lor. Sau poate cǎ revenim la zelul misionar alsecolelor XV-XIX in care aceşti locuitori nu erau oameni ci "animale de lucru".626 Inferioarǎ doar din punct de vedere al omului. Cǎpşunile nu produc "roadǎ mare" pentru cǎ sunt superioaresau pentru a-i face pe plac omului, ele produc pentru cǎ, in cazul cǎpşunilor, fructul conţine seminţe caresunt inghiţite de cǎtre pǎsǎri sau animale odatǎ cu fructul, care nu pot fi digerate datoritǎ cojii lor rezistente şicare sunt eliminate odatǎ cu fecalele in altǎ parte, asigurand deci rǎspandirea plantei. Crearea unui fruct maimare decat este necesar conduce la vlǎguirea plantei şi/sau la secǎtuirea pǎmantului dupǎ un anumit timp.Cǎpşunile sunt plante perene, deci, "sǎlbǎticite" (adicǎ pe un teren necultivat, neingrijit, neingrǎşat) nu vormai avea nutrienţii necesari in sol şi vor produce fructul la minimul necesar supravieţuirii speciei.

142Acelaşi lucru s-a experimentat cu porumbeii. Prin incrucişǎri s-au obţinut o seamǎ de specii: porumbeiroman, porumbei de carne, ştraser, lux, maltez, florentin, ţipler, de Seghedin, de Danzig, de ornament,pescǎruş, pǎun, guşat, golaş, etc. Din toate soiurile acestea insǎ, duşi intr-o insulǎ, unde sǎ trǎiascǎ deavalma, fǎrǎ ingrijire, dupǎ citeva generaţii, toţi devin porumbei sǎlbatici, avind acelaşi peniş627 cenuşiuşi aceeaşi infǎţişare a porumbelului sǎlbatic.Tot aşa şi caii duşi de spanioli in America de Sud şi lǎsaţi in voia lor, au devenit cai sǎlbatici628. Acelaşilucru se petrece cu rasele de gǎini, de ciini, cu trandafirii, cu roşiile, toate

decad şi revin la starea lorprimarǎ de unde au evoluat. Aceasta se numeşte reversibilitate.Acum stai şi judecǎ puţin. Dacǎ ar exista evoluţie sǎ se treacǎ dintr-o specie in alta, atunci n-ar trebui sǎfie reversibilitate sau şi dacǎ ar fi, nu ar trebui sǎ se opreascǎ la limita inferioarǎ a "soiului", cum ziceBiblia, ci sǎ coboare mai jos.De exemplu: porumbeii de soi sǎ devinǎ grauri, apoi vrabii, dar aşa ceva nu se petrece. Reversibilitateaare o limitǎ. Aceasta ne spune cǎ toate sunt "dupǎ soiul lor".629

Arheologia, cu o seamǎ de dovezi, demonstreazǎ cǎ nu existǎ evoluţie, ci fixism. Una din cele maicultivate plante pe faţa pǎmintului e griul. Dacǎ existǎ evoluţie de trecere dintr-un soi in altul, cum seface cǎ griul a rǎmas tot griu?Boabele de griu gǎsite de arheologi in mormintele faraonilor se aseamǎnǎ in totul cu boabele de griu deazi. Cum de n-au evoluat in 5000 de ani? Unele boabe de griu scoase din piramide, fiindcǎ au fostpǎstrate in loc uscat, şi-au pǎstrat puterea de germinaţie. Puse in pǎmint, ele au incolţit şi au dat griu.Singura deosebire ştiţi care a fost? Era ceva mai inalt decit griul nostru, dar bobul era intocmai ca şi alnostru630. Deci, pǎmintul, prin ceea ce a pǎstrat ascuns, ne invaţǎ cǎ toate sunt "dupǎ soiul lor". La fel627 Probabil penaj.628 Vezi nota urmǎtoare. Caii sǎlbatici, numiţi mustangi, şi-au dezvoltat anumite caracteristici care-i fǎceauapreciaţi in lumea cǎlǎriei. Prinderea şi domesticirea lor a devenit o treabǎ extrem de profitabilǎ care a dus,printre altele, şi la popularul sport denumit rodeo. Aceşti cai sǎlbatici sunt altfel decat calul sǎlbatic original,acela domesticit in neolitic.629 Iarǎşi o demonstraţie aparent plauzibilǎ. In realitate este vorba de adaptabilitate. Calul, oaia, porumbelul, maiştiu eu ce rasǎ de caine, prezintǎ nişte caracteristici care sunt selectate şi atent cultivate de om pentru cǎ iiservesc scopurilor lui şi nu ale speciei respective. Astfel, rasele de caini sunt obţinute pentru aspect fizicdecorativ (exemplu: pudelul), pentru vanǎtoare (exemplu: ogarii), pentru lupte (exemplu: bulldogul, pitbullul),pentru paza oilor, pentru miros etc. Aceste caracteristici, duse la extrem, nu avantajeazǎ rasa respectivǎ inmediul natural, unde sunt alte cerinţe. Astfel, coloritul viu va dispare, pentru cǎ acest

colorit poate faceanimalul vizibil in mediu şi astfel va deveni o pradǎ uşor de identificat, ogarii de fugǎ vor pierde viteza dar vorcaştiga in rezistenţǎ etc. etc. Cǎ veni vorba de caine, cainele roşu australian, dingo, nu a fost roşu cand afost adus de migratorii asiatici ca hranǎ, el devenind roşu ca deşertul pentru a se confunda in mediu. Nu s-aretrogradat nici la cainele negru-gri iniţial şi nici la lup, ci a devenit o specie independentǎ.630 Existǎ mii de soiuri de grau. Numai faptul cǎ tulpina este mai lungǎ inseamnǎ deja un soi noi, care are poateavantajele cǎ furnizeazǎ mai multe paie dupǎ recoltǎ, util celor cu animale. Deci, astǎzi, fiind atatea soiuri degrau, ar fi interesant ca autorul sǎ ne precizeze cu care dintre aceste soiuri a fost comparatǎ mostra de grauegiptean?! Pentru cǎ sunt soiuri diploide şi haploide şi cate şi mai cate.Ca romani, ne aducem aminte de expediţia lui Lisimah (Lysimachus) in ţara dacilor, cand soldaţii culcaulanurile de grau cu lǎcile pentru a putea trece cu calul. Iatǎ cǎ graul a "evoluat" in cultura oamenilor.Deci, graul era mai inalt, asta nu conteazǎ, dar culoarea penelor porumbelului da.Important este cǎ, pentru fraieri, aspectele neimportante conteazǎ (porumbelul devine cenuşiu, cǎpşunile maimici), nu cele importante.

143sǎminţa de lucernǎ şi trifoi gǎsitǎ la celţi, pusǎ in pǎmint a rǎsǎrit. Atit bobul cit şi planta erau in totulca ale noastre. Deci n-a evoluat.Tot aşa şi alunele gǎsite in locuinţele palustre, care dateazǎ cu mult inaintea piramidelor egiptene, suntintocmai ca alunele noastre. De ce alunele in mii de ani nu au evoluat de loc?In pǎrţile Libiei, arheologii au gǎsit mumii de feline, pisici sǎlbatice, care sunt exact ca cele de astǎzi.La fel leii şi urşii zugrǎviţi pe pereţii vechilor palate ale egiptenilor şi asirienilor sunt intocmai ca cei deastǎzi631. Cum de n-au evoluat?Arheologia mǎrturiseşte cǎ in mii de ani nici plantele, nici animalele nu au evoluat, n-au trecut dintr-unsoi in altul, ci toate au rǎmas in fiinţǎ "dupǎ soiul lor", aşa cum spune Biblia632.Ca sǎ justifice evoluţia, sustinatorii ei spun cǎ pentru aceasta trebuiesc perioade lungi de timp şi impinglucrurile in perioada preistoricǎ, cǎ adicǎ atunci s-ar fi petrecut evoluţia. Dar de unde ştiu ei aceasta633?Sau o fac intenţionat ca, fǎrǎ probe, sǎ-şi poatǎ susţine teoria? Vreau ei

perioada preistoricǎ? Bine,acceptǎm sǎ cercetǎm chiar şi vremurile preistorice numai sǎ ştim dacǎ existǎ evoluţie sau e fixism.Vrem sǎ ne convingem: e Biblia adevǎratǎ sau nu? Cum putem şti din moment ce trecem in neguravremurilor despre care nu mai avem nici un document scris? Simplu, intrebǎm paleontologia şimineralogia, cartea aceasta a pǎmintului cu mii de stratificaţii şi ne va invǎţa adevǎrul. Dumnezeu apurtat de grijǎ sǎ se inscrie totul. Spun necredincioşii cǎ pentru evoluţie nu sunt de ajuns mii de ani, cisunt necesari sute de mii de ani, vom cǎuta probe in sutele de mii de ani634.Straturile de cǎrbuni se susţine cǎ s-au format in a patra perioadǎ a erei paleozoice, de unde şi poartǎnumele de carbonifer. Periodul carbonifer se spune cǎ ar fi inceput acum 340 milioane de ani. NuBiblia, ci ştiinţa afirmǎ aceasta.Cind coborim in adinc, in lumea cǎrbunelui, ce ne spune? Nimic altceva decit ce ne spune Biblia cǎtoate sunt "dupǎ soiul lor"635. In straturile de cǎrbuni s-au gǎsit ferigi. Cum aratǎ? Ca cele de azi la631 In vechea Asirie exista un animal denumit in biblie unicorn ( ראם , iar tradiţia l-a consacrat a fi un cal cu corn infrunte) deşi acesta era in fapt un bivol sǎlbatic (apare intr-o frizǎ sumerianǎ, fiind vanat de regeleAssurnasirpal). Acest animal, deşi tradus unicorn, avea totuşi douǎ coarne, dar aceste coarne erau atat deperfect simetrice incat din profil se vedea doar unul.632 Deci, dacǎ nimic n-a evoluat, atunci nici oamenii n-au evoluat. Cum se explicǎ atunci faptul cǎ omul, Adamcel primordial, care semǎna atat de mult cu Creatorul sǎu, a dat naştere şi la negri şi la chinezi, la blonzi,roşcaţi şi bruneţi? Mai mult, dupǎ potop, variaţia speciei a fost şi mai restransǎ, doar Noe, Shem, Ham,Japheth, fii lui Noe, soţia lui şi incǎ 3 soţii ale fiilor acestuia, supravieţuind acestui fenomen.633 In cele care urmeazǎ autorul foloseşte iar un sofism greu de depistat de cei neobişnuiţi a gandi logic. Şianume, el sugereazǎ implicit cǎ evoluţia trebuie sǎ se petreacǎ obligatoriu. In realitate, dacǎ un animal estebine inzesztrat de la naturǎ in procesul evolutiv care l-a creat, acest animal nu mai are nevoie sǎ evoluezepentru a supravieţui. Este cazul furnicilor, albinelor, rechinilor, crocodililor etc.Pe de altǎ parte, autorul ne oferǎ exemple despre animale care existǎ şi astǎzi, dar nu se "impiedicǎ" in

detalii nesemnificative, ca de exemplu faptul cǎ majoritatea mamiferelor de azi nu se gǎseau in perioadadinozaurilor ci au apǎrut mai tarziu (creaţie - evoluţie?)634 Acum autorul incearcǎ sǎ se foloseascǎ de milioanele de ani ale erelor geologice, deşi mai devremecombǎtea acest lucru. Am dori tare mult sǎ ştim pǎrerea autorului despre timpul necesar genezii, la fel ca şidespre toatǎ biblia in general. La capitolul Mǎrturia Arheologiei el argumenta rand pe rand faraonii care sepotriveau cel mai bine cu plǎgile, cu asuprirea, dar nu a furnizat aceleaşi nume. Aşa şi aici, ca de altfel intoatǎ cartea, excelent disimulat in context.635 Dar au fost gǎsite şi plante şi animale care nu au fost descrise de Biblie. Pe de altǎ parte, animale şi plantedescrise in Biblie, nu au putut fi atestate de fosile (şerpii care mǎnancǎ praf, strugurii din Canaan etc.).

144infǎţişare, dar mult mai mari. Deci feriga in 340 milioane de ani nu a evoluat, ci a devoluat, a devenitmai micǎ. S-au gǎsit frunze de stejar, de ulm, de tei şi ele sunt tot ca cele de astǎzi.In rocile de ardezie de la Solenhaffen au fost gǎsite libelule intocmai ca libelulele de azi. Dar cum, nicilibelulele n-au vrut sǎ evolueze? Ardezia care le-a prins dovedeşte cǎ nu existǎ evoluţie.In unele straturi de chilimbar, s-au gǎsit pǎianjeni şi furnici. Chilimbarul e rǎşinǎ fosilǎ provenitǎ de laanumite specii de pini. Acum 300 milioane de ani in urmǎ, cind a picurat rǎşina a prins aceste furnicisau pǎianjeni şi le-a pǎstrat pentru noi cei de astǎzi, ca sǎ ne spunǎ cǎ şi in perioada preistoricǎpǎianjenii şi furnicile au fost ca şi astǎzi. Deci, pǎianjenii şi furnicile n-au evoluat.In unele straturi de cǎrbuni au fost gǎsite reptile, raci, scoici, care sunt in totul ca astǎzi. In depozitelede fosile din munţii de pe coasta Pacificului se gǎsesc rechini, balene şi soiuri de peşti care se aseamǎnǎin totul cu peştii de azi636.Aceste fosile dateazǎ din eocen, adicǎ de vreo 55 milioane ani, dupǎ socotelile oamenilor de ştiinţǎ.In sedimentele din perioada camprianǎ637 de acum 550-570 milioane de ani, s-au gǎsit agate638, un felde pietre semipreţioase, cu ţinţari in ele. Şi aceşti ţinţari sunt ca cei de

astǎzi639. Astfel de agate pot fivǎzute in multe muzee din lume. Ce ne-am fi fǎcut dacǎ ţinţarul ar fi devenit armǎsar? Ce bine e cǎ n-aevoluat!In gheţarii de la Montana, gheţari ce au o vechime de vreo 25-50 milioane de ani, se aflǎ milioane delǎcuste prinse in gheaţǎ640. Norul de lǎcuste a fost surprins de curenţii reci, ele au cǎzut in lac şi auingheţat acolo. Deci, milioanele de lǎcuste, ce au trǎit acum milioane de ani, dovedesc cǎ nici dupǎmilioane de ani urmaşii lor n-au evoluat. Lǎcustele de azi sunt ca cele de atunci. Ele confirmǎ adevǎrulscris pe paginile Bibliei. Toate sunt "dupǎ soiul lor".Dar nu toţi au ocazia sǎ se convingǎ cu ajutorul paleontologiei şi mineralogiei. Pentru aceştia dau o altǎdovadǎ, care le poate fi la indeminǎ. E dovada botanicii. Şi aceasta ne spune cǎ toate sunt "dupǎ soiullor".636 Domnule autor, nu mai ameţi aceste date. Fiecare animal a evoluat intr-o anumitǎ perioadǎ de timp şi a fostprins şi "conservat" intr-o anumitǎ perioadǎ de timp, inainte şi dupǎ nu mai poate fi vorba de a fi gǎsit. Fǎrǎdatarea corespunzǎtoare a straturilor fosiliere, nici nu poate fi vorba de comparaţie. Desigur cǎ asemǎnareexistǎ cu speciile de astǎzi, mai ales la animalele şi plantele care au supravieţuit schimbǎrilor climatice, darasta nu inseamnǎ cǎ nu existǎ evoluţie. Au fost gǎsiţi raci, libelule, furnici, ţanţari, dar unde sunt mamiferelede uscat, maimuţele, cainii - dacǎ toţi au fost creaţi intr-o singurǎ zi, hai erǎ geologicǎ?637 Cambrianǎ.638 Pentru un mineralog, aceastǎ afirmaţie e o inepţie. Este vorba cel mai probabil despre chihlimbar.639 Sofism. Autorul iar incercǎ sǎ indicǎ idei false in minţile cititorilor. Evoluţie nu inseamnǎ cǎ struţul a devenitbalenǎ sau cǎ mistreţul s-a transformat treptat in porc, inseamnǎ cǎ, la un moment dat, o combinaţie de genes-a dovedit a conferi unui anumit exemplar anumite proprietǎţi, acel animal/plantǎ a devenit puţin diferit darcelelalte au rǎmas la fel. In timp, animalul diferit a procreat şi exemplare care şi-au menţinut aceleproprietǎţi, exemplare noi care insǎ conlocuiau cu celelalte. In cele din urmǎ, caracteristicile superioare afǎcut ca exemplarele noi sǎ reziste mai bine, celelalte putand dispare.Pentru un mecanic auto, evoluţia este oarecum similarǎ parcului de maşini dintr-o intreprindere mai

mǎrişoarǎ, unde se gǎsesc felurite tipuri de camioane, autoturisme, tractoare, remorci. Toate sunt diferite,dar au acelaşi sistem (motorul Diesel este la fel, doar unele au imbunǎtǎţiri sau sunt mai mari, etc.) şi esteposibilǎ folosirea unei piese demontate de la un camion mai vechi (poate şi alt model) la cele mai noi.640 Cum este posibil sǎ existe gheţari de acum 25-50 de milioane de ani? Doar potopul lui Noe, de acum ca.5500 de ani ar fi topit gheţurile intr-un an de zile! Sau potopul a fost local, sau anii adunaţi "ca la carte" dupǎbiblie sunt greşiţi, sau n-au existat nici unele nici altele!

145Cind eram copil, tata m-a luat in gradina şi m-a invǎţat sǎ altoiesc pomii.Altoirea e o metodǎ practicǎ prin care poţi schimba natura pomului, din rǎu il poţi face bun. Atunci insǎtata mi-a spus un lucru: cǎ nu pe orice pom se poate face orice altoi, ci trebuie sǎ fie o asemǎnare intreseminţe sau simburi. De exemplu: prunii de toate felurile, ringlotul, caisul, zarzǎrul, piersicul mergimpreunǎ şi se pot altoi unul pe celalalt. La fel merge mǎrul cu pǎrul şi gutuiul, intrucit au sǎminţaasemǎnǎtoare. Tata nu a fost agronom, ci un simplu ţǎran, dar a ştiut legea aceasta641. El a aplicat lucrulacesta şi l-am aplicat şi eu şi pomişorii confirmau adevǎrul acesta. Nu vrei sǎ ţii cont de legea aceasta,nu te ascultǎ.Dacǎ existǎ evoluţie, toţi pomii şi copacii au evoluat din plante, nu ar trebui sǎ fie nici o piedicǎ, niciun hotar, altoirea n-ar trebui sǎ fie ingrǎditǎ642. Atunci ar trebui sǎ poţi altoi cǎpşunul pe nuc şi sǎ-ţiverse roada cu butoiul; la fel caisul pe gorun. Experienţa in ale altoirii spune cǎ toate sunt "dupǎ soiullor". In cadrul soiului se pot face innobilǎri, se pot obţine noi varietǎţi, dar nu existǎ nici un caz cindscaietele sǎ fi devenit piersic sau mǎceşul, nuc.Tot aşa şi zoologia ne spune cǎ toate sunt "dupǎ soiul lor." Evolutioniştii susţin cǎ toate vieţuitoarele auevoluat unele din altele, iar in cele din urmǎ, maimuţa a evoluat in om. Pinǎ astǎzi insǎ, nimeni nu aprobat teoria aceasta. Ea a rǎmas simplǎ teorie643.Conform acestei teorii toate vieţuitoarele formeazǎ un lanţ, dar lanţul e rupt şi lipsesc verigele de

legǎturǎ, lipsesc exemplarele care sǎ arate trecerea de la un soi la altul644.Teoria evoluţiei ar cere ca in cele mai vechi depuneri sǎ se gǎseascǎ doar citeva forme simple de viaţǎ,forme care apoi sǎ se dezvolte gradual, pas cu pas, pinǎ la formele de azi. Dar evidenţa de fosile dinstratul cambrian e cu totul alta645.In acest strat au fost gǎsite 455 specii difierite. Din cele 13 diviziuni (phyla) in care sunt clasificatetoate animalele, unii bǎrbaţi de ştiinţǎ susţin cǎ 9, 12 sau chiar toate 13 sunt reprezentate in fosileleacestei perioade646.641 Care nu e trecutǎ in biblie. El a aflat-o de la strǎbunii sǎi, care au fost tot ţǎrani. Ori, mǎrul este un soi diferitde pǎr sau de gutui, insǎ toate fac parte dintr-o familie inruditǎ - aşa cum experienţa l-a invǎţat pe ţaran,incrucişarea interspecii funcţioneazǎ doar in cadrul aceleaşi familii (astfel, caucazienii, chinezii şi negrii sepot incrucişa, deşi diferǎ la exterior destul de mult). Exemplul dat contrazice deci "toate sunt de soiul lor".642 Fals. Toate ciocanele au evoluat din strǎvechiul pietroi neolitic. Evident poţi folosi un ciocan de pantofar ca sǎbaţi un cui in perete, dar nu poţi acelaşi lucru, decat cu rezultate indoielnice, cu un ciocan de lemn/cauciuc,pentru caroserie. Iar un ciocan este doar un lucru simplu. la fel piesele auto, de calculator etc. etc.643 Ba nu, existǎ un strǎmoş comun. Atunci nu se putea dovedi.644 Fals. Acestea existǎ, unele trǎind şi astǎzi (exemplu: ornitorincul).645 Viaţa nu a apǎrut in cambrian (acum ca. 542 - ca. 490 milioane de ani, prima perioadǎ a paleozoicului). Incambrian, viaţa a evoluat extrem de mult ("explozia cambrianǎ"), cambrianul fiind practic prima erǎ din carene-au rǎmas fosile, pentru cǎ animalele au inceput sǎ-şi dezvolte schelet (inainte fiind doar de tip meduzesau viermi). In precambrian avem doar urme lǎsate in mal ale animalelor care au dispǎrut şi nu s-au pututfosiliza, pentru cǎ n-au avut schelet ci doar parte organicǎ moale (gen viermi, meduze etc.).646 Existǎ ca. 35 de phyla (pluralul de la phylum), in romaneşte increngǎturǎ. Clasificarea ştiinţificǎ descrieurmǎtorul mod de reprezentare a speciilor: regn, increngǎturǎ, clasǎ, ordin, familie, gen, specie, subspecie.Se vede deci cǎ phylum este o noţiune relativ largǎ. Spre exemplificare, iatǎ "linia" omului: Eukarya(eucariote = celule adevǎrate), Animalia (animale - mai sunt Plantae, Fungi şi Bacteria), Chordata (adicǎvertebrate, cu foarte mici excepţii), Vertebrata (vertebratele adevǎrate), Mammalia (mamifere), Eutheria (mai

este Metathera care include marsupialele), Primatae (ordinul antropoidelor), Haplorrhini (nasul se mişcǎ liber,

146Pe de altǎ parte, in evoluţie, formele de viaţǎ la inceput ar trebui sǎ fie slabe şi apoi evoluind sǎ sedezvolte tot mai mult. Dar lucrurile se prezintǎ altfel. Atit plantele cit si animalele la inceput au fostmult mai mari, chiar uriaşe647. Ferigile erau cit copacii. Elefanţii şi hipopotamii erau giganţi648, chiar şitigrii, leii, lupii, urşii, pǎsǎrile şi reptilele erau mult mai mari. Nu mai vorbesc de dinozaurii uriaşi, detiranozauri, de stiracozauri. Chiar şi broaştele erau mult mai mari.Duceţi-vǎ la muzeu şi priviţi-le, apoi intrebaţi-vǎ unde e evoluţia? Nu aratǎ toate mai degrabǎ o trecerein decǎdere, in devoluţie649?Dar ştiţi care este cea mai bunǎ dovadǎ contra evoluţiei, contra susţinerii cǎ omul se trage din maimuţǎ?Insǎşi maimuţa. Cǎci dacǎ ar fi fost posibil sǎ treacǎ pirleazul, toate ar fi preferat sǎ devinǎ oameni, nunumai sǎ maimuţǎreascǎ pe oameni. Vǎ intreb: cum s-a putut ca o specie de maimuţe sǎ evolueze, aşala voia intimplǎrii, in perioada preistoricǎ şi sǎ devinǎ om? Cum se explicǎ, cǎ atunci o maimuţǎ,nesilitǎ de nimeni, a sǎrit pragul soiului ei, iar astǎzi se incǎpǎţineazǎ şi in ruptul capului nu vrea sǎsarǎ pragul? Cǎci trebuie sǎ ştiţi cǎ pe pǎmintul nostru sunt anumite crescǎtorii de maimuţe, undeoameni invǎţaţi sunt plǎtiţi sǎ le dea educaţie, sǎ le forţeze sǎ treacǎ pragul "soiului lor", iar ele seimpotrivesc cu toatǎ slaba lor putere, iar inţelepciunii omului ii opune prostia lor şi nu vor sǎ devinǎoameni, ci rǎmin tot maimuţe. Existǎ evoluţie?Maimuţa din pǎdure, precum şi cea din crescǎtoriile speciale imi urlǎ cǎ nu existǎ aşa ceva.Unii, ca sǎ-şi susţinǎ teoria, sunt gata sǎ recurgǎ la minciuni, la falsuri in numele ştiinţei. Citǎperversitate650! Aşa s-a petrecut cu profesorul Ernst Haeckel651, pinǎ ce a fost prins şi nevoit sǎ-şipermiţand expresii faciale), Hominidae (omul şi primatele: cimpanzeii, gorilele şi urangutanii), Homininae(subfamilie care include Homo sapiens şi rudele sale dispǎrute (hominizii, cum ar fi

Australopithecus),precum şi cimpanzeii şi gorilele), Homo, respectiv Homo sapiens (astǎzi Homo sapiens sapiens).In cambrian poate cǎ au fost gǎsite specii aparţinand celor 9-13 increngǎturi, dar unde sunt mamiferele?647 Defect tipic iudeo-creştin. Nu are importanţǎ ce-mi place mie, este important ce este necesar speciei. Speciase dezvoltǎ dupǎ mediu: unde mancare este destulǎ cresc animale mari, unde nu este, cresc animale mici.Mare nu inseamnǎ evoluat. Cǎ tot va veni curand vorba de dinozauri uriaşi, uite cǎ existǎ şi dinozauri pitici,copii miniaturale ale rudelor lor mari, care au fost descoperiţi in Transilvania, specii care au rǎmas micidatoritǎ faptului cǎ se aflau pe o insulǎ (in acea vreme).648 Elefanţii, respectiv, hipopotamii nu existau in vremea aceea, eventual mamutul (contemporan cu omulprimitiv) sau poate mastodontul. Toate animalele pomenite in listǎ au apǎrut in forma lor prezentatǎ de autorpuţin inaintea glaciaţiunilor, deci recent.Dar strategia dǎ roade. Amestecarea a sute de milioane de ani de evoluţie (cambrian - glaciaţiuni) şi aspeciilor care n-au existat niciodatǎ in acelaşi timp (elefant-dinozaur) poate deruta un nespecialist.649 Se numeşte involuţie. Condiţiile de viaţǎ erau altele: mai mult oxigen, mai mult soare, vegetaţie cat incape.Animalele şi vegetaţia s-au adaptat la condiţile de acum. Dar sǎ luǎm omul, numai in ultima sutǎ de ani, acrecut in inǎlţime cu 5 cm (la fete se observǎ cel mai bine - au devenit şi mai inalte). Orice producǎtor demobilǎ iţi poate confirma. Sau, dacǎ ai timp, du-te prin castelele medievale şi vezi scaunele, paturile sauchiar armurile. Desigur, nu toţi au crescut, mulţi au rǎmas incǎ "pitici".In orice caz, dinozaurii nu sunt menţionaţi in biblie (dacǎ facem abstracţie de Behemoth, Leviathan sau dedragonul Sf. Gheorghe). Iar acest argument este chiar un contraargument la faptul cǎ "toate sunt dupǎ soiullor". Dar misionarii au un alt sistem de gandire....650 Atunci şi aceastǎ carte este o perversitate, mǎcar pentru poveştile cu Ziua lui Ioşua şi Iona cel modern. Vezişi notele 752, respectiv 758 pentru a vedea perversitatea bisericii in minciuni şi falsuri. Asta ca sǎ nu uitǎm deDonaţia constantinianǎ, probabil cel mai celebru fals din istoria creştinismului.651 Ernst Heinrich Philipp August Haeckel (16.2.1834 — 9.8.1919) a fost un om de ştiinţǎ eminent. El a definitmii de noi specii, a realizat arborele evolutiv al multor specii de plante şi animale. Printre "greşelile" sale senumǎrǎ promovarea teoriei darwiniene in Germania şi lansarea de ipoteze indrǎzneţe cu mult inainteafaptelor. Dintre acestea din urmǎ face parte şi postularea existenţei verigii maimuţa antropoidǎ-om in Indiile

147recunoascǎ vina. Citez aici din lucrarea Dr. E. Dennert652, apǎrutǎ in "Die Wahrheit uber Ernst Haeckelund seine Weltratsel". La pag.16-34 sub titlul "Istoria celor trei clişee" spune: "In anul 1868, E.Haeckel publica prima ediţie a lucrǎrii sale "Naturliche Schopfungsgeschichte". In aceastǎ lucrare cautǎsǎ dovedeascǎ cǎ embrionii diferitelor mamifere şi ai omului nu prezintǎ nici cea mai micǎ deosebire.In scopul acesta prezintǎ la pag. 242 figurile celulelor ovulare (embrionii) de om, de maimuţǎ şi ciine,iar la pag. 248, figurile embrionilor de ciine, gǎinǎ şi broascǎ ţestoasǎ."Puţin dupǎ apariţia acestei cǎrţi a profesorului Haeckel, un alt invǎţat, Rutimeyer, profesor de zoologieşi anatomie comparatǎ din Basel, Elveţia, a dovedit in "Archiv fur Anthropologie", vol.8, 1866, pag.300, cǎ Haeckel "a inventat figurile şi cǎ altele au fost modelate şi generalizate in mod arbitrar.""O cercetare amǎnunţitǎ a celor douǎ rinduri de figuri a dovedit cǎ toate cele trei figuri au fost tipǎritepe rind cu acelaşi clişeu sau cel puţin cǎ cele trei clişee au fost fǎcute de fiecare datǎ de pe aceeaşiplanşǎ. Cu alte cuvinte, Haeckel arǎta cu una şi aceeaşi figurǎ, odatǎ embrionul omului, apoi pe almaimuţei şi pe al ciinelui; şi tot aşa fǎcu şi cu ceialalţi embrioni." Rutimeyer dojeni liniştit şi obiectivacest procedeu, ca un pǎcat contra adevǎrului ştiinţific653."Mai tirziu, profesorul de anatomie din Leipzig, V. His, relua chestiunea şi dovedi profesoruluiHaeckel şi alte noi falsificǎri in lucrarea sa "Unsere Korperform und das physiotogische Problem ihrerEntstehung", apǎrutǎ la Leipzig in 1875654.Constrins de adversarii sǎi cu probe zdrobitoare, Haeckel rǎspunde in sfirşit:"Recunosc bucuros cǎ in utilizarea figurilor schematice am mers uneori prea departe şi regret cǎ multedin ele, (parte din ele din cauza propriei mele greşeli, parte din greşelile fabricantului de planşe) au ieşitfoarte greşite."La desenarea unei figuri, naturalistul trebuie sǎ redea ceea ce a vǎzut, dar Haeckel sau cǎ a desenat ceea

ce nu a vǎzut niciodatǎ, sau cǎ a prefacut cit se poate de arbitrar ceea ce a vǎzut schematizat de alţii655.In altǎ lucrare, "Apologetisches Schluswort der Antropogenie" acelaşi Haeckel mǎrturiseşte:"Specialiştii experţi ştiu cǎ e vorba de o prostie foarte nesocotitǎ, care am comis-o bona fide, larestaurarea pripitǎ a celor citeva ilustraţiuni pentru prima ediţie a "Istoriei Creaţiunii Naturale" (1868).Am ilustrat cu trei figuri identice, trei obiecte foarte asemǎnǎtoare, atit de asemǎnǎtoare incit dupǎ cumse ştie nici un embriolog nu este in stare sǎ gǎseascǎ vreo deosebire intre ele.Olandeze (azi Indonezia), pentru cǎ pe vremea lui Darwin610, atunci cand acesta işi formulase teoria (ca.1859), urmele unui astfel de strǎmoş nu existau incǎ. Indrǎzneala şi-a arǎtat roadele: un student olandez deallui, pe nume Eugene Dubois, a plecat in Indiile de Est şi a dezgropat Omul din Java, primul strǎmoş alomului gǎsit vreodatǎ. Haeckel l-a denumit Pithecanthropus alalus (iar oasele incǎ mai poartǎ acest nume,deşi specia a fost reclasificatǎ in Homo erectus). Acest avant evoluţionist a fost cel care i-a adus adversitateacreaţioniştilor. Haeckel a fost de partea lui Lamarck. Una din greşelile sale cu adevǎrat grave a fost şi replica"politica este biologie aplicatǎ", idee preluatǎ de nazişti. In 1910 el s-a retras din biserica evanghelicǎ.Fundamental, Haeckel a fost corect in toate afirmaţiile sale, chiar dacǎ uneori a cam sǎrit calul.A negat vehement cǎ ar fi fǎcut vreo "mistificare".652 Eberhard Dennert (31.7.1861 - 18.6.1942), fiu de preot şi naturalist. Cartea sa Die Wahrheit uber ErnstHaeckel und seine Weltratsel a apǎrut in 1901.653 Ludwig Rutimeyer a publicat in viaţa lui de mare profesor o singurǎ carte, şi aceea in colaborare ghici cucine (vezi nota 654), numitǎ Crania Helvetica in 1864.Chestia cu dojenitul este tare, domnule, este atat de expresivǎ!!654 Wilhelm His (9.7.1831 – 1.5.1904) nu este cea mai obiectivǎ sursǎ de informare in ceea ce-l priveşte peHaeckel, ţinand cont cǎ cei doi au fost adversari. Desenele lui His au fost şi ele ţinte ale unor atacuri similare.655 Indiferent de ce ar fi fǎcut Haeckel, embrionii animalelor sunt extrem de asemǎnǎtori intre ei, in anumiteperioade ale dezvoltǎrii lor. Atat de asemǎnǎtoare incat chiar se lansase teoria cǎ embrionul uman trece printoate "fazele animaliere" (peşte, mormoloc, pui, mamifer) inainte de a deveni om.

148"In ediţia a doua (deci dupǎ demascarea fǎcutǎ de Rutimeyer, nota noastrǎ), am indreptat aceastǎ

greşealǎ formalǎ, care mi-a atras aparenţa de a fi fǎcut in mod intenţionat descrieri false."Iar in "Christlicher Hausfreund" nr. 45/1919, la pag. 362 avem mǎrturisirea lui Haeckel la bǎtrineţe cǎ"cei mai mulţi cercetǎtori din timpul din urmǎ au ajuns la rezultatul cǎ teoria evoluţiei şi mai ales"darwinismul", sunt o eroare care nu mai poate fi ţinutǎ in picioare.656"Profesorul german Fleischmann din Erlangen, Germania, spune despre teoria evoluţiei: "Ea nu esteconfirmatǎ in domeniul naturii de nici o dovadǎ."Iar Dr. Eteridge, marele explorator de fosile de la Muzeul Britanic, spune:"Nouǎ zecimi din discuţiile evoluţioniştilor sunt curate absurditǎţi, neintemeiate pe observaţii şinesprijinite pe dovezi. Acest muzeu este plin de dovezi cǎ pǎrerile lor sunt cu totul false."657

In revista "In apǎrarea pǎcii" nr.43 din dec. 1954, M. Rouze avea un documentar intitulat: "Strǎmoşiinoştri n-au fost maimuţe", in care spunea: "Omul descinde din maimuţǎ, aceastǎ formulǎ rezuma insecolul trecut poziţia evoluţioniştilor658. De atunci, ea a fost cu mult depǎşitǎ. Savanţii dispun deprocedee diverse pentru a cerceta gradul de inrudire intre douǎ specii, vechimea lor relativǎ pe scaraevoluţiei. Relieful dintilor, forma craniului şi a anumitor oase, furnizeazǎ puncte de reper precise.Biochimia vine in ajutorul anatomiei...Aceasta dovedeşte cǎ omul nu a descins din nici una dinactualele specii de maimuţe superioare... O intrebare rǎmine totuşi fǎrǎ rǎspuns: care sunt adevǎraţiinoştri strǎmoşi? In mod cert, nici una din speciile actuale ale maimuţelor antropoide."Documentarul lui e lung, dar chiar şi din acest scurt extras se poate observa cum pentru cercetǎtori,teoria cǎ omul descinde din maimuţǎ e cu totul depǎşitǎ659, ea aparţine doar trecutului. A fost o vremecind nouǎ, care credem Biblia, ni se spunea cǎ suntem rǎmaşi in urmǎ, dar azi, in lumina mijloacelor656 Nici una dintre aceste teorii, cea creaţionistǎ şi cea evoluţionistǎ, nu stau in picioare in intregime. Cert estecǎ nici una nu poate explica tot sistemul ştiinţific: prima nu poate explica evoluţia

(crearea de noi rase),cealaltǎ nu poate explica, deocamdatǎ, originea.Interesant este doar cǎ "conversiunea" oamenilor de ştiinţǎ inapoi spre religie este prezentǎ doar in fiţuicilede propagandǎ creştinǎ, dar in nici un jurnal ştiinţific. Vezi şi notele 562, 661 şi 686.657 Cei doi nu meritǎ note separate. Aceşti doi oameni de ştiinţǎ, relativi obscuri, chiar şi in secolul lor, sunt ceimai citaţi doi oameni de ştiinţǎ in sprijinul creaţinismului. Hai sǎ le facem o scurtǎ prezentare:Albert Fleischmann (1862-1942) a fost un profesor relativ cunoscut in Bavaria, unde preda la Universitateadin Erlangen. Isprava lui cea mai mare a fost publicarea in 1901 a unei lucrǎri critice la adresa evoluţiei, cartenumitǎ Die Descendenz-theorie. Kellog nota in 1907 cǎ A. Fleischmann era singurul biolog de oarecerenume care a declarat public cǎ nu crede in teoria evoluţiei. Dupǎ pensionarea sa, din 1933, el a precizatmultor cunoştinţe cǎ va scrie o carte care va sfǎrama din temelii evoluţionismul, carte care nu a mai apucatsǎ fie scrisǎ.Dr. Eteridge de la British Museum. Acesta este de fapt Robert Etheridge Jr. (23.5.1847 – 4.1.1920) care afost australian de origine englezǎ, unde de fapt a şi lucrat (Australian Museum). A fost intr-adevǎr uncercetǎtor in ale fosilelor, dar numai in Australia. Cat despre partea cu British Museum, el a fost doarAssistant Keeper of Geology (nu poate fi tradus in romaneşte in sensul lui exact, dar funcţia nu prea aveacine ştie ce merite) in Muzeul Britanic din 1881 panǎ in 1891. Directorul British Museum din 1920 a specificatcelor interesaţi (se fǎcuse chiar şi o anchetǎ, pentru cǎ valurile de evanghelizare nu mai conteneau cu ceidoi) cǎ opiniile exprimate de acesta sunt absolut personale şi nu angajeazǎ cu nimic opinia muzeului.658 Clasica dezinformare. Ideea vehiculatǎ era cǎ omul şi maimuţa au un strǎmoş comun, fiecare evoluand inlegea sa. Cat despre savanţi absolut religioşi care au considerat cǎ omul şi maimuţa sunt mult maiasemǎnǎtori decat doreau creaţioniştii, vezi paragraful care are ataşatǎ nota 615.659 O anumitǎ specie de maimuţe este strǎmoaşa noastrǎ, indiferent cat de mult nu-i convine autorului. Rouze aspus doar cǎ omul nu derivǎ din maimuţele superioare.

149moderne de cercetare, se spune cǎ cei ce cred cǎ omul provine din maimuţǎ sunt rǎmaşi in urmǎ, trǎiescincǎ in mentalitatea secolului al nouǎsprezecelea.660

Pinǎ la urmǎ, chiar şi Darwin610 a recunoscut cǎ a mers prea departe cu afirmaţiile lui. Doamna

Hopp661 povesteşte cum intr-o zi l-a vizitat pe Darwin la el acasǎ şi l-a gǎsit in pat cu Biblia in minǎ.„Ce citiţi?” il intrebǎ d-na Hopp.„Epistola cǎtre evrei”, rǎspunse el, o numesc "cartea impǎrǎteascǎ". Şi arǎtind cu degetul unele versete,incepu sǎ le tǎlmaceascǎ."Eu i-am amintit, zice d-na Hopp, de asprele critici exprimate de mulţi faţǎ de istoria creaţiunii şiatitudinea lor faţǎ de primele capitole ale Genezei. El deveni serios, faţa i s-a intunecat, iar degetele lemişcǎ agitat şi zise: "Eram tinar cu idei neformate. In toate pǎrţile aruncam intrebari şi sugestii,minunindu-mǎ de toate.Spre uimirea mea, ideile au prins ca focul in mirişte. Din ele, unii şi-au format o religie."Apoi fǎcu o pauzǎ. Dupǎ ce spuse citeva fraze despre sfinţenia lui Dumnezeu şi grandoarea Cǎrţii sfinte,privind la Biblia pe care o ţinea in minǎ, zise: "Am o verandǎ de varǎ in grǎdinǎ, unde incap vreotreizeci de persoane. Iat-o! (şi arǎtǎ cu mina prin geamul deschis). Aş vrea foarte mult sǎ vorbiţi aici.Ştiu cǎ predicaţi Evanghelia prin sate. Doresc ca miine dupǎ masǎ sǎ se adune servitorii mei, ciţivachiriaşi şi vecinii. Vreţi sǎ le vorbiţi?"660 Toţi aceşti oameni de ştiinţǎ erau in mentalitatea secolului al XIX-lea, pentru cǎ puţini dintre ei au apucat sǎtrǎiascǎ şi dupǎ 1900. De altfel, nota 601 este chiar edificatoare in acest sens.ADN-ul a fost descoperit inaintea scrierii acestei lucrǎri (izolat prima datǎ in 1869 de Friedrich Miescher,identificarea componenţilor in 1929 de cǎtre Phoebus Levene, a structurii in 1937 de cǎtre William Astbury,rolul sǎu genetic in 1953 de cǎtre Alfred Hershey şi Martha Chase şi, in sfarşit, structura sa internǎ, in 1953de cǎtre Watson şi Crick (care au primit premiul Nobel pentru medicinǎ in 1962 impreunǎ cu MauriceWilkins)). El a servit la demonstrarea acestei legǎturi.De altfel, Rouze vorbeşte despre evoluţie in citat, nicidecum de creaţionism.661 Aceastǎ ştire a apǎrut pe data de 19 August 1915 in publicaţia baptistǎ Watchman-Examiner din WashingtonD.C. Ulterior (1922 şi 1940) articolul a fost repetat in alte douǎ publicaţii, ambele de tip propagandǎ religiosǎ.Numele doamnei este trecut ca fiind Hope (Speranţǎ) şi aparent este vorba despre Lady Hope (nǎscutǎElizabeth Reid Stapleton-Cotton in 1842 ca fiica generaului Sir Arthur Cotton, mǎritatǎ cu

amiralul Sir JamesHope in 1877, vǎduvǎ din iunie 1881, remǎritatǎ cu Thomas Denny in 1893, decedatǎ in 1922) şi nu ooarecare Mrs. Hopp. Locul acţiunii, Downe, proprietatea lui Darwin610. Lady Hope era o evanghelistǎferventǎ, fǎcea parte dintr-o organizaţie contra alcoolului, predica evanghelia beţivilor, prostituatelor şimuribunzilor. Un martor ocular, Leonard Fawkes, prietenul poştaşului satului, A.H. Nicholls, a spus cǎ Darwinar fi mǎrturisit biblia in faţa unei doamne care l-a ingrijit mai mult timp (nursed, in original), doamnǎidentificatǎ ulterior cu Mrs. Evans. Dar şi doamna Evans a fost o evanghelistǎ ferventǎ, ea ocupandu-se,printre altele, şi cu corul de copii.Caracterul lui Lady Hope este bǎnuit deja de cǎtre cititori: mǎritatǎ la 35 de ani cu un soţ de 69 pentru titlu(astfel de cǎsǎtorii nu erau o excepţie in acea vreme, doar cǎ o femeie nemǎritatǎ la 35 de ani, in Angliavictorianǎ nu era un lucru tocmai de laudǎ), titlu pǎstrat contrar legii şi dupǎ moartea soţului (aparent pentru aatrage membri in congregaţia evanghelicǎ), cheltuitoare (falitǎ in 1911), deşi congregaţia evanghelistǎsusţine cǎ toate cheltuielile ei au fost destinate azilurilor şi operelor de binefacere, un excelent exemplucreştinesc. In cele din urmǎ, a trebuit sǎ plece in SUA in 1913 şi a murit in Australia.De ce a aşteptat doamna Hope 33 de ani (Darwin a murit in 1882) pentru a face publicǎ o informaţieincendiarǎ? De ce articolul respectiv nu este de gǎsit in colecţia pe anul 1915 al fiţuicii? De ce soţia sadevotatǎ, Emma, sau fiica sa pioasǎ Henrietta (teoretic adversarǎ a teoriilor tatǎlui ei) au contrazis dinrǎsputeri aceastǎ chestiune? De ce chiar pastorul James Fegan a precizat cǎ ar fi murit ateu, dar demn şionorabil, ca un gentleman ce a fost toatǎ viaţa? De ce, din toatǎ povestea asta, numai povestirea Lady Hopeexistǎ, şi nimic din cele ale corului, vecinilor sau servitorilor casei, martori oculari?

150"Despre ce sǎ le vorbesc?" l-am intrebat."Despre Isus Cristos, spuse el cu o voce clarǎ şi accentuatǎ, şi mintuirea Lui. Oare nu e aceasta cea maibunǎ temǎ? Apoi aş vrea sǎ cintaţi citeva imnuri creştine." Deodatǎ faţa i s-a luminat şi adǎugǎ: "Dacǎadunarea va fi la ora 3, aceastǎ fereastrǎ va fi deschisǎ şi fiţi sigurǎ cǎ şi eu mǎ voi uni la cintareacomunǎ."Noi credem intr-un Dumnezeu Atotputernic, care ne-a iubit, ne-a pregatit o mintuire aşa de scumpǎ şi

ne-a lǎsat Biblia, Cuvintul Sǎu, care sǎ ne spunǎ despre aceastǎ mintuire şi sǎ ne fie drept ghid devieţuire spre veşnicie. Zi de zi noi constatǎm cǎ acest Cuvint este in totul adevǎrat.662

Acest cuvint te priveşte şi pe tine, cǎci şi tu ai un suflet de care vei rǎspunde odatǎ. Dacǎ ar trebui sǎpleci acum in veşnicie, oare ai fi pregǎtit?O copilǎ era pe patul de moarte. Ea avea mama credincioasǎ, iar tatǎl necredincios. El scrisese chiar şio carte impotriva lui Dumnezeu. Mama a indemnat pe fetiţǎ sǎ creadǎ in Dumnezeu, dar tata cǎuta sǎcombatǎ credinţa.Cind fetiţa, slǎbitǎ de tot, se afla in pragul morţii, tatǎl a venit la patul ei, a luat mina ei in mina lui şi oprivea induioşat.La un moment dat, fetiţa ii zise: "Tǎticule, eu vǎd cǎ plec, dar am o intrebare:Tu m-ai invǎţat sǎ nu cred in Dumnezeu, in Isus, in veşnicie, iar mama m-a invǎţat sǎ cred şi mi-a spuscǎ voi avea parte de fericirea veşnica, ce-mi spui acum sǎ fac? Sǎ te ascult pe tine sau sǎ ascult pemǎmica?"Tatal a plecat capul, a tǎcut un timp, apoi cu ochii scǎldaţi in lacrimi şi-a imbrǎţişat copila scumpǎ şi i-azis: "Fiica mea, ascultǎ pe mamǎ-ta. E mai bine sǎ asculţi de ea."663

In faţa morţii, necredinţa işi vede netrebnicia ei, iar credinţa devine biruitoare, dind seninǎtate şi chiarbucurie in clipa plecǎrii spre veşnicie.Biblia ne spune cǎ suntem din Dumnezeu şi cǎ trebuie sǎ ne intoarcem la El in veşnicie. De aceea"pregǎteşte-te sǎ intilneşti pe Dumnezeul tǎu."662 Este oarecum bizar cǎ autorul a preferat sǎ foloseascǎ argumente ştiinţifice pentru a dovedi veridicitateabibliei. A cǎzut astfel in propria sa cursǎ:• dupǎ ce a criticat savanţii secolelor trecute pentru teoriile lor absurde şi lǎudat invǎţǎtura bibliei care arǎmas statornicǎ, el se foloseşte de aceastǎ ştiinţǎ "nestatornicǎ" pentru a demonstra, uneori hilar destupid, adevǎrul cuprins in biblie. Deoarece, aşa cum a demonstrat el, convingǎtor sau nu, in acestpseudotratat, ştiinţa a evoluat, cine-i mai garanteazǎ lui cǎ peste incǎ 2000 de ani, ştiinţa de atunci ii va

mai susţine teoriile? Pentru cǎ dacǎ savanţii de peste 2000 de ani vor mai rade de cei actuali ca aceştiade cei de acum 2000 de ani, tot aceştia vor rade şi de "adevǎrul Bibliei" astfel demonstrat• Nu este corect din punct de vedere religios sǎ te foloseşti de "instrumentul satanei" pentru a dovediadevǎrul cuvantului lui Dumnezeu.Dar ce importanţa mai au aceste lucruri: misionarul zilelor noastre vrea aderenţi cat mai mulţi şi cat mairepede, pentru cǎ viaţa lui lumeascǎ se terminǎ repede, uneori inainte de a apuca sǎ se delecteze pe deplinpe acest pǎmant cu "roadele culese" in urma activitǎţii sale. Cat despre impǎrǎţia cerurilor, el o lasǎ celorsǎraci cu duhul - ştie el de ce.663 O altǎ pildǎ moralizatoare, pe tipar misionar.

151----6. Varsta oamenilor - capitol care nu existǎ in aceastǎ carte664

7. Uriaşi - capitol care nu existǎ in aceastǎ carte665

8. Muştarul - capitol care nu existǎ in aceastǎ carte666

9. Insectele cu 4 picioare - capitol care nu existǎ in aceastǎ carte667

664 Din pǎcate, in nici un capitol, autorul nu atinge printre subiectele abordate şi varsta pe care o ating oamenii inbiblie. Lǎsand la o parte celebrele varste, denumite matusalemice dupǎ un celebru inaintaş, care pot fiasemuite oarecum (forţat) cu perioadele de guvernare ale primilor 8 sau 10 regi din Sumerul antediluvian, sǎne oprim la Matei 16:28 (similar şi in Marcu 9:1 sau Luca 9:27) care spune "Adevărat grăiesc vouă: Sunt uniidin cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pană ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind in impărăţia Sa".Isus incǎ n-a venit in impǎrǎţia sa, probabil cǎ vom gǎsi printre noi o parte dintre aceia care l-au auzitspunand aceste cuvinte, la faţa locului, in varste de cel puţin 2000 de ani. Sǎ-i rugǎm sǎ vinǎ sǎ nepovesteascǎ despre Isus şi viaţa lui, ca dovadǎ vie a faptului cǎ biblia e adevǎratǎ.665 In Numerii 13:32-34, in Canaan trǎiau oameni de ca. 72x mai mari decat evreul obişnuit (raportul om -lǎcustǎ), adicǎ 150-200 m inǎlţime. Dacǎ n-ar fi fost cuvantul Domnului sau autoritatea lui Moise, am fi pututbǎnui cǎ-i vorba despre vreo minciunǎ, ca sǎ-i ţinǎ departe pe bieţii evrei de Pǎmantul Fǎgǎduinţei. Cǎ nu-ivorba despre vreo exagerare literarǎ, ne-o dovedeşte şi faptul cǎ ciorchinii de struguri abia putea fi cǎraţi deiscoadele evreilor.666 Matei ne spune in 13:31-32 cǎ sǎmanţa de muştar e cea mai micǎ sǎmanţǎ cunoscutǎ şi cǎ se facecopac/arbust, in care pot sta pǎsǎrile. Chiar dacǎ s-ar fi putut spune cǎ poate muştarul fǎcea cea mai micǎ

sǎmanţǎ in Palestina (unde a trǎit Isus), tot n-ar fi putut sta pǎsǎrile in acest arbust/copac, pentru cǎ muştarul(sau rapiţa) este doar simplǎ plantǎ iar nu un copac. Iar Marcu 4:31, reluand parabola, ii contrazice, pentrucǎ aici e vorba in clar de tot Pǎmantul. Cunoştinţele de botanicǎ din biblie sunt oarecum greşite. Sau poate aevoluat (involuat) rapiţa in cei 2000 de ani?667 Insectele au 4 picioare conform Leviticului 11:20-21. Acestea trebuiau sǎ existe pentru cǎ evreii aveau voiesǎ le consume, dar numai dacǎ aveau fluierele picioarelor mai lungi. Ştiinţa spune cǎ nu existǎ insecte cu 4picioare, tocmai pentru cǎ definiţia insectei include şi caracteristica prezenţei a 6 picioare.

152VI. MǍRTURIA ZOOLOGIEICartea proorocului Iona ne relateazǎ un caz cu totul deosebit. El s-a petrecut prin anul 862 in.Cr. Iona afost prooroc. Spre deosebire de ceialalţi prooroci, care in majoritate au fost din pǎrţile Iudeii, Iona afost din Galilea, din localitatea Gat-Hefer, la vreo 6 km nord de Nazaret. El a primit insǎrcinarea sǎmeargǎ departe la Ninive, capitala Asiriei şi sǎ prezicǎ nimicirea ei668.Iona refuzǎ sǎ meargǎ misionar in strǎinǎtate. In loc sǎ meargǎ la Ninive, el coboarǎ la Iafo, gǎseşte ocorabie care mergea spre Tars669, in Spania, azi Cadix, plǎteşte costul calatoriei, se imbarcǎ şi pleacǎ.Dar pe drum, se iscǎ o furtunǎ, Iona se declarǎ vinovat, aruncat fiind in Marea Mediteranǎ e inghiţit deun peşte mare, care dupǎ trei zile il varsǎ pe uscat. Iona e scǎpat teafǎr şi a invǎţat minte cǎ trebuie sǎasculte de Dumnezeu.Relatarea aceasta a fost luatǎ in deridere de foarte mulţi necredincioşi si prin ea cǎutau sǎ arate cǎBiblia nu e adevǎratǎ. Eu ridic intrebarea: s-a putut intimpla aşa ceva? Pot eu sǎ cred ceea ce spuneBiblia aici? In ce mǎsurǎ poate rezista aceastǎ relatare, in faţa criticii ştiinţifice?Noi credem şi spunem cǎ Biblia este adevǎratǎ. Intimplarea aceasta e scrisǎ in Biblie, deci şi ea trebuiesǎ fie adevǎratǎ670. Veridicitatea acestui fapt e confirmatǎ de insuşi Domnul Isus Cristos. El a vorbitdespre cazul lui Iona, ca despre ceva in totul adevǎrat, zicind: "Cǎci dupǎ

cum Iona a stat trei zile şi treinopţi in pintecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi in sinul pǎmintului" (Matei12:40). Cazul lui Iona era o icoanǎ preinchipuitoare a ingropǎrii şi invierii Domnului Isus671.Totuşi, pentru unii care au nedumerii, aş vrea sǎ fac limpede intimplarea cu proorocul Iona. De aceeamǎ voi adresa zoologiei şi ii voi cere mǎrturia ei in privinţa acestui caz.9. A putut fi inghiţit Iona de peşte?Cei ce spun cǎ aceasta e doar o legendǎ, susţin cǎ o balena, care e uriaşǎ, nu poate sǎ inghitǎ un om,cǎci gitlejul ei e atit de strimt, incit un ban, dacǎ l-ar inghiţi, i s-ar opri in git şi ar sufoca-o. Cum atunciIona sǎ fi fost inghiţit de o balenǎ?De la inceput, eu ţin sǎ fac precizarea cǎ Biblia nu spune cǎ Iona a fost inghiţit de balenǎ. Ea spune:"Un peşte mare672".668 In limbaj modern, acest lucru se numeşte agitator de profesie. Conform noilor legi americane din zilelenoastre, poate fi denumit chiar terorist.669 Tarshish (Tarsis) a fost considerat a fi Tarsos (Turcia, oraşul Sf. Pavel) sau Tartessos (Spania, Cadiz eradoar portul oraşului Tartessos, aşa cum funcţionau, de exemplu, Atena şi Pireu). In biblia ortodoxǎ oraşuleste numit Tarsis. Pare mai rezonabil sǎ ne gandim la Tarsos decat la Tartessos.O secvenţǎ care ne aduce aminte de Goe al lui Caragiale este faza cu adormitul lui Iona pe fundul corǎbiei,pe cand marinarii, oameni cu experienţǎ, care nu panicau uşor, erau atat de infricoşaţi de furtunǎ incat auaruncat peste bord marfa (evident, aceasta trebuia plǎtitǎ proprietarilor, aruncarea ei peste bord fiind fǎcutǎdeci ca o ultimǎ soluţie), descrisǎ in Iona 1:5-6.670 Demonstraţie circularǎ: un lucru e adevǎrat pentru cǎ este scris in Biblie, şi pentru cǎ acest lucru e adevǎrat,Biblia e adevǎratǎ. Remarcǎ valabilǎ pentru intreaga carte, aici de faţǎ.Doar cǎ atunci cand se comparǎ diversele contradicţii existente in biblie (ca de exemplu Facerea 23:17-18 cuFaptele apostolilor 7:16) se considerǎ cǎ unii au fost inspiraţi de duhul sfant in timp ce alţii nu.671 Şi noi care credeam cǎ Mithras şi Osiris au fost aceştia.672 Şi astǎzi existǎ oameni care considerǎ mamiferele acvatice drept peşti. Oare scriitorul biblic n-ar fi putut fiinşelat, mai ales dacǎ provenea dintr-o regiune unde apa era o raritate, deci şi animalele acvatice? Nu suntconsideraţi oare liliecii ca fiind pǎsǎri?

153Cind e vorba de peştii mari, monştrii marini, sunt de multe soiuri. Chiar balenele sunt de multe feluri şise deosebesc mult intre ele. Capitanul Scoresby, care s-a ocupat mult cu pescuirea balenelor, spuneaincǎ in 1820: "Nici o ramurǎ a zoologiei nu este atit de complicatǎ ca cetologia673." Eu vǎ inşir doarciteva specii de balene: caşaloţii674, balena adevǎratǎ, balena de Groenlanda, balena cu inotǎtoaredorsalǎ, balena cu balene, balena cu cocoaşǎ, balena de Islanda, balena Pott, balena cu pintece, balenaalbǎ, etc.Oamenii care au umblat pe mari şi au vinat balene, nici ei nu le cunosc pe toate, cǎci sunt foarte multespecii. Nu e mirare cǎ e atita necunoştinţǎ la noi in domeniul acesta. Au fost oameni care au pretins cǎle cunosc şi totuşi nu le-au cunoscut. Astfel avem cazul lui Frederic Cuvier675, bǎrbat de ştiinţǎ francez,care in 1836 a scris "Istoria naturalǎ a balenelor", in care insereazǎ ceea ce numeşte el figura unuicaşalot, iar Herman Mellville676, autorul cǎrţii "Moby Dick", balena albǎ, un bun cunoscǎtor albalenelor, spune: "Caşalotul lui Fr. Cuvier nu e un caşalot, ci o pastǎ de fructe." Primul le-a descris dinrelatǎrile altora; al doilea le vǎzuse in realitate, transpirase in bǎtǎlia cu ele.Lǎsaţi sǎ facem o cercetare anatomicǎ, spre a ne da seama cum aratǎ balenele; apoi sǎ facem ocercetare istoricǎ, sǎ vedem dacǎ au mai fost cazuri asemǎnǎtoare cu cel al lui Iona şi astfel sǎ neconvingem, dacǎ e adevǎrat sau nu ceea ce spune Biblia despre Iona.Sǎ facem intii cercetarea anatomicǎ. Cum poate o balenǎ, care are gitul strimt, sǎ inghitǎ un om?Aceasta e intrebarea care ne-o pun necredincioşii. Sǎ vedem ce spune zoologia.In cartea "Animale uriaşe" de Dr. I. Weinberg, apǎrutǎ la Bucureşti in Editura Tineretului in 1966, lapag.73 ni se spune cǎ in Oceanul Ingheţat de Nord "trǎieşte balena albastrǎ, care impresioneazǎ prinmǎrimea ei, poate atinge 30 metri lungime; fiind culcatǎ, spinarea ei ajunge la o inǎlţime a unui bloc cu

trei etaje. O asemenea balenǎ cintǎreşte circa 100000 kg., ceea ce reprezintǎ incǎrcǎtura unui tren,compus din zece vagoane... Cind deschide gura ei uriaşǎ, poate intra şi o şalupǎ intreagǎ... Balena eanimalul cel mai mare din cite existǎ677. Elefanţii par simple jucarii pe lingǎ acest mamifer uriaş."Va dati acum seama de marimea ei? E cit o casa cu trei etaje. O matahala, un adevarat monstru. Desprealte specii se spune ca sunt mai lungi, mai mari.In orice caz, peşte mare sau balenǎ, povestirea lui Iona este doar o parabolǎ destinatǎ şi ea intimidǎrii celorcare incercau sǎ treacǎ la o altǎ religie.673 Fanfaron incult. Numai familia vrǎbiilor conţine de 30 de ori mai multe specii diferite decat enumerarea lui. Casǎ nu mai vorbim de milioanele de specii de insecte.674 Caşalotul nu este balenǎ, aşa cum nici balena ucigaşǎ (orca) nu este, sau delfinul. Dacǎ balena cu inotǎtoaredorsalǎ este in realitate balena pilot, atunci nici aceasta nu este balenǎ. Pentru cpt. Scoresby dar nu numai,o explicaţie necesarǎ: balenele fac parte din subordinul Mysticeti iar delfinul, orca etc din Odontoceti. O altǎdiferenţǎ, probabil cunoscutǎ celor implicaţi, este cǎ Mysticeti au douǎ "nǎri" in timp ce Odontoceti doar una.675 Frederic Cuvier (28.6.1773 – 24.7.1838) a fost un zoolog francez, fratele mai mic al lui Georges Cuvier.Printre alte activitǎţi, el a fost şi Şeful Menajeriei Muzeului de Istorie Naturalǎ din Paris (1804-1838), membrual Royal Society din 1835 şi coautor, impreunǎ cu Etienne Geoffroy Saint-Hilaire, a Istoriei naturale amamiferelor (4 volume, 1819–1842).676 Herman Melville (1.8.1819 – 28.9.1891) a cunoscut poate balenele doar pentru cǎ a cǎlǎtorit un pic pe mare(doar 6 ani, intre 1841 şi 1847), dar n-a fǎcut parte niciodatǎ din echipajul vreunei baleniere. Confuziaprovine poate şi de la faptul cǎ Melville a scris multe povestioare despre marinǎrie şi voiaje maritime, inclusivcelebra Moby Dick. Dar nu e prima datǎ cand autorul ne citeazǎ din opere literare, ca din tratate de ştiinţǎ.677 Balena albastrǎ (Balaenoptera musculus) este animalul cel mai mare care a trǎit vreodatǎ pe pǎmant, de 2 xmai mare chiar decat cel mai mare dinozaur (Argentinosaurus).

154In zilele lui Banks678 şi Salander679, naturaliştii lui Cook, un danez, membru al Academiei de Ştiinţe,scria cǎ unele balene de Islanda aveau 120 yarzi (aproape 110 m)680. Naturalistul francez Lacepede681

in cartea sa "Istoria balenelor" la pag. 3 spune cǎ balena adevǎratǎ are 100 metri lungime.Leviatanul, uriaşul acesta al apelor, care scoate fum din nǎrile lui, ca dintr-un cazan care fierbe,strǎnuturile lui fac sǎ strǎluceascǎ lumina; iar cind coboarǎ in adinc, face sǎ clocoteascǎ fundul mǎrii caun cazan; monstrul acesta te ingrozeşte numai prin proporţiile lui.Falca de jos e lungǎ de 5 - 6 metri şi o are de multe ori lǎsatǎ in jos, deci umblǎ cu gura deschisǎ.Herman Mellvile, cind face descrierea gurii, a cavitǎţii interioare, in cartea sa "Moby Dick", la pag. 413spune: "Alunecam acum in gurǎ pe aceastǎ buzǎ, ca pe un topogan. Pe cinstea mea, dacǎ aş fi lamackinaw, aş crede cǎ mǎ aflu in interiorul unui Wag-Wam indian. Dumnezeule! Ǎsta sǎ fie drumul pecare apucase Iona?"Acoperişul e la o inalţime de 12 picioare (3 metri şi jumǎtate) şi se arcuieşte intr-un unghi destul deascuţit, de parcǎ ar fi o boltǎ... intr-adevǎr gura balenei adevǎrate poate sǎ adǎposteascǎ 2 mese dewhist in jurul cǎrora jucǎtorii sǎ stea comozi..."In ce priveşte gitul, balenele se deosebesc mult unele de altele. Unele au gitul strimt de tot, altele augitul larg incit pot inghiţi un om, nu in lungime, ci stind in picioare, ba chiar şi un cal. Acum, dinmoment ce balenele au aşa proporţii uriaşe, cit o casǎ cu trei etaje, sǎ fie de mirare cǎ Iona a fostinghiţit de un monstru marin682? In Alabama a fost dezgropatǎ o balenǎ, cine ştie din ce vremuri, careavea 22 metri lungime şi un caşalot de 33 metri lungime. Oare mai poate fi intrebarea cum a incǎputIona in stomacul peştelui? Dacǎ cavitatea gurii e ca o camerǎ inaltǎ de 3 metri şi jumǎtate, atunci cit estomacul? Cǎci ştiut este cǎ intotdeauna stomacul depǎşeşte cu mult cavitatea gurii. Dacǎ animalul e cito casǎ cu trei etaje, stomacul este mai mare ca o camerǎ. Oare intr-un aşa stomac nu poate sǎadǎposteascǎ un om de furia nebunaticǎ a valurilor683? Desigur cǎ poate. Din punct de vedere anatomic,istorisirea lui Iona poate fi adevǎratǎ.

Sǎ trecem acum la cercetarea istoricǎ. Au fost oare cazuri asemǎnǎtoare cu al lui Iona? Se poate ca inMarea Mediteranǎ sǎ fi existat balene? Se poate ca ceea ce a inghiţit o balenǎ, sǎ fie dat afarǎ? Iatǎciteva intrebari la care voi cǎuta sǎ rǎspund cu date istorice.678 Sir Joseph Banks (13.2.1743 – 19.6.1820), naturalist, botanist şi patron al ştiinţei de origine englezǎ. A luatparte la prima expediţie a lui Cook (1768-1771). Preşedinte al Royal Society (funcţie deţinutǎ 24 de ani,record in materie), şi cavaler din 1781.679 Daniel Carlsson Solander (Daniel Charles Solander, 19.2.1733 – 16.5.1782), naturalist suedez şi fiu derector luteran. Elev al lui Linne615. In 1768, Solander a fost angajat de Banks678 ca, impreunǎ cu colegul sǎu,Dr. Herman Sporing, sǎ-l insoţeascǎ in prima expediţie a lui Cook. Botany Bay (original Botanist Bay) estenumele dat in cinstea lor. Dupǎ intoarcere, Solander a devenit secretarul personal al lui Banks, unde a şilocuit.680 Cand anume (Cook a trǎit in sec. XVIII), cum se numeşte acest danez şi unde a scris aşa ceva?681 Bernard-Germain-Etienne de La Ville-sur-Illon, conte de Lacepede sau La Cepede (26.12.1756 –6.10.1825) a fost un naturalist francez. N-a scris nici el vreo istorie a balenelor, ci a participat la continuareaIstoriei Naturale a lui Buffon, cu capitolele/tratatele Histoire des quadrupedes, ovipares et des serpents (2volume, 1788–1789) şi Histoire naturelle des reptiles (1789).682 Nu faptul cǎ a fost inghiţit a fost criticat, deşi şi acesta a fost un punct pe ordinea de zi, ci mai ales povesteasa intreagǎ. Secole mai tarziu, baronul de Munchhausen povestea lucruri asemǎnǎtoare, dar el nu avea girulbisericii şi nici nu putea pretinde cǎ era profet biblic.683 Cred cǎ orice om ar prefera furia valurilor unui stomac de chit, oricat de credincios ar fi el, şi pe bunǎdreptate!

155In scurgerea vremii au fost mai multe cazuri asemǎnǎtoare cu al lui Iona.Relatǎrile confirma cǎ anumite balene au inghiţit nu numai oameni, ci şi alte animale de proporţii multmai mari.Un caz s-a petrecut in iunie 1912. Cǎpitanul C. H. Thompson din Miami, Florida, a zǎrit un monstrumarin, in care au infipt cinci harpoane şi au tras 151 gloanţe. Monstrul a fost doborit numai dupǎ oluptǎ de 39 ore. In lupta aceasta, el a sfǎrimat o corabie de 31 tone. Era lung

de 15 metri. Cind a fostdespicat, au gǎsit in stomacul lui un animal in greutate de 700 kg pe care il inghiţise684.Animalul era aproximativ de zece ori mai greu ca Iona.Frank Bullen685, in cartea sa "Cǎlǎtoriile caşalotului", relateazǎ cum in stomacul unei balene a fost gǎsitun rechin de 15 picioare lungime (cam 4 metri jumǎtate).Omul are 1,65-1,75 m inǎlţime. Deci rechinul era aproape cit trei oameni şi se afla in stomacul balenei.Dacǎ balena, dupǎ spusele unora, nu poate inghiţi un ban, eu ii intreb: pe unde a intrat animalul de 700kg şi rechinul acesta in stomacul balenei? In stomacul altei balene a fost gǎsit un cal intreg. Cum oare lainghiţit cu tot cu copite? Nu-i aşa cǎ dupǎ pǎrerea unora trebuia sǎ se innece cu o singurǎ copitǎ?Concluzia logica este cǎ pe gitlejul pe care a fost inghiţit un cal, putea sǎ fie inghiţit nu un om, ci doitreialǎturea.Şi incǎ un caz foarte grǎitor. El a fost redat in revista francezǎ "Cosmos" din febr. 1891686, in felulurmǎtor: "In luna februarie 1891, balenierul "Star of the East" a dat drumul la douǎ bǎrci de prins684 Ce animal era acela?Oricum povestea cǎpitanului Charles Thompson din Miami a fost cap de afiş multǎ vreme, pentru cǎ acesta apescuit cel mai mare peşte din istoria localitǎţii Pigeon Key (1 iunie 1912). Era vorba despre un rechin-balenǎ(Rhinodon typus, cel mai mare rechin cunoscut şi totodatǎ cel mai mare peşte, avand panǎ la 12 m lungimeşi putand atinge 15 tone, deşi cel mai mare exemplar capturat, in 1947, avea ca. 13 m şi cantǎrea ca. 22tone, un animal complet inofensiv, care se hrǎneşte exclusiv cu plancton şi vietǎţi mici). Articolul din ziarpreciza aceleaşi date furnizate de cǎtre autor. Rechinul avea 38 ft şi cantǎrea 26594 livre. A fost nevoie de 5harpoane şi peste 100 de gloanţe timp de 39 de ore pentru a "rǎpune" monstrul. Nu s-a distrus nici o corabiein acest proces. Rechinul a fost apoi transportat la Miami şi impǎiat pentru a fi plimbat ca trofeu prin ţarǎ. Afost distrus de foc in 1922. 38 de picioare inseamnǎ ceva sub 12 m. Iar animalul tocmai inghiţit poate fi masade plancton semidigerat.685 Frank Thomas Bullen (5.4.1857-1.3.1915) a fost un romancier britanic care a scris multe povestiri despre

mare, printre care şi The Cruise of the Cachalot (1906). A cǎlǎtorit pe mare intre 1869 şi 1883.686 Dacǎ este vorba despre revista Cosmos, atunci data este de 4 aprilie 1896. Alte jurnale care au publicatştirea au fost:Yarmouth Mercury, 22.08.1891, p. 8. Man in a Whale's Stomach. - ştirea originalǎNew York World 12.04.1896 A Modern Jonah Proves his Story. - a doua ştire.Journal des debats, politiques et litteraires - 16.01. şi 12.03.1896 in paginile 1-2, articolul Revue dessciences de Henri de Parville.Le cosmos: Revue des sciences et de leurs applications 23 n.s. (7.03.1896), p. 420-421, articolul luiPierre Courbet La baleine de Jonas et le cachalot de la 'Princesse-Alice'.Literary Digest - (4.04.1896), p. 681-682, articolul Could the Whale have Swallowed Jonah? - traducereaarticolului lui CourbetThe New York Times - 22.11.1896 care in pagina 16 citeazǎ un articol din The Mercury of South Yarmouth,Anglia, octombrie 1891. Ca o parantezǎ, ziarul şi oraşul nu existǎ şi n-au existat vreodatǎ, in schimb o ştireasemǎnǎtoare, vezi nota 688 de la pagina 156, in Yarmouth Independent, iunie 1891.

156balene, cu scopul sǎ prindǎ o balenǎ uriaşǎ Pott. Balena fu urmǎritǎ, atacatǎ şi rǎnitǎ de moarte cuharpoanele. In zvircolirile agoniei ei, gigantica balenǎ lovi cu coada una din barci şi o sfǎrimǎ in bucǎţi.Marinarii furǎ aruncaţi in mare. Toţi furǎ pescuiţi, afarǎ de doi. Dupǎ un timp, unul fu gǎsit mort, dar aldoilea, pe nume James Bartley, nu putu fi gǎsit.Dupǎ ce balena işi pierdu singele, fu trasǎ cu lanţul şi legatǎ de corabie. Apoi incepurǎ munca." Aumuncit in ziua cind au prins-o, o parte din noapte şi a doua zi. Revista istoriseşte cum au inlǎturat intiistratul de grǎsime, cum au despicat-o, iar cind au ajuns la stomac şi au vrut sǎ-l ridice pe punteacorabiei, au observat anumite convulsii. Ei crezurǎ cǎ aceste tresǎriri se datoresc muşchilor incǎ calzi.Cind desfǎcurǎ marele stomac, au observat in el petece de haine şi mai jos gǎsirǎ un corp omenesc. EraJames Bartley. Imbrǎcǎmintea lui de piele era zdrenţuitǎ, iar pielea corpului sǎu pǎrea o piele in toiultǎbǎcirii, din cauza sucului gastric din stomacul balenei. El nu era mort, mai respira şi inima ii bǎteaincet, dar normal, plǎminii ii erau neatinşi, dar era inconştient. Dupǎ

jumatate ceas se trezi din leşin.Astfel, dupǎ 36 ore, cit a stat in stomacul balenei, el a revenit la viaţǎ.Vestitul profesor de Ştiinţe Naturale Jubin687, de la Muzeul din Paris, fiind un bun cunoscǎtor albalenelor Pott, aflind despre aceastǎ aventurǎ a pescarului englez James Bartley, a zis: "Cazul acesta nutrebuie privit ca o poveste. E vorba de o balenǎ Pott, cǎci aceastǎ stǎpinǎ a mǎrii, atinge lungimea de 23metri şi are, spre deosebire de balena de Groenlanda, o gurǎ care cind e deschisǎ, e de mǎrimea uneiporţi inalte, aşa cum se gǎsesc la casele mari. In stomacul balenei Pott, dupǎ noile cercetǎri, pot incǎpea6 oameni. Circumferinţa pintecului ei mǎsoarǎ 9 - 12 metri, capul ei e in aceeaşi proporţie, lung circade 5 metri şi inalt de 3 metri. Deci ne putem face lesne o dreaptǎ inchipuire de mǎrimea la care poateajunge o aşa gurǎ uriaşǎ cind se deschide.""Coada acestui uriaş e latǎ de 5 metri. E deosebit de insemnat faptul cǎ balena Pott, din specia cǎreiacunoaştem vreo 60 de feluri, in partea de sus a gurii nu are nici un dinte, iar in partea de jos are numaidinţi scurţi şi aşezati la distanţǎ intre ei. La balenele mai bǎtrine, chiar şi aceştia lipsesc, cǎci cad cutimpul."Cazul acesta al lui James Bartley confirmǎ cǎ relatarea lui Iona este adevǎratǎ688.The New York Times - suite de mici articole in 17.11.1896 (p. 4, col 6-7), 25.11.1896 (p. 4, col. 5-6),24.11.1896 (p. 8, col. 5).687 Alt "celebru" de negǎsit (in arhivele Muzeului din Paris). De altfel ca şi ceilalţi vestiţi, strǎluciţi şi alţiiasemenea, des vehiculaţi in paginile fiţuicilor de evanghelizare, care ori erau obscuri laboranţi, ori susţineauteorii absurde, dar pe placul anumitor secte.688 Hoax. Povestea spune cǎ "Star of the East" (Steaua rǎsǎritului) vana balene prin zona insulelor Falkland(Malvine). Balena a fost vǎzutǎ, harponatǎ, dar balena a reuşit sǎ distrugǎ una dintre bǎrcile de harponaj. Doioameni din acea barcǎ au cǎzut in apǎ, unul s-a inecat, celǎlat, James Bartley, a dispǎrut. In cele din urmǎbalena a fost prinsǎ şi ancoratǎ langǎ vas pentru tranşare. Dupǎ o zi şi-o noapte de tranşare, s-au apropiatde stomacul balenei abia a doua zi. Atunci au observat semne de viaţǎ in stomacul

balenei. L-au tǎiat şi l-augǎsit acolo pe Bartley, oarecum atacat de acizii gastrici, fǎrǎ cunoştinţǎ, dar viu. A fost spǎlat cu apǎ demare, l-au pus in cabina cǎpitanului şi dupǎ cateva sǎptǎmani de odihnǎ a revenit la meseria sa.Alte poveşti prezintǎ şi explicaţia lui Bartley, care ar fi susţinut cǎ ar fi fost aruncat in aer de lovitura de coadǎşi inghiţit de monstru. Desigur cǎ putea sǎ respire, dar cǎ era extrem de cald acolo. Unele poveşti ducimaginaţia panǎ la capǎt: acest marinar ar fi fost complet atacat de stomacul balenei şi ar fi avut o culoare apielii albǎ (albǎstruie dupǎ alte surse) panǎ la sfarşitul vieţii sale.Circuland atatea poveşti, profesorul Edward B. Davis de la Messiah College din Grantham, Pennsylvania, acǎutat sǎ descopere singur adevǎrul, desigur in speranţa unei confirmǎri biblice. El a citit tot ce s-a scris, dara şi cǎutat personal sǎ verifice datele indicate. A descoperit cǎ a existat intr-adevǎr un vas "Star of the East"(de fapt au fost 3, dar douǎ dintre ele aveau doar 20 tone), care a avut intr-adevǎr un cǎpitan John B. Killian.

1572. Au existat monştri marini in Mediterana?Unii ridicǎ obiecţia: "Dar Iona nu a fost inghiţit in apele Nordului sau ale Pacificului, unde se gǎsescbalene, ci in Marea Mediteranǎ, unde nu sunt balene."Da, e adevǎrat cǎ Iona a fost inghiţit in Marea Mediteranǎ şi e adevǎrat cǎ aici nu prea trǎiesc balene.Dar dupǎ cum orice regulǎ işi are excepţiile ei, tot aşa s-au constatat excepţii şi de balene in Mediterana.Dau citeva cazuri:Acest vas mergea din Londra spre Wellington (Noua Zeelandǎ) cu escalǎ la New York. A cǎutat şi in arhivaRoyal College of Surgeons dupǎ vreun raport medical al vreunui spital britanic care l-ar fi tratat pe Bartleypentru arsuri provocate de stomacul balenei, dar nu s-a dovedit a fi concludent (adicǎ n-a gǎsit nimic; la felde neconcludente s-au dovedit şi cǎutǎrile dupǎ The Lancet şi British Medical Journal). Mai mult, fişa deechipaj nu pomenea numele lui Bartley in acel voiaj. A descoperit chiar şi scrisoarea soţiei cǎpitanului,publicatǎ incǎ din 1907 in The Expository Times, ca rǎspuns al unui cititor, scrisoare care afirma clar cǎ soţial-a insoţit mereu pe cǎpitan in voiajurile sale şi cǎ acesta nu a pierdut niciodatǎ vreun om din echipaj, clasandştirea ca pe o poveste pescǎreascǎ. Se presupune cǎ povestea ar fi apǎrut in urma unei ştiri locale apǎrutein ziarul din Great Yarnmouth (estul Angliei).Articolul din 1891 spunea povestea unei balene din specia

rorqual (care e peşte, rechinul-balenǎ, Rhinodon typus684) care s-ar fi apropiat de ţǎrmul sǎtucului Gorleston(din imediata apropiere de Great Yarnmouth) şi care, dupǎ ce a fost vanatǎ de localnici cu bǎrcile de pescuit,ar fi eşuat pe mal. Acestǎ balenǎ a devenit celebritatea locului.E.B. Davis şi-a publicat rezultatele cercetǎrii in "The American Scientific Affiliation", in 1991.O altǎ poveste a apǎrut in 1925 şi reluatǎ in anii urmǎtori in diverse alte publicaţii. Iatǎ extrasul din WonderfulWorld, articolul din 1925, in original:In the Literary Digest we noticed an account of an English sailor who was swallowed by a giganticRhinodon [i.e., a whale shark] in the English Channel. Briefly, the account stated that in the attempt toharpoon one of these monstrous sharks this sailor fell overboard, and before he could be picked up again,the shark, feeding, turned and engulfed him. His horrified friends made so much outcry that theyfrightened the fish, and it sounded and disappeared.The entire trawler fleet put out to hunt the fish down, and forty-eight hours after the incident occurred thefish was sighted and slain with a one-pound deck-gun. The winches on the trawlers were too light to haulup the body of the mighty denizen of the deep, so they towed the carcass to the shore and opened it, togive the body of their friend Christian burial. But when the shark was opened, they were amazed to findthe man unconscious but alive! He was rushed to the hospital, where he was found to be suffering fromshock alone, and a few hours later was discharged as being physically fit. The account concluded bysaying that the man was on exhibit in a London Museum at a shilling admittance fee; being advertised as"The Jonah of the Twentieth Century."We corresponded with our representatives in London, and shortly afterward received corroboration of thisincident, and last year had the privilege of meeting this man in person. His physical appearance was odd,in that his entire body was devoid of hair, and odd patches of a yellowish-brown color covered his entireskin.Observaţii:Un om inconştient nu se zbate.In stomacul balenei nu existǎ aer suficient pentru ca un om sǎ trǎiascǎ 24/36/48 de ore (se ştie cǎ omulpoate trǎi fǎrǎ aer maxim 5 minute - culegǎtorii de perle).Omul nu poate trǎi fǎrǎ piele, dacǎ mai mult de 40% din suprafaţa pielii este distrusǎ, acesta va muri,indiferent de tratament (doar un transplant de piele il poate salva). In burta chitului practic toatǎ suprafaţapielii ajunge in contact cu acidul.

Balenele au sistem digestiv care digerǎ relativ repede mancarea.Spǎlatul rǎnilor deschise (se presupune cǎ ar fi fost atacat de sucul gastric) cu apǎ de mare (sǎratǎ) estede neimaginat.

158In secolul al şaselea, pe vremea impǎratului Iustinian433 şi a generalului Belizarie689, la Constantinopol,un judecǎtor creştin a scris o carte, un fel de istorie a timpului sau, de o deosebitǎ valoare. In aceastǎistorie, el pomeneşte cǎ in Propontida sau Marea Marmara din apropierea oraşului, a fost prins unmonstru, care in mai bine de 50 de ani sfǎrimase multe corabii in acele ape690.Herman Mellvile in „Moby Dick” la pag. 263 spune cǎ şi el a avut aceleaşi indoieli cu privire laprezenţa balenelor in Mediterana şi continua: "Dar cercetǎri mai tirzii mi-au dovedit nu de mult cǎ intimpurile moderne au fost cazuri izolate cind caşalotul s-a arǎtat in Mediterana."Iar pe coastele de nord ale Africii, comandorul Davis a gǎsit scheletul unui caşalot. Deci şi pe vremealui Iona, Mediterana putea sǎ gǎzduiascǎ un asemenea monstru marin.3. A putut fi dat afarǎ de peşte?"Dar cum s-a putut sǎ fie dat afarǎ?" - obiecteazǎ alţii.In capitolul 2 din cartea lui Iona ni se spune cum el s-a pocǎit in pintecele peştelui şi cum peştele, laporunca lui Dumnezeu, "a vǎrsat pe Iona pe pǎmint."E posibil aşa ceva? De unde am putea şti noi, care n-am avut de-a face cu balenele? Desigur trebuie sǎ-iintrebǎm pe cei ce au fǎcut studii şi cercetǎri speciale asupra vieţii acestor monştri marini.Frank Bullen691, in cartea sa "Cǎlǎtoria caşalotului", ne dǎ luminǎ şi in privinţa aceasta. El spune:"Balena cind moare, adesea vomeazǎ conţinutul stomacului sǎu. Odatǎ una a vǎrsat o masǎ de carne devreo doi metri şi jumǎtate. Nu se mai ştia ce animal a fost, dar era o mare masǎ de carne."692

Acum, dacǎ aceasta a putut vǎrsa ceva de doi metri şi jumǎtate, oare nu s-a putut petrece la fel cu Iona,care era ceva mai mic? Deci, relatarea lui Iona nu e absurdǎ. Dacǎ s-au petrecut alte cazuriasemǎnǎtoare şi acesta rǎmine valabil.

4. S-a putut sǎ scape viu din sucul gastric?Aceasta e o altǎ intrebare care pare destul de grea. Dar cum a scǎpat pescarul James Bartley din suculgastric? Ii dau aici mǎrturia lui: "Ţin minte foarte bine momentul cind balena m-a aruncat in aer. Apoi689 Flavius Belisarius (505? – 565), cel mai mare general din imperiul bizantin şi unul dintre cei mai aclamaţigenerali din istorie. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat Belisarius n-a primit aproape deloc sprijinul impǎratuluiin acţiunile sale. A fost mana dreaptǎ a lui Iustinian I433 in incercarea sa de a recuceri imperiul roman de vest.Nǎscut undeva in Bulgaria, a devenit cetǎţean roman şi a devenit bodyguardul lui Iustin I. Noul impǎrat,Iustinian I l-a propulsat direct in fruntea armatelor in 527, cand Iustin I a murit. In cursul rebeliunii din 532,care ameninţa detronarea impǎratului, Belisarius a inecat-o in sange (genocidul de la hipodrom). A luptatcontra vandalilor, a ostrogoţilor, a perşilor şi chiar a bulgarilor (559 en). 3 ani mai tarziu, Belisarius aşteptaverdictul judecǎtorilor sub acuzaţia de inaltǎ trǎdare (se pare cǎ "prietenul" şi secretarul sǎu, Procopius dinCaesarea, autorul Istoriei secrete (Anekdota), ar fi judecat procesul), fiind condamnat şi intemniţat. Olegendǎ din Evul mediu susţine cǎ Iustinian ar fi ordonat scoaterea ochilor lui Belisarius, pentru a-l destinacarierei de cerşetor (date obolum Belisario).690 Fǎrǎ nume, fǎrǎ referinţe, ce ne putem aştepta....691 Este de compǎtimit autorul, in cruciada sa pierdutǎ. Se foloseşte de romane (Frank Bullen685 e scriitor nunaturalist) dandu-le girul autenticitǎţii unor articole ştiinţifice. De ce nu l-a intrebat pe Cousteau, care era activin 1966? Sau pe alţi oameni de ştiinţǎ? De preferinţǎ vii in 1966...692 Iona a fost vǎrsat nevǎtǎmat. Biblia nu precizeazǎ pe care extremitate a sistemului digestiv.

159cǎzind, am fost inghiţit şi m-am gǎsit inchis intr-un canal moale şi alunecos, ale cǎrui contracţii m-auforţat in jos. In fine, am ajuns intr-un sac mare... Incǎ tot mai puteam respira. Apucai cu miinile in jurulmeu, totul era moale şi cleios. In toiul sforţǎrilor pe care le fǎcui pentru a mǎ elibera din situaţia ciudatǎ,imi pierdui cunoştinţa...".Cum a scǎpat din sucul gastric nici el nu ştie. Fapt este cǎ a scǎpat. Tot aşa a scǎpat şi Iona. Pe JamesBartley, sucul gastric nu l-a stricat decit la pielea feţei.Pielea şi-a pierdut culoarea, devenise palǎ, ca de om mort. Dar in altǎ

privinţǎ nu i-a dǎunat cu nimicsucul gastric. Digestia in stomacul mare al balenei se pare cǎ se face intr-o perioadǎ mult mai lungǎ.Probabil şi faptul cǎ inghite prada fǎrǎ s-o mestece in dinţi, fǎrǎ s-o omoare, contribuie la intirziereadigerǎrii.Pricina de tǎgǎduire a adevǎrului Bibliei cu privire la cazul lui Iona este spulberatǎ. Conformaţiagiganticǎ a acestor monştri marini, precum şi cazuri asemǎnǎtoare petrecute, confirmǎ cele scrisedespre Iona.Revista "The Prairie Overcomer"693 din Alberta, Canada, in numǎrul din lunie 1972, la pag. 253, relatacum Marina Statelor Unite a eliberat din captivitate o balenǎ surǎ numitǎ "Gigi" in greutate de 7 tone şilungime de vreo 8 metri şi jum. Balena a fost prinsǎ cind era doar de citeva sǎptǎmini şi a fost crescutǎin California, pentru studii. Inainte de eliberare, pe spinarea ei a fost cusut un pachet cu aparate ce emitradio semnale. Acestea vor indica timp de 9 luni locul unde se aflǎ, precum şi anumite acţiuni ale ei.Dupǎ aceasta cusǎturile se vor deteriora şi micǎ platformǎ cu ustensile va pluti la suprafaţǎ spre a firecuperatǎ.Dacǎ oamenii pot şti timp de 9 luni unde se afla Gigi şi ce face, oare nu pot ei inţelege cǎ Dumnezeu,Creatorul, a putut pregǎti un peşte mare care sǎ-l inghitǎ pe Iona, cǎ a poruncit acestuia sǎ-l ducǎ şi sǎ-lverse pe uscat? Oare e ceva imposibil pentru Dumnezeu? Fǎrǎ Dumnezeu nu putem inţelege Biblia, eapare absurdǎ. Cu Dumnezeu o putem inţelege şi e minunatǎ.Iona a vrut sǎ fugǎ departe de faţa Domnului şi printr-o experienţǎ inspǎimintǎtoare, a trebuit sǎ inveţecǎ e imposibil aşa ceva. Chiar şi in inima mǎrii, Dumnezeu e in stare sǎ te urmǎreascǎ. Iona a fostneascultǎtor şi merita pedeapsa cu moartea694, dar pentru omul care işi recunoaşte vina, Dumnezeu arepregǎtit un mijloc de scǎpare. In pintecele peştelui, şi groaza şi dorul de a scǎpa, il determinǎ pe Iona sǎapeleze la Dumnezeul pe care n-a fost gata sǎ-L asculte.

Cind n-a mai fost mina omeneascǎ, care sǎ-l poatǎ izbǎvi, a strigat dupǎ mina dumnezeiascǎ. Şistrigarea lui n-a fost in zadar. La porunca lui Dumnezeu, peştele s-a dovedit mai ascultǎtor ca prooroculşi a devenit un fel de submarin, care l-a salvat din valurile ce l-ar fi inecat şi l-a dus teafǎr la uscat.693 Publicaţie baptistǎ, editatǎ in Three Hills, Alberta, Canada. Nu ne trebuia o revistǎ evanghelicǎ pentru a nespune ceea ce ştiam deja: localizarea animalelor prin radio, o revistǎ ştiinţificǎ era mult mai de crezare, maiales acum, dupǎ ce am desconspirat cateva "braşoave" apǎrute in astfel de reviste, destinate unui publicprobabil incult şi neobişnuit sǎ gandescǎ singur, dar mandru de credinţa lui.Dumnezeu insǎ pare a nu totdeauna la curent cu faptele supuşilor sǎi. Un exemplu scurt din Facerea 3:8-9intr-o grǎdinǎ relativ micǎ comparativ cu Pǎmantul de azi, Adam reuşeşte sǎ se ascundǎ de creatorul lui.694 Pentru ce trebuia pedepsit cu moartea Iona? Ne intoarcem iarǎşi la vremurile inchiziţiei?

160Dumnezeul nostru este un Dumnezeu de care şi monştrii ascultǎ. Cu mult mai mult meritǎ sǎ fieascultat de noi care cunoaştem dragostea Lui695. Şi Iona cel salvat a fost gata sǎ- L asculte.Fie ascultarea noastrǎ dovada cǎ am fost salvaţi, iar adevǎrul Bibliei sǎ-l facem de cunoscut multorsuflete, care, ca şi locuitorii Ninivei, sǎ se intoarcǎ la Dumnezeu.-----------5. Coloratul oilor - capitol care nu existǎ in aceastǎ carte696

6. Carnivorele - capitol care nu existǎ in aceastǎ carte697

7. Liliecii, pǎsǎri care nu sunt pǎsǎri - capitol care nu existǎ in aceastǎ carte698

8. Iepurii care rumegǎ - capitol care nu existǎ in aceastǎ carte699

9. Animale dispǎrute - capitol care nu existǎ in aceastǎ carte700

695 In iubirea sa fǎrǎ seamǎn, Dumnezeu dorea sǎ omoare tot echipajul pentru a-l pedepsi pe Iona pentru o faptǎimaginarǎ. De fapt, aşa cum toatǎ lumea şi-a dat seama, povestea lui Iona, scurtǎ şi relativ concisǎ, a avutdoar un singur scop: sǎ arate evreului de rand cǎ nu poate scǎpa de mania lui Dumnezeu (a se citi aici maniapreoţilor), dar cǎ va putea fi iertat dacǎ va aface penitenţe.Sǎ ne aducem aminte de bunǎtatea şi de dreapta judecatǎ a lui Dumnezeu in Facerea 9:21-27 cand Ham agreşit dar pedepsit a fost Canaan (logic, la urma urmei, evreii, care se trag din Sem, trebuiau sǎ ocupe

Canaanul ca stǎpani, nu ca egali).696 Geneza 30:25-43 ne explicǎ ce uşor pot fi colorate blǎnurile oilor şi caprelor, desigur fǎrǎ inginerie geneticǎsau evoluţionism, ci numai printr-o dietǎ corespunzǎtoare.Dar şi mai interesantǎ e pilda moralǎ de corectitudine pe care ne-o dǎ din nou Iacov, ştiţi care, fratele luiEsau, acela inşelat atat de dreptul primul nǎscut cat şi de binecuvantarea tatǎlui lor, Isaac.697 Facerea 1:29-30 impune voinţa lui Dumnezeu ca deopotrivǎ oamenii şi animalele sǎ fie vegetarieni. Aparent,majoritatea membrilor ambelor grupuri nu respectǎ acest ordin. In Facerea 9:3 Dumnezeu se rǎzgandeşte şile dǎ voie sǎ mǎnance ce vor muşchii lor, iar 2 cǎrţi mai incolo, Dumnezeu se rǎzgandeşte din nou, şilisteazǎ in Leviticul (cu preluare şi in Deuteronom) ce e voie şi ce nu. Dumnezeu ne aratǎ din nou ce buncunoscǎtor este, in special al lumii create de el.698 Leviticul 11:13 şi 19, la fel şi Deuteronomul 14:11 şi 18.699 Iepurii şi iepurii de casǎ rumegǎ, conform Deuteronomului 14:7.700 Leviathanul, Psalmi 73:14-15 şi Isaia 27:1. Unicornul, Isaia 34:7, Deuteronomul 33:17. Balaurul de Nil Isaia27:1. Melcii care se topesc (traduşi deseori ca cearǎ) Psalmi 57:8

161VII. MǍRTURIA MATEMATICIIAici voi da o altǎ mǎrturie cǎ Biblia este adevǎratǎ, aceea a MATEMATICII.Matematica face parte dintre ştiinţele pure, exacte. Aici nu merge pe presupuneri, pe ghicite sau lanimerealǎ. Aici doi cu doi fac patru şi aceasta e valabil şi pentru omul cel mai simplu cit şi pentrusavantul cel mai invǎţat. Deci e ceva precis.Eu aş vrea sǎ probǎm adevǎrul Bibliei cu ajutorul matematicii. In alte cuvinte, sǎ punem Biblia subrigla de calcul. Dacǎ corespunde, inseamnǎ cǎ e adevǎratǎ, dacǎ nu corespunde, inseamnǎ cǎ nu eadevǎratǎ. Am putea lua mai multe texte, dar spaţiul nu ne permite, de aceea mǎ voi rezuma doar launul, la cel din Geneza 6701.Astǎzi nu se mai discutǎ chestiunea potopului702. Atit tǎbliţele vechi descifrate, cit şi sǎpǎturilearheologice, precum şi toate cercetǎrile ştiinţifice moderne, au confirmat cǎ a existat potopul. Cine maicautǎ sǎ-l tǎgǎduiascǎ, nu aratǎ prin aceasta decit propria sa ignoranţǎ.Existenţa potopului am tratat-o cind am dat mǎrturia arheologiei. De aceea aici nu voi mai insista

asupra lui. Chiar şi revistele de popularizare a ştiinţei, publicǎ articole care confirmǎ cǎ a existatpotopul. Astfel revista "Ştiinţǎ şi Tehnicǎ" publicǎ sub semnǎtura lui Ion Paşa articolul: "Izvoarele uneilegende," in care spune: "O veche zicǎtoare romaneascǎ afirmǎ cǎ de unde nu e foc, nu iese fum....Experienţa multi-milenarǎ a poporului l-a invǎţat, cǎ chiar in cele mai fabuloase mituri, moştenitetradiţional din vechi generaţii, incǎ se ascunde un grǎunte de adevǎr. Nu pot fi deci surprinzǎtoare nicicercetǎrile oamenilor de ştiinţǎ, care cautǎ fundamentǎri istorice ale unor legende biblice.""Iar dintre acestea, un interes cu totul deosebit a stirnit povestirea despre potopul lui Noe." Articolul emai lung şi in el se recunoaşte cǎ a existat potopul, dar se incearcǎ a se tǎgǎdui inspiraţia divinǎ aBibliei, intr-un mod fin. E o chestiune care, dacǎ nu eşti atent, iţi scapǎ.Se afirmǎ cǎ Moise ar fi scris relatarea potopului, inspirat de scrierile caldeene. Ori afirmaţia aceasta eo piramidǎ cu susul in jos, n-are temelie. Ea are tendinţa vǎditǎ de a rǎsturna inspiraţia divinǎ aScripturilor, de a le cobori la nivelul unor simple scrieri. Deci, dacǎ nu se mai poate pune la indoialǎpotopul, se incearcǎ a se pune la indoialǎ Biblia, care scrie despre potop703.Scriitorul cautǎ a arǎta cǎ izvoarele Bibliei nu sunt in revelaţia divinǎ, ci in vechile scrieri alebabilonienilor, ale sumerienilor. Pricepeţi diferenţa aceasta704?De altfel, Moise nu a fost prin Babilon ca sǎ poatǎ copia vechile scrieri ale acestora. El s-a nǎscut şi acrescut in Egipt705. E adevǎrat cǎ cǎrţile Bibliei au fost scrise in mai multe perioade istorice, sub701 Dar hai sǎ-l luǎm pe cel din 3 Regi 7:23 (reluatǎ in 2 Cronici 4:2), unde un bazin rotund cu diametrul de 10coţi avea circumferinţa de 30 de coţi, iarǎ nu de 10π, adicǎ 31,4159 coţi. Ce mi-e jumǎtate de metru acolo?702 Oho, şi incǎ cum! Descoperiri din cele mai recente aduc noi şi noi dovezi cǎ un potop global nu a existatinainte de 110-120000 de ani, dar unii pseudocercetǎtori incǎ se mai incǎpǎţaneazǎ sǎ susţinǎ contrariul,evident cu citate din biblie. Vezi toate notele de subsolde la capitolul respectiv.703 Perfect obiectiv! Informaţiile ştiinţifice care confirmǎ Biblia sunt perfect acceptate, chiar dacǎ sunt rezultate

obţinute in secolele trecute (maxim 1946, vezi nota 660), in schimb, cele care sunt contra sunt negate cuvehemenţǎ, ca in acest citat. Legenda lui Ghilgameş, in care potopul a fost un fenomen deja uitat de vechi ceera, a fost scrisǎ inaintea lui Moise, cel care ar fi scris Facerea.704 Chiar aşa, drept cine ne iei?705 Conform bibliei. Mulţi cercetǎtori precum şi unii rabini contestǎ acest lucru.

162civilizaţii diferite. Totuşi un lucru e clar in legǎturǎ cu Biblia. Scriitorii ei, in scrierea mesajului lor, naufost influenţaţi de civilizaţiile in care au trǎit706. De exemplu: "Moise a invǎţat toatǎ inţelepciuneaegiptenilor". Inţelepciunea Egiptului din acea vreme sau mai bine zis oamenii de ştiinţǎ susţineauanumite lucruri. In legǎtura cu antropologia, ei susţineau evoluţionismul. Spuneau cǎ oamenii se tragdin anumiţi viermi, care s-au format in milul Nilului707.Gǎsiţi la Moise ceva de felul acesta? Nimic. El spune clar cǎ omul e creat de Dumnezeu708, dupǎ chipulşi asemǎnarea Sa709.De aici reiese cǎ Moise nu s-a lǎsat influenţat de inţelepciunea Egiptului. La fel in ce priveşteastronomia. Savanţii Egiptului presupuneau cǎ soarele e un mare glob de cristal, care primeşte luminade la pǎmintul nostru şi el, fiind de cristal, reflecteazǎ. Moise ne vorbeşte despre soare, dar nimic dinceea ce susţineau egiptenii, ci spune cǎ aşa a fost creat de Dumnezeu, ca sǎ fie luminator.Dacǎ Moise ar fi scris ceva din ceea ce spuneau savanţii veacului sǎu, astǎzi ar ride cei necredincioşi deBiblie, cǎ uite ce aberaţii spune Biblia, fiindcǎ noi astǎzi ştim clar cǎ nu soarele primeşte luminǎ dinpartea pǎmintului, ci pǎmintul primeşte luminǎ din partea soarelui, exact aşa cum spune Moise710.Dar nu numai Moise, ci şi ceilalţi scriitori nu s-au lǎsat influenţaţi de concepţiile veacului lor711. Oteorie a caldeenilor susţinea cǎ pǎmintul e o creaturǎ vie, ca pomii şi plantele nu sunt altceva decit ceeace e pǎrul pe capul omului, iar noi oamenii şi vieţuitoarele suntem puricii şi pǎduchii pǎmintului, aşacum sunt paraziţii pe ciine712.

706 Toţi exegeţii bibliei susţin exact contrariul. Ei au reconstituit panǎ şi cronologia scrierii diverselor pǎrţi dinbiblie pe baza acestor fapte. De altfel, de la vechile civilizaţii care au inconjurat triburile nomade de evreiavem urme ale existenţei lor: teorii matematice şi astronomice de la sumerieni (o civilizaţie foarte avansatǎchiar şi pentru vremurile actuale), diverse obiceiuri preluate tot de la ei prin intermediul babilonienilor(impǎrţirea orelor şi minutelor in pǎrţi de cate 60 de unitǎţi), primele legi de la babilonieni, temple şi palateimpresionante de la fenicieni/canaaniţi/filisteni/hitiţi etc, piramide colosale, temple fantastice, ştiinţǎ catincape de la egipteni, astronomie, filozofie şi matematicǎ de la greci şi cate şi mai cate. Ce ne-au lǎsat evreii:o carte plinǎ de contradicţii şi absurditǎţi, pilde imorale, şi mai violentǎ chiar decat cultul lui Baal, atat decriticat in biblie? Aşa-zis-ul templu al lui Solomon, care a fost construit de fenicieni, şi grajdurile lui Solomon(de fapt al lui Ahab, care puteau ţine doar ca. 4000 de cai - in condiţiile in care vecinii lor aveau zeci de miide cǎlǎreţi?)? Nimic n-au adus bun aceste triburi, ba dimpotrivǎ, au adus intoleranţa religioasǎ şiabsurditatea la rang de lege inamovibilǎ.707 Autorul trebuie sǎ mai citeascǎ şi singur, nu sǎ ia de bune materialele primite de la misionarii americani.Egiptenii aveau un zeu, cu cap de berbec, numit Khnum, care era olar şi crea oamenii şi vietǎţile din lut. Mise pare numai mie sau şi in biblie omul a fost fǎcut din lut? In legendele precolumbiene ale mexicanilor, omulera fǎcut din lut. La fel credeau şi melanezienii. Latinii chiar numeau omul homo pentru cǎ provenea dinhumus.708 La plural, domnule autor, de cǎtre Dumnezei dupǎ chipul şi asemǎnarea lor. Parcǎ Biblia zice de un singurDumnezeu, acela care a creat lumea. Oricum, dacǎ tot ne intoarcem la original, Elohim inseamnǎ Dumnezei.Dumnezeul unic, Yahwe, a apǎrut in timpul captivitǎţii babiloniene, preoţii folosindu-se şi de acest prilejpentru a distruge sau aranja documentele.709 Vezi nota 632. Ce sex avea Dumnezeu?710 Moise mai spune cǎ şi Luna dǎ luminǎ, sǎ nu uitǎm asta domnule autor. Hai sǎ nu mai selectǎm doar ceeace ne place din biblie.711 Fals. Exegeţii bibliei sunt absolut convinşi de faptul cǎ scriitorii bibliei au preluat cunoştinţele vecinilor(sumerieni, babilonieni, egipteni, mai nou greci şi romani) existente in perioada de timp cand a fost scrisǎcartea respectivǎ. Dar şi mai haios, diverse concepţii contradictorii sunt preluate simultan in cǎrţile compozite(adicǎ colaje de texte diferite - gen Psalmi) sau in cele "reeditate" (colaje de profeţii şi

ameninţǎri - gen Iov).712 O imagine deosebit de plasticǎ şi de sugestivǎ, care reprezintǎ exact situaţia de astǎzi, in care omul sufocǎplaneta cu reizduuri, chimicale, gaze cu efect de serǎ şi consumǎ resursele planetei intr-un ritm accelerat,ducand-o la "moarte".

163Vǎ rog, gǎsiţi undeva in Biblie imprumutatǎ aceastǎ idee? Nu, nicǎieri. A fost un Ezechiel, un Daniel şialţii care au trǎit in pǎrţile Caldeii, dar nu au imprumutat teoria aceasta, ci au lǎsat-o caldeeenilor.La babilonieni, in istoria creaţiei inscrisǎ pe tǎbliţe, se spune cǎ zeul principal Marduc, intr-o zi a prinspe monstrul haosului numit Tiamat şi l-a omorit. Dupǎ ce l-a omorit, l-a cǎlcat in picioare şi l-a cǎlcatatita pinǎ ce monstrul s-a lǎţit713.Dupǎ ce l-a lǎţit, zeul Marduc nu a vrut sǎ lase pustiu cadavrul acesta, ci l-a populat cu vieţuitoare, cuoameni, plante şi copaci. Deci pǎmintul nostru n-ar fi altceva decit cadavrul lǎţit al monstrului haos. Sevede cǎ ei nu ştiau cǎ totuşi e rotund, nu e lǎţit.Acum luaţi Biblia şi cercetaţi-o din scoarţǎ-n scoarţǎ. Gǎsiţi aşa ceva in ea?714

Nu, nicǎieri. Nimeni nu a imprumutat o aşa ştiinţǎ a Babilonului, ci le-a lǎsat-o lor. De aceea vǎ intreb:din moment ce n-au imprumutat alte concepţii de bazǎ, cum de credeţi cǎ istorisirea potopului aimprumutat-o Moise?715

Noi vom cauta sa cercetam cu ajutorul matematicii, spre a vedea daca relatarea biblica e cea adevǎratǎsau descrierile sumerienilor, ale caldeeenilor.Intre aceste descrieri ale potopului existǎ multe asemǎnǎri, dar existǎ şi deosebiri de ordin matematic.Toate vorbesc de un potop de apǎ, de o corabie, de salvarea a 8 persoane716 şi a vieţuitoarelor.Deosebirea e in dimensiunile corabiei. Aici matematica işi are cuvintul, calculele se pot verifica.Dimensiunile corabiei lui Noe se gǎsesc arǎtate in Geneza 6:15: "Iatǎ cum s-o faci: corabia sǎ aibǎ 300coţi in lungime, 50 coţi in lǎţime şi 30 in inǎlţime717."713 Oarecum inexact: Marduk l-a tǎiat pe Tiamat in douǎ pǎrţi, din care a creat cerul şi Pǎmantul.

La fel şi Dumnezeu a despǎrţit cerurile de ape, apoi pǎmantul de ape şamd. Descrierea se gǎseşte in cartea1 a lui Berossus20 şi este pǎstratǎ fragmentar de Eusebius752 şi Syncellus143. Berossus il numeşte Thalatth peTiamat şi Bel pe Marduk. Tot dupǎ Berossus, monstrul marin Oannes a detǎinuit, imediat dupǎ creaţie,oamenilor toatǎ cunoaşterea.714 Vezi notele 522ff de la pagina 114 de la demonstraţia cǎ Pǎmantul este rotund. In biblie nu se spune din ce efǎcut Pǎmantul, dar şi el a fost populat cu animale şi plante, apoi cu oameni.715 Ba au preluat mult. Oricum, ideea cǎ Dumnezeu a fost supǎrat de oameni şi i-a pedepsit, era prea folositoarepentru a o lǎsa din manǎ. In diverse forme, ideea aceasta strǎbate biblia de la un capǎt la altul.Sǎ nu uitǎm cǎ legenda potopului era deja veche in vremea lui Ghilgameş, atat de veche incat fuseseaproape uitatǎ, iar Ghilgameş a domnit in jurul anului 2700 ien, iar potopul biblic este plasat la exact 937 deani (Facerea 11:10-27, dar pot fi intre 926-937 ani) de la naşterea lui Avraam care este plasat convenţionalpe la 1800 ien. Este greu de crezut cǎ doar ca. 37 de ani putea sǎ facǎ un cataclism complet uitat. Aşadar,chiar dacǎ povestea potopului ar fi fost de origine divinǎ (adicǎ iudeo-creştinǎ) şi s-ar fi petrecut in ca. 2737ien şi n-ar fi fost scrisǎ prima datǎ de Moise prin ca. 1450-1200 ien, tot n-ar fi fost mai veche decat legendasumerianǎ. Ştim cǎ autorul care a scris o carte poate da in judecatǎ pe plagiator, pentru cǎ este la minteacocoşului cǎ un plagiat se poate face doar dacǎ originalul existǎ deja. Cine este plagiatorul in acest caz?716 Biblia nu spune de 8 persoane, ci de Noe, fii sǎi, soţia sa şi soţiile fiilor. Noe avea 3 fii: Sem, Ham şi Iafet, darnumǎrul soţiilor nu este pomenit şi este doar presupus a fi egal cu cel al fiilor.717 300 coţi = ca. 135 m, 30 coţi = ca. 13,5 m iar 50 coţi = ca. 15 m. La aceste dimensiuni doar 4 elefanţi, 4rinoceri şi 4 hipopotami (nu 7 perechi ci doar 2) ar fi ocupat aproape toatǎ arca, cu furaje pentru 2-3 zile.Una dintre cele mai trǎsnite teorii, a unui doctor (PhD) in nu se ştie ce domeniu, pe nume Bert Thomson, arezolvat simplu dimensiunile arcǎi, motivand, cf. Genezei 6:4, cum cǎ oamenii de atunci erau uriaşi şi un cotde-al lor putea fi mult mai mare decat un om obişnuit. Reamintim cǎ uriaşii s-ar fi nǎscut din impreunareafiilor lui Dumnezeu (chiar, cine sunt aceştia?) cu fiicele oamenilor; prin comparaţie, familia lui Noe ar fi trebuitsǎ fie normalǎ ca dimensiuni, pentru cǎ se trag direct din Adam chiar dacǎ conform a 2 genealogii diferite

164Celelalte relatǎri in legǎturǎ cu potopul nu dau dimensiunile corabiei, afarǎ

de una care dǎ dimensiuni:lungimea şi lǎţimea de 400 picioare, deci o corabie de formǎ pǎtratǎ. Care e adevǎratǎ: descriereacaldeeana sau cea a lui Moise?De la inceput ţin sǎ spun cǎ Moise nu a fost inginer de construcţii navale ca sǎ ştie sǎ formuleze eldimensiunile718. Se pare cǎ n-a fost marinar decit la virsta de 3 luni, cind a fost pus in coşuleţul uns culut şi pus intre trestiile Nilului. Atit a fǎcut şi el navigaţie.Nici Noe nu a fost priceput in dimensionarea corǎbiilor. El nu a trǎit la mare719.Cetatea Fara, unde se spune cǎ a trǎit şi şi-a fǎcut corabia, e sus pe valea Mesopotamiei720. Nici Noe,nici Moise nu pretind sǎ se fi priceput la dimensionarea unei corǎbii, ci afirmǎ ca Domnul a poruncit citsǎ-i fie dimensiunile721.Cei ce aţi vǎzut pe un inginer arhitect intocmind un plan, aţi observat cǎ trebuie sǎ facǎ calcule pestecalcule. Şi ţineţi seama cǎ o casǎ se clǎdeşte pe pǎmint solid. Pentru toate grinzile şi coarnele el trebuiesǎ facǎ calcule de rezistenţa materialului, altfel i se prǎbuşeşte lucrarea. Şi dacǎ la casele pe pǎmint secer calcule, apoi mult mai multe calcule precise se cer la planurile de construcţii navale. Acolo ai de-aface cu stihiile naturii, cu dezlǎnţuirea furtunilor nǎpraznice. Dacǎ corabia lui Noe n-ar fi avutdimensiuni bine calculate, prǎpǎdul s-ar fi ales de ea.Inginerul T. Tauth, cercetǎtor ştiinţific la Academia R.S.R. Bucureşti spune cǎ potopul a fost un fel decataclizm cu furtuni nǎpraznice. Cum ar fi putut face faţǎ la uraganele potopului, dacǎ corabia lui Noenu ar fi fost bine dimensionatǎ?722

De aceea sǎ punem ceea ce spune Biblia sub rigla de calcul şi sǎ vedem dacǎ dimensiunile ei corespundcerinţelor.Ziarul "Dagbladet" din Danemarca a publicat un articol de o deosebitǎ importanţǎ in problemanoastrǎ723." Un inginer numit Vogt fǎcuse o corabie, nu prea mare ca dimensiuni şi de o formǎ curioasǎ.(Facerea capitolele 5 şi 4) şi nu din uriaşi sau urmaşii acestora.

De altfel, multe explicaţii sunt bizare şi se bazeazǎ pe scrieri recente ale lui Petru, Isus, Faptele apostolilor,personaje care n-au trǎit pe vremea aceea şi care doar au interpetat Vechiul testament, fǎrǎ a aduceinformaţii noi, dintr-o altǎ sursǎ. Sau pe savanţii din secolele trecute, care in viaţa lor n-au vǎzut o grǎdinǎzoologicǎ in stare de funcţionare pentru cǎ nu exista aşa ceva pe vremea lor.718 Iarǎşi sofism: nu Moise trebuia sǎ ştie dimensiunile ci Noe, doar el a construit-o, şi asta cu cel puţin 1500 deani in urmǎ. Sau vrea cumva autorul sǎ ne spunǎ cǎ potopul lui Noe a fost inventat de Moise?719 Dar pe malurile Eufratului, un fluviu ca Dunǎrea noastrǎ de mare. Vezi nota urmǎtoare.720 Shurrupak - identificat cu Fara. Oricum, Shurrupak a fost candva oraş la malul unei ape, se presupune cǎEufratul şi-a schimbat albia (pe vechea albie se mai aflau Kish şi Nippur). Peste tot in lume, oraşele şi satelesunt construite pe marginea unei ape - sǎ fi fǎcut 3 oraşe de o importanţǎ capitalǎ (toate au fost reşedinţe deimperii) excepţie?In biblie nu se pomeneşte insǎ locul unde a trǎit Noe. Nu ştiu atunci cum de este atat de sigur autorul cǎ Noea trǎit in Fara, la urma urmei, potopul biblic nu a fost copiat dupǎ cel sumerian.721 Şi nu numai: corabia trebuia sǎ fie din lemn de salcam (unii contestǎ specificitatea tipului de lemn) şi smolitǎ.Mai trebuia sǎ aibǎ 3 incǎperi ordonate pe verticalǎ.722 Nu are importanţǎ ce spune inginerul Tauth sau altul. Conteazǎ ce scrie in biblie. Ea este cuvantul luiDumnezeu, nu cuvantul lui Tauth.723 31 august 1904. Iatǎ articolul in original:"I dessa dagar har orlogsvarvets batbyggeri avslutat byggandet av en marklig fartygsmodell, den ar 30.fot

165Avea 30 picioare lungime, 5 picioare lǎţime şi 3 picioare inǎlţime. Dupǎ ce terminase corabia, ea astirnit multǎ vilvǎ şi unul din redactorii ziarului Dagbladet s-a dus sǎ facǎ o anchetǎ cu privire lacorabia aceasta de tip nou. Iatǎ relatarea lui:"Curtea Regalǎ de construcţii navale a terminat de curind construirea unei corǎbii remarcabile. Ea e de30 picioare lungime, de 5 picioare lǎţime si 3 picioare inǎlţime, cu margini piezişe, mult asemǎnǎtoareacoperişului unei case. Ea este o noua corabie a lui Noe, construitǎ dupǎ planul Dlui Ing. Vogt, speselefiind suportate de "Fundaţia Charles Bery"724."Informaţia urmǎtoare privind corabia şi motivul pentru care a construit-o, ne-a fost pusǎ la dispoziţie

de constructorul ei Dl. Vogt, binecunoscutul inginer şi inventator."Iatǎ acum cuvintele lui: "Ştiţi cǎ am fost angajat de ciţiva ani pentru experienţe de navigaţie. In cursulexperienţelor, cea mai mare importanţǎ era obţinerea de cele mai bune proporţii la dimensiunile vaselor.Atenţia mea a fost atrasǎ de nişte cifre gǎsite in Biblie la Geneza 6:15, dimensiunile date de Dumnezeului Noe pentru construcţia corabiei. Remarcabilul lucru ce se poate spune despre aceste dimensiuni,este cǎ dupǎ mii de ani de experienţe in ce priveşte arta construcţiilor de corǎbii, ele sunt incǎproporţiile ideale pentru construcţia unei mari corǎbii725."Una din cele mai mari dificultǎţi este aceea a determinǎrii dimensiunilor corecte şi proporţionale. Cucit se mǎreşte lungimea unei corabii, cu atit se liniştesc mişcǎrile ei in mare, dar in acelaşi timp tǎria eiproporţionatǎ descreşte in mod aproape de necrezut. Dacǎ proporţiile unei corabii vor fi mǎrite de zeceori, greutatea pǎrţii din urmǎ va apǎsa peste partea centralǎ, mǎrind de 10000 de ori tendinţa de a o rupein douǎ, in timp ce puterea de rezistenţǎ la presiune a materialului este numai de 1000 de ori maimare726. Fǎrǎ indoialǎ cǎ multe corǎbii au fost pierdute, numai pentru cǎ dimensiunile lor n-au fostprecis proporţionate."Profesorul Simosen, primul şef rabin din Copenhaga, m-a informat cǎ studiind in originalul ebraictextul amintit din Genezǎ, a ajuns la concluzia cǎ secţiunea transversalǎ a corabiei era triunghiularǎ.Aceasta a clarificat dintrodatǎ toate dificultǎţile in ceea ce priveşte tǎria corabiei de a rezista in mare,lang, 5 fot bred och 3 fot hog och liknar, med sina sluttande sidor, mest ett hustak.Det ar en ny Noas ark, utford efter en ritning av ingenjor Vogt, vartill Carlsbergs-bryggeriets kulturfondbetackt kostnaderna.""Ni vet, att jag i aratal sysselsatt mig med experiment betraffande sjofarten. Under dessa experiment, da detvar av stor betydelse att arbeta med de basta relationstal av fartygens dimensioner, fastes minuppmarksamhet av nagra matt i Bibeln. Det var i 1 Mos. 6:15 dar Noa far Herrens befallning att bygga en ark,och vilkens dimensioner bestammes till 450 fot lang, 75 fot bred och 45 fot hog.

(Enligt vart matt: 145 m lang, 24 m bred och 14,5 m hog. Kapacitet 45.000 ton. Titanic, den storaatlantangaren som gick under 1912, hade en kapacitet av 45.300 ton.) Det markvardiga med dessahuvuddimensioner ar, att de efter var tusenariga erfarenhet pa skeppsbyggnadsomradet maste anses varafullkomligheten av ett stort skepps proportioner. Det hor namligen till teknikens svaraste uppgifter att riktigtberakna dimensionerna. Sakerligen har otaliga fartyg kantrat pa grund av att huvuddimensionerna varitoriktigt beraknade.Forre overrabbinen i Kopenhamn, professor Simonsson, har sagt mig, att han vid forskandet i texten i 1Mosebok maste antaga, att arken hade formen av en trekant i genomskarning. Genom detta antagandekommer vi tvart igenom alla svarigheter med avseende a styrka och sjoduglighet, da det inte kan givas ettfartyg battre utrustat for att motsta vagsvallet an ett trekantigt."724 Carlsburg Fund.725 Cu toate acestea, nici o corabie mare nu se fabricǎ dupǎ aceste dimensiuni (ca sǎ aibǎ aceastǎ formǎ).Aparent, inginerii adevǎraţi au observat instabilitatea acestei forme. Ei, spre deosebire de Noe, nu au caajutor forţa divinǎ.726 Atunci de ce inginerul M. Vogt a construit-o de 10x mai micǎ?Vezi şi nota 731, unde se demonstreazǎ o aiurealǎ pe baza unui model de 10x mai mic decat "originalul".

166pentru cǎ nu este posibil sǎ construieşti o corabie cu o formǎ mai bunǎ decit forma triunghiularǎ, pentrua rezista loviturilor pe care le primeşte de la valuri727."Sunt convins cǎ dacǎ am da celui mai mare inginer din lume sarcina de a construi o corabie tot atit demare şi tot atit de simplu construitǎ, ca şi corabia lui Noe, pentru a pluti cit mai liniştit pe mare, el n-arputea face o corabie mai bunǎ728.Opinia mea este cǎ arca lui Noe este o capodoperǎ, cind ne gindim la raţiunea ei de a fi."Redactorul de ziar, cind a auzit cǎ primul şef rabin din Copenhaga i-a dat amǎnuntul acesta, s-a dus lael şi i-a spus: "Am auzit cǎ Dvs. aţi dat inginerului Vogt ideea ca corabia lui Noe ar fi fosttriungiularǎ."Şi Prof. Simosen a zis: "Exact". Este scris cǎ Domnul a zis cǎtre Noe: "Vei sfirşi deasupra intr-un

cot"729. Eu am inţeles cǎ marginile mergeau pieziş una spre alta pinǎ la un cot de punctul unde trebuiausǎ se intilneascǎ. Cu alte cuvinte, am inţeles cǎ forma ei era triunghiularǎ, avind bazǎ şi douǎ laturi.Desigur, eu sunt necunoscǎtor in arta construirii corǎbiilor, dar Dl. Vogt spunea cǎ este imposibil sǎ-ţiimaginezi o forma mai bunǎ, mai potrivitǎ pentru o corabie destinatǎ scopului acela."730

Deci un specialist in construcţiile navale, un om care in viaţa lui a lucrat calcule peste calcule, cind aajuns la versetul acesta din Geneza s-a oprit, l-a calculat şi chiar mai mult, ajutat de o asociaţie, a cǎutatsǎ-l probeze practic. A fǎcut prototipul corabiei lui Noe, reducind dimensiunile din Biblie de 10 ori731.De altfel, el pentru aceasta fusese angajat, ca sǎ gǎseascǎ dimensiunile cele mai potrivite. Şi dupǎspusele lui, calculele nu puteau fi mai bune nici chiar azi, dupǎ o ştiinţǎ aşa de avansatǎ in domeniul727 Forma perfectǎ pentru o navǎ supusǎ şocurilor este de sferǎ. Sfera este modul de organizare cel maicompact şi deci cu stabilitatea cea mai mare. Natura ne oferǎ cele mai bune exemple: picǎtura de ulei plutindintr-un lichid cu aceeaşi densitate, picǎtura de ploaie (este puţin alungitǎ din cauza frecǎrii cu aerul),planetele, stelele, chiar ouǎle peştilor (icre), amfibienilor, reptilelor şi pǎsǎrilor, tot ceea ce trebuie sǎ rezisteare formǎ sfericǎ. Submarinele de mare adancime sunt sferice, bǎrcile de salvare ar fi fost şi ele sferice dacǎn-ar fi trebuit sǎ menţinǎ o anumitǎ direcţie, ele sunt deci cilindrice.728 Pǎi, decat sǎ se ingroape bani cu nemiluita in materiale de propagandǎ, n-ar fi mai bine sǎ se construiascǎ oarcǎ dupǎ modelul biblic al lui Vogt? Problema de care s-ar lovi ar fi insǎ cea descrisǎ cu sinceritate inparagraful ce are ataşat nota de subsol 726 şi care este cunoscutǎ tuturor constructorilor de nave. Apoi arputea fi incǎrcatǎ cu predicatori convinşi de teoria lor şi probatǎ intr-o cǎlǎtorie in jurul Europei (şi testatǎ ingolful Biscaya, cu incǎrcǎturǎ cu tot). Atunci nimeni n-ar putea sǎ carteascǎ. Dar ştiu ei predicatorii ce ştiu!729 In biblia ortodoxǎ stǎ scris altceva, Facerea 6:14-16.730 Ce pǎcat cǎ inginerii de astǎzi nu aplicǎ aceste cunoştinţe la crearea de noi nave tip cargo. Dimpotrivǎ, separe cǎ toţi preferǎ sǎ facǎ navele cu triunghiul in jos - pǎganii!!!Oricum, nu trebuie uitat cǎ arca nu ar fi plutit pe o mare liniştitǎ, aşa cum dovedeau calculele ipotetice ale lui

Vogt, ci pe una agitatǎ, cu tunete, fulgere şi ploi torenţiale. Pe o altfel de vreme, corabia s-ar fi intors, normal,pe partea de maximǎ stabilitate, aceea cu varful triunghiului in jos (de fapt asta e forma de rezistenţǎ anavelor oceanice, cea care permite pǎstrarea poziţiei verticale). Chila alungitǎ in jos conferǎ o stabilitateextrem de bunǎ unei nave, de aceea navele oceanice au acest profil, pe cand cele fluviale au fundul platpentru a putea naviga şi in ape puţin adanci, unde, evident, problema de furtuni apocaliptice nu se pune.Şi mai trebuie spus cǎ toate vasele sunt fǎcute sǎ aibǎ inclinare nebativǎ, adicǎ se lǎţesc pentru a micşoraputerea de lovire a valurilor şi a nu permite scurgerea apei aduse de acestea inǎuntru.731 Vezi explicaţia lui Vogt 3 pasaje mai sus, unde se spune cǎ modelele mai mari suferǎ mai mult decat celemici sub acţiunea forţelor. Dacǎ dorea sǎ realizeze o copie a arcǎi, de ce n-a fǎcut-o la dimensiunileoriginale, de 300/30/50 coţi?

167acesta. El spune cǎ cel mai iscusit inginer de azi n-ar reuşi sǎ dea alte dimensiuni unei aşa corǎbii, decitcele date in Biblie732.In povestirile frigiene, in legǎturǎ cu potopul, printre altele, se povesteşte cǎ Enoh neincetat ar fiindemnat oamenii de pe vremea lui sǎ se intoarcǎ la Dumnezeu cǎ are sǎ vinǎ potopul. Şi din cauzǎ cǎoamenii nu voiau sǎ urmeze indemnurile lui, Enoh mereu plingea.Tot in Frigia s-a gǎsit o veche monedǎ, care purta pe ea gravatǎ o corabie in formǎ triunghiularǎ, aşacum spunea rabinul şef din Copenhaga, iar pe margine se pot citi douǎ litere in frigiana veche: N şi O,deci e vorba de Noe733. Fie cǎ numele Noe in frigianǎ era numai din douǎ litere, fie cǎ a treia literǎ esteştearsǎ, moneda fiind roasǎ de vremuri. Deci forma corǎbiei este confirmatǎ şi de arheologie.In timp ce celelalte istorisiri ale potopului sunt lipsite de dimensiuni sau una indicǎ forma pǎtratǎ, carenu poate fi practicǎ, specialiştii734, care au folosit rigla de calcul, au spus cǎ corabia indicatǎ de Genezǎare dimensiunile ideale. Cum atunci unii pot spune cǎ Moise şi-a cules relatarea sa din scrierilesumeriene şi caldeene735? Da, cunoaştem motivul. Omul in perversitatea lui, a fost gata sǎ spunǎ orice

in scopul de a tǎgǎdui şi discredita Cuvintul lui Dumnezeu736.Intrucit tǎbliţele sumeriene şi caldeene nu dau aceste date privitoare la dimensiunea corabiei, iar Moiseşi Noe n-au fost ingineri de construcţii navale şi totuşi dimensiunile date in Biblie sunt constatate caideale, reiese clar cǎ ele sunt din inspiraţie divinǎ. Numai cel Preainalt, care a calculat toate in modprecis, putea sǎ dea robului Sǎu, pe care voia sǎ-l cruţe de prǎpǎd737, aşa dimensiuni precise.P.A.M. Dirac738, mare fizician din Anglia, intr-un studiu intitulat "Evoluţia fizicienilor asupra tablouluinaturii", publicat in "Materialismul dialectic şi ştiinţele naturii", spune: "Existǎ o altǎ linie pe care poateevolua gindirea teoreticǎ. Se pare cǎ una din proprietǎţile fundamentale ale naturii constǎ in faptul, cǎlegile fizice fundamentale sunt descrise cu ajutorul unei teorii matematice, care posedǎ atita eficacitateşi eleganţǎ, incit pentru inţelegerea ei este nevoie de un nivel extrem de inalt al gindirii matematice. Aţiputea sǎ mǎ intrebaţi: de ce este natura alcǎtuitǎ tocmai in felul acesta? Trebuie pur şi simplu sǎ fim de732 Sǎ nu uitǎm scopul arcǎi: aceea de a salva o familie şi dobitoacele existente pe Pǎmant (Facerea 6:18-20).Numai cine n-a lucrat la Zoo poate inghiţi faza cu toate animalele: numai greutatea a 2 elefanţi, a 2 rinoceri şia 2 hipopotami (ca un mic exemplu) poate scufunda o astfel de navǎ. Plus cantitatea uriaşǎ de nutreţnecesarǎ numai acestor 6 animale. Dar au fost cate 2 din fiecare specie. Ori n-au incǎput toate şi atunci fieDumnezeu a creat altele fie au evoluat din puţinele existente, ori corabia a fost imens de mare.Iar corǎbii care sunt mai mari decat arca lui Noe, aşa cum am pricepe noi dimensiunile din biblie, se fac decel puţin 100 de ani, şi plutesc bine-merci fǎrǎ probleme chiar pe marea cea mai agitatǎ.Iar azi trebuie inţeles ca fiind 1904, nu 1966 şi nici 2006.733 Moneda este de negǎsit. Dar argumentul ţine la fraieri, pentru cǎ aceştia nu ştiu cǎ alfabetele din regiune nuconţineau decat consoane, nu şi vocale. Chiar autorul menţioneazǎ in treacǎt acest lucru, vezi paragrafulconţinand nota de subsol 814 de la pagina 184. Noe se scrie in biblie ca נוח sau .נח734 Care specialişti? Inginerul Vogt, care nu este de gǎsit nicǎieri (de bun ce este) in afarǎ de Dagbladed?735 Autorului, se pare, ii este complet necunoscutǎ noţiunea de roman istoric.736 In aceeaşi perversitate, oamenii "cucernici" au inrobit şi torturat milioane de alţi oameni, in numele unui

Dumnezeu atotputernic şi, mai ales, milostiv.Plus cǎ au şi falsificat intru acelaşi scop (vezi şi nota 650).737 Una din teoriile predicatorilor este cǎ Noe ar fi putut strange milioanele de animale in doar 7 zile (majoritatease fac cǎ uitǎ de acest amǎnunt) doar cu ajutorul divin. Nu era mai simplu pentru Dumnezeu sǎ strangǎ toţipǎcǎtoşii, definitiv mai puţini ca numǎr decat animalele, intr-o vale adancǎ şi sǎ-i inece acolo, intr-un potoplocal şi eficace?738 Paul Adrien Maurice Dirac (8.8.1902 – 20.10.1984) a fost un fizician englez, fondator al fizicii cuantice. Aimpǎrţit premiul Nobel pentru fizicǎ in 1933 cu Erwin Schrodinger.

168acord cu aceasta. Poate cǎ descriind aceastǎ situaţie, am putea spune cǎ DUMNEZEU ESTE UNMATEMATICIAN DE FOARTE MARE CLASǍ şi cǎ atunci cind a construit universul s-a folosit de omatematicǎ extrem de complicatǎ. Slabele noastre incercǎri in domeniul matematicii ne dauposibilitatea de a inţelege numai o pǎrticicǎ a universului, intrucit continuǎm sǎ dezvoltǎm matematicatot mai departe, putem nǎdǎjdui sǎ inţelegem mai bine universul."Impǎrtǎşim pǎrerea lui Dirac cǎ Dumnezeu este un matematician de foarte mare clasǎ şi doar El a pututda dimensiuni, care au trecut cu bine proba teoreticǎ a veacului nostru şi au trecut cu bine probapracticǎ, infruntind forţa uriaşǎ a valurilor nǎpraznice, dezlǎnţuite de urgia potopului. De aceea credemcǎ Biblia este de inspiraţie divinǎ. Şi aşa cum pentru Noe, ascultarea de Cuvintul Domnului l-a scǎpatde pedeapsa divinǎ739, tot aşa azi, ascultarea de Cuvintul Domnului ne face sǎ ne bucurǎm de mintuireaLui mare şi sǎ fim scutiţi de minia viitoare. Toţi cei ce au fost impotrivitori sau nepǎsǎtori de Cuvintullui Dumnezeu; pe vremea lui Noe, s-au pierdut pe ei inşişi. Dv. din care faceţi parte: din cei ascultǎtorisau din cei neascultǎtori de Cuvintul Sfint?Chiar dacǎ nu ascultaţi de Biblie, chiar dacǎ o tǎgǎduiţi, sǎ ştiţi cǎ ea totuşi este adevǎratǎ740 şi cind sevor dezlǎnţui urgiile scrise in ea, veţi constata aceasta, dar atunci va fi prea tirziu741. Ea spune: "Acum evremea potrivitǎ, acum e ziua mintuirii." De aceea este mult mai bine s-o

ascultaţi acum.739 Incǎ o datǎ este prezentǎ in biblie pilda ascultǎrii de Dumnezeu, altfel o pǎţeşti! Dar cred cǎ cititorulperspicace s-a convins deja de acest lucru şi poate descoperi şi singur acest leitmotiv, mai ales la prooroci,dar şi in materialele de propagandǎ, cum ar fi acesta, vezi fraza urmǎtoare sau toate incheierile de capitol.740 Pentru a vedea cum stǎ biblia cu matematica, recitiţi-o cu creionul in manǎ şi calculaţi şi singuri anumite date:cat au domnit unii, caţi duşmani au omorat, caţi luptǎtori au avut etc. Surprizele sunt mari. Vezi nota 701.741 Nu existǎ "prea tarziu" in Biblie. Oricand putem sǎ ne ştergem pǎcatele, la urma urmei, asta-i menireapreotului sau a bisericii. Vǎ mai amintiţi de indulgenţele papale? Iar papa nu greşeşte, ca reprezentant al luiDumnezeu pe pǎmant.

169VIII. MǍRTURIA MANUSCRISELOR"Urarea de sǎnǎtate este scrisǎ cu mina mea: Pavel. Acesta este semnul in fiecare epistolǎ; aşa scriu eu"2 Tesaloniceni 3:17742."Cind vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lasat-o in Troa la Carp, şi cǎrţile, mai ales pe cele de piele"2 Timotei 4:13.Cind e vorba de BIBLIE şi mai ales de EVANGHELII, oamenii mereu nǎscocesc cite un motiv, numaisǎ nu creadǎ.Cu Vechiul Testament parcǎ s-ar mai impǎca, cǎci in mare parte e istorie, dar cu Noul Testament nuvor sǎ se impace. Ei nu vor mintuirea şi vor cu orice chip sǎ impiedice şi pe alţii de la ea: De aceeacautǎ sǎ tǎgǎduiascǎ veridicitatea Noului Testament şi atacǎ in mod deschis manuscrisele NouluiTestament.1. Evangheliile sunt scrise de evangheliştiEvangheliile nu ar fi scrise de evanghelişti, ci de alţii mult mai tirziu, e o obiecţie ridicatǎ de uniinecredincioşi743. Scrierea lor, spun aceştia s-a fǎcut nu mai devreme de cel de al doilea pǎtrar alsecolului al II-ea, deci dupǎ anul 150.Aceasta ar insemna cǎ trecuserǎ mai bine de 100 de ani de la toate cele intimplate şi ce crezare poţi sǎmai acorzi atunci Evangheliilor?

Ceva mai mult. Aşa stind lucrurile, insemneazǎ cǎ nu Matei a scris Evanghelia care-i poartǎ numele,cǎci el era mort pe vremea aceea, iar persoana care a scris-o ne minte, ascunzindu-se dupǎ numele luiMatei. Şi la fel cu celelalte Evanghelii.Aceste afirmaţii sunt sǎminţǎ de necredinţǎ, care la cei necunoscǎtori prinde şi provoacǎ indoialǎ cuprivire la adevǎrul Sfintelor Scripturi744.742 Este de altfel singura epistolǎ astfel semnatǎ, deşi forma "salut cu mana mea" mai este intalnitǎ in incǎ vreo2-3. Epistola cǎtre romani a lui Pavel a fost scrisǎ de un Tertius (Romani 16:22), Concluzii?743 Ar trebui totuşi ca autorul sǎ ne dea o explicaţie logicǎ de ce primele informaţii despre Isus in formǎ scrisǎne-au parvenit abia la cel puţin 30 de ani de la evenimente. Ipoteza mea este simplǎ: Isus n-a fost ceea ce afǎcut Sf. Pavel şi biserica din el, ci chiar s-a vrut rege in Ierusalim, folosindu-se de profeţiile lui Isaia, Mica şiIeremia, precum şi pe zeloţi (Sf. Petru), dar a eşuat. Adepţii sǎi şi chiar Isus insuşi probabil considerauoriginea sa divinǎ o blasfemie. De aceea a fost atat de tare atacat Iacov, fratele lui Isus, de cǎtre Pavel. Candpreoţii s-au prins cǎ imaginea lui Isus putea fi manipulatǎ in favoarea lor l-au trimis pe Saul (Pavel) sǎpredice noua religie la neevrei (ştim cǎ aşa au procedat in tot timpul existenţei lor: infiltrarea in cercurilepolitice conducǎtoare şi manipulǎri de mase) pentru a-i transforma intr-o masǎ obedientǎ, lǎsand "religiapurǎ" doar pentru evrei. Restul e istorie.744 Hai sǎ incepem atunci cu Pavel. Scrisorile lui nu sunt contestate de cǎtre nimeni ca fiind falsuri şi reprezintǎpoate cele mai vechi documente creştine. Ţinand seama cǎ aceste scrisori sunt, de fapt, predicipropovǎduitoare, ar fi trebuit sǎ fie pline de citate din evanghelii, pentru cǎ, fiind contemporan cu autoriievangheliilor, ar fi putut avea ocazia (de fapt chiar ar fi trebuit, dacǎ tot s-a autotitulat apostol) sǎ le citeascǎ.Chiar presupunand cǎ distanţele lungi l-ar fi impiedicat sǎ afle de manuscrise, vorbele lui Isus ar fi fost camaceleaşi. De altfel, aceleaşi distanţe lungi nu l-au impiedicat sǎ afle despre Iacov şi sǎ-l critice vehement,care propovǎduia incǎ in Palestina.De fapt, toate predicile lui Pavel din epistole sunt citate din memorie dintr-un document contemporan lui,numit Didahe (Διδαχὴ)793, şi nu din evanghelii.

170Noi, fiindcǎ nu suntem creduli, ne indoim de spusa lor şi cǎutam sǎ facem o

cercetare, sǎ intrebǎm maimulţi martori, nu de azi, ci din primele secole şi sǎ vedem ce spun ei745.Unul pe care il chemǎm sǎ depunǎ mǎrturie, e PAPIAS746, prezbiter747 din Hierapolis - Frigia. El a trǎitintre anii 80-164 d.Cr. deci a fost contemporan cu apostolul Ioan şi cu alţi ucenici748.El spune: "Matei a scris Logia in ebraicǎ şi fiecare a tradus-o cum a putut mai bine."Despre Ioan spune cǎ el a vorbit-o bisericii749, iar ei au scris-o desprinsǎ de pe buzele lui. La felpomeneşte şi Evanghelia lui Marcu, din care dǎ citate750. Deci ele erau scrise pe vremea lui şiajunseserǎ rǎspindite pinǎ in Frigia751.Eusebiu752, in "Istoria Bisericeascǎ" III, 39 pǎstreazǎ pentru noi citeva fraze a lui Papias cu privire laoriginea Evangheliei dupǎ Marcu. "Marcu a fost interpretul lui Petru, scriind tot ce el a menţionat, fie745 Un alt document contemporan apostolilor a fost şi Epistola lui Barnabas (ca. 70-79 en), dar nici ea nu conţinereferiri la sau citate din evanghelii. Erudiţii considerǎ cǎ Barnabas l-a precedat pe Ioan ev., atat ca stil cat şica conţinut.746 Papias (sec. I-II en), conducǎtor al bisericii primare, ulterior sanctificat. Eusebius752 il identificǎ cu episcopulde Hierapolis (azi in Turcia). Interpretǎrile sale din cuvantul Domnului (pe atunci 5 volume) au fost standardulde facto al primilor creştini, posibil incorporate in evangheliile dupǎ Matei şi Marcu. Cartea a dispǎrut in timpdar se pǎstreazǎ mici fragmente in Irineus758 şi Eusebius. Informaţiile lui Papias provin, dupǎ cum ne zice el,de la prezbiterii Andrei, Petru, Filip, Toma, Iacov, Ioan, Matei (se referǎ aici la discipolii lui Isus), dar noi ştimcǎ nu direct ci prin intermediari ca Aristion sau Ioan presbiterul. Aceste informaţii au fost exclusiv orale.Eusebius l-a desconsiderat foarte mult pe Papias (ca "minte ingustǎ" a fost descris acesta in Istoriabisericeascǎ 3.39.13), considerand cǎ nu pricepea mesajul alegoric al apostolilor, ci numai pe cel imediat, alcuvintelor. Dupǎ Irineus, Papias a fost un ucenic al lui Ioan presbiterul şi un tovarǎş al lui Polycarp. Tot elpresupune cǎ Papias ar fi fost martirizat odatǎ cu acesta din urmǎ (155 en).747 Alt cuvant importat din documentul american, vezi nota 774. Sensul este de bǎtran (ca cei din Sfatulbǎtranilor), in greceşte presbyteros, şef al congregaţiei locale, un rol in acea vreme echivalent celui deepiscop (episcopia a derivat din prezbiterism). Cuvantul prezbiter existǎ in Noul

testament (Fapteleapostolilor 11:30, 15:22 şi 14:23), pentru cǎ este un cuvant grec şi evangheliile au fost scrise in greceşte, dareste tradus la noi prin preot.748 Contemporan probabil in primii 2-3 ani din viaţa sa. Sau poate cǎ apostolii au trǎit sute de ani, ca in vremurilepatriarhale (Noe, Matusalem etc.).Din Papias nu ne-a rǎmas nimic scris, el fiind citat de episcopul Eusebius (vezi nota 752), un falsificatordovedit (dar cu bunǎ credinţǎ creştineascǎ).749 Ioan, presupusul scriitor al evangheliei sale, era conform descrierii din biblie un perscar sǎrman. Fapteleapostolilor il fac chiar "incult şi analfabet". Se pare cǎ el ar fi povestit-o unei congregaţii, aceştia aşezand-ope hartie. A putut verifica Ioan cǎ ceea ce a spus el a fost intr-adevǎr exact aşa scris pe hartie?Ioan este evanghelia cea mai apropiatǎ de ideea paulinǎ, fiind poate evanghelia care a fost cel mai "editatǎ".750 Din evanghelia dupǎ Marcu nu s-au pǎstrat fragmentele originale, ci doar copii tarzii, cea mai veche datanddin sec. IV. Iar Marcu a fost primul care a scris o evanghelie acreditatǎ, deşi o altǎ teorie il considerǎ peMatei ca fiind primul.751 Cand a scris acest lucru uitǎ sǎ ne confirme autorul; este de presupus cǎ se referǎ la perioada de dupǎnaşterea sa, din, conform autorului, 80 en, cand oricum toate evangheliile erau scrise (80-120 en). Sǎ nuuitǎm de Saul din Tars (viitorul Sf. Pavel), prigonitorul de creştini - lui i se datoreazǎ imprǎştierea pe arii largia acestora şi a invǎţǎturii lor. Nu trebuie uitat nici cǎ Pavel a fost in flagrant conflict chiar cu Iacov, frateledomnului, şi cǎ lui i se datoreazǎ biserica aşa cum o ştim noi.752 Eusebius din Caesarea (ca. 275 – 30.5.339) a fost episcop de Cezareea (Palestina) şi a fost primul istoric alcreştinismului de la care ne-au rǎmas opere (ianintea lui a mai fost un Hegesippus, dar operele acestuia nuau ajuns panǎ la noi). Impreunǎ cu Pamphilus, tutorele sǎu, a contribuit la apǎrarea lui Origen 769, fiind unadmirator al acestuia. Este considerat ca autorul Crezului (la consiliul de la Niceea). A reuşit sǎ elimine perand pe toţi cei atinşi de "arianism": Eustathius din Antiohia, Athanasius din Alexandria şi Marcellus din

171vorbele sau faptele lui Cristos, nu insǎ in ordine... cǎci el a fost atent la un singur lucru, sǎ nu omitǎnimic din ceea ce a auzit şi sǎ nu includǎ nimic fals..."753

CLEMENT754 din Roma, care a murit la anul 101, IGNAŢIU755 din Antiohia, martirizat in anul 115 şi

POLICARP756 din Smirna, care a trǎit intre anii 80-166, tovarǎşi şi prieteni ai apostolilor757, in scrierilelor ne-au lǎsat peste 100 de citate sau aluzii la citate din Noul Testament. Citatele cuprind aproape toateAncyra (pentru a-i numi pe cei mai de seamǎ), chiar dacǎ mai tarziu a fost chiar el suspectat de arianism -erezie.Ca autor, el a reuşit sǎ includǎ in operele sale informaţii care mai tarziu au dispǎrut, supravieţuind astfeltimpului prin lucrǎrile sale. Opera sa a inceput mai intai cu studii biblice, a descris apoi cateva martirizǎri(perioada lui Diocleţian-Galerius), a scris istoria bisericii, apoi pe cea a lumii, dar nu a mai apucat sǎ scrieistoria eccleziasticǎ universalǎ (incununarea operei sale). Din pǎcate, Cronica sa nu a supravieţuit decat totca citate in diverşi autori din perioada bizantinǎ (George Syncellus 143) iar tabelele sinoptice prin Hieronymusin latinǎ, deşi existǎ şi azi o traducere in limba armeanǎ. Cat despre Istoria bisericii (Historia Ecclesiastica),ea a cuprins istoria bisericii de la apostoli panǎ in vremurile sale, cu accent pe succesiunea episcopilor,istoria erudiţilor şi exegeţilor creştini, istoria ereziilor, a evreilor şi a martirizǎrilor. Cartea incepe cu Isus şi seterminǎ cu moartea lui Crispus (iulie 326) şi are zece volume. A fost primul "oficial" care a aruncat vina peevrei, fiind des citat, ulterior, in vremea inchiziţiei. Tot de la Eusebius ne-a rǎmas şi Viaţa lui Constantin, pecare apucase sǎ-l cunoascǎ personal incǎ din 296 (impreunǎ cu Diocleţian), o operǎ laudativǎ şi fǎrǎ valoareistoricǎ, rǎmasǎ neterminatǎ. A mai scris impotriva lui Hierocles (guvernator roman de orientareneoplatonicǎ) care il glorifica pe Apollonius din Tyana (un alt Cristos, dar care n-a supravieţuit istoriei) inPhilalethes logos. A mai scris Praeparatio evangelica, in care incerca sǎ demonstreze superioritateacreştinismul asupra celorlalte religii (un fel de Christianity for dummies), lucrare care a salvat pentruposteritate numeroase informaţii din autori şi lucrǎri acum dispǎrute. Eusebius n-a fost un istoric, deşi aincercat, insǎ a permis salvarea unor informaţii ce n-au ajuns la noi decat datoritǎ lui.A fost recent acuzat de falsuri in cǎrţile sale, in sensul cǎ a modificat "istoria" dacǎ aceasta nu se potrivea cuideile sale (a "ingroşat" numǎrul martirilor, a "adǎugat" informaţii, a "inventat" evenimente şi fapte neobiblicepentru "a da o greutate" noii religii etc.).753 Fragmente din Interpretarea invǎţǎturilor lui Dumnezeu a lui Papias746 ne sunt prezentate de Eusebius752 inIstoria bisericii (cartea III, cap. 39). Citatul este corect. Papias ne spune cǎ Marcu a fost interpretul lui Petru,

cǎ Marcu n-a auzit evanghelia direct de la Isus dar cǎ a scris-o exact cum şi-a adus aminte cǎ a auzit-o de laPetru, fǎrǎ o ordine cronologicǎ corectǎ (aşa cum ar putea fi cea a lui Ioan, posibil martor ocular).754 Papa Clement I, episcopul Romei (pe vremea aceea nu exista noţiunea de papǎ), al patrulea papǎ. Tradiţiatarzie zice cǎ a murit martirizat la Chersonesos in 102 en, sursele timpurii susţin cǎ ar fi murit natural. Nuexistǎ dovada cǎ ar fi acelaşi cu Clement din Filipeni 4:3. Acest Clement ar fi fost insǎ un sclav liberat al luiTitus Flavius Clemens (nu Clement din Alexandria), care era consul impreunǎ cu vǎrul sǎu, impǎratulDomiţian. Se presupune cǎ l-ar fi cunoscut pe Petru şi cǎ ar fi scris 2 scrisori (Clement 2 este un fals, nu-iaparţine, autenticitatea celeilate este şi ea disputatǎ). Vaticanul il considerǎ ca papǎ intre 92 şi 99.755 Ignatius din Antiohia (ca. 35 - ca. 98 - 117) a fost cel de-al treilea episcop de Antiohia. Conform luiTheodoret, Ignatius a fost numit de chiar cǎtre Petru personal in aceastǎ funcţie. Este foarte probabil ca el sǎfi fost un discipol al apostolului Ioan. Ignatius este unul dintre pǎrinţii bisericii. A fost martirizat in amfiteatrullui Flavius in timpul lui Traian iar rǎmǎşiţele au fost aduse inapoi in Antiohia, pentru a fi mutate de cǎtreimpǎratul Theodosius II in templul lui Tyche, transformat oportun in biserica lui Ignaţius. In 637 au fostmutate iarǎşi, in biserica Sf. Clement din Roma. Numai 7 epistole sunt autentice. Este primul care a folositcuvantul katholikos (καθολικός), cu sensul de universal, pentru a descrie biserica.756 Polycarp din Smyrna (69? - ca. 155–167) a fost episcop de Smyrna (azi İzmir in Turcia). Martirizat in varstǎde 87 de ani prin injunghiere, deoarece incercarea de a-l arde pe rug a dat greş. Este aproape sigur cǎ a fostun discipol al lui Ioan (deşi Eusebius752 il considera pe Ioan, fiul lui Zebedee, evanghelistul, mulţi inclinǎ sǎcreadǎ cǎ acest Ioan a fost de fapt Ioan presbyterul - tocmai pentru cǎ Policarp n-a citat niciodatǎ dinevanghelia lui Ioan. Desigur, ar mai fi o explicaţie, ca evanghelia lui Ioan sǎ nu fi fost scrisǎ incǎ). Policarp afost tovarǎş al lui Papias748 şi tutor al lui Irineus758.Policarp, nu am acum textul in faţǎ, se referǎ la cei sǎraci (in sens material), dar evangheliştii il crediteazǎ peIsus ca fǎcand referinţe la sǎraci cu duhul (proşti). De fapt, ceea ce citezǎ mai toţi sunt doar idei difuze dinevanghelii (şi prezente in Didache793) care, foarte probabil, provin din auzite (predica vreunui episcop,apostol, martir etc.)757 Cum am mai spus, tovarǎşi pentru primii 5-10 ani din viaţǎ.

172cǎrţile Noului Testament, afarǎ de 2 Petru, Iuda, 2 şi 3 Ioan. Dovadǎ cǎ pe

vremea lor erau scrise şichiar rǎspindite.IRINEU758, a trǎit in Galia la Lyon intre anii 120-200 d. Cr. il cunoştea pe Policarp, care fusese ucenical lui Ioan.In scrierea sa, "Contra ereticilor" III, 1, 5 el spune: "Matei intr-adevǎr a lucrat o Evanghelie intre evreiin limba lor proprie." Despre Marcu spune cǎ a scris "ceea ce a predicat Petru. Şi Luca, insoţitorul luiPavel, s-a apucat sǎ scrie Evanghelia predicatǎ de el (de Pavel). Dupǎ aceea Ioan, ucenicul Domnului,care s-a aplecat pe pieptul Lui, el iarǎşi a scris a patra evanghelie759, in timpul şederii sale la Efes inAsia..."Deci din spusele lui reiese clar cǎ evangheliile sunt scrise de aceia a cǎror nume il poartǎ.JUSTIN MARTIRUL760, care a murit in anul 165 d.Cr. in apologia sa cǎtre Antoniu Pius761, scrisǎ pe laanul 140, dǎ o seamǎ de citate din Evanghelii şi spune cǎ citeazǎ din "Memoriile Domnului nostru,numite Evanghelii, compuse de apostoli şi de cei ce L-au urmat." Apoi spune cǎ acestea sunt citite,alǎturea de prooroci, la serviciile religioase in ziua duminicii.758 Irinaeus, episcop din Lyon, a fost o figurǎ marcantǎ a Noului testament, in sensul cǎ de la el avem doar 4evanghelii cuprinse in canonul creştin, in loc de vreo 30, cate ar fi fost. Raţionamentul sǎu in alegerea celor 4evanghelii l-ar fi dus cu siguranţǎ pe rug cateva secole mai tarziu, dar ce mai conteazǎ acum, el a ales binecele 4 evanghelii.759 Cel mai vechi fragment dintr-o evanghelie aparţine lui Ioan, dateazǎ de la inceputul sec. II, şi e pǎstrat azi inBiblioteca John Ryland din Manchester. Papirusul poartǎ indicativul P52 şi conţine fragmente in greacǎ dinversetele 18:31-33 (faţa) şi 18:37-38 (spate). Stilul, puternic hadrianic, plaseazǎ scrierea lui in 125-160 en.Fragmentul 5 din grota 7 de la Qumran (notat 7Q5) este posibil sǎ conţinǎ fragmente din versetele 6:52-53din Marcu (ipoteza unui iezuit spaniol, Jose O'Callaghan). Deoarece suprapunerea e doar parţialǎ (practicdoar litere izolate), dacǎ se dovedeşte cǎ fac parte intr-adevǎr din acea evanghelie, atunci avem cea maiveche evanghelie cunoscutǎ (esenienii384 de la Qumran au dispǎrut in jurul anului 65 en, deci manuscrisele

sunt mai vechi de aceastǎ datǎ). Identificarea este extrem de contestatǎ (studii de grafologie, stil, vocabular),mǎcar pentru faptul cǎ ar putea fi singurul fragment din Noul testament care a fost gǎsit acolo. Dar ce nu seincearcǎ pentru a se dovedi cǎ evangheliile au fost scrise mult mai devreme decat s-a dovedit.760 Iustin Martirul (Iustin din Caesarea, 100 – 165), a fost cel mai proeminent pǎrinte al bisericii in perioada saprimarǎ. De la el ne-a rǎmas cea mai veche operǎ creştinǎ de prim rang. Se pare cǎ a fost martirizat la Romacand era impǎrat Marcus Aurelius (prefect era Rusticus). Cea mai veche menţiune despre Iustin o gǎsim laTatian762 in ale sale Oratio ad Graecos. Este amintit de Irineus758 şi de Tertullian (Adversus Valentinianos).Eusebius752 il trateazǎ pe larg. Ştim cǎ a scris douǎ apologii cǎtre Antoninus Pius761, fii sǎi (Marcus Aurelius,Lucius Verus) şi senatul Romei, un discurs cǎtre greci, un oratoriu cǎtre acelaşi auditoriu, un tratat despreDumnezeu, un psalmist, un tratat despre suflet şi un dialog cu Trypho. Prima apologie a fost scrisǎ inperioada 147 and 161. Scopul ei era de a-l convinge pe impǎrat de nejusta persecuţie a creştinilor. Iustina afǎcut multe afirmaţii nefondate, printre care şi acelea cǎ Platon510 ar fi invǎţat de la Moise sau cǎ Socrates şiHeraclitus erau creştini. In apologie Iustin mai adaugǎ cǎ creştinismul reprezintǎ adevǎrata filozofie şi facedovada cǎ Isus este fiul lui Dumnezeu, prezintǎ toate profeţiile indeplinite de Isus (le-a omis pe celeneindeplinite), precum şi viaţa de zi cu zi a unui creştin. A mai scris cǎ Isus ar fi apǎrut cu 5000 de aniinainte, apoi cu 3000, cu 2000, cu 1000 şi in sfarşit cu 800 de ani inainte, fiind astfel profeţit in cunoaştere decauzǎ. A inclus povestea unui foc in timpul botezǎrii lui Isus (iarǎşi de negǎsit in biblie). Cu toate acestedeviaţii, Iustin nu este considerat eretic.761 Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius (19.9.86 – 7.3.161), impǎrat roman din 138. Aforţat senatul sǎ-l zeifice pe Hadrian. Ce ştim despre el porvine exclusiv din Historia Augusta, o operǎglorioasǎ şi plinǎ de falsuri. Nu s-a ocupat cu persecutarea creştinilor, dimpotrivǎ, i-a protejat.

173TATIAN762, asirian, elev al lui Justin, nǎscut pe la 120 d.Cr. in lucrarea sa apologeticǎ numitǎ: "Adresagrecilor", dǎ o seamǎ de citate din Evanghelii. Tot el a intocmit prin 172 d.Cr. o armonie aEvangheliilor numitǎ "Diatessaron".Cartea conţine relatǎrile din cele 4 Evanghelii, rinduite cronologic.

In 1888 a fost publicatǎ la Roma o traducere arabǎ a acestei lucrǎri. Din ea reiese cǎ Evangheliile aufost scrise şi rǎspindite pe vremea lui, ba chiar traduse in limba sirianǎ763.Istoricul Eusebiu752 spune cǎ lucrarea lui Tatian a avut o largǎ rǎspindire.CLEMENT ALEXANDRINUL764, nǎscut la Atena in anul 160 d.Cr. devine conducǎtorul şcoliicatihetice din Alexandria intre anii 190-203. El spune:"Evanghelia dupǎ Marcu s-a format in urmǎtoarele imprejurǎri: Cind Petru a predicat Cuvintul in modpublic la Roma şi mǎrturisea Evanghelia sub influenţa Duhului Sfint, cum era un mare numǎr prezent,i-au cerut lui Marcu, care il insoţea şi işi aducea bine aminte ceea ce a spus, sǎ aşterne in scris acestelucruri şi dupǎ ce a compus Evanghelia, a dat-o celor ce au cerut-o.765"Citatul se pǎstreazǎ in "Istoria Bisericeascǎ" a lui Eusebiu VI, 14."Luca, spune el, de asemenea in introducerea naraţiunii sale, declara cauza care l-a fǎcut sǎ scrie...Dupǎ ce Marcu şi Luca şi-au publicat deja Evangheliile lor, au zis cǎ Ioan, care tot timpul acesta apredicat Evanghelia fǎrǎ sǎ scrie, in sfirşit a procedat la scrierea ei in urmǎtoarea ocazie: cele treiEvanghelii scrise mai dinainte, fiind impǎrţite intre toţi, i-au fost inminate si lui, ei spun cǎ le-a primit,762 Tatian (? - posibil 185) a fost un scriitor creştin de origine asirianǎ. A fost discipol al lui Iustin martirul760. El ascris despre evanghelii. In viziunea sa, cei 4 evanghelii erau egale ca importanţǎ. Deoarece opera lui Tatiana fost situatǎ dupǎ cea a maestrului sǎu, Iustin760, care a scris in 145-149 en, putem conclude cǎ cele 4evanghelii erau cunoscute in 150. O datǎ istoricǎ necontestatǎ de nimeni.Este de neinţeles de ce Diatessaronul (terminat in 175) n-a devenit biblia oficialǎ, deoarece Tatian n-a fǎcutdecat sǎ combine cele 4 evanghelii intr-una şi eliminand repetiţiile şi contradicţiile, şi incercand sǎ respectecronologia. Din sec. V, cartea sa a fost vanatǎ pentru a fi distrusǎ şi inlocuitǎ cu cele 4 versiuni "standard" aleevangheliilor. Cea mai veche ediţie vesticǎ este Codex Fuldensis (545 en).A scris Oratio ad Graecos (Adresǎ cǎtre greci) in care incerca sǎ demonstreze absurditatea pǎganismului şifrumuseţea creştinismului. A exagerat şi s-a dedat la atacuri neortodoxe, de aceea n-a prins la mase. Nu apomenit niciodatǎ numele Isus.763 Nimeni n-a susţinut cǎ evangheliile ar fi fost scrise dupǎ 1888 sau dupǎ anul 175.764 Clement din Alexandria (Titus Flavius Clemens, ? - 211-216). Se pare cǎ a fost grec iar

EpiphaniusScholasticus (sec. V) ne spune cǎ s-a nǎscut la Atena. A fost profesorul lui Origen. In timpul persecuţiilor luiSeptimius Severus (202 sau 203), a fugit in Iudeea. A scris Trilogia (Protrepticus - Paedagogus - Stromata).A nuanţat pe Marcu 10:17-31 in sensul cǎ nu averea in sine ci modul de folosire a ei este dǎunǎtor accederiiin rai. Multǎ vreme Clement a fost in lista martirilor şi in calendar, panǎ cand papa Clement VIII (1600,imediat dupǎ arderea pe rug a lui Giordano Bruno514) l-a scos de pe listǎ la sugestia cardinalului Baronius;papa Benedict XIV (1748) a reconfirmat decizia celuilalt papǎ, mai ales cǎ opera sa era suspect de ereticǎ.Clement a fost un platonian convins şi a precizat (atenţie, atenţie!) cǎ pǎcatul este datorat necunoaşterii, decicunoaşterea (binelui, eticii, a lui Dumnezeu etc.) poate fi salvarea din starea de pǎcat.Se presupune cǎ Clement cunoştea şi o evanghelie secretǎ de a lui Marcu.765 Acest Marcu n-a vǎzut in viaţa lui Palestina, ţinand cont de erorile geografice fǎcute.Iar indicaţiile acestui Clement pot fi asemuite cu declaraţiile mele privind la faptele lui Alexandru Ioan Cuza.Mai ştim cǎ inainte de Gutenberg duplicarea unei cǎrţi era o treabǎ migǎloasǎ şi care putea dura ani de zilepentru un singur exemplar.

174mǎrturisind cǎ sunt adevǎrate şi cǎ doar o lipsǎ este in conţinutul lor, relatarea lucrurilor fǎcute deCristos intre primele lui fapte şi inceputul Evangheliei...766

Apostolul reda deci in Evanghelia sa faptele lui Isus, inainte ca Botezatorul sǎ fie aruncat in inchisoare,dar ceilalţi evanghelişti menţioneaza imprejurǎrile dupǎ acel eveniment..."Citatul se gǎseste in "Istoria Bisericii" a lui Eusebiu III/24.TERTULIAN767, avocat din Cartagena, Africa de Nord care a trǎit intre anii 160-230, confirmaautenticitatea celor patru Evanghelii, a Faptelor Apostolilor768, 1 Petru, 1 Ioan, 13 epistole ale lui Pavelşi Apocalipsa, pe scurt 21 din cele 27 de cǎrţi ale Noului Testament.El era avocat şi nu putea fi inşelat cu orice ficţiuni. El cunoştea cǎrţile acestea, cǎci ajunseserǎ şi inAfrica de Nord.Tertulian in lucrarea sa "Contra lui Marcion" III, c. 5 se referǎ la a doua şi a treia evanghelie inurmǎtoarele cuvinte: "…ceea ce Marcu a scris se poate afirma cǎ e a lui Petru, al cǎrui interpret eraMarcu. Pe cind forma Evangheliei lui Luca, oamenii de obicei o atribuie lui

Pavel..."ORIGEN769, care a trǎit intre anii 185-254, menţioneazǎ ca fiind cunoscute de toţi cele 4 Evanghelii,Faptele, 13 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 Ioan, şi Apocalipsul, iar Epistola cǎtre Evrei, 2 Petru, 2 şi 3766 Dacǎ tot s-ar fi vǎzut intre ei şi ar fi discutat intre ei evangheliile (sau cǎ Ioan ar fi copiat din cele 3), de cesunt atatea contradicţii intre ele?767 Tertullian (Quintus Septimius Florens Tertullianus, ca. 155–230) este, printre altele, creatorul conceptelor deSf. Treime, de Vechiul şi Noul testament. A rǎmas celebru pentru afirmaţia sa (doveditǎ mai tarziu ca fiindinexactǎ): "Cred, pentru cǎ este absurd". A "divorţat" de biserica creştinǎ in 210 devenind montanian, apoicreandu-şi propria sectǎ. Excomunicat.768 Faptele apostolilor - un document puternic partizan, plin de imposibilitǎţi (vezi Simon Magul) şi uneori incontradicţie cu evangheliile insele. Contradicţiile sunt rezolvate foarte simplu: se considerǎ cǎ autorulFaptelor nu a fost "inspirat", cum a fost autorul evangheliilor, de aceea a greşit. Dar autorul Faptelor este totLuca, evanghelistul.769 Episcopul Origen (185-ca. 254 en), cunoscut mai ales pentru operele sale contra lui Celsus. Numele intregera Ōrigenēs Adamantios (Ὠριγενης Ἀδαμαντιος). A crescut educat in spiritul bibliei (adicǎ a materialelor cemai tarziu au constituit biblia) la şcoala lui Clement din Alexandria764 dar in spirit platonic. Amǎnuntinteresant: cand in 202, tatǎl acestuia, Leonides, a fost martirizat (in timpul domniei lui Septimius Severus),Origen a dorit sǎ fie martirizat şi el, scǎpand doar pentru cǎ maicǎ-sa i-a ascuns hainele. Fǎcut preot in ca.230, el se ceartǎ cu Demetrius care convoacǎ douǎ sinoade, primul avand ca rezultat exilarea lui laAlexandria, iar al doilea invalidand chiar hirotonisirea. Mai mult, atacurile impotriva lui nu au incetat nici aşa,fiind acuzat şi de autocastrare (pedeapsǎ capitalǎ in imperiul roman, dar şi dupǎ legea iudaicǎ). Origen cadevictimǎ persecuţiilor incepute in anul 250 en, dar, deoarece nu a murit in timpul torturilor, ci doi ani mai tarziuca consecinţǎ a lor, nu a putut cǎpǎta statutul de martir. Sistemul monahal grec incǎ il considerǎ caprecursor.Epiphanus il crediteazǎ cu ca. 6000 de opere, dintre care cea mai importantǎ rǎmane Hexapla, un studiucomparativ al diverselor traduceri ale Vechiului testament (Aquila, Symmachus, Theodotion, Septuagint).Eusebius752 il citeazǎ pe Origen in Historia Ecclesiastica 6.25.7 ca atacand autenticitatea scrisorilor lui Pavel,

argumentand cǎ Pavel nu a scris chiar tuturor bisericilor menţionate, iar celor cǎrora le-a scris nu le-a scrisdecat cateva randuri. Operele sale au servit ulterior la combaterea arianismului. Trei sute de ani mai tarziuinsǎ (Origen a fost declarat eretic in 553), operele acestuia au fost eliminate complet din invǎţǎtura biblicǎ iardocumentele rǎmase de la el distruse.A fost un rigid (habotnic am zice azi) susţinǎtor al divinitǎţii bibliei, deşi, platonian, susţinea liberul arbitru(desigur sub indrumarea lui Dumnezeu). Vedea in Dumnezeu o entitate abstractǎ, care nu are scopul de apedepsi, ci de a indruma şi corecta. El nu fǎcea nici o afirmaţie fǎrǎ citate din biblie. Vechiul testament eraconsiderat inferior celui nou. Deoarece Dumnezeu era abstract, Origen propusese şi o ierarhizare a Sf.

175Ioan, Iacov şi Iuda, spune cǎ erau disputate de unii. Ele erau scrise, dar incǎ nu erau folosite laserviciile de inchinǎciune.Dr. A. H. Strong770 in cartea sa "Systematic Teology" la pagina 120 spune cǎ Evanghelia dupa Matei afost scrisǎ intre anii 65-70, Marcu la 68, iar Luca la 60, intrucit toţi omit implinirea proorociei lui Isuscu privire la Ierusalim, chestiune de mare importanţǎ. Faptele apostolilor au fost scrise in anul 63, doiani dupǎ sosirea lui Pavel la Roma. Evanghelia dupǎ Ioan ar fi fost scrisǎ intre anii 93 si 96 d.Cr.Concluzia pe care o tragem din aceste mǎrturii771 este cǎ Evangheliile au fost scrise in primul rind decǎtre acei al cǎror nume il poartǎ.772

2. Vechimea manuscriselorO altǎ obiecţiune pe care o ridicǎ unii e cǎ manuscrisele ce le avem sunt de o datǎ mai tirzie.La aceasta trebuie sǎ rǎspundem: da, e adevǎrat. Existǎ vreo 5000 de manuscrise greceşti ale intreguluiNou Testament sau a unor pǎrţi din el, dar niciunul din cele principale nu sunt din primul secol, decilipsesc manuscrisele originale. Iatǎ citeva din ele:Manuscrisul CODEX SINAITICUS773 a fost gǎsit de Tischendorf in 1844 la mǎnǎstirea Sf. Caterina dela poalele Muntelui Sinai. A fost pǎstrat la Muzeul din Leningrad, pinǎ in ziua de Crǎciun a anuluiTreimi (anatemizatǎ in 545 şi 553). Origen ar fi admis faţǎ de Celsus cǎ Isus a fost urat,

dar a negat cǎ ar fiavut cocoaşǎ sau alte asemenea.Orice s-ar spune, biserica nu a mai adus nici un concept teologic nou de la Origen incoace.770 Augustus Hopkins Strong (3.8.1836 - 29.11.1921), reverend american de orientare baptistǎ, hirotonisit in8.1861, cu diplomǎ de Yale in 1857, şi care a fost directorul Rochester Theological Seminary pentru mai binede 40 de ani. Opera sa in 3 volume Systematic Theology (1907) a devenit intre timp una clasicǎ.Chiar dacǎ el este teologul susţinǎtor al celei mai timpurii datǎri, totuşi cum se explicǎ apariţia primelordocumente despre Isus abia la ca. 30 de ani de la moartea sa?771 Presupunand cǎ toţi aceşti martori au spus adevǎrul, tot nu se rezolvǎ dilema, pentru cǎ multe versiuni aufost "corectate" pe parcursul secolelor pentru a se potrivi mai bine cu ideea bisericii despre Isus şi faptelesale. Se poate dovedi cel mult cǎ ei au spus adevǎrul pentru documentele existente atunci, neavand nici uncontrol asupra copiilor deformate ale acestora de mai tarziu.772 Fals. Martirul Justin760, cel mai proeminent pǎrinte al bisericii din faza ei iniţialǎ, a scris in preajma secolului alII-lea diverse scrisori in care sunt intalnite ca. 300 de citate din Vechiul testament şi alte vreo 100 din celNou, dar nici una din aceste aproape 100 de citate nu sunt din cele 4 evanghelii canonice, ci numai din celeapocrife. Cercetǎtorii presupun deci cǎ cele 4 evanghelii ar fi fost scrise (sau mai bine zis compilate dinfragmentele existente) in perioada dintre Justin/Papias746 şi Irinaeus758/Theophilus.Acelaşi Justin a scris impǎratului Antonius Pius761 prin 150 o scrisoare, document numit in traducere liberǎ Inapǎrarea creştinismului, in care pomenea de un document de seamǎ in istoria creştinismului, Faptele lui Pilat(este vorba, desigur, despre Pilat din Pont). Spunea Justin impǎratului cǎ o dovadǎ mai bunǎ decat aceldocument cǎ Isus ar fǎcut minuni nu existǎ. Acest document circula in epocǎ şi sub denumirea deEvanghelia dupǎ Nicodemus (vezi mai jos). Ceea ce ne face sǎ ne intrebǎm de ce aceastǎ evanghelie nu afost inclusǎ in canon, din moment ce descria cel mai bine şi cu simţ de rǎspundere (la propriu) evenimentele.Interesant rǎmane şi faptul cǎ aceste fapte (probabil raportul lui Pilat despre Isus şi situaţia din Palestina) aufost rescrise de douǎ ori, o datǎ din porunca impǎratului Maximin II (in 301), o versiune puternic anticreştinǎşi probabil falsificatǎ in acest scop, şi altǎ datǎ scrise de Nicodemus (cea mai veche referinţǎ la ele -Epiphanius -> in ca. 376), in care acesta a combinat atat presupusul raport al lui Pilat (aparent copiat dupǎLuca) cu un fel de evanghelie proprie (Coborarea lui Isus in Iad), de astǎ datǎ falsificate

in sens contrar.Pentru cei cu ţinere de minte, da, este vorba despre acelaşi Nicodemus, fariseu şi membru al Sanhedrinuluievreiesc, care i-a ţinut partea lui Isus. Aparent, Faptele lui Pilat nu reprezintǎ raportul oficial, ci selecţiunifǎcute de Nicodemus din rapoartele oficiale existente atunci la Ierusalim. In orice caz, acest document existǎin multe forme, caligrafii, stiluri şi limbi - toate in acelaşi timp - incat se bǎnuieşte cǎ este un document"prefabricat"., data indicatǎ de primul verset fiind (recalculatǎ) 425.

1761933, cind a fost cumpǎrat de guvernul englez pe suma de 100000 lire şi a fost depus in MuzeulBritanic. Se aflǎ intr-o excelentǎ stare de prezervare774. El dateazǎ din sec. al IV-lea.A fost publicat in facsimile la Leipzig in 300 copii, de cǎtre Alexandru775 al III-ea al Rusiei in 1862.Conţine Vechiul şi Noul Testament, epistola lui Barnaba şi Pastorul din Herma. Scrisul e in cernealǎneagrǎ, pe patru coloane, pe pielea a 100 antilope.CODEX ALEXANDRINUS776 dateazǎ din sec.al V-lea şi se aflǎ in Muzeul Britanic. Ciril Lucarpatriarhul Constantinopolului, l-a dat ca dar lui Carol I777, in 1628.773 Codex Sinaiticus a fost scris intre 330–350 cu caractere unciale (majuscule). Deşi a conţinut candva ambeletestamente in intregime, din el au rǎmas doar porţiuni din Septuagint, tot Noul testament, Epistola luiBarnaba şi Pǎstorul din Hermas. Impreunǎ cu Codex Vaticanus (nota 781), este un document de bazǎ pentrutraduceri. Cat priveşte Noul testament, Codex Sinaiticus este in general foarte similar Codexului Vaticanus şiCodexului Ephraemi Rescriptus, doar in Ioan 1:1-8:38 fiind mai apropiat de Codexul Bezae.El conţine 346. file, scrise in 4 coloane. 199 de file sunt Vechiul testament, restul fiind Noul testament şi cele2 povestiri. Ordinea este 4 evanghelii, epistolele lui Pavel, Faptele sfinţilor, epistolele generale şi Apocalipsa.Se presupune cǎ şi el a fost una dintre cele 50 de biblii comandate de Constantin782.Textul a suferit cateva corecţii in timp, majoritatea fiind fǎcute in sec. VI-VII, pentru a fi pus in acord cu unmanuscris mai vechi conţinand Ezra şi Estera, manuscris corectat la manǎ de martirul Pamphylus (d. 309).A fost descoperit de Constantin von Tischendorf in timpul celei de-a treia vizitǎ in Mǎnǎstirea Sf. Catherine,din muntele Sinai (Egipt), in 1859. Acelaşi von Tischendorf a mai descoperit pǎrţi din Vechiul testament,pregǎtite de cǎtre cǎlugǎrul bibliotecar pentru sobele de la bucǎtǎrie. Impǎratul

Alexandru II al Rusiei l-atrimis din nou sǎ caute restul de file, pe care le-a gǎsit, din fericire. In mai 1975 au fost gǎsite alte 12 file dinvechiul testament, printre alte documente, intr-o criptǎ aflatǎ sub capela Sf. Gheorghe, care a fost gǎsitǎ inurma restaurǎrii mǎnǎstirii. Ţarul a plǎtit 9000 ruble mǎnǎstirii drept compensaţie pentru opera luatǎ, deşipunctul oficial de vedere al mǎnǎstirii este cǎ documentul a fost furat. Punct de vedere contestat pentru cǎatunci cand au fost gǎsite alte pǎrţi din Facerea şi Numerii, ele au fost trimise direct lui von Tischendorf.Documentul a fost pǎstrat in Biblioteca Naţionalǎ, panǎ cand a fost vandut in 1933 lui British Library pentru￡100000.Actualmente, codexul este pǎstrat in 4 locaţii: 347 de file se aflǎ la British Library, 12 file şi 14 fragmente incǎla mǎnǎstire, 43 de file la Leipzig University Library iar fragmente a 3 file in Russian National Library din StPetersburg. In iunie 2005 s-a inceput editarea unei versiuni electronice, conţinand tot codexul.774 Prezervare nu existǎ in limba romanǎ, ci ar putea fi traducerea de tip "furculision" a cuvantului englezpreservation ce inseamnǎ conservare. Iatǎ deci incǎ un indiciu cǎ autorul a copiat cuvant cu cuvant dintr-unmaterial pus la dispoziţie de confraţii americani.775 Alexandru III (10.3.1845 – 1.11.1894), ţar rus din 14.3.1881, dupǎ ce tatǎl sǎu a fost asasinat de nihilişti. Afost crescut in spiritul patriotic (ceea ce insemna in mintea profesorului sǎu studiul bibliei ortodoxe). Astfel,Alexandru III a inceput o campanie de promovare a noţiunii de unicitate (un singur popor, o singurǎ limbǎ, osingurǎ religie etc.) ceea ce a dus la presecuţii religioase, etnice (nu numai evreii au fost persecutaţi). Ca unfapt divers, in 1887 ţarul era sǎ fie asasinat. Printre conspiratorii prinşi se afla şi un oarecare AleksandrUlyanov (condamnat şi spanzurat in 5.5.1887). Acest Ulyanov era fratele altui Ulyanov, Vladimir Ilyich,cunoscut nouǎ ca Lenin.776 Codexul Alexandrinus a fost scris in sec. V şi este o versiune greceascǎ a bibliei. Alǎturi de CodexulVaticanus (nota 781) şi de cel Sinaiticus (nota 773), el reprezintǎ unul dintre cele mai vechi şi mai completemanuscrise ale Bibliei. Conţine aproape tot Septuagintul şi tot Noul testament.A ajuns in posesia englezilor in sec. XVII.Textul este scris in 2 coloane cu caractere unciale. Multe pagini au defecte, aşa cǎ o parte din el estepierdutǎ. La sfarşit ar fi putut avea anumite cǎrţi apocrife, dar acestea sunt pierdute. 773 de file vellum conţin630 Vechiul şi 143 Noul testament.Provenienţa este necunoscutǎ. O notǎ in arabǎ (sec. XIII-XIV) scrisǎ de un oarecare

Athanasius cel umilindicǎ cǎ a fost legatǎ in Alexandria. Codexul a fost adus in 1621 la Constantinopol de Cyril Lucar (patriarh alAlexandriei, ulterior patriarh al Constantinopolelui) care l-a prezentat lui Charles I777 al Anglei in 1627,devenind apoi proprietatea Royal Library, British Museum, actualmente British Library. Manuscrisul era catpe ce sǎ ardǎ in 23 octombrie 1731 pe cand se afla in Ashburnam House (Cotton library), fiind salvat debibliotecar, Dr. Bentley.Scrisul evangheliilor este de tip bizantin.

177Patriarhul susţine cǎ manuscrisul a fost lucrat de o femeie, Doamna Tecla, aparţinǎtoare unei nobilefamilii din Egipt.E scris excelent pe douǎ coloane. In acest Codex, Noul Testament incepe cu Matei 25:6 şi conţineintreg Noul Testament, afarǎ de Ioan 6:50; 8:52, 2 Corinteni 4:13 şi 12:6. Are in plus epistola I-a a luiClement şi parte din a doua.A fost tipǎrit in facsimil in 1786 şi in 1860. Manuscrisul are 773 de foi.CODEX BEZE778 poartǎ evidenţa scrisului din secolul al V-lea. Un timp a fost in mǎnǎstirea Sf. Irineudin Lyon, iar acum se gǎseşte la Universitatea Cambridge, fiind dǎruit in 1581 de Teodor de Beza, deunde işi are şi numele.El conţine textul Evangheliilor in limba greaca şi latinǎ, precum şi Faptele Apostolilor şi 3 Ioan 11-15.Se crede cǎ a fost scris in Galia. E pe o singurǎ coloanǎ, pagina din stinga e in limba greacǎ, cea dindreapta in limba latinǎ.CODEX ROSSANENSIS779 e o adevǎratǎ lucrare de artǎ, pe un pergament extra fin purpuriu, scris culitere de argint, iar la inceputul fiecǎrei evanghelii, trei şire pe ambele coloane de aur.Are 18 remarcabile picturi in culori, cu scene din Evanghelii şi cu figuri a 40 prooroci din VechiulTestament. Numǎrǎ 188 de foi. La inceput conţinea cele 4 Evanghelii, dar unele foi au fost deterioratede umezealǎ. Azi mai are Matei şi Marcu 16:14.777 Charles I (19.11.1600 – 30.1.1649), rege al Angliei, Scoţiei şi Irlandei din 27.3.1625. A fost executat in 1649şi singura persoanǎ sanctificatǎ de anglicani. Deşi anglican, s-a cǎsǎtorit cu o catolicǎ,

Henrietta Maria,impotriva parlamentului şi poporului. Aducerea pe tronul arhiepiscopiei de canterbury a lui William Laud, afost punctul de plecare a tulburǎrilor religioase, fiindcǎ acesta a fost acuzat de readucerea tipiculuiromanocatolic in bisericǎ, tulburǎri culminate cu 2 rǎzboiaie civile. Fiind prins şi judecat pentru inaltǎ trǎdare,Carol a fost executat iar Anglia a intrat, pentru prima şi ultima datǎ in istoria ei, in forma de republicǎ, numitǎCommonwealth of England.778 Codexul Bezae Cantabrigensis este un codex important al Noului testament ce dateazǎ de prin sec. V-VI. Escris pe vellum in unciale, atat in greacǎ (pagina stangǎ) cat şi in latinǎ (pagina dreaptǎ). El conţine cele 4evanghelii şi Faptele aproape complete, dar numai un fragment din a treia scrisoare a lui Ioan. Evangheliilesunt prezentate intr-o ordine ciudatǎ, Matei, Ioan, Luca şi Marcu, dar numai Luca e completǎ. Este scris cu ocoloanǎ pe paginǎ şi are 406 file, dar se crede cǎ ar fi avut 534. El a fost "corectat" de 9 copişti in sec. VI-XII.Textul grecesc nu este considerat autentic (este considerat autentic doar cand corespunde altor versiuni), iartraducerea latinǎ a cauzat la randu-i corectura textului grecesc. Cu toate acestea, el conţine Matei 16:2f,sfaşitul "lung" al lui Marcu, Luca 22:43f şi Pericope de adultera sunt prezente, Ioan 5:4 e omis iar Faptelesunt cam cu 10% mai lungi decat textul comun.Manuscrisul a fost reparat la Lyon in sec. IX (studiile cernelii) şi a fost pǎstrat secole in şir la bibliotecamǎnǎstirii Sf. Irinaeus. In urma rǎzboaielor din regiune, manuscrisul a fost predat in 1562 protestantuluiTheodore Beza, prietenul şi succesorul lui Calvin, care l-a donat Universitǎţii din Cambridge in 1581, unde segǎseşte şi azi. Mai poartǎ şi numele universitǎţii.Importanţa codexului e atat de mare incat un congres special dedicat lui s-a ţinut la Lunel, Herault, in 1995.779 Codex Purpureus Rossanensis este pǎstrat sub formǎ incompletǎ (in Museo Diocesano di Arte Sacra dinRossano) - deoarece conţine doar 386 de file din cele aproape 800 (conţine incǎ evanghelia lui Matei şiaproape toatǎ evanghelia lui Marcu). Frumuseţea sa constǎ in principal in cele 15 pagini miniaturaleconţinand artǎ bizantinǎ din sec. VI. Foile sunt de pergament colorate in roşu, de unde şi denumirea. Scrisulgrecesc este cu literea de argint, dar majusculele sunt din aur.

178Atit textul cit şi scrisul se aseamǎnǎ cu Codex Purpureus. El a fost descoperit in primǎvara anului 1879in catedrala din Rossano, Calabria, Italia de Sud. Manuscrisul aparţine sec. al

VI-lea.CODEX PURPUREUS780 e foarte frumos. A fost scris in secolul al VI-lea.Avea 45 de foi din care 33 sunt in mǎnǎstirea Sf. Ioan din Patmos, 6 la Vatican, 4 in Muzeul Britanic şi2 in Biblioteca din Viena. Alte 84 de foi au fost descoperite intr-un sat lingǎ Cezarea in Capadocia şi aufost cumpǎrate de ambasadorul rus la Constantinopol.CODEX VATICANUS781 e scris in sec. al IV-lea pe 3 coloane cu 42 rinduri pe coloanǎ. Conţine NoulTestament fǎrǎ Ep. Evrei de la 9:14 la sfirşit, 2 Timotei, Tit, Filimon, şi Apocalipsa. Se aflǎ inBiblioteca Vaticanului. Acesta şi cel Sinaiticus se crede cǎ fac parte din cele 50 copii ale Bibliei scrisedin porunca lui Constantin cel Mare782, cam prin anul 331, sub supravegherea lui Eusebiu deCezareea752.780 Codexul Purpureus, numit şi Petropolitanus (sec. VI), conţinea evangheliile in litere de argint pe vellum roşu.Şi aici jumǎtate din file sunt dispǎrute, dar 182 sunt in St. Petersburg (cele gǎsite in 1896 in Asia micǎ), 33 laPatmos, 6 la Vatican, 4 in British Museum şi 2 in Viena.781 Codex Vaticanus este cel mai vechi manuscris cunoscut al bibliei.Este chiar mai vechi decat Codex Sinaiticus(nota 773). Este scris in greacǎ, pe vellum (piele de viţel), cu majuscule unciale. Codexul conţinea formacompletǎ a Septuagintului, mai puţin 1-4 Maccabei şi Manase. 31 de file din Facerea (1:1 - 46:28a) şi 10 filedin Psalmi (105:27 - 137:6b) sunt pierdute şi inlocuite ulterior. 2 Kings 2:5-7 (4 Regi), 10-13 sunt iarǎşipierdute din cauza unei gǎuri in file. Ordinea documentelor este Geneza -> 2 Cronici in mod normal, 1 Ezra,2 Ezra (care include Nehemia), Psalmi, Proverbe, Ecclesiastul, Cantarea cantǎrilor, Iov, Inţelepciunea luiSolomon, Ecclesiasticul, Estera, Iudita, Tobit, profeţii minori de la Osea la Malachi, Isaia, Ieremia, Baruch,Lamentaţile şi Epistola lui Ieremia, Ezekiel şi Daniel.In ceea ce priveşte Noul testament, in Codex sunt incluse Evangheliile, Epistolele generale, Epistolele luiPavel şi Epistolele cǎtre evrei (panǎ la Evrei 9:14); lipsind deci 1 şi 2 Timotei, Titus, Philemon şi Apocalipsa.Aceste pagini au fost inlocuite in secolul XV de un supliment minuscul.Scrisul original a fost suprascris in secolul XI de cǎtre un copist.Pe marginile Noului Testament existǎ 795 de umlauturi (¨), incǎ 40 sunt incerte. Se presupune cǎ ele indicǎlocurile unde existǎ incertitudini in text.Originea acestui codex este incertǎ, presupunandu-se cǎ provine de la cardinalul

Bessarion (seamǎnǎ cucelelalte manuscrise din posesia lui). T C Skeat (paleograf la British Museum) a sugerat chiar cǎ ar putea fiuna dintre cele 50 de Biblii ordonate de Constantin782 lui Eusebius752 din Cesarea. Asemǎnarea textului cuversiuni in coptǎ sugereazǎ o origine egipteanǎ (alexandrinǎ).Codexul a stat la baza multor traduceri, fiind un document de prim rang.782 Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27.2.272 – 22.5.337, impǎrat din 25.7.306, cand a fostproclamat augustus de cǎtre trupele sale. Fiu al impǎratului Constantius Chlorus. A dat Edictul de la Milano(313) punand capǎt prigoanei anticreştine (Galerius a fost primul impǎrat care a decretat in 4.311 toleranţareligioasǎ, inclusiv pentru creştini) şi a convocat Consiliul de la Nicaea (325) unde s-a stabilit de faptcreştinismul. A proclamat Byzantium capitala imperiuluiin 330, care s-a numit de atunci Constantinopolis. In326, Constantin l-a executat pe Crispus, fiul sǎu cel mare, pentru cǎ ar fi avut o relaţie cu Fausta, a douasoţie a impǎratului. Puţin mai tarziu, Fausta a fost executatǎ pentru cǎ a rǎspandit aceste acuzaţii false.Eusebius752 ne zice cǎ s-ar fi creştinat pe patul morţii, o informaţie extrem de contestatǎ. Constantin adecretat cǎ evreii nu pot avea sclavi creştini sau sǎ converteascǎ la iudaism sclavii de oricare naţie. Dar acreat noţiunea de şerbi (ţǎranii deveneau din coloni şerbi), baza socialǎ a Evului mediu. A fost "implicat" inDonaţia constantinianǎ: iatǎ pe scurt povestea: nemulţumiţi cǎ impǎratul ar fi fost convertit doar pe patul demoarte şi incǎ de un episcop arian (deci eretic), capii bisericii s-au gandit ce s-au gandit şi au inventat opoveste in care papa Silvester I (314-335) l-ar fi vindecat pe Constantin de leprǎ. In schimb, acesta s-ar firevanşat şi, pe langǎ botez, ar fi donat bisericii o seamǎ de clǎdiri. Ulterior, in sec. VIII, a apǎrut un documentprin care proaspǎtul convertit acorda bisericii dreptul de conducere (temporar!!!) asupra Romei, Italiei, cemai, asupra imperiului roman de apus. A fost in acuzat ca fals de impǎratul Otto III, ironizat de Alighieri şidovedit ca fals de Lorenzo Valla.

179Am citat pe cele mai de seamǎ783 ca sǎ avem o micǎ idee despre ele784. Cei ce spun cǎ avem puţinemanuscrise vechi şi cǎ niciunul nu poartǎ semnǎtura autorului, deci nu le pot crede ca adevǎrate, aratǎprin aceasta, cǎ ei cautǎ o motivare a necredinţei lor. Cǎci, vǎ intreb: ciţi pun la indoialǎ "RǎzboiulGalic" a lui Cezar785, scris intre anii 58 şi 50? Ştiţi cite manuscrise avem din

aceastǎ carte? Numai zeceşi din acestea cel mai vechi e cu 900 de ani dupǎ Cezar. Deci, nici unul nu poartǎ semnatura lui. Daracelea sunt bune? Numai Evangheliile nu?783 Ca roman aşa cum se laudǎ, autorul ar fi trebuit sǎ ştie şi de existenţa unui document din Romania (eadevǎrat, din sec. IX): Codex Aureus Laurensius (sau Evanghelia din Lorsch) care a fost scris intre 778-820,perioadǎ coincizand cu domnia lui Carol cel Mare438. Descoperit in mǎnǎstirea din Lorsch in 830, a fosttransferat in sec. XVI la Heidelberg (Otto Heinrich a mutat biblioteca din Lorsch la Heidelberg deoareceLorsch a fost dizolvatǎ in 1563 - astfel s-a creat faimoasa Bibliotheca Palatina), de unde a fost furat in 1622(in timpul Rǎzboiului de 30 de ani). Pentru a fi vandut mai uşor, codexul a fost rupt in douǎ iar coperteleseparate. Prima jumǎtate, cea frumos ilustratǎ, a fost preluatǎ de biblioteca Migazzi apoi vandutǎ episcopuluiIgnac Batthyani. Aceastǎ jumǎtate se gǎseşte la Alba Iulia, şi aparţine bibliotecii Batthyaneum. Cealaltǎjumǎtate se gǎseşte la Vatican. O copertǎ este pǎstratǎ la British Museum in Londra iar cealaltǎ la MuseumSacro din Roma.784 Autorul citeazǎ numai autori care s-au nǎscut numai dupǎ anul 80 (cand se considerǎ cǎ a fost scrisǎ primaevanghelie) pentru a dovedi (??) cǎ evangheliile au fost scrise in perioada imediat urmǎtoare crucificǎrii. Deasemenea, autorul citeazǎ manuscrise scrise dupǎ consiliul de la Niceea, cand Biblia a fost mutilatǎ in modbarbar. Edificator.785 Gaius Julius Caesar (12.7.100 ien – 15.3.44 ien), unul dintre cei mai influenţi oameni din istoria tuturortimpurilor. El a transformat republica in imperiu. Asasinat de senat. Se zice cǎ descinde direct din Iulus, fiullui Aeneas, prinţul troian, descendent din Venus. La 16 ani devenea capul familiei, prin moartea tatǎlui sǎu.Imediat a fost numit Flamen Dialis (marele preot al lui Jupiter) aşadar a trebuit sǎ divorţeze de Cossutia,pentru a o lua pe Cornelia, fiica lui Cinna. A fost nepot al lui Marius in perioada rǎzboiului civil şi de aceea aavut mult de suferit atunci cand Sulla a preluat comanda (confiscarea averii, deposedarea de titlul preoţesc).A scǎpat pentru cǎ familia mamei sale a intervenit pe langǎ Sulla. In 78 ien, la moartea lui Sulla, Cezar s-aintors la Roma (fusese in campanii militare) şi s-a implicat in polticǎ. Cicero chiar comenta: "Ştiţi un oratormai bun decat Cezar?". Cezar luase lecţii de oratorie chiar de la profesorul lui Cicero, Molon.O istorioarǎ ne dezvǎluie caracterul sǎu: cand a fost capturat in Marea Egeee de cǎtre

nişte piraţi, aceştia aucerut 20 de talanţi de aur ca recompensǎ, dar Cezar le-a spus sǎ cearǎ 50, pentru cǎ atunci cand va scǎpa iiva urmǎri. Asta a fǎcut: i-a prins, judecat şi crucificat (!!!) sub directa sa autoritate (guvernatorul Asieirefuzase anterior acest ordin ca ilegal). Se zice cǎ ar fi plans langǎ statuia lui Alexandru Macedon21 dinambiţie (Alexandru reuşise la 33 de ani sǎ domine toatǎ lumea, Cezar in schimb nu era decat un biet tribun).A luptat contra lui Spartacus (rǎmǎşiţele armatei lui Spartacus fiind invinse de Pompei379). Dupǎ moarteaCorneliei s-a cǎsǎtorit cu Pompeia, o nepoatǎ de-a lui Sulla. A devenit Pontifex Maximus (Preotul şef). Adevenit consul şi a cucerit Galia (dupǎ Plutarh, campania s-a incehiat dupǎ ce 800 de oraşe au fost cucerite,1000000 de oameni au fost inrobiţi in timp ce alţi 3000000 au pierit in rǎzboi). A fǎcut parte din primultriumvirat, format din Pompei şi Crassus. In 54 ien, Iulia, fiica lui Cezar, a murit la naştere, indurerandu-i peCezar şi Pompei. In 53 ien, Crassus a murit in luptele duse contra parţilor. Pompei s-a retras şi a refuzatoferta lui Cezar de a se cǎsǎtori cu o nepoatǎ de-a lui, luand-o pe Cornelia Metella, fiica lui Metellus Scipio,un inamic de-a lui Cezar. Aşa a pornit rǎzboiul civil (traversarea Rubiconului 10.1.49 ien, "Alea jacta est",Brindisi, Pharsalus, Alexandria etc.), in care Pompei a fost invins. Cu care ocazie a intalnit-o pe Cleopatra VIIşi cu care a avut un copil, Cezarion, deşi n-au fost niciodatǎ cǎsǎtoriţi (legea romanǎ ii impiedica). Veni, vidi,vici a fost o celebrǎ vorbǎ de duh, rostitǎ de Cezar cu ocazia bǎtǎliei de la Zela, unde l-a invins pe regelePharnaces II. Ca Pontifex maximus (ales in 63 ien) trebuia sǎ se ocupe şi de calendar şi a fǎcut-o, dandu-necalendarul iulian (46 ien) care a durat panǎ in 1582 en, cand papa Grigore XIII l-a schimbat.Asasinatul putea fi prevenit, Marc Antoniu oprindu-l pe Cezar la intrarea in senat, dar n-a putut impiedicamulţimea complotiştilor, printre care şi Brutus, succesorul sǎu dacǎ Octavian419 apuca sǎ moarǎ. Moartea luia generat un rǎzboi civil intre Marc Antoniu şi Octavian, ca principali duşmani.

180Din 142 de cǎrţi ale "Istoriei Romane" de Liviu786 (59 in Cr. şi 17 d.Cr.) numai 35 supravieţuiesccunoscute din 20 manuscrise, din care numai unul ce conţine cartea III-A şi a IV-a, e din secolul al IVlea.Dar cine ridica obiecţie impotriva lor?Din 15 cǎrţi ale lui Tacitus47 (100 d.Cr.) numai 4 şi jumǎtate supravieţuiesc: Din 16 cǎrţi ale Analelor

sale mai existǎ 10 intregi şi 2 in parte. Şi Istoriile şi Analele ştiţi cite manuscrise au? Doar douǎ. Unul edin secolul al IX-lea, celǎlalt din secolul al VIII-lea.Istoria lui Tucidide787, care a trǎit intre anii 460-400 in.Cr. ştiţi din cite manuscrise ne este cunoscutǎ?Din opt, cel mai vechi fiind din secolul al IX-lea, deci cu 1300 ani dupǎ autor. Dar aţi auzit pe cineva sǎfacǎ caz din aceasta? Aţi auzit pe cineva spunind cǎ nu le poate crede, fiindca n-au manuscriseleoriginale, semnate de Tucidide?Ciţi v-aţi indoit de Istoria lui Herodot265? Şi ea e in aceeaşi situaţie. Adicǎ la acestea sunt valabilemanuscrisele, extrem de puţine şi cu peste 1300 de ani mai tirzii ca originalul. Pe acestea le poţi crede,iar BIBLIA care are peste 5000 de manuscrise şi cu mai puţin de 300 de ani intre ele şi original, pe ean-o poţi crede! Nu e cǎ nu o poţi crede, ci nu vrei s-o crezi788.Vrei sǎ-i tǎgǎduieşti adevǎrul ei şi de aceea ii cauţi nod in papurǎ. Dar cele peste 5000 de manuscrise iţistau impotrivǎ, vei da odatǎ socotealǎ de toate789.3. Veridicitatea constatatǎ din fragmenteTe intrebi: oare sunt conforme manuscrisele cu originalul? La aceasta iţi spunem da. Existǎ o seamǎ deprobe, care pot verifica adevǎrul acesta. Pe lingǎ Codex Sinaiticus773 şi Codex Vaticanus781, care sunt786 Este vorba despre Titus Livius (ca. 59 ien - 17 en), originar din Padova, care a scris capodopera Ab Urbecondita, in care este vorba de Roma, ca oraş, nu ca imperiu, deşi trateazǎ şi imperiul. Au fost 142 de volume,din care numai 35 mai supravieţuiesc azi, fiind pǎstrate intr-un codex din sec. IV numit Periochae.787 Thucydides (ca. 460 ien– ca. 400 ien), Θουκυδίδης (Thoukudidēs) in greceşte, a fost un istoric antic,cunoscut mai mult pentru opera sa Istoria rǎzboiului peloponesiac (sec. V ien, Sparta contra Atena). Esteprima operǎ ştiinţificǎ a lumii, deoarece cauzalitatea faptelor şi acţiunilor este a oamenilor şi nu a zeilor (spredeosebire de Herodot, care mai amintea de zei din cand in cand). A supravieţuit epidemiei din 430-427 iencare a luat viaţa, printre alţii, celebrului Pericle. Proprietar de mine de aur şi strategos (azi general, sau maibine amiral, pentru cǎ avea 7 nave sub comandǎ). Sofist ca orientare.788 Intrebarea este desigur una capcanǎ: sǎ ridice mana cine a auzit vreodatǎ preotul in bisericǎ predicand

despre Herodot265, Tucidide787, Tit Liviu786 şi alţii! Dar dacǎ cineva are curajul sǎ intre in lumea clasicǎ,dincolo de manualul de clasa a V-a, acela va vedea cǎ exegeţii cantǎresc fiecare argument, pro şi contra,spre deosebire de clerici şi credincioşi, pentru care nu existǎ decat argumente pro, rupand astfel dualitateanaturalǎ (ca de atatea ori, plecand chiar de la subjugarea femeii prin atribuirea ei a pǎcatului originar,androginizarea lui Dumnezeu dupǎ exilul babilonian, infierarea ca "rǎu" a tot ce nu este conform bibliei etc.etc.), care, dupǎ cum se vede şi se ştia de mult, se va rǎzbuna şi va duce la pierzania acestei religii.789 Problema pe care autorul o ocoleşte nu este faptul cǎ Biblia nu este adevǎratǎ ci aceea cǎ majoritateaoamenilor din ziua de astǎzi nu mai sunt naivii de acum 2000 de ani. Problema este extrem de delicatǎ: dacǎBiblia se dovedeşte a fi falsǎ, atunci inseamnǎ cǎ milioane de creştini au o problemǎ imensǎ: ei se inchinǎprobabil unui Dumnezeu fals. Şi in plus, Biserica mai are de tras ponoasele şi de pe urma infamei Inchiziţii, acruciadelor şi a tuturor rǎzboaielor religioase ce au mancat pacea şi prosperitatea Europei timp de milenii,precum şi responsabilitatea masacrǎrii populaţiilor ameridiene şi africane, tot in numele unu zeu fals. Dar ceamai ingrijorǎtoare este situaţia credinciosului: el are fricǎ cǎ nu va mai accede in promisa impǎrǎţie a raiului.Rǎzboaiele lui Cezar785, operele lui Homer, Herodot265 şi alţii n-au servit ca scop propagandistic aşa cum aservit Biblia de-a lungul veacurilor.Practic, atitudinea de care se tot lamenteazǎ autorul (ca mai toţi profeţii biblici) este in fapt o contramǎsurǎ la"agresiunea" culturalo-ştiinţificǎ a bisericii, mai ales a sectelor, asupra omului de rand.

181scrise pe la anul trei sute şi ceva, existǎ o seamǎ de fragmente de manuscrise, mai vechi descoperite,care confirmǎ manuscrisele pomenite.Iatǎ citeva:CHESTER BEATY BIBLICAL PAPIRI publicat in 1931, consistǎ din 11 codici de papirusuri, din caretrei conţin aproape tot Noul Testament. Unul are Evangheliile şi Faptele Apostolilor, scris dupǎ anul200, altul cu epistolele pauline şi Evrei, copiat dupǎ anul 200, altul cu Apocalipsa din anul 250 d.Cr."FRAGMENTE DINTR-O EVANGHELIE NECUNOSCUTǍ” e titlul citorva papirusuri descoperitein 1935.

Ele au fost datate de experţii papirologi cu anul 150. Unii spun cǎ ar fi o a cincea Evanghelie790: "TheTimes Literary Supliment" din 25 Aprilie 1935 scria:..."Aceste fragmente au fost scrise de cineva care a vǎzut cele patru Evanghelii inaintea sa şi le cunoşteabine. Ele nu aratǎ a fi o Evanghelie independentǎ, ci sunt o parafrazare a istorisirilor şi a celorlaltelucruri din Evanghelii, destinate pentru explicaţii şi instruire, un manual dupǎ care poporul sǎ inveţeistorisirile Evangheliilor.FRAGMENTUL MORATORIAN publicat intiia datǎ in anul 1740, de Cardinalul Moratori, e deprovenienţǎ romanǎ. Din nefericire e mutilat in prima parte. Conţine o listǎ a cǎrţilor Noului Testament,pomeneşte cǎ Luca e a treia Evanghelie, apoi menţioneazǎ pe Ioan, Faptele Apostolilor, 9 epistolepauline, Iuda, 2 epistole ale lui Ioan, Apocalipsa şi Petru. E scris de Caius prin anul 170, un ucenic a luiIrineu.Douǎ fragmente conţin texte din Evanghelia a patra, sunt dintr-un vechi codex papirus. Pe primul eIoan 18:31-33, pe celǎlalt sunt versetele 37-38 din acelaş capitol. Ele se gǎsesc azi in Biblioteca "JohnRylands” din Manchester, au fost descoperite in Egipt in anul 1917. Pe baze paleografice s-a stabilit cǎau fost scrise pe la anul 130 d.Cr.Importanţa acestor frinturi nu numai cǎ atestǎ manuscrisele mari, ci dovedeşte şi faptul cǎ la acea datǎEvangheliile scrise pe care le avem noi, circulau in Egipt.PAPIRUSUL BODMER II constituie una din cele mai recente descoperiri. El a fost anunţat deBiblioteca Bodmer din Geneva, in 1956. A fost scris in anul 200 şi conţine primele 14 capitole dinEvanghelia dupǎ Ioan şi pǎrti din celelalte şapte capitole. Iar mai recent Biblioteca Bodmer a anunţatdescoperirea unui alt manuscris, cu Luca şi Ioan, datind din anul 200.4. Veridicitatea constatatǎ din citateCǍ MANUSCRISELE ACTUALE SUNT CONFORME CU ORIGINALUL, deci BIBLIA eADEVǍRATǍ, se CONSTATǍ, nu numai din aceste fragmente foarte vechi,

ci şi din aluzii şi citatedin Noul Testament in alte scrieri timpurii, unele chiar inainte de anul 100. Astfel avem:790 Cititorul ştie deja din nota 758 cǎ au existat mai multe evanghelii, ca. 30 la numǎr, dintre care au fost selectatecele 4 "oficiale", celelalte fiind apoi vanate şi distruse ca eretice. Norocul "neindoctrinaţilor" este cǎ din candin cand mai sunt descoperite manuscrise vechi, printre ele, uneori, copii ale unor lucrǎri consideratedispǎrute de mult.

182INTIIA EPISTOLǍ A LUI CLEMENT754. Ea constituie unul din cele mai vechi documente şi a fostscrisǎ din Roma, prin anul 95 d.Cr. cǎtre biserica din Corint.Istoricul Eusebiu752 spune cǎ Clement ar fi fost al treilea episcop al Romei şi il identificǎ cu Clementmenţionat de Pavel in Filipeni 4:3791. In ea, el ii mustra pe Corinteni pentru lipsa de umilinţǎ şi le aduceaminte de umilinţa lui Cristos Domnul.In ea dǎ un mare numǎr de citate din Evanghelii, din Faptele Apostolilor, Romani, 1 Corinteni, Efeseni,Tit, Evrei şi 1 Petru.Iatǎ unul:... "Aduceţi-vǎ aminte de cuvintele Domnului Isus cǎci El a zis: "Vai de acel om. Ar fi fostmai bine de el dacǎ nu s-ar fi nǎscut, decit sǎ facǎ sǎ cadǎ unul din aceşti mici. Era mai bine sǎ-şi filegat o piatrǎ de moarǎ de git şi sǎ se fi aruncat in mare, decit sǎ strice pe unul din aleşii Mei...792"DIDAHIA793 sau invǎţǎtura celor 12 apostoli, a fost lucratǎ undeva in Siria sau Palestina. Data e injurul anului 100.Un manuscris grecesc al ei, a fost descoperit in anul 1873 şi curind s-a dovedit cǎ e un document foartevechi şi de valoare.Un manuscris mai scurt din aceeaşi lucrare, in limba latinǎ, era cunoscut mai de mult. Ea cuprindeporunci privitoare la cele 2 cǎi. Ea la fel conţine citate şi redǎri din Noul Testament.Un paragraf spune:... "Calea vieţii e aceasta: Intii sǎ iubeşti pe veşnicul Dumnezeu, care te-a fǎcut; adoua pe aproapele tǎu ca pe tine..."

EPISTOLA LUI BARNABA a fost scrisǎ prin 130 şi cuprinde mult din invǎţǎtura celor douǎ cǎi, cualuzii şi citate din Noul Testament. O frazǎ sunǎ aşa:"Astfel zice El: Acei ce doresc sǎ mǎ vadǎ şi sǎ aibe parte de impǎrǎţia Mea, trebuie sǎ mǎ primeascǎprin necazuri şi suferinţe..."EPISTOLA LUI IGNAŢIU755 din ANTIOHIA cǎtre diferite biserici, formeazǎ alt document, careatestǎ autenticitatea manuscriselor.El a fost martirizat in anul 115, deci scrisorile sunt dinainte de aceastǎ datǎ. El foloseşte citate dinMatei, Ioan, Romani, 1 şi 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, 1 şi 2 Timotei, Tit, şi aluzii la Marcu,Luca, Faptele Apostolilor, Coloseni, 2 Tesaloniceni, Filimon, Evrei, şi 1 Petru.EPISTOLA LUI POLICARP756 cǎtre Filipeni e scrisǎ cam in aceiaşi perioadǎ, nu mult dupǎ plecarealui Ignaţiu la Roma.791 Afirmaţie contrazisǎ parţial de cronologie.792 De negǎsit in vreo evanghelie "acreditatǎ".793 Invǎţǎturi (pe larg Invǎţǎturile celor 12 apostoli), era o colecţie de instrucţiuni destinate comunitǎţilor decreştini (un fel de Vechiul testament). Didache a fost eliminat din canonul Noului Testament şi consideratpierdut. In 1883, un episcop grec de rit ortodox din Nicomedia, Philotheos Bryennios, l-a descoperit inversiunea greacǎ a Codexului Hierosolymitanus (scris in 1053), din care tot el mai publicase (1875) şi textulcomplet al Epistolei lui Clement. De atunci, alte versiuni in diverse limbi au mai fost descoperite.

183Ea poartǎ citate din Evangheliile sinoptice, Faptele, Romani, l şi 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni,2 Tesaloniceni, 1 şi 2 Timotei, Evrei, 1 Petru şi 1 Ioan. Iatǎ un pasaj din ea:"Cel ce L-a inviat pe El din morţi, ne va invia şi pe noi la fel, dacǎ facem voia Lui şi trǎim prinporuncile Lui şi iubim ce El a iubit, reţinindu-ne de la orice nedreptate, lǎcomie, iubire de bani, vorbirede rǎu, mǎrturie mincinoasǎ, neintorcind rǎu pentru rǎu, sau abuz pentru abuz, lovire pentru lovire, saublestem pentru blestem, ci aduceţi-vǎ aminte cǎ Domnul a zis cind a invǎţat: ...Nu judecaţi, aşa ca sǎ nufiţi judecaţi, iertaţi şi veţi fi iertaţi, aveţi milǎ, astfel ca sǎ vi se arate milǎ; cu

mǎsura cu care mǎsuraţioamenilor, vi se va mǎsura inapoi şi fericiţi sunt cei sǎraci şi acei ce sunt prigoniţi din pricinaneprihǎnirii lor, cǎci a lor este Impǎrǎţia Cerurilor..."Aceste cuvinte ale lui Policarp sunt grǎitoare. Ele atestǎ manuscrisele Bibliei pe care o avem794. El afost o figurǎ importantǎ in biserica creştinǎ, cǎci dupǎ cum afirma Irineu758, Policarp l-a cunoscut peapostolul Ioan şi a discutat cu mulţi din cei ce au vǎzut pe DOMNUL."Şi orice lucruri pe care el le-a auzit de la ei despre Domnul şi despre minunile Sale şi despre invǎţǎturaSa, Policarp, intrucit le-a primit de la martori oculari ai Vieţii Cuvintului, le-a relatat toate in acord cuScripturile..."A DOUA EPISTOLǍ A LUI CLEMENT1 se pare a fi o predicǎ. Data nu e precisǎ, se susţine cǎ ar fide pe la jumǎtatea secolului al doilea. In ea e mult material din Evanghelii. Iatǎ nişte frinturi: "Cǎci El azis: "Nu oricine imi zice Doamne, Doamne, va fi mintuit, ci cel ce face neprihǎnirea.""Domnul a zis: "Deşi sunteţi cu Mine, in sunt Meu şi nu impliniţi poruncile Mele, vǎ voi arunca şi vǎvoi spune: "Depǎrtaţi-vǎ de la Mine, cǎci nu ştiu de unde sunteţi, voi lucrǎtori ai fǎrǎdelegii...""Cǎci Domnul a zis in Evanghelie: "Dacǎ nu pǎstraţi ceea ce e mic, cine vǎ va da ceea ce e mare? Cǎcivǎ spun, cǎ cine este credincios in puţin, este credincios de asemenea in mult...Manuscrisele, mulţimea lor, vechimea lor, aratǎ cǎ BIBLIA e adevǎratǎ.Martorii şi scrierile din vremea aceea795 atestǎ autenticitatea Noului Testament.Noi il credem şi dorim sǎ urmǎm invǎţǎturile lui. Dumnezeu sǎ ne invredniceascǎ la aceasta.794 Epistola nu-i aparţine lui Clement754.795 Expresia "In vremea aceea", replicǎ biblicǎ, permite sofisme de mare fineţe, pentru cǎ nu este precis definitǎ,la urma urmei, ce conteazǎ 100 de ani?!

184IX. MǍRTURIA UNOR OAMENI MARI796

"Numai proştii mai cred" e o expresie care se aude atit de des astǎzi. A vorbi despre BIBLIE sau a citi

BIBLIA, pentru unii inseamnǎ a fi inapoiat, rǎmas cu mult in urmǎ, iar a afirma cǎ tu crezi BIBLIA,inseamnǎ a fi prost."Cum se poate ca azi, in secolul al XX-lea, sǎ mai crezi ce spune BIBLIA?" se intreabǎ unii.Datoritǎ acestei mentalitǎţi pervertite de diavolul, cei necredincioşi nu voiesc s-o citeascǎ, iar unii dincei credincioşi se sfiesc sǎ-i dea locul de cinste pe masa lor, ci o ascund şi evitǎ sǎ vorbeascǎ despre ea,ca sǎ nu fie consideraţi proşti.E clar cǎ BIBLIA e o carte dispreţuitǎ, dar e dispreţuitǎ tocmai fiindcǎ nu e cititǎ şi mai mult, fiindcǎnu e trǎitǎ de cei ce o citesc."Cind eşti cu lupii, trebuie sǎ urli ca ei," e o pǎrere cu totul greşitǎ797. Aceasta inseamnǎ sǎ nu mai fiom. Afirmarea demnitǎţii sale, e caracteristica ce l-a fǎcut sǎ rǎminǎ om.E adevǎrat cǎ mincinoşilor nu le place sǎ le vorbeşti de adevǎr, curvarilor nu le place sǎ le vorbeşti decastitate, de sfinţenie798, furioşilor de blindeţe, nervoşilor de rǎbdare, guralivilor de tǎcere, beţivilor deabstinenţǎ. Dar oare e o ruşine cǎ nu eşti ca ei? Nu, din contra, e o cinste.Cel ce citeşte BIBLIA şi o trǎieşte, are o viaţǎ curatǎ, o viaţǎ paşnicǎ in familie şi o viaţǎ demnǎ insocietate.Cel ce o dispreţuieşte, trǎind in desfriu işi destramǎ cǎminul prin beţii, işi nenoroceşte copiii şi soţia,ajunge in zdrenţe şi in noroiul şanţului. Care din aceştia doi dǎ dovadǎ de prostie?799

796 E vreun om mare din secolul nostru? Vezi notele urmǎtoare....Faptul cǎ am indicat prin note de subsol cate ceva din viaţa şi opera respectivilor oameni mari, are doarscopul de a prezenta un pic din biografia acestuia, in special perioada in care a trǎit. De ce asta? In primulrand, pentru cǎ in secolele XVII-XIX, ştiinţa (care in opinia multora nu se compara cu biblia) nu era dezvoltatǎca in zilele noastre şi nu putea furniza incǎ dovezi concludente. Iar in al doilea, este bine ca cititorul sǎ-şiformeze singur o opinie, preferabil dintr-o sursǎ ştiinţificǎ.Iar multe din citate nu sunt indicate in acest material, poate, poate se va plictisi comentatorul (eu sau altul) sǎcaute in toatǎ opera scrisǎ rǎmasǎ de la aceştia .... De aceea, atenţie la falsuri....797 Autorul iar se foloseşte de privilegiul de astǎzi ca sǎ aibǎ o opinie diferitǎ de cea a bisericii catolice, cea care

se considerǎ pǎstrǎtoarea tradiţiilor creştine in forma lor cea mai purǎ (desigur, asta-i numai pǎrerea lor),pentru cǎ acum 400 de ani sfarşea pe rug pentru toate conceptele prezentate in aceastǎ lucrare (evidentcontrarǎ bibliei, aşa cum o dovedesc sutele de note de subsol). Toţi aceia care au avut pǎreri personale şi aufǎcut imprudenţa de a le comunica cuiva au terminat pe rug, ca eretici. Vezi chiar citatul din epistola a doua alui Clement (ultimele paragrafe din capitolul precedent): cine nu-i cu mine e impotriva mea.798 Este una din cele mai mari aberaţii ale bibliei şi bisericii in sine: nu scrie nicǎieri cǎ asceţii vor ajunge in rai,scrie insǎ atat explicit cat şi implicit, cǎ oamenii trebuie sǎ se inmulţeascǎ pe Pǎmant (poruncǎ divinǎ incǎdin primul capitol al Facerii). Dar, aşa cum cititorul cu oarece şcoalǎ ştie deja, canalizarea energiei sexuale(instinct de bazǎ) in scopurile dorite este extrem de eficace (eliminǎ aceastǎ energie din taurul sǎlbatic - princastrare - şi vei avea un bou liniştit şi ascultǎtor) şi un instrument extrem de eficace in manipulareaoamenilor. In realitate, abstinenţa (cǎlugǎri, cǎlugǎriţe) consideratǎ atat de sfantǎ, se va rǎzbuna ulterior,fiind un pǎcat contra naturii. Adulterul este considerat pǎcat, pentru cǎ, de fapt, reprezintǎ un atac la adresaaltuia (lupta pentru femele este tipicǎ in regnul animal).799 Subtil, autorul ne dǎ de inţeles cǎ dacǎ nu ne convertim, ajungem in şanţuri de beţi. Uite cǎ existǎ peste unmiliard de chinezi şi aproape tot ataţia indieni (s-a incercat creştinarea lor, dar nu a ţinut, pentru cǎ religiile lorerau cu mult superioare), care nu cred in Dumnezeul iudaic, şi nu sunt prin şanţuri de beţi.Ca sǎ nu mai vorbim de vecinii lor japonezii, care aveau la mijlocul mileniului trecut o civilizaţie şi o culturǎ

185Pe scena lumii s-au ridicat bǎrbaţi de seamǎ, cu renume mondial, stimaţi şi preţuiţi nu numai in timpulvieţii, ci şi dupǎ moarte, care au citit BIBLIA şi au fost adinc credincioşi800.Despre Newton467, descoperitorul gravitǎţii, se spune cǎ intotdeauna, cind rostea Numele luiDumnezeu, işi ridica pǎlǎria de pe cap in semn de reverenţǎ.Dau aici mai jos afirmaţiile unora din ei, ca cei inţelepţi sǎ vadǎ cǎ nu numai proştii cred.Mǎrturii cu privire la BIBLIEGALILEO GALILEI515, cunoscutul astronom, fizician şi matematician, declara intr-o scrisoare cǎ:"Sfinta Scripturǎ nu poate niciodatǎ sǎ mintǎ sau sǎ rǎtǎceascǎ. Adevǎrurile ei sunt absolute şi

neindoielnice801."R. BOYLE802, intemeietorul chimiei ştiinţifice, a lǎsat aceste cuvinte prin testament: "Faţǎ de BIBLIE,toate cǎrţile omeneşti, chiar cele mai bune, sunt numai ca plantele care primesc toatǎ lumina şistrǎlucirea lor numai de la soare803.BLASIE PASCAL804, vestitul matematician, fizician şi filozof francez, scrie: "Scriptura are pasajepentru a consola toate condiţiile şi pentru a intimida toate condiţiile."805

deosebit de dezvoltatǎ, tocmai in perioada in care orgiile de la Vatican atingeau un apogeu greu de imaginatiar poporul de rand era ţinut in mizerie şi necurǎţenie, pentru cǎ, nu-i aşa, bolile sunt date de demoni(faimoasele terme şi conducte romane, mandria antichitǎţii, au fost inlocuite cu bordeie nespǎlate).Nu vǎd legǎtura intre biblie şi conduita moralǎ a celui care nu crede (sau crede) in ea. Pentru cei cu inimǎrezistentǎ este recomandatǎ citirea bibliei mormone adnotate (rareori existǎ vreun verset neadnotat,majoritatea avand 2, chiar 3 indicaţii imorale - astfel, sclavia, asuprirea şi uciderea vecinilor, ucidereapruncilor, inşelǎtoria sunt susţinute de biblie, uneori prin porunci sau chiar sub ameninţǎri divine).Ca sǎ nu mai vorbim cǎ aceste "poveţe" sunt aplicabile doar bǎrbaţilor (dupǎ cum rezultǎ clar, deşi estebine disimulat in text, publicul ţintǎ este cel masculin, pentru cǎ femeile (fire sentimentalǎ) cred nativin bisericǎ dar numai bǎrbaţii (fire analiticǎ) au probleme in a accepta ideea bisericii - pentru ei decieste toatǎ aceastǎ polologhie mascatǎ intr-un curs care se voieşte a fi ştiinţific).800 O altǎ şmecherie ieftinǎ: autorul se referǎ doar la acea manǎ de oameni care au trǎit in lumea apuseanǎ, cuprecǎdere intre 1500-1900, dar uitǎ complet de alţi oameni, la fel de mari, care n-au fost niciodatǎ creştini:Herodot, Arhimede, Leonardo da Vinci, la care adǎugǎm floarea cea de seamǎ a culturilor islamice, indiene(Buddha, Gandhi) şi chineze (Lao Ţi, Confucius). Cu excepţia lui Galilei, Newton şi a lui Roger Bacon(cǎlugǎr, dar cu orientare gnosticǎ), toţi ceilalţi sunt neinsemnaţi faţǎ de aceştia.801 Cat de absolute şi cat de neindoielnice sunt aceste adevǎruri, cititorul a avut deja ocazia sǎ vadǎ, chiar dacǎaici sunt prezentate doar o micǎ parte din obiecţii, pentru cǎ autorul le-a selectat doar pe acelea la careconfraţii sǎi de peste ocean au "gǎsit" [pseudo]explicaţii.Galileo a incercat sǎ rǎmanǎ fidel bisericii (ne aducem aminte de procesele impotriva sa), dar a preferattotuşi experimentele, de aceea este considerat Pǎrintele ştiinţei moderne.802 Robert Boyle (25.1.1627 – 30.12.1691), lord irlandez (Earl of Cork), a fost un filozof in

sensul de atunci alcuvantului: la fel ca şi Aristotel511 sau da Vinci, se ocupa cu de toate, deşi a rǎmas in istorie ca inventatorullegii care-i poartǎ numele (naţiunile de limbǎ englezǎ numesc aceastǎ lege legea lui Boyle, cele de originefrancezǎ legea lui Mariotte (Edme Mariotte (1620-1684), fizician şi preot francez), romanii imparţiali ca totromanul legea Boyle-Mariotte; ironia sorţii face ca legea sǎ fi fost descoperitǎ de Richard Towneley, unneinsemnat inventator şi fizician amator, care i-a comunicat-o lui Boyle). Este privit ca primul chimist modern,mai ales datoritǎ cǎrţii sale, The Sceptical Chymist, deşi a cochetat şi cu alchimia empiricǎ.803 O ultimǎ observaţie referitor la comparaţia bibliei cu alte cǎrţi: care alte cǎrţi? Cele arse la Efes de Pavel?Cele arse la Alexandria de Cyril? Cele distruse prin neglijenţǎ sau cu intenţie in cele 16 secole de intunecimespirtualǎ luminate doar de o singurǎ carte?

186Sir WALTER SCOTT806, celebrul romancier englez, cind era pe patul de moarte, a rugat pe ginerelesǎu, Lockhart, sǎ-i citeascǎ ceva din carte. "Din care carte?" a intrebat Lockhart, privind la cele 20000de volume, care acopereau pereţii. "Nu exista decit o singura carte: BIBLIA!" raspunse Scott.LORDUL BYRON807, ilustru poet englez a lǎsat pe BIBLIA sa urmǎtoarea inscripţie: "In aceastǎ preasfintǎ Carte se cuprinde taina tuturor tainelor. Fericiţi sunt acei muritori, cǎrora Dumnezeu le-a datdarul de a auzi, de a citi, de a rosti o rugǎciune şi de a primi cu umilinţǎ cuvintele acestei cǎrţi. Fericiţicei care sunt in stare sǎ deschidǎ poarta şi sǎ meargǎ cu hotǎrire, pe calea arǎtata de ea. Iar cei ce ocitesc numai ca sǎ se indoiascǎ de spusele ei, sau sǎ le dispreţuiascǎ, aceia mai bine nu s-ar fi nǎscut."EMANUEL KANT808, cel mai mare filozof german, scria lui STILLING, prietenul sǎu, despre care aauzit cǎ a inceput sǎ citeascǎ Biblia: "Faci bine cǎ iţi cauţi liniştea in Evanghelie, pentru cǎ ea este unizvor nesecat al tuturor adevǎrurilor, cum nu se mai gǎseşte nicǎieri". "Dacǎ Evanghelia n-ar fi lǎsat sǎţişneascǎ de pe paginile ei invǎţǎturile morale, care sǎ alcǎtuiascǎ temelia neclintitǎ a vieţii omenirii

intregi, apoi filozofia nu le-ar fi elaborat nici pinǎ azi, in curǎţia lor divinǎ."804 Blaise Pascal (19.5.1623 – 19.8.1662) a fost un matematician, fizician şi teozof (un fel de filozof religios).Interesaul sǎu pentru naturǎ se spune cǎ a apǎrut de mic, prin tatǎl sǎu, notar de profesie, care l-a indrumatin ale ştiinţei, fiind prieten, printre alţii, cu celebrii Descartes şi Desargues. La numai 12 ani descoperiselegea seriilor matematice. La 16 ani scrisese primul tratat matematic de proiecţie geometricǎ, apoi s-a ocupatde teoria probabilitǎţilor (despre care a corespondat cu Pierre Fermat). La 18 a inventat primul mecanism deadunat şi scǎzut, destinat tatǎlui sǎu, devenit intre timp colector de taxe. In fizicǎ a fǎcut multe experimentecu fluide, descoperind legea care-i poartǎ numele. A fost un fervent adept al metodelor ştiinţifice indescrierea naturii. Totuşi, ca urmare a unei experienţe mistice (1654), Pascal a abandonat completactivitatea ştiinţificǎ şi s-a dedicat teozofiei (pentru ultimii sǎi 6 ani). Ca amǎnunt picant, tatǎl lui (Etienne), peatunci la Paris, intrase in conflict cu celebrul cardinal Richelieu in materie de politicǎ fiscalǎ şi n-a fost iertat(şi in sens teologic) decat ca urmare a unei piese de teatru pentru copii in care a jucat mama sa (Jaqueline)şi la care asistase intamplǎtor acelaşi cardinal Richelieu.805 Absolut corect. Acest lucru este posibil in parte şi celor mai bine de 100 de contradicţii din ea, precum şi amesajului politic ascuns din ea.806 Sir Walter Scott (15.8.1771 – 21.9.1832) a fost poet şi romancier scoţian. Este considerat creatorulromanului istoric.807 George Gordon Byron (22.1.1788 – 19.4.1824) a fost un poet britanic şi o figurǎ marcantǎ a romantismului,un poet european de prim plan. Dar mai este cunoscut şi pentru viaţa sa extravagantǎ, afacerile saleamoroase, nu tocmai cucernice, datorii, divorţuri şi, nu in ultimul rand, fiind acuzat de incest şi sodomie.Ceea ce este adevǎrat, lordul Byron a fost extrem de religios dar nu era membru al nici unei congregaţii (deşiGalt spune cǎ ar fi zis cǎ s-ar fi vǎzut prezbiterian), datoritǎ sorei medicale care-l ingrijise cand era mic (aavut piciorul stramb la naştere - se bǎnuieşte malpraxis sau polio) şi care-i citea, in loc de poveşti, numai dinPsalmi, pe cand alţii invǎţau Cǎţeluş cu pǎrul creţ el ştia deja 33 de psalmi pe dinafarǎ. Religiozitatea luiByron era pur filozoficǎ, departe de cutumele creştine din vremea lui. Iatǎ un citat edificator din el: “I have nowish to reject Christianity without investigation; on the contrary, I am very desirous of believing. But I do notsee very much the need of a Saviour, nor the utility of prayer. Devotion is the affection of the heart, and this I

feel. When I view the wonders of creation, I bow to the Majesty of Heaven; and when I feel the enjoyments oflife, I feel grateful to God for having bestowed them upon me.” (John Galt, Biografia lui Byron, 1830).808 Immanuel Kant (22.4.1724 – 12.2.1804), filozof german din Kaliningrad. Este unul dintre cei mai respectaţifilozofi moderni şi ultimul dintre iluminişti. Deşi nici un pǎrinte n-a fost cleric, copilul Emanuel (şi-a schimbatnumele dupǎ ce a invǎţat ebraica) a fost crescut in spirit religios in cel mai strict mod cu putinţǎ (studii bibliceşi de latinǎ in locul celor de ştiinţe, cu stricteţe, umilinţe şi pedepse).Kant a subliniat necesitatea existenţei unui Dumnezeu, din raţiuni practice, in celebra sa Kritik der reinenVernunft (Critica Raţiunii Pure, 1781), ca un corolar amintind cǎ Dumnezeu nu poate fi dovedit decat prin legimorale (deci nu prin ştiinţǎ experimentalǎ, nota mea).

187Iar la 72 de ani, Kant scria: "BIBLIA este cartea al cǎrei conţinut mǎrturiseşte el singur originea-idivinǎ. Ea ne descoperǎ cit de mare este vina noastrǎ, cit de adincǎ ne este cǎderea, dar şi cit de mareeste dragostea lui Dumnezeu. BIBLIA este comoara mea cea mai de preţ, fǎrǎ de care aş fi nenorocit..."JOHN F. W. HERSCHEL809, astronom şi fizician englez spune: "Toate descoperirile omeneşti par a fifǎcute numai cu scopul de a confirma cu o şi mai mare putere adevǎrurile care vin de sus, şi care suntcuprinse in Sfintele Scripturi."RALF W. EMERSON810, mare filozof spune: "BIBLIA nu e o carte, ea e o literaturǎ."GARIBALDI811, marele patriot italian, in timp ce lupta pentru eliberarea Italiei, de sub puterea papalǎşi a Austriei, scria lui Earl de Shaftesbury: "Cel mai bun din aliaţi, pe care ni-l puteţi procura, eBIBLIA, care ne va aduce realitatea eliberǎrii."GUIZOT F.812 istoric francez şi bǎrbat de Stat, in ale sale "Meditaţii" prima ediţie pag. 252 faceurmǎtoarea remarcǎ cu privire la Evanghelii: "Marea putere a acestor cǎrţi şi a relatǎrilor lor, a fostincercatǎ şi probatǎ. Ele au biruit pǎginismul; ele au biruit Grecia, Roma şi Europa barbarǎ, ele sunt pecale de a birui lumea. Şi sinceritatea autorilor nu e cu nimic mai prejos decit puterea cǎrţilor. Noi putem

pune in discuţie pregǎtirea scolasticǎ şi perspicacitatea criticǎ a primilor istorici ai lui Isus Cristos; dar eimposibil sǎ contestǎm buna lor credinţǎ; ea sclipeşte din cuvintele lor; ei au crezut ceea ce au spus; eiau pecetluit afirmaţiile lor cu singele lor813."ROBERT D. WILSON814, profesor cunoscǎtor a 26 de limbi. A studiat in America, apoi la Oxford inAnglia şi la Berlin.809 Sir John Frederick William Herschel (7.3.1792 – 11.5.1871) a fost un matematician, astronom, chimist şifotograf englez. Este fiul mult mai celebrului Sir Friedrich William Herschel573, singura lui contribuţie fiindintroducerea noţiunii de zi iulianǎ in astronomie (a mai reverificat unele observaţii ale tatǎlui sǎu).810 Ia sǎ vedeţi voi ce mare filozof este acest Emerson:Ralph Waldo Emerson (25.5.1803 – 27.4.1882) a fost un poet american şi conducǎtor al mişcǎriitranscedentale (un fel de reformǎ religioasǎ, cu spiritul uman situat central) la sfarşitul secolului XIX. Fiu dereverend unitarian (unitarismul este opusul Sf. Treimi, adicǎ Dumnezeu este unic, nu compus din Tatǎl, Fiulşi Sf. Duh), o veche tradiţie de familie. A invǎţat numai la seminarii teologice (unele biografii precizeazǎşmechereşte cǎ ar fi absolvit Harvard, dar e vorba de Harvard Divinity School), devenind el insuşi un astfelde reverend (dupǎ doar 3 ani fiind forţat sǎ-şi dea demisia, in urma unor scandaluri).811 Este, probabil, singurul revoluţionar care argumenteazǎ pe baza bibliei, deoarece casta preoţeascǎ a fostintotdeauna de partea clasei conducǎtoare, fie ea bunǎ sau rea.Iar Earl este un titlu nobiliar englez (şef de trib, in original), cu echivalentul european (francez) de conte.812 Francois Pierre Guillaume Guizot (4.10.1787 - 12.9.1874), istoric, orator şi om de stat. A trǎit intr-operioadǎ zbuciumatǎ din istoria Franţei (2 revoluţii, 2 imperii, 2 republici). Preotestant (huguenot) dar atras deideiile lui Jean-Jacques Rousseau830, iluministul.813 Ultima frazǎ este extrem de importantǎ şi aici are dreptate, doar dacǎ se referǎ la seria a doua de "istorici".Pentru cǎ religia creştinǎ nu a fost datǎ nici de Isus şi nici de apostolii sǎi, ci de un om care nu l-a cunoscutniciodatǎ pe Isus, dar s-a autointitulat apostol, pe nume Saul (Sf. Pavel) şi care a lansat un Isus mitic.814 Robert D. Wilson este de negǎsit in analele universitǎţii din Oxford. O astfel de personalitate ar fi trebuit sǎfie trecutǎ in arhive (Mr. Bean şi unii scriitori de duzinǎ din sec. XIX sunt trecuţi, de exemplu, in catalog). Unastfel de om de ştiinţǎ eminent, mare minune cǎ n-a putut fi gǎsit nicǎieri.Dupǎ indelungate cǎutǎri, am gǎsit o carte, reeditatǎ in 1959 de Moody Bible Press in

Chicago, care senumeşte A Scientific Investigation of the Old Testament, scrisǎ de cǎtre un Robert Dick Wilson. Deoareceautorul este citat ca fiind un atotcunoscǎtor in ale Vechiului testament, plin de argumente raţionale care n-auputut fi demontate de cǎtre nimeni, argumente care demonstrau exactitatea şi corectitudinea absolutǎ abibliei, nu ne indoim cǎ despre acest Robert D. Wilson este vorba. Este vina mea cǎ am bǎnuit cǎ autorulputea avea mǎcar de data asta dreptate, atunci cand indica studiile vreunui om de ştiinţǎ.In acest caz, Robert Dick Wilson (4.2.1856 – 11.10.1930) a fost un lingvist american şi exeget presbiterian

188El mǎrturiseşte cum a ajuns la convingerea cǎ "toate desbaterile privitoare la textul Bibliei şi larelatǎrile istorite din Biblie, ar trebui sǎ fie aşezate nu pe terenul mişcǎtor al pǎrerilor personale şi alimpresiilor subiective, ci pe terenul solid al faptelor dovedite in mod obiectiv."El işi dǎdu seama cǎ aceste fapte "n-ar putea sǎ fie cunoscute in mod real, decit cu ajutorul unor adincicercetǎri a documentelor redactate in limbile vechi, ce sunt in legǎturǎ cu BIBLIA." Vrind sǎ aibǎluminǎ in privinţa aceasta, el se dedicǎ studiului."Eram pe atunci, spune el, in virsta de 25 de ani şi mi-am stabilit planul pentru 45 ani de muncǎ. Maiintii aveam sǎ inchin 15 ani studiului limbilor necesare, pentru a putea citi vechile documente, singurein stare sǎ-mi procure informaţii de mina intiia asupra istoriei Vechiului Testament şi anume:1) Limba ebraicǎ şi limbile inrudite cu ea;2) Toate limbile in care a fost tradus Vechiul Testament, inainte de secolul al VII-lea al erei creştine.3) In sfirşit limbile care, ca persana şi copta, puteau sǎ-mi arunce ceva luminǎ asupra VechiuluiTestament.Dupǎ aceea aveam sǎ inchin, alţi 15 ani unui studiu foarte amǎnunţit al Vechiului Testament,cercetindu-l in ebraicǎ, cuvint cu cuvint, comparind textul original, cu vechile traduceri şi fǎcindadnotǎri. In fine aveam sǎ studiez timp de 15 ani lucrǎrile Inaltei Critice."El istoriseşte cum, dupǎ ce a fǎcut studiul limbilor, s-a dus la Muzeul Britanic

din Londra, cu Biblia saebraicǎ in minǎ şi cum din toţi regii pomeniţi in Biblie, a gǎsit pǎstrat pe monumente numele a 41 dinei.Aceste 41 de nume conţin 191 consoane, scrisul ebraic nu are vocale, din care el a gǎsit 188, care erauintocmai aceleaşi şi pe monumente815.Dupǎ 30-40 de ani de studii temeinice, el a declarat: "Ştiinţificeşte, putem sǎ afirmǎm desǎvirşitaidentitate a Bibliei ebraice actuale, cu aceea de care s-a slujit Cristos şi apostolii şi cǎreia ei i-au datincuviinţarea lor."Deci pe bazǎ de studii de o viaţǎ de om, nu pe prostie, s-a fondat convingerea şi credinţa lui cǎ BIBLIAE ADEVǍRATǍ.Sir WILLIAM RAMSAY816, savant englez cu renume mondial. Are la activul lui o seamǎ dedescoperiri şi lucrǎri ştiinţifice. La inceput a fost necredincios şi susţinea cǎ Biblia şi mai ales FapteleApostolilor, scrise de Doctorul Luca, nu sunt demne de crezare.care a verificat corectitudinea bibliei evreişti (Vechiul testament). Pentru aceasta, el a invǎţat 45 de limbi(incluzand dialectele), inclusiv cele in care biblia fusese tradusǎ inainte de 600 en. A invǎţat la PrincetonUniversity, apoi la universitatea Humboldt din Berlin.815 A gǎsi numele unor regi pe monumente şi alte dovezi arheologice este una, dar sǎ afirmi autenticitatea unuidocument doar pe aceastǎ bazǎ e un pic cam mult. Nu-i neg autoritatea ştiinţificǎ sau meritele, doar faptul cǎi-a fost extrem de dificil de a dovedi autenticitatea, de exemplu, a cǎrţii lui Daniel, de exemplu, mǎcar aregilor Darius sau Artaxerxes, care sunt amestecaţi intre ei şi plasaţi in perioade de timp complet aiurea. Casǎ nu mai vorbim de alte cǎrţi, vǎdit propangadistice, in care regele-tatǎl moare cu 2 ani inaintea fiului sǎu,sau regi care au domnit "negativ" (adicǎ au inceput sǎ domneascǎ dupǎ o carte dupǎ ce muriserǎ dejaconform alteia).

189Ca tinǎr profesor, el intreprinse o cǎlǎtorie de studii in Asia Micǎ. El cǎuta sǎ descopere divergenţeleintre istorisirea Biblicǎ şi proaspetele descoperiri arheologice.Dupǎ mai mulţi ani de studiu, a trebuit sǎ renunţe la ideile sale. Descoperirile

sale au confirmat in totulrelatǎrile biblice. El s-a convins cǎ Biblia e cu adevǎrat Cuvintul lui Dumnezeu.In cartea sa: "Luke the Physician" (Luca medicul) pp. 177-179, el işi proclama opiniile sale in faţalumii, zicind: "Eu am primit convingerea cǎ relatarea lui Luca e fǎrǎ egal in ce priveşte exactitatea817.Adincind puţin examinarea de fond a textului, mergind mai departe decit se obişnuieşte cu lucrǎrilealtor istorici, el suportǎ verificarea cea mai minuţioasǎ şi tratamentul cel mai dur."Iar in prefaţa valoroasei sale lucrǎri ce poartǎ titlul: "The Bearing of Recent Discovery on thetrustworthings of the New Testament," editatǎ in 1920, el spune: "Scopul meu e de a stabili anumiteprincipii care decurg din descoperirile moderne şi de a arǎta contribuţia lor faţǎ de Noul Testament.Metoda constǎ din examinarea riguroasǎ, frazǎ cu frazǎ şi cuvint cu cuvint a citorva pasaje care au fostexpuse unei critici defavorabile; din aceastǎ examinare rezultǎ cǎ Noul Testament este o carte unicǎ,prin coerenţa818, limpezimea, bogǎţia şi sinceritatea cea vie a expresiei. Aceasta nu e o caracteristicǎnumai a uneia sau a douǎ din scrierile care alcǎtuiesc Noul Testament; in diferite chipuri, aceastǎcaracteristicǎ aparţine tuturor.Şi cind auzi pe unii neisprǎviţi, cu liceul abia terminat, sau uneori doar cu patru clase, care nu-şi cunoscbine, nici istoria ţǎrii lor, dar de unde sǎ priceapǎ sǎ facǎ examinarea unui document istoric, cǎ vorbescdespre Biblie cǎ nu e adevǎratǎ, o ironizeazǎ, spun cǎ numai proştii mai cred819. Nu e bine sǎ rizi de ei,ci mai degrabǎ sǎ-i compǎtimeşti. Şi nu e bine sǎ te apuci la discuţii, la ceartǎ de vorbe cu ei, ci maidegrabǎ sǎ te rogi pentru ei820.816 Sir. W. Mitchell Ramsay416 nu poate fi dovedit ca necredincios, deoarece toate enciclopediile il citeazǎ ca"New testament scholar" (adicǎ exeget biblic). A studiat (sanscrita), este adevǎrat, in Germania, dar laGottingen.817 Luca insuşi precizeazǎ cǎ nu a fost martor al evenimentelor descrise de el. De aceea,

recemsǎmantulordonat de Publius Sulpicius Quirinius este inexact (sau, dacǎ este exact, atunci avem probleme cu datareaaltor evenimente). Vezi nota 420.818 Orice laude se pot aduce Noului Testament, dar cǎ-i coerent, este de-a dreptul o jignire pentru cititorulobiectiv. Sunt zeci de pasaje unde autorii evangheliilor se contrazic unii pe alţii sau profeţii unii pe alţii.819 Bun, sǎ lǎsǎm la o parte neisprǎviţii şi cei cu 4 clase neterminate şi sǎ considerǎm numai pe cei cu studii lafel de mari ca cei amintiţi. Sau cumva toţi cei care criticǎ biblia sunt neisprǎviţi?Dar ne putem intreba: dacǎ panǎ şi neisprǎviţii şi-au dat seama de asta, cat de adevǎratǎ mai este biblia?820 Din pǎcate, oamenii de ştiinţǎ sunt cei care au demonstrat cǎ anumite pasaje din Biblie nu reflectǎ realitatea,nu proştii de pe stradǎ. De exemplu, sunt mai multe date istorice care dovedesc cǎ robia egipteanǎ a evreiloreste doar un lucru inventat in scopul de a imbǎrbǎta evreii captivi in Babilon (aşa cum au fǎcut strǎmoşiivoştri, aşa sǎ faceţi şi voi!!) decat cele care atestǎ acest lucru. Mai mult, istorici evrei de seamǎ impreunǎ cuo parte dintre rabini considerǎ chiar existenţa lui Moise drept o legendǎ (aceştia ar fi chiar ultimii care arcontesta existenţa lui Moise). Daniel este considerat a descrie nu perioada babilonianǎ ci cea subSeleucizi312. Iar robia babilonianǎ, cea atat de grea, e un mit pentru proşti, cine crede azi cǎ nişte robi aveaula randul lor robi? Dar acestea tot au fost spuse in notele de subsol precedente.Teoriile pe care le prezintǎ autorul aici, ele, da, sunt pentru semianalfabeţi, aceia care nu sunt in stare sǎgandeascǎ singuri şi primesc o spoialǎ de informaţii, aparent logice, bine alese, de la pastori abili.

190W. F. ALBRIGHT205, eminent arheolog contemporan, in cartea sa "Archeology and the religion ofIsrael" 1942 pag. 176 zice: "Nu mai existǎ nici o indoialǎ cǎ arheologia a confirmat istoricitateasubstanţialǎ a istorisirilor Vechiului Testament".Sir FLINDERS W. M. PETRIE353, profesor universitar, mare specialist in arheologie.In primǎvara anului 1937, in timp ce fǎcea sǎpǎturi arheologice in Palestina, a fost vizitat la Ierusalimde cǎtre teologul David L. Cooper821. Acesta spune in cartea sa: "What man must believe?" LosAngelos 1943 pag. 55, cum l-a intrebat dacǎ in timpul cercetǎrilor a descoperit ceva, care sǎ

discrediteze Scripturile, la care bǎrbatul de ştiinţǎ a afirmat cǎ nu a gǎsit nimic, care sǎ-i cauzeze vreoindoialǎ şi a adǎogat urmǎtoare observaţie:"Profesorii de catedrǎ din Universitǎţi şi alte Institute de invǎţǎmint, care nu au fost niciodatǎ in cimpulcercetǎrilor, nu au fǎcut niciodatǎ sǎpǎturi, sunt singurii care se indoiesc de relatǎrile biblice; dar cei ceau cercetat in mod real şi au scos la luminǎ trecutul, sunt convinşi de exactitatea Scripturilor."822

JEAN REVILLE823, intr-un eseu publicat in "Revue des deux Mondes" 1864, spune: "Intr-o zi, la ointrunire, a fost pusǎ problema: ce carte ar fi mai bine sǎ ia cu el in celulǎ, un om care a fost condamnatpe viaţǎ, dacǎ i s-ar permite sǎ ia o singurǎ carte.La intrunire erau catolici, protestanţi, filozofi şi chiar materialişti. Toţi au fost de acord cǎ ar alegenumai BIBLIA."824

HEINRICH HEINE825, poet evreu, convertit la creştinism declara: "Luminarea mea o datorez pur şisimplu unei cǎrţi. Unei cǎrţi? Da. Ba incǎ este o carte veche, simplǎ, modestǎ, ca şi natura şi naturalǎ ca821 David L. Cooper (1886-1965), fondatorul al Biblical Research Society. Este lǎudat prin diverse fiţuicievanghelizatoare ca fǎrǎ egal in ceea ce priveşte profeţiile Vechiului şi Noului testament, ca şi in ceea cepriveşte studiul ştiinţific al acestora. M-am convins imediat ce fel de pregǎtire are (este DD, PhD, ThM),atunci cand am descoperit profeţiile sale asupra timpurilor noastre bazate pe vechii proroci biblici şi peApocalipsa lui Ioan. Se zice cǎ ştia 9 limbi: engleza, latina, spaniola, germana, franceza, aramaica,cuneiforma babilonianǎ, ebraica şi greaca. A vizitat Israelul de 3 ori.A participat, in colectiv, la traducerea şi standardizarea bibliei, versiunea New American Standard Bible.Ca şi alţi predicatori, CV-ul sǎu nu conţine date concrete ci numai comparaţii fǎrǎ termeni de comparaţie şifraze sforǎitoare de genul: "Domnule Dr., in jumǎtatea de orǎ in care mi-aţi povestit pe inţelesul meu biblia,am inţeles-o mai bine decat in toatǎ viaţa mea de dinainte" sau "Dr. Cooper a avut viaţa comparabilǎ celeiale vestiţilor eroi biblici descrişi in Vechiul testament".Filozofia sa pleacǎ de la revelaţia pe care ar fi avut-o in 1923, cand a "vǎzut" biblia, planul lui Dumnezeu şirostul evreilor, panǎ atunci crezand cǎ ei erau vinovaţi de crucificare, deodatǎ realizand cǎ ei au fost doar

simple unelte in planul divind de salvare a lumii. De aceea a inceput a trimite materiale gratis evreilor pentrua-i convinge cǎ Isus a fost mesia, angajand intru acest divin scop nu mai puţin de 144000 de evanghelizatoride origine iudaicǎ. Ştiind acum planul divin pe dinafarǎ, Cooper şi-a alcǎtuit motto vieţii, va urma intocmaiporunca lui Dumnezeu, cǎci: "God's will - nothing less, nothing more, nothing else". Nu mai are sens sǎadaug cǎ era ferm convins de exactitatea absolutǎ a bibliei. Fericiţi acei sǎraci cu duhul...822 De altfel, nici nu mǎ gandeam sǎ scrie altceva domnul Cooper in cartea sa. Normal ar fi ca autorul sǎ serefere la vreuna dintre cǎrţile scrise de Petrie353 nu de vreun cleric.823 Jean Reville (6.11.1854 - 6.5.1908), vicar şi teolog francez de orientare protestantǎ. Doctor in teologie din1886. Profesor de teologie. Nici nu e de mirare la ce concluzie s-a ajuns...824 Dar ce carte a ales panǎ la urmǎ condamnatul? Restul sunt vorbe, exerciţiu de logicǎ, discuţii filozofice...Sǎ nu uitǎm cǎ nici un arab, chinez, japonez sau indian n-a fost de faţǎ...825 Christian Johann Heinrich Heine (nǎscut Chaim Harry Heine, 13.12.1797 – 17.2.1856), jurnalist, eseist şipoet romantic german de origine evreieascǎ. In 1825 s-a convertit la protestantism, nu din convingere ci dinnecesitate, viaţa de evreu nu era tocmai uşoarǎ in Germania acelor timpuri (nu avea voie sǎ practice dreptul,pe care-l studiase, sau profesoratul, ambiţia lui Heine). Vǎr al altui evreu celebru, compozitorul GiacomoMeyerbeer. Poezia sa a fost pusǎ pe muzicǎ de Robert Schumann, dar şi de Franz Schubert, Felix

191şi aceasta. O carte care are infǎţişarea obişnuitǎ şi lipsitǎ de pretenţii, ca soarele care ne incǎlzeşte, capiinea care ne hrǎneşte. O carte care ne priveşte cu atita incredere şi bunǎtate, ca o luminǎ... Şi aceastǎcarte se numeşte scurt şi cuprinzǎtor, "CARTEA BIBLIA". Pe drept se numeşte ea şi Sf. Scripturǎ."Cine a pierdut pe Dumnezeul sǎu, acela il poate gǎsi din nou in aceastǎ carte şi cel ce nu L-a cunoscutniciodatǎ, acela gǎseşte aici adierea Cuvintului Dumnezeiesc."Evreii, care indeobşte ţin mult la lucrurile scumpe, işi dǎdeau foarte bine seama de ceea ce fǎceau,cind, la arderea celui de al doilea Templu al lor din Ierusalim826, lǎsarǎ sǎ li se distrugǎ obiectele de aurşi de argint, care serveau la jertfe, candelabrele şi candelele, ba chiar şi pieptarul marelui Preot, cudeosebitele lui pietre preţioase şi scǎparǎ din flǎcǎri numai Sfinta Scripturǎ.

Aceasta fǎcea bogǎţia Templului şi slava Domnului, flǎcǎrile n-au mistuit-o."827

SILVIO PELICO, mare scriitor italian828, a spus: "BIBLIA este codul adevǎrat al sfinţeniei şi prinurmare al adevǎrului."In cartea sa, "Inchisorile mele" pag. 39 spune despre Biblie: "Cartea aceasta dumnezeiascǎ, pe care oiubisem intotdeauna mult, chiar cind credeam ca sunt necredincios, o studiam acum, cu mai multrespect decit oricind... ea mǎ invaţǎ sǎ-L iubesc pe Dumnezeu şi pe oameni, sǎ doresc tot mai multdomnia dreptǎţii, sǎ am groazǎ de nedreptate, sǎ iert pe cei nedrepţi..."CHARLES DICKENS829, mare romancier englez, intr-o scrisoare adresatǎ fiului cel mai mic, cindacesta pǎrǎsea patria, pentru a se duce in Australia, ii scrise: "Iţi pun intre cǎrţi un Nou Testament, dinaceleaşi motive şi cu aceleaşi nǎdejdi care m-au cǎlǎuzit sǎ scriu pentru tine cind erai copil, pentru cǎacesta e cea mai bunǎ carte pe care a avut-o şi o va avea lumea şi pentru cǎ iţi dǎ cele mai bune regulidupǎ care se poate conduce o fiinţǎ omeneascǎ, care incearcǎ sǎ fie sincerǎ şi conştientǎ de datoria sa”.Mendelssohn, Fanny Mendelssohn, Johannes Brahms, Hugo Wolf, Richard Strauss şi Richard Wagner.Autoritǎţile germane i-au interzis opera in 1835. A fost prieten şi cu Karl Marx, cu care avea anumite idei incomun (ele i-au atras interdicţia). Şi naziştii au avut ceva contra lui, arzandu-i lucrǎrile in piaţa publicǎ. Acolos-a gravat un epitaf celebru (Almansor, 1821): "Dort, wo man Bucher verbrennt, verbrennt man am Endeauch Menschen" ("Acolo unde se ard cǎrţi se vor arde in curand şi oameni"). Nu este evident, dar Heine sereferea la inchiziţia spaniolǎ in cruciada ei antiislamicǎ. Din cauza "trǎdǎrii", Heine a fost refuzat şi in Israel.826 Aici ai arǎtat domnule autor cat de bine te pricepi la biblie şi la istorie in general.Arderea celui de-al doilea templu a avut loc in 70 en, din porunca impǎratului Titus, ca urmare a rebeliunii din66 en. Acesta a prǎdat templul luand cu sine nu atat obiectele de aur, cat mai ales Chivotul legii, cel atat desacru, singurul mod prin care preoţii puteau comunica direct cu Dumnezeu, care, in plus conţinea şi cele 10legi ale lui Dumnezeu, plus alte lucruri sacre.Atat de mult ţineau evreii la cǎrţile lor sfinte, incat le uitaserǎ in templul de la Ierusalim cand au fost cuceriţi

de babilonieni şi regǎsite abia la intoarcere (2 Cronici 34:14).827 Unde este acum aceastǎ carte? Cele mai vechi manuscrise ale bibliei provin de la Qumran.Oricum, cǎ a fost sau nu distrusǎ atunci, n-are nici cea mai micǎ importanţǎ, copii ale bibliei circulau, ca şiastǎzi, fiecare templu avand cel puţin o copie.828 Silvio Pellico (24.6.1788 - 31.1.1854) a fost un scriitor, poet, dramaturg şi patriot italian. Arestat in13.10.1820 pentru acuzaţia de carbonarism (mişcare liberalǎ de sorginte francmasonǎ - am avut şi in ţarǎ"boierii cǎrvunari") şi condamnat la moarte in 2.1821, dar eliberat in 1830. Tragediile sale sunt submediocre,singura sa operǎ care a atras atenţia a fost Le mie prigioni (Inchisorile mele, 1832) dar numai pentru cǎ adescris nenorociri (starnea compasiunea), nu datoritǎ calitǎţilor autorului (un puternic egoism rǎzbate dinacea carte). Citatul este din Capitolul VI, al doilea şi al treilea paragraf. De remarcat este şi prezenţa uneianumite dedicaţii, şi noi ştim bine cǎ Marele Arhitect al Universului nu prea coincide cu Yahwe.829 Charles John Huffam Dickens (7.2.1812 – 9.6.1870) a fost unul dintre cei mai mari scriitori britanici dintoate timpurile. Opera sa a purtat stigmatul epocii victoriene, pe care a criticat-o cat a putut de mult.

192"Cind au plecat ceilalţi fraţi ai tǎi, am scris pentru fiecare cuvinte cum scriu acum pentru tine şi i-amrugat pe toţi sǎ se conducǎ dupǎ aceastǎ carte, fǎrǎ a ţine seama de interpretǎrile şi nǎscocirileomeneşti”."Iţi aduci aminte cǎ acasǎ n-ai fost plictisit cu practici religioase şi formalitǎţi seci... Vei inţelege cu atitmai bine acum adevǎrul şi frumuseţea religiei creştine, aşa cum provine de la Cristos insuşi şi neputinţade a te abate de la adevǎrata religie, dacǎ o preţuieşti cu smerenie şi din inimǎ..."Iar cind cineva l-a intrebat pe Dickens, care i se pare cǎ e cea mai pateticǎ istorisire din toatǎ literatura,acesta ii rǎspunse: "Pilda fiului risipitor."JEAN JACQUES ROUSSEAU830, faimosul orator, cugetǎtor, scriitor şi pedagog francez, in cartea sa:"Emil" - sau despre Educaţie" ediţia 1839, tomul III, pp. 365-367, are cuvinte de toatǎ frumuseţea faţǎde Sfintele Scripturi.El scrie: "Vǎ mǎrturisesc cǎ majestatea Scripturilor mǎ umple cu admiraţie,

dupǎ cum puritateaEvangheliei işi are influenţa ei asupra inimii mele."Rǎsfoiţi lucrǎrile filozofilor nostri, cu toata pompa lor de dicţiune, ce sǎrace, cit de dispreţuit sunt, incomparaţie cu Scripturile! E posibil oare, ca o carte atit de simplǎ şi totodatǎ atit de sublimǎ, sǎ fiesimpla lucrare a omului?"E posibil ca personajul sacru a cǎrui istorie o conţine, sǎ fie un simplu om?830 Jean-Jacques Rousseau (1712 – 2.7.1778) este un filozof extrem de celebru. Se zice cǎ mǎcar o parte dinRevoluţia francezǎ şi-a avut rǎdǎcinile in opera sa, la fel şi o parte din comunism. A mai fost şi muzician. Aavut o copilǎrie nefericitǎ, mama murind la 9 zile de la naştere iar tatǎl, ceasornicar falit, abandonandu-l lavarsta de 10 ani fiind pasibil de pedeapsa capitalǎ din cauza unui duel ilegal. Prima sa amantǎ, baroneasaFrancoise-Louise de Warens, l-a convertit la catolicism. Intors la Paris s-a insurat cu Therese Levasseur, osemianalfabetǎ ce i-a fǎcut 5 copii, toţi pǎrǎsiţi in grija spitalului (acest lucru l-a regretat teribil, mai ales atuncicand s-a apucat sǎ scrie Emile - cartea sa despre educaţia alternativǎ). S-a reconvertit la calvinism.Rousseau a fost adeptul puritǎţii naturii, care a creat omul perfect, dar care a fost apoi distrus de societate.Citatul poate fi gǎsit in cartea a patra, dar acolo este prezent in forma datǎ de vicarul savoian, deşi uniicercetǎtori considerǎ cǎ, de fapt, aceasta era pǎrerea lui Rousseau. In orice caz, din cauza celorlaltedeclaraţii (in special paragrafele din mijlocul capitolului, unde se face printre altele apologia lui BernardNieuwentyt (1654-1718) care contesta existenţa lui Dumnezeu), cartea a fost interzisǎ in mai toatǎ Europa iarel "dat in urmǎrire generalǎ".Iatǎ şi un extras interesant: "Il avait vu que la religion ne sert que de masque a l’interet, et le culte sacre desauvegarde a l’hypocrisie: il avait vu, dans la subtilite des vaines disputes, le paradis et l’enfer mis pour prix ades jeux de mots; il avait vu la sublime et primitive idee de la Divinite defiguree par les fantasquesimaginations des hommes; et, trouvant que pour croire en Dieu il fallait renoncer au jugement qu’on avaitrecu de lui, il prit dans le meme dedain nos ridicules reveries et l’objet auquel nous les appliquons.".Sau: "Apotre de la verite, qu’avez-vous donc a me dire dont je ne reste pas le juge? Dieu lui-meme a parle :ecoutez sa revelation. C’est autre chose. Dieu a parle ! voila certes un grand mot. Et a qui a-t-il parle? Il aparle aux hommes. Pourquoi donc n’en ai-je rien entendu? Il a charge d’autres hommes

de vous rendre saparole. J’entends ! ce sont des hommes qui vont me dire ce que Dieu a dit. J’aimerais mieux avoir entenduDieu lui-meme; il ne lui en aurait pas coute davantage, et j’aurais ete a l’abri de la seduction. Il vous engarantit en manifestant la mission de ses envoyes. Comment cela? Par des prodiges. Et ou sont cesprodiges? Dans les livres. Et qui a fait ces livres? Des hommes. Et qui a vu ces prodiges? Des hommes quiles attestent. Quoi! toujours des temoignages humains! toujours des hommes qui me rapportent ce qued’autres hommes ont rapporte! que d’hommes entre Dieu et moi! Voyons toutefois, examinons, comparons,verifions. O si Dieu eut daigne me dispenser de tout ce travail, l’en aurais-je servi de moins bon coeur?".

193Gǎsim ca El sǎ-Şi fi asumat tonul unui sectar entuziast sau ambiţios? Ce dulceaţǎ, ce curǎţie incomportarea Sa! Ce invǎţǎturi pline de har! Ce maxime sublime! Ce inţelepciune profundǎ incuvintǎrile Sale! Ce prezenţǎ de spirit, ce subtilitate, ce potrivire in rǎspunsurile sale...!”"Unde este omul, unde este filozoful care sǎ fi trǎit aşa şi sǎ fi murit aşa, fǎrǎ slǎbiciuni şi fǎrǎimpotrivire?... Da, dacǎ viaţa şi moartea lui Socrate au fost acelea a unui inţelept, viaţa şi moartea luiIsus au fost acelea a unui Dumnezeu.""Sǎ presupunem oare, cǎ istoria evanghelicǎ e simplǎ ficţiune? Intr-adevǎr, prietenii mei, ea nu poartǎnici un semn al ficţiunii. Din contra, istoria lui Socrate, pe care nimeni nu se gindeşte s-o punǎ laindoialǎ, nu e atit de bine doveditǎ ca aceea a lui Isus Cristos. O aşa presupunere de fapt, ar imbrǎcadificultatea numai in alte haine, fǎrǎ s-o inlǎture, cǎci e mai greu de conceput cǎ un numǎr de persoanesǎ cadǎ de acord sǎ scrie o aşa istorie, decit cǎ unul singur le-ar fi furnizat materialul.Autorii evrei erau incapabili de dicţiunea ei şi strǎini de morala conţinutǎ in Evanghelie. Semneleadevǎrului ei sunt atit de izbitoare şi de neimitat, incit inventatorul ar fi un caracter mai uimitor deciteroul..."DENIS DIDEROT831, filozof ateu impreunǎ cu alţi liberi cugetǎtori, a

intocmit faimoasa"Enciclopedie" editatǎ prin 1751, care e presǎratǎ cu germenii necredinţei secolului al XVIII-lea.A fost considerat ca ateu declarat pe faţǎ, dar cǎtre sfirşitul vieţii, spre inmǎrmurirea prietenilor sǎi,singurei sale fiice832, el i-a fǎcut parte de o educaţie din Biblie.Iar Stier833 in cartea sa "Reden Jesu" partea a VI-a pag. 496, ne relateazǎ urmǎtoarea intimplare dinviaţa lui Diderot: "Intr-una din acele partide de searǎ a Baronului de Holbach, unde obişnuiau sǎ seadune cei mai celebri necredincioşi ai secolului, conversaţia s-a indreptat liber, in modul cel mai hazliuspre presupusele absurditǎţi, stupiditǎţi şi toate felurile de inconsistenţe ale Scripturilor Sacre. FilozofulDiderot, care nu a luat parte in discuţii, deodatǎ le-a pus capǎt prin urmǎtoarea remarcǎ:"De minune domnilor, de minune! Eu nu cunosc pe nimeni, nici in Franţa, nici in altǎ parte, care sǎ fiputut scrie şi vorbi cu mai multǎ arta şi talent... Eu vǎ provoc pe toţi ciţi sunteţi aici, sǎ pregǎtiţi opovestire aşa de simplǎ şi in acelaş timp atit de sublimǎ şi atit de mişcǎtoare, ca istoria patimilor şi a831 Denis Diderot (5.10.1713 – 31.7.1784), filizof şi scriitor francez, un iluminist celebru şi autor/iniţiator alcelebrei Enciclopedii franceze. A fost adept al liberei voinţe (deci nu putea susţine dogmele bisericeşti)precum şi al dreptului de a-ţi alege religia doritǎ, deşi a fost educat in spirit iezuit, putand deveni chiar abate.Moartea prin muncǎ epuizantǎ a sorei lui la numai 30 de ani, cǎlugǎriţǎ intr-o mǎnǎstire ursulinǎ, a fostevenimentul care i-a schimbat, opiniile religioase. A fost chiar arestat pentru opiniile sale liberale (consideratesubversive). Deşi ales membru al celebrei Academii franceze, banii nu s-au lipit niciodatǎ de el. Ca sǎ-şiinzestreze fiica, a fost nevoit sǎ-şi vandǎ biblioteca sa renumitei ţarine a Rusiei, Caterina II, care, spiritluminat, nu l-a deposedat de ea (acum se gǎseşte la Biblioteca Naţinalǎ a Rusiei) cand trǎia, ba chiar i-aconferit un salariu, ca bibliotecar.Diderot a criticat biserica suficient de mult, pentru a face povestea autorului un alt hoax. Una din celebrelevorbe atribuite acestui iluminist a fost: "Omul nu va fi niciodatǎ liber panǎ cand ultimul rege nu va fi spanzuratcu intestinele ultimului preot".

832 Marie-Angelique Diderot (1753-1824), viitoare Madame de Vandeull. Denis a lǎsat pe mana soţiei sale(Antoinette Champion, o catolicǎ ferventǎ) educaţia religioasǎ, dar şi-a pǎstrat pentru el educaţia ştiinţificǎ şicea muzicalǎ. Denis s-a opus categoric ca Marie-Angelique sǎ meargǎ, chiar numai sǎ studieze, la vreomǎnǎstire (sau internat de mǎnǎstire).833 Rudolph Ewald Stier (1800-1862) a publicat Reden Jesu in 1851. Ideile din carte au fost extrem de"naziste".

194morţii lui Isus Cristos, care sǎ producǎ acelaşi efect, care sǎ dea senzaţie pe cit de puternicǎ, pe atit desimţita şi a cǎrei influenţǎ sǎ fie aceeaşi, dupǎ atitea veacuri834.""Aceastǎ vorbire neaşteptatǎ i-a incremenit pe toţi ascultǎtorii şi a urmat o lungǎ tǎcere."J.W. GOETHE835, mare poet, ginditor şi om de ştiinţǎ german, unul din cei mai distinşi bǎrbaţi ailiteraturii universale, a zis: "BIBLIA nu este o carte naţionalǎ, ci cartea naţiunilor. Ea este o carte ce vatrǎi veşnic, pentru cǎ atit cit va fi lumea, nu se va gǎsi nimeni care sǎ se ridice şi sǎ spunǎ: "Eu o pricepin tot amǎnuntul şi in tot cuprinsul ei.""Eu personal iubesc şi preţuiesc BIBLIA, cǎci aproape numai ei ii datorez toatǎ cultura mea moralǎ.Istorisirile, invǎţǎturile, simbolurile, pildele ei, toate s-au intipǎrit adinc in mine şi m-au influenţat intrunfel sau altul. De aceea nu mi-au plǎcut atacurile nedrepte, batjocoritoare şi rǎutǎcioase impotriva ei.Am citit-o toatǎ de mai multe ori... am citit-o şi pe sǎrite şi de la inceput şi de la sfirşit... Marea cinstece se dǎ Bibliei de multe popoare şi generaţii, se datoreazǎ valorii ei lǎuntrice... Sunt incredinţat cǎBiblia e cu atit mai frumoasǎ, cu cit o citeşti mai mult... Consider Evangheliile in totul adevǎrate, cǎciin ele existǎ o reflecţie a sublimului, care emanǎ din persoana lui Cristos."Iar inainte de moarte cu 11 zile, a mǎrturisit lui Eckerman urmǎtoarele: "N-are importanţǎ cit vaprogresa mintea omeneascǎ in cultura intelectualǎ, in ştiinţele naturii, in lǎrgime şi in adincime: ea nuva fi in stare niciodatǎ sǎ se ridice deasupra demnitǎţii şi culturii morale a creştinismului, aşa cum

strǎluceşte in Evanghelii. Viaţa şi puterea unui popor depinde de atitudinea pe care a luat-o faţǎ deBIBLIE."836

MICHEL FARADAY837, distins bǎrbat de ştiinţǎ, fizician şi chimist englez, fondatorul concepţieidespre cimpul electromagnetic, a descoperit benzenul, a descoperit fenomenul de inducţieelectromagneticǎ, a descoperit legea electrolizei, etc.... dar a fost şi un bun creştin, un bun credincios.834 Este extrem de relativ ceea ce s-a afirmat. Diderot nu a luat in considerare presiunea extremǎ a bisericiicatolice, care timp de 1700 de ani (panǎ in vremea lui) a cultivat cu deosebitǎ ardoare precum şi prinmijloace extreme acest cult al lui Isus. Cei care au trǎit sub dictaturi ştiu acest lucru şi inţeleg foarte bine ceinseamnǎ ca, timp de zeci de ani (sute de ani), sǎ ţi se implementeze, pic cu pic, in cap o idee.Dar acest lucru, care este suficient de apropiat de adevǎr pentru creştini, nu explicǎ de ce necreştinii nu suntimediat cuceriţi de povestea lui Isus, chiar dacǎ le este explicatǎ pe inţelesul lor de cǎtre misionari meşteri inale discursului şi trebuie forţaţi sǎ o accepte.835 Johann Wolfgang Goethe (28.8.1749 – 22.3.1832) a fost un poet, nuvelist, dramaturg, teoretician şi, nu inultimǎ instanţǎ, prim ministru al ducatului de la Weimar. A fost cel mai important autor al iluminismuluigerman şi o continuǎ sursǎ de inspiraţie pentru generaţii intregi. De mic nu i-a plǎcut biserica, considerandbiblia un amestec de greşeli şi violenţǎ ("Mischmasch von Irrtum und Gewalt"). Ulterior s-a orientat cǎtreCoran, deseori ţinand prelegeri şi citate din el unei audienţe nobiliare (in 1782 a admis cǎ nu era creştin şi narespins ideea cǎ era musulman). A fost innobilat in 1782. Prieten din 1794 cu Friedrich Schiller. A scrisFaust, o capodoperǎ.836 Ca şi Darwin610, Diderot831, Newton467, etc. etc. toţi, absolut toţi ateiştii sau necredincioşii sunt citaţi aici decǎtre autor ca reconvertiţi la finalul vieţii lor, ca prin miracol, la creştinism, fie creştini pioşi, de preferinţǎevanghelici. Mari miracole, domnule!837 Michael Faraday (22.9.1791 – 25.8.1867) a fost chimist şi fizician englez, poate cel mai strǎlucitexperimentator al tuturor timpurilor. De condiţie umilǎ, Faraday a invǎţat ştiinţa din cǎrţile unui anticariat lacare a lucrat ca ucenic. El a fost foarte urat tratat in timpul carierei sale ştiinţifice (in special de cǎtreHumphrey Davy, un alt chimist celebru), incat era gata chiar sǎ pǎrǎseascǎ definitiv tǎramul ştiinţei. Ca

religie, Farady a fost un creştin inflǎcǎrat şi membru al congregaţiei locale de rit Sandemanian (ramurǎ aBisericii scoţiene), unde şi-a cunoscut viitoarea nevastǎ, fiind pentru douǎ mandate chiar şeful congregaţiei.

195In timp ce ţinea prelegeri ştiinţifice, dǎdea şi lecţii biblice. Intr-o zi fu gǎsit de un prieten al sǎu, cucapul plecat asupra Bibliei şi cu ochii plini de lacrimi.Acesta il intrebǎ dacǎ e bolnav. Nu, rǎspunse Faraday, ceea ce mǎ umple de tristeţe, este faptul cǎoamenii rǎtǎcesc aşa de mult, fǎrǎ sǎ ia in seamǎ aceastǎ Carte, care poate sǎ-i cǎlǎuzeascǎ."838

EULER LEONHARD839, mare matematician şi fizician elveţian, creatorul calculului variaţiilor, a pusbazele teoriei ecuaţiilor diferenţiale, a elaborat cinematica şi dinamica corpului solid, a pus bazeleteoriei giroscopului, etc., dar ştiinţa nu l-a fǎcut necredincios, ci din contra, pe lingǎ alte lucrǎriştiinţifice, pe la 1767 scrie cartea "Apǎrarea revelaţiei divine, faţǎ de obiecţiunile libercugetǎtorilor".Deci, nu numai cǎ credea el, ci in chip deschis şi documentat cǎuta sǎ apere credinţa in revelaţiadivinǎ840.Dr. N.C. PAULESCU841, 1869-1931, profesor, fiziolog roman, a fǎcut cercetǎri importante asuprastructurei splinei, asupra mecanismelor de producere a febrei, asupra fiziologiei normele şi patologice,a pancreasului endocrin, care-l situeazǎ printre principalii precursori in descoperirea insulinei. El spune:"Evanghelia Domnului Isus Cristos, e suprema treaptǎ a ştiinţei. Nu numai cǎ cred in Dumnezeu, darştiu cǎ este Dumnezeu."EDMOND BARKE842, mare bǎrbat de stat englez şi orator fǎrǎ pereche, a declarat: "Toatǎ viaţa meaam citit Biblia, dimineaţa, la prinz şi seara. Obiceiul acesta mi-a fost de mare folos."838 Altǎ pildǎ evanghelizatoare, de genul Iov sau Noe, care plangeau sǎracii de grija lumii preverse.839 Leonhard Euler (15.4.1707 – 7.9.1783) a fost matematician şi fizician ruso-germanǎ de origine elveţianǎ.Este cel mai remarcabil matematician din sec. XVIII. Fiu de pastor reformat şi de fiicǎ de pastor reformat.

Tatǎl sǎu chiar il pregǎtea pentru o carierǎ preoţeascǎ, norocul ştiinţei cǎ Johann Bernoulli a intervenit,pentru cǎ a remarcat talentul puştiului pe cand ii dǎdea lecţii private. In 1727 a caştigat premiul II Academieifranceze (tema fiind amplasarea cea mai potrivitǎ a catargelor pe corǎbii), dupǎ Pierre Bouguer (care eradeja Pǎrintele ingineriei navale). Euler a fost un creştin convins de adevǎrul absolut al bibliei.A descoperit aproape tot ce spune domnul autor, mai puţin calculul diferenţial (Leibnitz).Cartea se numeşte: Rettung der Gottlichen Offenbahrung Gegen die Einwurfe der Freygeister.840 Apropo de demonstraţie: circulǎ chiar o anecdotǎ: Cicǎ Diderot831 vizita Rusia, invitat de Caterina cea Mare.Temandu-se de reacţia curţii regale la apariţia unui ateist, Caterina l-a rugat pe Euler sǎ-l provoace peDiderot. Acesta a fost in prealabil prevenit cǎ un ilustru matematician ii va prezenta argumente matematicecǎ Dumnezeu existǎ. Euler a venit şi in faţa curţii l-a interpelat direct pe Diderot: "Domnule, , deciDumnezeu existǎ! Randul dumneavoastrǎ!". Diderot ar fi fost descumpǎnit şi, in rasetele sǎlii, ar fi cerutimediat permisiunea sǎ pǎrǎseascǎ Rusia, permisiune acordatǎ de ţarina amuzatǎ. Evident, o astfel deanecdotǎ, oricat de amuzantǎ ar pǎrea ea, nu reflectǎ nicidecum adevǎrul, mǎcar pentru faptul cǎ Diderot eraşi el un bun matematician.841 Nicolae Paulescu (30.10.1869 - 17.7.1931) a fost descoperitorul insulinei (ba chiar a patentat acest lucru,RO6254 din 10.4.1922). A studiat franceza, latina şi greaca veche. A terminat liceul Mihai Viteazul in 1888, aplecat in Franţa, a obţinut titlul de doctor in 1897, apoi s-a reintors in ţarǎ. La numai 8 luni dupǎ Paulescu, 2cercetǎtori, Frederick Grant Banting şi John James Richard Macleod, din Toronto au publicat acelaşi lucru,chiar referindu-se la articolele lui, dar pe care le-au "interpretat" exact pe dos (Banting a pus asta pe seamaproastei cunoaşteri a limbii franceze, o limbǎ semioficialǎ in Canada). Ei au primit anul urmǎtor PremiulNobel. Paulescu a fost criticat pentru atitudinea sa antisemitǎ şi antimasonicǎ (a fost un naţionalist convins),scriind chiar la reviste legionare. Mafia evreieascǎ (in special Institutul Wiesenthal) a fǎcut presiuni uriaşepentru ca statuia lui, ce trebuia pe merit amplasatǎ in faţa spitalului Hotel-Dieu State Hospital din Paris,programatǎ pentru 27.8.2003, sǎ fie anulatǎ. Nu este exclusǎ nici intervenţia pe langǎ comitetul PremiuluiNobel (Arne Tiselius, directorul institutului, fiind de pǎrere, 50 de ani mai tarziu, cǎ şi Paulescu trebuia sǎprimeascǎ premiul). Un articol interesant.

196

Dr. HOWARD A. KELLY843, profesor la Universitatea "John Hopkins" o autoritate in materie deradium şi herpetologie, chirurgie şi ginecologie, cunoscut in lumea intreagǎ, şi-a format obiceiul caseara dupǎ cinǎ, sǎ nu mai citeascǎ nimic altceva decit Biblia.Iatǎ ce spune el:"O credinţǎ creştinǎ bine definitǎ este singurul lucru cu adevǎrat important in viaţǎ. Şi aceasta in sensliteral. Ea este mult mai importantǎ decit oricare profesiune, decit oricare cercetare ştiinţificǎ, decitoricare activitate umanǎ.Experienţa mea mi-a dovedit cǎ Biblia este un Cuvint viu, Cuvintul lui Dumnezeu, care mi se adreseazǎmie şi tuturor oamenilor care o citesc, tot aşa de personal, ca şi cum mi se adreseazǎ mama mea inscrisoarea pe care o primesc de la ea. In acelaşi timp, Biblia conţine propria sa apǎrare şi nu aretrebuinţǎ de nici un apologet sau apǎrǎtor."844

ISAAC NEWTON467, mare matematician, fizician şi astronom englez a realizat formula binomului,care-i poartǎ numele, a studiat dispersia luminii, a inventat telescopul cu oglindǎ, a adus contribuţii lafundamentarea mecanicii, a descoperit legea atracţiei universale, etc. E unul din cei mai cunoscuţioameni de ştiinţǎ.Cu toate cǎ a ajuns aşa departe in ştiinţǎ şi atit de renumit845, el a rǎmas pinǎ la moarte un zelos cititoral Bibliei, pe care o considera adevǎratul Cuvint al lui Dumnezeu.Pe monumentul lui din Westminster, se aflǎ urmǎtoarea inscripţie: "Interpret sirguincios, inţelept şicorect, al naturii şi al Sfintelor Scripturi. Prin filozofia sa, el a afirmat mǎreţia lui Dumnezeu celAtotputernic, iar prin caracterul sǎu, exprimǎ simplitatea evanghelicǎ." 846

In legǎturǎ cu proorociile Scripturii el spune: "Dumnezeu a dat profeţiile nu spre a satisface curiozitateaoamenilor fǎcindu-i sǎ vadǎ mai dinainte lucrurile care urmeazǎ, ci pentru cǎ dupǎ ce s-au implinit sǎpoatǎ fi interpretate prin evenimente şi astfel Providenţa Sa, nu a interpretului, sǎ fie arǎtatǎ lumii.CHRISTOPH M.WIELAND847, mare poet şi scriitor german, sceptic şi

ironic, comparat de unii cuVoltaire848 al Franţei, a avut o intilnire cu Napoleon849 la Weimar.842 Probabil este vorba despre Edmund Burke (12.1.1729 – 9.7.1797). Filozof conservator (considerat chiarreacţionar de cǎtre Thomas Jefferson, deşi Burke a fost de partea revoluţiei americane). Educat in spiritulquaker (un fel de sectǎ creştinǎ, deşi acum ei se definesc ca fiind agnostici şi pǎgani). Este consideratpǎrintele conservatorismului anglo-american.843 Dr. Howard Atwood Kelly (20.2.1858-12.1.1943). Nǎscut in Camden, NJ. Era un om extrem de religios, darşi un chirurg extrem de experimentat (inventiv chiar in unele aspecte). In Orange County chiar existǎ un parcpurtand numele lui.844 Uite cǎ are unul: autorul acestui material.845 Ştiinţa nu este contrarǎ bibliei (autorul chiar a folosit ştiinţa ca sǎ demonstreze adevǎrul bibliei in acestpseudotratat). Dimpotrivǎ, biserica a fost contrarǎ ştiinţei. Practic, ştiinţa n-are nimic de a face cu biblia, doarcǎ elibereazǎ omul de concepţii greşite (missconceptions, cum ar spune colegii autorului de peste ocean, dela care are acest material), un pǎcat capital vǎzut prin prisma slujitorilor lui Dumnezeu de pe aceastǎ lume.846 Epitaful corect nu pomeneşte nimic de evanghelii sau biblie: 'Here lies Sir Isaac Newton, Knight, who by avigour of mind almost supernatural, first demonstrated, the motions and figures of the planets, the paths ofthe comets, and the tides of the oceans - Let mortals rejoice that there has existed such and so great anornament of Nature'.

197In timpul conversaţiei, ajungind sǎ vorbeascǎ despre Biblie, despre Cristos, Napoleon ii zise in şoaptǎ:"De altfel mai rǎmine o mare intrebare, dacǎ Cristos a trǎit intr-adevǎr850." Fǎrǎ nici o şovǎire poetul iirǎspunse cam caustic: "Ştiu cǎ sunt unii proşti care se indoiesc de aceasta," şi adaugǎ sarcastic: "Daraceasta ar fi o prostie tot atit de mare, ca şi cind cineva s-ar indoi cǎ Iuliu Cezar a existat, sau cǎMajestatea Voastrǎ, trǎieşte, Sire!"NAPOLEON BONAPARTE849, impǎratul Franţei, intr-o zi la un banchet, ceru Arhiepiscopului deMilano sǎ-i dea cel mai scurt posibil argument in favoarea Bibliei şi a religiei revelate.Acesta se mulţumi sǎ arate in tǎcere cu degetul pe Mareşalul Massena, care era evreu. Mai tirziu

Napoleon a devenit un sirguincios cititor al Bibliei.851

In 19 martie 1817 a fost gǎsit de O’Meara852 citind Noul Testament in francezǎ.847 Christoph Martin Wieland (5.9.1733 – 20.1.1813), poet german. Nu opera sa, ci doar temperamentul aasemuit lui Voltaire. Fiu de pastor. A scris mult pe teme religioase, de unde şi prezenţa lui in acest material.A influenţat destul de mult literatura germanǎ.848 Francois-Marie Arouet (21.11.1694 – 30.5.1778), pseudonim Voltaire din 1718, a fost un scriitor iluministfrancez. A fost un fervent critic al bisericii şi dogmelor ei (deşi cu pregǎtire iezuitǎ), fiind ba exilat ba inchis (acunoscut chiar şi Bastilia). Timpukl petrecut la castelul de Cirey a fost cea mai prolificǎ perioadǎ a sa,fiinddeseori locul in care se desfǎşurau diverse intruniri in care "se punea ţara la cale". Impreunǎ cu Marquise auanalizat biblia pentru a-i verifica acurateţea. Ca rezultat, Voltaire s-a declarat ateu, exclamand: "100 de ani deacum incolo nu va mai exista vreo biblie pe faţa pǎmantului, altfel decat prǎfuite prin anticariate" (S-a inşelatsǎracul, dar nu din vina lui). Acest mic incident i-a generat idee separǎrii statului de bisericǎ, lucru realizat inFranţa (cu destule consecinţe grave indirecte, dar s-a reuşit). Voltaire a mai fost de pǎrere cǎ nu trebuiecredinţǎ (in sens religios) pentru a crede intr-un zeu. A fost unul dintre primii care s-au indoit de existenţa luiIsus, considerand Vechiul testament ca fiind falsificat pentru scopuri de manipulare a maselor. Din cauzacredinţei sale, Voltaire şi-a ales un loc langǎ graniţa franco-elveţianǎ (trecea graniţa in Elveţia protestantǎsau in Franţa catolicǎ, funcţie de probleme).A avut insǎ o atitudine rasistǎ, susţinand cǎ albii suntmai buni decat negrii, tot aşa cum aceştiqa sunt maibuni decat maimuţele...Idei similare avea Voltaire şi despre evrei, parte derivate din anticreştinism.In orice caz, Voltaire s-a pronunţat pentru drepturile civile ale poporului.849 Napoleon Bonaparte (Napoleone/Nabulione di Buonaparte, 15.8.1769 – 5.5.1821), general, consul şi impǎratfrancez din 18.5.1804 panǎ in 6.4.1814 (din nou intre 20.3. - 22.5.1815). Tacticile folosite de el, care i-auadus victorii peste victorii sunt şi acum studiate prin academiile militare. La 9 ani, Napoleon l-a cunoscut laşcoalǎ pe celebrul Jean-Remy Moet (şampania).Una din realizǎrile lui, in afara cuceririi Europei, a fost cucerirea Italiei, cu care ocazie a cucerit şi Vaticanul,arhivele secrete fiind transferate la Paris. Totul a plecat de la protestul papei Pius VI protestase la execuţia luiLouis XVI, Franţa s-a rǎzbunat anexand cu prilejul rǎzboiului italian toate posesiunile papale şi l-a detronat pe

papǎ (20.2.1797). Acesta a murit de boalǎ in captivitate.Campania egipteanǎ a fost unicǎ in felul ei, pentru cǎ Napoleon a luat cu el o serie de oameni de ştiinţǎ.In 2.12.1804 Napoleon s-a incoronat singur impǎrat, la Notre Dame. Se zice cǎ şi-ar fi pus singur coroana pecap, pentru a evita situaţia in care ar fi fost unse de bisericǎ, prin papa Pius VII.Napoleon a inventat incǎ o tacticǎ, blocada continentalǎ, a cǎrei urmare o simţim şi azi: circulaţia maşinilor inEuropa şi in Anglia.Inaintea Waterloo-ului, Napoleon a fost invins o singurǎ datǎ ca impǎrat, in campania rusǎ (1812).A introdus ideea de serviciu militar obligatoriu şi de armatǎ modernǎ.A creat şi impus faimosul cod napoleonian, care a pus capǎt dezordinii din Europa şi Franţa.Mulţi istorici considerǎ urmǎtoarea moştenire rǎmasǎ de la el: 17 ani de rǎzboi non-stop, ca. 6000000 morţidin toate taberele, Franţa falitǎ economic şi militar, coloniile pierdute, trecerea Franţei in zona ţǎrilor de manaa doua.850 Dovezile istorice cǎ Isus a existat nu existǎ, cel puţin panǎ astǎzi. El apare in mod exclusiv in evanghelii. Nuexistǎ, pe de altǎ parte, insǎ nici un motiv de indoialǎ. Trebuie iarǎşi precizat cǎ, fǎrǎ propovǎduirea agresivǎa Sf. Pavel (şi ulterior a bisericii), Isus ar fi rǎmas un necunoscut, la fel ca multe alte nume intalnite doar inevanghelii.851 O'Meara852 a povestit pe 3 septembrie cǎ l-a gǎsit citind biblia. Nu trebuie sǎ fii credincios ca sǎ o citeşti.

198Acesta ii spuse cǎ unii au pǎrerea despre el cǎ e necredincios. Napoleon rise şi ii rǎspunse: "Totuşi nu eadevǎrat, eu sunt departe de a fi ateu. Omul are nevoie de ceva minunat. E mai bine pentru el sǎ cauteacest lucru in religie, decit la domnişoara Normandie (o ghicitoare renumitǎ din Paris)”.Iar altǎdatǎ a afirmat: "Evanghelia are o virtute ascunsǎ, ceva ce lucreazǎ cu putere, o cǎldurǎ careinriureşte mintea şi pǎtrunde totodatǎ şi inima.Evanghelia nu este o carte, ci o fiinţǎ vie, cu o activitate proprie, care invinge tot ce i se impotriveşte.Iatǎ-o aici pe masa aceasta, Cartea Cǎrţilor (o arǎtǎ el cu respect) nu voi simţi oboseala citind-o şi incǎin fiecare zi cu mare plǎcere.Sufletul incintat de frumuseţea Evangheliei nu-şi mai aparţine sieşi, Dumnezeu se face totul Stǎpin pe

el; El ii conduce gindurile şi puterile. Un aşa suflet este cu totul al lui Dumnezeu."WOODROW WILSON853, fost preşedinte al S.U.A. La sfirşitul primului rǎzboi mondial, a spus despreBiblie urmǎtoarele: "Datoritǎ citirii regulate a Bibliei, am primit prin bunǎtatea lui Dumnezeu, ajutorulnecesar care mi-a ingǎduit sǎ trec printr-o serie lungǎ de mari incercǎri, fǎrǎ a slǎbi. Sunt 14 ani de cindam luat acest obicei şi nu-l pot recomanda de ajuns tuturora. Dar trebuie sǎ citim sub privirea luiDumnezeu şi cerindu-I ajutorul, ca sǎ pǎtrundem gindurile Sale.Depling pe cei ce nu citesc Biblia zilnic. Se lipsesc astfel de un izvor nesecat de putere spiritualǎ."854

852 Barry Edward O'Meara (1786–1836), doctor irlandez. Dupǎ ce a fost chirurg in marina britanicǎ (chiar pevasul Bellerophon, cand impǎratul s-a predat singur), el a fost impreunǎ cu Napoleon I pe insula Sf. Helena.El l-a acuzat pe paznicul şef, Sir Hudson Lowe, cǎ-l trateazǎ rǎu pe impǎrat. In urma acţiunii sale O'Meara afost nevoit sǎ se reintoarcǎ in Anglia. Este autorul cǎrţilor: Napoleon in Exile (1822) şi A Voice From St.Helena (1822).853 Preşedinţii americani sunt o altǎ ciorbǎ. Ei sunt crescuţi in spirit evanghelic. Ba chiar unii, cum a fost deexemplu Reagan, chiar apocaliptici. Nu este foarte confortabil sǎ ştii cǎ un "apocaliptic" are degetul pebutonul roşu (de 2000 de ani, sfarşitul lumii, bazat pe Apocalipsa lui Ioan Teologul, a fost prevestit aproapeanual - din fericire, nimeni n-a avut posibilitatea de a indeplini, aşadar, sfarşitul lumii nu s-a produs. Lucrurilese pot schimba atunci cand cineva are posibilitatea de a o şi face).Thomas Woodrow Wilson (28.12.1856 – 3.2.1924) a fost al 28-lea preşedinte american. A fost un infocatmembru presbiterian, fiind fiu al reverendului Dr. Joseph Ruggles Wilson, pe mama sa chemand-o Janet E.Woodrow (de unde şi numele). Tatǎl sǎu a apǎrat nobila instituţie a sclaviei şi a infiinţat SouthernPresbyterian Church PCUS. Wilson a sprijinit cat a putut şcoala şi economia şi a incercat sǎ nu implice SUAin rǎzboi. Sionist convins, a cǎutat sǎ creeze un stat evreiesc in Palestina. Dar a trimis trupe in Americalatinǎ (Mexic, Cuba, Haiti, Nicaragua, Panama), intronand caţiva preşedinţi loiali, ba chiar in Haiti a fost chiarel ales preşedinte. A incercat sǎ dea o nuanţǎ pacifistǎ lumii prin afişarea unui program de 14 puncte, lasfarşitul rǎzboiului, dar n-a reuşit nici mǎcar propria ţarǎ s-o convingǎ. A luat totuşi, pentru aceasta, premiul

Nobel pentru pace in 1919. A sprijinit dreptul femeilor de a vota, drept cunoscut ca al 19-lea Amendament.Dar a impiedicat pe cat a putut (atunci cand activa ca preşedinte la Princeton, este de altfel şi singurulpreşedinte cu titlu de doctor in ştiinţe, pe merit, nu HC) ca negrii sǎ poatǎ studia acolo, apoi, ca preşedinte, acontribuit activ la segregaţia rasialǎ in guvernul federal. Este primul preşedinte care a vorbit naţiunii prinradio, este pe cea mai valoroasǎ bancnotǎ (aceea de 100000$) iar filmul biografic, Wilson (1944), deşinominalizat la 10 Oscaruri şi cucerind 5, a fost un eşec total.854 Corect. Biblia este atat de contradictorie in sfaturi, incat oricine are nevoie de un rǎspuns, de o indrumaresau de o argumentaţie, le va gǎsi in biblie, dacǎ stǎ sǎ caute versetul corespunzǎtor.De altfel, citirea unei cǎrţi (vizionarea unui film, ascultarea unei melodii etc.) in mod non-stop (autorepeat)este o metodǎ extrem de eficace in "spǎlarea creierelor". Nu este de mirare cǎ predicatorii şi serviciilesecrete folosesc aceastǎ metodǎ.

199W. GLADSTONE855, bǎrbat de stat englez, fost prim ministru in vreo patru rinduri, scrie urmǎtoarelein prefaţa unei ediţii populare a Bibliei: "In singurǎtatea unei odǎiţe, in liniştea nopţii, pe patul desuferinţǎ, in faţa morţii, pretutindeni Sfinta Scripturǎ stǎ alǎturi de noi; cuvintele ei vindecǎ şi alinǎ,indrepteazǎ şi indrumeazǎ, intǎresc şi dau indemn spre tot ce e bun. Mai mult chiar, in invǎlmǎşealaStatului, a comunei, a tribunalului, a strǎzii, sau a pieţii, cind deşteptarea poftelor, a pornirilor egoiste, aafacerilor, pare a pune stǎpinire deplinǎ pe orice gind al fiecǎrui suflet, chiar şi atunci, tocmai atunci seaude glasul Sfintei Scripturi dulce şi potolitor, şi unul sau altul din cuvintele ei dǎ aripi sufletului incitel işi ia zborul ca o porumbiţǎ şi işi gǎseşte pacea."JOHANN H. PESTALOZZI856, mare pedagog elveţian, ginditor şi scriitor deosebit de inzestrat. El afost unul care s-a adǎpat la izvoarele Bibliei. Cind i-a murit soţia, cu Biblia in minǎ, vorbea cu ea, ca şicum ar fi fost vie:"Cind toţi ne ocoleau, cind boala şi sǎrǎcia ne pricinuiau dureri amare, cine ne-a intǎrit atunci? Apoipuse o Biblie pe pieptul soţiei şi continuǎ: "Din izvorul acesta am primit şi tu şi eu, curaj şi pace!"

FR. COPPEE857, supranumit poetul umiliţilor, mǎrturiseşte:... "Sǎptǎmini şi luni, cit am stat in pat, amtrǎit cu Evanghelia. Incet, incet, fiecare verset din Evanghelie a ajuns sǎ fie viu pentru mine. In toateversetele am vǎzut strǎlucind adevǎrul ca o stea şi l-am simţit palpitind in mine ca o inimǎ.Cum n-aş crede in minuni, dupǎ ce a sǎvirşit Cartea aceasta in mine insumi?Ochiul meu era orb faţǎ de lumina credinţei, iar acum o vede in toatǎ mǎreţia ei.Sufletul imi era surd la Cuvintul lui Dumnezeu, iar azi sufletul mi se ridicǎ spre cer, in avintul dragostei.Spiritele necurate de care eram stǎpinit, au fost alungate pentru totdeauna..."LABOULAYE858, scriitor şi ginditor francez se destǎinuieşte: "Dupǎ ce am strǎbǎtut diversitatea desisteme filozofice, obosit şi abǎtut, ca un om copleşit de un vis penibil, deschid Evanghelia: mi se pare,ca şi cum aş ieşi din imperiul umbrelor, pentru a intra in regatul adevǎrului.”"Acest limbaj familiar, care mi-a fermecat copilǎria, mǎ uimeşte prin adincimea lui. Vǎd şi simt in el oştiinţǎ care depǎşeşte cu mult toate concepţiile omeneşti. Dupǎ nouǎsprezece veacuri, inţelepciuneaveacului ne duce indǎrǎt la indoielile unei lumi care se sfirşeşte: dupǎ nouǎsprezece veacuri Cristos ne855 William Ewart Gladstone (29.12.1809 – 19.5.1898) a fost prim ministru in 4 randuri (1868–1874, 1880–1885, 1886 şi1892–1894). A iniţiat numeroase reforme şi a fost un adversar de temut pentru un alt mare omde stat, Benjamin Disraeli. De altfel, Gladstone a fost "la cuţite" cu regina Victoria mare parte din cariera sa.856 Johann Heinrich Pestalozzi (12.1.1746 – 17.2.1827), pedagog elveţian. Opera sa capitalǎ, Lienhard undGertrud (1781), l-a salvat din anonimitate. A devenit celebru cand, dupǎ invazia Elveţiei de cǎtre Franţa, in1798, cand a salvat de la infometare şi moarte un mare numǎr de copii abandonaţi. Ideile sale despreeducaţie pot fi gǎsite in Wie Gertrud ihre Kinder lehrt (1801). A fost angajat chiar de Napoleon pentru aeduca masele franceze.857 Francois Edouard Joachim Coppee (121.1842 – 23.5.1908), poet francez, membru al Academiei francezedin 1884 şi ofiţer al Legiunii de onoare din 1888. O mare parte a operei sale a fost reeditatǎ din cauzasuccesului, parte a reconversiei sale cǎtre catolicism (un motiv banal: o boalǎ ce l-ar fi

adus in pragul morţii).A militat activ contra lui Dreyfus, ofiţer evreu acuzat pe nedrept de spionaj.858 Edouard Rene Lefevre de Laboulaye (18.1.1811 - 25.5.1883 in Paris), jurist francez, dar care a scris şipoezii in timpul sǎu liber (ca hobby). Foarte cunoscut deoarece a avut ideea Statuii libertǎţii in 1865 (eraunionist), un cadou dat Americii pentru libertatea intelectualǎ, suprimatǎ parţial de Napoleon al III-lea. Statuiaa fost realizatǎ de prietenul sǎu, Frederic-Auguste Bartholdi, care a şi patentat ideea de design (USD11023).

200vorbeşte de Dumnezeu, de suflet, de mintuire, de libertate, de datorie, de dreptate, ca şi cum ar auziglasul nostru emoţionat, ca şi cum ar rǎspunde la strigǎtul inimii noastre neliniştite."RUDOLF WAGNER859, unul din cei mai vestiţi anatomişti şi fiziologi, spune in cartea sa "Luptapentru suflet": "Cea mai minunatǎ insuşire a Scripturilor este fǎrǎ indoialǎ puterea cu care incredinţeazǎpe cei ce se adincesc in ea cu toatǎ sinceritatea şi evlavia, cǎ obirşia ei nu poate fi decitdumnezeiascǎ..."JOHANN HEINRICH VON MADLER574, mare astronom, cind se mutǎ intr-o casǎ nouǎ, luǎ Biblia şizise: "Inaintea tuturor celorlalte cǎrţi, Cartea aceasta trebuie sǎ fie in casa mea" şi el insuşi o duse incasa nouǎ.Dr. GOTTHILF HEINRICH VON SCHUBERT860, consilier şi profesor la Munchen, doctor naturalist,filozof, psiholog şi scriitor, in cartea sa "Lucruri noi şi vechi din domeniul psihologiei" spune:"Cuvintul acela necunoscut de cei intelepţi, are in el cea mai mare inţelepciune. Ştiinţa care cerceteazǎfǎrǎ intrerupere, de pildǎ Geognozia şi cautǎ pǎtrunderea tot mai adinc in mitologie şi limbilepopoarelor, a ajuns la rezultate uimitoare şi totuşi ele nu ne spun altceva decit ceea ce ne spune Biblia.Nu e in firea noastrǎ insetatǎ şi cu multe nevoi, nici o trebuinţǎ, nici o pornire pe care studiul adincit alacelei cǎrţi sǎ n-o fi trezit, dezvoltat şi mulţumit. Şi tocmai un astfel de imbold multilateral al puteriloromeneşti, pare cǎ este cea mai de seamǎ ţintǎ a Cuvintului revelat: "Sǎ

lumineze nu numai pǎrţilesimţurilor intunecate, ci şi pe acelea ale cunoştinţelor limpezi şi adinci..."FR. BETTEX861, pastor german, scrie: "BIBLIA! O carte intr-adevǎr cum nu e alta. Uritǎ şi prigonitǎ,ca nici a altǎ carte, ea totuşi e indistructibilǎ. Ea e in acelaş timp şi dispreţuitǎ şi veneratǎ, luatǎ in ris şifoarte stimatǎ, declaratǎ moartǎ şi totuşi plinǎ de viaţǎ. Impǎraţi, regi şi pontifici puternici nu au cruţatnici o ostenealǎ şi nu s-au dat in lǎturi de la nimic ca s-o poatǎ nimici862. Inţelepţii şi invǎţaţii aucombǎtut-o cu sudoarea pe frunte şi acum cind ştiinţa şi critica cred cǎ au distrus-o, ea se rǎspindeşte cuo iuţealǎ uimitoare in sute de limbi, in milioane de exemplare in lumea intreagǎ, se citeşte şi sepropovǎduieşte de la un pol al pǎmintului, pinǎ la celǎlalt. Pentru credinţa in ea, negrii primesc sǎ fie859 Cat de renumit a fost acest Wagner, vezi nota 872.860 Gotthilf Heinrich von Schubert (26.4.1780 - 30.6.1860), medic şi naturalist german. Şi-a inceput studiile cuteologia, pe care a abandonat-o in favoarea medicinii. A ţinut prelegeri in domenii paraştiinţifice (magnetismanimal, clarviziuni, interpretarea viselor). Visul lui a fost de a crea o interpretare religioasǎ a cosmosului.Cartea sa, Simbolistica visurilor (1814), a fost una dintre cele mai celebre cǎrţi ale secolului şi a exercitat oinfluenţǎ considerabilǎ chiar asupra lui Freud sau Jung. Schubert incerca sǎ creeze un curent religios (un felde redeşteptare a creştinismului) prin furnizarea de dovezi cum cǎ Dumnezeu ar fi parte integrantǎ a naturii,in general, şi a omului, in particular. In casrtea sa, Istoria sufletului (1830), Schubert incercǎ din nou sǎfuzioneze tradiţiile creştineşti cu filozofia lui Herder şi Schelling.861 Frederic/Friedrich Bettex (9.4.1837 - 14.9.1915), fiu de preot şi scriitor elveţian de cǎrţi pe teme religioasereligioase. Opere: Das erste Blatt der Bibel (1885); Auf den Galeeren. Memoiren eines Hugenotten (1887);Was dunkt dich von Christo? (1893); Naturstudium und Christentum (1896); Natur und Gesetz (1898);Symbolik der Schopfung und ewigen Natur (1899); Das Wunder. Eine Deutung der Wunder Gottes in der HS(1899); Das Lied der Schopfung (1900); Die Bibel Gottes Wort (1903); Bildung (1904); Glaube und Kritik(1904); Zweifel? (1906); Das Buch der Wahrheit (1907); Von der Grose des dreieinigen Gottes (1911); DasEnde. Die letzten Dinge nach der Schr. (1913); Die Frau und das Gesetz des Geschlechts (1914).

862 Cine anume? Nu cunosc nici un impǎrat, rege, pontif, care sǎ fi cǎutat sǎ distrugǎ biblia in sine. Dacǎ aicieste vorba despre impǎraţii romani (Galerius, Diocleţian), aceştia aveau de furcǎ cu rebeliunea creştinǎ, nucu invǎţǎturile lor. O comparaţie actualǎ ar fi SUA care incearcǎ sǎ distrugǎ Coranul (cartea).

201arşi de vii, armenii şi chinezii sǎ fie torturaţi pinǎ la moarte863. Ei, voi, invǎţaţilor şi criticilor, scrieţi ocarte ca aceasta şi atunci vom crede in voi.864”"BIBLIA este un pom al vieţii, printre ale cǎrui ramuri uriaşe şi veşnic verzi, adie cind dulce, cind cuputere, vintul ceresc, un pom cu roade care aduce sfinţenie, putere, sǎnǎtate, viatţ de veci, celor atinşide otrava pǎcatului."Ea este o carte ingrozitoare şi plǎcutǎ, plinǎ de o cereascǎ pace, care intrece orice pricepere, plinǎ detunetele şi trǎznetele lui Dumnezeu cel Atotputernic, care zdrobeşte popoarele, cum sfǎrimǎ olaruloalele sale, şi inaintea cǎruia ele sunt ca o picaturǎ de apǎ intr-o vadrǎ. E plinǎ de cele mai delicate şiplǎcute mingiieri şi fǎgǎduinţi ale unui Dumnezeu care hrǎneşte pǎsǎrile vǎzduhului, numǎrǎ periicapului şi dǎ sǎnǎtate copilului pentru care se roaga cu lacrǎmi o sǎrmanǎ mamǎ. O carte care dezleagǎcu vorbe simple cele mai adinci probleme ce au frǎmintat omenirea de cind existǎ, care dǎ rǎspunsuricopilului şi se joacǎ cu inţelepciunea inţelepţilor; o poezie şi o epopee impunǎtoare, care cuprinde totulin sine, atit de inaltǎ şi totodatǎ atit de profundǎ, cum nu e nimic din tot ce s-a scris intre oameni..."Mǎrturiile oamenilor mari sunt multe, dar mǎ opresc aici. Cred cǎ acestea sunt destule ca sǎ ne facǎ sǎinţelegem cǎ nu numai proştii cred cǎ Biblia e adevǎratǎ, ci şi savanţii.Dacǎ nu crezi, nu fii leneş, ci strǎduieşte-te sǎ ai dovezile contrare adevǎrului.Spre a o combate trebuie sǎ o citeşti şi dacǎ vei fi sincer, vei sfirşi crezind in ea.Intr-o zi, in timp ce cǎlǎtorea cu trenul, generalul englez Lew Wallace865, un inverşunat duşman alcredinţei, il intilni pe colonelul Robert Ingersoll, un ateu binecunoscut.

Amindoi in discuţii au inceputsǎ ridiculizeze creştinismul şi Biblia.Deodatǎ, Ingersoll fixǎ pe general şi-i lansǎ provocarea: "D-voastrǎ sunteţi inteligent şi aveţi o inaltǎculturǎ. Pentru ce nu scrieţi o carte spre a arata cǎ creştinismul e absurd şi cǎ Isus Cristos nici nu aexistat?" O atare carte ar avea un mare succes!"863 Am mai menţionat deja, biblia a fost un instrument puternic pentru a ajuta la cucerirea unui popor şi a-l aducela ascultare. Cat despre chinurile la care au fost supuse aceste popoare, mai greu de argumentat cine a fǎcutrǎul cel mai mare: mai ales cǎ creştinismul nu a prins in China (iezuiţii au fost izgoniţi - iar nu toturaţi - dedouǎ ori din China, dar au revenit mereu din cauza presiunilor internaţionale), iar armenii au fost mǎcelǎriţi deturci din motive de teritorialitate (aşa cum au fǎcut-o şi o fac incǎ cu populaţia kurdǎ, de aceeaşi religie,islamicǎ). Dar de ce sǎ nu incercǎm, poate prinde?!864 Eu consider Mizerabilii de Victor Hugo o carte cu invǎţǎturi mult mai generoase decat biblia in totalitatea ei.Dar Mizerabilii nu are scop politic imediat, ci doar moral, educativ.865 Lewis "Lew" Wallace (10.4.1827 – 15.2.1905), avocat, guvernator şi general unionist in timpul Rǎzboiului desecesiune. Cat a fost guvernator al New Mexico (1878-1881) a produs şi cartea Ben-Hur: A Tale of the Christ(1880), un succes rǎsunǎtor (este continuu reeditatǎ şi 4 filme chiar au fost turnate dupǎ ea, unul dintre elefiind cunoscut ca cel mai costisitor film al epocii, fiind totodatǎ singura operǎ de ficţiune care a fostbinecuvantatǎ de papǎ). Istoricul Victor Davis Hanson a demonstrat cu argumente cǎ Ben-Hur a fost de faptpovestea vieţii acestuia (in special evenimentele din Rǎzboiul de secesiune şi Shiloh).Povestea pare a fi iarǎşi un hoax, pentru cǎ atat englezii, dar mai ales americanii, erau creştini practicanţi,spre deosebire de invǎţaţii europeni, care, deşi creştini, ajungeau la idei "eretice". Apoi, generalul Wallaceera deja cunoscut, fiind guvernator şi erou al unui scandal militar de proporţii (lupta de la Shiloh). Cat priveşteinalta culturǎ, aici e o clasicǎ şmecherie, cǎci nu s-ar fi convertit un prost ci un invǎţat, deci inţelegeţi, voi!Adunarea materialului nu putea avea loc decat in perioada cat a fost consul in Turcia, oricum departe de ţarasfantǎ, pentru cǎ cartea a fost scrisǎ in perioada cat a fost guvernator al unui stat abia rǎpit Mexicului, decicu posibile probleme civile, militare şi de frontierǎ. Iar cartea este o ficţiune de la un capǎt la celǎlat!

202Dorinţa generalului Wallace de a deveni cit mai celebru, l-au fǎcut timp de

ciţiva ani sǎ adune materialimpotriva Bibliei şi a lui Cristos. In fine, s-a apucat sǎ scrie. Cind a ajuns pe la capitolul patru, ainceput sǎ-şi dea seama cǎ Isus Cristos a existat in mod real. Dobindi apoi certitudinea cǎ El a fost cevamai mult decit un personaj istoric.Şi in virstǎ de cincizeci de ani generalul Wallace, pentru prima oarǎ in viaţa sa, a ingenunchiat pentrurugǎciune şi a cerut ca Isus Cristos sǎ fie şi Mintuitorul sǎu personal.Bogatul material adunat n-a fost lepǎdat. El revizui primele patru capitole şi le complectǎ dind lumiicartea "BEN-HUR", care a pasionat pe mii de cititori din lumea intreagǎ.Facǎ Domnul luminǎ şi in mintea şi inima ta, cu privire la Biblie şi atunci şi tu vei repeta cuvinteleDomnului Isus: "CUVINTUL TAU ESTE ADEVǍRUL!" 866

866 Toţi aceşti invǎţaţi nu afirmǎ cǎ biblia e adevǎratǎ, ci doar cǎ preţuiesc [o parte din] invǎţǎturile ei morale,referindu-se mai mult la Noul testament. Este o MARE diferenţǎ.Iar in cazul lui Goethe avem din nou leitmotivul omului invǎţat care revine, dupǎ o viaţǎ in necredinţǎ, inapoila religie, ca unic adevǎr revelat lui ca o quintesenţǎ a raţiunii. Patetic! Oricum Goethe a fost suspectat deislamism, cǎci aprecia in mod deosebit invǎţǎtura acestei cǎrţi, mai ales cǎ in 1782 s-a declarat necreştin.

203X. MǍRTURIA PERSONALǍ(Faptele apostolilor 8:26-39)CARTEA aceasta pe care o avem in miinile noastre, am cǎutat sǎ vedem dacǎ e adevǎratǎ.Nu fiecare are la indeminǎ documentele arheologice. Nu toţi cunoaştem conţinutul lor. Tot aşa şi cucelelalte mǎrturii. Dar aici e o mǎrturie in mii de exemplare. O mǎrturie pe care poate sǎ o aibe fiecare.E mǎrturia personalǎ.O poate avea omul invǎţat, savantul; şi o poate avea analfabetul. O poate avea cel incǎrunţit, girbovit depovoara anilor şi o poate avea tinǎrul in frǎgezimea virstei lui. O, cum aş vrea sǎ-ţi dai seama cǎBIBLIA e adevǎratǎ! Sǎ poţi avea şi tu mǎrturia aceasta867.PROBA INTERIOARǍMǎrturia personalǎ depǎşeşte pe toate celelalte mǎrturii. Toate celelalte

mǎrturii sunt seci, uscate, faraviata, marturia aceasta e plina de vigoare868. Mǎrturia aceasta e Cuvintul Sfint, fǎcut trup, care locuieştein noi plin de har şi de adevǎr.E mare deosebire intre o picturǎ, care reprezintǎ un cimp cu pomi cu fructe, verdeaţǎ şi flori, şi realitate;pictura desfǎteazǎ doar privirea, pe cind realitatea te poate convinge nu numai de frumuseţe, ci şi degustul fructelor, de mireasma florilor. Tot aşa e o mare deosebire intre dovezile culese din alte domeniişi cea pe care o port in mine. Toate celelalte sunt tablouri, dar aici e realitatea.Noi ne bucurǎm cind privim o fotografie de la cineva iubit, dar ne bucurǎm mai mult, mult mai mult,cind vine el insuşi.Celelalte mǎrturii sunt cunoştinţe teoretice, aici e o cunoştinţǎ experimentalǎ, o cunoştinţǎ pe care eupersonal am probat-o. Aşa cum a spus altǎdatǎ Toma cǎ vrea sǎ punǎ degetul in rana cuielor, iar cind apus a strigat: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" aşa e şi mǎrturia aceasta. Ea ţişneşte din adinculfiinţei.Toma auzise cǎ Cristos a inviat, dar convingerea personalǎ a fost aceea care l-a proclamat pe Cristos caDomn.869

De data aceasta, aş vrea sǎ apropii CARTEA aceasta mai mult de noi şi sufletul nostru. CARTEAaceasta pe care o avem in casele noastre şi pe care unii o citesc aşa de rar, o preţuiesc aşa de puţin, aşvrea sǎ vǎ daţi seama cǎ ea are o deosebitǎ valoare. Ea a fost preţuitǎ de vǎduva sǎracǎ, care in vreme867 Sǎ nu uitǎm cǎ mǎrturia personalǎ este un alt truc psihologic. Fiind indoctrinaţi de mici cu ideea de bisericǎ,de Isus, de Dumnezeu bun care ne iartǎ micile prostii (dacǎ ne reintoarcem la el) dar care ne va pregǎti oinfiorǎtoare pedeapsǎ in caz contrar, şansele ca mǎrturia interioarǎ sǎ depǎşeascǎ pragul statistic de 50%este foarte mare. Hai sǎ incercǎm acest lucru cu japonezii, sǎ le dǎm o biblie, tradusǎ corect in japonezǎ şisǎ vedem dacǎ se convertesc sau nu. Experienţa spune cǎ nu: dupǎ 600 de ani de misionarism iezuit, maipuţin de 10000 de japonezi sunt catolici.

868 Sigur cǎ da, dacǎ nu ţine cu ştiinţa (care nu minte, pentru cǎ este exactǎ), hai sǎ aplicǎm trucul anterior!869 Toma a avut nevoie şi de nişte dovezi materiale, aşa cǎ mai incet cu convingerea personalǎ!

204de prigoanǎ cruntǎ, o citea pe furiş, la lumina unei luminǎri, cu uşa zǎvoritǎ, ca nu cumva sǎ o gǎseascǎcineva cǎ citeşte in ea870.Cartea aceasta a fost cititǎ de sǎrac in coliba lui şi a fost cititǎ de impǎraţi in palatele lor871.Rudolf Wagner872, un vestit anatomist şi fiziolog, ce a trǎit intre anii 1805-1864, in cartea sa, "Luptapentru suflet" spune: "Cea mai minunatǎ insuşire a Scripturii este, fǎrǎ indoialǎ, puterea cu careincredinţeazǎ pe cei ce se adincesc in ea cu adevǎratǎ seriozitate şi evlavie, cǎ obirşia ei nu poate fidecit dumnezeiascǎ.Iar vestitul bǎrbat al credinţei, Georg Muller873, care a fost supranumit "Pǎrintele orfanilor" şi care prinindurarea lui Dumnezeu a fost folosit ca sǎ creascǎ mii şi mii de orfani in clǎdirile pe care le-a ridicatpentru scopul acesta, spunea odatǎ aşa: "Deşi am citit de vreo 100 de ori Cuvintul lui Dumnezeu, ilcitesc şi acum tot cu aceeaşi plǎcere ca odinioarǎ.874"Pentru el, Cuvintul Sfint era mereu proaspǎt, avea gust, mereu il atragea.Cum e Cuvintul lui Dumnezeu pentru tine? E adevǎrat? Iţi este plǎcut? Ai tu in tine proba cǎ Biblia eadevǎratǎ?Ca sǎ-ţi poti da seama cǎ ai sau nu ai proba aceasta, vreau sǎ-ţi arǎt cum sǎ te incerci pe tine insuţi.Oamenii care poartǎ in ei mǎrturia cǎ Biblia e adevǎratǎ, au bucuria mintuirii in sufletul lor, ca şifamenul875. Bucuria aceasta e proba categoricǎ ca Biblia e adevǎratǎ.870 Incǎ o datǎ intreb (vezi nota 919), cand anume?871 Din pǎcate, tocmai aceştia fac parte din categoriile cele mai iliterate ale tuturor timpurilor.872 Rudolf Wagner (30.6.1805 - 13.5.1864), anatomist şi fiziolog german. S-a nǎscut, a invǎţat şi a predataproape toatǎ viaţa in Bavaria (land catolic) la Bayreuth, Erlangen, Wurzburg, Augsburg, dar a ţinut o catedrǎşi la Gottingen şi Hanovra. S-a declarat creştin convins, nu multǎ vreme dupǎ aceea a fost anunţat cu tristeţecǎ suferea de o atrofie a creierului (cele douǎ evenimente nu par a avea legǎturǎ unul cu

altul).873 George Muller (1805-1898) a fost un evanghelist englez de origine prusacǎ. A infiinţat numeroase orfelinateşi a infiinţat un institut de predare a bibliei. In Deeper Experiences of Famous Christians (1911) de J. GilchristLawson şi Anderson, se zice cǎ atunci cand a pornit la infiinţarea de orfelinate in Bristol, n-avea in buzunardecat 2 şilingi, dar cǎ sume imense de bani au curs spre el (ca. 1500000￡), deşi acesta n-ar fi mǎrtusiristnimǎnui aceastǎ dorinţǎ, numai lui Dumnezeu ştia de ea. Aceeaşi carte susţine cǎ in primele zile, totDumnezeu s-ar fi ocupat şi de mancarea acestor copii, panǎ cand banii au ajuns, incetul cu incetul la el. Ominune cu adevǎrat biblicǎ, nemaiintalnitǎ de la Isus incoace.In tinereţe, Georg cheltuia mulţi bani pe prostiile tinereţii incat, deşi tatǎl lor le dǎdea suficient de mulţi bani,ajunsese sǎ fure din taxele colectate de acesta. Pentru a-l potoli, tatǎl sǎu l-a trimis la seminar ca sǎ scoatǎun pastor luteran din el. Chiar şi acolo, Georg ar fi jucat cǎrţi (mǎrturisise cǎ jucase cǎrţi şi chiar se imbǎtasein noaptea in care murise mama lui) şi s-ar fi dedat la fructul interzis. Cred cǎ nu a existat vreun pǎcat in caresǎ nu fi cǎzut George (n-a omorat insǎ pe nimeni), fiind arestat de cateva ori (cand avea doar 16 ani!!!)pentru incercare de fraudǎ. Nici bǎtaia straşnicǎ primitǎ dupǎ aceea şi nici anii de teologie nu l-au dat pebradzǎ. S-a convertit la o viaţǎ exemplarǎ in urma unei intruniri creştineşti şi a devenit unul dintre cei maimari predicatori cunoscuţi. Aparent, tot Dumnezeu a avut grijǎ de el şi in timpul studenţiei, pentru cǎ tatǎlsǎu, furios cǎ Georg nu dorea sǎ devinǎ preot (deci cu venit bunicel) ci misionar, i-a tǎiat stipendiul. Pentruromani e interesant de ştiut cǎ numai rǎzboiul ruso-turc l-a impiedicat pe Georg sǎ vinǎ in 1827 la Bucureştica misionar. Dumnezeu l-a mai ajutat sǎ scape pe viaţǎ şi de serviciul militar obligatoriu in Prusia. Cat despreinstitut, din cei ca. 1500000￡, mare parte au fost cheltuiţi pentru orfelinate, dar şi pentru tipǎrirea a112000000 (6 zerouri!) de biblii pentru misionari şi şcoli de educaţie evanghelicǎ. Asta ca sǎ nu mai zicǎautorul de milioanele investite contra bibliei603!874 Un preot ortodox citeşte aceleaşi pasaje din biblie de 100 de ori in numai 2 ani la slujbe şi mese.875 Famen inseamnǎ castrat, eunuc.. Aici avem o problemǎ cu credinţa. Şi nu numai noi. Origen (nota 769) ainterpretat şi el pasajul din Matei 19:12 şi s-a autocastrat (mǎ rog, multe alte religii cereau aşa ceva) atrǎgand

205BIBLIA e ca un ghid, ca un indrumǎtor. Noi - eu şi tu - suflete pornite pe

cǎrarea pǎcatului, am rǎtǎcit,ne-am depǎrtat de Dumnezeu şi de tot ce e sfint, am ajuns in intuneric, eram prǎbuşiţi in pǎcate şifǎrǎdelegi876.Din starea noastrǎ de prǎbuşire, nimeni nu se gǎsea sǎ ne scape. Intr-o zi insǎ, cuvintele acestei cǎrţi neauindrumat spre Cristos. BIBLIA e cartea care Il prezintǎ pe Cristos. El e prezentat pe toate paginile ei.Proorociile, tipurile, simbolurile, sǎrbǎtorile, ingerii, apostolii, evangheliştii, Duhul Sfint şi Dumnezeu,ni-L prezintǎ pe CRISTOS:... "Cǎci nu este sub cer, nici un alt NUME, dat oamenilor, in care trebuie sǎfim mintuiţi..."Deci, fie cǎ citeşti in Vechiul Testament, fie cǎ citeşti in Noul Testament, Il poţi gǎsi pe El877. Carteaaceasta te indrumǎ la El. Ea e steaua cǎlǎuzitoare spre El.Şi aşa cum magii s-au bucurat cind au vǎzut din nou steaua, aşa sufletul meu, aşa sufletul a mii depersoane, a tresǎltat cind a auzit glasul Evangheliei. Una din cintǎrile noastre spune:"Din Cuvintul Domnului cunosc,Astǎzi, cǎ eu sunt un pǎcǎtos,Şi in locul meu muri Cristos,Pe Golgota..."BIBLIA imi indrumeazǎ privirea la Golgota. Acolo Cel ce a murit a fost un neprihǎnit, aşezat intretilhari. Cel prea sfint a fost fǎcut pǎcat, a fost incǎrcat cu povara nelegiuirilor noastre, ca noi sǎ fimmintuiţi. Acolo la Golgota, aşa cum spune apostolul Pavel: "A şters zapisul cu poruncile lui, care stǎteaimpotriva noastrǎ şi ne era potrivnic, l-a nimicit pironindu-l pe cruce" (Coloseni 2:14)Acolo ne-a iertat toate greşelile.Se spune despre Carol al V-lea878, cǎ datora o suma enormǎ de bani unui mare negustor Fugger879. Cindera termenul sǎ restituie suma, impǎratul s-a dus la negustor sǎ-i cearǎ pǎsuire, aminare incǎ pe un timp.asupra sa acuze de erezie. Mişcarea iniţiatǎ, voluntar sau nu de el, numitǎ monasticǎ (care esteprecursoarea cǎlugǎriei şi a celibatului catolic) a dus la apariţia de cete de astfel de

"cǎlugǎri", care, dupǎ cerǎbdau de foame, sete şi alte cele prin pustii, veneau şi semǎnau panica printre locuitorii oraşelor prin caretreceau. Nu este exclus ca gloata ce a asasinat-o pe Hypatia (nota 921) sǎ fi fost formatǎ din astfel dederbedei violenţi şi uşor de manipulat.876 Aici este una din temele clasice ale bibliei, una care-mi displace profund: aceea cǎ toţi am greşit şi cǎ trebuiecumva sǎ ne lepǎdǎm de pǎcate. Este o injurie la adresa unui om corect şi mai ales la adresa unui copil nounǎscut,care trebuie contra voinţei sale (deci contra bibliei - vezi Ioan Botezǎtorul) sǎ fie botezat pentru ascǎpa de pǎcatele pe care nici n-a apucat sǎ le facǎ.877 Absurd. In Vechiul testament se gǎsesc numai profeţii legate de un Mesia, care incǎ, aşa cred evreii - marispecialişti in Vechiul testament, pentru cǎ este al lor - nu a venit.878 Carol V (Carol Quintul), Impǎrat Sfant al Imperiului Roman şi Rege al Spaniei, din dinastia Habsburg(24.2.1500 – 21.9.1558) a fost, pe rand, stǎpan al Burgundiei (1506-1555), Rege al Spaniei (1516-1556),Rege de Neapole şi Sicilia (1516-1554), Arhiduce al Austriei (1519-1521), Rege al romanilor de neamgerman (un fel de continuare al Sfantului Imperiu Roman de neam German, 1519-1556 dar a abdicat abia in1558) şi Impǎrat Sfant al Imperiului Roman (1530-1556 dar a abdicat abia in 1558, a fost incoronat de cǎtrepapa Clement VII, fiind ultimul impǎrat incoronat de un papǎ). In Spania, deşi este deseori numit Carol V, adomnit oficial ca nr. 1, deci Carol I al Spaniei. Fiu al lui Filip cel Frumos şi al Ioanei de Castilia ("ceaNebunǎ"), bunicii sǎi din partea mamei fiind celebrii Ferdinand II de Aragon şi Isabella I a Castilei, cei care auunit Spania. Bunicii din partea tatǎlui au fost alţi celebri: impǎratul Maximilian I şi Maria de Burgundia. Unadintre mǎtuşi a fost Catherina de Aragon, Reginǎ a Angliei şi prima nevastǎ a regelui englez Henry VIII (in

206Negustorul, cind a vǎzut cǎ impǎratul a venit la el sǎ-i cearǎ amanarea, a luat zapisul, s-a dus de adeschis uşa sobei şi a spus: "Impǎrate, uite zapisul!” şi l-a aruncat in foc. Asta a insemnat cǎ nu dǎpǎsuire, ci iertare de toatǎ datoria.Pe Golgota aşa a fǎcut Dumnezeu. A pironit vina pǎcatului meu şi azi eu sunt iertat.Cartea aceasta mǎ indrumeazǎ la Calvar. Eu am avut o zi cind am primit aceastǎ indrumare. Ascultind,m-am apropiat de Cristos Domnul şi El m-a Mintuit. Ce zi scumpǎ a fost

aceea! Nu o voi uita niciodatǎ!Orbul vindecat de Domnul spune: "Eu una ştiu: Am fost orb şi acuma vǎd."Aceasta e mǎrturia tuturor celor ce s-au apropiat de cruce. Ştiu cǎ am fost pǎcǎtos, dar acum sunt salvat.timpul unui rǎzboi, in 1527, Carol l-a ţinut ostatic pe papa Clement VII şi a impiedicat astfel ca papa sǎanuleze cǎsǎtoria acestuia cu Catherina - fapt istoric care a iniţiat protestantismul in Anglia), una dinverişoarele lui, Maria I a Angliei, s-a mǎritat cu fiul sǎu, Filip (acela cu Invincibile Armada). Imperiul sǎu a fostprimul imperiu european "in al cǎrui teritoriu soarele nu apunea niciodatǎ" (afirmaţie care indica, printre alteleşi cǎ Pǎmantul era rotund). Ca noţiune de fabulǎ, el zicea cǎ spaniola o vorbea Domnului, italiana femeilor,franceza bǎrbaţilor şi germana cailor. Din nefericire, Carol I nu prea ştia spaniola, nefiind limba sa maternǎ.L-a avut ca tutore pe Adrian din Utrecht, viitorul papǎ Adrian VI.Carol I a avut multe rǎzboaie de purtat şi deci o avidǎ sete de bani, mare parte acoperitǎ prin impozite marice l-au fǎcut impopular, altǎ parte obţinutǎ de la proapetele colonii sud-americane (Hernan Cortes şiFrancisco Pizarro tocmai supuseserǎ imperiile Aztec şi Incaş), şi o altǎ parte de la creditori.Imensitatea imperiului sǎu, combinatǎ cu posesiunile altor Habsburgi (toţi catolici şi toţi supuşi papei) i-au datlui Carol impresia cǎ este un fel de ales divin care sǎ conducǎ lumea. Astfel, a reuşit in a introduce inchiziţiain Olanda in 1522 pentru a lupta contra protestantismului, urmatǎ de introducerea pedepsei cu moarteapentru erezie in 1530 (mai trebuie spus ceva despre toleranţa religioasǎ?).Evreul Jacob Fugger (vezi nota urmǎtoare) l-a ajutat cu bani pentru ca sǎ invingǎ opoziţia papei Leo X (carear fi vrut ca Francisc I al Franţei sǎ devinǎ impǎrat german, in locul bunicului sǎu, Maximilian I), in cele dinurmǎ primind coroana imperialǎ.A incercat, dupǎ o serie de rǎzboaie nedecise, ca sǎ reconcilieze protestanţii cu catolicii, prin crearea uneireligii "intermediare" la Consiliul de la Trent (1545), dar n-a reuşit.879 Jacob Fugger (6.3.1459 – 30.12.1525), supranumit Bogatul (a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni aituturor timpurilor), a fost un comerciant de succes, membru, evident, al puternicii familii de bancheri şicomercianţi Fugger din Augsburg (prima atestare documentarǎ in 1357). Comerciant, ca şi fraţii sǎi, Jacob ainvǎţat contabilitatea dublǎ (credit+debit) in Veneţia. Jacob a fost un viclean om de afaceri, deseorisponsorizand armatele de mercenari cu bani, pentru ca acestea sǎ poatǎ lupta una impotriva celeilalte (aşacum a fǎcut familia Rothschild cu americanii in Rǎzboiul de secesiune). Familia Fugger a

atins la apogeul eisuma record de 5100000 galbeni, o sumǎ mai mare decat valoarea combinatǎ de piaţǎ, azi, 2006, a primelor30 de companii germane cotate la DAX.Revenind la povestea noastrǎ, Jacob a condus un consorţiu de cǎmǎtari care l-a imprumutat cu bani in 1519pe Carol V878 pentru a-i mitui pe cei şapte prinţi electori ai Germaniei, in scopul definit de a ajunge impǎratsfant (a şi ajuns). In schimb, Carol V i-a innobilat complet (erau deja nobili din mai 1511, de impǎratulMaximilian I, incǎ de atunci avand relaţii speciale cu Habsburgii) cand le-a dat dreptul de a fi suverani peteritorul deţinut de ei (fapt aproape fǎrǎ precedent in evul mediu, cand pǎmantul aparţinea seniorului cel maiinalt in "grad", regelui sau impǎratului am zice azi), cu drept de a bate monedǎ (practic autonomie totalǎ).Jacob a mai obţinut şi dreptul de a vinde indulgenţe papale, o activitate care i-a inzecit averea in 5 ani.Vanzarea acestor indulgenţe a indignat atat de mult locuitorii din Augsburg şi pe Martin Luther, incat acesta afost criticat ulterior ca antisemit, iar unele din predicile lui chiar au fost folosite de cǎtre nazişti ca justificare.Aşadar, arsul unei hartii (dacǎ nu cumva povestea a fost remodelatǎ, in sens biblic) in valoare maximǎposibilǎ de 543000 de florini (asta a fost contribuţia lui Jacob din totalul de 850000 de florini) a fost doar ochestie psihologicǎ atat pentru Carol, cat şi pentru cei care nu cunosc aceste detalii. Jacob şi-a inzecitoricum averea, aşa cǎ acest truc ieftin şi-a arǎtat roadele.

207"Eu nu ştiu azi ce slǎvi sunt colo sus, Dar ştiu atit, cǎ m-a scǎpat Isus.Sufletul meu prin moarte-I la Calvar, Primi iertare, viaţa-n dar..."Chiar dacǎ nu cunosc destul de bine viitorul, eu cunosc trecutul şi ştiu cǎ am fost scǎpat de Mintuitorulmeu scump.Aceastǎ bucurie am primit-o atunci şi-o port mereu in mine. Apostolul Pavel spune fraţilor dinTesalonic, cǎrora li s-a vestit Cuvintul "nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfint şi cu o mareindriznealǎ" cǎ au cǎlcat pe urmele Domnului, intrucit, zicea el, "aţi primit Cuvintul in multe necazuri,cu bucuria care vine de la Duhul Sfint..." (1 Tesaloniceni 1:5-6).Biserica lor a fost infiinţatǎ in mijlocul prigoanelor, dar fraţii s-au bucurat nespus. Bucuria aceastaprovenea de la Duhul Sfint. Tocmai contrastul acesta: prigoane, bucurie, face sǎ fie mai izbitoare proba,

cǎ Biblia e adevǎratǎ. Toate condiţiile inconjurǎtoare sunt potrivnice şi tu totuşi te bucuri.E exact aşa cum ceruse Ghedeon semnul: "Dacǎ numai lina va fi acoperitǎ de rouǎ şi tot pǎmintul varǎminea uscat, voi cunoaşte cǎ vei izbǎvi pe Israel prin mina mea, cum ai spus880." Iar a doua zi zice:"Numai lina sǎ rǎminǎ uscatǎ şi tot pǎmintul sǎ se acopere cu rouǎ...881"Aşa e viaţa celui ce s-a apropiat de Cel rǎstignit. Dupǎ pocǎinţǎ are mai multe greutǎţi, necazuri, ebatjocorit de toţi, dar el se bucurǎ ca niciodatǎ inainte. Jertfa crucii il face sǎ cinte:"O, jertfa-Ţi glorioasǎ ne aratǎ desluşit,Cit lumea pǎcǎtoasǎ de mult Tu ai iubit.Tu M-ai iubit pe mine, pe toţi Tu ne-ai iubit,Şi-n locul nost’ mai bine sǎ suferi ai primit."Un tinǎr, intr-o searǎ, se afla sub o poartǎ unde intrase cu pistolul in minǎ şi voia sǎ-şi tragǎ un glonţ intimplǎ, sǎ termine cu viaţa aceasta. Era un bǎieţandru de 17 ani şi in timp ce se pregǎtea sǎ-şi descarcepistolul, a auzit sus la etaj, unde era o casǎ de rugǎciune, cǎ au inceput o cintare. El s-a oprit, şi-a viritpistolul in buzunar şi a urcat sǎ audǎ cintarea, urmind a se sinucide dupǎ aceea. Dupǎ terminareacintǎrii, predicatorul a citit pilda fiului risipitor. In seara aceea Evanghelia a avut harul binecuvintat sǎdǎruiascǎ acestui suflet naufragiat, salvare. Şi tinǎrul acesta care ajunse sǎ recunoascǎ dragostea Tatǎlui,ce e gata sǎ-şi primeascǎ fiul rǎtǎcit, şi-a consacrat viaţa lui Cristos.A renunţat la sinucidere, gǎsise viaţa şi a jertfit-o lui Dumnezeu. Din el a devenit "bǎiatul predicator",despre care unii aţi citit, cǎ o sǎptǎminǎ intreagǎ, searǎ de searǎ, a predicat din textul: "Fiindcǎ atit demult a iubit Dumnezeu lumea, cǎ a dat pe singurul Sǎu Fiu, pentru ca oricine crede in El, sǎ nu piarǎ cisǎ aibe viaţǎ veşnicǎ..."Bucuria aceasta a mintuirii clocotea in sufletul lui Moorehouse882 şi Moody883, care il ascultase a zis:"Am rǎmas uimit ascultindu-l pe Moorehouse vorbind despre aceastǎ dragoste."880 Judecǎtori 6:36.

881 Se zice in biblie cǎ numai o datǎ a ascultat Dumnezeu de om şi anume in ziua cea lungǎ a lui Yoshua. Aici,Dumnezeu este nevoit sǎ dea dovezi, mai ceva decat a avut nevoie Toma necredinciosul, pentru a-lconvinge pe Ghedeon cǎ va avea grijǎ de poporul sǎu. Ce pǎcat cǎ numai in biblie existǎ astfel de dovezipalpabile!882 Henry sau Harry Moorehouse, predicator englez, posibil fost boxer, numit Boy Preacher. Povestea ziceaşa: cicǎ un oarecare Ike Miller, miner intr-un orǎşel galez (povestea nu ne dǎ alte amǎnunte) care ar fi venit

208Moody care era şi el predicator spunea: "Niciodatǎ pinǎ atunci nu mi-am dat seama cǎ Dumnezeuiubeşte aşa de mult pe un pǎcǎtos.” Proba aceasta pe care o are un suflet mintuit, prin bucuria lǎuntricǎ,e dovada cǎ BIBLIA e adevǎratǎ.Cind un suflet primeşte mintuirea aceasta mare, la care il indreaptǎ Biblia, s-ar putea sǎ nu se bucure?Inainte de a se apropia de cruce, oamenii au o idee vagǎ despre Dumnezeu, unii nici nu-L cunosc. Şinu-L cunosc pentru cǎ niciodatǎ n-au cǎutat, sǎ-L cunoascǎ.Scriitorul nostru George Coşbuc zicea:... "Ca sǎ-L auzi pe Dumnezeu, intii trebuie in tine sǎ tacǎ toate."Apropiindu-te de crucea Domnului Isus, ajungi sǎ cunoşti cǎ Dumnezeu existǎ şi iubeste pe cel pǎcǎtos.Cel ce a ajuns sǎ se apropie de Cristos Domnul, sǎ primeascǎ mintuirea, sǎ-L cunoascǎ pe Dumnezeuprin Cristos, prin jertfa crucii, a ajuns sǎ posede cea mai puternicǎ dovadǎ pentru el cǎ BIBLIA eadevǎratǎ.In cartea, "Jean Barois"884 e tratatǎ viaţa unui necredincios ateu, care fiind director al unei publicaţiinumite "Semǎnǎtorul", a publicat articole in serie impotriva credinţei in Dumnezeu.El a fost cǎsǎtorit şi a avut o fetiţǎ, dar nu dupǎ mult timp s-au despǎrţit, soţia plecind cu fetiţa.Pe la virsta de 18 ani, ea a fǎcut o vizitǎ tatǎlui. In timpul acesta, tatǎl a dat fetei mai multe volume dinrevistele lui legate pe ani. Ziua fiind singurǎ acasǎ, fata le-a cetit. Dupǎ vreo trei sǎptǎmini, intr-o ziincepu discuţia asupra credinţei şi el o intrebǎ: "Ai citit: "De ce nu trebuie sǎ

credem”? Sunt optarticole succesive."Şi Maria ii spune: "Da!" „Dar asta: "Dogma in faţa ştiinţei?" şi cealaltǎ "Originile comparate alereligiilor"? „Da!” „Le-ai citit toate cu atenţie? N-ai avut impresia cǎ ceea ce ţi se pǎruse adevǎrat pinǎacum s-a prǎbuşit?”la bisericǎ cu pistolul in manǎ şi l-ar fi ascultat pe Moorehouse cum predicǎ zicand: "You do your stuff, andthen I'm going to do mine". Miller a fost extrem de impresionat de Ioan 3:16 incat nu l-a gonit cu pistolul afarǎdin oraş, aşa cum dorise iniţial, mai mult, in loc sǎ ajungǎ acasǎ beat ca sǎ-şi batǎ nevasta şi copii, s-aapucat sǎ se roage impreunǎ cu ei. Alte poveşti mai zic cǎ Moorehouse şi-ar fi vindecat de paralizie fetiţa, arfi ajutat o altǎ fetiţǎ sǎrmanǎ, toate pilde fabricate cupǎ sistemul emoţional. Conform diverselor poveşti de penet, Moorehouse ar fi predicat numai din acest verset.Informaţii despre Moorehouse pot fi gǎsite numai in biografiile lui Moody883, unde este trecut atat ca Henrycat şi ca Harry. Asta i se intamplǎ celui mai mare predicator englez, cel care, conform lui Moody, i-ar fischimbat modul de a predica.883 Dwight Lyman Moody (5.2.1837 - 1899) a fost unul dintre cei mai mari predicatori ai tuturor timpurilor, de ritpuritan. Ca mai toţi predicatorii celebri, vezi şi pe Muller873, abia ştia sǎ citeascǎ inainte de a fi convertit(1854). Membru activ al Young Men's Christian Association (pentru fanii muzicii şi nu numai, mult maicunoscutǎ ca YMCA). A fǎcut parteneriat cu Ira David Sankey, care se ocupa de cantat. A devenit prieten cuSpurgeon, un alt predicator de succes din Anglia, şi cu Muller. A urmǎrit şi predicile lui Henry Moorehouse882

(acesta este bǎiatul predicator) in 1867 de care a fost foarte atras. A infiinţat un institut şi o casǎ de editurǎ.884 Roger Martin du Gard (23.3.1881- 22.8.1958), autor francez, laureat al Premiului Nobel pentru literaturǎ in1937. In 1913 Martin du Gard a publicat Jean Barois, o operǎ care i-a adus celebritatea. In ea este vorbadespre afacerea Dreyfus şi a fost scrisǎ sub influenţa lui Marcel Hebert, un preot modernist. Practic estevorba despre bǎtǎlia interioarǎ intre raţionament şi credinţa catolicǎ pe care o are Jean. Aceeaşi bǎtǎlie apurtat-o şi Martin, murind cu un rezultat nedecis (sau necomunicat celor dragi).

209Şi fata ii rǎspunde: "Bine tatǎ, dar dacǎ certitudinea mea ar fi la cheremul unor obiecţii oarecare, n-ar

mai fi o certitudine." Ea avea o siguranţǎ. Apoi continuǎ: "Cind cineva a simţit ce am simţit eu, tatǎ...nu ştiu cum sǎ spun... am simţit insǎşi prezenţa lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care pǎtrunde in suflet,care umple de dragoste şi de fericire. Cine a simţit aşa ceva, fie numai o singurǎ datǎ in viaţǎ, pentrucine a simţit asta, toate raţionamentele pe care le construieşti pentru a-ţi dovedi d-tale insuţi cǎ n-ai unsuflet nemuritor, cǎ sufletul acesta nu e fǎrimǎ din Dumnezeu, toate aceste raţionamente, tatǎ..." Voiasǎ-l facǎ sǎ inţeleagǎ, cǎ toate nu valoreazǎ doi bani.Şi tinǎra a rǎmas credincioasǎ, cǎci avea pentru ea proba lǎuntricǎ.Raţionamentele teoretice s-au izbit de proba experimentalǎ şi s-au prǎbuşit, iar la urmǎ tatǎl ajunseinfrint. El, care scrisese o viaţǎ intreagǎ impotriva credinţei, devine credincios in Dumnezeu.Fraţii mei, existǎ proba aceasta pe care trebuie sǎ o ai tu personal, care e mai scumpǎ decit toatecelelalte, proba bucuriei mintuirii in sufletul tǎu. Ai tu aceastǎ probǎ? Celelalte probe cǎ Biblia eadevǎratǎ, fǎrǎ aceasta din urmǎ, nu prea au mare valoare, pe cind aceasta chiar fǎrǎ celelalte esuficientǎ885. Tu poţi cinta:"O, de-aş avea eu limbi o mieŞi mii de buze sǎ cuvint,Pe tonuri mii, o armonie,Spre Slava Celui pururi Sfint.I-aşi mulţumi de ce-a fǎcut,Cu mine, fiul cel pierdut..."O, voi toţi care aţi auzit indrumarea Evangheliei şi prin experienţa voastrǎ aţi ajuns sǎ cunoaşteţi cǎBiblia e adevǎratǎ, aţi ascultat de ea şi aţi ajuns mintuiţi, plini de bucurie, voi posedaţi in voi mǎrturiade nezdruncinat cǎ BIBLIA E ADEVǍRATǍ.De aceea, mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru Harul primit, trǎiţi pentru Dumnezeu şi mǎrturisiţi pe acestDumnezeu, care ne-a dat o carte atit de binecuvintatǎ.Iar voi, care n-aţi avut pinǎ azi aceastǎ dovadǎ, n-aţi vrea s-o aveţi acum? N-ai vrea ca tu personal sǎexperimentezi adevǎrul Bibliei? Dupǎ cum un om poate proba mersul de tren,

care ii spune cǎ la oracutare pleacǎ din Timişoara şi la ora cutare soseşte la Bucureşti, iar el mergind la garǎ şi urcindu-se intren, se convinge cǎ ce a fost scris in mersul trenurilor, e adevǎrat, in ce priveşte plecarea de aici şisosirea acolo886, aşa şi tu poţi proba Biblia şi te poţi convinge chiar acum de adevǎrul ei.Ea iţi spune cǎ Domnul Isus a zis: "Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi şi impovǎraţi şi EU vǎ voi daodihna..."Tu eşti trudit de atita alergare pe cǎrǎrile pǎcatului, tu eşti obosit de povara nelegiuirilor tale887. Vreiodihnǎ? Ascultǎ Cuvintul Domnului acum. Şi dacǎ nu implineşte ce a spus, sǎ nu-I slujeşti. Dar dacǎ iţidǎ odihnǎ, ascultǎ-L toatǎ viaţa.885 Corect! Din punct de vedere psihologic, un efect placebo.886 Fǎcand abstracţie de intarzieri.887 Şi dacǎ nu-i aşa? Unii se saturǎ de a fi mereu acuzaţi cǎ sunt pǎcǎtoşi... Dar psihologii ştiu cǎ aceasta este oveche tacticǎ, menitǎ a face oamenii sǎ te asculte şi sǎ te urmeze.

210El a spus: "Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afarǎ." Vino la El aşa cum eşti. Tu cel ce ai fost atrasde plǎcerile momitoare ale pǎcatului, tu cel ce ai risipit tot ce ai avut mai sfint şi eşti acum in zdrenţelemurdare ale fǎrǎdelegii şi necurǎţiei, tu care ai iubit desfriul, tu care ai devenit stǎpinit de patimafumatului sau a beţiei, vino la El acum.Şi din experienţa ta, vei constata cǎ El te iartǎ, te primeşte cu toatǎ dragostea, exact aşa cum spuneBiblia. Şi atunci bucuria mintuirii, care va copleşi sufletul tǎu, va fi cea mai bunǎ mǎrturie cǎ BIBLIAE ADEVǍRATǍ. Fie aceastǎ experienţǎ a ta acum.211XI. MǍRTURIA PERSONALǍPROBE EXTERIOARE (1 Petru 1:14-25)E BIBLIA ADEVǍRATǍ? In capitolul precedent, am cǎutat sǎ dau una din dovezile puternice, care nupoate fi contrazisǎ, mǎrturia personalǎ. Eu, pentru mine insumi, sunt martor cǎ BIBLIA a adevǎratǎ.Chiar dacǎ toatǎ lumea ar tǎgǎdui-o, eu care am gustat bucuria mintuirii,

ştiu cǎ ea e adevǎratǎ.Ea a spus cǎ dacǎ vin la Domnul Cristos, El imi ia povara de pǎcate. Eu am venit la El şi am fost uşuratşi sufletul meu care fusese chinuit, a primit pacea, a primit bucuria aceea sfintǎ, pe care lumea nu opoate da.Totuşi aceastǎ probǎ, care e mare pentru mine, e realǎ; unii pot sǎ n-o creadǎ.Ea e de domeniul lǎuntrului. Pentru mine, ea rǎmine de netǎgǎduit. Altul insǎ, care nu a gustat aşa ceva,nu o poate pricepe.Eu spun unuia cǎ mierea e dulce, dar dacǎ el n-a gustat niciodatǎ miere, poate sǎ se indoiascǎ cǎ e dulce.Am eu o altǎ dovadǎ, afarǎ de bucuria mintuirii, sǎ-i pot adeveri, fǎrǎ posibilitate de tǎgadǎ, ca el sǎtrebuiascǎ sǎ recunoascǎ cǎ BIBLIA e adevǎratǎ? Am sau nu am? El spune cǎ bucuria mintuirii e ostare emotivǎ, de moment, un fel de beţie, cǎ ea e de domeniul fanteziei, deci nu vrea s-o creadǎ.1. Proba vieţii innoiteEu am o altǎ probǎ cǎ BIBLIA e adevǎratǎ, chiar mai mare decit bucuria mintuirii. Ea e vǎzutǎ, econcretǎ, e izbitoare şi nu se poate tǎgǎdui. E proba vieţii inoite.Viaţa e o realitate. Ea e vǎzutǎ, e simţitǎ, e trǎitǎ. O viaţǎ care a fost trǎitǎ in pǎcat inainte, ajunge prinCuvintul BIBLIEI, a EVANGHELIEI, sǎ fie schimbatǎ. Şi asta nu se poate tǎgǎdui888.Domnul Isus, cind tilcuieşte pilda semǎnǎtorului, spune: "Sǎminţa este Cuvintul lui Dumnezeu" (Luca8:11).In naturǎ, noi ştim cǎ sǎminţa e bunǎ pentru un timp, iar dupǎ un timp oarecare, unele dupǎ doi ani,altele dupǎ trei ani, işi pierd puterea de germinaţie.E curios, atit ca formǎ, cit şi ca greutate rǎmine tot aşa, dar ceva s-a pierdut, e puterea de germinaţie.Ca sǎ vezi dacǎ sǎminţa e bunǎ sau nu e bunǎ o probezi889.888 Eu n-am fumat niciodatǎ pentru cǎ am aflat cǎ fumatul dǎuneazǎ sǎnǎtǎţii. Cat am fost student am trasdestule chefuri, ca mai toatǎ lumea. Fǎrǎ a suferi vreo revelaţie divinǎ, dupǎ cheful care a urmat absolviriifacultǎţii (primul pe ramurǎ), am luat decizia ca sǎ nu beau niciodatǎ alcool tare (peste

bere şi vin). Motivaţiaa fost incǎ o datǎ sǎnǎtatea, iar voinţa şi auotsugestia au fost atat de mari incat de atunci mi se face greaţǎnumai cand simt miros de alcool (ţuicǎ, vodcǎ etc.). Ca o precizare, cand m-am referit la sǎnǎtate, nuinsemna cǎ mǎ imbolnǎvisem, deloc, ci a fost o simplǎ precauţie de viitor.Asta ca mǎrturie personalǎ cǎ se poate duce o viaţǎ corectǎ şi fǎrǎ parabola fiului risipitor (nu existǎ pildǎ inacest material care sǎ nu conţinǎ, direct sau insinuant, aceastǎ parabolǎ), printr-un simplu exerciţiu devoinţǎ. Dar vorba bisericii, or fi celelalte religii (budismul, taoismul, zen etc.) morale, dar nu sunt mantuitoare.889 Ţǎranii nu-şi permit acest lucru: dacǎ sǎmanţa nu e bunǎ trebuie sǎ refacǎ arǎtura şi insǎmanţarea, ca sǎ numai vorbim de timpul preţios pierdut. Ei se asigurǎ cǎ sǎmanţa este bunǎ de la bun inceput.

212Proba o poţi face fǎrǎ aparaturǎ specialǎ, ci simplu o pui in pǎmint. Dacǎ incolţeşte inseamnǎ cǎ areputere de germinaţie, dacǎ nu incolţeşte inseamnǎ cǎ sǎminţa e moartǎ şi nu are de unde sǎ rǎsarǎ, ciputrezeşte. Deci nu ai de unde sǎ culegi roada.BIBLIA e Cuvintul lui Dumnezeu, e sǎminţǎ. Noi vom cǎuta sǎ-i facem proba aceasta, sǎ vedem dacǎare puterea de germinaţie. Dacǎ incolţeşte şi aduce roada pe care o spune, inseamnǎ cǎ e sǎminţǎ bunǎ,ADEVǍRATǍ890. Dacǎ nu incolţeşte, atunci inseamnǎ cǎ nu e adevǎratǎ.In viaţa noastrǎ, noi am avut o zi binecuvintatǎ cind am primit sǎminţa, Cuvintul lui Dumnezeu. Şi cunoi s-a petrecut ceea ce spune apostolul Petru in intiia epistolǎ 1:23891..." Aţi fost nǎscuţi din nou, nudintr-o sǎminţǎ care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvintul lui Dumnezeu, careeste viu şi care rǎmine in veac..."Credincioşilor din primul veac, apostolul Petru le spune: "Aţi fost nǎscuţi din nou". Astǎzi in al XX-leaveac, Evanghelia, Cuvintul Domnului, a rǎmas cu aceeaşi putere de germinaţie in viaţa omeneascǎ,produce naşterea din nou, schimbarea totalǎ a vieţii.Prin Cuvintul lui Dumnezeu, se produce o schimbare in ginduri şi sentimente. In cea mai adincǎ parte afiinţei noastre incepe schimbarea. De altfel oamenii nu ne cunosc gindurile, nici sentimentele noastre,

ci doar anumite manifestǎri.Dar in taina aceasta ascunsǎ a omului lǎuntric, se produce innoirea. Şi omul care a gindit intr-un fel,prin Cuvintul Evangheliei, incepe sǎ gindeascǎ altfel.Omul care a avut unele sentimente, unele dorinţi, unele plǎceri, ajunge sǎ aibe cu totul altele.Dumitru Cornilescu892, traducǎtorul Bibliei, a fost un om care a crezut cǎ existǎ Dumnezeu, dar eranecredincios, nu trǎia viaţa pentru Dumnezeu, cu toate cǎ fǎcuse teologia şi devenise preot. In broşura:"Cum m-am intors la Dumnezeu şi cum am spus şi altora", el mǎrturiseşte cum s-a produs inoirea vieţiisale.Cuvintul lui Dumnezeu a fost sǎminţǎ. Intrucit traducerea Bibliei de Nisipeanu, precum şi alte traducerierau intr-un limbaj arhaic, el s-a hotǎrit sǎ facǎ o nouǎ traducere a Bibliei.890 Şi scaietele poate produce sǎmanţǎ roditoare, dar ce faci cu rodul lui?891 Intaia epistolǎ soborniceascǎ a lui Petru.892 Dumitru Cornilescu (4.4.1891-1975). Tatǎl invǎţǎtor, dar ambii bunici au fost preoţi. Chiar el s-a dus laseminarul ortodox, apoi la institutul teologic. Biografia oficialǎ susţine cǎ de mic a avut dragoste pentru Isus,citind avid tot ce-i pica in manǎ. Cunoştea cateva limbi, aşadar traducea din plin pentru clubul "Ia şi citeşte",coinfiinţat de el. Fraza lui, devenitǎ celebrǎ: "Dacǎ viaţa creştinǎ a poporului izvorǎşte din cunoaştereaBibliei, iar eu nu pot inţelege ce este scris acolo, cum va inţelege oare poporul?" l-a obsedat multǎ vreme(biblia fiind scrisǎ pe atunci in romana veche şi cu litere chirilice/slavone - pentru cǎ panǎ in 1859 BORaparţinea de ruşi) şi l-a dus la ideea traducerii bibliei incepand cu anul 1916 (dupǎ ce şi-a dat licenţa) şidurand mai bine de 4 ani. Prinţesa Ralu Callimachi l-a susţinut tot in acest timp, oferindu-i chiar gǎzduire. Camaterial primar, Cornilescu a utilizat versiunea grecǎ şi cea ebraicǎ (considerate originale de cǎtre el, fǎrǎ aspecifica exact ce materiale au fost), plus cateva seturi de traduceri mai mult sau mai puţin moderne infrancezǎ, germanǎ şi englezǎ. Cornilescu a ajuns şi el in stare de conflict cu autoritǎţile teologice ale vremii,ne mai mirǎ oare, astfel cǎ patriarhul Miron Cristea l-a sfǎtuit sǎ stea departe de ţarǎ (s-a stabilit in Elveţia).Deci, n-a fost preot ci teolog (preot-cǎlugǎr, adicǎ n-avea voie sǎ predice) şi a fost foarte cucernic, nu formal.Iar cartea sa este citatǎ greşit, semn cǎ autorul n-a inţeles-o sau vrea sǎ trişeze [iarǎşi]!

213

In timp ce fǎcea traducerea Bibliei, şi-a vǎzut starea sa de pǎcǎtoşenie, s-a intors la Dumnezeu, a fostnǎscut din nou, devenind un om nou in Cristos. Pinǎ atunci viaţa sa creştinǎ a fost formalǎ, de atunci adevenit plinǎ de vigoare, pinǎ atunci credea cǎ existǎ Dumnezeu, dar nu L-a iubit, de atunci a inceputsǎ-L iubeascǎ cu toatǎ ardoarea; pinǎ atunci nu avea o plǎcere deosebitǎ pentru Cuvintul lui Dumnezeu,de atunci Cuvintul i-a devenit hrana lui. Toate aceste, fǎrǎ ca sǎ fi auzit predici excelente, fǎrǎ sǎ fi fostinfluenţat de alţii, ci doar prin Cuvintul lui Dumnezeu, prin BIBLIE.In anul 1908, in oraşul Manila din Filipine, un bǎrbat a fost angajat sǎ traducǎ Biblia. Era necredincios.Cunoştea mai multe limbi, precum şi limbile de bazǎ ale originalului Bibliei şi a fost insǎrcinat sǎ facǎtraducerea.In timp ce traducea, a ajuns la Evanghelia dupǎ Ioan 4 şi s-a oprit la versetul 24 care spune:"Dumnezeu este Duh şi cine se inchinǎ Lui, trebuie sǎ I se inchine in duh şi adevǎr."In lumina acestui verset, el s-a verificat pe sine insuşi şi toatǎ religia lui pinǎ atunci şi a constatat cǎ nucorespunde acestui adevǎr. Religia lui era una formalǎ, dumnezeii lui erau de lemn şi de piatrǎ. Atuncişi-a zis cǎ acesta e adevǎratul Dumnezeu şi omul s-a intors la acest Dumnezeu.Pǎrinţii şi fraţii i-au fost impotrivǎ. Au vǎzut cǎ atitudinea lui e neschimbatǎ, cǎ nu mai merge cu ei lazeitǎţile lor pǎgine şi s-au fǎcut foc impotriva lui.Ştiţi insǎ ce a fǎcut? A dat fiecǎruia cite o Biblie. Nu a cǎutat sǎ le vorbeascǎ, sǎ-i lǎmureascǎ, ci le-apus Cuvintul lui Dumnezeu in minǎ. Şi toţi au ajuns la aceeaşi convingere ca şi el893.Ce inseamnǎ aceasta? Cuvintul lui Dumnezeu e sǎminţǎ care genereazǎ o viaţǎ nouǎ; schimbǎ şigindurile şi sentimentele.Tertulian, un mare apologet creştin, intr-o apǎrare adresatǎ impǎratului, cǎci erau vremuri de mariprigoane894, spunea aşa:... "Noi ce am urit ieri, astǎzi iubim şi ce am iubit ieri, astǎzi urim..."

Ieri a iubit pǎcatul, astǎzi a ajuns sǎ urascǎ pǎcatul. Ieri ura invǎţǎtura creştinilor, azi a ajuns sǎ oiubeascǎ. Era deci o rǎsturnare in concepţia şi sufletul lor.893 Pǎcat cǎ acest om nu a fost nominalizat, sǎ putem şti şi noi cine a fost filipinezul ce ştia atatea limbi, mai alesgreaca, aramaica şi ebraica veche. 99,99% din toţi predicatorii nu cunosc o altǎ limbǎ decat engleza (saulimba natalǎ, dupǎ caz), eventual franturi dintr-o altǎ limbǎ de circulaţie internaţionalǎ (utilǎ pentru a sedescurca in cǎlǎtoriile lor de propagandǎ), dar greaca veche sau latina, greu de crezut.Faptul cǎ Filipine este o ţarǎ catolicǎ (este cea mai mare ţarǎ catolicǎ din lume, la fel cum Nigeria este ceamai mare ţarǎ islamicǎ din lume) se datoreşte misionarismului dus la extrem (distrugere de idoli, monumente,prigoniri şi torturi - ceva in genul Americii latine) şi nu calitǎţilor bibliei. Deci hoax.Nu pot pricepe logic un lucru: dacǎ biblia este atat de bunǎ şi de adevǎratǎ, cum se face cǎ trebuie folositmereu biciul pentru a converti "sǎlbaticul"?894 Pe vremea lui Tertullian767 nu. Au fost doar douǎ mari prigoane, perioada lui Nero455-Claudius453 (64-68) şicea a lui Diocleţian-Galerius (din 303 panǎ in 313, intre edicte). Oricum, Tertullian stǎtea in Africa, departede zonele fierbinţi. Prigoana din Lyon, cea care a permis ascensiunea lui Irinaeus (vezi nota 758) a fostaparent doar o eliminare a montaniştilor (sectǎ ereticǎ desprinsǎ din curentul central). Iar scrisoarea, de fapto lucrare in toatǎ regula, numitǎ Apologeticus (187), a fost adresatǎ guvernatorilor romani (impǎratuldelegase guvernatori peste provincii, pentru cǎ imperiul devenise prea mare pentru a-l putea conduce eficacede unul singur).

214Tolstoi895 spune el insuşi in cartea "Religia mea" acelaşi lucru: "Acum cinci ani am primit credinţa. Amcrezut doctrina lui Isus şi intreaga mea viaţǎ a devenit transformatǎ deodatǎ. Ceea ce am dorit altǎdatǎ,acum nu mai doresc şi am inceput sǎ doresc ceea ce niciodatǎ mai inainte nu am dorit. Ceea ce altǎdatǎimi pǎrea drept bun, acum a devenit rǎu."Ce inseamnǎ aceasta? Nimic altceva decit schimbarea vieţii. In el se petrecuse transformarea lǎuntricǎ.Din contele renumit de altǎdatǎ şi cu titlu de mare scriitor, deodatǎ se dezbracǎ de onoruri, se duce şiapucǎ coarnele plugului şi incepe sǎ are holdele vǎduvelor şi ale sǎracilor. Cum? De ce asta? O crizǎspiritualǎ au spus unii.

Ea era insǎ o transformare a gindirii contelui. Din omul arogant de altǎdatǎ, devine omul umil, folositor,pus in slujba altora896. Schimbarea aceasta e produsul Cuvintului lui Dumnezeu.Dar nu numai in gindire se petrece schimbarea. Şi pe aceasta, fiindcǎ e tot de ordin lǎuntric, unii arputea-o pune la indoialǎ. Dar gindirea şi sentimentele nu pot fi zǎgǎzuite, ele se transformǎ in trǎire.Gindul de azi e fapta de miine. Omul care in trecut a fost rǎu, devine bun, omul aspru, devine blind,omul beţiv, devine om care nu mai bea.Odatǎ cineva spunea unui credincios: "Religia d-tale e de domeniul fanteziei, e o iluzie, atita tot.""Cum iluzie?" a intrebat el. "Dacǎ m-ai cunoaşte cine am fost eu, n-ai vorbi aşa. Eu am fost beţiv, amfost feroce, am sfǎrirmat sticla in dinţi. E iluzie religia mea? Sǎ dea Dumnezeu iluzia aceasta la toţibeţivii, ca sǎ scape de patima care ii chinuieşte. Nu era iluzie, ci realitatea vieţii innoite. Omul devenisealtul in trǎirea lui.Altul cǎlǎtorea in tren. Lingǎ el se aşezase un frate, care avea o servietǎ in care işi pusese Biblia.Mergea intr-o localitate ca sǎ vesteascǎ Cuvintul lui Dumnezeu. Celǎlalt a profitat de o clipǎ deneatenţie a fratelui, a pus mina pe servietǎ şi a şters-o. Cind trenul a ajuns in gara respectivǎ, fratele dǎsǎ ia servieta ca sǎ coboare, dar servieta nu mai era. Paguba nu era de servietǎ, ci de Biblie. N-avea cesǎ facǎ, a coborit fǎrǎ ea, dar s-a rugat: "Doamne fǎ-l sǎ se pocǎiascǎ!"Dupǎ ciţiva ani, primeşte o scrisoare in care ii scria cam aşa:... "Iubite frate... vǎ inapoiez cu poşta deazi BIBLIA dv. pe care am furat-o la data... din trenul... Mulţumesc lui Dumnezeu, cǎ furind Biblia dv.am ajuns sǎ cunosc dragostea lui Dumnezeu şi sǎ devin alt om, frate cu dv. Am ţinut sǎ vǎ inapoiez895 Lev Nikolaevich Tolstoi (9.9.1828 – 20.11.1910), conte, este cel mai mare romancier rus al secolului XIX.Rǎzboi şi pace şi Anna Karennina sunt 2 dintre cele mai bune romane ale tuturor timpurilor. Şi-a creat oreligie personalǎ impletind creştinismul cu budismul (teoria non-rezistenţei, teorie care a inspirat pe Rainer

Maria Rilke, pe celebrul Mohandas Gandhi sau pe Martin Luther King). Tolstoi a fostz intotdeauna unraţionalist şi romanele sale au exprimat intrinsec dorinţa lui de a cǎuta sensul vieţii (viaţa şi moartea suntdouǎ mari teme abordate in opera sa). Scriind insǎ romanele sale celebre, Tolstoi a realizat subit cǎ scopulvieţii este chiar viaţa. Tolstoi a considerat cǎ inţelepciunea supremǎ este sǎ laşi viaţa aşa cum este ea şi sǎte bucuri de ea din plin, imbunǎtǎţind-o dacǎ poţi.Cǎrţile (da, sunt 4, Confesiunea mea, Ceea ce cred, Impǎrǎţia lui Dumnezeu e cu tine şi Evanghelia pe scurt)sunt de gǎsit in arhiva proiectului Gutenberg.896 Tolstoi n-a fost niciodatǎ arogant. Probabil confraţii de peste ocean au fost incurcaţi de familia extrem demare a clanului Tolstoi şi au mai confundat pe unii cu alţii. Tolstoi a realizat cǎ de fapt el are un privilegiu,acela de a fi bogat şi, deci, fǎrǎ griji, in condiţiile in care oamenii de rand erau sǎraci (majoritatea şerbi),aşadar a inceput a-şi cheltui averea moştenitǎ pe cerşetori şi alţi necǎjiţi. Criza pomenitǎ a avut loc pe la 50de ani, mult dupǎ inceputul actelor de binefacere.

215Biblia, cǎci ştiu cǎ v-a fost scumpǎ, aşa cum imi e şi mie azi, cǎci prin ea a ajuns sǎ cunosc mintuirea.Eu voi cǎuta sǎ-mi gǎsesc alta. Vǎ rog sǎ mǎ iertaţi, pentru fapta sǎvirşitǎ..."897

Ce l-a fǎcut pe omul acesta, ca din hoţ sǎ devinǎ om cinstit? Cuvintul lui Dumnezeu. Noi aveam aiciprintre noi, azi e in veşnicie, unul care in tinereţe fǎcuse parte dintr-o bandǎ de tilhari de codru. Erasolid, uriaş, nu se temea de nimeni. Asta pinǎ intr-o zi. Şi omul a ajuns sǎ audǎ cuvintul lui Dumnezeu,s-a pocǎit, devenind chiar vestitor al Evangheliei. Am petrecut cu el aici. Ne-am rugat cu el aici. Laciţiva ani dupǎ pocǎinţǎ, a mers ca predicator al Evangheliei in comuna Roşia, pe valea Crişului. Acoloa fost arestat de şeful de post şi bǎtut şi el a rǎbdat, el care il putea fǎrima in bucǎţi.Cum a ajuns tilharul de codru sǎ fie rǎbdǎtor? Prin Cuvintul Evangheliei.Fraţii mei, aceasta e dovada palpabilǎ, fǎrǎ sǎ o poatǎ tǎgǎdui cineva, cǎ BIBLIA e Cuvintul luiDumnezeu.Eu aş vrea ca tu sǎ te convingi de adevǎrul acesta, sǎ ajungi tu insuţi schimbat.

In cǎminul tǎu sǎ fie pace şi bucurie. In loc sǎ fii aspru, sǎ fii bun cu semenii tǎi.Aceastǎ innoire, Cristos Domnul e gata sǎ o facǎ in viaţa fiecǎrui pǎcǎtos, oricit de decǎzut, beţiv,destrǎbǎlat, mincinos, bǎtǎuş sau pǎtimaş ar fi. Şi omul ruinat de toate fǎrǎdelegile, putred in pǎcat,stricat pinǎ in mǎduva oaselor, a venit la Cristos, a ingenunchiat in faţa Celui rǎstignit pe cruce, şi-apredat viaţa Lui, aşa rea, murdarǎ şi a devenit innoit, schimbat cu totul.Dintr-un om ce a fost un gunoi al societǎţii, a devenit un om cu o viaţǎ bunǎ, scumpǎ, binecuvintatǎ,folositoare societǎţii. Aceasta datoritǎ Bibliei. Ea e adevǎratǎ.Te intrebi cum se poate trǎi aceastǎ viaţǎ nouǎ in mijlocul lumii pǎcǎtoase?Da, e posibil. Deschideţi, vǎ rog, la Psalmul 119:9898. Şi alţii au avut aceeaşi intrebare: "Cum işi vaţinea tinǎrul curatǎ cǎrarea?" dar ni se dǎ şi rşspunsul: "Indreptindu-se dupǎ Cuvintul Tǎu."Tinǎrul care a ajuns sǎ se bucure de inoirea vieţii prin Cuvintul Sfint, cautǎ apoi zi de zi sǎ se indreptedupǎ acest cuvint.Dr. Moffat899, misionar in Africa, in cǎlǎtoriile sale a ajuns intr-un trib, unde a gǎsit o credincioasǎ. Nuera nimeni altul acolo creştin, nimeni pocǎit, doar ea singurǎ.897 Elementar, dragǎ Watson! ar fi spus S. Holmes dacǎ ar fi citit o asemenea prostie.1. Deci cineva furǎ o servietǎ pentru un motiv hedonic (mancare, bani, lucruri de vanzare etc.). In loc de astase pomeneşte cu o biblie, pe care nimeni n-ar vrea sǎ o cumpere, altfel n-ar fi nevoie de atatea predici,predicatori şi materiale publicitare, deseori fiind fǎcutǎ cadou (şi cu fişa de incriere ca membru alǎturi).2. Bun, omul nostru primitiv şi pǎcǎtos gǎseşte o carte. Ce face? O citeşte? Pǎi dacǎ avea chef de şcoalǎ şide citit nu ajungea golan şi hoţ.3. Ok, a citit-o şi s-a pocǎit, a venit vremea sǎ returneze cartea. Cui? De unde a ştiut numele, adresa sau altedetalii care l-ar fi indrumat spre persoana doritǎ?4. Dacǎ s-ar fi convertit, primul lucru ar fi fost sǎ-şi procure biblia sa chiar in timp ce cǎuta persoana doritǎ.898 118:9 in biblia ortodoxǎ.899 Posibil sǎ fie vorba despre Robert Moffat (21.12.1795 - 9.8.1883) care a fost un misionar scoţian deorientare congregaţionalistǎ in Africa. A convertit africani din 1816 panǎ in 1870. A tradus biblia in Setswana(una din limbile vorbite in Africa de sud). Ginerele sǎu este cunoscutul David Livingstone

(19.3.1813 –

216La intrebarea cum a devenit credincioasǎ şi cum a putut sǎ reziste stricǎciunii ani de zile, ea a scos unNou Testament in limba germanǎ, pe care-l primise inainte de a se pocǎi şi a spus: "Cartea aceasta m-ainvǎţat."Cuvintul ne innoieşte viaţa şi el ne-o sfinţeşte. Domnul Isus se ruga in Ioan 17:17... "Sfinţeşte-i prinadevǎrul Tǎu; Cuvintul Tǎu este Adevǎrul..."2. Proba statornicieiNaşterea din nou e grǎitoare, dar unii o pun pe seama hotǎririi omului de a o rupe definitiv cu relele.Omul s-a convins cǎ e rǎu sa bea şi nu mai bea. S-a convins cǎ nu e bine sǎ fumeze şi nu mai fumeazǎ.S-a convins cǎ nu e bine sǎ trǎieşti in stricǎciune, nici pentru el, nici pentru familie şi s-a despǎrţit detoate.Deci, se pune pe seama puterilor fireşti. Şi cu toate cǎ omul mǎrturiseşte cǎ el n-a vrut şi n-a putut faceaşa ceva, ci cǎ e lucrarea minunatǎ a Cuvintului, cel necredincios nu vrea sǎ creadǎ900. Mǎrturia noastrǎe pentru noi suficientǎ. Noi ştim cǎ a intervenit Cuvintul lui Dumnezeu, care e viu şi lucrǎtor. Pentrucei ce nu vor sǎ o creadǎ, avem proba credincioşiei pinǎ la capǎt.Orice lucru, ca sǎ ştii cǎ e bun, trebuie probat. O casǎ e clǎditǎ şi pare bunǎ şi frumoasǎ, dar DomnulIsus spunea cǎ atunci se dovedeşte cǎ e bunǎ, dacǎ rezistǎ vinturilor, furtunilor, şuvoaielor.Aurul e probat prin foc901. Şi tot aşa şi pentru viaţa creştinǎ existǎ o probǎ a focului, ca toţi sǎ vadǎadevǎrul.Chiar şi cei mai inrǎiţi duşmani ai creştinismului au trebuit sǎ recunoascǎ cǎ oamenii aceştia, care aufost inoiţi prin Cuvintul lui Dumnezeu, nu au putut fi infrinţi.In timpurile bune şi cei formali şi cei adevǎraţi sunt impreunǎ, dar cind vine proba focului, ii vezi cǎ sedeosebesc.In bine cintǎ cu noi, se şi roagǎ, cǎ au invǎţat, cu toate cǎ in sufletul lor poate sunt un lup rǎpitor. Au

interese, urmǎresc poate scopuri mirşave. Ei ţin "numai pinǎ la o vreme", cind vine arşiţa dogoritoare asoarelui, ei se usucǎ.De indatǎ ce se ivesc greutǎţi, prigoane, s-a terminat cu credincioşia lor formalǎ. "Ei au ieşit dinmijlocul nostru, dar nu erau dintr-ai noştri. Cǎci dacǎ ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rǎmas cu noi; ci au1.5.1873), care, pe langǎ explorator, a fost şi misionar (studiase teologia şi fusese deja numit misionar). Nudegeaba statuia sa de la cascada Victoria (descoperirea sa) poartǎ incripţia "Christianity, Commerce andCivilisation.".900 Sigmund Freud povestea cum cǎ copil fiind trebuia sǎ meargǎ cu trenul undeva, dar cheltuise sau pierdusebanii de bilet. Aşadar a mers fǎrǎ bilet. Cand a venit controlorul, el i-a intins o bucatǎ de hartie şi s-aconcentrat cum cǎ acest controlor va crede cǎ hartia este un bilet valabil. Rezultatul a fost incredibil,povestea Freud, controlorul i-a perforat "biletul" şi a trecut mai departe. Cǎlǎtoria fǎrǎ bilet este un lucru rǎu,un furt. Putea Dumnezeu sǎ-l ajute, el care face numai lucruri bune şi vrea şi noi sǎ facem la fel?E uşor sǎ pui totul pe seama lui Dumnezeu, dar azi ştiinţele şi paraştiinţele (psihologia a devenit intre timpştiinţǎ) gǎsesc tot mai multe cauze naturale la fenomene altǎdatǎ considerate divine.901 In secolul XIX se trecuse deja la proba cu acid azotic (aşa erau evaluate minele de aur); din sec. XX sefoloseşte un test simplu, colorimetric. In antichitate, monedele erau probate prin tǎiere.

217ieşit ca sǎ se arate cǎ nu toţi sunt dintre ai noştri" (1 Ioan 2:19). Deci aşa ceva se petrecuse şi in primulveac al creştinismului902.Unul fǎcea pe credinciosul, se strecurase intre ei ca sǎ vadǎ ce vorbesc credincioşii, parcǎ ei ar fi pus lacale rǎsturnarea statului roman903. Cind a venit vremea de prigoanǎ, ceilalţi au mers la moarte, dar el saretras şi a dispǎrut904.Proba statorniciei e numai la cei ce sunt adevǎraţi credincioşi. In vremea bunǎ mulţi se laudǎ cǎ şi eicred in Dumnezeu, dar dacǎ li s-ar cere sǎ sufere pentru Dumnezeu, dacǎ ar trebui ca credinţa lor sǎ fiepusǎ in foc, sǎ fie pusǎ la incercare, atunci s-ar vedea ce fel de credinţǎ au905.Acum eu pun problema: oamenii aceştia, care rǎmin starornici şi sunt gata sǎ sufere orice, cui ii

datoreazǎ statornicia lor?Unei iluzii? Dar cine a fost vreodatǎ gata sǎ sufere pentru o iluzie? Aţi auzit de vreun aşa caz906? Oricitde frumoasǎ ar fi fost iluzia, in faţa focului ea se risipeşte, piere. La o inţepǎturǎ de ac, ea dispare.Dar credincioşii au rǎmas credincioşi statornici, nu la o inţepǎturǎ de ac, ci la toate torturile, chiar lacele mai groaznice pe care le-a putut nǎscoci mintea omeneascǎ in infierbintarea clocotitoare a urii, şinu s-au dat la o parte.Statornicia e vǎzutǎ in voluntarismul acesta de a suferi. In timp ce falşii creştini se retrǎgeau, ceiadevǎraţi stǎteau cu fruntea sus şi cind erau intrebaţi spuneau fiecare in parte: ... "DA, sunt creştin!" Bauneori se intimpla ca unii, care nu erau prezenţi la bisericǎ cind s-a fǎcut arestarea, se prezentau debunǎ voie sǎ fie torturaţi.902 Era vorba despre anticrişti, nu despre necredincioşi, dar oricum, n-are prea mare importanţǎ.903 Ba chiar aşa a fost. In Palestina, erau multe secte amestecate (cum e in SUA de azi, cine ştie diferenţeledintre adventişti, Martorii lui Iehova, scientologi etc.), aşadar cǎ nu e de mirare cǎ pentru romani cuvantulevreu şi/sau creştin era un semnal de alarmǎ (zona Palestinei a fost şi este incǎ extrem de instabilǎ).De fapt intrebarea rǎmane: ce a determinat statul roman, un stat liberal ca concepţii religioase sǎprigoneascǎ deodatǎ o religie? Rǎspunsul este deosebit de complex şi generat de o multitudine de cauze,dintre care cele mai importante ar fi: acuzele de incest şi canibalism (descrise şi de Eusebius752 in vol. 4 cap.1 - probabil datorate neinţelegerii ritualului impǎrtǎşaniei - deşi cultul lui Mithras fǎcea apel la acelaşi lucru),refuzarea statutului de cetǎţean roman (martirul spunea doar atat: Sunt creştin şi nu Mǎ numesc VasilePopescus, sunt cetǎţean roman liber, domiciat in oraşul Focşanius, posesor al BI seria ...) in condiţiile in careCivis Romana sum! i-a scǎpat pielea lui Pavel de mai multe ori, apoi rivalitǎţile creştini-evrei şi creştinicreştini(distrugea armonia şi pacea internǎ - de fapt asta a vrut Constantin cel Mare782 sǎ impiedice atuncicand a convocat consiliul de la Niceea), natura anti-socialǎ a acestora (la fel ca şi evreii, recunoscuţi, nunumai in acele vremuri, dar şi azi, ca anti-sociali, creştinii, tributari unei religii monoteiste intolerante, refuzausǎ fie loiali Romei, afirmand cǎ regatul lor este in ceruri, peste impǎrat şi Roma (am

numi-o azi lezmajestate,pedeapsǎ capitalǎ in Anglia), de aceea refuzau sǎ venereze zeitǎţile locale, considerate ca norocoase decǎtre comunitatea localǎ pentru oraşul in care locuiau (ca un corolar, pogroamele antievreieşti şi/sauanticreştine surveneau in urma unor calamitǎţi naturale, ce puteau fi evitate dacǎ zeii locali n-ar fi fostsupǎraţi) etc. etc.904 Secvenţǎ dintr-un film american, al cǎrui titlu imi scapǎ acum, l-am vǎzut acum mulţi ani.905 O remarcǎ interesantǎ, venitǎ de la un preot ortodox cunoacut mie, spunea cǎ credinţa se verificǎ candtrebuie deschisǎ punga. In ultimul secol, doar aşa a fost probatǎ credinţa.906 Da. Toate legate de astfel de predicatori care au condus armate de creduli, fraierindu-i in special cu venireaiminentǎ a sfarşitului lumii. Exemple de astfel de cazuri sunt in nota 925 de la sfarşitul documentului, pentru anu incǎrca prea mult acest subsol de paginǎ.Cuvantul credul provine din aceeaşi familie de cuvinte ca şi credinţǎ.

218Pe vremea lui Anius Antoninus907, proconsul in Asia Micǎ, fiind prigoanǎ, creştinii au dat dovadǎ demare curaj şi s-au infǎţişat atiţia ca sǎ fie executaţi spre a deveni martiri908, incit l-au speriat peproconsul. Acesta executǎ pe ciţiva, iar celorlalţi le strigǎ: "Nenorociţilor, dacǎ voi ţineţi atit de mult sǎmuriţi, sunt funii şi prǎpǎstii...!"909

Voluntarismul acesta dovedeşte cǎ BIBLIA e adevǎratǎ. Cǎci dacǎ omul nu ar fi primit ce spuneBIBLIA cǎ dǎ Dumnezeu, cum credeţi cǎ ar fi fost gata sǎ sufere? Cum credeţi cǎ ar mai fi fost gata sǎ-L asculte cu preţul vieţii?Gindiţi-vǎ aşa fireşte, vǎ rog. Sunt doi prieteni. Unul spune celuilalt: "Tu sǎ asculţi de mine şi iţi dauavantaje, te fac sǎ trǎieşti bine, iţi dau cutare inǎlţare in rang." Omul il ascultǎ dar celǎlalt il pǎcǎleşte,nu-i dǎ nimic din ce i-a promis.Se duce la el, sǎ-l scape de la necaz şi acela nici nu-l ia in seamǎ.Iar peste puţin timp ajunge luat la rost pentru prietenia cu acel om. Vǎ intreb eu: din moment ce l-ainşelat, nu i-a dat nimic, nu a vrut sǎ-l ajute cu nimic, mai rǎmine acesta credincios celuilalt? Dar deunde? Din contra, va spune in gura mare: "Domnilor, m-a inşelat, m-a pǎcǎlit, imi pare rǎu cǎ am ţinut

la el." Se leapǎdǎ de el ca de o zdreanţǎ murdarǎ. Aşa au fǎcut creştinii? Nu, ei au rǎmas credincioşi şiin chip voluntar au fost gata sǎ sufere torturile oribile şi chiar moartea. Aceasta aratǎ cǎ ei au primit dela Dumnezeu ceea ce a spus BIBLIA cǎ le dǎ910.Dacǎ Cristos Domnul nu şi-ar fi indeplinit Cuvintul dat, nici unul nu ar fi indurat moartea de martir.Statornicia lor voluntarǎ mǎrturiseşte cǎ BIBLIA e adevǎratǎ911.Unii dintre credincioşi, e adevǎrat cǎ au mai avut unele cǎderi in viaţǎ. N-au fost desǎvirşiţi, au maiavut cite o alunecare. Pentru alunecare au fost puşi sub disciplinǎ.907 Arrius Antoninus (31 en - cel puţin 96 en) membru al vestitei familii consulare Arrius. A avut o singurǎ fiicǎ,care i-a dat ca nepot pe viitorul impǎrat Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius761. ArriusAntoninus a fost consul, o datǎ in 69, a doua oarǎ nu se ştie exact. Considerat ca o persoanǎ absolut corectǎşi respectabilǎ.908 Fiindcǎ tot veni vorba de martiriul creştin, hai sǎ mai amintim un lucru bine-cunoscut adevǎraţilor creştini,aceia ce s-au aplecat asupra studiului biblic, şi probabil absolut necunoscut predicatorilor de azi: şi anumecǎ, la inceput, comunitatea creştinǎ avea multe psihoze, unele induse sistematic de cǎtre predicatorii locali.In afarǎ de obsesia sexualǎ, a mai existat incǎ o obsesie: mantuirea prin martiriu. In perioada diocleţianǎ,mulţi creştini tulburau situaţia politicǎ pentru a fi arestaţi şi apoi martirizaţi in speranţa "unui loc mai in faţǎ"(Ignaţiu din Antiohia755, Origen769 sau Tertulian767 susţineau şi rǎspandiserǎ ideea cǎ martiriul este singuracale spre mantuire - pilda lui Isus - sau, dacǎ nu unica, atunci mǎcar cea mai eficace). Atat de rǎspanditǎ eraaceastǎ idee incat a trebuit ca Mensurie din Cartagina şi chiar Sf. Augustin sǎ ia poziţii ferme, altfelrǎmaneau fǎrǎ enoriaşi (şi cine mai plǎtea taxele? fǎrǎ nici o glumǎ, citiţi 1 Corinteni 16).909 In acea perioadǎ de inceput, predicatorii susţineau cǎ singura cale de a ajunge in raiul promis celor proşti eramartiriul (ca Isus), de aceea gloatele se repezeau la aşa ceva. Vezi şi nota 903.910 Sofism. Dintre martiri nu s-a intors nici unul sǎ spunǎ: "Predicatorul meu m-a inşelat!" Totul rǎmane deci oproblemǎ de credinţǎ, nu de dovezi. Experienţele de revenire din moartea clinicǎ au relevat cǎ atat creştiniicat şi necreştinii vǎd exact acelaşi lucru, un tunel luminos şi senzaţia de plutire.911 Fals. Mǎrturiseşte cat de mare este puterea credinţei. Sǎ ne aducem aminte de Gaius Mucius Scaevola,eroul roman care şi-a ars mana dreaptǎ (de unde şi porecla de Scaevola - stangaciul) pentru cǎ l-a trǎdat in

asasinarea regelui etrusc Lars Porsenna (a ucis pe altul), ce asedia pe atunci Roma, fǎrǎ a indica vreunsemn de durere. Povestea se gǎseşte in Titus Livius786, Ab Urbe Condita, II.12-13.

219Disciplina din primul veac nu era cum o aplicǎm noi azi. Atunci era mai severǎ. Cel ce era pus subdisciplinǎ pentru o abatere, nu avea voie sǎ intre in adunarea Domnului. Trebuia sǎ stea la uşǎ şi acolosǎ-şi plingǎ pǎcatele. Acolo, la prag, era locul lui. Şi toţi care veneau, il vedeau şi ştiau cǎ e pus subdisciplinǎ, cǎ e pedepsit, iar el suferea ocara aceasta.912

Aceştia ca şi psalmistul913, puteau zice: "Eu vreau mai bine sǎ stau in pragul Casei Dumnezeului meu,decit sǎ locuiesc in corturile rǎutǎţii ..." (Psalm 84:10).Şi au rǎmas acolo la prag, pinǎ ce biserica a fost gata sǎ-i primeascǎ. Cum eşti bǎtut, eşti lovit de ai tǎişi nu eşti gata sǎ te lepezi? Vǎ intreb: "Rǎmineau ei acolo dacǎ nu ar fi primit harul fǎgǎduit de CristosDomnul?Rǎminerea lor aratǎ cǎ BIBLIA e adevǎratǎ, chiar dacǎ duşmanul i-a amǎgit cu ceva, n-au fost gata sǎse depǎrteze, ci işi plingeau cu amar pǎcatul.3. Puterea de biruinţǎToate suferinţele şi schingiuirile pricinuite creştinilor au scos in evidenţǎ o putere de biruinţǎ. Ei aumurit, dar au invins. Nu aveţi pe seama cui sǎ puneţi puterea aceasta, care au avut-o creştinii, dacǎ nuvreţi sǎ acceptaţi cǎ BIBLIA e adevǎratǎ.Ea rǎmine atunci o enigmǎ. Logica nu poate gǎsi o argumentare care sǎ justifice puterea aceasta914.Existǎ un singur rǎspuns: PUTEREA LUI DUMNEZEU S-A DOVEDIT IN NEPUTINŢELEOMENEŞTI.Oamenii au avut mult de suferit pentru cauza lui Cristos aici pe pǎmint. Eu nu pot sǎ vǎ inşirui toatesuferinţele pe care le-au indurat creştinii. Ele au fost prea multe şi prea grozave915. Vreau sǎ vǎamintesc doar citeva, aşa in treacǎt.912 Doar ca. 1000 de ani mai tarziu, pedeapsa aceasta cruntǎ a fost redusǎ de inchiziţie la excomunicǎri, torturi,arderi pe rug, nişte bagatele. Autorul acesta gandeşte sau numai predicǎ?

913 Psalmul 84 a fost scris de cǎtre fiul lui Korah.914 Ba chiar e foarte simplǎ: este vorba de puterea credinţei (in sens general, nu numai in sens religios).Credinţa in ceva dǎ aripi omului şi-l face capabil de lucruri incredibile.Cat priveşte succesul religiei creştine, ea a ţinut un pic şi de noroc, dar mai ales pe tǎria moralǎ arǎtatǎ decreştini. Contrar a ceea ce crede autorul, nu religia a fost persecutatǎ ci oamenii, vǎzuţi ca agitatori.915 Şi ereticii. Iar tortura romanǎ nici mǎcar nu a ajuns la glezna celei catolice. Biserica nu a putut dovedi cǎ aufost mai mult de douǎ etape de prigoanǎ a creştinilor (nici una din cauze strict religioase) in 250 de ani depǎganism şi nici cei 100000 de martiri creditaţi (din care nici mǎcar 100 nu sunt dovediţi) de pe vremea luiDiocleţian. Conform inscrisurilor oficiale (Pliniu, Traian), creştinismul era interzis dar pedepsit numai dacǎsuspecţii erau prinşi intamplǎtor (nu se fǎceau eforturi in a-i vana); fiind posibil ca multe martirizǎri sǎ fie doarinvenţii menite sǎ explice ardoarea cu care creştinii oficiali s-au rǎzbunat pe colegii lor de alte religii dupǎConstantin cel Mare782. Comparaţi aceste date cu numǎrul victimelor creştinismului, din care o parte suntindicate mai jos.Una dintre cele mai "creştineşti" fapte ale religiei lui Isus a fost şi vanǎtoarea de vrǎjitoare, la care aucontribuit deopotrivǎ catolicii şi protestanţii. Contrar a ceea ce poate credincioşii de azi şi-ar putea imagina,aceastǎ vanǎtoare a fost absolut sangeroasǎ şi absurdǎ. Procedura era identicǎ inchiziţiei spaniole: erasuficient ca cineva sǎ te denunţe (iar motive de denunţuri intre oameni sunt destule), pentru cǎ nu mai aveaiscǎpare: torturile te "ajutau" sǎ mǎrturiseşti, iar odatǎ mǎrturisind, sufletul tǎu era salvat prin arderea corpuluisatanist. Cunoscut este procesul in care Else Gwinner din Offenberg, Germania, a fost acuzatǎ de vrǎjitorie.Ea a fost torturatǎ 52 de zile la rand pentru cǎ in faţa tribunalului işi retrǎgea afirmaţiile (cea mai lungǎ torturǎdoveditǎ cu acte). De altfel, Germania a fost ţara cea mai inclinatǎ spre astfel de barbarie, contemporaniispuneau cǎ peste tot se simţea fumul de rug. In multe districte din Rheinland nu mai puteai gǎsi femei peste

220Ştefan916 e omorit cu pietre. Lui Iacov i se taie capul cu sabia. Andrei e rǎstignit pe o cruce in formǎ de"X". Petru e rǎstignit cu capul in jos. Aristarh Macedoneanul917, un tovarǎş de slujbǎ a lui Pavel, edecapitat. Trofim Efeseanul, alt tovarǎş de slujbǎ a lui Pavel, e decapitat. Marcu de Aretuza (nu

evanghelistul) e uns cu miere, legat intr-un copac şi dat pradǎ viespilor. Zoe, o tinǎrǎ credincioasǎ, elegatǎ cu o funie, care era datǎ pe dupǎ craca unui copac şi e lǎsatǎ deasupra unui foc, dupǎ ce se prǎjeapuţin, era ridicatǎ in sus, apoi iarǎşi i se dǎdea drumul deasupra focului. Se fǎcea aceasta, ca doar, doar,o vor face sǎ renege şi sǎ se lepede de creştinism. Dar a indurat toate torturile şi n-a renunţat la Cristos.Irene, o tinǎrǎ din Tesalonic, e legatǎ la rug şi i se dǎ foc. Barşaba zis şi Iust, e ucis impreunǎ cu un altconvertit. Anania din Damasc, e ucis in cetatea sa. Erast, vistiernicul cetǎţii Corint, despre carepomeneşte apostolul Pavel in Romani 16:23 e martirizat la Filipi. Dionisie Areopagitul, care sepocǎieşte la Atena, primeşte şi el moartea de martir prin tǎierea capului cu sabia. Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, in Efes, la o serbare pǎginǎ, e bǎtut cu nuiele pinǎ işi dǎ sfirşitul918.40 de ani şi inchizitorii aveau mari probleme in a gǎsi lemnele necesare rugurilor şi apelau la metoda"economiei maxime": erau arse mai multe vrǎjitoare deodatǎ. O statisticǎ a timpului indica peste 100000(sunt 5 cifre de 0!!) de oameni, majoritar femei, au fost arşi pe rug pentru vrǎjitorie intre 1450-1550. Intre1623 şi 1633 (10 ani) la Bamberg (Bayern, Germania) au fost arse ca. 600; in apropiere, la Wurzbug, alte ca.900 au suferit la fel in aproximativ aceeaşi perioadǎ.Vanǎtoarea de vrǎjitoare s-a terminat abia in sec. XVIII: in Scoţia protestantǎ (vezi nota 920), ultima vrǎjitoarea fost arsǎ "legal" in 1722, iar in Elveţia abia in 1782. Mania s-a extins şi in Lumea nouǎ, in special in Salem,MA, USA. In Mexic, ultima ardere de vrǎjitoare a avut loc in 1917 (dar şi in 1975 a mai fost lapidatǎ o femeiepentru acelaşi lucru).In 1657 s-a petrecut deodatǎ ceva straniu. Purtǎtorul de cuvant al Vaticanului (cum l-am numi noi azi) adeclarat cǎ pentru foarte mult timp nici un proces nu s-a desfǎşurat conform normelor. Adicǎ s-a admis tacitcǎ mii, zeci de mii, sute de mii de victime au murit posibil nevinovate in urma acestei vanǎtori. Dar, nici uncuvant de scuze n-a venit din partea Vaticanului. De altfel, nici panǎ azi, verdictele contra lui Galileo Galileisau Giordano Bruno514 n-au fost retrase.Un caz celebru este cel al lui Petru Aleutinul (din Insulele Aleutine). Pe numele lui adevǎrat, Cungagnaq,Petru a fost un cǎlugǎr ortodox care a fost capturat, impreunǎ cu alţi indieni nativi in

timp ce pescuiau, demarinarii spanioli in 1815 şi dus in California, pentru a fi reconvertit spre catolicism (la misiunea SanFrancisco de Asis). Chiar şi dupǎ tǎierea degetelor de la mani, apoi a mainilor, Petru n-a renunţat la religiasa, tot creştinǎ, aşadar a fost dat pe mana indienilor locali sǎ fie tǎiat bucǎţi. Ordinele de eliberare au venitinsǎ la timp pentru ceilalţi aleutini.916 Este considerat primul martir creştin. Sf. Pavel, pe atunci Saul, se pare cǎ se afla in grupul celor care l-auasasinat.917 Aristarh din Salonic. Chiar aşa, cum de a scǎpat Pavel? Martiriul acestuia este aprig disputat, cu dovezicircumstanţiale provenind chiar din sec. I. Se ştie insǎ cǎ a "beneficiat" de arest la domiciliu.918 Dacǎ ar fi sǎ-i socotim pe toţi cei care au suferit de pe urma creştinismului, s-ar face o carte cu mai multenume decat are litere aceast material. Şi nu vom numǎra decat oamenii de ştiinţǎ, deci cei care au ajunscumva cunoscuţi, nu şi pe sǎrmanii care au infundat temniţele in urma denunţurilor, adevǎrate sau nu, lainchiziţie şi care au suferit in tǎcere (am putea spune creştineşte, dar aceste termen sunǎ nelalocul lui inacest context, in care tocmai creştinii erau torţionarii), uitaţi de toţi.Şi mai trebuie spus ceva. Foarte important. Pe vremea cand zeci de creştini inroşeau prin martiriu areneleromane, alţii (capii lor) trǎiau bine merci. Irinaeus758, episcop de Lyon, a preluat ştafeta de la martirulPothinus, in timpul persecuţiilor lui Marcus Aurelius (48 de morţi numai in Lyon). Deşi o tradiţie bisericeascǎdin sec. IX susţine cǎ a fost şi ele martirizat, Irinaeus a murit natural, la fel ca şi alt "martirizat", papa ClementI754. Papa Eleutherius trǎia şi el bine merci la Roma in acea vreme de prigoanǎ, in care zeci de creştini derand umpleau temniţele romane. Aparent, creştinii din Lyon ţineau de o ramurǎ ereticǎ, numitǎ montanism,incat unii exegeţi considerau cǎ Irinaeus a fǎcut o mişcare inteligentǎ, asigurandu-şi astfel scaunul episcopal.Eusebius, episcop752, a fost martor ocular al persecuţiilor din Cezareaa, dar el n-a pǎţit nimic.Sf. Pavel chiar a fost apǎrat de soldaţii romani intr-una din misiunile sale "evanghelice" in Efes.Sf. Ioan Teologul, autorul Apocalipsei (in care-l ataca subliminal pe Nero455 (el era fiara cu numǎrul 666) caprigonitor al creştinismului) a fost doar exilat in insula Patmos, dar ce au pǎţit creştinii de rand, acuzaţi cǎ audat foc Romei?

221Fraţii mei, ce mare har avem noi cǎ putem citi Biblia in casele noastre! Au

fost vremuri cind seconsidera ca o mare crimǎ sǎ citeşti BIBLIA919. Azi o poţi citi fǎrǎ teama cǎ vei fi aruncat in inchisoaredin cauza aceasta. Poţi s-o porţi la subsuoarǎ fǎrǎ nici o fricǎ.In Scoţia, intr-o zi tot pe vremea inchiziţiei920, un bǎiat mergea pe un drum şi avea la subsuoarǎ, oBiblie. Pe drum s-a intilnit cu un pluton de ostaşi şi un ofiţer. Comandantul cind l-a vǎzut, l-a intrebat:"Ce carte ai la subsuoarǎ?""BIBLIA", rǎspunse bǎiatul. "Leapǎdǎ-o in şanţ!" tunǎ cu vocea poruncitoare ofiţerul."Nu o leapǎd, cǎci e Cuvintul lui Dumnezeu," ii rǎspunse bǎiatul.Comandantul repetǎ: "Leapǎdǎ-o in şanţ." "Nu pot s-o leapǎd," ripostǎ din nou bǎiatul. "Ai sǎ fiiimpuşcat" spuse ofiţerul. "De ce sǎ fiu impuşcat?" intrebǎ bǎiatul ce ţinea strins sub braţ BIBLIA."Trageţi şapca pe ochi" porunci bǎiatului, iar soldaţilor le strigǎ: "Trageţi foc!"Bǎiatul dirz şi el, spuse: "Nu trag şapca pe ochi; aşa cum mǎ priviţi voi, vreau şi eu sǎ vǎ privesc şi aşacum vǎ privesc acuma, vǎ voi privi şi in ziua judecǎţii."La inceput soldaţii au ezitat sǎ tragǎ, dar comandantul in furia lui nebunǎ, a inceput sǎ ţipe: "Trageţi!"Şi şi-au descǎrcat armele in copil, iar el se prǎbuşi cu BIBLIA la subsuoarǎ. Nu a avut, sǎrmanul, nici ovinǎ decit cǎ purta BIBLIA şi nu a vrut s-o lepede, nu a fost gata sǎ se despartǎ de ea.Istoria religioasǎ precizeazǎ (citatǎ chiar şi aici de autor) cǎ aceşti creştini de rand se duceau de bunǎ voiesǎ declare cǎ sunt creştini, dar foarte puţini conducǎtori de-ai lor au fǎcut acest lucru, dacǎ este vreo unul.919 Cand anume? Inchiziţia a durat din 1184 panǎ in 1918.Singura datǎ cand citirea Bibliei a fost o problemǎ a fost in preajma anului 1455, cand ea a fost tipǎritǎ şi iaroamenii de rand (cei care ştiau sǎ citeascǎ) au aflat cǎ ceea ce li s-a predicat diferea substanţial de ceea cescria in realitate in carte. Astfel a apǎrut protestantismul.Pentru cǎ inainte, pe vremea persecuţiei romane dar şi mult dupǎ, masele sǎrace nu ştiau citi şi primeauinvǎţǎtura bibliei pe cale oralǎ (predici) de la preoţii locali (nu se numeau aşa pe vremuri).A mai existat o perioadǎ in care era interzis sǎ citeşti biblia, dar se referea la biblia tradusǎ in englezǎ (vezi

motivul mai sus). Atat de supǎratǎ a fost biserica pe traducerea bibliei in alte limbi (de fapt pe inţelesulmaselor) incat a generat douǎ contracurente schismatice: protetantismul şi anglicanismul.Ia aflaţi aici ce s-a intamplat in Anglia (pentru cǎ ştim ce s-a intamplat cu Luther, Calvin, Huss etc. pecontinent): Prima incercare de traducere a bibliei in saxonǎ (pe atunci) a avut-o Bede436, dar el era preadeparte iar biserica nu prea era autoritarǎ (mai ţineţi minte Donaţia constantinianǎ), aşadar a scǎpat. A douaincercare (John Wycliffe sau Wyclif, Wycliff, Wickliffe, ca.1320 – 31.12.1384) a fost atat de drasticsancţionatǎ, incat Wycliffe a fost salvat de douǎ ori de la o posibilǎ moarte din mana oficialilor bisericii (o datǎde mulţimea furioasǎ, a doua oarǎ de cǎtre regentul şi de mama regelui copil Richard al II-lea). Wycliffe a fostdesigur excomunicat şi la consiliul de la Constanţa (1415) a fost declarat eretic. Cǎrţile sale au fost sortitefocului. Asta n-a fost de ajuns, dupǎ 12 ani, papa Martin V a ordonat exhumarea lui şi arderea rǎmǎşiţelorsale in piaţa publicǎ apoi aruncate in raul Swift. Trebuie spus cǎ atacul inverşunat al bisericii a mai fostcauzat şi de atitudinea reformatoare (in sens bun) a acestuia (Summa theologiae, ca. 1370). Urmǎtorultraducǎtor, William Tyndale (Tindale sau Tindall, ca. 1494 - 6.10.1536) a fost chiar ars pe rug pentruaceeaşi erezie. Munca lui Tyndale s-a reflectat mai tarziu in celebra King James Bible.920 Inchiziţia a acţionat numai in zonele limitrofe Vaticanului (cu precǎdere in Spania dar şi in Italia, Franţa, sudulGermaniei, Tirol). Inchiziţia nu a acţionat deloc in Irlanda şi Scoţia, niciodatǎ. Probabil una din poveştileinventate de cǎtre predicatori, ca multe alte din pildele cu care este presǎratǎ aceastǎ carte.

222Fraţii mei, prietenii mei, oamenii aceştia au preţuit mult BIBLIA, pentru cǎ au gǎsit in ea tot haruldumnezeiesc. Au gǎsit ce lumea nu le-a putut da şi nu le-a putut lua. Au preferat sǎ-şi dea viaţa, dar sǎnu renunţe la BIBLIE şi la Dumnezeul pe care L-au cunoscut prin BIBLIE.Bǎtaia cu nuiele şi biciuirea au fost aplicate cleştele inroşit şi grǎtarul, scara de intins şi scripetelepentru desfacerea incheieturilor, scrijelirea şi presǎrarea cu sare, jupuirea, scoaterea ochilor cu mugurulşi smulgerea mǎdularelor, iar in locul lor turnarea de plumb topit, fiarele sǎlbatice şi gladiatorii, rugul,crucea, şi butucul, ştreangul şi glonţul şi atitea alte torturi inspǎimintǎtoare, care nici nu pot fi spuse, au

fost aplicate creştinilor921, dar ei au rǎmas credincioşi Domnului.Nimic nu i-a putut despǎrţi de EL. Au fost gata sǎ indure toate, dar n-au fost gata sǎ se despartǎ deDumnezeu. Apostolul Pavel striga fraţilor din Roma:"Cine ne va despǎrţi pe noi de dragostea lui CRISTOS? Necazul sau strimtorarea, sau prigonirea, saufoametea, sau lipsa de imbrǎcǎminte, sau primejdia sau sabia? Cǎci sunt bine incredinţat cǎ nicimoartea, nici viaţa, nici ingerii, nici stǎpinirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,nici inǎlţimea, nici adincimea, nici o altǎ fǎpturǎ, nu vor fi in stare sǎ ne despartǎ de DRAGOSTEALUI DUMNEZEU, care este in ISUS CRISTOS DOMNUL nostru" (Romani 8:35-38).921 Dar şi de cǎtre creştini ereticilor sau pǎganilor.Prima victimǎ a creştinilor, un eretic evident, a fost Priscillian din Avila. El a fost condamnat pentru erezie decǎtre sinod şi a fǎcut apel la sentinţǎ la impǎratul roman de atunci, Maximus. In ciuda acestui apel, impǎratula dispus decapitarea lui şi a 6 dintre elevii sǎi la Treves in 385 (reamintim cǎ impǎraţii romani postmergǎtorilui Constantin cel Mare782 au introdus legi dupǎ legi contra religiilor concurente din imperiul roman, deexemplu, Constantius, fiu al lui Constantin cel Mare, preluand domnia in 353, a declarat templele pǎgane inafara legii, mai mult, practicarea ceremoniilor pǎgane avea drept consecinţǎ imediatǎ pedeapsa cu moartea,incǎ şi mai mult, chiar guvernatorii care acceptau astfel de ceremonii in teritoriile lor impǎrtǎşeau aceeaşisoartǎ; Sf. Ambrose, episcop de Milano, a reuşit sǎ-l convingǎ pe impǎratul roman Graţian (375), al cǎruiprofesor fusese, sǎ inǎspreascǎ şi mai mult legile contra pǎganismului, in special prin confiscarea averilortemplelor şi slujitorilor acestora (preoţi, vestale), mai mult, Graţian a demolat panǎ şi statuia Zeiţei Victorieiaflatǎ in holul Senatului; dupǎ ce Graţian a delegat in 379 pe Teodosius cel Mare sǎ se ocupe de estulimperiului, acesta a interzis total cultele pǎgane şi a permis cǎlugǎrilor creştini şi tuturor "intreprinzǎtorilor" deaceeaşi religie sǎ jefuiascǎ dupǎ voie pe pǎgani şi templele lor; urmand linia unui decret emis de acelaşiTeodosian in 389/341, creştinii au distrus celebra bibliotecǎ din Alexandria, numitǎ Serapium; Teodosius aldoilea a emis in plus legea care nu permitea angajarea in domeniul public a pǎganilor, in 415). Deciziaimpǎratului a fost aprobatǎ de cǎtre sinodul ţinut in acelaşi an şi in acelaşi oraş, deşi o parte dintre cei mai

influenţi episcopi ai vremii, Ambrose din Milano, Martin din Tours şi chiar papa Siricius au protestat, desigurpe baze legale de tip laic (ceva gen problemele ecleziastice nu pot fi judecate de tribunalele laice), sentinţa afost totuşi executatǎ.Un alt exemplu de bunǎtate creştineascǎ este şi povestea Hypathiei din Alexandria. Ea a fost un filozof deprimǎ mǎrime intr-un oraş erudit şi tolerant, poate cea mai eruditǎ persoanǎ a timpului ei. Ea a fost fiicamatematicianului Theon şi ţinea conferinţe in Alexandria şi Atena. Popularitatea ei combinatǎ cu lipsa eitotalǎ de interes pentru creştinism l-a infuriat pe patriarhul din Alexandria, Cyril (ulterior sanctificat), incatacesta a instigat gloata impotriva ei in 415. Cruzimea faptei cu greu poate fi suportatǎ de hartie dar ea a fostdescrisǎ de istoricul Edward Gibbon: "In acea zi fatalǎ, Hypathia a fost trasǎ jos din carul ei, dezbrǎcatǎcomplet şi taratǎ in bisericǎ, unde a fost mǎcelǎritǎ de cǎtre diaconul Petru şi o ceatǎ de haimanale fanatice.Carnea ei a fost dezosatǎ cu scoici ascuţite şi aruncatǎ in flǎcǎri in piaţa Cinaron, incǎ palpitand. Faima eifiind foarte mare, ancheta a putut fi stopatǎ doar cu ajutorul unei mite substanţiale. Poporul insǎ a ştiut ce s-aintamplat iar patriarhul Cyril şi-a primit oprobiul public".Nu mai departe de 1918 (Spania), Inchiziţia a existat ca atare (intreruptǎ temporar de victoriile lui Napoleon)din 1184, fiind transformatǎ apoi in Congregatio pro Doctrina Fidei, cum este denumitǎ din 1965. Desprefaptele inchiziţiei nu este nevoie sǎ mai vorbim aici.Despre faptele creştineşti comise in numele unei religii a iubirii, iatǎ cateva extrase (a se vedea inclusivlinkurile asociate): http://dim.com/~randl/tinq.htmVezi şi nota 915 pentru clarificarea unora dintre aceste fapte.

223Proba aceasta a focului adevereşte cǎ BIBLIA E ADEVǍRATǍ. Noi avem proba aceasta in noi inşine.Noi ştim cǎ in vremurile de grea prigoanǎ, cǎci şi noi am trecut puţin prin aşa ceva. Ciţiva fraţi au fostpe la puşcǎrie şi unii au coaste rupte de patul pustei. Nu puterea noastrǎ ne-a pǎstrat statornici, ciPUTEREA LUI922. El care ne-a fǎgǎduit: "Nicidecum n-am sǎ te las, cu nici un chip, nu te voi pǎrǎsi..."şi-a implinit fǎgǎduinţa. Noi am experimentat-o şi ştim bine in cine am crezut. Intr-una din cintarilenoastre, noi spunem:"In indurarea Domnului, cum am ajuns nu ştiuRǎscumpǎrat pentru ce sunt, eu care mult am greşit?

Dar ştiu bine in cine mǎ-ncred, nu mǎ va despǎrţi nimic de El,Imi va da partea veşnicǎ, cind va fi sǎ vinǎ EL."Incǎ o probǎ şi inchei. Ştiţi care e?922 Ce sǎ zicem de alţi puşcǎriaşi, chinezi sau coreeni, care au fost in lagǎrele politice (de exterminare) şi careau supravieţuit?

224XII. PROBA VEŞNICIEIFraţii mei, nu mult va dura traiul pǎmintesc, in curind vom pǎşi pe celǎlalt ţǎrm. Atunci vom uita şisuferinţele şi necazurile. Cind vom vedea riul vieţii, vom zice cǎ da, Biblia a fost adevǎratǎ. Am citit inea cǎ existǎ riul vieţii.Cind vom gusta din pomul vieţii, vom spune: "Da, Biblia a fost adevǎratǎ, am citit in ea despre pomulvieţii."Cind vom privi slǎvile, vom zice: "Da, am citit in Biblie cǎ: "Lucruri pe care ochiul nu le-a vǎzut,urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregǎtit Dumnezeupentru cei ce-L iubesc..."Iar cind cerul, va izbucni in acea cintare, ce va fi ca un vuiet de ape multe, in acea cintare nouǎ, cenimeni n-o ştie, decit aleşii Mielului eroi, in acel triumfal ALELUIA, atunci extaziaţi vom inţelege cǎBIBLIA a fost in totul ADEVǍRATǍ.Atunci cind plecaţi in faţa Tronului, pe fruntea ta obositǎ vei primi coroana vieţii, atunci poate veiexclama: "Am auzit in multe seri cǎ Biblia e adevǎratǎ, dar acum vǎd in chip desǎvirşit adevǎrul ei."Aşa cum n-ai cunoscut pe pǎmint, aşa vei cunoaşte atunci, fratele meu şi te vei bucura pe veci de veci.Dar sunt suflete, care la toate dovezile au rǎmas in starea lor, care nu cred cǎ Biblia e adevǎratǎ. Ţin sǎţispun acum la incheierea studiului nostru, fiecǎruia:Te vei convinge odatǎ cǎ Biblia e adevǎratǎ. Dar, vai, ce convingere groaznicǎ!Atunci cind vei pǎrǎsi pǎmintul şi vei vedea cǎ mai este o viaţǎ, cind vei ajunge in faţa Tronului dejudecatǎ, cind vei privi pe CEL ce a fost rǎstignit şi pe care tu L-ai dispreţuit,

iţi vei zice: "Şi totuşiBIBLIA a fost adevǎratǎ!"Cind iţi vei auzi sentinţa: "Duceţi-vǎ blestemaţilor in focul cel veşnic, care a fost pregǎtit diavolului şiingerilor lui" 923atunci ingrozit iţi vei zice: "Şi totuşi BIBLIA a fost adevǎratǎ, cǎci ea a spus aşa ceva."Cind vei ajunge in iad, cind vei fi chinuit grozav in vǎpaia aceia, cind vei dori o picaturǎ de apǎ şi nicipe aceea n-o vei avea, cind vei vedea cǎ nu mai existǎ nici o posibilitate de scǎpare, cind iţi vei daseama cǎ viermele nu moare şi focul nu se stinge, cind te va cuprinde plinsul şi scrişnirea dinţilor, iţivei aduce aminte cǎ ţi-am spus cǎ BIBLIA E ADEVǍRATǍ, cǎ te-am rugat de atitea ori sǎ o asculţi şin-ai vrut; ah, atunci in acea simfonie a durerii şi-a chinului veşnic, vei zice: "Şi totuşi BIBLIA A FOSTADEVǍRATǍ".Şi ai vrea sǎ treacǎ timpul, dar timpul nu se mai socoteşte, ai vrea sǎ scapi, dar nu mai e cu putinţǎ,atunci cind iţi vei da seama cǎ osinda ta e pentru veci de veci, cǎ nu va avea sfirşit, atunci ştiu cǎ-mi veida crezare, cǎ vei repeta: "Şi totuşi BIBLIA A FOST ADEVǍRATǍ", dar totul e mult prea tirziu.923 Excelent! Incǎ o datǎ autorul, in deplin consens cu biblia, susţine cǎ Dumnezeu este nedrept in deciziile sale.De altfel, se pare, noţiunea de indiferenţǎ nu existǎ in creierul creştin: trebuie ori sǎ fii habotnic de credul, oriduşman şi/sau dispreţuitor al celor sfinte.

225Eu am cǎutat in Numele Domnului meu sǎ vǎ vorbesc cǎ BIBLIA E ADEVǍRATǍ. V-am dat atiteaprobe şi dovezi. V-am indemnat sǎ o citiţi, sǎ vǎ convingeţi personal.In clipa aceasta iţi pun din nou aceeaşi chestiune in faţǎ.BIBLIA Il aratǎ pe CRISTOS. Suferinţele Lui, jertfa Lui, strǎbate ca un fir roşu paginile ei. "In Elavem rǎscumpǎrarea, prin singele Lui iertarea pǎcatelor noastre."BIBLIA iţi cere sǎ crezi in EL, sǎ-L urmezi:... "Dacǎ voieşte cineva sǎ vinǎ dupǎ Mine, spune DomnulIsus Cristos, sǎ se lepede de sine, sǎ-şi ia crucea şi sǎ Mǎ urmeze..."E calea crucii, dar duce la glorie. E mai bine sǎ porţi ocara lui Cristos aici in viaţa trecǎtoare şi sǎ ai

parte de fericirea eternǎ, cǎci "suferinţele din vremea de acum, nu sunt vrednice sǎ fie puse alǎturi deslava viitoare..." decit sǎ te bucuri de plǎcerile de o clipǎ ale pǎcatului şi apoi sǎ ajungi in iad pe veci.Ce vei alege in clipa aceasta?"Iatǎ iţi pun inainte calea vieţii şi calea morţii: alege," zice Domnul şi completeazǎ: "Alege viaţa, ca sǎtrǎieşti" (Deuteronom 30:15.19).Şi eu ca un rob umil al Lui, nu pot decit sǎ te indemn la acelaşi lucru. In Numele Lui, in numele a tot cee sfint, pentru sufletul tǎu, pentru mintuirea şi innoirea vieţii tale, pentru bucuria şi pacea ta pe pǎmintşi pentru fericirea ta eternǎ, te indemn sǎ-L alegi pe CRISTOS şi calea vieţii924.Aşa cum stai aici, hotǎreşte-te sǎ asculţi acum CUVINTUL SǍU. Ascultǎ-L acum, acum!...925

924 Nu este suficient. In anul 2000, biserica catolicǎ a precizat oficial cǎ numai catolicismul duce credinciosul inrai, celelalte religii (chiar creştine) fiind considerate "defecte".925 Colecţie de cazuri de abuzuri religioase bazate pe puterea de convingere a preoţilor, reverenzilor,predicatorilor şi a altor şarlatani.1. Biserica unificatǎ a lui Sun Myung Moon (문용명, 文龍明,25.2.1920 -) a fost fondatǎ de acesta la1.5.1954, la Seul, in Coreea de sud. Moon a fost originatorul ideii de Principiu divin. Foarte cunoscut pentrucǎ ţinea cǎsǎtorii in masǎ (sute de oameni se cǎsǎtoreau deodatǎ), precum şi pentru cǎ a cununat religios in2001 pe excommunicatul arhiepiscop romanocatolic Emmanuel Milingo (din Lusaka, Zambia). Se pretindeadevǎratul Mesia, Salvatorul omenirii şi Tatǎl cel adevǎrat. Fiind confucian, ca şi familia sa nord-coreeanǎ, adevenit creştin pe la 10 ani cand a avut viziunea unui Isus care-l implora sǎ continue treaba inceputǎ deacesta şi lǎsatǎ neterminatǎ prin crucificare. Incǎ de mic a fost arestat pentru falsificǎri de bani, mici hoţii şi ascǎpat de moarte doar pentru cǎ trupele UN inaintau in interiorul Coreei de nord şi au eliberat lagǎrul. Chiarşi dupǎ aceea, a fost arestat şi in Coreea de sud, tot pentru tentative de inşelǎtorie (sǎ fie aceasta trǎsǎturadefinitorie a unui bun predicator?! - vezi notele de subsol de la diverşi pastori şi predicatori celebri). Mutat inanii 60 in SUA, a fost acuzat constant cǎ se foloseşte de spǎlarea creierelor pentru a stoarce bani de lacreduli. Moon a devenit un apropiat al preşedinţilor americani (Nixon, Reagan, Bush), lucru de care s-a folosit

pentru a aplana unele investigaţii incomode. Cand insǎ a venit vorba despre evaziune fiscalǎ, n-a fost iertatşi condamnat la inchisoare. Valul de critici din anii 70 s-a potolit, insǎ a renǎscut puternic, odatǎ cuscandalurile financiare (SUA, Japonia - cel mai mare scandal financiar din istoria ei, Coreea), precum şi acǎrţilor scrise de diverşi foşti membri, intre care şi prima sa soţie (a avut 3). Copiii sǎi au dus o viaţǎ dedestrǎbǎlaţi (copii de bani gata se zice pe la noi). Ca religie creştinǎ, Moon a a dus mai multe inovaţii, printrecare şi inlocuirea crucii cu coroana (2003), argumentand cǎ Isus urǎşte crucea. Firme conduse, de obiceiprin intermediari şi diverse fundaţii şi asociaţii, de biserica unificatǎ s-au ocupat printre altele de producereaşi comerţul cu arme. Moon a fost dovedit şi ca homosexual. Tot Moon a starnit indignare cand a afirmat cǎHolocaustul este un rǎspuns la persecutarea lui Isus de cǎtre evrei.2. Poate cel mai cunoscut exemplu, dar care s-a intamplat in Jonestown, Guyana, pe data de18.11.1978.Secta Templul popoarelor (The Peoples Temple), original creatǎ sub numele de Aripile

226speranţei in 1954, a fost creatǎ de reverendul James Warren Jones (cunoscut pe scurt ca Jim Jones). In1960 organizaţia s-a afiliat la curentul Discipolii lui Isus, de unde a obţinut şi hirotonisirea ca preot. Politica derecrutare de membri era generoasǎ cu negrii şi de aceea, foarte mulţi au intrat in Templu. Numǎrul total demembri a fost de ca. 3000 deşi sursele "oficiale" au adǎugat cel puţin un 0. Pentru cǎ s-a implicat inajutorarea celor sǎrmani, Templu s-a putut invarti de sumele alocate pentru aceasta de Ministerul social alCaliforniei. Adevǎrul a ieşit la ivealǎ dupǎ ce mai mulţi membri au ieşit din cult şi au povestit diverse: ca deobicei, liderul se pretindea Mesia, falsificǎri de miracole, homosexualitatea şi multe alte abuzuri (de fapt, tottacamul cunoscut). Curiozitatea jurnaliştilor devenind prea mare (dar şi cea a procurorilor, in special evaziunefiscalǎ), Jones s-a mutat cu ca. 900 de membri in Guyana. Li se promisese o viaţǎ in paradis, dar cand auajuns au vǎzut cǎ paradisul trebuia construit de ei. In 11.1978 Leo Ryan, senatorul de San Francisco, le-afǎcut o vizitǎ de informare, fiindcǎ fuseserǎ semnalate abuzuri. Mulţi membri au dorit sǎ plece odatǎ cu el,dar gǎrzile inarmate au deschis focul şi au ucis pe Ryan, 3 jurnalişti şi 1 membru. Focul a fost inregistrat deunul dintre cei trei jurnalişti. Seara, Jones a ordonat congregaţiei sǎ bea cianurǎ. Cei care s-au impotrivit aufost impuşcaţi, ştrangulaţi sau injectaţi cu cianurǎ. Jones a fost gǎsit impuşcat in cap. S-a stabilit la autopsie

cǎ era drogat. Langǎ el se aflau alte 913 persoane, dintre care 276 copii. Ca urmare a masacrului, clǎdireaTemplului a fost dǎramatǎ (a stat aşa 20 de ani - apoi s-a construit o poştǎ) iar numǎrul de telefon nu a maifost niciodatǎ alocat. Se mai ştie de Jeannie Mills — aka Deanna Mertle —, o "dezertoare" timpurie, cǎ a fostasasinatǎ in 1980, impreunǎ cu soţul şi fiica. Membrii rǎmaşi in SUA au dat in judecatǎ SUA (in special CIA)pentru cǎ ar fi cauzat dezastrul.Deşi s-a folosit de biblie pentru a strange aderenţi, Jones a clasificat-o mai tarziu ca fiind plinǎ de contradicţiişi minciuni. Vezi şi Scrisoarea care ucide.3. Jonestown n-a fost o lecţie uşor de invǎţat de cǎtre enoriaşi. De aceea, au mai fost cel puţin 3 sechele: ۞17.3.2000, intre 780 şi 1000 de membri ai Mişcǎrii pentru reintroducerea celor 10 legi ale lui Dumnezeu(Movement for the Restoration of the Ten Commandments of God) s-au sinucis colectiv in Uganda. Sectaderiva din biserica romanocatolicǎ. Curios lucru, grupul s-a chefuit cu bere şi coca-cola inainte. ۞ Intre 1994şi 1997, membri ai Ordinului Templului Solar (Orden of the Solar Temple) au devenit atat de paranoici incats-a ajuns la 74 de sinucideri (grupate in apropierea echinocţiilor şi solstiţiilor). Scrisorile de adio sugerau cǎacţiunea semnatarilor se dovedea o scǎpare din ipocrizia lumii actuale, desigur cǎlǎtorind spre Sirius. Şefulcultului, Hamid Qaheri, primise in prealabil donaţii de peste 1000000$ de la aceşti membri. Incercarea de adetermina restul de membri la sinucidere a fost, din fericire, opritǎ la timp. ۞ Pe data de 26.3.1997, 39 deaderenţi ai noii secte Poarta Cerului (Heaven's Gate) s-au sinucis colectiv langǎ San Diego (CA; USA),desigur ieşind din povara corpului spre cer, de data asta nu Sirius ci cometa Hale-Bopp fiind destinaţia.Caţiva bǎrbaţi chiar s-au castrat inainte, pentru cǎ, logic, viaţa spiritualǎ din ceruri este asexualǎ (pǎi nu, ce,ingerii au sex?). ۞ Suspiciuni planeazǎ chiar asupra bisericii scientologice, care se pare a determinatcaţiva creduli la sinucidere (pompos denumitǎ End of cycle), pentru cǎ le inoculase, neglijenţǎ sau nu?, ideeacǎ oricum vor muri in viitorul foarte apropiat (accidente, boli etc.) dacǎ vor dezerta. Aceştia sufereau dehalucinaţii, tendinţe agresive, senzaţie permanentǎ de fricǎ, deseori cauzatoare de accidente mortale.Revista Time Magazine a scris chiar in articolul principal din 5.5.1991 cǎ Noah Lottick, care se sinucisesesǎrind de pe o clǎdire, ţinea strans in manǎ practic singurii bani pe care nu-i dǎduse bisericii. Philip Gale, altdezertor, s-a sinucis identic, pe 13.3 pentru cǎ era ziua aniversarǎ a fondatorului ei, L. Ron Hubbard. ۞ O

psiholoagǎ de origine germanǎ, Heidi Fittkau-Garthe, a fost acuzatǎ in Insulele Canare cǎ ar fi forţat 31 deadepţi, intre care 5 copii, sǎ se sinucidǎ cu otravǎ, pentru a putea cǎlǎtori liber cu o navǎ spaţialǎ spre odestinaţie necunoscutǎ.

227POSTFAŢǍAutorul ne-a prezentat anumite argumente intr-o anumitǎ ordine. Voi incerca sǎ le respect şi eu.I. NECESITATEA UNUI AŞA STUDIUEste mai mult decat evident. Autorul se doreşte ca pe baze mai mult sau mai puţin ştiinţifice sǎdovedeascǎ celor creduli cǎ biblia este adevǎratǎ. Cat i-a reuşit nu puteţi sǎ confirmaţi decatdumnevoastrǎ, cititorii acestui material. Acest material, pe care autorul pretinde cǎ l-ar fi rostit laamvon şi nu chibzuit in liniştea unui birou, este de fapt, un material evanghelic de sorginte americanǎ,aşa cum a tot fost menţionat prin diversele note de subsol, practic, autorul n-a fǎcut nimic altceva decatsǎ-l traducǎ cuvant cu cuvant din engleza americanǎ in romaneşte. Pasaje intregi din acest material aumplut şi web-ul romanesc, mai mult ca sprijin in diverse afirmaţii de prin listele de discuţii.O altǎ necesitate in a combate acest studiu este falsitatea argumentelor şi raţionamentelor folosite.Acestea au incercat sǎ fie demontate in diversele note de subsol, sper cǎ incununate de succes, pentrucǎ unele demonstraţii sunt atat de subtile şi de perfide incat par a fi extrem de logice. Consider aceststudiu o mascaradǎ pseudoştiinţificǎ, un instrument util numai pentru a atrage credincioşi intr-o sectǎ(apropo, ce cult aveţi domnule pastor? Ortodox sau catolic nu sunteţi, vǎ suspectez de baptism, in oricecaz sunteţi protestant) şi, de aceea, am considerat absolut necesar ca sǎ intervin in demontarea unorafirmaţii hazardate, potenţial periculoase, dar mai ales false. Argumentele sunt prezentate un pic maiincolo, pentru vreau sǎ dezvolt puţin o teorie, de sorginte criminalisticǎ.Chercher la femme! este (era :-) primul sfat pe care-l primea nou-sositul criminalist francez. Cititorul

mai cult ştie cǎ de fapt acest sfat este o particularizare a celebrului dicton retoric latin: Qui prodest?(Cui ii serveşte aceasta?).Aşadar, cui ii foloseşte acest lucru? De ce existǎ misionari şi predicatori? De ce sunt cheltuite sumeuriaşe de bani pe materiale publicitare, canale de satelit, canale de TV, conferinţe, filme cu subiectebiblice deseori fǎrǎ suport biblic (aici sunt incluse filmele de desene animate), misiuni de propovǎduireşi, nu in ultimul rand, pe expediţii [pseudo]arheologice şi pe articole sau reviste [pseudo]ştiinţifice?De ce numai religia creştinǎ are misionari? De ce budismul (cu excepţia unor parveniţi din "vestulsǎlbatic" care n-au mai avut loc in peisajul creştin şi au luat yoga/transcedentalismul/budismul careligie aducǎtoare de bani şi de putere) n-are aşa ceva? Nici hinduismul? Nici confucianismul?Filozofia Zen?Toate au o explicaţie. Dar inainte de a o prezenta, sǎ nu uitǎm cǎ un studiu al unei universitǎţi catolicenord-americane a prezentat in 2006 o statisticǎ ingrozitoare: 75% din diocezele catolice au "profitat" debanii congregaţiei pe care o pastoreau. Nu existǎ şef de sectǎ religioasǎ (inclusiv scientologi, adventişti,baptişti etc.) care sǎ nu fie fost acuzat, in multe cazuri pedepsit cu inchisoarea, pentru evaziune fiscalǎ.Ştim cui. Tuturor şefilor de secte, culte şi/sau aşa-zise biserici, din care nici biserica romano-catolicǎ nueste exclusǎ. Doar spunea clar Isus cǎ Impǎrǎţia lui este sus şi cǎ bogatul nu trece mai repede printreporţile cerului decat trece cǎmila prin urechile acului. Ştiu ei ce ştiu! Nu credeţi? Cum sunǎ proverbul:Fǎ ce zice popa, nu ce face el.?Desigur, n-a fost de la inceput aşa. La inceput a fost ideea de putere, mai tarziu, puterea fiind datǎ debani, a devenit banul principala ţintǎ.228Ideea de putere? Cum se face cǎ preoţii doreau puterea lumeascǎ, cand o aveau pe cea cereascǎ, multmai puternicǎ? Pǎi, simplu. N-o aveau nici pe una nici pe cealaltǎ. Puterea

lumeascǎ era concentratǎ inmana unor regi (hai sǎ-i numim aşa, de dragul consecvenţei, dar ei puteau fi faraoni, impǎraţi, şahi, ţari,guvernatori etc.) iar cea cereascǎ, eh, mai greu de stǎpanit ...Vechiul testament n-a existat inainte de robia babilonianǎ. Existau ceva inscrisuri, dar cu rol de arhivǎ(ştim cǎ, deşi au un alfabet unicat, derivat din cel fenician, evreii n-avuseserǎ niciodatǎ vreun patospentru scris - aparent nici pentru zei, vezi cǎrţile lui Moise de la exod incolo), dar care nu erau divine.Robi pentru prima datǎ, preoţii, care dominaserǎ candva clanurile/triburile (numite neamuri in biblie),au vǎzut cǎ nu au nici o putere, cǎ depind de voinţa poporului, pe care de atatea ori l-au dispreţuit. Şi inacel an de graţie, 497 ien, conducǎtorii religioşi au luat o decizie istoricǎ, ce va marca destinul multorpopoare: şi anume, de a scrie o carte religioasǎ, care va regla toate problemele şi situaţiile existenteşi/sau predictibile, şi care sǎ fie atribuitǎ lui Dumnezeu. Astfel, au fost inventate diverse poveşti despreglorioasele lor fapte (cartea lui Ioşua), precum şi un episod similar, robia in Egipt. Cum cartea era camsubţire şi nici nu avea cosmogonie, au fost imediat copiate de prin templele babiloniene şi de prinbiblioteci diverse fragmente - astfel rezultand Geneza. Au fost imediat adǎugaţi profeţii apocaliptici(numiţi profeţii importanţi - clar de ce), alde Isaia, Ieremia, Iezechia - care ameninţau orice dezertaredin tabǎra domnului cu pedepse groaznice (parcǎ seamǎnǎ un pic cu ultimul capitol, nu), de regulǎabǎtute asupra celor nevinovaţi (m-am intrebat multǎ vreme de ce, n-am reuşit decat sǎ-mi imaginez cǎ pedepseleerau mult mai impresionante atunci cand mania dreaptǎ a Domnului se abǎtea asupra a 20000 de oameni deodatǎ decat

asupra unuia singur, vinovatul). Pe mǎsurǎ ce puterea lor creştea, au fost adǎugate noi cǎrţi, de regulǎ inacelaşi ton, care fie redau fapte care nu s-au petrecut (Estera), fie le redau ca fiind intr-o altǎ epocǎdecat cea in care s-au petrecut cu adevǎrat (Daniel).Noul testament nu s-a deosebit prea mult de cel vechi. Poate doar la inceput,

cand, scarbit poate deatitudinea cercurilor preoţeşti care se "dǎduserǎ cu duşmanul" (ca de fiecare datǎ in istorie), Isus aincercat sǎ revoluţioneze credinţa. A pretins, aproape sigur şi coroana regatului iudeu (care avea desecole capitala la Ierusalim) şi a "trucat" un pic, incercand sǎ parǎ, prin copierea profeţiilor, un Mesiaadevǎrat - pentru a atrage dupǎ el toţi evreii, inclusiv "haiducii" (zeloţii). Planul a dat greş (existǎ şiteoria cǎ Isus şi-ar fi inscenat panǎ şi crucificare, nu numai invierea, dar in afara argumentelor logicenu prea sunt altele - cine crede cǎ se poate muri in 3 ore de stat pe cruce se inşealǎ teribil, pentru astatrebuie cel puţin 3 zile) şi astfel Isus a murit pe cruce. Adepţii sǎi s-au risipit care-ncotro, mai ales caurmare a represaliilor cercurilor preoţeşti. Apoi, cineva a avut o idee genialǎ (la fel de bunǎ ca ceaveche de 500 de ani), ce-ar fi sǎ ne folosim, noi, evreii, de noua religie, pentru a atrage aderenţi,urmand ca aceştia sǎ rǎstoarne imperiul roman, ulterior folosibili ca masǎ de manevrǎ (aşa cum aufǎcut-o de atatea ori - strategia de infiltrare in cercul intim al conducǎtorilor, prin diverse metode, esteparte integrantǎ din mişcarea sionistǎ de la crearea ei). Şi uite-aşa ne-am trezit cu un Saul, chipurileconvertit pe drumul Damascului la creştinism, care s-a apucat el sǎ croiascǎ o religie pe placul şefilorsǎi: una universalǎ (renunţarea la obligativitatea de a fi evreu, renunţarea la circumcizie), una deobedienţǎ faţǎ de nenorociri (aşa a vrut Domnul, Domnul a dat, Domnul a luat), o clasǎ ascultǎtoarefaţǎ de stǎpani (sǎ-i dǎm cezarului ce-i al cezarului), in general o masǎ de oameni fǎrǎ dorinţe (adicǎpǎcate) dar care pǎcǎtuia necontenit. Pavel s-a apucat de treabǎ: s-a autointitulat apostol şi a inceput ascrie in sus şi-n jos diverse depeşe in care-şi expunea ideiile sale (cu titlu de dogmǎ), respingandu-le pecele eretice (sǎ nu uitǎm cǎ şi Iacov, fratele Domnului, a fost eretic in viziunea lui Pavel) şi atrǎgandu-lde partea sa pe Petru, zelot habotnic pentru care lumea nu mai avea nici un

sens dupǎ moartea lui Isusşi putea inghiţi orice gogoriţǎ (Petru se aştepta ca lumea sǎ disparǎ imediat dupǎ Isus, in mintea luisimplǎ asta insemna faptul cǎ Isus este şi inceputul dar şi sfarşitul). Astfel, un prigonitor de creştini(Saul a contribuit la asasinarea lui Ştefan916) şi un trǎdǎtor (de trei ori s-a lepǎdat Petru de Isus) au pusbazele unui sistem teologic care a dǎinuit panǎ azi, prin forţǎ şi intimidare.229Cine crede cǎ sunt fantezii işi meritǎ soarta.Bun, am stabilit qui prodest acest material. Dar, qui prodest aceste comentarii? De ce am vrut sǎ facaceste comentarii? De dragul faimei (sunt caţiva oameni de ştiinţǎ, autori sau clerici, care au rǎmas inistorie nu pentru ce-au fǎcut ci pentru cǎ au atacat personalitǎţi celebre, justificat sau nu), de dragul de amǎ bǎga nepoftit in vorbǎ? N-aveam ce face cu timpul?Nu. Am dat absolut intamplǎtor peste aceastǎ carte cand cǎutam material documentar pentru traducereacǎrţii Amintiri despre viitor de Erich von Daniken, referitor la perioada egipteanǎ. Astfel am dat pesteun forum care mi-a atras atenţia cu nişte afirmaţii nefondate. Aşa am descoperit cartea acestui autor şiam putut astfel constata cǎ acea entry din acel forum era doar un copy-paste de aici. Ulterior am regǎsitpasajele şi pe alte forumuri (de exemplu aici http://cristianet.fr/index.php), folosite, evident, ca sursǎistoricǎ primarǎ şi, desigur, inerantǎ. Am citi-o cu atenţie şi am observat imediat multe absurditǎţi,precum şi scopul nedeclarat, acela de prozelitism.Peste noi a trecut o revoluţie (hai s-o numim aşa) care ne-a oferit dreptul de a nu mai fi manipulaţi. Naminvǎţat, se pare, nimic din lecţiile trecutului. Nu ne mai intereseazǎ decat banul, partea spiritualǎ,aparent redeşteptatǎ dupǎ decembrie 89, cǎzand iarǎşi in disgraţie. Nefiind culturalizaţi, cǎdem iar inintunericul spiritual, devenim iar nişte amǎraţi de pioni la bunul plac al oricǎrui şmecher care ştie sǎ nemanipuleze. Iar tehnica manipulǎrii se invaţǎ chiar in şcoalǎ, se numeşte management şi, mai ales,

marketing. Pentru cǎ omul necultivat şi care nu ştie nimic altceva decat banii, revine la starea primarǎ,instinctualǎ - iar instinctele pot fi astǎzi bine controlate şi exploatate. Pentru cǎ cine nu invaţǎ dinistorie, este condamnat s-o repete! Iar ca sǎ inveţi din istorie, trebuie mai intai s-o cunoşti!Aceasta este ideea care m-a fǎcut sǎ-mi pierd timpul meu preţios demoland ideile subliminale(subversive, chiar) induse de citirea unui astfel de material. Nu mi-a plǎcut sǎ fiu niciodatǎ manipulat,ceea ce vǎ doresc şi vouǎ!Şi trebuie sǎ mai fac o micǎ confesiune: la inceput am plecat complet calm, distant şi nepǎrtinitor(primul capitol era orişicum despre istorie), apoi am descoperit povestea Hypatiei921. Chiar şi inchiziţiamǎ lǎsase oarecum calm, deoarece, aşa cum se dovedise in procesul contra lui Galilei515, nu a fost atatde absurdǎ, ci raţionalǎ, chiar dacǎ n-aş fi dorit vreodatǎ sǎ-i intalnesc. Dar afland povestea ei, a unuiom de ştiinţǎ necreştin dintr-un oraş tolerant, care nu i-a atacat sau supǎrat pe creştini, doar pentru cǎ iiignora complet, ea ocupandu-se cu matematica, şi care a plǎtit cu viaţa aceastǎ indiferenţǎ - am decis amerge mai departe cu lucrul, cǎruia, purei adnotǎri ştiinţifice (pentru restabilirea adevǎrului), i s-aadǎugat şi cea de a cǎuta sǎ demolez atitudinea de superioritate şi de intoleranţǎ ale creştinismului, careligie, in toate aspectele sale (ortodox, catolic, protestantism, evanghelicar, sectar etc.), ambeleatitudini atat de absurde - atat dupǎ legea lor (biblia) cat şi dupǎ legea noastrǎ (codul civil şi penal).Ok. Am priceput, dar ce ne facem cu argumentele? Unele par a fi atat de logice.Astfel de argumente pseudologice se numesc sofisme. Cu un sofism bine construit, cineva poate sǎ-ţidemonstreze cǎ albul este negru şi invers, numai prin deducţii logice, fǎrǎ cusur. Existǎ insǎ şi altfel deargumente in acest material, acelea care presupun un minim de cunoştinţe, de regulǎ ceea ce s-a auzitprin şcoalǎ sau pe la bisericǎ ajunge, şi pe care se construiesc raţionamente

"interesante". De aceea,astfel de predici nu prind la necreştini, aceştia nefiind indoctrinaţi, nu pricep nimic de ce zicepredicatorul, de exemplu, cǎ Dumnezeu ne iubeşte dar ne-a pregǎtit iadul, sau de ce i-a omorat pe ceidin neamul lui Veniamin pentru greşelile neamului lui Levi etc.230Exemple de argumente vehiculate aici, dar nu numai:1. Acest lucru este exprimat metaforic - un argument folosit indeobşte cand biblia contraziceflagrant un lucru cunoscut. Interpetarea metaforicǎ sau nu a pasajelor depinde in modexclusiv de ce vrea sǎ demonstreze predicatorul2. Este o alegorie - cand metafora nu ţine, este vorba desigur de o alegorie, ceva mult maigrandios, ce explicǎ desigur un intreg sul in modul ales de predicator3. Acest verset trebuie inţeles in context - un argument extrem de interesant, mai ales atuncicand predicatorul extrage alte versete din contextul lor pentru a le dovedi adevǎrul4. A fost o eroare de traducere/copiere - interesant, tocmai lucrurile esenţiale sunttraduse/copiate greşit. Asta este una din consecinţele exprimǎrii metaforice (vezi puncteleanterioare), fiecare inţelege ce vrea, deşi ar trebui sǎ inţeleagǎ numai ce vrea predicatorul5. A fost un miracol - dar predicatorul se chinuie sǎ-l explice ştiinţific, uitand cǎ tocmaiinexplicabilul produce miracole6. Misterioase sunt cǎile Domnului - argumentul final, utilizat atunci cand biblia zice un altlucru decat acel pe care-l susţine el sau nu mai are argumente raţionaleIn afara acestora, mai existǎ un argument, extrem de eficace: Ce-ţi veni sǎ intrebi asta, puişor? Doartoatǎ lumea ştie cǎ [aşa şi pe dincolo]....Religia este duşmanul raţiunii, dar raţiunea nu este duşmanul religiei (decat poate atunci cand religiaatacǎ raţiunea). De ce? Pentru cǎ raţiunea (şi ştiinţa) dǎ posibilitatea omului sǎ se descurce şi singur,fǎcand rolul preotului oarecum dispensabil (acesta pierde din puterea sa). Ori

preoţimea a fǎcut tot ce iastat in puteri pentru a convinge omul de rand cǎ existǎ doar un singur zeu (prima eliminare aconcurenţei - mai intai s-au chinuit in a-l "divorţa" pe Dumnezeu de toţi ceilalţi zei, apoi a mai apǎrutunul, Isus, şi a trebuit contopit atat cu Dumnezeu-tatǎl cat şi cu Sfantul Duh) şi cǎ dialogul om-zeu nupoate trece decat prin preot (a doua eliminare a concurenţei - omul nu are voie sǎ se roage in afarabisericii - incǎ din sec. IV existǎ un decret oficial, cum cǎ fiecare creştin trebuie sǎ fie afiliat la oparohie). Cine n-a inţeles incǎ principiul sǎ se gandeascǎ la canalele Suez sau Panama - cinecontroleazǎ acest canale practic controleazǎ tot comerţul, cale de ocolit nu este.Şi mai trebuie spus un lucru: religia creştinǎ suferǎ un defect capital - este intolerantǎ. Cand a fostprigonitǎ (mit fals, nu religia ci creştinii erau prigoniţi pentru cǎ tulburau liniştea imperiului, şi nupentru cǎ erau creştini - ar fi fost chiar culmea intr-un imperiu cunoscut pentru toleranţa sa religioasǎ),pǎrinţii bisericii sǎreau cu gura pentru toleranţǎ religioasǎ, dar cand roata s-a intors (313 en) acest lucrua fost uitat complet, ba din contrǎ, s-au purtat ca nişte barbari. Dintre toate religiile monoteiste, celemai predispuse la intoleranţǎ, creştinismul şi iudaismul (la care s-a adǎugat pe parcurs şi islamismul) aufost cele mai devastatoare. Alte religii monoteiste nu sunt deloc intolerante, ba chiar pacifiste(budismul). Deci numai oamenii au fǎcut-o aşa. Ruşine!Subiectul intoleranţǎ ar mai trebui dezvoltat poate, deşi cred cǎ majoritatea celor deschişi la minte aupriceput acest lucru. Intoleranţa este duşmanul pǎcii, duşmanul raţiunii - in ultimǎ instanţǎ, duşmanulfericirii. Religiile politeiste erau extrem de tolerante, pentru cǎ, avand panteonul plin de zei, nici nu seputea pune problema de a distruge pe altul pentru cǎ nu-ţi place ţie de el. Existǎ, e drept, şi in religiagreacǎ veche şi in cea romanǎ (dar şi in cea sumero-asiriano-babilonianǎ), mici ciondǎneli intre zei, dar

acestea erau deja istorie şi lucrurile se stabilizaserǎ, zeii cǎzuserǎ la pace. Citind biblia, observǎmaproape in fiecare carte indemnul lui Yahwe ca populaţiile inconjurǎtoare sǎ fie distruse iar zeii lorfǎcuţi una cu pǎmantul, doar pentru a-i face pe plac.231Dar cum poate fi doveditǎ mai bine intoleranţa religioasǎ a bisericii creştine, dacǎ nu cu ajutorulinchiziţiei (pentru cine nu ştie, inchiziţia inseamnǎ, in original (inquisitio), latineşte, a ancheta, a faceinvestigaţii). Despre faptele inchiziţiei şi a vanǎtorii de vrǎjitoare, amintiţi-vǎ notele de subsol 918 şi 915,iar dacǎ cumva aveaţi indoieli cu privire la creştinismul primei etape (sunt unii care aruncǎ povaraintoleranţei numai pe biserica catolicǎ), sǎ reciteascǎ nota de subsol 921 şi sǎ-şi aducǎ aminte de tristaperioadǎ a impǎraţilor cu nume de Teodosian, care au fǎcut praf religiile alternative in tot imperiul şi aupermis hoardelor de creştini, turbate de rǎzbunare, sǎ distrugǎ, ardǎ şi sǎ prade templele "pǎgane", ca sǎnu uitǎm de ce-au pǎţit preotesele ...Mǎ opresc aici, aţi inţeles ideea, cred...II. MǍRTURIA ARHEOLOGIEIMǎrturia arheologiei este una complexǎ. Uneori este greu de separat adevǎrul de legendǎ (vezi mitulTroiei, care a fost dezgropatǎ de un Schliessmann care a crezut intr-adevǎr in realitatea acestui mit),alteori mǎrturiile rǎmase sunt incomplete, deseori distruse de timpul necruţǎtor dar, de cele mai multeori, distruse chiar de mana omului.Nu voi acoperi aici istoria scrierii bibliei, pentru aceasta am pregǎtit Mǎrturia Manuscriselor, dar voisublinia incǎ o datǎ urmǎtorul lucru: biblia nu este de inspiraţie divinǎ, cel puţin nu in sensul in care ilatribuie biserica acestei sintagme, ea a fost scrisǎ de oameni, de cǎrturari, probabil cu scopul iniţial de aavea o cronicǎ la fel ca toate popoarele din jur, pentru ca mai tarziu acest scop sǎ fie deturnat ireversibilin acela de manipulare a maselor de evrei in scopul menţinerii la putere la castei preoţeşti. Se pare cǎ

Noul testament şi religia creştinǎ paulinicǎ (adicǎ cea de azi, bisericile catolicǎ şi ortodoxǎ au rǎmassingurele paulinice, dar biserica catolicǎ este cu mult mai paulinicǎ decat cea ortodoxǎ) au fost create şirǎspandite in acelaşi scop, de manipulare, dar valabil pentru neevrei (goimi).Ce ne spune arheologia? Ea ne spune cǎ mulţi dintre cei intalniţi in biblie au existat. Ne mai spune cǎnu tot ce scrie in biblie este şi adevǎrat, chiar dacǎ uneori este vorba numai de detalii insignifiante.Despre perioada egipteanǎ, tot mai mulţi cercetǎtori şi istorici sunt convinşi cǎ ea n-a existat ca atare (lafel Moise), şi cǎ pǎrţi din Facerea şi Exodul au fost "recopiate" la traducerea in limba greacǎ aPentateuchului, la Alexandria, ca. 250 ien. De asemenea, cartea lui Daniel se pare cǎ vorbeşte deseleucizi şi nu de mezo-perşi (Daniel este una dintre cele mai absurde şi ireale cǎrţi din toatǎ biblia).Salvarea evreilor descrisǎ in Estera şi devenitǎ sǎrbǎtoare religioasǎ in Israel se pare şi ea cǎ nu aexistat in realitate, fiind rescrisǎ ulterior. Şi ar mai fi destule...Cat priveşte Noul testament, nici acesta nu ne-a parvenit aşa cum ar fi trebuit sǎ fie. El este singuruldocument care povesteşte despre Isus ca personaj istoric. Deşi cercetǎtorii par sǎ incline in favoareaunui Isus istoric, care a existat ca persoanǎ fizicǎ in sec. I en, sunt totuşi de acord cǎ el nu a fost aşacum ne este decris in evanghelii, "adaptǎri" ulterioare ale manuscriselor creandu-l ca mit; sec. IVaducand cu sine practic religia creştinǎ aşa cum o ştim astǎzi, prin incorporarea diverselor religiiinconjurǎtoare intr-una singurǎ.Robia babilonianǎ a determinat scrierea Bibliei, in forma in care o cunoaştem noi astǎzi. Fiind subdominaţie babilonianǎ, este evident cǎ la scrierea ei au fost incluse şi informaţii de origine sumeroasiro-chaldeo-babilonianǎ, in special legende şi mituri.232Panǎ atunci, biblia, dacǎ exista, putea fi transmisǎ numai pe cale oralǎ. In orice caz, punerea ei pe harties-a fǎcut la vitezǎ, din raţiuni politice, de unde şi inerentele sale greşeli. Iar

recrierea ei a fost datoratǎaceloraşi raţiuni politice, de data asta greşelile fiind intenţinate.Şi anume, preoţii, deşi aveau privilegii chiar sub Nabucodonosor287, doreau sǎ devinǎ ei inşişiconducǎtori independenţi. Şi astfel a apǎrut capitolul cu robia in Egipt, un episod extrem decontroversat. De exemplu, se poate spune cu certitudine cǎ evreii n-au fost in Egipt dincolo depeninsula Sinai (nu trebuie uitat cǎ Egiptul antic nu semǎna cu cel actual, posesiunile lor treceaudincolo de Suez, ba chiar controlau Siria şi alte regiuni limitrofe) in perioada pretinsǎ de biblie, dar cǎau avut anumite colonii pe insula Elefantina şi in imprejurimi, precum şi in zona Alexandriei (regiuneaGoshen). Personajul Moise a fost in intregime inventat, folosindu-se in acest scop şi de legenda regeluiSargon al Akkadiei (aceea cu coşuleţul plutind pe rau). Chiar şi rǎtacirea prin deşert are un substratpolitic: evreii, ca popor nomad, nu avea o religie proprie, ci se inchina la zeii locali, existenţi pemeleagurile unde se opreau. Şirul imens de pedepse şi obligaţii urmǎrea sǎ aducǎ la ascultare pe toatǎlumea, in numele unui zeu unic, care vorbea numai prin intermediul preoţilor (ce convenabil!!). Iarurmele celor 10 porunci sunt bine ancorate in codul lui Hamurabi, incǎ in vigoare in perioada robieibabiloniene.Istoria n-a confirmat decat parţial biblia926.III. MǍRTURIA FIZICIIMulte lucruri sunt exagerate in biblie, iar explicaţiile furnizate la aceste subcapitole intrece oriceimaginaţie. Multe versete sunt scoase din context şi interpretate alegoric şi/sau metaforic (argumentele1-3 sunt valabile) deşi miracolele (argumentele 5 şi 6) se simt ca acasǎ. Desigur, nimic nu intreceexplicaţiile de la Mǎrturia ştiinţelor naturale (aceea cu Iona). Eu nu mai am nimic de adǎugat, totul afost scris in notele de subsol.Fizica n-a confirmat decat parţial biblia.IV. MǍRTURIA ASTRONOMIEI

Absolut jalnice sunt argumentele aduse in favoarea bibliei. Observǎm care este publicul ţintǎ alpredicatorilor, oamenii lipsiţi de şcoalǎ adevǎratǎ, credulii, cei care nu au un fundament solid (bazǎ decunoştinţe + raţionamente). Faţǎ de cei cultivaţi, ei adoptǎ o altǎ metodǎ ("desigur, acest lucru rǎmaneintre noi, suntem oameni de cuvant") şi admit cǎ biblia mai spune prostii, sunt mai concilianţi, şideseori dau vina pe copişti sau pe biserica catolicǎ (care ar fi denaturat documentele - in sprijinul926 Ar trebui totuşi spus un lucru in favoarea bibliei. Şi anume cǎ ea a deschis apetitul filozofilor spre istorie.Panǎ atunci, istoria era ceva intangibil, mai mult reflectatǎ in artǎ decat in ştiinţe (acestea erau chiarinterzise). Panǎ atunci, Egiptul de exemplu, proaspǎt cucerit de Napoleon, nu era decat un prilej de uimire şide furturi de artǎ. Acest lucru s-a suprapus peste misterul orientului, cunoscut din cele mai vechi timpuripentru magie şi ocultism. Arheologia a inceput atunci cand Edward Robinson275 (profesor american deliteraturǎ biblicǎ, 1794-1863) a publicat un articol despre asemǎnarea numelor unor localitǎţi din Palestina cucele din biblie, ca urmare a unor cǎlǎtorii in zonǎ. Imediat au apǎrut finanţatori care au infiinţat The PalestineExploration Fund. Acesta a mai sponsorizat şi alţi arheologi biblici (a cǎror unicǎ misiune era de a descoperidovezi pro, nu de a se intersa de adevǎrul ştiinţific). Ceea ce era considerat un mit devenise brusc realitate.Curentul a evoluat in douǎ direcţii: o parte cercetǎtorii biblici care cǎutau sǎ justifice adevǎrul bibliei şi ceicare vizau legitimitatea conferitǎ de biblie a statului Israel.

233doctrinei aristoteliane, argumente sunt destule) sau pe imaginaţia autorului sfant (sǎracul incult, n-apriceput el bine ce-i spunea Dumnezeu şi a scris şi el aşa cum s-a priceput mai bine), dar, in esenţǎ,biblia rǎmane acelaşi document divin, cu toate erorile ei, cǎ nici oamenii nu sunt perfecţi, chiar dacǎsunt creaţia lui Dumnezeu etc. etc. etc.Argumente oarecum valabile sunt ordinea creaţiei aşa cum a fost scrisǎ in capitolul 1 din Genezǎ (cumici modificǎri) şi subcapitolul Pot fi legate apele?. Trebuie insǎ spus cǎ majoritatea dovezilorprezentate sunt de fapt constatǎri ale unor miracole pentru ei, nicidecum

explicaţii (strǎlucitul savantIov nu este in stare nici mǎcar sǎ-şi lege ideile intr-un sistem unitar - cand ii dǎ cu pǎmantul spanzuratpe nimic, cand pǎmantul are temelie, cand cerul nu este tare şi se mişcǎ, cand acelaşi cer are 3 stalpi desusţinere. Ce mai, o balbaialǎ jalnicǎ, de om complexat, care "muşcǎ din duşmani", vorba cantecului,cu scopul dibace ascuns printre randuri de a convinge prin ameninţǎri şi false demonstraţii cǎ Iahweeste cel mai tare din parcare). Aristotel n-a avut dreptate intotdeauna (ştiinţa a dovedit cǎ o parte dinteoriile lui erau false), dar mǎcar el şi-a formulat ideiile intr-un sistem filozofic (desigur, derivat din celplatonian) foarte coerent şi logic; tocmai de aceea a supravieţuit secolelor, fiind acceptat şi susţinutchiar de bisericǎ (contrar a ceea ce vrea autorul sǎ ne facǎ sǎ credem, biserica n-a fost alcǎtuitǎ numaidin cretini, dezaxaţi sexuali şi criminali in serie - mulţi savanţi din vechime au fost cǎlugǎri - biserica aanchetat pe baza bibliei şi a unor scrieri rǎmase de la aşa-zişii pǎrinţi ai bisericii).V. MǍRTURIA ŞTIINŢELOR NATURALEAici lucrurile sunt clare: autorul este creaţionist, curent incǎ viu in SUA. Creaţionismul incǎ se bucurǎde "slǎbiciunile" evoluţionismului (nu cred cǎ mai existǎ naturalist de profesie care sǎ se indoiascǎ deevoluţie), care n-a reuşit incǎ a furniza toate dovezile necesare. Sǎ-i iertǎm deci autorului o parte dinvinǎ, pentru cǎ in 1966, lupta era oarecum nedecisǎ.Aberaţia cea mai mare este desigur aceea din subcapitolul Impǎrţirea plantelor, unde o impǎrţealǎ "deam'boulea"este consideratǎ superioarǎ sistemului de clasificare actual, dupǎ criterii absolut ştiinţifice.Am adǎugat eu anumite capitole care nu au fost cuprinse in acest material, desigur, absolut intamplǎtor,chestii irelevante (notele de subsol 617, 664, 665, 666 şi 667).Şi aici totul a fost scris in notele de subsol, aşadar dar ne oprim aici cu comentariile.VI. MǍRTURIA ZOOLOGIEISeria de hoaxuri (adicǎ de poveşti false, menite ori sǎ inducǎ incertitudine

asupra unei persoane sauteme, ori sǎ contrazicǎ pe deplin ceea ce se ştia - toate acestea in scop propagandistic) continuǎ şi aici.Dupǎ absurdele braşoave, descrise in notele de subsol 123, 261, 309, 329, 512, 548-554, 562, 603, 656, 661, 688,807, 353, 831, 835, 846, 865, 870, 892, 897 şi 919, este randul lui Iona sǎ fie "confirmat" de fapte "reale".De la acest capitol lipsesc alte elemente de zoologie, "interesante" chiar şi pentru nespecialişti, cum arfi cele prezentate in notele de subsol 696, 697, 698, 699 şi 700

VII. MǍRTURIA MATEMATICIILogica este o disciplinǎ a matematicii, fiind ştiinţǎ exactǎ, deşi unii o clasificǎ şi in domeniul filozofiei.234Oricum, logica ne spune nouǎ cǎ un argument care este afirmat apoi negat nu poate fi consideratadevǎrat. Dacǎ Solomon a avut 4000 de iesle in 3 Regi 4:26 sau 40000 in 2 Cronici 9:25, acest lucru nunumai cǎ demonstreazǎ cǎ cineva minte ori in Regi ori in Cronici, ba chiar induce starea de nesiguranţǎcu privire la alte afirmaţii. Ori contradicţii in biblie sunt catǎ frunzǎ şi iarbǎ, atat in Vechiul testament,cat şi in cel nou927. Prima carte apǎrutǎ in care autorul ei, William Henry Burr, nu a mai trebuit sǎ seteamǎ de Inchiziţie s-a numit Self-Contradictions of the Bible şi a apǎrut in 1859928. Ea conţine ca. 140de contradicţii. O altǎ carte, de fapt o colecţie de articole scrise de diverşi autori, se numeşte The BibleHandbook (Indrumar practic pentru Biblie), a apǎrut in 1900 sub semnǎtura lui G.W. Foote şi conţine,pe langǎ contradicţii, şi nenumǎrate absurditǎţi, imoralitǎţi, atrocitǎţi, obscenitǎţi şi alte cuvinte cu itǎţiin coadǎ. Dar acestea la capitolul potrivit, Mǎrturia personalǎ - Proba Interioarǎ.VIII. MǍRTURIA MANUSCRISELORIatǎ concepţia tradiţionalǎ despre cine şi cand a scris fiecare carte:Carte/Sul Autorul presupus Data scrierii Echivalent romanescGenesis Moise ? - 1445 B.C. Facerea, GenezaExodus Moise 1445 - 1405 B.C. Ieşirea, ExodulLeviticus Moise 1405 B.C. LeviticulNumbers Moise 1444 - 1405 B.C. Numerii

Deuteronomy Moise 1405 B.C. DeuteronomulJoshua Ioşua 1404-1390 B.C. Ioşua NaviJudges Samuel 1374-1129 B.C. JudecǎtoriRuth Samuel 1150? B.C. RutI Samuel Samuel 1043-1011 B.C. Regi 1II Samuel Ezra? 1011-1004 B.C. Regi 2I Kings Ieremia? 971-852 B.C. Regi 3I Kings Ieremia? 852-587 B.C. Regi 4I Chronicles Ezra? 450 - 425 B.C. Paralipomena, CroniciII Chronicles Ezra? 450 - 425 B.C. Paralipomena, CroniciEzra Ezra 538-520 B.C. EzdraNehemiah Nehemiah 445 - 425 B.C. Neemia927 Filozoful Porphyry din Tir (Πορφύριος, ca. 232 - ca. 309 en) a fost un filozof neoplatonian. Cunoscut mai alespentru contribuţia sa in domeniul matematicii şi logicii (tot el a pus bazele, pe atunci incǎ primitive, aletaxonomiei vegetale şi animale, ulterior dezvoltate de Linne615), pentru noi el este important dintr-un alt motiv:a apǎrat "pǎganismul" şi a atacat creştinismul, chiar pe terenul sǎu, biblia. Astfel, el a scris o carte in 15volume, Adversus Christianos (impotriva creştinilor), din care ne-au rǎmas doar cateva fragmente, in careanaliza greşelile de logicǎ şi contradicţiile. O replicǎ celebrǎ atribuitǎ lui ne atestǎ imaginea de care se"bucurau" creştinii in acea vreme: "Zeii i-au proclamat pe creştini ca fiind pioşi, dar ei sunt doar o sectǎconfuzǎ şi vicioasǎ". Cartea sa a fost atacatǎ de cǎtre Eusebius752 din Cezareea, Apollinarius din Laodicea(episcop din sec. V), Methodius din Olimp (episcop, sfant şi martir, din aceeaşi perioadǎ) şi Macarius dinMagnesia (alt episcop - aparent contraargumentele sale au supravieţuit sub forma unui manuscris din sec.XV), din pǎcate şi aceste scrieri fiind pierdute. Porphyry a fost primul care a plasat Daniel in timpul regeluiAntiochus Epiphanes. Socrates şi Sf. Augustin au scris despre el cǎ ar fi fost creştin, dar acest lucru estegreu de crezut. Ca o micǎ parantezǎ, Porphyry a fost vegetarian convins, sxcriind şi un tratat in acest sens, şieste des citat şi astǎzi de cǎtre vegetarieni.928 Nu a mai trebuit sǎ se teamǎ pentru viaţa sa, dar a publicat-o anonim tutuşi, ca mǎsurǎ de precauţie. O listǎcopiatǎ din carte se gǎseşte aici.

235Esther Mordecai? 465 B.C. EsteraJob Iov? ?? IovDavid 1000? B.C.PsalmsFiul lui Korah - Psalmii 42, 44-49, 84-85, 87;Asaph - Psalmii 50, 73-83; Heman - Psalm 88;Ethan - Psalm 89; Hezekiah - Psalmii 120-123,

128-130, 132, 134-136; Solomon - Psalmii 72,127.PsalmiProverbsSolomon 1-29Agar 30Lemuel 31950 - 700 B.C. SolomonEcclesiastes Solomon 935 B.C. EccleziastulSong of Solomon Solomon 965 B.C. CantǎriIsaiah Isaia 740 - 680 B.C. IsaiaJeremiah Ieremia929 627 - 585 B.C. IeremiaLamentations Ieremia 586 B.C. PlangeriEzekiel Iezekiel 593-560 B.C. IezechielDaniel Daniel 605-536 B.C. DanielHosea Hosea 710 B.C. OseaJoel Ioel 835 B.C. IoelAmos Amos 755 B.C. AmosObadiah Obadiah 840 or 586 B.C. AvdieJonah Iona 760 B.C. IonaMicah Micah 700 B.C. MiheiaNahum Nahum 663 - 612 B.C. NaumHabakkuk Habakkuk 607 B.C. AvacumZephaniah Zephaniah 625 B.C. SofonieHaggai Haggai 520 B.C. AgheuZechariah Zaharia 520 - 518 B.C. ZahariaMalachi Malachi 450 - 600 B.C. Maleahi

Noul TestamentCarte/Sul Autor Data scrieriiMatei Matei 60'sMarcu Ioan Marcu 50's - 60'sLuca Luca 60Ioan Ioan 80's - 90'sFaptele apostolilor Luca 61Romani Pavel 551 Corintieni Pavel 542 Corintieni Pavel 55929 Tehnic, de scris a fost scrisǎ de cǎtre Baruch, scribul lui Ieremia. Legenda spune cǎ regele Jehoiakim ar fitǎiat cu penelul cuvintele şi frazele ce nu i-au plǎcut, dar cǎ Ieremia le-ar fi rescris din nou din minte.Apropo, cum de şi-a permis Ioiachim sǎ cenzureze cuvantul Domnului?

236Galatieni Pavel 49Efesieni Pavel 60Filipeni Pavel 61Coloseni Pavel 601 Tesalonicieni Pavel 50 - 512 Tesalonicieni Pavel 50 - 511 Timotei Pavel 62

2 Timotei Pavel 63Tit[us] Pavel 62Filimon Pavel 60Evrei (Pavel, Apollos, Barnabas...?) 60'sIacob Iacov, fratele vitreg al lui Isus 40's or 50's1 Petru Petru 632 Petru Petru 63 - 641 Ioan Ioan 80's - 90's2 Ioan Ioan 80's - 90's3 Ioan Ioan 80's - 90'sIuda Iuda, fratele vitreg al lui Isus 60's or 70'sApocalipsa Ioan930 80's - 90's

Dar sǎ revenim de pe tǎramul fanteziei inapoi in lumea realǎ.Pentru lumea vesticǎ, scripturile au fost impǎrţite in capitole de Stephen Langton931, arhiepiscop deCantenbury. Abia din 1528 existǎ impǎrţirea in versete, opera dominicanului Pater Santes Pagninuspentru Vechiul testament; din 1551 existǎ şi Noul testament impǎrţit in versete, opera tipografuluiparizian Robert Estienne932.930 Sf. Ioan Teologul, a nu se confunda cu Sf. Ioan, apostolul.931 Stephen Langton (ca. 1150 – 9.7.1228), arhiepiscop de Canterbury. A avut probleme din cauza zazanieidintre papa Inocenţiu III şi regele Ioan I al Angliei (acela din Robin Hood şi Ivanhoe), pentru cǎ l-a susţinut peprimul (doar il fǎcuse cardinal). In urma demersurilor lui, Regele Ioan I a fost nevoit sǎ accepte Magna Carta(15.6.1215). Ironia sorţii face ca Ioan I sǎ se impace cu Inocenţiu III iar insuşi Stephen sǎ fie retrogradat dinfuncţie şi exilat. Aranjamentul sǎu pe capitole a rǎmas in vigoare şi azi, deşi de asta s-a ocupat şi cardinalulHugo de Sancto Caro (intre 1244 şi 1248).932 Robert I Estienne (1503 – 7.9.1559), tipograf medieval din Paris. Primul care a impǎrţit biblia in versetenumerotate. Corecţiile fǎcute Noului testament in 1523 i-au atras adversitatea bisericii. Argumentul oficialfiind desigur cǎ biserica interzicea tipǎrirea bibliei şi distribuirea ei liberǎ cǎtre poporul de rand, pentru cǎ ar fiputut fi interpetatǎ greşit. Deşi intrat sub protecţia regalǎ (ca tipograf al curţii), nu a putut scǎpa de furiabisericii decat emigrand la Geneva, in Elveţia (1550). A editat numeroase opere ale antichitǎţii. Bibliile editatede el (biblia evreiascǎ 1539–1544, 13 pǎrţi, 4 volume şi 1544–1546, 17 pǎrţi; Noul testament 1546, 1549,1550 (Editio regia) şi 1551 (traducerea latinǎ a lui Erasmus + vulgata517); vulgata 1528, 1532, 1540 şi 1546(noua traducere a vulgatei a starnit vii proteste clericale); biblia francezǎ 1553) sunt extrem de rare. Biblia din

1551 (editatǎ la Geneva) conţine prima impǎrţire pe versete. Biblia latinǎ (1556), ce conţine traducereaVechiului testament de cǎtre Santes Pagninus şi cea a Noului de Theodore Beza779.

237Deoarece, incǎ din timpurile cele mai vechi, circulau mai multe versiuni ale scripturii, Sf. Athanasius933,episcop de Alexandria, le-a adunat pe toate cele care le considera el ca fǎcand parte din Noul testament,in anul 367. Lista celor 27 de cǎrţi a fost confirmatǎ de consiliile din Hippo (393), Cartagina (397) -ambele in nordul Africii, unde Sf. Augustin era foarte influent -, de papa Inocenţiu (405) şi declaratedefinitiv canonice la consiliul de la Trent (1546), impreunǎ cu alte 46 de cǎrţi ce alcǎtuiesc Vechiultestament. Ca rǎspuns poate, evreii au compilat şi ei Vechiul testament, intr-o formǎ uşor diferitǎ, carea fost acceptatǎ definitiv in urma consiliului de la Jamnia din anul 90.O listǎ cu lucrǎrile incluse, respectiv eliminate, din canon urmeazǎ (acceptate, neacceptate darexistente, neacceptate şi inexistente):Evanghelii Faptele sfinţilor EpistoleAndrew Andrei BarnabasApelles Apostles (by Leucius) Christ (to Peter & Paul)Twelve Apostles Apostles (by Lentitus) Christ (produced by the Manichees)Barnabas Apostles (by Leontius) Clement to the Corinthians (1)Bartholomew Apostles (by Leuthon) Clement to the Corinthians (2)Basilides Apostles (by Luke) HebrewsBirth of Mary Apostles (used by the Ebonites) Herod and PilateCerinthus Apostles (used by Manichees) Igantius to the EphesiansEyptians Apostles (used by Seleucus) Igantius to the MagnesiansEbionites John Igantius to the TralliansEncratites Paul Igantius to the RomansEve Paul and Thecla Igantius to the PhiladelphiansHebrews Peter Igantius to the SmyrnaeansHesychius Philip Igantius to the PolycarpInfancy of Jesus Christ Pilate JamesInfancy (by Thomas) Thomas Jesus and AbgarusJohn John (1)Jude John (2)Judas Iscariot Cǎrţi John (3)

933 Athanasius din Alexandria (ca.293 – 2.5.373), episcop creştin şi patriarh de Alexandria. Devenit intre timpsfant. Aparent a asistat la martiriul unora dintre profesorii sǎi de la şcoalǎ (303 - din ordinul lui Maximian). Aavut o contribuţie decisivǎ contra ereticului Arie (care trǎia in acelaşi oraş). Athanasius a scris clar cǎ Isus afost atat om cat şi zeu, pentru cǎ Arie (arius) susţinea cǎ ar fi existat un timp biblic cand Isus n-ar fi existat(tot Vechiul testament, de exemplu). Athanasius a identificat şi selecţionat 27 de lucrǎri ce urmau sǎ facǎparte din Noul testament (aceleaşi pe care le avem şi azi), convingandu-l pe papa Damasus, episcop deRoma, ca in 382, sǎ le facǎ canonice. Athanasius nu s-a sfiit sǎ facǎ uz de forţǎ pentru a-şi impune voinţa, elreuşind sǎ-şi creeze o "armatǎ" de golani cu care ameninţa, de cate ori era necesar, oraşul Alexandria.Deoarece excomunicarea nu dǎdea intotdeauna rezultatele sperate, metodele sale de "convingere"includeau bǎtaia, intimidarea, rǎpirea şi chiar inchisoarea. Astfel de metode i-au atras oprobiul public şi a fostdeseori acuzat de sperjur, solicitare şi uz de mitǎ, sacrilegiu, şantaj, trǎdare şi chiar crimǎ. A fost dat jos şirepus de cel puţin 6 ori pe scaunul episcopal, de unde şi expresia Athanasius contra mundum (Atanasiecontra lumii). Ca scuzǎ, folosea un argument simplu: astfel salva el pe toţi creştinii de focul iadului. Vezi,pentru comparaţie istoria Hypatiei in nota 921.

238Lost Gospel of Peter Andrew JudeLuke Christ Paul to the LaodiciansMarcion The Helkesaites Paul and the SenecaMark Hermas (His Visions 1) Paul to RomansMatthew Hermas (His Commands 2) Paul to the Corinthians (1)Matthias Hermas (His Similitudes 3) Paul to the Corinthians (2)Mernthus James Paul to the GalatiansNazarenes John Paul to the EphesiansNicodemus Lentitius Paul to the PhilippiansPerfection Matthew Paul to the ColossiansPeter Matthias Paul to the Thessalonians (1)Philip Paul Paul to the Thessalonians (2)The Protevangelion Thomas Paul to Timothy (1)Sythianus Paul to Timothy (2)Titan Paul to TitusThaddaeus Altele Paul to PhilemonThomas Apostles' Creed Peter (1)

Truth The Didache Peter (2)Valentinus The Doctrine of Peter Polycarp to the PhilippiansThe Judgement of Peter Themison (the Montanist)REVELATION934 The Preaching of Paul (and Peter)Cerinthus The Preaching of PeterJohn The Traditions of MatthiasPaulPeterPhilipStephenThomasSe vede cate lucrǎri au fost eliminate din Biblie pentru ca doctrina paulinicǎ sǎ poatǎ fie victorioasǎ.In fine, inainte de a trece la datarea cǎrţilor, conform studiilor de limbaj, vocabular, foneticǎ, scris şiperioade istorice zugrǎvite, trebuie menţionat cǎ studiul fizic al manuscriselor in sine nu este foarterelevant, deoarece originalele nu mai existǎ demult. In plus, o operǎ nouǎ poate cuprinde informaţii noi,in vreme ce o operǎ veche nu poate descrie faptele noi, decat dacǎ a fost rescrisǎ sau "copiatǎ ex postfacto".Majoritatea textelor circulau in lumea evreilor intr-un format disparat, cel mai vechi manuscris datandprobabil din vremea lui Solomon (ca. 1000 ien), dar ele au fost stranse şi rescrise in timpul şi dupǎrobia babilonianǎ (ca. 500 ien), mult mai tarziu fiind proclamate ca fiind cuvantul Domnului de cǎtremarele preot Ezra, la Ierusalim, in 397 ien.934 Apocalipsa, in limba romanǎ.

239IX. MǍRTURIA UNOR OAMENI MARIAici s-a cam spus totul in notele de subsol. Trebuie remarcat insǎ, cǎ toţi cei "intervievaţi" trǎiserǎ introperioadǎ in care altǎ religie in afarǎ de cea creştinǎ (sǎ includem aici toate sectele şi schismelederivate) nu era cunoscutǎ, deci nu aveau element de comparaţie. Rǎzboaiele napoleoniene au pus capǎtdominaţiei laice a Vaticanului asupra ţǎrilor şi popoarelor, in vreme ce revoluţia de la 1848 şi primul

rǎboi mondial au pus capǎt dominaţiei regilor, impǎraţilor şi imperiilor care acţionau la comandapapalǎ (imperiul habsburgic, regatul bavarez, regatul Spaniei - surprinzǎtor, puzderia de regate şiducate italiene au fost o pavǎzǎ contra Vaticanului, fapt ce a permis Renaşterea). Acest secol a permisdeci o deschidere spre ştiinţǎ, materie atat de oropsitǎ de prigoana religioasǎ.Cine citeşte cu atenţie notele de subsol sau cautǎ informaţia la sursǎ, vede cǎ multe "conversii" suntgargarǎ propovǎduitoare, fǎrǎ suport real. Mulţi oameni mari sunt in realitate nişte anonimi, descoperiţicine ştie cum de prin praf de arhive sau pǎstraţi cu grijǎ de foiţele de propagandǎ din timpul secolelortrecute (secolul al XIX a fost nu secolul luminii, ci cel al predicatorilor - onoare ce trebuie probabilimpǎrţitǎ cu secolul vitezei, cel de-al XX-lea).X. MǍRTURIA PERSONALǍ - PROBA INTERIOARǍPractic nişte aplicaţii practice de psihologie. Cititorul isteţ pricepe de ce predicatorii care au avut oviaţǎ pǎcǎtoasǎ in tinereţe (absolut TOŢI cei celebri) au devenit atat de celebri, tocmai pentru cǎ viaţain pǎcat le-a furnizat o bunǎ cunoaştere a omului. Vorba ceea: Intreabǎ curvele (pardon) şi nupsihologii, dacǎ vrei sǎ afli cum este in realitate un bǎrbat, conţine o inţelepciune popularǎ foartevaloroasǎ. Bǎieţii aceştia au aflat din mijlocul societǎţii depravate in care s-au invartit cumfuncţioneazǎ masa colectivǎ de persoane, au invǎţat sǎ trişeze, sǎ excrocheze, sǎ mintǎ convingǎtor, mǎrog tot tacamul, lucruri extrem de utile atunci cand vrei sǎ aduni aderenţi sau, mai ales, conţinutulportofelelor lor. Mulţi dintre aceştia au fost acuzaţi şi dovediţi de evaziune fiscalǎ.XI. MǍRTURIA PERSONALǍ - PROBE EXTERIOAREIncǎ o datǎ avem parte de psihologie aplicatǎ. Acestea ţin la cucernicul comun, dar sunt imediatdemontate de cǎtre un psiholog. In afarǎ de notele de subsol, altceva nu am de adǎugat.XII. PROBA VEŞNICIEIImi permit sǎ fac urmǎtoarele observaţii cu caracter general:

• in general, pentru ambele biserici mari (ortodoxǎ şi catolicǎ), supunerea informaţiilor din Biblieanalizei ştiinţifice nu este permisǎ, pentru cǎ ea este consideratǎ a fi cuvantul lui Dumnezeu iaromul nu are nici meritul, nici calitatea şi nici cǎderea de a judeca acest lucru. Deci, aceastǎ carteeste scrisǎ de un membru al vreunei biserici schismatice (protestant, reformat, evanghelic etc.),in evidentǎ nevoie de membri, foarte adesea recrutaţi dintre cei sǎtui de dogma "Crede şi nucerceta", de unde şi stilul şi metodica abordǎrii acestei teme. Tonul abordat este extrem depersuativ, mai ales pentru sistemul american, unde o spoialǎ de culturǎ şi cateva argumente240"ştiinţifice" conving imediat o persoanǎ naivǎ. Mai ales atunci cand, dupǎ fiecare argumentvalid sau nu, este repetat panǎ la exasperare: Biblia are deci dreptate!• Analiza Bibliei ca un document ştiinţific trebuie fǎcutǎ cu mijloacele ştiinţifice, nupseudoştiinţifice - adicǎ informaţia trebuie luatǎ in intregime, nu doar fragmentele care neintereseazǎ şi extrapoland apoi rezultatul. Modul in care argumenteazǎ autorul permite validareaoricǎrei opere, mai mult chiar "biblii pǎgane", gen Mahabharata, Popol Vuh, legendele incaşilor,pe care misionarii le-au ars şi distrus ca fiind opera diavolului.• Lǎsand la o parte orice prejudecatǎ, este interesant a se observa cǎ miracolele sunt interpretatein lumina datelor ştiinţei. Este un fel de contradicţie in sine, deoarece exact asta este un miracol:un lucru pe care cunoaşterea nu-l poate explica. Contradicţia este, de fapt, doar de suprafaţǎ,deşi are şi o parte subteranǎ: noţiunea de miracol (adicǎ ce intelegem noi prin miracol) semodificǎ in timp, pe mǎsurǎ ce omenirea avanseazǎ tehnologic (acum 500 de ani, reinviereaunui accidentat cu resuscitatorul electric, fapt curent in spitalele de azi, putea fi considerat un

miracol - de fapt mai rǎu, o operǎ a diavolului).Biblia, contrar pǎrerii multora, nu este nici unitarǎ, nici cronologicǎ şi nici originalǎ. Prima parte,consideratǎ a fi scrisǎ de cǎtre Moise, a fost scrisǎ in realitate de 3 sau 4 autori diferiţi, mult dupǎtimpul lui Moise, puţin anterior captivitǎţii babiloniene (captivitate ce, dealtfel, a şi determinat scriereaBibliei) şi conţine un amestec de legende şi mituri preluate de la popoarele invecinate, la care a fostalipitǎ o parte din istoria evreilor. Caracterul sǎu eterogen este recunoscut de cǎtre toţi erudiţii (chiarpreoţi fiind), cea mai flagrantǎ contradicţie, mai mulţi Dumnezei in Facerea, unul singur incepand dinExodul, fiind rezolvatǎ (de cǎtre Sf. Augustin parcǎ) prin includerea Sf. Duh şi a lui Isus in SfantaTreime.Odatǎ stabilit cand a fost scrisǎ Biblia (iniţial prin 500 ien, rescrisǎ prin 300 ien, tradusǎ şi"imbunǎtǎţitǎ" intre 250-100ien in Alexandria, "reprelucratǎ" dupǎ Consiliul de la Niceea, 325, apoiretradusǎ in mai multe limbi), ne confirmǎ ceea ce se ştia de mult - prezentǎrile sunt "ex post factum"(adicǎ faptele petrecute cu mult timp in urmǎ sunt interpretate in momentul scrierii, nu pur şi simplunotate ca intr-un jurnal, in momentul producerii lor).Pentru a vedea contradicţiile (o parte din ele), a se consulta 101 Contradictions in the Bible. In realitate,sunt mai mult de 101 de contradicţii. O altǎ carte care studiazǎ contradicţiile, dar intr-un mod stilisticaccesibil oricui, este Biblia hazlie de Leo Taxil.De fapt, toatǎ tevatura in jurul Bibliei nu a fost decat o contramǎsurǎ a societǎţii libertine la adresarigiditǎţii prosteşti predicate de Vatican. Au apǎrut peste noapte societǎţi de studierea bibliei, unele cuscop voit de autentificare, altele neutre, in fine ultimele cu interes pur academic, care toate au obţinutrezultate oarecum contrare dorinţei lor. In mod practic, tehnica folositǎ de autor (şi care e preluatǎ dinmediile de PR eclesiastic) este simplǎ: Cine nu este cu noi este impotriva noastrǎ (in cazul de faţǎ:

şcoala istoriograficǎ germanǎ care a analizat "nemţeşte" scrierile bibliei a afirmat cǎ multe informaţiisunt ori false ori interpetate in mod fals - nu s-a afirmat niciodatǎ cǎ biblia ar fi fost falsǎ - aşadarcurentul de opinie pro-biblic a interpetat aceastǎ constatare ca fiind o declaraţie de rǎzboi). Nu cred cǎmai trebuie demonstrat cǎ marea parte a clerului (acea parte şcolarizatǎ) ştie şi acceptǎ acest(e) punct(e)de vedere, dar numai in particular, la o cafea in cerc restrans, lǎsand doar fraierii sǎ se batǎ pentruadevǎrul Bibliei. Ceea ce intr-adevǎr s-a susţinut şi uneori şi demonstrat, a fost cǎ anumite pasaje dinBiblie nu sunt exacte, nu cǎ Biblia in totalitatea ei este falsǎ.Ideea de bazǎ este clarǎ: Cine are in manǎ speranţele şi increderea mulţimii conduce de fapt aceamulţime. Este exact ceea ce face Vaticanul (sǎ ne gandim numai la falsul ţipǎtor, Donaţia241constantinianǎ, prin care Impǎratul Constantin, ulterior sanctificat, ar fi acordat bisericii creştinedreptul de a face regi, prin ungerea cu mir, aceastǎ donaţie apǎrand suspect dupǎ mai bine de 500 de anide la moartea acestui impǎrat) şi, de fapt, toate bisericile din lume. Acest lucru a fost inţeles de mulţiganditori ai epocii, care, nefiind adversari ai Bibliei, au fost totuşi adversari ai bisericii. Cel maiimportant este insǎ sǎ se preia anumite invǎţǎturi morale creştineşti şi acestea sǎ fie aplicate constant tottimpul vieţii (Nu fǎ ce face popa, fǎ ce zice el).In acelaşi spirit, trebuie remarcat un lucru: creştinismul este o religie la indemana preoţilor (altfel spus,preoţii au puteri foarte mari, suprapunandu-se peste cele ale lui Dumnezeu), de aceea apar anumitelucruri contrar logicii şi firii umane:• distrugerea scǎrii de valori şi a echitǎţii: parabola fiului risipitor - lǎsand la o parte frumuseţeagestului uman, rǎmane totuşi ideea amarǎ cǎ cine munceşte şi este corect toatǎ viaţa nu primeşteceea ce ar merita iar cine nu meritǎ dar se cǎieşte la sfarşit, primeşte toate onorurile (parabola

este des folositǎ in legǎturǎ cu atragerea de noi adepţi mai ales in stransǎ legǎturǎ cu iertareapǎcatelor anterioare).O altǎ pildǎ in acest sens este şi cea legatǎ de Cain: dupǎ ce e fǎcut fugar, Dumnezeu ilocroteşte sub aripa sa, oricare om care va indrǎzni sǎ-i facǎ vreun rǎu trebuind sǎ aibǎ de-a facecu mania supranaturalǎ (Facerea 4:15). Lǎsand la o parte intrebarea logicǎ Care om ar fi pututsǎ-i facǎ vreun rǎu? (doar Adam şi Eva mai trǎiau atunci pe pǎmant), revenim insistent asupradisproporţiei dintre faptǎ şi rǎsplatǎ, la fel de insistent cum este aceasta prezentǎ in biblie.O altǎ modalitate de a distruge aceastǎ scarǎ de valori este, de exemplu, de gǎsit in istorisireacuceririi Canaanului dupǎ Ioşua, povestiri pline de atrocitǎţi, inşelǎtorii şi rǎutǎţi gratuite,justificate de credinţa in Yahwe - de parcǎ ceilalţi oameni nu tot creaţia lui Yahwe ar fi fost. Demai multe ori este repetat cǎ Yahwe ar fi dat soarta acestor popoare pe mana evreilor / iudeilor /israelienilor etc. pentru necredinţa lor - cand in jur, fiecare imperiu era tolerant cu religia celorde altǎ naţionalitate (astfel se explicǎ cum evreii şi-au putut menţine credinţa atat de mult timp -de fapt, credinţa a fost pǎstratǎ cu ajutorul proorocilor, alde Ilie, Ezra, Ezechiel, care profeţeaunumai nenorociri dacǎ cumva evreii treceau la o altǎ credinţǎ - şi de atatea ori au trecut, fiindaduşi inapoi numai prin forţǎ şi violenţǎ). Mai mult, trecerea responsabilitǎţii pentru crime şiinşelǎtorii asupra lui Dumnezeu este o manevrǎ tipic evreiascǎ (şi alţi conducǎtori işi inchinauvictoriile unor zei, dar nu acţionau la comanda lor - de altfel, singurii care vorbeau curent cuzeii erau proorocii evrei, ceilalţi primeau doar semne de la zeii lor ca rǎspuns la ofrande). Intotal, peste 2'270'363 de oameni (şi aici nu au fost puse la socotealǎ victimile care n-au fostnumǎrate - de exemplu, cei de la potop, armatele faraonului, primii nǎscuţi

din Egipt, Sodoma,Gomora, uneori femeile şi copii care n-au fost numǎraţi şamd) au fost omoraţi, direct sauindirect, de cǎtre Dumnezeu şi contabilizaţi in Vechiul testament. Dar caţi n-au fost cei care aupierit ca urmare a cruciadelor, inchiziţiei, conchistei, toate purtate in numele Lui?O altǎ metaforǎ este cea cu bogǎţia pǎmanteascǎ şi cu cea cereascǎ, in care bogatul, oricat demult s-ar strǎdui, tot nu ar accede in impǎrǎţia raiului, in timp ce sǎracul are toate acestea ladispoziţie doar pentru cǎ e sǎrac - o parabolǎ cu atat mai suspectǎ cu cat autorul acesteia era unom aparţinǎtor castei instǎrite (in biblie se spune expresis verbis cǎ familia lui Isus era sǎracǎ;dar existǎ nenumǎrate indicii colaterale despre contrariu, ceea ce duce la concluzia cǎ frazadirectǎ a fost pusǎ ulterior in mod intenţionat, neglijandu-se corectura celorlalte,nesemnificative) - lǎsand deci acest lucru la o parte, trebuie remarcat cǎ poţi deveni bogat prinmuncǎ (se poate desigur şi altfel), dar nu poţi sǎrǎci prin muncǎ (cel puţin nu in acele timpuri).Destinaţia ideii este clarǎ: atragerea unui numǎr mare de adepţi (a prostimii, cum spunea boierulMoţoc) in sprijinul unei cauze (care nu era creştinismul, cum greşit se mai crede incǎ).Coroborand acest lucru cu impǎrţirea clarǎ a avantajelor (cei proşti vor moşteni impǎrǎţiacerurilor, deci nu cei drepţi; cei suferinzi se vor alina, cei insetaţi vor bea - DAR ATAT; vezi242Matei 5:1-12) reiese clar mesajul politic: dǎm fiecǎruia ce-i lipseşte. Desigur, chiar dacǎ maidegrabǎ trecea cǎmila prin urechile acului decat bogatul prin porţile ceriului, soluţii s-au gǎsitimediat, mai ales dacǎ era in folosul bisericii pǎmantene (incǎ o datǎ, preoţii erau exceptaţi de lapreceptele religioase pe care le impuneau enoriaşilor).• botezul ca instrument de atragere şi menţinere a enoriaşilor: botezul,

instrument moştenit de laSf. Ioan Botezǎtorul, servea iniţial unui singur scop: spǎlarea pǎcatelor pentru a putea incepe oviaţǎ nouǎ (ceea ce ne reaminteşte de vechea disputǎ teozoficǎ: de ce a trebuit Isus sǎ se boteze).Nu are importanţǎ cǎ persoana exterioarǎ cultului s-a comportat dupǎ criterii identice sausimilare, el va rǎmane pe veci un pǎcǎtos, dacǎ nu se boteazǎ. Un alt lucru interesant estebotezarea copiilor care este contrar invǎţǎturii biblice care spunea cǎ trebuie botezat cinevaconştient cǎ a pǎcǎtuit (reconversia moralǎ) dar este in continuare procedat ca atare pentru aimpiedica copii / adolescenţii / adulţii sǎ migreze liber la alte culte. Un ultim aspect: dacǎrǎstignirea lui Isus s-a fǎcut in scopul ştergerii pǎcatului originar al omenirii, şi dacǎ acest lucrus-a şi intamplat, de ce mai este / era nevoie de botez?• revenind la lucrurile pǎmanteşti, trebuie amintitǎ implicarea bisericii in politicǎ. Istoricvorbind, biserica a fǎcut totdeauna politicǎ (preoţii erau cei care conduceau triburile evreieşti -şi tot ei erau aceia care au modificat scrierile Vechiului testament ca sǎ se potriveascǎ cupretenţiile lor - şi tot un mare preot, Ezra, a promulgat nişte scrieri (pe care le putem asemuifǎrǎ greşealǎ cu ceva similar Letopiseţului Ţǎrii Moldovei) ca fiind cuvantul Domnului), uneoripe faţǎ, alteori pe ascuns. Implicarea factualǎ in politicǎ a apǎrut in secolul al VIII-lea, odatǎ cuapariţia documentului Constitutum Donatio Constantini (Donaţia constantinianǎ) in 752, undocument emis de Impǎratul Constantin cel Mare, prin care impǎratul dǎdea papei (pe atunciSylvester I) dreptul de a conduce partea de vest a imperiului. Folosind acest document, apǎrutca prin miracol la 500 de ani de la emiterea lui şi exact cand era nevoie de un astfel dedocument, papii au inceput a avea pretenţia de a crea regi şi impǎraţi şi, desigur, de a-i demite

pe cei care nu corespundeau. Ştim cǎ in vest preoţimea s-a implicat activ in politicǎ şi inconducerea treburilor locale, dar nici in est nu s-au putut abţine de la borcanul cu miere: la noi,biserica a fost intotdeauna de partea conducǎtorilor (dacǎ la inceput a fost bine, in epocafanariotǎ a fost groaznic), mai mult, nu existǎ document istoric revoluţionar in care sǎ nu aparǎvreo faţǎ bisericeascǎ ca membru/lider in adunǎrile respective. Mai nou, biserica ortodoxǎromanǎ (BOR) a turnat fǎrǎ milǎ la securitate; dupǎ 1989, goana dupǎ ciolan continuand şi maimult (vezi cazurile in presǎ cu Mitropolia Sucevei, cea a Constanţei, mai nou scindareaMitropoliei Ardealului).Multe lucruri sunt legate strans intre ele, deci greu de separat in fire distincte. Revenim la categoriabani: racolarea credincioşilor şi ştergerea pǎcatelor lor depindea in mare mǎsurǎ de banii acestora. Neamintim de traficul cu relicve false, care a adus bisericii catolice sume mari de bani, atat de multe incatnu exista casǎ nobilǎ sǎ nu fi avut mǎcar un cui din sf. cruce, existǎ 7 prepuţuri de-ale lui Isus prindiferite biserici din Italia; apoi comerţul cu indulgenţe (cetǎţeanul plǎtea o sumǎ de bani ca Dumnezeusǎ-i ierte o parte echivalentǎ de pǎcate - este oare greşit sǎ concludem cǎ nici o para nu ajungea acolosus?); dǎrile obligatorii cǎtre bisericǎ (8% din salariu in Bayern prin lege de stat) dar in acelaşi timpexistǎ şi cutia milei; şi cate şi mai cate (vorba unui preot local: Credinţa se verificǎ cand trebuiedeschisǎ punga). Vaticanul are sub directa administrare, de exemplu, cazinouri şi alte locuri depierzanie. Sigur, exploatarea viciilor aduce venituri insemnate.Nu trebuie uitat cǎ in timp ce Isus preciza cǎ bogaţii n-au ce cǎuta in rai, mai spunea şi parabolatalanţilor, in care servitorii care au inapoiat stǎpanilor mai mulţi talanţi decat au primit au fost felicitaţi,dar cel care a inapoit exact aceeaşi sumǎ, a fost pedepsit (Matei 25:26-30), reţineţi versetul Matei 25:29

(aceeaşi poveste, puţin diferitǎ, in Luca 19:20-26). Legea musulmanǎ precizeazǎ 10%, dar aceştia sunt243pentru sǎraci, nu pentru bisericǎ.Practic, banul guverneazǎ casta preoţescǎ de tip creştin: atribuirea (autoatribuirea) calitǎţii de a iertapǎcatele (pe care, teoretic, numai Dumnezeu o avea) contra diverselor avantaje (in special bani), nuserveşte decat la a inmulţi pǎcatele (bani sǎ ai!!!). De altfel, toate bisericile şi sectele din lume, atuncicand primesc un ucenic şi-l pregǎtesc in a urma "calea sǎrǎciei", solicitǎ transferul bunurilor acestora infavoarea lor, nu a altora (sǎ indrǎzneascǎ numai sǎ-şi doneze averea altora!!!)A incerca sǎ demonstrezi folosind metode greşite (şi Inchiziţia credea in adevǎrul Bibliei) face maimult rǎu decat bine, oamenii instruiţi observand imediat argumentaţia greşitǎ şi raţionand: e clar, aici ela mijloc o farsǎ; ce credibilitate mai are teoria, mǎ pot aştepta oricand la alte neadevǎruri!Toate referirile, inclusiv denumirile inexacte ale locurilor, se gǎsesc integral pe situl cristianet.ro şiafiliate, dar nicǎieri in altǎ parte din internetul ateu, exceptand alte douǎ site-uri evanghelic din SUA,unde se gǎseşte exact acelaşi text, parcǎ cuvant cu cuvant tradus din romaneşte. Deci - autorul, in grabalui de a justifica ştiinţific Biblia, nu s-a interesat mai mult decat marginea foii gata pregǎtitǎ de "fraţii"de peste ocean; ori ce argumente ştiinţifice pot fi mai convingǎtoare decat 20-30 de pagini scrise cu opǎrere gata formulatǎ?! Dacǎ vreţi, acest studiu al autorului nu face un bine bibliei, dimpotrivǎ, a reuşitsǎ ne convingǎ de contrariu. De convins, nu a convins decat pe habotnici, care oricum credeau custrǎşnicie in acest lucru.ConcluziiBiblia nu este ceea ce se crede de cǎtre creştini. Ea nu a fost şi nu va rǎmane decat o colecţie delegende (in prima parte) şi o parte cvasiistoricǎ (restul) peste care se suprapune mesajul politic de

manipulare a masei evreieşti. Scopul final al Vechiului testament era controlul absolut al maseipopulare evreieşti de cǎtre casta preoţeascǎ.Noul testament s-a vrut altceva (tot politic şi tot evreiesc). Intervenţia Sf. Pavel a dus la crearea uneinoi biserici, de acum numitǎ creştinǎ, care cuprindea in randurile ei toate naţiile pǎmantului. Curentulacesta a creat posibilitatea de a se afirma o nouǎ castǎ preoţeascǎ, cu exact aceleaşi ambiţii politice caşi inaintaşii lor, leviţii evrei. Faptul cǎ la origine a fost vorba despre evrei, coroborat cu lipsa oricǎreiindicaţii despre ştiinţǎ935, a determinat patriarhii sǎ cupleze cele 2 testamente intr-o singurǎ carte.Existǎ speculaţii cǎ Noul testament, in forma sa modificatǎ, nu este decat un curent creat de mişcareasionistǎ dupǎ anul 70 (distrugerea Ierusalimului şi imprǎştierea evreilor in lume) pentru a obţine o masǎde manevrǎ care, conştientǎ de existenţa "neamului ales", sǎ acţioneze in favoarea sioniştilor, deşiaparent reprezintǎ o religie distinctǎ, chiar antagonicǎ.In incheiere, aş dori sǎ adaug incǎ un hoax, din seria celor prezentate in seria de note de subsol 521, 557,562, 661 şi 688 , dar care n-a fost inclus de autor in aceastǎ lucrare, pentru cǎ a apǎrut pentru prima datǎ in1990. Deci: pe data de 16 iulie 1990, un articol interesant, putand numele original de ScientistsDiscover Hell in Siberia: Stalking the Vanishing Hitchhiker and other Christian Fictions publicat in935 Cine nu ştie care este rolul religiei sǎ citeascǎ in continuare: Rolul oricǎrei religii este sǎ-i ofere omului oimagine de ansamblu şi corectǎ asupra lumii inconjurǎtoare. Ea trebuie sǎ aibǎ un rǎspuns pentru oriceintrebare. Altfel spus, religia este o combinaţie de ştiinţǎ, istorie, filozofie, eticǎ, moralǎ etc. Zeii sunt unprodus secundar (un simplu element cauzator al lucrurilor in general şi al minunilor in particular), la fel ca şiminunile (experienţe care nu pot fi explicate).

244revista Christianity Today de cǎtre Rich Buhler. Aparent, nişte oameni de ştiinţǎ forau nişte puţuriundeva in Siberia cand au dat surprinzǎtor peste o zonǎ extrem de caldǎ. Cand au coborat nişte

microfoane in acel puţ au auzit gemete omeneşti. Ştiinţa descoperise in sfarşit Iadul. Spre cinstea lui,Buhler s-a ocupat de demitizarea acestui zvon şi cǎutarea responsabililor pentru acest incident, in loc dea-l include intr-un pseudotratat ştiinţific, ca acesta de faţǎ.245Şi totuşi, care este pǎrerea mea?Biblia nu trebuie privitǎ ca un manual de istorie, pentru cǎ ea nu redǎ istoria ci doar percepţia acesteia.Cronicarii biblici au scris ceea ce au reţinut ei din faptele intamplate, uneori amestecand informaţiilereale cu dorinţe personale sau ale grupurilor de interese, urmǎrind un singur scop: conducerea unei naţiidin punct de vedere, administrativ, militar, religios şi economic.Multe dintre pildele ei sunt fabricate pentru a sluji acestui scop, la fel şi multe dintre cǎrţile carealcǎtuiesc biblia (mǎ refer la proorocii "catastrofici"). Se ştie cǎ evreii au fost politeişti (nu in sensul cǎElohim insemna mai mulţi zei, ci in sensul cunoscut nouǎ de la egipteni, greci şi romani) şi cǎ acestpoliteism a durat panǎ tarziu, dupǎ robia babilonianǎ. Religia monoteistǎ a fost un ideal al bibliei şi alcastei preoţeşti care, in cele din urmǎ, şi-a atins scopurile. Monoteismul insemna practic un monopol(preoţii unei zeu nu trebuiau sǎ se mai teamǎ de preoţii altui zeu - in materie de venituri, desigur), iardacǎ acest monopol era intǎrit de monopolul contactului cu zeul (adicǎ preotul slujea drept intermediar),atunci victoria era totalǎ. Isus a spart acest monopol, de aceea a fost marginalizat de cǎtre rabinii locali,dar la fel s-a intamplat şi cu aderenţii lui care, urmand doctrina originalǎ, au fost declaraţi eretici şiexterminaţi, la fel ca şi invǎţǎturile lor.Vechiul TestamentVechiul Testament a apǎrut atunci cand Hilkiah, mare preot, a "gǎsit" nişte scrieri vechi intr-un templu,in 621 ien. Era vorba despre Deuteronomul. Alt preot a "gǎsit" alte scrieri vechi, dupǎ reintoarcerea dinrobie. Marele preot Ezra a ridicat la rangul de cuvantul lui Dumnezeu aceste scrieri, la o datǎ

consideratǎ a fi prin preajma anului 397 ien, deşi unii istorici considerǎ acest an ca fiind 497 ien, altfelanumite fapte descrise in Ezra si Nehemia nu se potrivesc (şi aşa nu se potrivesc ele prea bine, Darius econfundat cu Artaxerxes (au fost mai mulţi), aceştia 4 sunt confundaţi intre ei etc. etc.). Ulterior ele aufost rescrise si completate cu diverse alte cǎrţi, care acum sunt cuprinse in Vechiul testament.Ideea de bazǎ ce se desprinde din Vechiul Testament este cǎ aceste cǎrţi nu au servit decat la aservireapoporului evreu in favoarea castei preoţeşti (dupǎ cum servesc şi astǎzi). Ca valoare istoricǎ sunt preapuţin importante pentru cronologie, ca şi pentru majoritatea faptelor petrecute, cea mai importantǎvaloare istoricǎ ce se poate da acestor documente nu este decat plasarea intr-un anumit context alobiceiurilor laice dar mai ales religioase.Noul TestamentNoul Testament face exact acelaşi lucru cu creştinii de azi ce a fǎcut cel vechi cu evreii de altǎdatǎ. Inesenţǎ, Noul Testament este o selecţie bine ganditǎ din cateva materiale referitoare la Isus.Isus a trǎit, n-a fost sǎrac ba, mai mult, chiar putea avea pretenţii la tronul care i se cuvenea, ca urmaşal lui David, printr-o familie nobilǎ, desigur (vezi problema genealogicǎ in nota 441). El n-a fost numit"Regele iudeii" in deradere ci el chiar a fost privit de romani aşa cum era privit orice conducǎtor invinscǎzut in mana lor. El a fost un cǎrturar (cum s-ar numi azi) şi care s-a nǎscut şi a murit intr-un mod catse poate de natural, contrar celor afirmate in evanghelii (naşterea, Duhul sfant şi toate celelalte suntmituri strǎvechi, adaptate la cerinţele noii religii de cǎtre noi preoţi). Evangheliile sunt extrem de"editate" şi de cenzurate, din fericire surse externe ne prezintǎ Iudeea şi Galileea aşa cum erau ele inacel secol de inceput de nouǎ erǎ creştinǎ. Şi nu trebuie uitat, cǎ, in vreme ce provinciile erau descrisepe larg in mulţi autori antici (Tacitus47 fiind unul dintre ei), despre Isus nu se aminteşte absolut nimic.

246Un lucru absolut de necrezut, pentru o persoanǎ atat de importantǎ in viaţa noastrǎ. Credincioşii ilciteazǎ pe Tacitus care ar fi folosit cuvantul Christos, din pǎcate din context este clar cǎ se referea la uncreştin oarecare şi nu la Isus.O micǎ galceavǎ intr-una din cele mai sǎrace provincii romane s-a transformat, prin sarguinţa lui Pavel,intr-un fenomen de masǎ, intr-o religie dominantǎ astǎzi.Invǎţat fiind, Isus ştia Vechiul testament aproape la perfecţie şi, in calitate de pretendent la regalitate, elşi-a permis sǎ atace public casta preoţeascǎ pe teme din acesta. A fost sprijinit de cǎtre zeloţi (chiar"piatra de temelie a bisericii" a fost un zelot - sau, dupǎ definiţia de astǎzi, un terorist - e vorba despreSimon-Petru) in acţiunea sa. Teorii indrǎzneţe demonstreazǎ cǎ este perfect posibil şi destul deplauzibil cǎ Isus fie şi-a falsificat crucificarea, fie invierea, cert este cǎ ambele au fost planificate, ca dealtfel toţi paşii sǎi de la seminecunoscut la zeitate, incǎ de la bun inceput.Pe scurt, in cadrul grupului sǎu au existat diversiuni, cea mai puternicǎ fiind fracţiunea Simon-Petru(fracţiunea rǎzboinicǎ), urmatǎ de cea a lui Iacov (fracţiunea familiei), fratele domnului. Dupǎcrucificare, acestea s-au despǎrţit, atat din raţiuni ideologice, cat mai ales ca urmare a persecuţiilor -fiecare fracţiune a ales calea ei. Simon-Petru s-a aliat cu Saul-Pavel, fostul vanǎtor de creştini,"aparent" convertit la creştinism. Pavel s-a autointitulat apostol, profitand de imprǎştierea veritabililorapostoli prin lume precum şi de locul rǎmas gol prin sinuciderea lui Iuda (cifra magicǎ de 12 trebuia sǎrǎmanǎ - era o cifrǎ astrologicǎ: soarele + 12 zodii).Creştinismul aşa cum il ştim noi azi, este datorat in cea mai mare mǎsurǎ lui Pavel. Acesta a reuşit,uneori folosindu-se chiar de armata romanǎ, sǎ-şi impunǎ, in cele din urmǎ, punctul de vedere, mai alescǎ era susţinut şi de un Petru dezorientat. Ideea de bazǎ a lui Pavel a fost cǎ, spre deosebire de ceilalţiapostoli şi primi creştini, el a considerat cǎ fiecare om poate fi convertit la

creştinism, nu numai evreii.Tot Pavel a susţinut divinitatea lui Isus, o blasfemie pe care panǎ şi Isus insuşi ar fi infierat-o, aceastfiind de fapt mǎrul discordiei. De aceea, faimoasele scrisori cǎtre corinteni etc. etc. fac parte din Noultestament, dar alte evanghelii (Iuda, Bartolomeu, Andrei etc.) nu. O ipotezǎ, foarte indrǎzneaţǎ,considerǎ cǎ, de fapt, Pavel nu a fost un creştin ci o "cartiţǎ", in sensul cǎ a acţionat in interesul casteipreoţeşti evreieşti, cu scopul ascuns de a crea o masǎ de oameni uşor de manipulat, creduli şi fǎrǎsperanţǎ pe lumea aceasta (de aceea li se promite "lumea cea de dincolo"), masǎ de oameni care vaputea fi manipulatǎ pe ascuns, cu şiretenie, de cǎtre persoane sus-puse in ierarhia eccleziasticǎ (astfelde infiltrǎri ne sunt cunoscute chiar din Biblie: Iosif, Moise, Daniel, Estera etc. etc.). Astfel, vanǎtorulde creştini a fǎcut un rǎu şi mai mare creştinilor decat prinderea şi lapidarea lor, i-a transformat intr-omasǎ de manevrǎ (colonizarea şi exploatarea nemiloasǎ a amerindienilor s-a fǎcut mult mai uşor dupǎce aceştia au fost convertiţi la catolicism; la fel s-a intamplat şi cu negrii de pe plantaţiile sudiste).Aceastǎ ipotezǎ s-a nǎscut plecand de la ideile cuprinse in Protocoalele inţelepţilor Sionului. Ipotezaeste extrem de plauzibilǎ, dar nu poate fi deocamdatǎ doveditǎ.Zeificarea propriu-zisǎ a lui Isus a survenit la Consiliul de la Niceea din 325. Doar doi episcopi, unuldintre ei fiind Aries, au susţinut cǎ Isus a fost om, ceilalţi votand cǎ a fost zeu (mai exact: dintr-osubstanţǎ cu Dumnezeu-Tatǎl). Era oarecum logic, intr-o lume dominatǎ de zei, o religie venerand unsimplu muritor n-ar fi avut poate succesul scontat. Aici a apǎrut temutul cuvant "erezie". Panǎ şiConstantin, cel care a fost sanctificat de religia creştinǎ, nu credea in Dumnezeul creştin (acelaşi cu celiudaic), dar l-a acceptat ca religie toleratǎ in imperiu, numai pentru a-l salva de la dezintegrare. N-aajutat prea mult, imperiul destrǎmandu-se chiar dupǎ moartea sa.Constantin este deci al doilea om ca importanţǎ in crearea creştinismului,

dupǎ Pavel.247Abia acum, pe locul trei, vine Isus, cel care ar fi trebuit sǎ ocupe de facto primul loc, pentru cǎimaginea sa este practic imaginea creştinismului. Pentru o mai bunǎ inţelegere, imaginea lui Isus increştinism este exact ca imaginea zvasticii in nazism - ambele sunt simboluri preluate şi modificate sǎreprezinte altceva decat ceea ce au fost.Creştinismul a suferit mai multe modificǎri majore, in dorinţa de a face caţi mai mulţi prozeliţi. El afost adaptat pe parcurs pentru a ingloba cat mai mult din religiile pe care le inlocuia, absorbindu-letreptat semnificaţia şi dandu-le o nouǎ infǎţişare. Irinaeus din Lyon758, un episcop foarte influent care atrǎit prin secolul al II-lea, a considerat, pe baza unor indicii oculte, care 1000 de ani mai tarziu l-ar fiadus pe rug, cǎ evangheliile trebuie sǎ fie in numǎr de 4: Leul lui Marcu, Viţelul lui Luca, Omul luiMatei şi Vulturul lui Ioan. Celelalte au fost vanate şi distruse in mod sistematic.Iatǎ o scurtǎ lista cu cateva asemǎnǎri intre creştinism şi religiile inconjurǎtoare (geografic):Ziua de naştere pe 25 Decembrie:Este o datǎ ce vine din preistorie (de cel puţin 12000 ani - desene rupestre dovedesc solstiţiul de iarnǎ).• "Grecii" Dionysus şi Hercule - festivalul Lenaea• "Sirianul" importat de greci Adonis - zeul soarelui• Saturnalia - sǎrbǎtoare romanǎ, la fel ca şi cultul lui Sol Invictus, zeul lui Constantin cel MareNǎscuţi dintr-o virginǎ (aici lista e ceva mai lungǎ):• "Indienii" Krishna şi Buddha (ultimul se pare avand şi el o influenţǎ remarcabilǎ in cultulcreştin, deşi nedovedit pe bazǎ de documente, dar dovedit pe bazǎ de anumite asemǎnǎriconceptuale - multe secole chiar biserica catolicǎ a admis acest lucru)• "Egiptenii" Ra (zeu) şi Apis (bou), Hetshepsut (faraoniţǎ) şi Amenophis III (faraon)• "Persanii" Zoroastru (de fapt se susţine cǎ religia creştinǎ este bazatǎ in

mare parte şi pe cultulzoroastric) şi Cyrus (rege)• "Evreul" Melchisedec (mare preot şi rege al Salemului)• "Grecii" Platon şi Apollonius din Tyana• "Romanul" Iuliu Cezar• "Britanicii" Taliesin, Merlin şi Llew Llaw• "Chinezii" Fohi şi Lao-Kium (filozofi)Dar asemǎnǎrile merg şi mai departe:• Maya, mama virginǎ a lui Buddha, a fost şi ea "inseminatǎ" de un duh sfant iar un mesagerceresc a anunţat-o cǎ va fi naşte un fiu care va fi fiul celui mai mare rege.• Buddha a avut cinci discipoli, la fel şi Isus, cand cei 5 apostoli ai lui Ioan Botezǎtorul l-au urmatpe acesta. Buddha este deseori reprezentat ca avand 12 discipoli, la fel ca cine?• Buddha a fost şi el ispitit de diavol (Mara in cazul lui Buddha) pe cand se ruga in deşert.• Buddha mergea şi el pe apǎ.• Budismul tibetan are şi el un "papǎ" infailibil (Dalai-Lama).La fel şi crucificarea, intr-o formǎ simbolicǎ, poate fi intalnitǎ la mai toate religiile majore din epocǎ(greci, sirieni, egipteni, budişti). De remarcat cǎ, deşi simbolul crucii creştine poate fi datat incǎ dintimpul apostolilor, simbolul unui Isus crucificat a apǎrut abia dupǎ Consiliul de la Niceea (din 325),contrar voinţei lui Constantin cel Mare, care-l gandea ca pe un Adonis/Apollo, un adevǎrat fiu alsoarelui, nu ca pe victimǎ cu un sfarşit tragic şi dezonorant.248Evidenţele istorice despre Isus sunt extrem de palide şi neclare. Dacǎ Isus ar fi fost aşa cum l-au descrisevangheliile, ca un om urmat de (zeci de) mii de pelerini printr-o provincie romanǎ, ca un om care ar fiinfǎptuit miracole adevǎrate (se ştie cǎ zona era plinǎ de tot felul de predicatori, vraci, profeţi - de ǎştiaevreii chiar n-au dus lipsǎ vreodatǎ - şi alţi scamatori) şi care ar fi inviat in urma pedepsei romane (astaar fi ridicat toate popoarele asuprite contra Romei, dacǎ rebelii ucişi in urma represiunii ar fi putut fi

inviaţi), atunci probabil cǎ tot al doilea ciob l-ar fi descris pe Isus, ori imagini, incripţii şi toate celelaltelipsesc din acea perioadǎ şi apar abia din secolul II, cand mişcarea paulinicǎ a dat rezultate. Nu existǎnici o insemnare despre executarea unui rege potenţial al Iudeii sub Pontius Pilatus, cu atat mai mult cucat funcţionarii romani, birocraţi prin definiţie, ar fi trebuit sǎ aibǎ mǎcar o inregistrare in acest sens. Seştie cǎ perioada impǎraţilor Tiberiu şi Augustus este cea mai detaliatǎ perioadǎ romanǎ din punct devedere istoric din toatǎ istoria Romei.Cand se dovedeşte cǎ Isus ar fi existat, sunt folosite exclusiv surse biblice, cel mai adesea scrise lapeste 50 de ani de la crucificare, dar care ne-au ajuns nouǎ abia prin transcrieri din secolele IV-V saumai tarzii.Ca surse externe sunt citaţi Josephus Flavius45 (evreu fariseu care a trǎit in perioada rebeliunii din 66-70, convertit abil la statutul de cetǎţean roman, originar Yoseph ben Matthias, 37-100), Pliniu cel tanǎr(61-112), Tacit47 (ca. 56- ca. 117) şi Suetonius (nǎscut in 69). Suetonius ar fi scris, in Viaţa impǎraţilor- Claudius453453 5.25.4 (ca. 120), cum cǎ acesta ar fi ordonat expulzarea evreilor din Roma din cauzǎ cǎun anume Crestus ii instigǎ. Expulzarea s-ar fi petrecut prin anul 50, datǎ furnizatǎ de Orosius (IstoriaVII, vi, 15) ca fiind al 9-lea an de domnie al lui Claudius, Orosius precizand cǎ e o informaţie preluatǎde el din Josephus Flavius, insǎ de negǎsit in opera rǎmasǎ de la Josephus. De remarcat cǎ numele deChrestus nu vine din Christos, ci era un nume de sclav suficient de rǎspandit in imperiu. Alţi istoriciplaseazǎ edictul in anul 41 sau in anul 49. Interesant este cǎ motivul agitaţiei evreilor din Roma erafaptul cǎ aceştia credeau cǎ apostolii sau rudele ar fi furat corpul neinsufleţit al lui Isus ca sǎ pretindǎinvierea lui - de unde şi decretul de interzicere a profanǎrii mormintelor dat de Claudius.Josephus Flavius se pare cǎ ar fi scris despre Isus in Istoria evreilor (din 93), XVIII, III, 3, dar se

presupune cǎ ar fi fost o modificare "creştineascǎ" ulterioarǎ. Ceilalţi 3 sunt nǎscuţi mult dupǎ Isus,cand mitul acestuia incepuse sǎ aparǎ in imperiul roman, dar nici aceştia nu oferǎ prea multǎ informaţie.Se poate argumenta cǎ Iudeea era o provincie perifericǎ şi lipsitǎ de importanţǎ, aşadar ce sǎ se scriedespre ea, dar argumentul cade pentru cǎ date istorice despre Iudeea şi Canaan existǎ şi incǎ destule.Documentele de la Marea Moartǎ, Qumran, nu vorbesc nici ele despre vreun Isus.O altǎ "dovadǎ" precizatǎ de un istoric samaritean, Thallus, in ca. 52, precizeazǎ cǎ intunecimea ar ficuprins pǎmantul in timpul crucificǎrii. Dovada este respinsǎ pe baza faptului cǎ o eclipsǎ n-ar fi pututavea loc de Paşti (cand trebuia sǎ fie lunǎ plinǎ - conform calendarului lunar), iar un astfel de fenomenar fi atras atenţia tuturor invǎţaţilor. Thallus este chiar contrazis de Julius Africanul, creştin, in 221. Totel l-a citat şi pe Phelgon, care şi el ar fi spus cǎ o eclipsǎ de soare ar fi avut loc in timpul lunii pline invremea lui Tiberius. Deoarece mitul lui Isus este direct legat de cultul solar, este de presupus cǎ acesteasunt repovestiri şi cǎ nici un autor n-a fost la faţa locului cand s-au petrecut aceste evenimente. Operalui Thallus n-a supravieţuit timpului.Revenind la istorisirea lui Josephus Flavius, un pasaj din aceeaşi Istorie a evreilor, (XX, IX, 1), esteaprig criticat de Origen769 (sec. III), un creştin timpuriu şi aparent din tabǎra paulinicǎ (cunoscut şi caautor al Origen contra Celsum), cum cǎ l-ar fi descris pe Iacov, fratele lui Isus, in termeni de aleasǎstimǎ in timp ce despre Isus n-ar fi spus nimic bun, dimpotrivǎ, cum cǎ acei oameni ar fi suferit cu249bucurie in numele lui Iacov şi nu al lui Isus. Origen scriind acestea prin secolul III, probabil cǎ s-ar fireferit la pasaje din Josephus care nu apucaserǎ a fi "editate" de copişti. Pasajul XVIII, III, 3 a apǎrutcel mai probabil in secolul IV (ceilalţi cǎrturari creştini, care cunoşteau opera lui Josephus, n-au

reacţionat la acest lucru, pentru cǎ pasajul nu exista!!!), ca autor al acestuia este considerat a fiEusebius752 (primul istoric creştin), care, in disperare de cauzǎ, a mai "editat" şi alte lucrǎriasemǎnǎtoare, mai mult, chiar a precizat cu mandrie cǎ face acest lucru pentru o cauzǎ nobilǎ. Şi nutrebuie uitatǎ asemǎnarea uluitoare cu evanghelia dupǎ Luca 24:19-21, 24:25-27 (Istoria a fost tradusǎdin aramaicǎ in greacǎ in 94 en), atat ca formǎ, conţinut şi stil, dar şi ca cuvinte şi mod de folosire alacestora. Descoperirea unui document arab din secolul X care conţinea aceeaşi Istorie, a revelatadaosurile copistului creştin. Nici una dintre Istorii nu este consideratǎ a fi originalul a ceea ce a scrisJosephus. In Rǎzboaiele evreilor, Josephus "xeroxeazǎ" acelaşi material folosit şi in Istoria evreilor, ilprezintǎ chiar şi pe Pilat, dar nu spune nimic despre Isus.Analele lui Tacit (din 112), 15.44, spune despre marele foc din Roma, pus la cale de Nero. Tacit zice cǎerau zvonuri cǎ Nero ar fi fost la originea acestui foc, pe care l-ar fi pus pe seama creştinilor, al cǎrornume ar proveni de la un oarecare Christ, care ar fi fost executat de cǎtre procuratorul Pilat din Pont invremea impǎratului Tiberiu. Creştinii nu s-ar gǎsi numai in patria originarǎ a acestui demon, Iudeea,spunea mai departe Tacit, dar şi aici, in Roma, unde se dedau la practici oculte şi ruşinoase, adunate deprin toate colţurile imperiului. Tacit este criticat pe baza a douǎ mari aspecte: 1. romanii n-ar fi vorbitdespre Isus ca fiind Christ ci dupǎ numele sǎu civil, Yeshua şi 2. Pilat a fost prefect şi nu procurator.Deoarece textul lui Tacit nu pare a fi fost "editat", se poate presupune cǎ el şi-ar fi obţinut informaţiiledirect de la un creştin, conferindu-le girul autoritǎţii. Se ştie cǎ, in 112, majoritatea informaţiilor despreIsus ca Hristos erau deja cunoscute in mediile literate ale vremii (scrisoriile lui Pavel, fragmente dinevanghelii etc.). Eusebius, in Istoria bisericii (inc. sec. IV), in care a adunat toate referinţele pǎganedespre Isus, nu menţioneazǎ fragmentul din Tacit, prima referinţǎ la Tacit

apǎrand abia in secolul alXV-lea (1300 de ani mai tarziu). Cuvantul de creştin a apǎrut abia dupǎ 140. Dupǎ 160 a apǎrut şipolemica anticreştinǎ.Pliniu cel tanǎr a menţionat in 112, cǎ, cel puţin in Bithynia, in vremea lui Traian, creştinii venerau peChristos ca pe un zeu. El a fost proconsul al Bithyniei intre 111-113. El este singura sursǎ paganǎ(scrisoarea 10.96 cǎtre Traian) care menţiona considerarea lui Christ ca zeu.Suetoniu a scris in jurul anului 121 cǎ o taxǎ de 2 drahme era perceputǎ de la toţi evreii ca urmare ainvingerii zeului de la Ierusalim de cǎtre Jupiter Capitolinis, zeul de la Roma, şi cǎ era o crimǎ sǎ teprefaci cǎ ai o altǎ religie dacǎ nu erai evreu (in scopul evitǎrii taxelor). Se presupune cǎ era vorbadespre creştini, confundaţi deseori cu evreii (şi nu fǎrǎ motive intemeiate) de cǎtre romani.Lucian din Samosata (poet roman satiric, 115-200) a scris pe la 175 despre existenţa lui Isus şi cǎ a fostcrucificat, nǎscand o altǎ religie (lege in original) in locul celei greceşti, existente.Şi, in sfarşit, ultimul dintre ei, Celsus, cel criticat de Origen (185- ca. 254) in 178 cum cǎ ar fi zis cǎIsus era mic, urat şi comun la infǎţişare. Origen ar fi admis cǎ Isus ar fi fost urat (cf. Isaia 53:1-3) dar afost complet in dezacord cu celelalte 2 caracteristici. Celsus ar fi afirmat alte blasfemii, din careurmǎtoarea ne atrage in mod deosebit: cicǎ Isus ar fi fost fiul nelegitim al unei torcǎtoare cu un soldatroman pe nume Panthera şi care ar fi fost repudiatǎ in urma acestui act de cǎtre soţul ei, un tamplar.Celsus ar fi mai afirmat şi cǎ Isus şi-ar fi fabricat singur legenda mamei virgine. Dupǎ un timp, Isus arfi plecat in Egipt, unde a lucrat ca zilier şi unde a invǎţat, ca mai toţi profeţii şi vracii, anumitemeşteşuguri magice. Dupǎ un timp, ar fi revenit in Galileea şi ar fi lucrat la construirea mitului sǎu.250Dar şi Talmudul pomeneşte ceva despre Isus, unde este denumit Ben Pandera (adicǎ fiul lui Pandera).

Deoarece in greceşte virginǎ se numeşte parthenos, se poate specula dacǎ nu cumva Pandera/Pantera nueste o formǎ a acestui cuvant (greaca se vorbea destul de curent in acele zone). In orice caz, naştereadin virginǎ nu a fost cunoscutǎ creştinilor din primele 2 secole in directǎ legǎturǎ cu Isus. Cert este insǎfaptul cǎ Pantera era un nume relativ rǎspandit, mai ales in randul soldaţilor romani (poate o poreclǎ),lucru atestat şi de descoperirile arheologice de morminte de legionari. Dacǎ Eusebiu a considerat acestlucru o interpretare rǎutǎcioasǎ a cǎrţilor sfinte, Epifaniu, un secol mai tarziu, l-a inclus in familiasfantǎ ca bunic al lui Isus. Acelaşi Talmud spune cǎ Yeshu ben Pandira ar fi fost un magician rǎu carear fi deturnat atenţia poporului evreu de la randuiala lui anticǎ prin diverse vrǎjitorii şi cǎ el ar fi fostspanzurat/crucificat in ajunul Paştilor (timp de 40 de zile au umblat reprezentanţi ai legii prin popor casǎ-i caute apǎrǎtori, dar n-au gǎsit pe nimeni). Talmudul este in deplin consens cu practica evreiascǎ dea nu contesta existenţa lui Isus şi chiar a miracolelor sale, insǎ acestea au fost considerate acte devrǎjitorie. Exegeţi moderni considerǎ insǎ aceste informaţii din Talmud mai degrabǎ ca o apǎrare aevreilor contra acuzelor creştine (cand au cǎpǎtat putere), decat ca o relatare fidelǎ asupra a ceea ce s-aintamplat.Dar mulţi alţi istorici nu pomenesc nici un cuvant despre el.Philo din Alexandria (20 ien-54 en), nǎscut inaintea lui Isus şi mort dupǎ el, istoric evreu care a trǎit inIerusalim (sau langǎ) in perioada naşterii acestuia şi a masacrului Irodian, a fost acolo in perioadaintrǎrii triumfale in Ierusalim şi trebuia sǎ fie acolo cand a fost crucificat (eclipsǎ, cutremur, inviere) -dar nu a descris nimic din toate acestea. Ciudat.Justus din Tiberia (Galilea) a fost contemporan şi adversar al lui Josephus Flavius45. Justus a fostgalilean şi ar fi trebuit sǎ aibǎ cunoştinţǎ despre Isus şi faptele sale, dar nimic nu apare in Cronologiaregilor din Iudeea (ca. 80).

Seneca (2 ien-66), Pliniu cel bǎtran156 (23-79), Marţial (40-102), Plutarh (45-125) sau Juvenal (55-140),care au trǎit in acel timp n-au pomenit nicǎieri de existenţa lui Isus.Interesant, toate mǎrturiile despre existenţa istoricǎ a lui Isus provin din sfera de influenţǎ romanocatolicǎşi mai puţin din partea alexandrinicǎ (dezvoltatǎ mai tarziu in biserica coptǎ).Ok, lipsa de referinţe nu inseamnǎ automat cǎ Isus n-a existat, ci aşa cum puncta un strǎlucit exegetgerman, doar cǎ Isus n-a fost ceea ce s-a fǎcut din el ulterior. Fiind neinsemnat, el nu a atras atenţiaasupra lui decat marginal, intr-o epocǎ şi intr-o zonǎ tulbure a imperiului. El a fost promovat in urmaactivitǎţii lui Saul din Tars, viitorul Sf. Pavel.Cat priveşte atitudinea bisericii faţǎ de ştiinţǎ, ea a fost mult discutatǎ. Revin doar cu un argument:biserica, incǎ de la inceputuri, a susţinut cǎ toate bolile sunt rezultatul diavolului. Ştim astǎzi cǎ uneleboli sunt intr-adevǎr generate de cauze psihice (un fel de echivalent al demonilor, aşa cum erau eiconsideraţi in vechime) şi cǎ pot fi vindecate prin puterea credinţei (in sens general, nu neapǎrat creştin- de fapt, acesta este domeniul şamanilor), dar ele reprezintǎ doar o micǎ parte, bacteriile şi viruşiiocupandu-se de cealaltǎ parte. Trebuie menţionat cǎ sistemul aberant susţinut de bisericǎ conformcǎruia bolile sunt pedeapsa divinǎ din cauza exclusiv a pǎcǎtoşeniei bolnavului a dus la incetinireaprogreselor medicinii cu sute de ani. In timpul uneia dintre epidemiile de ciumǎ din evul mediu (numitǎ251sugestiv Moartea neagrǎ), papa Clement VI936 a fost insǎ plasat in interiorul unui cerc arzand alimentattimp de 3 sǎptǎmani cu lemne proaspete. Evident, papa a supravieţuit epidemiei, lucru care nu se poatespune despre o treime din populaţia Europei, dar este interesant de ştiut de ce n-a vrut papa sǎ apelezela metoda tradiţionalǎ, cu exorcismul.... sau de ce autodafe-urile n-au dat roade... Ca sǎ ducem povesteapanǎ la capǎt, epidemia de ciumǎ, inceputǎ in 1346, a dus la cateva fenomene

absolut interesante,printre ele numǎrandu-se renunţarea la serviciul religios de inmormantare, pierderea puterii bisericeştiasupra catorva domenii laice (in care biserica, de altfel, nici nu avea ce sǎ caute), pogroame contraevreilor şi acceptarea femeilor in situaţii de neconceput inainte (martori in tribunale, intermediari latestamente şi confesiuni pe patul de moarte etc.).Apoi a fost absurditatea cu bǎile publice, termele romane, acelea atat de bine construite, o desfǎtare asimţurilor, deschise publicului larg (inclusiv sclavii aveau voie sǎ vinǎ), nu numai privilegiaţilor, aufost considerate o plagǎ pǎganǎ: cum de puteau oamenii sǎ se simtǎ bine, cand Isus a suferit pentru noi?!Ioan Gurǎ de Aur937, le-a criticat cu spume la gura sa de aur, ca locuri ale pierzaniei (catedrale alepierzaniei). Murdǎria şi necurǎţenia deveniserǎ, la primii creştini, dovada renunţǎrii la bunurile lumeştişi concentrarea pe cele spirituale, cereşti.Apoi idioţenia cea mai mare, aceea de a da sexul masculin lui Dumnezeu şi de a subjuga femeia. Candtoate religiile inconjurǎtoare porpovǎduiau dualitate masculin-feminin (zei şi zeiţe), ba chiar şi Iahwe936 Clement VI (1291 – 6.12.1352), civil Pierre Roger, papǎ din 5.1342. Cǎlugǎr benedictin. AL patrulea papǎ deAvignon (a reuşit sǎ obţinǎ suveranitatea domeniului papal prin cumpǎrarea lui contra sumei imense de80000 de coroane de la regina Ioana I a Neapolelui; aceşti bani n-au fost niciodatǎ plǎtiţi, dar Clement aabsolvit-o de vina de a-şi fi omorat soţul. Sublim! Ca o parantezǎ, Ioana I de Neapole este cunoscutǎcititorilor noştri mai mult sub numele ei adevǎrat, Joanna de Anjou, ca soţia fiului regelui Carol I de Anjou(Carol Robert de Anjou, cel invins la Posada), Andrei (erau veri); dar mai ales este cunoscutǎ din vanzolealacreatǎ in jurul Prioriei din Sion. Clement a dat bula papalǎ Unigenitus in 27.1.1343, ca o justificare a puteriipapale şi o legalizare a vanzǎrii de indulgenţe (activitate care i-a inzecit averea negustorului Fugger879). Fiindepidemie de ciumǎ, a cǎutat, contrar tuturor invǎţǎturilor bisericeşti, o explicaţie in astrologie, Jehan de Mursfǎcand parte din echipa cea a identificat cauza in 1348 : o triplǎ conjuncţie a lui Saturn, Jupiter şi Marte din1341. E interesant ce efecte pot avea triplele conjuncţii, ba aduc cate un mesia, ba aduc

cate o ciumǎ, calede mijloc nu existǎ. A excomunicat mai mulţi regi şi impǎraţi, şi a cǎutat sǎ facǎ incǎ o cruciadǎ in 1343.937 Ioan Chrysostom (Ιωάννης ο Χρυσόστομος, 347 - 14.9.407), supranumit şi Gurǎ de Aur (Chrysostomos),episcop de Constantinopole. Uneori confundat cu Dio Chrysostom, dar cel mai adesea confundat cu Ioan dinAntiohia (s-a nǎscut acolo, dar mai este un Ioan din Antiohia, care a fost episcop de Antiohia in 429-441),aşadar biserica ortodoxǎ i-a dat supranumele de Gurǎ de Aur, tocmai spre a-l individualiza in peisaj.Episcopul Meletius il "deturnǎ" spre viaţa teologicǎ, Ioan devenind in 398 episcop de Constantinopole,desigur cu sprijinul impǎratului Flavius Arcadius (contra partiarhului de Alexandria, Theophilus, care doreasǎ-şi extindǎ puterea şi asupra Constantinopolelui). Intrǎ in conflict cu impǎrǎteasa Aelia Eudoxia (soţiaaceluiaşi impǎrat Arcadius), cǎreia i-a criticat stilul de viaţǎ loxos, atrǎgandu-şi represalii: 2 atentate nereuşitela viaţa sa şi o deportare. Aici nici biserica n-a stat cu mainile in san, ea (Theophilus, in special) a sprijinit-ope Eudoxia contra lui Ioan. Motivele nu sunt de cǎutat prea departe, Ioan criticand in acelaşi timp şimeteahna bisericii de a abuza de autoritate (cu alte cuvinte, a se bǎga unde nu-i fierbe oala, adicǎ in treburilecivile). Papa Inocenţiu I a protestat contra tratamentului la care a fost supus Ioan, dar puterea lui era departede evenimente. In istoria bisericii el este asociat cu predici şi invǎţǎturi moral-ascetice, precum şi pentrudiscursurile sale violent anti-semite (şi utilizate de cǎtre nazişti), pe care exegeţi moderni le-au descoperit a fio simplǎ auto-apǎrare la posibila reconversie a evreilor creştinaţi (mulţi in acea zonǎ şi perioadǎ) inapoi spreiudaism (in viziunea lui, sinagoga era mai jos decat un bordel sau o carciumǎ rǎu famatǎ, era un loc alpierzaniei, un templu al demonilor, o peşterǎ a dracilor, o adunare de asasini ai lui Isus, un refugiu pentru hoţişi bandiţi etc. etc.). A atacat violent viaţa civilǎ, fǎrǎ motiv am putea spune azi (iatǎ un fragment din"supǎrǎrile" sale: dacǎ intrebi oamenii pe stradǎ cine a fost Amos sau Obadiah (profeţi minori din Vechiultestament) nu-ţi rǎspunde nici unul, dar dacǎ-i intrebi despre caii sau conducǎtorii de atelaje (era vorba decursele de cai, cam singura distracţie din epocǎ) iţi vor rǎspunde pe loc şi cu lux de amǎnunte.). Liturghia saeste foarte apreciatǎ atat in ortodoxism cat şi in catolicism.

252avea o contrapartidǎ femininǎ inainte de robia babilonianǎ. Ciudǎţenia firii feminine, tocmai ele sunt

cele mai devotate creştine!* * *Pentru mine, doar semnificaţia pozitivǎ a bibliei conteazǎ, aceea care nu poate fi folositǎ pentrusubjugarea maselor. "Crede şi nu cerceta" era candva un dicton celebru, in numele cǎruia au pǎtimitataţia oameni. Deşi tendinţa generalǎ a Noului Testament este ceva in genul "Dǎ Doamne [parǎmǎlǎiaţǎ in gura lui Nǎtǎfleaţǎ]", inţelepciunea popularǎ zice "Domnul iţi dǎ, dar nu-ţi bagǎ in traistǎ"precum şi teribilul adevǎr "Fǎ ce zice popa nu ce face el". Cand credincioşii vor trece de la starea de"Dǎ Doamne" la aceea de a se descurca singuri (evident cu respectul cuvenit faţǎ de legi), atunci credcǎ inţelepciunea biblicǎ işi va da roadele adevǎrate. Pentru cǎ existǎ inţelepciune biblicǎ, nu atat demultǎ cum ar vrea unii sǎ credem, dar ea existǎ şi nu poate fi negatǎ.Dar pentru aceste roade mai avem de aşteptat938.Marian Popa,Munchen 2006biblia e o legenda @ yahoo . de938 Mici observaţii de final: am cǎutat sǎ ilustrez defectele afirmaţiilor autorului, pentru cǎ sunt contrare logicii şiştiinţei, şi au un scop final destul de tenebru. Nu ştiu cum a reuşit domnia sa (deşi, printre randuri, se poateinţelege cǎ a primit materialul de-a gata) sǎ se intereseze atat de bine de nişte oameni de ştiinţǎ, atat deobscuri, incat abia i-am putut gǎsi prin arhive şi imposibil de obţinut in Romania anilor 60, prezentaţi caadevǎrate celebritǎţi. Deficienţele de limbaj au fost indicate in note de subsol, sau, mai des, subliniate. Multedin referinţele citate sunt incǎrcate cu pasaje originale din citate, pentru a fi cat mai clare (vezi povestea cuepitaful lui Newton846). La aceasta m-a ajutat şi faptul cǎ vorbesc 4 limbi (RO, FR, EN, DE) şi le pot inţelegedeci in original. Fişierul Word in care a fost prelucrat materialul permite plasarea de hyperlinkuri la diverselocaţii din text sau internet, dar fişierul Acrobat (PDF) nu permite decat linkurile web identificate cu .